Universitatea de Farmacie și Medicină “Gr. T.

Popa” din Iași

Calități motrice, deprinderi motrice, priceperi motrice

2022-2023

Semestrul 1

Student: CĂNĂNĂU VALERIA

Grupa: 5

Iași

2023
Cuprins:
1. Calități motrice..................................................................................................................5

1.1 Calitatea motrică- Forța.............................................................................................5

1.2 Calitatea motrică- Viteza...........................................................................................7

1.3 Calitatea motrică- Rezistența.....................................................................................9

2. Deprinderi motrice..........................................................................................................11

2.1 Caracteristicile deprinderilor motrice....................................................................12

2.2 Tipuri de deprinderi motrice...................................................................................12

2.3 Etapele formării deprinderilor motrice..................................................................13

2.4 Categorii de deprinderi motrice..............................................................................15

2.5 Deprinderile motrice de bază...................................................................................15

2.5.1 Mersul.....................................................................................................................15

2.5.2 Alergarea................................................................................................................16

2.5.3 Săritura...................................................................................................................17

2.5.4 Aruncarea și prinderea..........................................................................................18

3. Priceperi motrice.............................................................................................................19

4. Concluzie..........................................................................................................................21
 Bibliografie

Cărți:

1. Virgil Tudor, Doru Ion Crișan. “Forța – Aptitudine motrică –„

(https://www.academia.edu/9619031/For%C8%9Ba_Aptitudine_motric%C4%83 )
2. Teoria și metodica culturii fizice, note de curs.
(https://www.usefs.md/PDF_NEW/Carp%20Ion%20-%20Note%20de%20Curs
%20TMCF,%20%202019.pdf )
3. Dragnea A., Bota A., Teodorescu S., Stănescu M., Șerbănoiu S., Tudor V. “Educație
fizică și sport- teorie și didactică”
4. Virgil Tudor. “Capacitățile condiționale, coordinative și intermediare. Componente ale
capacității motrice”
(https://www.academia.edu/9278568/Capacit%C4%83%C5%A3i_condi
%C5%A3ionale_intermediare_%C5%9Fi_coordinative_componente_ale_capacit
%C4%83%C5%A3ii_motrice )
5. Virgil Tudor. “Măsurare și evaluare în cultură fizică și sport”.
(https://www.academia.edu/9278632/M%C4%82SURARE_
%C5%9EI_EVALUARE_%C3%8EN_CULTUR%C4%82_FIZIC%C4%82_
%C5%9EI_SPORT )
6. Adrian Dragnea, Aura Bota, Monica Stănescu, Virgil Tudor, Silvia Teodorescu, Sorin
Șerbănoiu. (2006) “Educație Fizică și Sport - Teorie și Didactică –„
(https://romanialuiradu.files.wordpress.com/2017/02/educatie-fizica-si-sport-teoria-si-
didactica-2006-dragnea-adrian.pdf )

Reviste:

1. https://revista.unap.ro/index.php/revista/article/download/925/887/3492
2. https://isj.vs.edu.ro/download/Revista-Jude%C5%A3ean%C4%83-EDUCA
%C5%A2IE-PRIN-SPORT-nr4.pdf
3. https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/efortul-fizic-profesional-factori-de-
risc-si-recomandare-profilactica/2/
4. http://www.ccdvl.ro/images/docs/AN_SCOLAR_2019_2020/
Revista_nd_10_electronica_iulie_2020.pdf
5. https://issuu.com/alexdb19/docs/mens_sana
Surse de pe internet:

1. https://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/DEPRINDERILE-SI-
PRICEPERILE-MO51521.php
2. https://www.academia.edu/33826403/Exerci
%C5%A3ii_pentru_formarea_deprinderile_motrice_de_baz%C4%83
3. http://educatie-fizica.ro/deprinderile-motrice-de-baza-mersul-alergarea-saritura-
aruncarea-si-prinderea/
4. https://www.scritub.com/profesor-scoala/Deprinderile-si-calitatile-mot51413.php
5. https://ru.scribd.com/doc/117767910/Priceperile-motrice#
6. http://educatie-fizica.ro/priceperile-motrice/
 1. Calități motrice
Calitățile, capacitățile reprezintă pentru dezvoltarea umană, suportul pe care se realizează
mișcarea.

Calitățile sunt considerate a fi proprietăți sau însușiri ce privesc activitatea neuromusculară. În

timp, acest sens a promovat concepte printre care: calități fizice, calități motrice și aptitudini
psihomotrice.

