Diferenţa între noţiunile foc şi incendiu, astfel:

- focul este ardere autoîntreţinută, organizată, cu producere de efecte utile şi a cărei propagare, în timp şi spaţiu, este
limitată (ardere controlată);
- incendiul este ardere autoîntreţinută, neorganizată, cu producere de efecte dăunătoare şi a cărei propagare, în timp şi
spaţiu, este nelimitată dacă nu se intervine (ardere necontrolată).

Cauzele incendiilor
Stabilirea cauzelor incendiilor permite realizarea unor statistici reale, cu consecinţe importante la nivelul macro- şi/sau
micro-social. Evidenţierea corectă a celor mai frecvente cauze la incendii, a dinamicii acestora, asigură perfecţionarea
permanentă a legislaţiei, elaborarea unor norme eficiente pentru apărare împotriva incendiilor, cu măsuri specifice în
domenii specifice, şi crearea unei culturi pentru prevenirea incendiilor prin informarea publicului asupra riscurilor
existente şi dezvoltarea unor programe educaţionale adecvate. Cercetarea cauzelor incendiilor impune o abordare
ştiinţifică şi este un domeniu specializat cu o terminologie specifică. Sunt necesare cunoştinţe temeinice despre arderea
materialelor, termodinamica incendiului, transferul căldurii. Cunoaşterea legităţilor şi principiilor generale, reproductibile,
permite studierea aspectelor specifice fiecărui incendiu.

Componentele cauzei incendiului sunt: primul material aprins, sursa, mijlocul, împrejurarea;
trebuie remarcat că anumite circumstanţe (înlăturarea urmelor pentru reluarea rapidă a activităţii, numărul redus de
indicii determinat de distrugerile masive, producerea în zone izolate şi lipsa personalului calificat) nu permit identificarea
certă şi univocă a fiecăreia din cele patru componente ale cauzei incendiului şi, ca urmare, concluzia formulată poate avea
două sau mai multe variante probabile, iar pe cale de consecinţă sunt situaţii la care cauza incendiului rămâne
nedeterminată (în curs de stabilire) o perioadă mai mare sau mai mică de timp, în orice statistică naţională un procent
variabil (5% ÷30%) revenind incendiilor cu cauză nedeterminată.

Tipurile surselor de aprindere sunt: arcul sau scânteia electrică, efectul termic al curentului 30 electric, scurtcircuitul
electric, electricitatea statică, flacăra deschisă, flacăra închisă, efectul termic (căldura prin contact sau radiaţie), frecarea,
scânteia mecanică, jarul sau scânteia (inclusiv ţigara), autoaprinderea, reacţia chimică, explozia, substanţa incendiară,
trăsnetul, precum şi alte surse (radiaţia solară, energia nucleară, căderea unor corpuri din atmosferă etc.).

Mijloacele producerii surselor de aprindere, grupate, pot fi identificate cu:

- sisteme electrice: aparatele electrocasnice, corpurile pentru iluminatul electric, aparatele pentru întrerupere şi control,
conductorii şi alte echipamente;
- sisteme care produc electricitate statică: destinate depozitării, vehiculării şi transportului lichidelor sau pulberilor
combustibile, incluzând curele pentru transmiterea mişcării, pentru spălare în lichide combustibile, precum
echipamentele, uneltele şi sculele care se încarcă electrostatic;
- sisteme cu flacără deschisă: brichetele, chibriturile, lămpile, spirtierele, lumânările, torţele, făcliile;
- foc în aer liber;
- ţigară;
- aparate pentru încălzit: cazanele, cuptoarele, aparatele pentru gătit, sobele, uscătoarele, dispozitivele pentru sudură,
tăiere sau lipire cu gaz sau lichide combustibile;
- utilaje şi sisteme pentru acţionare: motoarele, locomotivele, maşinile;
- metale (materiale) care ard sau care produc scurgeri topite;
- conducte (canalele) pentru agenţi termici, ventilare sau produse ale arderii: burlanele şi coşurile pentru fum, conductele
pentru încălzire sau tehnologice cu abur sau alte fluide calde;
- produse care se pot aprinde spontan;
- produse şi substanţe care pot produce explozii;
- trăsnet;
- corpuri supraîncălzite de soare;
- reactoare sau arme nucleare.

