PARADA

Comedie în două acte

de

Alexander Galin

Traducere de

Olga Ivan

1
PERSONAJELE:

Skvorțov - un bărbat în jurul vârstei de 50 de ani

Larisa - o femeie abia trecută de 40 de ani, soția lui Skvorțov

Victor - un tânăr student, în jur de 20 de ani, fiul lui Skvorțov și al Larisei

Dolores - un tânăr student, în jur de 20 de ani, prietenul lui Victor

Karina - o tânără studentă de 20 de ani

Marina - o fată în jurul vârstei de 29 de ani, venită în vizită din Rusia

2
Scena

Balconul unui hotel de lux din Amsterdam.

Timpul

Prezent. Acțiunea se petrece în timpul unei parade LGBT.

Actul I

Cadrul: Pe balconul hotelului, în mijlocul orașului Amsterdam

SKVORȚOV stă pe balconul unui hotel în mijlocul orașului Amsterdam. Cerul,

acoperișurile și ultimele etaje ale clădirilor de pe partea opusă a canalului se
reflectă în ferestrele mari din spatele lui. De pe chei se aude un zgomot de
sărbătoare care vine de la mulțimea de oameni și de la formațiile de muzică.
SKVORȚOV doar ce s-a trezit. Desculț și purtând o pereche de boxeri înaintează pe
balcon. Este un bărbat frumos, care arată bine pentru vârsta lui, cu un corp frumos
și atletic. În mâna lui este un telefon care sună. Mahmur, se strâmbă uitându-se la
ecran, încercând cu greu să își de seama cine îl sună.

SKVORȚOV (la telefon)

Da Lida… sunt deja în Amsterdam… de ce ai vrea să le spui unde sunt? O să îl sun

eu personal pe Rustam Ildarovici. Totul este bine, nu vreau să mai iau legătura cu
nimeni azi. Ai auzit? Mă voi întoarce luni și ne vom ocupa atunci. Hai, hai să nu-mi
duci dorul! Pentru week-end am dispărut de pe radar.

3
(SKORȚOV își închide telefonul si îl așază pe o măsuță flancată de două fotolii. Se
îndreaptă către balustrada balconului și observă ce se întâmplă jos pe stradă)
SKVORȚOV: De ce sunteți atât de fericiți, bolnavilor? (Țipă.) Hei, tu! Da, tu! Alo,
băieți, ce dracu v-a apucat pe toți?

(Prin ușa deschisă a balconului apare LARISA. Are pielea umedă și poartă un halat
de baie al hotelului, aruncat pe ea în grabă. Înaltă, frumoasă, o partidă potrivită
pentru soțul său, se apropie în timp ce își usucă părul cu un prosop ).
LARISA: Dumnezeule! Nu mai țipa. Jur că te te-am auzit de la baie.
SKVORȚOV: Vino să-i vezi!
LARISA: Mă bucur că te-ai trezit în sfârșit.
SKVORȚOV: Privește acolo, pe pod! Sunt doi bărbați care îmi fac cu mâna, mă
cheamă la ei. Ăștia cred că sunt unul de-ai lor. (Strigă către oamenii de jos.) Îmi
pare rău băieți, eu nu mă dau la fund!
SKVORȚOV (Țipă.) Băieți... Ce sărbătorim... Ziua națională a cur... ierilor?
LARISA : Ești nebun? Termină. Asta nu e Rusia să știi! Dacă vorbesc limba rusă?
Vrei să cheme poliția?
SKVORȚOV (Continuă să țipe.): Aveți planuri mari pentru ziua îmbucitorilor,
băieți?
LARISA: Te rog, ai putea să te calmezi și să intri înăuntru?
SKVORȚOV: Nici vorbă. Trebuie să vezi asta...
LARISA: Nu am ce să văd acolo. În plus, trebuie să mă îmbrac. Și... noi doi
trebuie să avem o discuție.
SKVORȚOV: Hai, Larisa vino și dă-i soțului tău un sărut. (O sărută și apoi o
împinge). Dintr-o dată ești distantă față de soțul tău? De ce ești așa de rece? Ca o
străină...

4
LARISA: Nu sunt o străină.
SKVORȚOV: Mi-a fost dor de tine.
LARISA: Și mie mi-a fost dor de tine.
SKVORȚOV: Du-te vezi dacă a mai rămas ceva în minibar.
LARISA: Nicolay, chiar am nevoie să-ți vorbesc... înainte ca Victor să ajungă aici.
Te-am așteptat toată dimineața ca să te trezești. Te rog, du-te și îmbracă-te.
SKVORȚOV: Este în regulă pentru ăia de acolo să umble în chiloți, așa că nu vad
nimic rău dacă umblu și eu la fel în intimitatea propriului meu balcon (Râde)
Se pare că vin niște fete încoace... Sau sunt băieți? Nu pot să spun sigur. Ia uită-te
tu.
LARISA: Doamne, Dumnezeule! Vrei să îi lași în pace?
SKVORȚOV: Deci asta este o sărbătoare oficială pe aici? ca... 1 Mai Muncitoresc?
LARISA: De unde să știu eu? Vino înăuntru!
SKVORȚOV (Stă lângă balustradă): Eu chiar nu înțeleg. Deci avem un ins care i-
o trage altuia. Ce mare treabă? Ce-i de sărbătorit? (Țipă către oamenii de jos) La
ce vă uitați? Ce vreți de la mine? Larisa, băieții ăștia chiar nu renunță. Foarte
insistenți. (Către oamenii de jos) Hei, voi, fundașilor, uitați aici. (Brusc o ridică pe
Larisa în brațe)
LARISA: Ce faci? Lasă-mă jos. Oprește-te!
SKVORȚOV : Hei, băieți! Ia uitați ce am eu aici!
LARISA (Reușește în sfârșit să scape): Tu chiar întreci orice măsură!
SKVORȚOV: Care-i problema ta? Nu are de ce să îți fie frică. (O îmbrățișează)
Hai să le arătăm ciudaților ăstora cum se face. (Către cei de jos) Hei, profunzilor,
ia să vă arăt eu cum se face (Își sărută soția demonstrativ)
LARISA (I se opune): Ce-i cu tine?
SKVORȚOV: Nimic. Așa fac eu când nu îmi văd soția de trei luni de zile.

5
LARISA: Ți-ai pierdut mințile. Lasă-mă în pace!.. Ce faci?
Ai înnebunit?

SKVORȚOV
Gata, relaxează-te Larisocika.

LARISA

Vrei să fim arestați?

SKVORȚOV

Pentru ce să ne aresteze? Pentru că suntem normali?

LARISA

Gata! Dă-mi drumul odată!

SKVORȚOV

Hai, Larisa! Asta este șansa noastră să contribuim la manifestație.

(Larisa se desprinde de el și îl împinge)

LARISA
Cumva mă confunzi? Nu pot face asta de față cu toată lumea.

SKVORȚOV
6
Nu ești tu actriță? Sigur te-ai mai sărutat de față cu alte persoane.

LARISA

Am fost actriță, nu curva. Sălbaticule!

SKVORȚOV (Râde)

Uau, uau! M-ai sunat, tu m-ai sunat. “Vino la Amsterdam” –eu rachetă! Mă gândeam
“Nu mai poate să trăiască fără soțul ei”. Sau totul a fost numai în capul meu?

LARISA

Nu, nu a fost.

SKVORȚOV

Mă gândeam “La culcare o să îmi cânte un cântec”. Larisocika! (Cântă) “Treceau

cazacii la război, cazacii, cazacii”

LARISA ( Întrerupându-l )

Tu nu te-ai dezmeticit deloc, te crezi cazac acum.

SKVORȚOV

7
Bine, bine, să mergem în cameră (o îmbrățișează) Trebuie să o scoatem cumva la
capăt…

LARISA

Nu ești deloc atent la ce îți spun. Trebuie să vorbim ceva înainte să urce Victor.

SKVORȚOV

Vorbim, vorbim, dar mai întâi trebuie sa beau ceva. Mă omoară durerea de cap. Mai
avem ceva de băut? Minibar-ul…oare mai e ceva în el? Te uiți tu?

LARISA (scoate un telefon din buzunarul halatului de baie)

Poți verifica și singur minibar-ul și dacă tot te duci ai putea să te si îmbraci.

SKVORȚOV

Nu pot să îți cer nici măcar o mică favoare. Voi femeile din vest sunteți foarte
independente și credeți că totul vă este permis. Sunt de înțeles bărbații de pe aici.
(SKVORȚOV intră înăuntru )

LARISA (la telefon)

Buna, Victor. Da, tatăl tău este în sfârșit treaz. Hei, nu trebuie să fii ironic. Nu a avut
deloc timp să doarmă. A trebuit sa facă două zboruri ca să ajungă aici... Nu prea te
aud... se întrerupe... Oricum, noi te așteptăm. Ieșim să mâncăm imediat ce ajungi...
8
Cu cine ești? Fete... Sigur, pot veni cu noi la prânz. Ne vedem, pa. (Închide telefonul.
Îl observă pe SKVORȚOV care acum este din nou pe balcon). Vrei, te rog, să te
îmbraci? Victor vine cu niște prieteni.

SKVORȚOV

O să mă îmbrac... Auzi, dar pentru cine cred oamenii ăștia că este minibar-ul,
pentru pitici? (Scoate două sticluțe.) Astea nu-s sticle, astea-s eprubete!

(Toarnă fiecare sticluță în câte un pahar)

LARISA

E cam multă băutură. Putem în sfârșit să vorbim?!

SKVORȚOV
O să gust puțin... doar cât să îmi limpezesc mințile .

LARISA

Mi-aș dori să te lași odată de băutura asta... te rog.

(SKVORȚOV dă peste cap paharul său și îl pune pe masă)

SKVORȚOV

9
În regulă, spune, despre ce este vorba?

LARISA

Întotdeauna te grăbești în tot ce faci, chiar și în viață. De ce nu mai rămâi încă o zi?

SKVORȚOV

Larisa, mă consider norocos că am putut să scap de la birou măcar pentru zilele astea.
Știi doar... Și acum, serios... Ce e cu nenorocitul ăsta de Amsterdam? Eu nu găsesc
nimic aici care să îmi placă.

LARISA

Faptul că îți vezi familia nu este un motiv suficient pentru tine?

SKVORȚOV

Nu... voiam sa spun că ne-am fi putut întâlni și în apartamentul nostru din Londra.

LARISA

Victor a vrut Amsterdam. Prietenii lui sunt aici.

SKVORȚOV

Și ce dacă?
10
 LARISA

Ei bine... ar arăta rău. Toți prietenii lui se duc la Marșul Diversității iar el rămâne
singur în campus pentru că el este din Rusia. Ar crea impresia ca este împotriva...

SKVORȚOV

Vorbește cu mine pe rusește. Campus! Ce-i asta? cum se zice în limba rusă?

LARISA

Campus în limba rusă e... campus.

SKVORȚOV
Ăsta nu este un cuvânt rusesc.

LARISA
Ei și ce? Toată lumea știe ce înseamnă.

SKVORȚOV

Cine este "toată lumea"? (Ia telefonul) Îl sun pe tata ca să-l întreb de campusul ăsta
al tău.

LARISA
Să-l ia dracu de campus!
11
 SKVORȚOV

Așteaptă puțin. Aseară avea dureri în piept și l-am dus la spital. Vreau să verific cum
se simte. (La telefon cu o voce oficială). Tovarășul Skvorțov? Vă sun din partea
biroului Primului-Ministru al Marii Britanii. (Râde) Cum adică "vă ascult"?! Tată
sunt eu... Da, Nicolay. Victor Victorovici, cum e inima?... Foarte bine, mă bucur!
Dar vreau să te mai întreb ceva. Ai mai auzit de cuvântul "campus"? Nu, nu
"compus". Știu ce înseamnă compus. Nu... Campus este ceva diferit. Este cu litera a
în loc de o. Ascultă-mă! - campus (accentuează litera a) Campus! Cu a de la alcool...
amantă...

LARISA

La alte cuvinte nu te-ai gândit!

SKVORȚOV (Către Larisa)

Ce zici de Abracadabra, îți convine? (La telefon) Da, campus, ai mai auzit cuvântul
ăsta?... Nu?... Așa credeam și eu. Mulțumesc, tată. Ce face mama? Dă-mi-o la
telefon. Da, mama... sunt în Europa... doar pentru sfârșitul acesta de săptămână…
Larisa? Da, este lângă mine... Și ea te salută.

LARISA (Cu întârziere)

Da, da... salută-i din partea mea.

SKVORȚOV
12
O să trec marți să vă văd. (Închide telefonul). Nu există cuvântul campus în limba
rusă.

LARISA
În regulă, fără campus.

SKVORȚOV.

Apropo, ca să știi, ăștia de acasă îmi freacă rău ridichea pentru campusul tău. Situația
e tensionată. Băieții de la Kremlin devin mai îndrăzneți pe zi ce trece.

LARISA

Urmăresc și eu știrile. Sunt la curent cu ce se întâmplă, nu trebuie să mă mai sperii

și tu.

SKVORȚOV

Nu încerc să te sperii, numai că acum, toată treaba cu Londra asta a voastră mă

face să par că îmi ascund familia în spatele liniilor inamice… Trebuie să vă mai
faceți apariția și pe acasă…

LARISA

Acum ascultă-mă tu pe mine…

13
 SKVORȚOV

În curând vin Zilele Orașului. Guvernatorul ne-a cerut tuturor să venim la eveniment
împreună cu soțiile și copii. Ultima dată când ne-am întâlnit m-a întrebat: “ Ai tăi
sunt tot în străinătate?” Nu am știut ce să îi răspund. I-am spus “ Fiul meu studiază
în străinătate, soția a plecat să aibă grijă de el”. Dacă ai fi văzut ce față acră a
făcut…Mi-a spus că speră să vă vadă, pe tine și pe Victor, curând. Și apoi,
așa…neoficial mi-a șoptit de niște rapoarte pe care le-a primit despre mine de la niște
“binevoitori”. Așa că am nevoie ca Victor să se întoarcă în Rusia neapărat.

LARISA

Kolya, nu cred că este o idee bună ca Victor să se întoarcă acolo.

SKVORȚOV

De ce? L-am sunat din Moscova și mi-a spus că e încântat, că poate veni în orice
moment și că vrea să aducă și un prieten cu el. Nicio problemă, sunteți bineveniți –
am zis.

LARISA

Ar fi fost mai bine să vorbești cu mine în loc să îl suni pe el. Și acum, în sfârșit,
ascultă ce am să îți spun.

SKVORȚOV

14
Dar de ce spui “ acolo “ și nu spui “acasă” ? Până la urmă trebuie să arate în mod
clar de partea cui este. Ai înțeles? Tata este Ataman onorific al cazacilor.

LARISA

Ești obsedat de cazaci. Îmi pare rău, dar cheltui mai mulți bani pe ei decât pe fiul
tău.

SKVORȚOV

Îți spun, vremurile s-au schimbat.

LARISA

Foarte bine, putem vorbi despre asta mai târziu. Acum îți spun eu ție – nu sunt de
acord ca Victor să se întoarcă.

SKVORȚOV

De ce?

LARISA

Victor s-a schimbat mult…Și … sincer nici nu știu cum să abordez subiectul acesta
cu tine.

SKVORȚOV
15
Ce subiect?

LARISA

E puțin mai…cred ca ar trebui să vezi ca sa înțelegi. Eu am deja capul spart.

SKVORȚOV

Despre ce e vorba?

LARISA

Doamne, aș fi vrut să avem mai mult timp pentru discuția asta. Vezi tu…am aflat că
are un prieten nou în campus. Victor ar vrea ca de la anul’ să se mute cu el, să fie
colegi de cameră….L-am întâlnit, e foarte ciudat. Foarte…Fă-mi o favoare, te rog
să nu insiști la Victor cu tot felul de întrebări despre el…Mai întâi cunoaște-l…

SKVORȚOV

Ce întrebări?

LARISA

Sau poate ar fi mai bine dacă ați avea o discuție de la bărbat la bărbat și l-ai întreba
direct…nu știu.

16
 SKVORȚOV

M-ai cam pierdut. S-a întâmplat ceva cu Victor?

LARISA

Vezi tu…acest prieten al lui, viitor coleg de cameră, mi-a dat o senzație…ciudată.
Este pe jumătate mexican. Maică-sa e rusoaică. Frumoasă femeie. Mi-a arătat poze.
A cunoscut un mexican, un muzician faimos. Acum el locuiește în Amsterdam și se
pare că este un dirijor faimos. S-au despărțit demult. Ea și-a găsit un milionar
egiptean și s-au mutat la Londra…

SKVORȚOV

Și de ce îmi spui mie toate astea?

LARISA

În scurt timp vei înțelege. De ce Victor este atât de prieten cu el ?– nu știu. Poate
din cauza limbii ruse… Sigur e un tânăr foarte ciudat… Și mi se pare că e un
pic…invers.

SKVORȚOV

Ce vrei să spui?

LARISA
17
Păi cum să spun…Dacă ar locui în Oz nu prea i-ar păsa de Dorothy…ar fi mai
interesat de Omul de Tinichea.

SKVORȚOV

Cine naiba e Dorothy?

LARISA

Nu contează, lasă asta. Cu siguranță nu sunt eu persoana care să vorbească despre

asta și nu cred că avem de ce să ne facem griji, dar în același timp nu înțeleg de ce
ar vrea fiul nostru un așa coleg de cameră? Și e și mai în vârstă…

SKVORȚOV

Continuă.

LARISA

Sigur, am vrut să vorbesc cu Victor, dar nu știu cum…Mai ales că nu știu exact ce
se întâmplă…Și oricum ar fi, este prietenul lui. Este manierat, amabil, slavă
Domnului nu este vreun drogat, este sufletist…dar foarte ciudat…

SKVORȚOV

Victor vine cu el aici?

18
 LARISA

Da…Când mi-a spus că vrea să vină la Amsterdam pentru paradă, atunci am început
să mă îngrijorez. Eu știu pentru ce e renumit Amsterdamul. L-am întrebat “ Fiule,
de ce Amsterdam?” Mi-a răspuns că trebuie, dar cu o figură atât de ostilă…

SKVORȚOV

Și de ce nu mi-ai spus nimic până acum? Un cuvânt nu ai spus despre asta până
acum!

LARISA

Despre asta? Să spun astfel de lucruri la telefon despre fiul meu? Mai întâi îmi spui
să fiu atentă pentru ca telefoanele la Moscova sunt ascultate, după care mă întrebi de
ce nu ți-am zis.

SKVORȚOV

Bine, bine…Altceva?

LARISA

Asta e fost singura dată când am vorbit cu Victor despre acest subiect, iar alaltăieri,
în ajunul plecării ne-am întâlnit în oraș. A venit cu prietenul ăsta al lui și mai erau și
două fete cu ei. Amândouă erau rusoaice. Una din ele era vizibil îndrăgostită de
19
Victor, da nu am putut să o întreb: “Și? Te culci cu fiul meu?” Poate că totul este
numai în capul meu si până la urmă totul este în regulă cu Victor. Băiatul celălalt
pare…ok… și sunt aici cu fete…

SKVORȚOV

Hai că m-ai speriat de-am ieșit din mahmureală. Vrei să-mi spui tu mie ca bunicul
Ataman de cazaci are nepot poponar?

LARISA

Scuipă-ți în sân! Vorbeam despre colegul de camera, nu despre Victor. (Skvorțov

își scuipă în sân)

LARISA

Am întâlnit câțiva la teatru. Știi cum sunt?! E de ajuns să înceapă unul să arunce
ocheade.

SKVORȚOV

Și ce vrei să spui? Că o să-i pice ochii și pe mine? Femeie, ai înnebunit? Victor

este un bărbat normal. Amintește-ți câte fete a adus acasă!

LARISA

20
Să nu-i spui lui Victor nimic despre asta. Vreau doar să te uiți cu atenție la prietenul
lui, însă cu grijă. Sincer, habar nu am ce se întâmplă. Au venit aici cu fetele alea…
stau împreună la un hostel…

SKVORȚOV(Ia paharul)

Hai că m-ai înveselit!

LARISA

Lasă paharul!

SKVORȚOV

Iau o înghițitură, calmează-te!

LARISA

Ajunge! Vino, pune măcar o pereche de pantaloni pe tine.

SKVORȚOV(lasă paharul)

Larisa…pantaloni s-au dus dracu în avion. Sunt buni de aruncat. Mi-a picat o
bucată uleioasă de pui fix pe unde nu trebuie. Cred că am niște pantaloni scurți în
geantă.

LARISA
21
Numai atât ai adus cu tine? Pantaloni scurți?

SKVORȚOV

E caniculă afară!

LARISA

Cu ce te vei îmbrăca la restaurant?

SKVORȚOV

În pantaloni scurți. Mergem undeva pe canal. Cred că tot orașul poartă pantaloni
scurți.
LARISA

Pentru zborul spre casă ce-ai să porți?

SKVORȚOV

O să-mi cumpăr de aici o pereche de blugi.

LARISA

Ziceai că ai adus o geanta? Singurul lucru cu care ai venit a fost o servietă.

22
 SKVORȚOV

Ce vorbești? Am avut o geantă cu mine la Moscova. Unde ai pus-o?

LARISA

E nu am văzut nicio geantă.

SKVORȚOV

Păi, ce-am făcut? Am uitat-o la aeroport?

LARISA

Posibil…

SKVORȚOV

La naiba! Ce cretin, ce cretin! Din avion direct în taxi. M-am obișnuit să îmi ridice
asistentul bagajele...

LARISA

Aveai ceva important în ea?

SKVORȚOV

Nu, toate lucrurile importante sunt în servietă. Unde e?

LARISA
23
Uite-o aici. Ce aveai în geantă?

SKVORȚOV
Vreo două tricouri, pantaloni scurți, lenjerie de corp... câte ceva pentru tine și
pentru Victor. Trebuie să sun la aeroport.

LARISA

O să sune Victor când vine. Du-te și îmbracă-te !

SKVORȚOV

Nu port eu așa ceva! Vrei să arăt de parcă am făcut pe mine?!

LARISA

Crezi că în chiloți este mai bine? Vin și fete!

(se aude vag soneria la intrare)

LARISA

Cred că sună la ușă. Sau mi se pare? (ascultă ) Da, sună! O, Doamne, ce părinți are
fiul nostru! Maică-sa e în halat, iar taică-su umblă beat și în chiloți. Mai mare
rușinea, parcă suntem de la circ! Eu fug la baie. Du-te în dormitor și caută celălalt
halat... pune ceva pe tine și apoi deschide ușa. Să aștepte aici pe balcon. Hai!
24
(LARISA intră. SKVORȚOV o urmează. DOLORES iese pe balcon la scurt timp
după. Poartă o rochie cu sclipici. Costumația îi este completată de o geantă la fel
de sclipitoare, tocuri înalte și o perucă de femeie. În mâini are o pungă de cadouri
și un buchet de flori. Din geantă se aude înfundat uvertura din Traviata. Este soneria
lui de telefon. Dolores scoate telefonul, se uită la ecran și îl aruncă înapoi în geantă.
Telefonul continuă să sune. Victor apare în ușa balconului. Poartă pantaloni scurți
mulați. Fața și corpul îi sunt pictate în culorile curcubeului)

VICTOR(strigă din ușa balconului)

Nu-ți face griji tată, nu te vede nimeni. Noi suntem deja pe balcon. (Intră în
balcon.) Dolores, telefonul tău se cam încinge.

DOLORES (afectat)

I-am spus că nu mai vreau să vorbesc cu el și tot insistă. I-am spus că nu mai vreau
să îl văd niciodată și totuși el nu se oprește din sunat. (Scoate telefonul și îl
oprește.) E tânăr tatăl tău, câți ani are?
VICTOR

Nu e bătrân...

DOLORES

Nici al meu nu e bătrân, dar pare bunic în comparație cu al tău. Știi, tatăl tău are
ceva... nu știu cum să-ți explic... aduce a un tânăr Marlon Brando.
25
 VICTOR (Amuzat)

Numai să nu îi spui asta.

DOLORES

E adevărat! Un asemenea magnetism... te rog să mă crezi. (Se apropie de

balustradă). Uite ce priveliște se vede de aici de sus! De jos sigur nu am avut
aceiași impresie.

VICTOR (mai tare)

Tată, tu mai vii?

SKVORȚOV (Apare în ușă, face eforturi să se acopere cu o perdea)

Așteaptă! Maica-ta mi-a zis să pun un nenorocit de halat pe mine, dar eu nu îl

găsesc. (Se uită cruciș la Victor) Victor aproape că nu te recunosc. Ce-i cu
vopseaua asta pe tine?

VICTOR

Tată... suntem la un carnaval. Mai bine să îți fac cunoștință cu Dolores. (Către
Dolores) Hai, nu-ți fie teamă, vino!

SKVORȚOV
26
Domnișoară, domnișoară vă rog să așteptați. Măi, Victor, eu nu am pantaloni pe
mine!!

VICTOR (Râde)

E în regula. Tot Amsterdamul este azi fără pantaloni !

SKVORȚOV

Mă scuzați domnișoară! Eu tocmai ce-am fost pe balcon... am vrut să mă bronzez

un pic...
DOLORES

Vă mulțumesc, desigur, pentru compliment, dar eu nu sunt fată.

SKVORȚOV

În cameră a fost puțin mai întuneric și... m-am gândit ca ești vreo prietenă de-a lui
Victor.

DOLORES

Sunt un prieten. (Râde) Rochia este un costum de carnaval. La fel și peruca.

(Skvorțov iese pe balcon și îl privește pe Dolores)

27
 SKVORȚOV

Vasăzică... ești bărbat?

DOLORES

Aproape că aveți dreptate... și nu v-a luat nici mult timp să vă dați seama. Nu știu
dacă pot fi numit bărbat. Poți spune că sunt băiat... da, un băiat tânăr. Numele meu
este Dolores.

(Soneria din La Traviata se aude încă o dată. Enervat, Dolores scoate telefonul și
respinge apelul.)

DOLORES

Vă rog să mă scuzați.

SKVORȚOV

Dolores... ăsta nu e nume de femeie?

DOLORES

Da, este... în Spania. Dar în Mexic se folosește la ambele sexe. De exemplu în

Paraguay cam jumătate dintre bărbați se numesc Dolores.

SKVORȚOV
28
Am înțeles. Te numești Dolores. Eu sunt Nikolay.
(Are loc un moment jenant de tăcere. Skvorțov îl mai examinează odată cu privirea
pe Dolores făcându-l pe acesta să se simtă incomod)

Pentru urechea unui rus, desigur, numele Dolores este neobișnuit pentru un bărbat.
În orașul meu natal există o stradă numită după Dolores Ibarruri. A fost o
comunistă din Spania. Îi mai spuneau “La Pasionaria”. Ai auzit de ea?

DOLORES

Da, sigur! A fost o femeie extraordinară și îi port un mare respect. În familia mea
sunt toți de stânga. În special tata... deși idolul lui e Troțki. Eu, personal sunt tot de
stânga. Pot spune chiar că în inima mea sunt comunist. Libertate, egalitate,
fraternitate! Ce poate fi mai bun?

SKVORȚOV (Tensionat)

Da, da... și cum numele femeii seamănă cu o înjurătură rusească, oameni, bineînțeles
că au poreclit strada. Au păstrat Dolores și l-au modificat pe celălalt... Înțelegi ce
vreau să zic... De câte ori te urci într-un taxi și spui că vrei să mergi pe strada
Dolores... (face pauză) Ar trebui să mă opresc înainte să jignesc pe cineva...

VICTOR (Râde)

Da, tată, ar fi mai bine să nu.

29
 DOLORES

Care este porecla? Vreau să mă amuz și eu.

VICTOR

Sunt vulgarități.

DOLORES (Se gândește)

Ah! M-am prins! Știu care este cuvântul și nu m-aș simți ofensat. Sunt sigur că a
avut parte de multă la viața ei. Știți povestea relației ei cu un tânăr francez anti-
fascist? E de Hollywood! Francezul a fost capturat de naziști și trimis în lagărul de
concentrare. Așa a ajuns Dolores să îl roage pe Stalin ca să intervină, l-a făcut să ia
legătura cu Hitler și să îl elibereze. Vă puteți imagina? Ea l-a scos din închisoare iar
el...

(Skvorțov nu îl mai ascultă pe Dolores și se uită la fiul său)

SKVORȚOV

Victor, tu de ce te-ai mânjit în halul ăsta?

DOLORES (Râde)

Eu sunt autorul! Eu l-am pictat! Victor poartă steagul nostru.

30
 SKVORȚOV (întunecat)

Înțeleg, distracție mare... Maică-ta mi-a spus că vor fi și fete cu voi.

VICTOR

Vor veni și ele. Sunt la o cafenea după colț. Că tot veni vorba, trebuie să mergem
până la ele să vedem ce fac. A trebuit să le lăsăm singure pentru că Dolores mă bate
la cap de azi de dimineață că vrea să te întâlnească. (Îl imită pe Dolores) ”Trebuie
să mulțumesc la padre al tău pentru invitație... ” (Râde) Ne-a înnebunit pe toți.

DOLORES

Nicolay Victorovici, este o plăcere a mea... Vă rog... flori pentru minunata

dumneavoastră soție... și pentru dumneavoastră... imediat... (Caută în punga de
cadou) mi-a fost expediată cu poșta rapidă din Mexic și apoi pe aeroport în Londra
a trebuit să o bag la bagaj de cală... de aceea este împachetată așa...

SKVORȚOV

Dolores, sper să nu te superi că am reacționat așa la numele tău.

DOLORES

Nu sunteți nici primul și nici ultimul.

SKVORȚOV
31
Acum că ne-am lămurit cu numele, spune-mi mai multe despre costumul tău. Așa
te îmbraci tu în mod normal?

DOLORES

Vă deranjează?

SKVORȚOV
Rochia asta... vreau să știu ce înseamnă. Sincer să fiu sunt obișnuit să văd bărbații
îmbrăcați în pantaloni, nu în rochii.

DOLORES

O, de obicei port pantaloni. Rochia este pentru marș.

SKVORȚOV

Cum adică?

VOCTOR

E o paradă.

SKVORȚOV

32
Adică festivități, cum se spune la noi. Dolores, cum se spune la pantaloni în
spaniolă?

DOLORES

Pantalones.

SKVORȚOV

Dolores, familia mea se trage din cazacii din Urali. Arborele nostru genealogic este
impresionant. Ce încerc eu să spun este că acolo, în Urali, ai să vezi un cazac fără
panalones numai atunci când ar fi foarte, foarte beat. Dar nu oricum, ci în patru labe!
Cam atât de beat ar trebui să fie ca să nu aibă pantalones.

VICTOR

Tată, ce povești sunt astea?

SKVORȚOV

Victor, calmează-te! Doar ce am întâlnit-o pe Dolores și nu pot spune că sunt

încântat. Ea…vreau să spun el are părinții lui și tu ai părinții tăi. I-a spune-i lu
maică-ta să se grăbească și să elibereze baia. Ar fi bine sa faci un duș ca să speli
mizeriile astea de pe tine și apoi trebuie să vorbim.

(moment de tăcere stânjenitoare)

DOLORES (pune accentul pe litera O)

VictOr, ar trebui să plec?

33
 VICTOR

Nu, rămâi.

DOLORES

Mai bine m-aș întoarce la cafenea.

VICTOR

Ți-am spus să rămâi.

DOLORES

E jenant VictOr.

SKVORȚOV

Numele pe care părinții tăi ți l-au dat este Victor. Străbunicul tău s-a numit Victor,
bunicul tău se numește Victor. De când ai devenit VictOr? Dolores, numele lui este
Victor.

DOLORES

Știu, dar îmi place mai mult VictOr.

SKVORȚOV

Dar acesta nu este numele lui. VictOrii sunt în Franța. Nimeni în Rusia nu-i spune
lui Victor Hugo VictOr, că nu l-ar mai citi nimeni. Noi nu îi supărăm pe francezi,
francezii nu ne supără pe noi. Poți face și tu la fel.

VICTOR

Tată, numele rusești se accentuează diferit aici în Vest.

SKVORȚOV

34
Dolores, tu ești mexicancă? Pfu, la naiba…ești mexican?

DOLORES

Da, după tată sunt mexican.

SKVORȚOV

Bănuiesc că el ți-a pus numele ăsta, la fel cum eu i-am pus fiului meu numele Victor.
Nu există VicOri în Rusia. De ce insiști să îl pocești? Chiar mă zgârie pe urechi, să
știi.

DOLORES

În regulă, am înțeles…voi încerca să îmi amintesc. VictOr, cred că până la urmă

am să plec. Te rog să îi dai mamei tale florile.

SKVORȚOV

Dolores, unde ești așa grăbită…scuze… grăbit? Ia loc. Cât timp se spală Victor noi
putem să vorbim.

DOLORES

VictOr eu sunt confuz….rămân sau plec?

SKVORȚOV

Stai jos, Dolores. Stai jos.

VICTOR

Tată, vrei, te rog, să nu-l mai interoghezi? "Rochia" "VictOr"...

SKVORȚOV

35
Ce interogatoriu? Omul se îmbracă în haine femeiești și mi se pare normal să fiu
curios. Se îmbracă așa în fiecare zi sau numai în timpul... cum le spuneți voi...
paradelor.

DOLORES (se ridică în picioare)

Bineînțeles că în mod obișnuit port blugi. Ce altceva mai vreți să aflați? Întrebați-
mă!

SKVORȚOV

Stai jos, Dolores. Stai jos. Nu e cazul să te superi. Poate tu nu știi, dar cât de curând
se apropie Zilele Orașului. Sunt planificate tot felul de festivități. Când l-am rugat
pe Victor să vină acasă pentru această sărbătoare, a spus că vrea să aducă și un
prieten. Bineînțeles că eu i-am spus: "Sigur! Cu cât mai mulți cu atât mai bine... "

DOLORES

Mulțumesc! de asta m-am și grăbit să vă cunosc personal și să vă mulțumesc. Când

am auzit de invitație...

SKVORȚOV

Ascultă Dolores, noi doi avem o mică problemă și este în legătură cu rochia... Te-oi
descurca tu pe aici… dar în Rusia... îți dau 5, hai poate 10 metri de la avion și ești
luat pe sus.
36
 DOLORES

Cum? Pe brațe?

SKVORȚOV

Nu, pe targă! Prin urmare, așteptăm cu nerăbdare să vii la noi, dar în pantalones. Și
o să te mai rog ceva. O să îți dau niște bani și vreau să te duci să cumperi două
perechi de pantalones. Una pentru mine și una pentru tine. Ne-am înțeles?

DOLORES (Confuz)

Pantalones? Pentru tine?... nu înțeleg...

VICTOR

Tată, care e problema ta? Încetează să te mai iei de el! Ai băut cam mult!

SKVORȚOV

Fiule, las-o pe maică-ta să își facă griji pentru cât beau eu. Asta e ocupația ei. Nu fi
obraznic. Dolores, situația este foarte simplă. Mi-am pătat poala singurilor pantaloni
pe care îi aveam la mine cu grăsime de pui.

DOLORES (Afectat)

37
Pui…îmi pare rău, nu înțeleg…

SKVORȚOV

Putea să fi fost găină, nu știu, nu am verificat.

DOLORES

Găină…

SKVORȚOV

Ce-i cu tine, Dolores? Chiar contează ce mi-a aterizat în poală? Du-te, cumpără-ți o
pereche de pantalones, scapă de porcăria asta de pe tine și ia-mi și mie o pereche
dacă tot te duci.

DOLORES (Speriat.)

VictOr, glumește?

VICTOR

Tată, putem să vorbim despre altceva în afară de pantalones?

SKVORȚOV

Ce glumă? Nu am cu ce ieși pe stradă. Poți să îmi cumperi o pereche de pantaloni?

Tu ești de aici, eu nu știu unde sunt magazinele pe aici.

VICTOR

Tată calmează-te. O să îți cumpăr eu orice ai nevoie.

SKVORȚOV (Către Victor)

38
Adu-mi servieta. Portofelul meu e acolo.

DOLORES

O…am înțeles. Trebuie să mă duc la cumpărături pentru dumneavoastră. Nu e nevoie

să îmi dați nici un ban. Considerați că sunt un cadou de la mine.

SKVORȚOV

Dolores, stai să vedem dacă ne-am înțeles. În primul rând îți cumperi pantaloni ție.
Și vreau să-i și îmbraci înainte să te întorci aici. Chiar te rog asta! În rest…chiar îmi
placi.

DOLORES

Și eu vă plac. Imediat (amintindu-și de cadou)…Când mi-a spus VictOr că veniți la

Amsterdam am început să mă gândesc ce cadou aș putea sa vă fac. VictOr mi-a spus
că colecționați mașini și băuturi exotice. Așa că l-am sunat pe tata și l-am rugat să
mă ajute (Râde) E un tip tare amuzant. M-a întrebat: “Ce vrei să-i faci cadou, mașină
sau băutură?” Una peste alta, a dat niște telefoane și a reușit să îmi facă rost de o
băutură pe care o beau vechii azteci. Este…cum să spun… străbunica tuturor
tequilelor . Se numește Pulque. Este mult mai veche decât tequila și mult mai tare.
Trebuie să te pregătești bine înainte să o bei.

VICTOR

Nu-ți face griji. Tata e pregătit mereu.

SKVORȚOV

Victor, te întreci cu gluma. Am stabilit deja că alcoolul pe care îl consum eu este

problema maică-tii. Mai bine te-ai duce și te-ai spăla pe față. Dolores, azi de

39
dimineață, cu Borisovici, am dat gata jumătate de litru de coniac. Mă consider
pregătit.

DOLORES (Către Victor)

Cine e Borisovici?

VICTOR

N-am idee.

SKVORȚOV

Fiule, nu am vrut să beau. Dar cum nu au reușit să îmi găsească bilet la clasa I pe o
cursă directă de la Moscova, a trebuit să mă mulțumesc cu una cu escală la Frankfurt.
Ca să nu lungesc povestea m-am trezit că stau în avion lângă o veche cunoștință de-
a mea. Nu era nimeni altcineva decât fostul șef al industriei metalurgice din Rusia.
Un adevărat profesionist. După ce am decolat am observat că se tot uită pe geam și
își șterge ochii ca și cum ar plânge. Normal că l-am întrebat: “ Alexandr Borisovici,
ce se întâmplă? ” Iar el mi-a răspuns : “ Plec la New York… și nu mă mai întorc
niciodată. Nu pot să mai suport toată mizeria de acasă ”

VICTOR

Tată, poți să ne povestești și mai târziu, acum suntem așteptați.

SKVORȚOV

Nu, trebuie să asculți. S-a uitat pe fereastră, cu fața toată înlăcrimată și a spus: “ Ce
măreață ar putea fi țara asta!” Și apoi s-a întors spre mine și zice : “ Să bem pentru
Rusia! Un pahar, nu trebuie să ciocnim pentru nimic.” Eu îi zic lui: “Alexandr
Borisovici o să trecem noi cumva peste asta. Hai să ciocnim!” Nu apuc să înghit bine
că iar îmi toarnă. „Asta e pentru Petersburg”. Că acolo locuiește el. Puteam să îl

40
refuz? Apoi am băut pentru Ecaterinburg, orașul meu natal. După care am mai băut
un pahar și pentru orașul lui natal. A fost suficient, până și-a adus aminte de o juristă
din Irkutsk de care a fost îndrăgostit. Am băut și pentru Irkutsk.

VICTOR

Asta e o lecție de geografie?

SKVORȚOV

Lasă-mă să termin. Îi spun: “Borisovici, dacă ești patriot de ce pleci la New York?
În Frankfurt cumpără-ți bilet și întoarce-te la Moscova”. Mai pe scurt…l-am făcut
să se răzgândească. Odată ce l-am convins să se întoarcă, zicea că se simte ușurat,
fericit chiar. Firește, a trebuit să bem și pentru asta. Când am aterizat nu se putea ține
pe picioare. Așa că am avut o discuție cu echipajul Aeroflot, le-am explicat
problema, le-am pus niște bănuți în buzunar și i-au rezervat un loc pe zborul de
întoarcere al aceluiași avion… Așa că ai înțeles? Tatăl tău nu a băut ca să se îmbete,
a băut ca să nu rămână Rusia fără un mare om se știință. Cât e ceasul? E două?

VICTOR

E unu jumătate.

SKVORȚOV

Foarte bine. În jumătate de oră avionul lui Borisovici decolează. Și, în sfârșit, fiule,
de dragul informației, vreau să îți spun că tot zborul am băut doar “ Luminile
Moscovei”.

VICTOR

Asta servesc acum la clasa I? Foarte patriotic…

DOLORES

41
“ Luminile Moscovei”? Ce-i ăsta, un cocktail? Nu am băut niciodată, dar parcă am
auzit de el…

SKVORȚOV

Nu-ți face griji, Dolores. Cum spuneam…sunt pregătit.

DOLORES

Nu m-am îndoit nicio clipă (Scoate sticla din pungă). Vine și cu pahare, sunt special
create pentru această băutură. Noi le numim “sabalito”, adică “ cal mic”.
(despachetează sticla). Uite…nu arată ca niște ponei…Fantastic! În cinstea
dumneavoastră!

SKVORȚOV

Mulțumesc, Dolores. Cadoul de la tine este foarte potrivit în momentul ăsta.

DOLORES

O să mă ocup eu de dumneavoastră.

SKVORȚOV

În ce sens?

DOLORES (Râde)

În sensul de a vă umple…paharul. VictOr mi-a spus că verbul “a turna” are o

semnificație sacră pentru poporul rus. (Către Victor) Vrei să încerci?

VICTOR

Nu, mulțumesc. Ar trebui să mergem, suntem așteptați jos.

DOLORES

42
Așteaptă! Nu i-am povestit lui Nicolay Victorovici despre ritualurile de băut ale
aztecilor…

VICTOR

Ok. Asta sigur o să dureze. Mă duc să le aduc pe fete.(iese din balcon)

DOLORES

Mă bucur că am reușit în sfârșit să vă cunosc (Toarnă în pahar, face o plecăciune

și i-l înmânează lui Skvorțov)

Aceptar de manos de tu esclavo, mi senor.

SKVORȚOV

Ce înseamnă?

DOLORES

Primește din mâinile sclavului tău, stăpâne. Așa vorbeau pe timpuri femeile cu
bărbați azteci.

SKVORȚOV

Norocoși azteci. (bea) M... da, bunica lu’ tequila nu glumește. Ia mai toarnă un pahar.

DOLORES (Îi mai toarnă lui Skvorțov un pahar)

Tata m-a rugat să vă avertizez ca este o băutură foarte insidioasă.

SKVORȚOV

Pe bune? (bea) Ia mai toarnă un ponei… Știi ce-i o troică?

DOLORES

43
Desigur! “Pe întinsul drum iernatic, /Troica lunecă în zbor; /Clopoțelul singuratic/
Clinchetă chinuitor”… Doamne…ți se taie respirația, nu-i așa? Am tradus Pușkin în
spaniolă. Este atât de greu! Un cuvânt greșit și totul este ruinat… La prima vedere
pare atât de simplu. “Eu te-am iubit și poate că iubirea/ În suflet nu încă s-a stins de
tot”…

(dintr-o dată se oprește mușcându-și buza. Skvorțov se uită la el dezaprobator)

SKVORȚOV

Să bem pentru Pușkin. Pentru el nu am băut…azi…

DOLORES (prudent)

Mai vreți? Sunteți sigur?(toarnă încă un pahar) Încep să îmi fac griji…

SKVORȚOV

Stai liniștit. (Bea) Mai toarnă! (Dolores îi umple paharul) Hai, Dolores, să bem
pentru pantalones! Opa… am început să fac și rime…

DOLORES

Vreți să mergem împreună să cumpărăm pantalones? Sunt magazine excepționale

prin preajmă.

SKVORȚOV (ursuz)

Nu prea.

DOLORES

Nu știu ce preferințe aveți. Mie, personal, îmi place Riccardo Tisci dar totul este
foarte colorat, strâmt…face ca tot ce ai să iasă în relief.

SKVORȚOV

44
Dolores…hai să nu exagerăm. Mie îmi plac pantalonii lejeri.

DOLORES

Dacă vă plac lejeri trebuie neapărat să ne gândim la Kenzo. Insistă asupra unei linii
mai lejere, e deja al doilea an.

SKVORȚOV

Cred că încep să mă trezesc. Toarnă Dolores, toarnă!

DOLORES (toarnă)

Nikolay, asta nu e ca “Luminile Moscovei... ”

SKVORȚOV

A făcut treabă bună maică-ta, vorbești corect limba rusă. Bravo!

DOLORES

Am citit foarte mult în limba rusă. Am scris, am tradus... Am tradus o carte de

poezie. S-a și publicat.

SKVORȚOV

Serios? Foarte bine! Ai fost vreodată la Moscova?

DOLORES

De foarte multe ori. Prima dată am fost când eram doar un copil. Tata a avut un
concert acolo și m-a luat cu el. Ador să privesc stele Kremlinului, mai ales noaptea...
chiar dacă nu mai este clar ce reprezintă în ziua de azi.

SKVORȚOV

45
Despre stelele Kremlinului și semnificația lor vorbim mai târziu. Ne-am îndepărtat
de tema principală. Vreau sa aflu și eu cine ce este... Dolores, vreau să te întreb ceva,
iar rugămintea mea este să nu te superi... Tu ce te consideri, băiat sau fată?

DOLORES

Nu mă jignește cu nimic întrebarea. Nu mai sunt fată de mult. Am pierdut statutul

ăsta de ceva vreme... Îmi pare rău dacă a părut cumva vulgară gluma mea. (Râde)
Încercați să mă întrebați dacă mă consider sau nu homosexual?

SKVORȚOV

Dacă-ți face plăcere să împarți cu mine o astfel de bucurie, te rog, împarte! Dar vreau
să înțelegi și punctul meu de vedere. Eu am un fiu. Fiul meu vine la mine cu un
prieten care arată ca o fată și care se numește Dolores. Și acest prieten care arată ca
o fată și se numește Dolores se dovedește a fi homosexual. Nu te supăra dar...

DOLORES

Fiți fără grijă, nu mă supăr. (Râde) Înțeleg ce se întâmplă... Victor v-a povestit despre
un prieten... care s-a dovedit că arată ca o prietenă... Nu am nicio problemă să vă
spun că sunt homosexual.

(Liniște)

SKVORȚOV

Uite cum stă treaba, Dolores. Orice ți-a dat ție Dumnezeu este treaba ta, atâta timp
cât ți-o ții în pantaloni, dar pe dragostea poporului rus să nu te bazezi. Prinzi ideea?
Ar fi mai bine să nu vii la noi. A, și încă ceva. Să nu te prind că îi dai târcoale lui
Victor! Dacă aud că faci vreo mișcare te prind și-ți cos fundul. Cu fir gros și aspru,
ca să simți. Ne-am înțeles?(Dolores privește în tăcere, speriat)

46
Orice tată normal în locul meu ți-ar spune același lucru. Nu vreau sa te muți cu
Victor, aș prefera chiar să uiți de el. În loc să te uiți așa la mine mai bine mi-ai mai
turna un pahar.

(Liniște. Dolores mai toarnă un pahar cu mâinile tremurânde)

SKVORȚOV (Bea)

Am înțeles că maică-ta e rusoaică.

DOLORES

Da…este.

(Telefonul lui Dolores sună din nou)

SKVORȚOV

Cum ar fi fost dacă maică-ta nu ar fi plecat din Rusia și în loc de Mexic, te-ai fi
născut… pe la noi. Și imaginează-ți… imaginează-ți că numele tău nu este Dolores,
este altul și familia tatălui tău este alta. Ai fi luat în armată…Vezi tu, bărbații nu fac
numai copii, se duc și la război…și se întâmplă că mor…în zonele de conflict.

DOLORES

Mi-am imaginat…

SKVORȚOV

Și acum imaginează-ți că ești acolo Dolores, în nenorocitele alea de zone de

conflict…pe tocuri, în rochie și cu peruca și mergi printre puștani de-o seamă cu tine
schilodiți de mine.

(Dolores începe să plângă. Telefonul continuă să sune)

SKVORȚOV

47
De unde-i muzica asta? Și ce-i cu toată suferința?

DOLORES

Este telefonul meu. Am ca ton de apel TRAVIATA. O să îl opresc.(Scoate telefonul

și respinge apelul)

SKVORȚOV

Stai, Dolores, nu plânge. Nu trebuie să te superi. Vreau ca tu să înțelegi ceva. Nu

știu exact la ce te așteptai când ai venit aici, dar…am înmormântat tineri cazaci de-
o seamă cu tine. Cei care i-au trimis la moarte nu au avut bani ca să le plătească
înmormântările. Mulți dintre acei băieți aveau mame bolnave…singure…și am ales
să le ajut pentru că nimeni altcineva nu ar fi făcut-o. Nu știu ce este în mintea ta…
Mie, ca să fiu sincer, îmi este greu să mă uit la tine…mă simt dezgustat… îmi pare
rău pentru tine. Nu mă pot abține. Și știu că nu este vina ta că ai ajuns așa.

DOLORES

Că am ajuns așa?

SKVORȚOV

Dacă te-ai fi născut la noi ai fi ajuns un bărbat normal.

DOLORES

Dacă m-aș fi născut acolo ce-ar fi fost acum de mine? Eu nu știu să trag cu
arma…mi-e teamă și de un simplu cuțit de bucătărie…nu pot face rău nici unei
furnici. Oare sunt eu de vină că viața este atât de îngrozitoare acolo?

SKVORȚOV

Dolores, hai să terminăm. Singura mea preocupare este Victor. Înțelegi ce vreau să
spun? Da?
48
 DOLORES

Victor este prietenul meu. Aș fi fost singur acum dacă nu ar fi el. Partenerul meu…
este acum cu altcineva. Dacă nu ar fi fost Victor nu știu cum reușeam să trec peste
asta. Am fost trădat, iar Victor m-a salvat. Este cel mai bun om pe care l-am întâlnit
în viața mea. Și de va fi să mă îndrăgostesc de fiul dumneavoastră, nu voi putea face
nimic să opresc acele sentimente. Nimic!

SKVORȚOV

Așa deci, șarpe, o să-ți rup oasele! (Cu mare efort se ridică, face câțiva pași și cade.)
Picioarele mele! Nu pot să le mișc!

DOLORES (încă plânge)

De la pulque.

SKVORȚOV

Nemernicule, nu pot ajunge la tine. Ajută-mă!

DOLORES

Hai…hai să ne așezăm…

(Dolores îl ajută pe Skvorțov să se așeze pe scaun)

SKVORȚOV

Ne-am înțeles în legătură cu Victor?

DOLORES

Vă rog, nu mă speriați. Nu o să mă mut cu Victor. (Țipă) O să dispar! O să mă

evaporez! Ce mai vreți de la mine?

SKVORȚOV
49
Să nu mai țipi, în primul rând. În al doilea, și cel mai important rând…du-te și vezi
ce mai e prin minibar. Ar trebui să mai fie niște șampanie. Trebuie sa o diluez urgent
pe acestă pulque. Parcă aș avea picioarele legate…Ai înțeles? Minibar…șampanie…

(plângând,Dolores se îndreaptă spre ușă)

SKVORȚOV

Stai puțin! Vino înapoi! Ia loc…(Dolores se întoarce și ia loc. Skvorțov vorbește

încet, are buzele amorțite)

SKVORȚOV

Haide, calmează-te…de ce tremuri?

DOLORES

Mi-e teamă de dumneavoastră.

SKVORȚOV

Nu te teme. Dacă ne-am înțeles, chiar nu ai de ce… Te rog să nu îi spui lui Victor
un cuvânt despre discuția noastră. Și ține minte…nu vreau o sticluță pentru
pitici…vreau o cekușca…o sticlă…

DOLORES (se ridică)

Știu ce este o cekușca.

SKVORȚOV

De unde știi? nu ai trăit niciodată în Rusia.

DOLORES

50
Nu îmi pot imagina viața fără limba rusă chiar dacă am fost născut în Mexic. Vorbim
aceeași limbă și am înțeles perfect. Vă voi aduce cekușca, apoi pantalones și dispar.
Nu o să mai încurc viața nimănui!

SKVORȚOV(Se uită la un pahar neterminat de pe masă)

Nu mai fi atât de dramatic! Dă-mi paharul ăla…ăla de acolo. Nu îmi pot mișca
mâna…ajută-mă.

(Dolores mută paharul lângă Skvorțov. În ciuda unui efort titanic Skvorțov nu îl
poate ridica)

SKVORȚOV

Nu…nu cred ca pot mișca brațul.

DOLORES

Pot să vă ajut să beți.(Skvorțov abia dă din cap. Dolores toarnă încet conținutul
paharului în gura lui.)

SKVORȚOV

Cred că îmi este mai bine. Limba mi se mișcă. (Face fără succes o încercare să se
ridice) Ibarurri ce ai făcut cu mine?

DOLORES

O să treacă.

SKVORȚOV

Cât o să dureze?

DOLORES

Nu știu. Eu nu am băut pulque niciodată.

51
 SKVORȚOV

A mai rămas ceva în pahar?

DOLORES

A rămas…

SKVORȚOV

Dă-mi să beau.

(Larisa apare în ușa balconului îmbrăcată și aranjată)

LARISA
Ce faceți voi doi aici?

SKVORȚOV

A venit controlul!

(Larisa vine pe balcon)

LARISA (Către soțul ei)

Ce se întâmplă?

SKVORȚOV

Larisa, Dolores... mi-a adus o bunică mexicancă...

52
 LARISA
Ce?

SKVORȚOV
O bunică care m-a pălit la cap... și mi-a rupt picioarele...

LARISA
Dolores, despre ce bunică vorbește?

(nemaiputând să se stăpânească, Dolores plânge)

DOLORES
Eu i-am dat-o... cadou...

SKVORȚOV (repede)
Dolores mi-a dat pulque. Acum regretă... Am băut-o pe toată! Nu simțeam nimic și
acum... nu mai pot să merg...

DOLORES
Larisa, o să îi treacă... dar va dura ceva timp.

LARISA
Pentru Dumnezeu, Dolores, calmează-te. Să îți aduc niște apă...

(Dolores ia buchetul de flori de pe masă)

53
 DOLORES
Nu trebuie... o să îmi revin. Astea sunt pentru dumneavoastră.

LARISA
Mulțumesc, Dolores! (către soț) Unde o să mergem noi acum, la care restaurant?

DOLORES (încă plângând)

VictOr mi-a spus că vreți să ieșiți să mâncați... Unde?

LARISA
Undeva în apropiere... pe malul apei...

DOLORES
Nu o să găsiți masă liberă azi, dar pot să dau niște telefoane. Un prieten de-al meu
are două
restaurante aici, în oraș. (Către Skvorțov, iritat). Iar altul are un magazin de haine.
Nu vă faceți griji, mă voi ocupa eu de tot. Sunt sigur că are niște Kenzo la îndemână.
O să fac rost de cea mai lejeră pereche de blugi.