Calitățile motrice sunt prezente în efectuarea oricărui act de mișcare al omului. Noțiunea de
calitate motrică nu poate fi tratată decât în concordanță cu cea de capacitate motrică.

Capacitatea motrică constituie totalitatea posibilităților de manifestare a omului în mișcare, în

care se urmărește realizarea unui randament maxim sau optim.

Calitatea motrică este considerată componentă a capacității motrice.

Calitatea motrică se leagă și depinde de sfera ei cantitativă,în cadrul căreia mărimea

nivelurilor de forță, viteză și rezistență limitează efortul fizic, în condiții de solicitare
calitativă.

Între forță, viteză și rezistență există o relație care are o importanță metodologică. În primii
ani de pregătire sportivă trebuie dezvoltate toate calitățile, pentru a construi o bază solidă în
vederea pregătirii specializate.

1.1 Calitatea motrică- Forța

Forța este considerată ca fiind o manifestare combinată a acțiunilor forțelor interne corpului
(voința, influxul nervos, contracția musculară) cu cele externe (gravitația, frecarea, rezistența
adversarului, a apei și a aerului).

“Forța organismului uman reprezintă capacitatea acestuia de a învinge o rezistență internă sau
externă prin intermediul contracției musculare, de a rezista unei forțe externe sau de a menține
o anumită poziție”.1

“Forța- aptitudinea de a învinge o rezistență externă sau de a i se împotrivi cu ajutorul

eforturilor musculare.

Mușchii pot să manifeste forță:

a) Fără să-și modifice lungimea (regim static, izometric)

1
Virgil Tudor, Doru Ion Crișan. (2007). “Forța – Aptitudine motrică –„ . Editura: BREN, pagina 41.
(https://www.academia.edu/9619031/For%C8%9Ba_Aptitudine_motric%C4%83 )

5
 b) Micșorându-și lungimea (regim de învingere, miometric)
c) Mărindu-și lungimea (regim de cedare, polimetric)

Regimul de învingere și cel de cedare se exprimă printr-o noțiune comună, regim dinamic”. 2

Forța se măsoară cu aparate speciale numite- dinamometru (pentru mâini și corp). Cel mai
răspândit este dinamometrul lui Rîbalco, cu indicator sub formă de ceas. El ne permite să
măsurăm forța (F) anumitor grupe de mușchi.

“Forța este condiționată de mai mulți factori, care pot fi grupați în următoarele categorii:

A. factori centrali: capacitatea de concentrare a proceselor nervoase fundamentale,

capacitatea de coordonare a mușchilor (coordonarea intramusculară, coordonarea
intermusculară), nivelul tonusului muscular.
B. factori periferici: diametrul mușchiului implicat în contracție ( grosimea fibrei
musculare este direct proporțională cu valoarea forței ), lungimea mușchiului și
unghiul dintre segmente, volumul mușchiului ( produsul dintre diametrul și lungimea
mușchiului ), structura mușchiului ( prezența fibrelor rapide- fazice ) favorizează
dezvoltarea forței, rezervele energetice (cantitatea de ATP ).
C. factori psihici: motivația, stările emoționale, concentrarea atenției, în unele situații
voința cu componentele sale dârzenia și perseverența.
D. factori metodici: intensitatea contracției musculare, durata sau amplitudinea contracției
musculare, frecvența antrenamentelor.
E. factori de mediu: radiațiile ultraviolete favorizează acțiunea glandelor suprarenale,
care mobolizează hormonii sexuali masculini.
F. alți factori: vârsta și genul.”3

Mecanismele de forță:

1. Factorul structural:
- hipertrofia
- fibrele musculare
- creșterea sarcomerilor în serie
2. Factorul nervos:
- recrutarea fibrelor
2
Carp Ion. (2019). Teoria și metodica culturii fizice, note de curs. Chișinău, pagina 95.
( https://www.usefs.md/PDF_NEW/Carp%20Ion%20-%20Note%20de%20Curs%20TMCF,%20%202019.pdf )
3
Dragnea A., Bota A., Teodorescu S., Stănescu M., Șerbănoiu S., Tudor V. , (2006). “Educație fizică și sport-
teorie și didactică” , FEST, București, pagina 126-127.

