Curs 14: Sisteme SCADA – (partea II)

1. Sisteme SCADA : Unitatea centrală de comandă (Master Station)

Unitatea centrala poate fi privita ca un PC (sau un ansamblu de unitati PC interconectate intr-o

retea LAN) conectat cu exteriorul printr-un sistem de comunicatie (radio sau prin cablu). Foarte
rar la acest ansamblu se pot conecta direct si sisteme RTU (sau PLC), daca acestea sunt
localizate in apropiere.

Functiile principale ale unitatii master

• Monitorizeaza continuu senzorii si elementele din sistem;
• Furnizeaza comenzile catre unitatiele tip RTU;
• Asigura programarea, configurarea si initializarea unitatilor RTU;
• Genereaza avertizari si alarme;
• Memoreaza datele si alarmele receptionate;
• Posibilitatea de diagnoza si depanare a eventualelor defecte din sistem;
• Asigura o interfata grafica flexibila si usor de folosit (HMI);

Daca sistemul de monitorizare si control este complex se poate lucra cu un sistem central si cu
subunitati centrale zonale subordonate:

AP – Curs 14 Page 1 of 18
Programele de baza ale unei unitati centrale
- BIOS si sistemul de operare: DOS, Windows, Windows NT, LINUX ...;
- Programul tip SCADA. Acesta contine urmatoarele module principale:
Achizitia de date;
Control;
Memorare si arhivare – baza de date;
Interfata cu operatorul – HMI;

Reteaua locala de comunicatie

Elementele componente ale unitatii centrale se conecteaza intre ele prin intermediul unei retele
locale LAN. Se pot folosi diverse standarde, amintim aici trei dintre acestea:
• Ethernet
• Token ring
• Token bus
Cele mai folosite tind sa fie Ethernet si Token bus, mai ales daca avem mai multe unitati
centrale.

a) Ethernet
In acest tip de retea exista mai multe unitati (numite generic si „noduri”) care pot sa comunice
una cu alta, teoretic in orice moment de timp. Principial, inainte ca un nod sa inceapa transmisia
aceasta va verifica, sau altfel spus „va asculta”, daca reteaua este libera. Daca este libera va
treansmite pachetul de date (mesajul). Exista si posibilitatea ca doua noduri sa incerce sa
transmita simultan. Apare astfel fenomenul de „coliziune” de date. In acest caz ambele noduri
vor trece in starea neutra, de ascultare, pentru o durata aleatoare de timp. Dupa trecerea acestui

AP – Curs 14 Page 2 of 18
timp de intarziere vor incerca sa transmita din nou. In general reteaua Ethernet este implementata
cu cablu coaxial la 10 Mbps.

MAU - Medium Attachment Unit

AUI - Attachment Unit Interface

Se utilizeaza circuite speciale de control (MAC - „Media Access Control”) pentru evitarea
‚coliziunilor’ de date (CSMA/CD – „Carrier Sense Multiple Access with Collision Detection”).
Pentru reducerea frecventei acestor coliziuni se recomanda:
• Conexiuni cat mai scurte – unitatile cu trafic intens sa fie cat mai apropiate intre ele;
• Utilizarea circuitelor repetoare;
• Eliminarea transmisiilor inutile;
• Asigurarea impamantarii corespunzatoare a cablurilor;

b) Retea locala tip „Token ring”

Acest tip de comunicatie, dezvoltat initial de IBM, este utilizat preponderent in reteaua de
birouri. Controlul retelei („token-ul”) este trecut succesiv fiecarui nod. Timpul maxim alocat
fiecaruia este bine definit, daca acesta expira controlul trebuie dat mai departe urmatorului nod.
Daca un nod nu are nimic de transmis atunci controlul se trece imediat la urmatorul. Daca un nod
este defect el este scos din retea cu ajutorul unor circuite „bypass”.