LARISA
Kenzo... Nu mai înțeleg nimic.

DOLORES
I-am promis lui Nicolay că îl ajut să găsească pantalones lejeri. (Încă lăcrimând,
către Skvorțov) Sau poate vreți șalvari? Se poartă chiar foarte mult la Paris, în
sezonul acesta.

54
 SKVORȚOV
De ce nu?

LARISA
Dolores... nu e nevoie, ne descurcăm. Îl trimitem pe Victor si numaidecât rezolvă.

DOLORES
Nu, Larisa, am promis că o să fac rost de o masă.(se îndreaptă spre ușă)

SKVORȚOV (Către Dolores)

Dolores, nu uita ce am vorbit.

LARISA
Ce s-a întâmplat aici? Ce ați vorbit? Victor mi-a spus că efectiv l-ai răstignit pe
bietul Dolores.

SKVORȚOV
Larisa, e de rău cu Victor...

LARISA (confuză)
Doamne... nu au venit cu niște fete? Așteaptă mai întâi să le cunoști, înainte să
tragi concluzii.

SKVORȚOV
Am cunoscut deja una... o fată...

LARISA
55
Destul! Ce-s glumele astea? Este fiul nostru! Ce vrei de fapt să spui?

(Skvorțov tace)

Ei bine, ce te uiți așa? Vorbește!

SKVORȚOV

De ce l-ai lăsat în nenorocitul ăla de campus. S-a umplut de idei și ideologii… Și

asta nu e tot…S-a pictat peste tot cu culorile lor ca să arate că e de partea lor… A
spălat murdăria de pe el, cum i-am zis?

LARISA

Ce ți-a spus Dolores?

SKVORȚOV

Nu a trebuit să îmi spună nimic, se vede de la o poștă.

LARISA

Groaznic!

SKVORȚOV

Trebuie să vorbim cu Victor, amândoi.

LARISA

Și dacă se dovedește că e așa…ce ne facem?

SKVORȚOV

Nu știu…Nimeni din familia mea nu a avut astfel de probleme.

LARISA

56
Se întoarce cu fetele. Du-te și pune pantalonii pe tine. Nu băga cămașa în pantaloni
ca să poți să acoperi nenorocita aia de pată.

SKVORȚOV

Nu mă pot mișca.

LARISA

Bine, îți aduc să îmbraci halatul?

SKVORȚOV

Nu mă pot ridica…

LARISA

De ce, ce ai pățit?

SKVORȚOV

Picioarele nu le mai simt, fundul îmi este amorțit…sunt așezat dar nu simt pe ce. E
prima dată când mi se întâmplă așa ceva. Corpul e în ceață, capul este limpede, chiar
cântă cântece patriotice.

LARISA

Ba pantalonii, ba fundul! De abia ai ajuns aici de câteva ore. Uite în ce hal ești!
Cum o să pleci acasă?

SKVORȚOV

O să mă descurc.

(soneria de la intrare se aude distant)

LARISA

57
Au ajuns. Nici nu am apucat să vorbim cum trebuie…Ce zi nebună!

(Larisa iese. Singur, Skvorțov face un efort extraordinar să se ridice, dar cade
înapoi în scaun)

SKVORȚOV

Nu-i mare lucru. Oamenii merg cu proteze. Mă descurc eu. A naibii pulque…ce
faci cu mine? Kolya Skvorțov plutește…

(Karina și Marina vin pe balcon. Sunt amândouă îmbrăcate în uniforme rusești de

poliție)

SKVORȚOV

Cine a chemat poliția?... delirez, nu?

KARINA

Bună!

SKVORȚOV( își strigă soția cu voce joasă)

Larisa! Ce caută poliția aici? Băieți, sunteți de-ai noștri?

(Victor și Larisa intră pe balcon. Larisa are un halat în mână)

LARISA (forțându-se să zâmbească)

De ce țipi? Sunt aici. Despre ce băieți vorbești, nu vezi că sunt fete?

SKVORȚOV

Fete?

LARISA

Da, fete. Hai să te îmbrac cu halatul. Ridică-ți brațele.

58
 SKVORȚOV

…nu pot.

VICTOR

Tată, ai nevoie de ajutor? Care-i problema?

SKVORȚOV

Complimente de la bunica pulque. M-a zidit în ciment…

LARISA (aruncă halatul de baie pe umerii soțului)

Fetelor, el este Nicolay, tatăl lui Victor. Nu a ajuns de mult… Este un pic…ieșit
din forma, nu s-a odihnit cât trebuie.

VICTOR

Tată, ea este Karina, locuiește în Anglia și merge la școală cu mine.

KARINA

Cu tine?

VICTOR

Scuze, eu merg cu tine.

KARINA

Vreau să spun că avem specializări diferite.

VICTOR (zâmbind sarcastic)

Da, într-adevăr un detaliu major pe care l-am omis. Ce altceva am mai uitat?... a,
da, studiem la aceeași universitate. Karina va deveni un mare matematician.

KARINA
59
De ce atât de sarcastic?

VICTOR

Am greșit, Karina este deja un mare matematician al lumii.

MARINA

Eu sunt Marina, sunt din Moscova, și școala am terminat-o demult.

VICTOR

Marina – scriitoare, bloggeriță, activistă…

SKVORȚOV

Larisa, eu nu ajung…acolo…în minibar…o cekușca…

LARISA

Nicolay Victorovici, nu vrei tu să lăsăm minibarul pe mai târziu?

VICTOR (către Skvorțov)

Asta au avut în plan aztecii pentru tine? Dificultăți la deplasare?

SKVORȚOV

Fiule, nu deplasarea e problema mea acum. Mă uit și nu pot să înțeleg, cine ce este?
Mai întâi ai venit cu o fată care s-a dovedit a fi băiat, acum ai venit cu vârcolacii
ăștia în uniformă care-mi spun că sunt fete.

LARISA (râzând fals)

Vârcolaci! Nicolay Victorovici, ce glume! Nu crezi că ar fi o idee bună să tragi un

pui de somn?

SKVORȚOV

60
De ce? Oricum mă simt deja ca într-un coșmar. Fiule, cu ce oameni umbli?

KARINA (către Skvorțov)

Nu suntem vârcolaci. Participăm la acțiune…

LARISA

Karina, Nicolay Victorovici glumește.

SKVORȚOV (bolborosește. Către Karina)

Acțiune? Căpitane, ce acționăm noi aici?

VICTOR

Nimic, tată… nu acționăm nimic.

KARINA

Am jucat niște roluri. Am încercat să protestăm prin artă…

SKVORȚOV (o întrerupe)

Sunteți artiste… Ce-i cu uniforma voastră? Polițistele noastre poartă fustă. Jos
pantalones!!!

LARISA

Nicolay Victorovici, nu te mai prosti.

MARINA

Ceva îmi scapă. Pantalones?

SKVORȚOV (către Marina)

Locotenent, eu vorbesc cu superiorii tăi. (Țipă) Ciocu’ mic!

61
 VICTOR

Tată, faci un adevărat spectacol.

LARISA

Nicolay, pentru Dumnezeu, termină cu glumele astea. Sperii fetele…

SKVORȚOV

Liniște, toată lumea! Vă vorbește căpitanul vostru. (către Karina) De ce râzi,

căpitane?

KARINA (râzând)

Nu știu.

SKVORȚOV

Despre ce artă vorbim noi aici?

KARINA

V-am spus, am avut o reprezentație. Rolul meu și al Marinei a fost simbolizarea

opresiunii, a abuzului asupra drepturilor omului. Mai precis l-am bătut cu bastoanele
pe Dolores pentru că el nu-și mai lua mâinile de pe Victor…

SKVORȚOV

Cum adică nu-și lua mâinile?

MARINA

Victor …El simbolizează steagul mișcării noastre.

SKVORȚOV (Către Marina)

Și tu…tu ce simbolizezi?

62
 MARINA

Nu este clar?

KARINA

Marina, s-ar putea să nu fie atât de clar. În tot orașul este carnaval și am mai apărut
acum și noi cu reprezentația noastră. E firesc ca unele persoane să fie confuze. E ca
și cum ai aduce o bocitoare la nuntă. Oamenii vor să se distreze și în schimb ne
primesc pe noi, îmbarcate în dictatoare. Și, sinceră să fiu, Nicolay Victorovici este
prima persoană care ne-a acordat atenție azi.

SKVORȚOV

Larisa, te rog să îmi aduci…Urechea mea stângă nu mai funcționează. Căpitane,

puteți să-mi vorbiți pe partea dreaptă?

KARINA

Sigur . (Vorbește tare) Am vrut să spun că, deși întâmplător, ați reușit să identificați
natura problemei.

SKVORȚOV

Problema mea este în minibar. Larisa…

LARISA (Către Skvorțov)

Buzele tale se mișcă dar eu nu aud nimic! (Încearcă să salveze situația) Karina,
aceasta este un subiect foarte interesant. Voi fi sinceră, nu am fost niciodată
interesată de antiartă. E adevărat, scopul existenței sale este să se opună
totalitarismului, dar în același timp simt că orice fel de reprezentație care impune
cuiva să fie atât spectator cât și participant este la rândul ei totalitară. De altfel,

63
nimeni nu ar trebui să fie obligat la nimic. Eu sunt actriță și mă aștept ca toți cei din
public să fie acolo de bună voie…

SKVORȚOV

Larisa…minibar…du-te…

LARISA

Pot să-mi termin ideea?

MARINA

Nu înțeleg. Spuneți că ar trebui să vindem bilete?

LARISA

Nu, sigur că nu. Vreau să îți povestesc ceva. În trecut am lucrat cu un regizor care,
din nu știu ce motiv tâmpit, a venit cu ideea unei scene în care eu, în mijlocul
spectacolului, trebuia să cobor în public și să mă așez în poala unui oarecare.
Întâmplător, personajul meu era o femeie fără prejudecăți. Cred că ți-ai dat deja
seama ca persoanele din public nu aveau habar despre ce se întâmplă. Prima dată
când am făcut-o, norocosul a fost un tip timid. A doua oară, tipul s-a dovedit a fi
foarte creativ. M-am făcut comodă în poala, m-am jucat cu părul lui, dar când am
dat să mă ridic… omul m-a apucat de fund și nu voia să îmi dea drumul. În prima
fază publicul nu s-a prins de nimic și i-am șoptit: ”Te rog, trebuie să mă lași să plec”.
Dar el tot nu a vrut. Mi-a aruncat o privire ca și cum ar vrea să mă învăț minte.
Trebuia să mă întorc pe scena, ceilalți actori nu aveau nicio idee ce să facă… În
momentul acela totul s-a oprit, toată lumea și-a dat seama și a îmceput să râdă… Ca
să nu mai lungesc mult povestea…Nicolay Victorovici, sponsorul teatrului, a venit
rapid de la bufet și l-a confruntat. A fost oribil! Au intervenit bodyguazii…au vrut
să îl escorteze afară dar publicul a protestat și a insistat ca el să rămână…

64
 MARINA

Genial! Un om a ridicat o mulțime. Mi-ar fi plăcut să avem astfel de public astăzi.

Karina, îți imaginezi cum ar fi fost să ținem spectacolul nostru la Moscova? Mai
întâi ne-ar lega fedeleș, apoi ne-ar târî pe trotuare și ne-ar scuipa în față.

KARINA

Ca să fiu sinceră, aș prefera să nu mă scuipe nimeni.

MARINA

Da ?! Atunci poți să îți faci o pancartă pe care să o agiți de colo-colo, postezi un

selfie pe Faccebook și primești cam un like si jumătate… Doar după ce ești târâtă de
păr și urli de durere ești în top. Nici mie nu-mi face plăcere să mă expun la saliva
altora, dar în ziua de azi ori ești cunoscută pentru ceva, ori atârni acasă pe canapea
gândindu-te la cum să te protejezi de microbii altora.

LARISA

Asta s-a dovedit a fi o conversație foarte interesantă. Fetelor, Nicolay Victorovici a

crezut că sunteți polițiste adevărate. Aș zice că este o realizare.

SKVORȚOV

Problema e că am băut pulque. Altfel, aș face eu toată treaba cu scuipatul. La

naiba, ți-aș tăbăci fundul, locotenente… Păcat că nu pot să merg…

VICTOR (Își întrerupe tatăl)

Fetelor, mai vreți să faceți duș? Eu i-am spus deja mamei.

LARISA (Grăbită)

Da, să mergem fetelor. Am pregătit totul pentru voi.

65
 KARINA (Către Larisa)

Vă rugăm să ne scuzați. Unde ne-am cazat noi există un singur duș pentru tot
etajul, în hol.

LARISA

Nu e nicio problemă. Domnilor, vă părăsim pentru câteva minute.

(fetele părăsesc balconul. Larisa le urmează. În timp ce iese pe ușă îi aruncă

soțului o privire dezaprobatoare)

SKVORȚOV

Victor…Având în vedere că ești pornit să-i ajuți pe toți poponarii, ce-ar fi să-l ajuți
și pe tatăl tău cel cu handicap și să-i aduci niște șampanie.

(Victor iese în tăcere și se întoarce cu o sticlă mică de șampanie. O desface și o

toarnă în pahar. Skvorțov bea lacom)

SKVORȚOV

Slava Domnului! Încep să mă simt mai bine.

VICTOR

Tata, mama m-a rugat…de fapt m-a implorat să aduc aceste fete aici ca să le cunoști.
Aparent, singurul motiv pentru care am făcut asta a fost ca să fii nepoliticos cu ele.
Ce-a fost cu tine și Dolores?! Din câte știu eu, oamenii civilizați nu vorbesc așa cum
i-ai vorbit tu lui Dolores.

SKVORȚOV

Fiule, să îți spun cum stă treaba. Eu am plătit pentru această cameră de hotel și nu
am plătit puțin, de aceea eu, țăranul necivilizat, sunt cel care are ultimul cuvânt de

66
spus pe aici…cel puțin în momentele astea. Și parcă ți-am spus să îți speli mizeriile
alea de pe față, se pare că nu m-ai auzit. Ești un bărbat rus, strămoșul tău a fost
căpetenia trupelor de cazaci din Ural!(Victor dă din cap zâmbind ironic)Nu am spus
nimic amuzant.

VICTOR

Tată, nu spui nimic nou…Ce i-ai spus lui Dolores? Ce s-a întâmplat între voi?

SKVORȚOV

Între noi nu s-a întâmplat nimic. Între voi s-a întâmplat?

VICTOR

Tocmai m-a sunat să îmi spună că nu mai vine în Rusia cu mine și nici nu mai vrea
să fim colegi de cameră.

SKVORȚOV

Și care e problema? L-am întrebat ce vrea de la tine dar nu a fost în stare să îmi dea
un răspuns clar. Așa că poate vrei să faci tu puțină lumină în toată situația asta.

VICTOR

Nu înțeleg. Sunt la judecată? Ești cumva procuror? Sau totul este o glumă proastă?

SKVORȚOV

Ce este între tine și zâna asta? Poți să-mi spui cât nu este maică-ta aici, recunoaște…

VICTOR

Dacă te referi la Dolores noi doi nu avem ce discuta. Am plecat.

SKVORȚOV

67
Așteaptă, nu pleca…nu de alta dar nu pot să te ajung din urmă…Fiule…ești…cum
se spune aici?… gay?

(Liniște)

SKVORȚOV

Ce te uiți așa la mine? Nu tu ești cel judecat și executat aici, eu sunt. Ești unicul meu
fiu.

VICTOR

Când francezii i-au deportat pe țigani, am plecat la Paris. Din grupul nostru știi câți
au fost francezi? Unul singur! Restul am fost “copii de națiuni diferite”. Cu toții am
umblat prin Paris îmbrăcați în haine țigănești. Am dat de doi polițiști francezi care
au crezut ca sunt țigan adevărat. Fără nicio întrebare m-au pus la pământ si m-au
târât pe stradă. Asta înseamnă că sunt țigan?... sau, în cazul de față, gay?

SKVORȚOV

Nu, fiule… Ibarurri asta a ta este gay. Tu ești mai rău decât homosexualii. Toate
ideologiile lor tâmpite sunt în capul tău. Simt că va veni o vreme când o să-ți iei tatăl
pe sus cu furca…

VICTOR

Tată, delirezi? Ce furcă? Nu te-am văzut niciodată în halul ăsta.

SKVORȚOV

Nici eu pe tine nu te-am mai văzut așa. Eu la vârsta ta eram în închisoare, dar nu m-
am apucat să fac pe cocoșul. Erai micuț și mă întrebai de unde am cicatricea de pe
spate…De acolo! M-au înghesuit patru inși…am mușcat cu dinții din ei! Și erau

68
vlăjgani, nu ca ăștia de jos pe care-i chinuie talentul. Mă interesează prea puțin cum
se antrenează ei unii cu alții, doar să nu ajungă la mine.

VICTOR

Cum să ajungă la tine?

SKVORȚOV

Prin tine. Ești fiul meu iar ei fac parte din viața ta. Cine sunt acum prietenii tăi? O
zână și două lesbiene. Ăștia-s toți, i-am terminat! Paris, Amsterdam…nu mi-a păsat,
am vrut să îți fie bine. Maică-ta a spus ceva de Paris, dar nu a menționat nimic despre
țigani. Se pare ca m-ați mințit amândoi toți acești ani, iar eu v-am crezut. Am crezut
că o să-ți termini studiile și-o să te întorci să preiei afacerile mele, dar se pare că în
toți acești ani am investit în uniunea fundașilor. Poate că ai dreptate, cei care locuiesc
în Rusia nu sunt civilizați, dar…sunt ceea ce sunt. Să îți faci bagajele, mergi acasă.
Și să îi spui prietenului tău că nu vreau să vină la noi.

VICTOR

În cazul acesta nu am să vin nici eu.

SKVORȚOV

Discuția noastră nu se termină aici. Noi doi și cu maică-ta vom mai vorbi despre
asta. Inițial a fost ideea ei să te trimitem la școală aici…Și ca să știi, nu ți-am plătit
taxa pentru ultimul an de studiu. Nici nu am să o plătesc. Să vedem cum o să se
poarte oamenii civilizați cu tine când barbarul din Urali nu o sa-ți mai trimită bani.
Mai bine îi dau la săraci.

VICTOR

Mă tem că nu o să-ți ajungă, sunt prea mulți săraci.

69
 SKVORȚOV

Du-te și spală mizeriile de pe tine și apoi ia-ți la revedere de la Dolores…pentru

totdeauna.