6
 - sincronizarea unităților motorii
- coordonarea musculară
3. Factorul în raport cu contracția:
- importanța contracției
- reflexul miotatic
- elasticitatea musculară

1.2 Calitatea motrică- Viteza

Viteza poate fi definită drept “capacitea organismului de a executa acte sau acțiuni motrice, cu
întregul corp sau numai cu anumite segmente ale acestuia, într-un timp cât mai scurt, deci cu
rapiditate maximă, în funcție de condițiile existente”.

“Viteza, capacitatea organismului uman de a efectua acte și acțiuni motrice, cu întregul corp
sau numai cu anumite segmente ale acestuia”.4

Viteza este o calitate psihomotrică complexă care se manifestă diferit, în cadrul diverselor
discipline sportive.

Se consideră că viteza are la bază procesele cognitive, de voință și de funcționare a sistemelor

neuro-musculare.

Este o capacitate foarte diversă, ce implică nu numai capacitatea de a acționa și reacționa

rapid, rapiditatea de start, de mânuire a balonului, de sprint și de oprire, dar de asemenea și
rapiditatea de analiză și de exploatare a situațiilor de moment.

Viteza, în domeniul jocurilor sportive este definită ca o capacitate complexă cu mai multe
componente:

1) Viteza de percepție- capacitatea de a analiza situațiile de joc și de a acționa în timpul

cel mai scurt.
2) Viteza de anticipare- capacitatea de a observa evoluția jocului și în mod particular,
comportamentul adversarului direct.
3) Viteza de decizie- capacitatea de a opta în timpul cel mai scurt, pentru o acțiune
pozitivă.
4) Viteza de reacție- capacitatea de a reacționa rapid la evoluția imprevizibilă a jocului.

4
https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/efortul-fizic-profesional-factori-de-risc-si-recomandare-
profilactica/2/

7
 5) Viteza de execuție- capacitatea de a executa rapid opțiuni specifice cu mingea sub
presiunea adversarului.

Viteza motrică are două componente:

A. Viteza pură:
 viteză de reacție- capacitatea de a reacționa la un stimul în timpul cel mai scurt.
 viteză de acțiune- capacitatea aciclică, ceea ce înseamnă o mișcare unică
executată cu o rapiditate maximă, o mișcare unică contra unei rezistențe
ușoare.
 viteză de frecvență- capacitate ciclică privind o mișcare repetată identică,
execuție cu o rapiditate maximă de mișcări repetate contra unei rezistențe
ușoare.

Aceste forme de viteză pură depind exclusiv de sistemul nervos central și de factorii
genetici.

B. Viteza combinată:
 forță-viteză=capacitatea de a respinge rezistența cu o viteză maximă într-un
timp dat.
 viteză-anduranță= capacitatea de a rezista la pierderea de viteză duce la
oboseală pentru viteza de contracție maximală în execuția mișcărilor aciclice
cu rezistență puternică.
 viteză-anduranță maximală= capacitatea de a rezista la o pierdere de rezistență
care duce la oboseală pentru viteza de contracție maximală în execuția
mișcărilor ciclice.

Viteza motrică este deci o capacitate psiho-cognitivă, o capacitate de coordonare și o

capacitate de condiție fizică care depinde de factorii genetici, de învățare și de dezvoltare, de
factori senzoriali, cognitivi și psihici, în consecință numai de factori nervoși, tendoane și
mușchi.

Valoarea calității motrice viteza este influențată de o serie de factori funcționali, morfologici,
biochimici, metabolici și psihologici.

Viteza poate depinde de:

8
  Funcționalitatea analizatorilor (vizual, auditiv și mai ales cutanat) în sens de nivel al
acuității, fineței și preciziei acestora.
 Mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale, excitația și inhibiția, care
condiționează alternanța contracției și relaxării mușchilor.
 Capacitatea de analiză și sinteză la nivelul scoarței cerebrale.
 Timpul de latență.
 Viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe căile aferente și eferente.
 Viteza de contracție a mușchilor inervați.
 Tipul fibrelor musculare care se contractă (fibrele albe “rapide” sunt favorabile unei
viteze bune).
 Echilibrul afectiv.
 Capacitatea de coordonare neuromusculară.
 Mobilitatea articulară și elasticitatea musculară ce influențează viteza prin lungime,
prin amplitudinea mișcărilor, dar și prin capacitatea de întindere musculară.
 Vârsta si genul.
 Nivelul de pregătire a celorlalte calități motrice.

