Cuprins

Capitol unul
Capitolul doi
Capitolul trei
Capitolul patru
Capitolul cinci
Capitolul șase
Capitolul șapte
Capitolul opt
Capitolul nouă
Capitolul zece
Capitolul unsprezece
Epilog
 E VERNIGHT PUBLISHING ®

www.evernightpublishing.com

Copyright© 2024 Sam Crescent

ISBN: 978-0-3695-0979-6

Artist de copertă : Jay Aheer

Editor: Lisa Petrocelli

TOATE DREPTURILE REZERVATE

AVERTISMENT: Reproducerea sau distribuirea neautorizată a acestei lucră ri protejate prin

drepturi de autor este ilegală . Nicio parte a acestei că rți nu poate fi utilizată sau reprodusă
electronic sau tipă rit fă ră permisiunea scrisă , cu excepția cazului de citate scurte
încorporate în recenzii.

Aceasta este o operă de ficțiune. Toate numele, personajele și locurile sunt fictive. Orice
asemă nare cu evenimente reale, locații, organizații sau persoane, vii sau morți, este în
întregime coincidență .
JAD simplu
Sam Crescent

Copyright © 2024
 Capitol unul

Jade Newton s-a uitat la întâ lnirea ei și a știut că nu merge prea bine. Din momentul în care
a intrat în bar, a încercat să gă sească o cale de a scă pa. Dacă privirea lui constantă în jos
spre ceasul lui nu era un indiciu, atunci faptul că se uita la orice altă femeie a dat seama. De
asemenea, trebuie să -și fi verificat telefonul mobil de o sută de ori și încă nu i-a acordat
prea multă atenție.
Nici mă car nu era dezamă gită sau supă rată în acest moment.
Cincisprezece întâ lniri.
Aceasta era a șaisprezecea ei întâ lnire și toate se terminaseră la fel. Aceste date nu fuseseră
nici mă car de un an. Nu, aceste date fuseseră în ultimii cinci ani. Niciunul dintre bă rbați nu
o vedea atră gă toare.
A fost bine cu asta. Chiar și câ nd era mai mică , mama ei îi spunea adesea că nu este suficient
de dră guță . Unii oameni ar putea crede că pă rinții ei au fost cruzi, dar ei o pregă teau pentru
lumea reală . Era blâ ndă , simplă , nu avea nimic de spus. Nimic demn de remarcat.
Niciodată în toți cei treizeci de ani ai ei nu a fluierat cineva pentru a-i atrage atenția. Nimeni
nu a încercat să o ia sau să -i ceară numă rul de telefon. Nimeni nu se ciocnise vreodată de ea
și nu a dus la ceva.
A fost pe aplicații de întâ lniri și nu a ajuns nică ieri. Prietenii prietenilor încercaseră să o
pună la cale. A participat la o mulțime de nunți, a privit cum se că să toreau prietenii și chiar
l-a auzit pe cel mai bun om sperâ nd că nu va fi domnișoara de onoare. Da, auzise o mulțime
de ei.
Nici nu putea spune că mai are mulți prieteni. Timpul, viața și schimbă rile creaseră o
distanță . Unii prieteni se mutaseră . Alții aveau vieți ocupate, unii chiar se mutaseră în ță ri
diferite.
Își ținea cuțitul și furculița deasupra mâ ncă rii, dar nu-i era foame. Câ nd a ajuns la bar, era
înfometată . Nimic ca o întâ lnire proastă pentru a-ți pierde pofta de mâ ncare.
„Ș tii, îmi pare atâ t de ră u pentru asta, dar va trebui să iau asta ca să plec”, a spus Jade.
Nu avea cum să pună un alt tip să o susțină . Ea a vă zut semnele.
"Ce?" el a intrebat.
Numele lui era David, ea nici nu voia să se gâ ndească la numele lui de familie. Se îndoia că el
chiar îi știa numele. Nu că i-ar fi acordat prea multă atenție. Un grup mic de femei intrase în
bar cu două zeci de minute în urmă , iar el nu se putea opri să se holbeze la ele.
„Am un lucru și este important. O să fac asta să meargă .” Ea îi fă cu semn chelnerului și fă cu
aranjamentele.
David, binecuvâ ntați-l, pă rea atâ t de confuz. Ea l-a ignorat, și-a luat poșeta și a plă tit nota.
Chelnerul nu a durat mult cu mâ ncarea ei. Nu știa dacă era pentru că a fost politicoasă cu el,
dar i-a lă sat și un bacșiș pentru a-i mulțumi.
„Uf, ești sigur? Adică , aș putea să te conduc acasă ”, a spus David.
"Nu, mulțumesc. Du-te și distrează -te.”
David se încruntă și cel puțin pă rea puțin... tresă rit. „Nu am idee despre ce vorbești.”
„Hai, amâ ndoi știm că ai prefera să fii cu femeile alea de acolo. Du-te sa te distrezi." Nu s-a
obosit să aştepte.
Avea deja jacheta pe ei, mâ ncarea și era pe ușa barului înainte ca cineva să o poată opri.
A inspirat adâ nc, apoi a început să meargă , îndreptâ ndu-se în direcția apartamentului ei. De
mai multe ori a încercat să cheme un taxi, dar nimeni nu s-a oprit. Din nou, ceva cu care era
obișnuită .
Era întuneric, dar ea a hotă râ t să ră mâ nă la lumina stră zilor pentru protecție. Ea ura
absolut întunericul. Acesta a fost motivul pentru care a încercat să evite întâ lnirile de
noapte tâ rziu. Era doar puțin după nouă , dar era încă prea tâ rziu într-o seară de vineri.
Ea nu era un animal de petrecere. Deci, pe lâ ngă că era simplă , era și mega plictisitoare.
Acesta a fost ceva ce i s-a spus de mai multe ori.
Respirâ nd adâ nc, a mers pe stradă , evitâ nd oamenii să vină în calea ei. Viața orașului era
mereu plină , acesta fiind unul dintre motivele pentru care îi plă cea să tră iască aici. Desigur,
a venit și cu o mulțime de probleme. Totuși, a reușit să doarmă printr-o viață plină . Bipurile
mașinilor, țipetele, știind că cineva era acolo, i-au adus pacea. Ea locuia într-un cartier bun,
nu prea multă crimă , dar erau mereu zvonuri și bâ rfe despre oraș. Mafia, Bratva, MC,
gangsteri, ca in filme.
Pâ nă acum, pentru că a ră mas pe aleea ei, muncind din greu și fă ră să facă valuri sau fă câ nd
ceva ieșit din comun, a tră it o viață bună .
Pă rinții ei muriseră acum opt ani. Fusese greu, dar ea le vâ nduse casa, se ocupase de
lucrurile lor și lă sase viața din orașul mic să fie inundată în orașul mare. Era în micul ei
apartament de șapte ani.
Avea aceeași slujbă , lucrâ nd la un magazin de cosmetice în timpul zilei. Ș i-a amintit că , câ nd
a plecat la slujbă , au fost atâ t de surprinși de cunoștințele ei despre machiaj și frumusețe.
Datorită mamei ei, care a insistat să învețe tot ce trebuie să știe despre frumusețe, pentru a-
și ajuta aspectul blâ nd.
Mama ei a încercat să o ajute, iar uneori era directă și crudă , dar Jade prefera așa. O
pregă tise să facă față realită ții dure a vieții.
Jade era atâ t de pierdut în gâ ndurile ei, încâ t nici mă car nu și-a dat seama că era urmă rită
pâ nă câ nd deodată cineva a apucat-o. Ea a deschis gura să țipe, dar o mâ nă i-a acoperit fața,
împiedicâ nd-o să ceară ajutor. Nu i se întâ mplase niciodată așa ceva. Nu se temea niciodată
pentru viața ei. Nu fusese niciodată atacată .
A fost trasă pe o alee întunecată . Înainte ca ea să aibă timp să -și ză dă rnicească atacatorul, el
a aruncat-o de perete. Ciocnirea a fost atâ t de neașteptată , încâ t nu a avut timp să se
oprească , iar capul ei s-a lovit de perete, fă câ nd-o instantaneu amețită . Agresorul ei a
apucat-o apoi de pă r, fă câ nd-o să țipe. Ea a încercat să -l oprească . Durerea a fost
instantanee și chinuitoare.
"Te rog opreștete."
El nu a fă cut-o.
Ea a fost aruncată la pă mâ nt și apoi frica a luat-o stă pâ nire pe mă sură ce el a început să -i
împingă partea de jos a rochiei în sus. Fiind frig, Jade purtase colanti, dar i-a ingrijit usor,
rupand-i de parca nu ar fi o problema.
Acest lucru nu se putea întâ mpla. Jade era virgină . Treizeci de ani. O maturitate de întâ lniri
inutile și muncă . Nu plecase niciodată acasă cu un bă rbat sau nu împă rtă șise o întâ lnire cu
regret.
Ea s-a luptat cu el, strâ ngâ ndu-i mâ inile, dâ nd cu piciorul în el.
„Tâ rfa dracului!”
Jade tuși în timp ce a dat o lovitură direct în intestin. Nu putea respira. A uimit-o câ teva
secunde, apoi i-a simțit palma pe coapse, apoi s-a simțit ca o nebună .
Bă rbatul a tot plouat lovituri asupra ei, încercâ nd să o oprească , iar în timpul luptei, trebuie
să se fi să turat de ea, pentru că în secunda urmă toare totul s-a înnegrit.

****

Braxton se ocupase de alte treburi câ nd auzi țipă tul feminin. În toți anii să i de luptă ,
ucidere, de-a face cu mizeria în fiecare zi, țipetele nu au avut niciun efect asupra lui.
I-a auzit chiar și în bă rbații și femeile pe care i-a torturat, toți rugâ ndu-l să le cruțe viața.
Dacă nu aveau un preț frumos pe cap, sau dacă nu erau atâ t de ră i, i-ar lă sa cu plă cere să
tră iască . Niciunul dintre ei nu a fă cut-o vreodată .
În momentul în care a pă șit în viața cuiva, au fost destul de nenorociți. FUCKED Ș i era foarte
mâ ndru de acest fapt. Își petrecuse o viață perfecționâ ndu-și abilită țile. Ca în seara asta,
fuseseră o sută de mii în hoțul pe care îl gă sise. Odată ce i-a trimis cumpă ră torului dovada
că îl avea, a așteptat alte instrucțiuni și asta fusese simplu: fă -l să sâ ngereze, fă -l să fie g- și
Braxton fă cuse exact asta.
Nimeni nu și-a pă ră sit compania nemulțumit. A fost cel mai bun în ceea ce a fă cut.
A fost și ceea ce i-a enervat pe toată lumea. Au fost foarte mulți oameni care au vrut să -i
cumpere serviciile exclusiv. Nu putea fi cumpă rat. Nimeni nu l-ar fi deținut vreodată . Nu a
acceptat toate locurile de muncă oferite. La naiba, la naiba, nu. Ș i-a fă cut propria treabă și
au fost momente în care chiar a vâ nat oameni doar pentru emoția.
Toată viața sa, se antrenase să fie acest animal, această fiară și era mai mult decâ t fericit să -
i permită să înflorească . Îi plă cea să se considere o creatură nocturnă . Noaptea și
întunericul îi aparțineau.
Motiv pentru care nu și-a înțeles curiozitatea la țipă tul acela. Oamenii țipau. Au fă cut asta
cu frică , entuziasm, fericire, durere. Ț ipatul era o emoție atâ t de variată , dar știa, fă ră nicio
umbră de îndoială , că țipă tul pe care îl auzi era unul de frică .
O femeie era ră nită .
De obicei nu-i pasă .
Dar... dacă , din întâ mplare, era o femeie nevinovată , el avea o problemă . Nu că ar fi
considerat oamenii nevinovați. Nimeni nu a fost. Toți erau plini de pă cat, tot ră ul. Cel puțin,
din experiența lui.
Femeile erau la fel de rele ca bă rbații, dacă nu mai mult. Majoritatea femeilor pe care le-a
întâ lnit erau mai crude decâ t bă rbații. Doar un fapt. Nu știa dacă este adevă rat pentru alții,
dar nu-i pă sa ce cred alții.
Cu un picior în fața celuilalt, ceva l-a împins pe acea alee. Ț ipă tul se opri brusc și Braxton
vă zu ce se întâ mplă . Un bă rbat încerca să violeze o femeie.
A vă zut că colanții ei erau lepă dați și nu prea putea să distingă fața femeii, deoarece
bă rbatul împinsese o jachetă peste ea.
„A naibii de că țea urâ tă și inutilă .”
Acum, dintr-un motiv ciudat, asta l-a enervat pe Braxton.
„Veți viola această femeie și o insultați. Dacă era atâ t de urâ tă , de ce o tâ râ i aici în primul
râ nd?
Bă rbatul în cauză stă tea în picioare și se întoarse. „La naiba. Aceasta este bucata mea de
pă să rică .”
Nu este o idee bună . Lui Braxton nu-i plă cea să i se vorbească așa. Nu a acceptat-o
niciodată . După cum sa întâ mplat, se pă strase în umbră . A zâ mbit și a ieșit în lumină . Îi
plă cea acoperirea întunericului, dar acum vedea șocul, frica și, sub toate acestea, era
repulsie. Lui Braxton nu-i pă sa. Era obișnuit ca oamenii să fie uimiți de aspectul lui. Avusese
mulți ani să se obișnuiască cu felul în care oamenii îl tratau.
„Ai vrea să mai spui asta o dată ?” întrebă Braxton și a fost destul de impresionat de
capacitatea lui de a vorbi frumos. Nu era cunoscut pentru că era civilizat, nu după ce i s-a
vorbit ca o bucată de rahat.
Bă rbatul și-a îndreptat umerii și a râ njit. „La naiba.”
El a clă tinat din cap și apoi a lansat atacul. Atacatorul s-ar putea să fi fost obișnuit ca
oamenii să le fie frică sau chiar să fi fost obișnuit să depă șească femeile. Împotriva lui
Braxton, cu un pumn, bă rbatul a că zut la pă mâ nt, gemâ nd. Apoi l-a ridicat, l-a trâ ntit de
perete și avea deja cuțitul înfipt în gâ tul bă rbatului. Câ nd cineva îl insulta, îi plă cea să -și ia
timpul, să facă momentul să dureze. Pentru a-i forța să se uite în ochii lui câ nd le-a luat
viața, pentru ca ei să cunoască și să înțeleagă greșeala pe care o fă cuseră . Nu știa dacă
nenorocitul ă sta știa ce a fă cut, dar pâ nă la sfâ rșit, cu siguranță a știut.
Dâ ndu-i un pic, a privit cum lumina iese complet din ochi și nu s-a oprit. Voia să vadă totul
scă zâ nd pâ nă nu mai era nimic acolo. Apoi l-a lă sat să cadă la pă mâ nt. Scoțâ ndu-și lama, a
șters sâ ngele în exces de pe bă rbat, apoi s-a îndreptat spre femeie.
Braxton a fost tentat să o pă ră sească și i-a scos haina nenorocitului de pe față . Uitâ ndu-se la
ea, el vă zu sâ ngele pe frunte. Avea să aibă nevoie de cusă turi. Nu avea cum să meargă la
spital.
Furia a cuprins-o pe Braxton câ nd și-a dat seama că tică losul îi pusese jacheta pe față , la ce?
Să o umilești? Să sugerezi că nu era destul de dră guță ? L-a supă rat că o bucată de murdă rie
ar face asta.
Braxton nu a putut să o pă ră sească , ceea ce l-a enervat.
Aplecâ ndu-se, s-a întâ mplat să -i observe curbele. Ani de fă cut greută ți și antrenamente,
ridicâ nd bă rbați de două ori mai mari decâ t ea, ea nu câ ntă rea nimic pentru el. A ridicat-o
în brațe, apoi a scos-o de pe alee.
Ce naiba fă cea ea mergâ nd singură într-o seară de vineri? De ce nu avea o armă ? Un cuțit?
Chiar și spray cu piper?
A că rat-o pe stradă și era ciudat că nimeni nu trecea pe lâ ngă ei. Mergâ nd la mașina lui, o
așeză pe bancheta din spate, avâ nd grijă să nu-i lovească capul.
Scuturâ nd din cap în timp ce închidea ușa, se urcă în spatele volanului și ră sturnă contactul.
A ascultat motorul torcâ nd la viață și, în același timp, nu-i venea să creadă că avea un civil
nenorocit în spatele mașinii sale. Nu s-a implicat cu acest gen de rahat. Câ nd s-a trezit, avea
să intre în panică , să se sperie și avea să -l enerveze.
Câ nd o ridicase, îi apucase și poșeta. Deschise poșeta și scotoci prin geanta ei. A vă zut un
telefon mobil, câ teva pungi de bomboane, șervețele, un tampon, câ teva articole de machiaj.
În afară de asta, nici spray cu piper și nicio altă armă ca să atace pe cineva.
Cine era această femeie? De ce se plimba singură ? De ce era singură ?
Furia îi curgea pe coloana vertebrală , dar trase adâ nc aer în piept și încercă să o ignore,
frecâ ndu-și ochii. Nu era ca și cum ar fi putut să meargă să -l omoare din nou pe bă rbatul
care a atacat-o.
A gă sit o carte de identitate și a observat că nu există permis de conducere. Jade Newton,
treizeci de ani. Ea a lucrat la un magazin de cosmetice. Ea nu zâ mbea în imagine.
"Cine eşti tu?" el a intrebat.
În imagine, ea purta ochelari, dar nu fusese niciunul pe fața ei în seara asta. Trebuie să
poarte lentile de contact, nu că ar conta pentru el.
Punâ ndu-și poșeta înapoi în geantă , el i-a scos telefonul mobil și i-a adus lista de contacte,
doar ca să fie puțin surprins. Muncă , urgență , medic, dentist, bibliotecă și proprietar.
Acestea erau singurele ei contacte. Femeia asta nu avea prieteni?
Îi aruncă telefonul mobil în geantă și apoi aruncă o privire înapoi la ea. A fost o femeie
lovită ? Un alt vâ nă tor de recompense care fusese prins și luat cu neră bdare? A fost aceasta
o capcană ?
Trecuse mult timp de câ nd nu mai întâ lnise o altă femeie din domeniul lui de muncă .
Omorâ se ultima femeie care a intrat în viața lui, dar apoi, nu a avut de ales și asta fusese cu
mult timp în urmă .
Nu că ar fi pă strat zeci de oameni pe care i-a ucis. A încetat să mai numere de mult. Femeia
avea să vină . Ea îl manipulase. Lui Braxton nu-i plă cea câ nd oamenii încercau să -l facă
prost.
Ș i-a scos propriul telefon, introducâ nd un singur contact și un loc de muncă , pentru a afla
totul și orice despre Jade Newton. Ar putea fi un pseudonim, iar dacă da, orele ei erau
numă rate.
Nu a fost amabil să fie jucat, dacă acesta a fost cazul. Totuși, îi era frig.
Retră gâ ndu-se de bordură , se îndreptă spre destinația sa actuală . Braxton nu locuia
nică ieri. S-a asigurat că nu poate fi urmă rit. I-a fă cut munca mult mai ușoară . În plus,
oamenii care pă strau apartamente și case sigure nu au fost niciodată în siguranță pentru
mult timp. Le-a vă zut ca pe o risipă de bani.
Intrâ nd în depozit, a coborâ t din mașină . S-a dus la ușa de oțel, a descuiat șurubul și a
împins ușile. S-a întors la mașină , a oprit contactul și a intrat în depozit pentru restul nopții.
Telefonul să u mobil a sunat și a vă zut că banii fuseseră depuși în contul să u. Fă câ nd clic pe
câ teva butoane, a împră știat banii, apoi și-a închis telefonul mobil. Lă sâ ndu-l pe podea, îl
zdrobi sub cizmă . Nimeni nu ar putea urmă ri telefonul mobil.
Nu a pă strat niciodată niciun dispozitiv mai mult decâ t era necesar.
Întorcâ ndu-se la mașină , s-a uitat înă untru și a fost tentat să introducă o țeavă în mașină ,
iar câ nd ea s-a trezit, a cerut ră spunsuri de la ea. Asta, lui, i s-a pă rut puțin dur, mai ales
dacă ea se dovedea a fi nevinovată .
Ea încă nu venise după ce fusese lovită , așa că el a scos-o din mașină , a legat-o de masă și
apoi i-a aruncat o privire la cap.
 Capitolul doi

Câ nd a venit Jade, primul lucru pe care și-a dat seama a fost că avea o durere de cap uriașă .
Evenimentele care au dus-o la înnegrire au forțat-o să deschidă ochii. El... era ea... moartă ?
Nici nu voia să se gâ ndească la ce s-a întâ mplat. Nu era nicio durere, în afară de capul ei și,
desigur, stomacul. Atacatorul ei o lovise în continuare în stomac.
"Esti treaz."
Jade icni și se întoarse, doar ca să tresară și să -și împingă palma pâ nă la cap, încercâ nd să
oprească explozia.
„Durerea se va domoli. Există câ teva analgezice acolo și puțină apă .”
Ea nu știa cine este acest bă rbat. A fost în spital?
— Mulţumesc, spuse ea. Vocea ei era ră gușită . Își dă du seama că era din toate țipetele pe
care le fă cea sau încercase să le facă .
S-a mișcat încet, vă zâ nd cele două pastile, pe care le-a luat. Era și un pahar cu apă . Nu era
frig, în cel mai bun caz că lduț. Ea bă u jumă tate din paharul cu apă și se lă să pe spate,
mulțumindu-i a doua oară .
„Sunt în spital?”
"Nu."
Jade se încruntă .
"Unde sunt?"
Bă rbatul a ezitat o secundă . "Esti in siguranta."
"Ce s-a întâ mplat?" întrebă Jade.
"Ce îți amintești?"
Jade și-a ciugulit buzele în timp ce își amintea noaptea. „Am avut o întâ lnire oribilă . Mi-am
împachetat mâ ncarea...
"Alimente?"
„Da, barul în care mi s-a oferit mâ ncare și un serviciu de dus. Întâ lnirea mergea îngrozitor,
așa că i-am pus să -mi împacheteze mâ ncarea.”
„De ce a mers îngrozitor întâ lnirea ta?”
„Întotdeauna o fac. Bă rbații nu mă gă sesc atră gă tor”, a spus ea.
Ea observase că acest bă rbat, oricine ar fi el, nici nu se ară ta. Stă tea aproape de lumină , ceea
ce fă cea greu să -l vadă clar. Ridicâ nd mâ na, a încercat să alunge o parte din lumină pentru
a-l vedea mai bine, dar nu a mers.
"Cine eşti tu?" ea a intrebat.
"Apoi ce s-a întâ mplat?"
Jade a vrut să se certe cu el, să -i spună că nu era treaba lui. A fost ofițer de poliție? O fi gă sit-
o? A raportat cineva ce s-a întâ mplat? Atacatorul ei... o violase? Avea atâ t de multe
întrebă ri.
Panica amenința să crească , dar ea a strivit-o. Nu era loc pentru un asemenea
comportament. Mama ei o învă țase întotdeauna să fie calmă și să stă pâ nească . Dacă ar fi
învă țat-o cum să se protejeze, n-ar fi în mizeria asta. Dar ea nu a vrut să -și învinovă țească
mama.
„Eu, ugh, am plecat și mă întorceam spre casă , câ nd cineva m-a atacat. M-a tras pe aleea
aceea întunecată . M-am lovit la cap.” Își apă să degetele în sus spre cap.
„Am avut grijă de asta.”
Simți un bandaj sub degete. "Ai fă cut? Ești doctor?”
„Ce altceva îți amintești?”
Ea nu știa de ce era atâ t de important pentru el să cunoască fiecare detaliu. „Îmi smulgea
colanții și... mă lovea. Am încercat să -l opresc și atunci trebuie să fi lovit prea tare, pentru că
nu știu ce s-a întâ mplat mai departe.”
Lacrimile i-au umplut ochii și a încercat să -i rețină .
„Nu te-a violat”, a spus el.
Jade își ridică capul înapoi și se uită la el, puțin surprinsă . „Nu a fă cut-o?”
"Nu. Nu a avut ocazia.”
— L-ai... l-ai oprit?
Jade nu a auzit niciun ră spuns. Abia se putea mișca din cauza capului.
"Ai?" întrebă ea din nou.
De data aceasta, bă rbatul în cauză a pă șit în lumină . S-a uitat la el câ teva secunde, apoi a
fă cut tot posibilul să -i ofere un zâ mbet drept mulțumire, înainte de a spune cuvintele:
„Mulțumesc”.
„Nu ai de gâ nd să țipi?” el a intrebat.
„De ce aș țipa?”
El a ridicat o sprâ nceană . Bă rbatul dinaintea ei avea câ teva cicatrici pe față . Unul a mers din
centrul frunții în jos pe puntea nasului, spre buză . Un altul i-a tă iat obrazul și ea a vă zut
unul de la maxilarul lui. Unii s-ar putea gâ ndi la el ca fiind urâ t, poate chiar un monstru, sau
poate o fiară . Dar nu pentru ea. El o salvase. Nu-i pă sa cum arată el.
„De ce nu ai face-o?”
"Nu știu. Este nepoliticos să țipi la un bă rbat care te-a salvat. De ce aș fi nepoliticos?”
Își încrucișă brațele pe piept. Oricine ar fi fost acest om, el era și el foarte plin de cerneală și
mușchi. Nu-l mai vă zuse în viața ei. Vorbea încet și totuși era o asprime. Ea a simțit că nu
vorbea mult.
„Ce a fost în neregulă cu întâ lnirea ta?” el a intrebat.
Jade a ridicat din umeri. „La fel ca la toate întâ lnirile. Nu sunt suficient de dră guță pentru a
le pă stra atenția, așa că ochii lor se îndreaptă spre orice femeie cu care vor să fie. Nu sunt
niciodată eu.”
"De ce nu?" el a intrebat.
Avea nevoie de ea să spună ceea ce este evident? Încerca să o testeze sau pur și simplu era
crud? Nu era foarte sigură care era jocul lui, dar nu era interesată să joace. "Care e numele
tă u?"
L-a vă zut încordat și habar n-avea de ce a fă cut-o.
„Eu sunt cel care pune toate întrebă rile.”
„Nu încerc să fiu nepoliticos sau nepoliticos. Am vrut doar să știu numele bă rbatului care
mi-a salvat viața.”
Se uită la ea.
Nu voia ca ea să -i știe numele?
"Sau nu. Este bine. Nu trebuie să vă știu numele, dar vă mulțumesc.”
"Pentru ce?" el a intrebat.
„Pentru că m-ai salvat. Ș tiu că nu trebuia să faci asta.” Aceasta a trebuit să intre în istoria ei
personală ca fiind una dintre cele mai ciudate conversații pe care le-a experimentat
vreodată .
El a continuat să o privească cu privirea și Jade nu era foarte sigură cu ce fă cuse ea greșit.
Se auzi un bip și ea se întoarse spre el. N-a spus niciun cuvâ nt și s-a îndreptat spre un mic
cuptor cu microunde. Nu ieșea mirosuri din el, dar el a apucat două oale și apoi s-a apropiat
de ea.
„Mâ ncarea îi va ajuta pe analgezice”, a spus el.
Ea a luat oala cu tă iței de la el. Înainte ca ea să poată cere o furculiță , el îi dă dea deja una de
plastic. Jade avea sentimentul că nu erau în casa lui. Nu îndră znea să se uite în jur. Asta
pă rea să -l jignească mai mult decâ t întrebă rile.
Nu a luat o muşcă tură din mâ ncare, dar a continuat să o privească .
Jade nu era sigur ce să facă . Mâ ncarea mirosea frumos și nu voia să pară nepoliticos. De ce
se simțea atâ t de tensionată doar fiind în compania lui? Era atâ t de ciudat.
Punâ nd furculița în oală , ea învâ rti tă ițeii în jur, conștientă că el se uita la ea. Voia să -l
întrebe dacă mai are alte tă ieturi sau vâ nă tă i, dar îi era și frică să întrebe. Așa că a ră mas
tă cută , și-a ră sucit furculița, a luat mai mult decâ t o gură de tă iței ca o doamnă și apoi și-a
bă gat tot în gură . Dacă mama ei ar fi în viață și ar vedea-o acum, ar exista o asemenea
dezaprobare față de felul în care mă nâ ncă . A fost tentată să -și ceară scuze. În schimb, ea nu
a spus nimic. Cuvintele pă reau să -l jignească .
Ea a continuat să mă nâ nce, curioasă de bă rbatul care i-a salvat viața. Nu trebuia deloc să o
salveze și totuși a fă cut-o. Se simțea îndatorată față de el.
Jade continuă să arunce o privire în direcția lui generală , sperâ nd să -l dea seama sau să știe
la ce se gâ ndea. Era obișnuită să -și dea seama de oameni, dar acest bă rbat era un mister.
El o salvase. A fost dezamă git de cine salvase? Ș i-ar fi dorit să fi ajutat pe altcineva? Cineva
mai frumos?
A fost tentată să întrebe, dar femeia politicoasă pe care mama ei a crescut-o a refuzat să
pună astfel de întrebă ri. Ș i-a mâ ncat tă ițeii și a încercat să nu se simtă inconfortabil în
legă tură cu tot ce se întâ mplase în seara asta.
Era încă în seara asta?
„Câ t timp am fost afară ?” întrebă Jade, ridicâ nd capul și privindu-l.
"Cateva ore."
— Încă e noapte?
„E încă noapte.”
Nu era unul pentru conversații, clar.

