Teste CF-s VIII Ex 2022-2023 P-Ru Stud - 81805

Catedra deChimie farmaceutică şi toxicologică
09.3.1-13
Materiale referitoare la evaluarea cunoştinţelor
(bilete de examinare, probleme de situaţie)
Aprobată
la şedinţa catedrei de Chimie farmaceutică şi toxicologică
Proces-verbal № _11_ din 21.04.2023_
Şef de catedră, dr. hab. şt. farm., profesor universitar
___________________ V.Valica
TESTE
pentru examenul la Chimie farmaceutică, sem. VIII
anul universitar 2022-2023
(pentru studenți)
1. Partea generală
1. CM Criteriile analizei farmaceutice sunt:
A. Reproductibilitatea
B. Concentraţia reagentilor
C. Selectivitatea
D. Exactitatea
E. Sensibilitatea
---------------------------------------------------------------------
2. CM Monografii generale utilizate în analiza substanţelor medicamentoase în
Farmacopee Europeană sunt:
A. Testări generale (Solubilitate)
B. Identificare (Reacții de identificare a ionilor și grupelor funcționale)
C. Determinarea cantitativă a conţinutului de substanţă concretă
D. Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice
E. Determinarea potențiometrică a pH-ului
---------------------------------------------------------------------
3. CM Metode de obţinere a substanţelor medicamentoase sunt:
A. Sinteza organică completă
B. Semisinteza pe baza substanţelor naturale de origine vegetală
C. Obţinerea din materie primă vegetală
D. Screening biologic
E. Sinteza microbiologică
---------------------------------------------------------------------
4. CM La păstrarea incorectă a substanţelor medicamentoase, se supun oxidării grupele
funcţionale:
A. Hidroxil fenolic
B. Aldehidică
C. α-Cetolică
D. Esterică
E. Lactonică
---------------------------------------------------------------------
5. CS La păstrarea incorectă a substanţelor, ce conţin în molecule grupe esterice, are loc
procesul chimic de:
A. Descompunere
B. Oxidare
C. Reducere
D. Hidroliză
E. Condensare
---------------------------------------------------------------------
6. CM La controlul purităţii substanţelor medicamentoase după DAN se determină:
A. Reziduu prin calcinare
B. Impurităţi anorganice (cloruri, sulfaţi, etc.)
C. Impurităţi specifice/înrudite chimic
D. Identitatea substanţei
E. Pierdere prin uscare
---------------------------------------------------------------------
7. CM Pentru sinteza substanţelor medicamentoase se folosesc următoarele reacţii
chimice de:
A. Substituţie
B. Transformare a substituenţilor
C. Reducere
2
D. Oxidare
E. Polimerizare
---------------------------------------------------------------------
8. CM La sinteza substanţelor medicamentoase se folosesc pe larg reacţiile de substituţie:
A. RHx + x Нal2 → RHalx + x HHal
B. RHx + x HNO3 → R(NO2)x + x H2O
C.
D. RHx + хН2SO4 → R(SO3H)x + x H2O
E.
---------------------------------------------------------------------
9. CM La sinteza substanţelor medicamentoase se folosesc reacţiile de oxidare:
A.
B.
C.
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
10. CM În Farmacopee Europeană sunt descrise metode de identificare a impurităţilor la
cationii:
A. Aluminiu
B. Fier
C. Calciu
D. Sodiu
E. Metale grele
---------------------------------------------------------------------
11. CM Procesele chimice de degradare, ce au loc la păstrare, sunt:
A. Oxidare
B. Hidroliză
C. Condensare
D. Polimerizare
E. Interacţiune cu dioxidul de carbon
---------------------------------------------------------------------
12. CM Către constantele fizice, care caracterizează gradul relativ de puritate a
substanţelor medicamentoase se referă:
A. Punctul de topire
B. Gradul de albeaţă a pulberilor
C. Vâscozitatea
D. Intervalul de distilare
E. Punctul de solidificare
---------------------------------------------------------------------
3
13. CM În analiza farmaceutică, pentru determinarea identităţii substanţelor
medicamentoase se folosesc următoarele constante fizice:
A. Putere rotatorie specifică
B. Solubilitate
C. Absorbanţa specifică
D. Indice de refracţie
E. Punctul de topire a produsului reacţiei
---------------------------------------------------------------------
14. CS La alcaloizi se referă compuşii organici de origine vegetală, care au în structura
chimică grupa funcţională:
A. - СOOH
B. - CO - NH2
C. Ar - NH2
D. = N -
E. - CO - NH - R
---------------------------------------------------------------------
15. CM Substanţele medicamentoase se clasifică după următoarele criterii:
A. Aspect
B. Structura chimică
C. Condiţii de păstrare
D. Acţiune asupra organismului
E. Grupe funcţionale
---------------------------------------------------------------------
16. CS În monografiile farmacopeice, în calitate de constantă fizico-chimică serveşte:
A. Solubilitate
B. Colorația soluției
C. Determinarea substanţelor volatile
D. Claritatea soluţiei
E. Putere rotatorie specifică
---------------------------------------------------------------------
17. CM Grupele funcţionale, care condiţionează reacţiile de oxidare la păstrarea incorectă
sunt:
A. Hidroxil fenolic
B. Aldehidică
C. α-Cetolică
D. Esterică
E. Lactonică
---------------------------------------------------------------------
4
18. CM Către constantele fizice, care caracterizează gradul de puritate a substanţelor
medicamentoase, se referă:
A. Punctul de topire
B. Gradul de albeaţă a pulberilor
C. Vâscozitate
D. Determinarea рH-lui
E. Punctul de solidificare
---------------------------------------------------------------------
19. CM Procesele chimice, ce au loc la păstrarea medicamentelor, sunt:
A. Oxidare
B. Hidroliza
C. Reducere
D. Vaporizare
E. Interacţiune cu dioxidul de carbon
---------------------------------------------------------------------
20. CS Impurităţile anorganice în substanţe medicamentoase se determină după monografia
generală:
A. Reziduu prin calcinare
B. Controlul limitelor pentru impurităţi anorganice
C. Dozarea nitrogenului din combinaţiile organice
D. Punctul de topire
E. Pierdere prin uscare
---------------------------------------------------------------------
21. CS Pentru identificarea impurităţilor de amoniu se folosește:
A. Tetraiodomercurat (II) de potasiu în soluție alcalină (Reactivul Nessler)
B. Sulfat de cupru și tartrat de potasiu și sodiu-soluție (Reactivul Fehling)
C. Tetraiodomercurat (II) de potasiu (Reactivul Mayer)
D. Acid clorhidric-soluţie
E. Nitrat de argint-soluţie
---------------------------------------------------------------------
22. CS Determinarea impurităţilor sărurilor de calciu e bazată pe reacţia de interacţiune
cu soluţia de:
A. Acid tartric
B. Sulfat de cupru (II)
C. Clorură de fier (III)
D. Nitrat de argint
E. Oxalat de amoniu
---------------------------------------------------------------------
23. CS Determinarea impurităţilor sărurilor de zinc se bazează pe reacţia de interacţiune
cu soluţia de:
A. Sulfit de sodiu
B. Nitrat de argint
C. Hexacianoferat (II) de potasiu
D. Clorură de fier (III)
E. Oxalat de amoniu
---------------------------------------------------------------------
24. CS Determinarea impurităţilor de sulfaţi se bazează pe reacţia de interacţiune cu
soluţia de:
A. Clorură de bariu
B. Hexacianoferat (II) de potasiu
C. Oxalat de amoniu
D. Nitrat de argint
5
E. Sulfit de sodiu
---------------------------------------------------------------------
25. CM Pentru cercetarea stabilităţii remediilor medicamentoase, se utilizează metodele:
A. Microbiologice
B. Sociale
C. Fizice
D. Chimice
E. Fizico-chimice
---------------------------------------------------------------------
26. CM Instabilitatea fizică a remediilor medicamentoase poate să se prezinte prin
schimbarea:
A. Culorii
B. Sterilităţii
C. Mirosului
D. Solubilităţii
E. Modificărilor polimorfe
---------------------------------------------------------------------
27. CM La metodele fizice de determinare a identităţii se referă determinarea:
---------------------------------------------------------------------
28. CM La controlul purităţii substanţelor medicamentoase după DAN se determină:
---------------------------------------------------------------------
29. CМ Selectaţi impurităţile tehnologice:
---------------------------------------------------------------------
2. Analiza funcţională
30. CM Dehalogenarea din molecula organică e posibilă sub influenţa:
A. Hidroxid de sodiu-soluţie
B. Nitrat de argint-soluţie
C. Descompunerii termice
D. Hidrolizei
E. Zincului în mediu basic
---------------------------------------------------------------------
31. CM Indicaţi reacţiile corespunzătoare probei hidroxamice:
A.
B.
C.
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
32. CM Proba hidroxamică este pozitivă pentru substanţele medicamentoase:
6
A. Sulfacetamida sodică (Sulfacilul sodic)
B. Acetatul de hidrocortizonă
C. Clorhidratul de procaină (Novocaină)
D. Propionatul de testosteronă
E. Clorhidratul de morfină
---------------------------------------------------------------------
33. CM Reacţia de formare a azocolorantului în anumite condiţii este posibilă pentru:
A.
B.
C.
D.
E.
7
---------------------------------------------------------------------
34. CM Cu clorură de fier (III) pot fi identificate substanţele medicamentoase:
A. Ftivazida
B. Paracetamolul
C. Clorhidratul de morfină
D. Clorhidratul de propranolol
E. Clorhidratul de prometazină
---------------------------------------------------------------------
35. CM Grupe funcţionale care se pot oxida sau autooxida sunt:
A.
B.
C.
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
36. CM Azocolorantul se va forma în condiţiile:
8
A.
B.
C.
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
37. CM Reacţiile de interacţiune a substanţelor medicamentoase cu bazele alcaline sunt
condiţionate de grupele funcţionale:
A.
B.
C.
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
38. CS Reactivul Marquis prezintă:
A. HNO3 conc.
B. Amestec HNO3 conc. şi H2SO4 conc.
C. K2HgI4 - soluţie alcalină
D. CH2O în H2SO4 conc.
E. Iod-iodurat-soluție
---------------------------------------------------------------------
39. CM Reactivii de culoare sunt:
A. Acid sulfuric conc. și formaldehida (Reactivul Marquis)
B. Tetraiodomercurat (II) de potasiu-soluție alcalină (Reactivul Nessler)
C. Acid sulfuric conc. și acid azotic conc. (Reactivul Erdman)
9
D. H2SO4 conc.
E. HNO3 conc.
---------------------------------------------------------------------
40. CM Interacţiunea cu reactivii comuni de precipitare se bazează pe reacţii de:
A. Condensare
B. Oxidare
C. Formare de săruri
D. Formare de complecşi
E. Deshidratare
---------------------------------------------------------------------
41. CM Hidroxil fenolic este prezent în structura chimică a substanţelor:
A. Tartrat de adrenalină
B. Clorhidrat de morfină
C. Bromură de butilscopolamină
D. Nitroxolină
E. Cafeină
---------------------------------------------------------------------
42. CS Efectul pozitiv al reacţiei taleiochininei rezultă preparatul:
A. Sulfat de chinidină
B. Clorhidrat de papaverină
C. Tartrat de epinefrină (Adrenalină)
D. Clotrimazol
E. Cloramfenicol (Levomicetină)
---------------------------------------------------------------------
43. CM Efectul pozitiv al probei murexide rezultă preparatele:
A. Diazepam
B. Cafeină
10
C. Zopiclonă
D. Teobromină
E. Teofilină
---------------------------------------------------------------------
44. CM Reacţia de formare a azocolorantului, rezultă din substanţele ce conţin grupele
funcţionale:
A. Hidroxil alcoolic
B. Hidroxil fenolic
C. Esterică
D. Aldehidică
E. Amină aromatică primară
---------------------------------------------------------------------
45. CS Reacţia cu ninhidrină (coloraţie mov) este pozitivă pentru clasa de compuşi:
A. Esteri
B. Aminoacizi
C. Aldehide
D. Fenoli
E. Alcooli
---------------------------------------------------------------------
46. CM Pentru identificarea grupei aldehide se utilizează reactivii:
A. Tetraiodomercurat (II) de potasiu-soluție alcalină (Reactivul Nessler)
B. Clorură de fier (III)
C. Soluţia amoniacală de nitrat de argint (Reactivul Tollens)
D. Nitrat de argint
E. Sulfat de cupru și tartrat de potasiu și sodiu-soluție (Reactivul Fehling)
---------------------------------------------------------------------
47. CM Interacţiunea cu reactivii de culoare se bazează pe următoarele reacţii de:
A. Formare de săruri
B. Oxidare
C. Formare de complecşi
D. Condensare
E. Deshidratare
---------------------------------------------------------------------
48. CS Reacţia comună pentru identificarea derivaţilor xantinei este:
A. Proba taleiochină
B. Proba murexidă
C. Formarea colorantului aurinic
D. Formarea azocolorantului
E. Reacția de formare a indofenolului
---------------------------------------------------------------------
49. CS Interacţiunea substanţelor medicamentoase cu acizii este condiţionată de prezenţa
grupei funcţionale:
A.
11
B.
C.
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
50. CM Prezenţa grupei ceto se determină cu reactivii:
A.
B.
C.
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
51. CS Grupa funcţională este:

A. Grupa carboxilică
B. Grupa aminică primară
C. Halogen legat organic
D. Hidroxil alcoolic
E. Benzoat-ion
---------------------------------------------------------------------

A. Grupa hidrazidă
12
B. Grupa aminică substituită (imidă)
C. Grupa aldehidică
D. Hidroxil enolic
E. Grupa carboxilică
---------------------------------------------------------------------
A. Grupa aminică
B. Grupa lactamică
C. Grupa aldehidică
D. Legatura dublă
---------------------------------------------------------------------
A. Salicilat-ion
B. Grupa amidă substituită (imidă)
C. Grupa aminică terţiară
D. Grupa sulfo
E. Grupa α-cetolică
---------------------------------------------------------------------
B. Grupa ureidă
C. Grupa carbamidă substituită (imidă)
D. Hidroxil enolic
E. Grupa eterică
---------------------------------------------------------------------
A. Grupa sulfamidă
B. Grupa esterică
C. Grupa nitro
D. Grupa aminică aromatică primară
E. Grupa eterică
---------------------------------------------------------------------
A. Grupa α-cetolică
B. Grupa nitro
C. Grupa sulfhidrică
D. Grupa amidă
---------------------------------------------------------------------
13
A. Grupa carbonilică (ceto-)
B. Hidroxil fenolic
C. Ion acetat
D. Grupa carboxilică
E. Grupa aminică terțiară
---------------------------------------------------------------------

A. Grupa aldehidică
B. Grupa halogencarbonică
C. Grupa ureidă
D. Hidroxil alcoolic
E. Grupa uretanică
---------------------------------------------------------------------
B. Grupa halogencarbonică
C. Hidroxil fenolic
D. Hidroxil alcoolic primar
E. Grupa uretanică
---------------------------------------------------------------------
B. Grupa nitro
C. Hidroxil fenolic
D. Hidroxil alcoolic secundar
E. Grupa lactamică
---------------------------------------------------------------------

A. Grupa sulfo
B. Sulfamidă substituită
C. Hidroxil fenolic
D. Hidroxil alcoolic secundar
E. Grupa ureidă
---------------------------------------------------------------------
63. CM Pentru identificarea ionului salicilat se folosesc reactivii:
A. Clorură de fier (III)
B. Clorură de potasiu
C. Acid sulfuric conc. și formaldehidă (reactivul Marquis)
D. Clorură de calciu
14
E. Apă de brom
---------------------------------------------------------------------
64. CS Pentru identificarea ionului benzoat este utilizat reactivul:
A. Clorură de fier (III)
B. Clorură de potasiu
C. Acid sulfuric conc. și formaldehidă (reactivul Marquis)
D. Clorură de calciu
E. Apă de brom
--------------------------------------------------------------------
65. CS Grupa funcţională, ce favorizează procesul de oxidare este:
A. Sulfamidă
B. Sulfamidă substituită
C. Carbamidă
D. Aldehidică
E. Esterică
---------------------------------------------------------------------
66. CS Indicaţi grupa funcţională ce conferă proprietăţi acide substanţei medicamentoase:
A. Ceto (carbonilică)
B. Carboxilică
C. Eterică
D. Aminică
E. Aldehidică
---------------------------------------------------------------------
67. CS Indicaţi grupa funcţională ce conferă proprietăţi bazice substanţei medicamentoase:
B. Nitro
15
C. Imidă
D. Carbamidă
E. Aminică
---------------------------------------------------------------------
68. CS Selectaţi produsul chimic obţinut la condensarea grupei aminice primare cu grupa
aldehidică:
---------------------------------------------------------------------
69. CM Mineralizarea compuşilor ioduraţi se efectuează prin metodele:
--------------------------------------------------------------------
70. CM Indicaţi compuşii chimici care vor participa la reacţia de bromurare:
----------------------------------------------------------------
3. Metode titrimetrice
71. CM La titrarea complexonometrică se folosesc următorii indicatori:

A. Fenolftaleină
B. Murexidul
C. Metiloranjul
D. Negru de eriocrom
E. Xilenoloranjul
---------------------------------------------------------------------
72. CM La titrarea în mediu anhidru au loc reacţiile:
A. R≡N + CH3COOH→ [R≡NH]+ + CH3COO¯
B. CH3COOH + HClO4 → ClO4¯+ CH3COOH2+
C. CH3COOH + NaOH → CH3COONa + H2O
D. CH3COO¯ + CH3COOH2+→ 2CH3COOH
E. [R≡NH]+ + ClO4¯→ [R≡NH]+. ClO4¯

---------------------------------------------------------------------
73. CM Stabilirea punctului de echivalenţă la dozarea substanţelor medicamentoase prin
metoda nitritometrică se efectuează prin metodele:
A. Spectrofotometrică
B. Potenţiometrică
C. Fără indicator
D. Cu ajutorul indicatorului extern
E. Cu ajutorul indicatorului intern
---------------------------------------------------------------------
74. СМ Calcularea conţinutului substanţei de analizat după metoda titrimetrică, la
titrarea directă, se efectuează după formulele:
V⋅T B / A⋅K⋅V b . c .⋅100
X %=
A. a⋅V p.
16
V⋅T B / A⋅K⋅100
X %=
B. a
( V K −V 2 K 2 )⋅T B / A⋅100
X %= 1 1
C. a
V⋅T B / A⋅K⋅100⋅100
X %=
D. a⋅( 100−b )
( V −V p. c . )⋅T B/ A⋅K⋅100
X %=
E. a
---------------------------------------------------------------------
75. CM La determinarea cantitativă a clorurii de sodiu prin metoda argentometrică
Mohr, se referă următoarele reacţii:
A. AgNO3 + NH4SCN → AgSCN + NH4NO3
B. NaCl + AgNO3 → AgCl+NaNO3
C. 2AgNO3 + K2CrO4 → Ag2CrO4 + 2KNO3
D. NaCl +Zn[(UO2)3(CH3COO)8] +CH3COOH +H2O →
→ NaZn[(UO2)3(CH3COO)9] · 9H2O + HCl
E. 3NH4SCN + FeNH4(SO4)2 → Fe(SCN)3 + 2(NH4)2SO4
---------------------------------------------------------------------
76. CM În calitate de indicatori la titrarea argentometrică prin metoda Volhard se pot
folosi:
A. FeNH4(SO4)2
B. FeCl3
C. Fe(NO3)3
D. К2CrO4
E. NH4SCN
---------------------------------------------------------------------
77. CM La titrarea argentometrică prin metoda Fajans se folosesc indicatorii:
A. Eozionat de sodiu
B. Fluoresceină
C. Albastru de bromfenol
D. Fenolftaleină
E. Murexid
---------------------------------------------------------------------
78. CM În calitate de solvenţi protofili la titrarea în mediu anhidru se folosesc:
A. Acidul acetic glacial
B. Anhidrida acetică
C. Dimetilformamidă
D. Metanolul
E. Piridină
---------------------------------------------------------------------
79. CS La titrarea indirectă conţinutul substanţei de analizat se calculează după formula:
V⋅T B / A⋅K⋅100
X %=
a
A.
( V 1 K 1 −V 2 K 2 )⋅T B / A⋅100
X %=
a
B.
17
V⋅T B / A⋅K⋅100⋅100
X %=
a⋅( 100−b )
C.
V⋅T B / A⋅K⋅V b . c .⋅100

X %=
a⋅V p.
D.
( V −V p. c . )⋅T B/ A⋅K⋅100
X %=
E. a
---------------------------------------------------------------------
80. CS Metoda cerimetrică de dozare a substanţelor medicamentoase este o metodă de:
A. Neutralizare în mediu apos
B. Neutralizare în mediu anhidru
C. Precipitare
D. Formare a compuşilor complecşi
E. Oxidare-reducere
---------------------------------------------------------------------
81. CM Pentru metoda bromatometrică de dozare sunt caracteristice reacţiile chimice de:
A. Oxidare
B. Substituţie
C. Formare a compuşilor complecşi
D. Reducere
E. Neutralizare
---------------------------------------------------------------------
82. CS Metoda bromatometrică de dozare a substanţelor medicamentoase este o metodă:
A. De neutralizare în mediu apos
B. Acidimetrie în mediu anhidru
C. De precipitare
D. Redox
E. Complexonometrică
---------------------------------------------------------------------
83. CS Metoda trilonometrică de dozare a substanţelor medicamentoase este o metodă:
A. Alcalimetrie în mediu apos
B. Acidimetrie în mediu anhidru
C. De precipitare
D. De diazotare
E. De formare a compușilor complecși
---------------------------------------------------------------------
84. CM Folosirea metodei nitritometrice pentru analiza cantitativă este condiţionată de
prezenţa în moleculele substanţelor a grupelor funcţionale:
A. Hidroxil alcoolic primar
B. Grupa aminică aromatică primară
C. Grupa aminică alifatică primară
18
D. Grupa nitrozo aromatică
E. Grupa nitro aromatică după