1.3 Calitatea motrică- Rezistența

“Rezistența-reprezintă capacitatea omului de a face față oboselii fizice, provocate de
activitatea musculară desfășurată într-un efort de o intensitate precizată și un regim
determinat, fără modificarea intensității prescrise”.( T. Ardelean, 1990) 5

Factori care condiționează rezistența:

 Tipologia fibrelor musculare

 Capilarizarea și reglarea periferică
 Capacitatea cardiovasculară și pulmonară
 Coordonarea intramusculară și intermusculară
 Consumul maxim de oxigen sau volumul maxim de oxigen
 Cantitatea și calitatea resurselor energetice
 Relația dintre efort și pauză
 Vârsta

Importanța rezistenței:
5
Virgil Tudor. (2001). “Capacitățile condiționale, coordinative și intermediare. Componente ale capacității
motrice”.Editura:RAI.Pagina:67. (https://www.academia.edu/9278568/Capacit%C4%83%C5%A3i_condi
%C5%A3ionale_intermediare_%C5%9Fi_coordinative_componente_ale_capacit%C4%83%C5%A3ii_motrice )

9
Un nivel bun al rezistenței este o condiție esențială în ameliorarea capacității de performanță
sportivă în toate disciplinele sportive. Acest nivel determină:

1) Îmbunătățirea capacității de performanță fizică

2) Dezvoltarea optimală a capacității de recuperare
3) Reducerea riscurilor de leziuni
4) Îmbunătățirea toleranței la sarcina fizică
5) O viteză constantă de acțiune și de reacție
6) Reducerea defectelor tehnice
7) Eliminarea erorilor tactice din cauza oboselii

“Criterii de clasificare a rezistenței:

 După aspectul masei musculare implicate:

- rezistența locală
- rezistența generală
Aceste două forme de manifestare a rezistenței se evidențiază atunci când în efort sunt
angrenate mai mult de 2/3 din grupele musculare, iar lucrul este de durată și de putere
moderată.
 După disciplina sportivă:
- rezistența specifică
- rezistența generală
 După caracteristicile metabolice ale proceselor furnizoare de energie:
- rezistența anaerobă
- rezistența aerobă
 După durata efortului:
- rezistența de scurtă durată (RDS)
- rezistența de durată medie (RDM)
- rezistența de lungă durată (RDL)
 După tipul de efort în care se manifestă (Harre, 1976):
- anduranță-forță
- anduranță-viteză
- anduranța în regim de forță viteză

După Pfeifer (1981), rezistența poate fi clasificată astfel:

 Rezistența de lungă durată: necesară în sporturile care durează mai mult de 8 minute.

10
  Rezistența de durată medie (2-6 minute)
 Rezistența musculară: forță crescută și rezistență adecvată (înot, canotaj)
 Rezistența de viteză: rezistența organismului la oboseală, în condiții de intensitate
maximă, aproape tot efortul se petrece în datorie de oxigen, reclamând viteză maximă
și rezistență.”6

2. Deprinderi motrice
“Deprinderea motrică reprezintă caracteristica de ordin calitativ a actelor motrice învățate,
rezultate din procesul învățarii, care realizează integrarea mișcărilor simple sau elementare în
structuri care răspund anumitor situații.

Deprinderile motrice sunt caracteristici sau componente ale actelor motrice învățate care, prin
exersare, dobândesc indici superiori de execuție (coordonare, precizie, viteză, ușurință,
plasticitate, automatism)”. (M. Epuran, V. Horghidan, 1994).7

Whiting (1975) consideră că deprinderea reprezintă “ o serie de acțiuni motrice complexe,

intenționale, implicând un lanț de mecanisme senzoriale, centrale și motorii care prin procesul
învățării au devenit organizate și coordonate, astfel încât permit realizarea unor obiective, cu
maximum de siguranță”.8

“Deprinderile motrice au un caracter deosebit, deoarece pot fi transferate și utilizate cu

eficiență în toate activitățile specific umane care conțin o componentă motrică. Deprinderile
motrice sunt în concordață cu particularitățile anatomo-fiziologice specifice organismului
uman. Nu sunt înnăscute, sunt acte motrice învățate în procesul pedagogic. Ele pot fi
transferate în activitatea socială a omului, ajutându-l să se adapteze la condițiile noi ce survin
în activitatea sa. Deprinderile motrice au o mare accesibilitate și polivalență funcțională”. 9

