„Perspectivele și Problemele Integrării în Spațiul European al Cercetării și Educației”

Volumul X, Partea 1. Cahul: USC, 2023

PROFILAREA CRIMINALILOR CIBERNETICI ȘI ROLUL EI ÎN ELABORAREA ȘI

DEZVOLTAREA STRATEGIILOR EFICIENTE DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A
INFRACȚIUNILOR CIBERNETICE

CYBERCRIMINAL PROFILLING AND ITS ROLE IN DESIGNING AND DEVELOPING

EFFECTIVE STRATEGIES TO PREVENT AND COMBAT CYBERCRIME

Vitalie JITARIUC, dr., lect. univ.,

Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
E-mail: vjitariuc@gmail.com
ORCID ID: 0000-0002-9361-4460

Oxana CIUDIN, asist. univ.,

Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
E-mail: ciudin.oxana@usch.md
ORCID ID: 0000-0002-5990-478X

Rezumat: Studierea criminalității cibernetice este extrem de relevantă în lumea de azi din mai multe
motive:
Creșterea rapidă a tehnologiei informaționale: În ultimii ani, tehnologia informațională a evoluat
foarte rapid și a devenit din ce în ce mai accesibilă pentru oameni din întreaga lume. Aceasta a dus la o
creștere exponențială a utilizării internetului și a dispozitivelor conectate la internet, oferind un teren fertil
pentru infractorii cibernetici să comită infracțiuni.
Încălcarea vieții private: Oamenii își trimit informații personale pe internet, inclusiv informații
financiare, informații medicale și detalii despre locul de muncă și despre viața lor personală. Aceste
informații sunt valoroase pentru infractorii cibernetici, care le pot folosi pentru a comite infracțiuni,
inclusiv furtul de identitate și fraudă.
Impact economic negativ: Crimele cibernetice au un impact negativ asupra economiei și asupra
companiilor. Acestea pot cauza pierderi financiare semnificative, precum și afectarea încrederii clienților
și a reputației companiei.
Amenințare la adresa securității naționale: Infracțiunile cibernetice pot reprezenta, de asemenea, o
amenințare la adresa securității naționale, atunci când hackerii sau infractorii cibernetici țintesc instituții
guvernamentale sau organizații importante.
Prin urmare, este important să se studieze criminalitatea cibernetica și să se ia măsuri pentru a
preveni astfel de infracțiuni. Profilarea criminalității cibernetice și dezvoltarea teoriilor care explică
personalitatea infractorilor cibernetici sunt esențiale pentru a dezvolta strategii eficiente de prevenire și
combatere a infracțiunilor cibernetice.
Cuvinte-cheie: criminalitate cibernetică, cyberspațiu, doxing, stalking, phishing, hacking, profilare
reactivă, profilare proactivă.

Abstract: The study of cybercrime is highly relevant in today's world for several reasons: Rapid
growth of information technology: in recent years, information technology has evolved very rapidly and
has become increasingly accessible to people around the world. This has led to an exponential increase in
the use of the internet and internet-connected devices, providing fertile ground for cybercriminals to
commit crimes.
Breach of privacy: people send personal information over the internet, including financial
information, medical information and details of their work and personal lives. This information is valuable
to cybercriminals, who can use it to commit crimes including identity theft and fraud.
Negative economic impact: cybercrime has a negative impact on the economy and businesses. They
can cause significant financial losses as well as damage customer confidence and company reputation.
Threat to national security: cybercrime can also pose a threat to national security when hackers
or cybercriminals target government institutions or important organisations.
It is therefore important to study cybercrime and take measures to prevent such crimes. Profiling
cybercrime and developing theories that explain the personality of cybercriminals are essential to develop
effective strategies to prevent and combat cybercrime.
251
 „Perspectivele și Problemele Integrării în Spațiul European al Cercetării și Educației”
Volumul X, Partea 1. Cahul: USC, 2023

Keywords: cybercrime, cyberspace, doxing, stalking, phishing, hacking, reactive profiling,

proactive profiling.

