#SUNTBINE

Am căutat fericire pe Google și am dat peste linkuri plătite.

Am căutat fericire pe stradă și am dat peste
Am dat peste pește
Am ieșit, l-am cumpărat, îmi era așa de foame, că știți senzația în care ai mânca doar ca să te
gândești la altceva
nu, altceva voiam să zic, dar am uitat
nu știți senzația
de ce nu știți, mă, senzația. Lasă
de ce dracu am uitat. Lasă
- “Is there anybody out there”, strigă și Roz Floyd cu mine.
E din piesa aia, hai, știi mă, aia
În fine, lasă
E atât de tare. Intensă, mă refer, senzația, mă refer, nu i-o doresc nimănui. Piesa le-o doresc tuturor.
Îmi amintesc eu mai încolo cum se numea. Mereu îmi amintesc mai târziu.
#lamulțiani
#toolatesucker
Caut pe cineva să știe senzația, nu că i-aș vrea în vreun fel răul sau mai știu eu ce.
Am căutat fericire pe stradă și am dat peste
oameni care traversau regulamentar pe zebră
In the jungleeee, the mighty jungleeee
O globalizare prin africanizare prin fraternizare prin motorizare prin eficientizare prin ou cu sare
prin apăsare prin nepăsare
#hop
m-am dus prea departe.
Atât de ciudat mi se pare să mori respectând regulile
cu strictețe, cu sfințenie, conștiincioși până la capăt.
Până la capăt, v-ați prins?
Pwaaa, râd singur. #trist.
Caut pe cineva să râdă cu mine în acest trist moment.
#legeajunglei
Pentru că în contractul ăsta pe care nu îl semnăm cu meticulozitate, repet, me-ti-cu-lo-zi-ta-te, vai
cât îmi place să pronunț apăsat ME-TI-CU-LO-ZI-TA-TE. Așa, în contractul ăsta pe care îl avem
ca obligație nu scrie nicio notă de subsol că regulile ne vor duce acolo.
#meticulos
La capătul puterilor, zilelor, gândurilor, străzii, blocului, gangului unde faci la dreapta vei vedea o
mașină parcată undeva prin 1974 din care a rămas o fărâmă de caroserie, la trei metri de ea va fi un
stâlp de iluminat alături de care este un bătător. Acolo poți să te spânzuri fără probleme. Nu-ți fie
teamă că e prea scund, ai o gură de canal la picioare, doar ia-i capacul și totul va fi bine.
#școalastrăzii
#respect
mâinile în aer și strigă cu mine. Repet.

2
Așa pui capac problemelor, nu altfel.
#meticulos.
Am căutat fericire, am dat peste oameni, am fost amendat pentru viteza excesivă
cu care i-am uitat pe toți.
Lucruri firești, lucruri lumești, lucruri asupra cărora reflectăm
În tine e un om mic, mic, mic, mic de tot
și, pe măsură ce te afunzi, se face mare, mare, mare, mare de tot
Ca la final să te trezești cu o oglindă în față.
Care îți zice șoptind lung la ureche, cu o sinceritate puturoasă:
- Fac CA-CA!
- Meeeetiiiicuuuuulooooziiiiitaaaaateeeeee!
Ca atunci să realizezi
Că ai uitat să-ți pui mizeria aia de centură, când frânele te țin, dar scaunul nu.
Așa mi-a plăcut mereu să zbor.
Așa am căutat fericire. Ca să umplu goluri. Golurile lăsate de absența lui Mutu din preliminariile
pentru Mondial. Golurile din etajeră lăsate de cărțile împrumutate.
- Vreau cărțile înapoi, hoților!
- Hooooțiiii, hooooțiiiii!
- Huoooooo
#strigătulrațiunii
zace în noi
ca un laș
până când cineva îl va mișca
și cu toții vom realiza
- Ăsta e mort, mă.
- Păi și cum facem, că voi aveți unu în plus în echipă…
Am auzit că ăsta, golul, ar rezolva lucruri.
Am dat click pe linkurile plătite și am găsit tot ce am căutat în ultimii ani
În lipsă de certitudini.
O istorie a intereselor personale. O istorie a egoismului. O istorie a căutarilor noastre. Spune-mi ce
cauți să-ți zic ce nu vei găsi niciodată.
Aici e un fel de non-stop.
Am un prieten care m-a întrebat odată. Eram in Sibiu, eram dezorientați. Eram mai tineri. Eram mai
fericiți. Și vă mai spun un secret. Eram mai beți. Mă rog, nu e niciun secret. Așa sunt eu deschis și
sincer. #not. Și el mă întreba:
- Până la ce oră e deschis la non-stop?
- Până la cer…
#awwww
Vreau să spun că non-stop nu vom avea nimic. Niciodată. Este locul unde te sprijinim moral pentru
o sumă modică. Nicio păcăleală, nicio manevră, nicio vrăjeală, nicio minciună. Îți zic sincer că ai
venit degeaba aici. Și apreciază sinceritatea, te rog. Eu nu sunt Colgate să-ți tencuiesc dinții.
Zâmbește cu carii, băi labă. Dar zâmbește, nu poza.
#selfie
În fine, așa m-am enervat. Să trecem peste.

3
Să scoatem toate oasele din pește și să
#poftăbunăhaimercilafel.

4
 *

Știi, poate nu știi, de unde să știi, îți zic eu acum

îmi plac oamenii că pot anticipa răul
cel mai puțin de anticipat
Așa suntem noi făcuți să ne adaptăm.
Sunt orb și văd.
Sunt mut și comunic.
Sunt fără extremități, mi le-au ciopârțit în Kosovo
și mișc.
înduioșez
#șezdreptamzis
sunt întreg și sfărâmat în același timp.
Sunt trist și tu zâmbești. În aceeași clipă.
Pentru că știi foarte bine că niciodată nu vei auzi “am căutat fericire pe Google și am dat peste tine.”
pentru că tu niciodată nu ai cumparat spațiu publicitar
Pentru o secundă de intimitate.
cum era piesa aia
mai știi piesa aia?
nu mai știi piesa aia
de unde dracu să știi piesa aia
caut pe cineva să știe piesa aia
acum, aici, cu mine, să cânte refrenul.
Caut fericire pe google și dau peste târfe digitale care mă întreabă de câți pixeli o am
Report as spam
- Permiteți-mi să raportez!
Dau click și le întreb dacă o știu pe Cristina, o cunoștință care a renunțat la propriile fantezii pentru
fanteziile altora.
nici măcar nu sunt cine știe ce fanteziile alea
dar așa renunțăm noi la orice, fanteziile noastre sau ale altora
Pentru o sumă indecentă de bani
Fără griji
Fără responsabilități
Fără haine
Cu un baston în fund
- Permiteți-mi să raportez!
plătește 14 euro pentru alte 10 minute de plăcere
strange mouse-ul între degete și joacă-te cu cablul
și scrollul și scrotul
6 ore pe zi
4 zile pe săptămână
pentru o sumă indecentă
cunosc câțiva oameni pentru care faptul că ești liber de sărbători e un avantaj

5
și singurul lucru pe care îl realizez când mă gândesc la ideea asta
este
- Cunosc câțiva oameni…
Și atât.
Și unul dintre ei este fata asta.
Și nu știu ce e mai important
Să cunoști
Să fii cunoscut.
sau să câștigi mai mulți bani în funcție de cât de mare e castravetele.
Pentru că, așa cum ar spune mulți
- Mare ți-e grădina, Doamne…
Doamnelor.
Nu știu ce e mai
Ok
Fă-mă să râd sau fă-mă să gem sau fă-mă să fiu ca tine
vreau să fiu ca tine
o victimă a întâlnirii noastre accidentale.
#reflecțiirutiere
nu îmi place să trăiesc cu nevinovăția pentru că ea nu plătește chirie
- Intrusa!
și-mi ia și tot aerul.
#DarNiciSingurNuE
ok.
Vreau să facem cunoștință
Cu sora ta
Că tu, pare-mi-se, moștenești prea multe de la taică-tu.
și mi-e teamă că o să te văd dezbrăcată
și ceva acolo care a tot stat ascuns va striga la mine
- cucu, cucu.
Așa că hai să fim prieteni
#nueștitueusuntdevină.
Am o senzație de nesiguranță și instabilitate spirit-trupească atunci când te privesc
și cred
că este vorba despre
o infecție urinară.
Suntem în momentul ăla în care credem că viața ne zâmbește, dar ea e beată și ar zâmbi în acest
moment și la o cutie goală de iaurt degresat în coșul de gunoi al unei corporații cu multe coșuri de
gunoi.
ca să nu ne călcam unii pe alții.
ce să ne mai tot căcăm pe noi.
- Haaa, ai făcut o rimăăăăăă!
Involuntar.
Tu îmi aduci aminte de lucrurile frumoase din viața mea. Poze alb-negru, prima zi de școală, erecții
în momente importante, un fel de prima zi de scoală, ce a provocat acele erecții…

6
- sculați băi feciori!
Finalul acelor erecții…
- mânați măăăăăă!
Flori, fete și băieți, nu, nu jocul, ci individual luate toate.
Flori. Fete. Și băieți.
Părinți, locuri de joacă, prima lecție de viață. Am uitat-o, că ți-aș spune care a fost aia, dar sigur a
fost una. Asta e partea ciudată la noi. Uităm lucrurile importante, dar au ele un fel de a se întoarce,
schimbate, dar îndeajuns de familiare încât să le recunoaștem.
Și ne uităm la ele și spunem, sinceri, veseli, cu un zâmbet retard sub nas și chiloții țuguiați sub
blugi, râgâind un semi-sentiment de împlinire:
- Ți-au crescut țâțele!
Ah, momentele în care trecutul ne privește în față și ne spune:
- Bă, coaie, când îmi dai banii ăia?
#Neprețuit
Și dacă nu mi-ar căra pumni în față, așa l-aș îmbrățișa și i-aș spune:
- Tu habar n-ai cât mă bucur să te văd.
Fie și câteva minute, până când arcada îmi crapă ca un pepene de august din care toți se înfruptă ca
la un parastas bine organizat.
#fomiști.
#amin.
#dezvirginareacreștetului.
Azi am ajuns la concluzia că - să te pozezi cu o carte în mană este noul film porno al anului.
Și nu știu cum să interpretez în cazul ăsta o partidă de
poker.
Joc la mai multe mâini
#orgiadracului.
#capitalizareaimaginii

7
 *

Sunt atât de multe de iubit, de făcut, de zis, de văzut, de futut, de adus aminte, de organizat, de
contabilizat, de eficientizat, de adăugat, de ținut în brațe, de învățat, de reținut, de aprofundat, de
încălzit, de crescut
Încât
singura cale prin care să iubești, să faci, să zici, să vezi, să fuți, să îti amintești, să organizezi, să
contabilizezi, să eficientizezi, să adaugi, să imbrățișezi, să înveți, să reții, să aprofundezi, să
încălzești, să crești
Este
Să îți iei un iphone cu urechi de playboy pe husă.
și să te rogi la bunuțul că te va ține bateria până la sfârșitul zilei
#saudracutevalua.
sau dracu te va evalua.
când te visezi Hugh Hefner sau
căpitan la 15 ani
ca Hagi la Sportul.
De fiecare dată când simt că lucrurile din jurul meu mă depășesc, încerc
Să privesc cum arată idolii idolilor mei
Ce vor ei
Ce sunt ei
Pe cine idolatrizeaza ei
Vreau să-ți văd zeul cum, cu o pernă cu fulgi la boașe, pe un palier de bloc lung cât un culoar de
spital, undeva la 4 dimineața, bate ca disperatul în ușă, aproape plângând și strigă:
- N-am vrut! N-am vrut! Deschide pisi! N-am vrut, te rog să mă crezi. Îmi bag eu primul
castravetele…. Totul va fi bine, îți promit.
#mâinile.în.aer.și.strigă.cu.mine
- Vei vedea că e fun. Dar deschide, te rog, că aproape mi-a degerat și am iritații de la fulgii de pernă.

- NUUU, nu o suna pe mama! Te las să mă legi! D-a-r-n-u-o-s-u-n-a-p-e-m-a-m-a!

Și râd gândindu-mă că până și cel mai îndemânatic papagal existent și antrenat la Cirque Du Soleil
A devenit genial reușind să imite
O formă de drujbă, ambulanță, televizor fără semnal sau, în cel mai bun caz, o înjurătură formulată
penibil
Ca un caucazian la ecuator care încearcă să și-o măsoare fără să realizeze că
singura sa valoare în acel loc vine din
#interior.
Și mai departe nu mă duc că e murdară treaba, nu știu dacă mă înțelegi matale.
Tot ce vreau să subliniez aici este că nimic nu pare mai fals decât
puritatea unui zeu sau a unei mirese.
Imaginea asta a perfecțiunii nu este decât alimentarea unor pofte.
#poftăbună
Nu pot să fiu bun

8
Îmi imaginez pe cineva care intruchipează binele
- Cred în el cu atât de multă tărie
- Că mă va lua, într-o zi, lângă el
- Într-un tărâm al fericirii nemărginite
- Taste the rainbow!
- Unde cu toții vom putea spune într-un final, fără să ne mai judece nimeni de interese false,
nepricepere și spirit de turmă:
- Piți, Piți, Piți, lasă-neeeeee!
- Vom fi iertați.
Atât că până în acel moment
Am așa o frică în mine câteodată
și știu
și știu că sunt bărbat
sau așa ar trebui să fiu, să prezint încredere, să domin, să iau decizii, să îți zic la ce masă să te așezi,
ce să comanzi, să cunosc sticlele de vin și meniul pe dinafară, să mă tutuiesc cu ospătarii pentru o
porție mai mare de crevete, să îți spun când să taci, să te pălmuiesc peste cur în intimitatea noastră,
să te duc la balet, să te duc la teatru, să te duc în extaz, să îți umplu creierul cu baliverne tari ca să ai
ce să povestești când te vei întâlni cu prietenele tale țoape.
- Leeeet meeeeee entertain youuuuuu!
#cefacifată
#binefată
Și eu întreb #cinefată? Sunați la 112! Un veterinar, ceva, orice, dar nu pe parchetul meu, e nou!
#lemnmasiv
Am așa o frică în mine pentru că n-am chef să fac nimic din toate astea
Vreau doar să te văd cum te zbați căutând un loc gol într-un loc plin
- Dar tu nu ai făcut rezervare?
- Ți-am zis că îți fac o surpriză în seara asta. Surpriză, descurcă-te singură. Eu mă duc până la baie.
Și frica asta are legătură nu cu ce aștept eu de la mine
Ci cu ce ar trebui să scrie undeva, nu știu unde, cică trebuie să scrie undeva asta, cu ce să se aștepte
restul de la mine
- Așteptați
zic.
Eu mă duc la baie pentru cinci minute că m-ai plictisit și vreau să văd dacă cineva pe care știu eu e
liberă în seara asta.
- Liiiiberă la mare-mare.
Că nu vreau să dorm acasă.
mi-e silă să dorm iar acasă.
#patetic.
Și când stau să mă gândesc
Iar mă apucă frica aia
Că îmi pun atâtea întrebări care știu că mă vor duce la răspunsuri
și răspunsuri care mă vor duce
#departe.
Și nu că mi-ar fi frică să plec.

9
Nu
Nu e asta
Îmi e frică să nu răcesc că iar mi-a fost lene să-mi iau hainele groase de la ai mei.
#auzi
dar tu nu mai spui nimic?
Mă simt și prost. Dar pe bune, mă simt și prost că parcă numai eu am vorbit și de obicei când lași pe
cineva să vorbească mult se duce iar
#departe
se amestecă cu gândurile, acum iartă-mi cacofonia, să nu crezi ca sunt cacofon, nu știu dacă există
cacofon dar ar trebui
Poluare cacofonică
așa cum cred că nu există multe și ar trebui
și “ar trebui” nu există
- E totul doar o fantezie de-a ta.
Ca să-ți găsești o scuză pentru care faci lucruri în care nu crezi.
Auzi
ai avut vreodată senzația aia că ai atât de multe chestii în tine pentru care nu s-au inventat cuvinte
până acum?
Noroc cu semnul păcii
#like
și te râcâie că realizezi că tu ești persoana care trebuie să le găsească o formă
civilizată, nu altfel
să le exprime pe înțelesul tuturor?
Eu mă exprim pe înțelesul tuturor?
Îmi e și teamă să răspund
Nu
Te rog
Nu răspunde.
Lasă așa.
Să fie o surpriză pentru toată lumea la final.
Da chiar, îți plac surprizele?
Dacă da, acum caută dracu o masă liberă, că stăm ca țăranii în picioare și toți mănâncă. Ție așa îți
place, să îți stea cineva în cap când mănânci? Niște lepercons sau cum s-or scrie, ca acum mă apucă
pandaliile când mă gândesc la lepercons, dar nu știu de ce.
de la culoarea lor
PS: Pandaliile, doamne ce cuvânt.
Sau faptul că sunt mici
mici cu muștar și miez de pâine și pâinea asta nu e spornică, ți-am zis să iei integrală, vrei să ne
facem cât porcii?
și iar am deviat
de sept
de la subiect, vreau să zic.
Că mie așa îmi pari. Nu pari nerăbdătoare, dar parcă ai vrea să se întâmple ceva și să schimbe tot ce
știai până acum.

