VENUS ÎNVEȘMÂNTATÃ ÎN BLANÃ

David IVES

1
O serie de tunete și fulgere ni-l descoperă pe Thomas într-un studio sărăcăcios. Sfârșitul
zilei. Câteva scaune. O masă pe care se află o veioză și un teanc de portrete. O canapea
ponosită. O masă de metal cu un filtru de cafea și niște pahare de carton. În mijlocul
încăperii e o țeavă de metal care ajunge până la tavan.

THOMAS (Pe scenă apare din culise Thomas, vorbind la telefon - agitat): Nu, nimic.
Nimeni. Parcă e o conspirație... Absolut nimeni. O astfel de femeie nu existã! O
tânãrã sexy care sã știe sã se exprime, sã aibã o pregãtire clasicã dar și ceva
creier... Nu e nici mãcar una care sã poatã pronunța cuvântul "inextricabil" fãrã sã
ia lecții de dicție! Oare cer prea mult? (Tunete – Thomas își aprinde o țigară)

Ascultă... Draga mea, la vârsta Vandei, pe vremea ei o femeie avea timp sã se

mãrite, sã facã cinci copii, și sã ia și tuberculozã... era cu adevãrat o femeie! Cele
de azi parcã au zece ani și au inhalat heliu: (Imită o femeie) "Și eu am fost gen dar și
el a fost gen. Știi și eu merg gen pentru că și el e gen?" Tot ce am vãzut au fost
vreo 35 de actrițe cretine, jumãtate îmbrãcate în târfe și celelalte în lesbiene. Ce sa
întâmplat cu feminitatea? Eu aș juca-o pe Vanda mult mai bine decât ele! Îmi pun
o rochie, niște pantofi cu toc și gata! (Se aud din nou tunete. Conversația se oprește)
Alo? Iubito? Mai ești... Alo!

VANDA (Vanda care a auzit conversația – din sala de spectacole): Cioc, cioc, cioc!
(Poartă tocuri înalte și un pardesiu ud. Are o geantă imensă, o poșetă și o umbrelă neagră)
Am ajuns prea târziu, nu? Fir-ar sã fie! Am întârziat! Futui!

THOMAS (strângându-și lucrurile de pe masa de audiții): Dacã ați venit pentru audiții,
să știți că toatã lumea a plecat de jumãtate de orã.

VANDA: (Dezbrăcându-se de hainele ude): Îmi pare foarte rãu, dar vin din celãlalt
capãt al orașului. Nu mai am baterie la telefon, și mi-am și rupt un toc într-o gaurã
de canal... pe deasupra, s-a frecat unul de mine în autobuz tot drumul pânã aici. Și
m-am și udat pânã la piele! Bãga-mi-aș picioarele, să-mi bag... am o zi oribilã! Fir-
ar a dracu'! Pizda mã-sii! (Mestecă gumă. Din când în când face baloane)

THOMAS (O ia peste picior): E posibil sã am niște Valium la mine, vreți sã vă dau?

VANDA: Nu, ãsta e norocul meu... Mulțumesc, Doamne, cã îmi faci viața ușoarã!
A, sã mã prezint! - Vanda Jourdain!

THOMAS (Surprins): Cum? Vanda?

2
VANDA: Vezi? Am pânã și prenumele potrivit! (El se îmbracă. Își pune ultimele
lucruri în diplomat) Știi multe fete pe care sã le cheme Vanda? Sunt fãcutã pentru
rolul ãsta... Iar tu ești...?

THOMAS (Cu diplomatul în mână): Thomas Novachek.

VANDA: Încântată... Stai așa! Deci tu ai scris asta!

THOMAS: Pãi, da... de fapt, nu... eu am scris scenariul.

VANDA: Și ești și regizorul?

THOMAS: Mdaa... așa s-ar zice...

VANDA: Ador piesele tale! "Anatomia umbrelor" e Wau! Am vãzut-o de douã ori.

THOMAS: Nu e a mea.

VANDA (Râde jenată): Am picat de proastã. De fapt, mã gândeam la cealaltã!

THOMAS: Cealaltã?

VANDA: Mă refeream la... (Își aranjează părul) la cealaltă... În orice caz: asta de
acum am auzit cã e Super Tare! Gen, sexy, nu? Cu umiliri și chestii dintr- astea...
De obicei nu mã îmbrac în piele și cu zgardã, de fapt sunt mai degrabã discretã.
Dar m-am gândit cã s-ar potrivi cu rolul. E o piesã sado-maso, nu?

THOMAS: Nu chiar. Iar acțiunea se petrece în 1870.

VANDA: Înțeleg. (Își mângâie trupul în așa fel încât să fie văzută din cap până în
picioare) Nu prea arãt ca în secolul 18 gen, nu? Cine știe poate cã sado-masochiștii
se îmbrãcau tot așa…(Thomas se uită la ceas. Dă să plece- Vanda scoate din geantă o
poză și o singură foaie boțită) Uite, aici e poza mea și aici cv-ul. Știe că e cam
scurt dar sunt bună. Sunt fãcutã pentru rolul ãsta! Am jucat-o pe Hedda Gabler și
mi s-a spus cã am fost demențialã!

THOMAS (Uitându-se peste cv-ul ei): "Teatrul pișoarului"?

VANDA: Da.
3
THOMAS: Bun, bun. N-am avut onoarea sã le văd spectacolele. (Își scoate ochelarii
din haină, uitându-se peste lista cu programări) Și,v-ați înscris pentru audiția asta?

VANDA: Da, pentru ora 14:15... știu, a trecut de mult, dar mai bine mai târziu...

THOMAS (Își verifică programul): Vanda...

VANDA: ... Jourdain.

THOMAS: Nu vã gãsesc aici.

VANDA: Da? Agentul meu mi-a garantat cã totul e ok... Chiar nu sunt pe listã?

THOMAS:Vã rog...

VANDA: Căcat! Mulțumesc din nou, Doamne... Dar dacã tot sunt aici... (Își dă jos
corsetul din piele, râmânând într-un body din dantelă)

THOMAS: Ce faceți?

VANDA (Își dă jos fusta și rămâne în chiloți negri și jartieră): Păi, am adus ceva
costume!

THOMAS: Nu, nu,nu... Mai bine nu...! (Thomas dă să plece din nou)

VANDA: Așteaptă! Sunt gata într-o secundã!

THOMAS: Nu! Nu! Chiar nu e nevoie!

VANDA (Cu o rochie de epocă în mână): Cum? Nu vrei sã dau audiția?

THOMAS: Nu, nu vreau!

VANDA: Dar de ce sã nu încercãm, dacã tot sunt aici?

THOMAS: Nu mai e nimeni sã vã dea replicile!

VANDA: Păi, ești tu! Ar fi o onoare pentru mine sã primesc replicile de la autor!

4
THOMAS: De la scenarist...

VANDA: Oricum ar fi...

THOMAS: Ca sã fiu sincer, domnișoară...

VANDA: Vanda.

THOMAS: Domnișoară, Vanda... Noi, cãutãm pe cineva un pic mai diferit...!

VANDA: A, da? Ce căutați?

THOMAS: Care sã fie mai... cum sã spun... mai...

VANDA: Bine, nu te mai obosi! Vrei pe altcineva, nu pe mine. (Îcepe să-și strângă
lucrurile) Sunt prea tânără, sunt prea bătrână, sunt prea înaltã, sunt prea scundă...
cv-ul meu e prea scurt... (Aproape că plânge) Bine, ok, am înțeles. (Își ia lucrurile și
se îndreaptă spre ieșirea din sala de spectacole – își trage fusta) Pizda măsii... Cat de
ofticatã sunt! Nu-i nimic! Dar nu e corect! M-am sãturat pânã peste cap și am avut
o zi îngrozitoare! Cum poți ști cine sunt și ce pot face ...? Futui.

THOMAS: O sã programãm alte audiții în curând.

VANDA: Dar sunt deja aici!

THOMAS: Uite,Vanda, am avut o zi al naibii de grea și sunt foarte obosit! Dacă

vrei să-ți spun adevărul să știi că că am văzut tot felul de persoane la audiție,
inclusiv o tipă îmbrăcată în piele cu ochelari și aparat dentar... Așa cã acum nu ar fi
un moment potrivit. Înțelegi? Pe deasupra am întârziat și la cină!

VANDA: Ok, înțeleg! Ai întârziat la cinã...

THOMAS: O sã fie mai bine când voi fi odihnit! Oricum, vã mulțumesc cã v-ați
deplasat și vã felicit pentru costum, e superb. Ne revedem în curând, da?

VANDA (Din ușă): M-aș mira... E drãguț din partea ta sã-mi spui asta. Pari un tip
ok. Ce meserie de cãcat... Ca sã nu mai zic cã am dat 90 de lei pe rochia asta
nenorocitã! Nu ți se pare cã e stilul secolului 18, gen?
THOMAS: Absolut! Exact 1870...

5
VANDA: S-ar potrivi perfect, nu? M-am gândit cã Vanda ar fi purtat o rochie
lungã, fiindcã pe atunci toatã lumea își detesta corpul.

THOMAS: Ei bine, asta nu e adevãrat! Femeile... De fapt, există o concepție greșită

despre secolul 19... (Îi sună telefonul)

VANDA: Lãsă-mã sã-ți arãt cum îmi vine!

THOMAS: Vã rog! (Răspunde la telefon) Da!

VANDA: Mulțumesc! (Ea se îmbracă în grabă cu rochia de epocă)

THOMAS: S-a întrerupt din cauza furtunii. (Către Vanda care se îmbracă) Nu! Nu!
Mai bine, nu! (La telefon) Nu vorbeam cu tine, e cineva aici. Da. Nu știu. Nu am
luat cartea. Iau niște sushi de pe drum. Pa. (Închide telefonul)

VANDA: Mã ajutați sã o închid, te rog? Thomas Novachek o sã-mi dea replicile

personal! (Thomas îi trage feormoarul ușor nervos, ușor curios )

THOMAS (Își pune ochelarii): Știți, nu cred că e în avantajul dumneavoastră, eu nu

sunt actor...

VANDA: Ba da, ești perfect, Kowalski în persoanã!

THOMAS: Kushemski!

VANDA: Kushemski. Tu ești!

THOMAS: Nu chiar...

VANDA (Face o plecăciune): La ordinele dumneavoastră, domnule! Cu ce vrei să

începem? Oricum, îmi e indiferent.

THOMAS: Bun. Încercãm prima scenã.

VANDA: Ok... (Caută în geanta și scoate un text mototolit) A cam avut de suferit.

THOMAS (Mirat): Ãla e textul complet? De unde îl aveți?

VANDA: De la agentul meu.

6
THOMAS: Și, el de unde îl are?

VANDA: Care-i problema? Nu trebuia sã-l vãd? E secret?

THOMAS: Nu conteazã. L-ați citit?

VANDA: Da. Pe diagonală, în autobuz. Mi-am dat seama cã e inspirat de undeva.

Are legãturã cu cântecul "Venus in Furs" al lui Lou Reed? (Fredonează)

THOMAS: Nu. Sursa e un roman austriac intitulat "Venus înveșmântatã în blanã",

al cãrui autor este Leopold von Sacher Masoch.

VANDA: Fac pariu cã știți germană și cã ați citit romanul în original!