Introducere
Înfracțiunile cibernetice sunt una dintre cele mai rapide forme de infracțiuni care se dezvoltă în
prezent, iar această creștere se datorează în mare parte utilizării extinse a tehnologiei informației și a
internetului. Infracțiunile cibernetice includ o gamă largă de activități ilegale, cum ar fi phishing, hacking,
furtul de date, frauda prin intermediul internetului și a altor mijloace electronice.1 Situația devine și mai
complexă din cauza creșterii caracterului transnațional al criminalității cibernetice. Infractorii cibernetici
pot comite infracțiuni de pe orice loc de pe glob și pot utiliza tehnologii care le permit să-și mascheze
identitatea și locația. Acest lucru face ca urmărirea și prinderea acestora să fie extrem de dificilă și necesită
cooperare internațională și eforturi concertate din partea autorităților de aplicare a legii din diferite țări. În
plus, costurile și efectele infracțiunilor cibernetice pot fi foarte mari și pot afecta atât persoane fizice, cât și
persoane juridice sau chiar anumite platforme guvernamentale. Aceste efecte pot include pierderi
financiare, deteriorarea reputației, expunerea datelor personale sau de afaceri și chiar daune fizice sau
pierderi de vieți.
Aspectele negative ale utilizării cyberspațiului, cum ar fi faptul că acesta oferă o percepție de
anonimitate care poate duce la comiterea de acte ilegale, precum cyberbullying-ul, furtul de identitate,
hacking-ul și alte infracțiuni cibernetice, în plus utilizarea excesivă a cyberspațiului poate duce la izolare
socială și la reducerea capacității de a empatiza cu ceilalți, deoarece comunicarea în mediul virtual poate fi
mai puțin personală și mai puțin profundă decât comunicarea față în față.2

Rezultate și discuții
Infracțiunile informatice se referă la orice comportament ilegal care implică utilizarea tehnologiei
informaționale și de comunicații pentru a efectua o infracțiune, săvârșită împotriva unui sistem informatic,
rețea sau echipament telematic sau pentru a obține acces neautorizat la acestea.
Infracțiunile cibernetice care se concentrează pe hărțuirea și intimidarea victimelor prin utilizarea
tehnologiei cyberstalking și cyberbullying sunt fenomene tot mai răspândite în ultimii ani, datorită creșterii
utilizării internetului și a rețelelor sociale. Aceste comportamente pot cauza daune grave victimelor,
inclusiv afectarea emoțională și psihologică, stres, anxietate, depresie și chiar sinucidere. Cyberbullying-ul
poate fi realizat prin intermediul mesajelor text, email-urilor, postărilor pe rețelele de socializare, fotografii
sau videoclipuri insultante, sau prin alte mijloace de comunicare online. Cyberstalking-ul, pe de altă parte,
poate fi definit ca urmărirea unei persoane prin intermediul tehnologiei, inclusiv prin intermediul mesajelor
text, apelurilor telefonice, mesajelor instantanee etc.3
Edwin Sutherland, un criminolog american, a introdus termenul de „criminalitate cu guler alb” pentru
a descrie activitățile criminale comise de către persoane care ocupă poziții de putere și încredere în mediul
economic și financiar. Acest tip de criminalitate se concentrează în general pe obținerea de profituri
financiare ilegale prin fraudă, înșelăciune sau alte activități ilegale.
În ceea ce privește tipurile de infracțiuni enumerate de Sutherland, acestea includ falsificarea
situațiilor financiare ale companiilor, agiotajul bursier, corupția directă sau indirectă a funcționarilor publici
pentru obținerea de contracte și decizii avantajoase, publicitatea falsă, fraudă în exercitarea comerțului,
delapidarea și deturnarea de fonduri, fraudă fiscală, abatere în caz de eșec și faliment.4
În contextul sectorului economico-financiar, criminalitatea cibernetică poate include atacuri asupra
sistemelor informatice ale companiilor și instituțiilor financiare, precum și utilizarea frauduloasă a