10
Asta schimbă totul, vorba aia, am tot văzut-o în timp ce căutam fericire pe Google.
Interesantă experiență.
#thelongvoyagehome
Urăsc să folosesc cuvântul interesant.
Cine a inventat cuvântul interesant cred că a murit bătut cu pietre
Sculptate interesant.
În formă de moarte violentă.
“Eeee, ăsta mod interesant de a muri.”
POC!
- Dar măcar și-a trăit viața.
Cine a inventat vorba și-a trăit viața și-a trăit viața degeaba.
Acum părerea mea.

11
 *

#Băi
Și sunt zile în care aș vrea să scrie pe ușa de intrare în bloc
- SPER SĂ VĂ CURENTAȚI ÎN GURĂ CU PERIUȚA VOASTRĂ ELECTRICĂ!!!
#dobrolikesthis.
m-ai întreba de ce nu scriu eu asta, nu?
#justdid
“Cred că m-am născut să apreciez inițiativa”
știu câțiva care ar da răspunsul ăsta.
Și în plus am o imagine de păstrat
Pusă bine ca pastrama la afumat
Acum mi s-a făcut iar foame.
#haipoftăbunăhaimercilafel
Tu adu inițiativa și eu o feliez în felii perfect egale. Există dreptate și egalitate în lume. Eu aplaud și
sunt primul în rând, cu urale, de aici până la urali și înapoi, cu buchete de trandafiri și crini și alte
flori, nu-mi plac florile că sunt alergic la polen, fac o paranteză, cum dracu să fii alergic la polen?,
dar fac un efort aproape supraomenesc, adică supraalergic și alerg și îți aduc cele mai frumoase flori
de la Chirigiu, încă o paranteză, ahhh, Chirigiu sună așa de interbelic, că știu acolo o țigancă ok care
mi le lasă cu 3 lei firul și nici nu se usucă a doua zi. Păi ți-aș aduce eu flori care se usucă a doua zi?
Undeva pe-acolo s-a încheiat și a doua paranteză, acoladă sau ce era.
{Așa aș vrea să mă fac mic, mic, mic, mic
În acolada patului tău.}
Păi?
Păi nu?
Pai mai zi și tu ceva că, pe bune, chiar mă simt prost.
- Ai un Claritine pentru alergii la tine?
#tăcereaedeaur
Tu nu ai senzația aia că uneori normalitatea strigă la noi cu vocea răgușită a unei mame care și-a
pierdut copilul prin mall în timp ce-și căuta colanți de la Zara? Tristăn Zara.
Sau pe plajă la Mamaia
Sau Neptun
Planeta, zic.
- Aselenizare.
- Aserejé ja de jé de jebe
Băiatul ei scump era astronaut, adică.
De parcă și aud acum
Un pas mic pentru mine
#unițisalvăm!
Un jeep 4x4 mare pentru tot familionul cu care m-am ales din toata viața asta minunată
să-mi fut una cine dracu m-a pus să mă mut în Pipera.
Apropo, pentru un moldovean, pipera e din două cuvinte?
#justasking

12
#nuda
La fizică, în liceu, am învățat că totul în viață e dual.
Adica de-asta am rămas corigent de două ori pe vară.
Ca mai târziu, viața să-mi dea țeapă.
#Țepeș.was.tagged.in.this.story
Tot ce e bun și performant e quad.
Eu sunt doar jumătate din ce așteaptă atâta lume de la mine.
Ce pot să mai spun decât că
- Îmi caut jumătatea.
#matrimoniale
Acum cum dracu s-o mai procesez și pe-asta, că sunt atât de confuz.
Ai încercat vreodată să conduci la oră de vârf, printre miliarde de mașini? Bine, nu chiar miliarde,
sub două miliarde adică. Adică un miliard nouă sute de milioane nouă sute nouă zeci și nouă de mii,
nouă sute nouă zeci și nouă, când toate semafoarele s-au născut să stea pe roșu.
#eperioadaaiaalunii
plus bicicliștii
plus semnele de circulație mascate de plopi
plus pietonii nenorociți care nu se asigură
#INGasigurări
plus reclamele
- Nu rata o super ofertăăăă
plus maidanezii
- Pentru orice mușcătură, prima spitalizare e mereu din partea caseeeei
plus mai danezi decât danezii
- Nu luați taxiurile de la Gara de Nord.
plus spălătorii de parbriz
- Șefu’ dă și mie un leu să-ți trăiască familia!
plus cerșetorii
- Nu da lu’ ăla șefu, dă mie că am copil sărman acasă
- Bă jegosule, eu sunt fi-tu, nu mă mai recunoști?
plus autocarul Stelei in zi de derby
#cinenusareeee
și, din spatele tău, pe bancheta aia de piele pentru care ai plătit toate salariile pe care le vei încasa
cam 15 ani de acum încolo
auzi:
- TATIIIII, rostit tare, cu toate corzile vocale întinse la maximum.
- FAC CA-CA!, spus apoi în șoaptă, cu rușinea că ar putea polua fonic ceea ce deja e pe care să
polueze practic.
…?
#meticulozitate
- Practicăăăăr, pentru oameni practici.
- Fac CAAA-CAAAA!
Practic, e o situație, cum ar zice poetul, nu știu care dintre ei, dar sigur unul dintre ei, de căcat.
Draga mea, d-e-c-ă-c-a-t.

13
PS: De fiecare dată când cineva zice “frankly, my dear”, în mintea mea aud “franklin, my dear” și
nu există medic sau medicină pe lumea asta să repare acest defect. Am căutat și am tot căutat și în
toată nefericirea mea am ajuns, ghici unde, să caut pe Google. Și ghici ce mi-a dat la rezultat.
#i.don’t.give.a.damn.
Și mintea mea s-a dus la Dem. Rădulescu Dem.
Acum spune și tu…
- Un leu șefu, că n-ai tu nevoie de leul ăla.
- Da ce sunt eu, mă, grădina zoologică?

14
 *

Sunt lucruri în viață de care nu poți fugi.

Nu poți evada.
Nu știu cum să îți zic mai simplu de atât,
dar cea mai mare închisoare inventată vreodată
ești tu.
Ce vreau eu să știu, dacă tot ne-am întâlnit aici și acum este.
- Tu pe ce criterii îți angajezi gardienii?
#thegreenmile
#ajutor.
Și ca să revin la poveste
- Draga mea d-e-c-ă-c-a-t. Ups, am uitat virgula.
Eu acum. Dar eu acum. Pe bune. Eu acum ce să zic? Ce pot să mai zic?
- E clar, semeni cu mă-ta. Numai ea vine cu vești proaste când conduc.
Conducătorii mereu sunt loviți de vești proaste
Cum ar fi:
- Ai plecat cumva de la hypermarket și m-ai lăsat la casă cu toate astea-n poală?
Cuuuuum ar fi
- Bea și tu niște clor, face bine la răbdare.
Și simți cum te lovește mirosul de primavera la nas de parcă ar fi un accelerat cu direcția București-
plec-dracu-din-țară-și-nu-mă-mai-întorc-decât-dacă-îmi-dă-bani-Sarkozy-la-pachet-cu-filme-
deocheate-în-care-apare-carla-bruni-în-tot-ursul-brun-dezgolit. Asta apropo de goluri.
CA-CA.
Motivul pentru care francezii au inventat parfumul. Știu un fan Liverpool, mă rog, cunosc mai
mulți, dar ăsta e unul care ar spune că francezii sunt de căcat. Poate au ambalaj impermeabil. Zic și
eu. Un cuvânt atât de simplu. Implicații atât de mari. Un fenomen care a schimbat istorii. Acum mă
voi manifesta global, în lungime, lățime și adâncime. De la marile idei ale literaturii, marile legi ale
marilor sisteme politice, marile sclipiri ale știintei, marile victorii de la locurile mici de muncă,
marile declarații de dragoste gândite pentru cererea în căsătorie de a doua zi, marile discursuri în
fruntea a milioane de oameni sau în fruntea unei clase pline de buboși, marile promisiuni în fața
unui nou angajator / deținător de capre la costum, în fața marii adunări naționale. Toate aceste mari,
mari, mari lucruri au avut cel putin 50% legătură cu acel moment profund intim întins pe câteva
minute prețioase când, în spatele unei uși închise, cu ventilație semidubioasă, aproape degeaba, am,
și nu am cum să reproduc în scris aici, am scremut #îîîîîîîîîî din creierul nostru sufocat de concetrare
#ÎÎÎÎÎÎîîîîÎÎÎîîÎÎ o mică idee care avea să ne schimbe viața pentru totdeauna. Din acea clipă pe WC,
de la liderii politici, la cei care au reinventat medicina, până la poeții obscuri ai unei zone izolate,
sper că ai văzut filmul Dead Poets Society, rahatul a stat la baza tuturor lucrurilor.
#ÎÎÎÎÎÎÎîîîîîîîAAAAAAAAhhhhhh. POC! Se aude în vasul WC-ului, PIC! de geniu lovește și pereții
cutiei noastre craniene.
Și tot ce îmi pot imagina acum că s-ar potrivi acelui moment este următoarea replică:
- Nuuuuuu creeeed! Am rămas fără hârtie!
Și tot gândindu-mă la treaba asta încep să înțeleg de ce tot mai multe reclame au legătură cu faptul

15
că ne put gurile.
#ohshit.

16
 *

Și știi că ziceam la început de Roz Floyd. Și dacă nu știi, îți zic acum. Ziceam la început de Roz
Floyd. Și mă gândeam la o imagine.
Întotdeauna, indiferent de vreme, de timpuri, de tehnologie, de modă, gadgeturi, arome de
prezervative și performața cubulețelor Maggy, dar întotdeauna va exista câte un om care va sta cu
fruntea lipită de un zid, cu transpirațiile atârnându-i ghiulele,
- Mă trec toate apele.
- Dar tu cine te crezi, mă. Atlanticul?
Aproape extenuat, care nu va renunța niciodată să lovească, fie și cu ultimele resurse, cu o jumătate
de pumn, că atât mai poate să țină, de cărămizile alea, în timp ce respiră greu ca pistoanele unui
autobuz ce se pregătește să plece din stație.
Și nu are nicio legătura asta cu POC-ul de mai devreme, nu mă înțelege greșit PLS.
Acum nu mă întreba ce e dincolo de zid.
Acum nu mă întreba care e următoarea stație.
- ASL PLS.
Și dacă voi coborî acolo.
Cred că în fața fiecărui zid ar trebui să stea cineva să bată cu pumnii și să spună:
- STF!
Ceva trebuie să crape până la urmă.
- Se crapă de lumină.
Asta ar fi o replică bună de final de film.
Decât dacă personajul principal era un pedofil.
#deațnatculdiud.
- Lol
- Lolz
- Lolec
- Lolozaur
- Lolf
- Lolita
- Ce?
Cred că cele mai importante cuvinte din lume au trei litere.
Spre exemplu:
- “Eu”.
Recunoaște
Nu simți că lipsește ceva?
#înfrigurare
Uite și tu. Mi-au crăpat palmele și nu știu de la ce. Am auzit că sunt niste creme speciale pentru
treaba asta. Femeile știu mai bine acest capitol.
Îți place să te uiți la mâinile oamenilor? Mie nu. Nu mi se pare nimic interesant la ele. Femeile au un
alt simț al detaliilor. Pentru ele contează. E o formă de validare, un fel de.
Ești valid ori
#invalid.

17
Îmi imaginez că dacă pământul ăsta mare pe care stăm cu toții ar veni să ne ia în brațe, mâinile sale
ar fi atât de reci și pieptul atât de cald încât dușul ăsta ne-ar provoca un infarct.
Intensitatea unui bine ai venit în familia noastră.
- O să-ți fac o ofertă pe care nu o poți refuza.
Sau dacă ar comite o crimă, acum realizez, amprentele sale de pe arma crimei ne-ar indica pe noi
toți vinovați.
#iertareaeundar
#dar.eu.nu.am.timp.de.asa.ceva
Și tot ce mai știu este că nu m-aș uita la mâini să văd dacă are unghiile făcute sau dacă și le roade,
pielițele tăiate sau lăsate să atârne ca frânghii de salvare:
- Om la apăăăăă…
Apără și păzește.
Fiecare aleargă dupa un Moby Dick, știi?
Tot ce vreau eu să știu este dacă al tău are tentă sexuală ori nu.
Sau al altcuiva, nu contează.
- How big is your Moby Dick?, aș întreba.
- Hello sailor, mi s-ar răspunde.
Un fel de tu de câți pixeli o ai.
Ah, și dacă îl vrei la tigaie, că vine acum chelnerul și sper și speră că te-ai decis.
Că ne-ai disperat pe toți cu pretențiile tale… Știi ce cred?
Așa simt că ai nevoie de cineva lângă tine în fiecare clipă
Să-i pozezi
Tu nu ai obosit
Să te întinzi în afara ta atât de mult
Macaraleeee…
Ca să îți iasă toate buclele în poze?
Râd în soare argintiiiiii…
Eu tot nu înțeleg uneori cum de îți ies toate.
Macaraleeee….
Dar chiar toate?
Din decolteu.
De parcă trăim cu toții într-un
#kodakmoment.
#noiînanul2000
folosim smartphone. Kodak e atât de depășit de situație, un 368 în stație la Romană așteptând să se
elibereze banda să plece spre destinație
Dar banda nu se va elibera niciodată
Traficul ăsta de lucruri îmi ridică sângele spre cap ca un lift din World Trade Center care urcă spre
apogeu
Acum voi fi profan
Iar impactul decisiv cu exteriorul mă face să-mi arunc toate ideile de la etajul 144
Parașutate într-o disperare
#geeeeeronimoooo
Priviți cum se fac praf și pulbere

18
Peste un seria 5, un Tico și un Rodipet
breaking news
Peste baloane si clovni de la McDonald’s
Peste blocuri proaspăt reabilitate
Precum junkies care ies de la dezintoxicare
Cu ochii mari și nedormiți bâjbâind dupa încă o doză
De fericire
Irealizabil ca
Un happy end într-o producție cinematografică europeană.
Proiectile care produc panică generală
#readallaboutit
În timp ce eu îmi golesc mintea sperând că voi face destul loc să țin minte
Toate numerele de telefon din agendă ca o ambiție personală.
#româniiautalent
Nu ți-am mai spus, dar tehnologia mă face nesigur pe mine
Un scutec cranian care-mi permite să scap totul din vedere
Fără să mă pătez.
Suntem curați și inofensivi
Precum niște sfinți în papuci din Piața Rahova și tricouri găurite de țigări
La spitalul 9.
Iar tu, în tot timpul ăsta nu mi-ai spus,
pentru că așa ești tu,
nu vrei,
nu că nu poți
Aaaasta e marea diferență
Dar nu mi-ai spus
- Halatul
- Cât e halatul?
#aziezidesalariu

19
 *

Ah, nu că ar conta, dar

Toate cuvintele pe care le scriu nu le pot citi
Și toate cuvintele pe care le rostesc nu le pot scrie
Mă gândeam să-ți zic
Mă gândeam să încerci să vezi cum e
Să nu spui că vorbesc prostii
Chiar dacă le scriu.
Cumva frații ăștia gemeni au ceva în ADN-ul lor care-i face să se despartă definitiv
Încă aștept un răspuns de la Neti Sandu
să-mi spună
care din ei e în retrograd
#săracul
Și ambii se uită cu aceeași poftă la aceeași femeie
Care îi așteaptă nesătulă nesătula
- Let’s play a game called Secret Santa.
Sunt atât de diferiți, nu știu dacă mă înțelegi exact
Nu te mai uita ciudat așa
Îmi caut cuvintele… uite, imaginează-ți o carte ruptă din cusături și aruncată aiurea
Unul din ei o va coase la loc și va depunde multă muncă s-o facă la fel ca la început
În timp ce altul va cumpăra aceeași carte din nou. Industrializarea lecturii are avantajele ei.
Fiecare face ce este important pentru el
Ce are semnificație dincolo de ce ar putea înțelege cel de lângă el
Toate cuvintele scrise pe care nu le pot citi sunt ca o carte ruptă
Toate cuvintele pe care le rostesc și nu le pot scrie sunt ca o carte nouă
Singurul avantaj al cărții rupte este că poate îmi mai rămân niște resturi
Că am rămas fără foițe.
#aiunfoc?
#teamplictisit
Tot ce vreau să spun în cazul ăsta, un fel de ce-a vrut să spună autorul
Este că tot ce cred că va rămâne în urma noastră va fi un brici sau un epilator sau ce folosești tu, un
cuțit de bucătărie înfipt într-un cașcaval rucăr, #gusturiromânești, niște haine care vor fi scormonite,
fii sigură, de vecini, așa că taie-ți etichetele, hai să inducem toata lumea în eroare, un fel de ultimă
eroare, o eroare finală, fatală, totală, pălăria preferată și, dacă ai noroc, câteva cuvinte spuse la o
beție, poate chiar și, dacă te-ai născut cu bulanul cât toată secția 17 de poliție din Capitală, câteva
persoane să fi fost treze la beția aia și să țină minte porcăriile rostite în acele momente.
- Heeeeere’s Freddy!
- Și morala, copii, esteeeee…?
- Chucky want’s tooo plaaaaay!
#bemyfriend
Am așa o foame
- Comandați?