****

Lui Braxton nu-i plă cea compania. Nu fusese niciodată interesat să facă discuții sau să
încerce o conversație. Pentru el a fost întotdeauna inutil, deoarece majoritatea oamenilor
care pă reau să vrea să vorbească o fă ceau cu propria lor agendă . Nu a fost niciodată să te
bucuri de o conversație; a existat întotdeauna un motiv.
Jade Newton nu a fost un vâ nă tor de recompense, un condamnat sau o persoană de niciun
interes. Nu erau prea multe informații despre ea. Ea locuia într-un apartament mic într-un
cartier bun. A lucrat cu normă întreagă la un magazin de cosmetice și a fost o bună
muncitoare. I-a plă tit taxele. Niciodată nu a fost luat de poliție. Ea nu avea permis și nu a
reușit să treacă niciodată testul de conducere la școală . Nici ea nu fă cuse asta ca adult. Din
informațiile pe care le avea despre ea, ea fie a mers pe jos, fie a luat autobuzul, fie un taxi.
Asta a fost.
Nu era nici iubit, nici soț. Nimeni nu o așteaptă acasă , nici mă car un animal de companie.
Din toate punctele de vedere, el salvase unul dintre cei mai plictisitori oameni de pe planetă
și, totuși, Braxton nu se putea opri să se uite la ea.
Nu a apă sat pentru numele lui, deși voia clar să -l afle. Din câ nd în câ nd, încerca să se uite la
el, dar nu era repulsie pe chipul ei, ci doar curiozitate.
Cine era această femeie?
El știa că singurul motiv pentru care fusese atacată era pentru că fusese în locul nepotrivit
la momentul nepotrivit. Pâ nă și atacatorul ei o insultase. Din scurtele informații pe care le
avea despre ea, știa că era conștientă de câ t de simplă era. Datele eșuate. Aplicațiile de
întâ lniri. Au existat câ teva comentarii crude la pozele vechi cu ea.
Lui Braxton nu-i deranja felul în care ară ta. Da, nu era în mod convențional dră guță , dar era
ceva special la ea și nu se putea opri să se holbeze la ea.
Terminâ ndu-și tă ițeii, o privi curios și așteptâ nd. Va trebui să o ducă acasă .
A bă ut ultimul lichid din oală și a pus furculița de plastic înă untru. "Mulțumesc."
A observat că ea nu a spus că este delicios. Braxton nu mâ nca din plă cere, ci pentru că
trebuia.
— O să te duc acasă , spuse Braxton ridicâ ndu-se în picioare.
„O-ok.” Ea se ridică în picioare și el vă zu că era puțin nesigură . Strâ nse din dinți.
Nu avea cum să stea aici. Câ nd a lă sat-o la apartamentul ei, nu avea de ales decâ t să stea cu
ea, doar pentru a se asigura că era bine.
A condus-o spre mașină și a ajutat-o să intre. S-a dus la ușa de oțel, a descuiat-o, s-a urcat la
volan, a tras afară și apoi a închis ușa încă o dată . El a plecat de la locul lui și s-a îndreptat
spre apartamentul ei.
Mâ inile ei au împins tivul rochiei în jos spre genunchi. Braxton nu s-a putut abține să nu
observe netezimea coapsei ei.
„Va trebui să merg la poliție?” întrebă Jade.
"Nu."
„Ce s-a întâ mplat cu bă rbatul care m-a atacat? Nu vreau să facă asta nimă nui altcuiva.” Ea
icni, apoi se cutremură . „Dacă ... ar fi fă cut asta altcuiva?”
„Nu știu dacă a fă cut-o, dar nu o va mai face.” Bă rbatul era mort de mult. Avusese plă cerea
de a vedea lumina scă zâ nd. Îi dă duse un mare fior să -l vadă murind.
Moartea a fost bună .
A fost ușor.
Ș i s-a asigurat că mulți bă rbați au gă sit sfâ rșitul pe care îl meritau.
Apă sâ nd cu piciorul de gaz, stră zile nu erau la fel de aglomerate, întrucâ t era aproape de
dimineața devreme. Mai era timp să o ducă acasă , să doarmă puțin.
Nu dă duse semne de comoție, era doar puțin nesigură pe picioare. Braxton a fost surprinsă ,
două zeci de minute mai tâ rziu, să gă sească un loc de parcare în afara apartamentului ei.
„De unde ai știut unde locuiesc?” întrebă Jade.
„Am că ile mele.” El a coborâ t din mașină și s-a îndreptat spre ea, ajutâ nd-o să iasă .
Nu a atins-o, era acolo în caz că avea nevoie de o mâ nă de ajutor, dar ea nu a luat-o. Orice o
fă cuse să fie amețită înapoi la depozit dispă ruse.
Au pă șit în bloc, au luat liftul pâ nă la etajul al patrulea, apoi au ieșit și el a vă zut că camera
ei era a treia ușă din dreapta. Nu erau foarte multe apartamente, vreo patru pe etaj. Nu-i
ră u.
Jade a scotocit în geantă , încercâ nd să -i gă sească cheia, dar a continuat să se împiedice de
lucruri, așa că el a preluat. A gă sit cheia, a bă gat-o în broască și a deschis ușa.
"Mulțumesc. Nu știu ce e în neregulă cu mine.”
Nu avea de gâ nd să sublinieze ceea ce este evident. A avut o noapte traumatizantă și asta
poate face pe oricine să nu fie coordonat.
Jade a intrat în apartamentul ei și l-a invitat să intre. Braxton știa că ar trebui să se
îndepă rteze și să o lase în pace, dar nu a fă cut-o. Intrâ nd în apartamentul ei, a închis ușa și
apoi a vă zut securitatea suplimentară . Acum, era impresionat.
Apă sâ nd șuruburile și încuietorile la locul lor, se întoarse înapoi spre ea.
„Vrei niște cafea? Ceai?"
"Nu. Du-te și schimbă -te”, a spus el.
Jade se încruntă . „Ș tii, nu este foarte politicos să comanzi pe cineva în propriul
apartament!”
El a ridicat o sprâ nceană .
Ea a pufnit și apoi a clă tinat din cap.
Braxton își fă cu timp să arunce o privire prin apartamentul ei. A vă zut un mic raft cu că rți
în colțul îndepă rtat, cu câ teva că rți de bucate, precum și câ teva că rți de meșteșuguri. A
observat că nu există că rți de ficțiune sau romantism. Se aștepta ca ea să fie o iubitoare de
dragoste.
Exista un televizor, dar nici un DVD player sau vreo modalitate de a reda filme. De
asemenea, remarcase că nu existau DVD-uri în jur.
Avea o canapea, un singur scaun și o mă suță mică de cafea. Erau câ teva poze. El s-a gâ ndit
că cei mai mulți dintre ei erau dintre pă rinții ei, deoarece erau singurii doi oameni
consecvenți. Potrivit surselor sale, oamenii ei trecuseră în urmă cu opt ani.
Era singură .
Ș i s-a ară tat.
Braxton a înțeles asta și a savurat în propriul să u spațiu, neavâ nd pe nimeni. A fă cut viața
mult mai ușoară . Nu existau cereri, nimeni care să te lege, nimic. A fost o libertate.
Avea sentimentul că Jade nu era singur la alegere.
„Dar ciocolata caldă ?”
Se întoarse și vă zu că Jade fă cuse un duș și se schimbase într-o pereche de pijamale. Își usca
pă rul.
"Nu."
Jade oftă . „Atunci cum să -ți mulțumesc?”
"Simplu. Ț ine-ți gura. Nu m-ai întâ lnit niciodată . Nu știi cine sunt. Ai ajuns acasă și nu știi
cum.”
"Dar-"
"Nici un "dar. Exact asta sa întâ mplat. Am înţeles."
"Am înţeles." Ea strâ nse buzele. „Există vreo șansă ca cineva să vină să -mi pună întrebă ri?”
"Nu. Acum, du-te la culcare. te-am hră nit. O să -ți iau niște apă .”
"Nu sunt un copil."
„Atunci fă cum ți se spune.” Braxton își pierdea ră bdarea cu ea.
Cu câ t era mai mult aici, cu atâ t ar fi mai periculos pentru ea.
Ea a că lcat cu piciorul și s-a întors în dormitorul ei, unde o dorea el.
A luat un pahar cu apă și a intrat în camera ei. Nu avea unde să stea, așa că a pus apa pe
noptieră și s-a mutat să stea în colț.
„Ș tii, nu știu cum te cheamă ”, a spus ea.
"Bun."
"Bun?"
„Nu trebuie să -mi știi numele.”
„Dar aș vrea să știu numele bă rbatului care mi-a salvat viața.” Se urcase în pat și trase
pă turile în sus spre bă rbie. Era întoarsă pe o parte, cu fața la el.
Braxton a fost tentată să pună presiune asupra anumitor puncte, ceea ce ar garanta că va
merge la culcare. Nu ar face-o, totuși.
Motivul pentru care ră mă sese în urmă era că ea dormea liniştită şi că el era sigur că nu era
nicio problemă . Nici mă car nu știa de ce îi pă sa. În momentul în care a plecat, nu se mai
întoarce.
„Nu obținem ceea ce ne dorim de la viață .”
"Serios. Pun pariu că primești tot ce vrei”, a spus ea.
"Nu, eu nu."
„Este ceva ce vrei?” ea a intrebat.
"Nu."
Ea se încruntă . „Ei bine, oricine ai fi, vreau să -ți mulțumesc că ai venit pe aleea aceea și că ...
m-ai salvat și ai oprit ceea ce avea de gâ nd să facă .”
„Bucură -te că ai țipat”, a spus el.
Jade oftă .
"Du-te la culcare."
A vă zut că voia să se certe, dar nu știa ce o oprește. Buzele ei se deschiseseră de parcă ar fi
vrut, dar apoi a clă tinat din cap și s-a așezat. Ea a continuat să se uite în direcția lui
generală , dar apoi, încet, el a privit cum ea a adormit.
 Capitolul trei

Câteva săptămâni mai târziu

Jade nu se putea opri să se gâ ndească la bă rbatul care îi salvase viața. O înnebunea, iar ea
știa că nu o fă cuse intenționat. Nu era ca și cum ar fi fă cut tot posibilul să fie... memorabil.
Departe de. Fusese ră ută cios și nepoliticos și o tratase ca pe un copil. Cu toate acestea, nu l-
a putut scoate din cap.
A doua zi la serviciu, Lucille dorise să afle ce s-a întâ mplat. Lui Jade nu-i plă cea să mintă ,
dar nici nu voia să dezvă luie și să riște să -și bage bă rbatul misterios în necazuri, așa că a
mințit. Ea a spus că a că zut și s-a lovit la cap și nu a fost mare lucru.
Jade verificase sub bandaj și chiar îl schimbase. Ș i-a gâ ndit că erau genul de cusă turi care se
dizolvă . Nu-i dă duse nicio instrucțiune să meargă la spital. Așa că l-a cură țat și l-a ținut
acoperit pâ nă câ nd nu pă rea să aibă nevoie.
Bretonul ei a reușit să -l acopere în ultimele două zile.
Afacerile au fost lente în acest moment. Toată lumea aștepta ca mai multe mă rci de
cosmetice să -și dezlă nțuie noul sezon, așa că ea a stat în magazin, pă strâ nd totul curat. Unul
sau doi clienți au trecut pe aici. Obișnuiți care aveau o rutină stabilită .
Au fost dră guți cu ea, i-au spus bună dimineața, au întrebat dacă este bine. Fusese șocată că ,
în prima să ptă mâ nă cu bandajul, a primit puțin prea multă atenție. Ea a tot spus că s-a
împiedicat și a fost o că dere urâ tă .
Acum, s-a revenit la status quo-ul.
Pâ nă și șeful ei trecuse mai departe.
Stâ nd în spatele tejghelei, cu magazinul complet aprovizionat, camera din spate curată și
locul stră lucitor, Jade încercă să nu se gâ ndească la bă rbatul care o salvase. Ea nu se
întorsese pe aleea aceea, nici în acel bar. Se ținuse pentru ea însă și.
De asemenea, ștersese toate aplicațiile de întâ lniri și orice avea de-a face cu întâ lnirile și
sexul opus. Jade își învă țase lecția.
Nu s-a oprit niciodată în drum spre casă , ci a mers cu intenție. Investise și în spray cu piper.
Ț inea tot timpul o cutie în geantă și era și una în buzunarul hainei, gata. Ori de câ te ori
pleca de la serviciu, ținea mereu mâ na pe ea, pentru orice eventualitate. Nu avea cum să fie
prinsă din nou cu garda jos.
La prâ nz stă tea în magazin, mâ ncâ nd în spate, departe de toate produsele. Cu nopțile
întunecate stă pâ nind, ea a plecat de la serviciu la apartamentul ei, schimbâ ndu-și rutina
doar dacă trebuia să meargă la magazin.
Viața ei devenise și mai plictisitoare și chiar înainte de atac fusese tentată să meargă la
niște cursuri de noapte. Nu era sigură ce avea de gâ nd să studieze — orice și orice.
O altă zi a venit și a plecat în care visa cu ochii deschiși la un bă rbat al că rui nume nu-l
cunoștea. O înnebunea, dar știa că nu avea să -l mai vadă niciodată . Stă tea ală turi de Lucille,
care vorbea despre prostiile soțului ei. Îi plă cea șeful ei, dar nu erau apropiați. Lucille
vorbea mereu despre familia ei și despre copiii ei. A avut o viață socială foarte activă . Jade
se obișnuise să dea din cap, să zâ mbească și să facă ah ocazional acolo unde era cazul.
Ș i-au luat ră mas bun și, încă o dată , cu mâ na pe spray cu piper, a lucrat cu viteză ,
asigurâ ndu-se să ia doar stră zile aglomerate și ținâ ndu-se câ t mai departe de alei. Nici
mă car nu îndră znea să privească în josul stră zilor.
Câ nd s-a întors în apartamentul ei, era fă ră suflare, iar mâ inile i-au tremurat câ nd a intrat
în apartamentul ei.
Trebuia să -și spună în continuare că nu îi era frică . Ea a închis ușa și a încuiat-o. Fusese
tentată să meargă să mai ridice câ teva încuietori, dar evitase asta spunâ ndu-și că e bine.
Încuietorile la loc, ea a dat drumul spray-ului cu piper, și-a pus geanta pe un singur câ rlig,
precum și jacheta și apoi a pă șit prin apartamentul ei, mergâ nd direct în bucă tă rie. Îi era
foame. În drum spre bucă tă rie, Jade se opri. Ceva nu se simțea bine.
Aruncâ nd o privire în jurul micului ei apartament, se încruntă și apoi întinse mâ na la
lumină , aprinzâ nd-o și apoi apă sâ nd o mâ nă la piept.
Bă rbatul ei misterios, cel care o salvase, stă tea pe scaunul ei.
"Ce naiba? Aproape că mi-ai fă cut un atac de cord!” Nu-i venea să creadă că se furișase în
apartamentul ei. Asta a fost o nebunie. Se simțea fericită și îngrozită în același timp.
„Nu ai un atac de cord”, a spus el.
Ea clă tină din cap. „Este o figură de stil. Ce faci aici?" Era bucuroasă să -l vadă , nu mai era
nicio îndoială , dar și puțin șocată .
De să ptă mâ ni întregi își dorea să -l vadă . În fiecare moment liber, se gâ ndise la el,
întrebâ ndu-se cine era.
„Am venit să te vă d.”
"De ce?" ea a intrebat. Ea a încercat să nu se încremenească și nu era sigură dacă a reușit
sau nu, dar apoi s-a uitat la el și a așteptat.
Se ridică de pe scaun și se îndreptă spre ea.
Jade nu s-a mișcat. Ea a ră mas nemișcată și a așteptat.
El întinse mâ na și îi dă du o parte din pă rul ei de pe față . „Am vrut să mă asigur că ești bine
vindecat.”
A încercat să nu se miște și să nu arate câ t de mult îi plă cea ca el să o atingă . Era aproape
imposibil să faci asta. Inspirâ nd adâ nc, a încercat să nu-l mirosească , dar a fă cut-o. El i-a
invadat simțurile și a fă cut-o să doară .
"Totul e bine."
Voia să întindă mâ na și să -l atingă , să se asigure că el era într-adevă r real și nu și-l imagina.
"Fă ră probleme?" el a intrebat.
"Nu. Esti un medic?"
"Nu."
„De unde ai știut să -mi tratezi... capul?” Își ară tă capul în timp ce o întreba.
„Am că ile mele.”
Era atâ t de evaziv. Trebuia să se întrebe ce avea de ascuns.
Jade dă du din cap. „Vrei să stai la cină ?”
Nu avea de gâ nd să -l invite să mă nâ nce cu ea, dar cuvintele pur și simplu i-au scă pat. Parcă
aveau mintea lor proprie, iar ea nu putea face altceva decâ t să stea pe loc și să aștepte.
"Ce ai?" el a intrebat.
"Nu știu. Orice am în frigider.” Ea a ară tat în spatele ei și apoi s-a forțat să se îndepă rteze de
el pentru a merge să verifice ce avea pentru resturile. Ea știa ce era cina azi-dimineață , dar
acum nu putea să -și dezvolte mintea la ceea ce trebuia să știe. Era simplu e— o masă — dar
i se pă rea atâ t de greu de înțeles.
Deschizâ nd frigiderul, l-a vă zut.
— Lasagna ră masă , spuse ea.
Fă cuse un lot mare în weekend, pentru a se bucura de toată să ptă mâ na. În unele nopți o
mâ nca cu cartofi pră jiți, alte seri, cu salată și alterna. Mai erau câ teva felii mari și câ nd
cavalerul ei a fost de acord cu lasagna, ea a apucat ambele felii.
Punâ ndu-le pe o tavă de copt, deja preîncă lzise cuptorul înainte de a deschide frigiderul.
— Nu ar trebui să dureze mult, spuse Jade.
Ea spera că nu va dispă rea în noapte, ca data trecută .
Jade se așteptase să -l vadă a doua zi dimineață , dar el dispă ruse câ nd se trezise ea.
Nu mai existase altceva decâ t câ teva analgezice și apa. Nicio notă . Niciun semn că ar fi intrat
în apartamentul ei.
Ea nu prea știa cum a fă cut-o, dar era ca o fantomă . Acolo o clipă , apoi dispă rut.
„Deci, ugh, cum ai fost?”
„Nu vorbesc mici.”
Jade dă du din cap. „Bă nuiesc că pot vedea asta.” Ea a pocnit degetele, neștiind exact ce să
spună .
— N-ai fost afară , spuse el.
"De unde stii ca? Stai, am ieșit. Mă duc la muncă și merg la magazin. Duc o viață foarte
aventuroasă .” Ea a vrut ca pă mâ ntul să o deschidă și să o înghită toată . Acesta ar fi cel mai
bun lucru care s-ar întâ mpla.
S-a deschis pă mâ ntul? Nu.
S-a uitat la acest bă rbat din fața ei și, sincer, nu știa ce să facă sau să spună .
Cuvintele au eșuat-o.
Totul pă rea să -i dea greș.

****

Braxton nu s-a uitat niciodată la viața nimă nui. Nu-i pă sa. Nimeni nu era important pentru
el.
Ș i-a tră it propria viață fă ră nicio grijă pentru nimeni altcineva. Îi plă cea așa. Viața era mai
simplă , mai ușoară .
Cea mai mare greșeală pe care o fă cuse a fost să ră spundă la acel singur țipă t. Nu era nimic
care să -l atragă la Jade. A tră it o viață la margine. Nimeni și nimic nu l-a legat și așa îi plă cea
lui. Era propriul lui sef.
Pâ nă câ nd a mers pe aleea aceea și l-a întâ lnit pe Jade pentru prima dată .
Acum, era supă rat. Se trezea în fiecare dimineață gâ ndindu-se la ea. Nopți, se gâ ndi el la ea,
curios despre cum se descurca, ce face. Pă rea că nu putea s-o scoată din minte. Acea obsesie
era periculoasă . Orice legă tură i-a fă cut viața mai grea.
Încercase să nege ispita, încercase să o ză dă rnicească cu fiecare fibră a ființei sale, dar nu
funcționase. Împotriva tuturor pronosticului, se trezi urmâ nd-o.
Jade nici nu și-a dat seama că o urmă rea, din momentul în care a plecat de la serviciu și
pâ nă a ajuns în apartamentul ei. La bă că nie, el a ră mas în întuneric, ținâ nd un ochi pe ea
pâ nă câ nd ea a plecat și a plecat acasă . Ea nu a ză bovit. Mergea ca o femeie care era
îngrozită și asta l-a enervat. Se va asigura că nimeni nu o ră nește.
Braxton știa că nu poate elimina orice amenințare de pe stradă , dar a fă cut tot posibilul.
Erau o mulțime de monștri pe lume.
Fă cu un pas spre ea. Jade pă rea în sfâ rșit să înțeleagă , pentru că a fă cut un pas înapoi, apoi
încă unul și altul, pâ nă câ nd nu a mai putut merge nică ieri. O prinsese în colțul bucă tă riei ei,
fă ră unde să meargă . Își apă să mâ inile de fiecare parte a ei, strâ ngâ nd-o de corpul lui și de
tejghea.
— Ești plictisitor, spuse el.
Ș i-a dat ochii peste cap și, în loc să pară insolentă , ară ta atâ t de dră guță . „Spune-mi ceva ce
nu știu.”
El a zambit. — Ț i s-a spus că ești plictisitor?
"Multe ori. Aveţi încredere în mine. Aruncă -ți insultele asupra mea, omule mister. Le-am
mai auzit pe toate”. Ea a ridicat mâ na și a început să le enumere. „Urâ t, simplu, blâ nd,
plictisitor, pierdere de timp. Nu merita. Nu te pot aminti. Ai nevoie de o operație plastică .
Vrei să continui?”
„Nu e nevoie, am înțeles. Acestea au fost spuse de unele dintre acele întâ lniri nenorocite?”
el a intrebat.
Ea a dat din cap. „Ș i mama mea.”
Braxton se încruntă . "Mama ta?"
„Da, ea nu a vrut să -mi dea niciun fel de... sentimente false. Mi-a spus că nu sunt o fată
dră guță .” Ea a ridicat din umeri.
Acum voia să -i ră nească mama deja moartă .
„Nici o femeie nu ar trebui să -i spună niciodată asta copilului ei.”
"De ce nu?"
„Este crud.”
„Dar acesta este adevă rul.”
"Nu ești urâ t."
„Nu trebuie să mă minți.” Ea clă tină din cap spre el. „Nici mă car nu-ți știu numele.”
„Ce legă tură are numele meu cu ceva?” el a intrebat.
„Dacă ți-ar plă cea felul în care ară t, pun pariu că mi-ai fi spus numele tă u.”
El a zguduit. „Crezi că știi urâ tul.” El îi luă mâ na și i-o puse pe față . „Ș tiu că este urâ t.”
„Nu, nu ești urâ t.”
El a râ s. Bă rbatul care îi dă duse cicatricile câ nd nu era decâ t un bă iat îi promisese că nu va
mai fi niciodată frumos.
— Nu minți, Jade, spuse el.
Ea l-a surprins cuprinzâ ndu-i fața și privindu-l în ochi. „Nu cred că ești urâ t și nu mint. Nu-
mi place să mint și nu te voi minți.”
I s-a pă rut incredibil de greu de crezut. Toată lumea a mințit. De ce trebuia să fie atâ t de
diferită ? El nu a înțeles. Era enervantă și enervantă , iar el se să turase să se gâ ndească la ea.
Prinzâ nd-o de ceafă , el a trebuit să distrugă tot ce construise în mintea lui sau în mintea ei.
Trebuia să pună capă t.
trâ ntindu-și buzele pe ale ei, se aștepta ca ea să lupte ca să -l roage să se oprească , să -i ceară
asta. Voia ca ea să -l ră nească , să -l respingă , să -l facă mai ușor să -l uite.
Dar ea nu a fă cut-o.
La început, Jade nu a fă cut nimic.
Mâ inile ei erau încă pe fața lui, dar nu îl să ruta înapoi. Era pe cale să încheie să rutul câ nd a
simțit-o mișcâ ndu-se. Mâ inile ei i-au alunecat în jurul gâ tului lui, apoi l-au tras de ea.
Braxton nu a ezitat să o aducă la culoare împotriva lui. Una dintre mâ inile lui încă îi ținea
ceafa, cealaltă alunecă încet pe corp, mergâ nd spre curba fundului ei, ca să prindă carnea. A
auzit-o geamă tul brusc. A fost aproape un scâ ncet, apoi un alt geamă t gutural care a umplut
camera. Îi plă cea câ t de plinuță era fundul ei. S-a potrivit cu el atâ t de bine.
Nu voia să o lase să plece. Îi plă cea forma sâ nilor ei în timp ce se apă sa pe pieptul lui. Se
simțea atâ t de bine.
Alunecâ ndu-și limba peste buzele ei, intenționa să o sperie, dar acum, tot ce voia să facă era
să o exploreze. Penisul i s-a întă rit. Trecuse mult timp de câ nd nu a avut o dracu’ dră guță și
tare.
Jade scoase un geamă t și el rupse să rutul, uitâ ndu-se în ochii ei. Prinzâ nd-o de mâ nă , el o
îndepă rtă din bucă tă rie, mergâ nd direct în dormitorul ei.
"Ce facem?" ea a intrebat.
„Ș tii ce facem.”
O trase în brațe și îi împinse cardiganul pe care îl purtase. Purta o bluză , o pereche de
pantaloni și un cardigan. Grozav pentru vremea rece pe care o aveau, dar nu bun pentru
faptul că voia să o ia dracu.
Poate că luâ nd-o greu și dur ar scoate-o în sfâ rșit din minți. Acesta a fost noul plan - să o ia
din minți. I-a sunat bine.
Bluza s-a ală turat cardiganului, iar el s-a ocupat de pantaloni. Erau ușor de scos de pe corp.
Purta un sutien negru frumos și chiloți asorți.
Jade era o femeie mai plină . Coapse groase frumoase, sâ ni plini, un fund suculent și șolduri
rotunjite. Îi iubea și burta ei rotundă . Ară ta ca o femeie care l-ar putea lua. De parcă ar fi
fost concepută pentru el și numai pentru el.
Penisul lui era atâ t de tare.
El a împins-o pe pat și, în timp ce fă cea asta, a apă sat să rută rile pe corpul ei. Trebuia să
guste acele sâ ni superbi. Împingâ ndu-le împreună , a trâ ntit partea superioară a fiecă rui
mamelon, apoi a aspirat fiecare mugur strâ ns în gură .
Gemetele ei ră sunau în toată camera și erau cea mai dulce muzică pentru urechile lui.
Braxton nu era un fan al niciunui fel de zgomot, dar îl putea asculta cu bucurie pe Jade. Atâ t
de moale și feminină . Gemetele au mers direct la penisul lui, fă câ ndu-l să doară pentru ea.
Lă sâ ndu-i sâ nii, el a mâ ngâ iat o mâ nă în jos spre pă să rica ei, iar cu cealaltă și-a slă bit
nasturele pantalonilor, apoi a lă sat fermoarul în jos. Trebuia să fie atent pentru că nu voia
să riște să -și ră nească pula. Își dorea în ea, tare și repede, ca să se poată scă pa în sfâ rșit de
amintirea ei. Acesta a fost cel mai simplu mod de a o face. În ceea ce îl privea, acesta era
singurul mod de a o face.
Atingâ ndu-i pă să rica, el a simțit câ t de umedă era, iar corpul ei s-a cutremurat de parcă nu
era obișnuită să fie atinsă . Cu penisul afară , el a împins-o în pat.
Nu plă nuia să ră mâ nă acolo după ce se satura de ea. Ar dura o singură dată , iar apoi va
putea merge mai departe și va uita de ea.
Odată ce ea a fost lâ ngă perne, el a luat câ teva secunde să se uite la ea. Nu, ea nu era un
knockout, dar pentru el era dră guță . Nu era ca nicio altă femeie pe care o vă zuse. Ș i nicio
altă femeie nu-l chinuise vreodată așa.
Ar fi timp să -i permită să aibă orgasm, dar chiar acum, el trebuia să fie înă untrul ei și să fie
rapid. Nu simțise niciodată atâ t de disperat pentru nimic în viața lui. Au fost o mulțime de
femei care intraseră și ieșiseră din viața lui, niciuna dintre ele nu-l distrasese vreodată .
Prinzâ ndu-și penisul, el a aliniat vâ rful de pă să rica ei și, uitâ ndu-se în ochii ei, a trâ ntit
mingile adâ nc în ea. Era atâ t de strâ nsă .
Ș i apoi a auzit altceva, a auzit acel țipă t. Numai că acesta nu era unul pe care îl auzise cu
să ptă mâ ni în urmă , plin de frică . Aceasta a fost durere. Privindu-l în ochii lui Jade, el știa că
o doare, că o doare și, mai mult, el era cauza.
„Spune-mi că nu ești virgină ”.
"Nu mai."
 Capitolul patru

Duminicile erau zile distractive pentru Jade. Erau momentele în care își ajungea din urmă
cu rufele. Ea nu avea un aparat în apartamentul ei, deoarece exista un spațiu comun separat
la etajul principal al blocului.
Numai că astă zi nu a mai avut nevoie să meargă la spă lă torie, așa cum o fă cuse pe a ei în
urmă cu două zile. Câ nd își întâ lnise bă rbatul misterios.
Așa că , în loc să facă ceea ce a ajuns să iubească ca parte a rutinei ei, ea s-a așezat pe
canapea și a încercat să nu se gâ ndească la ce sa întâ mplat cu el.
El se împinsese înă untrul ei, iar durerea fusese atâ t de șocantă , încâ t nu se putea opri să
scoată un sunet. Citise, cu mult timp în urmă , că prima dată a unei femei a fost dureroasă ,
dar nu se așteptase la câ t de mult o să doară . O surprinsese și apoi, pentru a înră ută ți
lucrurile, el se oprise. Se retră sese de parcă ar fi fost respins de ea. Jade nu-l oprise. Ea nu
știa cum a pă ră sit apartamentul ei, doar că a fă cut-o.
Pe cearșafurile ei fusese sâ nge. Timp de ore, stă tuse pe pat, cu picioarele strâ nse la piept,
unde se uita la acea pată , știind că se dă ruise unui bă rbat al că rui nume nici mă car nu-l
cunoștea. Jade nu știa ce a scos-o din stupoare. Fă cuse mai întâ i un duș, încercase să -și
spele toată amintirea primei ei întâ lniri dezastruoase. Apoi, se dusese în dormitorul ei, își
dezbră case patul și se dusese și își spă lase rufele.
De atunci, ea a fost amorțită , plimbâ ndu-se nă ucită , neștiind ce să facă . Se gâ ndise mult la
prima dată . Niciodată nu și-a imaginat că va merge atâ t de dezastruos. De fiecare dată câ nd
încerca să nu se gâ ndească la asta, pă rea că asta era tot ce putea face, ceea ce era un coșmar.
Ș i așa, într-o duminică , ea stă tea, fă ră televizor, doar privind în spațiu. Nu la scaun. Nu
atinsese acel scaun de câ nd l-a gă sit stâ nd în el, pentru că nu voia să se gâ ndească la asta.
Ce fă cuse ea ră u?
Să fi fost pentru că era virgină ? A urâ t asta?
Ce-l respingase?
Timpul a trecut.
Orele s-au amestecat, iar câ nd în sfâ rșit s-a întunecat, Jade era atâ t de să tulă să se
gâ ndească la el, încâ t a luat o decizie. Era un bar, nu prea departe de locul unde locuia ea.
Mâ inile îi tremurau câ nd apuca o rochie neagră , niște colanți, pentru că era încă atâ t de frig
și niște tocuri. Nu știa ce avea de gâ nd să facă sau de ce, dar și-a pă ră sit apartamentul, cu o
jachetă mare.
Merse din nou cu viteză , îndreptâ ndu-se spre bar. Era chiar după colț, niciodată ocupat. Nu
era nicio coadă , iar ea a trebuit să coboare treptele pentru a ajunge la uşă . A tras adâ nc aer
în piept, a coborâ t scă rile și a pă șit. Erau mai mulți bă rbați și femei, cu un cuplu pe ringul de
dans. Ignorâ ndu-i, se duse direct la bar și luă loc.
Jade nu intenționa să ia pe nimeni, dar spera să fie distrasă . Asta era tot ce voia ea. Câ teva
ore fă ră să se gâ ndească la bă rbatul care intrase în viața ei în cel mai neconvențional mod și
nu provocase decâ t o catastrofă .
Barmanul s-a apropiat de ea, iar ea a cerut un pahar de vin. Ura berea, nu-i plă cea tequila și
își dorea doar o bă utură bună și liniștită . Vinul suna frumos.
Barmanul i-a dat un pahar de vin, apoi a continuat să discute cu alți clienți.
Se uită la pahar, apoi se frecă de tâ mple. Nu știa ce naiba face. Nu asta și-a dorit ea. De ce se
comporta așa? Frica îi curgea pe coloana vertebrală și stomacul i se simțea de parcă îi face
șlapi.
Ea bea vinul și apoi se ducea acasă . Ridicâ ndu-și paharul la buze, luă o înghițitură și încercă
să nu facă o strâ mbă . Nu a avut un gust foarte frumos. Acesta este motivul pentru care a
ră mas pe ceai, cafea sau sucuri de fructe și ape.
— Vrei să -mi spui ce dracu faci aici?
Jade se încordă în timp ce bă rbatul ei misterios tă ie însuși vederea restului barului. Era
mult mai mare decâ t ea și era doar mușchi, nu că ea l-ar fi vă zut gol.
Ea nu știa cum a fă cut-o, dar chiar și în bar, el pă rea atras de întuneric și umbre.
„Beu ceva.” Voia să -l ignore și să pretindă că nu există .
Numai că nu a plecat. A pocnit din degete și în câ teva secunde, un pahar de whisky era
acolo în palmă .
„De ce nu mă poți lă sa în pace?” ea a intrebat.
„De ce ești în acest bar?”
"Treaba ta." Nu știa de unde își fă cuse curajul să -i vorbească așa.
El a chicotit. „Ah, deci pisicuța are gheare. Începeam să mă întreb.”
„Nu sunt un animal de companie.”
El a zguduit. "Ș tiu."
Se uită la paharul ei de vin. Chiar dacă încercase să nu se gâ ndească la el și, de fapt,
petrecuse mult timp încercâ nd să se gâ ndească la orice altceva, nu se putea abține să nu se
întrebe ce ar trebui să facă . Ar trebui să strige? Îi dai o palmă peste față ? Ignora-l? Să -l
tratezi ca pe nenorocitul care a fost?
Tot ce a simțit a fost... ră nită . O pă ră sise.
Strâ ngâ ndu-și buzele, a încercat să se concentreze asupra vinului și asupra faptului că voia
să -l uite.
Totuși, iată -l că era. Ea se încruntă . De unde știa el unde era ea?
Ea se întoarse spre el. "Ma urmaresti?"
El nu a ră spuns.
„Ești, nu-i așa? Este singurul mod în care ai putea ști unde mă aflu în orice moment.”
Strâ nse din dinți, apoi se ridică .
Nu avea nevoie să bea restul vinului. Trebuia să plece, să se întoarcă în apartamentul ei, câ t
mai departe de el. Nu merita timpul sau atenția ei. Ea nu îi datora nimic.
El te-a salvat.
Dar apoi, a plecat după ce i-a luat virginitatea și asta nu i-a dat dreptul la nimic.
Jade nici nu-și putea aminti de ce coborase în acest bar în primul râ nd. Nu era ca și cum ar fi
vrut să ridice un bă rbat. După ce deja i-a luat pe cineva virginitatea, n-avea cum să meargă
cu un alt bă rbat.
Cu bă utura deja plă tită , și-a lă sat ultimul vin, și-a apucat geaca pe care o pusese în poală și
s-a ridicat. Nici mă car nu s-a uitat înapoi la bă rbatul ei misterios. Tot ce voia să facă era să
meargă acasă .
A urmat-o. Îi simți palma la baza spatelui în timp ce mergea pe stradă . Nu era nimeni în
preajmă , ceea ce ea ura. Ura și faptul că se simțea atâ t de în siguranță cu el aproape.
Asta a fost o nebunie. Nu exista alt cuvâ nt pentru asta. Trebuie să fie nebună pentru a fi
mâ ngâ iată de un bă rbat care a pă ră sit-o după sex. Nici mă car nu a completat, nici pentru
niciunul dintre ei.
Chiar în afara ușii apartamentului ei, se opri și se întoarse. „Vrei să te oprești!” Ea a vrut să -
și trâ ntească piciorul de pă mâ nt, să -i arate că a vrut să facă afaceri, dar și-a ținut corpul
înră dă cinat pe loc. „Nu vreau să vii în apartamentul meu. Ai fă cut alegerea ta și vreau să mă
lași în pace.”
Fă cu un pas spre ea.
Avea de gâ nd s-o să rute? Să -i spui la revedere? Nu prea putea să -l citească pe el sau pe
expresia lui.
Lui Jade nu-i plă cea senzația neplă cută care a început să se învâ rte în corpul ei la gâ ndul că
nu-l va mai vedea niciodată . Era o prostie, pentru că nu voia să -l mai vadă . Nu.
Ș i totuși, ea a vrut să -l vadă din nou.
— Nu, spuse el.
Ce naiba a însemnat asta?

****

Braxton era obișnuit să provoace multă durere. A fă cut-o să ptă mâ nal, dacă nu zilnic. Câ nd
era vorba de Jade, el nu suporta durerea pe care i-o provocase. În acel moment, se simțise
ca un adevă rat monstru. Ș tia că în viața lui fă cuse multe lucruri monstruoase, dar niciunul
nu a egalat ceea ce simțea că i-a fă cut lui Jade. Nu se aștepta ca ea să fie virgină .
Chiar dacă avea toate informațiile despre ea, nimic nu indica că ea nu fusese niciodată cu un
bă rbat. Da, i-a spus că nu a fost norocoasă câ nd a fost vorba de întâ lniri. Au fost date și din
câ te a putut constata, nu s-au terminat bine. Îi plă cea asta pentru că doar gâ ndul că un alt
bă rbat o atingea îl umplea de o furie ucigă toare. Ar vâ na orice bă rbat care ar încerca să o
atingă . Acum îi aparținea lui.
Fecioria ei și sâ ngele pe care el vă rsase între coapsele ei îl tresă riseră . A plecat și a jurat să
nu se mai întoarcă niciodată . Ori de câ te ori fă cea un jură mâ nt în trecut, nimic nu l-a putut
face să -l încalce, dar s-ar pă rea că Jade ar putea. Nu avea putere câ nd era vorba de ea.
Ea era o obsesie și o nevoie pe care nu o putea nega. Chiar dacă și-a promis că nu o va mai
verifica și nu va vedea cum se descurcă , se simțea atras de ea, de parcă nu se putea abține.
Ș tia că a tresă rit și a încurcat-o spunâ ndu-i că nu, dar nu i-a pă sat. Nu avea cum să plece și
trebuia să facă ceva pentru a se compensa cu ea. Fă ră niciun avertisment, aplecă -te, pune
umă rul spre stomacul ei și apoi o ridică . A scos un mic mormă it în timp ce o ridică de pe
pă mâ nt. Ș tia deja codul pentru apartamentul ei.
"Ce faci? Pune-ma jos." Ea i-a plesnit fundul, dar lui nu-i pă sa de bă tă turile ei mici.
A intrat direct în lift. Nu era nimeni prin preajmă , iar el a continuat să o țină în brațe.
„Nici mă car nu-ți știu numele și ești atâ t de nepoliticos. Acest lucru este enervant. Pune-ma
jos!" Ea i-a plesnit din nou în fund, iar de data aceasta el a ținut-o pe loc cu mâ na sub obrajii
fundului ei, apoi cu cealaltă , i-a dat o lovitură dră guță . Nu a fost prea greu, dar a fă cut-o să
treacă în brațele lui.
„Tocmai mi-ai plesnit fundul?” ea a intrebat.
Nu s-a putut abține să nu zâ mbească . Acesta a fost un sentiment rar. Nu a zâ mbit niciodată .
Ea a scos un mâ râ it, iar el a simțit-o încordată și a știut că se pregă tea să dea o nouă
lovitură în fundul lui.
„M-ai lovit din nou și va trebui să continui să plesnesc în acest fund delicios”, a spus el.
Ea nu l-a lovit.
A auzit-o oftâ nd și apoi bufâ nd, ceea ce i s-a pă rut dră guț.
Ușile liftului se deschiseră , apoi el o duse direct spre apartamentul ei.
„Cheia mea este în geantă .”
Avea deja o cheie.
„Hei, nu-mi iei poșeta.” Ea scoase un mâ râ it. „Cum ai cheia de la apartamentul meu? Nu ți-
am dat niciodată o cheie.”
O furase, simplu și simplu. Așa a reușit să se strecoare în apartamentul ei. Numai că nu era
mare lucru în calea furișului, a intrat în mod flagrant.
Închizâ nd ușa, a încuiat fiecare șurub, fiind sigur că o va ține în siguranță . Dar știa că , dacă
cineva intenționa să intre în acest apartament, încuietorile erau o iluzie. Ar trebui să știe,
deoarece se sparse în multe locuri pentru a obține ceea ce își dorea.
Fredonâ nd în sinea lui, ceea ce nu era normal pentru el, nu s-a oprit și a mers cu Jade, încă
peste umă r, spre dormitorul ei.
El a pus-o jos pe podea, dar apoi, înainte ca ea să aibă ocazia să se certe cu el, i-a cuprins
fața și și-a trâ ntit buzele pe ale ei. Braxton intenționa să o reducă la tă cere. Acesta fusese
planul inițial, dar acum a îmbră țișat să rutul, care era atâ t de intens.
Jade și-a pus mâ inile pe pieptul lui și el și-a dat seama că în momentul în care l-a atins,
intenționa să -l împingă . Au alunecat pe pieptul lui, înconjurâ ndu-i gâ tul, apoi ea s-a
apropiat de el și el a simțit curbele corpului ei și erau perfecte. Îi plă cea curbele, plină tatea
fundului ei.
În ultimele nopți, visase la acest corp și la tot ce voia să -i facă . În unele dimineți, se trezea
cu un penis înțepenit, aproape de durere, atâ t de excitat.
Nu avea de gâ nd să permită să rutului sau simțirii corpului ei să -i distragă atenția de la ceea
ce voia să facă . Întinzâ ndu-se în spatele ei, gă si fermoarul și trase încet de el. Rochia s-a
slă bit în jurul corpului ei.
Jade nu a avut de ales decâ t să -și lase gâ tul, în timp ce îi împinse rochia de pe umeri, în jos
pe brațe și apoi spre talia ei. Ș oldurile ei o țineau pe loc, dar tot ce trebuia să facă era să -i
dea puțină împingere și rochia era pe podea.
Apoi, el a rupt să rutul, doar pentru a-și apă sa buzele pe pieptul ei. Ș i-a tras buzele în sus
spre gâ tul ei, lovindu-și limba de puls și apoi coborâ nd. Fă câ nd asta, se ghemui și apucă
colanții. Ar fi atâ t de ușor să scoți colanții rupâ ndu-i, dar nu a vrut să -i aducă amintiri
proaste, așa că i-a tras pe coapse. Jade a ieşit direct din ei.
A avea grijă de chiloții ei a fost ușor. În timp ce el stă tea ghemuit în fața ei, el a prins
centura, i-a tâ râ t încet pe corp, iar ea a ieșit din ele, lovindu-le cu piciorul în aceeași parte
cu restul hainelor ei.
Sutienul a fost lă sat, iar el a aruncat capul. Sâ nii ei mari nu voiau să se limiteze la strâ ngerea
sutienului. Lă sâ nd-o să cadă pe podea, el i-a luat sâ nii, tachinand sfarcurile strâ nse.
Ea a scos un geamă t, iar el a privit cum i se dă dea capul pe spate. Mâ inile ei erau strâ nse în
lateral, iar el o împinse înapoi spre pat.
— Încă ești îmbră cat, spuse Jade.
N-a spus un cuvâ nt, doar a lă sat-o jos pe pat și, în timp ce fă cea asta, s-a aplecat asupra ei.
Braxton nu avea nevoie să -și dezbrace pentru ceea ce urma să facă . Luâ ndu-i buzele într-un
alt să rut profund, el i-a distras atenția mâ ngâ indu-și mâ na pe corpul ei, fă câ nd-o pâ nă la
febră . Ciupindu-i sfarcurile, alunecâ ndu-i mâ na în jos pentru a merge între coapsele ei,
gă sind-o udă pentru el.
Braxton i-a explorat corpul, înconjurâ ndu-i clitorisul și, în același timp, a să rutat-o pe gâ t,
îndreptâ ndu-se spre sâ nii ei. Ea scoase un alt geamă t în timp ce el își mișca degetul în jos
spre intrarea ei. A așteptat reacția ei, dar câ nd nu era una, a simțit ușurare. Ultimul lucru pe
care și-a dorit era să -i provoace durere, așa că și-a continuat explorarea, fă câ nd-o pe râ nd.
O linsă .
Odată ce a distras-o fă ră minte cu tachinarea sfarcurilor ei, apoi a să rutat drumul spre
pă să rica ei. Câ nd îi luase virginitatea, era supă rat pe el însuși pentru că nu a adus-o mai
întâ i la orgasm.
Uitâ ndu-se la tâ rga ei dră guță , el a întins buzele sexului ei și și-a simțit gura apă pentru un
gust. Mirosea atâ t de frumos. Cu pă să rica ei deschisă spre el, el și-a alunecat limba de la
intrarea ei în sus spre clitorisul ei, înconjurâ nd nub.
A fă cut asta de mai multe ori, înainte de a se concentra pe clitoris. Ș i-a alunecat limba
înainte și înapoi, fă câ nd-o pâ nă la un nivel de febră și știa că era aproape de orgasm doar cu
câ teva mișcă ri de limbă , dar apoi a adus-o repede pe pă mâ nt, alunecâ nd limba în jurul
intră rii ei.
El și-a pă strat atingerile ușoare câ nd ea era aproape de orgasm. Braxton a așteptat pâ nă
câ nd ea nu a mai fost aproape de orgasm înainte de a-și explora mai mult pă să rica, iar apoi,
câ nd a coborâ t de pe acel vâ rf, s-a întors direct pentru mai mult, construind-o din nou.
Încă un geamă t și scâ ncet, iar el a înnebunit-o.
Îi plă cea gustul ei și știa că îi va lins cu bucurie pă să rica toată noaptea. Tortura nu a putut
dura decâ t atâ t de mult și, vă zâ nd că nu era crud, a patra oară câ nd a tachinat, nu i-a dat
drumul și ia permis să -și gă sească orgasmul.
 Capitolul cinci

Jade era deja confuz câ nd era vorba de bă rbați. Braxton venise la ea la bar, a dus-o acasă , a
dus-o în apartamentul ei și a petrecut noaptea lingâ ndu-i pă să rica. O adusese la orgasm de
două ori, apoi a plecat fă ră un cuvâ nt. Jade fusese prea obosită de tachinarea lui ca să facă
altceva decâ t să se ghemuiască pe patul ei și să se culce.
Acum, a mai fost o să ptă mâ nă și încă o luni la serviciu. Nu au fost renunțate linii noi sau
produse prezentate. Lunia erau fie lente, fie ocupate.
Azi a fost o zi lentă . Ea aprovizionase deja rafturile, pe care le putea rezolva între clienți.
Acestea erau genul de zile pe care obișnuia să le iubească , deoarece o ajutau să se prindă de
tot stocul, cură țenia și lucră rile generale care erau plictisitoare, dar trebuiau fă cute. Lucille
nu a fost niciodată într-o zi de luni.
Stâ nd în spatele tejghelei, Jade încercă să nu se gâ ndească la bă rbatul ei misterios. Un
bă rbat care a salvat-o, a avut grijă de ea, i-a luat virginitatea, i-a lins pă să rică și totuși ea
încă nu-i știa numele.
Trecâ ndu-și degetele prin pă r, a fă cut ceva ce încerca să nu facă și s-a uitat la ceas. De ce nu
se mișcau mâ inile mai repede?
Era ca și cum timpul ar fi avut o glumă de jucat, iar ea a fost fundul ei. Strâ ngâ nd buzele, se
deplasă de la tejghea și se duse să verifice pe rafturi. Dar totul era în ordine, nimic nu era
deplasat și ea trebuia să încerce în continuare să nu se gâ ndească la bă rbatul ei misterios
fă ră nume, care o ducea la distragerea atenției. Nu era obișnuită cu aceasta sau cu orice alt
fel de atenție.
Pierduse numă rul bă rbaților care nu o doreau. Acele aplicații stupide de întâ lniri cu
întregul da și nu, sau atingeți asta sau nu, sau orice ar fi fost.
— Apucă -te, Jade. Ea a clă tinat din cap, apoi s-a mutat în spatele tejghelei. Mai avea doar o
oră .
În ultima oră , au intrat câ țiva clienți. Unul dintre ei obișnuiți, altul nou, dar în mod clar
încâ ntați de a fi într-un magazin de cosmetice. Ea nu a cerut ajutor, dar Jade a sunat-o și a
vă zut că și-a achiziționat toată gama de produse cosmetice, ceea ce însemna că ar putea fi
un client nou și revenit.
Jade a fost politicos cu fiecare, dar, pe mă sură ce ceasul a tică it la șase seara, a fost mai mult
decâ t fericită să -i spună o zi. Ea a închis și a încuiat magazinul, și-a fă cut îndatoririle
obișnuite de a verifica casa, a numă ra, a se ocupa de ea și apoi a stins luminile și a ieșit, în
timp ce încuia ușa. Lucille l-a programat ca să știe câ nd magazinul a fost închis. Jade nu
credea că se datorează lipsei de încredere, ci doar să țină un ochi pe magazinul ei.
Nemaifiind nevoie de serviciile ei, Jade a început să se întoarcă spre apartamentul ei, care
nu era departe. De aceea îi plă cea atâ t de mult meseria ei. Intrase într-o rutină constantă și
de ce nu se deranja cu lecțiile de șofat.
Jade nu era deloc sigur câ nd i s-a ală turat bă rbatul ei misterios, dar îl simți aproape. Nici nu
trebuia să se întoarcă pentru a ști că era el. Mâ na ei era pe spray-ul cu piper din buzunarul
jachetei, dacă avea nevoie să -l folosească . O privire pe geamul unei mașini care trecea și ea
îi vă zu reflexia în spatele ei. Nu s-a putut abține să nu zâ mbească pentru că i se simțea atâ t
de bine să fie acolo și aproape de ea. A inspirat adâ nc și și-a slă bit strâ nsoarea spray-ului cu
piper.
Îi puse o mâ nă în spate și se îndreptară spre apartamentul ei. Înainte ca ea să aibă ocazia să
introducă codul pentru a intra în apartamentul ei, el era acolo, apă sâ nd codul. Jade nu voia
să știe cum obținuse acces la codul ei de securitate.
Au intrat în lift, iar ea s-a uitat la el. Pentru unele femei, el poate pă rea un monstru,
înfricoșă tor. Cicatricile de pe fața lui dispă ruseră , dar ea nu le deranja. Voia să -l întrebe
despre ei, dar dacă nu-și dă numele, se îndoia că va vorbi despre trecutul lui.
— Bună seara, spuse ea. Ea nu știa dacă se ră zgâ ndise să -i placă sau nu discuțiile, dar,
oricum, avea să încerce. „Aș adă uga numele tă u, dar nu-l știu.” Ea și-a lins buzele. "Ai avut o
zi buna?" Ea aruncă o privire spre el, iar el continuă să o privească . Jade nu putea să -l
citească .
„Nu știu dacă ai avut o zi bună sau o zi proastă . Am avut o zi lentă . Nu mulți clienți. Cei pe
care i-am avut au fost dră guți. A fost bine. Îmi plac astfel de zile. Prefer zilele pline, așa că
nu trebuie să mă gâ ndesc mult, dar nu putem obține întotdeauna ceea ce ne dorim.” Avea
senzația că a obținut ceea ce își dorea. Tot ce trebuia să facă era să pocnească din degete și
tot ce și-ar dori să i se acorde. "Vremea este rece."
Liftul s-a oprit și au ieșit din el, mergâ nd spre ușa ei.
Braxton îi luă cheia din mâ nă și o strecură în broască . Ea nu se putea abține să nu se uite la
gâ tul lui. Ink i-a decorat gâ tul.
"A durut?" ea a intrebat.
El întoarse capul și ea vă zu stră lucirea din ochii lui. „Ce te-a durut?”
„Cerneala ta? Tatuajul tă u? A durut?"
"Nu."
Au pă șit în apartamentul ei, iar Jade și-a întins mâ na spre jacheta și era pe cale să o scoată
câ nd ordinul lui a oprit-o.
— Scoate-ți hainele, spuse el.
Acest lucru a fă cut-o să se oprească și să se întoarcă spre el. Închisese deja ușa și ea îl auzi
încuind șuruburile la loc. Nu era unde să meargă niciunul dintre ei.
"Ce?"
„M-ai auzit, scoate-ți hainele, acum. Te vreau goală .”
Jade se încruntă . Cererea lui a fost nepoliticos, dar, în același timp, ea nu a putut să nu fie
trezită . Nici mă car nu știa cum ar putea să ia în considerare grosolă nia lui, dar și-a
dezbră cat jacheta și apoi s-a îndreptat spre dormitorul ei.
Ea nu a ajuns prea departe.
"Unde crezi ca pleci?" el a intrebat.
„Mă voi dezbră ca.” Ea ară tă spre dormitorul ei.
A zguduit și a clă tinat din cap. „Nu ai nevoie de dormitorul tă u pentru a te dezbră ca, iubito”,
a spus el.
Nimeni nu o mai spusese vreodată „iubită ”.
„Dezbră că -te aici.”
Jade aruncă o privire în jurul ușii ei din față . Ușa era închisă și erau destul de departe de
ferestre. Ea s-a uitat la el și, în timp ce el stă tea aici, controlâ nd spațiul să u, i s-a pă rut
aproape imposibil să -l ignore.
— Dezbră că -te, spuse ea, tră gâ nd adâ nc aer în piept, sperâ nd că o va împotrivi. Simțea
nervii că lă toresc pe coloana vertebrală .
Roțuindu-și buza de jos, s-a dus la nasturii bluzei și a început încet să -i dea drumul pe unul,
apoi pe celă lalt. I-a împins prin bucle, deschizâ ndu-și că mașa și și-o desprinse de pe umeri,
lă sâ nd-o să cadă pe podea. Apoi, s-a dus la pantaloni. Încă o dată , ea optase pentru elastic,
pentru că erau atâ t de confortabile. Ea s-a prins de fiecare parte și le-a împins în jos.
Jade nu știa dacă ar fi trebuit să facă asta sexy, balansâ ndu-și șoldurile dintr-o parte în alta
sau imaginâ ndu-și o melodie câ ntâ nd. Pantalonii erau pe podea. Acum stă tea în fața lui într-
o pereche de cizme, chiloți și sutien. Ea și-a desprins cizmele de pe picioare după ce a
eliberat fermoarul. Dâ ndu-i cu piciorul, se îndreptă spre sutien și îl desfă cu, lă sâ ndu-l să
cadă pe podea. Chiloții ei au fost ultima haină .
Încă o dată , ea pierduse numă ră toarea de câ te ori era goală , iar el nu era. Bă rbatul ei
misterios era îmbră cat complet. Pă rea să fie ceea ce s-au fă cut unul altuia. Trebuia să se
întrebe dacă va fi vreodată un moment în care să -l vadă complet gol.