1
Greco Fulvio, Greco Gianpero, Investigative Techniques in the digital age: Cybercrime and criminal profiling,
European Journal of Social Sciences Studies, Vol. 5, Issue 3, 2020, ISSN 2501-8590, DOI: 10.5281/zenodo.3877668,
p.2, https://oapub.org/soc/index.php/EJSSS/article/view/821, accesat la19.02.2023.
2
Dodge Martin, Kitchin Rob, Mapping Cyberspace, first published 2001 by Routledge New Fetter Lane, London,
Simultaneously published in the USA and Canada by Routledge 29 West 35th Street, New York, NY 10001 Reprinted
2001 (twice), p.124.
3
Martellozzo Elena, Jane Emma A., Cybercrime and its Victims, first published 2017 by Routledge 2 Park Square,
Milton Park, Abingdon, Oxon OX14 4RN and by Routledge 711 Third Avenue, New York, NY 10017, ISBN: 978-
1-138-63944-7 (hbk), ISBN: 978-1-315-63719-8 (ebk), p. 56.
4
Sutherland Edwin, Il crimine dei colletti bianchi, Editore: Giuffrè, ISBN: 8814011818, Milano 1987, pp.211-231.
252
 „Perspectivele și Problemele Integrării în Spațiul European al Cercetării și Educației”
Volumul X, Partea 1. Cahul: USC, 2023

informațiilor financiare pentru a obține profituri ilicite sau pentru a comite alte tipuri de fraude economice.
De exemplu, hackerii pot utiliza metode precum phishing, scam-uri online sau ransomware pentru a obține
acces la informații financiare sau pentru a solicita plăți pentru a le debloca.
De asemenea, infractorii cibernetici pot utiliza tehnici sofisticate de hacking sau exploatarea
vulnerabilităților de securitate pentru a accesa sistemele de tranzacționare bursieră sau alte sisteme
financiare, cu scopul de a obține informații confidentiale sau de a manipula piețele financiare în avantajul
lor.
Stalkingul este considerat un comportament infracțional care poate provoca daune psihologice,
emoționale și fizice victimei. Psihologia a dezvoltat diferite clasificări ale profilurilor comportamentale ale
stalkerului pentru a ajuta la identificarea și prevenirea acestui comportament infracțional. Iată câteva dintre
aceste profiluri:
Resentimentalul - acea persoană care încearcă să răzbune abandonul partenerului cu o conduită
persecutorie repetată; furia îl îndeamnă să încerce să distrugă viața victimei;
Necesarul de afecțiune este un profil de stalker care încearcă să stabilească o relație de prietenie cu
victima, până la dependența propriu-zisă. Este un fel de urmărire care se găsește cel mai frecvent în relațiile
pacient-medic sau profesor-student;
Pețitorul incompetent este un subiect care se poate ascunde printre colegii de muncă sau colegii de
universitate și care începe să curteze victima cu simpla atenție până când aceasta devine persistentă,
generând acesteia din urmă o stare de enervare;
Respinsul se dovedește a fi ca urmare a unui refuz al fostului partener sau al unui pretendent,
încercând în mod persistent să creeze o legătură cu victima - deși negativă - și preferând o relație similară
mai degrabă decât dizolvarea acesteia;
În fine, prădătorul este unul dintre cei mai violenți subiecți. În acest caz, dorința urmăritorului este
doar sexuală; este un planificator și un vânător, căutând să controleze și să intimideze victima.1
Există o diferență importantă între stalking și cyberstalking. În cazul stalking-ului tradițional, stalker-
ul trebuie să urmărească și să pândească victima în viața reală, ceea ce poate fi limitat în timp și în spațiu.
În schimb, cyberstalker-ul utilizează tehnologia pentru a persecuta victima, ceea ce poate fi mai greu de
detectat și poate continua fără întrerupere.
Psihologia a încercat să identifice un profil comportamental al cyberstalker-ului. Astfel, se pare că
acesta utilizează internetul pentru a-și persecuta victima prin trimiterea de e-mail-uri, mesaje jignitoare și
postarea de informații înjositoare despre aceasta pe forumuri online sau rețele sociale. De asemenea,
cyberstalker-ul poate asuma identitatea victimei în scopuri rău intenționate sau poate încerca să intre în
sistemul informatic al victimei. În general, cyberstalking-ul este considerat o formă mai insidioasă și mai
persistentă de stalking decât stalking-ul tradițional, deoarece poate continua fără întrerupere și poate fi
foarte dificil de detectat și de opri.2
Hărțuirea cibernetică se manifestă prin intermediul diferitelor mijloace tehnologice, cum ar fi e-mail-
uri, mesaje instantanee, postări pe rețele sociale, site-uri web sau bloguri, care sunt folosite pentru a exprima
amenințări, insulte sau comportament abuziv față de o persoană sau un grup de persoane. Aceste mijloace
permit hărțuitorilor să pătrundă în spațiul personal al victimei, să o urmărească, să o intimideze și să o
terorizeze în mod constant și persistent. De asemenea, hărțuirea cibernetică poate include distribuirea
neautorizată de informații private, dezvăluirea de fotografii sau video compromițătoare sau manipularea și
falsificarea informațiilor online despre victimă. Toate aceste comportamente pot avea efecte grave asupra
sănătății emoționale și psihologice a victimei, precum și asupra reputației și integrității ei personale și
profesionale.3
Există și alte tipuri de atacuri cibernetice care pot fi folosite în scopuri de hărțuire cibernetică, cum
ar fi:

1
Greco Fulvio, Op.cit., p.4.
2
Ziccardi Giovanni, Perri Pierluigi, Tecnologia e Diritto. Vol. 2: Inoformatica Giuridica, ISBN 9788828810353,
Editore: Giuffrè, Milano 2019, pp. 270-275.
3
Faliva Cristina, Tra normalità e rischio. Manuale di psicologia dello sviluppo e dell'adolescenza, Editore: Maggioli
Editore, ISBN-13: 9788838766251, Roma 2011, p. 78,
https://books.google.com.ec/books?id=bkMEM0NSOjsC&printsec=frontcover&source=gbs_vpt_read#v=onepage&
q&f=false, accesat la 19.02.2023.
253
 „Perspectivele și Problemele Integrării în Spațiul European al Cercetării și Educației”
Volumul X, Partea 1. Cahul: USC, 2023

Doxing-ul: publicarea informațiilor personale ale victimei (cum ar fi numele complet, adresa,
numărul de telefon etc.) fără permisiunea acesteia, cu scopul de a o intimida, de a-i amenința securitatea
sau de a o pune în pericol într-un fel sau altul.
Stalking-ul online: urmărirea și monitorizarea constantă a activității și a informațiilor postate de
victimă pe rețelele de socializare sau pe alte platforme online, fără consimțământul acesteia.
Vârfurile de trafic: supraîncărcarea site-ului web sau a serverului unei companii cu trafic fals, în
scopul de a împiedica utilizatorii legitimi să acceseze serviciile respective.
Phishing-ul: trimiterea de mesaje false sau de e-mail-uri frauduloase, care încearcă să determine
victima să dezvăluie informații personale sau să descarce software malițios, care poate compromite
securitatea dispozitivului acesteia.
Hacking-ul: accesul neautorizat la conturile sau la dispozitivele personale ale victimei, cu scopul de
a-i fura informații sau de a-i distruge datele.
Toate aceste tipuri de atacuri pot avea consecințe grave asupra victimelor, inclusiv pierderea
confidențialității, deteriorarea reputației, pierderea încrederii în mediul online și chiar pierderea securității
personale.
Groomingul online este o problemă serioasă și o infracțiune care afectează mulți copii și adolescenți
din întreaga lume. Pedofilii și alte persoane cu intenții sexuale neadecvate se folosesc de tehnologia
modernă pentru a-și selecta și atrage victimele. În general, pedofilii acționează sub un fals pretext de a fi
un prieten sau un mentor și își construiesc o relație de încredere cu victima. Ei folosesc tehnici de
manipulare și își aleg victimele cu grijă, în funcție de interesele lor.1
În ultimii ani, rețelele de socializare au devenit principalele canale de comunicare ale pedofililor.
Aceștia își creează profile false, folosind fotografii și informații personale furate sau inventate. Ei apoi
încep să intre în contact cu copiii și adolescenții prin intermediul comentariilor, mesajelor private sau
cererilor de prietenie. De obicei, pedofilii își încep atacul prin a pune întrebări despre viața personală a
copilului sau adolescentului, încercând să afle mai multe informații despre interesele și activitățile sale.
După ce își construiesc o relație de încredere, aceștia încep să le facă propuneri sexuale sau să încerce să-i
convingă să se întâlnească cu ei. În unele cazuri, pedofilii folosesc chiar și jocurile online sau alte activități
distractive pentru a-și atrage victimele și a-și construi relații de încredere cu acestea.
Extorsiunea sexuală este un fenomen grav și ilegal care se referă la folosirea unor metode coercitive
sau amenințătoare pentru a obține favoruri sexuale sau alte avantaje de la o persoană. Acest tip de extorsiune
a devenit din ce în ce mai des întâlnit odată cu creșterea utilizării internetului și a rețelelor sociale.
În general, extorșionarii sexuali folosesc mesaje instantanee, e-mail-uri sau alte forme de comunicare
online pentru a se apropia de victimele lor. Ei pot pretinde că sunt interesati de relații romantice, pot folosi
falsul profiluri sau pot face apel la empatie pentru a convinge victima să se dezvăluie sau să facă anumite
lucruri. Apoi, după ce au acumulat suficiente informații despre victima lor, extorșionarii pot începe să o
șantajeze prin amenințări cu dezvăluirea de informații intime sau prin publicarea unor imagini
compromițătoare.2