20
O foame de normalitate.
- Vă rog să selectați ceva din meniu.
- Mda, corect…
#selecție naturală
Tu n-ai vrea să ieși din meniul ăsta? Și nu răspunde cu
- Dar tu ce te crezi, teletext?
Cred că vreau să ajung la ideea că niciodată, niciun studiu științific nu mi-a arătat normalitatea.
Undeva între speranța de viață, 144.371 de lucruri care îți provoacă marele cancer din clipa în care
te trezești până apuci să te dezvelești.
Dacă la originea omului a fost o meduză sau una dintre fetele de la Andre.
Recolta record a patriei.
De ce whiskey-ul nu îmi provoacă dureri de cap.
De ce femeile da.
Cât de departe să stau de monitor și totuși cât de aproape ca să nu scriu orbește deși scriu orbește de
atâtea ori.
Câte spații trebuie să mai fie între noi ca paginarea să fie perfectă.
Tu crezi într-un plan măreț?
Tot în această linie de idei, îmi iei tot spațiul.
#finalfrontier
Cum poți parca lângă cineva fără să-i mai lași spațiu să urce în mașină și să plece
Trebuie să lași
Lumea asta e nelipsită de lași
Nu poți ignora situația
Tu ai idee cât de încărcat e coșul ăsta?
Tu cât de ușor poți renunța la oamenii de lângă tine?
Ei cât de ușor ar putea renunța la tine dacă răspunzi la întrebarea asta?
Undeva între magnifica eficiență cu care ne facem plăcuți și cu care performăm la locul de muncă,
ciudată expresie locul de muncă, acum mă simt de parcă aș fi la locul de nemuncă, de fapt nu e
demn nici măcar să fie declarat un loc, e un neloc de nemuncă. Deci undeva între asta și tine, care
parcă te-ai născut să subperformezi.
Undeva între toate ofertele la copănele de pui și șunca asta ți s-a părut mai bună decât cealaltă?,
iartă-mă că vorbesc atât de mult de mâncare, dar n-am apucat să bag nimic azi în mine.
Undeva între Mamaia și Constanța.
Undeva între rom și țigan.
Undeva între cuvintele din DEX și cuvintele din mine.
Din minele de aur.
Cuvintele s-au născut să ne putem exprima nevoile
- Eu. Tu. Hâța-hâța.
Apoi sentimentele.
- Aaaahhhh, hâțhâțhâțhâț
Apoi să le vindem mai departe.
- Superoferta la hâța-hâța. Duminică, de la 08:00 la 00:00 aveți șansa unică de a pune mâna pe cea
mai hâțahâța dintre toate hâțahâțele văzute vreodată. Iar dacă vă luați două, a treia este gratuită!
Sunați ACUM pentru rezervări. Atenție, hâțahâța este în ediție limitată. Iar dacă sunteți printre

21
primii 50 de oameni care fac rezervare, puteți primi gratuit și acest set de cuțite re-vo-lu-țio-na-re,
made în Galați în ’89. Comandați AAAACUUUM hâțahâța la cel mai bun preț al anului.
Undeva între visul care te macină de când ai deschis ochii și o superoportunitate.
Undeva între agenți bancari personali și oameni care vor să te cunoască pentru că te uiți cu aceeași
obsesie ca și ei la o carte într-o bibliotecă din centru. Sau la un film porno.
#uițisalvăm
Undeva între muzica asta mă adoarme și în plus nu are refren, cum să nu aibă refren, explică-mi și
mie și așa aș muri pe muzica asta.
Undeva între plecări și sosiri. Tărâmul nimănui, unde singurul lucru pe care poți să-l faci este să
dovedești că n-ai venit cu intenții criminale.
#lost
Undeva între un film care nu-ți zice nimic și un film care nu înseamnă nimic.
Undeva între dragoste și sex.
Undeva între mi-a fost dor de tine și și mie.
Undeva între te iubesc și și eu.
Undeva între hai acum și nu pot azi, mi-e somn.
Undeva între hai să facem un copil și păi și noi nu ne mai distrăm?
Undeva între carieră și familie sau pietre și familie sau pietre și carne sau pietre și sânge.
#rock
#paper
#scissors
#rock-paper-scissors-lizard-spock
Undeva, printre toate astea, prin venele lor, normalitatea trage o linie și ne spune clar și răspicat
- De aici batem penaltyurile, ok?
#e.mingea.mea.eu.fac.echipele
Fiecare dintre noi trăiește cel puțin o dată drama revenirii. Un iartă-mă, n-am vrut să mă culc cu
soră-ta, dar eram beți amândoi și tu știi prea bine că ea a moștenit frumusețea în familia ta,
#looks
#looks, i’m your father
un mă mut înapoi la mama, un cine dracu m-a pus să vin aici. Sau să whiskey aici. #jackonice. Un
revelion mizerabil unde singurul motiv pentru care te uiți la ceas e să se facă 00:01 și să pleci
dracului de-acolo. Sunt unele locuri din care plecăm atât de repede încât nici nu ne mai obosim să
scoatem o scuză bună din noi.
Cum ar spune sfântul Nike
#justdoit
- Scuză-mă, dar trebuie să plec pentru că nu mai pot să stau.
Este momentul ăla în care mintea asta s-a săturat să mai coacă artificii tehnice.
#antrenați.pentru.spectacol
#tikitaka
Cu toții plecăm uneori cu gândul
#săfiebine
De frică
#sănufierău.
Hagi likes this.

22
Ideal ar fi să nu ne mai fie frică. Pam-pam. De eșec
Să nu îl mai luăm ca pe un sfârșit de lume. Îți spun eu, sfârșitul lumii nu e un eșec.
Eșecul există
Și chestiile din jurul nostru nu se contruiesc numai pe superpozitivism
De parcă ar fi un Disneyland cu Micky Mouși pedofili. Nu. Se contruiesc și pe căcaturi. Pe eșecuri,
dezamăgiri, morți, boli, așteptări pișate, un fel de tânăr și neliniștit la care chiar te doare sufletul
când te uiți, pentru că, vezi tu, nu te mai uiți, ești acolo. Așa că mai bine comportă-te ca și cum ai fi
acolo.
Toate la pachet vin
Și eu ți-aș recomanda, dacă nu mai vrei să stăm aici
Să le luăm pe toate la pachet cu vin
Și hai la mine.
Ți-o spun așa sec, că știu că așa îți place.
Cel mai tare îmi e teamă de oamenii superpozitivi care nu sunt pe droguri
Ăia sunt cei mai periculoși.
Nu știu cât de bine mă fac înțeles eu acum că vinul ăsta e tare bun și pare că îmi înțeapă limba, dar
prefer un bețiv simpatic lângă mine care să-mi spună sincer că îi frică de câini
Chiar și de câinii mici
Chiar și de puii câinilor mici
Motiv pentru care cumpără pâine foarte rar de la magazin
Și multă
Că acolo stau toate javrele
Decât unul care ar fi în stare să ucida toți câinii din cartier
doar ca să se simtă în siguranță
Să nu-și deranjeze el mojo-ul retard
Fix diferența între
Un fel de un om care tratează frica,
și un om care maltratează frica.
#mănțelegi?
Și poate vei crede că mă voi contrazice
Dar nu mă voi supăra
Dar nu mă voi contrazice
Dar mă bucur că măcar așa voi vedea că și tu crezi (în) ceva.
Știi cum suntem noi? Da, asta e din seria hai să-ți zic eu cum stă treaba cu viața sau cu vițelul la
proțap sau cu oare ce se va alege de generația asta. În fine.
Ție îți plac filmele mult, mult, mult, mult, mult, mult
Mie îmi plac cărțile la fel
Uită-te la masa de lângă noi. În dreapta acolo. Îl vezi pe amărâtul ăla nefericit la costum negru care
mestecă spanac față în față cu una care sigur e damă de companie a să nu spun târfă luxoasă? După
machiaj. Am un feeling în zona asta. Să zicem că lor le plac călătoriile mult, mult, mult, mult, mult,
de tot.
#take.me.to.the.moon
Apoi uită-te la recepție, în spatele tău. Recepționera arată ca o femeie. Uneori și asta e o calitate, să
arăți ca o femeie.

23
În cazul ei voiam să spun că arată ca o femeie îndrăgostită după copii. Nu știu de ce, dar sunt genul
de femei care s-au născut să fie mame. Mamele sunt grozave, apropo.
Tu când i-ai zis ultima dată te iubesc, apropo?
Fiecare dintre noi are un dumnezeu de genul ăsta în care crede până la capăt, pe care îl urmează
neîncetat și așteaptă de la el să-i desfacă apele în față, să-l lumineze, să-l îndrume în fiecare clipă,
să-l ajute să agațe tipa potrivită, să primească mărirea aia de salariu și de penis, să găsească loc
diseară la film și să facă în așa fel “să mai aibă la Bershka perechea aia de cizme pe care am văzut-o
acum două săptămâni, dar nu aveam bani atunci s-o iau.” Și treaba asta e foarte tare. Mi se pare
normal să fie așa. Nu să nu am bani, mă refer.
#facemfiftififtinota?
Problema apare când nu putem concepe că eu am un tip de dumnezeu, iar tu ai un alt tip de
dumnezeu. Sau o tipă de Dumnezeu. Care nu e alb cu barbă și atotștiutor. Nu. E un amărât din
Bronx… de fapt, nu. Nu e negru. E labă paralela asta cu hai să-l redesenăm pe dumnezeu. Ok, let’s
make him black. E fix coca cola zero. Pepsi Blue. Bun. Cancer fără zahăr. Sună delicios. Pune-l în
biberon acum și agită-l un pic.
- Ai văzut vreodată un bebeluș cu spume la gură?
Mă rog. Să zicem că dumnezeul tău ar fi niște jaluzele portocalii cu textură abstractă.
Sau că ar fi Bansky.
Iar al tău ar fi o lanternă de bicicletă.
Faptul că dumnezeul meu face întuneric, iar al tău e lumină, nu înseamnă că suntem într-o
confruntare în care ori moare al meu ori se prăjește al tău.
Al tău se activează pe baterii, al meu pe mecanica plasticului acționat manual.
Mă gândeam. Dacă pentru unii Dumnezeu e o vacă e corect să spunem că în unele cazuri Dumnezeu
#evită?
#justthinking
Dumnezeul este o acțiune manuală. Electrică. Mecanică fină.
Și tot ce facem noi cu toată treaba asta, în loc să ne vedem dracu de pedalat și pedalung pe stradă și
să ne ferim de câinii vagabonzi care dorm pe sub mașinile parcate ca dracu pe trotuar, este să-i
chemăm pe toți dumnezeii, să-i punem să-și dea nădragii jos și să le-o măsurăm.
Iar de-ar fi femei, să le luam măsurile.
Practic
Ca să n-o lungesc prea mult că discuțiile spirituale nu fac bine la digestie
Tot ce facem noi în privința dumnezeilor din jur este
Să luăm măsuri.
#CăAșaNuSeMaiPoateDomne.
Eu mereu m-am întrebat dacă vreun dumnezeu și-a spus vreodată
- Vama nu e mai e ce-a fost odată.
#ziua7
Știi vorba
Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă
Ei bine, eu am o singură întrebare
Dar tu de unde ai traistă?
Fiscul likes this.
Toate jocurile astea de cuvinte

24
jocurile foamei
jocurile olimpice
jocurile copilăriei
Mă întreb dacă înainte de a începe
- Nu te supăra coa…frate.
își fac echipele echilibrat. Și de aici cred că începe frica aia de care îți ziceam mai devreme. Tu nu
te-ai temut vreodată că în toate jocurile astea ești copilul ăla gras cu aparat dentar, o gogoașă la
subraț, ochelari de aragaz care ori va sta în poartă să le încaseze ori pe margine să fugă după minge
și să se bucure de o secundă de participare la câte 10 minute? O secundă de celebritate. O secundă
de fericire. O secundă în care toți ochii sunt ațintiți asupra ta. O secundă în care toți se așteaptă de la
tine să faci ce trebuie. O secundă în care nu trebuie să greșești. To be or not to be. O secundă în
care, ca să îți elimini emoțiile ca pe molii, trebuie să îți imaginezi că toți din fața ta sunt dezbrăcați.
O secundă în care nu trebuie să ți se scoale încercând să faci asta. O secundă în care te gândești la
profa schiloadă de bio din liceu. O secundă în care toate emoțiile tale își vor atinge apogeul. O
secundă în care…
- Hai, grasule, dai mingea aia odată sau ce faci? Ești prost?
O secundă în care degajezi prost, piciorul de sprijin se duce într-o parte, cazi, iar pantalonii de fâș ți
se crapă de la șliț spre noada curului și fugi acasă plângând și rușinat că toate colegele ok din clasă
ți-au văzut chiloții.
Oare fiecare dintre noi are câte un copil gras ascuns în el?
Acum
Eu sper cat tu să n-ai
Că al meu nu e sigur-sigur.
Eu mereu port căciuliță că sunt sensibil și răcesc cât ai zice
#peștișori
Aia e ziua în care băieții din curtea școlii ajung fotbaliști uriași
Iar singura ta șansă ca să nu te mai pișe nimeni pe tot parcursul vieții e să te folosești de ochelarii
ăia penibili și să ajungi patronul lor.
#păidabinențeleeeees.

