Examenul de bacalaureat naţional 2015

SUBIECTUL I (30 de puncte)

Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „Convențiia de la Balta Liman, încheiată la 19 aprilie 1849, restabilea ascendența tradițională comună a Rusiei și Imperiului Otomn
în Principate. Cele două puteri au numit noi domnitori – Barbu Stirbei în Tara Românească și Ioni ță Sandu Sturdza în Moldova-
controlând îndeaproape activitatea acestora, pentru a asigura suprimarea liberalismului și a na ționalismului și men ținerea stabilită ții.
Știrbei era cel mai consevator dintre cei doi și aspira să fie un monarh absolut, dar luminat. Ghica era un adept al liberalismului
moderat de la 1848 și a permis unui număr de pașoptiști să se întoarcă din exil, ba chiar i-a acceptat pe unii dintre ei în noul său
guvern. Ambii domni au promovat dezvoltarea economică și învățământul, nefiind în nici un fel simple instrumente ale politicii ruse ști
sau otomane.
Deteriorarea relațiilor dintre Rusia și Imperiul Otoman, din cauza unor probleme litigioase a dus la ocuparea Principatelor de către
ruși, în iulie 1853, când guvernul turc a respins ultimatumul dat de țar. Cei doi domni au plecat în exil în Austria, în locul lor
instaurându-se un guvern militar rus. Imperiul otoman a ripostat declarând război Rusiei la 4/16 octombrie 1853.”
(Mihai Bărbulescu, Istoria României)

B. „Marile puteri s-u adunat la Paris pentru a analiza noua întorsătură a evenimentelor. De și Austria și Turcia au ridicat obiec ții, marile
puteri, în ansanblu nu erau dispuse să redeschidă problema românească și la 26 august/ 7 nseptembrie 1859, au votat pentru
acceptarea dublei alegeri ale lui Alexandru Cuza. În realitate, ele au recunoscut și faptul că avântul unirii Moldovei cu Țara
Românească era de nestăvilit.
Recunoașterea oficială a unirii de către marile puteri avea să vină curând. La Conferin ța de la Constantinopol, acestea au convins
sultanul să dea un firman în acest sens la 22 noiembrie 1861. Alexandru Cuza a ac ționat rapid pentru a profita de momentul favorabil,
proclamând la 11/23 decembrie 1861 Unirea și nașterea națiunii române. Termenul de România care fusese frecvent, dar neoficial ,
folosit în anii 50 cu referire la un stat unitar, situat între Marea Neagră și Munții Carpați, a devenit acum numele curent al Principatelor
unite și începând din 1862 folosit în actele oficiale ale țării..”
((Mihai Bărbulescu, Istoria României)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Menționați termenul cu referire la denumirea statului român oficializat în sursa B. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa A. 2 puncte
3. Menţionaţi două mari puteri precizate atât în sursa A cât și în sursa B. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine deteriorarea relațiilor diplomatice dintre marile puteri .
3 puncte.
5. Scrieţi, din sursa A, două informaţii care se află într-o relaţie cauză-efect, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză,
respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi două acțiuni săvârșite în plan intern pentru consolidarea statului român modern . 6 puncte
7. Menţionaţi o deosebire între două acțiuni de politică externă săvârșite de România alături de o mare alian ță în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea și în prima parte a secolului al XX-lea. 4 puncte
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
Citiţi cu atenţie sursa de mai jos:
„Promovarea interesului național a fost pretextul care a stat la baza politicii lui Ceau șescu de autonomie fa ță de
Uniunea Sovietică, dar eforturile sale de a promova această exigență, după ce a dobândit puterea în 1965, au fost
compromise de asocierea Partidului Comunist Român cu teroarea celor două decenii anterioare, iar prezen ța lui Alexandru
Drăghici în fruntea Ministerului de Interne a constituit un permanent memento al acestei asocieri. Mai mult decât atât, în
manevrele facute pentru succesiunea lui Gheorghe Gheorghiu- Dej , Drăghici a apărut ca un oponent al lui Ceau șescu, fiind
după câte se pare, singurul care s-a abținut de la votul exprimat în Biroul Politic al PCR pentru alegerea lui Ceausescu ca
prim secretar. Înlăturarea lui Drăghici din puternica sa poziție i-ar fi permis lui Ceausescu nu numai să- și consolideze
propria poziție de lider necontestat al partidului, ci și să atenueze legătura care se facea între regim și teroare.
Prima măsură a fost îndreptată împotriva Ministerului Afacerilor Interne și a Securita ții. O măsură de supraveghere
judecătorească a fost impusă activităților ambelor organisme, prin aplicarea principiului legalita ții socialiste înscris în noua
Constituție adoptată în 1965 care proclama România drept Republică Socialistă, înlocuind vechea titulatura de Republică
Populară. Instanțele judecătorești au fost învestite cu mai multă putere și s-a stabilit o limită de douăzeci si patru de ore
pentru deținerea fără acuzație a unui cetățean. Ca majoritatea prevederilor legale și aceasta era arbitrară. Denun țarea de
către Ceausescu a abuzurilor Securității și reformele din 1965-1968 au dat na ștere la o atmosferă de optimism și de
speranță privind o liberalizare și mai mare. Primăvara de la Praga a stârnit un ecou de simpatie din partea PCR, întrucât
evenimentele din Cehoslovacia se potriveau cu promovarea de către români a ideii că fiecare regim communist avea
dreptul să-și hotărască propria sa politică, fără amestec din afară, o părere exprimată în mod explicit după ciocnirea din
cadrul CAER.
.”
(D. Berindei, O istorie a românilor)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi un opponent al lui Nicolae Ceausescu la funcția de prim secretar al partidului, precizat în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi, pe baza sursei date un principiu înscris în legea fundamental din 1965. 2 puncte
3. Menţionaţi titulatura statului și o instituție a acestuia, precizate în sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la PCR. 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la promovarea interesului na țional de către Nicolae
Ceausescu, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia în a doua jumătate a secolului al XX-lea România se
implică în relaţiile internaţionale. (Se punctează pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant,
respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre ideologii și practici politice în secolul al XX-lea, având în vedere:

- menționarea a două caracteristici ale democrației din Europa în prima jumătate a secolului al XX-lea;

- menționarea a două ideologii totalitare europene și precizarea unei asemănări între acestea;

- prezentarea unei practici politice utilizate de regimul totalitar în România;

- formularea unui punct de vedere referitor la rolul practicilor politice democratice în evoluţia României în a doua jumătate a
secolului al XX-lea şi susţinerea acestuia printr-un argumentistoric.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect,
susţinerea unui punct de vedere cu argumente istorice (pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric
relevant, respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a
faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.