Sunteți pe pagina 1din 16

Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. ,,După stabilirea cadrului politic, Carol a declanşat un program destinat întăririi şi modernizării ţării. Mândru
de ascendenţa sa militară, el a acordat o atenţie aparte organizării unei armate române eficiente. Domnitorul
căuta să obţină un grad de independenţă cât mai mare posibil faţă de Constantinopol; principala lui preocupare
era asigurarea dreptului de a îndeplini ceva mai mult decât funcţiile normale ale unui conducător de stat
independent, în care intrau emiterea unei monede naţionale, acordarea de decoraţii militare şi, lucru deosebit de
important, încheierea de tratate cu alte guverne, fără amestecul Porţii. Au fost semnate în perioada aceasta
convenţii privind poşta, telegraful şi consulatele. Carol voia de asemenea să dobândească recunoaşterea
internaţională a României ca nume oficial al statului. În 1869, el a contractat o căsătorie bine văzută de către
populaţia ţării cu protestanta Elisabeta de Wied, care ulterior să devină cunoscută în Europa pentru scrierile ei
despre România apărute sub numele de Carmen Sylva.” (B. Jelavich, Istoria Balcanilor, vol. I)

B. ,,Potrivit Constituţiei adoptate în 1866, titulatura monarhului României este aceea de Domn. După războiul
de independenţă, la 9 septembrie 1878, Consiliul de Miniştri decide ca Domnul Carol să poarte titlul de Alteţă
Regală. Această titulatură este folosită pentru prima dată la 8 octombrie 1878, cu ocazia sărbătoririi intrării
solemne a armatei în Capitala ţării. Recunoscut de şefii de stat ai Austro-Ungariei, Marii Britanii, Franţei,
Germaniei, Italiei şi Rusiei, titlul de Alteţă Regală este oficializat la 13 octombrie 1878.
Pe această linie de afirmare internaţională a României, Corpurile Legiuitoare iniţiază legea prin care România ia
titlul de regat, Carol I luând, pentru sine şi moştenitorii săi, titlul de Rege al României. Legea este votată de
Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 14 martie 1881 şi adoptată cu unanimitate de 99 de voturi; tot la 14 martie
1881, Senatul votează legea şi o adoptă cu unanimitate de 40 de voturi.” (I. Mamina, Monarhia în România)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Precizaţi secolul la care se referă cele două surse. 2p


2. Numiţi conducătorul politic român la care se referă cele două surse. 2p
3. Menţionaţi două instituţii politice precizate în sursa B. 6p
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că titulatura monarhului României este
aceea de Domn. 3p
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A. 7p
6. Prezentaţi două acţiuni desfăşurate de România în relaţiile internaţionale de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi
începutul secolului al XX-lea. 6p
7. Menţionaţi o asemănare între două măsuri de politică internă adoptate în statul român modern, în primul
deceniu după constituirea acestuia. 4p
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

,,Constituţia din 1866 în mod paradoxal, este esenţialmente un document liberal. Ea limita prerogativele
Domnitorului la cele ale unui monarh constituţional, prevedea o guvernare reprezentativă, îi făcea pe miniştri
răspunzători pentru actele lor şi consolida principiul separării puterilor. Consemna, de asemenea, pe larg
drepturile şi libertăţile cetăţenilor, cărora le era de aici înainte garantată egalitatea în faţa legii, libertatea deplină
a conştiinţei, a presei, a adunărilor publice, dreptul de asociere, inviolabilitatea domiciliului şi a persoanei
împotriva oricăror percheziţii şi arestări arbitrare. {…} Constituţia a garantat de asemenea drepturi depline de
proprietate deţinătorilor ei, declarând proprietatea «sacră şi inviolabilă», asigurând că singura cauză de
expropiere ar putea fi realizarea unor servicii publice. Principalul scop al acestor stipulaţii a fost protejarea
marii proprietăţii împotriva uzurpării de către vreo nouă lege rurală, dar articolul 20 al Constituţiei declara, de
asemenea, că pământul dat ţăranilor prin legea rurală din 1864 «nu trebuie să i se aducă niciodată vreo
atingere.»
Sistemul parlamentar instituit în 1866 diferea în unele privinţe importante de cel asigurat prin Statutul
lui Cuza. Izbitoare de la bun început este poziţia mai importantă a Legislativului, care a devenit acum un
partener aproape egal cu Domnitorul în facerea legilor. Potrivit noii Constituţii, pentru a căpăta putere de lege,
un proiect trebuia aprobat atît de către Legislativ, cât şi de către Domnitor. Ambii puteau să iniţieze o legislaţie,
cu excepţia proiectelor de lege referitoare la veniturile şi cheltuielile statului, care trebuiau să-şi afle sorgintea în
Camera Deputaţilor.”
(Keith Hitchins, România 1866-1947)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi tipul de guvernare precizat în sursa dată. 2p