25
 *

Uneori, ne privim unii pe alții cu ochii ăia suspicioși, întrebători și prevestitori

- Care dintre noi va pleca primul?
Un fel de
- Ne pare rău, tribul a decis.
Așa ne măsurăm unii pe alții. Probabil asta e și singura noastră asemănare reală cu dumnezeii din
jurul nostru
După chipul și asemănarea s-a
Decis.
Și așa mă uit la tine, nesigur, neștiind dacă mai stai mai pleci mai asculți mai contează.
Sau nu.
Atât de repede îmi fuge mintea
#wanted
#catch.me.if.you.can
că în timp ce mă uit la tine nici nu știu dacă mai sunt aici.
#dinvarălasteaua
și n-aș vrea să te las singură în căutarea mea disperată
după o toaletă liberă
dar sunt locuri unde nu poți intra
chiar dacă toate ușile îți sunt deschise.
decât dacă ai șliț în față.
Iar în cazul în care da, te rog să mă scuzi, dar am greșit o setare la căutări.
Așa am tot căutat fericire pe google
De parcă s-a terminat fericirea în lume
și cu toate rafturile astea goale
tot ce mi-a mai rămas de făcut
a fost să dau comandă online
sunt fericit că mi te-au trimis pe tine.
Eu despre asta vorbesc aici.
#haizâmbește.
Mă și gândeam că în toată cursa asta a noastră după ambalajul care vinde produsul
Ne-am făcut toți pachețele-pachețele precum abdomenul lui David Haselhoff din Baywatch
Și cu fundă la gât și etichetă pe frunte am plecat în lume nerealizând cât de proști am fost
Că nu ne-am facut niște găuri în cutie
Sufocați, fără picioare să mergem, fără mâini să pipăim
Adevăratele forme ale propriilor noastre ambalaje
Am încremenit în locul ăsta
Ca o cutiuță neagră din piele întoarsă
Rămasă încuiată
După un nu
#Nutesupărafrate
rostit

26
#Numaiiubireadoariubirea
Până la adânci bătrâneți.
Nu am să înțeleg niciodată nevoia asta să-ți umpli viața ca și cum ai turna ciment într-un acvariu
plin cu pești.
- Sunt destui pești în mare.
Sperând că pe autostrada asta pe care o întinzi vei da peste un autostopist
- Autostopizdă, în funcție de nevoi
hâțahâța
bulină roșie
#+18
Cu o poveste de spus. În funcție de nevoi.
- …la fel ca domnul Ion Susai.
Eu îți spun că n-ai nevoie de combustibil
Tu faci plinul și accelerezi
#fastandfurious.
Industrializarea asta e atât de mare
Cât Marea Neagră de mare
Cât Marea Neagră de neagră
Marea neagră de cât…
Încât aș vrea uneori, așa îmi imaginez, aș vrea să vă tăiați adânc în cioburile din care eu îmi prepar
borcanele
Pe care voi le folosiți la murături
Și când scoateți capacul
Ștreangul să se întindă ca două domnișoare la o vorbă
- Bună
- Bună
- Bună, zic și eu, fără să fiu băgat în seamă, pentru că, vezi tu, atracția nu are nicio legătură cu
fizica, orice ar zice NASA. Nu-i crede.
Singura mea dezamăgire?
Că ideile mele nu sunt atât de clare ca un
Borcan.
Și atât de tăioase ca un
Ciob.
Și atât de eficiente ca o
Murătură.
Țin de foame și de mahmureală pe timp de iarnă.
Nu știu să te iubesc eficient și să te hrănesc eficient și te rog să mă ierți pentru asta.
Mecanizarea asta a făcut din mine, în loc de o mașinărie performantă ca un Ferrari de curse,
O cămilă de cursă lungă și însetată.
În marea căutare a unei oaze
(recunoașteți că mai sus v-a venit să spuneți găoaze)
reală fie cât un miraj
Uneori avem nevoie de minciuni
Ca să putem privi adevărul în ochi

27
și să-i spunem:
- Odihnește-te. Mâine o să te simți mai bine.
Amandoi știm adevărul
Amândoi știm unde va duce
Amândoi știm că ne mințim
Amândoi știm că unul dintre noi va rămâne singur aici
Amândoi știm că unul dintre noi va rămâne singur acolo
Doar că nu știu pe nimeni dispus să meargă prin deșert ca prostul cu o cămilă.
Într-o călătorie extenuantă către Marea Singurătate
#MarinPredaLikesThis
unde singura amintire va fi că apa acolo miroase a ouă clocite
La finalul acestei excursii nu vei primi, și îți garantez că nu, băuturi cu umbreluțe.
Poate doar
#hâțahâța.
Acestea fiind spuse
- Trebuie să îți faci ordine în viață, nu mai poți umbla așa.
Tu de câte ori nu ai auzit porcăria asta?
Ordine. Vieți apretate. La dungă. Fără praf. Fără scame. Fără pete de spermă pe așternuturi. Fără
picături de pișat pe vasul de la WC. Fără fire de păr pe jos în baie. Fără sânge pe chiloții tăi tanga.
Fără felii de brănză scăpate pe jos la masă. Vieți fără firimituri. Ca un monolit umblăm și iubim.
Alergăm disperați dar organizați. Disperarea calculată. Calc-o lată.
- Ai o vârstă. Comportă-te ca atare.
Și o tot aud pe asta, iar, de fiecare dată când o aud, în mintea mea se infige o singură întrebare ca un
steag într-un pământ proaspăt cucerit din timpul marii fugi după aur.
- Cine dracu e Atare? Și de ce toți mă compară cu el?
Mă uit la viața ta ca la un tablou și așa îmi dau seamă că tot ce ne va învăța vreodată școala va fi
Ce a vrut să spună autorul.
#chachacha
Amuzant e că nu ne va învăța niciodată să dăm răspunsuri, nu neapărat corecte sau greșite, pentru că
nu există răspunsuri corecte sau greșite, ci doar ce vrei să auzi și ce nu
Amuzant e că ne va învăța să punem cele mai greșite întrebări.
Pentru că există întrebări greșite și cred că dacă aș începe să le înșir aici mi-ai face un pulover
#pull.over
#call911
Dar tu nu știi să croșetezi, nu?
- Cum, nu știi să croșetezi?
#inacceptabil
Poftim o întrebare.
- Și eu cu ce mă mai îmbrac?
- Nu mi-ai călcat nicio cămașă?
- Ce ai făcut toată ziua?
- Cum îți permiți să stai ca o lepră când vezi cu ochii tăi că toată lumea aleargă disperată să
supraviețuiască și pe tine te doare la bașcă?
- Mă, dar tu chiar atât de nesimțit ești?

28
- Nu te gândești și tu la mine și la copilul ăla că abia avem ce mânca?
- După ce că nu muncești, toti banii ăia pe care îi mai ai îi arunci pe băutură și amărâții ăia cu care
îți pierzi zilele. Ți se pare normal așa?
- Iar te fuți cu aia, nu?
- Iar bei?
- Te mai caci mult acolo?
Uneori, e nevoie de multe cuvinte ca să ajungem la o întrebare.
Un fel de
#calmul.dinaintea.furtunii
care nici ăla nu e calm
Visam că eram la școală și învățam să pun întrebări care nu conțin deja răspunsuri în ele. Și știi ce
mi s-a întâmplat? Am fost trezit din somn. Eram la fizică. M-a scos la tablă. M-a pus să fac o
problemă. Nu am știut. Mi-a dat doi. Doi, mă, doi. Nici măcar trei sau patru să îmi mai salvez
media. Să înțelegi cu ce m-am luptat eu în toate verile de liceu. Eu m-am luptat cu media. Sună
nobil și ironic în același timp.
#dac-ai.șii.despre.mine
Și m-a dat afară din clasă. M-a acuzat de lipsă de respect față de instituție. Eu i-am spus că tot ce
incepe cu ins continuă cu titu și se termină cu ție nu poate fi decât o glumă.
#nu.a.înțeles
Și eu ce să fac atunci?
Uite o altă întrebare.
Mă gândeam uneori că aș putea colecționa întrebări
Ar fi interesant
Apropo de interesant și ce ziceam mai devreme
#POC!
Ar fi inutil
Și simt că lumea are nevoie de inutilul ăsta
Să îl ia și să se spele pe cap cu el.
Un radicalist ar spune că în cazul de față al discuției dintre noi sunt două tipuri de oameni în
microcosmosul ăsta
Cei păduchi
și cei pă ducă.
#slabăgluma
Îmi e teamă să mă gândesc la toate semnificațiile. Ar fi dificil să impart. Între cunoscuți și
cunoscuți. Între mine și mine. Între tine și tine. Cel mai corect lucru ar fi să te întreb
Uite o altă întrebare
- Cum ești?
Știu că una e ce răspunzi și alta e ce simți. Știu că masculinitatea, feminitatea, sexualitatea,
virilitatea, amabilitatea și asteatoatea nu se pot manifesta în condiții de
…Ploi puternice cu rafale de vânt de peste 120 de kilometri pe oră, se anunță de asemenea și
precipitații de peste 80 de litri pe metru pătrat, iar soarele va sta ascuns pe cer pentru următoarele
două zile…
În condiții de vulnerabilitate, vreau să zic.
Un prost abandonat ca un câine îmi spunea odată:

29
- Dragostea e ca un virus.
- Adică se răspândește în lume?
- Nu, te ia răceala după…
Și uite o altă întrebare
- Tu ți-ai dezvoltat bine-bine-bine-bine anticorpii când erai mică?
#it’s.a.matter.of.life.and.death
Cât de sinucigaș sună cuvântul ăsta: anticorpi.
#cuțucuțu
Mdaaaaa.
Ordine. Ziceam de ordine. Disciplină. Siguranță și încredere. Gândește liber. Gândește când ești
liber. Libertate, fraternitate, egalitate. Liberate, fraternitate, egalitate, dă-mi și mie frate. Cornuleț cu
lapte. Cine-nparte, parte-și face. Stan și Bran cântă la pian. Cine nu e gata îl iau cu lopata – o replică
respectată în litera cuvântului în zona Vasluiului, asta ca ( ) paranteză. Ordine. Un cuvânt inventat
de un om tare fricos, am senzația. O viață ordonată este prognozarea morții din timp, cu calm, cu
calcul, cu fonduri de economii și groapă cumpărată din timp.
Nu știu ce e mai rău, mai demn, mai onorabil, mai spectaculos, mai important, mai bine pentru toată
lumea, de parcă ar exista așa ceva, bine pentru toată lumea.
#Pfff.
O viață trăită previzibil
Ori
O viață sfârșită previzibil
ori.dine
Ambele sună ca dracu.
Și parcă le și văd cum se uită la noi precum un cămătar muist care te-a prins la colț și te jecmănește
de tot ce ai. În ideea că
- Pula mea, tată. Și eu am o familie de întreținut.
Viața asta, ca să spun și eu o porcărie filosofică adâncă, este o combinație de
- Întreține-te bine!
#rollercoaster.

30
 *

Azi îmi pari puțin întoarsă pe dos și văd că nu vrei să-mi spui de ce.
Chiar nu spui nimic?
Nu cred că n-ai nimic de spus. Toată lumea are ceva de spus. Și nu mă refer la afară plouă, tu ce
crezi despre asta. Și nu mă refer la cafea sau ceai, ce preferi. Și nu mă refer la multe. Dar fiecare are
acel ceva de spus. Acel ceva pe care, din tot felul de motive, îl ține ascuns pe undeva tot timpul, de
parcă ar fi o bucată leproasă de piele.
- O țin la mine pentru noroc.
- Uite o labă de iepure…
- Cum, nu-ți plac iepurașii?
#haaa.te-ai.prins?
De parcă nu ar fi copilul tău. De parcă dacă ar ieși afară te-ar arăta cu degetul și ar începe să urle în
mijlocul unui autobuz:
- VIOL!
E ceva în noi, în fiecare în parte, care stă acolo de când ne-am născut. Nu, nu un grand master plan.
Las-o să iasă, chiar dacă tot finalul acestui film lowbudget va fi un râgâit suprem într-o finală a
băutorilor de bere nefiltrată. Și tot ce trebuie să facem e să-i spunem numele și se va activa. #roar. Și
vom vorbi în sfârșit. Și vom avea ce să ascultăm în sfârșit. În sfârșit. Ca un ultim fum lacom.
#înălțător. Cu toții avem scheleți ascunși în debara. #buhuhu. Tot ce vreau să aud de la tine este cât
de mare e debaraua ta. Cine știe, poate la anul dăm o petrecere de Halloween acolo. Cu live band.
Tu nu ai avut niciodată senzația că nu mai ai ce să asculți? Exact cum ai sta la volanul mașinii și ai
da next la toate posturile de radio așteptând ceva. Ceva să te ia prin surprindere. Și pentru câteva
momente te întrebi
- Bă, ce pula mea, s-a terminat toată muzica din lume? Ce-s căcaturile astea?
#it’s.over
Nu știu care e marea ta frică, dar una dintre temerile mele a fost că voi muri mut și răgușit în același
timp. Nici măcar singurătatea nu este o teamă. E o realitate poate. A fost o teamă.
#ofostă
Și din când în când, că așa e viața, mă mai sună fosta asta. Și îmi zice să ne vedem. Că se simte
singură. Abandonată. Săraca. A făcut și un avort după ce a vrut a îndrăznit și a reușit să mă înșele.
#succes
#missionaccomplished
Și în minte îmi sună piesa aia cu stand byyyyy me
Mi-a fost și milă de ea.
Iertarea asta e un căcat atât de întortocheat că nu mai înțelegi nimic.
Gândind rapid acum aș spune că sunt trei tipuri de foste. Cele pe care le-am iubit. Cele care m-au
iubit. Și cele cu care îmi anulez singurătatea. Să știi că nu te poți înconjura numai de cuvinte. De-
asta aleg din când în când să schimb cuvintele cu onomatopee.
#AAAAAAAA
Și îmi mai este teamă de ziua în care horoscopul va deveni principala sursă de informare.
Și îmi mai este teamă de clipa în care toti se vor uita în timpul unei înmormântări la cineva pe care îl
iubesc cu privirea aia “tu ești cel mai bătrân dintre noi, tu ai urma în mod normal”.

31
Ah, normalitatea asta ne-a transformat în mașini care zilnic își recalculează data expirării.
#DieDieDieDieDie
Asta apropo de treaba cu tribul a decis.
Crezi că privirile pot condamna la moarte?
Tribul a deces.
Uite o altă întrebare de care nu ai auzit în școli.
E culmea. Vorbele nemuritoare “cu toții ne naștem datori c-o moarte, acum depinde care ți-e limita
de credit”, oricât de banale sunt, oricât de rostite sunt, nu ne învață nimic. Liniștea noastră vine
odată cu “suntem doi pe lista asta scurtă, măcar tu ești primul.”.
Două secunde de aer.
Inspiri
Expiri.
#expiri

32
 *

Caut pe cineva să se întrebe

Nici măcar să mă întrebe
Astea sunt chestii de feeling
Atât
Cum sunt
și eu să-i răspund atât
#suntbine.
și să plecăm fiecare spre dumnezeul său.
De unde să ne trimitem reciproc
Felicitări
- Mulțumesc, la fel.
- Dar nu, eu mulțumesc, la fel.
- Vai, dar eu mulțumesc, la fel.
- Cum așa ceva? Eu mulțumesc, la fel.
- Sincer, din tot sufletul, eu mulțumesc, la fel.
- Vă rog, liniștiți-vă. Toți mulțumesc la fel.
- Știi ce m-ar mulțumi acum? Un falafel.
- Să fac la fel ca cine?
Felicitări
Pentru ăla micu, ce mare s-a facut
Pentru că, într-o clipă de intimidate,
ți-ai rupt din timp, chiar și colțul, partea cea mai tare
și mi l-ai pus sub cap
s-adorm.
Atât de tare îmi era somn
Nici nu-ți poți imagina.
- Cât de dor îmi era de tine
În timp ce-mi cărai o căruță de pumni în cap pentru că te-aș fi dezmoștenit cumva
#tu.ești.singura.mea.avere
Acum, la final, tot ce vreau să știi este că
De oricare parte a acestei pietre
Te temelie
Voi sta
Răspunsul meu va fi același.
Ne vedem mai încolo.
Semnat
#Papa.
în loc de orice alt nume ar putea fi scris acolo.
Draga mea,
Am căutat fericire pe Google și am dat peste
Nevinovați

33
În timp ce pedala era lipită de podea și țineam ochii închiși ascultând ultimul meu CD, și ăla zgâriat,
care se blocheaza mereu la același refren
Povestea vieții mele.
Ca o viață care se repetă întruna
și de fiecare data intrăm în casa asta
Și de fiecare dată ne lovește mirosul ăla
l-aș numi
Singurătate.
Când vei intra în casă, vezi că ți-am lăsat pe frigider un mesaj scris de mână
“Când ai tu timp, nu acum, nu e grabă. Dar când vei avea tu timp, răpește 5 secunde, găsește o
imagine pe care o poți denumi fericire și dă-mi și mie un tag acolo, scrie un X într-un colț, nu
contează care. Iar la final de tot, cere răscumpărare pentru tot ce ai răpit.”
Uite o altă întrebare
Cât de simplă e fericirea ta?
Cât de adâncă e?
Cât spațiu ocupă?
La fundul ei e o pungă de gaze, de petrol și diverse resurse naturale?
Tu cum îți găsești resursele?
Tu cum îți exploatezi oportunitățile?
Ție cât de tare îți este frică?
Când de mare e singurătatea acolo jos unde cobori să-ți calculezi toată averea?
Cât de mare e ecoul când urli după un vis urât?
Câți ani are Moș Crăciunul tău?
Și, ultima, promit că e ultima pe tema asta. Cât de mare e ecoul când urli de plăcere?
#AAAAAAAAAAA
#makes.you.think.
Ba nu, asta e ultima întrebare
- Cum arată lumea
privită cu pomeții înfipți adânc
de lasă urme reci
întrebarele închisorii tale
de melci?
#recunoaște-că-ai-forțat-rima-aici
- Vinovat.
- Cine-i Vat? Iar mă înșeli?
#slabă.și.asta
Dar ca să devin brusc serios ca un prezentator de știri în timpul unui atentat terorist
Mă gândeam
Presiunea nu e să fii cel mai bun. Nu. Presiunea este să fii. Motiv pentru care cred nu că de cele mai
multe ori alergăm după lucrurile greșite, ci că de cele mai multe ori greșim tocmai pentru că
alergăm. Nu te văd evadând în mare viteză, la volanul unui Ford Mustang extras din superfilmele de
acțiune, în timp ce 3 elicoptere bine dotate, 16 câini bine antrenați și 40 de oameni ai legii
PS: Oameni ai legii, doamne ce vorbă
și 40 de oameni ai legii bine făcuți te caută prin tot teritoriul trasat de tine.