VICTOR

La revedere, tată.

(se îndreaptă spre ieșire. Larisa intră pe ușă. Victor trece pe lângă ea fără să spună
o vorbă)

LARISA (Către Skvorțov)

Ce s-a întâmplat? Unde pleacă? (Către Victor) Victor, întoarce-te. (Către Skvorțov)
Ce se întâmplă?

SKVORȚOV

A fugit la Dolores al lui…Victor trebuie salvat. (Țipă) Salvat!

LARISA

Nu mai țipa! Ne aude lumea, ajunge!

SKVORȚOV

Larisa, Victor trebuie adus acasă urgent.

LARISA

Kolea, ascultă-mă…

SKVORȚOV

Nu, nu! Nu începe. Voi actorii știți să rostiți frumos cuvintele altor oameni. Mi-ai
spus o mulțime de lucruri, suspinând chiar. “Lasă-l să evadeze în lumea liberă!” Ei

70
bine, a evadat. Și pentru ce? De ce oare l-am trimis eu aici? Eu însumi mi-am
nenorocit copilul. De ce? De ce? De ce?

LARISA

Nicolay, chiar dacă este…așa… Este în viață…Nu este mort.

SKVORȚOV

Asta este mai rău decât să fii mort. Ce rușine! Este sfârșitul nostru, înțelegi?
Acești…(indică spre stradă) Dumnezeu știe ce sunt… Lepădăturile naturii! Asta
sunt. Și, în cazul în care așteptai, nepoți de la el nu o să ai!

LARISA

A, de ăsta-mi ești! Se pare că eu am dat naștere unei lepădături. Nu-i nimic, îți găsești
alta. Poate o femeie cazacă. Sigur o sa-ți facă un copil normal. Eu la fiul meu nu voi
renunța niciodată, fiare ce sunteți! (Se grăbește spre ușă. Brusc se oprește.) Unde o
fi fugit?

(Larisa iese de pe balcon. Skvorțov reușește să se ridice în picioare și să facă

câțiva pași către balustradă ca să se sprijine de ea)

Nu mă simt prea bine…plutește în fața ochilor…Amsterdam…(strigă către oamenii

de jos) Voi încă petreceți?! Sărbătoriți victoria?! Voi…derbedeilor…ce-i așa de
amuzant? Ia mai terminați dracu cu râsul…și nu-mi mai faceți cu mâna…Mă
chemați la voi? Ei bine…imediat cobor, nu plecați nicăieri.

(Abia mișcându-se Skvorțov se îndreaptă către ușă. Pentru că făcuse deja câțiva
pași, poate să ajungă până la scaun. Dolores intră. De data asta este îmbrăcat în
costum de cazac: căciulă de astrahan, mantie de pâslă cu cusătură brodată. De
cureaua din talie îi atârnă o sabie. Din costumația trecută păstrează pantofii cu
toc și poșeta. Aduce cu el un scaun cu rotile pliat.)
71
 DOLORES

Ușa este deschisă…în cameră nu este nimeni…cred că este cineva în baie.

SKVORȚOV (ridică greu capul)

Cazacule, cum ai ajuns aici?

DOLORES

Încă o dată mă flatați. Eu nu sunt un cazac, mai degrabă sunt un căzăcel.

SKVORȚOV

Căzăcelule, cu ce dracu ești încălțat?

DOLORES

Mă iertați, dar nu aveau cizme la magazinul “Lumea rusă”. I-am rugat să sune la
magazinul “Petru cel Mare” din cealaltă parte a orașului, dar magazinul acela e
kaput…mă scuzați, am vrut să spun că a dat faliment. Dar vestea bună este că mai
există un magazin rusesc în Bruxelles. S-ar putea să aibă ei o pereche de cizme. Au
promis că mi le livrează nu mai târziu de această după amiază.

SKVORȚOV

Dolores, tu ești?

DOLORES

Da, eu sunt. Când mi-ați spus să îmi modific garderoba am știut imediat unde trebuie
să merg. Am fugit imediat în “Lumea rusă”.

SKVORȚOV

Unde ai fugit?

72
 DOLORES

Magazinul “Lumea rusă” este aici, aproape. A fost aici dintotdeauna. Acum fac
lichidare de stoc. Turiștii ruși nu prea mai sunt interesați de păpuși și samovare, iar
localnicii au boicotat magazinul de când cu prăbușirea avionului olandez.
Proprietarul a fost bucuros să mă vadă. Nicolay, mă ascultați?

SKVORȚOV

Dolores, ce dracu ai făcut cu mine?

DOLORES

L-am sunat pe tata ca să-l întreb dacă există vreun antidot la Pulque. După părerea
lui, singurul antidot este un scaun cu rotile. Așa că dacă v-ați urca în acest scaun
am putea cu ușurință să mergem la magazin și să cumpărăm orice pantalones
doriți.

SKVORȚOV

Ce-i aia pe tine? Mantie de fetru?

DOLORES

Exact! Este frumoasă, nu-i așa? Nu am putut să mă abțin și am cumpărat-o. În

spaniolă îi spune “capote el casaco”.

SKVORȚOV

În regulă, frate Dolores… Ia aruncă capote ăla pe mine.

(Surprins și oarecum precaut, Dolores se supune.)

SKVORȚOV (indică spre sabie)

Ce armă e?

73
 DOLORES

O sabie. Mi-au spus că este o piesă autentică. Mi-au arătat chiar și cum să o flosesc
deși le-am spus că nu vreau. Îmi era frica să o și ating.

SKVORȚOV

Dă-mi-o să arunc o privire.

(Doloresc scoate sabia cu grijă de la curea și i-o înmânează lui Skvorțov)

Îmi pare rău să te informez Dolores, dar asta e un fals, o simplă bucată de metal.
La fel ca toată lumea de pe aici... În regulă... Pe cai!

DOLORES

Pardon?

SKVORȚOV

Ia căruciorul. Mergem să cumpărăm pantalones. E departe magazinul?

DOLORES

Nu, găsim tot ce ne trebuie în apropiere. Imediat după colț.

SKVORȚOV

Ajută-mă.

DOLORES

Ia-mă de mână. Pune-ți celălalt braț în jurul meu. Stai...

(Dolores îl transferă pe Skvorțov în căruciorul cu rotile)

SKVORȚOV

Ei, așa mai zic și eu. Pe locuri, fiți gata, start!

74
 DOLORES

Nicolay, glumiți?

SKVORȚOV

Sigur că glumesc. Vino, micul meu căzac, hai să ne luăm niște pantalones și între
timp să le mai dăm și oamenilor motive de râs.

DOLORES

Nicolay, mi-ați paralizat orice voință proprie.

SKVORȚOV

Nemernicule, tu m-ai paralizat primul.

(Dolores împinge căruciorul prin ușă. Karina intră pe balcon la scurt timp după.
Este îmbrăcată intr-un tricou și o fustă.)

KARINA (la telefon)

Sunt gata. Mama ta mi-a dat o fustă drăguță și un tricou. Imediat ce Marina iese
din baie coborâm în hol... (Pauză) Când a urcat mama ta? Nu... nu este aici. Ok...
așteaptă-ne jos.

(Se îndreaptă către balustradă și privește în jos. Marina intră în balcon, încă
îmbracată în uniforma de polițist .)

Ia privește acolo. Să fie oare cine cred eu că este?

MARINA (Privește în jos)

Unde?

KARINA

75
Chiar acolo. Lângă pod... Vezi niște oameni care aleargă? Cred că acela este tatăl
lui Victor. Și sunt absolut sigură că în mâinile lui este o sabie...

MARINA

Cine este tipul cu mantaua? E Dolores? O... nu-l văd pe Victor.

KARINA

E și poliția acolo... Oare au fost arestați?

MARINA

Oau! Ăsta da spectacol! Sunt o idioată. În loc să-l încingem pe Dolores, trebuia să
ne folosim bastoanele pe spectatori. Ce impresie am fi lăsat!

KARINA

Nu-i de glumă! Sunt sigură că au fost arestați.

(LARISA intră în balcon)

LARISA

Fetelor, Victor m-a rugat să vă transmit că nu se mai întoarce. Vă așteaptă jos.

(Observă că soțul ei nu mai este pe balcon). Unde este Nicolay Victorovici?

MARINA

Cred că a fost săltat.

LARISA

Cum adică “săltat”? de cine?

MARINA

76
De poliție. Chiar acolo jos. Nu vă faceți griji Larisa, polițiști olandezi nu
obișnuiesc să te bată până te bagă în spital. Atâta timp cât nu taie pe nimeni cu
sabia, o să îi dea o amendă si-o să-l trimită acasă. Mai ales azi... ar putea chiar să
scape și de amendă... să primescă un avertisment.

LARISA

Ce sabie? Ce s-a întamplat aici?

KARINA

Am ieșit din baie și toată lumea era plecată. Am crezut că sunteți pe balcon. Apoi
m-am uitat în jos și l-am văzut pe Nicolay Victorovici plimbându-se într-un
cărucior cu rotile și fluturând o sabie pe deasupra capului…și era și un cazac cu el.

LARISA

Ce cazac? De unde a luat sabia?

KARINA

Nu știu. Dar i-a făcut pe toți să fugă țipând.

MARINA

Vă spun eu, polițiștii de aici se pricep la meseria lor. Lucrează repede. Nu e ca în

Rusia unde te prind, te îndeasă în vreun beci și până ajungi în fața unui judecător
ești destul de bătrân ca să iei pensie.

KARINA

Cred că Victor a fost arestat împreună cu ei.

MARINA

Așa se face. Poliția înșfacă pe oricine le iese în față și după lămuresc situația.

77
 (Larisa își scoate telefonul)

LARISA

Unde să sun aici? La consulat?

MARINA

La consulat? I-ați prinde greu într-o zi de lucru obisnuită, de weekend ce să mai

zic. Larisa, calmați-vă... Se pare că au făcut un mic spectacol... Poate vreo idee
instantanee de-a lui Dolores...

KARINA

Despre ce spectacol vorbești? Sunt la închisoare!

LARISA

Dumnezeule! Ce mă fac eu acum? El trebuie să prindă avionul diseară. Mă duc la

secția de poliție. Cunoașteți adresa?

MARINA

Larisa, linistiți-vă.

KARINA

Mergem si noi.

MARINA

Karina, mă așteaptă Grey. Trebuie mai întâi să mă duc să o iau...

KARINA

Du-te și ia-o pe Grey, noi ne descurcăm singure.

LARISA

78
Cine e Grey?

MARINA

Este partenera mea.

LARISA

Ce facem?

KARINA

Luăm un taxi, Larisa.

MARINA

Un taxi? Ce tot vorbești? Secția de poliție este la două străzi de aici. Haideți, vă
arăt cum se ajunge. Anul trecut am petrecut o vreme pe acolo. Ce să zic, o
adevărată binecuvântare!

(Marina, Karina si Larisa se grăbesc afară de pe balcon)

79
 ACTUL DOI

S-a făcut întuneric. Lumina apusului se reflectă slab în ferestrele hotelului din
spatele clădirilor înalte. Somnoros și încă îmbrăcat în manta, Skvorțov intră în
balcon. Cu mult efort este în stare să meargă fără niciun ajutor din partea altora.
Are în mână servieta. Mergând către balustradă, Skvorțov privește orașul. Larisa
apare în ușa balconului zâmbind.

SKVORȚOV

Ce? (Pauză) de ce arăți de parcă ai fi câștigat la loterie? Ce s-a întâmplat?

LARISA

O... este un moment important. Soțul meu poate să își miște picioarele și să
meargă.

SKVORȚOV

Da... cred că încep să îmi revin.

LARISA

Ăsta este motivul pentru care sunt atât de fericită. Chiar arăți ca Chapayev cu
mantia asta. (Dă din cap și rîde) Deși servieta îți cam strică imaginea...

(SKVORȚOV pune servieta lângă masă)

SKVORȚOV

Da... picioarele funcționează... Din păcate nu pot spune același lucru și despre
cap... parcă aș avea amnezie. Ce-i cu mantia? A cui este?

LARISA

80
Nu am nici cea mai vagă idee. Când în sfârșit ți-au dat drumul la secția de poliție,
te-am luat în căruciorul cu rotile... Purtai deja chestia asta...

SKVORȚOV

De acolo o am? De la secția de poliție? Să fi fost vreun cadou? Dar căruciorul de

unde a apărut?

LARISA

Sincer, nu știu.

SKVORȚOV

Oare pe aici când te închid ai mereu nevoie de cărucior? ... Ce-i așa de amuzant?

LARISA

Ia uită-te în oglindă... un erou!

SKVORȚOV

Cum am ajuns la secție?

LARISA

Nu am avut onoarea să fiu prezentă la bătălia de poveste... mulțumesc lui

Dumnezeu, dar din ce ne-a spus Karina se pare că ai amenințat mai mulți oameni
cu o sabie.

SKVORȚOV

Cine naiba e Karina?

LARISA

81
Ăsta este traiul meu cu tine. De fiecare dată când se întâmplă ceva important în
familie ție îți lipsește ba capul, ba picioarele. Ai întâlnit-o aici, chiar pe acest
balcon, acum câteva ore. Mai mult, erai cât pe ce să o scuipi... și să o pocnești în
față. Nu îți amintești nimic?

SKVORȚOV

Tot ce îmi amintesc sunt niște polițiști ruși pe aici... .și parcă un cazac micuț pe
care Dolores l-a adus de la magazinul rusesc... și apoi sunt sigur că mi-am pierdut
cunoștința...

(Liniște)

Vrei să îmi spui ce s-a întâmplat la secția de poliție?

LARISA

Bietul Dolores a făcut un atac de panică și a spus tuturor că este vina lui.

SKVORȚOV

Zero amintiri, spune mai departe.

LARISA

Până să ajungă cu tine la secția de poliție erai deja terminat, sforăiai în scaunul cu
rotile. Dolores la rugat pe tatăl lui să-l sune pe un politician cu care întâmplător este
prieten. Toate astea au durat ceva timp... adică telefoanele, hârțogăria... Una peste
alta, am petrecut o zi întreagă la poliție în timp ce niște străini se asigurau ca nu ai
să faci pușcărie în Olanda... iar tu nici măcar nu ai avut ocazia să le mulțumești. Au
ales cu toții să nu te trezească având în vedere că exista riscul să te războiești din
nou cu toată lumea.

SKVORȚOV

82
Bine... Unde este Victor?

LARISA

Ne-a fost tuturor foame când am reușit să scăpăm de acolo. Problema e că mai toate
restaurantele de pe aici pretind clienților să poarte ceva mai mult decât o mantie și o
pereche de chiloți... Așa că... împreună cu Dolores a trebuit să îți aducem leșul în
cameră. Dolores s-a dus la un magazin ca să cumpere niște pantalones.

SKVORȚOV

Uh ha... stai! ai spus pantalones? Acum îmi amintesc! Pulque, nu? Ce s-a întâmplat
după?

LARISA

Păi... te-ai trezit. Ziua a trecut. Victor și Karina sunt la restaurant. Dolores o să îți
aducă o pereche de pantaloni ca noi doi să putem merge să îi întâlnim.

SKVORȚOV

Victor mai are vopsea pe față?

LARISA

Nu a avut când să o spele pentru că la secția de poliție nu îți pun dușuri la

dispoziție.

SKVORȚOV

Larisa... eu n-am să merg...

LARISA

De ce nu?

SKVORȚOV
83
Nu suport să îl văd așa. Și nu îi suport nici pe ciudații ăia cu care umblă el… pur și
simplu nu pot.

LARISA

Înțeleg... În mod clar asta este vina mea. Eu sunt cea care te-a indus în eroare. Victor
mi-a spus totul. Vezi tu... Dolores a încercat să se sinucidă. Chiar a încercat! Mama
lui are o nouă familie cu un alt bărbat. Are un tată extraordinar, care ar face orice
pentru el, dar și el mai are alți copii. Așa că... Dolores nu este persoana căreia mulți
i-ar duce dorul. Este singur. Karina mi-a mărturisit că Victor a fost cel care
literalmente l-a întors pe Dolores de la moarte. Dolores nu trebuie lăsat singur, de
aceea Victor l-a invitat să se mute împreună. Acum înțelegi ce se întâmplă?

SKVORȚOV

Nu văd cum rezolvă asta problema noastră. Larisa, l-am pierdut pe Victor.

LARISA

Nicolay Victorovici, nu ți-a luat mult timp să îți renegi fiul! (Foarte bucuroasă). E
momentul să aflii și tu... Karina este însărcinată!

SKVORȚOV

Cine dracu e Karina asta despre care tot vorbești.

LARISA

Memoria ta trebuie răscolită bine. Îți aduci aminte cele doua polițiste care au fost
aici mai devreme?

SKVORȚOV

Două polițiste rusoaice... Cred... Oh... care din ele este însărcinată?

84
 LARISA

Căpitanul ... Dumnezeule... poți fi foarte dificil câteodată... este studentă.

SKVORȚOV

Și căpitan și studentă?

LARISA

Nu asta contează. Ce trebuie să știi despre ea este că e femeie! Ai priceput? Este

femeie! Și poartă în pântec copilul copilului nostru. Ea și Victor sunt împreună! Din
punctul de vedere al prețioasei tale linii genetice poți sta liniștit, e rezolvată... Ce te
uiți așa la mine? Nu ai înțeles ce ti-am spus?

(Liniște)

SKVORȚOV

Mă iei la mișto... Ai inventat copilul ăla numai ca să îl las pe Victor să rămână la

Londra, nu-i așa?

LARISA

Ești un mare idiot. Nu este nimic în neregulă cu Victor. El este bine. Tu, pe de altă
parte ești bolnav la cap!.. Crezi că e simplu să mergi la studii însărcinată? Nu o să-i
fie ușor... iar Victor se comportă în situația asta cum s-a comportat și ta-su, se face
că nu înțelege...

SKVORȚOV

Stop! Pune pauză! Nu mai pot să te urmăresc...