reducere
------------------------------------------------------------------
85. CM La efectuarea analizei titrimetrice a substanţelor medicamentoase se folosesc
noţiunile:
A. Titrul soluţiei titrate (standarde)
B. Titrul după substanţa determinată
C. Titrul mediu orientativ
D. Titrul convenţional
E. Titrul calculat
---------------------------------------------------------------------
86. CS Indicaţi metoda de determinare cantitativă a substanţelor medicamentoase pentru
care se aplică formula de calcul:
(V −V p. m . . )⋅T B / A⋅К
ω=X %= ⋅100
а
A. Titrarea directă
B. Titrarea indirectă
C. Titrarea directă cu folosirea probei-martor
D. Titrarea indirectă cu diluţie
E. Titrarea directă cu luarea în calcul a umidităţii
---------------------------------------------------------------------
87. CM Indicaţi rolul solventului organic în titrarea acido-bazică în mediu hidro-organic:
A. Dizolvarea substanţei medicamentoase analizate
B. Mărirea proprietăţilor acide sau bazice
C. Suprimarea disocierii compuşilor formaţi
D. Dizolvarea produsului reacţiei format
E. Mărirea disocierii compuşilor formaţi
---------------------------------------------------------------------
88. CM Alegeţi indicatorii utilizaţi în titrările acido-bazice:
A. Fenolftaleină
B. Metiloranj
C. Amidon
D. Cristal violet
E. Timolftaleină
---------------------------------------------------------------------
89. CM Indicaţi factorii care influenţează titrarea nitritometrică:
A. Aciditatea mediului
B. Solventul organic
C. Temperatura
D. Viteza titrării
E. Catalizatorul
---------------------------------------------------------------------
90. CS Indicaţi masa molară a echivalentului derivatului acidului aminoaromatic la
titrarea bromatometrică:
19
A. Мr∙ 2
B. Мr∙ 1/4
C. Мr∙ 1/6
D. Мr∙ 1/8
E. Мr∙ 1/2
---------------------------------------------------------------------
91. CS Selectaţi clasa de indicatori din care face parte difenilamină:
A. Externi
B. Redox
C. Acido-bazici
D. De adsorbţie
E. Metalocromici
---------------------------------------------------------------------
92. CS Selectaţi clasa de indicatori din care face parte murexidul:
A. Acido-bazici
B. Externi
C. Metalocromici
D. Redox
E. De adsorbţie
---------------------------------------------------------------------
93. CМ Selectaţi clasele de substanţe chimice medicamentoase care pot fi determinate
cantitativ prin metoda acidimetrică:
A. Baze
B. Sărurile bazelor tari şi acizilor slabi
C. Oxizii metalelor
D. Aldehide
E. Sărurile bazelor slabe şi acizilor tari
---------------------------------------------------------------------
94. CМ Selectaţi clasele de substanţe chimice medicamentoase care pot fi determinate
cantitativ prin metoda alcalimetrică:
A. Acizi
B. Oxizii metalelor
C. Sărurile bazelor slabe şi acizilor tari
D. Esteri
E. Imide
---------------------------------------------------------------------
95. CM Indicaţi reacţiile corespunzătoare metodei bromatometrice de dozare a
substanţelor medicamentoase derivaţilor fenolilor:
---------------------------------------------------------------------
96. CM La determinarea cantitativă a derivaţilor acizilor aminoaromatici prin metoda
nitritometrică (cu indicator extern), se referă următoarele reacţii:
---------------------------------------------------------------------
97. CM La determinarea cantitativă a derivaţilor acizilor aminoaromatici prin metoda
nitritometrică (cu indicator intern), se referă următoarele reacţii:
20
---------------------------------------------------------------------
4. Metode fizico-chimice
98. CS Metoda fotometrică de analiză se bazează pe:
A. Determinarea unghiului de rotaţie a luminii poralizate
B. Separarea între două faze
C. Determinarea spectrelor de emisie
D. Absorbţia selectivă a radiaţiei electromagnetice
E. Măsurarea indicelui de refracţie
---------------------------------------------------------------------
99. CS Absorbanţa este:
A. A=k⋅b
I0
A=lg
I
B.
−kb
C. A=10
sin α
A=
D. sin β
I
A=lg
E.
I0
---------------------------------------------------------------------
100. CM Alegeţi expresiile matematice corecte pentru legea Bugher-Lambert-Beer:
A11 %
см = A⋅c⋅l
A.
A = A 11 %
см⋅c⋅l
B. +++
I0
lg =ε⋅c⋅l
I
C.
A = A 11 %
см⋅1/ c
D.
I
=10−kb
I0
E.
---------------------------------------------------------------------
101. CM Pentru determinarea conținutului principiului activ (%) prin metoda
spectrofotometrică folosim formule:
l
C=
A. A
A
C=
B. ε⋅l
A⋅A11 %
cm
C=
C. l
21
D.
C = A11 %
cm⋅l
A
C= 1%
E. A 1cm⋅l
---------------------------------------------------------------------
102. CM Spectrul în IR este caracterizat de:
A. Lungimea de undă
B. Seriile de benzi de absorbţie
C. Numărul de undă
D. Transmitanţa în %
E. Absorbanţa specifică
---------------------------------------------------------------------
103. CM Separarea substanţelor pe strat subţire poate fi efectuată prin următoarele
mecanisme:
A. De schimb de ioni
B. De precipitare
C. De repartiţie
D. De adsorbţie
E. De excluziune moleculară
---------------------------------------------------------------------
104. CM La identificarea substanţelor prin metoda spectrofotometrică se utilizează:
A. Raportul absorbanţei către grosimea stratului de substanţă analizată
B. Lungimea de undă, corespunzătoare maximului de adsorbţie
C. Raportul absorbanţei către lungimea de undă
D. Raportul absorbanţelor la diferite lungimi de undă
E. Raportul absorbanţei către concentraţie şi grosimea stratului
---------------------------------------------------------------------
105. CM Indicaţi factorii care determină condiţiile optime de dozare a substanţelor
medicamentoase prin metoda spectrofotometrică:
A. Solventul
B. Valoarea pH-ului
C. Lungimea de undă
D. Structura chimică a substanţei
E. Temperatura
---------------------------------------------------------------------
106. CM Spectrofotometria în IR se deosebeşte de spectrofotometria în UV prin:
A. Caracterul spectrului de absorbţie
B. Diapazonul spectrului electromagnetic
C. Dependenţa absorbţiei de concentraţie
D. Natura absorbţiei
E. Determinarea indicelui de refracţie
---------------------------------------------------------------------
107. CS La metoda optică nespectrală se referă:
A. Polarografia
B. Cromatografia
C. Polarimetria
D. Potenţiometria
E. Spectroscopia IR
---------------------------------------------------------------------
108. CM Mărimea absorbanţei este direct proporţională cu:
A. Lungimea de undă
22
B. Concentraţia soluţiei
C. Masa molară a substanţei dizolvate
D. Grosimea stratului
E. Transmitanţa în %
---------------------------------------------------------------------
109. CM Metoda fotocolorimetrică este bazată pe măsurarea intensităţii culorii produşilor
reacţiilor de obţinere a:
A. Azocolorantului
B. Colorantului aurinic
C. Tiocromului
D. Colorantului indofenolic
E. Murexidului
---------------------------------------------------------------------
110. CM Putere rotatorie specifică depinde de:
A. Natura solventului
B. Lungimea de undă
C. Concentraţia soluţiei
E. Temperatura soluţiei
---------------------------------------------------------------------
111. CM Calculul conţinutului de substanţă analizată prin metoda spectrofotometrică, se
efectuează conform formulelor:
A st⋅C st
C=
A. A st
A an⋅C st
C=
B. A st
A an
C=
C. A 1%
1cm⋅l
A an
C=
D. C st
A 1%
1cm
C=
E. A
---------------------------------------------------------------------
112. CM Factorii ce determină condiţiile optime de dozare a substanţelor medicamentoase
prin metoda spectofotometrică sunt:
A. Temperatura aerului
B. Solventul
C. pH-ul
D. Lungimea de undă, ce corespunde minimului de absorbţie a luminii
E. Structura chimică a substanţelor
---------------------------------------------------------------------
113. CS Conţinutul de substanţă (g) prin metoda refractometrică se calculează conform
formulei:
( n1 −n 2 )⋅c
C g=
n−n 2
A.
23
F⋅( n−n0 )
C g= ⋅100
F0
B.
F
C g=
n−n0
C.
( n+ n0 )⋅100
C g=
F
D.
n−n 0
C g=
F⋅100
E.
---------------------------------------------------------------------
114. CS Metoda bazată pe proprietatea substanţelor optic active de a roti planul luminii
polarizate este:
A. Spectrofotometria în UV
B. Cromatografia
C. Refractometria
D. Polarimetria
E. Fotocolorimetria
---------------------------------------------------------------------
115. CS Putere rotatorie specifică pentru substanţe în soluţie se calculează conform
formulei:
α⋅100
[ α ]20
D=
l⋅c
A.
α
[ α ]20
D=
l⋅p
B.
α⋅100
[ α ]20
D=
l⋅ρ
C.
α⋅ρ
[ α ]20
D=
l⋅100
D.
[ α ]20
D =α⋅100
E.
---------------------------------------------------------------------
116. CS Formula dată de calcul se aplică pentru a determina:
A
ε=
C⋅l
A. Absorbanţa
B. Absorbanţa specifică
C. Absorbanţa molară
E. Concentraţia soluţiei (g/mol în 1000 ml)
---------------------------------------------------------------------
117. CS Valoarea devierii planului de polarizare de la poziţia iniţială se numeşte:
24
A. Indice de refracţie
B. Unghi de rotaţie
C. Putere rotatorie
D. Absorbanţă (densitate optică)
E. Indice molar de absorbţie
---------------------------------------------------------------------
118. CS Transmitanţa (%) se calculează după formula:
A.
T %=I⋅I 0⋅100
I
T %= ⋅100
B.
I0
100
T %= ⋅I
C.
I0
I0
T %= ⋅I
D. 100
I
T %= 0⋅100
E. I
---------------------------------------------------------------------
119. CS Pentru identificarea spoturilor pe cromatogramă se calculează Rf după formula:
A.
R f =a⋅b
B.
R f =a⋅b⋅100
1
R f = ⋅b
C. a
100
Rf =
D. a⋅b
a
Rf =
E. b
---------------------------------------------------------------------
120. CM Analiza cromatografică se utilizează pentru a:
A. Determina activitatea farmacologică
B. Determina identitatea substanţelor
C. Determina identitatea impurităţilor
D. Determina conținutul principiilor activi
E. Separa ingredienţii în forma medicamentoasă
---------------------------------------------------------------------
121. CM Pentru determinarea рН-ului se folosesc aparatele:
A. Polarimetrul
25
B. Potenţiometrul
C. pH - metrul
D. Refractometrul
E. Spectrofotometrul
---------------------------------------------------------------------
122. CS În titrarea potenţiometrică se stabileşte volumul echivalent de soluţie titrantă prin
măsurarea:
A. Gradului de disociere
B. Puterii ionice
C. Reacţiei mediului
D. Forţei electromotoare a perechii de electrozi special selectaţi
E. Volumului de indicator
---------------------------------------------------------------------
123. CS Valoarea absorbanţei specifice se determină după formula:
A⋅C
A11 %
cm =
l
A.
A⋅l
A11 %
cm =
C
B.
A
A11 %
cm =
C⋅l
C.
A11 %
cm =A⋅C⋅l
D.
C
A11 %
cm =
A⋅l
E.
---------------------------------------------------------------------
124. CM Metoda fotometrică pe bază de extracţie are următoarele avantaje:
A. Selectivitate
B. Reduce hidroliza compuşilor complecşi coloraţi
C. Reduce influenţa altor substanţe
D. Creşte sensibilitatea, pentru că permite concentrarea substanţelor de analizat
E. Spectru larg de radiaţie UV
---------------------------------------------------------------------
125. CM În cromatografia lichidă cu faze inversate, faza staţionară poate fi:
A. Polară
B. Nepolară
C. Răşină schimbatoare de cationi (cationit)
D. Silicagel hidrofobizat prin silanizare
E. Răşină schimbatoare de anioni (anionit)
---------------------------------------------------------------------
126. CМ Indicaţi metodele fizico-chimice ce au la bază următoarea schemă:
26
A. Cromatografia pe strat subţire
B. Spectrofotometria în UV-VIS
C. Spectrofotometria în IR
D. Polarimetria
E. Refractometria
---------------------------------------------------------------------
127. CS Indicaţi metoda fizico-chimică ce are la bază următoarea schemă:
A. Polarimetria
B. Refractometria
D. Cromatografia gaz-lichidă
E. Cromatografia pe strat subţire
---------------------------------------------------------------------
A.Refractometria
B.Cromatografia lichidă de înaltă performanţă (HPLC)
C.Spectrofotometria în IR
D.Polarimetria
E.Spectrofotometria în UV-VIS
---------------------------------------------------------------------
A. Cromatografia pe strat subţire

