Sunteți pe pagina 1din 4

STATUL ŞI POLITICA

Tema 5
Evaluare
Subiectul al II-lea 30 puncte

Citiţi, cu atenţie, textele de mai jos:


A.. „ (...) Ansamblul puterilor garante şi puterea suzerană au recunoscut dubla alegere şi unificarea,
pe calea uniunii personale (...). În urma unei noi conferinţe a reprezentanţilor puterilor, întrunită
(...) în toamna anului 1861, a fost acceptată o uniune reală, tot pe timpul domniei lui Alexandru
Ioan Cuza, în temeiul căreia, începând cu 22 ianuarie, s-a format guvernul român cu autoritate
asupra ambelor părţi ale noului stat.”
(D. Berindei, Secolul al XIX-lea)

B. „Sătenilor, (...) Claca (boierescul) este desfiinţată (...) de-a pururea şi astăzi voi sunteţi proprietari
liberi pe locurile supuse stăpânirii voastre, în întinderea hotărâtă prin legile în fiinţă. (...) Claca
şi toate celelalte legături silite între voi şi între stăpânii voştri de moşii sunt desfiinţate, prin plata
unei drepte despăgubiri.”
(Proclamaţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza cu prilejul reformei agrare)

Pornind de la aceste texte, răspundeţi următoarelor cerinţe:


1. Selectaţi, din sursa A, o informaţie referitoare la o instituţie a statului. 2 puncte
2. Numiţi categoria socială la care face referire sursa B. 3 puncte
3. Selectaţi, din sursa B, o informaţie referitoare la condiţionarea reformei agrare. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa A, două informaţii aflate în relaţie de cauză-efect. 3 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei A, un punct de vedere referitor la statul român, susţinându-l cu o
informaţie selectată din sursă. 6 puncte
6. Menţionaţi două prevederi ale reformei agrare la care face referire sursa B. 4 puncte
7. Prezentaţi o altă reformă adoptată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, diferită de cea
din textul B. 6 puncte

BAREM DE EVALUARE ŞI NOTARE 30 puncte

1. 2 puncte pentru selectarea oricărei informaţii din sursa A referitoare la o instituţie a statului.

2. 3 puncte pentru numirea categoriei sociale la care face referire sursa B.
3. 6 puncte pentru selectarea oricărei informaţii din sursa B referitoare la condiţionarea re-
formei agrare.
4. 3 puncte pentru identificarea oricărei relaţii cauză-efect.
5. 3 puncte pentru formularea, pe baza sursei A, a oricărui punct de vedere referitor la statul
român.
3 puncte pentru selectarea, din sursa A, a oricărei informaţii care susţine punctul de vedere
formulat.
6. Câte 2 puncte pentru precizarea oricăror două prevederi ale reformei agrare prezentate în
sursa B. (2 p. x 2 = 4 p.)
7. 2 puncte pentru menţionarea oricărei reforme adoptată în timpul domniei lui Alexandru
Ioan Cuza, diferită de cea din textul B.
4 puncte pentru prezentarea reformei, prin evidenţierea relaţiei istorice de cauzali-
tate.

18
5. Statul român modern

Răspunsuri

1. „începând cu 22 ianuarie, s-a format guvernul român cu autoritate asupra ambelor părţi ale
noului stat”
2. ţărănimea.
3. „sunt desfiinţate, prin plata unei despăgubiri.”
4. cauză: „a fost acceptată o uniune reală, tot pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza”;
efect: „începând cu 22 ianuarie, s-a format guvernul român, cu autoritate asupra ambelor părţi
ale noului stat”.
5. Statul naţional, în urma deciziei marilor puteri din anul 1861, s-a constituit ca stat cu structuri
unitare prin unirea legislativă şi administrativă între Principate. „Deci statul naţional a fost constituit
ca un stat cu structuri unitare, respingându-se soluţia unei simple alăturări.”
6. În urma adoptării Legii rurale din august 1864, s-a consacrat dreptul de proprietate al ţăranilor
asupra loturilor de pământ; „de-a pururea şi astăzi voi sunteţi propietari liberi pe locurile supuse
stăpânirii voastre”. De asemenea, au fost desfiinţate sarcinile feudale. „Claca şi toate celelalte
legături silite între voi şi între stăpânii voştri de moşii sunt desfiinţate.”
7. Pe parcursul domniei sale, Alexandru Ioan Cuza a adoptat o serie de măsuri reformatoare, care
au condus la importante schimbări în plan politic, economic şi social.
O astfel de reformă a fost Legea instrucţiunii publice, emisă în decembrie 1864, prima lege
modernă a învăţământului din România. Aceasta reglementa atât învăţământul public, cât şi cel
privat, de la cel primar la cel superior. Legea prevede învăţământul primar ca fiind obligatoriu şi
gratuit, egalitatea sexelor la învăţământ şi laicizarea lui. Consacră liceul de 7 clase, cu o pondere
mai mare acordată disciplinelor umaniste, introduce învăţământul tehnic profesional în şcolile de
agricultură, arte şi meserii şi de comerţ. Încă din 1860, la Iaşi a fost înfiinţată Universitatea, iar
în 1864 este înfiinţată Universitatea din Bucureşti.
Legea instrucţiunii publice, promulgată de Alexandru Ioan Cuza în 1864, este importantă în-
trucât a pus bazele sistemului de învăţământ modern românesc.