LARISA

85
El nu voia ca ea să vină încoace, dar ea a insistat pentru că a vrut să ne cunoască. Și
iată! Fata vine la Amsterdam ca să îi cunoască pe părinții băiatului. Între timp, tatăl
se îmbată ca un porc, este încătușat și dus la secție. Pun pariu că am făcut o primă
impresie extraordinară! Din nou... tu a trebuit să fii tu. Cu toate astea, îți spun, asta
este o veste foarte bună! Ea este foarte speriată de toată chestia cu sarcina, este încă
foarte tânără, nu are nicio idee cum să îngrijească un copil. Scutece, lapte... toate
lucrurile astea. Sincer, o văd că este cu capul pe umeri, foarte inteligentă. Este aici
cu o bursă. Nu are tată. Mama este profesoară la o școală publică... Am vrut să îi
spun să păstreze copilul și să ni-l dea nouă când vine vremea, dar Victor mi-a luat-o
pe dinainte și a spus că nu o să-și termine studiile... așa că au ajuns să se certe... nu
sunt sigură cât de serioasă a fost cearta, dar nu este momentul să se despartă chiar
acum!

SKVORȚOV

Larisa, ia loc.

LARISA

Știi ce? O să mă întorc jos la ei, înainte ca Victor să îi mai spună Dumnezeu știe ce...
Sunt foarte îngrijorată pentru copilul acela... Și cred că acest copil ar fi soluția tuturor
problemelor noastre... Poți să pui o pereche de pantaloni pe tine de unul singur?

SKVORȚOV

Te joci cu focul. Vrei să mă lași singur cu Dolores și fără pantalones.

LARISA

Încetează! Ți-am mai spus să termini cu glumele de genul ăsta. Gata!.. Trebuie să
înțelegi că Dolores te-a scos din ditamai scandalul. Nici nu pot să-mi imaginez unde
ai fi acum dacă nu intervenea el. Imediat ce te îmbraci vă vreau pe amândoi jos la

86
restaurant. E clar? Cu Dolores, da? La fiecare minut Victor întreabă unde este
Dolores și asta o stresează pe Karina. Ne-am înțeles?

(SKVORȚOV se holbează la Larisa)

De ce te holbezi așa la mine? Înțelegi ce vorbesc cu tine?

(Liniște)

Ai nevoie de mine? Adică... te poți schimba fără ajutorul meu?

SKVORȚOV

Larisa, ia loc.

LARISA

Nicolay, trebuie să plec...

SKVORȚOV

Ia loc.

LARISA

Mai bine cred ca am să le spun lor sa urce. O să comandăm de mâncare în cameră.

Așa o să putem petrece cu toții mai mult timp împreună. Dar vreau să te rog un singur
lucru. De fapt, te implor... Trebuie să te împaci cu fiul tău...

(Telefonul lui Skvorțov sună pe masă)

SKVORȚOV

Poți să răspunzi pentru mine? Degetele mele încă nu și-au revenit.

(Larisa se îndreaptă către masă)

Stai puțin. Vezi cine este.

87
 LARISA

Cineva care se numește Borisovici. Vrei să vorbești cu el?

SKVORȚOV

Da, pune-l pe speaker.

(Larisa pornește telefonul și îi gesticulează lui Skvorțov intenția ei de a ieși)

(Către LARISA)

Așteaptă. (La telefon, cu voce tare) Salutări, dragul meu prieten Alexander
Borisovici, mă auzi?

VOCEA LUI BORISOVICI

Da, te aud foarte bine.

SKVORȚOV

Ce mai faci?

VOCEA LUI BORISOVICI

Bine... fac bine... Încă amețit, dar bucuros să raportez că mă descurc de unul
singur. Am reușit chiar să ajung și până la baie. Și cu ajutorul tehnicii degetelor pe
gât, mă simt chiar mult mai bine.

SKVORȚOV

Ce baftă pe tine! Eu nici nu am avut ocazia sa vomit. M-a paralizat străbunica

Pulque.

LARISA (cu o voce joasă și nerăbdătoare)

Chiar trebuie să ascult toate astea?

88
 VOCEA LUI BORISOVICI

Pulque zici? Chestia aia e groaznică... Doar nu ai băut-o, nu?

SKVORȚOV

Nu prea am avut de ales.

VOCEA LUI BORISOVICI

Acum ceva timp am fost în Mexic într-o călătorie de afaceri. Au dat o petrecere
pentru noi la ambasadă. Pe acolo... nu fac decât să bea Pulque de asta de-a lor ca
niște apucați... Sigur că a trebuit să le țin companie... .am băut același lucru... Am
sfârșit prin a mă cupla aiurea cu o gagică de la arhivă. Am adus-o la hotel. Am pus
muzică, lumina difuză, fata numai bună de... când deodată simt o greutate pe umerii
mei de parcă ar fi munți. Nici măcar nu puteam să mai merg. Ea mă întreabă: “Mai
așteptăm mult?” Eu îi spun: “Nu știu, asta nu mi s-a mai întâmplat niciodată…”
Daună totală, dacă înțelegi ce vreau sa zic. Să nu mai spun că nici ea nu a fost prea
fericită…

LARISA

Dumnezeule! Te rog, scutește-mă. Eu plec.

SKVORȚOV (Către Larisa)

Așteaptă.

VOCEA LUI BORISOVICI

Nicolay, nu uita, Amsterdam este un oraș al iubirii. Ai apucat sa vizitezi Cartierul

Roșu?

SKVORȚOV(cu vocea mult mai tare)

89
Borisovici, sunt pe speaker. Iubita mea soție Larisa este…pe aici. Mi-e teamă că nu
i se pare amuzant.

VOCEA LUI BORISOVICI

O, Larisa, iartă-mă, iartă-mă…presupun că puteam să ocolesc unele detalii. Ce

încercam eu sa spun este că Pulque nu este cel mai bun lucru pentru sănătatea
unui bărbat și nici pentru…potența lui.

LARISA (cu voce tare)

Nu-ți face griji, nu aud nimic de aici.

SKVORȚOV

Alexander Borisocivi, ai ajuns la Moscova?

VOCEA LUI BORISOVICI

Nu, Nicolay. Sunt încă în aeroportul din Frankfurt… Mă tot gândesc și mă

răzgândesc…Fiul meu este în New York…El împreună cu nepoțica mea mă așteaptă
acolo…

SKVORȚOV

Nu poți să-l suni?

VOCEA LUI BORISOVICI

Mă îndoiesc…Nu fac decât să stau aici încercând să îmi dau seama ce să fac, încotro
să o iau…Te-am sunat ca să îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase și în general
pentru că mi-ai ținut companie, dar…Știi, am încercat să te sun și mai devreme dar
nu ai răspuns…

SKVORȚOV

90
Borisovici…

VOCEA LUI BORISOVICI

Da, Nicolay, te ascult.

SKVORȚOV

Nu pleca.

VOCEA LUI BORISOVICI

Poate o să stau acolo o vreme și apoi o să mă întorc…

SKVORȚOV

Și dacă mâine începe războiul? Avem nevoie de tine…Gândește-te…

VOCEA LUI BORISOVICI

O…să știi că m-am gândit.

SKVORȚOV

Când te lămurești să mă suni din nou, vreau să știu.

VOCEA LUI BORISOVICI

Nicolay, mulțumesc…

(Liniște)

LARISA

Ai terminat?

(Skvorțov dă din cap că da. Larisa închide telefonul)

Cine a fost?

91
 SKVORȚOV

Este un profesor…Era un nume în industria siderurgică națională…Acum

…încearcă să își dea seama ce își dorește cu adevărat.

(Liniște)

Toți renunță…toți pleacă…toți…

LARISA

Ce ai vrea să facă?

SKVORȚOV

Nu știu, dar voi doi trebuie să vă întoarceți înapoi. Îl vreau pe Victor acasă. Deja i-
am spus că nu-i mai plătesc taxele pentru studii. Reține asta!

LARISA

Nu știam, dar cel puțin acum mi-am dat seama de ce renunță la scoală.

SKVORȚOV

Poate să își ia diploma la Moscova.

LARISA

De ce ești atât de pornit să îl târăști înapoi în Rusia. Ce fel de viață o să aibă acolo?
Te-ai gândit vreodată la ce își dorește el? Sau pur și simplu nu îți pasă și îl vrei acolo
indiferent de consecințe? De ce? Te întreb. Răspunde-mi…

(Liniște)

Știi foarte bine că banii nu sunt singurul lucru care contează. Am destul din bijuteriile
pe care mi le-ai dat ca să vând…o să mă asigur eu că termină facultatea. Nu dau doi

92
bani pe ultimele tendințe, contează prea puțin pentru mine. Noi rămânem…fie că tu
vrei sau nu.

SKVORȚOV

Dacă acesta este răspunsul tău…eu nu mai am alte întrebări.

(Se apropie de balustradă, privește orașul)

LARISA

Ai impresia că mie îmi place să stau fără tine. Urăsc să nu știu ce faci sau cu cine
ești. Nu îmi place să fiu departe de tine…Ca să fiu sinceră…mă așteptam să ajungem
în momentul acesta, dar speram să vezi lucrurile așa cum le văd și eu.

SKVORȚOV

Nu vreau să trăiesc aici. Nu pot! Când o să moară tata o să îl îngrop și apoi când o
să vină timpul meu o să mă îngroape lângă el. Clar?!

LARISA

Te rog să mai stai o zi. Cel puțin petrece un pic de timp cu mine…

(Încearcă să se ghemuiască în Skvorțov. El rămâne nemișcat)

Nicolay, ce o să se întâmple acum? O să ne părăsești? Înainte luai avionul în fiecare

sfârșit de săptămână…Iar acum…nu mai poți…Te rog rămâi…

SKVORȚOV

Larisa, nici mie nu îmi place să fiu singur acolo, dar ți-am spus deja că nu o să
locuiesc aici. Mi-ar plăcea să îl am pe fiul meu și pe soția mea aproape tot timpul.
Mi-ar plăcea să pot să vorbesc cu Victor…dar…el e schimbat. E ca un străin…și tu
ești la fel…

93
 LARISA

Simțeam eu că se întâmplă ceva. Ai pe cineva? (Liniște) Răspunde-mi! (Țipă) Te

vezi cu alta?

SKVORȚOV

Nu, nu mă văd cu nimeni.

LARISA

Te implor să stai până mâine. O singură noapte. Sunt soția ta.

SKVORȚOV

Am întâlniri stabilite cu niște persoane, treburi de rezolvat.

LARISA

Persoane? Și noi ce suntem? Nicolay, sunt soția ta…

SKVORȚOV

Dacă ești, atunci te vreau pe tine și pe Victor acasă. Vino să îți împarți viața cu mine.
La cum este situația în ziua de azi, ar trebui să fim uniți. Înțelegi ce îți spun? Știi că
zac în pat, treaz, în fiecare noapte și mă gândesc cum o să fie dacă începe un alt
război. Eu sunt acolo, tu ești aici. Acum câteva nopți am avut un vis… Stau în fața
televizorului și mă uit la știri. Și e prezentatorul acela…nu rețin niciodată cum se
numește… știi tu, ăla cu fața aia de plastic care zâmbește mereu…Mă rog, la
televizor arată o mulțime de clădiri în ruină, iar tipul zice: “Așa arată Londra după
ultimul atac al forțelor aeriene ruse…” Și iată-mă pe mine stand pe canapeaua din
sufragerie gândind:” Ce ești așa vesel, nenorocitule? Familia mea este acolo”. Ăsta
da vis, îți spun eu! Încă nu pot să îmi scot imaginile alea din cap… Unde încerc să

94
ajung cu idea asta…dacă se pornește ceva de genul ăsta cum o să reușesc eu să vă
protejez? Cum îl protejez pe cel mic?

LARISA

Crezi că Karina va dori să se întoarcă? Îi va fi mult mai ușor aici.

SKVORȚOV

Prostii! Poate să aibă un copil în Rusia la fel ca orice altă rusoaică…Mai mult, nu
cred că suntem pe drumuri. Avem câteva proprietăți…Poate să stea în casa
noastră…Poate chiar să stea în toată casa. Tu și cu mine ne mutăm la
Moscova…Spuneai că urăști să fii femeie casnică în Londra. Asta este șansa ta să
scapi de acolo și să te întorci la teatru. Orice teatru vrei…Sunt sigur că am suficienți
bani ca să determin asta.

(se aude soneria de la ușă)

LARISA

Doamne, e Dolores.

SKVORȚOV

Bine…du-te după Victor…și adu-o și pe viitoarea mămică.

(Larisa se ghemuiește în Skvorțov, îl sărută și începe să plângă)

LARISA

Nicolay…dragul meu… te rog să nu mai spui niciodată că sunt o străină…Nu pot să

cred că ai putut să spui așa ceva. Nu sunt o străină, sunt soția ta…

SKVORȚOV

Ești…ești…știu. Acum du-te și adu-i aici.

95
 (Larisa iese în timp ce încearcă să își șteargă ochii în grabă. Intră Dolores. Încă
poartă costumul de cazac, pantofii cu toc înalt și geantă de damă. În mâini are o
pungă de cumpărături)

DOLORES

Puteți să mergeți!

SKVORȚOV

Sigur că pot. Doar nu credeai că îmi depun dosar pentru pensie de handicap?

DOLORES

Sunteți într-adevăr un bărbat puternic. Tata spunea că o să vă ia cel puțin o zi ca să

vă reveniți. Dar…până la urmă se pare că chiar erați pregătit.

SKVORȚOV

Dolores, spune-mi…ce s-a întâmplat la secția de poliție? Mi-au spus că a trebuit să

intervină guvernatorul local…

DOLORES

Senatorul Martin este unul dintre prietenii tatălui meu. A semnat un document care
menționa efectiv ca nu reprezentați un pericol pentru securitatea națională a Olandei
și că nu ați intenționat să faceți rău niciunui cetățean. De asemenea, a dat asigurări
că acțiunile dumneavoastră neadecvate nu au fost cauzate de homofobie…sau ceva
de genul acesta.

SKVORȚOV

Acțiuni neadecvate?

DOLORES

96
Le-am spus polițiștilor că încercați să puneți în scenă un spectacol, “novel a la
Russe” cum spun francezii…

SKVORȚOV

Cum adică ?

DOLORES

Adică… noul stil rusesc…cumva agresiv, dar așa se numește. Polițiști erau
îngrijorați în privința sabiei. Credeau că purtați o armă fără permis. Atunci le-a spus
tata că faceți “Dansul săbiilor” ca parte a spectacolului. A fost foarte amuzant, chiar
a fost…

SKVORȚOV

Nu prea văd partea amuzantă… Și nici partea cu dansul nu o înțeleg.

DOLORES

Știți, “ Dansul săbiilor”… din baletul “Gayaneh”… a lui Khachaturian. Din păcate
polițiștii nu erau la cunoștință cu acest balet așa că tatăl meu a promis să includă
“Dansul săbiilor” în viitorul concert al orchestrei sale. A invitat toată secția de poliție
la spectacol. Oricum, nu o să puteți recupera sabia până nu se termină parada…O să
o iau eu mâine…Având în vedere întreaga aventură, acesta este un inconvenient
foarte mic. Important este că sunteți un om liber. Viva Libertad!

SKVORȚOV

Asta ce înseamnă?

DOLORES

Înseamnă “Trăiască libertatea”. Libertad în spaniolă înseamnă libertate.

97
 (scoate hainele din punga de cumpărături)

Așa…aveți câteva opțiuni aici. Mi-am încercat norocul și am ales niște Ricardo
Tisci, dar nu vă îngrijorați (arată spre pungă) posibilitățile sunt nelimitate.

SKVORȚOV

Dolores…chiar nu trebuia să faci asta. Cât îți datorez?

DOLORES

Nu vă faceți griji în privința banilor, vă rog.

SKVORȚOV

Ești student…nu aș vrea să cheltui pe mine toți banii tăi.

DOLORES

Am suficienți bani, credeți-mă. Avem aici niște blugi…o cămașă… Măcar probați-
o, vedeți dacă vă vine.

SKVORȚOV

O să probez mai târziu.

DOLORES

Vă rog, probați acum. Sunt foarte curios să văd dacă se potrivesc. O să vă țin eu
mantaua.

(Skvorțov își dă jos mantaua și i-o dă lui Dolores și apoi încearcă, cu mare efort,
să își pună o pereche de blugi.)

SKVORȚOV

98
Ăștia sunt cam strâmți, nu-i așa?

DOLORES

Exact așa cum îmi plac mie.

SKVORȚOV

Dolores, dacă o să mă îmbrac cu ce îți place ție o să trezesc toți demonii din Larisa.
Femeile nu suportă multe lucruri, iar unul dintre ele, cu siguranță, este să vadă cum
soțului îi răsar toate bijuteriile prin pantaloni. Pantalonii ăștia sunt mult prea strâmți.

DOLORES

Vă rog…trebuie să vă vedeți. Pe unde o fi o oglindă? În fereastra aceea, priviți…

(Skvorțov se duce la fereastră și se uită la reflexia lui)

E ca și cum v-ați înălța la cer, deasupra orașului…e foarte frumos! V-a mai spus
cineva că arătați ca Marlon Brando?

SKVORȚOV

Dolores, controlează-te…(indică spre piept) Avem ceva și pentru partea de sus?

DOLORES

Ca să vă simțiți lejer, am aluat această cămașă Armani. Ar trebui să ofere echilibru

întregii ținute. Sincer să fiu, îmi va fi greu să vă văd purtând altceva după asta.

(Dolores îi dă lui Skvorțov o cămașă)

SKVORȚOV

Sunt…Degetele mele încă nu sunt pregătite pentru nasturi.

DOLORES

99
Vă ajut eu. (descheie nasturii cămășii)

SKVORȚOV

Armani are haine foarte bune. ( Îmbracă cămașa.) De ce sunt toate atât de strâmte?

DOLORES

Pentru că arată bine (Încheie nasturii de la cămașă).Aveți un corp superb.

SKVORȚOV

Din nou…Dolores, controlează-te.

DOLORES

Încerc…din răsputeri…dar Nikola…pot să vă spun Nikola?

SKVORȚOV

Poți, dacă vrei o scatoalcă peste cap.

DOLORES

O să încerc să nu uit asta. Nicolay, pot să vă sugerez această pereche de ochelari de

soare și pălăria?

SKVORȚOV

Ochelarii îmi plac.

(Cu pălăria și ochelarii, Skvorțov se mișcă în fața oglinzii privindu-și reflexia.)

DOLORES

Oh Dios mio! Que elegante es el!

SKVORȚOV

100
În traducere…

DOLORES

Dumnezeule! Ce elegant!

SKVORȚOV

Care-i scopul pălăriei?

