Micul dejun la Tiffany’s

dramatizare a unui fragment din romanul lui Truman Capote

Paul: Îmi pare rău de deranj. Nu reușeam să intru în bloc. Mi-au trimis cheia de la
apartament, dar nu și pe cea de la intrare. V-am trezit, iertați-mă.

Holly: Nu face nimic. Se putea întâmpla oricui. Chiar mi se întâmplă deseori. Noapte
bună.

Paul: Stați, mai iertați-mi încă un deranj. Aș putea să dau un telefon? Vă rog.

Holly: Sigur. De ce nu.

Paul: Mulțumesc. Ai un locșor drăguț. Și tu te-ai mutat de curând?

Holly: Stau aici de vreun an. Telefonul e acolo. Sau era. Îmi amintesc acum. L-am
înghesuit în valiză ca să nu-l mai aud.

Paul: Nu înțeleg.

Holly: Nu vreau să mă așez într-un loc până când eu și lucrurile mele nu ne vom potrivi
acolo. Nu știu încă unde e locul ăla, dar știu cum arată. E ca la Tiffany’s.

Paul: Tiffany’s? Adică magazinul de bijuterii?

Holly: Exact. Auzi, știi cum sunt zilele când te apucă pandaliile?

Paul: Pandalii? Te referi la când ești melancolic?

Holly: Melancolic ești numai când ești gras sau când plouă. Pandaliile sunt groaznice.
Dintr-o dată ți se face frică și nu știi de ce. Ai simțit vreodată asta?

Paul: Da, evident.

Holly: Când mă apucă pandaliile, sar într-un taxi și merg la Tiffany’s, unde nimic rău nu
se poate întâmpla. Dacă aș locui acolo, mi-aș pune și eu mobilă și aș da un nume pisicii.
Voiai să dai un telefon, nu?

Paul: Da, exact. Trebuia să mă întâlnesc cu cineva în această dimineață. Acum e joi, ora
10, nu-i așa? Doar ce am coborât din avion și nu sunt sigur.
Holly: Joi? Azi e joi? Nu se poate. E înfiorător.

Paul: Ce e așa înfiorător la ziua de joi?

Holly: Nu-mi aduc aminte niciodată când vine. Miercurea, în general nu apuc să mă culc.
Uită-te te rog sub pat după o pereche de pantofi negrii din piele de crocodil.

Paul: Sigur.

Holly: Trebuie să fac ceva cu felul în care arăt. Nu pot merge la Sing Sing arătând așa.

Paul: Sing Sing? Închisoarea?

Holly: Știu nu? Are mai mult sonoritate de operă. Mă îmbrac mereu frumos, oamenii de
acolo mă adoră. Mai ales copiii. Ar trebui să fie trist să vezi copii acolo, dar nu e.

Paul: Dacă înțeleg bine, te pregătești să mergi să vezi un deținut.

Holly: Exact.

Paul: Pot întreba pe cine?

Holly: Pe cine ce? Ah pe cine vizitez?

Paul: La asta mă refeream.

Holly: Nu știu dacă să-ți spun sau nu. Deși nu mi-e interzis. Jură pe cruce și sărută-ți cotul.

Paul: Voi încerca.

Holly: Salley Roșie.

Paul: Mafiotul?

Holly: Nu l-au prins cu nimic grav. Doar că a înșelat ANAF-ul. E un bătrânel drăguț. M-aș
duce să îl vizitez și dacă nu m-ar plăti. Pantofii?

Paul: Am găsit numai unul. Te plătește?

Holly: Da. Uite pantoful. Am nevoie de o rochie...o geantă...o pălărie. Oricum, avocatul
lui mi-a propus să îl înveselesc pe Salley pentru 100 de dolari pe săptămână. I-am spus că
eu câștig de patru ori mai mult săptămânal. Un gentleman oferă mereu 50 de dolari unei
doamne pentru toaletă. Și pentru taxi încă 50.
Paul: Și ți-au dat mai mult?

Holly: Era sălbatic, dar romantic. O oră pe săptămână mi se părea chiar drăguț. Am
crescut la 200 de dolari pe săptămână. Cum arăt?

Paul: Foarte bine. Trebuie să spun că sunt uimit.

Holly: N-aș fi reușit fără tine.

Paul: Poți să mă suni oricând dorești. Stau la etaj. Sau cel puțin așa sper. Mai am să îmi
duc lucrurile sus.

Holly: Ar trebui să plec.

Paul: Stai, deci îți dă 200 de dolari pentru o conversație săptămânală de o oră?

Holly: Domnul de 50 de ani de la etajul 4 îmi dă 100 de fiecare dată când îi transmit
prognoza meteo. Se simte singur, dar are bani.

Paul: Nu că ar fi treaba mea, dar ai putea da de necaz. Și cum adică, prognoza meteo? Nu
are televizor?

Holly: Îi place vocea mea cred. „E un uragan în Cuba”, „Sunt nori în Palermo”, „Plouă cu
broaște peste Londra” chestii dintr-astea.

Paul: Incredibil.

Holly: Nu-ți face griji pentru mine. Îmi port singură de grijă de foarte mult timp. Ai
terminat? Mă cam grăbesc.

Paul: Trebuia să dau un telefon.

Holly: Știi ceva, încuie tu. Trebuie să plec.

Paul: Stai așa...

Holly: Holly Golightly urăște să se lase așteptată. Ne mai vedem, dragule. Cum te
cheamă? Îți voi spune Fred. Paaa Fred!

Paul: Holly...eu sunt Paul. Îmi pare bine...