B. Spectrofotometria în domeniul ultraviolet
D. Potenţiometria
E. Refractometria
---------------------------------------------------------------------
27
A.
Cromatografia pe strat subţire
B.
Potenţiometria (pH-metria)
C.
Spectrofotometria în IR
D.
Polarimetria
E.
Refractometria
---------------------------------------------------------------------
131. CS Indicaţi tehnica care poate fi efectuată cu ajutorul dispozitivului din imagine:
A.
Determinarea рH-lui
B.
Titrarea potenţiometrică
C.
Obţinerea spectrului de absorbţie
D.
Obţinerea cromatogramei
E.
Determinarea indicelui de refracţie
---------------------------------------------------------------------
132. CS Recunoaşteţi aparatul din imagine:
A. Fotoelectrocolorimetru
B. Cromatograf de gaze
C. Refractometru
D. Polarimetru
E. Potenţiometru
---------------------------------------------------------------------
133. CS Precizaţi ce reprezintă următoarea imagine:
A. Spectru de absorbţie IR
B. Spectru de absorbţie UV
C. Spectru de absorbţie VIS
D. Cromatograma HPLC
E. Cromatograma pe strat subţire
28
---------------------------------------------------------------------
134. CM Precizaţi ce reprezintă următoarea imagine:
A. Cromatograma de gaze
B. Spectru de absorbţie UV
C. Cromatograma pe hârtie
D. Cromatograma HPLC
E. Cromatograma pe strat subţire
---------------------------------------------------------------------
135. CS Recunoaşteţi aparatul din imagine:
A. Fotoelectrocolorimetru
B. Cromatograf de gaze
C. Refractometru
D. Polarimetru
E. Potenţiometru
---------------------------------------------------------------------
136. CM Care metode sunt bazate pe determinarea absorbţiei electromagnetice:
A. Refractometria
B. Cromatografia pe hârtie
C. Spectrometria în UV
D. Polarimetria
E. Fotocolorimetria
---------------------------------------------------------------------
137. CM Factorii care influenţează valoarea absorbanţei specifice sunt:
A. Natura substanţei
B. Lungimea de undă
C. Concentraţia soluţiei
E. Indice de refracţie
---------------------------------------------------------------------
138. CS Metoda bazată pe refracţia luminii este:
A. Cromatografia
B. Spectrofotometria în UV
C. Refractometria
D. Polarimetria
E. Fotocolorimetria
---------------------------------------------------------------------
139. CM Absorbanţa specifică este o mărime utilizată în analiza spectrofotometrică.
Valoarea acestei mărimi depinde de:
29
A. Natura chimică a substanţei analizate
B. Indice de refracţie
C. Natura solventului în care este dizolvată substanţa analizată
D. Lungimea de undă a radiaţiei care traversează proba
E. Concentraţia solventului
---------------------------------------------------------------------
140. CS Treo- şi eritro- stereoizomeria este condiţionată de prezenţa în structura moleculei
a:
A. Hidroxilului alcoolic secundar
B. Radicalului de ciclohexan
C. Atomului de carbon chiralic
D. Câtorva atomi chiralici de carbon, care sunt situaţi la distanţă unul faţă de altul
E. Doi atomi de carbon chiralici vecini
---------------------------------------------------------------------
141. CS Izomerizarea substanţelor medicamentoase poate să se petreacă în cazul prezenţei
în structură a:
A. Grupei metilice
B. Atomului de carbon simetric
C. Grupei metilenice
D. Atomului de carbon asimetric
E. Azotului terţiar
---------------------------------------------------------------------
142. CM Către constantele fizice, care caracterizează gradul relativ de puritate ale
substanţelor medicamentoase se referă:
---------------------------------------------------------------------
143. CM Indicaţi constantele fizice utilizate în Ph. Eur. pentru controlul calităţii
substanţelor medicamentoase:
---------------------------------------------------------------------
144. CS Concentraţia substanţei optic active în soluţie se determină după formula:
---------------------------------------------------------------------
5. Substanţe medicamentose cu acțiune asupra sistemului cardiovascular:

tonice cardiace, antiaritmice, antianginoase, antihipertensive (blocante ale
canalelor de calciu, inhibitori ai enzimei de conversie, inhibitori ai receptorilor
angiotensinei)
145. CM Selectaţi reacţiile chimice care pot fi folosite la identificarea ciclului steroidic al
glicozidelor cardiace:
A. Libermann-Burchard
B. Baliet
C. Rozenheim
D. Legal
E. Raimond
---------------------------------------------------------------------
146. CM Indicaţi reacţiile chimice care pot fi folosite la identificarea ciclului β-lactonic
pentagonal, nesaturat, al glicozidelor cardiace:
A. Legal
B. Baliet
C. Raimond
D. Chede
E. Rozenheim
30
---------------------------------------------------------------------
147. CM Din punct de vedere chimic glicozidele cardiace prezintă:
A. Derivaţi ai ciclopentanperhidrofenantrenei cu inel lactonic pentagonal în poziţia 17 şi
partea glucidică în poziţia 3
B. Derivaţi ai ciclopentanperhidrofenantrenei cu inel lactonic pentagonal cu legătură dublă
în poziţia 3
C. Derivaţi ai ciclopentanperhidrofenantrenei cu inel lactonic hexagonal cu legătura dublă
în poziţia 17 şi partea glucidică în poziţia 3
D. Derivaţi ai ciclopentanperhidrofenantrenei în poziţia 3 al căruia se află partea glucidică
E. Derivaţi ai ciclopentanperhidrofenantrenei cu partea glucidică în poziţia 3
---------------------------------------------------------------------
148. CM Selectaţi monozele care pot fi în componenţa părţii glucidice a glicozidelor
cardiace:
A. D-glucoză
B. D-digitoxoză
C. D-lactoză
D. D-cimaroză
E. L-oleandroză
---------------------------------------------------------------------
149. CM Indicaţi reagenţii, utilizaţi în reacţia Cheller-Chiliani:
A. Sulfat de fier (II)-soluţia apoasă
B. Clorură de fier (III)-soluţia apoasă
C. Acid acetic diluat
D. Acid sulfuric concentrat
E. Acid nitric concentrat
---------------------------------------------------------------------
150. CS Selectaţi substanța medicamentoasă care are următoarea formulă de structură:
A. Digoxină
B. Digitoxină
C. Acetat de ciproteron
D. Strofantină K
E. Corglicon
---------------------------------------------------------------------
A. Digoxină
B. Digitoxină
D. Strofantină K
E. Corglicon
---------------------------------------------------------------------
A. Digoxină
B. Digitoxină
D. Strofantină K
E. Corglicon
31
---------------------------------------------------------------------
153. CM Indicați ciclurile din care este format ciclopentanperhidrofenantrenul:
A. 2 hexagonale
B. 3 hexagonale
C. 1 pentagonal
D. 2 pentagonale
E. 3 pentagonale
---------------------------------------------------------------------
154. CM După structura chimică a substituientului la C17 al agliconului, glicozidele
cardiotonice se clasifică în:
A. Steroide
B. Cardenolide
C. Bufadienolide
D. Adenozide
E. Furanozide
---------------------------------------------------------------------
155. CM Selectați substanțele medicamentoase din grupul glicozidelor cardiotonice:
A. Ergocalciferol
B. Digoxină
C. Digitoxină
D. Strofantina K
E. Colecalciferol
---------------------------------------------------------------------
156. CM Selectaţi monozele care pot fi în componenţa părţii glucidice a glicozidelor
cardiace:
A. Zaharoză
B. Digitoxoză
C. Ramnoză
D. Glucoză
E. Lactoză
---------------------------------------------------------------------
157. CM Selectaţi componentele structurale ale glicozidelor cardiace care influiențează
solubilitatea lor în apă:
A. Ciclul β-lactonic pentagonal, nesaturat
B. Ciclul β-lactonic hexagonal, saturat
C. Grupele hidroxilice
D. Partea glucidică
E. Ciclul steroidic
---------------------------------------------------------------------
158. CM Indicaţi particularitățile structurale ce condiționează acțiunea terapeutică a
glicozidelor cardiace:
A. Ciclul lactonic nesaturat, pentagonal orientat β
B. Ciclul lactonic saturat, pentagonal orientat α
C. Configurația sterică cis-trans-cis a ciclurilor A,
B, C și D ale nucleului steroidic
D. Gruparea hidroxilică fenolică în poziţia 3
E. Gruparea etinilică în poziţia 17
---------------------------------------------------------------------
159. CM Glicozidele cardiace care au gruparea formil (aldehidă formică) în poziția 10 se
caracterizează prin:
A. Acțiune lentă
B. Acțiune rapidă
32
C. Durată lungă
D. Durată scurtă
E. Durată medie
---------------------------------------------------------------------
160. CM Reactivii utilizați în reacția de identificare a glicozidelor cardiotonice Libermann-
Burchard sunt:
A. Hidroxid de sodiu concentrat
B. Acid picric
C. Anhidridă acetică
D. Acid sulfuric concentrat
E. m-Nitrobenzen
---------------------------------------------------------------------
161. CM Indicați substanțele medicamentoase utilizate în insuficiență cardiacă:
A. Ergocalciferol
B. Acetat de retinol
C. Digoxină
D. Digitoxină
E. Strofantină K
---------------------------------------------------------------------
162. CM Indicați efectele glicozidelor cardiace asupra cordului:
A. Cresc forța contracției miocardice
B. Cresc viteza contracției miocardice
C. Scad frecvența cardiacă
D. Scad forța contracției miocardice
E. Scad viteza contracției miocardice
---------------------------------------------------------------------
163. CM Indicați efectele glicozidelor cardiace:
A. Inotrop pozitiv
B. Batmotrop pozitiv
C. Cronotrop negativ
D. Dromotrop negativ
E. Inotrop negativ
---------------------------------------------------------------------
164. CM După structură, Sulfatul de chinidină este:
A. Acid aromatic
B. Alcool secundar
C. Eter
D. Ester
E. Aldehidă
---------------------------------------------------------------------
165. CM Pentru dozarea Sulfatului de chinidină se folosesc metodele:
33
A. Alcalimetria în mediu anhidru
B. Acidimetria în mediu anhidru
C. Bromatometria
D. Spectrofotometria
E. Alcalimetria în mediu apos-organic
---------------------------------------------------------------------
166. CS Stereoizomeria chinidinei este condiţionată de poziţia substituenţilor la:
A. C2
B. C4
C. C5
D. C9
E. N1
---------------------------------------------------------------------
167. СS Sulfatul de chinidină posedă acţiune:
A. Anticancerogenă
B. Antiaritmică
C. Anticonvulsivantă
D. Diuretică
E. Anestezică locală
---------------------------------------------------------------------
168. CS Formulei de structură îi corespunde substanţa:
A. Clorhidrat de mexiletină
B. Midazolam
C. Sulfat de chinidină
D. Barbital
E. Diazepam
---------------------------------------------------------------------
34
169. CS În formula de structură a Clorhidratului de amiodaronă se conţine grupa
funcţională:
A. Ciclul benzopiranic
B. Hidroxilul alcoolic primar
C. Ciclul azepinic
D. Halogenul legat organic
E. Hidroxilul fenolic
---------------------------------------------------------------------
B. Midazolam
D. Barbital
E. Isosorbid dinitrat
---------------------------------------------------------------------
A. Isosorbid dinitrat
B. Digitoxina
D. Barbital
E. Isosorbid mononitrat
---------------------------------------------------------------------
B. Digitoxină
C. Tetranitrat de pentaeritritil
D. Barbital
---------------------------------------------------------------------
35
B. Molsidomină
D. Strofantină K
---------------------------------------------------------------------
174. CM În formula de structură a Dipiridamolui se conţin grupele funcţionale:
A. Ciclul piperidinic
B. Hidroxilul alcoolic primar
C. Hidroxilul alcoolic secundar
D. Halogenul legat organic
E. Azotul terțiar
---------------------------------------------------------------------
B. Molsidomină
D. Diclorhidrat de trimetazidină
---------------------------------------------------------------------
176. CM În formula de structură a Nifedipinei se conţin grupele funcţionale:
A. Ciclul pirazinic (1,4-diazină)