****

Braxton era tare ca nenorocitul de rock.

Toată ziua, încercase să -și distragă atenția de la amintirea dră gă lașului dră guț al lui Jade. El
o adusese de două ori la orgasm cu gura, explorâ nd ce o fă cea să tică ie, mai ales cu pă să rică .
Jade era mai mult decâ t clitorisul ei dulce.
Chiar și totuși, el a vrut să -și îngroape mingile de penis adâ nc în ea. Voia să șterge fiecare
amintire despre prima dată câ nd o luase.
Braxton a vrut ca ea să -și amintească doar de bine, astfel încâ t, atunci câ nd el nu era acolo,
să se gâ ndească la el tot timpul. Ș tia că era crud din partea lui să -și dorească asta, dar nici
nu îi pă sa. Viața era crudă .
Jade își țipă se drumul în viața lui și acum pă rea că nu mai putea scă pa de ea. Nu știa dacă
era din cauză că încă nu o trase complet. În momentul în care a fă cut-o, a sperat că ea nu-i
scă pa din minți, astfel încâ t să se poată întoarce la concentrarea asupra rahatului care
conta și nu ea.
Nu era obișnuit să stea într-un loc atâ t de mult timp, sau să urmă rească pe cineva așa cum a
fă cut-o pe Jad e, decâ t dacă erau un hit.
Nimeni nu plă tea pentru ca Jade să fie scos. Pur și simplu nu se satură de ea.
Cu ea goală , el a privit cum ea își încrucișa brațele peste piept. „Nu.”
Ea le coborî încet. Îi plă cea că ea a fă cut ceea ce i s-a spus.
„Întoarceți-vă , lă sați-mă să vă vă d pe toți.”
Mâ inile ei erau strâ nse în lateral și se mișca în cerc, nu prea repede.
„Din nou... acum, întoarce-te de la mine.”
Ea i-a prezentat-o înapoi.
"Apleacă ."
Era aproape sigur că a auzit un mic mâ râ it, dar a ales să -l ignore, vă zâ nd că ea se aplecă .
„Acum, apucă -ți fundul”, a spus el.
"Ce?"
„Ia-ți fundul.” Nu era obișnuit să fie nevoit să ceară de două ori, iar dacă ea îl punea să
întrebe a treia oară , avea să -i dea fundului acelui o amprentă mare și frumoasă . Nu l-a pus
să întrebe a treia oară .
„Ră spâ ndește-o”, a spus el.
El știa că vrea să pună întrebă ri, dar ca o femeie bună , și-a desfă șurat obrajii fundului, iar el
a putut să -i vadă anusul și pisică . Braxton știa că era un tică los murdar, dar Jade pă rea să
facă din el un artist.
El nu i-a dat lui Jade permisiunea să se miște, iar ea a ră mas nemișcată . S-a apropiat și apoi
a atins curbele fiecă rui obraz fund, masâ ndu-le. Aplecâ ndu-se, și-a trecut degetele mari pe
fiecare buză a pă să ricii ei. A auzit geamă tul ei blâ nd, dar nu și-a pierdut concentrarea. Cu
privirea lui fix la intrarea ei, și-a mutat degetul mare spre ea, apoi a apă sat înă untru. Simțea
câ t de umedă era și câ t de strâ nsă .
Își împinsese pula în ea doar o dată , sfâ șiind virginitatea ei.
Ș i-a luat degetul mare și l-a scos, apoi a aspirat degetul, gustâ nd-o. Data viitoare, el nu și-a
folosit degetul mare, ci și-a apă sat un singur deget în interiorul ei strâ ns, că ldură umedă . L-
a dus pâ nă la deget câ t de adâ nc a putut. A adă ugat un al doilea deget și a început să o
întindă și, pentru că nu a putut rezista, cu cealaltă mâ nă , a mâ ngâ iat un singur deget de
anusul ei.
"Ce faci?" ea a intrebat.
Ea nu s-a smucit, dar s-a încordat.
„Relaxează -te, nu am de gâ nd să -ți trag fundul.” Inca . Dar el nu a adă ugat asta, deoarece
avea sentimentul că ea nu ar fi prea acceptat.
Stră gâ ndu-și degetele din pă să rică , el a apucat-o de șolduri și apoi a mișcat-o astfel încâ t să
fie aplecată peste canapea. Îi puse mâ inile în fața ei, amortindu-le pe pernă .
"Ce faci?" întrebă ea din nou.
„O să te trag, dar o să te bucuri de asta de data asta.”
Ș i-a deschis nasturele pantalonilor, a alunecat fermoarul în jos, avâ nd grijă să nu-i prindă
pula dureroasă . Era atâ t de dur.
Braxton și-a înfă șurat degetele în jurul penisului, lucrâ nd de la bază pâ nă la vâ rf, apoi
înapoi din nou. Vâ rful era deja moale cu pre-cum.
Lă sâ ndu-și penisul, și-a apă sat palma între coapsele ei desfă cute și a început să -i mâ ngâ ie
clitorisul. Mergâ nd înainte și înapoi, lucrâ nd-o pâ nă câ nd ea a gemut și zvâ rcolindu-se pe
palma lui. Apă sâ ndu-și două degete în pizda ei, el și-a folosit degetul mare pentru a-i
mâ ngâ ia și tachina clitorisul.
A simțit momentul în care ea era aproape de orgasm, apoi a ră sturnat-o peste margine,
savurâ nd strigă tele ei de plă cere în timp ce ea i le acorda. Erau muzică dulce, frumoasă și
exact ceea ce voia el să audă .
"Atâ t de frumos."
Ea i-a înmuiat mâ na cu eliberarea ei, iar el și-a înfă șurat aceeași mâ nă în jurul penisului,
apoi a apă sat vâ rful de intrarea ei. El a înghiontat înă untrul ei, simțind câ t de strâ nsă era
încă .
Ea s-a încordat, iar cu cealaltă mâ nă , el i-a masat baza spatelui. "E în regulă . De data asta, nu
va strica.”
El o adusese deja la orgasm și, în loc să o ia tare și repede, intenționa să -și ia timpul, să -i
exploreze pă să rica și să încerce să -și scape mintea de amintirea ei, odată pentru totdeauna.
Cel puțin așa era planul.
Nu avea nevoie să știe planul. Câ nd înceta să apară în pragul ușii ei sau să o urmă rească , ea
avea poza. Avea sentimentul că Jade nu va fi prea fericit că el pleacă fă ră un cuvâ nt.
Câ nd câ țiva centimetri din penisul lui erau în interiorul ei, el se ținea perfect nemișcat.
Lă sâ ndu-și penisul, el a apucat-o de șolduri. Ar fi atâ t de ușor să trâ ntești fiecare centimetru
în gaura ei strâ nsă și umedă , dar el nu a fă cut-o. Asta se terminase cu un dezastru și nu și-a
fă cut obiceiul să -și repete greșelile. Așa că , el s-a ținut de șoldurile ei și apoi a început încet
să se ușureze în ea, câ te un centimetru.
Privind-o cum ia penisul a fost al naibii de amețitor. Îi plă cea să -și vadă lungimea dispă râ nd
în corpul ei. În ultimul centimetru, nu se putu abține să nu-și împingă șoldurile înainte,
fă câ nd-o să -l ia pe tot. Se simțea de parcă era la mâ ner în interiorul ei.
Jade nu țipa de durere și nici nu-l implora să se oprească .
Braxton s-a ținut perfect nemișcat și a așteptat. Secundele au trecut. Ș i apoi, nu a mai avut
ră bdarea să aștepte și, ținâ ndu-se de șoldurile ei, a început să se legă neze înă untru și să
iasă din ea. Încet la început, și apoi accelerâ nd, din ce în ce mai repede, pâ nă câ nd nu a
putut să -și vadă cu adevă rat tâ rcoaica luâ ndu-l pe tot.
El a închis ochii, simțindu-i pă să rica strâ nsă în jurul lungimii lui, mulgâ ndu-l. Braxton era
atâ t de aproape. Ș tia că ar trebui să se retragă pentru că nu purtase din nou prezervativ. De
ce era Jade atâ t de diferit? Nu a uitat niciodată să poarte prezervativul cu altcineva. Nu că ar
fi fost cu altcineva de ceva vreme.
Lovindu-se tare și adâ nc în ea, el nu și-a reținut orgasmul, ci a împins pâ nă la capă t
înă untrul ei și a strâ ns din dinți, intrâ nd puternic și repede în interiorul că ldurii ei strâ nse.
În fundul minții sale, Braxton știa că ar trebui să iasă , să -și ridice pantalonii, să facă
fermoarul și să plece. Nu ar trebui să se uite înapoi la ea. Asta era ceea ce trebuia să facă .
Avea toată intenția să o facă și nu se mai întoarce. Numai că , în timp ce deschise ochii, era
încă adâ nc în ea.
Trecâ ndu-și mâ inile pe corpul ei, el se blestema în propriul cap pentru că era un nemernic
și nu a scă pat. A trebuit să plece, să o lase pe Jade să -și tră iască viața în pace. Să gă sesc un
bă rbat care să fie demn de ea.
Nu avea de gâ nd să oprească cine era.
Oamenii trebuiau uciși și tratați, iar el era bun la moarte. Nimic altceva.
Jade era bun. El n-a fost. Tră iau în două lumi diferite și totuși el se trezi aplecat asupra ei și
apă sâ ndu-și buzele de urechea ei.
— Nu te-am ră nit, nu? el a intrebat.
"Nu. S-a simțit... minunat.”
"Bun."
Părăsi.
Nenorocitul.
Prick.
Părăsi.
Braxton a scos din pă să rică și nu s-a putut abține să nu se uite la cum iesea din intrarea ei.
Voia să o împingă înapoi, să o facă să pă streze totul în ea.
Părăsi.
El nu a plecat.
În schimb, o ridică pe Jade în brațe și o duse pâ nă la baie. Ea avea să fie moartea lui.
 Capitolul șase

Bă rbatul ei misterios îi fă cuse o baie. El pusese să ruri înă untru și apoi o ajutase să se urce
în cadă . Dintr-un motiv oarecare, se așteptase ca el să plece fă ră un cuvâ nt. Ori de câ te ori
erau intimi, primul lucru pe care încerca să -l facă era să scape, să se îndepă rteze câ t mai
mult de ea. A ajuns să se aștepte la asta.
Numai că a surprins-o câ nd a început să -și scoată hainele. Din nou, ea observase că ea era
mereu goală și el trebuia să fie întotdeauna îmbră cat complet.
O parte din ea se aștepta ca el să se urce în cadă cu pantalonii și că mașa pe el. Numai că s-au
desprins pantalonii, la fel și că mașa. Purta o pereche de slip negri și s-au desprins și ei.
Ea nu se putea abține să nu își lingă buzele la vederea lui. Bă rbatul ei, dacă ar fi putut să -l
numească așa, era foarte musculos și acoperit de cerneală . Ea observase cerneală în jurul
gâ tului lui și era și la manșetele că mă șii lui. Brațele aveau cerneală , la fel și pieptul și
spatele. Nu era complet acoperită , ea încă putea să -i vadă pielea care se uită de sub ea, dar
asta nu conta. Era o operă de artă și era atâ t de mult, încâ t nu putea discerne un design de
altul.
Ea se îndepă rtă din drum în timp ce el se urca în cada vizavi de ea.
Lingendu-și buzele, nu avea idee ce să spună . Ei nu ajunseseră niciodată în acest punct. El
pleca mereu, iar ea era obișnuită cu întrebă rile și confuzia, neștiind ce să facă sau să spună .
Ca acum, cuvintele i-au eșuat. Nu știa ce să facă pentru a umple tă cerea.
A fost liniștea chiar incomodă ? Habar n-avea.
Aruncâ nd o privire în jurul bă ii ei, se duse la urmă toarea ei linie confortabilă de cură țenie .
Nu știa de ce s-a gâ ndit să facă cură țenie. Mama ei i-a spus mereu că o casă curată este o
casă fericită . Nu știa dacă acesta era un fel de slogan sau doar mantra mamei ei. Oricum, a
funcționat pentru că se simțea mult mai fericită gâ ndindu-se la cură țare.
„Cum e pă să rica ta?” el a intrebat.
Asta a scos-o imediat din zona ei de confort cu o lovitură grea.
„Huh?” întrebă ea, puțin confuză .
„Pă să rica ta. Ultima dată câ nd... ai fost ră nit.”
„Oh, uh, se simte bine.”
El a zambit. "La ce te gandesti?"
„Nu vrei să știi.”
"Încearcă -mă ."
„Mă gâ ndesc la cură țenie.” Nu s-a putut abține să nu tresară .
„Cură țenie?”
„Da.”
"De ce? Te simți murdar?”
De data asta, s-a încruntat. Ea clă tină din cap. „Nu mă simt murdar, dar simt că plă cile alea
de acolo vor avea nevoie de cură țare. Am... nu am fă cut niciodată asta.” Ea și-a ciugulit buza
de jos, încercâ nd să gă sească cuvinte care să aibă sens.
„Ai fă cut asta?”
Ș i-a forțat un zâ mbet pe buze și acum era nervoasă în caz că el ar fi decis să plece. „Tu pleci
mereu. Nu avem... conversația de după . Pur și simplu pleci, și mie... îmi place să te vă d goală ,
în sfâ rșit, și că ești în cada mea, și nu știu ce să spun.” Ea a scos un pic de râ s. „Nici mă car
nu-ți știu numele.”
Tă cerea a umplut spațiul dintre ei. Jade avea senzația că a pus cu adevă rat piciorul în el și
se ura pe ea însă și. De ce nu putea să stea tă cută și să nu scoată niciun sunet? Ar fi mult mai
ușor.
Probabil că fusese cu sute de femei, dacă nu cu mii, și probabil toate acționaseră cu o
sofisticare pe care ea nu o poseda.
„Braxton.”
Jade se uită la el. "Ce?"
"Asta e numele meu. Braxton.”
„Braxton.” Nu știa de ce, dar a fost un pas uriaș pentru ea. „Îți cunosc numele de familie?”
— Nu, spuse el.
"Oh. Ei bine, îmi place Braxton.” Nu s-a putut abține să nu zâ mbească și și-a întins mâ na.
„Eu sunt Jade.”
Buzele lui se simțiră și ea avea să ia asta ca pe o victorie și că el era puțin fermecat de ea.
„De ce nu vrei să -ți știu numele?” ea a intrebat.
Se uita la ea. — Jade, cred că amâ ndoi știm că nu am slujba convențională de la nouă la
cinci.
„Nu, nu credeam că ai fă cut-o.” Ea strâ nse buzele împreună . Vă zâ nd cicatricile de pe fața lui,
degetele tă iate și atitudinea lui generală , ea și-a dat seama că era cineva diferit. „Ajung eu să
știu cine ești?”
"Nu."
"Oh."
„Pentru siguranța ta.”
„Propria mea siguranță .” Ea a spus cuvintele încet și a știut că repetă mult ceea ce a spus el.
„Mi-ai spus să nu mă duc la poliție. Să nu spun nimic.”
El a dat din cap.
— Ai avut grijă de tipul care m-a atacat, nu-i așa? ea a intrebat. Ea vă zuse, de asemenea, o
mică bucată în ziar cu câ teva să ptă mâ ni în urmă despre un cadavru singur gă sit pe o alee.
Detectivii au pus-o pe seama unei bande de stradă sau a unei afaceri proaste cu droguri, sau
cel puțin așa a descris-o presa.
Jade vă zuse locația și știa exact cine era.
"Da."
„Ești un criminal?” ea a intrebat.
"Da și nu. Asta e tot ce vei ști.”
„Ar trebui să -mi fie frică ?”
"Nu."
„Nu ai de gâ nd să mă omori?”
„Jade, dacă aș fi vrut să te ucid, aș fi fă cut-o deja. Nu îmi fac un obicei de a mă dracu de
femeile pe care o să le omor. Asta nu mă deranjează .”
„Îți dai seama că este un șoc pentru mine să am această conversație.”
„Atunci vorbește-mi despre altceva.”
"Precum ce?"
"Orice. Doar vorbeste."
„Nu am absolut nimic despre ce să vorbesc. Mintea mea este un gol chiar acum. Tocmai mi-
ai spus puțin despre cine ești, iar eu... da, cuvintele îmi eșuează acum.” Ea pur și simplu se
bă tea.
„Spune-mi despre ziua ta”, a spus el.
Ș i-a sprijinit capul pe mâ nă și chiar a închis ochii.
Habar n-avea dacă singurul motiv pentru care voia ca ea să vorbească era ca să -l trimită la
culcare.
Aruncâ nd o privire prin cameră , a încercat să se gâ ndească de unde să înceapă , așa că i-a
spus despre câ nd s-a trezit. Ea a să rit peste rutina ei de dimineață . S-a dus direct la cafeaua
ei de dimineață și la produsele de patiserie daneze. Nu fă cută în casă , dar se ră sfă țase cu o
zi înainte la brută rie. Nu mergea întotdeauna la brută rie, dar se simțise ca genul de zi în
care avea nevoie de gustul dulce. Ea i-a spus despre muncă , că a fost lungă , grea, și apoi a
fă cut tot drumul înapoi pâ nă unde i s-a ală turat în seara asta. Jade se opri și simți că era pe
cale să sforă ie.
Braxton deschise ochii, apoi întinse mâ na spre ea. „Ai avut o zi plină .”
„Aflu despre ziua ta ?” ea a intrebat.
Înainte ca ea să mai poată pune întrebă ri, el o trase în poală și o fă cuse să se încalece pe el.
A fost surprinsă să simtă creasta tare a penisului lui între coapsele ei. A întins mâ na între ei,
a ridicat-o în sus și apoi a adus-o înapoi pe lungimea lui. Ea îl prinse strâ ns de umerii,
încercâ nd să se țină , și gemu numele în timp ce el se împinse pâ nă la capă t în ea.
— Ești atâ t de strâ ns, spuse el.
Își dă du drumul, o apucă de șolduri și apoi o așeză pâ nă la mâ ner pe lungimea lui. Nu s-a
putut abține să nu geme la simțirea mingilor lui, adâ nc în ea. Era atâ t de lung și gros și o
umplea pâ nă la refuz.
Braxton se lă să pe spate, apoi gemu. „Asta este mult mai bine. Ziua mea a fost plictisitoare
pâ nă câ nd m-am hotă râ t să urmez această brunetă dră guță acasă . Ea nu s-a luptat prea
mult și am știut că , câ nd am ajutat-o să intre în apartamentul ei, pula mea avea să fie adâ nc
în ea pâ nă la sfâ rșitul nopții.
Ea a gemut, aruncâ ndu-și capul pe spate și a încercat să -și stă pâ nească entuziasmul, dar a
fost imposibil.
„Ș i tu ai fă cut?” ea a intrebat.
„Da, iar acum o să -mi strige numele câ nd o fac să vină .”

****

Braxton aruncă o privire peste pat.

Ar fi trebuit să plece deja. Avea toată intenția să plece. Să o dracuiesc și apoi să plece fusese
planul, dar apoi o să rutase pe gâ t. Un lucru după altul, iar el era în baie cu ea. Apoi l-a
întrebat numele lui. Nu avea de gâ nd să -i spună , dar în secunda urmă toare, a fă cut-o.
Jade se încurca cu mintea lui nenorocită .
Apoi, a tras-o și în cadă . A dus-o în dormitor, a fă cut dragoste cu ea a treia oară . Intenționa
ca asta să fie ultima dată . S-a convins să o lase să adoarmă , apoi avea să plece.
A dormit.
Aruncâ nd o privire la momentul respectiv, vă zu că era puțin după șase.
Braxton nu a dormit niciodată . O copilă rie, stă pâ nită de frica de ceea ce avea să se întâ mple,
îl împiedicase să se bucure de somn. A dormit doar câ teva ore o dată . Au fost momente în
care era sigur că a dormit cu un ochi deschis.
Aruncâ nd o privire la Jade, o vă zu ghemuită lâ ngă el. Pă rul îi era desfă șurat în evantaie, iar
palma îi era întinsă pe pat. Pă rea atâ t de calmă și liniștită . Nu voia să -i distrugă pacea.
Părăsi.
Aceasta a fost șansa lui să plece.
Mutâ ndu-și pă turile de pe corp, a coborâ t din pat fă ră să scoată niciun sunet. S-a dus la baie,
a luat o scurgere, s-a spă lat pe mâ ini și a gă sit o periuță de dinți de rezervă . Din nou,
pierdea timp prețios. Trebuia să plece. A avea atașamente nu a fost niciodată bine. I-a fă cut
pe oameni slabi, mai ales pe oameni ca el.
Verificâ nd ora, a vă zut că era șase și cincisprezece minute. Deja stă tuse prea mult.
Ridicâ ndu-și pantalonii și topul, i-a tras pe ei și apoi s-a îndreptat spre bucă tă rie. El s-a
oprit. Cafea. Asta ar fi ceva pentru ea să se trezească . Avea nevoie. Nu avea de gâ nd să lase
un bilet.
Cu cafeaua pusă , era pe cale să plece din bucă tă rie, dar apoi se gâ ndi la ea să mă nâ nce micul
dejun. Nu o hră nise noaptea trecută . Se dracuseră , iar acum nu-i plă cea gâ ndul că ea se
trezește înfometată și nu lua un mic dejun bun.
S-a dus la frigiderul ei, a scotocit rapid înă untru și a gă sit ceea ce că uta: slă nină și ouă . Micul
dejun al campionului ... cel puțin așa ar fi. Avea să aranjeze totul pentru ea și apoi să plece.
Braxton a gă sit o tigaie și în scurt timp fă cea slă nină și ouă , parfumul lor fă câ ndu-și gura
apă .
Faci totul greșit.
Ar trebui să pleci și să nu te întorci.
Era dimineață . Nu a ră mas niciodată să vadă pe cineva dimineața.
„Pregă tiți micul dejun.”
Ș ansa lui de a pleca a dispă rut.
Se întoarse și îl vă zu pe Jade zâ mbindu-i. Pă rea puțin adormită . În jurul feței ei erau niște
pete mai închise de pă r, anunțâ ndu-l că fusese deja la baie și și-a stropit fața cu apă .
— Stai, spuse el.
„Ș tii că nu trebuie să faci asta.”
De parcă ar fi vrut să o tră deze, stomacul ei a început să mâ râ ie. Ea a scos un geamă t.
„Taci să te plâ ngi.”
„Ț i-a spus cineva vreodată că ești nepoliticos?”
Ea și-a scos scaunul și s-a așezat la masă .
A lă sat slă nină și ouă să -i toarne o cană de cafea. „Smâ ntâ nă , zahă r?”
„Puțin lapte, atâ t am nevoie”, a spus ea.
I-a turnat o bă utură și i-a dat-o.
Micul dejun era gata, așa că l-a pus în fața ei. A pus și pâ inea și untul pe masă . Braxton
gă tise suficient și pentru el. Mergâ nd împotriva propriilor promisiuni, el i s-a ală turat,
stâ nd vizavi.
Pă rul lui Jade a că zut în jurul ei în valuri, iar el a remarcat, de asemenea, că și-a pus
ochelarii astă zi. El s-a gâ ndit că purta lentile de contact câ nd se ducea la muncă . Ară ta atâ t
de sexy.
Câ nd a lă sat-o în pat, ea fusese goală . Acum purta o că mașă veche și decolorată și o pereche
de pijamale.
— Mă așteptam să fii plecat, spuse ea.
„Am avut toată intenția să plec.” Nu avea rost să minți.
— Oh, spuse ea.
"Bucurați-vă de micul dejun."
„M-am distrat aseară .” Stomacul ei mâ râ ia.
„Ș i data viitoare, mă voi asigura că te hră nesc. Acum, mă nâ ncă -ți micul dejun.”
„Ești mereu atâ t de șef”, a spus ea, încrețindu-și nasul.
El îi fă cu cu ochiul. Era obișnuit să obțină ceea ce își dorea. În mod normal, nu era chiar atâ t
de dră guț în privința asta. Adesea, trebuia să -și folosească pumnii sau picioarele. Apoi,
bineînțeles, va trebui să -și folosească echipamentul special pentru a obține orice prostie
dorea de la oameni. Totuși, totul la timp.
"Ț i-e foame. Nu-ți face griji, asta nu se va mai întâ mpla.”
El știa ce fă cuse și, din surpriza de pe fața lui Jade, știa și ea. Nu ar trebui să existe o dată
viitoare. Nu avea să fie niciun fel de data viitoare. Trebuia să plece. Cu câ t se apropia mai
mult de ea, cu atâ t viața ei era mai în pericol. Nu era un om bun. A fost un om ră u și a fă cut
multe lucruri rele.
— Se pregă tește să se ră cească , spuse Jade.
Vremea.
„Este ca cură țenia ta?” el a intrebat.
Ea dă du din cap.
„Atunci da, este setat să devină mai frig.” Telefonul mobil i-a bâ zâ it în buzunar și l-a scos
pentru a vedea un set de instrucțiuni. O privire că tre celulă și a știut ce trebuia să facă
pentru acea zi.
„Trebuie să mergi la muncă ?” ea a intrebat.
A dat rapid din cap din cap.
„Bine, așa că ar trebui să -ți urez drumul vesel după micul dejun”, a spus ea.
Ș i-a ridicat privirea și a vă zut-o zâ mbind. Aceasta avea să fie ultima dată cu ea.
Luâ nd cafeaua neagră , luă o înghițitură . Nu a fă cut smâ ntâ nă sau zahă r, doar negru.
Privindu-se la ea, el s-a umplut. Nu știa ce este vorba despre Jade, dar nu-i pă sa. Noaptea
trecută era singura noapte pe care urma să și-o acorde și acest mic dejun. De aceea i-a
permis să -i cunoască numele, pentru că nu avea de gâ nd să -i acorde nimic altceva.
Braxton avea deja mijloacele s-o ajute. În timp ce pregă tea micul dejun, transferase deja
niște fonduri pentru a o ajuta. El avea să o supravegheze atent și pâ nă câ nd nu era
mulțumit că e bine, avea grijă de ea. Aceasta avea să fie ultima dată cu ea.
După micul dejun, Jade i-a mulțumit pentru mâ ncare, apoi și-a frecat stomacul.
"Mulțumesc." S-a dus la el și l-a să rutat. Ea îl mâ ngâ ie pe obraz.
Era surprins că ea nu era dezgustată de cicatricile lui, dar acestea nu pă reau să o deranjeze.
Majoritatea femeilor au fost respinse.
Jade a ză bovit și apoi s-a îndepă rtat. Nu era nicio promisiune că ne vom vedea mai tâ rziu,
pentru că nu avea să fie un mai tâ rziu. Nu știa dacă ea știa asta. Adevă rul era că asta nu avea
să meargă niciodată . Jade merita mai bine.
Ea a ieșit din bucă tă rie, apoi el s-a ridicat în picioare și a plecat.
Ieșind din apartament, s-a dus imediat în umbră , mergâ nd pe câ teva stră zi pâ nă la locul în
care și-a parcat mașina. Urcâ nd înă untru, și-a scos telefonul mobil, s-a uitat peste detalii,
apoi a șters mesajul. Nu a lă sat niciodată nicio urmă de dovadă .
A plecat cu mașina și și-a fă cut drum în direcția urmă toarei slujbe. Textul venise de la unul
dintre gangsterii orașului. Orașul era un loc mare întunecat și erau multe spații pentru ca
oamenii să se ascundă . Era și o zonă mare pentru mulți oameni ră i.
Acest lucru l-a dus în partea opusă a orașului, departe de Jade, ceea ce și-a dorit. Nu voia ca
nimic din viața lui să o atingă . Trebuia să tră iască o viață liberă de a lui.
Jade nu avea nevoie să cunoască adevă rații monștri care pâ ndeau pe alei sau sub
acoperirea întunericului. El a fost unul dintre ei.
Braxton știa că trebuia să uite de ea. Nu avea nevoie să -i vadă în continuare chipul zâ mbitor
sau privirea din ochi, câ nd era aproape de orgasm. Sau cum și-a ciugulit buzele pentru a-și
reține gemetele de plă cere. Ș i-a împins totul în fundul minții și acum trebuia doar să se
ocupe de munca depusă .
Aceasta era viața pe care și-o fă cuse. Nu a fost nicio retragere, nicio lă sare în urmă .
 Capitolul șapte

