Alege să fii nesimțit decât să fii bleg

Îmi plăcea Oana, dar mă și enerva-n același timp.

Îmi plăcea pentru că arăta bine fizic și mă enerva pentru că

făcea mare caz de banii pe care-i avea. Eram invidios? Posibil.

Cred însă că nu era doar asta. Mă irita faptul că ea și prietenii

ei se dădeau mari cu banii părinților.

De altfel, toate discuțiile lor erau legate de ce și-au mai luat

sau de ce vor să-și ia.

Deci eram invidios, n-are rost să o dau cotită.

În fine, din când în când, se făceau săraci unii pe ceilalți din tot
felul de motive care lor li se păreau amuzante: gen unul
primise de la părinți un Volvo deși își dorea un Audi.

Părinții plătiseră o sumă imensă pentru acea mașină ca să-l știe

pe puști în siguranță, dar totuși prețul fusese cu câteva mii de
Euro mai mic decât costul acelui Audi.

Nu conta pentru cei din grupul respecti - clar, era o alegere de

săraci.

Făcuseră economii.

Dacă nu era Oana, eu n-aveam ce căuta în acel anturaj, iar acel

anturaj n-ar fi avut nicio treabă cu mine.

Dar eram oarecum cu Oana, așa că...

La un moment dat, eram ieșit la o terasă din Herăstrău cu ea și

cu grupul ei de prieteni.

1
Era sâmbătă, dar urma să lucrez în acea zi, așa că anunțasem
că voi pleca ceva mai repede.

Asta l-a făcut pe un flăcău care fusese combinat cu Oana să mă

ia la mișto că mă duc la muncă într-o zi-n care toată lumea-i
liberă.

Marius: Auzi, ăștia te plătesc dublu că mergi sâmbăta la muncă?

Eu: Nu, noi lucrăm sâmbăta în mod obișnuit.
Marius: Știu eu pe unul care e sclav la HP. Ia mai mulți bani
dacă lucrează sâmbăta.
Eu: Posibil, eu nu iau.
Marius: Atunci se poate spune că faci asta din pasiune? :))
Eu: Nu, o fac pentru bani.
Marius: Fără glumă, cât se câștigă la tine, acolo?
Eu: E OK pentru mine.
Marius: Întrebam serios că te-am văzut că tu bei numai apă și se-
ntreabă băieții dacă faci economii sau ceva.
Eu: Să mă-ntrebe pe mine, că le explic eu.
Marius: Păi, ce faci cu banii?
Eu: De ce?
Marius: Întreb poate învăț ce să fac și eu cu banii mei.
Eu: Păi, tu n-ai bani.
Marius: Hahaha... Cum n-am bani, prietenaș?
Eu: Fii, mă, serios că n-ai un chior. Nici nu știu de ce te bagi în
discuții de astea.
Marius: Băi, eu am bani să-ți cumpăr tramvaiul ăla cu care te
duci tu la muncă, mâncați-aș!
Eu: Dacă te apropii de tramvai, îți dau pensionarii de pomană.
Ți-am zis, tu n-ai un chior. Au ai tăi bani și-s de treabă, îți dau și
ție.
Marius: Ai vrea tu să ai banii mei, să plătești și tu o șampanie
când ieși în oraș. Văd că Oana s-a dat și ea pe de astea de dietă
de când e cu tine.
Eu: Nu e cu mine, prietene. Eu credeam că e prietena ta și iese
cu mine doar pentru că o plictisești. Hai că mă duc la muncă, ai

2
și tu șansa să pari șmecher cât lipsesc.
Marius: Așa, du-te la muncă, fii harnic! Hahaha...

Ce am făcut aici?

În primul rând, am făcut eroarea de-a mă lua-n gură cu flăcăul

respectiv.

Astăzi, chiar dacă mi-ar fi ușor să m-amuz pe seama unui astfel

de individ, categoric n-aș mai face-o. Aș prefera oricând să
zâmbesc să zic "bine", "ok", "cum zici tu" la aproape orice ar
spune și m-aș întoarce cu atenția spre altcineva.

Atunci însă, eram puștan și mă aprindeam cam ușor.

Dacă însă tot m-am luat în gură cu el, am avut grijă să-l ating
acolo unde-l durea cel mai tare.

Nu toți copiii de bani gata sunt aroganți, dar cei care sunt au
credința că e cumva meritul lor că au ceea ce au.

Prin urmare, când le pui în față o realitate de genul "de fapt, tu

n-ai bani, părinții tăi au", îi oftici de rămân fără aer.

În fine, când a făcut trimitere la Oana nu m-am repezit ca un

disperat să apăr onoarea unei tipe care nu avea nevoie să fie
apărată.

Pe de o parte, ea participa fără nicio reținere la discuții de

genul acela, în care se făceau unii pe ceilalți săraci din tot felul
de motive puerile.

În al doilea rând, insistase să merg să mă văd cu ea și prietenii

ei deși-i explicasem că nu aveam nicio treabă cu ei.

Am plecat la muncă și-acolo am fost prea prins ca să stau să-mi

verific telefonul. Când am făcut-o, aveam o grămadă de apeluri
și de mesaje de la Oana.

3
În mare, îmi reproșa că am făcut-o să se simtă prost spunând că
nu sunt cu ea, că am jignit-o când am sugerat că e prietena lui
Marius și că i-am jignit prietenii.

M-am gândit dacă mai vreau sau nu să am de-a face cu ea și

am ajuns la concluzia că mai doream asta.

Așa că i-am scris un singur mesaj:

"Nu-mi mai scrie când ești isterică. Dă-mi un semn când îți revii".

Am dat telefonul pe silent și mi-am văzut de ale mele.

Nu i-am mai răspuns apoi la niciunul dintre SMS-urile și

apelurile din acea noapte și din cursul zilei următoare.

De ce am procedat așa?

În mare, am făcut ceea ce eu numesc "să mergi până la capăt".

Adică am avut grijă să nu dau înapoi cu nimic în ceea ce

privește reacțiile mele de la acea întâlnire (nici n-aș fi avut de
ce) și am avut grijă să nu-i dau impresia că sunt de acord cu ea
că o jignisem în vreun fel.

Sigur, nu fusese plăcut ceea ce spusesem, dar am preferat să

fiu "porc" decât să fiu mielușel.

Și am preferat să fiu așa până la capăt decât s-o scald ca un

trist care se sperie că-și pierde partenera de furtut.

Așa cum am constatat mai târziu, nu doar că n-am pierdut-o,

dar atitudinea mea a stârnit-o pe Oana suficient de mult încât
să-mi fie apoi greu să scap de ea. Asta este însă o istorie
separată pe care ți-o voi povesti altădată.

4
Ce-ți pot spune acum este că-n ghidul De la Sărut la Secs te-nvăț
cum să-ți menții tăria de-a duce lucrurile până la capăt în
interacțiunea cu femeile.

De obicei, acel capăt înseamnă să ajungi în pat cu ea.

Și chiar mai departe de-atât, dacă ai planuri serioase.

Baftă și stai drept!

Alex David