2. Precizaţi, pe baza sursei date, o informaţie referitoare la caracterul Constituţiei din 1866. 2p
3. Menţionaţi un principiu şi un drept politic la care se referă sursa dată. 6p
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la sistemul parlamentar. 6p
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la dreptul de proprietate, susţinându-l cu două
informaţii selectate din sursă. 10p
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

,,Criza Imperiului otoman […] se manifestă şi în zona Ţărilor Române, contribuind la agravarea
dominaţiei otomane, cu aspectele ei politice şi economice. Starea precară a Imperiului a determinat o
accenturare a exploatării resurselor economice în Ţara Românească şi Moldova, exprimată în sporirea
obligaţiilor tradiţionale, haraciul şi peşcheşurile, din care cel dintâi capătă semnificaţii economice.
Astfel, plăţile către Poartă au atins, după 1580, niveluri pe care nu le avuseseră într-o perioadă
anterioară. Cronica ţării este foarte clară, relatând motivaţia atitudinii antiotomane: Şi se strânsese toţi
boierii mari şi mici, din toată ţara şi se sfătuiră cum vor face să izbăvească Dumnezeu ţara din
mâinile păgânilor […].
În 1711 în Moldova şi în 1716 în Ţara Românească, Nicolae Mavrocordat (1711-1715; 1719-1730),
domn şi în perioada anterioară, a fost chemat să inaugureze noua epocă fanariotă. […].
Modificările intervenite afectează instituţiile fundamentale, domnia, cele adiacente ei, sfatul
domnesc, în general sistemul administrativ-politic. Domnii sunt numiţi direct de Poartă, din rândul
familiilor influente, Mavrocordat, Ipsilanti, dar şi dintre români, fără asentimentul ţării, prin derogări
de la formulele procedurale tradiţionale de alegere. Perioadele de domnie, sunt scurte, cu unele
excepţii, domnii fiind degradaţi la nivelul unor funcţionari ai Porţii, schimbaţi dintr-o ţară în alta.
Lipsiţi de iniţiativă în politica externă, ei ajung executorii fideli ai însărcinărilor otomane în raport cu
marile puteri. Acest statut antrenează şi declinul puterii militare care se reduce la o gardă domnească
chemată să asigure ordinea internă.” (M. Bărbulescu, Istoria României)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi domnitorul precizat în sursa dată. 2p


2. Precizaţi un secol la care se referă sursa dată. 2p
3. Menţionaţi două spaţii istorice româneşti la care se referă sursa dată. 6p
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la criza imperiului otoman. 6p
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la statutul instituţiei centrale din spaţiul
românesc, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10p
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia proiectele politice din secolul
al XVIII-lea au contribuit la constituirea statului român modern. (Se punctează pertinenţa argumentării
elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv, a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi
concluzia). 4p
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

,,Dacă prin Constituţia din 13 aprilie 1948 se pregătise o transformare totală a economiei naţionale
şi o nivelare la standardul cel mai scăzut a puterii economice a locuitorilor României, în Constituţiunea
Republicii Populare Române din 24 septembrie 1952, făcându-se bilanţul transformărilor economice,
predomină realizarea intereselor politice ale Partidului Comunist Român. Constituţia din 1952 este
constituţia totalei aserviri a României faţă de Uniunea Sovietică. Constituţia începe cu un capitol
introductiv (…) în [care] se declară textual: «Alianţa cu marea Uniune Sovietică, sprijinul şi ajutorul
său dezinteresat şi frăţesc asigură independenţa, suveranitatea de stat şi înflorirea Republicii Populare
Române.» (…)
Din punctul de vedere al structurii formale a unei constituţii, spre deosebire de constituţiile
precedente, inclusiv cea din aprilie 1948, (…) Titlul despre drepturile omului (…) era expediat undeva
pe la urmă, după reglementarea tuturor puterilor statului (…), subliniindu-se astfel preponderenţa
statului asupra cetăţeanului şi accelerându-se mai mult datoriile decât drepturile (…).
Libertăţile de afirmare a personalităţii omului erau enumerate toate, în mod expeditiv, într-un singur
articol, art. 85 (…). Aceste libertăţi trebuiau exercitate însă (…) «în conformitate cu interesele celor ce
muncesc şi în vederea întăririi regimului de democraţie populară.»”
(E. Focşăneanu, Istoria constituţională a României, 1859-1991)

Pornind de la această sursă, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Numiţi o lege fundamentală precizată în sursa dată. 2p