Zilele trecură și în scurt timp trecuse o să ptă mâ nă de câ nd o vă zuse ultima oară pe Braxton.
Jade nu voia să se uite la ora. Lucille vorbea despre weekendul ei cu soțul și copiii ei. Jade a
încercat să ră mâ nă concentrată , dâ nd din cap și zâ mbind, fiind angajata dră guță care s-a
interesat de viața socială a șefului ei. Dar nu se putea opri să se gâ ndească la Braxton.
Nu se întorsese la bar. O parte din ea nu voia, în caz că el nu apă rea de fapt.
Asta a fost atâ t de stupid. În cele din urmă i-a spus numele lui, iar acum ea habar nu avea
unde se afla. Braxton pusese capă t, iar acum se terminase.
Ș i-a trecut o mâ nă pe față și a încercat să șteargă ceața din minte. Nu, era încă destul de
ceață acolo sus.
"Ce crezi?" întrebă Lucille.
Strâ ngâ ndu-și buzele, se întoarse spre Lucille și zâ mbi. "Îmi pare atâ t de ră u. Nu te-am
auzit.”
„Azi te porți foarte ciudat, ești bine?” Lucille întinse mâ na și își lipi o mâ nă pe obraz.
"Sunt bine." Ea nu s-a îndepă rtat. Nu avea de gâ nd să -i spună șefului ei că tâ njește după un
bă rbat care ar putea nici mă car să nu existe. „A fost o zi lungă . Sunt puțin obosit este tot.”
Ea forța un zâ mbet pe care nu-l simțea.
„Ei bine, dacă nu te simți deloc bine, te rog să -mi spui și voi gă si pe cineva care să te
acopere. Ș tii că nu ai avut prea multe vacanțe de câ nd ai început să lucrezi pentru mine.”
Jade nu dorise să plece în vacanță . În primele zile, fusese pentru că își plâ nsese pă rinții, iar
timpul singur o fă cea să se gâ ndească la ei. Dorul lor constant nu a ajutat sufletul să se
vindece. Munca a ajutat.
Ș i apoi, nu existase niciun alt motiv pentru a-ți lua o vacanță . Probabil că a folosit câ teva
zile de-a lungul anilor câ nd s-a îmbolnă vit foarte tare, dar cam asta era întinderea. În afară
de asta, ea nu și-a luat timp liber. Munca constant a ajutat-o.
Simțea că are nevoie de muncă acum mai mult ca niciodată , pentru că avea sentimentul că
Braxton își luase ră mas bun în momentul în care îi spusese numele.
"Sunt bine. Voi fi bine și ne vedem mâ ine.”
Lucille a dat din cap, iar după ce magazinul a fost închis, Jade a așteptat ca șeful ei să plece
înainte de a face primul pas departe de magazin. În momentul în care a fă cut-o, a ră suflat
uşurată . De data asta nu s-a întors direct la apartamentul ei. Înainte de a pleca la serviciu în
această dimineață , a observat că frigiderul era aproape gol și avea nevoie de o reumplere.
A trebuit să facă o oprire rapidă la supermarket. De obicei, îi plă cea să facă cumpă ră turi la
supermarket, dar dintr-un motiv ciudat, astă zi nu i se pă rea o zi bună . Nu se putea abține să
nu se uite în mod constant în jur pentru a vedea dacă Braxton pâ ndea, privind-o.
Recunoscuse că a spionat-o, așa că trebuia să existe șansa ca el să mai facă asta.
Jade nu știa dacă era o iluzie sau nu. Voia să -și imagineze că el nu doar se distrase și
plecase. Ea știa că bă rbații fă ceau asta tot timpul. Ea însă și nu a experimentat-o niciodată ,
pentru că a fi virgin ar necesita ca un bă rbat să o dorească . Nu avusese asta niciodată pâ nă
la Braxton, dar asta pă rea să fie trecă tor din partea lui.
Intrâ nd în supermarket, nu a primit acel bâ zâ it obișnuit în momentul în care a pă șit sub
luminile fluorescente. Se simțea goală înă untru.
Asta a fost o nebunie. Nu era ca și cum l-ar fi cunoscut atâ t de bine pe Braxton. Ar putea fi
un criminal în serie, un monstru. De fapt, ea simțea că asta era exact ceea ce era el, avâ nd în
vedere că trupul atacatorului ei a fost gă sit pe aceeași alee.
Orice om normal ar fi sunat la poliție. Nu ea.
Nici nu voia să se gâ ndească la ce ar crede pă rinții ei despre ea chiar acum.
Plimbâ ndu-se prin supermarket, Jade a luat câ teva legume proaspete, câ teva bucă ți de pui,
niște carne de porc și apoi niște creveți pentru să ptă mâ nă . Ea a verificat secțiunea
congelatorului și și-a încrețit nasul. Orice inspirație pe care a avut-o să gă tească a dispă rut
de mult.
După ce a plă tit, s-a dus acasă , ținâ ndu-se de luminile stradale. Era întotdeauna atâ t de
întuneric câ nd mergea acasă . Fusese în stare să suporte, imaginâ ndu-și că Braxton o
urmă rea. Nu trebuia să conteze. Era o fată mare și se putea descurca singură .
Ajunsă înapoi la apartamentul ei, a încuiat ușile, a mers direct în bucă tă rie și a început să
pregă tească mâ ncarea pentru a fi depozitată în congelator. Ea a preferat să facă asta. Mama
ei i-a spus mereu că este mai bine să se proaspete și să se pregă tească pentru congelator,
decâ t să se bazeze pe alții. Din nou, ea nu s-a certat cu mama ei.
După ce a pregă tit mâ ncarea, și-a ciugulit buza de jos, apoi, doar pentru a vedea dacă el era
acolo, a intrat în sufrageria principală și a aprins lumina. Ea se uită spre scaunul unde
fusese el înainte, aşteptâ nd să sosească ea.
Era gol. Bineînțeles că ar fi. Braxton avea lucruri mai bune de fă cut.
Ea nu ar plâ nge. Niciunul dintre ei nu fă cuse vreo promisiune unul altuia, așa că nimic nu s-
a pierdut. Ar fi bine.
Întorcâ ndu-se înapoi în bucă tă rie, Jade s-a așezat pe un sandviș cu unt de arahide de
mâ ncat. Își pierduse deja pofta de mâ ncare.
Chiar dacă încercase să nu se bazeze pe Braxton sau chiar să nu se aștepte ca el să sosească ,
începuse cel puțin să spere că va fi acolo. Ea nu știa ce era ră u : să nu se bazeze pe el sau să
spere că va apă rea.

****

Zilele s-au transformat în să ptă mâ ni.

În prima să ptă mâ nă , a reușit să treacă prin mișcă ri. În a doua să ptă mâ nă , ea a știut că nu se
va întoarce și asta a rupt o mică parte din ea. Ea știa că nu are sens. Ea și Braxton nu erau
un lucru. Nu promisese niciodată că se va întoarce. El o ajutase, o salvase, fă cuseră sex. Nu a
existat un alt acord.
Așa că și-a descurcat viața câ t a putut de bine. S-a dus la serviciu, și-a fă cut treaba de zi cu
zi, a ascultat-o pe Lucille vorbind despre familia ei și asta a fost tot. Uneori mergea direct
acasă , alteori se oprea la magazin. Ea s-a forțat să mă nâ nce. Viața ei era aceeași, înainte și
înapoi.
Așa că , pâ nă la sfâ rșitul lunii, câ nd a știut că fă cuse tot ce putea, a decis să -și îmbrace acea
rochiță neagră pe care o purta câ nd ieșea. Nu avea nevoie să stea tot timpul pe fund,
așteptâ nd un bă rbat care nu era altceva decâ t un interes trecă tor.
Chiar dacă ultimul lucru pe care și-a dorit să -l facă era să coboare în acel bar, a simțit că
trebuie, ceea ce nu avea absolut niciun sens pentru ea. Nu simțise niciodată o nevoie
copleșitoare de a merge la un bar. În afară de acel moment câ nd Braxton a apă rut. Nu
mergea acum pentru că credea că va sosi. A fost o nebunie.
Nici mă car nu plă nuia să existe vreo întâ lnire. Tot ce își dorea era să se distreze puțin, să
bea un pahar, să asculte puțină muzică și să se bucure de atmosfera oriunde, în afară de
apartamentul ei. De asemenea, la scurta plimbare pâ nă la bar, nu erau prea multe
ascunză tori pentru bă rbați sau femei să pâ ndească .
Nu era nimeni acolo care să o oprească . Fă ră Braxton. Nicio responsabilitate. Ar putea fi
atâ t de nesă buită pe câ t și-ar fi dorit.
Ajunsă la bar, a luat același loc ca data trecută , apoi s-a lă sat în el. Barmanul era același.
Barul era încă liniștit, dar avea câ țiva oameni mai mulți decâ t data trecută . Nu le-a acordat
prea multă atenție și, în schimb, a așteptat ca barmanul să -i servească un pahar de vin. Ea i-
a oferit un zâ mbet, la care el a dat din cap și apoi a plecat.
Jade stă tea la bar, ascultâ nd muzica blâ ndă și seducă toare, apoi luă înghițituri blâ nde din
bă utura ei. Nu a avut gust mai bun sau mai ră u. Ea și-a încrețit nasul, apoi a aruncat o
privire în jur. Bă rbații care purtau costume erau în grupuri. Unii dintre ei aveau femei cu ei.
Nu erau însă prea multe cupluri.
Încercase să vină la bar pentru a scă pa de toate, dar asta a fă cut-o să -și dorească Braxton.
Un pahar de vin și deja tâ njea după un bă rbat care plecase. Ea clă tină din cap.
"De ce esti aici?"
Jade se încordă și apoi se întoarse să -l gă sească pe bă rbatul pe care încerca să -l uite, luâ nd
loc lâ ngă ea.
„Braxton.”
El clă tină din cap și își apă să un deget pe buze.
Habar n-avea despre ce o avertiza el. Aruncâ ndu-și o privire peste umă rul lui, ea își strâ nse
buzele, neștiind exact ce să spună sau să facă în acest moment. Inima i-a nă vă lit la vederea
lui. Își ară ta obișnuitul eul cu cicatrici, dar era mai mult decâ t atâ t. Pă rul îi crescuse puțin în
luna de câ nd îl vă zuse.
"Ce faci aici?" ea a intrebat.
"Ră spunde-mi la întrebare!" Se uită la ea.
S-a uitat la vinul ei și apoi s-a simțit atâ t de furioasă de el, încâ t și-a luat paharul și a luat o
înghițitură .
„Pur și simplu mă bucur de un pahar de vin. Asta fac femeile singure. Vin la baruri și se
bucură de vin.”
„Femei singure?”
"Da. Femei singure. Ș tii, nu e atașat de bă rbați. Fă ră iubit sau soț sau... orice altceva.” Simți
că fața ei începe să se încă lzească . Nu că și-ar fi dorit să aibă un iubit, sau nu? Ea nu știa.
Braxton a derutat-o.
Ea a folosit toate acele aplicații de întâ lniri pentru a gă si un bă rbat pe care să -l iubească , nu
pentru a merge la întâ lniri nesfâ rșite care nu au dus nică ieri. Toate întâ lnirile se
terminaseră într-un dezastru. Singurul bă rbat care a fă cut-o vreodată să simtă ceva a fost
cel din fața ei. Pă rea furios.
El se aplecă în față și îi apă să o mâ nă pe coapsa ei.
Îi plă cea mult prea mult această atingere și asta o enerva. Ș tia că nu ar trebui să -i pese
câ tuși de puțin de el și nici mă car să -i permită să o atingă , dar iată -o, încă îi pasă . Își doresc
încă atingerea lui. A fost o nebunie.
Degetele lui erau la coapsa ei, chiar la marginea fustei ei. Era frig afară , dar ea hotă râ se să
nu se deranjeze cu colanții. În seara asta ar fi trebuit să fie despre ea să uite de el. Nu-i
fă cuse nimic bun. Câ nd ea a vrut să apară , el nu a fă cut-o, iar atunci câ nd ea nu a vrut să
apară , a fă cut-o.
Acum, el o atingea, era atâ t de aproape și mă simțea atâ t de bine să fiu lâ ngă el. Pâ nă și
parfumul lui, care era o colonie masculină , mirosea bine și nu voia să fie disperată pentru
nimic din asta.
„Ș i ce te face să crezi că ești o femeie singură ?” el a intrebat.
Jade nu a avut de ales decâ t să -și deschidă și să închidă gura, mai ales câ nd mâ na lui a
început să -i treacă pe coapsă .
Gâ ndul a pă ră sit-o complet. Tot simțul și logica au ieșit chiar pe ușă .
Ce trebuia să spună ?
Încet, el și-a tras vâ rfurile degetelor pe coapsa ei și ea nu l-a oprit. Nu se aștepta ca el să
ajungă la fel de sus ca pă să rica ei, dar el a fă cut-o. Degetele lui se mâ ngâ iau de-a lungul
liniei chiloților ei. Ea a așteptat să se oprească , dar el nu a fă cut-o. El i-a tras marginea
chiloților din drum, apoi a început să mâ ngâ ie dedesubt.
„Pentru că , Jade, pentru mine, faptul că ți-am luat virginitatea, mi-am tras această pă să rică
strâ nsă , mi-am dat seama că era dreptul meu să te pă strez. Să vă fac pe toți al meu. Să te am
complet pentru mine. Am greșit?” el a intrebat.
Ea nu putea să formeze cuvinte.
Degetele lui au dansat peste pă să rica ei, fă câ ndu-și propria magie.
„Jade, ai de gâ nd să -mi ră spunzi?”
Cuvintele nu-i veneau ușor. Ce a spus el? Despre ce vorbea?
Degetele lui se simțeau atâ t de bine și ea nu voia să se oprească .
 Capitolul opt

Braxton știa că era un tică los uriaș. Jade merita mai mult decâ t asta. Ar trebui să fie cu un
bă rbat care să o facă fericită , dar mai presus de asta, unul care avea să ră mâ nă mult timp.
Cineva care nu a vâ nat și a ucis pentru a tră i.
Încercase să stea departe, dar nevoia lui de a o vedea, de a fi aproape de ea devenise prea
puternică . Aceasta era o slă biciune pe care nu ar trebui să o aibă . Au fost bă rbați care ar
exploata cu bucurie cine era și ce fă cea.
Cel mai periculos om era cel care nu avea nimic de pierdut. Cu Jade, avea ceva, ceva mare, și
ă sta era un joc periculos. Unul pe care nu a vrut să o joace, nici mă car o secundă .
"Bine?" el a intrebat. Voia ca ea să ră spundă la întrebare, câ nd adevă rul era că era o femeie
singură . Nu existau legă turi cu el. Nu se promiseseră unul altuia pentru totdeauna. De fapt,
sperase să nu o mai vadă niciodată , dar asta nu se întâ mplase.
Pâ ndise în umbră , la întâ mplare, privind-o trecâ nd prin mișcă ri. Nu prea avea o viață
înainte de atac, conform dosarelor pe care le avea asupra ei și, cu toată sinceritatea, nu mai
avea nimic acum. Ș i nu i-a plă cut asta. El dorea ca ea să aibă o viață bună , o viață lungă , o
viață rodnică . Dar problema era că de fiecare dată câ nd și-o imagina cu altcineva, îi
declanșa un monstru în cap și nu suporta asta.
Atingâ ndu-i pă să rica acum, știa că ar trebui să se îndepă rteze, să o lase în pace, dar nu se
putea hotă rî să o facă . Ea era totul pentru el. Ea i-a uluit mintea atâ t de complet. L-a fă cut să
doară pentru ea în moduri pe care nici mă car nu putea să și-și imagineze.
Era obișnuit ca oamenii să -l dezamă gească . Oamenii au mințit, au înșelat, au furat, au
tră dat. Nu au meritat timpul sau atenția pentru salvare.
Cu toate acestea, Jade era complet diferit. Nu putea s-o scoată din minte și știa că nu avea
de ales decâ t s-o scape imediat. Jade închise ochii, iar el o lă sa să o facă . Nu avea de gâ nd să
se oprească pâ nă nu o privea venind.
Apă sâ ndu-și degetele pe clitorisul ei, el a mâ ngâ iat acea probă minusculă și i-a auzit
gemetele blâ nde. „Ș tii câ t de mult mi-a fost dor de asta?” el a intrebat.
Ea a deschis ochii și și-a înclinat capul spre el. Îi plă cea ochii că prui. Erau atâ t de întunecate
și totuși atâ t de frumoase. Ea avea ochi moi, ochi simțitori, iar el simțea că se putea pierde
în ei. Nu era nici mă car un gram de întuneric în privirea ei. Doar... pace.
Alunecâ ndu-și degetele în jos pâ nă la intrarea ei, el a apă sat două degete în ea și și-a folosit
degetul mare pentru a-i mâ ngâ ia clitorisul. Era o potrivire strâ nsă cu felul în care stă tea ea
pe scaun, dar nu avea să i se refuze pă să rica care îi aparținea.
Chiar dacă știa că l-a fă cut un tică los egoist să ia ceea ce nu-i aparținea cu adevă rat, Jade era
al lui.
— Ești atâ t de ud pentru mine, Jade. Ș tiu că mă vrei, nu-i așa?" el a intrebat.
Ea a dat din cap și el a vă zut cum dinții ei i se afundau în buza de jos, dar el primise deja
confirmarea pe care și-o dorea.
Stâ nd aproape de ea, dar fă ră să -și smulgă mâ na de pe pă să rică , el a protejat-o de privirile
indiscrete, dar ea nu trebuia să știe asta, pentru că emoția de a fi în bar era suficientă .
„Atunci fii fata mea bună și vino după mine.”
A fă cut asta, la comandă . Trupul ei s-a arcuit, iar el i-a acoperit gura cu mâ na, ținâ nd
susținâ nd gemetele de plă cere. El a să rutat-o pe gâ t și pentru orice privitor i s-ar pă rea pur
și simplu că își îmbră țișează femeia.
El a lă sat-o să cadă peste valul orgasmului ei, simțindu-i pizică strâ nsă în jurul degetelor lui
și nu i-a pă sat. S-a scos din că ldura ei strâ nsă și, deși dorea să vadă pe degetele lui dovada
excită rii ei, nu a fă cut-o. Le-a sut, unul câ te unul, înghițind eliberarea suculentă pe care o
experimentase cu câ teva momente în urmă și ea a avut un gust uimitor.
Braxton terminase de așteptat. Aruncâ nd niște bani jos pe tejghea, care erau mai mult decâ t
suficienți pentru a-i plă ti bă utura și pentru a-i da un bacșiș barmanului, el a prins-o de
mâ nă și a plecat. Nu s-a uitat înapoi.
Se aștepta ca Jade să -i spună să se oprească , că nu pot pleca, sau vreo prostie prostească ,
dar nu i-a dat șansa și nici nu a profitat de ea. Ț inâ ndu-o de mâ nă , o conduse înapoi în
apartamentul ei, folosind cheia pe care și-o fă cuse pentru el însuși pentru a le lă sa să intre.
Nu voia să aștepte liftul, așa că o împinse pe Jade peste umă r și o duse sus.
"Ce faci?" Mâ inile ei erau strâ nse în pumni și simțea că vrea să -l lovească , dar nu a fă cut-o.
A urcat scă rile și a ajuns repede la apartamentul ei. Cheia în broască , a pă șit înă untru, a
putut să închidă și să încuie pe fiecare, apoi a pus-o pe podea. Dar el nu i-a dat ocazia să
vorbească sau să protesteze. El i-a luat fața, a lipit-o de ușă și a să rutat-o.
Se simțea ca un bă rbat care se îneacă și singura persoană care îl putea salva era Jade, sau
mai precis, să rută rile ei. Trecâ ndu-și limba peste buzele ei, îi auzi ră suflarea ascuțită și
profită complet de ea.
Pingâ ndu-și limba înă untru, el întâ mpină limba ei cu a lui, iar geamă tul pe care i-o dă duse
crea atâ t de mult dependență . Nu se putea abține să nu tâ njească ea, foame de ea.
Încet, el și-a coborâ t mâ inile pe umerii ei, apoi s-a mișcat, mergâ nd spre spatele rochiei ei. A
lă sat fermoarul în jos, simțind că rochia se desprinde. Nici o dată nu a rupt să rutul. Se
gâ ndise atâ t de mult timp la buzele ei, la corpul ei.
Acum, în timp ce împinge rochia în jos, s-a ocupat de prinderea din spate a sutienului ei,
deschizâ nd-o și lă sâ nd-o să cadă pe podea la picioarele lui. Pâ nă a ajuns la chiloții ei, își
pierduse deja prea mult din ră bdarea. I-a smuls chiloții de pe corp. Oricum erau subțiri și ea
nu avea nevoie de ele.
Ea scoase un geamă t, apoi un scâ ncet în timp ce el o apucă de fund și închise distanța dintre
ei. În cele din urmă , a rupt să rutul, dar pentru a-și trage buzele pe gâ tul ei, glisâ ndu-și limba
peste pulsul ei. Nu s-a putut abține câ nd a luat o mușcă tură și apoi și-a calmat arsura cu
limba.
La început, Jade s-a topit împotriva lui. Sunetele de plă cere pe care le scotea erau muzică
dulce pentru urechile lui, iar el nu se satură de ea.
Prea devreme, a simțit-o încordată , iar apoi ea a reușit cumva să -și apese mâ inile pe pieptul
lui și să -l oprească .
"Jad?"
„Nu, nu poți să mă ai gol în timp ce vei fi tot... îmbră cat.” Ea a prins reverele jachetei lui.
Braxton o prinse de încheieturile mâ inilor, nu prea strâ ns, dar voia și ea să știe că nu se
juca.
„Vreau să fii goală cu mine”, a spus ea.
Ea nu era o amenințare sau un pericol, dar pe cine glumea? Ea a fost. Doar nu pentru viața
lui, ci pentru ceva ce începuse să creadă că nu are – inima lui. Nu credea în dragoste. Nici o
secundă . Dragostea era pentru ratați, nenorociți și cei slabi. În lumea lui, dragostea nu a
existat. Nu conta.
Ce dracu îi fă cea Jade? Nu a fă cut dragoste, dragoste, nimic din toate astea. Era un monstru.
Un nenorocit cu cicatrici, nenorocit, care savura întunericul lui.
El i-a dat drumul încheieturilor și ea i-a împins jacheta de pe umeri, iar el a lă sat-o. Intrâ nd
în acel bar, își scoase armele. Nu avea nici un pistol sau un cuțit asupra lui, nu că avea
nevoie de el. Dacă cineva voia să -l atace, pumnii lui erau la fel de mortali ca un cuțit sau un
pistol. În multe situații, mâ inile lui îl protejaseră mai mult decâ t orice armă mortală .
Își trecu mâ inile pe pieptul lui, apoi scoase că mașa pe care o purta din pantaloni. Braxton
nu a ajutat-o. Dacă îl voia gol, va trebui să facă toată treaba.
Nu pă rea să o deranjeze câ nd îi aruncă că mașa de pe cap și o aruncă pe podea. Braxton a
fost distrasă de corpul ei. Mai important, sâ nii ei. Erau pline și coapte și tot ce voia să facă
era să -și apese fața de ei. Să tachineze acele sfâ rcuri pline și coapte, să le mâ ngâ ie și să le
facă dră guțe și tare ca să le suge.
Jade l-a adus înapoi la realitate tră gâ ndu-l de centură . Nu s-a zbă tut mult înainte de a-l
slă bi, apoi a deschis singurul nasture, urmat de fermoar.
De data aceasta, ea a coborâ t la podea, iar Braxton a simțit că i se strâ nge penisul. Buzele
alea ale ei pă reau atâ t de îmbietoare. El nu scoase un cuvâ nt, chiar dacă limba ei se uita ca
să -i umezească buzele. Pă reau plinuși și gata să fie înfă șurați în jurul penisului lui. Voia să -
și bage pula în gâ tul ei, dar nu avea de gâ nd să o forțeze.
Pantalonii dispă ruseră , urmați de boxeri. Pena lui a ieșit în evidență , lungă , groasă și
mâ ndru, vâ rful deja alunecat cu pre-cum.
Jade nu s-a ridicat. Ea a ră mas în genunchi pe podea în fața lui, ară tâ nd atâ t de primitoare și
dră guță . Mâ inile ei i-au atins coapsele și el a așteptat. Privind. Anticiparea i-a că lă torit pe
coloana vertebrală în timp ce ră bdarea lui a atins un nivel cu totul nou. Ce aştepta ea?
Mâ na ei s-a înfă șurat în jurul bazei penisului și și-a ridicat privirea spre el.
„Ce se întâ mplă , iubito?” el a intrebat.
„Eu... vreau să te gust.” Pă rea atâ t de nervoasă . Inocența ei era o excitare și știind că nu
fă cuse asta cu nimeni altcineva îl fă cea fă ră sens.
„Atunci gustă , dar nu mușca”, a spus el.
Ea a ezitat și el avea să -i spună să se oprească , dar apoi acea limbă dulce i-a trecut pe vâ rful
penisului și și-a pierdut orice simț. Jade nu știa ce fă cea ea și totuși l-a stâ rnit mai mult
decâ t oricine altcineva. Nu voia să se oprească .
Strâ ngâ nd din dinți, nu a avut de ales decâ t să închidă ochii și să numere pâ nă la zece
pentru a-și pă stra controlul simțurilor.
Ea i-a aruncat vâ rful penisului cu limba și apoi a luat vâ rful în gură . Vibrația gemetului ei a
că lă torit pe lungimea lui și a mers direct la mingi.
Deschizâ nd ochii, o privi luâ nd mai mult din el în gura ei prețioasă și avea dreptate. Buzele
alea ară tau sexy ca dracu’ înfă șurate în jurul înțepă turii lui.
Ea a luat mai mult din el, pâ nă câ nd el a lovit-o în spatele gâ tului, apoi s-a tras înapoi. Ea
încă s-a ținut de vâ rful penisului lui, apoi s-a scufundat, luâ nd mai mult. El a prins pă rul ei,
înfă șurâ ndu-l în jurul pumnului să u, apoi a început să -și pompeze șoldurile, gră bindu-și
împingerile. De fiecare dată câ nd o lovea pe ceafă , el se îndepă rta, dâ ndu-i timp să se
obișnuiască cu simțirea lui. În sus și în jos, ea i-a lucrat penisul.
Braxton a supt câ t a putut din ea. Chiar dacă era nouă și nervoasă , el era aproape să intre în
gura ei. Nu știa dacă era încă pregă tită pentru asta, așa că i-a scos din gură , a ridicat-o și a
să rutat-o. Vroia să fie pâ nă în adâ ncul mingii în pizda ei strâ nsă și fierbinte. Nu a vrut să -și
verse cum pe gâ tul ei.
Prinzâ nd-o de mâ nă , el o conduse spre dormitorul ei. Ușa era deja deschisă și câ nd a pă șit
înă untru, a împins-o în fața lui. El nu a avut ră bdare, deoarece a pus-o în poziție gata să -și ia
plină tatea penisului.
Avea să facă dragoste cu ea, dar în momentul în care a vă zut-o în genunchi în timp ce lovea
patul, trebuia să o aibă exact așa. Braxton a tras-o înapoi spre pat, i-a ținut șoldurile pe loc
și apoi și-a aliniat vâ rful penisului la intrarea ei. Nu a fost blâ nd câ nd a împins în ea.
Centu cu centimetru, el a alunecat în pă să rica ei strâ nsă și fierbinte. Câ nd aproape jumă tate
din penisul lui era în ea, el s-a ținut de șoldurile ei și apoi a tras-o înapoi cu o forță în care a
trâ ntit-o pâ nă la ultimul centimetri, adâ nc în ea.
Au gemut amâ ndoi împreună .
Braxton și-a închis ochii pentru a se bucura de senzația că rții ei strâ mte înfă șurate în jurul
penei lui. Se simțea uimitoare.
Atâ t de strâ mt.
Atâ t de fierbinte.
Toate ale lui.
El nu avusese niciodată ceva care să -i aparțină doar lui și știa că va face tot posibilul pentru
a o pă stra și pe ea.
Ești egoist.
Nu ești un om bun.
Ești răutăcios, egoist, crud și ucizi bărbați și femei pentru a-ți câștiga existența.
El a împins toate astea în fundul minții și s-a bucurat doar de strâ ngerea cunei ei. Nu era
niciun motiv să mă gâ ndesc la altceva. Ar fi plecat pâ nă dimineața, așa că nimic nu ar conta.
Jade avea să treacă mai departe și, din nou, nici el nu se putea gâ ndi la asta, pentru că i se
încurca capul.
Ura gâ ndul ca un alt bă rbat să atingă ceea ce îi aparținea, iar Jade era al lui.
Nu fusese cu niciun alt bă rbat.
El a deflorat-o.
Ea era a lui în toate sensurile cuvâ ntului și nu avea de gâ nd să o lase să plece. Niciodată .
Stră gâ nd complet din ea pâ nă câ nd a ră mas doar vâ rful, el și-a strâ ns strâ nsoarea pe
șoldurile ei și s-a împins înapoi în ea. Nu era blâ nd, ci dur, puternic, aproape crud în
împingerile lui, dar simțea câ t de umedă era ea.
Braxton și-a dat drumul unuia dintre șolduri, a întins mâ na între ele și a început să se joace
cu micuța ei pisică dră guță . Mâ ngâ ind carnea fragedă , construind-o, înnebunind-o. Ea i-a
scâ ncit numele, a gemut și a implorat mai mult. Corpul ei tremura de nevoia de a mai avea
un orgasm.
A lă sat-o, trimițâ nd-o în abis și chiar înainte ca ea să -și termine eliberarea, el a ținut-o de
șolduri și a tras-o tare și repede. A luat ceea ce a vrut, gă sindu-și propria eliberare, și a
fă cut-o în interiorul ei. N-avea cum să -i smulgea din strâ nsă . Voia să ră mâ nă înă untrul ei,
umplâ nd-o.
O parte din el dorea ca ea să -i ia să mâ nța, să ră mâ nă însă rcinată , ceea ce știa că era o
nebunie. Nu aveau cum să fie împreună . Era mult prea periculos pentru ei doi să fie unul cu
celă lalt.
Dar totuși, ar putea visa la un alt timp, deocamdată .
 Capitolul nouă

