„MINCIUNA”

Branislav Nusic
Personaje:
● Naratorul
● dna Vida
● dna Persida
● dl Iuba
● funcționarii (cred că putem să-l luăm numai pe soțul Miței)
● dna Mița

Sugestie costume: V-aș recomanda să nu vă chinuiți cu haine de epocă. Mi degrabă să încercați

ținute mai adulte: paltoane, căciuli de blană, botine cu toc, băieții: pantaloni eleganți, palton,
pălărie, pantofi/ghete de iarnă mai elegante. Iar pentru scena V (care e în casă): bărbatul să intre
în casă, deci haine groase și dacă se dezbracă, eventual un sacou și o cămașă și Mița o rochie
simplă, un șorț, șoșoni, părul prins. (astea sunt sugestii, voi vă puteți juca mai mult cu costumele
 Scena I
În Piața Sfatului, lângă fântâna arteziană.

Naratorul: Am vrut să aflu cât îi trebuie unei minciuni ca să înconjoare orașul și sub ce formă se
întoarce ea din nou la acela care a lansat-o. Și am reușit să fac acest lucru în felul următor:
alaltăieri, exact la orele 10 și 17 dimineața, am întâlnit-o pe doamna Vida lângă fântâna
arteziană de pe terazie (de șters), m-am apropiat numaidecât de ea, am întrebat-o de sănătate și
așa, într-o
doară, am adăugat: „Dumneavoastră ați auzit desigur de cazul domnului Mircovici?”

Vida: Nu! Da’ ce s-a întâmplat?

Naratorul: Ah! Păi se zice că se desparte de nevastă-sa…

Vida: Imposibil! Ar fi cu totul surprinzător! Trăiau așa de bine. (pauză) Și din ce pricină?

Naratorul: Ehe, nu se știe nimic. Se pare că nici nu există o cauză, ci, pur și simplu, nu se mai pot
suporta unul pe altul. Li s-a urât cu căsnicia.

Tranziție: Vida care merge pe stradă.

Scena II
Vida și Persida se întâlnesc pe o străduță de lângă Piața Sfatului.

Vida: Doamna Persida!

Persida: Da?

Vida: Doamna Persida! Draga mea, bine că te văd (gâfâind). Ai auzit desigur?

Persida: Ce să aud, doamna Vida?

Vida: Că Mircovici se desparte de nevastă-sa.

Persida: Nu se poate!

Vida: Eh, cum nu se poate? Nu mai stă cu el. A dus-o azi de dimineață la mamă-sa.

Persida: Nu mai spune! Dar de ce?

Vida: Cauza nu se știe. Se pare că din pricina locotenentului ăluia…

Persida: Ahaa…

Vida: Asta trebuie să fie, că doar nu s-au despărțit că li s-a urât cu căsnicia.

Persida: (râzând) Desigur! (pauză) Ei, una ca asta n-aș fi crezut-o niciodată. La revedere,
doamna Vida, la revedere.

Vida: La revedere!

Tranziție: Persida care merge pe Republicii, intră în magazin. Aici v-aș recomanda să încercați
să filmați în magazinul Pebs, fetele sunt de treabă și cred că vă vor lăsa să filmați câteva minute
în magazin.

Scena III
Persida și domnul Iuba se întâlnesc în magazin.

Persida: Bonjour, domnule Iuba!

Iuba: Sărut-mânușițele, doamnă Persida!

Persida: Sunt tare supărată pe dumneata, domnule Iuba!

Iuba: Și de ce, mă rog?

Persida: Ei, mai și întrebi… Dar cum aș putea să nu fiu supărată? Ai fost ieri pe la mine, ai
trăncănit despre câte și mai câte, dar nu mi-ai spus ceea ce era mai important.

Iuba: Și mă rog, ce anume?

Persida: Eh, dumneata știai desigur că Mircovici se desparte de nevastă-sa.

Iuba: Doamne ferește, habar n-am!

Persida: Cum se poate, când tot orașul vuiește?! (încet) Vezi, nu e ceva obișnuit; (cu voce
indignată) E un tărăboi nemaipomenit! A alungat-o pur și simplu pe femeie de acasă, din cauza
unui locotenent.