DOLORES

Am considerat că vă va completa ținuta. (Surâde cu tristețe) Cred că hainele noastre

au un scop ascuns, iar cuvântul „costum” îl descrie perfect. Pretindem întotdeauna a
fi altcineva. De fapt, dacă ne gândim mai bine, vom observa că ceea ce purtăm este
de fapt o parte din carnavalul etern al vieții noastre, la care participăm conștient sau
nu. Iar carnavalul, copilul preferat al libertății, a fost la mare căutare în Evul Mediu.
Cu ce altceva puteau răspunde oamenii obscurității, dacă nu cu râs.

SKVORȚOV

Dolores, ce faci, predai? Trebuia să iau notițe?

DOLORES

Mie îmi plac carnavalurile, dumneavoastră?

SKVORȚOV

Pe vremuri, când eram de vârsta ta, toată existența mea era un carnaval. Mă
învârteam prin Moscova…aveam o jachetă roșie…Versace…Ce vremuri…Toată
Rusia era într-un fel de petrecere…Astăzi mi-e teamă că este în vogă, încă o dată,
culoarea gri…Nu e cel mai bun timp de purtat costumații. Nu mă înțelege greșit, îmi
plac hainele astea, dar dacă apar în oraș arătând așa…

101
 DOLORES

Eu tot timpul port costume și pretind că sunt altcineva. De exemplu, astăzi am purtat
acest costum de cazac. Și ce să vezi?... am descoperit o nouă realitate de care nu
eram conștient.

SKVORȚOV

Dolores, serios, schimbă-te. (Indică către punga de cumpărături). Cu siguranță este

ceva decent în sacoșa aia și pentru tine.

DOLORES

De ce? Vreți să spuneți că dacă vin în Rusia îmbrăcat așa o să ajung tot pe targă?...
Stați liniștit, o să-mi schimb încălțămintea…

SKVORȚOV

Nu, eu o să ajung pe targă.

DOLORES

Isuse! (nu-și mai poate ține lacrimile). Spuneți-mi o dată, cine trebuie să pretind a fi
ca să mă plăceți? Aveți o problemă când arăt ca o femeie. Înțeleg…vă deranjează că
pretind a fi cineva de sex opus…Ei bine, nici eu nu vreau să fiu femeie, eu vreau să
fiu bărbat… Puteți să mă considerați o eroare a naturii, dar să știți că natura nu face
erori. Existența mea are un scop. Dumneavoastră și cu mine nu știm nimic despre
această lume, sau de ce a fost creată, dar pentru un oarecare motiv alegeți să mă
judecați. Nu știu de ce natura a creat oameni așa, ca mine. Poate că s-a săturat de
reproducerea fără rost a omului, acest nesfârșit transportor biologic… Milioane de
ani a muncit ca să ne facă mai buni, perfecți…Și pentru ce? În fiecare zi oameni încă
se omoară unii pe ceilalți…

102
 SKVORȚOV

Dolores, ce vrei de la mine?

DOLORES

Nimic. Cred că dumneavoastră vreți ceva de la mine. Nu mai înțeleg ce vrea poporul
rus în zilele astea. Ei spun că își apără patria. De cine? De unul ca mine? Eu sunt
dispus să renunț fără luptă…

SKVORȚOV

Dolores, de ce plângi din nou? Nu am nimic împotriva ta. Vino în Rusia. Stai cu noi.
O să îți angajez un șofer și un bodyguard. Dar trebuie să stabilim dinainte
comportamentul tău…cel puțin în public. Vin Zilele Orașului…e sărbătoare.
Oamenii vor da peste cap câteva pahare…Este important să înțelegi că deși aici ești
în elementul tău, acolo o să fie un altfel de carnaval…Și iartă-mă că îți pun altă
întrebare personală…ai încercat să te întâlnești cu fete?

DOLORES

Am o mulțime de prietene.

SKVORȚOV

Mă refer la fete cu care ai putea să…știi tu…

DOLORES

Dacă o să am vreodată nevoie, sunt sigur că o să găsesc. Până acum m-am descurcat
foarte bine fără ele, iar ele s-au descurcat foarte bine fără mine. Poate nu sunt
suficient de bun ca restul…

SKVORȚOV

103
Tu… să nu fii bun? Ce vorbești? Ești un băiat care nu arată deloc rău și care trebuie
să întâlnească fata potrivită. Chiar, lasă-mă să îți prezint pe o asistentă personală de-
a mea. Este extraordinară. (Indică către telefonul de pe masă). Dacă ești interesat,
mâine poate să fie aici. (Face cu ochiul) Putem să o numim călătorie de afaceri.

DOLORES

Mulțumesc, dar nu trebuie…

SKVORȚOV

Stai puțin. Ia telefonul meu…Blestematele astea de degete încă nu

funcționează…Caută în lista de apeluri și găsește-o pe Lida.

(Dolores deschide telefonul și se uită la ecran)

DOLORES

Aveți o mulțime de apeluri pierdute. Cineva pe nume Rustam v-a sunat de patru ori.
Ivcenko de două ori…apoi Șakalov…câteva SMS-uri…

SKVORȚOV

Ne ocupăm de ele mai târziu.

DOLORES

Cred ca au sunat în timp ce dormeați… sau erați la secție.

SKVORȚOV

Vreau să o cauți pe Lida. A sunat mai devreme, pe la prânz. Ai găsit-o?

DOLORES

Da..

104
 SKVORȚOV

Hai, sun-o.

(Dolores atinge ecranul și îi dă telefonul lui Skvorțov)

Lida…da, eu sunt. Cum merge treaba?... Bine…Ascultă, e ceva ce am nevoie să faci

pentru mine. Vreau să cunoști un băiat extraordinar..

DOLORES

Nicolay, vă rog…vă rog….

SKVORȚOV (Către Dolores)

Șșșș…Libertad! (La telefon) Vine în Rusia ca invitat oficial la Zilele Orașului. Va

trebui să uiți de orice altceva și să te concentrezi pe el toată perioada vizitei.
Douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Zi…și noapte… Da, va trebui să îl ții
de mână…Ce-i așa de amuzant? O să ți-l dau la telefon….Apropo, se numește
Dolores…Nu, nu Ibarruri…Ai grijă, te rog, cum vorbești și termină cu râsul. Hai să
încercăm să fim serioși. Omul acesta este un faimos poet mexican și traducător al lui
Pușkin…Este, dar în Mexic se pune și la bărbați…Ce-i așa de amuzant? Sunt o
groază de bărbați în Mexic care se numesc Dolores. Gata, termină cu râsul. Ia o
hârtie și un pix și notează. (Către Dolores) Care este numele tău de familie?

DOLORES

Nicolay, vă rog…

SKVORȚOV

Am nevoie de numele tău de familie.

DOLORES

105
Smorodina.

SKVORȚOV (la telefon)

Numele de familie e Smorodin.

DOLORES

Smorodina.

SKVORȚOV

În rusește e Smorodin. Smorodina e nume de femeie.

DOLORES

Am primit numele de familie al mamei mele. Ea nu s-a căsătorit oficial cu tata. Orice
hârtie pe care am semnat-o vreodată, am semnat-o cu numele acesta. Eu sunt Dolores
Smorodina.

SKVORȚOV

Bine, bine, calmează-te și gândește. Tu nu poți fi Smorodina. Tu ești Smorodin. Cum

se numește mama ta?

DOLORES

Nadejda.

SKVORȚOV

Ei, poftim. Ea este femeie. Nadejda Smo-ro-di-na. Un bărbat ar trebui să fie

Smorodin.

DOLORES

Eu sunt Smorodina!

106
 SKVORȚOV

Lida, notează: Dolores Smorodina…Nu mai râde! O să tragem un mic selfie cu acest
Smorodina și o să ți-l trimitem. După ce-o să îl vezi o să vrei să sări în primul avion
spre Amsterdam. (Către Dolores) Știi cum să te descurci cu telefonul ăsta, nu? (La
telefon) O să primești o poză cu cazacul Smorodina. (Îi dă telefonul lui Dolores și
se pune lângă el). Hai…

(Dolores face o poză, o trimite și îi înapoiază telefonul lui Skvorțov)

(La telefon) Ai primit? Frumușel cazacul, nu? Nu am glumit…O să ți-l dau la

telefon…vă las să vorbiți voi doi. (Către Dolores) Poftim…

DOLORES (La telefon)

Bună…Mă numesc Dolores…Da….Asemenea…Nu, locuiesc în Londra…Sunt în

Amsterdam pentru un sfârșit de săptămână…la marșul diversității…

SKVORȚOV (șoptind)

Nu trebuie să știe și asta..

DOLORES

Da…așa l-am întâlnit pe Nicolay

SKVORȚOV

Ce altceva o să-i mai spui?

DOLORES

Ne simțim foarte bine. Comunitatea internațională a homosexualilor și a lesbienelor

este în oraș….

SKVORȚOV

107
Îndepărtează-te încet de acest subiect…Vorbește despre altceva…

DOLORES (la telefon)

Ce mi-ar plăcea să văd…Nu știu…Poate un club gay? Alo… (Către Skvorțov) Vrea
să vorbească cu tine. (Îi dă telefonul lui Skvorțov)

SKVORȚOV (la telefon )

Bine, Lida…Te sun imediat ce ajung la Moscova.

(Închide telefonul și îl pune pe masă)

Deci, Dolores…Nu îți place de Lida…În regulă, îți găsim pe altcineva. Îmi vin în
minte câteva opțiuni… Dă-mi puțin telefonul tău.

(Dolores își scoate telefonul și i-l dă lui Skvorțov.)

Acum…formează de pe telefonul meu numărul tău, așa o să îl am și eu. Când mă

întorc acasă văd eu cum rezolv situația asta și te sun.

DOLORES

Imediat…

(Dolores ia telefonul lui Skvorțov de pe masă și formează propriul număr. Se aude

la sonerie melodia “The way we were”)

SKVORȚOV

Ce-i asta?

DOLORES (luând telefonul)

Am un nou ton de apel. Mi s-a părut că este mai potrivit.

SKVORȚOV

108
Dă-l mai tare . (Dolores dă volumul la maximum) Cine cântă?

DOLORES

Nu știu. L-am descărcat la magazinul rusesc. Nici ei nu știau sigur.

SKVORȚOV

Parcă are un pic de accent solista…

DOLORES

Vânzătorul mi-a dat să ascult mai mulți cântăreți, dar asta mi-a plăcut cel mai
mult…E cea mai bună voce. Dacă vrei pot să îți trimit melodia, nu durează mult.

SKVORȚOV

Sigur.

(Dolores se uită la ecran și apasă butoane. Skvorțov se uită la el)

Poți să mă suni oricând, dar seara este cel mai bine. Atunci sunt acasă. (Arată către
punga de cumpărături). Poți să returnezi astea la magazin, ce-o să fac cu atâtea
haine? Avem și noi magazine în Rusia.

DOLORES

Nu vă place Ricardo, așa-i?

SKVORȚOV

Trebuie să recunosc că nu prea este stilul meu. Mă apropii de 50…și o să fiu și bunic
în curând…datorită lui Victor… (Uimit, Dolores, aproape că scapă telefonul pe jos)

DOLORES

E adevărat? Nu am știut nimic. Ciudat că nu mi-a spus…

109
 SKVORȚOV

Nici mie nu mi-a spus…Ce-ai pus fața asta?

DOLORES

Nu…sunt puțin surprins, atâta tot…(terminând să lucreze cu telefonul Dolores îl

pune pe al lui Skvorțov pe masă). Acum o aveți și dumneavoastră.

SKVORȚOV

Mulțumesc.

DOLORES

Nicolay, nu vreau să vă supăr în vreun fel …dar cum Victor zice că nu se mai
întoarce în Rusia…Și după conversația noastră de mai devreme despre zonele de
conflict și vărsarea de sânge, eu mă gândesc numai la Donețk…Vreau să merg
acolo…Trebuie să fac ceva.

SKVORȚOV (râde)

Ai grijă să îți recuperezi sabia de la poliție înainte să te duci.

DOLORES

De ce râdeți? Eu sunt foarte serios.

SKVORȚOV

De partea cui vrei să fii?

DOLORES

Nu vreau să fiu de nicio parte. Nu vreau să ucid pe nimeni. Dar voi face tot ce îmi
stă în putere să repar din iadul care se petrece acolo. Am studiat medicina. Pot să
lucrez într-un spital.
110
 SKVORȚOV

Sfatul meu pentru tine este să îți scoți asta din cap. Ești bine unde ești. Îți vor face
felul imediat ce pui piciorul pe pământul lor.

DOLORES

Să stau degeaba pe aici…să comand pizza și să mă uit la știri? Nu…Vreau să fiu

acolo să…

SKVORȚOV (îl întrerupe)

Stop! Poți face ceva, iar eu sunt dispus să te ajut. Hai să luam legătura cu
Guadalajara. Mă gândesc să aranjăm livrarea câtorva camioane de Pulque pe linia
frontului. Le dăm să bea băieților de pe ambele părți și îi facem pietroi cum am fost
eu. Când vor arăta cu toții ca un monument închinat ostașilor căzuți la datorie, totul
o să fie bine. Imediat ce încep să-și revină, le mai dăm câte-un rând.

DOLORES

De ce nu mă luați în serios?

SKVORȚOV

Pentru că nu ești făcut să fii soldat. Tu nu ești un luptător…Ești mai mult artist…de
pe altă lume.

DOLORES

Ăsta e norocul meu…Sunt dimineți când mă trezesc și îmi dau seama că existența
mea este în van…Ca și cum nu mi-a mai rămas nimic pentru care să trăiesc. Și nu e
nimeni care să dea sens vieții mele. Am rămas cu plictiseala, cu vidul și singurătatea.
Atât.

SKVORȚOV
111
Nu mai există locuri liniștite în zilele noastre. Așa e peste tot, inclusiv în Rusia. Pot
spune că trăiesc deasupra nivelului de sărăcie. Unii au mai mulți bani decât mine.
Conturile mele ar putea fi mai mari, dar problema este că nu îmi pasă cu adevărat de
bani... Vreau altceva... Ceva mai important decât banii... Numai că nu știu ce.

DOLORES

Libertad.

SKVORȚOV

Ești cam obsedat de libertad. Ai creierul îmbibat în ea, nu? Vrei să vorbim despre
liberate? Uită-te în jurul tău. Cine este liber? Prădătorii... Ei sunt liberi... Știi
de ce? Pentru că sunt puternici. Cei care nu sunt puternici ajung să fie vânați. Este
simplu.

DOLORES

Îngrozitor! Câteodată vreau să întreb... nu, vreau să strig: “Oameni, de ce vă urâți

unii pe ceilalți atât de tare?”

SKVORȚOV

Banii și puterea. Aceste două elemente vor face frații să se lupte între ei până la
moarte. Și hai să ne imaginăm pentru un moment că ai spune: “ Acesta este toată
averea mea. Poftim, ia-o, îți aparține. ” Dacă ai face vreodată asta, ai fi liber. Adică
liber de toate porcăriile tale. Cât privește restul lumii, fără bani și fără putere nu i-ar
mai păsa de tine... În anii 90 am primit niște ajutoare umanitare de la niște mormoni
sau baptiști... cum le-o zice... Știi tu, o adunătură de ciudați. Prima oară când i-am
întâlnit mi-am spus: ”Asta numesc eu oameni liberi. Or arăta ca noi, dar cu siguranță
zâmbesc mai mult.” Dar după, au început să insiste cu broșurile alea ale lor
religioase, care de altfel erau tipărite în limba rusă. Nu prea mi-a picat bine. Nu

112
aveam nevoie de oamenii ăia ca să îmi spună cărei versiuni a lui Dumnezeu trebuie
să mă rog. Dar mi-am zis, de data asta să încerc să fiu mai deschis, eu cu credința
mea, ei cu a lor. Ce mare lucru... Împreună cu un cunoscut dețineam un supermarket
și câteva farmacii pe vremea aia. Ni s-a cerut ajutorul pentru livrarea ajutoarelor și
nu aveam cum sa refuz așa că ne-am băgat. Pe atunci orezul era căutat. Nu se mai
găsea de ceva timp, dar, deodată, a apărut. Normal, asta a rezultat în cozi
interminabile de bătrâni care se luptau la cozi în fața magazinului. Urâte scene, foarte
urâte... Problema a fost când băieții deștepți de pe la noi au devenit ei îșiși interesați
de aceste ajutoare umanitare... Eu și asociatul meu, am fost abordați de niste
persoane dubioase care voiau să facă un ban grămadă mai repede de pe urma acelui
orez. Și lasă-mă să îți spun... Cei care au venit cu această idee nu erau infractorii
locali, ci erau cei care trebuiau să îi țină în frâu pe infractori. Asociatul meu a fost
de acord. Eu nu am vrut. Inițial au vrut să mă mituiască, apoi să mă omoare. În final,
asociatul meu mi-a înscenat ceva care m-a pus la răcoare pentru un timp. Până am
ieșit eu, făcuse deja o groază de bani. Am avut multe ocazii să fac la fel, dar fiind în
afara jocului multă vreme nu prea se legau lucrurile. Asta până am reglat scorurile
cu vechiul meu asociat și i-am dat libertad de ne-a putut s-o ducă. M-am asigurat că
nu o să moară repede. Băieții mei l-au tăiat și l-au aruncat de viu într-o groapă, apoi
l-am îngropat cu orez. Mult orez! Ca să se sature.

DOLORES

De ce îmi povestiți aceste lucruri?

SKVORȚOV

Nu știu, Dolores. Poate de la Pulque... sau poate că aveam nevoie ca cineva să audă
povestea. Mai ales că nu am niciun preot cu care să vreau să vorbesc. Pe ăia nu-i
interesează decât ce le bagi în buzunar. Dar acum că tu știi, mă simt mai ușurat... Mă

113
tot întreb dacă am făcut bine sau nu că am pus să îl omoare. Poate ar fi trebuit să
discut cu el. Poate nemernicul și-ar fi regretat faptele... (liniște). Ce încerc să-ți spun,
Dolores, este că sunt un prădător. Nu m-am născut așa, dar am devenit. Și știi de ce?
Pentru că este singurul mod prin care cineva poate supraviețui acolo… Mai devreme
sau mai târziu cineva o să mă doboare… Ăsta este motivul pentru care nu am
încredere în nimeni… Îmi schimb costumul în funcție de sezonul de vânătoare.
Pretind mereu că sunt altcineva…Nu prea putem să numim asta libertad…

(melodia The way we were se aude sunând din telefonul lui Dolores)

SKVORȚOV

Al cui telefon e ăla?