Jade nu avea să fie supă rată pe ea însă și. Au fă cut sex de trei ori în noaptea aceea. A fost
uimitor, dar asta a fost tot. Nimic altceva, deoarece dimineața, Braxton nu mai era. Nici
mă car nu a fost surprinsă . Nu era nicio notă , nimic. Doar o cafetieră plină , încă caldă . Acesta
era singurul semn că fusese chiar acolo.
Ș i așa, încă o dată , a încercat să se întoarcă la viața ei, la muncă , acasă și la o excursie
ocazională de cumpă ră turi la magazinul alimentar. De data aceasta, a fă cut mici ocoli,
uneori plimbâ ndu-se prin parc, alteori mergâ nd în oraș pentru a face câ teva cumpă ră turi.
De fiecare dată , se întreba dacă îl va vedea.
Nu a spus nimă nui despre el, nici mă car Lucille. Nu era nimeni altcineva în viața ei să -i
spună . Toți cei pe care îi cunoștea aici s-au că să torit și au continuat cu viața lor.
Zilele s-au transformat în să ptă mâ ni și, în scurt timp, mai trecuse o lună . Jade știa că nu ar
trebui să -l aștepte, că el nu era bă rbatul potrivit pentru ea. El era mereu plecat, iar ea știa în
adâ ncul inimii ei că o folosea. Braxton a avut o viață pe care nu a înțeles-o și nici nu și-a
dorit-o.
Îi plă cea viața ei și era timpul să se întoarcă la ea. Întorcâ ndu-se acasă , câ nd trecuseră
aproape cinci să ptă mâ ni, hotă râ se că avea de gâ nd să se îmbrace și să se îndrepte spre bar,
iar de data aceasta urma să vadă dacă era cineva care vrea să vorbească . Prostie de ea, ani
de experiență o învă țaseră că nimeni nu vorbea niciodată cu ea la un bar.
Ajunsă la apartamentul ei, cu brațele pline cu două pungi cu alimente, a intrat și a aprins
imediat lumina. Era hotă râ tă să nu fie tristă dacă el nu era acolo. Chiar dacă știa că nu va fi,
în fiecare seară , după muncă , venea acasă , anticipâ nd.
Nu, nu era acolo.
Jade se îndreptă spre bucă tă rie și începu să pună deoparte alimentele, fredonâ nd pentru
sine în timp ce fă cea asta. A încercat să gă sească orice mijloc de a-și distrage atenția de la
durerea din piept. Nu a fost un atac de cord, ci tristețe.
Ura să recunoască asta, dar se îndră gonea de Braxton, ceea ce era incredibil de nebun.
Chiar dacă mama ei era plecată de opt ani, își putea imagina ce va spune: „Bărbații ca el te
vor doar pentru un singur lucru și este singurul lucru la care ai renunțat destul de ușor,
Missy!” Da, ar fi multă judecată din partea mamei ei. Tată l ei nu ar fi spus nimic.
Frecâ ndu-și tâ mpla, ea clă tină din cap și apoi termină să -și pună cumpă ră turile deoparte.
Pusese ultima cuvă de înghețată în congelator câ nd cineva bă tu la ușa ei.
La început, Jade ră mase înghețată . Nimeni nu a bă tut niciodată la ușa ei. Tipul poștalului
avea un loc unde să trimită livră rile. Acest lucru nu avea sens. Chiar și atunci câ nd avea
prieteni care doreau să se întâ lnească , aceștia nu bă teau la ușă , ea aranja să se întâ lnească
cu ei.
Ea a simțit puțină frică pentru că asta era neobișnuit. Apoi, a știut că era o prostie din
partea ei să fie îngrijorată . Oamenii au primit vizitatori tot timpul și nu au reacționat așa.
Îndreptâ ndu-se spre uşă , se uită prin vizor şi apoi icni. Deschizâ nd ușa, nu a mai trecut mult
pâ nă câ nd Braxton a intrat în apartamentul ei. El trâ nti ușa, iar ea știa că era grav ră nit.
„Braxton, ce naiba?” ea a intrebat.
Toți acei mușchi pe care îi purta nu erau ușori, iar ea se stră dui să -l țină sus.
— Încuie ușa, spuse el.
El și-a tras greutatea de pe ea, iar ea l-a privit împiedicâ ndu-se pe hol. Jade nu avea nevoie
să pună întrebă ri și ea și-a închis imediat ușa.
Braxton a fost ră nit, dar era aici. Ura câ t de fericită o fă cea asta. Ultimul lucru pe care și-a
dorit să fie era un preș.
— Ești aici, spuse ea.
— Sunt aici, gemu el.
Se repezi spre perdele și le închise. Jade nici mă car nu știa de ce se simțea important de
fă cut, doar că știa.
"Te simți bine?" întrebă ea și tresă ri. Bineînțeles că nu era bine. Ea nu a vă zut toate daunele,
dar el se pră bușise pe unul dintre scaunele ei.
Braxton nu ară tase niciodată niciun semn de durere sau slă biciune câ t timp fusese cu ea.
Nici acum nu o ară ta. Jade a observat asta în încruntarea feței lui, în tresă rirea și în felul în
care mergea.
"Da, sunt bine."
— La naiba, Braxton, nu ești. Se îndreptă spre el și, în timp ce fă cea, vă zu sâ ngele de pe
că mașa lui. „Ești grav ră nit. Trebuie să te ducem la spital.”
„Fă ră spital.”
„Atunci lasă -mă să chem poliția. Cineva trebuie să plă tească pentru ceea ce a fă cut.”
— Nu, spuse el.
Ea și-a pus mâ inile pe șolduri și s-a uitat la el. Nu voia polițiștii și era atâ t de încă pă țâ nat. A
existat o mică tentație de a-l plesni, dar ea a împins asta în jos. A-l lovi nu avea să rezolve
nimic.
„Atunci, dacă nu mă lași să te duc la spital sau mă lași să te ajut, cel puțin nu poți să -mi
sâ ngerezi mobila. Am auzit un zvon urâ t că sâ ngele este imposibil de scos din țesă tură sau
ești fericit să lași o urmă a pașilor tă i? Habar n-avea ce spunea, dar suna bine, așa că a mers
la curent, deoarece era mult mai ușor de fă cut decâ t de panică . Se simțea aproape de
panică .
Braxton se ridică și se îndreptă spre ea. „Mă remediați.”
El se împiedică pe lâ ngă ea, iar ea își strâ nse buzele. Ea nu era medic. Ea putea face față
unei mici zgâ rieturi, a unei tă ieturi, a unor arsuri ușoare ocazionale și a posibilelor ră celi și
gripe care nu aveau nevoie de medicamente.
— Sigur, bine, spuse ea, nu pă rea prea convingă toare.
S-a repezit la dulapul ei în care se afla trusa de prim ajutor. Din nou, ceva ce mama ei
sfă tuise întotdeauna să aibă la îndemâ nă în caz de urgență . Cu trusa în mâ nă , l-a urmat pe
Braxton pâ nă la baie. Baia nu curgea, dar dușul era.
El îşi scoase hainele, iar ea le auzi greutatea grea câ nd loveau podeaua. El trebuie să aibă
ceva înă untrul lor și, în timp ce ea se uita la tă ieturile și ră nile de pe corpul lui, a avut un
sentiment oribil că erau arme.
Nu-i pă sa. Nu avea să o împiedice să aibă grijă de Braxton.
A intrat în duș și ea nu s-a putut abține să nu gâ fâ ie în timp ce apa se înroșise de sâ ngele lui.
Ș i-a lipit o mâ nă de gură , surprinsă . Ea știa că era ră nit, și-a dat seama cumva ce își câ știga
viața, pe baza articolului de știri pe care îl vă zuse. Aceasta a fost o realitate bruscă .
"Te simți bine?" întrebă Braxton.
Jade dă du din cap. „Chiar ar trebui să -ți pun întrebarea asta.”
A tă cut.
"Tu esti?" ea a intrebat.
"Sunt bine."
Se îndoia foarte mult de asta. El a fost în mod clar ră nit, dar ea nu a vrut să se lupte cu el.
Era ultimul lucru pe care voia să -l facă . Era ră nit, iar ea trebuia să -l ajute. Nu a fost teamă
câ nd a fost vorba de Braxton.
Intrâ nd în duș, nu-i pă sa dacă s-a udat. Luâ nd să punul și buretele, a început să -i spume pe
tot corpul, avâ nd grijă unde se atinge. A scos câ teva tresă riri.
— Îmi pare ră u, spuse ea.
"Este bine."
Ea știa că nu era.
Apa nu curgea limpede, deoarece unele dintre ră nile lui erau încă deschise. Jade a ieșit din
duș, și-a scos hainele ude și și-a înfă șurat rapid un halat în jurul corpului. Braxton închise
dușul și ea îi întinse un prosop să se usuce. Ea avea să se ocupe de sâ ngele de pe prosop mai
tâ rziu.
„Vrei să stai?” ea a intrebat. Ea pusese deja scaunul de toaletă jos.
Nu s-a certat cu ea și doar s-a lă sat jos deasupra scaunului de toaletă . Ea și-a ciugulit buzele
și apoi s-a apucat să -i evalueze corpul. Cu cerneala pe pielea lui, îi era greu să gă sească
tă ieturile, dar una câ te una a fă cut-o.
„Vrei să -mi spui ce s-a întâ mplat?” ea a intrebat. Ea nu știa dacă ar trebui mă car să -l
întrebe, dar se uită la el și el tresă ri. Ea a tamponat încet cu șervețelul medical pe ră nile lui.
Habar nu avea ce face, dar trebuia să încerce.
„Crezi că ești gata să știi ră spunsul?” el a intrebat.
La început, nu era sigură dacă va fi vreodată pregă tită să afle ră spunsul, dar ar trebui să o
facă . N-avea rost să o ascundem.
„Da, sunt gata să aflu ră spunsul.”
Braxton lă să să scape puțină tuse și un mormă it în timp ce apă sa șervețelul medical pe una
dintre ră nile lui.
„Se pare că ai fost tă iat”.
El a scos un râ s. "Nu greșești."
Ea clă tină din cap. — Ură sc să -ți spun asta, Braxton, dar asta nu este amuzant. Ș tiu că ...
omori oameni, poate chiar îi ră nești, sau orice altceva, dar acum ești ră nit.”
„Ș i de unde știi asta?” el a intrebat.
„Am vă zut hâ rtia. Cadavrul care a fost gă sit. O poză cu el în ziar. Ș tiu ce ai fă cut în noaptea
aceea pentru mine.”
— Ș i nu te-ai gâ ndit să mergi la poliție?
Ea clă tină din cap. „Bă rbatul acela avea să mă violeze și să mă ră nească . Nu aveam de gâ nd
să fac nimic care să te pună în necazuri.”

****

Braxton nu știa dacă ar trebui să fie fericit cu Jade de partea lui. Seara asta fusese... rea. De
asemenea, știa ce s-a întâ mplat – fusese înființat. Au fost mulți bă rbați care au vrut să -l
stă pâ nească . Îl doreau ca pe propriul câ ine personal, pe care să îl țină în lesă și să îl
folosească ca o amenințare atunci câ nd le convine. A refuzat să facă asta.
El nu a putut fi controlat niciodată . Ș tia că i-a înfuriat pe mulți oameni care își doreau un
criminal la îndemâ nă . Nu le-a dat ceea ce au vrut și au ripostat.
Privindu-se la Jade, a vă zut îngrijorarea din ochii ei, dar cel mai important, dintr-un motiv
ciudat, nu a vă zut judecată , ceea ce a fost o mare surpriză pentru el.
„Eu... mă ocup de probleme”, a spus Braxton. „Nu este întotdeauna despre uciderea pe
cineva, dar în cea mai mare parte, așa este. Eu chiar ucid.” A scos un geamă t.
— Ești sigur că nu vrei să mergi la spital? ea a intrebat.
„Spitalele nu sunt sigure pentru oameni ca mine.”
„Te-ai auzit mă car pe tine?” ea a intrebat.
El a dat din cap. "Aveţi încredere în mine. Oricine poate veni și merge într-un spital, nu este
în siguranță .” Braxton tresă ri în timp ce ea apă sa șervețelul într-un alt punct de pe corpul
lui.
El suferea foarte mult, iar ea tresă ri. "Îmi pare atâ t de ră u."
"Este bine. Sunt bine."
„Deci, omori oameni. Ca un ucigaș cu contract sau ești un asasin?
„Nici, într-adevă r. Mă ocup de probleme. Am un talent pentru a lega capete în vrac sau
pentru a face problemele să dispară . Asta fac.”
„Ș i nu mai vrei să o faci?” întrebă Jade.
„Sunt bun la asta, Jade.”
„Ș i cineva te vrea mort”.
A chicotit, iar durerea din abdomen i-a că lă torit pe corp, fă câ ndu-l să mâ râ ie în ultima
parte. "Sunt bine."
„Nu ești bine. Cineva te vrea mort și ar trebui să mergem la poliție.
— Mă vor preda lor, Jade. Nu pot avea încredere în ei. Sunt câ țiva polițiști buni, dar unii
dintre ei iau banii să caute în altă parte sau să descopere problema.
Gura ei că zu deschisă și apoi clă tină din cap.
„Vrei să -mi spui ce vrei să faci?” ea a intrebat.
„Doar... ajută -mă .” Nu ceruse nimă nui ajutor în viața lui. Nu o singură dată . Jade se uită la el
câ teva minute și apoi dă du din cap.
— Bine, spuse ea.
Nu știa ce să spună la asta și chiar avea lacrimi în ochi, despre care știa că sunt aiurea. Nu
era niciun motiv să plâ ngi. Nici un motiv să fii nimic.
Ea a tă cut în timp ce îl ajuta să acopere fiecare rană . Erau destul de multe, dar nici una nu
era prea adâ ncă , fapt pentru care îi mulțumi. După ce i-a că pă tat toate cicatricile, l-a ajutat
să se ridice și să se îndrepte spre patul ei.
„Ma pot muta.”
— Nu-mi pasă , Braxton. Ești ră nit. Lasă -mă să am grijă de tine. Lasă -mă să mă ocup eu de
asta."
Nu avea energia să se certe cu ea și îi plă cea să vadă pasiunea din privirea ei. Ară ta atâ t de
sexy. Urcâ ndu-se în patul ei, Jade a preluat conducerea și a așezat pernele pe el.
"Mă întorc."
Ea l-a bă tut pe genunchi, cel pe care l-a observat că nu era ră nit. A privit-o plecâ nd. În seara
asta, știa că a fă cut o greșeală . Ar fi pus viața lui Jade în pericol dacă vreunul dintre
nenorociți l-ar fi urmat. A fost în regulă , pentru că era supă rat.
Nu-i plă cea să fie prins în ambuscadă și avea să se asigure că toți cei care i-au fost împotriva
lui vor avea de suferit. Fiecare singur.
Se uită spre fereastră , ascultâ nd forfota lui Jade în bucă tă rie. Ultimul lucru pe care a vrut să -
l facă era să o ră nească . La naiba, încercase să stea departe. Cinci să ptă mâ ni pâ ndise în
umbră , privind-o, ținâ nd un ochi pe ea câ nd se ducea acasă sau la bă că nie. Ura că ea și-a
redus viața doar la muncă și la cumpă ră turi. Câ nd în sfâ rșit a fă cut un ocol în parc, el fusese
atâ t de mâ ndru de ea. Apoi, câ nd se dusese la cumpă ră turi, îi plă cea să o privească ieșind
încet din frică și învață să accepte din nou viața. Asta și-a dorit el pentru ea. Nu-i pasă de el
însuși. Jade merita o viață bună și știa că ar fi putut strica asta venind aici.
Tu o iubești.
O vrei pe ea.
Ai nevoie de ea.
Braxton nu iubise, nu dorise și nu avea nevoie niciodată de nimeni. De câ nd era copil, știa
că nu era nimeni acolo care să -l salveze. Nu trebuia să se bazeze decâ t pe el însuși. Uciderea
era ceea ce știa. La asta era bun și nimeni nu i-ar fi putut lua asta.
Trecâ ndu-și o mâ nă pe față , ură că în sfâ rșit gă sise acel sentiment pe care fusese atâ t de
disperat să -l gă sească . La naiba, Jade. La naiba cu situația asta.
A apă rut în prag cu zâ mbetul pe buze. „Ș tiu că nu este mult, dar e supă . O supă rapidă de
conopidă și pui. E mai bine decâ t nimic. Mama întotdeauna îmi servea asta în prima zi câ nd
am fost bolnavă . Mi-a spus că ar ajuta să vindec orice. Ea mințea. Oala mare de supă ar fi
gata să fiarbă pentru a doua zi.” Ea îi fă cu cu ochiul, apoi se îndreptă spre el, punâ ndu-i tava
în poală . „Ați vrea să vă hră nesc? Ș tiu că probabil că o poți face și că ești mai mult decâ t
capabil să te hră nești, dar am vrut doar să te ajut.”
„Jade, iubito, poți să mă hră nești.”
Nu s-a putut abține să nu zâ mbească și a ridicat castronul, luâ nd o parte din supă pe lingură
și suflâ nd peste el.
Braxton nu era obișnuit ca cineva să vrea să aibă grijă de el. Jade ținu lingura la buze și el
deschise pentru ea, gustâ nd supa. A fost bun, gustos și așa a spus el.
„Da, mama a spus mereu că doar pentru că era supă nu înseamnă că nu poate fi bună .”
„Nu știu dacă îmi place mama ta.” Ea îi recunoscuse deja că îi va spune câ t de simplă era.
Nu-i plă cea ca cineva să -i spună asta femeii lui.
„Era o femeie bună . Ș tiu că unii oameni cred că a fost crudă , iar pentru unii cred că a fost,
dar nu m-a pregă tit să eșuez sau altceva. Ea mă pregă tea să înfrunt lumea reală .” Ea a
ridicat din umeri. „Așa fac mamele, nu-i așa?” ea a intrebat.
— Nu știu, spuse el.
"Ce?"
„Nu am avut niciodată o mamă .”
Ea îi repetă cuvintele înapoi și clă tină din cap. „Toată lumea are o mamă , Braxton.”
El a chicotit. "Ș tiu. Ș tiu că am o mamă și un tată , dar știu și că am crescut în sistem.”
"Oh. Ș tii, uh, cine sunt pă rinții tă i?”
"Nu."
"Tu nu?"
„Nu vreau să știu. Nu m-au vrut suficient ca să mă țin. Nu trebuie să știu cine sunt.” El a
ridicat din umeri.
„A fost... îngrijirea maternală ... proastă ?” ea a intrebat.
Se uita la ea. Braxton nu spusese niciodată unui alt suflet viu despre viața lui. Ar fi vrut să o
închidă complet. "Da."
— Oh, spuse ea. "Îmi pare foarte ră u."
„Nu trebuie să -ți pară ră u, iubito. Nu e vina ta."
Tă cerea s-a lă sat între ei, iar Jade îi mai hră ni cu puțină supă .
„Vrei să -mi spui despre asta?” ea a intrebat.
Braxton nu știa dacă voia să vorbească despre trecutul să u. A fost o perioadă din viața lui la
care încerca să nu se gâ ndească sau la care să nu-i pese.
„Am fost încurajat cu un fermier”, a spus Braxton. Acesta nu era ceva despre care vorbise.
„Aveam vreo nouă ani, dar chiar și la acea vâ rstă începusem să devin mare și puternic. Ceea
ce nu știam la acea vreme era că fermierul și femeia responsabilă de la azil au avut un fel de
înțelegere. Au avut o mulțime de copii care treceau prin grija lor, iar fermierului nu-i plă cea
să plă tească pentru munca fă cută la casa lui. Era un nenorocit ieftin, la fel de ră u. Mulți
dintre copii au fost gă zduiți de el și... ei bine, pentru a-l menține fericit și în patul ei, ea l-a
lă sat să aleagă dintre fete.”
A auzit respirația bruscă a lui Jade. Își începuse povestea acum, nu avea rost să rețină ceva.
 Capitolul zece