34
- Hai să jucăm frunza.
- Știu viața asta ca și propria mea palmă
- Știu. Viața asta, ca și propria mea palmă, nu va conta dacă până la finalul forțelor ei nu va ridica
ceva.
- Plantează un copac
- Fă un copil
- Ridică o casă
- Uită-te la Home Alone.
#filmulde10
Cele 4 mari legi ale naturii pe care suntem obligați, an de an, să le respectăm.
#vorbești.ca.un.om.bătrân

35
 *

Vorbesc de unul singur și scriu de unul singur și des trăiesc de unul singur și la masa asta mănânc de
unul singur pentru că văd că nu te-ai atins de nimic din farfuria aia și stau să mă întreb ce nu îți
place de fapt, că n-are sare și piper sau că e prea condimentată. De unul singur sau de nebunul
singur sau de niciunul singur sau de nul singur sau de nu singur sau tot asa și înainte, că oricum te-ai
întoarce în spatele tău va mai fi doar ce îți amintești că ai fi lăsat acolo și mereu mă întorc și când
mă întorc simt un deget pe umăr care mă împunge din spate, mă întorc, nu-i nimic și simt un deget
pe celălalt umăr care mă împunge din spate, mă întorc, nu-i nimic nici aici, simt iar cum un deget,
parcă același, iar mă împunge din spate, mă gândesc că cineva râde de mine, dar nu aud râsete, doar
șușoteli, decis mă întorc, nu e nimeni, nu-i nimic, simt un alt deget care mă împunge din spate, îl
prind, îl strâng, mă întorc rapid, privesc, nu este nimeni, nu este nimic, mă uit în mână și
- Ciuciu.
Și șușotelile devin râsete necontrolate, și mă bucur că am avut dreptate, cineva chiar râde de mine și
mă învârt ca o balerină pe două degete care împung pământul ca un țăruș pe care scrie semnul aici
am așteptat să veniți, pardon, să vă veniți în simțuri, dar nu e nimeni, nicio gură, niciun chip, nicio
privire, nicio umbră a cuiva, eu urlu “unde sunteți” ca o mamă către toți sfinții câți or fi ei care se
teme că va muri înainte să-și vadă copilul crescând cu propriul său copil, în sânul propriei sale
familii, cum s-ar spune aranjat la casa sa, fericit, ca abia atunci să înțeleg cum pe șira spinării mele
transpirațiile s-au adunat în timp și curg în cantități atât de mari încât au format canalizări și
societăți cu legi și case cu familii și agenți de circulație și organe anchetatoare și biserici cu clopote
uriașe și cimitire, lacuri de acumulare, râuri, școli, spitale, parcuri, industrie, comerț, mass-media,
buticuri, mijloace de transport în comun, datorii și bănci, agenți de vânzări, reporteri, târfe minore si
mamele lor matroane, bețivi, drogați, iubiți, bunici, părinți, criminali, violatori, florărese cu fiice
superbe dar fără viitor, floarea societății, corporații, aeroporturi, granițe, spațiu comunitar, câini
vagabonzi și de rasă, pușcării, garsoniere confort 3, bulevarde elegante cu magazine sclipitoare,
lumini de crăciun, ganguri, covoare persane pe care dragostea se izbește de toti pereții până nu va
mai rămâne decât o spinare în frisoane, am răcit în locul ăsta, am plecat din locul ăsta, am așteptat
atâta timp și tot degeaba, am căutat fericire pe Google, mi-a dat mai multe adrese cu poze și recenzii
și indicații step-by-step, am zis ce dracu hai să încerc, am mereu un ghiozdan de deplasare plin cu ce
îmi trebuie, în toată nebunia am mea am luat-o, cum s-ar spune, la sănătoasa, fuga nu doare pentru
cel ce aleargă, acum depinde cum calcă, și dacă e un singur lucru pe care pot să-l dovedesc din care
să înțelegi ceva, orice, e să lași în morții lui telefonul ăla din mână în timp ce îți arăt asta că ăla
poate să aștepte asta nu mai poate să aștepte și uită-te atentă aici cum tot ce se va ridica vreodată din
fuga ta va fi un zid și mai înalt, nu crezi?, privește, sunt singurul exemplu pe care pot să îl dau cadou
fără să mai torturez șoareci de laborator.
- Mă, lasă, mă, ăla…
Lasă ceva în urma ta
- Mă lași?
Eu tot ce vreau să-mi spui este
- Mă, lași murim oricum cu toții.
Dacă pe tine te lasă rece.
#uite-un-termometru

36
- Măcar așa ne putem lăuda că în tot timpul ăsta n-am pierdut vremea și am crescut demoni de care
chiar să ne temem.
#temem.pentru.acasă

37
 *

Fără nicio legătură cu ce am tot vorbit până acum, tu nu te-ai întrebat niciodată dacă e vreo legătură
de rudenie între
Al Pacino
Al Bundy
Al Nimănui și
Al Abalaportocala?
- Asta ca asta, dar care e numele de familie?
#PrețuieșteCunoașterea
#GustPuternicȘiAmărui
#temem.pentru.acasa.2
Că veni vorba de temem
Tu, când scrii, nu prinzi un pic de teamă? Adică dincolo de val, de feeling și tot, nu există și teamă
în timp ce ies cuvintele, de parcă
- Cine e acolo?
#You’ve.got.seven.days
Și știu că ai spus că frica nu este niciodată un reper sau asta ai fi vrut să spui, că nu te-am auzit să
deschizi gura de când ne-am întâlnit aici, nu o văd neeeaaapărat ca pe o problemă, dar de ce nu ca
pe un reper. Într-un fel, îți dă și asta direcție, oarecum. Adică fiecare, când scrie, are un iepure după
care aleargă speriat ca la atletism, ca în Alice în Țara lui Andrei, pardon, Minunilor, ca un zoofil
ghici unde? Laaaa Zoooooo! Bravo, stai jos. Ce aș vrea să aflu eu de la tine este dacă în clipa în care
ți-ai ajuns iepurele din urmă, l-ai privit cu atât de mare atenție să auzi cum rostește printre lopătarii
ăia de sub mustăți
- Mneeeee, what’s up doooooc?
#CeSeÎntâmplăDoctore
Pe fundul ceștii mele de cafea, zațul se așează sub formă de frică, atât de mare e frica încât îmi e și
teamă să bag degetele s-o spăl, vorba aia, îi dai un degeț, îți ia toată
Da.
După ce vei bea tot ce ai de băut în viața asta vei rămâne tu și frica
Și niște rate neplătite
O casă moștenire
Câteva cărți
O mobilă ce trebuie schimbată pentru că moda se schimbă și nu e culoarea din sezonul ăsta
Chiloți folosiți
Ciorapi rupți în călcâie
Cămăși nepurtate
Pantaloni care mai atârnă pe noi doar cu o curea
O curea cu găuri improvizate pentru zilele când burta era doar un meme pe Facebook
Dispozitive tehnologice de ultimă generație
Dar cu baterii mult prea proaste să ne satisfacă pe toți
Ferestre murdare
Farfurii uleioase

38
Și un coș de gunoi prea plin ca să încapă din prima pe ghenă.
Spune-mi.
N-ai să-mi spui dar să nu regret că nu te-am rugat
Spune-mi
Ce forme capătă frica ta
Bombate cu bombeuri
Plate ca un platou întins cu fursecuri făcute de casă
Știi să gatești?
Adânci ca niște gropițe în obraji în care mi-aș îngropa toate gândurile tâmpite
Sau adânci ca o damigeană de vin de unde nu te mai întorci la timp acasă, eu te-am așteptat cu masa
întinsă și uită-te și tu că s-a răcit totul și rața și tot, nu te-a interesat niciodată ce fac alții pentru…
- Dar nu tu ai văzut cum arătau gropițele alea în care am căzut cu roatele în sus și spițele mi s-au
contorsionat într-un mare ghem din care abia mi-am croșetat drumul spre ieșire. Atât de mult mi-a
luat. Atât de mult mi-au luat. Iartă-mă că n-am decât o șosetă, iar cămașa n-are nasturi dar tu nu
simți uneori că sunt zile în care merită să pui întrebarea dar cine mai are nevoie de nasturi, atât de
tare mi-ar plăcea să mergem cu toții descusuți și din când în când din toate acele cu care am vrea să
ne înțepăm să ne facem arici. Strânge-mă în brațele tale lungi ca o cămașă de forță, tu ești institutul
meu, te las să-mi rezervi o aripă întreagă, îmi e teamă de ziua când institutul va deveni o instituție,
am să-ți povestesc toate visele care îmi dau de toate dar niciodată pace și rup din carnea mea albă ca
brânza că așa o moștenesc de la părinți și-mi fac steaguri albe, le atârn de grilaj până când focurile
vor înceta, de acolo de sus de unde privești în jur, apleacă-te puțin cu mine să strângem cartușele
astea goale, să putem călca fără teama că ne vom luxa gleznele si apropo de teamă
Frica ta are formă de oameni?
Și dacă da, mai spune-mi sau nu, lasă-mă să ghicesc
Oameni grămadă sau separați?
Cred că frica de singurătate există doar când ai de ales
Mi-ai putea spune că exagerez, dar presimt eu cumva că n-ai să-mi spui nimic
Frica ta are formă de oameni necunoscuți în fața cărora taci de teamă să nu spui ceva nepotrivit
- Nepoaaateee!
Dar nu există cuvinte nepotrivite. Există doar le simți sau nu le simți, iar în clipa în care vom începe
să împărtășim doar spațiul nostru comun vom fi doar niște vecini pe un hol lung ca un culoar de
spital, secția neuro, fiecare luptându-se cu amintirile sale lipsă, cu cheagurile sale de sânge,
privindu-ne rătăciți neștiind dacă unde mă piș eu acum e chiuveta, găleata femeii de servici sau o
pereche de pamperși pentru adulți.
- Îmi e rușine
Dar vorba asta nu o rostesc, o țin în mine, vezi tu
- Nu există pamperși pentru idei și în clipa în care voi da drumul câinilor să iasă nu mai am cum să-i
opresc, iartă-mă dacă sunt înfometați și sar la gât să muște, sunt copii buni, erau atât, uite atât de
mici când i-am găsit pe stradă și i-am adus acasă, știi cum plângeau?, cineva le otrăvise mama și ei
stăteau lângă ea într-o parcare, eu știu că tu nu ai nicio vină, dar eu știam asta despre elefanți, iată că
se pune și la câini, memoria nu iartă, repet nu ai nicio vină, dar cred că semeni cu cel, cea ce le-a
otrăvit mama, iar lanțurile mele sunt prea slabe ca să-i mai oprească. Caută acolo în tine să ierți.
Poți?
- Iartă-mă pisi, hai, deschide, că simt că mă ia viroza. Ai sunat-o și pe mama, i-ai spus ce căcănar

39
sunt, ești fericită acum? Lasă-mă mărcar să intru să-mi pun niște haine pe mine că îmi dârdâie toate
alea, îmi clănțăne dinții-n gură, n-ai și tu un pic de milă, n-ai și tu un pic de suflet, deschide pisi că
mor aici de rușine, te rog
Iartă-mă este cel mai lung cuvânt inventat vreodată de om.
Cum n-a încăput în nicio casă l-am lăsat să doarmă în mijlocul străzii ca un leș de care toți ne-
ascundem
- Ia un leu și ia-ți o pâine, să nu te prind la țuică.
Ne-am abandonat
Iertarea
#neam.abandonat
Ar scrie unii.
Neiertători.
Când ne uităm la semeni
Cu o pasta corectoare roșie
Ca o profesoară exigentă de liceu
Trasăm o linie sub
Și scriem alături
- Nice try și un smiley  face
Completând cuvântul cu realitatea care ne înconjoară
- SemeniC.
Din toate vârfurile astea de munte singura realitate este că
- drumuuul eee greeeeeu șiiiii tare așșș vreeeeaaa
Nu.
Singura realitate este că de acolo de sus
Singuri privim spre alte vârfuri
Și nu vedem nimic
Pentru o clipă crezând că există un singur vârf pe lumea asta
Pe care scrie
- Occupied.
Iar pe mine iar mă trece pișarea.
- Deschide, pisi.
Viața asta, pentru că îmi permit să pun problema așa, este o mare numărătoare, un calcul care nu
trebuie greșit sau nu trebuie să avem noi impresia că am greșit ceva pe parcurs.
#parkour
Este un, cum s-o spun încât să pară, măr, gutuie c-am spus-o:
La vârsta de 5 ani, pentru că la grădiniță eram mereu bolnav, am fost crescut de bunici, iar ei m-au
învățat să scriu, să citesc, să adun și să scad.
Am scris, am citit, am adunat și am scăzut și rezultatul final a fost
#VăMulțumescȘiÎmiEsteDorDorDeTreiOriCelPuținDorDeVoi
Cu o mare acoladă la final care cuprindea o vorbă pe care nu am auzit-o nicăieri, dar se va face un
film și cu asta:
Dragostea este singura formă de respect care merită menționată.
Și n-am văzut afișe publicitare cu asta
Și n-am văzut autobuze mâzgălite cu asta

40
Sau felicitări, vederi, scrisori cu asta
Lucrurile sunt împărțite pe etape, precum carnea pusă la procesat. Primul an înveți să mergi, apoi
primele cuvinte, contează primul cuvânt
- CA-CA
ar fi un cuvânt mai eficient decât mama sau tata
- METICULOS
ar fi abstracto-dubioso-ciudato-neobișnuit așa că să nu mergem încolo
nu uita ce vei alege când ți se va tăia moțul, eu am ales șurubelnița și deși sunt cea mai atehnică
ființă din lume de la apariția primelor broaște, mă refer la chestiile cu suflet, nu cele din metal,
încoace, încep să înțeleg că orice aș face în toată viața asta este tot o formă de construcție și
reparație.
#mr.muscolo
Uneori, fără moloz și praf de șantier, schelele, era să zic sechelele, atârnă nevăzute pe mine și parcă
și aud muncitorii cum își suflecă mânecile, își înfig degetele între buze și suflă după bucile
transpirate care se plimbă vara prin fața mea. La 7 ani urmează școala, iar asta ține până când ești
gata să spui să-mi bag pula fără să-ți fie teamă că părinții sunt lângă tine. Primele țigări, prima labă,
prima pizdă, primul titlu câștigat de echipa preferată, primul meci pe stadion, prima dragoste când te
apucă doar pentru că îi apucă și pe alții și vrei să fii în trenul ăla, prima muzică ce te face să te urci
pe pereți de fericire pentru că în sfârșit cineva, acum mult timp, foarte departe, pe o limbă străină, a
gândit ceva ce stă nerostit în tine și e gata să explodeze, iar pentru o clipă nu poți să nu te gândești
că poate, într-o viață anterioară tu ai compus muzica aia pentru ca astăzi tu să o asculți ca să te
direcționeze către locul unde trebuia să fii de prima oară, la fel ca și cu cărțile, la fel ca și cu
picturile, la fel ca și cu numele tău scris într-o scoarță de copac, deși nu am văzut pe nimeni să facă
asta în afară de copilul ăla penibil din Lassie, apoi vine prima beție, adică primul pahar și apoi vin și
alte lucruri din această serie care te fac să te simți nemuritor.
- Cu nemuritori faceți seriale, muiștilor.
Dar invincibilitatea asta este un miraj la fel de mare ca Reghe să egaleze Steaua ’86, iar Steaua 86 să
egaleze orice altă echipă care a avut o găleată de succes fără ca un întreg sistem s-o susțină, dar noi
nu suntem aici să judecăm trecutul pentru că
- Cine dracu suntem noi să judecăm.
Și de fiecare dată când vei mai crede că ești nemuritor sau nemuritoare, că poate îți vei schimba
sexul pe parcurs, doar anticipez și eu, de fiecare dată așadar, gândește-te la cea mai urâtă viroză care
ți-a distrus corpul și psihicul și imaginează-ți că aia e nemuritoare în corpul tău muritor sau nu.
- Girls just wanna have fuuuuun.
Să te văd cât de îndrăgostită mai rămâi de ideea asta.
- Vreau un divorț!
#pânălaadâncibătrâneți
Am nevoie de ani, ani întregi, să înțeleg ce mi se întâmplă azi. Și dacă m-ai întreba în clipa asta
- Păi ce ți se întâmplă de ai nevoie de ani întregi să înțelegi?
Aș răspunde
- Păi nici eu nu știu, de asta am și nevoie.
Înțelegi?
Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât ideea unor #aniîntregi sună din ce în ce mai stupid. Nu există
ani întregi așa cum nu există