Profilarea și criminalitatea cibernetică

Criminalitatea cibernetică este un fenomen relativ nou, care a evoluat odată cu dezvoltarea
tehnologiei și a internetului. Întrucât infractorii cibernetici utilizează tehnologii avansate pentru a-și comite
infracțiunile, este important să înțelegem motivele și caracteristicile lor, precum și impactul asupra
victimelor și societății în general. Similar cu infracțiunile tradiționale, crima cibernetică implică o acțiune
intenționată de către un criminal care are un anumit scop, care de obicei este de a obține un beneficiu
financiar sau informații personale. Acest lucru implică, de asemenea, un modus operandi specific, care
poate include utilizarea tehnologiei, precum hacking-ul sau phishing-ul, pentru a accesa informații sau
sisteme informatice fără autorizație.
Ca fenomen social, crima cibernetică implică utilizarea tehnologiei pentru a comite infracțiuni, care
pot afecta atât persoane fizice, cât și persoane juridice sau alte entități. Printre elementele specifice ale
criminalității informatice se numără un sistem automat de prelucrare a datelor, spațiul cibernetic, un individ
sau un grup de infractori și o acțiune penală sau inacțiune. De asemenea, infractorii cibernetici pot contesta
valorile și normele dezvoltate de societate prin utilizarea tehnologiei pentru a comite infracțiuni, iar uneori

1
Ziccardi Giovanni, Op.cit., pp. 279-282
2
Greco Fulvio, Op.cit., p.7.
254
 „Perspectivele și Problemele Integrării în Spațiul European al Cercetării și Educației”
Volumul X, Partea 1. Cahul: USC, 2023