THOMAS: Da... Așa e. Cartea a iscat un scandal uriaș când a fost publicatã, în
1870.

VANDA: Nu mai spune... Pãi în mare, e porno sado-maso!

THOMAS (Iritat): Nu, nu e porno sado-maso!

VANDA: Nu crezi cã e porno? Sau pornografic... pentru vremea aceea, gen secolul
18?

THOMAS: Nu! E o frumoasã poveste de dragoste, o adevãratã capodoperã, unul

din cele mai bune texte ale literaturii universale!

VANDA: Da? Ei mie tot porno mi se pare... Oricum, nu trebuie să-mi spui mie de
sado - masochism, doar lucrez în lumea teatrului...

THOMAS: "Masochism" vine de la Sacher-Masoch, în urma scrierii acestei cãrți.

VANDA: Masochism - Masoch! Trebuia sã-mi fi dat seama! Deci de la tipu' ãsta
vine termenul! Super - Cool!

THOMAS: Nu sunt sigur că asta a a vrut să urmãrească!

VANDA: Da sigur... El a crezut că a scris un roman serios, dar toatã lumea a zis cã
e porno. (Uitându-se spre scenă care e mai mult întunecată) Și în ce loc se petrece
acțiunea, gen?
7
THOMAS: "Gen" un hotel, retras din estul Imperiului Austro-Ungar.

VANDA: Deci e un loc mistho... gen...

THOMAS (Uitându-se și el spre scenă, dând indicații regizorale): Da, e o stațiune

pentru oameni bogați, un loc impunãtor, iar la ridicarea cortinei, îl vedem pe
Kushemski în camera lui, citind o carte, bându-și cafeaua de dimineațã... și
deodatã... cioc-cioc! Apare Vanda!

VANDA: Simbolizeazã ceva faptul cã (Degete între ghilimele) citește?

THOMAS: Nu, nu simbolizează absolut nimic. (Agitând textul) Existã oameni care
mai și citesc!

VANDA: Și tipu' ãsta... cum îi zice? Sevran, Severan, Savrine...

THOMAS: Severin Von Kushemski.

VANDA: Așa! Cum e el de fapt, gen?

THOMAS: Bogat, fãrã ocupație, tipic epocii sale, inteligent, cãlãtor, cultivat... (În
timpul acestei descrieri, Vanda face baloane)

VANDA: Intelectual.

THOMAS: Dacă vreți...

VANDA: "Dacă vreți". Ce drãguț! De când n-am mai auzit expresia asta? Deci e un
tip distins, gen tu.

THOMAS: Nu vreți sã știți și despre ea?

VANDA: Cred că știu foarte multe despre ea, dar dacă vreți... (Își scoate din geantă o
pereche de pantofi cu toc, schimbând-i pe cei care îi poartă)

THOMAS: Aș zice că Vanda e o tânără obișnuită a timpului ei, în ciuda principiilor

sale.

VANDA: În ciuda a ce?

8
THOMAS: A principiilor pe care le urmeazã. La prima vedere pare liniștitã,
echilibrată...

VANDA: Și altceva care sã nu știu deja? Gen... Lasã! Mã descurc oricum. Pot sã
umblu la luminã?

THOMAS: Ce luminã?

(Vanda merge spre pupitrul de lumină)

VANDA: Nu suport neoanele…

THOMAS: Sigur, sigur, simțiți-vã ca acasã!

VANDA (Schimbă lumina): Nu e mai bine așa?

THOMAS: Nu e rãu. Chiar nu e rău deloc.

VANDA: Stai!

THOMAS: Eu nu mã pricep la butoanele alea.

(Vanda scoate guma din gură și o lipește de pupitru)

VANDA: Așa! E mult mai bine acum.

(Amândoi urcă pe scenă – el se așează la o masă improvizată pe post de birou)

Ăsta presupun cã e ”divanul”... (Își lasă lucrurile lângă canapeaua jerpelită)

THOMAS: Da... ”divanul”...

VANDA: Un birou... (Desoperă Cartea ”Venus înveșmântată în Blănuri”) Asta e cartea

pe care i-o aduce... (Din carte, alunecă o vedere) O carte poștalã, excelent! (Merge
spre mijlocul sălii) Și ãsta ce e? Un simbol falic? (Imită o mișcare sexuală)
THOMAS: A rãmas de la spectacolul precedent... O producție a teatrului...

VANDA: Și asta ce e, tot un simbol falic?

9
THOMAS: Nu...e din sistemul de încălzire...

VANDA: Unde vrei sã stau?

THOMAS: Unde vi se pare mai bine... mai puțin în centru.

VANDA: Mai la stânga sau mai la dreapta?

THOMAS: Mai la stânga...

VANDA: Stânga mea sau stânga ta?

THOMAS: Stânga... Vreți sã recitim textul mai întâi?

VANDA: Nu, mai bine sã începem! Pânã unde?

THOMAS: Pânã la sfârșitul paginii trei e ok? (Își pune ochelarii)

VANDA: Hmmm... Atât? Apoi ai să mă dai afară, așa-i?

THOMAS: Haideți sã vedem mai întâi și după...

VANDA: A, încă ceva! Fraza de pe pagina zero, gen citat...

THOMAS: Epigraful?

VANDA: Da, ãla. "Cel Atotputernic îl pedepsi și îl dãdu pe mâna unei femei." Ce
înseamnă asta?

THOMAS: E un citat care apare în roman, e luat din Cartea lui Judith.

VANDA: Din Biblie?

THOMAS: Scrierile apocrife, da.

VANDA: Nu mã pricep deloc.

THOMAS: (Aparte) Mie-mi spui...

VANDA: Nu crezi cã e sexist? "Cel Atotputernic îl pedepsi și îl dãdu pe mâna unei

femei."
10
THOMAS: Eu doar l-am citat pe Sacher-Masoch.

VANDA: Da, dar ai pus citatul pe pagina zero! Ca și cum despre asta ar fi vorba.
Știu cã nu e treaba mea, eu sunt doar o actrițã! Dar între noi fie vorba... A, mi-am
uitat blana! Poartã un guler de blanã, nu?

THOMAS: Într-adevãr. Poartă un guler de blană.

(Vanda își pune peste rochia de epocă fularul -civil- cu care a venit)

VANDA (Face exerciții de dicție – cu creionul în gură): Blanã, blanã... Blanã moale...

THOMAS: Nu trebuie să...

VANDA: (Exerciții de dicție) Așa... Piatra crapã capra, capra crapã piatra. Piatra
crapã capra, capra crapã piatra. "Șase sași în șase saci.". "Un vultur stã pe pisc c-un
pix în plisc". / Ok. Sunt gata. Întoarce-te. Hai, întoarce-te. (Thomas se întoarce cu
spatele la ea) Citești și bei cafea, nu mă vezi.

VANDA: Cioc, cioc, cioc!

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Intrați!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev, un accent perfect): "Herr Doktor" Severin Von

Kushemski? Mã scuzați cã vã deranjez. Sunt Vanda Von Dunayev. (Surprins,
Thomas se întoarce și o vede) Stau în camera de deasupra dumneavoastră. Am gãsit
cartea asta în pădurea de mesteceni seara trecută. Un exemplar din Faust, cu
semnul dumneavoastră de carte înăuntru. Era lângă fântână, lângă statuia lui
Venus.

THOMAS(Jucându-l pe Khusemski): Vã mulțumesc mult! (Se întoarce către text)

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): I-aș fi dat-o servitoarei sã v-o aducã, dar conținea
o carte poștalã îndrãzneațã...(Scoate din carte, vederea) Este un Raphael ?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Nu... Tițian... "Venus la oglindã", unul din

tablourile mele preferate.

11
VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Venus a dumneavoastră pare sã-și fi îndeplinit
rolul, iar Faust de asemenea. Este fidelã?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Poftim?

VANDA( Jucând-o pe Dunayev): Fidelă originalului.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): A, da, e o copie fidelă a tabloului. (Dă pagina

textului, fără a se uita la el. E fascinat de ”jocul” Vandei)

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Vã înțeleg fascinația. Catifeaua roșie. Blana închisă

la culoare care îi atinge trupul gol. Brățările ce îi înconjoară încheietura. Sânii de
aur. Oare Venus se acoperă cu blană – sau se descoperă pentru a-și arăta
frumusețea?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Probabil că n-o să aflăm niciodată. În orice

caz, vã mulțumesc cã mi l-ați adus.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Am observat întâmplãtor ciudatul poem scris pe

verso. "Pentru Venus înveșmântatã în blanã". Dumneavoastră l-ați scris?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Sunt niște biete versuri.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Biete versuri...

"Sã iubești și sã fii iubit, ce încântare!

Dar și mai puternic și frumos...
Este acest vârtej ce mã consumã...
Sãrutul acestei femei a cãrei jucãrie sunt...
Sclavul mizerabil, servitorul"
Zeița, stãpâna mea...
Venus a mea înveșmântatã în blanã"

Sunt niște sentimente interesante. În locul dumneavoastră aș avea mare grijã de

acest semn de carte.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Vã apreciez discreția. Vreți sã mai stați puțin,

doamnã Dunayev?

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Mulțumesc.

12
THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Sã vã ajut sã vã faceți comodã.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Sunteți foarte amabil.

(Thomas de apropie de Vanda și îi scoate ”blana” de pe umeri)

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): E o blanã de samur din Caucaz, nu-i așa?

VANDA (Citește didascalia): Kushemski, în picioare, privește blana pe care o ține!

(Jucând-o pe Dunayev) Tremurați, domnule Kushemski!

(EL începe să tremure teatral)

THOMAS (Ieșind din personaj): Da, vã rog sã mã scuzați. (Jucându-l pe Khusemski)

Pot sã vã ofer ceva de bãut?

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): O cafea ar fi minunată.

THOMAS: (Se îndreaptă spre birou și mimează cum toarnă cafea)

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Sunteți foarte amabil! Douã lingurițe de zahãr, vã

rog.

THOMAS (Se îndreaptă către Vanda și citește didascalia): Thomas îi servește o cafea...

VANDA (Mestecând cu lingurița în cafea): Sper cã nu vã deranjeazã zgomotul când

merg pe tocuri deasupra.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Nu, nu... Mergeți pe tocuri oricât doriți!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Deci sunteți poet, domnule Kushemski? Un

visător...

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Un diletant, mai degrabă.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Și un expert îndrãgostit de blãnuri?

THOMAS: Dragostea pentru blãnuri este... (Nu poate citi următoarea replică. E prea
personală) O sã sar replica asta.
13
VANDA: Nu, nu, citește-o!

THOMAS (Cu efort, citește rapid și mecanic): Dragostea pentru blãnuri e înnãscutã. E
o pasiune datã fiecãruia de cãtre naturã.

VANDA: Mai încearcă odată!

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Dragostea pentru blãnuri e înnãscutã. E o

pasiune datã fiecãruia de cãtre naturã. Sã mângâi aceste blãnuri... sã simți
furnicãturile, electricitatea...

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): N-aș ști sã spun de ce, dar cred cã pentru
dumneavoastră e mai mult de atât. Poate cã mama dumneavoastră vã înfãșura în
blanã de samur când erați bebeluș. Dar sunt indiscretã... Scuzați-mã!

