Teste Chirurgie Generală-90552

Teste pentru examenul la disciplina
„Chirurgie Generală”
Asepsia şi antisepsia
1. CS. Ce reprezintă asepsia?
a) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea aerului în sala de operaţie
b) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor în plagă
c) *Un complex de măsuri, orientate spre prevenirea pătrunderii microorganismelor în plagă
d) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea instrumentelor chirurgicale
e) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor prin metode fizice
2. CS. Ce reprezintă antisepsia?
a) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea aerului în sala de operaţie
b) *Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor în plagă
c) Un complex de măsuri, orientate spre prevenirea pătrunderii microorganismelor în plagă
d) Un complex de măsuri, orientate spre sterilizarea instrumentelor chirurgicale
e) Un complex de măsuri, orientate spre distrugerea microorganismelor prin metode fizice
3. CM. Indicaţi etapele dezvoltării antisepsiei.
a) *Perioada antisepsiei listeriene
b) Perioada antisepsiei clasice
c) *Perioada antisepsiei empirice
d) *Perioada antisepsiei contemporane
e) *Perioada antisepsiei prelisteriene
4. CS. Cine este fondatorul antisepsiei contemporane?

a) Ernest Bergmann
b) Kurt Schimmelbusch
c) Hippocrate
d) Louis Pasteur
e) *Joseph Lister
5. CS. Ce antiseptic a fost utilizat de către Joseph Lister pentru distrugerea

microorganismelor în plagă?
a) Cloramina
b) Alcoolul etilic 96%
c) *Acidul carbolic
d) Sublimatul
e) Furacilina
6. CM. Din care considerente Lister a intrat în istoria chirurgiei ca fondator al antisepsiei?
a) *Pe baza cercetărilor lui L. Pasteur a presupus, că cauza complicaţiilor septice în chirurgie
sunt bacteriile
b) *A elaborat în premieră un complex unic de luptă cu infecţia în chirurgie
c) A descoperit microorganismele şi a stabilit corelaţia acestora cu patologiile chirurgicale
infecţioase
d) A sintetizat penicilina şi a utilizat-o pentru prima dată în chirurgie
e) A fundamentat pricipiile de autoclavarea a materialului de pansament
7. CM. Indicaţi metodele existente ale antisepsiei.

a) *Antisepsia mecanică
b) Antisepsia endogenă
c) *Antisepsia biologică
d) Antisepsia profilactică
1
e) Antisepsia antimicrobiană
8. CM. Indicaţi metodele antisepsiei.

a) Antisepsia exogenă
b) Antisepsia aerogenă
c) Antisepsia fiziologică
d) *Antisepsia fizică
e) *Antisepsia chimică
9. CS. Ce tip de antisepsie se utilizează cel mai frecvent în chirurgie?

a) Antisepsia fizică
b) Antisepsia biologică
c) Antisepsia mecanică
d) *Antisepsia mixtă
e) Antisepsia chimică
10. CS. "Tot ce contactează cu plaga trebuie să fie steril" este legea fundamentală a:
a) Antisepsiei
b) Sterilizării
c) *Asepsiei
d) Antibioticoterapiei
e) Dezinfecţiei
11. CM. Asepsia presupune:

a) *Profilaxia infecţiei prin aer şi picături
b) *Profilaxia infecţiei de contact
c) *Profilaxia infecţiei prin implantare
d) Profilaxia infecţiei nozocomiale
e) Profilaxia infecţiei prin continuitate
12. CS. În ce constă toaleta plăgii?

a) Plaga este incizată, marginile, pereţii şi fundul plăgii se excizează în limitele ţesuturilor
sănătoase
b) Plaga se prelucrează cu un jet de lichid sub presiune, ce înlătură corpii străini, puroiul şi
microorganismele
c) *Cu pensa şi o globulă de tifon se înlătură exudatul purulent şi masele necrotice de pe
suprafaţa plăgii
d) Se efectuează lavajul continuu al plăgii
e) Plaga este tamponată cu o meşă de tifon îmbibată cu peroxid de hidrogen
13. CM. Care dintre manipulaţiile chirurgicale enumerate se referă la antisepsia mecanică?
a) *Prelucrarea plăgii cu lichid sub formă de jet
b) Tamponarea plăgii purulente cu meşe de tifon
c) Instalarea drenajului activ
d) *Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
e) *Deschiderea abcesului postinjecţional
14. CS. La antisepsia mecanică se referă:

a) Lavajul plăgii cu soluţie de dioxidină
b) Drenarea plăgii cu un tampon de tifon
c) *Excizia ţesuturilor necrotizate
d) Administrarea interferonului
e) Aplicarea pansamentului steril pe plagă
2
15. CM. Ce caracterizează corect prelucrarea chirurgicală primară a plăgii?
a) Se efectuează, când în plagă s-a dezvoltat deja procesul purulent
b) Cu pensa şi o globulă de tifon se înlătură exudatul purulent şi masele necrotice libere de pe
suprafaţa plăgii
c) *Constă în incizia plăgii, excizia marginilor, pereţilor şi fundului plăgii în limitele ţesuturilor
sănătoase
d) *Se efectuează nu mai târziu de 12 ore după lezare
e) Constă în hemostază şi aplicarea pansamentului aseptic pe plagă pentru prevenirea infectării
acesteia
16. CS. Marginile şi fundul unei plăgi infectate au fost excizate. Ce tip de antisepsie s-a
utilizat?
a) Chimică
b) Fizică
c) Biologică
d) *Mecanică
e) Mixtă
17. CM. Ce măsuri chirurgicale se referă la antisepsia mecanică?