pot fi motivați de o nevoie excesivă de a se exprima într-un mod inacceptabil pentru public. Din acest
considerent este important ca procesul de profilare a infractorului să fie realizat cu precauție și să se bazeze
pe dovezi solide, astfel încât să se minimizeze riscul de a fi influențat de părtiniri cognitive sau prejudecăți
personale. Profilarea infractorului poate fi realizată cu ajutorul unor tehnici și metode specifice, cum ar fi
analiza comportamentului infractorului, examinarea urmelor digitale și interviurile cu martorii și victimele.
În plus, poate fi utilă implicarea unui grup multidisciplinar de specialiști, care să ofere o perspectivă
cuprinzătoare asupra cazului. Este important ca procesul de profilare să fie continuu și să fie actualizat pe
măsură ce apar noi informații și dovezi în cazul respective.1
Profilarea criminală poate fi reactivă sau proactivă, în funcție de modul în care este abordată.
Profilarea reactivă se concentrează pe analiza comportamentelor expuse la locul crimei sau în cadrul
anchetei. În acest caz, profilerii încearcă să deducă informații despre infractor pe baza urmelor și indiciilor
lăsate la locul infracțiunii sau în alte aspecte ale anchetei.
Pe de altă parte, profilarea proactivă se concentrează pe dezvoltarea unor profiluri ale infractorilor
pe baza informațiilor anterioare și a modelelor comportamentale recurente ale acestora. Acest tip de
profilare poate fi utilizat pentru a identifica potențiali infractori înainte ca aceștia să comită o infracțiune,
permițând forțelor de aplicare a legii să intervină înainte ca infracțiunile să fie comise.
Un profiler poate încerca să deducă anumite caracteristici ale infractorului din comportamentul
observat la locul crimei. De exemplu, un profiler poate încerca să deducă sexul sau vârsta infractorului din
modul în care a acționat, de exemplu dacă au folosit forță fizică sau abilități tehnice avansate. De asemenea,
anumite tipare de comportament pot fi asociate cu anumite grupuri de infractori, cum ar fi infractorii care
acționează singuri sau cei care acționează în grupuri. Cu toate acestea, este important să se rețină că
deducerea unor astfel de caracteristici din comportamentul infractorului este o chestiune delicată și poate fi
influențată de mai mulți factori.
Profilarea criminalilor cibernetici implică o abordare multidisciplinară care include aspecte tehnice,
juridice și comportamentale. În cazul infracțiunilor cibernetice, profilarea infractorului poate implica
analiza comportamentului online al acestuia, abilitățile tehnice, limbajul utilizat, precum și obiceiurile și
interesele personale ale acestuia. Profilarea geografică se referă la analiza datelor de locație și poate ajuta
la identificarea zonei geografice în care infractorul își desfășoară activitatea2. Profilarea geografică se
concentrează pe locațiile în care au fost comise infracțiunile și încearcă să determine caracteristicile
geografice și socio-economice ale zonei în care infractorul ar putea locui sau lucra. Acest proces implică
analiza datelor disponibile despre locațiile crimei, inclusiv modul în care au fost selectate, precum și analiza
altor informații, cum ar fi tipul de infracțiune și modul în care a fost comisă. În unele cazuri, profilarea
geografică poate oferi informații valoroase despre infractor, cum ar fi vârsta, sexul, nivelul de educație și
situația financiară.3
În cazul profilării criminalului cibernetic, unele dintre aceste tehnici pot fi adaptate și aplicate într-
un mod specific domeniului online, cum ar fi analiza datelor de trafic și a activității pe internet. Alte tehnici
pot include analiza limbajului utilizat în mesajele sau postările online, analiza comportamentului în mediul
virtual și cercetarea istoricului de navigare.4
Analiza locului faptei este o parte importantă a procesului de investigare a unei infracțiuni. Aceasta
implică examinarea atentă a locului unde s-a petrecut infracțiunea, inclusiv a obiectelor, indiciilor și a altor
informații relevante pentru investigație. Scopul analizei locului faptei este de a colecta informații și indicii
care pot ajuta la identificarea infractorului, precum și la stabilirea circumstanțelor în care s-a petrecut
infracțiunea.
În cazul crimelor informatice, investigația trebuie să ia în considerare o cantitate mare de informații
și date electronice. Acest lucru poate include analizarea sistemelor informatice, a rețelelor de calculatoare,

1
Kahneman Daniel, Slovic Paul, Tversky Amos, Judgment under uncertainty: Heuristics and biases, New York: 1982,
Publisher: Cambridge University Press - May 2013, ISBN:9780511809477, p.98,
https://doi.org/10.1017/CBO9780511809477, accesat la 19.02.2023.
2
Bull Ray, Cooke Claire, Hatcher Ruth, Criminal Psychology: A Beginner's Guide (Beginner's Guides), ISBN 978
1851687076, published Oneworld Publications, 2009, p.89.
3
Canter David, Youngs Donna, Principles of Geographical Offender Profiling 1st Edition, ISBN 9781315246086,
London 2008, p.134.
4
Kocsis Richard, Criminal Profiling: Principles and Practice 2006th Edition, ISBN 9781588296399, published
Humana Press, Totowa, New Jersey 2006, p. 78.
255
 „Perspectivele și Problemele Integrării în Spațiul European al Cercetării și Educației”
Volumul X, Partea 1. Cahul: USC, 2023