2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2p
3. Menţionaţi statul definit ca principalul aliat al Republicii Populare Române precum şi partidul
politic folosit de acesta ca principal instrument de control, la care se referă sursa dată. 6p
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la aservirea României faţă de Uniunea
Sovietică. 6p
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la drepturile şi libertăţile fundamentale
ale omului în regimul comunist, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10p
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia adoptarea unor noi legi
fundamentale în România postbelică contribuie la consolidarea regimului comunist. 4p
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. ,,În 1822, sub Ion Sandu Sturdza, un grup de boieri mici şi mijlocii - dintre aceia ce erau
calificaţi drept «cărvunari» - prezentase un proiect de constituţie foarte amănunţit, întocmit probabil de
Ion Tăutu […]; erau proclamate principii moderne, de pildă, libertatea individuală […], respectarea
proprietăţii (exproprierea nefiind îngăduită decât pentru caz de utilitate publică), libertatea comenţului
şi a industriei, egalitatea în faţa legii. Acest proiect apăra totuşi, chiar mai aprig decât o făceau unele
proiecte ale boierilor cei mari, privilegiile boierimii. Dar, întrucât scopul lui era să înlocuiască o
cârmuire aproape exclusiv alcătuită din boierii cei mari cu cea a boierilor de rangul al doilea şi al
treilea, proiectul a fost viu combătut de boierii cei mari.”
(N. Djuvara, Între Orient şi Occident)

B. ,,Mai cuprinzător prin caracterul său reprezentativ a fost proiectul unei «republici aristo-
democraticeşti», redactat probabil de către logofătul Dimitrie I. Sturdza în 1802 […]. Deşi nu aveau
nicio intenţie să-şi diminueze rolul în treburile publice, ei preconizau participarea la guvernare a unor
elemente din întreaga ţară într-un divan de jos, ai cărui membri urmau să împartă anumite funcţii
executive şi legislative cu marii boieri, care făceau parte din divanul cel mare. Boierii şi-au exprimat şi
preocuparea pentru învăţământ şi pentru sănătatea populaţiei şi au cerut tratament egal atât pentru cei
mari, cât şi pentru cei mici în instanţele de judecată şi eliminarea abuzurilor în strângerea impozitelor.
Ideile lui Sturdza au reprezentat limita extremă a republicanismului din această perioadă […].”
(A. Iordache, Principatele Române în epoca modernă)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Numiţi un conducător politic precizat în sursa A. 2p


2. Precizaţi, din sursa B, o informaţie referitoare la boierii români. 2p
3. Menţionaţi câte un autor de proiecte de modernizare, la care se referă sursa A, cât şi sursa B. 6p
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine egalitatea în interiorul clasei
boiereşti. 3p
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii. 7p
6. Prezentaţi alte două proiecte politice din secolul al XIX-lea, în afara celor la care se referă cele două
surse. 6p
7. Menţionaţi o caracteristică a proiectelor politice din secolul al XVIII-lea referitoare la statul român
modern. 4p
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

,,Nici în Ţara Românească şi Moldova, spiritele moderne, boierii luminaţi cu toată seria de memorii
[…] nu au obţinut rezultate importante în sensul dorit. Marile puteri rivale – Turcia, adică puterea
suzerană, Rusia care se voia puterea protectoare a românilor şi a celorlalţi creştini ortodocşi din
Imperiul Otoman şi Austria – nu au luat măsurile necesare pentru îndeplinirea doleanţelor exprimate în
memoriile boiereşti. […]
Profitând de moartea domnului fanariot Alexandru Şuţu, la Bucureşti (ianuarie 1821), Tudor
[Vladimirescu] şi credincioşii săi pornesc acţiunea în Oltenia, unde aveau să organizeze locuri întărite.
La Padeş, este convocată Adunarea Poporului, care devine şi organ de conducere, cu rol de parlament
şi de armată naţională. […] Programul mişcării revoluţionare din 1821, cuprins în câteva documente –
mai ales în Proclamaţia de la Padeş – prevedea principiul suveranităţii naţionale, renunţarea la averile
rău agonisite, anularea dominaţiei străine, desfiinţarea privilegiilor feudale, […] reforma justiţiei, a
administraţiei, reforma şcolară, reforma fiscală, respectarea deplină a autonomiei ţării […].
Totuşi, revoluţia de la 1821 nu a fost zadarnică. Ea a transformat problema românească în subiect
de discuţie între marile puteri, care căutau să găsească o soluţie a revendicărilor românilor. Ca urmare
a mişcării, începând cu anul 1822 domnii fanarioţi au fost înlocuiţi cu domni români în Ţara
Românească şi Moldova, ceea ce marca o mare victorie a partidei naţionale. Programul de la 1821,
înfăptuit doar în mică măsură atunci, a fost reluat şi completat cu ocazia Revoluţiei din 1848-1849,
care s-a bazat şi pe experienţa trăită de oamenii lui Tudor.”
(I. A. Pop, Istoria românilor pentru elevi)

Pornind de la această sursă, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Numiţi un conducător politic la care se referă sursa dată. 2p