19
STATUL ŞI POLITICA

Evaluare

Subiectul al III-lea 30 puncte

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre statul român modern în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea:
- prezentarea unui fapt istoric din a doua jumătate a secolului al XIX-lea care a contribuit la
consolidarea statului român modern;
- menţionarea unei personalităţi istorice care a contribuit la consolidarea statului român modern;
- prezentarea unui fapt istoric de la începutul secolului al XX-lea care a dus la realizarea României Mari;
- formularea unui punct de vedere referitor la evoluţia statului român modern, în a doua jumătate
a secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea, şi susţinerea acestuia printr-un argu-
ment istoric.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei
cauză-efect, susţinerea unui punct de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa argumentării
elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi con-
cluzia), respectarea succesiunii cronologice-logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu
precizată.

BAREM DE EVALUARE ŞI NOTARE 30 puncte


Informaţia istorică – 24 de puncte, distribuite astfel:
8 puncte pentru prezentarea coerentă a oricărui fapt istoric, din a doua jumătate a secolului
al XIX-lea, care a contribuit la consolidarea statului român modern prin evidenţierea relaţiei
istorice de cauzalitate
• 1 punct doar pentru menţionarea oricărui fapt istoric care a contribuit la realizarea statului
român modern
- 3 puncte pentru menţionarea oricărei personalităţi istorice care a contribuit la consolidarea statului
român modern
- 8 puncte pentru prezentarea oricărui fapt istoric de la începutul secolului al XX-lea care a contribuit
la realizarea României Mari, prin evidenţierea relaţiei istorice de cauzalitate
• câte 1 punct doar pentru menţionarea unui fapt istoric de la începutul secolului XX care a
dus la realizarea României Mari.
- 1 punct pentru formularea oricărui punct de vedere referitor la evoluţia statului român modern în
a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi la începutul secolului XX
- 1 punct pentru pertinenţa argumentării punctului de vedere formulat
- 2 puncte pentru selectarea oricărui fapt istoric relevant care susţine punctul de vedere formulat
- 1 punct pentru utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea (deoarece, pentru că etc.), respectiv
concluzia (aşadar, ca urmare etc.)
Ordonarea şi exprimarea ideilor menţionate – 6 puncte, distribuite astfel:
- 2 puncte pentru utilizarea linbajului istoric adecvat
1 punct pentru utilizarea parţială a limbajului istoric
0 puncte pentru lipsa limbajului istoric
- 1 punct pentru structurarea textului (introducere – cuprins – încheiere)
0 puncte pentru text nestructurat
- 2 puncte pentru respectarea succesiunii cronologice, logice a faptelor istorice
1 punct pentru respectarea parţială a succesiunii cronologice, logice a faptelor istorice
0 puncte pentru nerespectarea succesiunii cronologice, logice a faptelor istorice
- 1 punct pentru respectarea limitei de spaţiu
0 puncte pentru nerespectarea limitei de spaţiu