41
- Ești întreg, bucură-te că trăiești, ai două mâini, două picioare, 20 de degete, o puță, doi ochi, auzi,
vezi, vorbești, respiri pe nări când nu ai muci, ai burtă când bei bere ți mănânci bucăți tradiționale,
ce te mai plângi atâta?
#enjoylife

42
 *

Sunt cazuri în care, îmbrăcat cu un frac bătrăn, prăfuit, cu un joben cu toarta ruptă, un baston crăpat
la bază și un ceas de buzunar care nu a arătat niciodată ora exactă, tot ce aș putea să spun, pe un glas
din familia Addams, ar fi
- Bine ați venit în umila noastră casă. Sperăm să vă simțiți…
Atât, știu că era o continuare după simțiți, dar am tăiat-o că mi s-a părut mai potrivit.
Cum potrivit mi s-a părut să fac și această observație…
Cum potrivit mi s-a părut s-o fac și pe-asta…
Cum potrivit…
#ȘAMD.
Așadar, ca să nu lăsăm lucrurile neterminate între noi, nu cred că există ani întregi, cum nu cred că
există oameni întregi. Fizica lucrurilor nu e totul.
- Nu, mai e și spiritul lor.
Șșșșșșșș, vorbește Oreste.
Cum nu cred în ficțiune.
Un rând pe care întâi l-am scris, apoi l-am șters gândindu-mă că e o prostie, apoi l-am rescris
gândindu-mă că sigur e o prostie, dar ce mai contează acum?
Cum nu cred în 7 ani în Tibet
Cum nu cred că iaurtul Zuzu e mare căcat.
- Păi nu e căcat, e iaurt.
- Se numește scaun alcoolic. Păi tu crezi că eu o frec degeaba pe Google?
Cum nu cred că Messi a driblat o echipă întreagă și a marcat după ce i-a dat craci portarului.
- Bagă, bă, reluarea, lasă-mă cu reclamele tale cu moșii de la Cosmote.
În spatele fiecărei credințe, pe un tron luxos, într-o clădire uriașă pe care tu ți-ai construit-o pe sub
piele ca o furnică harnică ce ești în sinea ta
Se află o nevoie.
Iar dacă toate credințele noastre sunt simple proiecții ale nevoilor
- Nu merci.
- Încă aștept reluaareeeaaaa, televiziune de rahat!
Cum ar spune invalidul din Scary Movie 2, care apoi și-o suge singur în fața unei roșcate cu forme
cât colinele Romei.
- Și asta o ficțiune. Era să zic fricțiune.
#MarilyMansonLikesThis.

43
 *

Îmi place că stăm aici și că apucăm să mai facem schimb de impresii, gânduri, experiențe, you name
it. Îmi place că văd că n-ai mâncat prea mult, nota va fi mică. Îmi place că ai o formă, apropo de
forme, de disperare pe chip, dar o disperare friendly, și asta mă face să cred că la noapte dormi la
mine. Îmi place să cred că nu vom dormi prea mult la noapte. Ai o notă mare din partea mea aici.
Îmi place să mai cred că atunci când taci atât de mult te gândești la ce spun ca prostul aici, oricât de
repede sar dintr-o parte în cealaltă de parcă aș alerga pe un teren minat visând la mântuire. Îmi place
că ai răbdare să-mi duc ideile până la capătul cuvintelor mele. Mai departe, ele rămân într-o formă
simțită, un fel de
- Decizia judecătorilor este în curs de pronunțare
Dar cine suntem noi să judecăm
Corect?
- Coreeeeect.
Majoritatea, dacă nu chiar toate lucrurile din jurul nostru sunt în curs de pronunțare. Probabil
exceptând
- Vrei să fii soția mea?
- Mmmm, știu și eu…
- BZZZZ, strike 3, you’re out!
Există clipe când DA și NU sunt vitale pentru continuarea discuției. Îmi place că nu spui nici da,
nici nu. Îmi place limba când înșiruirea unui NU DA naște din confuzie un conflict și simt că limba
respectă simțul și acțiunea și semnificația și efectul. Îmi place când NUDĂ, fără o căciuliță la
îndemână, mă pune puțin pe gânduri, dacă să risc sau nu. Îmi place că DANU n-are niciun sens care
merită trecut aici, dar nu îl ignor. Nu neg ce ar putea fi. Cine sunt eu să tai aripi. Cine sunt eu să am
foarfecă oricând la degetul arătător.
- Edward Scissorhands?
Nu m-am făcut frizer să schimb înfățișări
- Îl vrei pierdut la spate?
Tu câte ai pierdut în urma ta?
sau destine
- Să tăieeeeem mooooțuuuul.
Îmi place că ești însetată. Sorbi la vinul ăla de când am ajuns aici de parcă ai fi o plantă alcoolivoră.
(există, caută în DEX când ajungi la mine acasă).
- Și-aș mai bea un păhăăăăăreeeeel.
Îmi place că în locul ăsta nimeni nu poate spune cu exactitatea unui ceas elvețian care e și care nu e.
De-asta am puterea să spun că aici suntem cu toții
Când nu mai vrem să fim nicăieri altundeva
#haisădămmânăcumână
#haidevinolaîntâlnire
Tot ce se întâmplă aici e atât de scurt încât, când te vei trezi, vei vedea că abia ai închis ochii
Nici n-ai avut timp să mergi 10 metri pe contrasens
Când tirul se apropie, claxonând puternic din toate coarnele sale
Vei trage brusc pe dreapta

44
Vei vedea
Cum pupilele se vor dilata și prin iele ies
- COPII!
- Capul jos, toată lumea capul jos!
Când frânele nu te țin
Când centura se zgâlțâie puternic ca un cutremur în Thailanda
Cu mâinile anchilozate într-un volan mult prea gros să-ți intre unghiile în carne
Un accident care nu va lăsa sânge în urmă
Vei striga din nou
- Țiiiineeeețiiiii-văăăă…
Cu genunchii tremurând ca Bucureștiul în ‘77
Mintea ta nu poate face diferența între cele trei, unice, imposibil de ratat pedale ale microbuzului
De parcă ar fi limbi străine
Cu care abia faci cunoștință
La preselecțiile unui film porno independent
Observ că îți place să te simți independentă
- Atenție!
Curbă periculoasă.
#POC!
Și în tot contextul ăsta te întreb
- Unde te grăbești așa?
Ca să revin la temeri
Mie de cele mai multe ori îmi e teamă de motivele din tine care te fac să fugi
Decât de motivele din afara ta care te aleargă aiurea ca într-o leapșa neîncetată
Ca într-o continuă luptă cu
#dependența
“1. situația de a fi dependent; stare, raport de subordonare. 2. (mat.) faptul că diferitelor valori ale
unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (pl.) ansamblu de dispozitive
mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează efectuarea unor operații de
înzăvorâre pe liniile de cale ferată. ♦ ~ a drumului = ansamblul lucrărilor și al instalațiilor accesorii
ale unui drum. 4. (med.) stare de intoxicație cronică rezultând din absorbția repetată a unui drog sau
medicament și care se manifestă prin nevoia de a continua această absorbție. (< fr. dépendance)”
Am căutat muzică în dicționar și mi-au dat cuvinte, tone de cuvinte, hârtii întregi pline cucuvinte
#cucucucu

45
 *

O mamă cu sacoșile pline oprește în fața scării de bloc, unde profesoara de matematică își strânge
banii de meditații în portofel
- Of, Doamne, ce se mai predă în zilele astea la școală?
- Doamnă, nu vor să învețe carte, asta e problema, sunt leneși doamnă, au fost crescuți în puf.
Am căutat muzică în dicționar sperănd că sunetele vor ieși din pagini precum strigătele maimuțelor
traumatizate de la Grădina Zoologică București
#thelionking
- Au fost crescuți în puf, doamnă…
Am căutat puf în dex și speram ca nările să mi se inunde cu mici particule care să declanșeze iadul
alergiilor mele, să mi se umfle ochii și toate căile respiratorii, să mi se înroșească fața, să îmi curgă,
necontrolat, lacrimile și să îmi iasă pieptul prin gât de presiune, dar am dat peste pagini, tone de
pagini, tone de litere înșirate, tone de cadavre fără istorie, fără nimeni să le plângă, fără urmași și
fără un viitor
- Prea multe distracții, doamnă, când să le mai vină cheful de carte, doamnă.
Am căutat viață într-o carte grea cât un sicriu
Ați simțit vreodată cât de mică și posibil de realizat este greșeala între scriu și sicriu?
Grea cât un sicriu, legată la capete cu o ață groasă, să țină generații întregi
Și generații întregi vor învăța cum arată un puf doar după formele literelor sale
O viață doar după lungimea explicației
Muzica doar după complexitatea ei
Inima doar după componența ei biologică
Am urechea lipită de carte și, într-o liniște totală, visez cum toate formele ei ies dintre pagini,
precum rădăcinile copacilor care străpung pământul, și prind viața pe care o merită
#jumanji
Mă privești și știu că nu înțelegi unde vreau să bat
Dar nu vreau să bat
- Eu nu sunt bătăuș, domnule judecător
A spus-o chiar și Mike Tyson în fața instanței
Tot ce vreau să îți cer e să îi privești pe toți cei din jurul tău ca pe toate cuvintele astea care sunt
mici umbre ale unor lumi colosale
Iar hainele, blocurile, casele, orașele, statele, continentele, planetele lor
Sunt nimic altceva decât un dicționar unde toți sunt aranjați într-o formă socială
- Așadar. Copii, să facem prezența.
- A…
Eu tot ce vreau să întreb
Tot
Dar tot ce vreau să te întreb
De când te-am văzut pentru prima oară
Este
- Tu când ai încetat să mai fii nimic altceva decât cuvintele care sunt scrise pe tine?
- Tu când ai încetat să însemni?

46
Și când privești lucrurile așa, te mai întreb încă o dată, și iartă-mă că mă tot repet
Ca un psihotic
- Ție nu îți e teamă un pic atunci când chiar începi sa te gândești?
- Când începi să îți pui întrebări…
- Când încep să curgă pe lângâ tine…
#răspunsuri
“1. Intranz. și tranz. A da un răspuns la o întrebare sau la cuvintele adresate de cineva. ♦ Intranz. A
face (în mod satisfăcător sau nesatisfăcător) dovada cunoștințelor sale în fața unui examinator. 2.
Intranz. A reacționa prin vorbe, gesturi, atitudini la acțiuni, solicitări, provocări etc.; a replica, a
riposta, a obiecta. ♦ A interveni într-o discuție (publică), combătând (oral sau în scris) teza cuiva. ♦
A scrie cuiva de la care s-a primit o scrisoare. 3. Intranz. A constitui o explicație la o întrebare. 4.
Intranz. A da urmare unui apel; a da ascultare unei chemări, a se supune. ♦ A lămuri o problemă la
cererea sau la sesizarea cuiva. 5. Intranz. Fig. A satisface. ♦ (Înv.) A se potrivi, a corespunde. 6.
Intranz. A avea comunicație cu..., a străbate până la... ♦ (Despre senzații fizice sau psihice) A se
face simțit, a se transmite; a răzbate, a răsuna. 7. Refl. (Înv.) A comunica cu cineva, a ține legătura
cu o persoană sau cu un grup de persoane. 8. Intranz. A da socoteală, a fi responsabil, a-și lua
răspunderea pentru faptele sale sau ale altcuiva, a garanta pentru cineva. 9. Tranz. (Înv.) A achita, a
plăti o sumă de bani. [Prez. ind. și: (reg.) răspunz] – Lat. respondere.”
Și curg
Și curg de parcă ai fi o vază prea îmbibată cu apă care inundă etajul
Iar locatarii, disperați, caută un răspuns la cea mai mare întrebare pe care și-au pus-o vreodată
- Dar unde e robinetul? Nu există robinet! De unde curge atâta apă?
Și aia vine și nu se oprește
- Ca un orgasm necontrolat al unui negru adus clandestin din Nigeria în Barcelona pentru a filma în
producții pornografice doar pentru că o are de doi metri lungime
Și aia vine și nu se oprește
Ca vagoanele unui tren care nu începe și nu se termină nicăieri
- La finalul filmărilor, și-o ia și și-o înfășoară în jurul cracului
O barieră care face ocolul lumii
- Își ridică pantalonii bufanți pe el
Transportând bunuri până când cărbunii se vor consuma
- Și întreabă cu un accent stricat “unde e cel mai apropiat KFC”?
Până când electricitatea nu va mai funcționa
Până când câmpul electromagnetic va fi prea slab pentru vagoanele prea pline
Până când vom sta față în față cu o imensă rugină abandonată care nu mai are nimic de oferit
Fiecare dintre noi întrebând
- Dar ce e dincolo?
Te-am adus până la granița asta să-ți arăt să vezi cu ochii tăi că
Noi
suntem
#dincolo.
“1. În partea cealaltă, în partea opusă vorbitorului. Loc. adj. De dincolo = care se află în cealaltă
parte; care se află peste hotare. ◊ Loc. prep. Dincolo de... = a) în partea cealaltă a...; b) în afara celor
spuse. Pe dincolo = în partea cealaltă (trecând de-a curmezișul sau pe ocolite), prin cealaltă parte. ♦

47
(În credințele religioase) În lumea cealaltă, în lumea de apoi. 2. (În corelație cu „ici”, „colo”, „aici”
etc.) În altă parte. Aici înflorește o floare, dincolo un copac. ◊ Expr. Așa și pe dincolo = așa cum s-a
spus mai sus, în felul în care se cunoaște sau într-un fel pe care vorbitorul nu vrea să-l spună [Acc.
și: dincólo]”
Și niciun dicționar din lume, cu toate cuvintele sale, câte sunt ele, nu va putea explica asta.
Încât sufletul să înghețe pentru o clipă și apoi să tremure.

48
 *

Am căutat fericire pe Google și nu mi-a dat răspunsul ăsta

Și simt eu
Cumva așa simt eu
Că ăsta este răspunsul de fapt
Practic, te-am adus aici în fața mea să te întreb, pentru că nu mai știu unde să mă întorc
- Eu ce fac acum?
- Eu ce aleg acum?
- Eu ce să cred acum?
- Pe cine să cred?
- Cum să simt ce nu e și cum să fie ceea ce simt?
#EuCuCineVotez
Și așa mă uitam la pagina aia atât de goală
Iar în spatele ei eram sigur, 100% sigur, că se află răspunsurile mele
Am întors-o
Și am găsit o altă pagină goală
Astfel încep să cred că
Încep să cred că în tot acest timp
Noi doar ne-am imaginat ce vrem să vedem
Și ele toate apăreau așa cum ne imaginam
Din când în când fiind îndemnați într-o direcție de sugestiile de căutare
În funcție de istoricul activității noastre
Dar dacă tot istoricul ăla a fost sugerat la fel
- Mai e al nostru?
Te întreb și eu.
Am căutat fericire pe Google și
Și m-am pierdut
Tu m-ai găsit aici, în locul ăsta și iartă-mă că te-am tot reținut în tot acest timp
Dar vreau doar să știu dacă
Tu mă vezi.
- Mă vezi?
Pentru că de când ne-am întâlnit aici nu ai zis nimic
Ai privit în gol, prin mine, încontinuu
De parcă ai aștepta ceva
- Ce aștepți? Spune, poți să-mi spui, oricum nu am cui să-i zic mai departe.
- Nu vrei să spui. Nu-i nimic.
Sunt atâtea cuvinte care zac închise în noi încât dacă ar veni vreodată ziua evadării
S-ar îmbulzi atât de tare
Că, înainte să aud ceva, totul s-ar transforma într-o liniște
Care
Continuă.
Până și în aceste momente.