THOMAS: Nu, de fapt... (Ca și cum Thomas și-ar aduce aminte de întâmplarea asta)
Am avut o mătușă care avea o pasiune pentru blănuri...

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Asta explicã totul.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Suntem cu toții ușor explicabili. Dar rãmânem

inextricabili.

VANDA (Îngroșând cuvântul): Inextricabili! Ce vreți sã spuneți?

THOMAS: Viața ne face ceea ce suntem.

(Pauză)

VANDA: Am ajuns la sfârșitul paginii trei! Cum am fost?

(Thomas e surprins de cât de repede s-a terminat ”audiția”)

THOMAS: Da, într-adevãr. A fost... A fost bine...

VANDA: Am fãcut și eu tot ce-am putut.

THOMAS: Nu, nu... Ați fost destul de sigurã pe dumneavoastră!

14
VANDA: Păi, mi-a plăcut să joc pentru tine! Ți-am zis cã sunt profesionistã!

THOMAS: Da, a fost chiar foarte bine...

VANDA: Oh, futui. Acum roșesc.

THOMAS: Bine, n-am zis cã e perfect... Ce ziceți, mai citim? (Își dă jos trenciul de
pe el, râmânând în sacou) Aici Kushemski își ține marele discurs, monologul, și
sãrim la...

VANDA: Nu, citește! Mã ajutã sã intru în pielea personajului! Apropo, ești un actor
foarte bun, Thomas! Pot să-ți spun Thomas...

THOMAS (Zâmbind): Am făcut și eu tot ce-am putut... M-am prefăcut...

VANDA: Nu, nu... Ești chiar ok... Ai vreun model real pentru Kushemski?

THOMAS: Nu, nu chiar.

VANDA: Ar trebui sã fii doar tu însuți.

THOMAS: Da, sigur...

VANDA: Pe bune! Chiar ai fi grozav!

THOMAS: Nu. În orice caz, nu e ușor! Și când mã gândesc cum îi torturãm pe

actori...

VANDA: Păi, asta e treaba ta. Să torturezi actorii!

THOMAS: E prima oară când regizez!

VANDA: Da? Nu s-ar zice!

THOMAS: M-am hotãrât sã o fac eu însumi, fiindcã regizorii... Ei bine, regizorii...

Dacã ți-aș spune prin ce am trecut...
VANDA: Tocmai de aia ești Super Ok! Știi unde vrei sã ajungi și cum să ajungi,
acolo.

15
THOMAS: Asta așa e. Am totul aici. (Arată cu degetul spre capul lui) Vreau sã
folosesc "Suita liricã" de Alban Berg pentru tranziții...

VANDA: Da? Super Cool!

THOMAS: Cunoști "Suita liricã"?

VANDA: Nu, dar înțelegi ce vreau sã zic! Tu cunoaști personajele din interior! Dar
totuși, pentru Kushemski ai putea încerca sã vorbești cu un accent...

THOMAS (Îngroșându-și vocea): E un bãrbat distins.

VANDA: Distins, da.

THOMAS: Are ceva aristocratic... ceva fin... Când mã exprim așa sunt distins? Sau
pur și simplu par idiot?

VANDA: E aiurea, dar e foarte bine. Glumeam! Știi ce... (Scoate din geantă o haină
de epocă masculină) încearcă haina asta. Sigur îți vine. Hai, încearc-o...

THOMAS: E de epocã!

VANDA: Așa mi s-a spus.

THOMAS (Se uită la marcă): Siegfried Mueller... Viena... 1869.

VANDA: Hmm, nici n-am observat! Doar 40 de lei - face toți banii! Hai, încearc-
o... (Thomas își scoate sacoul și îmbracă haina de epocă) Uau! Parcã e fãcutã pentru
tine! Cum te simți în ea?

THOMAS: Foarte bine. Îmi vine perfect.

VANDA: În orice caz, arãți trãsnet în ea! Te salut, frumosule!

THOMAS: Și, zgarda de câine cât a costat?

VANDA: E o amintire de pe vremea când fãceam trotuarul. (Pauză) Glumesc! Ce

zici, reluăm textul? O sã te descurci și mai bine acum! (Jucând-o pe Dunayev): Poate
cã mama dumneavoastră vã înfãșura în blanã de samur când erați bebeluș. Dar sunt
indiscretã. Scuzați-mã.
16
THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Nu, de fapt, am avut o mătușă care avea o
pasiune pentru blănuri...

VANDA: E un moment greu pentru el acum!

THOMAS: Nu-i de mirare.

VANDA: Pãi arat-o!

THOMAS: Da.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Dar sunt indiscretã, scuzați-mã.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): De fapt, am avut o mătușă care avea o pasiune

pentru blănuri...

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Asta explicã totul.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Suntem cu toții ușor explicabili. Dar rãmânem

inextricabili.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Inextricabili?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Pentru ceea ce suntem. Pentru ceea ce am

devenit. Viața ne face ceea ce suntem într-o clipă. O clipă nevinovată și ești altul,
pentru totdeauna... Cum e cafeaua?

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): De-abia am gustat-o, dar e excelentă. (Ieșire din rol)
Și asta e tot simbolic, nu? Cafeaua e el, ea a gustat doar puțin dar e deja în transă.

THOMAS: Aici m-ați prins!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Ați trăit o astfel de clipã nevinovată, domnule

Kushemski?
THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Am cunoscut o astfel de lipă, dar nu vreau sã
vã plictisesc cu asta.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Vã înșelați,chiar mã intereseazã. Ca un roman

englezesc ghotic. O aștept pe misterioasa mãtușã iubitoare de blãnuri.
17
THOMAS: Putem sãri partea asta.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Nu, citește-o, vreau s-o aud! O aștept pe

misterioasa mãtușã iubitoare de blãnuri.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Am fost un copil imposibil. Răsfățat și crud.

Mi-am petrecut copilăria citind în bibliotecă și chinuind servitorii - și pisica. Când
aveam doisprezece ani, o mătușă a venit în vizită. Contesa era o femeie
impunătoare... voluptoasă, arogantă și înfricoșătoare. O adevărată mesalină. A
refuzat... în...

VANDA: Ce este?

THOMAS: Nimic. Doar cã sunã ciudat când citești cu voce tare cuvintele scrise pe
calculator la douã dimineața.

VANDA: Te descurci excelent! Deci ce a fãcut mãtușa ta, mesalina?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): O tratam ca pe cel mai crud dușman al meu...

(Renunțând total la text) Într-o searã s-a rãzbunat. A intrat în camera mea, era
îmbrãcatã într-o haină din blanã de vulpe neagrã ruseascã, și ținea în mânã o nuia,
o ramurã de mesteacãn proaspat ruptã, și era însoțitã de bucãtãreasã și de
menajeră... Și-a scos haina de blanã, și-a suflecat mânecile... Am încercat sã fug,
dar celelalte douã femei m-au prins, mi-au dat jos pantalonii și m-au aruncat pe
haina de blanã. (Se excită) Ele m-au ținut în timp ce mãtușa mã lovea cu nuiaua.
Coapsele și fundul îmi ardeau. Loviturile erau ca un acid care atacă metalul...
Servitoarele o încurajau și își băteau joc de mine. Râdeau cu o poftă nebună, mã
numeau fetițã, mã zbãteam, dar mãtușa continua sã mãloveascã, pânã când am
rugat-o din suflet sã se opreascã. (Răsuflă tot mai greu și mai apăsat) Când în sfârșit
s-a oprit, m-a obligat să îngenunchez în fața ei și sã-i mulțumesc pentru că m-a
pedepsit. Apoi a ieșit din camerã, amenințând cã o sã se întoarcã. Toate astea în
prezența servitorilor... și a pisicii noastre. Din acel moment... o blanã nu a mai fost
pentru mine o simplã blanã... iar o ramurã de mesteacãn nu a mai fost o simplã
ramurã. Ci simbolurile care zac în femeie și în frumusețea ei. Vezi tu, în acea clipă,
în acea cameră, acea femeie, m-a făcut ceea ce sunt acum.
(Dialogul începe să fie foarte realist, amândoi uitând pentru o vreme că sunt personaje )

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Și s-a întors?

18
THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Într-un fel, da. În visele mele, cu blana ei
neagrã și cu nuiaua. Încã mã viziteazã noapte de noapte.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Biet prieten!

THOMAS: Biet? O, nu! M-a învãțat cel mai de preț lucru din lume.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Care anume?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Cã nimic nu e mai senzual decât durerea –

frumosul dus la extrem. Și nimic nu e mai excitant decât umilirea - acea senzație
sfântă. A devenit idealul meu. Zeița iubirii în persoană. De atunci caut pe cineva ca
ea. O femeie cu o cruzime fermecătoare ca a ei; și când voi întâlni o astfel de
femeie mã voi căsători cu ea.

VANDA (Brusc, ieșind din personaj): Thomas, fragmentul ãsta e genial!

THOMAS (Agitat): Mulțumesc. Am lucrat mult la el.

VANDA: Deci e o chestie despre maltratarea copiilor, gen?

THOMAS: (Iritat – Neânțelegând): Cum adicã? Ce treabã are maltratarea copiilor cu

piesa? E o manie în zilele noastre ca totul sã fie privit ca o problemã socialã.

VANDA: Maltratarea copiilor nu e doar...

THOMAS (Aproape certându-se): Lãsați clișeele! Nu facem antropologie și

sociologie! Facem teatru!

VANDA: Da, dar totuși...

THOMAS: Ce reprezentãm aici e mai mult decât o ”chestie” cu pedeapse corporale,

gen!

VANDA: Bine, sigur, îmi pare rãu!

THOMAS: Nu pot să înțeleg! De ce toate lucrurile sunt privite greșit? Despre ce o

sã-mi vorbiți acum? Sexism, rasism, luptã de clasã?

19
VANDA (Intrând la fel de brusc în rol cum a ieșit): Sunteți într-adevãr unic, domnule
Kushemski. În locul dumneavoastră aș avea grijã. Femeia idealã s-ar putea să fie
mai crudă decât v-ați putea dori.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski - Se așează la birou, citind din text): Sunt gata sã-
mi asum acest risc. În orice caz, acesta sunt eu, așa cum sunt!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Știu cine sunteți: un hiper-senzual. Un ascet al

voluptãții.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Dar dumneavoastră, doamnă Vanda Von

Dunayev, cine sau ce sunteți?

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Sunt o pãgânã. Iubesc anticii pentru că ei nu sunt

ca oamenii moderni, care trăiesc în propria lor minte și pentru că sunt opusul
creștinilor, care trăiesc pe cruce. Eu nu trăiesc în propria-mi minte, sau pe o cruce.
Eu trăiesc pe canapeaua asta... cu acești ciorapi și acești pantofi. Vreau să trăiesc
așa cum Elena și Aspasia au trăit, nu ca femeile de azi, care nu sunt niciodată
fericite și nici nu pot oferi fericire. De ce să renunț la vreo plăcere, de ce să-mi
refuz vreo experiență senzuală? Sunt tânără, frumoasă și bogată și o să profit din
plin de asta. Nu o să mă abțin nimic.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Vã respect principiile.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Cu scuzele de rigoare, nu-mi pasă de respectul

dumneavoastră. O sã-l iubesc pe bãrbatul care-mi oferă plăcere și o să-i ofer
plăcere bărbatului care mă face fericită – dar numai atâta timp cât mă va face
fericită, nici un moment în plus.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Nimic nu e mai crud pentru un bãrbat decât

infidelitatea unei femei.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Pentru o femeie existã ceva mai rãu: fidelitate cu
forța. (Ieșire din personaj) Pot sã mã mișc?

THOMAS: Da.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): În societatea noastrã... o femeie poate avea putere

doar prin intermediul unui bãrbat. Aș vrea sã aflu ce devine o femeie când va

20
înceta să mai fie sclava bărbatului. Când va fi egală bărbatului. Când va deveni ea
însãși. (Ieșire din personaj) Ce sã mai, Vanda e cu mult înaintea epocii ei!

THOMAS: Nu, dar Masoch, a fost! Vanda, cum de știți toate replicile?

VANDA: Nu știu, învãț repede.

THOMAS: Doar răsfoindu-l în autobuz?

VANDA: Ai zis mai devreme cã Vanda e mai ”așezatã” , în ciuda a ce?

THOMAS: A principiilor pe care le predicã.

VANDA: Așa... Deci tu spui că ea nu crede în toate astea! Că joacã doar un rol... Ai
spus "principiile pe care le predicã", nu "principiile ei".

THOMAS: Probabil mi-a plãcut aliterația cu "P".

VANDA: Înțeleg! Ți-ai vândut sufletul pentru o aliterație cu ”P”

THOMAS: Pledez vinovat.

VANDA: Ești un bãiat rãu, Thomas!

THOMAS: Dacã îmi permiteți... (Jucându-l pe Khusemski) Sunteți mai mult decât o
pãgânã... Îmi pãreți a fi o zeițã.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Da? Care anume?

THOMAS: Venus.

VANDA: Și Vanda chiar e Venus, nu? Sau mi se pare? E Venus care a luat formă
umană ca să-l atragă, să-l tortureze.

THOMAS: Nu, nu chiar așa...

VANDA: Ok... Am înțeles! Ai vrut sã fie ambivalent.

THOMAS: Ambiguu.

21
VANDA: Da, așa.

THOMAS: De fapt, e povestea bacantelor.

VANDA: Exact. Cine sunt de fapt bacantele? Glumesc. E o piesã veche, nu?

THOMAS: Da, o piesã foarte veche.

VANDA (Interpretând o Bacantă):

"Cetãțeni ai Corintului!
Înaintea voastrã stã Testiculus...
Biet muritor blestemat de zei
Pentru ofensele sale...
Și complet terminat...
Pentru totdeauna!" E o piesã de genul ãsta?

THOMAS (Amuzat dar și surprins): Da! Dionysos coboarã pe Pãmânt și face din
Pentheu, arogantul rege al Tebei... o gelatinã tremurândã îmbrãcatã în femeie.

VANDA: Sunã excitant!

THOMAS: Dupã care sãlbaticele femei ale Tebei, bacantele, îl sfârtecă. Iar
Dionysos pleacã înapoi triumfãtor. Dar în cazul nostru avem de-a face cu Afrodita,
nu cu Dionysos.

VANDA: Desigur. Cu cine?

THOMAS: E versiunea greacã a lui Venus.

VANDA: Aha... Aceeași persoanã.

THOMAS: Aceeași zeițã.

VANDA: Te salut, Afrodita!

THOMAS: "Te salut, Afrodita!" Sună prea pedant?

VANDA: Da, dar mi se pare drãguț.

22
THOMAS: Mdaaa.

VANDA (Plimbându-se prin scenă): Ce facem?

THOMAS (Reluând textul): Îmi pãreți a fi o zeițã...

VANDA (Lângă canapea): Chiar? Care? / Care anume?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Venus. Dar Venus nu poate sã domneascã

decât peste o lume de sclavi.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Atunci ar fi bine sã-mi gãsesc unul. Ați vrea sã fiți
sclavul meu, Herr Doktor Kushemski?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski - merge spre Vanda): Sunt deja. Vã sunt sclav din
momentul în care ați intrat în camera asta.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Cum? Sunteți deja îndrãgostit de mine?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski - se așează în genunchi): Profund. Sufãr de parcã

v-aș cunoaște dintotdeauna. Subjugați-mã!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Ridicați-vã și îndepãrtați-vã de mine! Mãrturisesc

cã mã intrigați. / Cei mai mulți bărbați sunt atât de comuni, fără farmec, fără
poezie; în dumneavoastră există atât de multă pasiune și profunzime... Aș putea să
vă îndrăgesc. Dar când un bărbat mi se supune mă tem de o capcană. Îmi plac
onestitatea și claritatea gândurilor dumneavoastră. Din punct de vedere fizic nu
sunteți lipsit de farmec. Dar când un bãrbat mi se supune mã tem de o capcanã.

THOMAS(Jucându-l pe Khusemski): Nu existã nicio capcanã. Iubiți-mã!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Vedeți? Deja îmi dați ordine.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Cãsãtoriți-vã cu mine!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Sunt o femeie frivolã, herr Kushemski. Ca sã mã

iubiți, trebuie sã dați dovadã de mult curaj. V-am spus care sunt principiile mele și
cum trăiesc.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Dominați-mã!

23
VANDA (Jucând-o pe Dunayev): E absurd.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Vã ofer puteri depline asupra mea, pentru

totdeauna! Necondiționat. Faceți ce vreți cu mine. Dominați-mã, bateți-mã dacã
doriți!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Iatã ceva neașteptat...

THOMAS (Regizor): Treceți mai degrabã aici.

VANDA: Ce?

THOMAS (Regizor): Treceți în centru, în spate.

VANDA: Dar stau bine aici!

THOMAS (Regizor): E mai bine acolo! Luați puterea, trebuie sã te așezi într-o
poziție unde ai putere. (Ea merge în centrul scenei) Continuați!

VANDA: Iatã ceva neașteptat...

THOMAS: Nu, nu e bine! (Ea se mișcă) Nu te mișca. Încearcă! (Dându-i repede

replica): Vã ofer puteri depline asupra mea, pentru totdeauna. Necondiționat. Faceți
ce vreți cu mine. Dominați-mã, bateți-mã dacã doriți.

VANDA: Iatã ceva neașteptat.

THOMAS: Nici mãcar nu te prefaci cã încerci.

VANDA: Ascultă... Ai vrut sã vin aici, am venit aici, mi-am spus replicile și
oricum... e doar o audiție!

THOMAS: Da, o audiție în care vreau să văd dacă te lași și îndrumată! (Dând replica
mecanic): Vã ofer puteri depline asupra mea, pentru totdeauna! Necondiționat.
Faceți ce vreți cu mine. Dominați-mã, bateți-mã dacã doriți.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Iatã ceva neașteptat!

THOMAS: Continuă.
24
VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Ce vã spune inima sã faceți?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Sã vã aparțin. Sã dispar în esența

dumneavoastră sublimã. Sã vã îmbrac și sã vã dezbrac, sã vã pun ciorapii, sã vã
încalț, sã nu mai am voințã proprie.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Numiți asta dragoste?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): E singura dragoste adevãratã. În dragoste, ca și

în politicã, unul singur trebuie sã aibã puterea. Unul din parteneri trebuie sã fie
ciocanul, iar celãlalt nicovala. Accept bucuros sã fiu nicovala. (Îngenunchează în
fața ei. Vrea să-i sărute piciorul. Se oprește) Destul.

VANDA: Nu, îmi place. Îmi place. Doamne, intuiția ta în legătură cu femeile.
Thomas, tu chiar înțelegi femeile.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Marea iubire se naște din contrarii. Vanda, eu

caut durerea, iar tu plãcerea. Nu te lăsa niciodatã dominată de sentimentele
celuilalt. Trebuie să savurezi totul fără milă, să te răsfeți fără remușcări. Trebuie să
te folosești de iubitul tău, așa cum și el s-ar folosi de tine. Trebuie să-l domini, să-l
storci, să-l...

VANDA: Ești incredibil!

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Dacã nu mã vreți ca soț, acceptați-mã ca sclav!

Tratați-mã cu o divinã cruzime! Ești o zeiță și ai dreptul ăsta.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Câtă inconsecvență! Mai întâi vreți să mă luați de

soție și apoi vă oferiți ca jucărie. De ce i-aș face rău bărbatului care mã iubește?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): V-aș adora și mai mult!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Nu vreau sã fiu adoratã.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Asta e prima minciună pe care o spui. Toate

femeile vor sã fie adorate! Ca și Creatorul nostru. Faceți din mine ce vreți, soțul
sau sclavul dumneavoastră. Creați-mã sau transformați-mã în nimic! (Îi sună
telefonul) Mã scuzi te rog. (Îl găsește cu greu. Coboară în sala de spectacole) Da. Nu,

25
încã n-am plecat. Da, totul e în regulã! Doar cã... Nu știu. În câteva minute. Te sun
când plec. Da, și eu, dragostea mea! Te sãrut. (Întorcându-se pe scenă) Deci...

VANDA (Apare din culise vorbind la telefon): Da, sunt bine! Scuze. Nu știu cu
audiția, rãmâne de vãzut. Sunt la agenția de recrutare. Dactilografã. Un job de
noapte într-o mare firmã de avocaturã. Cicã trebuie sã fie gata contractual pânã
mâine. (Se așează pe canapea) Nu știu! Destul de rău! Am zis, destul de rău! Pa!
(Închide telefonul)

THOMAS: Jumãtatea ta?

VANDA: Încã se zice așa?

THOMAS: Cum se mai zice la "jumãtatea"?

VANDA: Nu știu... "nenorocitul".

THOMAS: Aha, așa deci!

VANDA: Te întrebi de ce l-am mințit?

THOMAS: Nu, nu e treaba mea.

VANDA: Cum ar fi spus Vanda? "Nu o sã mã abțin de la nimic... nici măcar de

la..."

THOMAS: Deci tu ești ciocanul, iar el e nicovala.

VANDA: Pãi ce sã-i spun? "Da, iubitule, cum spui tu"? Asta n-are nicio treabã cu
dragostea, ci cu fundul meu. Dacã îmi vrea fundul, îl ia la pachet cu tot restul.
Nu despre asta e piesa?

THOMAS: Da...?

VANDA: Faci mișto de mine?

THOMAS: Așa crezi, că eu fac mișto...?

VANDA: Sã stau de vorbã cu tine e mai complicat decât sã dansez tango!

26
THOMAS: Vrei sã-ți ofer o cafea? (Ea zâmbește) Ce este?

VANDA: Vrei să mă agãți, Tom?

THOMAS: Nu, deloc! Doar îți ofer o cafea.

VANDA: E o cafea simbolicã?

THOMAS: Nu... Deloc. E o cafea adevãratã.

VANDA: Crezi că soția ta ar accepta să-mi oferi "o cafea adevãratã"?

THOMAS: Nu sunt...

VANDA: Nu? Așa am dedus când vorbeai la telefon...

THOMAS: E logodnica mea. (Merge la pupitru și toarnă cafea)

VANDA (De pe scenă): Tot aia e! Ce ar zice logodnica? nu ai spus tu într-un

interviu: "Să lucrezi în teatru e cel mai bun mijloc să te culci cu o grămadă de
femei"

THOMAS: Nu-mi spune cã ai citit... Eram... a fost primul meu interviu. De fapt,
marea mea pasiune e...

VANDA: Blana de vulpe...

THOMAS: Nu, dragostea e pasiunea mea.

VANDA: Chiar că ești ciudat.

THOMAS: Viziunea mea despre dragoste e cã trebuie sã plonjezi cu totul...

Instant... Cu focuri de artificii, stele verzi și tunete! Deci cafea sau nu?

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Nu concep sã mã dau unui bãrbat pentru toatã

viața, decât dacã devin eu sclava lui. Aș spune cã nu suntem compatibili, domnule
Kushemski. Ne anulãm reciproc.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Eu aș spune cã suntem fãcuți unul pentru

celãlalt. Nu simți asta, Vanda? Nu o simți și tu?
27
VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Ai o manieră specială de a înfierbânta fantezia, de
a excita nervii. Îți propun un test. Un contract. Ai la dispoziție un an ca sã-mi
dovedești cã ești bãrbatul potrivit pentru mine.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Un an e mult!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Nu am terminat.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Vã rog sã mã scuzați.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Voi scrie în contract cã timp de un an sunteți

sclavul meu iar eu voi încerca să fiu „Venus înveșmântată în blană” . (Ieșind din
personaj): Wuau! Deci a pregãtit totul! Fac pariu cã pregãtise totul încã înainte sã
intre în camerã!

THOMAS: Crezi?

VANDA: Hai, nu te mai preface, doar tu ai scris-o!

THOMAS: Nu sunt sigur cã a pregãtit totul, așa cum spui. Și chiar nu mã prefac!

VANDA: Ai fãcut special atunci! Sã fie ambivalent.

THOMAS: Ambiguu.

VANDA: Așa. Sau e o cãțea în cãlduri, gata de orice ca sã se simtã bine.

THOMAS: Nu, în felul ãsta nu am vãzut-o niciodatã.

VANDA: Poate fi și mai ciudat: "Fii sclavul meu pentru un an, apoi te las sã mi-o
pui." E tot ambivalent, nu?

THOMAS: Ambiguu.
VANDA: Ambiguu.

THOMAS: Din punctul meu de vedere,- sau mai bine zis al lui Kushemski, ești
probabil ultima mea șansã. Poate singura mea șansã!

VANDA: Ca sã ce?
28
THOMAS: Sã trãiascã.

VANDA: Daaa... Îi place biciul și vrea sã știe dacã și ei. O bagã într-o audiție!

THOMAS: Și ea pe el la fel!

VANDA: El e un excentric, iar ea e un obiect, ca toate femeile din secolul 18 și

ceva. Deci?

THOMAS: Cine ești de fapt, doamnă Vanda Jourdain?

VANDA: Sunt o pãgânã.

THOMAS: Vorbesc serios.

VANDA: Iar vrei sã mã agãți.

THOMAS: De unde ai apãrut? Care ți-e povestea?

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Voi scrie în contract cã timp de un an ești sclavul

meu iar eu voi încerca să fiu „Venus înveșmântată în blană” Tu renunți la toate
titlurile tale iar eu sunt dezlegată de toate considerentele față de tine. Puterea mea
asupra ta nu va avea limite. Gândește-te, că nu vei fi cu nimic mai bun decât un
câine; un obiect pe care-l pot sfărâma de îndată ce îmi oferă o oră de plăcere.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Voi fi complet în puterea dumneavoastră. Fără

nicio condiție, fără nici o limitare . Mă predau necondiționat. Voi fi la ordinele
dumneavoastră.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Perfect. Își strâng mâinile... (Mimează că își strâng
mâinile apoi, Ea se reântoarce în mijlocul scenei) Un ofițer grec a ajuns la hotel.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Un grec?

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Vreau sã afli în ce camerã stã.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Dar, Vanda...

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Ce e? Mârâi deja?

29
THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Scuzați-mã.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Mâine sã mã aștepți în pãdurea de mesteceni, lângã

statuia Afroditei.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): La ce orã?

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Aștepți pânã mã hotãrãsc sã vin!

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Prea bine.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Acum sãrutã-mi piciorul! (Îi întinde piciorul)

THOMAS (Ca și cum ar citi didascalia): El îngenuncheazã și-i sãrutã piciorul.

(Mimează că îi sărută piciorul)

VANDA (Ieșire din rol): Ador bucata asta: Pac! Direct, "sãrutã-mi piciorul"!
(Jucând-o pe Dunayev): Acum dã-mi blana. (El revine pe scenă și îi pune ”blana pe
umeri” – totul devine foarte erotic) Severin, cum se va termina?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Asta depinde doar de dumneavoastră, Vanda

Von Dunayev, nu de mine.

VANDA (Excitată): Mulțumesc pentru cafea, sclavule. (Ieșind brusc din rol – merge în
sală să-și pună cafea): Da, acum vreau! Mã refer la cafea. A fost o senzație
puternicã! Strângerea de mânã a fost electricã, gen.

THOMAS (Coboară și el de pe scenă): Fericirea unei epoci în care oamenii erau mai
introvertiți. O simplã conversație era deja ceva erotic.

VANDA: Când era o simplă conversație. Dar cartea nu începe așa!

THOMAS: Cartea? Ai citit cartea ?

VANDA: Da, din întâmplare... am răsfoit-o.

THOMAS: Când mã întrebai dacã m-am inspirat de undeva, mințeai!

VANDA: Iar tu spui că nu e sado-maso, lasă-mă să ți-o arăt pe a mea.

30
(Scoate din geantă o carte)

Cizme înalte de piele, bici și un fund ca de bebeluș. Asta nu e Tițian. E sado-maso,

dragă. E porno. Pune asta pe afiș și o să se vândă bine.

THOMAS: Venus a ta e bine construită. Nu ai găsit cartea din întâmplare...

VANDA: Ok, da, voiam sã-mi creez un mic avantaj. Unde a dispărut scena de la
început când Vanda îi apare goală, în fața șemineului, purtând doar o blană?
THOMAS: Nu știam cum s-o folosesc.

VANDA: N-aveai decât s-o pui la început, înaintea întâlnirii cu Vanda. Nu poți
face "Venus în blanã" fãrã Venus! Aceeași actrițã le poate juca pe Vanda și pe
Venus. Dezbrãcatã pe scenã, fãrã probleme. N-o sã-ți cer bani în plus.

THOMAS: O sã mã gândesc...

(Își dă jos rochia și rămâne doar în sutien și chiloți)

VANDA: Imaginează-ți că sunt goală.

THOMAS: Te dai la mine?

VANDA: Tom, ești băiat mare. Imaginează-ți că sunt logodnica ta și improvizează.

THOMAS: Nu am mai făcut asta până acum.

VANDA: Așa zic toate fetele. Schimbãm ceva la lumini. (Merge la pupitrul de
lumini) Ok, black-aut, contre-jur... și apoi ora douã noaptea... mai luãm puțin din
luminã... Așa... Sã vedem ce face Kushemski.

THOMAS: Nu știu... citește!

VANDA: Evident...

THOMAS: E un clișeu?

VANDA: Citește când se întâlnește cu Vanda. Nu poate sã citeascã și la început, nu

suntem la bibliotec municipală! (Merg împreună pe scenă)
31
THOMAS: Poate sã își scrie jurnalul...

VANDA: Da, îmi place.

VANDA: La lumina focului din șemineu o vedem pe Venus goală, înveșmântată

lasciv în blană... Hai, înveșmântează-mã în blanã! Doar tu ești regizorul! (El o
acoperă cu ”blana”) Am spus "lasciv"! (Exitat, înepe să o acopere / Ea își desface părul /
El înearcă să o sărute / Ea – regizoral) Acum așează-te la birou. (Merge la ”birou”)
Intră în rol! (El își pune ochelarii, scoate un stilou din haină) Scrie-ți jurnalul! (Începe
să scrie) Scrie de-adevãratelea! Cu voce tare. Ca la teatru. Alfel cum vor ști
spectatorii ce scrii? / Suntem la începutul piesei... Scena se lumineazã treptat... Se
aude ticãitul unui vechi orologiu... Tic-Tac, Tic-Tac, Tic-Tac, Tic-Tac ... (El se lasă
hipnotizat / Tic –Tac = Gong)

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): 22 octombrie 1870. Ora douã noaptea. Sunt

într-o stațiune, în mijlocul pãdurilor și munților, e o noapte fãrã lunã, obscurã și
tãcutã. Nu! Aud o vrabie!

VANDA (Îl conduce): O privighetoare!

THOMAS: O privighetoare... (Vanda începe să miaune) și mieunatul unei pisici în

cãlduri. Mã simt groaznic de singur, nefericit, neîmplinit...

VANDA (Jucând-o pe Venus): Bunã seara, domnule!

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Iar ne-au invadat germanii?

VANDA (Jucând-o pe Venus): Sper cã nu te deranjez.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Nu, nici vorbã! (Se ridică de la birou) Te salut,
Afrodita!

VANDA (Jucând-o pe Venus): Așadar nu m-ai uitat?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Sã te uit? Pe tine, cel mai drag și vechi dușman
al meu?

32
VANDA (Jucând-o pe Venus): Ești un dulce! Îmi sãruți mâna? E mai bine, dar
Thomas... Ah! Am zis Thomas? Severin! E atât de frig aici! De câte ori vin sã te
vãd rãcesc. Vezi? Deja am rãcit.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Dacã n-ai mai sta tot timpul dezbrãcatã...

VANDA (Jucând-o pe Venus): Dar sunt Venus, trebuie sã fiu dezbrãcatã! Face parte
din meseria mea! Nu vrei sã-ți scoți hainele și sã vii lângã mine? E mult loc aici
sub blana mea. (Își desface ușor picioarele)

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Nu, mulțumesc.

VANDA(Jucând-o pe Venus): Am adus blana asta de vizon special pentru tine, direct
din Olymp. E divinã! Vezi eticheta? "Made in Olymp"!

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): De ce m-ar interesa pe mine vizonul tãu?

VANDA (Jucând-o pe Venus): Severin, îți cunosc jocul. Nu te intereseazã femeile.

Te intereseazã blãnurile lor. Ar trebui sã te însori cu o vidrã.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): E adevãrat cã m-aș înțelege mai bine cu o vidrã

decât cu majoritatea femeilor pe care le cunosc.

VANDA (Jucând-o pe Venus): Dar dacã îmi desfac picioarele sub blana de vizon... ai
refuza puținã dragoste?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Asta îmi propui? Dragoste? Nu, puterea te

intereseazã!

VANDA (Jucând-o pe Venus): Îndrãznești sã-mi reziști?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Da, îndrãznesc!

VANDA (Jucând-o pe Venus): Nimicule! Nulitate! Îndrăznești să-i reziști unei zeițe?
Severin, te voi face sã te târãști la picioarele mele! O sã mã implori!

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Niciodatã!

VANDA (Jucând-o pe Venus): Îmi aparții deja și îmi vei aparține întotdeauna!

33
THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Niciodatã!

VANDA (Jucând-o pe Venus): La revedere, prietene drag! Mã voi întoarce! (Ieșire

din rol) Și hop! Dispare!

THOMAS: Wau!

VANDA: Nu e rãu, nu? Poți sã pui așa fragmentul direct în piesã!