AP – Curs 14 Page 3 of 18
c) Retea locala tip „Token Bus”
Din punct de logic, strategia este similara cu „Token Ring” dar se elimina din „inel” nodurile
care au doar functie de receptie. In plus legatura fizica este o magistrala comuna. Acest tip de
comunicatie este folosita mai mult in mediul industrial.

Fiabilitate si siguranta in functionare

Fiabilitatea sistemului de comanda si monitorizare este legata de starea fiecarui element in parte.
Totusi anumite componente ale unitatii centrale sunt critice din punct de vedere al functionarii
ansamblului. Pierderea unui RTU, desi neplacuta, nu duce la blocarea intregului sistem asa cum
s-ar petrece daca unitatea centrala nu ar mai functiona corespunzator. Elementele critice sunt:
• Unitatea centrala ce asigura comunicarea cu sistemul de monitorizare;
• Sistemul central de calcul (comanda);

AP – Curs 14 Page 4 of 18
Se pot imagina mai multe configuratii redundante. Cea mai simpla varianta este aceea in care
avem o unitate centrala de rezerva inactiva in mod normal (solutia „cold stanby”). In caz de
defect se comuta pe unitatea de rezerva:

O alta varianta („hot stanby”) presupune existenta unui „watchdog timer – WDT”. Acesta
controleaza momentele de timp de trecere de la o unitate la alta. In aceasta varianta unitatea
secundara, de „backup”, este permanent in conexiune cu sistemul.

Arhitectura sistemului de comunicatie

Sunt trei arhitecturi principale de comunicatie. Acestea se pot intalni separat sau in structuri
combinate.
a) „Point-to-point” – pentru doua statii

AP – Curs 14 Page 5 of 18
Este cea mai simpla arhitectura, datele fiind transmise doar intre 2 unitati, una putand fi „master”
iar cealalata „slave”. Comunicatia poate fi „duplex” (se utilizeaza doua frecvente una pentru
transmisie alta pentru receptie) sau „simplex”.

b) „Multipoint” - pentru mai multe statii

In acest caz avem o unitate „master” si mai multe „slave”. Comunicatia este optimizata intre
master si slave. Daca doua unitati slave vor sa comunice atunci trebuie sa o faca prin intermediul
unitatii master. Exista si posibilitatea existentei comunicatiilor „peer-to-peer” intre anumite
unitati. In acest caz trebuie folosit un protocol de comunicatie mai sofisticat pentru evitarea
coliziunilor de date.

c) Comunicatie prin unitati tip „releu”

Sunt doua posibilitati de baza:
• Unitate releu de memorare si re-transmitere
O unitate releu retransmite mesajul de la master catre o alta unitate aflata in afara razei de
operare a unitatii master. Dezavantajul este ca unitatea releu mai intai memoreaza mesajul si apoi
il trimite mai departe, incetinind astfel viteza de comunicatie.

AP – Curs 14 Page 6 of 18
• Unitati repetoare
Retransmiterea mesajului de catre unitatea releu se face simultan cu receptia acestuia dar pe o
alta frecventa. Este metoda cea mai folosita pentru marirea ariei de acoperire. Sistemul este mai
complex decat cel anterior iar pretul mai mare. Exista si in acest caz o usoara intarziere in re-
transmitere.

Strategii de comunicatie
Sunt doua strategii de baza pentru a implementa comunicatia: master/slave („polled”) si
„CSMA/CD”. Ultima metoda este avantajoasa pentru ca se poate optimiza cantitatea de date
transferata de la un punct la altul. Prima metoda este insa singura solutie pentru transmisii prin
cablu pe distante lungi.

a) Comunicatie tip „Master/Slave”