DOLORES

Este al meu... Din nou. Imediat ce îmi deschid telefonul el mă sună. Nicolay, ce
credeți? Eu, personal, nu știu ce să fac. Fostul meu partener m-a părăsit pentru
altcineva. Când s-a întâmplat, nu am încercat să îl fac să se răzgândească sau să îl
țin în vreun fel lângă mine, deși aș fi putut... Și acum... s-a întors. De două zile mă
sună într-una, mă roagă să ne întâlnim la Muzeul Rembrandt. Îmi spune că mă
iubește, că sunt singurul din viața lui... Adevărul este că nu mai am încredere în el...
Dar cu toate astea, îmi pare rău pentru el... Și-a petrecut toată ziua de ieri așteptându-
mă acolo, deși a plouat cu găleata. (Închide telefonul) Îmi pare rău, dar nu mai suport.
Vă rog, continuați,vă ascult.

SKVORȚOV

Cred că am spus tot ce aveam de spus. Ar fi bine dacă ai uita totul.

DOLORES

114
Înțeleg, ați vrea să uit tot ce mi-ați spus. S-a făcut. Deși, consider gândurile
dumneavoastră despre libertate destul de interesante... Voi scrie o carte despre
dumneavoastră.

SKVORȚOV

Ia-o ușor, Dolores.

(Melodia The Wy We Were se aude de la telefonul lui Skvorțov)

DOLORES

De data asta nu este al meu. (Pășește către masă și se uită la ecran). Este Rustam.
Sună iar.

SKVORȚOV

Nu te preocupa, o să vorbesc cu el mai târziu. Vino încoace. (Dolores merge către

Skvorțov)

Dolores... Îmi pare rău...

DOLORES

Pentru ce? Mie ar trebui să îmi pară rău că aproape v-am omorât cu Pulque.

SKVORȚOV

Pentru tot ce am spus... a fost foarte vulgar. Eram beat…

DOLORES

Ce să te aștepți la un bărbat, în afară de vulgaritate? Așa l-a făcut Dumnezeu. Este

și frumos, dar te și sperie. Eu nu vă voi uita. Poate că și dumneavoastră vă veți
aminti de mine...

SKVORȚOV
115
Vorbești de parcă nu o să ne mai vedem niciodată. Larisa trebuie să se întoarcă cu
restul găștii în orice moment.

DOLORES

Nu, trebuie să mă întâlnesc cu partenerul meu. Ar sta să mă aștepte acolo pentru tot
restul vieții lui, dacă îl las. Este o slăbiciune a mea, dar îmi pare rău pentru el.

SKVORȚOV

Mai rămâi, Dolores, dacă tot nu pleacă nicăieri.

DOLORES

Nu, aveți familia dumneavoastră, iar eu o am pe a mea. Noi suntem căsătoriți...

oficial. Puteți să credeți că m-a părăsit exact după cununia civilă?

(se aude soneria de la intrare)

Se pare că este cineva la ușă. E timpul să plec. O să spun să intre oricui este la
ușă... Ar trebui să ne strângem mâinile?

SKVORȚOV

O să ne revedem. Totul este în regulă... nu fi atât de trist... Ibarruri...

(Skvorțov dă mâna cu Dolores și îl bate pe umăr. Dolores iese. Melodia The Way
We Were se aude din nou din telefonul lui Skvorțov)

SKVORȚOV (la telefon)

Rustam... știu că ești tu. Apare numărul tău. Cum stau lucrurile?.. Înțeleg. (Pauză)
Nu ajung acasă până luni... Discutăm despre afaceri când mă întorc... Care-i
problema cu tipul ăla? Nu ne-am ocupat de el acum șase luni? Ce nu-i convine? Atât
“nu este suficient” pentru el? Mai vrea niște verzișori? Să-i spui că sezonul verde s-

116
a terminat, acum se poartă roșu... Da... Întâlnește-te cu el. Dă-ți seama ce vrea cu
adevărat... Încă ceva... Să ai gărzile de corp cu tine mereu, ia mai multe decât de
obicei... M-ai auzit? Bine... De restul mă ocup când mă întorc. Mulțumesc.

(Închide telefonul. Are o privire întunecată. Marina apare în ușă. Este îmbrăcată
cu o fustă mini și un tricou peste corpul tatuat si cu multiple piercing-uri)

MARINA

Buna, din nou. Dolores mi-a spus să vin aici.

SKVORȚOV

Așa este, vino aici, draga mea.

MARINA (surprinsă)

O! Ce schimbare.

SKVORȚOV

Vino mai aproape. Doar nu ți-e frică de mine, nu?

MARINA

Ați fost un pic... dur, prima dată când ne-am întâlnit.

SKVORȚOV

Nu îmi mai amintesc nimic. Hai să vorbim puțin și să ne cunoaștem, vrei? Numai
noi doi. Ia loc.

(Ezitantă, Marina merge și se așază lângă Skvorțov)

O să trec direct la subiect. Copilul tău e aranjat. Nu o să fie nicio problemă. Și tu ești
aranjată... pentru tot restul vieții tale. (liniște) Deja am discutat totul cu soția mea.
Ea știe...
117
 MARINA

Îmi pare rău...

SKVORȚOV

Ai aflat dacă este fată sau băiat? Sau este prea devreme?

MARINA

Nu știu despre ce vorbiți.

SKVORȚOV

Vorbesc despre copil.

MARINA

Sunteți bine? Ce copil?

SKVORȚOV

Al nostru... Al tău, vreau să zic. Vrem să te ajutăm. Larisa mi-a spus că ați vorbit
despre asta.

MARINA

Mă iertați, care este patronimicul dumneavoastră?

SKVORȚOV

Stai fără grijă, spune-mi simplu, Nicolay... Ca să nu mai lungesc vorba, eu ți-am
spus tot ce era de spus. Decizia este a ta și totul depinde de tine acum. Eu vreau să
spun, cât încă nu este Victor aici, că suntem aici ca să vă ajutăm... Că veni vorba de
Victor, nu erați împreună la restaurant mai devreme?

MARINA

118
Ce restaurant?

SKVORȚOV

Nu am reținut numele. Când m-au adus aici eram un pic…sub influență…

MARINA

Și acum cum vă simțiți?

SKVORȚOV

Ce vrei să spui?

MARINA

Sunteți sigur că nu sunteți afectat și acum?

SKVORȚOV

Ai un pic de atitudine, nu-i așa?

MARINA

Nicolay, nu am nici cea mai vagă idee despre ce discutăm aici. (Se ridică în
picioare). Singurul motiv pentru care am venit aici este să las cheia de la cameră.
(Arată cheia). Poftim! Puteți, vă rog, să le-o dați lui Victor și Karinei? Plec în club
cu Grey și ne întoarcem de abia de dimineață.

SKVORȚOV

OK. Acum nu mai înțeleg nimic. Cine este Grey?

MARINA

Grey mă așteaptă jos, în hol. Eu am urcat să las cheia.

SKVORȚOV

119
Tu nu ești Karina?

MARINA

Eu sunt Marina... locotenentul. Karina este căpitanul.

SKVORȚOV

Înțeleg, Karina este căpitanul. Foarte bine.

(The Way We Were se aude din nou. Skvorțov se ridică, merge până la masa și se
uită la ecran)

SKVORȚOV (către Marina)

Așteaptă o secundă, trebuie să răspund. (La telefon) Da, Rustam... (ascultă) bine...
bine, am înțeles...

MARINA

Las cheia pe masă.

SKVORȚOV (către Marina)

Locotenente, scuză-mi manierele, nu voi putea să te conduc.

(Îngrijorată și confuză, Marina pune cheile pe masă și iese)

SKVORȚOV (La telefon)

Și ce a vrut să îmi transmită? (Pauză) Dacă vrea să fie măgar, este treaba lui, eu nu
voi juca jocul ăsta!... Ți-am mai spus... Nu trebuie să-ți faci griji pentru mine.
Dublează numărul gărzilor de corp și ne vedem la aeroport... Calmează-te... Da, o să
fie ca-n vremurile bune. Mai ai și tu ocazia să-ți lucrezi mușchii... Vorbim...

(Skvorțov, cu privirea întunecată, închide telefonul. Intră Larisa)

120
 LARISA

Dumnezeule, cu ce ești îmbrăcat?

SKVORȚOV

Este costumația mea pentru această seară. Am fost îmbrăcat de Dolores.

LARISA(Se întoarce către cameră)

Karina, vino, nu îți fie frică. Nicolay Victorovici se simte mai bine.

(Karina intră și se oprește lângă ușă. Skvorțov o privește și zâmbește)

LARISA

Ea este Karina.

SKVORȚOV

E frumoasă.

KARINA (Simțindu-se jenată)

Mulțumesc...

SKVORȚOV

Am aici ceva pentru tine... de la subalterna ta.

KARINA

Subalterna mea?

SKVORȚOV

Locotenentul tău ți-a lăsat cheia pe masă. Ea și cu Grey au plecat în club, a zis că se
întorc de dimineață. (Încearcă să glumească) Din curiozitate... Grey este numele
unui băiat, nu? Sau este o poreclă?
121
 LARISA

Ce te interesează pe tine?

SKVORȚOV

Ușurel, Larisa, nu te enerva. Nu am cunoscut persoana...

LARISA

Și trebuie să avem regrete în privința asta?

KARINA

Grey este iubita Marinei.

SKVORȚOV

Super. Să fie fericite. Larisa, de ce te tot uiți așa la mine? Unde este Victor?

LARISA

Face un duș... vine și el imediat. Nu cred că are în ce să se schimbe.

KARINA

Pot să mă duc să îi aduc hainele. Am cheia de la cameră.

SKVORȚOV

Nu trebuie. Dolores ne-a cumpărat mai multe haine. Avem blugi, cămăși... Alege
ce îți place.

(Ia punga de cumpărături și i-o dă Karinei)

LARISA

Apropo, unde e Dolores?

122
 SKVORȚOV

A ieșit ca să se întâlnească cu soțul lui... sau soția. (Către Larisa) Ce te uiți așa?
Acum câteva minute a fugit de aici ca să se întâlnească cu cineva. Nu știu cu cine.

LARISA

De ce nu poți să spui că s-a dus să se întâlnească cu un “prieten”?

SKVORȚOV

Va rog, pe amândouă, să mă iertați. Aparent, Dolores si partenerul lui sunt căsătoriți

oficial. Nu am putut ajunge la nunta lor, așa că nu pot să vă spun cum funcționează
treaba între ei. (Ia telefonul) Dar o să îl sun pe Dolores. O să aflăm într-un minut.

LARISA

Asta este prea mult chiar și pentru tine. Nu vrei să renunți deloc, nu?

SKVORȚOV

Ce legătură am eu? Doar nu le-am făcut eu cunoștință.

KARINA

S-au împăcat?

SKVORȚOV

Da…Celălalt…Cel care este… (se uită la Larisa) partenerul oficial... Da,

partenerul... L-a sunat ca să se întâlnească la casa Rembrandt... Știi... pictorul...

LARISA

Karina, dă-mi să văd hainele alea. O să i le dau lui Victor.

KARINA

123
Pot să i le dau eu.

SKVORȚOV

Spune-i să se grăbească. Taică-su are de prins un avion în curând.

(Karina iese cu punga de cumpărături )

LARISA

E deja timpul să pleci?

SKVORȚOV

Mă tem că da. Mai am de căutat și geanta...

LARISA

Vin cu tine la aeroport.

SKVORȚOV

Pentru ce? O să iau un taxi și ajung în două minute. Nu e lung drumul...

LARISA

Nici vorbă. Nu vreau să pleci singur. Ori vin cu tine, ori stai și în noaptea asta și
pleci mâine. Așa o să putem să stăm și noi de vorbă ca oamenii normali. (liniște)
Nicolay, ce o să se întâmple cu noi? Mi-e teamă... pentru tine...

SKVORȚOV(O sărută)

Nu-ți face griji. O să fim bine...

(Victor apare în ușă)

LARISA

Vino afară.
124
 (Victor iese pe balcon)

LARISA

Mă duc la aeroport cu taică-tu. Rămâi aici cu Karina, comandați în cameră.

VICTOR

Mamă, noi ne gândeam să ne întâlnim cu niște prieteni...

LARISA

Nici nu se pune problema. Marina și iubita ei sunt în club, iar ăsta nu e un loc prea
potrivit pentru Karina. Dolores nu mai este singur... Poate ar fi mai bine să luați în
considerare și nevoile celor care încă nu s-au născut. (Către Victor și Skvorțov)
Aceste fiind spuse, orice probleme ați avea între voi, cred, domnilor, că ar trebui să
le rezolvați.

(Larisa și Karina ies. Victor nu se uita la tatăl său. Liniște)

SKVORȚOV (Aspru)

De ce nu îl suni pe bunicul tău. E posibil să fi suferit al doilea atac de cord noaptea

trecută.

VICTOR

L-am sunat de două ori. Și ieri, și azi…

SKVORȚOV

Cum se simte?

VICTOR

Am vorbit cu bunica. Mi-a spus să transmit poporului Olandez că rușii vor numai
pace.
125
 SKVORȚOV

Și... le-ai transmis?

VICTOR

O să o fac. I-am luat un cadou. Vrei să i-l dai tu?

SKVORȚOV

Sigur. Mulțumesc. Mă bucur că i-ai luat ceva. M-aș fi întors acasă cu mâna goală.
(Liniște) Dacă tot e maică-ta dincolo, hai să discutăm afaceri. (Își deschide servieta
si scoate o carte de vizită) Să păstrezi asta. Avocatul ăsta are biroul la Londra.
Vorbește rusește. L-am contactat mai de mult, mi-a făcut testamentul. Este un
bun...

VICTOR

Testament? Tată, despre ce vorbești?

SKVORȚOV

Oprește întrebările. Testamentul este al meu. Nu i-am spus maică-ti pentru că nu

vreau să o stresez. Știm amândoi cât de bogată este imaginația ei...

VICTOR

Pentru ce este testamentul?

SKVORȚOV

Stai liniștit. Nu este mai mult decât o hârtie pe care sunt trecute proprietățile noastre.
Ești destul de mare și trebuie să fii informat despre ce se întâmplă... Nu voi mai
spune nimic în plus acum pentru că nu vreau să audă maică-ta. La vremea potrivită
îi voi spune și ei.

126
 VICTOR

Ești... bolnav terminal sau ceva de genul ăsta?

SKVORȚOV

Pe naiba. Sunt sănătos tun. Am considerat că trebuie să îmi fac și eu un testament

cum se face, cum spui tu, în țările civilizate.

VICTOR

Tată, serios, ești bine?

SKVORȚOV

Hai că ai început să suni ca maică-ta.

VICTOR

Pentru că tot a venit vorba de subiectul preferat de discuție al mamei…tată, cred că

bei prea mult. Mi-ar plăcea să o lași mai ușor.

SKVORȚOV

O s-o las.

VICTOR

Mai mergi să înoți la bazin?

SKVORȚOV

Cât îmi permite programul.

VICTOR

Mai joci tenis?

SKVORȚOV
127
Poți să mă alergi pe lângă teren când vii acasă.

VICTOR

Trebuie să îți faci timp ca să ai grijă de tine. Te-ai îngrășat puțin.

SKVORȚOV

Da? Crezi? Prietenul tău Dolores are altă părere. Nenorocitul m-a făcut să mă
înghesui în îmbrăcămintea asta. Mulțumită lui am o bătătura pe scrot. (Oftează )
Singurul motiv pentru care beau atât de mult este pentru că sunt foarte stresat. Și ce-
i mai rău este că nimic nu mai este sigur. Lucrurile nu prea merg bine... Toată lumea
își încordează mușchii, dar numai pentru că nu au idee ce-o să se întâmple. Gașca de
la Kremlin pune ceva la cale... Nu sunt sigur ce... Of, la naiba cu ei...

VICTOR

Vrei să spui la naiba cu noi... dacă o să fie război?

SKVORȚOV

VictOr, hai să fim optimiști. Poate lucrurile se vor rezolva de la sine…

VICTOR

Păcat că pleci așa curând. Chiar voiam să vorbim…

SKVORȚOV

Mama mi-a spus despre tine și Karina. E o fată bună, responsabilă și inteligentă.
Când e nunta?

VICTOR

Tată, nu am ajuns până acolo...

SKVORȚOV
128
Înțeleg. (Zâmbește) Am putea să facem nunta în Rusia, știi asta. Din punct de vedere
strategic ar fi o mișcare foarte inteligentă… L-am invita pe Dolores ca reprezentant
al Uniunii Europene… Deci, uite ce-o să facem. Având în vedere aceste noi
circumstanțe...

VICTOR

Care circumstanțe?

SKVORȚOV

Un nou trend este în formare în Rusia. Dintr-o dată, băieții vor să sprijine
producătorii autohtoni... dacă înțelegi ce vreau să zic.

VICTOR

Eu sunt... producătorul?

SKVORȚOV

Doar nu sunt eu! Maică-ta are dreptate. Trebuie să ne gândim la cei care încă nu au
fost născuți. Și dacă ai nevoie de ajutor, știi că te poți baza pe mine. O să-ți fiu
alături… De ce ai rămas blocat în ușă? Vino încoace. (Victor se îndreaptă către
Skvorțov. Se îmbrățișează. Larisa intră și începe să plângă)

SKVORȚOV (Către Larisa)

Se poate? (Către Victor) Când te întorci la Londra?

VICTOR

Mâine.

LARISA (se uită înăuntru)

Karina, ieși. Nu sta acolo ca o străină.

129
 (Intră Karina)

Ar trebui să ne așezăm puțin înainte să pleci... Nu avem suficiente scaune, nu-i

așa? Haide, stați jos.

(Skvorțov se așază, Larisa se așază în poala lui, Victor se așază în fața părinților
lui, Karina în poala lui)

LARISA

De obicei Victor făcea numărătoarea inversă. Acum Karina este cea mai tânără, ea
trebuie să o facă.

KARINA (lui Victor)

Ce-i numărătoarea?

VICTOR

Numeri de la 10 la 1.

KARINA

Cu voce tare sau în mintea mea?

VICTOR

Depinde de tine. Poate să fie cu voce tare. Poate să fie în gândul tău. Poate să fie în
al meu…

LARISA

Ce vrea să însemne asta? Nu înțeleg...

SKVORȚOV

Liniște!

130
(Tăcere. Zgomotele orașului se estompează în depărtare – carnavalul se apropie
de sfârșit. Soarele a asfințit. Luminile festive de pe stradă se reflectă în ferestrele
hotelului. Buzele Karinei se mișcă în timp ce numără încet. )

131