PROIECTARE LOGICĂ

PARTEA I

CURS 2

ALGEBRA BOOLEANĂ. APLICAREA EI LA

STUDIUL CIRCUITELOR DE COMUTARE
DOMENII DE APLICARE ALE ALGEBREI
BOOLEENE

 În teoria mulţimilor:
 elementele algebrei booleene sunt mulţimi
 constanta 0 este mulţimea vidă,
 constanta 1 este mulţimea tuturor elementelor
 operaţiei “” îi corespunde operaţia de intersecţie a
mulţimilor
 operaţiei “+” îi corespunde operaţia de reuniune a
mulţimilor
 operaţiei “–” îi corespunde operaţia de complementare a
unei mulţimi.
 diagrame Venn: în care mulţimea tuturor elementelor este
mulţimea punctelor incluse într-un pătrat, în interiorul căruia
se consideră mulţimi de puncte incluse în diverse contururi 2
închise
 Exemplul 1.1. Se va demonstra valabilitatea axiomei 7:
A + B  C = (A + B)  (A + C)

3
 În logică:
 algebra booleană s-a aplicat în felul următor:
 elementele algebrei booleene sunt propoziţii logice care
pot fi adevărate sau false.
 constanta 0 înseamnă “fals”
 constanta 1 înseamnă “adevărat”
 operaţiile “  ”, “ + ”, “–” reprezintă conjuncţiile “şi”, “sau”,
respectiv “negarea” unei propoziţii.
 Înţelesul acestor operaţii este următorul:
 propoziţia a şi b este adevărată dacă atât propoziţia a cât şi
propoziţia b sunt adevărate,
 propoziţia a sau b este adevărată dacă fie propoziţia a fie
propoziţia b este adevărată fie ambele sunt adevărate,
 negata propoziţiei a este adevărată dacă propoziţia a
este falsă.
 Se poate atăta că şi în această interpretare sunt satisfăcute 4
toate axiomele algebrei booleene.
 În studiul circuitelor de comutare:
 Se atribuie valorile unei mărimi fizice electrice (tensiune, curent)
celor două valori ale variabilelor booleene, 0 şi 1.

d0

 Tensiunile din intervalul

 S se numesc niveluri H (High)
 I se numesc niveluri L (Low)

 Nivelurile de tensiune din cele două domenii de valori S (H) şi

I(L), respectă relaţia:
 u1  S şi u2  I  u1  u2 5
 logică pozitivă :
 valorile maxime de tensiune  1 logic (“1”) şi

 valorile minime de tensiune  0 logic (“0”)

 logică negativă :
 valorile maxime de tensiune  0 logic (“0”) şi

 valorile minime de tensiune  1 logic (“1”)

 Schimbarea convenţiei o negaţie a variabilei booleene.

 în domeniul calculatoarelor electronice:
 Se folosesc elemente fizice care comportă două stări distincte,

stări care pot fi puse în corespondenţă directă cu propoziţii

logice cărora li se asociază valoarea de adevărat sau fals.
 Aceste două valori sunt asociate celor două niveluri de

potenţial care pot schimba starea circuitelor respective.

 Unei propoziţii adevărate i se atribuie valoarea 1, iar unei

propoziţii false - valoarea 0.

6
 Funcţiile logice se pot reprezenta sub forma unor expresii
analitice sau sub forma unor tabele de adevăr care conţin
valorile variabilelor în toate combinaţiile posibile şi valorile
corespunzătoare ale funcţiei dependente
 Operaţia SAU (disjuncţie) se mai numeşte sumă booleană sau
sumă logică – simboluri: “+” sau “”.
 Operaţia ŞI (conjuncţie) se mai numeşte produs boolean sau
produs logic – simboluri: “·”, “” sau “&”.
 Operaţiile SAU, ŞI respectiv NU (negaţie) pot fi definite cu
ajutorul tabelelor de adevăr:

Tabelul 1.1.

x1 x2 x1+x2 x1 x2 x1•x2 x x
0 0 0 0 0 0 0 1
0 1 1 0 1 0 1 0
1 0 1 1 0 0
1 1 1 1 1 1
7
CIRCUITE DE COMUTARE CU PORŢI
PARAMETRII CIRCUITELOR LOGICE

 1. Caracteristici electrice statice - descriu comportarea

circuitelor logice în curent continuu sau la variaţii lente în
timp ale tensiunilor şi curenţilor prin circuit sunt:
 nivelele logice de intrare/ieşire: - intervalele de
tensiune pentru care se atribuie nivel logic 0 şi nivel
logic 1;
 curenţii de intrare/ieşire - curenţii care se pot

închide prin intrarea/ieşirea circuitului logic pentru

nivelele de intrare/ieşire;
 capacitatea de intrare - caracterizează intrările în

circuite logice MOS şi reprezintă capacitatea

măsurată între intrarea circuitului şi masă.
8
 Caracteristici electrice dinamice - descriu comportarea
circuitelor logice la tranziţii rapide ale semnalelor:
 timpul de propagare - intervalul de timp scurs între
momentul de aplicare al semnalului la intrare şi momentul
în care se obţine răspunsul la ieşirea circuitului logic;
 timpul de tranziţie - timpul necesar pentru tranziţia de

la nivel logic L la H (tTLH) şi invers (tTHL);

 timpul de menţinere (hold time) - intervalul de timp cât

trebuie menţinut neschimbat semnalul pe o intrare a unui

circuit logic în comparaţie cu o altă intrare considerată ca
referinţă de timp,
 timpul de pregătire (setup time) - intervalul de timp cu

care trebuie să preceadă semnalul de pe o intrare a unui

circuit logic, semnalul prezent pe o altă intrare, considerată
ca referinţă de timp