Este poate cea mai simpla si sigura metoda, poate fi utilizata fie in arhitectura „point to point” fie
in „multipoint”. Unitatea master are controlul permanent al comunicatiilor si trimite/solicita
mesaje catre/dinspre unitatile slave. Unitatile slave nu initiaza comunicatii, raspund doar la
solicitarile unitatii master. Daca o unitate slave nu raspunde in timp util cererea se repeta de
cateva ori, uzual de trei ori, si apoi unitatea respectiva este considerata defecta si se trece la
urmatoarea unitate. La urmatorul ciclu de interogare („polling”) unitatea slave respectiva poate fi
reinclusa in lista.
Avantajele acestei abordari:
• Programul de comunicatie este simplu si fiabil;
• O pierdere a comunicatiei cu o unitate slave este detectata relativ rapid;
• Nu apar coliziuni de date, durata transmisiei este predictibila si constanta;
• Este o strategie eficienta in special acolo unde traficul este intens si relativ constant;
Dezavantajele strategiei „master/slave”:
• Variatiile care apar in cantitatile de date transmise de catre unitatile slave sunt greu de
administrat;
• Nu pot fi luate rapid in evidenta situatiile speciale ce pot sa apara intr-un anumit punct al
sistemului;
• Este ineficienta si lenta in cazul unui sistem cu trafic preponderent scazut;
• Sistemul devine mult prea lent atunci cand unitatile slave trebuie sa comunice intre ele;

AP – Curs 14 Page 7 of 18
Daca exista unitati RTU mai „importante” decat altele atunci acestea trebuie interogate mai des.
Ciclul de polling se va face acum pe baza unor liste de prioritati:

AP – Curs 14 Page 8 of 18
b) Comunicatie tip „CSMA/CD”
(CSMA/CD – „Carrier Sense Multiple Access with Collision Detection”)
Utilizat in situatiile in care comunicatiile intre unitatile RTU devin importante. In cazul
sistemului pur „CSMA/CD” toate unitatile au acelasi rang, nu mai exista master si slave. Fiecarei
unitati din sistem i se asociaza insa o adresa unica. Daca doua RTU vor sa comunice unul cu
altul atunci primul RTU transmite mesajul sau impreuna cu adresa unitatii caruia ii este adresat
mesajul! Toate unitatile receptioneaza mesajul dar analizeaza doar adresa asociata acestuia. Doar
unitatea care isi recunoaste adresa va folosi acest mesaj.
Problema care apare este ca pot sa transmita simultan, pe aceeasi linie de comunicatie, doua
unitati generandu-se o „coliziune” de date. Sistemul de management al coliziunilor devine astfel
unul din cele mai importante elemente din protocolul de comunicatie. Acest tip de comunicatie
este fiabil daca traficul uzual nu depaseste 30% din capacitatea de transmisie, altfel coliziunile de
date tind sa se amplifice in avalansa.
In paractica cele doua tipuri de comunicatie se utilizeaza in mod combinat.

AP – Curs 14 Page 9 of 18
Cerinte impuse unitatii centrale
Programare usoara, intuitiva si flexibila;
Functionare predictibila, determinista;
Interfata grafica sugestiva;
Trimeterea automata de rapoarte si atentionari catre echipa tehnica (inclusiv email, SMS);
Posibilitatea de a vizualiza rapoarte generale de ansamblu sau rapoarte detaliate – sugestii;
Posibilitatea de a dezactiva (filtra) anumite surse de alarma;
Posibilitatea de a permite dezvoltari ulterioare ale aplicatiei – pentru 10/15 ani;
Asigurarea redundantei – mai multe unitati master in diverse locatii;
Posibilitatea de a suporta protocoale de comunicatie multiple pentru diverse echipamente;
Cost minim;