Jade habar n-avea prin ce trecuse Braxton, dar știa că era ră u. Atâ t de ră u.
O parte din ea a vrut să -i spună să se oprească , dar o altă parte a ei nu a fă cut-o. Trebuia să
spună această poveste, să o dezvă luie în cele din urmă , iar ea știa că însemna foarte mult că
el avea încredere în ea cu asta. Nimic din toate acestea nu putea fi ușor pentru el.
Ea l-a tot hră nit, ceea ce l-a oprit să vorbească , dar pă rea să -i placă supa pe care o fă cuse.
„Prin „alegerea fetelor”, vrei să spui că el ar...” nu putu termina ceea ce spunea.
— Da, spuse Braxton.
— Ș i femeia de la azil a permis asta? întrebă Jade.
„Au avut un aranjament și ea nu a vrut să strice nimic. S-ar pă rea că era îndră gostită de
fermier.”
De asemenea, Jade a observat că nu a spus nume și ea și-a dat seama că asta a fost
intenționat. Aceasta era viața lui, povestea lui de spus, iar ea nu avea de gâ nd să -l întrerupă
cu întrebă ri nebunești despre numele lor și cum ară tau. Lui Jade nu-i pă sa de nimic din
toate astea.
„Ș i ea a vrut să facă tot ce putea pentru a-l pă stra. Chiar și oferindu-i fete tinere care îi
plă ceau.” Braxton clă tină din cap. „Nu am aflat despre fete decâ t mult mai tâ rziu. Câ t despre
bă ieți, nu voia să plă tească salarii, dar voia să se facă munca. Asta au trebuit să facă bă ieții
de acasă . Eram unul dintre cei mai mari, chiar și la nouă ani. Ne-a muncit zi și noapte, rar ni
se permitea o pauză . Ne-a hră nit. Ei bine, dacă îi spuneți mâ ncare — să aruncă m câ teva
pâ ini și niște unt de arahide în hambarul unde am dormit — asta am primit.
„Oh, doamne”, a spus Jade. "Acea…"
„Nemernic, nenorocit, nenorocit. Da, mă gâ ndesc la o mulțime de nume pe care să -i spun.”
„Ș i nimeni nu l-a oprit.”
„Cei care știau nu le pasă . Totul era vorba de bani. Alții că rora au știut și nu le-a plă cut au
gă sit o modalitate de a o exploata. Bă nuiesc că alții au fost ră niți, nu știu, dar știu că timp de
șapte ani am lucrat la ferma respectivă . Travaliu care rupe spatele de asemenea. Am
devenit mare. Am devenit puternic și pentru o vreme am fost și... chipeș. Unii ar putea
spune chiar sexy.”
El aruncă o privire spre ea și ea îl vă zu uitâ ndu-se la ea. "Am fost."
— Nu contest că ai fost, dar încă cred că ești, spuse ea ridicâ nd din umeri. Ea credea că el
era frumos și sexy. Cavalerul ei în armură ușor deteriorată . Îi plă cea să recunoască , dar
câ nd era vorba despre Braxton, îl gă sise incredibil de frumos. Era destul de sigură că el se
înroși.
„Unele dintre fetele care veneau pe lâ ngă chicoteau și flirtau. Au vrut o bucată din mine. Nu-
mi pasă de niciunul dintre ei. Tot ce îmi doream era să -mi fac treaba. Termină și termină
câ t mai curâ nd posibil. Problema era că fermierul nu mă plă cea. Nu-i plă cea că tot ce
fă ceam era mai bun decâ t el. Aș putea să ridic mai multe greută ți, să fac treaba și am fă cut-o
mai bine. Pentru asta am fost acolo să fac și am fă cut totul.”
„Ș i te-a urâ t pentru asta.”
Braxton dă du din cap. „Ș i apoi a început să bea pentru că fetelor nu le plă cea. De ce ar face-
o? Niciunul dintre ei nu a vrut să fie acolo. Într-o noapte, una dintre fete, bă nuiesc că a
violat-o și, din nou, nu știam, ea s-a furișat în hambar. El o plesnise pentru că nu fă cuse
ceva, iar ea venise să mă gă sească . Ea a vrut să se simtă în siguranță , așa că ... s-a ghemuit cu
mine. Pentru mine, ea era doar o soră și am dormit așa toată noaptea. Dimineața, ea era
încă acolo și fermierul ne-a prins. Ș i-a dat seama că ne-am dracu și nu era mulțumit de asta.
Ea fusese preferata lui.” Braxton respiră adâ nc. „Ș i a pus câ țiva bă ieți să mă țină jos. Mi-a
spus că niciun tip nu ar trebui să aibă o față dră guță .”
— Oh, nu, spuse Jade.
„Da, el a fost cel care mi-a dat cicatricile de pe fața mea și s-a asigurat că așteaptă să -mi
primească orice fel de îngrijire medicală .” Se opri și ea îl privi în depă rtare.
Avea încredere în ea cu asta și ea avea să protejeze fiecare cuvâ nt pe care îl spunea cu
inima ei.
„Ce s-a întâ mplat cu fata?” întrebă Jade.
„Nu am mai vă zut-o. Nici mă car nu-mi amintesc numele ei.”
Jade a dat din cap și și-a dorit ca fata să -și gă sească pacea și fericirea și tot ce se află între
ele. Ea a sperat la fel pentru toți cei care fuseseră lâ ngă acest fermier. Se simțea atâ t de
incredibil de furioasă și ră nită în același timp. Fuseseră copii. Ea nu înțelegea de ce cineva
ar face asta.
— Mai trebuia să lucrezi pentru el? întrebă Jade.
„Da, s-a asigurat că fața mea era dezordonată și că între vizitele de îngrijire medicală e
suficient de lungă încâ t nimeni să nu mă poată repara în mod corespunză tor. El a vrut să fiu
ră nit, a vrut să sufă r. Din acea zi înainte, m-a fă cut un haz. Ai grijă să mă scoți să îngrozesc
fetele și să le avertizez dacă s-au gâ ndit să -și încalce jură mâ ntul față de el.
"Jură mâ nt?" întrebă Jade.
„Da, au promis că vor fi fete bune. Că vor face orice le-ar fi cerut și s-a asigurat că vor plă ti
pentru asta.”
Ea clă tină din cap. „Acesta este... wow. Nu am cuvinte. Ai ieșit, totuși. Ai scă pat.”
Braxton dă du din cap. „Așa am fă cut. Era un că lă tor, un stră in, care trecea la întâ mplare. S-a
oprit la fermă și la început am crezut că o să se bucure de ceea ce a fă cut proprietarul.
Pentru a scurta povestea, a venit la mine într-o noapte. Mi-a spus că nu trebuie să lucrez în
continuare. Că vă zuse câ t de puternic sunt și că am un dar. A vrut să mă ajute. Pâ nă atunci,
aveam mult mai multe cicatrici. Fermierul, în bă utură , știa că mă pot descurca cu orice plată
și s-a asigurat să mă bată cu biciul în fața celorlalți. L-am lă sat să facă tot ce voia cu mine. A
fost mai ușor decâ t să te lupți cu el.”
„Trebuie să fi plecat cu tipul ă sta.”
„Am fă cut”, a spus el. „Am terminat să fiu sacul de box pentru nenorocitul acela. Niciunul
dintre bă ieți nu mi-a vorbit pentru că le-a urâ t să trebuiască să mă țină apă sat și să -mi
tragă fața așa. Unele dintre fete ar fi spus că aș fi putut fi model dacă aș ieși din rahat, dar
le-am ignorat.”
Jade și-a ciugulit buza, curios să știe ce s-a întâ mplat mai departe, dar nici nu dorind să -l
gră bească .
„Deci, m-am dus cu el și s-ar pă rea că a fost un om care a gă sit oameni care nu voiau să fie
gă siți. M-a antrenat. Mi-a spus că vede un potențial real în mine și s-a asigurat că sunt
capabil să am grijă de mine.”
„Te-a învă țat să ucizi?” întrebă Jade.
Braxton dă du din cap. „Ș i am fost bun la asta. De asemenea, am avut un talent pentru a
localiza oamenii. Nu cred că a fost prea amabil cu asta.”
"De ce?"
„Am devenit o problemă pentru el și apoi, într-o noapte, a decis că era timpul să elimine
competiția.”
"Ce?"
Braxton dă du din cap. „Începusesem să gă sesc oamenii pe care îi că uta și m-am ocupat de
ei. Nu am avut niciun sentiment în această privință și mi-a fost ușor. Nu i-a plă cut că am
început să ridic rangul și mai mulți oameni mă doreau pentru că mi-am fă cut treaba.”
"Ce s-a întâ mplat?"
„A încercat să mă omoare și nu a reușit. Vezi tu, el m-a învă țat doar atâ t de multe, dar am
ieșit și m-am învă țat singur. M-a pus într-o poziție dificilă și m-am apă rat.”
Ea îl apucă de mâ nă , încercâ nd să -i dea putere. „Ș i ce s-a întâ mplat cu fermierul?”
„După ce am avut grijă de el, m-am întors la fermier, m-am ocupat de el și apoi m-am
asigurat să eliberez copiii care erau acolo.” El a ridicat din umeri. „Nu m-am uitat niciodată
înapoi. Sunt omul pe care îl sună câ nd vor să se facă ceva.”
„Ș i ce s-a întâ mplat astă zi? Ești ră nit.”
„Au încercat să mă scoată afară , dar nu-ți face griji. Ș tiu cine este și voi avea grijă de asta.”

****

Braxton nu i-a fost frică . A privit cum Jade se agita în jurul lui, încercâ nd să se mențină
ocupat. Ră nile lui aveau să se vindece. Nici mă car nu întrebase cum arată ceilalți bă ieți și
nici nu avea nevoie. Erau toți morți, fiecare dintre ei.
Fusese o capcană , dar gangsterul idiot care-și pusese oamenii în fața provocă rii de a-l
scoate afară nu ră mă sese prin preajmă să vadă cum s-a terminat. Asta a fost prima lui
greșeală . Al doilea presupunea că o cameră plină cu soldații să i l-ar putea scoate afară .
"Stai comfortabil?" întrebă Jade, întinzâ ndu-se în spatele lui pentru a-și ridica pernele.
El și-a cuprins brațele în jurul ei, refuzâ nd să -i dea drumul. "Nu chiar."
Ea a scos un mic gâ fâ it și el a mutat-o într-o poziție astfel încâ t să fie încă lcată pe corpul lui.
Fusese aici de câ teva zile. Jade dormise lâ ngă el și îi plă cea să o privească dormind. În
fiecare dimineață , el vă zuse șocul de pe fața ei în timp ce ea se uita la el încă aici.
Ea se dă dea din pat, mergea la baie, îi gă tea micul dejun și apoi întreba dacă are nevoie de
ceva. Ea se oferise chiar să stea acasă cu el, dar el nu voia să riște să -i încalce programul.
Oamenii îl că utau și pâ nă acum a reușit să pă streze un profil scă zut. Nu avea de gâ nd să
pă ră sească apartamentul ei pâ nă nu va fi suficient de apt pentru a-l scoate pe fiul de că țea
care credea că îl poate ataca.
Ș i-a petrecut cea mai mare parte a zilei complotâ ndu-și ră zbunarea. Ei bine, nu a fost chiar
o ră zbunare. Prostul dracu’ nu-i dă duse de ales. Dacă îi permitea să tră iască , atunci pur și
simplu, alți oameni și contracte l-ar trata ca pe un prost, și nu avea asta.
Gangsterul și-a semnat mandatul de moarte în momentul în care a întins capcana. Tot ce
trebuia să facă era să aștepte să -l livreze.
Ș tia că și pentru el venise de lucru, dar o ignorase. Deocamdată , el era concentrat doar pe o
singură persoană — Jade. Ea fusese o distragere a atenției pentru el. Alți bă rbați ar putea fi
supă rați pe ei înșiși pentru că și-au lă sat gâ ndurile să fie complet consumate de femeia lor.
Nu Braxton. Gâ ndindu-se la Jade, imaginâ ndu-și timpul petrecut cu ea, îi dă deau un
sentiment de pace. Unul la care nu era dispus să renunțe.
Ș i așa, în timp ce o apropie de penis, ră nile lui nu i-au mai durut, s-a uitat în ochii ei că prui
frumoși. Braxton luase decizia că nu avea de gâ nd să o lase să plece. El știa că ar putea avea
grijă de ea, să o țină pe ea și pe orice familie pe care o aveau. Tot ce trebuia să facă era să se
ocupe de această situație finală și apoi totul va fi clar.
„Mi se pare greu de crezut. Ești fericit că stau în poală . Nu ești, ca,... durere? Ț i-am vă zut
ră nile.” Își strâ nse buzele și pă rea atâ t de severă și dră guță în același timp. Nu se satura de
ea. L-a înnebunit.
De multe nopți, câ nd fusese departe de ea, penisul lui dureros îi spusese o poveste. Una
care era destul de disperată și flă mâ ndă de acea femeie. Vroia să fie în adâ ncul mingii în ea
tot timpul. Asta nu sa schimbat niciodată . Pur și simplu... a poftit de ea. În fiecare secundă
din fiecare zi.
Braxton încercase să se gâ ndească la ea cu un alt bă rbat, dar nu s-a terminat niciodată bine.
Nu voia să se gâ ndească la ea cu nimeni în afară de el. Doar el. O dorea, o râ vnea, era
flă mâ nd după ea, era disperat după ea.
Mâ ngâ indu-i obrazul, el și-a înfipt degetele în pă rul ei, apoi a tras-o de el, atră gâ nd-o
aproape. El și-a apă sat fața pe obrazul ei, apoi a alunecat înapoi, să rutâ ndu-i pulsul la baza
gâ tului. Îi auzi ră suflarea ascuțită și-și trecu limba chiar peste puls. Înainte de a termina, și-
a folosit dinții, mușcâ nd, nu prea tare, dar suficient pentru a o face să sufle și să geme. La
naiba, acele sunete mergeau direct la penisul lui. Își dorea mult în ea.
Purta o că mașă supradimensionată și o pereche de pantaloni. El a tras de că mașă , scă pâ nd
corpul ei de obiectul ofensator. Ea nu-și pusese sutien, iar el a gemut, cuprinzâ nd acele
sâ nii delicioase, strâ ngâ ndu-le împreună , iar el a tachinat sfarcurile. Degetele lui au
alunecat înainte și înapoi, apoi a prins-o pe spate, atră gâ nd-o aproape de el și a luat unul
dintre acele sfâ rcuri în gură . A supt vâ rful și a auzit-o gemâ nd. Nici Braxton nu a fost blâ nd.
Lă sâ nd un sfarc, a alunecat peste el și s-a dus la al doilea, dâ nd același fel de atenție și
acestuia.
Un alt geamă t i-a scă pat de pe buze și el i-au plă cut sunetele. Așa și-a dorit el mereu să fie.
Ea și-a legă nat pă să rica de penisul lui, iar el știa că voia ca el să -și atingă clitorisul, să o
mâ ngâ ie.
El i-a eliberat sâ nii și apoi a împins-o pe spate, luâ nd pantalonii de pe ea, iar prin proces, ea
a eliberat un chicot mic. Acea distracție s-a transformat curâ nd în plă cere, câ nd el îi apă să
un deget pe miezul ei. Își legă na degetul mare înainte și înapoi pe clitorisul ei, fă câ nd-o
să lbatică în timp ce fă cea asta. Numele lui s-a revă rsat de pe buzele ei. Sunetul era plin de
plă cere și nu se satură , dar avea nevoie și să guste din ea.
El nu a tras-o înapoi în poală , ci s-a tâ râ t spre ea. Cu picioarele desfă cute larg, așteptâ ndu-l,
el i-a deschis buzele cunei și s-a uitat la pă să rica ei dră guță . Clitorisul ei era ușor umflat,
cerșâ nd clar gura lui, iar el nu era un bă rbat care să o respingă , așa că a început să -i lingă și
să suge clitorisul. Luâ nd bobocul umflat între dinți, mușcâ nd, doar ușor. Nu suficient pentru
a-i provoca durere, dar suficient pentru a o face să geme după mai mult.
Sunetele pe care le scotea mergeau direct la penisul lui. El a vrut doar să tragă chiar
înă untrul ei. Să o ia cu putere și repede, ca să uite totul și să -și amintească doar cum era el
în acest moment, în această zi.
"Vă rog!"
Braxton și-a împins două degete în pă să rică și a început să le întindă . Înă untru și ieșit, el a
apă sat, muncindu-i pizda, apoi a adă ugat un al treilea deget. Era încă atâ t de strâ nsă . El a
început să -i lingă pă să rică , zvâ cnind înainte și înapoi, atră gâ nd-o mai aproape de vâ rf,
nepermițâ ndu-i să treacă peste margine, dar ținâ nd-o fix în pră pastie. El a vrut ca ea să fie
udă înainte de a-i lua penisul mare și gros.
Încă un geamă t, un alt scâ ncet și apoi, câ nd a știut că nu mai poate face față așteptă rii, sau
plă cerii, a împins-o peste margine și ea s-a dus acolo cu un geamă t. Urlâ ndu-i numele,
implorâ ndu-l, i-a dat totul. Lucrâ ndu-și pă să rica pâ nă câ nd nu a putut gâ ndi corect.
Chiar și atunci câ nd orgasmul ei pă ră sise corpul ei de mult, el nu se satură de gustul ei, așa
că a împins-o spre un al doilea orgasm. De data asta, el nu a așteptat și nici nu i-a dat timp
să se înfețe, a împins-o chiar peste margine. De data aceasta, tremura, iar corpul ei nu pă rea
să se conformeze. El o ridică în brațe, așezâ nd-o pe spate în poală .
Își puse mâ inile pe umerii lui, apoi se uită la el. Au trecut secundele și a întins mâ na între ei.
Jade s-a ridicat și l-a ajutat să -și alinieze vâ rful penisului de miezul ei și, încet, a tras-o
înapoi în jos peste lungimea lui. De data aceasta, amâ ndoi au gemut.
El și-a pus mâ inile pe șoldurile ei și a tras-o în jos ultimii centimetri, iar ea a țipat numele
lui. Muzică dulce pentru urechile lui, în timp ce ră suna pe pereți. Nu avea să existe decâ t un
nume de bă rbat care să iasă de pe buzele ei. Acesta ar fi al lui, de fiecare dată .
Ea îi aparținea.
Era tot al lui.
Fiecare parte a ei.
Împingâ ndu-i o parte din pă r de pe față , el s-a uitat în ochii ei și a vă zut acele adâ ncimi
maro care se uitau fix la el. A iubit această femeie. Braxton știa asta acum. Era limpede ca
ziua pentru el. O iubea și nu avea cum să renunțe la ea. Încercase să plece, să plece, să
permită altcuiva să fie cu ea, dar nu avea să se întâ mple.
Jade era al lui. Ea îi aparținea și nu avea cum să o lase să plece. Orice bă rbat care se apropia
de ea avea să moară . Nimeni nu l-ar înlocui.
Ț inâ ndu-i de șolduri, el a început să o legă ne în sus și în jos.
Braxton nu era obișnuit să -și dorească nimic. Toată viața a fost obișnuit să i se ia lucruri.
Câ nd a pă ră sit, în sfâ rșit, nenorocita de fermă , fă ră să se uite înapoi, nu a deținut nimic. Nu
a avut nimic în viața lui care să -i poată fi luat. Pâ nă la Jade.
Avea destui bani. Ș i-a câ știgat averea, dar nu a cumpă rat lucruri cu ea, nimic de valoare. Pur
și simplu a existat de la un loc de muncă la altul. Pâ nă la gă sit pe Jad e— motivul să u de
viață . Ea i-a dat un scop, iar după ce s-a ocupat de afaceri, avea să -și petreacă restul vieții
fă câ nd-o fericită . Nu voia s-o vadă vreodată tristă .
„Braxton?” ea a intrebat.
„Da, iubito.”
Se ținea nemișcat în ea.
Ea îi cuprinse fața și se uită în ochii lui. "Te iubesc."
 Capitolul unsprezece

Câ teva zile mai tâ rziu, Braxton stă tea în casa gangsterului. Fusese ușor de localizat. Nu-i
luase decâ t câ teva zile să -i urmă rească locul. Se pricepea la umbră , așa că îi era ușor să
ră mâ nă nedetectat. După ce l-a observat pe micul înțepă tură timp de câ teva zile, Braxton se
să turase să aștepte. În seara asta, Michael Grumio avea să moară .
Grumio a fost unul dintre cei mai de succes gangsteri care lucrau pe strazi. Avea o gamă
largă de afaceri, de la femei, la droguri, la conducerea armelor. Avea legă turi cu mafia
locală , Bratva și chiar și câ țiva MC-uri la centură .
Braxton nu era interesat de asociații să i de afaceri. A lucrat pentru câ țiva dintre ei de-a
lungul anilor, cu condiția ca slujba să fie corectă .
Te iubesc.
Nu voia să se gâ ndească la Jade chiar acum.
Toți soldații care patrulaseră pe teren erau morți. El pă ră sise și trupurile. Grumio se dusese
la un mic banchet, cina pentru o organizație de caritate pentru copii, unde era de așteptat
să dea bani. Totul a fost foarte dulce și fermecă tor. Oamenii ar crede că este genul de bă rbat
care iubește copiii. Nu i-a iubit, decâ t dacă i-au câ știgat bani.
Braxton știa că nu va trece mult pâ nă câ nd ținta lui va sosi. Luase un mă r din bucă tă rie, îl
inspectase și mușcă se. A fost suculent.
Bă tâ ndu-și degetele pe coapsă , încercă să aștepte cu ră bdare. Gâ ndurile lui se întorceau
mereu la Jade. Ea îi spusese că îl iubește și el nu-i spusese nimic, pentru că atunci câ nd o
întreba, voia să aibă anumite lucruri la locul lor.
În schimb, el a continuat să trateze și să facă dragoste cu ea toată noaptea, doar ca să plece
dimineața. Nu dorise să o pă ră sească , dar nu avea de ales. Pentru a-și pune în aplicare
planul, nu a avut de ales decâ t să o lase în urmă . Odată ce acest lucru a fost rezolvat, el ar
putea încerca să lucreze la relația lui și a lui Jade, dacă ea era pregă tită pentru asta. A mai
luat o mușcă tură de mă r și a mestecat.
Braxton a stat acolo așteptâ nd mai bine de o oră înainte ca mașina să intre în parcare. Nu
conta câ t de mult trebuia să aștepte. A bă tut pe computerul lui Grumio și a zâ mbit.
Mai erau alți doi bă rbați cu el și au vă zut cadavrul întâ mpinâ ndu-i puțin prea tâ rziu. Își
ținea pistolul și cuțitul pregă tite cu o fotografie clară a biroului. A tras în cap pe primul
gardian care a venit după colț. Urmă torul a venit și a fost tentat să -și folosească cuțitul, dar
în schimb l-a împușcat și pe el. Cuțitul ar putea fi folosit pentru a mâ nui Grumio.
„Nu știu cine ești, dar faci o mare greșeală ”, a spus Grumio.
Braxton nici mă car nu a acceptat avertismentul cu un ră spuns. A stat nemișcat și a terminat
mă rul și, bineînțeles, Grumio a dat colțul și s-a uitat la el.
— Surpriză , spuse Braxton, iar de data aceasta se ridică în picioare.
"Ești mort."
"Nu chiar. Nu cred că oamenii tă i ți-au ară tat un cadavru sau pur și simplu te-ai ținut de
cuvâ nt? întrebă Braxton.
Grumio palid.
El a zguduit. „Vedeți, de aceea sunteți un lider prost și de ce suntem în această poziție.
Niciodată în toți anii în care am avut de-a face cu tică loși ca tine n-am întâ lnit vreodată un
tică los mai leneș.”
Lui Braxton nu-i plă cea să vorbească cu bă rbații pentru care lucra, dar acesta primea o
atenție deosebită , doar pentru că era obosit de el. În seara asta, Grumio nu ieșea din casa
asta în altceva decâ t într-o geantă pentru cadavre. Pur si simplu.
Toți paznicii erau morți.
Lui Grumio îi plă cea să se comporte dur și, într-un fel, era, dar și-a întins prea mult raza. Nu
era unul dintre cei mai mari și mai înfricoșă tori bă rbați pentru care a lucrat. Era un laș,
simplu și simplu și știa să aibă grijă de ei.
"Ce vrei?" întrebă Grumio. „Am bani. Mașini. Femei. Numiți. Le poți avea pe toate.”
„Nu ai nimic din ce vreau”, a spus Braxton. „Ceea ce ar fi trebuit să faci a fost să mă lași în
pace... mi-a permis să -mi fac treaba și să nu încerc să mă omoare. A fost greșeala ta, nu a
mea.”
„Uite, asta e doar o afacere.”
Braxton a tras cu arma, scoțâ nd o rotula.
Grumio a mers direct pe podea și a început să țipe și să plâ ngă . Sunetele pe care le scotea
zgâ riau nervii lui Braxton. Ridicâ ndu-se în picioare, a rotunjit biroul și, bineînțeles, Grumio
a bă gat mâ na în buzunar, intenționat să încerce să -l omoare, așa că s-a ocupat și de acea
mică problemă neplă cută . De data aceasta, a aruncat cuțitul cu o precizie expertă și i-a
intrat direct în palmă , fă câ ndu-l să scadă pistolul. Rezemat de birou, se uită la Grumio și
așteptă .
„Trebuie să fie ceva. Orice, spuse Grumio. „Am toată pă să rica pe care o poți gă si. Dicks, dacă
le vrei. Nu-mi pasă . Nu mă ucide. Te rog să nu mă omori. Sunt oameni care au nevoie de
mine. Dacă mă ucizi, vei semna propriul tă u certificat de deces, asta e sigur.”
Braxton oftă și se apropie de el. „Crezi că sunt la fel de neglijent ca tine, că nu mi-aș face
temele?”
Grumio se uită la el și pe frunte îi curgea sudoare. Frica și panica începuseră să pună
stă pâ nire și nu se putea abține să nu simtă că pă rea dră guț, foarte dră guț.
„Nu poți face asta. Au nevoie de mine.”
„Se pare, Grumio, că nu ești un tip foarte popular și sunt mulți oameni care te vor mort. Ești
o ră spundere. O problemă . O gură mare. Să te omoare va fi o plă cere pentru mulți oameni.”
„Atunci ce zici de tine și cu mine să facem afaceri împreună ? Te pot ajuta. Pot să -ți fac toate
visele să devină realitate.”
Iar Braxton se uită la el. „Nu ai ce-mi doresc.”
Privindu-l în ochii lui Grumio, el ținu pistolul la tâ mplă . Tot ceea ce fă cuse îl adusese în
acest moment. Era o femeie care îl aștepta, o viață pe care ar putea-o avea.
Era ca și cum viața lui i-ar fi fulgerat în fața ochilor. În momentul în care a fost trimis la
fermă , fă câ ndu-și fundul și apoi câ nd i s-a schimbat lumea. Câ nd a fost ținut apă sat și stricat
de gelozie. Cum s-a manifestat furia lui.
Plecâ nd, învă țâ nd să lupte, să aibă grijă de sine. Învață singur cum să vâ neze, cum să fie cel
mai bun și cum să nu-i pasă . Se ocupă de propriul să u profesor, scoate fermierul și toți cei
care au întors spatele.
A tras cu arma câ nd s-a întors pe aleea aceea, vă zâ ndu-l pe Jade. Singurul vis pe care și-l
dorea îl aștepta.