Iuba: Nț! Nț! Nț!

Persida: Da, l-a surprins în casă, cu martori…

Iuba: EI!

Persida: ...și a fost un adevărat scandal. (pauză) Ei, nu știu tot ce a fost și cum a fost, însă a fost
un roman întreg…

Iuba: EI!

Persida: ...da, îți spun, un roman întreg! Caută să afli amănunte și vino după-masă sau mâine
să-mi povestești.

Iuba: Așa am să și fac! (cu încântare) Chiar acum mă duc la birou și o să aud acolo totul. Eu
lucrez într-o cameră cu trei funcționari însurați. Ei trebuie să fi aflat ceva de la nevestele lor.
(pauză) Sărut-mâinile, la revedere!
Persida: (râzând) Numai să nu uiți să vii să-mi povestești.

Iuba: Păi cum o să uit?

Tranziție: domnul Iuba intră în încăperea unde este celălalt funcționar.

Scena IV

Aici ar trebui un decor care să pară că e seara băieților. Undeva la o masă, poate ceva mâncare
pe masă, o bere.

Cei trei funcționari stau, probabil, la o masă. Se aud foșnăieli.

Iuba: Domnilor! Domnilor!

Funcționarii la unison: Ă? Ce e?

Iuba: Știe careva dintre dumneavoastră ceva în legătură cu chestiunea „Mircovici”?

Funcționarii la unison: Ce chestiune?

Iube: Păi, în legătură cu divorțul… sau nu știți nimic?

Funcționarii la unison: Nu știm nimic. Hai, hai așază-te aici cu noi la cafea.

Iuba: Și e ceva extrem de interesant! Ascultați despre ce e vorba: un locotenent s-a îndrăgostit de
nevasta lui Mircovici (râde; se intensifică susotelile funcționarilor). În sfârșit, amănuntele nu
interesează. Principalul este că alaltăieri, locotenentul a intrat în casă pe fereastră (sunet de dispreț
al funcționarilor), iar Mircovici cu doi martori a dat buzna pe ușă… A fost și duel, ieri dimineață…
adică… adică, n-a fost; are să fie. De fapt, n-aș putea să vă spun precis, însă știu numai atât, că
Mircovici și-a luat nevasta de mână și a dus-o la mă-sa, spunându-i: „Poftim, ți-am adus fata!”
Funcționarii la unison: (pe fundal) Ce vorbești, mă?

Tranziție: cum funcționarul merge/ ajunge acasă, descuia ușa, intră în casă.

Scena V

Mie îmi dau senzația că sunt soț și soție. Scena asta ar merge filmată în casă, într-o sufragerie/
bucătărie.

Funcționar: Închipuiește-ți, Mițo…

Mița: Ei?

F: Cine ar fi putut una ca asta despre Mircovicioaia?

Mița (surprinsă): Care Mircovicioaia?

F: Păi, cum? N-o știi?

Mița: O știu. Și ce?

F: Cine ar fi putu să-și închipuie că e o femeie așa de stricată...

Mița (îl întrerupe): Vai, ce spui?

F: Da, de zece ori a prins-o bărbatu-su cu un altul, însă i-a dat drumul, ca să nu se facă de râs.
Dar n-a mai putut răbda; a alungat-o, a dus-o ieri cu jandarmii în automobil la mă-sa și i-a spus:
„Poftim! Așa mamă, așa fiică”.

Mița: Imposibil!
F: E, e un roman întreg, un roman întreg.

Mița: Dar cine?

F: Un locotenent îmbrăcat în haine civile a intrat în casă și ieri a fost duel, iar locotenentul a fost
rănit.

Mița: Unde a fost rănit?

F: Nu știu, se pare că numai l-a zgâriat puțin sau, dacă nu mă înșel, i-a retezat un deget.

Mița râde.

Aici nu mai e nevoie de tranziție filmată, se poate face direct decupaj filmic și să se treacă din nou
la narator.
Scena VI
Înapoi în față fântânii (ca să se creeze o structură circular: unde începe se și termină)

Naratorul este singur pe scenă.