THOMAS: Da... adică... ca sã spunem așa, da... de ce nu... ! Cel puțin ideea! (Merge
la masă ca să scrie ideea)

VANDA: M-am gândit cã n-ar strica un accent stil Marlene Dietrich.

THOMAS: Da, merge foarte bine! Și îl pune într-o lumină nouă pe Kushemski!

VANDA: Da, face pe durul în miezul nopții cu Venus: "Nu, nu te vreau, târfã ce
ești", iar a doua zi dimineața cu Vanda face gen "Ia –mă! Ia-mă, te rog!"

THOMAS: Putem micșora lumina aici, apoi o reaprindem, e dimineața, cioc cioc
cioc – apare Venus deghizată în Vanda.

VANDA: Ca sã se rãzbune!

THOMAS: Da, e genial!

VANDA: Deci tu ești...?

THOMAS: Cum? Ce-ai spus...?

VANDA: Tu ești el? Kushemski - Novacek, Novacek - Kushemski.

THOMAS: Nu, nu sunt eu!

VANDA: Ai zis cã ai pus mult suflet în piesã. Poate ești Vanda...

THOMAS: Piesa n-are legãturã cu mine!

VANDA: Da,da, ești doar autorul...Ups, pardon, adaptatorul... Gen, "Dacã un critic
spune cã piesa e despre mine, îl omor!".

34
THOMAS: Am dreptul sã inventez personaje!

VANDA: Desigur, "Herr Doktor" Novacek. Și întâmplãtor gãsești personajele astea

într-un vechi roman sado-maso...

THOMAS: E o carte celebrã...

VANDA: Deci nu ai trăit propriul "moment neprevãzut" la 12 ani?

THOMAS: Nu!

VANDA: În bibliotecã...

THOMAS: Nu!

VANDA: Cu o pisicã...

THOMAS: Nu.

VANDA: Încã îți aștepți "marele moment"?

THOMAS: Nu aștept nimic! Cred cã relația celor doi e fascinantã, complexã,

bogatã.

VANDA: Ok...

THOMAS: Nu mai existã asemenea emoție în ziua de azi! Nimeni nu mai e copleșit
de o pasiune ca asta și nici nu mai există genul acesta de furie!

VANDA: Ar trebui sã-i cunoști pe câțiva dintre prietenii mei.

THOMAS: Ok... Foarte bine, dar nu mai înțeleg nimic. (Se întinde pe canapea -
Pauză)

VANDA: Deci logodnica ta nu te leagã de pat ca sã te biciuiascã?

THOMAS: Nu.

VANDA: Crezi că logodnicei tale nu i-ar plăcea?

35
THOMAS: Poți sã nu-i mai spui "logodnica"?

VANDA: Scuze! (Își ea un scaun și se așează lângă canapea. Îmbracă haina lui. Își pune
ochelarii lui. Psihanaliză) Ce crede "jumãtatea" ta despre piesã ?

THOMAS: Nu prea îi place.

VANDA: Îi e fricã sã nu se spunã cã e vorba de tine sau de ea?

THOMAS: Nu e vorba nici de mine nici de ea.

VANDA: Lãsă-mã sã ghicesc în legãturã cu a ta...

THOMAS: Marie-Cecile.

VANDA: Marie-Cecile. Pun pariu că e mai tânãrã ca tine. De familie bunã. A

crescut desigur într-o vilã frumoasã, cu grãdinã. Face windsurfing, îi plac fructele
de mare. E înaltã, destul de autoritarã, dar fãrã a fi dezagreabilã. Are o podoabã
capilarã impresionantã, picioare lungi și o frumoasã pereche de... ochi. O minte
strãlucitã... A fãcut studii la Paris la liceul "Louis le Grand", școala Normalã
Superioarã... Greșesc ?

THOMAS: Henry IV, ştiințe Economice şi Comerciale

VANDA: Are un doctorat?

THOMAS: Terminã o tezã în sociologie.

VANDA: Are un câine? Ia sã vedem... Aş spune un labrador. Îl cheamã... Are un

nume original, ceva intelectual. Bourdieu?

THOMAS: Derrida. Ai ceva culturã!

VANDA: Fac pariu cã e bogatã! Adicã un teatru cu o țeavă de încălzire pe mijloc

nu e chiar Teatrul Național.Da, e o familie cu bani! Am dreptate? Bineînţeles cã
am dreptate! Dar tu eşti artist! Asta a dat-o gata... Plus că te apreciază pentru
sensibilitatea ta. Poate ești primul tip sensibil pe care l-a cunoscut. Citește mult.
Aceleași cărți pe care le citești și tu. Vedeți aceleași spectacole de operă și balet și
alte prostii. Seara vã uitaţi pe Arte şi vorbiţi despre ultimele premii Goncourt, apoi
v-o puneţi liniştiţi. Nimic nu e mai bun pentru relaxare decât o partidã de sex
36
liniştitã. Dar o voce îţi rãsunã în minte... O voce care îţi cere ceva. Care vrea
altceva. Nu ştiu exact ce, dar rãsunã... Bum! Bum! Bum! Oricum, ești fericit. Îți
place de ea. Vă iubiţi aşa cum trebuie, și aveți o viaţã minunată uitându-vã pe Arte
şi vorbind despre premiile Goncourt. Apoi veţi face copii care vor face la fel ca voi
când vor crește. Și-apoi veţi muri.

THOMAS: Suntem chiar atât de transparenți?

VANDA: Cum zice piesa? ”Suntem cu toții explicabili dar rămânem inextricabili.”
Replica asta nu e din carte. Am verificat. Continuăm?

THOMAS: Da, sã continuãm.

VANDA: Întâlnirea din pãdurea de mesteceni?

THOMAS: Da... Ok... Sã zicem cã țeava e statuia lui Venus.

VANDA: Te salut, Afrodita!

(Ea se reâmbracă în rochia de epocă / El rearanjează decorul / Ea vine către el. Același
joc de la început cu nasturii rochiei de epocă dar de data asta e mult mai erotic)

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski - Aproape de urechea ei): Cred cã în strãfundul

inimii v-ar plãcea sã dominaţi un bãrbat.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Nu.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Poate chiar sã-l torturaţi...

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Nu!

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Recunoaşteţi!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Eu nu sunt aşa! Cum sã vã fac sã fiți raţional?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): La naiba cu rațiunea!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Severin, nu înțelegi? Nu vei fi niciodatã în

siguranţã în mâinile unei femei... oricare ar fi ea. (Ieșind din personaj) Replica asta e
atât de sexistă de-mi vine sã urlu!
37
THOMAS: Cum sã fie sexistã?

VANDA: "Nu vei fi niciodatã în siguranţã în mâinile unei femei"!

THOMAS: Dar aşa e în carte...

VANDA: Asta nu schimbã nimic! Cartea e sexistã!

THOMAS: Cartea nu e sexistã! Din contrã! Este...

VANDA: Un text clasic al literaturii mondiale! Asta voiai sã spui?

THOMAS: Nu chiar, dar...

VANDA: De fapt, toată povestea asta e un clişeu.

THOMAS: Ce clişeu?

VANDA: Pãi, dupã ce ia vreo douã la fund, brusc îi place sã fie biciuit şi legat!

THOMAS: Asta i s-a întâmplat!

VANDA: Dar ţie şi s-a întâmplat?

THOMAS: Nu!

VANDA: Atunci de unde ştii?

THOMAS: Pentru mine e o poveste despre doi oameni uniți pe vecie. Inimile le
sunt unite.

VANDA: Unite în perversiune.

THOMAS: Nu! Unite în pasiune!

VANDA: În pasiunea lui!

THOMAS: E o reacţie chimicã! Focul e aprins de întâlnirea dintre douã persoane!

38
VANDA: E vorba despre lupta dintre sexe, dintre clase. Vanda e o fatã adorabilã şi
inocentã care dã peste un mare pervers.

THOMAS: Nu înţelegei nimic!

VANDA: Vanda chiar spune: "M-aţi corupt!"

THOMAS: Dar dacã setea de dominare exista în ea, în stare latentă şi Kushemski e
cel care i-a trezit-o?

VANDA: Dar dacã e pur şi simplu o femeie? Piesa asta zici cã e un vechi manifest
misogin! O obligã sã joace un joc de putere, apoi o scoate ţap ispãşitor!

THOMAS: Nu e deloc aşa!

VANDA: Ba e exact aşa!

THOMAS: Cum anume?

VANDA: De exemplu finalul. Vanda îi cere grecului sã îl biciuiascã, îl pune pe

Kushemski sã şi-o ia în mânã şi totul e din vina ei, când de fapt el a vrut toate
astea? Eu cred cã micul Kushemski e atras de grec.

THOMAS: Nu înțeleg cum poţi fi atât de stupidã. Cum de o înțelegeţi atât de bine
pe Vanda, iar în legãturã cu tot restul sã fii atât de stupidã? Actriţã de doi bani!
(Merge spre culise) Ce proastã! Mă calci pe nervi... Mã calcã pe nervi! (Vanda își
strânge lucrurile, se dezbracă de rochia de epocă, o pune în geantă, își trage fusta și
corsetul din piele pe ea și părăsește scena / Thomas revine pe scenă) Îmi pare rãu!

VANDA: Poftim?

THOMAS: Îmi pare rãu, m-a luat valul.

VANDA: Da, dar ce a fost spus rãmâne spus.

THOMAS: Sã spunem atunci cã sensul piesei e "aveţi grijã ce vã doriţi".

VANDA: Când o zeiţã vã bate la uşã, aveţi grijã cum vã purtaţi cu ea! Ãsta e sensul
piesei. "Dacă vreți".

39
THOMAS: "Dacă vreți"... Care e expresia modernă pentru "Dacă vreți"?

VANDA: "Gen".

THOMAS: Dacã spui tu... (Thomas coboară de pe scenă și ajunge lângă ea. Are textul în
mână)

VANDA: Norocul tău e cã nu existã zeiţe, altfel ai fi în căcat.

THOMAS: Ok... bine, ai dreptate! Accept tot ce-mi spui. Putem sã continuãm? Te
rog!

VANDA (Îi ia textul din mână și începe să citească): Nu înțelegi cã nu vei fi în

siguranţã niciodatã în mâinile unei femei? Oricare ar fi ea.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Noi doi suntem aventurieri, Vanda. Noi

suntem exploratorii spiretelor, Noi...

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Ești bolnav. Ai fost otrãvit de contesã şi acum se

vãd efectele.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Adori efectele, la fel ca şi mine.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Nu.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Vã place sã aveţi putere asupra mea.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Nu.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Dorinţele tale îmi vor fi porunci. O sã vã

implor, o sã mã târãsc la picioarele tale. Faceţi cu mine ce vreţi!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Ești un vizionar nebun, un fanatic. Ai face orice

pentru a-ți îndeplini visul.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Tu ești visul meu.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Pleacă de lângã mine, Severin! Pânã nu e prea

târziu!

40
THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Mã iubești?

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Nu ştiu.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Atunci, află!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Cum?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Fãcând ce fac toţi îndrãgostiţii. Fă-mã sã sufãr!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Ideea mã dezgustã şi nu-mi place sã mã prefac. Nu
sunt mãtuşa ta, contesa. Eu sunt eu.

THOMAS: Repetă replica, provocându-l!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Nu sunt mãtuşa ta, contesa. Eu sunt eu!

THOMAS: Încã o datã!

VANDA: Ce vrei de la mine, Thomas? Nu sunt nenorocita de mãtuşã, eu sunt eu,

Vanda! Ce vrei?

THOMAS: Nu ştiu. Nu știu...

VANDA: Pentru cã nu mai e vorba de piesã.

THOMAS: Vreau mai mult.

VANDA: Ei bine, eu nu sunt ea. Sunt doar o târfă proastă care a venit aici pentru
un rol. Eu nu sunt mătușa ta, contesa, eu sunt eu. Cum ți se pare?

THOMAS: Da, e bine... E foarte bine...

VANDA: Nu pot sã joc rolul ãsta, e prea greu pentru mine.

(Începe să-și adune lucrurile)

THOMAS: Nu... Te rog, nu pleca! Mai rãmâi...

VANDA: Spune "te implor"!

41
THOMAS (Cade în genunchi în fața ei): Te implor!

VANDA: Nu ești deloc convingător!

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Nu înțelegi? Mã controlezi complet.

VANDA(Jucând-o pe Dunayev): Minţi! Nu eu am controlul, ci invers! Spui cã-mi

ești sclav, dar de fapt tu ești cel care mã domină! (Ieșire din personaj) Aşa e, nu?

THOMAS: Poftim? / Ce vrei să spui?

VANDA: Îi tot spune cã ea are controlul, dar de fapt el îl are! Cu cât i se supune
mai mult, cu atât o dominã! E ciudat!

THOMAS: E complex.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev - Mimează că scoate din corset un contract): Aici e

contractul despre care am vorbit. Spune cã mi te vei supune complet. Vei fi sclavul
meu. Vei renunţa complet la identitatea ta. Corpul, sufletul şi mintea ta îmi vor
aparţine. Pentru totdeauna! Semnaţi în josul paginii. Ei?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Credeam cã serviciile mele vor fi doar pe

durata unui an.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Cine stabilește termenii, tu sau eu?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Pot sã citesc contractul?

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): De ce? Nu ai încredere în mine? Semnează!

THOMAS: (Jucându-l pe Khusemski) Bine. (Își scoate din haină un stilou imaginar și
semnează – Vanda, îl ia, il împăturește și îl bagă înapoi în corset)

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): De-acum înainte îmi vei spune "Doamnã" şi îmi
vei vorbi numai când îţi dau eu voie. (Îi face semn ca unui -sclav- să-i care bagajele)
Îmi vei servi masa şi îmi vei aştepta ordinele pe hol. Dimineaţa o sã mã îmbraci,
iar seara o sã mã dezbraci. O sã îmi pui ciorapii şi pantofii. Te voi numi Thomas.

THOMAS: Dar e Gregoire în text.

42
VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Am schimbat. De acum te voi numi Thomas și vei
purta ţinuta valetului meu, cu însemnele casei mele.

THOMAS(Jucându-l pe Khusemski): Dar ca nobil...

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Ca nobil trebuie sã-ţi ţii cuvântul! Nu ai semnat un

contract în care scrie cã ești sclavul meu?

THOMAS(Jucându-l pe Khusemski): Sclavul dumneavoastră, nu valetul!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Nu vãd diferenţa.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): E un joc?

VANDA (Jucând-o pe Dunayev - Se deplasează spre scenă. Thomas o urmează): E ceea

ce sunt. Sunt încãpãţânatã, ambiţioasã şi lacomã iar când încep ceva merg pânã la
capãt. Cu cât întâmpin mai multã rezistenţã, cu atât mã încãpãţânez mai tare.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Dar în adâncul dumneavoastră, aveţi o naturã

nobilã!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Ce ştii tu despre natura mea, în afarã de ceea ce

presupui cã ştii?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Vã rog sã mã scuzaţi, sunt demn de dispreţ.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Dã-mi paşaportul şi banii tãi!

THOMAS (Surprins): Dar... (Își scoate portofelul. Ea îl ia și-i dă drumul în geantă)

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Dã-mi-le! Mâine plecãm la Veneţia. Eu o sã

cãlãtoresc la clasa întâi, iar tu la a treia.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): La clasa a treia?

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): O sã mãnânci şi ai să dormi cu servitorii. S-a

întâmplat ceva, Thomas?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Cum o sã se termine toate astea?

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Sã se termine? Nici nu am început!

43
THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Dar, Vanda...

VANDA: (Jucând-o pe Dunayev) Ea îl pãlmuieşte... (Mimează o palmă) Cine ți-a

permis să-mi spui așa?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Doamnă. Vă mulțumesc, Doamnă.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Apoi îl sãrutã... (Mimează un sărut) Îl mângâie pe

obraz. (Mimează o mângâiere) Te-am rãnit, dragule?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Da Doamnă, într-un mod minunat.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Ce ai aflat despre frumosul grec?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Îl cheamã Alexis, e conte.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): E frumos, nu-i aşa?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): E foarte atrăgător!

VANDA: Ţi-am spus eu cã lui Kushemski i-a cãzut cu tronc grecul... (Jucând-o pe
Dunayev) Sã îmi rezervi un loc în lojã lângã el la operã în seara asta. O să-i dau
ocazia să mă cunoască, și o să-l las să facă orice dorește cu mine.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Dar, Vanda...

VANDA(Jucând-o pe Dunayev): Linişte, câine! Adu-mi o nuia de mesteacãn!

THOMAS (Urcă pe scenă și-i aduce Vandei o nuia imaginară – aparte): Îi aduce
nuiaua...

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Auzi şuieratul ãsta? Îmi face nervii sã vibreze...
Am o singurã dorinţã: sã te aud gemând sub ploaia loviturilor, sã îl aud pe Herr
Doktor Kushemski implorându-mã, plângând ca o fetițã! Inima îmi tresaltã în
piept, aerul se încinge! (Mimează că îl biciuește) Ce mi-ai fãcut? Ce mi-ai fãcut?
Bla, bla, bla! Bla, bla, bla!

THOMAS: Cum adicã "bla, bla, bla"?

44
VANDA: Ce? Vanda se transformã brusc într-o vrãjitoare rea! Nervii îmi vibrează,
aerul e încins... De ce sã nu punem şi fulgere şi bãtãi de tobe, dacã tot e pe-aşa?
Tom, uite ce e: te plac mult. Chiar te plac. Dar scena asta e tâmpită rãu!

THOMAS (Nervos): Cum adicã tâmpită? Aşa e piesa! Piesa mea! E o piesã superbã
şi nimeni n-o sã-mi schimbe pãrerea! Nu ştii absolut nimic, și tocmai de aceea nu o
să-mi desființezi tu piesa, fie că joci sau nu în ea. (Se așează la birou) Așa că, du-te
dracului! Pizda măsii!
VANDA: Ok... Bine... Tu decizi... (Tunete)

VANDA: Ea scoate un cuţit şi i-l pune la gât... (Cuțitul e adevărat. Îl ia prin

surprindere) Doamne, cât de mult te detest!

THOMAS: Vanda, ce faci? Ce-i asta?

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Crezi cã nu ţi-am înţeles manevra? Crezi cã mã

poţi folosi, subjuga? Crezi că mă poți atrage în capcană?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Jur că niciodată nu am vrut asta!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Dacã ai şti ce senzaţie minunatã e să domini

bărbatul care te iubește... (Aruncă cuțitul) Ştii ceva? Cred cã o sã mã plâng la
Sindicatul Actorilor , fiindcă nu-mi spui dacã îmi dai rolul sau nu...

THOMAS: Mi-ar plăcea sã-ţi dau rolul...

VANDA: Asta îmi spui acum! Semnăm contractul?

(Sună telefonul)

THOMAS: Alo, da?

VANDA (Strigă): Du-te pizda mătii, Marie-Cecile!

THOMAS (La telefon): Nu, sunt încã aici. Mai am ceva de terminat.

VANDA: Chiar acum mă fute, Marie-Cecile! Mă fute în patru labe pe scenă! Ca un

labrador în cãlduri!

45
THOMAS (Merge în culise): Poți sã mãnânci fãrã mine...Vin şi eu! Da? N-a mai
rãmas fripturã de ieri? Te sun când plec şi vedem noi. Pe curând.

(Thomas se întoarce pe scenă. Vanda, întinsă pe canapea, vorbește la telefon)

VANDA: Da. Da, bine. Nu ştiu! Mã întorc când pot, ok? Du-te dracu'! Ciao! (Către
Thomas) Scuze.

THOMAS: Nu era nimeni la telefon, nu? Te prefăceai cã vorbești la telefon...

VANDA: Vorbeam cu "jumãtatea" mea.

THOMAS: Şi... cine e tipul?

VANDA: De ce crezi cã e un tip?

THOMAS: De ce te-ai prefãcut?

VANDA: De ce crezi asta?

THOMAS: Pentru cã nu ţi-a plãcut cã am rãspuns la telefon.

VANDA: Rãzbunare femininã, gen?

THOMAS: "Gen" ceva de genul ãsta, da.

VANDA: Ştii cã orice alt regizor ar fi sãrit de mult pe mine?

THOMAS: Înseamnã cã nu sunt "orice alt regizor".

VANDA: Mi-ai fi tras-o deja dacă ai fi crezut că îți merge!

THOMAS: Fals!

VANDA: Și dacã te-aş lãsa?

THOMAS: De unde ştii atâtea despre Marie-Cecile?

VANDA: O știu de la sală.

THOMAS: Mdaaa!
46
VANDA: Wau! Să știi că aratã trãsnet. Pe bune! Stãteam dezbrăcate la duș și
vorbeam chestii de fete. (Își scoate din geantă o oglindă și un ruj. Începe să se
machieze) Ea a zis că are un iubit, un tip destul de misterios, scriitor. Mi-a dat bani
ca sã te urmãresc. Sã descopãr cine eşti de fapt, dacã o iubeşti cu adevãrat, din
astea... Operaţiunea "Informații prenupţiale". Trebuie sã mã întâlnesc cu ea sã îi
dau un raport complet. Are intenţii serioase. Felicitãri!

THOMAS: Eşti incredibilã!

VANDA: Când îmi spune asta un bãrbat, întrevãd o capcanã.

THOMAS: Touche! Marie-Cecile nu face niciodatã duş la sală.

VANDA: Nu? Şi totuşi era... udã. Terminãm?

THOMAS: Da. Terminăm.

VANDA (Îi aruncă o vestă de valet): Pune-ți asta! (Jucând-o pe Dunayev): Thomas, m-
ai fãcut sã aştept.

THOMAS (Își intră în rolul de valet): Îmi pare rãu, doamnă! Curãţam argintãria.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Arãţi elegant în uniforma de valet.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Mulţumesc, doamnă.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Întoarce-te! Absolut irezistibil! Aproape aş putea

sã uit cã eşti doar un valet. Dar lipsește ceva, Thomas.

THOMAS: De unde e replica asta? Nu e în...

VANDA: Improvizez. Lipseşte ceva... (Își scoate zgarda de la gât și i-o pune lui)
Foarte şic! Piesa de rezistență. (Jucând-o pe Dunayev) Cum te simți?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Foarte plãcut, doamnă!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Aproape m-aş îndrãgosti de tine când te vãd

îmbrăcat așa. Ce e, de ce te uiți așa la mine?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Asta înseamnă că nu mă iubești?