2.1 Caracteristicile deprinderilor motrice

6
Virgil Tudor. (2005). “Măsurare și evaluare în cultură fizică și sport”. Editura: ALPHA, România, București,
pagina115-116. (https://www.academia.edu/9278632/M%C4%82SURARE_%C5%9EI_EVALUARE_
%C3%8EN_CULTUR%C4%82_FIZIC%C4%82_%C5%9EI_SPORT )
7
Virgil Tudor. (2005). “Măsurare și evaluare în cultură fizică și sport”. Editura: ALPHA, România, București,
pagina 134-135-136
(https://www.academia.edu/9278632/M%C4%82SURARE_%C5%9EI_EVALUARE_%C3%8EN_CULTUR
%C4%82_FIZIC%C4%82_%C5%9EI_SPORT )
8
Adrian Dragnea, Aura Bota, Monica Stănescu, Virgil Tudor, Silvia Teodorescu, Sorin Șerbănoiu. (2006)
“Educație Fizică și Sport - Teorie și Didactică –„ Editura: FEST, România, București, pagina 130
( https://romanialuiradu.files.wordpress.com/2017/02/educatie-fizica-si-sport-teoria-si-didactica-2006-dragnea-
adrian.pdf )
9
https://issuu.com/alexdb19/docs/mens_sana

11
 “Reprezintă componente ale conduitei voluntare, prin urmare sunt conduse și formate
în mod conștient.
 Odată consolidate, se execută cu indici crescuți de stabilitate, precizie, cursivitate,
coordonare, ușurință.
 Sunt rezultatele calitative ale învățării și ale mșcărilor.
 Sunt total sau parțial automatizate, în funcție de complexitatea lor.
 Se bazează pe educarea capacității de diferențiere fină și rapidă a indicilor.
 Se perfecționează treptat și neuniform.
 Se caracterizează printr-o puternică și eficientă afrentație inversă (feed-back).
 În faza superioară, se ajunge la formarea unor senzații complexe denumite „simțuri”.
 Sunt ireversibile, adică mișcările componente se înlănțuiesc într-un singur sens.
 Dacă nu sunt repetate, se destramă treptat, dar lasă pe scoarța cerebrală urme care pot
facilita o reluare a învățării”.

2.2 Tipuri de deprinderi motrice

 “După criteriul componentelor senzoriale dominante și al participării SNC (M.
Epuran, 1987)
- deprinderile propriu-zise: se obțin prin foarte multe repetări stereotip.
- deprinderile perceptiv-motrice: învățarea este influențată de ambianță.
 După modul de conducere:
- deprinderile autoconduse: succesiunea mișcărilor este dată de intenția subiectului,
de programul lui inițial care este constituit pe baza prelucrării informațiilor
exterioare și proprii.
- deprinderile heteroconduse: acțiunile decurg nu numai în funcție de intenția sau de
programul subiectului cât, mai ales, în funcție de structurile operaționale ale
adversarului care acționează cu inițiativă, în sensul propriului program.
 După gradul de automatizare:
- deprinderile elementare: complet automatizate, stereotipe în condiții neschimbate.
- deprinderile complexe: parțial automatizate, stereotipuri cu mai multe verigi.
 După efectorii care realizează comportamentul motric:
- deprinderile fine: în execuția lor intră grupe de mușchi foarte mici.

12
 - deprinderile intermediare: în execuția lor sunt angrenate grupe de mușchi mai mari
(de exemplu: mușchii segmentelor corpului)
- deprinderile mari: în execuția lor intră grupe de mușchi mari.
 După sensul utilizării:
- deprinderile tehnice: specifice diferitelor domenii de activitate și ramurilor de
sport.
- deprinderile tactice: solicită mai mult sau mai puțin efectuarea standardizată a
deprinderilor tehnice în situații tipice.
 În funcție de finalitatea folosirii:
- deprinderi motrice de bază și utilitar-aplicative.
- deprinderi motrice specifice.
 Din punct de vedere cibernetic (Poulton, 1957):
- deprinderile deschise: reglarea acțiunilor depinde de variația situațiilor.
- deprinderile închise: se manifestă în situații standard.
 Din punct de vedere cinetic:
- deprinderile continue: care se desfășoară lin.
- deprinderile discontinue: constituite din părți diferite (mai rapide și mai lente)”.

2.3 Etapele formării deprinderilor motrice

Din punct de vedere psihologic, etapele formării deprinderilor motrice sunt:

1) Etapa însușirii preliminare a bazelor exercițiului.