2. Precizaţi, pe baza sursei date, o informaţie referitoare la marile puteri. 2p
3. Menţionaţi un conducător politic şi un program revoluţionar, la care se referă sursa dată. 6p
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la Adunarea Poporului. 6p
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la consecinţele mişcării revoluţionare,
susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10p
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia proiectele politice din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea au contribuit la consolidarea statului român modern. 4p
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. ,,Teritoriul provinciei a cunoscut o masivă colonizare. Potrivit lui Eutropius, Traian, după
cucerirea Daciei, a adus «o mulţime foarte mare de oameni din toate colţurile lumii romane pentru
popularea oraşelor şi cultivarea ogoarelor, căci Dacia fusese secătuită de bărbaţi în urma lungului
război al lui Decebal.» Afirmaţia este o vădită exagerare în ceea ce priveşte «secătuirea» de bărbaţi a
Daciei, fie şi pentru că se întâlnesc în armata romană unităţi militare ale căror efective erau recrutate
dintre daci, în timpul lui Traian şi Hadrian. Colonizarea a avut mai puţin rostul de a repopula un
teritoriu devastat de două războaie purtate într-un scurt interval, cât mai ales de a consolida stăpânire
într-un mediu care, cel puţin la început, nu putea fi decât ostil.”
(F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)

B. ,,În urma războaielor câştigate de Traian şi a nimicirii regatului dac, noua provincie, care avea de
multă vreme relaţii comerciale destul de intense cu imperiul, a devenit o provincie de colonizare din
toată lumea romană. Exploatarea minelor de aur din Transilvania, care au adus un sprijin monetar
considerabil imperiului, a produs o puternică imigrare, încât chiar şi Hadrian, care se gândise la un
moment dat să părăsească din motive strategice postul acesta îndepărtat (…), a trebuit să renunţe la
proiect, ca să nu lase în mâna barbarilor un număr foarte mare de colonişti, stabiliţi acolo în timpul
domniei predecesorului său.”
(Gh. Brătianu, Despre Dacia Romană)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Numiţi autorul care a afirmat că «Dacia fusese secătuită de bărbaţi în urma lungului război al lui
Decebal.» 2p
2. Precizaţi, din sursa B, o informaţie referitoare la contribuţia aurului dacic pentru Imperiul roman.
2p
3. Menţionaţi numele împăratului roman şi provincia pe care a cucerit-o, la care se referă atât sursa A
cât şi sursa B. 6p
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că în armata romană au fost
recrutate efective de origine dacă. 3p
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7p
6. Prezentaţi viziunea a doi istorici străini care au abordat în scrierile lor ideea de romanitate a
românilor. 6p
7. Menţionaţi două idei formulate de istoricii români în sprijinul ideii de romanitate a românilor. 4p
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:

A. ,,Teritoriul provinciei a cunoscut o masivă colonizare. Potrivit lui Eutropius, Traian, după cucerirea
Daciei, a adus «o mulțime foarte mare de oameni din toate colțurile lumii romane pentru popularea
orașelor și cultivarea ogoarelor, căci Dacia fusese secătuită de bărbați în urma lungului război al lui
Decebal.» Afirmația este o vădită exagerare în ceea ce privește «secătuirea» de bărbați a Daciei, fie și
pentru că se întâlnesc în armata romană unități militare ale căror efective erau recrutate dintre daci, în
timpul lui Traian și Hadrian. Colonizarea a avut mai puțin rostul de a repopula un teritoriu devastat de
două războaie purtate într-un scurt interval, cât mai ales de a consolida stăpânirea într-un mediu care,
cel puțin la început, nu putea fi decât ostil.”
(F. Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)

B. ,,Până în secolul VI, cele două Moesii au fost un puternic centru de romanizare, dar invazia slavilor
și mutarea centrului lor de greutate la sud de Dunăre, au făcut ca nucleul romanității dunărene să
rămână în fosta Dacie Traiană și în zonele vecine. Slavii reprezintă un al treilea element, secundar, cu
un anumit rol în configurarea personalității românilor, deși influența lor a fost târzie, în momentul când
formarea poporului român era în faza finală. Slavii au jucat pentru români rolul pe care l-au avut
elementele germanice în cazul popoarelor din apusul și sudul Europei.”
(I.A. Pop, Românii și România)

Pornind de la aceste surse, răspundeți următoarelor cerințe:

1. Numiți un conducător politic precizat în sursa A. 2p


2. Precizați, din sursa B, o informație referitoare la slavi. 2p
3. Menționați câte un spațiu istoric la care se referă sursa A și sursa B. 6p
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care se referă la continuitatea dacică sub
stăpânirea romană. 3p
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7p
6. Prezentați viziunea a doi istorici români din secolul al XIX-lea prin care au susținut ideea de
romanitate a românilor. 6p
7. Menționați o cauză pentru care istoricii s-au implicat în abordarea ideii romanitate a românilor. 4p
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. ,,Ce s-a întâmplat, însă, se pune întrebarea, după evacuarea legiunilor şi a funcţionarilor,
poruncită de Aurelian? Nu reprezintă aceasta o cezură ce marchează ştergerea totală a influenţei
romane în Dacia şi face imposibilă continuitatea? Totuşi, în legătură cu această problemă, descoperirea
de monede este deosebit de elocventă. Există un hiatus incontestabil, dar el nu depăşeşte ultimul sfert
al veacului al III-lea - şi aceasta cu unele excepţii -, adică exact perioada de care a avut nevoie moneda
imperială ca să se stabilizeze şi să redobândească, graţie reformelor lui Diocleţian şi mai ales
Constantin cel Mare, o valoare sigură. În Banat nu există nici măcar această întrerupere, iar peste tot
restul teritoriului Daciei tezaurele monetare oferă din nou serii romane începând cu domnia lui
Constantin, prelungindu-se în mai multe puncte până în epoca monedelor bizantine din secolul al VI-
lea şi chiar din secolul al VII-lea.”
(Gh. I. Brătianu, O enigmă şi un miracol: poporul român)