2. Sisteme SCADA : Sistemul de comunicaţii

2.1. Standarde „hardware” pentru comunicatii

Exista specificatii care definesc standardele de interfatare din punct de vedere electric si detaliile
mecanice, nu insa si protocolul de comunicatie! Exemple: RS-232, RS-449, RS-423, RS-422,
RS-485.
RS-232 si RS-485 sunt cele mai folosite in transmiterea informatiei intre RTU-urile apropiate
sau intre RTU si modem-urile care transmit apoi informatia mai departe. RS-232 a fost proiectat
initial pentru transmisia numerica a informatiei intre un PC si un modem. Acesta facea apoi
conversia analogica pentru a asigura transmisii pe distante lungi. RS-485 asigura o transmisie
similara cu RS-232 dar cu performante mai bune. RS-422 asigura o transmisie simetrica de pana
la 10Mbs si o imunitate crescuta la zgomote.
a) RS-232
Este primul standard de interfata pentru comunicatii seriale dezvoltat de „EIA –Electronic
Industries Alliance” si Bell Laboratories in 1969. Defineste interfata dintre „Data Terminal
Equipment (DTE)” si „Data Communications Equipment (DCE)” utilizata pentru schimbul
binar serial de date.
Ultima versiune este EIA-232E (1991). Standardul are 3 mari parti:
Caracteristici electrice
Caracteristicile mecanice ale interfetei seriale
Descrierea functionala a semnalelor

c) RS-485
RS-485 permite configurarea unei retele de comunicatie „cu 2 fire” pentru maxim 32
echipamente, distante de pana la 1200 m si viteze de transmisie de pana la 10 Mbps. Gama de
tensiuni este de -1.5/-6V pentru „1” logic respectiv +1.5/+6V pentru „0”logic. Pentru a asigura

AP – Curs 14 Page 10 of 18
un nivel de referinta comun, mai este necesar inca un fir de legatura. Pentru transmisii „full-
duplex” sunt necesare 5 fire de legatura.
Cea mai mare imbunatatire a RS-485 este aceea ca semnalele pot fi in 3 stari: „0”, „1” si „high-
impedance”. In starea de inalta impedanta, echipamentele, desi conectate la retea, nu sunt practic
vizibile. In acest fel la un moment de timp doar un echipament emitator este „activ”. Pentru
evitarea conflictelor de magistrala fiecare echipament are alocata o adresa unica.

c) Transmisie seriala tip USB

Este un standard foarte folosit in ultima perioada ce permite conectarea PC-urilor cu diverse
echipamente externe. Sunt asigurate performante ridicate (viteza mare de transmisie),
configurare „plug&play”, conectare standard. Cablul, cu 4 fire, este limitat insa la 5m. Interfata
USB lucreaza cu 5V si poate furniza maxim500 mA pentru dispozitivele externe fara sursa de
alimentare.

d) Interfata seriala FireWire/IEEE 1394

Proiectata pentru a asigura o transmisie seriala rapida, initial pentru 100/200/400 Mbit/s, extinsa
apoi pana la 3.2Gbits/s. A fost dezvoltata de Apple in 1990. Echipamentele conectate trebuie sa
fie la maxim 4.5 m unul de celalalt. Se pot face si conexiuni „in serie”, maxim 16 echipamente,
lungimea totala a magistralei astfel obtinute fiind de 72 m.

e) Comunicatii paralele
Interfata standard cel mai des utilizata este IEEE-488 introdusa initial de Hewlett-Packard,
numita adesea: „General Purpose Instrument Bus”. In acest caz, pe magistrala de comunicatie
intalnim „Emitatorii”, „Receptorii” si „Controlerii”. Exista 24 linii: 8 de date, 5 de stare, 3 de
control si 8 de masa.

2.2. Standardul OSI – „Open System Interconnection” – vezi alte cursuri

2.3. Protocoale de comunicatii

a) Standardul IEC 60870.5 a fost dezvoltat de “International Electrotechnical Commission –

IEC” pentru sisteme de comunicatii deschise tip OSI. Destinat initial pentru telecomunicatii si
controlul informatiei, a fost completat cu elemente privind sistemele SCADA. Este utilizat
preponderent in Europa.
b) In paralel in Statele unite a fost dezvoltat protocolul DNP3.0 (Distributed Network Protocol)
de catre Harris Controls Division. Destinat initial pentru industria petrolului si reteaua de
distributie a apei, protocolul s-a extins si poate fi utilizat in majoritatea aplicatiilor SCADA.
Este folosit preponderent in America, Asia, Australia si Noua Zeelanda.
Desi diferite, cele doua mari tipuri de protocoale mentionate au si caracteristici comune:
Sunt sisteme deschise (OSI), deci pot fi folosite de catre orice producator sau utilizator
Au fost proiectate pentru control si comunicatii relativ sigure si fiabile