B. Nitro aromatică
36
C. Eterică
D. Aldehidică
E. Esterică
---------------------------------------------------------------------
177. CM În formula de structură a Besilatului de amlodipină se conţin grupele funcţionale:
A. Ciclul pirazinic (1,4-diazin)

B. Halogenul legat organic
C. Eterică
D. Aldehidică
E. Esterică
---------------------------------------------------------------------
178. CM În formula de structură a Nitrendipinei se conţin grupele funcţionale:
A. Carboxilică
B. Aminică aromatică primară
C. Eterică
D. Esterică
E. Nitro aromatică primară
---------------------------------------------------------------------
A. Felodipină
B. Besilat de amlodipină
D. Nitrendipină
---------------------------------------------------------------------
180. CM În formula de structură a Felodipinei se conţin grupele funcţionale:
37
A. Carboxilică
B. Aminică aromatică primară
C. Halogenul legat organic
D. Esterică
F. Ciclul aromatic
---------------------------------------------------------------------
A. Nitrendipină
B. Clorhidrat de diltiazem
C. Captopril
D. Tetranitrat de pentaeritritil
---------------------------------------------------------------------
A. Butilamină perindopril
B. Ramipril
C. Clorhidrat de quinapril
D. Fosinopril sodic
E. Losartan de potasiu
---------------------------------------------------------------------
A. Irbesartan
B. Candesartan
C. Valsartan
D. Fosinopril sodic
38
E. Losartan de potasiu
---------------------------------------------------------------------
184. СM Tonice cardiace (glicozide cardiotonice) sunt:
A. Digoxină
B. β-Acetildigoxină
D. Digitoxină
E. Ketotifen
---------------------------------------------------------------------
185. СM Antiaritmice sunt:
B. Strofantină K
D. Captopril
E. Clorhidrat de amiodaronă
---------------------------------------------------------------------
186. СM Medicamente antihipertensive (blocante ale canalelor de calciu) sunt:
---------------------------------------------------------------------
187. СM Medicamente antihipertensive (inhibitori ai enzimei de conversie (IEC)) sunt:
---------------------------------------------------------------------
188. CM În formula de structură Captoprilului se conţin grupele funcţionale:
---------------------------------------------------------------------
6. Substanţe medicamentoase cu acțiune asupra sistemului cardiovascular:

vasodilatatoare
189. CM Purină - sistem condensat format din heterocicluri:

A. Piridină
B. Pirimidină
C. Imidazol
D. Pirol
E. Pirazină
---------------------------------------------------------------------
190. CS Reacţia comună pentru identificarea derivaţilor xantinei este:
A. Proba ninhidrinică
B. Proba murexidă
C. Reacţia de formare a colorantului aurinic
D. Reacţia de formare a bazelor Schiff
E. Reacţia de formare a indofenolului
---------------------------------------------------------------------
191. CS Cu ajutorul probei murexide se pot identifica:
A. Ramipril
B. Pentoxifilină
D. Dipiridamol
E. Valsartan
---------------------------------------------------------------------
39
A. Pentoxifilină
B. Candesartan
C. Valsartan
D. Telmisartan
E. Vincamină
---------------------------------------------------------------------
193. CM Pentru identificarea Pentoxifilinei se folosesc reacţiile:
A. Proba murexidă
B. Formarea periodurii
C. Formarea colorantului azoic
D. Formarea precipitatului cu soluţia de tanină
E. Reacţia hidroxamică
---------------------------------------------------------------------
194. CM Pentru identificarea Pentoxifilinei se folosesc metodele instrumentale:
A. Spectroscopia IR
B. Cromatografia pe strat subțire
C. Poliarimetria
D. Spectroscopia UV
E. Determinarea punctului de topire
---------------------------------------------------------------------
195. CM Determinarea cantitativă a Pentoxifilinei se efectuează prin metoda:
A. Titrarea anhidră în mediu solvenţilor protogeni

B. Titrarea anhidră în mediu solvenţilor protofili
C. Iodometria
D. Spectrofotometria UV
E. Cerimetria
---------------------------------------------------------------------
A. Pentoxifilină
B. Candesartan
C. Valsartan
D. Telmisartan
E. Vincamină
---------------------------------------------------------------------
40
197. CM În formula de structură a Vincaminei se conţin grupele funcţionale:
A. Carboxlică
B. Carbamidă substituită
C. Hidroxil alcoolic
D. Amină terțiară
E. Esterică
---------------------------------------------------------------------
198. CS Formula de structură a imidazolului este:
A.
B.
C.
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
199. CS La derivaţii benzimidazolului se referă:
---------------------------------------------------------------------
200. CM Metodele de determinare cantitativă a Clorhidratului de bendazol (Dibazol)
sunt:
---------------------------------------------------------------------
201. CS Precipitat roşu-argintiu cu soluţia de iod în prezenţa acidului clorhidric diluat
formează:
---------------------------------------------------------------------
7. Substanţe medicamentoase diuretice
202. CM După structura chimică Hidroclortiazida este:
A. Amină aromatică
41
B. Fenol
C. Compus heterociclic
D. Derivat al sulfamidei
E. Eter
---------------------------------------------------------------------
203. CM După structura chimică Furosemida este:
A. Ester
B. Acid carboxilic
C. Aldehidă
D. Compus heterociclic
E. Derivat ai sulfamidei
---------------------------------------------------------------------
204. CM Derivaţi ai amidei al acidului clorbenzensulfonic sunt:
A. Clorhidrat de amiodaronă
B. Furosemidă
C. Lovastatină
D. Hidroclortiazidă (Hipotiazidă)
E. Spironolactonă
---------------------------------------------------------------------
205. CM Acţiune diuretică au:
A. Metenamină (Hexametilentetramină)
B. Clorhidrat de difenhidramină (Dimedrol)
C. Furosemidă
D. Sulfametoxazol
E. Hidroclortiazidă (Hipotiazidă)
---------------------------------------------------------------------
206. СS Din remedii diuretice fac parte:
B. Clorhidrat de difenhidramină (Dimedrol)
C. Furosemidă
D. Sulfadimetoxină
E. Salbutamol
---------------------------------------------------------------------
207. СS La diuretice de ansă se referă:
B. Salbutamol
C. Sulfametoxazol
D. Furosemidă
---------------------------------------------------------------------
208. СМ Diuretice tiazidice şi substanţele înrudite sunt:
A. Furosemidă
B. Pentoxifilină
C. Indapamidă
D. Spironolactonă
---------------------------------------------------------------------
42
209. СМ Diureticele se clasifică în funcţie de:
A. Structura chimică
B. Structura fizică
C. Intensitatea efectului diuretic
D. Durata acţiunii farmacologice
E. Mecanismul de acţiune
---------------------------------------------------------------------
210. СS Ciclul steroic este inclus în structura chimică a medicamentului:
---------------------------------------------------------------------
211. СS Reacţia Spironolactonei cu acidul sulfuric 50% este cauzată de un fragment
structural:
---------------------------------------------------------------------
212. CM Reacţia de formare a azocolorantului în anumite condiţii este posibilă pentru:
---------------------------------------------------------------------
8. Substanţe medicamentoase – normolipemiante
A. Lovastatină
B. Candesartan
C. Valsartan
D. Furosemidă
E. Vincamină
---------------------------------------------------------------------
214. CM În formula de structură a Lovastatinei se conţin grupele funcţionale:
A. Hidroxil alcoolic secundar

B. Lactonică
C. Aldehidică
D. Hidroxil fenolic
E. Esterică
---------------------------------------------------------------------
43
A. Lovastatină
B. Simvasatină
C. Valsartan
D. Furosemidă
E. Vincamină
---------------------------------------------------------------------
216. CM În formula de structură a Lovastatinei se conţin grupele funcţionale:
---------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------
218. CM În formula de structură a Atorvastatinei de calciu trihidrat se conţin grupele
funcţionale:
---------------------------------------------------------------------
9. Substanţe medicamentoase – cu acțiune asupra sângelui