B. ,,Admigrarea română din dreapta Dunării, care trebuie deci s-o admitem, nu alteră caracterul de
continuitate al elementului roman în Dacia Traiană, aşa că se păstră tradiţia despre originea
dacoromânilor din timpul dominaţiei romane asupra acestei ţări. Partea rămasă în Dacia, după
pierderea provinciei, formă elementul fundamental, din care se născu poporul dacoromân. Adaosul
primit succesiv din dreapta Dunării contribui mai mult la întărirea numerică a acestuia, decât la
întemeierea lui. Până în secolul al VII-lea, când începe admigrarea de care e vorba, s-au putut păstra în
părţile muntoase ale Daciei încă destul element roman, pentru ca continuitatea să nu fie aici nicidecum
întreruptă. Argumentul toponimic împreună cu tradiţia istorică pun aceasta, cum am văzut, afară de
îndoială.”
(Dimitrie Onciul, Scrieri istorice)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Numiţi un conducător politic precizat în sursa A. 2p


2. Precizaţi, din sursa B, o informaţie referitoare la admigrarea românească din dreapta Dunării. 2p
3. Menţionaţi două spaţii istorice la care se referă sursa A. 6p
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că procesul de formare a
poporului şi limbii române se bazează şi pe emigrarea populaţiei din dreapta Dunării. 3p
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7p
6. Prezentaţi viziunea istoricilor din secolul al XVIII-lea cu privire la ideea romanităţii românilor. 6p
7. Menţionaţi o cauză pentru care în abordarea ideii de romanitate a românilor s-au implicat istoricii
occidentali. 4p
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

,,Într-o atmosferă de înfruntări sociale, politice şi ideologice şi de resentimente, apărea la


Viena, în 1781-1782, lucrarea […] în trei volume, semnată de F.J. Sulzer, lucrare care lansează teoria
imigraţionistă. Autorul ei era un ofiţer de origine elveţiană, venit în Principate în 1776. […]
Ideea centrală a lucrării lui Sulzer este originea sud-dunăreană a românilor, de unde la sfârşitul
veacului al XII-lea şi la începutul veacului al XIII-lea au emigrat în două etape la nord de Dunăre – sub
domnia lui Isac al II-lea Anghelos (1185-1195), din pricina apăsării social-economice şi politice
bizantine, şi după invazia mongolă, care a depopulat teritoriul regatului maghiar – unde i-ar fi găsit pe
unguri şi pe saşi în aşezări statornice şi cu instituţii temeinice […].
Replica românescă a fost dată de corifeii Şcolii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru
Maior) participanţi la mişcarea Supplex-ului. […]. Tezele corifeilor Şcolii Ardelene – originea romană
pură a românilor şi continuitatea neîntreruptă a elementului romanic pe teritoriul vechii Dacii în evul
de mijloc – sunt susţinute de argumente preluate de la cărturarii români […] şi din lucrările erudiţilor
europeni studiate de ei în bibliotecile din Viena şi Roma.”
(L. Bârzu, S. Brezeanu, Originea şi continuitatea românilor)

Pornind de la această sursă, răspundeţi următoarelor cerinţe:

1. Numiţi conducătorul politic precizat în sursa dată. 2p


2. Precizaţi un spaţiu istoric la care se referă sursa dată. 2p
3. Menţionaţi doi cărturari români, la care se referă sursa dată. 6p
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la ideile lui Sulzer. 6p
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la tezele Şcolii Ardelene, susţinându-l cu
două argumente selectate din sursă. 10p
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia ideile privind romanitatea
românilor au fost influenţate de contextul politic existent în secolul al XIX-lea. 4p
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. ,,Desfăşurându-se în cadrul unei structuri socio-economice diferite faţă de cea din vestul Europei,
Revoluţia de la 1848 din partea orientală a continentului a pus în prim plan problema abolirii relaţiilor
feudale, a eliberării popoarelor care se aflau sub dominaţia celor trei mai imperii: Habsburgic, Rus şi
Otoman. În funcţie de conjuncturile internaţionale ale ridicării naţiunilor, popoarele din această parte a
Europei au căutat metode şi mijloace de luptă, au stabilit alianţe, colaborând astfel în tentativa lor de a
scutura jugul dominaţiei străine, care se sprijinea, în general, pe cooperarea cu forţele reacţionare
interne; au făcut eforturi considerabile pentru formarea statelor naţionale unitare şi independente. Cu
rare excepţii, în tumultosul an 1848, două sunt dimensiunile care domină programele politice ale
revoluţionarilor din zona central-est-europeană: cea naţională şi cea socială. Aceste coordonate sunt
puse în evidenţă în special în Transilvania, o dată cu primele semne ale «primăverii popoarelor.»”
(L. Maior, 1848-1849. Români şi unguri în revoluţie)