a) *Prelucrarea chirurgicală secundară a plăgii
b) Drenarea plăgii
c) *Deschiderea focarului purulent
d) *Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
e) Spălarea plăgii
18. CM. La metodele de antisepsie fizică în tratamentul plăgilor se referă:

a) *Utilizarea soluţiei hipertonice
b) *Drenarea
c) Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
d) Utilizarea peroxidului de hidrogen
e) *Utilizarea tampoanelor de tifon
19. CM. La metodele de antisepsie fizică se referă:

a) *Iradierea plăgii purulente cu laser cu energie mare
b) *Cavitaţia ultrasonică a plăgii purulente
c) Chimioterapia focarului purulent
d) *Radioterapia focarului purulent
e) Revizia plăgii purulente cu o sondă butonată
20. CS. Ce este comun între principiul de acţiune al materialului de pansament higroscopic
şi cel al soluţiei hipertonice?
a) Usucă plaga, ceea ce crează condiţii nefavorabile pentru multiplicarea bacteriilor
b) Au acţiune bactericidă asupra microorganismelor în plagă
c) Înlătură mecanic corpii străini, puroiul şi microorganismele din plagă
d) *Sporesc eliminarea exudatului din plagă
e) Ameliorează oxigenarea ţesuturilor plăgii
21. CM. Selectaţi metodele de drenare a plăgilor:

a) *Drenare cu lavaj continuu
b) *Pasivă
c) Fracţionată
d) *Activă
3
e) Continuă
22. CS. Drenarea activă a focarului purulent presupune:

a) *Crearea presiunii negative la capătul extern al tubului de dren
b) Crearea presiunii pozitive la capătul extern al tubului de dren
c) Administrarea sorbenţilor în plagă, care absorb activ toxinele
d) Instalarea drenului în regiunea unghiului inferior al plăgii
e) Efectuarea lavajului continuu al focarului patologic
23. CM. Drenarea cu lavaj continuu al focarului purulent presupune:

a) Instalarea drenului în regiunea unghiului inferior al plăgii
b) *Plasarea a două tuburi de dren în plagă
c) Crearea presiunii negative la capătul extern al tubului de dren
d) *Lavajul continuu prin dren al focarului patologic cu soluţii de antiseptice
e) Aspirarea periodică prin dren al conţinutului din focarul patologic
24. CM. Enumeraţi metodele suplimentare de antisepsie fizică:

a) *Cavitaţia ultrasonică
b) Utilizarea bacteriofagilor
c) *Diatermia
d) Utilizarea substanţelor ce conţin carbon (sorbenţii)
e) *Utilizarea laserului chirurgical cu energie înaltă
25. CM. Iradierea cu raze ultraviolete este eficientă în caz de:

a) Abcese şi flegmoane
b) Plăgi purulente adînci
c) *Plăgi superficiale
d) *Erizipel, forma eritematoasă
e) *Ulcere trofice de diversă etiologie
26. CM. La antisepsia chimică se referă utilizarea:

a) Anatoxinelor
b) Antibioticelor
c) *Coloranţilor
d) Analgezicelor
e) *Oxidanţilor
27. CM. Indicaţi antisepticele chimice din grupa halogenilor.

a) *Polividon
b) Lizoform
c) *Soluţia de cloramină
d) *Soluţia alcoolică de iod
e) *Betadina
28. CM. Indicaţi antisepticele chimice, utilizate pentru prelucrarea plăgii.

a) Metronidazol
b) Cidex
c) *Clorhexidina
d) *Peroxid de hidrogen
e) *Betadina
29. CS. Acidul boric se aplică de elecţie local în:

a) Infecţia specifică tuberculoasă
4
b) Infecţia stafilococică
c) Infecţia gram-negativă, condiţionată de colibacili
d) *Infecţia pioceanică, condiţionată de Pseudomonas aeruginosa
e) Infecţia anaerobă neclostridiană
30. CS. Indicaţi antisepticul utilizat local (topic) cu acţiune bactericidă şi mecanică:
a) Soluţia de furacilină
b) Soluţia de permanganat de caliu
c) Soluţia de dioxidină
d) *Soluţia de peroxid de hidrogen
e) Soluţia de alcool etilic
31. CM. Afirmaţiile corecte referitoare la metronidazol sunt:

a) Reprezintă un antibiotic cu spectru larg de acţiune
b) *Este eficient contra protozoarelor şi anaerobilor
c) Se utilizează local în plăgi purulente şi cavităţi
d) *Se indică intravenos şi per os
e) *Reprezintă un antiseptic chimic
32. CM. Enumeraţi antisepticele ce pot fi administrate extern (topic) şi sistemic (per os sau
parenteral)?
a) *Dioxidina
b) *Metronidazol
c) Soluţia alcoolică de Iod
d) *Nitrofuranii
e) Clorhexidina
33. CS. Sterilizarea eficientă a materialelor din polietilenă se realizează:

a) Prin fierbere
b) *Cu ajutorul razelor gama
c) Prin flambare
d) În poupinel
e) În autoclav
34. CM. Spre deosebire de antiseptice, dezinfectantele se utilizează pentru:

a) *Prelucrarea instrumentelor chirurgicale
b) Prelucrarea mînilor chirurgului înainte de operaţie
c) Prelucrarea cîmpului operator
d) *Prelucrarea încăperilor spitaliceşti
e) Prelucrarea cavităţilor purulente
35. CM. Indicaţi principiile antibioticoterapiei raţionale.

a) Se preferă administrarea enterală a antibioticelor
b) *Este obligatorie aprecierea sensibilităţii microflorei la antibiotice
c) *Este necesară combinarea antibioticelor cu spectru de acţiune diferit
d) Este necesară administrarea dozelor terapeutice minimale
e) *Trebuie efectuată conform indicaţiilor stricte
36. CM. Cum se va efectua corect antibioticoterapia în cazul internării unui pacient cu
infecţie chirurgicală severă?
a) Nu se vor indica antibiotice pacienţilor cu maladii concomitente ale ficatului şi rinichilor din
motivul pericolului efectului toxic al acestora asupra organelor interne
5
b) *Este necesar de a efectua imediat analiza bacteriologică a conţinutului din plagă sau focarul
de infecţie pentru aprecierea sensibilităţii microflorei la antibiotice
c) Antibioticele trebuie indicate doar după obţinerea rezultatului antibioticogramei, considerînd
sensibilitatea şi rezistenţa microorganismelor
d) *Este necesară indicarea imediată, în mod empiric, a dozelor standard de antibiotice cu
spectrul larg de acţiune
e) Pînă la identificarea sensibilităţii microorganismelor la antibiotice se vor indica preparate
antibacteriene în doze terapeutice minimale
37. CS. În cazul necesităţii tratamentului antibacterian de lungă durată, pentru evitarea
dezvoltării rezistenţei la preparate, acestea trebuie schimbate la fiecare:
a) 1-2 zile
b) *5-7 zile
c) 10-12 zile
d) 14-21 zile
e) 1 lună
38. CM. Enumeraţi complicaţiile antibioticoterapiei:

a) Dereglări hormonale
b) *Disbacterioza
c) *Reacţii alergice
d) *Formarea suşelor de microorganisme rezistente
e) *Acţiune toxică asupra organelor interne
39. CM. Enumeraţi metodele antisepsiei biologice:

a) *Utilizarea locală a bacteriofagului
b) Prelucrarea plăgii cu soluţie de peroxid de hidrogen
c) Drenarea plăgii
d) Administrarea enterală a sulfanilamidelor
e) *Administrarea intramusculară a antibioticelor
40. CS. Care este efectul serurilor curative la bolnavii cu infecţie chirurgicală?
a) *Administrarea anticorpilor contra agenţilor cauzali ai infecţiei pentru imunizarea pasivă a
bolnavilor
b) Posedă efect bactericid şi bacteriostatic asupra microorganismelor
c) Conţin virusuri, capabile să se multiplice în celulele bacteriene şi să provoace moartea
acestora
d) Administrarea dozei minimale de microorganisme pentru stimularea elaborării anticorpilor
proprii contra bacteriilor
e) Stimulează imunitatea nespecifică
41. CS. Care este efectul bacteriofagilor administrat bolnavilor cu infecţie chirurgicală?
a) Administrarea anticorpilor contra agenţilor cauzali ai infecţiei pentru imunizarea pasivă a
bolnavilor
b) Stimulează mecanismele rezistenţei nespecifice a organismului la infecţie
c) *Conţin virusuri, capabile să se reproducă în celulele bacteriene şi să provoace moartea
acestora
d) Administrarea dozei minimale de microorganisme pentru stimularea producerii anticorpilor
proprii contra bacteriilor
e) Stimularea imunităţii nespecifice
42. CS. Care este acţiunea vaccinelor şi anatoxinelor la bolnavii cu infecţie chirurgicală?
6
a) Administrarea anticorpilor către agenţii cauzali ai infecţiei pentru imunizarea pasivă a
pacienţilor
b) Posedă efect bactericid şi bacteriostatic direct asupra microorganismelor
c) Conţin virusuri, capabile să se reproducă în celulele bacteriene, provocînd moartea acestora
d) *Administrarea unei doze minimale de antigeni microbieni pentru stimularea sintezei
anticorpilor proprii
e) Stimulează imunitatea nespecifică
43. CM. Ce preparate se referă la antiseptice biologice cu acţiune directă?

