Ce ar trebui să știe ea despre pasiunile tale

Există câteva lucruri care îmi plac în mod special.

De exemplu, îmi plac anumite ceasuri și anumite mașini.

În ambele cazuri, există niște limite clare.

Adică o limită a tipului și numărului de ceasuri pe care mi le pot

cumpăra.

La mașini, această limită e și mai clară.

Mereu vor exista mai puțini bani decât dorințe și chiar e sănătos să se
întâmple asta.

Cine impune aceste limite? Bunul meu simț. Mintea mea. Capacitatea
mea de-a trăi în realitate.

În fine, zilele trecute am pierdut ceva vreme uitându-mă pe youtube la

prezentările unui ceas și am citit unele dintre comentariile celor care
își dădeau cu părerea legat de acele prezentări.

Unul dintre comentarii mi-a atras atenția pentru că suna așa:

"Soția mea nu mi-ar permite vreodată să-mi iau un asemenea ceas".

Apoi, urmau comentariile celor care aveau ceva de spus în leg ătur ă cu
această afirmație.

Majoritatea spuneau lucruri asemănătoare sau spuneau ce ar trebui

făcut ca soția / partenera de viață să accepte să îți iei ce ceas dorești
chiar dacă e vorba uneori de sume importante.

Discuția era concentrată mai ales pe idei de genul "atrage-o și pe ea

către această pasiune" sau "cumpără-i și ei unul și va închide ochii".
Deși erau foarte multe comentarii acolo, atât cât m-am uitat eu, n-am
văzut nici măcar un singur bărbat care să spună ceva firesc.

Adică ceva firesc masculin.

Cum ar fi sunat ceva firesc masculin?

Păi, orice de genul:

"Pasiunile mele sunt în primul rând pasiunile mele. Ele pot fi împărtășite și de cei din
viața mea sau nu. Asta nu schimbă faptul că am o pasiune".

sau

"Dacă muncesc și produc bani, o parte din acei bani îi voi folosi mereu așa cum
doresc eu dincolo de ceea ce doresc ceilalți oameni importanți din viața mea".

sau

"Dacă am o familie, îmi dau silința să asigur cheltuielile de subzistență și mereu voi fi
atent să pun bani deoparte sau să investesc diverse sume de bani ca să-mi cresc
siguranța financiară. Totuși, nu voi cere voie cuiva pentru a-mi respecta o pasiune,
indiferent ce crede soția despre pasiunea mea".

Atenție, eu nu spun că e rău să încerci să-ți atragi iubita spre pasiunile

pe care le ai. Totuși, acest lucru nu trebuie făcut pentru ca tu s ă fii
împăcat cu acțiunile tale. Din contră, ar trebui făcut doar ca form ă de
educare a celor din jur în legătură cu ceea ce-ți place ție.

Asta dacă cei din jur vor să cunoască.

Nu de alta, dar nu educi pe nimeni cu forța.

Știu, termenul "educare" pare să sune superior.

De fapt, nu este.

Când tu ai o pasiune anume, cei care nu împărtășesc acea pasiune nu

prea au cum să știe la fel de multe lucruri despre obiectul pasiunii tale.
Prin urmare, te afli în poziția de-a-i educa.

Dincolo de asta, tendința de-a cere voie, tendința de-a-ți închipui c ă

dacă te afli într-o relație ai niște libertăți îngrădite este ceva ce se
întâmplă din cauza bărbaților, nu a femeilor.

Adică dacă tu te porți ca un bleg, automat că ea va impune niște

restricții.

Nu pentru că natura ei este una ticăloasă (deși există și astfel de

femei), ci pentru că-n mod natural femeile ajung să domine blegii.

E relația firească de interacțiune.

Când renunți la o libertate, în locul acesteia apare un gard, o restric ție.

De asta, flăcăii respectivi vorbeau despre cerut voie, despre faptul c ă

soția i-ar ucide dacă ar cheltui sume importante pentru pasiunea lor,
de asta unii se gândeau la metode de-a-și păcăli iubitele.

De asta, bărbații care sunt bărbați au propriile pasiuni și cei din jur pot
să le împărtășească sau nu.