2) Etapa însușirii precizate a execuției.
3) Etapa consolidării și perfecționării deprinderii.

Etapa de învățare Obiective principale Caracteristici ale exersării

1. Etapa inițierii în bazele  Formarea unei  Descompunerea
tehnice de execuție a reprezentări clare deprinderii, când este
deprinderilor motrice. asupra deprinderii cazul, în elemente
respective (prin componente și
explicație și exersarea analitică a
demonstrație). acestora.
 Formarea ritmului
general de execuție
cursivă a deprinderii.

13
  Preîntâmpinarea sau
înlăturarea greșelilor
tipice.
2. Etapa fixării, a  Formarea tehnicii de  Exersare în condiții
consolidării deprinderilor. execuție a deprinderii relativ constante,
în concordanță cu standardizate.
caracteristicile  Se creează premisele
spațiale, temporale și execuției în condiții
dinamice optime. variabile.
 Întărirea legăturilor
temporale.
3. Etapa perfecționării.  Lărgirea variantelor  Exersare în condiții
de execuție a fiecărei cât mai variate,
deprinderi, prin apropiate de cele
desăvârșirea întâlnite în
execuției mai multor competiții.
prcedee tehnice.  Includerea
 Executarea unor deprinderilor într-o
“combinații” tehnice înlănțuire de alte
cu ușurință, deprinderi.
cursivitate și
eficiență.
10

10
Adrian Dragnea, Aura Bota, Monica Stănescu, Virgil Tudor, Silvia Teodorescu, Sorin Șerbănoiu. (2006)
“Educație Fizică și Sport - Teorie și Didactică –„ Editura: FEST, România, București, pagina 134.
(https://romanialuiradu.files.wordpress.com/2017/02/educatie-fizica-si-sport-teoria-si-didactica-2006-dragnea-
adrian.pdf )

14
 2.4 Categorii de deprinderi motrice

2.5 Deprinderile motrice de bază

Deprinderile motrice de bază – poartă acestă denumire deoarece ele se regăsesc în
comportamentul motric zilnic al individului, desfășurate în diverse activități: în locomoție, la
locul de muncă, activități gospodărești, agrement.

2.5.1 Mersul
Mersul este o deprindere motrică de bază prin care se realizează în mod deosebit locomoția
umană. Este o acțiune motrică voluntară, care prin exersare devine involuntar, automat,
stereotip.

Mersul constă din dezechilibrări continue prin care corpul se adaptează suprafeței de sprijin și
mediului înconjurător păstrând contactul cu suprafața pe care se realizează mișcarea și se
poate defini prin alternarea sprijinului picioarelor pe sol, acțiune prin care se realizează
înaintarea.

Unitatea de bază este pasul, el se repetă identic dând mersului caracter ciclic. Mersul
influențează funcția respiratorie și pe cea circulatorie.

Timpii mersului:

1. Sprijin dublu
11
(https://www.scrigroup.com/didactica-pedagogie/DEPRINDERILE-SI-PRICEPERILE-MO51521.php,
Categorii de deprinderi motrice fundamentale, D. Gallahue, 1993, pag.19, data: 20.12.2022, ora: 15:23, durata: 2
minutea)

15
2. Primul sprijin unilateral: semipasul posterior, momentul verticalei, semipasul anterior.

3. Al doilea sprijin dublu.

4. Al doilea sprijin unilateral (după Duchroquet)

Regulile unui mers corect:

 Păstrarea poziției corecte a corpului : corp drept, cu pieptul scos înainte și umerii trași
înapoi, capul drept, privirea înainte.
 Contactul cu solul se realizează cu vârful piciorului, pasul este ferm, coordonat cu
mișcarea brațelor ( braț și picior opus ), fără a fi târâte picioarele.
 Brațele se mișcă liber pe lângă corp înainte-înapoi, coordonat cu picioarele ( braț și
picior opus ), în ritmul mersului.
 Respitație normală, pe nas.

2.5.2 Alergarea
Alergarea este o deprindere motrică de bază, elementară, care asigură o deplasare mai rapidă
prin acțiunea coordonată a musculaturii membrelor inferioare și superioare. În timpul alergării
se succed fazele de sprijin și zbor.

Fazele alergării:

1. Faza de sprijin unilateral.

2. Faza de zbor.
3. Faza de sprijin unilateral pe celălalt picior.

Importanța în timpul alergării este poziția corpului, iar ritmul și amplitudinea alergării sunt
influențate de intensitatea acesteia. În timpul alergării, un rol deosebit îl are coodonarea
actului respirator cu pasul. Alergarea, ca deprindere motrică de bază, reprezintă “startul” în
formarea deprinderilor specifice probelor de alergare.