a) Anatoxina tetanică
b) *Serul antigangrenos
c) Т-activin
d) *Gama-globulina antistafilococică
e) *Bacteriofagul combinat
44. CM. Ce preparate se referă la antiseptice biologice cu acţiune indirectă?

a) *Anatoxina tetanică
b) Serul antigangrenos
c) *Т-activin
d) Gama-globulina antistafilococică
e) Bacteriofagul combinat
45. CM. Acţiunile fermenţilor proteolitici în caz de proces infecţios în plagă sunt
următoarele:
a) *Antiinflamatorie
b) Distrugerea microorganismelor
c) Efect analgezic local
d) *Curăţarea plăgii de ţesuturi necrotice şi fibrină
e) *Antiedematoasă
46. CM. Infecţia endogenă poate cauza supuraţia plăgii postoperatorii pe cale:
a) Prin contact
b) *Limfogenă
c) Aerogenă şi prin picături
d) *Hematogenă
e) Prin implantare
47. CM. Indicaţi acţiunile necesare ale chirurgului în timpul pregătirii către operaţie.
a) *Prelucrarea şi delimitarea câmpului operator cu lenjerie sterilă
b) Sterilizarea materialului de sutură
c) *Prelucrarea mâinilor
d) *Îmbrăcarea mănuşilor
e) *Îmbrăcarea măştii
48. CM. Ce zone de sterilitate se disting în blocul operator?

a) *Zona regimului limitat
b) *Zona sterilităţii absolute
c) Zona regimului nesteril
d) *Zona sterilităţii relative
e) *Zona regimului spitalicesc general
49. CS. Cît de frecvent se efectuează curăţenia generală în sala de operaţie?

a) Zilnic
7
b) O dată în două zile
c) O dată în trei zile
d) *O dată în săptămînă
e) O dată în lună
50. CS. Nivelul acceptat de contaminare microbiană a aerului în sala de operaţie constituie:
a) <100 agenţi patogeni/m3
b) *<200 agenţi patogeni/m3
c) < 300 agenţi patogeni/m3
d) < 400 agenţi patogeni/m3
e) <500 agenţi patogeni/m3
51. CM. Indicaţi metodele de profilaxie a infecţiei prin aer şi picătură în sala de operaţie:
a) *Iradierea aerului cu raze ultraviolete
b) Prelucrarea cîmpului operator
c) *Identificarea şi sanarea purtătorilor de agenţi bacterieni printre personalul medical
d) *Ventilarea încăperii
e) *Purtarea măştilor chirurgicale
52. CM. Sursele infecţiei de contact în chirurgie sunt:

a) *Mâinile chirurgului
b) Suprafaţa mesei de operaţie
c) *Materialul de pansament şi lenjeria
d) *Instrumentele chirurgicale
e) Materialul de sutură
53. CM.Enumeraţi metodele fizice de sterilizare ce se utilizează în asepsia contemporană:

a) *Sterilizarea cu aer fierbinte uscat
b) *Sterilizarea cu vapori sub presiune (autoclavarea)
c) *Sterilizarea prin iradiere
d) Sterilizarea gazoasă
e) Sterilizarea cu soluţii antiseptice
54. CM. Selectaţi metodele chimice de sterilizare ce se utilizează în asepsia contemporană:

a) Sterilizarea cu aer fierbinte uscat
b) Sterilizarea cu vapori sub presiune (autoclavarea)
c) Sterilizarea prin iradiere
d) *Sterilizarea cu soluţii antiseptice
e) *Sterilizarea gazoasă
55. CM. Instrumentele chirurgicale metalice de regulă sunt sterilizate prin:

a) *Vapori sub presiune (autoclavare)
b) *Aer fierbinte uscat
c) Fierbere
d) Radiaţie ionizantă
e) Plasarea în soluţie de peroxid de hidrogen de 6%
56. CS. Sterilizarea instrumenteleor chirurgicale metalice în pupinel se petrece în următorul

regim (timpul + temperatura):
a) 1 oră la 120 °С
b) 1 oră la 130 °С
c) 1 oră la 150 °С
d) *1 oră la 180 °С
e) 1 oră la 200 °С
8
57. CS. Sterilizarea instrumentelor chirurgicale optice (laparoscop) se efectuează prin:
a) Scufundarea în soluţia de Betadină
b) Sterilizarea prin vapori sub presiune
c) Scufundarea în soluţia de peroxid de hidrogen 3%
d) *Scufundarea în soluţia de glutaraldehidă (“Cidex”)
e) Sterilizarea cu aer fierbinte uscat
58. CS. Fiind închisă casoleta Schimmelbusch păstrează sterilitatea conţinutului timp de:
a) 6 ore
b) 12 ore
c) 24 ore
d) 48 ore
e) *72 ore
59. CM. Când orificiile laterale ale casoletei Schimmelbusch cu material de pansament sunt
deschise atunci:
a) Conţinutul casoletei este steril
b) *Conţinutul casoletei nu este steril
c) *Casoleta se află la etapa de pregătire pentru sterilizare
d) Casoleta se află la etapa de transportare după sterilizarea în autoclav
e) Se efectuează controlul sterilităţii conţinutului casoletei
60. CS. Cum se efectuează prelucrarea mâinilor chirurgului cu soluţie de alcool etilic?
a) Cu soluţie de alcool 96% – o dată timp de 1 minut
b) Cu soluţie de alcool 96% – de 2 ori cîte 1 minut
c) *Cu soluţie de alcool 70% – de 3 ori cîte 1 minut
d) Cu soluţie de alcool 70% – de 4 ori cîte 1 minut
e) Cu soluţie de alcool 40% – de 5 ori cîte 1 minut
61. CM. Indicaţi regulile de prelucrare a cîmpului operator:

a) Regiunile mai murdare (poluate) se prelucrează în primul rind
b) *Pielea din regiunea câmpului operator se prelucrează cu antiseptic pe o arie mult mai largă
decât incizia preconizată
c) *Pielea câmpului operator se prelucrează dinspre locul inciziei spre periferie
d) *Epilarea din regiunea câmpului operator trebuie efectuată nemijlocit înainte de intervenţie
e) *Se efectuează 3 badijonări
62. CM. Prelucrarea câmpului operator cu soluţii antiseptice trebuie efectuată în timpul
următoarelor etape ale operaţiei:
a) *Înaintea aplicării suturilor pe piele
b) *Înaintea efectuării inciziei pielii
c) Înainte de incizia peretelui unui organ cavitar
d) *Înainte de delimitarea câmpului operator cu lenjerie sterilă
e) *După aplicarea suturilor pe piele
63. CM. Care afirmaţii caracterizează just infecţia prin implantare?

a) *Implantarea materialului chirurgical infectat conduce întotdeauna la dezvoltarea infecţiei
b) Implantarea materialului chirurgical infectat foarte rar conduce la dezvoltarea infecţiei
c) *Infecţia prin implantare de regulă este rezistentă la terapia antibacteriană
d) Diagnosticul clinic al infecţiei prin implantare nu prezintă dificultăţi
e) *Tratamentul de regulă necesită înlăturarea implantului infectat
64. CM. Indicaţi sursele infecţiei prin implantare în chirurgie.

a) Mănuşile chirurgicale
9
b) *Materialul de sutură
c) Mînile chirurgului
d) Suprafaţa mesei de operaţie
e) *Plasa sintetică pentru plastie în caz de hernii ale peretelui abdominal
65. CS. Unica metodă admisibilă de sterilizare a materialului de sutură în prezent este:
a) Fierberea
b) Autoclavarea
c) Plasarea în alcool 96°
d) Iradierea cu raze ultraviolete
e) *Radiaţia ionizantă
66. CM. Prin ce se caracterizează metoda directă de control a sterilităţii?

a) Este cea mai rapidă
b) *Este cea mai exactă
c) *Trebuie efectuată o dată în 7-10 zile
d) Se efectuează prin utilizarea antipirinei
e) Trebuie să se efectueze zilnic
67. CM.Curăţenia în sala de operaţii se efectuează:

a) * În timpul operaţiei
b) * La sfîrşitul zilei de lucru
c) *După fiecare operaţie
d) Curăţenie generală o dată în 2 săptămîni
e) Curăţenie generală o dată în lună
68. CM. Prin ce se caracterizează metoda indirectă de control a sterilităţii?

a) Este cea mai exactă
b) Indică asupra prezenţei sau absenţei microorganismelor
c) *Se utilizează doar pentru controlul calităţii sterilizării termice
d) Permite aprecierea gradului de contaminare bacteriană
e) *Se utilizează în timpul fiecărei sterilizări
69. CS. Ce reprezintă infecţia nozocomială?

a) *Infectarea bolnavului în timpul spitalizării sau în urma tratamentului
b) Infecţia specifică (tuberculoza, actinomicoza, sifilisul)
c) Noţiune convenţională, ce semnifică patologiile infecţioase ce au condiţionat spitalizarea în
staţionar
d) Patologii chirurgicale purulente ale ţesuturilor moi cu localizare tipică
e) Patologii ale căilor respiratorii superioare, ca sursă a infecţiei endogene
70. CM. Selectaţi principiile de bază ale asepsiei:
a) *Sterilizarea materialului şi controlul acestei sterilizări
b) *Pregătirea mînilor echipei de operaţie
c) *Pregătirea bolnavului şi a cîmpului operator
d) *Pregătirea sălii de operaţii
e) Pregătirea utilajelor de anestezie
71. CM. Sterilizarea instrumentelor chirurgicale include următoarele etape:
a) *Decontaminarea instrumentelor
b) *Spălarea instrumentelor
c) Încălzirea la roşu
d) *Sterilizarea propriu-zisă
e) *Uscarea instrumentelor
Hemoragia și hemostaza
10
72. CM. Hemoragia arterială se caracterizează prin:
a) *Sînge de culoare roşie purpurie
b) *Revărsarea în jet pulsatil a sîngelui
c) *Pierdere sangvină progresivă cu dezvoltarea anemiei acute
d) Revărsarea sîngelui sub formă de flux continuu, nepulsatil
e) Sînge de culoare roşie întunecată
73. CM. Hemoragia venoasă se caracterizează prin:

a) Sînge de culoare roşie purpurie
b) Revărsarea în jet pulsatil a sîngelui
c) Scurgere difuză uniformă, omogenă, de pe toată suprafaţa lezată
d) *Revărsarea sîngelui sub formă de flux continuu, nepulsatil
e) *Sînge de culoare roşie întunecată
74. CM. Hemoragia capilară se caracterizează prin:

a) Sînge de culoare roşie purpurie
b) Revărsarea în jet pulsatil a sîngelui
c) *Scurgere difuză uniformă, omogenă, de pe toată suprafaţa lezată
d) Revărsarea sîngelui sub formă de flux continuu, nepulsatil
e) *Caracter mixt arterio-venos
75. CS. După principiul anatomic hemoragia parenchimatoasă se referă la:

a) Arterială
b) Venoasă
c) *Capilară
d) Erozivă
e) Externă
76. CM. Indicaţi mecanismele posibile de dezvoltare a hemoragiei.

a) *Leziunea mecanică a peretelui vascular
b) *Distrugerea peretelui vascular de către un proces patologic
c) *Sporirea permeabilităţii peretelui vascular
d) Creşterea presiunii arteriale
e) Distrugerea peretelui vascular sub acţiunea factorului termic
77. CS. Termenul “hemoragie per rhexin” semnifică:

a) Hemoragie ca urmare a sporirii permeabilităţii peretelui vascular
b) *Hemoragie ca urmare a leziunii mecanice a vasului
c) Hemoragie ca urmare a eroziei vasului
d) Hemoragie ca urmare a diminuării coagulării sîngelui
e) Hemoragie ca urmare a sporirii presiunii sangvine
78. CS. Termenul “hemoragie per diabrosin” semnifică:

a) Hemoragie ca urmare a derapării ligaturii de pe vas
b) Hemoragie ca urmare a creşterii permeabilităţii peretelui vascular
c) *Hemoragie ca urmare a erodării vasului
d) Hemoragie ca urmare a diminuării coagulabilităţii sangvine
e) Hemoragie ca urmare a leziunii mecanice a vasului
79. CS. Termenul “hemoragie per diapedesin” semnifică:

a) Hemoragie ca urmare a eroziei vasului
b) *Hemoragie ca urmare a creşterii permeabilităţii peretelui vascular
c) Hemoragie ca urmare a leziunii mecanice a vasului
11
d) Hemoragie ca urmare a diminuării coagulabilităţii sangvine
e) Hemoragie ca urmare a sporirii coagulabilităţii sangvine
80. CM. Drept cauze nemijlocite ale “hemoragiei per diabrosin” pot servi:
a) *Inflamaţia supurativă
b) *Tumoarea malignă
c) *Distrucţia ulceroasă
d) Vasculita hemoragică
e) Avitaminozele
81. CM. Drept cauze nemijlocite ale “hemoragiei per diapedesin” pot servi:
a) Inflamaţia supurativă
b) Tumoarea malignă
c) *Sepsisul
d) *Vasculita hemoragică
e) *Avitaminozele
82. CM. Către hemoragiile interne se referă:

a) *Hemoragia din ulcerul gastric
b) *Hematomul intermuscular
c) Hemoragia din plaga tăiată a gambei
d) *Hemoragia pulmonară
e) *Hemoragia în cavitatea articulară
83. CM. Care dintre hemoragiile enumerate se referă la cele interne intracavitare?
a) *Hemoragia în cavitatea peritoneală în caz de întrerupere a sarcinii extrauterine
b) *Hemoragia în cavitatea pleurală
c) Hemoragia uterină
d) Hemoragia în vezica urinară
e) *Hemoragia în cavitatea pericardului cu tamponada cordului
84. CM. Către hemoragiile interne intraluminale se referă:

a) Hemoragia în cavitatea pleurală
b) Hemoragia în cavitatea pericardului cu tamponada cordului
c) *Hemoragia în lumenul bronşic
d) Hematomul intracerebral
e) *Hemoragia din ulcerul duodenal
85. CM. Către manifestările hemoragiei interne intratisulare se referă:

a) *Peteşia
b) *Purpura
c) *Echimoza
d) *Hematomul
e) Hemartroza
86. CM. Hemoragiile interne sunt:

a) *Hemoperitoneum
b) Hemobilie
c) Epistaxis
d) *Hemartroză
e) Hemoptizie
87. CS. Purpura reprezintă:
12
a) Pată mică (cu diametrul de 1-3 mm) roşie sau violetă pe piele, condiţionată de eruperea unui
capilar de calibru mic
b) *Pată roşie sau violetă intradermală cu diametrul de la 3 până la 10 mm, ce nu devine palidă
în timpul compresiunii
c) Hemoragie la nivel de piele sau mucoasă cu dimensiuni peste 1 cm
d) Acumulare delimitată de sânge fluid sau coagulat, înafara vaselor sanguine, în profunzimea
ţesuturilor
e) Acumularea sângelui fluid sau coagulat, înafara vaselor sanguine, în cavitatea pericardului
88. CS. Echimoza reprezintă:

a) O pată mică (cu diametrul de 1-3 mm) roşie sau violetă pe piele, condiţionată de eruperea
unui capilar de calibru mic
b) O pată roşie sau violetă intradermală cu diametrul de la 3 până la 10 mm, ce nu devine palidă
c) *Hemoragie la nivel de piele sau mucoasă cu dimensiuni peste 1 cm
d) Acumulare delimitată de sânge fluid sau coagulat, înafara vaselor sangvine, în profunzimea
ţesuturilor
e) Acumularea sîngelui fluid sau coagulat, înafara vaselor sangvine, în cavitatea pericardului
89. CS. Hematomul reprezintă:

a) O pată mică (cu diametrul de 1-3 mm) roşie sau violetă pe piele, condiţionată de eruperea
unui capilar de calibru mic
b) O pată roşie sau violetă intradermală cu diametrul de la 3 până la 10 mm, ce nu devine palidă
c) Hemoragie la nivel de piele sau mucoasă cu dimensiuni peste 1 cm
d) *Acumulare delimitată de sânge fluid sau coagulat, înafara vaselor sangvine, în profunzimea
ţesuturilor
e) Acumularea sîngelui fluid sau coagulat, înafara vaselor sangvine, în cavitatea pericardului
90. CS. După timpul de apariţie hemoragia primară se dezvoltă:

a) În primele ore după lezarea vasului
b) *Imediat după lezarea vasului
c) După supuraţia plăgii
d) În timpul transportării accidentatului spre staţionar, ca urmare a derapării (alunecării) ligaturii
de pe vas
e) În timpul transportării accidentatului spre staţionar, ca urmare a detaşării şi migrării trombului
din lumenul vasului
91. CM. Selectați cauzele hemoragiei secundare precoce:

a) *Detaşarea şi migrarea trombului din lumenul vasului
b) Leziunea peretelui vascular
c) *Alunecarea ligaturii de pe vas
d) Procesul inflamator
e) Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
92. CS. După timpul de apariţie hemoragia secundară tardivă se dezvoltă:

a) În primele zile după lezarea vasului
b) Nemijlocit după lezarea peretelui vascular
c) *După supuraţia plăgii
d) În timpul transportării accidentatului spre staţionar, ca urmare a alunecării ligaturii de pe vas
e) În primele zile după traumatism, ca urmare a sporirii permeabilităţii peretelui vascular
93. CM. Selectați cauzele hemoragiei secundare tardive:
13
a) Ruptura spontană a vasului
b) *Procesul inflamator în plagă
c) Alunecarea ligaturii de pe vas
d) Creşterea permeabilităţii peretelui vascular
e) *Erodarea peretelui vascular
94. CS. După evoluţie hemoragiile se împart în:

a) *Acute şi cronice
b) Primare şi secundare
c) Grave, de gravitate medie şi uşoare
d) Arteriale, venoase şi capilare
e) Externe şi interne
95. CS. Semnele clinice de şoc includ următoarele, cu excepţia:

a) Scăderea TA (sistolice < 90 mmHg şi TA medii < 50-60 mmHg)
b) Tahicardie
c) Tahipnee
d) *Creşterea debitului urinar cu poliurie
e) Alterarea stării de conştienţă, până la comă
96. CS. În condiţii fiziologice obişnuite în sistemul venos se află:

a) 5-7,5% din volumul de sânge circulant
b) 15-20% din volumul de sânge circulant
c) 30-50% din volumul de sânge circulant
d) 55-60% din volumul de sânge circulant
e) *70-75% din volumul de sânge circulant
97. CM. Indicaţi consecinţele hemoragiei, ce prezintă pericol pentru viaţa bolnavului.
a) Sporirea oxigenării sângelui
b) Hemodiluţia
c) *Scăderea volumului de sânge circulant
d) *Hipoxia organelor de importanţă vitală
e) Eliberarea hormonilor corticosuprarenalei
98. CM. În caz de hemoragie diminuarea tensiunii arteriale şi stimularea baroreceptorilor la

nivel de sinus carotid şi arcul aortei conduc la:
a) *Amplificarea tonusului venos
b) *Sporirea volumului de sânge circulant
c) *Apariţia tahicardiei
d) *Centralizarea hemodinamicii
e) Sechestrarea sângelui
99. CM. Căror factori se datorează menținerea sau chiar o ușoară creștere a tensiunii
arteriale în faza de început a hemoragiei?
a) *Vasoconstricției periferice
b) *Mobilizarea sângelui din depozite (ficat, splină, mușchi)
c) Acumulării de CO2
d) Unei oxigenări deficitare a țesuturilor
e) Hipoxiei cerebrale
100. CM. Indicaţi reacţiile de compensare ale organismului în faza iniţială a hemoragiei.
a) *Amplificarea tonusului venos
b) *Eliberarea eritrocitelor din depou
14
c) *Tahicardia
d) Sechestrarea sîngelui
e) *Hiperventilarea
101. CM. Centralizarea hemodinamicii în caz de hemoragie se caracterizează prin:

a) *Diminuarea lumenului arteriolelor pielii, pulmonilor, organelor tractului gastro-intestinal
b) *Volumul sangvin de bază este direcţionat prin şunturile arteriovenoase, ocolind reţeaua
capilară
c) *Circuitul prin vasele coronariene şi cele cerebrale nu suferă
d) Sporirea frecvenţei şi volumului mişcărilor respiratorii
e) Reţinerea lichidului în organism din contul diminuării diurezei
102.CM. Indicaţi semnele generale ale hemoragiei.

