Monolog Tânărul din Hei! Oameni buni!

de William Saroyan

Hei...hei...hei. Hei, oameni buni ! Hei ! Cine ești ? Tu ești soțul ? Deci dumneata
m-ai tăbăcit ieri ? Să-mi spargi capul, și încă pe la spate. Adesea îți vine să te distrezi așa
? Măi ăsta, ia spune-mi și mie, cu ce drept îi ucizi pe oameni ?! E ușor, nu ? Păi hai. Sînt
închis. Hai trage ! Hai ! Și strică-le toată distracția. Îți și văd prieteni, ce fețe o să facă.
Nu-i prea distractiv să împuști un mort. Deloc nu e ! Hai trage ! Pariez că ai venit să-mi
spui marele tău plan. Nu-i nevoie, știu cum se întâmplă asta. E peste tot în ziare.
S-aruncă pe individ zece, douăzeci și-l doboară. Așa-i-e? Îl despoaie până la piele și-l
zdrobesc sub călcâie. Și-n jur stau femei și copii cu gurile căscate așteptând să fie sfâșiat.
Ei bine, înainte de a lua parte la petrecerea asta, atât de americană, am câteva lucruri să-
ți spun. Ați venit aici, cu scopul de a face dreptate. Un străin v-a venit în oraș și vă
violează virtuoasele femeiuști atât de sfinte și de nevinovate. Sînteți tați de familie, când
trebuie, știți să atingeți puștimea. Ai pretenția că ești soțul. Află domnul meu, că ești
soțul unei târâturi. Al unei târfe.
Ia tot ce îți voi spune de acum ca pe o spovedanie. Nu am știut că e nevasta ta. Nu
credeam că e nevasta cuiva. Nu era genul. Nu mint. Da mi s-a întâmplat alte dăți, dar nu
în clipa asta. Vrei să îți povestesc cum s-a întâmplat ? Atunci ascultă-mă și Dumnezeu
mi-e martor. Eram la un birt. Stăteam la bar. Ea a intrat și s-a așezat lângă mine. Ține
cont de faptul că mai era destul loc în bar și destui bărbați la care se putea duce, dar ea s-
a așezat lângă mine. Nu mă gândeam la nimic rău. Am ieșit, am mers și am pălăvrăgit
puțin. Nici nu mai știu despre ce am vorbit; singurul lucru pe care mi-l amintesc e că la
un momentdat mi-a spus: „Uite aici stau.”
Nu m-am întrebat dacă avea un plan al ei, nici nu m-am sinchisit. M-a poftit să urc. Mint
?! Ba spun adevărul. Du-te și chiam-o. N-am nimic împotriva ei. Nici împotriva ta. Nici
împotriva nimănui. E probabil afară cu prietenii tăi. Du-te, pune-i câteva întrebări. Poate
că nu e prima oară. Dar știai. Din totdeauna ai știut. Ți-e teamă de amicii tăi, nu ?
Mi-a cerut bani. Asta voia. Bani ! Dacă-i dădeam, nu aș fi ajuns aici. Mi-a zis că
dacă nu o ating cu bănuți are să-mi pară rău. I-am spus să mă lase în pace. Nu-mi place
să fiu călcat pe bătături. Puteam să mă duc să dorm în parc, să stau până în zori la bar, să
mă duc cu altă femeie...Nici n-am mai avut vreme să spun ceva, că a și ieșit afară să
ridice în picioare tot cartierul. „Ajutor, mă agresează, săriți, scăpați-mă”...am fugit cât
am putut de repede. Acum ai înțeles ? Cel mai bine ar fi să o lași în pace. Ești un om
cumsecade...dar vrei să-ți salvezi imaginea. Ți-e frică de prietenii tăi, de ce vor spune ei.
De gura lumii te ascunzi tu. Heeeeei, oameni buni ! Hai trage odată !