Alergarea se clasifică:

 După direcția de deplasare:

- Înainte
- Înapoi
- Lateral
- Oblic
 După amplitudinea și forma mișcării pasului de alergare:
16
 - Alergare obișnuită
- Alergare cu pendularea gambelor înainte/înapoi
- Alergare cu pași încrucișați
- Alergare cu pași adăugați
- Alergare cu trecere peste obstacole
 După suprafața de deplasare:
- Pe teren plat
- Pe teren variat
- La vale
- La deal
 După tempoul deplasării:
- Lent
- Moderat
- Rapid
- Maxim

2.5.3 Săritura
Săritura este o deprindere motrică de bază, naturală, cu larg caracter aplicativ, care constă în
desprinderea corpului de pe sol prin propulsie, efectuând un zbor ce poate avea diferite
traiectorii.

Săritura are un rol în stimularea marilor funcțiuni, asigură excitabilitatea SNC, asigură
tonicitate și troficitate musculaturii, asigură întărirea sistemului osteo-ligamentar, educarea
percepțiilor spațio-temporale. Intervine în educarea/dezvoltarea aptitudinilor motrice: viteză,
forță, putere, îndemânare și rezistență. Determină formarea unor trăsături de caracter: voință,
hotărâre și curaj.

Săritura este o deprindere cu caracter aciclic și se compune din următoarele faze:

1. Elan
2. Bătaie-desprindere
3. Zbor
4. Aterizare

Greșeli care apar în funcție de fazele săriturii:

 Elan insuficient de energic

17
  Impulsie slabă
 Lipsa coordonării elanului cu bătaia
 Coordonarea slabă a segmentelor corpului în timpul zborului
 Poziție rigidă la aterizare

Indicații:

 Pe tot parcursul învățării se va insista asupra corectitudinii execuției.

 Săriturile se pot utiliza în ștafete, parcursuri, dar numai după ce au fost corect însușite.
 Pentru învățare pot fi utilizate și jocurile de mișcare bazate pe sărituri.
 La săriturile mai dificile, profesorul trebuie să asigure condiții de securitate copiilor,
pentru a preveni accidentările.
 Aparatele utilizate trebuie să fie verificate înainte de a fi folosite.

2.5.4 Aruncarea și prinderea

Aruncarea și prinderea sunt două deprinderi motrice de bază care trebuie abordate împreună
întrucât cea de-a doua nu se poate efectua decât dacă există prima. Ambele au o mare
aplicativitate în viața de zi cu zi.

Aruncarea și prinderea asigură tonicitate și troficitate musculaturii întregului corp, întăresc

articulațiile implicate, determină dezvoltarea mobilității articulare, coordonarea, precizia,
solicită intens analizatorii: vizuali, auditivi, tactili și influențează pozitiv manifestarea
celorlalte aptitudini motrice ca: viteză, forță, putere și rezistență.

Aruncarea este o acțiune motrică prin care, obiecte de diferite mărimi, forme, greutăți sunt
proiectate în spațiu prin contracție musculară.

Prinderea este o acțiune motrică prin care se interceptează și se rețin anumite obiecte aflate în
mișcare. Prinderea se poate efectua cu ajutorul membrelor superioare și cu cele inferioare.

Fazele aruncării:

1. Poziția inițială, elan.

2. Faza de aruncare (mișcarea segmentelor și a trunchiului).
3. Faza finală, restabilirea.

Fazele prinderii:

1. Faza de așteptare.
2. Faza de întâmpinare, mâinile iau contact cu obiectul.

18
 3. Faza de amortizare.
4. Faza de reținere.

Reușita aruncării și prinderii depinde de: priză, modalitatea prin care obiectul este ținut,
susținut, apucat sau sprijinit, coordonarea mișcărilor, aprecierea corectă a distanței de
aruncare, alternarea judicioasă a contracției cu relaxarea.

Greșeli la aruncare:

 Priză defectuoasă.
 Folosirea în exclusivitate a forței brațelor.
 Proiectarea obiectelor pe unghiuri neadecvate.
 Scăparea obiectelor.

Greșeli la prindere:

 Adoptarea unei poziții greșite a palmelor.