N: Doamna Mița rămase împietrită. Dar nu numai doamna Mița, dar și doamna Leposava și
doamna Jela, nevestele celorlalți doi funcționari însurați. Fiindcă și ei au povestit acasă în timpul
mesei această întâmplare. După-masă, îndată ce și-au expediat bărbații la birou, dna Mița, dna Jela
și dna Leposava s-au îmbrăcat și au pornit fiecare prin mahalaua ei. Parcă s-ar fi vorbit, așa au
împărțit orașul. Și au umblat așa, din casă în casă. Dar cine ar fi putut să le urmărească? (pauză)
Eu m-am luat după ele, să număr măcar pe la câte case trec, însă de la un timp le-am pierdut urma.
Dar am putut observa că stăpâna fiecărei case în care intrau ele se îmbrăca numaidecât și, după ce
le conducea, pornea și ea în vizite. Astfel, vestea despre scandalul Mircovici s-a răspândit ca
fulgerul. Se poate afirma că, în chip aproximativ, în după-amiaza aceea, între orele trei și cinci, au
ieșit 272 de femei să facă vizite și să transmită noutatea despre întâmplarea cu Mircovici. (pauză)
Spre seară sau mai exact la orele șase și 24 de minute, am întâlnit-o din nou pe doamna Vida,
doamna căreia la orele 10 și 17 minute îi comunicasem prima minciuna mea. Se întorcea de la un
jur-fix, Și când mă văzu, plesni cât putu din palme.

Vida intră în scenă.

Vida: Pentru Dumnezeu, de ce nu mi-ați spus totul de vreme ce ați avut amabilitatea să-mi
comunicați o noutate atât de interesantă? A trebuit să aflu de la alții amănuntele.

N: Amănuntele, nu le știu nici eu. Povestiți-mi, vă rog, mă interesează foarte mult.

Vida: Ascultați cum stau lucrurile. Am aflat chiar acum, la jur-fix, la doamna Julca, de la o
doamnă care știa toată povestea. Vasăzică, locotenentul acela Iosif și doamna Mircovici se iubea
dinainte de măritișul ei…

N: Aha!

Vida: … eh, bărbatu-su a închis ochii, crezând că s-a îndreptat, dar locotenentul continua să vină
la ea. Însă nu putea să fie prins, deoarece se deghiza când în femeie care, chipurile, căuta slujbă,
când în coșar care a venit să curețe coșurile, până s-a aflat totul…

N: Extraordinar!

Vida: Se spune că Mircovici a observat în patul său urme de coșar (pauză; N fluieră surprins) și
atunci l-a prins în casă și, cât și bate din palme, s-a adunat o mulțime de oameni, iar vreo 20 de
jandarmi au înconjurat casa. Mircovici și-a bătut groaznic nevasta, i-a ciufulit toată frizura, a urcat-
o cu ajutorul jandarmilor într-o trăsură și i-a dus-o plocon mă-sii, pe care a scuipat-o în față. A
doua zi, s-a retezat cu locotenentul și i-a retezat toate cele zece degete. De la mâini, da.
Locotenentul, fără degete, a și fost degradat. Asta e ceea ce am auzit și am primit asigurări că,
într-adevăr, așa stau lucrurile.

Tranziție: Vida pleacă mai departe. De filmat de la spate cum pleacă, naratorul rămâne singur.
 Scena VII
Tot în fața fântânii.

N: Ne-am despărțit. Proba reușise de minune. În opt ore și șapte minute, o minciună este capabilă
să molipsească orașul. Și ați văzut în ce formă; în ce formă am lansat-o eu și în ce formă mi-a
întors-o doamna Vida. Chiar în aceeași seară, i-am văzut pe domnul și doamna Mircovici;
mergeau la braț și discutau vesel și mulțumiți despre fericirea lor casnică.

Extra, ar fi drăguț ca în scena asta să treacă un el și o ia la braț când zice replica: mergeau la
braț și discutau vesel și mulțumiți despre fericirea lor casnică.