20
5. Statul român modern

Rezolvare

Introducere: Un prim mare obiectiv al proiectelor politice româneşti, acela al constituirii unui stat român
a fost realizat odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, în 1859. Oamenii politici români au
acţionat pentru consolidarea statului prin adoptarea de noi reforme pentru modernizare, prin institu-
irea unui monarhii ereditare, cu aducerea în ţară a unui prinţ străin, printr-o nouă constituţie modernă,
prin obţinerea independenţei şi realizarea marelui obiectiv – unirea tuturor românilor într-un singur stat
naţional unitar român. Toate aceste obiective au fost atinse în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi
în primele decenii din secolul al XX-lea, printr-o susţinută activitate pe plan intern şi extern, profitând de
situaţiile internaţionale în favoarea statului român.
• Întrucât unirea Principatelor române a fost recunoscută de marile puteri doar pe durata domniei lui
Alexandru Ioan Cuza, limitată la 7 ani, în 1866 se punea problema menţinerii unirii.
În urma abdicării, din 11 februarie 1866, a lui Al.I. Cuza, se formează o Locotenenţă domnească, care va
prelua puterea până la aducerea în ţară a unui prinţ străin care să preia tronul. Parlamentul îl proclamă ca
domnitor al României pe Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei. Acesta a refuzat însă propunerea, fapt care
a pus în mare dificultate clasa politică românească, în contextul reacţiei marilor puteri, care cer anularea uni-
rii celor două Principate. Prin activitatea diplomatică a oamenilor politici români şi susţinerea împăratului
Franţei, Napoleon al III-lea, după îndelungi tratative s-a obţinut acordul regelui Prusiei pentru aducerea în
ţară a unui prinţ străin, în persoana principelui german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
Aducerea prinţului Carol este aprobată în ţară printr-un plebiscit, cetăţenii fiind chemaţi să se pronunţe
cu privire la această problemă. La 10 mai 1866, prinţul Carol ajunge la Bucureşti şi depune jurământul de
credinţă faţă de ţară.
Prin venirea pe tronul României a unui prinţ străin dintr-o familie domnitoare europeană s-a asigurat
perpetuarea unirii şi consolidarea statului modern.
• Domnia lui Carol I a reprezentat momentul de maturizare politică a României, aceasta devenind un stat
modern, guvernat după principiile liberalismului.
Regele a avut o contribuţie importantă în acest sens. În plan politic intern, Carol, a reprezentat un fac-
tor de stabilitate politică, fiind un mediator în viaţa politică românească. Pe plan extern, Carol a acţionat
pentru cucerirea independenţei de stat şi întărirea prestigiului internaţional al României.
Carol I, deşi un prinţ străin, odată devenit conducător al României, a jucat un rol extrem de important
în realizarea dezideratelor politice româneşti.
• După recunoaşterea, pe plan internaţional, a independenţei în anul 1878, factorii politici din România au militat
pentru desăvârşirea idealului naţional, unirea tuturor provinciilor locuite de români într-un singur stat.
Îndeplinirea acestui mare obiectiv vine în contextul izbucnirii Primului Război Mondial (1914-1918), când
România decide participarea la acest conflict (1916-1918) cu scopul recunoaşterii dreptului asupra terito-
riilor din afara Regatului. Aplicarea principiilor de drept internaţional şi a dreptului la autodeterminare, la
sfârşitul conflictului, a făcut posibilă unirea Transilvaniei, Basarabiei şi Bucovinei cu Vechiul Regat.
În vara anului 1918, în condiţiile înfrângerilor suferite pe front de Puterile Centrale, a dorinţei popoare-
lor din Imperiul Austro-Ungar de a se elibera, împăratul Austro-Ungariei propune, prin manifestul Către
popoarele mele credincioase, soluţia federalizării, cu acordarea autonomiei, în scopul de a salva imperiul.
Liderii politici transilvăneni resping apelul împăratului şi proclamă, prin Declaraţia de la Oradea, autono-
mia Transilvaniei, aceştia solicitând şi independenţa. Ca şi organ de conducere s-a constituit Consiliul Naţional
Român, iar la nivel local consilii locale şi gărzi naţionale. Unirea a fost hotărâtă în contextul refuzului guvernu-
lui maghiar de a recunoaşte şi independenţa, nu doar autonomia Transilvaniei. Unirea a fost votată în cadrul
Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, convocată de Consiliul Naţional Român.
Până la unirea efectivă cu România, conducerea a fost asigurată de Marele Sfat Naţional (rol legislativ)
şi Consiliul Dirigent (rol executiv), condus de Iuliu Maniu.
Unirea înfăptuită în 1918 a fost consfiinţită de Parlamentul român la 22 decembrie 1918 şi prin tra-
tatele de pace semnate la Conferinţa de la Paris (1919-1920), prin care se recunoaşte internaţional noul
stat naţional unitar român.
• Constituirea statului odată cu realizarea dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza, în 1859, a fost urmată
de modernizarea politică şi instituţională pe plan intern şi de obţinerea independenţei în plan extern în
vremea lui Carol I (1866-1914).
Astfel, dacă în perioada domniei lui Cuza au fost realizate reforme precum Legea rurală, august 1864,
Legea instrucţiunii publice (1864), în timpul domniei regelui Carol I au luat naştere partidele politice mo-
derne, prin constituirea Partidului Naţional Liberal, în 1875 şi a Partidului Conservator, în 1880. Real-
izarea României Mari, dezideratul ultim al proiectului naţional, va avea loc în timpul domniei succesorului
acestuia, Ferdinand I, supranumit „Întregitorul”.
Concluzie: Cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea au marcat o
perioadă de mari succese politice româneşti, care au dus la consolidarea şi desăvârşirea statului naţional român.
21