47
VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Mă plictisești, te plângi tot timpul!

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): E contele? Sunteţi îndrãgostitã de el? Nu vã

iubeşte! Vã vrea aşa cum a vrut atâtea altele!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Câine, iar mârâi? Cum îţi permiţi sã-mi vorbeşti pe
tonul ãsta? Adu-mi cizmele!

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Da, doamnă.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Nu acolo. În geantã, idiotule!

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Da, doamnã.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): De acum, Thomas, vreau să-mi spui ”Stăpână”. E

mai degradant.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Da, stãpânã!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Îţi plac cizmele? (Sunt cizme lungi, din piele)

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Da, stãpânã!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Ai vrea sã le încalți?

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Da, stãpânã. (Vrea să le încalțe el)

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Pe picioarele mele, idiotule...

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Da, stãpânã.

(Ea își desface picioarele, el îngenunchează în fața ei, îi scoate pantofii și incepe să o
încalțe cu cizmele – Toată acțiunea are un aer foarte erotic)

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Sunt mulţumitã de tine, Thomas. S-ar putea sã-ţi
dau şi o bomboanã.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): Mai doriţi ceva, stãpânã?

48
VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Da, încã ceva. Sun-o pe Marie-Cecile şi spune-i cã
nu vii acasã.

THOMAS: Nu pot face asta.

VANDA: Nu? Nu poţi?

THOMAS: Nu. Nu pot... (Thomas scoate telefonul și o sună pe Marie-Cecile)

VANDA: Nu inventa pretexte stupide.

THOMAS: Alo... Marie-Cecile...

VANDA (Îi șoptește): Nu pot sã vin acasã în noaptea asta.

THOMAS: Nu pot sã vin acasã în noaptea asta.

VANDA: Fără scuze!

THOMAS: Nu pot sã-ţi spun de ce.

VANDA: "La revedere".

THOMAS: La revedere!

VANDA: Acum închide-ţi telefonul! (El îl închide. Ea îl aruncă ) Nu e minunat? Sã

fim aici împreunã... Locul ãsta e atât de plãcut... Atât de liniştit!

THOMAS: Sincer, nici nu mai ştiu unde sunt!

VANDA (Jucând-o pe Dunayev - Se așează pe canapea): Vino! Vino aici. Ia-mã în

braţe! (El se așează peste ea) Vezi? Preţ de o orã te pot lãsa sã-ţi imaginezi cã eşti
din nou liber. Pânã la urmã vei înţelege cã eşti ce vreau eu sã fii. Un animal. Un
obiect. Un nimeni.

THOMAS (Jucându-l pe Khusemski - Se retrage): Nu o sã permit asta. Nu o voi face.

Refuz.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): Ce?

49
THOMAS (Jucându-l pe Khusemski): V-am scris o scrisoare.

VANDA (Jucând-o pe Dunayev): O scrisoare? O scrisoare de adio cumva?

Degradarea pe care mi-ai cerut-o a devenit așadar insuportabilã? Degradarea pe
care mi-ai cerut-o... (Ieșire din personaj) Nu reușesc sã joc fragmentul ãsta! Nu cred
cã se poate întâmpla așa.

THOMAS: Cum adicã?

VANDA: Tu cum vezi scena asta?

THOMAS: Pãi, e... Care e replica lui?

VANDA: "V-am scris o scrisoare".

THOMAS (Imitând-o pe Vanda): O scrisoare... O scrisoare de adio cumva?

Degradarea pe care mi-ai cerut-o...

VANDA: Întinde-te aici. (Thomas îi ia locul Vandei pe canapea. Ea îl privește)

THOMAS(Jucând-o pe Dunayev): Degradarea pe care mi-ai cerut-o ți-a devenit

așadar insuportabilã? Probabil porți scrisoarea la tine de câteva zile și îți este fricã
sã mi-o arãți. Unde e? Hai, aratã-mi capodopera! Vreau să mă distrez!

VANDA: E grozav, Tom! Ești tare! Ar trebui s-o joci pe Vanda!

THOMAS: Nu!

VANDA: Ba da! Fii Vanda! O înțelegi mai bine ca mine. (Se apropie de el, îi
aranjează părul )Tu ai creat-o. O știi din interior.

THOMAS: Nu îi știu replicile.

VANDA: Sigur că le știi! (Tunete)

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Ai grijã, Thomas!

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): Mã strãduiesc, stãpânã!

50
THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Ia asta de pe mine și adu-mi blana. (Vanda îi
scoate haina de valet)

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): Da, stãpânã!

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Și pregãtește o sticlã de șampanie și douã cupe.

Contele Alexis trebuie sã soseascã dintr-o clipã în alta.

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): Da, stãpânã...

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Poți sã pleci!

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): Blana dumneavoastră, stãpânã! Vã veți cãsãtori

cu contele Alexis, stãpânã?

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Nu o sã te mint, Thomas: omul ãsta îmi dă fiori!

VANDA: Excelent! Stai! Stai jos! (Scoate din geantă -ruj- și îl machiază)

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): E prezent în gândurile mele și nu reușesc sã-l

alung... mă face să sufăr dar ador suferința. (Ea îi scoate tenișii și îi pune pantofii ei)

VANDA: Ridicã-te și vino mai în fațã! (Merge în centrul scenei)

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Dacã mã cere în cãsãtorie, voi spune "da". Din
inimã.

VANDA: Ești magnific!

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Știi cã e gelos pe tine? I-am spus totul despre noi.

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): Te-a lovit?

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Da.

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): Și l-ați lãsat?

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Da, și a fost sublim.

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): Mai intens!

51
THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Da, și a fost sublim!

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): Și mai intens! Aruncați-i-o în fațã!

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Da! Și a fost sublim!

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): Cândva ai fost o zeiță, acum ești moartă după
acest manechin. După această imitație de bărbat.

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Nu ai dreptul să mă acuzi de nimic. Ai vrut

cruzime și ți-am dat-o. Dacă-mi place să torturez, e din cauza ta nu a mea. Tu m-ai
făcut așa!

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): O să vă ucid pe amândoi!

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Ce e melodrama asta, Thomas?

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): O sã vã ucid pe amândoi! O sã vã smulg inimile

și o sã le arunc la câini!

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev - Cade în genunchi): Omoară-mă Thomas! Omoară-

mă! Cum de mai poți continua să mă iubești? M-am purtat îngrozitor cu tine!

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): Vrei să spui că totul a fost doar un joc? Că nimic
nu a fost adevãrat?

THOMAS(Jucând-o pe Dunayev): Micul meu prostuț... (Îl scoate din sân și mimează că
îl rupe) Thomas, nu ți-ai dat seama? Nu ai văzut cât de greu mi-a fost să te rănesc?
Am făcut toate astea ca să te salvez. Ca să-ți arăt cât de mult te iubesc. Să te
vindec. Eu sunt cea care trebuie legată și biciuită!

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): Asta îți dorești, nu?

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Da, te implor! Fă cu mine ce vrei! Promite-mi cã

nu mã veți pãrãsi!

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): Nu te voi pãrãsi, îți promit! (Îl apucă de zgardă și
îl duce ca pe un câine până la „falus„)

52
THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): O, Thomas, cât te iubesc. Te-am iubit și te-am
dorit din prima clipă în care te-am văzut.

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): În picioare! (Îl leagă de țeavă)

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Nu ți-am spus pentru că nu sunt... ceea ce par.

Sunt slabă. Eu sunt eu.

VANDA (Jucându-l pe Khusemski): Mâinile!

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Visez la asta din clipa când te-am întâlnit!

VANDA: Mai tare!

THOMAS (Jucând-o pe Dunayev): Rănește-mă! Umilește-mă! Degradează-mă!

VANDA: Bine, bine! E într-adevãr bine! E genial. Dar știi care-i problema, Tomy?
Oricum o aranjezi, oricum o joci, piesa asta e degradantă. E o insultă. O
pornografie!

THOMAS: Ce tot spui? Despre ce vorbești? Vanda...

VANDA: Uită-te la tine! O târfă fără apărare, oferindu-se unui bărbat: "Bate-mă ,
Rănește-mă, Umilește-mă, sunt doar o femeie!"

THOMAS: Bãga-mi-aș! (Încearcă să se dezlege) Vanda... (Ea îi dă o palmă. De data

asta adevărată)

VANDA: Mulțumește-mi!

THOMAS: Mulțumesc.

VANDA: Mulțumesc...

THOMAS: Mulțumesc, stãpânã!

VANDA: Ai crezut cã poți s-o amețești pe micuța actriță tâmpitã? Sã-ți atingi prin
ea scopurile bolnave?

THOMAS: Nu!
53
VANDA: Sã-ți construiești un mic Frankenstein feminin? Ai crezut cã mã poți
umili? (Tunete)

THOMAS: Nu, Vanda! Îți jur! (Ea îi mai trage o palmă) Mulțumesc, stãpânã!

VANDA: Mulțumesc, zeițã!

THOMAS: Mulțumesc... zeițã! Fir-ar!

VANDA: O, bacante din Cadmeea! Sã dansãm în ritmul lui Bacchus!

Dansăm gloria zeilor! Dansăm gloria lui Dionysos!
Salutare Bacantelor!
Salutare Bacantelor!
Salutare, femeilor curajoase ale Tebei!

(Tunete. Vanda merge la pupitru și micșorează lumina)

THOMAS: La naiba...

VANDA (Luminându-i fața cu o veioza): Cum e lumea ta acum? Nu mai e așa sigură,
nu?

THOMAS: La Naiba...

VANDA: Senzații tari? ”Nu mai vedem genul ăsta de furie în zilele noasatre”!

THOMAS: De ce ai venit aici?

VANDA: Am fost vreodată aici?

(Vanda poartă o blană reală)

THOMAS: Cine ești?

VANDA: Știi cine sunt. Spune-o!

THOMAS: Te salut, Afrodita...

VANDA: Mai tare...

54
THOMAS: Te salut Afrodita!

(Tunete puternice)

VANDA: ” Și Dumnezeu l-a pedepsit, dându-l pe mâna unei femei”.

Tunete puternice. Heblu.

VENUS IN FURS

NECESAR RECUZITĂ – SPECTACOL:

Țeavă din Sistemul de Încălzire / 1 Canapea / 2 Mese / Scaune diferite forme / 2 Veioze /
Filtru Cafea / Pahare Carton / Casetofon / Reflectoare / Ventilator / -Butaforii- /

RECUZITĂ CONSUMABILĂ: Cafea / Gumă de mestecat / Țigări

NECESAR RECUZITĂ –

Carte „Venus înveșmântată în blană” – Masoch

Carte Poștală , Semn de carte ” Venus la oglindă” – Tițian
Geantă diplomat / Fotografii A4 - portrete / Mapă program / Ochelari de vedere / Stilou /
Telefon Mobil / Portofel

NECESAR GARDEROBĂ: Blue-Jeans / Cămașă / Sacou / Trenci / Teniși

NECESAR RECUZITĂ –

Geantă mare Voaiaj / Umbrelă / Carte „Venus înveșmântată în blană” / Fotografie +

C.V. / Telefon mobil / Make-up: Ruj, Fard pentru ten, Oglindă / Cuțit / Zgardă /

NECESAR GARDEROBĂ:

55