AP – Curs 14 Page 11 of 18
 Transferul de date se face in pachete relativ mici (diferit spre exemplu de protocolul FTP)
Sunt acceptate de majoritatea producatorilor de sisteme SCADA

c) Protocolul TCP/IP
Desi modelul OSI cu 7 nivele este general acceptat, in acest caz se prefera un model simplificat,
numit TCP/IP, cu doar 4 nivele („layers”):
Nivelul 1 – Network interface layer
Este nivelul fizic ce asigura legatura intre echipamente. Nivelul retea.
Nivelul 2 – Internet layer
Asigura interfata intre echipament si retea. Aici avem „Internet Protocol IP”
Nivelul 3 – Service layer (sau „host-to-host” communications layer)
Nivelul transmisiei de date. Aici avem „TCP - Transmission Control Protocol” sau „UDP - User
Data Protocol”)
Nivelul 4 – Application layer

Alaturi de TCP/IP mai sunt o serie de protocoale asociate:

TELNET: asigura o comunicatie interactiva intre 2 aplicatii;
FTP: protocolul privind transmisia de fisiere
SMTP: transferul de e-mail
SNMP: managementul retelei si controlul asupra sistemelor „gateway/bridge”
d) Protocoale specifice
Fiecare producator de echipamente poate sa-si defineasca propriul sau protocol de
comunicatii. Acesta consta de regula intr-o serie de comenzi simple scrise in cod ASCII. In
general sunt protocoale asincrone functionand in retele tip „master/slave”. In majoritatea
timpului echipamentele „slave” sunt in stare de „asteptare” a comunicatiilor din partea unitatii
master.

e) Protocoale specifice pentru aplicatii SCADA

Acestea sunt mai complexe decat simple comenzi ASCII. Se bazeaza pe IEC 60870.5 sau
DNP3.0.

AP – Curs 14 Page 12 of 18
 2.4. Protocolul Modbus

A fost proiectat de firma Modicon (in prezent Schneider) pentru sistemele de control al
proceselor industriale. Nu este definita nici o interfata, se pot folosi astfel standardele RS-232,
RS-422, RS-485 sau bucle de curent de 20mA. Desi este un sistem relativ lent sunt multi
producatori de echipamente care accepta acest protocol. Este in esenta un protocol industrial cu o
rata de utilizare de aproximativ 40% din totalul comunicatiilor industriale similare.
Se lucreaza in retea „master/slave”, protocolul acceptand un „master” si pana la maxim 247
„slave”. Numai unitatea master poate initia transmisii. Acestea poate fi:
intrebare/raspuns - un singur slave este interogat
mesaj general/nici un raspuns – mesajul e adresat tuturor unitatilor slave
Protocolul contine elemente:
fixe – formatul mesajului („frame”), sintaxa mesajului, tratarea erorilor
configurabile – caracteristicile de transmisie, tipul transmisiei: ASCII sau RTU
Un mesaj Modbus tip „intrebare”, din partea unitatii „master” contine:
adresa receptorului
actiunea ce trebuie sa o realizeze receptorul si datele asociate acestei actiuni
modul de verificare al erorilor de transmisie
Un raspuns din partea unitatii „slave”, in caz ca nu sunt erori la receptarea „intrebarii”, contine:
adresa unitatii slave
actiunea executata
rezultatul actiunii
modul de verificare al erorilor folosit
Datele pot fi trimese in 2 moduri principale:
RTU – format compact si rapid; utilizat in operarea normala
ASCII – format pentru testare; este dublu fata de formatul RTU