49
Cum ar spune texanul miliardar cu pompe adânc înfipte în pământ să-l sugă de tot puroiul negru
- Let it
#RIP.

50
 *

Frumusețea este o percepție

Mi-a venit acum în minte
Fără nicio legătură cu nimic
Frumusețea este o percepție fără nicio legătură cu nimic
Tăcerea ta mi se pare superbă
E frumusețea momentului
Care din exterior poate părea nimic
Fără nicio legătură cu exteriorul
Frumusețea momentului nu stă în ce spui
În ce ai vrea să spui
Ci în ce nu vei apuca să spui vreodată
Stă în lucrurile care rămân tăcute
În fața cărora ne-am adunat cu toții aici
Să unim privirile spre ceva ce va dura foarte puțin
Atât de puțin încât
Gata
A și trecut.
Nostalgie: “Sentiment de tristețe, de melancolie provocat de dorința de a revedea un loc iubit, o
persoană apropiată sau de a retrăi un episod din trecut. ♦ Dorință (plină de regrete) pentru ceva greu
de realizat. – Din fr. nostalgie.”
Și oricât de multe cuvinte ar fi
Și oricât de frumoase
Și oricât de frumos ar descrie ce am fost cu toții adunați acolo, în locul ăla în care pentru o fracțiune
de secundă am privit fericirea în ochi
Fără să ne ardă irișii
Sunt o simplă istorie a sentimentelor
Bucură-te
Îți stă bine când zâmbești
Deși nu te-am văzut niciodată zâmbind
Nu cunosc pe nimeni în lumea asta care să nu fie frumos atunci când zâmbește
Decât dacă îmi faci reclamă la periuța de dinți electrică.
- SPER SĂ VĂ PICE PE GÂT ÎN TIMP CE VĂ MASAȚI MĂSELE DE MINTE ȘI SĂ VĂ
ÎNECAȚI CU EA, SĂ FACEȚI SPUME LA GURĂ ȘI SĂ DEVENIȚI UN SUBIECT STUPID DE
ȘTIRE. TITLU: ȘOC! PERIUȚA ELECTRICĂ UCIDE ÎN SERIE! AUTORITĂȚILE SUNT
BĂGATE ÎN PRIZĂ DE ULTIMELE EVENIMENTE!
Zâmbește.
Pentru că printre atâtea cuvinte aruncate peste tot precum mucuri de țigară
Tu ai ars
Și scrum
și fum
și plămâni

51
și nări
și fălci
și niciun cuvânt inventat vreodată nu te va face să te ridici în picioare, în fața noastră
la
#viață
“Sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizează organismele; faptul de
a fi viu; stare a ceea ce este viu. ◊ Loc. adj. Plin de viață sau cu viață = energic, viguros, vioi; vesel.
Fără (pic de) viață = fără vlagă, fără vigoare. De viață = vesel, sociabil; căruia îi place să petreacă. ◊
Loc. adj. și adv. Pe viață și pe moarte = în chip deznădăjduit; cu înverșunare, din toate puterile, cu
riscul vieții. ◊ Loc. adv. Cu viață = a) în mod vioi, avântat, viu; b) viu, teafăr. Cu prețul vieții = cu
orice risc. ◊ Expr. A fi în viață = a trăi. A trece (sau a se trece) din viață = a muri. A aduce (pe
cineva) la viață = a face (pe cineva) să-și recapete cunoștința, sănătatea; a însănătoși. A fi între viață
și moarte = a fi în pericol să moară. A mântui (cuiva) viața = a scăpa (pe cineva) dintr-o mare
primejdie, a salva de la moarte. A-și pune viața în primejdie (sau la mijloc) = a face ceva cu riscul
vieții, a risca foarte mult. A lua (sau a căpăta) viață = a lua ființă, a se naște; a se produce. ♦ Epitet
dat unei ființe iubite, care reprezintă totul în existența cuiva. ♦ Existență umană, petrecere a omului
pe Pământ. ◊ Expr. Când ți-e viața mai dragă = când nici nu te aștepți, când nici nu te gândești. ♦
Ansamblul fenomenelor biologice (creștere, metabolism, reproducere etc.) pe care le prezintă
organismele animale sau vegetale de la naștere până la moarte. ♦ Fig. Vietate, ființă; spec. om. 2. (în
concepțiile religioase; determinat prin „de apoi”, „de veci” etc.) Existență de dincolo de moarte. 3.
Mod, fel, ansamblu de condiții materiale și morale ori mediu în care se desfășoară existența unei
ființe sau a unei colectivități; totalitatea actelor săvârșite de cineva în timpul existenței sale. ♦ Ceea
ce este necesar pentru existența zilnică a cuiva; trai (zilnic). 4. Timp cuprins între nașterea și
moartea cuiva; șirul evenimentelor întâmplate în acest timp. Loc. adj. și adv. Pe viață = (care este)
pentru tot timpul cât trăiește cineva. Din viață = (care este) din timpul când trăiește (cineva), când
este încă viu. ◊ Loc. adv. În viața mea (sau ta, lui etc.) = (în construcții negative).”
Precum
Îți garantez că, printre toate amintirile vieții tale, niciuna, dar niciuna, nu va cuprinde cuvintele de
mai sus. Ci se va agăța cu disperare de ultimele, cele de jos, ultimul nod de sfoară, ca un
supraviețuitor aproape înecat, nemâncat, cu buzele crăpate, aproape negre, cu fața arsă, părul
rarefiat, care se încordează spre suprafață, spre aer, spre cer
Ca
Un om mic, mic, mic, mic, mic, mic de tot
Care se ascunde în tine, fără să ai habar
Că e pe moarte
Și, odată ce se ridică atârnat de ultimele noduri
Se apropie de tine
Și, mare, mare, mare, din ce în ce mai mare
Stă ca o oglindă în fața ta care îți spune cu ultimele sale resurse
- Acum hai cu mine.
Ți-a mai spus cineva până azi că ai ochi sticloși?
Normal, să nu răspunzi.
Nu pune mai presus cuvintele față de semnificația lor. Așa cum nu pune mai presus astea 5 minute
de când stăm aici de vorbă, parcă 5 au trecut, nu? Nu am ceas, îmi zici tu? În fine, astea 5 minute

52
față de intensitatea cu care au fost trăite. Nu știu despre tine ce să spun, eu vorbesc despre mine aici
și nu aș vrea să te includ într-o oală în care tu nu te amesteci. Că așa ești tu. Nemestecată. Pardon,
neamestecată am vrut să spun. De la vin vorbesc împuternicit. Pardon, împleticit am vrut să spun.
Uite așa ne prindem firul gândurilor. Cum arată firul gândurilor tale? E cârlionțat? Îmi plac
cârlionții. E dat cu placa? E auriu sau roșu ca focul? E negru precum cărbunii? Lasă urme precum
cărbunii sau focul? E adânc precum aurul? E lung sau băiețește? Îl ții în biguiuri? Îl duci la semafor?
Coafor am vrut să zic. Îl duci la coafor? E în coadă, cleme, împletit sau liber? Câââââât de liber e
firul gândurilor tale? Cââââât de despicate sunt vârfurile? De câte ori ți-ai sau ți s-a spus: trebuie să
te tunzi că nu îți stă bine așa.
#?
#nuiasculta
#taieleodinscurt

53
 *

Visez cum pereții îmi sunt capitonați cu cărți de parcă

M-aș feri de lumea asta cu toate lumile care au existat în mine, de parcă
Ar exista ideea unui scut care să te protejeze de tine însuți, de parcă
Ar exista ideea unui scurtcircuit care să te oprească din drumul tău amețit, de parcă
Ai fi beat. Visez la pereți care, în fiecare noapte, înainte să adorm, deschid gura
Și îmi povestesc, cum stăm noi la masa asta, în mijlocul unei mulțimi care nu contează,
Îmi povestesc despre viețile lor fără să mă simt ca la școală, unde totul pare o capcană, nu
Aici nu trebuie să ții minte nimic, asta am învățat că
Aici nu există extemporale, lucrări scrise după dictare, note, prezență, comportament, participare,
uniformă, poziția corectă a corpului
Nici măcar colegialitate
Aici nu sunt fuste scurte ale fetelor care la noapte nu vor mai rămâne virgine pentru că asta este
forma supremă de superioritate
Fiecare vârstă are o formă supremă de superioritate
- Ce faci BOSS?
Până la vârsta în care fiecare munte dintre noi va fi cucerit și, din vârful său, tot ce va mai ieși va fi
un
#selfie
Aici nu există frică, corigențe, exmatriculări
Nu te poți autoexmatricula din asta
Îmi povestesc despre viețile lor ca o formă de știu că nu vrei să auzi asta acum, dar gândește-te la ce
vrei și lasă-mă să spun, oricum vei înțelege mai încolo ce e de înțeles
Am înțeles mai încolo că și poveștile care încep, continuă și se termină prost te învață să
Asculți
Să aștepți.
Te învață să
Numeri până la zece
- Cine nu e gata îl iau cu lopata!
Cine am fi noi astăzi dacă răbdarea nu ar fi existat niciodată?
Așează-te pe scaunul ăsta și lasă-mă să-ți spun de ce mă tem eu cel mai mult
Și nu pentru că nu sunt bun la discuții fun, nu
În seara asta nu vreau să mă distrez
Pentru că nu mai am libido și pentru tine
Nu
Lasă-mă să-ți spun pentru că poate, chiar poate, teama mea să fie și teama ta
și dacă nimic din tot ce ți-am zis până acum nu te va băga în patul meu, nu în noaptea asta, dar din
noaptea asta încolo,
acum nu mai ai scăpare, pentru că
de frică nu scapi.
- Plimbă ursu!
și de fiecare dată când ajung în punctul ăsta, nervos, mă ridic de pe scaun și rup pereții, pagină cu

54
pagină, de parcă fiecare gură închisă ar putea schimba adevărul din tine, de parcă fiecare minciună
bună spusă vreodată s-ar transforma într-un adevăr.
Nu.
nopțile, eu scorojesc pereții până când, plin de tăieturi, pun mâinile jos, adun tot ce-a căzut
de parcă mi-aș strânge toate regretele într-un singur loc
și m-aș culca cu ele
- Jos chiloții!, în noaptea asta sunteți ale mele!
În tot acest vis delirant aproape, de absolut tot sunt sigur, exceptând un sigur lucru
- Care dintre voi vrea să fie prima?
Ca în acel moment
Dar fix în acel moment
Căcatul de alarmă de la telefon să sune
E 5.
Și trebuie să mă spăl, mănânc, beau cafea pentru ca scopul final să fie să ajung la muncă.
Părăsesc casa fără regrete,
Ies și le-ncui cu certitudinea că ne vom vedea din nou, la noapte.
Singurul lucru pe care nu il pot explica acum e
de ce
am palmele cicatrizate
încheieturile pline de var
în timp ce pereții și așternuturile par neatinse.
Uneori, un gând atât de mare te va lua că vei avea impresia că te-a înghițit și ai fost atât de mică
încât n-ai însemnat niciun efort pentru balena asta.
Dar niciun efort
N-ai putut să oprești nici măcar o gură de aer
și vei vedea cum e când
agățată de laringe, mică, mică, mică, mică, vei urla să ieși la rândul tău la suprafață pentru că de
acolo din interior
gardianul propriei tale închisori mari, mari, mari, mari, de care am mai vorbit noi,
nu va ști nici măcar că o celulă e plină.
Tu urli
Iar el,
în singurătatea în care s-a obișnuit,
crede că e bântuit.
Tot ce poți spera e ca într-o zi, să te dea afară odată cu toate resturile pe care singură le-ai ascuns
aici.
Tu taci
și te uiți în continuare la mine
și parcă și eu așa cum și tu
încep să aud
bătăi în ușă
tâ-dâm
precum bătăi în piept
tâ-dâm

55
De când te-am văzut prima oară, tot ce am vrut să-ți zic a fost: deschide-te.
Dar, ca de obicei, m-am luat cu vorba. Trebuie să îți recunosc, de multă vreme n-am mai stat de
vorbă așa cu cineva, și tind să exagerez, uit și cât e ceasul, uit că s-a răcit și mâncarea asta în fața
mea, dar parcă lucrurile astea nu contează atât de tare. Sunt discuții la capătul cărora nu putem
respira dar nu pentru că am fi încărcați cumva. Tu nu simți că nu ai mai avea nevoie de aer? Și sunt
discuții care se termină acolo unde ne terminăm și noi ca un ciclu al generațiilor noastre. Sunt
discuții care, doar pentru că sunt purtate, fără să le mai terminăm, reprezintă în sinea lor o concluzie.
Cum ar fi, imaginează-ți cum ar fi ca primul cuvânt al unui copil care abia s-a născut, în loc de
mama sau papa să fie, ești pregătită?, să fie: deci. DECI! Primul cuvânt pe care l-ai rostit vreodată
să fie de fapt începutul unei mari concluzii. Într-un fel, dar asta numai pentru cei care pun mare preț
pe lucrurile care oarecum nu ar conta, cum ar fi lecțiile de viață, într-un fel primul cuvânt să anunțe
că toate celelalte vor fi și ultimele. Uite cum mi se face pielea de găină. Mi-e că mă confundă bietul
bucătar cu pasărea și mă face ciorbă. Și apropo de finaluri anunțate. Se întâmplă uneori ca niciunul
dintre noi să nu fie nevoit să pună punct sau alt semn de punctuație. Ar fi exact cum eu aș încerca să
închei acest text acum având impresia stupidă că dacă pagina s-a terminat, dacă rândurile s-au
terminat, dacă punctul final a fost pus, textul s-ar termina și el. Așa cum, când ne vom ridica de la
masă, după ce am achitat nota, ce s-a întâmplat aici ar rămâne aici. Aici nu e Las Vegas.
#RollTheDice
#ȘaseȘase

56
 *

Las Vegas mă duce cu gândul la

La
Nu știu de ce
Dar la
Emoticonul ăla care face cu ochiul
Un fel de siguranța deplină a unui player că va curăța masa
Un fel de apocalipsă a jetoanelor în urma căreia nu va mai rămâne nimic în picioare
Niciun turnuleț de plastic în spatele căruia stau munți de bani
De afaceri
De mașini de lux
De târfe care arată fix la fel
Dar fix la fel
Pe tine nu te scot din sărite emoticonurile care fac cu ochiul?
Pe mine da
și târfele care arată fix la fel
e momentul ăla în care
- Stai, și tu cine mai ești?
și emoticonurile alea care
care arată fix la fel ca târfele
Și nu neapărat că ar avea un aer arogant, adică sunt semne, nu respiră să aibă nevoie de aer sau
altceva. Așa cum se întâmplă cu târfele. Dar cel mai agasant lucru este că toate fac cu același ochi
de fiecare dată și nu ai scăpare aici.
Cum ar zice Gaga, #BornThisWay.
Doamne, am citat din Gaga.
Dar voi spăla imaginea și voi cita dintr-un fost coleg cu discursuri îndrăznețe. Adică nicio soacră nu
l-a iubit vreodată. De-aia nu a avut soacre.
- Păi da ce e, bă, aici, party de popo de v-ați blocat toți într-un ochi?
Las Vegas este un oraș deșertic cu prea multe trepte pe care nimeni nu urcă și nimeni nu coboară
Acolo ajungi cu propria ta scară ierarhică
Scara măgarului
Acolo ajungi
Nici măcar nu ești
Un loc în care victoria este scobitoarea între două bucăți suculente de mușchi de vită
Mă și imaginez in Vegas
- Vivaaaaaa, laaaas
M-aș urca pe o masă
M-aș desface la șliț
Și aș urla
#JACKPOT!
Nu e nicio șmecherie, să nu mă înțelegi greșit
Am un prieten, Jack, cu care am făcut pariu că pot face asta

57
Ține scuza?
Te-ai gândit vreodată că și prietenii sunt o scară?
Nu socială, fuck that
Și nu este vorba despre
- Te-ai folosit de mine!
- Tehnic, m-am frecat de tine.
Este vorba despre, imaginează-ți cum îmi imaginez
Știu, sună absurd când o zic așa
Dar fă-o pentru mine
Toate textele astea sunt precum treptele
Fiecare dintre ele resimte presiunea unui pas
Cu toată greutatea corpului meu am apăsat pe vârfuri
Și fiecare text, în urma sa, lasă o dâră către un următor text
Ca un moștenitor al domeniului
Doar că domeniul ăsta e plin de datorii
Iar de pe vârful piciorului meu stâng,
m-am ridicat cu dreptul
și călcâiul drept a lovit cu toată greutatea corpului meu pe o nouă treaptă
în timp ce fosta respiră ușurată
Că nu am lăsat-o fără pensia alimentară
- Fomista.
Suntem dependenți de mers ca să ajungem undeva
Așa cum eu sunt dependet de marșul ăsta din foaie în foaie pentru ca și eu, la rândul meu, să ajung
undeva.
Așa apăs pe taste, pe măsele, pe cuvinte și pe oameni
Cu greutatea întreagă a corpului meu tot mai sleit uneori
Ca atunci când voi pleca mai departe
Să ridic vârfuri din pământ
Care nu știu unde au stat până acum
Sub ce greutăți care, ca o ghilotină
Vor cădea
#tranșant.
Tranșanț.
Îmi aduc aminte de un prieten,
- Îți maaai aduuuci amiiinte, știi piesa aia?
Scriitor uriaș,
- This is Sparta!
Dar nu uriaș pentru că ar fi scris ceva de valoare vreodată, ci uraș pentru că avea aproape 170 de
kilograme de la alcool, iarbă și mâncare cât nu-ți poți imagina tu pe cineva că poate să mănânce la o
singură masă: 30 de șnițele pane, foarte foarte bune, recunosc, clătite, chiftele, cartofi, sosuri cât
mănânca toată India într-o singură zi, pizza, șaorma, fasole, porci, vite și orice avea oase și
zgârciuri, hamburgeri cât nu puteai să numeri, toate stinse cu o sticlă de whiskey. Orice whiskey.
Asta îmi și plăcea la el, nu era pretențios.
- Viață cu de toate, vă rog. La pachet, da.