B. ,,Revoluţia română [de la 1848] avea să fie larg cuprinzătoare, atât prin întindere, ea cuprinzând şi
provinciile majoritar româneşti din afara graniţelor celor două state, cât mai ales prin consecinţele şi
locul pe care ea l-a ocupat în construcţia României moderne. (…)
Revoluţia română din 1848 a sfârşit prin a fi succesiv înăbuşită prin intervenţii din afară – exceptând
acţiunea din primăvara 1848 în Moldova – dar însemnătatea ei constă în forţa pe care a avut-o în
continuare, de o deosebită importanţă pentru constituirea României moderne. Ea trezise naţiunea, îi
arătase puterea pe care o avea, resursele de care putea beneficia prin mobilizarea fiilor ei. Tot ceea ce
avea să urmeze, mai ales entuziasmul pe care românii îl vor manifesta în cursul deceniilor următoare,
implicându-se activ în procesul de constituire a statului naţional şi modern, a avut loc sub semnul
Revoluţiei de la 1848. Acest lucru s-a datorat însă şi faptului că programul revoluţiei avea să
reprezinte, în bună măsură, programul de construcţie a României moderne. De la realizarea unităţii
statale, la afirmarea de sine stătătoare şi la străduinţele neîncetate ce vor fi depuse pentru modernizare
şi pentru înlăturarea decalajului istoric cu ţările înaintate, totul a avut ca temei programul de la 1848,
sensul de evoluţie pe care acesta l-a impus naţiunii.”
(D. Berindei, O istorie a românilor)

Pornind de la aceste surse, răspundeți următoarelor cerințe:

1. Numiți evenimentul precizat în sursa A. 2p


2. Precizați, pe baza sursei B, o informație referitoare la sfârșitul revoluției române din 1848. 2p
3. Menționați câte un spațiu istoric din cele două surse. 6p
4. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține că popoarele din zona central-
est-europeană au luptat pentru libertate și independență. 3p
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respective efect). 7p
6. Prezentați două proiecte politice pașoptiste redactate în spațiul românesc. 6p
7. Menționați o asemănare între proiectele politice referitoare la statul român modern, elaborate în
prima jumătate a secolului al XIX-lea. 4p
Citiți, cu atenție, sursele de mai jos:

A. ,,În Moldova, revoluția a pornit în martie 1848, printr-o adunare la Iași, unde s-a formulat și
programul destul de moderat, spre a evita iminenta intervenție a trupelor ruse care așteptau la Prut.
Conducătorii revoluției în Moldova au fost Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo. […]
Acțiunea lor a fost pentru moment oprită de domnitorul [Mihail Sturdza], mulți dintre ei fiind obligați
să fugă în Transilvania. […] Alți revoluționari moldoveni, în frunte cu Mihail Kogălniceanu, s-au
refugiat în Bucovina, unde românii începuseră revoluția, în jurul lui Eudoxiu Hurmuzachi. Aici se
elaborează un nou program, cu cereri destul de radicale, ca unirea Principatelor și emanciparea
țăranilor.”
(I.A. Pop, Istoria românilor)

B. ,,Revoluționarii din Țara Românească au fost mai bine organizați și au reușit să cucerească puterea.
[…] Ei se înțeleseseră cu toții – munteni și moldoveni – să pornească împreună în ambele țări. […]
Planul era ca, măcar la sud de Carpați, revoluția să pornească în patru locuri concomitent. Și acest
lucru a fost zădărnicit de autorități. De aceea, revoluția a început doar la Islaz, în 9 iunie 1848. Aici s-a
format primul guvern revoluționar compus din Ion Heliade-Rădulescu, Ștefan Golescu, Christian Tell
și alții, și s-a prezentat în fața poporului o proclamație, care era de fapt programul revoluției.”
(I.A. Pop, Istoria românilor)

Pornind de la aceste surse, răspundeți următoarelor cerințe:

1. Numiți, din sursa A, conducătorul revoluției din Bucovina. 2p


2. Precizați, din sursa B, o informație referitoare la revoluționarii munteni. 2p
3. Menționați localitatea din sursa A, respectiv din sursa B, în care au avut loc adunări populare. 6p
4. Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susține caracterul radical al
revendicărilor revoluționarilor. 3p
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respective efect). 7p
6. Prezentați alte două proiecte de modernizare a societății românești din secolul al XIX-lea, altele
decât cele menționate în sursele date. 6p
7. Menționați o caracteristică a proiectelor de modernizare elaborate în secolul al XVIII-lea. 4p
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „Tratatul de la Paris, [...] semnat la 30 martie 1856, a influențat în mod decisiv dezvoltarea politică
a Moldovei și a Țării Românești. Cu toate că au rămas sub suzeranitatea otomană, țările beneficiau, de
data aceasta, de protecția colectivă a Puterilor [...]. Toți semnatarii, inclusiv Imperiul Otoman, au
recunoscut independența administrativă a Principatelor, dreptul fiecăruia de a deține o armată
națională, de a emite legi și de a se angaja în mod liber în comerțul cu alte state. Puterile [...] au creat o
comisie specială de investigații și au dat instrucțiuni ca aceasta să se ducă la București pentru a culege
informații și a formula recomandări cu privire la forma viitoare de guvernământ a Principatelor.
Îndepărtându-se în mod izbitor de la modul lor obișnuit de a trata Principatele, Puterile au prevăzut
alegerea unei adunări consultative speciale, o așa numită adunare ad-hoc, în fiecare Principat, menită
să facă cunoscută opinia publică cu privire la toate problemele importante. Toate informațiile adunate
în felul acesta urmau să fie prezentate unei conferințe a puterilor, la Paris [...].
Tratatul [...] a marcat un progres semnificativ în ambele direcții. Tratatul a redefinit relația dintre
Puteri și Imperiul Otoman prin abordarea problemelor românești ca distincte de alte aspect ale
Chestiunii Orientale, ceea ce a subminat pretențiile că Principatele ar fi părți integrante ale Imperiului
Otoman.”
(K. Hitchins, Românii 1774-1866)

B. „În 1858, cele șapte mari puteri s-au întrunit iarăși la Paris, într-o conferință, pentru a lua în discuție
dorința de unire a românilor, exprimată prin adunările ad-hoc, dar nu a pus-o în practică [...]. Totuși,
puterile au adoptat o convenție, în care se exprimau următoarele decizii: formarea din cele două țări a
unei uniuni numite «Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești», cu autonomie garantată în
mod colectiv de cele șapte mari puteri, suzeranitatea turcă rămânând doar formală, Principatele urmau
să aibă fiecare câte un domn [...], câte o adunare legislativă, câte un guvern și câte o capitală; două
instituții centrale, una cu rolul de a alcătui proiecte de legi comune și alta ca for judecătoresc suprem al
ambelor țări, luau ființă la Focșani [...]. Acest act nici nu înfăptuia unirea, dar nici nu o împiedica în
mod expres.
Noii domni urmau să fie aleși de către adunări elective, întrunite la Iași și la București, în ianuarie
1859. [...] Primii au ales moldovenii la Iași, la 5 ianuarie 1859, anume pe colonelul Alexandru Ioan
Cuza, fruntaș de la 1848 [...]. Partida națională a stabilit că, pentru înfăptuirea unirii, la București
trebuia desemnat neapărat alesul Moldovei. La 24 ianuarie, [...] adunarea l-a ales domn al Țării
Românești, în unanimitate, tot pe Alexandru Ioan Cuza.”
(I. A. Pop, Istoria românilor)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi domnul ales în Principate, precizat în sursa B. 2p


2. Precizaţi, din sursa A, o informaţie referitoare la Imperiul Otoman. 2p
3. Menţionaţi cele două Principate Române, la care se referă atât sursa A, cât și sursa B. 6p
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că marile puteri au hotărât
alegerea câte unei adunări consultative speciale în fiecare Principat. 3p
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7p
6. Prezentaţi două măsuri adoptate în statul român modern, în primul deceniu după evenimentele la
care se referă sursa B. 6p

Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „Din primăvara anului 1857, în Moldova, Costin Catargiu, ministrul de Interne al caimacamului, a
trecut la acţiuni dure împotriva mişcării unioniste [...]. Manifestaţiile erau interzise, se efectuau nu
numai destituiri de funcționari, dar şi arestări în rândul militanţilor unionişti, exista o adevărată
atmosferă de teroare [...], iar, în paralel cu blocarea activităţii unioniştilor, se desfăşura o campanie de
strângere silită a semnăturilor pe petiţii separatiste. Pentru a pune capăt acestei stări de lucruri a fost
trimisă la Bucureşti o delegaţie [...] care s-a bucurat de o întâmpinare entuziastă din partea locuitorilor
Țării Românești. Sosiţi la Bucureşti, ei au determinat Comisia de informare a puterilor garante, ai cărei
membrii îşi începuseră activitatea în Principate, să delege o parte din membrii ei să viziteze Moldova.
Prezenţa comisarilor a dezvăluit forţa mişcării unioniste în Moldova, mii de oameni ieşindu-le în
întâmpinare. [...] Cu steaguri tricolore, manifestând entuziasm, [...] moldovenii şi-au dezvăluit măsura
în care erau susținătorii programului unionist. Sub această impresie şi asaltaţi de reclamații, comisarii
au cerut caimacamului Vogoridi să pună capăt acţiunilor împotriva cărora protestele fuseseră
unanime.”
(Istoria românilor)