(anticoagulante, antihemoragice, antivaricoase, antiagregante plachetare,
înlocuitori de plasmă)
219. CM În forma farmaceutică “Comprimate” sunt prezentate substanțele

medicamentoase:
A. Nicetamidă (Cordiamin)
B. Etamsilat
C. Dobezilat de calciu
D. Rezorcină
E. Acetat de tocoferol
---------------------------------------------------------------------
220. CM Interacționează cu clorura de fier (III) următoarele substanțele medicamentoase:
A. Dobesilat de calciu
B. Etamsilat
C. Furosemidă
D. Valsartan
E. Clorhidrat de piridoxină
---------------------------------------------------------------------
221. CS Formula de structură aparţine substanţei medicamentoase:
A. Dobezilat de calciu
B. Heparina sodică
C. Etamsilat
D. Povidonă
E. Clorhidrat de ticlopidină
---------------------------------------------------------------------
222. CS Indicați denumirea chimică pentru Dobezilat de calciu:
A. 2,5- dihidroxibenzen sulfonat de calciu
B. 2,3- dihidroxibenzen sulfonat de calciu
44
C. 2,5- dihidroxibenzen sulfonat de dietilamoniu
D. 1,3 - dihidroxibenzen
E. 2,3- dihidroxibenzen sulfonat de dietilamoniu
---------------------------------------------------------------------
223. CS Dobezilatul de calciu poate fi deosebit de Etamsilat prin reacția:
A. Cu sulfatul de cupru
B. Cu apa de brom
C. Cu oxalat de amoniu
D. Cu acetatul de plumb
E. Cu reactivul Marquis
---------------------------------------------------------------------
224. CS Formula de structură a substanţei corespunde:
---------------------------------------------------------------------
225. CS Identificarea Acenocumarolului după grupa nitro- se poate de efectuat cu ajutorul
reacţiei de:
---------------------------------------------------------------------
226. CM Metoda acido-bazică (alcalimetrică) în mediu hidro-organic se aplică la dozarea:
---------------------------------------------------------------------
10. Substanţe medicamentoase – hormoni tiroidieni și

medicaţia hipoglicemiantă
227. CS Denumirea raţională l-3,5,3',5'-tetraiodtironin corespunde:

A. Adipiodonă (Bilignostul)
B. Diclofenac sodic
C. Iohexol
D. Iopromidă
E. Levotiroxină sodică (Tiroxină)
--------------------------------------------------------------------
228. CM Selectaţi hormonii naturali ai glandei tiroide şi derivaţii lor sintetici:
A. Linestrenol
B. Levotiroxină sodică (Tiroxină)
C. Liotironin (Triiodtironina)
D. Iohexol
E. Adipiodonă (Bilignostul)
--------------------------------------------------------------------
229. CM Indicați metodele de mineralizare a compușilor cu iod legat covalent:
A. Încălzirea preparatului
B. Arderea pe sârma de argint
C. Fierberea cu hidroxid de sodiu
D. Cristalizarea
E. Fierbere în clorură de fier (III)
--------------------------------------------------------------------
230. CM Hidroxilul fenolic din structura Levotiroxinei sodice se determină cu ajutorul
reactivilor:
A. Apa de brom
B. Diazoreactivul
C. Oxalatul de amoniu
D. Formaldehidă în H2SO4 conc. (Reactivul Marquis)
E. Nitratul de argint
--------------------------------------------------------------------
231. CM Identificarea Glibenclamidei se poate efectua cu ajutorul următoarelor metodele:
45
A. Spectrofotometria în IR
B. Spectrofotometria în UV
C. Cromatografia pe strat subțire
D. Formarea azocolorantului fără hidroliza bazică
E. Reacţia cu acid sulfuric concentrat
---------------------------------------------------------------------
232. CM Determinarea cantitativă a Glibenclamidei poate fi efectuată prin metodele:
A. Argentometrică
B. Acido-bazică (alcalimetrică) în mediu apos
C. Acido-bazică (alcalimetrică) în mediu anhidru
D. Nitritometrică
E. Spectrofotometrică UV
---------------------------------------------------------------------
233. CS Remediu antidiabetic de substituţie este:
A. Furosemidă
B. Hidroclortiazidă
C. Clorhidratul de metformină
D. Glibenclamidă
E. Insulină
---------------------------------------------------------------------
234. CM În formula de structură a Glibenclamidei se conţin grupele funcţionale:
---------------------------------------------------------------------
235. CM Derivaţii benzensulfonilureei se identifică prin metodele fizice:
---------------------------------------------------------------------
236. CS Derivatul biguanidei cu acţiunea antidiabetică este:
---------------------------------------------------------------------
11. Substanţe medicamentoase din grupul derivaţilor ciclopentanperhidrofenantrenei:

hormoni sexuali – masculini (androgeni) și preparate anabolizante,
feminini (gestageni şi estrogeni)
237. CS Formula de structură a substanţei aparţine:

A. Clortrianisenului
B. Metoclopramidei
C. Vicasolului
D. Estradiolului dipropionat
E. Salicilamidei
---------------------------------------------------------------------
238. CS Indicați reactivul care permite diferenţierea substanțelor medicamentoase
androgene şi anabolice între ele:
A. Acid nitric concentrat
B. Acid clorhidric concentrat
C. Acid sulfuric concentrat
D. Hidroxilamină
E. Izoniazidă
---------------------------------------------------------------------
239. CM Indicaţi grupele funcţionale care intră în componenţa hormonilor androgeni:
46
A. Ceto în poziţia 3
B. Aldehidică în poziţia 10
C. Metilică în poziţiile 10,13,17
D. Metilică în poziţiile 10,17
E. Hidroxilică alcoolică în poziţia 17
---------------------------------------------------------------------
240. CM Indicaţi constantele fizico-chimice folosite pentru analiza hormonilor androgeni şi
anabolici:
A. Temperatura de topire a oximei
B. Temperatura de topire a acetatului
C. Indicele de refracţie
D. Putere rotatorie specifică
E. Absorbanța specifică
---------------------------------------------------------------------
241. CS Indicați reacția de identificare a Metiltestosteronului după grupa hidroxilică
alcoolică din poziţia 17β:
A. Formarea oglinzii de argint
B. Formarea esterilor
C. Cu reactivul Fehling
D. Formarea hidroxamatului de fier
E. Formarea oximei
---------------------------------------------------------------------
242. CM Indicaţi metodele fizico-chimice utilizate la determinarea cantitativă a preparatelor
derivaţi de hormoni androgeni şi anabolici:
A. Spectrofotometria
B. Gravimetria
C. Fotocolorimetria
D. Refractometria
E. Titrarea potențiometrică
---------------------------------------------------------------------
243. CS Indicaţi steroidul care stă la baza hormonilor androgeni și a derivaților lor:
A. Pregnan
B. Androstan
C. Cortizon
D. Estronă
E. Colesterol
---------------------------------------------------------------------
244. CS Selectaţi substanța medicamentoasă din grupul anabolicelor:
A. Linestrenol
B. Acenocumarol
C. Decanoat de nandrolon (Retabolil)
D. Clorhidrat de metformină
E. Etamsilat
---------------------------------------------------------------------
245. CM Identificarea grupei esterice în Decanoatul de nandrolon (Retabolilului) se
efectuează prin reacții chimice, după formarea:
A. Oglinzii de argint
B. Hidrazonei
C. Hidroxamatului de cupru
D. Oximei
E. Hidroxamatului de fier
---------------------------------------------------------------------
47
246. CM Indicați particularitățile structurale care scad acțiunea androgenică și măresc cea
anabolică:
A. Reducerea radicalului metilic din poziția C10
B. Reducerea dublei legături în poziția C4-C5
C. Introducerea dublei legături în poziția C1-C2
D. Esterificarea cu acizi organici în poziția 17-α
E. Introducerea grupărilor alchile în poziția 17-α
---------------------------------------------------------------------
247. CM Indicați grupele funcționale prezente în Metiltestosteronă:
A. Hidroxilică alcoolică terțiară
B. Hidroxilică fenolică
C. Hidroxilică enolică
D. Ceto (carbonilică)
E. Hidroxilică alcoolică primară
---------------------------------------------------------------------
248. CM Indicați grupele funcționale prezente în Decanoat de nandrolon (Retabolil):
A. Eterică
B. Carboxilică
C. Ceto (carbonilică)
D. Hidroxilică enolică
E. Esterică
---------------------------------------------------------------------
249. CS Indicaţi reacţia ce stă la baza determinării cantitative a Etinilestradiolei prin
metoda fotocolorimetrică:
A. Cu izoniazidă
B. Cu acid sulfuric
C. Formarea azocolorantului
D. Formarea hidroxamaţilor de fier
E. Cu hidroxid de sodiu-soluţie 10%
---------------------------------------------------------------------
250. CM Hormoni estrogeni naturali sunt:
A. Estronă
B. Metiltestosteronă
C. Estradiol
D. Linestrenol
E. Estriol
---------------------------------------------------------------------
251. CS Indicați acțiunea farmacologică a Rigevidonului:
A. Antiseptică
B. Contraceptivă
C. Antiinflamatoare
D. Antidiabeticică
E. Anestezică
---------------------------------------------------------------------
252. CS Indicaţi steroidul care stă la baza hormonilor gestageni și a derivaților lor:
A. Androstan
B. Pregnan
C. Cortizon
D. Estronă
E. Colesterol
---------------------------------------------------------------------
253. CS Indicaţi steroidul care stă la baza hormonilor estrogeni și a derivaților lor:
48
A. Pregnan
B. Cortizon
C. Androstan
D. Estran
E. Colesterol
---------------------------------------------------------------------
254. CM Indicaţi grupele funcționale care pot fi prezenți în poziția 3 a derivaților
estrogenilor:
B. Hidroxil enolic
C. Hidroxil fenolic
D. Ceto
E. Gruparea esterică
---------------------------------------------------------------------
255. CS Selectați substanțele medicamentoase derivați de hormoni gestageni:
A. Linestrenol
B. Clortrianisen
C. Metiltestosteronă
D. Etinilestradiol
E. Insulină
---------------------------------------------------------------------
256. CM Indicați particularitățile structurale care măresc activitatea gestagenică:
A. Introducerea grupei metilice în poziția 6
B. Introducerea grupei metilice în poziția 16
C. Introducerea grupei etinilice în poziția 17-α
D. Aromatizarea ciclului A
E. Deschiderea ciclului B
---------------------------------------------------------------------
257. CM Indicați particularitățile structurale care condiționează activitatea estrogenică:
---------------------------------------------------------------------
258. CM Indicați grupele funcționale prezente în Etinilestradiol:
---------------------------------------------------------------------
259. CM Selectați substanțele medicamentoase derivați de hormoni estrogeni:
---------------------------------------------------------------------
12. Substanţe medicamentose – vitamine și analogi
260. CM Indicați formele farmaceutice ale ergocalciferolului (vitaminei D 2):

A. Drajeuri
B. Soluție uleioasă
C. Soluție alcoolică
D. Capsule cu soluție uleioasă
E. Supozitoare rectale
---------------------------------------------------------------------
261. CM Selectați indicațiile terapeutice ale ergocalciferolului (vitaminei D 2):
A. Rahitism
B. Osteomalacie
C. Astm bronșic
D. Hipertensiune arterială
E. Hipotensiune arterială
---------------------------------------------------------------------
262. CM Indicați grupele funcționale prezente în Acidul ascorbic:
49
A. Hidroxil enolic
B. Hidroxil alcoolic
C. Carboxilică
D. Esterică
E. Endiolică
---------------------------------------------------------------------
263. CM Indicați metodele titrimetrice prin care Acidul ascorbic poate fi determinat
cantitativ:
A. Acidimetrică
B. Iodometrică
C. Alcalimetrică
D. Iodatometrică
E. Argentometrică
---------------------------------------------------------------------
264. CM Indicați reacțiile chimice care pot fi utilizate la identificarea Acidului ascorbic:
A. Cu reactivul Fehling
B. Cu acidul picric
C. Cu sulfatul de fier (II)
D. Cu 2,6-diclorfenolindofenol
E. Formarea oglinzii de argint
---------------------------------------------------------------------
265. CS Indicați substanța medicamentoasă cu următoarea formulă de structură:
A. Acid ascorbic
B. Digoxină
C. Dipiridamol
D. Felodipină
E. Nifedipină
---------------------------------------------------------------------
266. CS Indicați grupa funcțională din molecula Acidului ascorbic care-i conferă proprietăţi
reducătoare:
A. Hidroxil alcoolic primar
B. Hidroxil alcoolic secundar
C. Endiolică
D. Hidroxil enolic
E. Inel lactonic
---------------------------------------------------------------------
267. CS Reacţia comună pentru Rutozidă (Rutină) şi Troxerutină (Troxevazină) este:
50
A. Formarea sărurilor de oxoniu
B. Reacţia cianinei
C. Proba ninhidrinică
D. Formarea sărurilor de diazoniu
E. Formarea bazelor Şiff
---------------------------------------------------------------------
A. Acetat de α-tocoferol
B. Metiltestosteronă
C. Warfarină de sodiu
D. Fenindionă
E. Acenocumarol (Syncumar)
---------------------------------------------------------------------
269. CM În formula de structură a Acetatului de α-tocoferol se conţin grupele funcţionale:
A. Ciclul benzo--dihidropiran
B. Hidroxil enolic
C. Nitro aromatică
D. Esterică
E. Ciclul aromatic
---------------------------------------------------------------------
270. CM În formula de structură a Rutozidеi se conţin grupele funcţionale:
51
A. Ciclul fenilcromanic
B. Hidroxil enolic
C. Hidroxil fenolic
D. Esterică
E. Ciclul aromatic
---------------------------------------------------------------------
B. Troxerutină
D. Rutozidă
E. Acenocumarol (Syncumar)
---------------------------------------------------------------------
272. CM Partea glucidică este prezentă în structura substanțelor:
B. Troxerutină
D. Rutozidă
E. Propionat de estradiol
---------------------------------------------------------------------
273. CS Sistemul corinic se găseşte în structura preparatului:
A. Cianocobalamină
B. Rutozidă (Rutină)
C. Clorhidrat de metformină
D. Metiltestosteronă
E. Clorhidrat de tiamină
---------------------------------------------------------------------
274. CS Identificarea şi determinarea cantitativă a Cianocobalaminei se efectuează prin
metoda:
A. Refarctometrică
B. Polarometrică
C. Cromatografia cu schimb de ioni
52
D. Spectrofotometria în UV
E. Potenţiometrică
---------------------------------------------------------------------
275. CS Derivat ai pirolului este vitamina:
A. Rutozidă (Rutină)
B. Acidul ascorbic
C. Acetatul de α-tocoferol
D. Cianocobalamină
E. Polivinilpirolidonă
---------------------------------------------------------------------
276. СМ Determinarea cantitativă a Clorhidratului de tiamină se efectuează prin metode:
A. Titrarea acido-bazică în mediu anhidru (dimetilformamidă)

B. Titrarea acido-bazică în mediu anhidru (acid acetic glacial)
C. Gravimetrică
D. Argentometria
E. Nitritometria
---------------------------------------------------------------------
277. CM Cele mai bogate surse de vitamina B1 sunt:
A. Untura de peşte
B. Drojdia de bere
C. Cereale integrale
D. Orezul brun nedecorticat
E. Produsele lactate
---------------------------------------------------------------------
278. СМ Preparatele tiaminei se pot determina cantitativ prin metodele:
A. Spectrofotometrică UV
B. Alcalimetrică
C. Acidimetrică
D. Combinarea alcalimetriei şi argentometriei
E. Argentometrică
---------------------------------------------------------------------
279. СМ Sărurile tiaminei în procesul păstrării trebuie ferite de:
A. Acţiunea luminii
B. Contactul cu metalele
C. Umiditatea atmosferică
D. Temperatură ridicată
E. Presiunea atmosferică ridicată
---------------------------------------------------------------------
280. CS Masa molară echivalentă a Clorhidratului de tiamină la determinarea lui prin
metoda acido-bazică în mediu anhidru este:
53
A. Мr ·1
B. Мr ·1/2
C. Мr ·2
D. Мr ·4
E. Мr ·1/4
---------------------------------------------------------------------
281. СМ Pentru determinarea cantitativă a Clorhidratului de tiamină prin metoda acido-
bazică în mediu anhidru sunt necesare:
A. Anhidridă acetică
B. Soluţie HClO4 0,1 M
C. Soluţie HCl 0,1 M
D. Acid formic anhidru
E. Soluţie de cristal violet sau potențiometru
---------------------------------------------------------------------
282. СМ Fiind bază organică azotoasă tiamina formează precipitate cu:
A. Soluţia amoniacală de nitrat de argint
B. Sulfat de cupru (II) și tartrat de potasiu și sodiu-soluție (Reactivul Fehling)
C. Iod iodurat-soluție (Reactivul Bouchardat)
D. Iodură de mercur (II) și iodură de potasiu sau tetraiodomercuriat (II) de potasiu
(Reactivul Mayer)
E. Acid sulfiric conc. și formaldehidă (Reactivul Marquis)
---------------------------------------------------------------------
283. CS Descompunerea hidrolitică a tiaminei până la tiamin-tiol are loc în mediu:
A. Alcool-apos
B. Acid
C. Puternic acid
D. Bazic
E. Neutru
---------------------------------------------------------------------
284. СМ În formula de structură a Clorhidratului de tiamină se conţin grupele funcţionale:
A. Hidroxilul alcoolic primar

B. Hidroxilul alcoolic secundar
C. Ciclul pirimidinic
D. Atomul de azot cuaternar
E. Aldehidă
---------------------------------------------------------------------
285. СМ Proprietăţile bazice ale tiaminei se bazează pe prezenţa:
54
A. Hidroxilului alcoolic primar
B. Grupei metilice a ciclului tiazolic
C. Azotului cuaternar a ciclului tiazolic
D. Grupei amine din ciclul pirimidinic
E. Grupei metilice a ciclului pirimidinic
---------------------------------------------------------------------
286. CS Clorhidratul de tiamina se obţine pe cale:
A. Sinteză microbiologică
B. Screening
C. Sinteza enzimatică
D. Sinteza chimică
E. Semisinteză
---------------------------------------------------------------------
287. СМ În componenţa Clorhidratului de tiamină intră heterociluri:
A. Tiazol
B. Piridină
C. Piridazină
D. Tiofen
E. Pirimidină
---------------------------------------------------------------------
288. СМ În structura tiaminei sunt incluse heterociclurile:
A. Piridinic
B. Pirimidinic
C. Furanic
D. Tiazolic
E. Pirolic
---------------------------------------------------------------------
289. CM Pentru determinarea identităţii Clorhidratului de tiamină pot fi folosiţi reactivii:
55
A. Nitrat de argint-soluţie
B. Soluţiile de NaOH şi K3[Fe(CN)6]
C. Acid sulfiric conc. și formaldehidă (Reactivul Marquis)
D. Sulfat de cupru (II) și tartrat de potasiu și sodiu-soluție (Reactivul Fehling)
E. Clorură de fier (III)-soluție FeCl3
---------------------------------------------------------------------
290. CS Cu ajutorul probei tiocromice se determină identitatea preparatelor:
A. Nitrofural (Furacilină)
B. Nicotinamidă
C. Clorhidrat de tiamină
D. Cloramfenicol (Levomicetină)
E. Sulfat de atropină
---------------------------------------------------------------------
291. CM În componenţa structurii Clorhidratului de tiamină intră heterociluri:
A. Tiazol
B. Piridină
C. Piridazină
D. Furan
E. Pirimidină
---------------------------------------------------------------------
292. CS Indicaţi fragmentul structural al Acidului folic ce condiţionează reacţia cu soluţia
de ninhidrină după hidroliza acidă:
A.
56
B.
C.
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
293. CM Determinarea cantitativă a Acidului folic se efectuează prin metodele:
A. Refractometrică
B. Spectrofotometrică
C. Complexonometrică
D. Fotocolorimetrică
E. Bromatometrică
---------------------------------------------------------------------
294. CM Dozarea nitrogenului din combinațiile organic (metoda Kjeldahl) poate fi utilizată
pentru dozarea Acidului folic datorită prezenţei în molecula acestuia a următoarelor
fragmente structurale:
A.
B.
C.
57
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
295. CM Riboflavina se oxidează sub acţiunea:
A. NaOH
B. KMnO4
C. K2Cr2O7
D. H3PO4
E. HCl
---------------------------------------------------------------------
296. CS Proprietăţile amfotere a Riboflavinei sunt condiţionate de perechea
corespunzătoare de grupe funcţionale:
A. Grupa imidă în poziţia 3 şi grupele hidroxil alcoolice a radicalului ribitilic

B. Grupele hidroxil alcoolice din radicalul ribitilic şi grupe metilice
C. Grupe metilice şi grupa imidă
D. Grupa imidă în poziţia 3 şi atomii de azot în poziţia 9 şi 10
E. Grupe metilice şi atomii de azot în poziţia 9 şi 10
---------------------------------------------------------------------
297. CS Precipitat verde cu sulfatul de cupru (II) formează fragmentul structural al
Acidului folic:
A.
B.
58
C.
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
298. CS Reacţie pozitivă cu ninhidrină după hidroliză acidă formează următorul fragment
structural al Acidului folic:
A.
B.
C.
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
299. CM Acidul folic se obţine la condensarea echimolară a:
59
A. Acid ului benzoic
B. 2,5,6- triamino-4-hidroxipirimidinei
C. Aldehidei a,b-dibrompropionice
D. Acidului p-aminobenzol-L-(+)-glutamic
E. Acidului pteroinic
---------------------------------------------------------------------
300. CM Pentru identificarea Acidului folic se folosesc reacţii de:
A. Esterificare
B. Formare a compuşilor complecşi
C. Hidroliză
D. Oxidare
E. Reducere
---------------------------------------------------------------------
301. CS Pterinei îi corespunde denumirea chimică:
A. 2-amino-4-hidroxipteridină
B. 2-aminoimidazol
C. 4-hidroxipurină
D. 3-hidroxi-5-aminopteridină
E. 2-hidroxipteridină
---------------------------------------------------------------------
302. CM La baza structurii chimice a pteridinei stau heterocicluri:
A. Pirolul
B. Pirimidină
C. Pirazină
D. Piridină
E. Imidazolul
---------------------------------------------------------------------
303. CS Fluorescenţă albastră la oxidarea cu permanganat de potasiu formează următorul
fragment structural al Acidului folic:
60
A.
B.
C.
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
304. CM Substanţele iniţiale pentru obţinerea Riboflavinei sunt:
A. Anilină
B. Orto-xilidină
C. Toluen
D. D-riboză
61
E. Glucoză
---------------------------------------------------------------------
305. CS Pteridină prezintă o sistemă condensată din două cicluri:
A. Furan şi piridină
B. Tiazină şi pirazină
C. Piridină şi piperidină
D. Pirimidină şi pirazină
E. Pirol şi piridină
---------------------------------------------------------------------
306. CM Dozarea Acidului folic se efectuează prin metodele:
A. Argentometria
B. Spectrofotometria
C. Complexonometria
D. Fotocolorimetria
E. Bromatometria
---------------------------------------------------------------------
307. CM La hidroliza şi oxidarea Acidului folic se obţin:
A. Acid 5,6-dihidrofolic
B. Acid pterinic
C. Acid p-aminobenzoilglutamic
D. Acid benzoic
E. Acid barbituric
---------------------------------------------------------------------
308. CS Culoarea specifică a Riboflavinei este condiţionată de prezenţa fragmentului
structural:
62
A.
B.
C.
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
309. CM Diferenţierea Riboflavinei de Fosfat sodic de riboflavină se efectuează după:
A. Reacţia pentru ionul de sodiu

