Un cal este tras de căpăstru spre subteranul unei mine.

Imediat, copitele i se scufundă într-o clisă rece, dar asta

contează prea puțin acum. În față e noapte deși în spate e zi.

Nu-i place să treacă de la lumina puternică de afară în

întunericul care împresoară brusc gura minei, dar ascultă de
smucitura celui care-i hotărâse deja soarta.

Ici-colo, pe pereții minei, se află făclii cu seu, dar lumina pe

care acestea o răspândesc în jur este suficientă doar să-i
asigure pe mineri că vor vedea un eventual obstacol aflat la
mai puțin 2 metri distanță.

Calul despre care-ți povestesc a trăit acum mai bine de 100 de

ani și ziua în care a intrat în mină a fost ultima în care s-a
bucurat de lumina soarelui.

Au urmat două săptămâni în care, alături de alți câțiva cai, a

pus în funcțiune un mecanism care transporta blocuri de sare
din subteran la suprafață.

Mecanismul se numea crivac și poți vedea așa ceva în realitate

dacă vizitezi salina din Turda, de exemplu.

După două săptămâni în care a muncit ore lungi în semi-beznă,

calul nu mai avea suficientă forță pentru ca activiatea sa să fie
mulțumitoare.

Prin urmare, un miner îl lua de căpăstru și făcea cu el drumul

invers, din mină spre suprafață.

Din păcate, acolo nu venea vreo izbăvire, ci orbirea.

După zilele petrecute în întuneric, oricum ochiul animalului

începuse să-și piardă mult din capacități, iar lumina puternică
de-afară nu făcea altceva decât să-i dea ultima lovitură și să-i
producă o orbire totală.

Probabil că te-ntrebi ce legătură au caii pe care țăranii români

din Ardeal și nu numai îi vindeau minelor cu bărbații și
interacțiunea acestora cu femeile după care se aprind.

Chiar dacă nu te-ntrebi, îți spun eu.

Faza căpăstrului
Prea mulți dintre bărbații care se aprind după femeile pe care
abia le cunosc ajung să devină un fel de cai de mină.

Pentru început, li se pune căpăstru.

În cazul lor, căpăstrul e format din tot felul de nimicuri pe care

ea le cere și ei le acceptă docili, crezând că-n felul acesta îi
câștigă aprecierea, dragostea sau chiar favoruri sexuale.

Repet, nu e vorba de cine știe ce cerințe exagerate, ci lucruri

mărunte, dar care adunate transformă spiritul unui bărbat în
spiritul unui animal de povară, a unui servitor.

“Nu vreau pe terasa aia, vreau dincolo” sau

“Nu te îmbrăca așa când ieși cu mine în oraș, ia-ți bluza asta” sau

“Te-ai gândit să te epilezi și tu? E scârbos să ai păr pe picioare” sau

“Nu mânca mere în public că e urât” sau

“Dă-mi like la ce pun pe Insta. Mi-ai dat? Mai dă-mi și la poza aia…” sau

“Fă-mi poze aici! Și aici! A, fă-mi poză când stau așa…” sau

“Dacă ieși cu prietenii vreau să vin și eu!” sau

“Te-ai uitat după aia! Am văzut eu că te-ai uitat!”.

Ți-am spus că-s nimicuri.

Aparent, n-au importanță, doar adunate și executate încep să

conteze, să se transforme-n căpăstru.

După ce bărbatul capătă căpăstru, ei îi vine foarte ușor să-l

tragă în orice direcție, să-i controleze orice mișcare și să-i ia
libertatea de-a gândi sau acționa liber.

Intrarea-n mină
Intrarea-n mină se face, de obicei, prin izolarea de vechiul grup
de prieteni, de vechile pasiuni, de vechile îndeletniciri.

Mai puține ieșiri la bere, mai puțin mers la pescuit că

“murdărești toate alea”, mai puțin uitat la meciuri “că eu ce fac
cât tu te uiți la ăia”, mai puțin timp pentru tine și mai mult timp
pentru servirea ei.

Clisa în care încep să calce bărbații în cauză este rece, li se

urcă evident pe picioare, dar smuciturile căpăstrului sunt deja
prea convingătoare, prea poruncitoare și prea firești ca să mai
conteze.

Când ai parte de astfel de interacțiuni cu o femeie, ce-i în fa ță –

viitorul relației – e întotdeauna negru ca o gură de mină.

Poate-n spate a fost soare, dar asta contează mai puțin.

Învârtirea în jurul crivacului

Relația care urmează e un chin, un efort continuu de parcă ai
încerca să-nvârți un crivac de transport al sării asemeni cailor
de mină.
De altfel, femeia din viața lor devine un fel de crivac în jurul
căruia ei se-nvârt, lângă care dorm, lângă care mănâncă, lângă
care trăiesc ca niște morți.

Totul se-ntâmplă într-un soi de întuneric pentru că bărbații

intrați în așa ceva-și pierd multe din abilitățile pe care le aveau
în libertate.

Social, devin izolați.

Interacționează mai greu cu cei din jur când au ocazia și chiar

își pierd dorința de-a mai face vreun pas în vreo direcție de
acest tip.

Așteaptă să i se dea indicații, așteaptă să se-nvârtă în jurul

crivacului, singurul lucru pe care mai știu să-l facă și care le
devine reflex.

În bezna aceea, privirea lor de bărbați devine inutilă și-și pierde

intensitatea.

Nu mai sunt stârniți de lucrurile simple care-n trecut îi bucurau

și ajung să-și accepte soarta – relația lor este un subteran, o
mină, un loc de chin.

Ieșirea din mină

Într-un final, când “crivacul” lor decide că are nevoie de un alt
“cal” care să o servească, bărbatul în cauză e trimis la
plimbare.

I se oferă forțat o pauză…

Sau este tras de căpăstru spre gura minei și descoperă acolo

cât de orbitoare e lumea de-afară și cât de greu îi este să se
readapteze la viața pe care a avut-o-nainte să intre într-o rela ție
nocivă.
Unii bărbați “orbesc” asemenea cailor de mină.

Lumea din jur, fără femeile pe care le-au lăsat să-i abuzeze pare
ceva prea strălucitor, prea diferit de ceea ce pot ei controla.

Ghidul acesta te ajută să redevii bărbat când simți că te-ai

transformat într-un cal de povară. Simplu, rapid și tare eficient:

Stai drept! - Ghid de Atitudine Masculină

Baftă și stai drept!

Alex David