B. „În Țara Românească caimacamul Alexandru Ghica a acceptat, deși nu cu plăcere, înființarea de
cluburi politice, ca în timpul revoluției din 1848 [...] Dorinţa de a participa la consultarea electorală era
unanimă, deoarece pe această cale putea fi demonstrată puterilor garante adeziunea la cauza Unirii şi a
constituirii statului modern. [...] În aceeaşi măsură cu interesul general care se manifesta faţă de
alegerile ce urmau să aibă loc, caimacamul Ghica îşi dezvăluia anumite reticenţe faţă de radicalizarea
atmosferei preelectorale. Era temător ca initiative să nu fie preluată de revoluţionarii de la 1848 şi din
această cauză a căutat să întârzie cât mai mult reîntoarcerea fruntaşilor exilaţi [...]. Dar, în acelaşi timp,
Ghica a refuzat să devină un instrument antiunionist al Imperiului Otoman. El era un sincer partizan al
unirii cu Moldova, sperând însă că, în condiţiile în care proiectul aducerii unui prinţ străin nu avea sorţi
de reuşită, el avea să fie beneficiarul situaţiei, devenind domn al ambelor ţări. [...] În vara anului 1857,
ultimii fruntaşi paşoptişti s-au reîntors în ţară [...]. Aceşti fruntaşi radicali au preluat [...] conducerea
mişcării unioniste din Ţara Românească [...].”
(Istoria românilor)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi marea putere precizată în sursa B. 2p


2. Precizaţi, din sursa A, o informație referitoare la membrii Comisiei de informare a puterilor garante.
2p
3. Menţionaţi cele două țări române la care se referă atât sursa A, cât și sursa B. 6p
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că manifestațiile mișcării
unioniste erau interzise. 3p
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7p
6. Prezentaţi două acțiuni desfășurate de statul român modern în relațiile internaționale din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea. 6p
7. Menţionaţi o asemănare între două măsuri adoptate de statul român în politica internă, în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea. 4p

Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:

„Lovitura de stat [...], de la 2/14 mai 1864, a netezit drumul de punere rapidă în aplicare a
reformelor [...] economice și sociale. Pivotul a fost așa-numita lege rurală, decretată la 14/26 august
1864, prin care se instituia o mare reîmpărțire a pământului. Ea recunoștea drepturile depline de
proprietate ale clăcașilor asupra pământului pe care îl aveau conform prevederilor legale anterioare,
care le alocaseră suprafețe agrare pe baza numărului de animale de tracțiune, adică de capacitatea de
producție a fiecărui țăran. Acei țărani care încă nu dețineau suprafața de pământ la care aveau dreptul
urmau să primească un supliment, dar [...] cei de la sate ale căror ocupații nu erau legate de agricultură
și care nu făcuseră clacă primeau doar de o casă și o grădină. Legea limita, de asemenea, suprafața de
pământ disponibilă țăranilor la două treimi din moșia proprietarului. Pădurile, element esențial al
bunăstării economice a multor gospodării, nu intrau în aceste calcule. Legea mai desființa [...] dări și
obligații în muncă pe care țăranii le aveau de secole față de moșieri. [...] După reformă, moșierii,
împreună cu statul încă mai dețineau aproximativ 70% din suprafața arabilă și pășuni, în timp ce
proprietatea țărănească [...] reprezenta cam 30%. [...]
[Alexandru Ioan] Cuza a făurit planuri ambiţioase de înzestrare a noului stat cu instituţii moderne.
El a acordat o atenţie deosebită sistemului juridic, pe care era nerăbdător să-l reorganizeze în
conformitate cu nevoile unui stat european. Demnă de semnalat a fost promulgarea unui nou Cod civil
în 1864, care asigura individului libertăţi personale, garanta egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii şi
apăra proprietatea privată. În scopul formării unei populaţii informate şi productive, el a propus ca
învăţământul să fie accesibil tuturor claselor sociale [...]. În acest sens, a promulgat legea
învăţământului general din 1864, care reglementa instruirea la toate nivelurile, acordând o atenţie
particulară învăţământului primar prin stabilirea principiului de gratuitate şi obligativitate a acestuia.”
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K.Hitchins, Ş. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi conducătorul statului român precizat în sursa dată. 2p


2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2p
3. Menţionaţi, din sursa dată, actul legislativ prin care se urmărea reorganizarea sistemului juridic și
anul promulgării acestui act. 6p
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la „legea învăţământului general.” 6p
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la legea rurală, susţinându-l cu două
informaţii selectate din sursă. 10p
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia un proiect politic elaborat în
perioada 1801-1858 a contribuit la constituirea statului român modern. (Se punctează prezentarea unui
fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4p

S-ar putea să vă placă și