B. Reacţia cu acid sulfuric concentrat
C. Puterea rotatorie specifică
D. Reacţia pentru fosfat-ion după hidroliza acidă
E. Reacţia pentru fosfat-ion fără hidroliza acidă
---------------------------------------------------------------------
310. CM Pentru identificarea Riboflavinei se utilizează reacţiile de:
A. Reducere
B. Oxidare
C. Formare a compuşilor complecşi cu sărurile metalelor
D. Formare a compuşilor complecşi cu reactivii de precipitare a alcaloizilor
E. Condensare
---------------------------------------------------------------------
311. CS Proprietăţile oxido-reducătoare a Riboflavinei sunt condiţionate de:
63
A.
B.
C.
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
312. CS Activitatea optică a Riboflavinei este condiţionată de fragmentul structural:
A.
B.
C.
D.
64
E.
---------------------------------------------------------------------
313. CM La derivaţii benzopiranului se referă:
A. Furosemidă
B. Felodipină
C. Acenocumarol
D. Acetat de α-tocoferol
E. Rutozidă (Rutină)
---------------------------------------------------------------------
314. CS Soluţia titrantă care se utilizează la determinarea cantitativă a Acidului nicotinic
prin metoda iodometrică este:
A. Iodul
B. Hidroxidul de sodiu
C. Iodură de potasiu
D. Sulfatul de cupru
E. Tiosulfatul de sodiu
---------------------------------------------------------------------
315. СS Piridină este:
A.
B.
C.
65
D.
E.
---------------------------------------------------------------------
316. СS La reactivii, care evidenţiază proprietăţile bazice ale piridoxinei (bază) se referă:
A. FeCl3
B. NaNO2
C. AgNO3
D. HCl
E. CoCl2
---------------------------------------------------------------------
317. CM Piridoxină (piridoxol) poate trece în:
A. Piridoxal
B. β-picolin
C. Piridoxamină
D. Oxim piridoxal
E. Acid piridin-4-carboxilic
---------------------------------------------------------------------
318. СS Acidul nicotinic poate fi obţinut la oxidarea:
A. α-picolinei
B. β-picolinei
C. γ-picolinei
D. α-etilpiridinei
E. β-etilpiridinei
---------------------------------------------------------------------
319. CS Derivatul piridin-metanolului este:
---------------------------------------------------------------------
320. CM Preparatele medicamentoase din grupa piridinei se clasifică în derivaţii:
---------------------------------------------------------------------
321. CM Dozarea Acetatului de α-tocoferol se poate de efectuat prin metodele:
---------------------------------------------------------------------
66
13. Substanţe medicamentose – medicamente cu acțiune asupra sistemului respirator:
antitusive, medicamente mucolitice, medicația antiastmatică, analepticele respiratorii
322. CS Codeină (Metilmorfină) formează săruri mai stabile cu acidul:
A. Clorhidric
B. Sulfuric
C. Fosforic
D. Picric
E. Citric
---------------------------------------------------------------------
323. CM Codeină (Metilmorfină) este derivat de:
A. Fenantrenizochinolină
B. Pirazol
C. Morfină
D. Aporfină
E. Tropan
---------------------------------------------------------------------
324. CM Fosfat de codeină (Fosfat de metilmorfină) poate fi diferenţiat de Codeină
(Metilmorfină) după reacţiile cu:
A. Nitrat de argint
B. H2SO4-conc.
C. (NH4)2MoO4 – molibdat de amoniu
D. Acid sulfuric conc. și formaldehida (Reactivul Marquis)
E. Tetraiodobismutat de potasiu (Reactivul Dragendorff)
---------------------------------------------------------------------
325. CS Cu nitrat de argint precipitat galben, solubil în acid azotic, formează:
---------------------------------------------------------------------
326. CM Prezența etilendiaminei în Teofilină-etilendiamină hidrat (Aminofilină) poate fi
confirmată prin reacția cu:
---------------------------------------------------------------------
67
327. CS Indicaţi metoda farmacopeică de dozare a Teofilinei etilendiaminei hidrat
(Aminofilinei) după etilendiamină (Ph. Eur.):
--------------------------------------------------------------------
328. CS Reacţia calitativă a Teofilinei etilendiamină hidrat (Aminofilină) cu clorură de
cobalt-soluţie este condiţionată de prezenţa grupei funcţionale:
---------------------------------------------------------------------
14. Substanţe medicamentoase – cu acțiune asupra aparatului digestiv: inhibitori ai

pompei de protoni, antivomitive (antiemetice), antiflatulente, antidiareice
329. CS Formula de structură a substanţei medicamentoase corespunde:

A. Сlorhidrat de piridoxină
B. Ergocalciferol
C. Domperidonă
D. Simeticonă
E. Clorhidrat de metoclopramidă
---------------------------------------------------------------------
330. CM Selectați particularitățile fizico-chimice ale Clorhidratului de metoclopramidă:
A. Pulbere cristalină albă
B. Pulbere amorfă galbenă
C. Foarte greu solubil în apă
D. Practic insolubil în apă
E. Miros specific
---------------------------------------------------------------------
331. CS Acțiunea farmacologică a Simeticonei este:
A. Antiseptică
B. Antiartimică
C. Antiflatulentă
D. Antipiretică
E. Antiemetică
---------------------------------------------------------------------
332. CS Formulei de structură îi corespunde substanţa
A. Omeprazol
B. Pantoprazol de sodiu
C. Domperidonă
D. Diclorhidrat de trifluoperazină
E. Simeticonă
---------------------------------------------------------------------
333. CS Masa molară echivalentă a Omeprazolului în metoda acido-bazică în mediu hidro-
organic este egală cu:
---------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------
335. CM Identitatea Omeprazolului se determină cu ajutorul următoarelor metode:
68
---------------------------------------------------------------------
336. СM Grupul Inhibitori ai pompei de protoni include:
---------------------------------------------------------------------
15. Substanţe medicamentoase – remedii de contrast iodate și cu acțiunea asupra

metabolismului acidului uric
337. CM Indicați investigațiile care pot fi realizate cu iohexol:

A. Mielografie
B. Angiocardiografie
C. Aortografie cerebrala
D. Angio- grafie periferică
E. Tomografie
--------------------------------------------------------------------
338. CS Cu ajutorul probei Belştein se identifică:
A. Halogenii legaţi organic
B. Aminoacizii
C. Acizii aromatici
D. Ionul argint
E. Acizii alifatici
--------------------------------------------------------------------
339. CM Iodurile obţinute după mineralizarea derivaţilor ioduraţi pot fi identificate cu
ajutorul reactivilor:
A. Nirat de argint-soluţie
B. Alcool
C. Cloramină-soluţie
D. Acid sulfuric diluat
E. Nitrit de sodiu-soluţie
--------------------------------------------------------------------
340. CM Indicaţi substanţele medicamentoase renghenocontraste:
A. Iopromid
B. Adipiodonă (Bilignostul)
C. Iohexol
D. Levotiroxină sodică
E. Tireoidin
--------------------------------------------------------------------
341. CM În calitate de preparate renghenocontraste se utilizează:
--------------------------------------------------------------------
342. CM Identitatea Allopurinolui se determină cu ajutorul următoarelor metode:
---------------------------------------------------------------------
343. CM Dozarea Allopurinolui poate fi efectuată după metoda:
---------------------------------------------------------------------
344. CS În calitate de preparate cu acțiunea asupra metabolismului acidului uric se
utilizează:
--------------------------------------------------------------------
Executori:
Valica Vladimir Dr. hab. şt. farm., profesor universitar
Tatiana Treapiţîna Dr.şt.farm., conf. univ.
Tatiana Ştefaneţ Asistent universitar
69
Notă.
Numărul total de teste include încă 80 de teste pentru care nu sunt date
întrebări și răspunsuri.
70

Teste CF-s VIII Ex 2022-2023 P-Ru Stud - 81805

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste CF-s VIII Ex 2022-2023 P-Ru Stud - 81805

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Catedra deChimie farmaceutică şi toxicologică

C. Clorhidratul de procaină (Novocaină)

51. CS Grupa funcţională este:

52. CS Grupa funcţională este:

55. CS Grupa funcţională este:

59. CS Grupa funcţională este:

62. CS Grupa funcţională este:

71. CM La titrarea complexonometrică se folosesc următorii indicatori:

B. CH3COOH + HClO4 → ClO4¯+ CH3COOH2+

C. CH3COOH + NaOH → CH3COONa + H2O

D. CH3COO¯ + CH3COOH2+→ 2CH3COOH

E. [R≡NH]+ + ClO4¯→ [R≡NH]+. ClO4¯

V⋅T B / A⋅K⋅V b . c .⋅100

A. Hidroxil alcoolic primar

B. Grupa aminică aromatică primară

C. Grupa aminică alifatică primară

E. Grupa nitro aromatică după

A. Cromatografia pe strat subţire

5. Substanţe medicamentose cu acțiune asupra sistemului cardiovascular:

A. Ciclul pirazinic (1,4-diazină)

A. Ciclul pirazinic (1,4-diazin)

6. Substanţe medicamentoase cu acțiune asupra sistemului cardiovascular:

189. CM Purină - sistem condensat format din heterocicluri:

A. Titrarea anhidră în mediu solvenţilor protogeni

7. Substanţe medicamentoase diuretice

202. CM După structura chimică Hidroclortiazida este:

8. Substanţe medicamentoase – normolipemiante

213. CS Formulei de structură îi corespunde substanţa:

A. Hidroxil alcoolic secundar

9. Substanţe medicamentoase – cu acțiune asupra sângelui

219. CM În forma farmaceutică “Comprimate” sunt prezentate substanțele

10. Substanţe medicamentoase – hormoni tiroidieni și

227. CS Denumirea raţională l-3,5,3',5'-tetraiodtironin corespunde:

11. Substanţe medicamentoase din grupul derivaţilor ciclopentanperhidrofenantrenei:

237. CS Formula de structură a substanţei aparţine:

12. Substanţe medicamentose – vitamine și analogi

260. CM Indicați formele farmaceutice ale ergocalciferolului (vitaminei D 2):

A. Hidroxil alcoolic primar

B. Hidroxil alcoolic secundar

A. Titrarea acido-bazică în mediu anhidru (dimetilformamidă)

A. Hidroxilul alcoolic primar

A. Grupa imidă în poziţia 3 şi grupele hidroxil alcoolice a radicalului ribitilic

A. Reacţia pentru ionul de sodiu

322. CS Codeină (Metilmorfină) formează săruri mai stabile cu acidul:

14. Substanţe medicamentoase – cu acțiune asupra aparatului digestiv: inhibitori ai

329. CS Formula de structură a substanţei medicamentoase corespunde:

15. Substanţe medicamentoase – remedii de contrast iodate și cu acțiunea asupra

337. CM Indicați investigațiile care pot fi realizate cu iohexol:

S-ar putea să vă placă și