Functiile Modbus
Toate functiile protocolului sunt identificate printr-un index numeric. Acestea sunt functii de
comanda si control destinate sistemelor industriale, astfel:
Comenzi pentru citirea si setarea iesirilor digitale (simple sau multiple)
Functii pentru citirea starii intrarilor digitale
Functii pentru citirea si setarea variabilelor de tip registru
Functii de test

Caracteristicile protocolului Modbus

Protocolul Modbus poate fi analizat tinand cont de urmatoarele elemente:
Formatul mesajului
Sincronizarea transmisiei
Tipuri de date
Functii specifice Modbus
Raspunsuri „exceptate” (sau de eroare)

AP – Curs 14 Page 13 of 18
Formatul mesajului Modbus
O comunicare tipica consta intr-o intrebare din partea unitatii „master” catre un „slave” si un
raspuns din partea acestuia inapoi catre master. Ambele aceste mesaje sunt formate din mai
multe parti numite „frames”. Fiecare „frame” este compus dintr-o serie de octeti (1 byte=8 biti)
grupati in 4 campuri specifice. Fiecare octet va fi codat in format hexazecimal.

Address Field – 1 octet; contine adresa unitatii slave cu care se va schimba informatia.
Este un numar intre 1 si 247. Fiecare unitate slave va avea asociata o adresa in acest
domeniu;
Function Field – 1 octet; este indexul operatiei pe care unitatea slave trebuie sa o
execute. In cadrul raspunsului informatia este identica doar daca se poate executa aceasta
operatie. Daca operatia nu poate fi executata cel mai semnificativ bit se seteaza pe 1 si
apare ceea ce numim „raspuns exceptat”.
Data Field – are lungime variabila in functie de comanda specificata in „Function Field”.
Aici se plaseaza datele ce trebuie transferate intre echipamente;
Error Check Field – 2 octeti; valoarea numerica de aici este calculata pe baza unui ciclu
redundant de operatii logice („CRC - cyclic redundancy check”) pentru eliminarea
erorilor de transmisie. Se previn situatiile in care se executa comenzi provenite din
mesaje alterate.

Sincronizarea transmisiei
Receptia trebuie sincronizata cu transmisia, si in principal trebuie sa identificam inceputul unui
nou fragment de mesaj („frame”). In cadrul protocolului Modbus „separatorul” este o stare de
asteptare de minim 3 caractere (aproximativ 3 ms). Daca aceasta stare apare atunci receptorul
considera ca „frame-ul” curent s-a incheiat si va urma unul nou.

Tipuri de date
Se pot utiliza 4 tipuri de date: „coils”, „discrete inputs”, „input registers” si „holding registers”.
Primele doua sunt pe 1 octet iar ultimele doua pe 2 octeti. Definirea tipurilor de date se face in
functie de zona de memorie in care se afla. Fiecare functie Modbus se refera doar la un anumit
tip de date. Variabilele „coils” sunt de fapt comenzi digitale:

AP – Curs 14 Page 14 of 18
In acest context o variabila poate fi adresata specificand doar offsetul fata de adresa de inceput a
zonei de memorie din care face parte. Spre exemplu variabila tip „holding register” aflata la
adresa absoluta 40001 va fi folosita in functii cu adresa relativa 0000.

Functii specifice Modbus

Fiecare functie sau comanda este codata numeric, valoarea sa fiind prezenta in „Function Field”
din cadrul fiecarui „frame”. Reamintim ca fiecare functie lucreaza doar cu un tip de variabila din
cele 4 posibile. Semnificatia si lungimea datelor din „Data Field” va trebui sa fie
corespunzatoare. Cateva din cele mai folosite functii vor fi descrise succint in cele ce urmeaza.
Indexul functiilor este hexazecimal.