 Teama de obiect.
 Lipsa fazei de întâmpinare.
 Lipsa de apreciere corectă a distanței și vitezei obiectului.
 Lipsa coordonării mișcării brațelor cu mișcarea întregului corp.

Indicații:

 Pentru a fi eficiente, aceste deprinderi trebuie executate cu un număr mare de repetări.

 În etapa de învățare, un rol important îl are demonstrația și explicația fenomenului
respectiv, distanțele și greutatea obiectelor cu care se realizează aruncarea.
 Pentru a evita accidentările, se recomandă folosirea formațiilor de lucru largi și a
comenzilor.
 Pentru consolidarea acestor deprinderi se folosesc jocurile de mișcare, ștafetele și
parcursurile aplicative.

3. Priceperi motrice
Priceperile motrice sunt componente voluntare neautomatizate ale motricității individului,
rezultate ale procesului de învățare motrică, care valorifică prin intermediul inteligenței,
ansamblul deprinderilor cunoscute, în condițiile adaptării la sarcini motrice variabile.

19
“Priceperile motrice sunt rezultate ale învățării, care urmăresc valorificarea capacității
intelectuale și motrice a subiectului prin adaptarea acestora la sarcini motrice noi”. 12

Nivelul de exprimare a priceperilor motrice depinde de următorii factori:

 Conștientizarea și aprecierea cât mai exactă a sarcinii motrice.

 Volumul deprinderilor motrice cunoscute de individ.
 Experiența motrică a individului.
 Capacitatea de generalizare, memoria, imaginația și creativitatea manifestate de
individ.

Coordonarea motrică ca și îndemânarea este considerată ca fiind o aptitudine psihomotrică

deosebit de complexă ce se sprijină pe celelalte aptitudini psihomotrice și are interrelații cu
deprinderile motrice și mai ales cu priceperile.

“Coordonarea se educă în scopul îmbunătățirii unor capacități printre care: capacitatea de a

regla și dirija mișcările singulare sau acțiunile la care participă întregul organism, capacitatea
de a stăpâni mișcarea motrică în orice situație precum și capacitatea de a trece rapid de la
unele acțiuni și relații la altele, fără să fie întreruptă continuitatea și fluiditatea actelor și
acțiunilor motrice, în concordanță cu cerințele mereu schimbătoare ale mediului
înconjurător”.13

Caracteristici:

 Nivelul de manifestare a priceperilor motrice depinde de plasticitatea scoarței

cerebrale.
 Sunt componente neautomatizate ale activității voluntare.
 Priceperile complexe sunt dependente de experiența motrică anterioară.

Clasificare:

 Priceperi elementare (complet automatizate – caracter ciclic: mers, alergare, înot,

ciclism)- reprezintă prima fază a învățării unei acțiuni, constă în capacitatea
individului uman de a recepționa ceva nou.
 Priceperi complexe (pațial automatizate – sporturi aciclice: gimnastică, sărituri,
aruncări, box, lupte).

12
https://revista.unap.ro/index.php/revista/article/download/925/887/3492
13
http://www.ccdvl.ro/images/docs/AN_SCOLAR_2019_2020/Revista_nd_10_electronica_iulie_2020.pdf

20
  Superioare, care constau în valorificarea deplină a întregului complex de activități
motrice și intelectuale ale unui subiect, sunt caracterizate de o mare complexitate
structural-funcțională înglobând cunoștințe teoretice, experiența personală, deprinderi
motrice diferite, toate putând fi actualizate, mobilizate și selectate pentru rezolvarea
unor situații complexe și schimbătoare.
 Specific celor două tipuri de priceperi este aspectul conștientizării situației motrice și
alegerea în consecință a mijloacelor optime pentru rezolvarea acesteia.
 Realizarea priceperilor motrice reprezintă o finalitate a pregătirii specifice activității
de educație fizică și sport.

4. Concluzie
Dezvoltarea capacității motrice constituie, în ultimă instanță, rezultatul acționării pe planuri
multiple, în direcția perfecționării marilor funcțiuni ale organismului, a creșterii forței
musculare și a rezistenței organismului la solicitări intense, pe fondul educării coordonării
generale, pe de o parte, dar și a fomării unui vast bagaj de deprinderi sau priceperi motrice, pe
de altă parte. Aceste efecte nu pot fi obținute, dacă nu se acționează organizat, sistematic și
continuu, ținând seama permanent de posibilitățile morfo-funcționale și psihice ale indivizilor.

21
22