Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SUBIECTUL I 30 puncte
B. „Sătenilor! Îndelungata voastră aşteptare, marea făgăduinţă, dată vouă de înaltele puteri ale
Europei prin articolul 46 al Convenţiei, interesul patriei, asigurarea proprietăţii funciare şi
dorinţa cea mai vie s-au îndeplinit. Claca este desfiinţată pentru de-a pururi şi de astăzi voi
sunteţi proprietari pe locurile supuse stăpânirii voastre, în întinderea hotărâtă prin legile în
fiinţă(…). De astăzi, voi sunteţi stăpâni pe braţele voastre; voi aveţi o părticică de pământ,
proprietate şi moşie a voastră, de astăzi voi aveţi o patrie de iubit şi de apărat.
(Proclamaţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza către săteni )
„S-a convocat Adunarea Naţională la 1 decembrie 1918. (…) În mijlocul unui mare entuziasm,
românii din Transilvania, Banat şi alte districte au votat în unanimitate pentru unirea
necondiţionată cu regatul României. Ei au hotărât, de asemenea, să păstreze pentru aceste
teritorii o autonomie provizorie până când va fi ales parlamentul constituant al României Mari.
În cea de a doua zi a Adunării s-a alcătuit un Consiliu Executiv, format din 15 membri, pentru
organizarea administraţiei interne.”
(„The Times”, 25 februarie 1919)
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre proiecte politice româneşti şi realizarea
lor, având în vedere:
1. precizarea unui proiect politic referitor la statul român modern, elaborat în secolul al XVIII-
lea sau în prima jumătate a secolului al XIX-lea, şi menţionarea a două idei susţinute de acesta;
2. prezentarea unui fapt istoric , desfăşurat pe plan intern, prin care s-a realizat statul român
modern, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea;
3. menţionarea unui fapt istoric, din secolul al XX-lea, care a contribuit la formarea României
Mari şi a unei consecinţe a constituirii acesteia;
4. formularea unui punct de vedere referitor la contribuţia proiectelor politice la făurirea statului
român modern şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării,
evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea unui punct de vedere cu argumente istorice
(pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a
conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/ logice
a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizat.