Bere artizanală vărsată pe jos

Hai noroc,

Aseară, m-am văzut cu niște prieteni într-o berărie de hipsteri.

Cu câteva excepții, toți clienții păreau corporatiști ieșiți să se

distreze după o săptămână sau mai multe de muncă.

În fine, în fața mea era o masă lungă la care erau vreo 7-8 fete
grase, două normoponderale mai ales în comparație cu cele
grase și vreo 3 flăcăi.

Părea să fie ziua uneia dintre fete, care a primit tot felul de
cadouri. Pentru că a avut eleganța să le desfacă de față cu
invitații, am văzut că majoritatea erau așa zise jocuri de
societate - board games.

Și am mai văzut că grupul era închegat, că păreau oameni care

se văd des, care joacă acele jocuri și mai ales se simt bine
împreună.

Adică probabil că erau prieteni în mod real.

Și am mai observat ceva.

Unul dintre flăcăi era în vorbe cu una dintre fete.

Nu auzeam ce-și ziceau decât atunci când ea ridica tonul

nemulțumită de atitudinea lui nehotărâtă legată de ea.

Pentru că asta era.

Ea voia ca el să fie mai decis în relație cu ea, iar el îi explica

ceva legat de imposibilitatea de-a face mai mult din cauza
muncii.

Asta am dedus-o tot din spusele ei, nu ale lui.

1
Se ridicaseră amândoi de la masă, el cu spatele la mine și cu o
gestică larg-dramatică. Ea cu fața spre el și automat spre mine,
cu o mimică de șefă de HR care vrea ca un pion din companie
să-i facă pe plac.

Bine, șefa de HR îl plăcea pe micuțul chelios care se dădea

lovit.

Doar că-l plăcea într-un mod de ăsta, cumva abuziv. Adică-l

certa continuu și strecura din când în când mici accente de
vulnerabilitatea în vorbele ei.

"De ce faci asta?! De ce faci asta dacă știi că mă faci să sufăr?! Vreau să încetezi
acum. Și vreau să iei o hotărâre".

Iar micuțul se preda continuu din mâini. Un fel de "n-am ce face,

asta e situația. Eu țin la tine, dar vezi și tu că suntem în perioada evaluărilor și
trebuie să trag tare la muncă".

În fine, de ce-ți povestesc asta?

Pentru că femeile pot fi de toate felurile.

Doar bărbații ar trebui să fie bărbați.

Pentru că atunci când bărbații sunt bărbați, ghici ce se

întâmplă?

Și femeile încep să se comporte ca niște femei, nu ca niște șefe

de departament puse pe comandat.

Când te comporți ca un bărbat, femeile sunt disperate să ți se

subordoneze. Nu de-o manieră umilitoare... Decât dacă n-aveți
cine știe ce jocuri secsuale bolnave :)

Ci de-o manieră natural-sponată, specifică celei care găsește în

celălalt un sens - "Vreau să fiu cu tine și vreau să fiu a ta".

2
Or în interacțiunea celor doi, el părea în bătaia vântului, iar ea
părea nevoită să facă și munca lui de bărbat - adică să fie ea
decisivă, să ia ea o hotărâre.

Dar să-i arate că ar vrea ca el să facă lucrurile acestea.

El nu o perpelea pentru că avea cine știe ce strategie secretă.

El o perpelea pentru că orice pas într-o direcție însemna să se

comporte ca un bărbat.

Apropo, nu ești obligat să ai de-a face cu o femeie doar pentru

că ea vrea asta.

Dar când ea vrea asta, spune-i clar ce vrei tu.

Vrei doar să o furți?

Perfect, spune-i că vrei să o furți.

Vrei o relație cu ea?

Perfect, spune-i că vrei să o furți.

Vrei să te lase în pace?

Perfect, spune-i că vrei să o furți.

Glumesc, deși furtutul e soluție la majoritatea problemelor pe

care le au femeile.

Nu o lăbări dramatic, nu vorbi la nesfârșit și mai ales nu face

gesturi largi și foarte largi cu mâinile ca să exprimi cine știe
ce.

Asigură femeile că le furți prin vorbe, atitudini și ulterior prin

fapt.

3
Iar lucrurile se vor așeza rapid. Și vei putea să te întorci la
berea artizanală sau la board games sau la ce-ți place ție să
faci.

Pentru că atunci când în privințele importante te comporți ca

un bărbat, îți poți permite să fii mapeț în cele neimportante.

Glumesc din nou, fiecare cu gusturile sale.