a datelor și a altor informații digitale care pot fi relevante pentru investigație. În plus, munca de investigare
poate implica și colaborarea cu specialiști multidisciplinari din diverse domenii, inclusiv din domeniul
tehnic și al criminalisticii. În acest context, rolul psihologului poate fi deosebit de important. De exemplu,
un psiholog poate ajuta la identificarea motivelor, comportamentelor și trăsăturilor infractorilor, oferind
astfel poliției un profil mai detaliat al suspectului. De asemenea, psihologul poate ajuta la evaluarea
credibilității martorilor sau a altor surse de informații relevante pentru investigație. În afară de profilarea
infractorilor, psihologii pot juca un rol important și în alte etape ale procesului de investigație, cum ar fi
interogarea martorilor sau a suspecților, evaluarea riscului de recidivă și ajutarea victimelor și familiilor
acestora să facă față traumei suferite.
În general, cooperarea între specialiștii din domeniile diferite poate fi esențială pentru o investigație
eficientă în cazul crimelor informatice. În acest sens, psihologii pot aduce un aport valoros, contribuind la
o mai bună înțelegere a comportamentului infractorilor și a altor aspecte importante ale cazului.
În cadrul profilării comportamentale, se analizează trăsăturile psihologice, valorile, motivațiile și
starea emoțională a individului în cauză. Aceste informații pot fi obținute din diverse surse, inclusiv din
interviuri cu martorii, cu persoanele apropiate suspectului, din analiza mesajelor și comunicărilor
electronice ale acestuia sau din alte surse relevante. De asemenea, profilarea comportamentului infracțional
implică analiza modului în care infractorul a acționat în trecut, prin examinarea modului săvârșirii
infracțiunii modus operandi și tipului de acțiune folosit. Aceste informații pot fi utile pentru a dezvolta un
profil al infractorului și pentru a identifica posibile conexiuni între diferite infracțiuni.1
Reconstituirea modus operandi al unui criminal cibernetic implică o analiză atentă a experienței,
abilităților și evenimentelor din viața infractorului, precum și a datelor obținute de la locul faptei. Profilarea
penală a unui criminal cibernetic necunoscut poate fi realizată în trei etape: colectarea datelor de la locul
faptei de către ofițerii de poliție, analiza datelor de către profileri și oferirea de predicții cu privire la natura
potențialului criminal. În timpul analizei datelor, profilerii pot utiliza atât tehnici orientate clinic, cât și
statistice. Tehnicile orientate clinic se bazează pe intuiția, cunoștințele și experiența profilerilor pentru a
genera predicții, în timp ce tehniciile statistice utilizează metode matematice și modele statistice pentru a
identifica modele de comportament și pentru a face predicții. În general, profilatorii utilizează o combinație
de tehnici orientate clinic și statistice pentru a obține cel mai bun profil posibil al criminalului cybernetic.2

Concluzii
În cazul infracțiunilor cibernetice, tehnicile de profiling se bazează pe analiza datelor tehnice și
comportamentale colectate de la infractori și de la sistemele informatice afectate. Acest lucru poate include
analiza datelor de trafic de rețea, analiza sistemelor de securitate, analiza jurnalurilor de activitate și alte
surse de date electronice. Aceste date pot furniza informații valoroase cu privire la modul în care infractorii
operează și pot fi folosite pentru a dezvolta profiluri ale acestora. De exemplu, o analiză detaliată a
metodelor de atac și a stilului de lucru al infractorilor poate dezvălui detalii despre nivelul lor de competență
tehnică, motivație, scopuri și strategii.
Pentru a realiza profilarea unui infractor cibernetic, este necesar un amestec de cunoștințe în diverse
discipline, inclusiv tehnici de profilare, tehnologie, securitate cibernetică, criminalistică digital, interviuri
și interogări. Un investigator eficient trebuie să posede o înțelegere profundă a modului în care funcționează
tehnologia informatică și a rețelelor, cum funcționează hackerii și infractorii cibernetici și cum aceștia se
ascund și își ascund urmele. De asemenea, trebuie să fie capabil să colecteze și să interpreteze probe
digitale, să realizeze analize comportamentale și să folosească tehnici de interviu și interogare pentru a
obține informații utile de la suspecți.
Profilingul într-o lume digitală poate fi folosit pentru a analiza elementul de grup al criminalității
cibernetice și pentru a identifica setul de tipuri de bază ale infractorilor cibernetici. Acesta poate fi un

1
Knight R. A., Warren J. I., Reboussin R., Soley B. J., Predicting Rapist Type from Crime-Scene Variables, Criminal
Justice and Behavior, published online June 30, 2016, p. 46,
https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/0093854898025001004, accesat la 19.02.2023.
2
Snook Brent, Eastwood Joseph, Gendreau Paul, Goggin Claire, Cullen Richard, Taking stock of criminal profiling:
A narative review and meta-analysis, Criminal Justice and Behavior Volume 34 Issue 4, April 2007,
https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/0093854806296925, accesat la 19.02.2023.