Împrejurările determinante care intervin ca parametru şi în evaluarea riscului la incendiu, grupate, pot fi identificate cu:
- instalaţiile electrice defecte;
- echipamentele electrice improvizate;
- aparatele electrice sub tensiune;
- sistemele pentru încălzire defecte;
- mijloacele pentru încălzire improvizate;
- mijloacele pentru încălzire nesupravegheate;
- coşurile, burlanele pentru fum defecte sau necurăţate;
- cenuşa, jarul sau scânteia de la sistemele pentru încălzire;
- jocul copiilor cu focul;
- fumatul;
- focul deschis;
- aprinderea spontană/autoaprinderea sau reacţiile chimice;
- scânteile mecanice, electrostatice sau din frecare;
- scurgerile (scăpările) de produse inflamabile;
- defecţiunile tehnice la construcţii montaj;
- neregulile organizatorice;
- defecţiunile tehnice în exploatare;
- explozia urmată de incendiu;
- accidentul tehnic;
- trăsnetul şi alte fenomene naturale;
- acţiunea intenţionată (arsonul);
- alte împrejurări;
- nedeterminate.

Clasificarea incendiilor după cauzele care le-au produs se poate face în funcţie de elementele obligatorii pentru
producerea acestuia, dar, în cele mai multe cazuri, se optează pentru analiza naturii surselor aprinderii; astfel, deosebim
categoriile de incendii după sursa de aprindere:
- cu flacără: - focuri în aer liber; - flacără (chibrit, lumânare); - flăcări de la aparatele termice; - de natură termică; - obiecte
incandescente (ţigară, topituri metalice, becuri şi proiectoare electrice, jar, cenuşă, zgură de la aparatele de încălzit,
particule incandescente de la sudură etc.); - căldură degajată de aparate termice (casnice, industriale); - efect termic al
curentului electric; - coşuri defecte şi necurăţate (fisuri, scântei etc.);
- de natură electrică: - arcuri şi scântei electrice; - scurtcircuit (echipamente, cabluri etc.); - electricitate statică;
- prin aprindere spontană: - aprindere spontană de natură chimică (inclusiv reacţii chimice exoterme); - aprindere
spontană de natură fizico-chimică; - aprindere spontană de natură biologică;
- de natură mecanică: - scântei mecanice; - frecare;
- naturale: - căldură solară; - trăsnet; - datorate explozivilor şi materialelor incendiare; - indirecte (radiaţia unui focar de
incendiu, flacăra unui amestec exploziv etc.).

Clasificarea incendiilor
După natura substanţelor combustibile implicate în procesul arderii, incendiile pot fi încadrate în:
- clasa A, incendii care implică combustibili solizi a căror ardere are loc cu formare de jar: lemn, hârtie, materiale textile,
rumeguş, piele, produse din cauciuc şi mase plastice care nu se topesc la căldură;
- clasa B, incendii care implică combustibili lichizi sau solizi care ard în stare topită: benzină, petrol, alcooli, toluen, lacuri,
vopsele, uleiuri, gudroane, ceară, parafină, materiale plastice care se topesc uşor la căldură;
- clasa C, incendii care implică combustibili gazoşi: hidrogen, metan, acetilenă, butan, gaz de sondă;
- clasa D, incendii care implică metale: sodiu, potasiu, litiu, magneziu, zinc, titan, aluminiu;
- clasa E, incendii a căror cauze sunt de natură electrică;
- clasa F, incendii localizate în spaţiile pentru gătit care implică, prin procesul tehnologic, utilizarea uleiurilor, grăsimilor
animale şi/sau vegetale etc..

Reguli in caz de incendiu:

- feriţi-vă de temperatură inaltă, fum şi gaze, de prăbuşirea edificiilor, de exploziile utilajului tehnologic şi aparatelor, de
căderea copacilor;
- nu intraţi in zona cu fum, dacă vizibilitatea e mai mică de 10 m;
- la salvarea victimelor, inainte de a intra in incăperea incendiată, acoperiţi-vă capul cu o prelată, muşama,
palton sau trenci, umezite in prealabil;
- deschideţi atent uşa incăperii cu fum, pentru a evita izbucnirea flăcărilor;
- in incăperea cu fum taraţi-vă;
- pentru a vă proteja de monoxidul de carbon, respiraţi printr-o bucată de ţesătură umedă.