1. Read coil status (function code 01)

Se poate citi starea ON/OFF a unei varibile din cadrul unui echipament slave sau a mai multor
astfel de variabile succesive. In campul de date al mesajului „intrebare” se afla adresa relativa a
primei variabile urmata apoi de numarul de variabile.
In exemplu grafic se cere starea a 2 variabile aflate la adresele relative AH si BH, sau in valori
absolute starea variabilelor de la adresele 00011 si 00012. Adresa echipamentului slave interogat
este „01”.

AP – Curs 14 Page 15 of 18
Raspunsul la o astfel de cerere contine mai intai 1 octet cu numarul de octeti pe care ii va avea
campul de date urmat de acesti octeti. Fiecare din octetii de date va contine raspunsul la cererea
data, fiecare putand avea starea codata binar a 8 variabile succesive (1=ON, 0=OFF). In
exemplul grafic variabilele sunt ON.

2. Read digital input status (function code 02)

Este similara cazului anterior doar ca se refera la variabile de tip „discrete inputs”. In exemplul
grafic se cere citirea intrarilor discrete de la adresele absolute 10001 si 10002. Raspunsul este
OFF si ON.

3. Read holding registers (function code 03)

Se poate citi continutul unei varibile sau a mai multor variabile tip registru de memorare
succesive. In campul de date al mesajului „intrebare” se afla adresa relativa a primei variabile
urmata apoi de numarul de variabile. Raspunsul contine numarul de octeti de date si apoi acesti
octeti. Fiecarui registri ii sunt asociati 2 octeti. In exemplu grafic se cere citirea unui registru de
la adresa relativa 0002 (sau absoluta 40003). Raspunsul este valoarea 07FFH (sau 2047 zecimal).

4. Reading input registers (function code 04)

Similar cu functia anterioara doar ca este pentru registrii de intrare. Domeniu de adrese incepe cu
30001.

5. Force single coil (function code 05)

Functie de control pentru o variabila de tip „coil”, careia i se poate impune starea ON sau OFF.
In mesajul „intrebare” se precizeaza adresa variabilei si starea dorita pentru aceasta. Starea dorita
se codifica FF00H pentru ON si respectiv 0000H pentru OFF. Orice alta combinatie este
incorecta. Daca se poate executa comanda, mesajul de raspuns este identic cu mesajul intrebare;
daca nu este generat un „raspuns exceptat”. Se poate genera si o comanda generala pentru toate
dispozitivele slave din sistem, adresa mentionata in „Address Field” va fi „00”. In exemplul
grafic varibila de la adresa 00011 a fost setata OFF

AP – Curs 14 Page 16 of 18
6. Preset single register (function code 06)
Se poate stabili valoarea pe care o variabila tip „holding register” o va avea. In mesajul
„intrebare” se precizeaza adresa variabilei si valoarea pe care dorim sa o aiba. Daca se poate
executa comanda raspunsul este identic, daca nu este un „raspuns exceptat”. In exemplu grafic
registru de la adresa 40003 este incarcat cu valoarea 0C00H (sau 3072 zecimal).

7. Read exception status (function code 07)

Este un mesaj scurt utilizat pentru citirea rapida a starii a 8 intrari digitale predefinite. Acestea
pot fi informatii importante pentru sistemul industrial si citirea lor se face frecvent (starea
bateriilor, memorie protejata sau nu, prezenta unor placi hardware in sistem...).

8. Loopback test (function code 08)

Are scop de testare a sistemului de comunicatie fara a afecta memoria echipamentelor slave.
Mesajul trimes va trebui sa fie primit identic ca raspuns. Uneori se pot cere si informatii privind
numarul de erori sau numarul de raspunsuri „exceptate”.

AP – Curs 14 Page 17 of 18
9. Force multiple coils or digital outputs (function code 15)
Se poate seta starea mai multor variabile de tip „coil” succesiv plasate in memorie.

10. Force multiple registers (function code 16)

Se pot seta valorile a mai multor registrii situati succesiv in memorie.

AP – Curs 14 Page 18 of 18