256
 „Perspectivele și Problemele Integrării în Spațiul European al Cercetării și Educației”
Volumul X, Partea 1. Cahul: USC, 2023

instrument valoros pentru cercetare și practică în domeniile de studiu în criminalitatea cibernetică,

ciberpsihologie și criminologie.
Deși profilingul infractorilor cibernetici poate fi mai dificil decât în cazul infracțiunilor tradiționale,
această tehnică poate fi la fel de eficientă. Prin înțelegerea modului în care infractorii cibernetici operează
și prin identificarea semnelor lor distinctive, se poate ajuta la prevenirea viitoarelor atacuri și la dezvoltarea
unor măsuri de securitate mai eficiente.
În general, profilingul în lumea digitală poate fi un instrument valoros pentru a înțelege mai bine
criminalitatea cibernetică și pentru a dezvolta strategii eficiente de prevenire și combatere a infracțiunilor
cibernetice.
Bibliografie:
1. Bull Ray, Cooke Claire, Hatcher Ruth, Criminal Psychology: A Beginner's Guide (Beginner's Guides),
ISBN 978 1851687076, published Oneworld Publications, 2009, p. 89.
2. Cadoppi Alberto, Canestrari Stefano, Manna Adelmo, Papa Michele, Trattato di Diritto penale –
Cybercrime, Editore: Utet Giuridica, Torino 2019, p. 98.
3. Canter David, Youngs Donna, Principles of Geographical Offender Profiling 1st Edition, ISBN
9781315246086, London 2008, p.134.
4. Dodge Martin, Kitchin Rob, Mapping Cyberspace, first published 2001 by Routledge New Fetter Lane,
London, Simultaneously published in the USA and Canada by Routledge 29 West 35th Street, New
York, NY 10001 Reprinted 2001 (twice), p.124.
5. Faliva Cristina, Tra normalità e rischio. Manuale di psicologia dello sviluppo e dell'adolescenza,
Editore: Maggioli Editore, ISBN-13: 9788838766251, Roma 2011, p. 78,
https://books.google.com.ec/books?id=bkMEM0NSOjsC&printsec=frontcover&source=gbs_vpt_rea
d#v=onepage&q&f=false, accesat la 19.02.2023.
6. Greco Fulvio, Greco Gianpero, Investigative Techniques in the digital age: Cybercrime and criminal
profiling, European Journal of Social Sciences Studies, Vol. 5, Issue 3, 2020, ISSN 2501-8590, DOI:
10.5281/zenodo.3877668, p.2, https://oapub.org/soc/index.php/EJSSS/article/view/821, accesat la
19.02.2023.
7. Kahneman Daniel, Slovic Paul, Tversky Amos, Judgment under uncertainty: Heuristics and biases,
New York: 1982, Publisher: Cambridge University Press - May 2013, ISBN:9780511809477, p.98,
https://doi.org/10.1017/CBO9780511809477, accesat la 19.02.2023.
8. Kocsis Richard, Criminal Profiling: Principles and Practice 2006th Edition, ISBN 9781588296399,
published Humana Press, Totowa, New Jersey 2006, p. 78.
9. Knight R. A., Warren J. I., Reboussin R., Soley B. J., Predicting Rapist Type from Crime-Scene
Variables, Criminal Justice and Behavior, published online June 30, 2016, p. 46,
https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/0093854898025001004, accesat la 19.02.2023.
10. Martellozzo Elena, Jane Emma A., Cybercrime and its Victims, first published 2017 by Routledge 2
Park Square, Milton Park, Abingdon, Oxon OX14 4RN and by Routledge 711 Third Avenue, New
York, NY 10017, ISBN: 978-1-138-63944-7 (hbk), ISBN: 978-1-315-63719-8 (ebk), p. 56.
11. Sutherland Edwin, Il crimine dei colletti bianchi, Editore: Giuffrè, ISBN: 8814011818, Milano 1987,
pp.211-231.
12. Snook Brent, Eastwood Joseph, Gendreau Paul, Goggin Claire, Cullen Richard, Taking stock of
criminal profiling: A narative review and meta-analysis, Criminal Justice and Behavior Volume 34
Issue 4, April 2007, https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/0093854806296925, accesat la
19.02.2023.
13. Ziccardi Giovanni, Perri Pierluigi, Tecnologia e Diritto. Vol. 2: Inoformatica Giuridica, ISBN
9788828810353, Editore: Giuffrè, Milano 2019, pp. 270-275.

257