58
Șomer, fără, cum s-ar spune din bunică-n-mamă-n-fiică-n-fiu, un locșor al său, îmi place cuvântul
locșor, exploata resursele aduse de alții în jurul său. Nu judec, nu spun că era ceva rău în asta.
Fiecare exploatează din viața asta ce îi este destinat să facă. Ce simte. E treaba fiecăruia și nu îmi
păsa în acel moment. Fără venituri, dar cu bani, fără casă, dar cu un loc unde să stea, fără activitate
de vreun fel, dar mereu în contratimp, presat, stresat, agitat, speriat, gândindu-se că dacă nu va face
acum nu va mai face niciodată, scria. Scria fiecare vis pe care și-l amintea când se trezea din somn.
Diminețile lui erau îngrozitoare pentru oricine stătea lângă el. Nu comunica, era coerent. Tot ce
făcea, în fiecare dimineață, la ore aproape imposibile, era să se așeze la laptop cu o sticlă de apă
lângă el, pentru că avea gura amară și ficatul pulbere și să scrie fiecare detaliu dintr-un vis care în
câteva clipe avea să-i scape. În fiecare dimineață el se lupta cu memoria care îi fugea de sub
picioare ca un covor zburător. Nu credea în povești nemuritoare, nu credea în fantome, nu credea în
spirite, credea doar că orice ai scrie vreodată, bun sau rău, atâta timp cât e sincer, atâta timp cât ție
ți-a zburlit părul pe ceafă pentru câteva secunde, chiar daca vei fi singurul care a trăit asta, la finalul
calculului, rezultatul nu va fi zero. Atâta timp cât cineva, din cel mai izolat loc al lumii, se va gândi
la ceva anume, nimeni nu va putea spune că nu există fără să se înșele. Pariul său cu lumea era că
toată lumea se păcălește, minte, mimează și se înșală singură. Eram de acord cu el. Uneori numai ca
să-l fac să tacă, alteori ca să nu ne certăm, alteori ca să plec dracului mai repede din casa aia că
puțea a ceva inimaginabil. Pe scurt, ca să n-o lungesc cu el, a murit într-un moment în care, după o
perioadă de dispariție, izolare, mă rog, avea el toanele lui când nu mai ieșea din casă și nu vorbea cu
nimeni, puțin mai slab sau mai slăbit, încă nu-mi mai aduc aminte exact, știu doar că avea fața
palidă și cearcăne la ochi cât un fund de sobă, a venit la mine să-mi spună, cu o voce calmă,
meditativă chiar.
- Acum am înțeles răspunsul pentru fericire.
#WTF?
- Tu ești spart, nu? Spune, ai adormit cu ceafa strâmbă și când te-ai trezit cine ai crezut că ești,
Gandhi?
Am râs. Suna stupid ca o sonerie de la Nokia. L-am întrebat dacă iarba pe care o fumează e proastă.
Dacă a combinat-o cu pastile, că ar trebui s-o combine cu pastille, spre binele său. Știu cel putin 200
de femei care mi-au spus în viața lor că sunt fericite, dintre care jumătate mă întrebau cu frică în
glas dacă sunt fericit și ce mă face fericit, un sfert îmi spuneau că simt fericite îmi timp ce bărbia le
tremura gata-gata să bocească, pentru ca pe celălalt sfert să nu îl bag în seamă prea tare pentru că
dormeam în același pat cu ele și suna ca o vorbă de complezență. El nu era femeie, dar sunt clipe de
vulnerabilitate când și discuțiile între doi labagii triști care se întâlnesc la 4 dimineața la bloc pentru
că în ei nu există pace și nu pot dormi se transformă în scene lacrimogene din Titanic. Atât că fără
mâini pe un parbriz aburit. Cu o femeie însă, fără să fiu porcos, nu știam să dau o concluzie poveștii
cu fericirea. M-am gândit întotdeauna că răspunsul pentru marea întrebare despre fericire nu îți vine
când tot ceea ce vrei în clipa aia e să pui mâna pe-o bucă, nu? Numai dacă încerci să faci asta, îți
garantez că rămâi cu ea în mână și cu cealaltă pe umăr. Atât de trist devine momentul. E mai
complicat de atât. Probabil că fericirea există atunci când nu o mai aduci în discuție, atunci când nu
îți mai pui problema ei, atunci când…în fine, hai că iar vorbesc prostii.
Ideea este, dragii moșului, că față în față cu mine stătea un om uriaș ca dimensiuni gata să-mi spună,
după ani de căutări, ce însemna de fapt fericirea. Fericirea sa probabil, că definiție globală nu există.
Decât dacă ești Banca Mondiala sau FMI sau Vatican sau mă rog. Ca, în clipa aia, să mă privească
cu o privire speriată, să își pună mâna la inimă, să înceapă să grohăie ca un porc și să cadă lat pe

59
spate încercând să respire sufocat de ceea ce părea a fi, îmi imaginam eu în clipele alea că simțea el,
un genunchi de elefant care îi stătea pe gât. M-am ridicat și, pe treptele unui fost oficiu poștal, am
alergat împidicându-mă să ajung până la primul dispensar, să chem după ajutor, pentru ca două clipe
mai încolo, după ce m-am întors, să-l găsesc mort, rostogolit pe scări ca un sac uriaș de cărți pe care
nimeni nu vrea să le mai adune de pe jos.
Nu știu de ce a murit, probabil diabet, probabil sângele era atât de gros încât putea fi confundat cu
acuarelele tempera, probabil era ca lava sedimentată dupa mii de ani de la ultima erupție, care se
stinge într-un final, probabil era vremea lui, probabil era gata să spună o prostie și natura a rezolvat
problema definitiv. Probabil a urcat o treaptă în toată povestea asta pe care o trăim cu toții supărați
că de când ne-am născut nu merge liftul.
- NU MAI BLOCAȚI UȘA LA ETAJUL 10!
Cel mai probabil, în afară de o explicație medico-legală, nu știu răspunsul. Cum nu știu răspunsul în
cazul fericirii. Singura certitudine cu care am rămas era că el sigur credea că a ajuns la răspuns. Că
sub talpa sa era o treaptă. Cred că asta se numește încredere deplină în cineva. Cred că te-am
înnebunit cu treptele astea.
Și încredere din seria
- Mamă, dacă tu ești fericit, eu sunt fericită pentru tine.
L-am văzut căzând cu toată greutatea corpului său și impactul cu pământul l-am simțit de parcă
aveam spinarea turnată din smoală cu pietriș
pentru că așa se fac trotuarele acum
- Nu mai sunt lucrurile cum erau odată. Eeee-he.
iar gura îmi era un canal plin cu aurolaci abandonați la naștere.
Mi-a venit în minte mizeria asta și e o poveste tristă.
Asta e culmea, de fapt.
Fiecare poveste despre fericire este o poveste tristă. Nu ți se pare ironic?
Oarecum fericirea este o lecție de învățat, nu o tablă a înmulțirii de memorat.
Oarecum fericirea este doar o treaptă pe care o vom depăși în toată urcarea noastră
Pentru că chiar și dacă ai coborî, de fapt urci
Este aceeași iluzie pe care o vezi și în cazul jantelor de lux prezentate spectaculos la, eu știu, Top
Gear?
Oricum ar merge mașina ele se învârt invers
Oricum am merge noi, lucrurile curg invers ca o cascadă de experiențe
- Uite cum mă trec toate apele.
Și am văzut cum vârful se ridică, iar deasupra mea un călcâi enorm îmi apasă ceafa cu toata
greutatea corpului din spatele gleznei,
eu fiind o
altă treaptă.
Și mă obsedează și nu că mă obsedează pe mine, bine, poate și pe mine cumva, dar îi obsedează pe
cei din jurul meu, de parcă ar fi într-o mare goană după aur
cu o cazma și un târnăcop în portbagaj,
așteptând cel mai mic indiciu, o indicație pe hartă,
ca să plece la drum, să sape, să dezgroape, să devină și să moară,
într-un final,
fericiți.

60
Iar asta, toată asta
Am auzit eu
#Din3surse
Se numește
#Treptate.

61
 *

Iar din toată sfânta treime asta care mă ține informat

Updatat în permanență
Să pot să judec, să intuiesc, să analizez, aprofundez și aproximez lucrurile
Pe cât de corect posibil
Bântuit parcă de toate întrebările
Am stat și eu precum prietenul meu poet uriaș
și m-am redus la o singură întrebare
treptat, am început să caut fericire pe Google, iar răspunsul știi care a fost?
Mi-a afișat contul meu, cu poză de profil, cu tot, linkuri cu activitatea recentă, alte căutări și multă,
foarte multă publicitate personalizată în funcție de cercurile în care m-am învârtit în toți anii aștia.
Mă și gândeam că internetul ăsta este o bălmăjeală de răspunsuri nu neapărat greșite, dar niciodată
corecte.
Mă și gândeam că dacă aș lua târnăcopul și aș săpa, dupa ani de zile de căutări aș ieși în același loc
din care am plecat. Culmea ar fi alta.
Că locul ar arăta de parcă nu aș fi plecat niciodată.
De parcă nu ar fi fost nevoie să plec.
Un loc fără memorie, fără simțul lucrurilor lipsă.
Da, vreau să spun, cu sau fără regret în glas și pe chip,
Nimeni nu mi-ar simți lipsa
Un loc în care normalitatea își regenerează ciclic un chip.
Și indiferent câte coarne ar atârna în fruntea acestei lumi.
Chiar și nepotriviții își vor bate frunțile cu lopețile și târnăcoapele, până când cucuiele le-ar crește.
Iar ei s-ar integra.
Într-o cursă pe viață și pe moarte, parcă, pentru integrare.
Pământul ar fi nederanjat, gazonul ar fi impecabil
- Este o vreme perfectă de derby
Iar la linia asta de finish nu ar fi nicio galerie care să te aștepte cu bannere și confetti
- Jucătorii sunt chemați la ole-uri
Mai prăfuit, mai absent, mai deconectat, mai bătrân, mai obosit,
m-aș întoarce în același loc,
aș merge neobservat pe stradă,
fără să știu pe nimeni, fără să mă știe nimeni, oricum cine m-ar crede când aș deschide gura, iar pe
ea ar ieși
- Știți, tocmai am traversat pământul prin toate măruntaiele sale și deși credeam că voi ieși pe partea
cealalta, curios lucru, m-am întors în același loc. Dar aici nu e același loc. Noi doi ne-am putea
cunoaște în partea cealaltă. Aici nu vă știu și nu mă știți. M-am întors în același loc care de când mi-
am luat ochii de la el a crescut cât un copil de mare. Dar un copil fără memorie. Un copil fără
cordon obilical. Îmi cer scuze că v-am deranjat. Vă las acum. Oricum nu aveți ce să-mi răspundeți.
Nu că aș fi pus vreo întrebare. Nu că ați avea vreun răspuns.
În locul ăsta din care parcă răspunsurile lipsesc cu desăvârșire.
Singur mi le dau fără să-mi mai fie teamă că aș putea greși pe undeva

62
Singura greșeală ar fi să uit ce caut aici
Și îmi repet cu glasul stins
- nu uita
nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita
Se lovesc toate astea de mintea mea ca un ecou
Ca un SOS
- Împăratul muștelor s-a întors acasă!
Aș încerca să-mi amintesc unde stau și ce troleu mai ajunge acolo, pentru că mașina, se pare, mi-au
ridicat-o de mult, iar bani de amendă nu am, poate au schimbat și moneda națională între timp.
Un lucru e clar
În toată căutarea asta, mai străin de atât nu am fost niciodată.
- Sunt și câteva nume noi pe foaia de start a meciului
Pentru ca, după mult, foarte mult timp de mers pe jos,
cu tălpile dezlipite ale adidașilor decolorați, crampoanele rupte,
să stau față în față cu un loc care îmi pare cunoscut,
să intru,
plouat până la piele
să mă așez la singura masă cu un scaun liber,
unde am dat peste tine,
- Nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita
pusă pe gânduri, absentă ca și mine parcă,
prăfuită ca și mine parcă,
singură ca și mine parcă,
fericită ca și mine parcă,
orice ar însemna asta
numai pentru că a găsit un loc care pentru următoarele minute, câte or fi ele,
să fie îndeajuns de familiar încât să poată fi numit casă
sau măcar adăpost,
oricum plouă și ți s-au rupt și tocurile
și mie crampoanele
mă simt și întreptățit să te întreb
- Vezi cât de mult ne asemănăm noi?
pari genul de femeie care nu poate să meargă mult fără tocuri,
te-aș căra eu, dar am brațele atât de slăbite de parcă sunt cârpe umede.
Atât mă îngreunează uneori mâinile astea.
Cărora nu le mai găsesc rostul în condițiile de față.
Văd și știu că nu vrei să îmi vorbești, nu știu dacă ești mută sau
Nu știu
- Nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita
Dar după atât de mult timp în care nu mai știu de mine
Aici,
După tot ce ne-am povestit, eu mai gălăgios, tu mai tăcută
Tot ce vreau și tot ce mi-a mai rămas să-ți spun este
- Sunt fericit.

63
Sunt fericit că te-am întâlnit și că m-ai ascultat. E important ca cineva,
Fie și absent
Să asculte.
Chiar dacă la două secunde după ce voi ieși pe ușa aia din spatele tău
- Nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita
Când ploaia asta se va opri
Că parcă nu mai toarnă cu găleata acum
Vei uita tot ce s-a întâmplat
De parcă nu s-ar fi întâmplat niciodată.
Zâmbește mai des
Nu te-am văzut niciodată zâmbind, dar îmi imaginez
Sunt eu bun la asta, la imaginat
Îmi imaginez că îți stă bine zâmbind.
- Am căutat fericire pe Google și am dat peste tine
-…
- Poate nu te interesează, poate nu te-ai întrebat
Dar
Înainte să plec de aici, că încă mai am de mers
și mai am de urcat
Și culmea e că nici nu mai știu unde trebuie să ajung de fapt
Mă iau după lucruri cunoscute
Așa cum m-am oprit și-aici
îți spun că poate va conta să știi asta:
- Nuitanuuitanuitan…
Nu am un nume, nu îl cunosc. O să mi-l reamintesc eu într-o zi.
O să mi-l reamintească cineva
O adresă de stradă ceva
O stație de autobuz ceva
O oglindă ceva
-…
- Dar dacă vreodată te vei întreba,
doar așa, pentru curiozitatea ta,
cum mă cheamă,
Decât să te las fără răspunsuri
Te las cu tot ce îmi aparține în acest moment.
Și nici nu vreau să-mi spui numele tău, la schimb
Îți las tot ce îmi aparține,
cu tot ce știu și mai pot să-mi amintesc că sunt
- Nu uita, nu uita, nu uit…
Vreau să ne amintim unul de celălalt pe treapta asta
așa cum suntem de fapt
Nu așa cum am fost numiți să fim.
Tot ce pot să-ți spun despre mine este
Nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu

64
uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu
uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu
uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu
uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu
uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu
uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu
uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu
uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita, nu uita …
Atâta timp cât o să-mi spun asta, eu
Sunt bine.

65