****
Acest lucru a fost nou pentru Jad e— să -i spună unui tip că îl iubește, doar pentru ca el să se
sperie și să plece a doua zi dimineață . Sexul fusese uimitor, nu era nicio îndoială în acest
sens. Dar, a meritat sentimentele ră nite de după ? Voia să -l urască pe Braxton, dar, în același
timp, încă îl iubea.
Ș tia că era o prostie din partea ei, că el a folosit-o. Apartamentul ei fusese singurul loc în
care trebuia să stea, iar ea îl bă tuse ca un că țeluș patetic. Ea era cea nebună din această
relație. Braxton nu a promis.
El a fă cut dragoste cu trupul ei și a înnebunit-o cu limba și mâ inile lui. A trebuit să învețe să
spună nu. Asta își tot spunea de fiecare dată câ nd gâ ndurile ei se îndreptau spre Braxton.
Spre propria ei jenă , s-au întâ mplat multe. El îi domina gâ ndurile și nu avea dreptul să fie
acolo. Trebuia să nu se mai gâ ndească la el.
Frecâ ndu-și tâ mplele, a ieșit din magazinul principal. Lucille vorbea din nou despre soțul și
copiii ei. Îi plă cea să audă despre ei tot timpul, erau un vis și o comoară , dar chiar acum, era
enervant. Forțâ ndu-și un zâ mbet pe buze, ea a dat din cap la momentele potrivite și a
încercat să fie dră guță .
Lucille încetă brusc să vorbească și aruncă o privire peste umă r. Jade se încruntă , apoi riscă
și privi în spatele ei, pentru a vedea că Braxton se îndrepta spre ei.
„Îmi pare ră u că am întâ rziat”, a spus Braxton, punâ ndu-i o mâ nă la spate și aplecâ ndu-se să
o să rute. „A fost ocupat la birou.”
Era prea uluită ca să -l alunge.
— Uf, nu cred că tu și cu mine ne-am întâ lnit, spuse Lucille, întinzâ ndu-și mâ na.
„Așa este, sunt logodnicul lui Jade”, a spus el. A luat-o de mâ nă pe Lucille și a strâ ns-o.
Jade nu știa ce se întâ mplă acum. Era într-o stare de panică , dar a încercat să o ignore.
Braxton era la locul ei de muncă , descriindu-se drept logodnicul ei. Era confuză . Ea a
încercat să -și petreacă zilele de lucru în ultimele două să ptă mâ ni încercâ nd să nu se
gâ ndească la el, și totuși iată -l aici.
„Lodnic? Nu știam că ești logodit, spuse Lucille.
— Nici eu, spuse Jade.
„A fost brusc, dar din momentul în care am cunoscut-o pe Jade, am știut că ea era cea
potrivită .”
Ea a vrut să se întoarcă pe că lcâ ie și să -i ceară să se explice. Ea a ră mas perfect nemișcată și
și-a pă strat zâ mbetul pe față , pâ nă în punctul în care începea să creadă că i se va rupe fața.
— Te superi dacă o fur? întrebă Braxton, pă râ nd foarte frumos despre toate, câ nd era exact
opusul.
Lucille dă du din cap și îi aruncă o privire care spunea clar că va fi nevoie de detalii.
Asta a fost o nebunie. Trebuia să doarmă și era timpul să se trezească . S-a ciupit, dar nimic
nu a ajutat.
Braxton a ținut o mâ nă în spatele ei pâ nă acasă . Nu a existat nici un moment în care să -l
poată opri.
Ajunsă la apartamentul ei, l-a lă sat să încuie ușa, și-a scos geaca și geanta și le-a aruncat pe
canapea.
Se întoarse și se uită la el. „La ce naiba te gâ ndeai? Acela a fost șeful meu și nu ai fost tocmai
deschis cu numele tă u pentru mine. De ce acum?"
„Va trebui să știe cu cine ești că să torit.”
„Ș i asta mă readuce imediat la asta. Cine spune că mă voi că să tori cu tine?” A vrut să bată cu
piciorul, dar a ră mas nemișcată , încrucișâ ndu-și brațele peste piept.
Braxton nu ră spunse imediat. Fă cu câ țiva pași spre ea, apoi coborî pe un genunchi și ridică
o cutie de catifea, pe care o deschise.
„Jade Newton, sunt complet, total îndră gostit de tine. Am vrut să -ți spun zilele trecute, dar
tu ai ajuns mai întâ i acolo, iar apoi a trebuit să mă ocup de afaceri. Trebuia să știu că aș
putea să -ți spun ce simțeam și, de asemenea, să te rog să te că să torești cu mine. Nu știu
dacă vrei sau nu. De aceea i-am spus acelei femei că sper că îmi vei da o șansă .”
"Ce?" ea a intrebat. Acest lucru a fost neașteptat și ura să recunoască asta, dar și incredibil
de romantic.
„Te iubesc și vreau să -mi petrec toată viața cu tine, Jade. Ș tiu că meriți mai mult decâ t mine,
dar nu pot tră i fă ră tine. Nu vreau să tră iesc fă ră tine.”
Jade nu mai avea nevoie să audă . S-a dus la el și l-a să rutat.
Își cuprinse talia cu brațele și o trase aproape. „Te iubesc”, a spus el, spunâ ndu-i între
să ruturi. Ea a râ s, nevrâ nd să -l lase să plece.
"Te iubesc."
„Este un da la propunerea mea?” el a intrebat.
„Da, dar trebuie să existe o condiție”, a spus ea.
"Ce?"
— Vei fi mereu acolo dimineața câ nd mă trezesc. Ea nu credea că poate suporta ca el să fie
în altă parte.
Jade nu voia să -l facă să sufere. Nu voia să mai piardă un moment. Da, plecase, dar adevă rul
era că Braxton nu o ră nise niciodată . Absența lui fă cuse, dar ea știa și înțelegea de ce a fă cut
ceea ce a fă cut. Nu conta. Îl iubea și dorea să fie cu el.
Ș i asta era tot ce conta. Își gă sise sufletul pereche și nu-l lă sase să plece.
 Epilog

Zece ani mai tarziu

Jade s-a trezit, așa cum a fă cut de multe ori, și a descoperit că Braxton nu mai era lâ ngă ea
în pat. Ea întinse mâ na și își puse palma lâ ngă locul în care el adormise. În primele zile ale
că să toriei lor, ori de câ te ori se întâ mpla acest lucru, ea simțea adesea un sentiment de
presimțire, dar de-a lungul anilor asta se schimbase. Ș i-a amintit de Ziua Îndră gostiților că
se trezise cu Braxton nu acolo pentru că el îi fă cuse micul dejun în pat. La fel și pentru zilele
de naștere și Cră ciunul ei.
Lui Braxton îi plă cea să aibă grijă de ea. Acest lucru fusese nou și pentru el. Nu era obișnuit
să vrea să aibă grijă de nimeni. În timpul primei ei sarcini, el a refuzat să o pă ră sească , spre
plă cerea lui Jade. Chiar dacă Braxton a asigurat-o, ei aveau această casă uimitoare și ea știa
că nu trebuie să lucreze, totuși avea. Îi plă cea să lucreze.
După primul ei copil, ea nu s-a mai întors la muncă timp de câ teva luni, iar câ nd a fă cut-o,
erau cu jumă tate de normă . Odată cu cel de-al doilea copil, orele i s-au redus și mai mult. La
al treilea copil, ea nu mai lucra, ci o mamă acasă . Acum, deoarece era însă rcinată cu al
patrulea copil, nu mai era de lucru.
Ea se ridică și nu a avut mult de așteptat pâ nă să audă bă tă i de picioare. Copiii ei au mers în
dormitor și au preluat orice sentiment de tă cere. Braxton era fierbinte pe că lcâ ie, ducâ nd o
tavă .
„Am pregă tit micul dejun pentru tine”, a spus Gary, fiul lor cel mare.
— Micul dejun în pat, spuse Jade, zâ mbindu-i soțului ei. Îi puse tava în poală și apoi o apucă
de ceafă , să rutâ nd-o.
— Bună dimineața, frumoasă , spuse el.
„Am spart ouă le, mami”, aceasta era Bethany, al doilea copil al lor.
Se uită spre Braxton cu un sentiment de panică . Bethany spargea adesea un ou, prost, câ nd
coaceau sau gă teau. Jade a trebuit să îndepă rteze în mod constant coaja din boluri. Braxton
clă tină din cap.
Greturile dimineții veniseră deja și dispă ruseră , iar ea era aproape de al treilea trimestru.
Cu copiii ei să rind pe pat, implorâ ndu-i să meargă astă zi la parcul tematic, Jade s-a uitat la
soțul ei, la bă rbatul ei, la iubirea ei. A dat un singur gest din cap, iar copiii au fugit să se
pregă tească .
„Ii strici.”
„Ș i pot să te ră sfă ț, iar acesta este scopul meu.” El i-a luat fața și a să rutat-o. „Acum,
mă nâ ncă .”
„Ești mereu atâ t de șef”, a spus ea.
„Ș i îți place. Cred că șeful meu este modul în care i-am prins pe Gary, Bethany, Ian și acum
pe micuțul ă sta. Îți place câ nd îți comand prin preajmă .”
Ea nu putea nega asta. Lui Braxton îi plă cea să fie șef în dormitor, dar peste tot, era domnul
perfect pentru ea.
"Ești fericit?" spuse Braxton.
„Mai mult decâ t ți-ai putea imagina”, a spus Jade și a zâ mbit.
 Sfârșitul

www.samcrescent.com
 Grupuri de citire Facebook:

www.facebook.com/groups/466389657105501

www.facebook.com/groups/295030114286077
 Alte cărți de Sam Crescent:

www.evernightpublishing.com/sam-crescent

Dacă ți-a plăcut această carte, s-ar putea să-ți placă și:

Preot de Winter Sloane

Merită efortul de Sydney Scott

Mica cowgirl a lui tati de Lila Fox

E VERNIGHT PUBLISHING ®

www.evernightpublishing.com
 CAPITOLUL EȘANȚĂ BONUS

BRATVA BULY

Sam Crescent

Copyright © 2023

Exemplu de capitol

Galinei Nikitin nu-i venea să creadă ce tocmai se întâ mplase. S-a auzit o rundă de aplauze
din partea oaspeților care a ispitit-o să țipe din ră sputeri pentru ca toți să tacă . Acest lucru
nu merita să rbă torit, dar nu se putea decide să facă asta. Tată l ei ar fi atâ t de stâ njenit, iar
ea știa că ar avea consecințe dacă ar face așa ceva. În schimb, nu a avut de ales decâ t să
respire adâ nc și să -și plaseze un zâ mbet fals pe față .
Ea nu știa ce a mers prost. Într-o clipă , tată l ei îi spusese că va fi că să torită cu un bă rbat
mult mai în vâ rstă , Vik Kuzlov, dar acum era logodită să se că să torească cu nimeni altul
decâ t cu Mihail Belsky, fiul șefului. Moștenitorul tronului Belsky. Ea a înțeles de ce tată l ei a
fă cut ceea ce a fă cut el, dar chiar și totuși, asta era... greșit. Îl ura pe Mihail cu pasiune. De
câ nd își amintea, bă rbatul acesta fusese un bă tă uș pentru ea.
Într-o întorsă tură șocantă a evenimentelor, ea și Mikhail aveau aceeași vâ rstă , ei bine, la un
an distanță . Ea avea două zeci și unu, Mikhail avea două zeci și doi, dar știa deja că el era
considerat unul dintre cei mai înfricoșă tori bă rbați din jur. Se zvoneau că a avut prima
ucidere la doisprezece ani. Circumstanțele din jurul acelei ucideri erau puțin confuze, dar
chiar și totuși, ea se uitase în acei ochi în timp ce el o amenințase și știa. Ochii lui erau cei ai
unui ucigaș.
De ani de zile, acest bă rbat a hă rțuit-o.
Nu au mers la o școală normală , ci la una special pentru membrii Bratva, cunoscută sub
numele de Belsky High. Da, școala era deținută de el, așa că indiferent ce a fă cut sau a spus,
Mihail era responsabil. Profesorii se temeau de el. Nu au avut de ales decâ t să meargă la o
școală privată , pentru că Belsky Bratva nu avea încredere în nimeni. Rareori le permiteau
pe cei din afară să intre, iar dacă un stră in mergea cu ei la liceu, aveau o că lă torie grea.
Mihail o urase la vedere. Nu știa dacă era din cauza felului în care ară ta, vă zâ nd că nu era o
blondă zveltă , dar chiar și la o vâ rstă fragedă , fusese... grasă . Uf, ea ura acel cuvâ nt, chiar și
mama ei ura acel cuvâ nt și a insistat că nu era grasă , era curbată .
A auzit o mulțime de oameni vorbind și știa că mulți au insistat că este grasă .
Mihail, viitorul ei soț, a apucat-o de mâ nă și le-a blocat degetele. Nu a avut de ales decâ t să -i
urmeze exemplul, în timp ce el le-a ridicat mâ inile ridicate.
Nikitins și Belsky au fost întotdeauna apropiați. Tații lor erau cei mai buni prieteni, iar ea se
obișnuise ca Mikhail să fie în preajma ei acasă destul de regulat. Mihail era prieten cu
fratele ei, Peter, deși era o diferență de vâ rstă de cinci ani, iar Peter era cel mai mare dintre
cei doi.
Boris, tată l lui Mihail, a fost deodată acolo, dâ ndu-i un ghiont pe ringul de dans. Acesta era
ultimul lucru pe care și-l dorea. Zâ mbetul ei începea să o doară pe față .
A început muzica, ceva lent, romantic, care l-a fă cut pe Mikhail să o pună în brațe și să o
tragă aproape. Ea a vrut să se încremenească .
„N-am știut niciodată că vei aștepta cu neră bdare să te că să torești cu mine”, a spus Mikhail.
Nu putea face nimic în timp ce aveau audiență . Mama ei îi spusese să fie foarte atentă cu
atitudinea ei, mai ales la evenimente ca acestea. Erau prea mulți vulturi care așteptau să
iasă la suprafață și nu avea de ales decâ t să -și pă streze un zâ mbet pe buze și să arate ca
logodnica îndră gostită , iubitoare care devenise.
„Nu vreau să mă că să toresc cu tine. Crede-mă , asta nu este deloc pentru mine.”
El s-a aplecat aproape și a zguduit de urechea ei. „Hai, Galina, nu trebuie să fii așa.
Întotdeauna am știut că în liceu ești tentat de mine. Nu mi-ai putut rezista.”
"In visele tale."
„Ș i acum visele tale devin realitate.”
Nu avea de gâ nd să -l pă lmuiască . Pă rinții ei ar fi atâ t de supă rați pe ea dacă ar fi fă cut-o.
Mikhail fă cea asta intenționat pentru a obține o ascensiune din ea.
În noaptea petrecerii de logodnă , tată l ei îi spusese că vor merge la un eveniment oficial.
Din momentul în care au trecut prin ușile principale, fusese o surpriză după alta.
Galina a încercat să -l ignore, dar Mihail fusese întotdeauna un maestru în a intra sub piele.
„Ș tii ce înseamnă asta?” întrebă Mihail.
"Ce?"
„Că aveam dreptate câ nd am spus într-o zi în curâ nd, o să te trag pâ nă câ nd ai implorat și ai
țipat pentru asta. Am avut dreptate."
Galina uitase de noaptea aceea, câ nd aveau optsprezece ani la absolvire. Fusese o petrecere
uriașă la Belsky High. Terenul era într-o locație sigură și privată , așa că nimeni nu putea
intra sau ieși fă ră ca Securitatea să fie alertată . Nu a bă ut și nici nu a petrecut, dar vă zâ nd că
era ultima ei zi de liceu, iar de atunci totul avea să se facă într-o facultate la alegerea tată lui
ei, sau de acasă . Acestea erau regulile tată lui ei. El îi spusese de la început că va fi că să torită
cu un bă rbat pe care l-a ales și nu va fi din dragoste sau altceva decâ t afaceri. Ș i-a acceptat
soarta, așa că în ultima noapte de falsă libertate, a bă ut două inhală ri de tequila, sperâ nd să -
și înece durerile și să încerce să vadă șansa unui mâ ine mai bun.
Cu paharul de shot în mâ nă și sticla de tequila, se plimbase prin școală , din câ nd în câ nd
toastind pentru unii dintre cei mai ră i ani din viața ei.
La dulapurile principale, își amintise de toate momentele în care Mikhail o împinsese
împotriva lor, la un moment dat vâ nă tâ ndu-i umă rul și partea laterală . În timpul înotului,
acele vâ nă tă i fuseseră vizibile pentru toată lumea, chiar și pentru profesori. Nimeni nu a
spus nimic și nimă nui nu i-a pă sat. Ciudat, totuși, după acel moment, Mikhail nu a mai
împins-o în dulapuri.
Apoi, desigur, el îndesa prezervative în dulapul ei, iar ea era aproape sigură că unele dintre
ele erau folosite. În dulapul ei era mereu un alt rahat nelegiuit. După oprirea ei la vestiare,
se dusese la sală și la piscină . Mai multe amintiri despre hainele ei furate și nu a avut de
ales decâ t să alerge prin holuri doar cu un prosop. Vinovatul: Mihail, desigur.
Era ca și cum ar fi ajuns la școală , iar ținta lui pentru cruzime fusese ea. S-a oprit în toate
să lile de clasă pâ nă câ nd a ajuns în sfâ rșit înapoi în camera ei de că min. Nu trebuia să
împartă cu nimeni, așa că camera ei era propriul ei spațiu. Intrâ nd înă untru, fusese șocată
să vadă că Mikhail era acolo, stâ nd pe marginea patului ei. Spre surprinderea ei, el ținea o
cheie.
„Ș tii de câ t timp am asta?” întrebă Mihail.
Ea nu știa ră spunsul la asta și nici nu voia să știe ră spunsul la asta, așa că tă cuse complet.
El a râ s. A fost un râ s destul de forțat.
„Am avut asta de câ t timp ești tu aici. Tata mi-a spus că vii și m-am asigurat să fac o a doua
cheie, pentru orice eventualitate.
„De ce ai avea nevoie de o a doua cheie?”
Mihail nu ră spunse. De fapt, ajunsese să -și dea seama că el nu ră spundea niciodată la acea
întrebare. Tocmai a pus cheia în buzunar și apoi s-a ridicat în picioare.
— Ei bine, Galina, vrei să fii o fată obraznică în seara asta?
"Ce?"
„Să pierdem acea prețioasă virginitate a ta. Ș tim cu toții că este inutil și va fi irosit doar cu
un tip urâ t și gras pe care tată l tă u îl alege. A început să chicotească la orice glumă se
petrecea în capul lui.
"Peste cadavrul meu. Nu există nicio posibilitate să fiu vreodată cu tine, așa că pleacă naibii
din camera mea și dă -mi cheia înapoi.
Ea a încercat să ia cheia din buzunar, dar el a apucat-o de ceafă , tră gâ nd-o aproape, așa că
nu a avut de ales decâ t să se uite la el.
„Nici în iad?” Asta l-a fă cut să chicotească . „O, draga mea, scumpa Galina, vei regreta aceste
cuvinte. Într-o zi în curâ nd, o să te fac să cerșești și să țipi pentru mine. O să te trag atâ t de
tare încâ t vei uita totul, chiar și numele tă u.”
Galina a scos din amintire. În acea noapte, Mihail o șocase și mai mult. După amenințarea
sau promisiunea lui, ea nu era pe deplin sigură care era, el o să rutase cu putere. Fusese
primul și singurul ei să rut. După ce el a plecat, ea a jurat că nu va mai bea niciodată tequila.
****
Lui Mihail nu-i plă ceau mulțimile. Ș tia cum să le lucreze și a ajutat faptul că majoritatea
oamenilor le era frică de el. La două zeci și doi de ani, își câ știgase deja o reputație de
ră utate.
Nu-i deranja ca oamenii să se teamă de el. De fapt, i-a plă cut. A fi fiul cel mare al lui Boris
Belsky nu avea prea multe avantaje. Avea multă responsabilitate și oamenii se uitau la el
pentru a vedea câ t de capabil era Boris.
Câ t despre tată l să u, știa că îl fă cea pe Boris mâ ndru.
Cu Galina în brațe, trebuia să privească în jur la orice amenințare impună toare. Dușmanii
lor au fost întotdeauna apropiați, dorind să preia controlul asupra imperiului Belsky sau să
gă sească o slă biciune. Nu ar gă si niciodată unul.
"Ești dezgustă tor. Stii asta, nu?" spuse Galina.
Nu s-a putut abține să nu zâ mbească . Indiferent ce rahat i-ar fi aruncat în drum, ea se
întorcea mereu cu o mușcă tură . Nu și-a dat seama încă că asta a fă cut-o mai interesantă ?
Majoritatea fetelor de la școală au fost ușoare și au încercat să se arunce asupra lui. Au vrut
o bucată din plă cinta Belsky. Chiar dacă o cunoștea pe Galina toată viața, nu se aruncase
vreodată asupra lui. Dacă ceva, ea pă rea să -l privească cu mai mult dispreț decâ t orice
altceva. În timp ce alte fete încercau să se îmbrace pentru a-i face plă cere, scoțâ ndu-și sâ nii
afară , machiâ ndu-se mult și purtâ nd haine puține, Galina nu a fă cut-o. Nu a purtat niciodată
machiaj. O vă zuse dimineața cu pă rul dezordonat, purtâ nd o pijama veche, și nu și-a ară tat
niciodată acel decolteu impresionant.
Galina fusese talentată la secția de curbe și pe tot parcursul liceului, în timp ce toată lumea
o spunea grasă , el nu a vă zut.
Blugii îi umpluseră fundul, coapsele ei pă reau că ar putea să suporte o nenorocire bună , iar
el pierduse socoteala de câ te ori fantezase cu acele sâ ni. Nimic nu a schimbat faptul că
Galina îi dă dea mereu umă rul rece. Mereu. Ea nu l-a urmă rit niciodată prin preajmă , nici
câ nd a stat cu Peter, niciodată . Uneori spera să o surprindă urmă rind pe hol, sperâ nd să -l
ză rească . Nu sa întâ mplat niciodată . La naiba niciodată . Nici mă car câ nd erau în liceu.
Ea a stat câ t mai departe posibil de el, chiar și atunci câ nd se asigura că nimeni nu va fi
prieten cu ea. Dacă ar fi încercat chiar să fie prieteni, el i-a amenințat sau i-a pus pe unul
dintre bă ieții lui să o ia dracu pe fata care a încercat, și atunci fetei i-ar fi atâ t de frică să nu
fie lă sată , ar face orice i-ar fi cerut. Apoi, desigur, dacă era un tip interesat de ea, se asigura
că o altă fată îi distragă atenția.
Galina nu avea pe nimeni și tot nu-i pă sa. Ea nu a venit niciodată la el pentru nimic, ceea ce
l-a enervat, dar bine, el a tră it cu asta, optâ nd să -i facă viața mizerabilă mai degrabă decâ t
mai bună .
Trecâ ndu-și mâ na pe spatele ei, mergâ nd spre curba fundului ei, el o trase și mai aproape,
simțindu-o încordată .
— Dezgustă tor sau nu, îți dai seama că îmi vei aparține, nu-i așa? el a intrebat.
"Vă ură sc."
El a zguduit. „De asemenea, mi s-a spus că există o linie fină între dragoste și ură . Ești sigur
că nu ai confundat aceste două sentimente?”
Ea strâ nse buzele împreună . Mama ei o instruise bine. Se aștepta ca ea să dea un fel de
indiciu că se ceartă . În schimb, a primit zâ mbetul fals.
— Mă surprinzi, Mihail.
"Fac? Spune-mi cum."
„M-am gâ ndit că vei că uta orice scuză pentru a ieși din această că snicie. Dacă îți amintești,
mă disprețuiești. Nu mă placi. Nu știu ce am fă cut ca să mă ură ști, dar trebuia să fie ceva. De
ce ai vrea să fii că să torit cu mine? Adică , voi fi mama copiilor tă i. Nu există divorț, doar
moarte. Fie va trebui să mă omori, fie să mă suporti în urmă torii cincizeci de ani.
Asta l-a fă cut să chicotească . „Spune-mi, Galina, care parte din asta te sperie, pentru că sunt
în ea pe termen lung. Cincizeci de ani, dă -i drumul. Numele meu va fi în continuare revă rsat
de pe acele buze câ nd te voi face să vii. Va fi esperma mea care te va umple, te va face
însă rcinată cu bebelușii mei.” A tras aer în piept. „De fapt, pe mă sură ce mă gâ ndesc la asta,
aștept cu neră bdare. Poate ar trebui să începem imediat.”
A simțit-o încordată și, în loc să -i permită să provoace o scenă , a strâ ns-o și mai tare.
"Lasă -mă ."
— Nu, spuse el. „Trebuie să înfrunți realitatea, Galina. Nu se poate scă pa de asta. Pă rinții
noștri au fă cut această afacere. Acum, poți fie să fii un bă iat ră sfă țat și să provoci o scenă , să
le spui că nu vrei să te că să torești cu mine dintr-un motiv copilă resc al naibii, fie să faci
ceea ce fac toate femeile și asta e al naibii de a face cu asta. Suntem în asta împreună și
putem face greu sau ușor. Asta chiar depinde de tine.”
Câ ntecul s-a încheiat, iar el s-a îndepă rtat, ținâ ndu-i mâ na la buze și să rutâ nd degetele.
O escortă înapoi la masă și, înainte să se îndepă rteze, mai multe cupluri se îndreptaseră
deja pe ringul de dans.
Mihail a avut nevoie de câ teva minute. Ieșind din sala principală , a ieșit direct în spate și a
inspirat adâ nc de câ teva ori. Spa-ul și restaurantul aveau o gră dină pitorească frumoasă . S-
a uitat peste gazon, vă zâ nd frumusețea superficială . S-au investit mulți bani în încercarea
de a menține totul sub control și a ară ta curat. Ura falsul.
Mihail nu știa câ nd a început să urască falsul, falsul, superficialul, dar a fost o supă rare a lui.
Îi plă cea ca lucrurile să fie puțin să lbatice.
„Ieșind pe furiș de la petrecerea ta de logodnă ... te-a supă rat deja sora mea?” a întrebat
Petru, intrâ nd și oferindu-i să bea.
El a refuzat și s-a întors să se uite la Peter, care avea ambele bă uturi în mâ ini. Un chelner a
apă rut deodată , iar Peter a pus ambele pahare pe tava ospă tarului, iar asta i-a lă sat singuri,
în pace.
— Nu, Galina nu a fă cut-o.
„Ah, atunci asta trebuie să însemne că este dimensiunea petrecerii. Pă rinților noștri le place
să fie extravaganți.”
„Fă câ nd asta, i-au pus o țintă pe capul surorii tale.”
Peter a ridicat din umeri. „Galina se poate descurca.”
„Poate ea? Credeam că ai spus că nu e o luptă toare și nici nu ar trage.
Bă rbatul de lâ ngă el a pocnit pe limbă . „Da, există acele probleme neplă cute. Tata s-a
să turat să încerce s-o antreneze, încâ t a angajat doar un bodyguard. Acum că nu-i va
permite să iasă din casă , cred că face viața mai ușoară .” Peter a ridicat din umeri. „Am
încercat să ajut, dar ea a refuzat să învețe și aproape că m-a ucis câ nd i-am dat o armă .”
Asta l-a fă cut pe Mihail să râ dă .
Nu avea cum să -i permită lui Galina să treacă prin viață fă ră să învețe câ teva abilită ți de
autoapă rare și să folosească o armă . Nu știa câ t de mult doreau pă rinții lor să dureze
această logodnă . El s-a gâ ndit că vor fi că să toriți în câ teva luni.
Trecâ ndu-și o mâ nă pe față , se întoarse să se uite înapoi la gră dina de rahat.
„Ș tii, sora mea pare a fi un bă ț în noroi, sau cel puțin ca și cum ar avea unul înfundat în fund,
dar asta e tot pentru spectacol”, a spus Peter.
— Încerci să mă ajuți cu sora ta? Mikhail a chicotit și s-a întors pentru a vedea zâ mbetul
șters de pe fața lui Peter.
"Ș tiu ce ai fă cut. Ș tiu de ce ai fă cut-o, Mikhail. O cunosc pe sora mea și nu ne vedem mereu
ochi în ochi, dar o iubesc. Ea este sora mea cea mai mică și câ nd toată lumea a fost dispuși
să mă spună nenorocit și să -mi întoarcă spatele, nu a fă cut-o.”
Peter a avut o problemă , sau a avut o problemă , cu alcoolul.
Spre deosebire de Mihail, unde uciderea i-a venit firesc, Peter era diferit. Uciderea fusese
dificilă pentru el. S-a luptat să ia viața, dar de-a lungul anilor, Mihail îl ajutase. Prima
ucidere a lui Peter fusese soț și soție. Erau tră dă tori, dar Mikhail știa că nu fusese atâ t de
curat ca asta. Soțul îi bă tuse, nu soția, dar pedeapsa trebuia să ră mâ nă . Amâ ndoi au fost
uciși. A fugit cu capul lui Peter, mai ales că a aflat mai tâ rziu că a fost însă rcinată cu un copil.
Peter se întoarse să bea.
Mihail habar n-avea că Galina era îngerul lui Petru.
„Banii, puterea și lă comia îi conduc pe toți, nu pe Galina. Vik ar fi... știi ce ar fi fă cut, a spus
Peter.
— Nu trebuie să mai spui nimic, Peter. Ce e fă cut e fă cut. Galina va fi soția mea. Mă voi
asigura de asta.”

Sfâ rșitul capitolului eșantion

www.evernightpublishing.com/bratva-bully-by-sam-crescent