a) *Tahicardia
b) Melena
c) *Paliditatea tegumentelor
d) Voma cu sînge
e) *Hipotonia
103.CM. Indicaţi simptomele locale ale hemoragiei.

a) *Melenă
b) Vertij
c) *Vomă cu sînge
d) *Hemoptizie
e) Creşterea frecvenţei respiratorii (tahipnee)
104.CM. Indicaţi simptomele locale ale hemoragiei esofagiene sau gastrice.

a) *Voma cu sânge
b) Epistaxisul
c) Hematuria
d) Hemoptizia
e) *Melena
105.CM. Care dintre simptomele enumerate indică asupra hemoragiei din intestinul gros?
a) *Scaun cu sânge (hematochezie)
b) Vomă cu sânge
c) *Scaun cu striuri sanguine
d) Hematurie
e) Vomă cu conţinut “zaţ de cafea”
106.CM. Indicaţi cauzele posibile ale hemoperitoneului.

a) *Ruptura ficatului
b) Hemoragia din tumoarea vezicii urinare
c) *Eruperea anevrismului de aortă abdominală
d) Hemoragia din varicele esofagiene în caz de ciroză hepatică
e) *Sarcina extrauterină întreruptă
107.CS. În caz de hemoperitoneu se determină:

a) Dispnee, tahipnee, matitatea sunetului percutor, diminuarea respiraţiei
b) Tahicardie, cianoza tegumentelor, turgescenţa venelor cervicale, diminuarea zgomotelor
cardiace
c) *Durere şi mărirea în volum a abdomenului, simptomele de iritare a peritoneului
d) Mărirea în volum şi durerea la nivel de articulaţie, poziţia forţată a extremităţii
e) Bradicardie, asimetria feţei, anizocorie
15
108.CS. În caz de hemartroză se determină:
a) Dispnee, tahipnee, matitatea sunetului percutor, diminuarea respiraţiei
b) Tahicardie, cianoza tegumentelor, turgescenţa venelor cervicale, diminuarea zgomotelor
cardiace
c) Durere şi mărirea în volum a abdomenului, simptomele de iritare a peritoneului
d) *Mărirea în volum şi durerea la nivel de articulaţie, poziţia forţată a extremităţii
e) Bradicardie, asimetria feţei, anizocorie
109.CM. Severitatea hemoragiei este reflectată prin următorii parametri de laborator:

a) *Eritrocitele sîngelui
b) Leucocitele sîngelui
c) *Hemoglobina sangvină
d) *Hematocritul
e) Trombocitele sangvine
110.CM. Ce metode diagnostice sunt indicate pentru confirmarea hemotoracelui?

a) Bronhoscopia
b) *Radiografia cutiei toracice
c) *Toracocenteza
d) Laparocenteza
e) Electrocardiografia
111.CS. Ce metodă de diagnostic este indicată pentru confirmarea hemoragiei gastrice?

a) Laparocenteza
b) *Fibrogastroduodenoscopia
c) Colonoscopia
d) Bronhoscopia
e) Examenul ultrasonografic
112.CM. Ce metode diagnostice sunt indicate pentru confirmarea hemoragiei intraarticulare?

a) *Artroscopia
b) Laparoscopia
c) Laparocenteza
d) *Puncţia articulaţiei
e) Radiografia articulaţiei
113.CM. Ce metode diagnostice sunt indicate pentru confirmarea hemoragiei

intraperitoneale?
a) Bronhoscopia
b) Fibrogastroduodenoscopia
c) *Puncţia fornixului posterior al vaginului la femei
d) Radiografia panoramică a abdomenului
e) *Laparoscopia
114.CM. Indicaţi cele trei faze ale procesului de coagulare a sângelui.

a) Adeziunea şi agregarea eritrocitelor
b) Liza şi degradarea cheagului fibrinic
c) *Vasoconstricţia (spasmul vasului lezat)
d) *Activarea cascadei plasmatice de coagulare
e) *Adeziunea şi agregarea trombocitelor
115.CM. Formarea cheagului plachetar se produce datorită acţiunii următorilor factori:

a) *Factorul tisular (tromboplastina)
16
b) *Spasmul vasului lezat
c) *Trombocitele sîngelui
d) Protrombina plasmatică
e) Fibrinogenul plasmatic
116.CS. Calea intrinsecă a hemostazei plasmatice este iniţiată prin activarea:

a) *Factorului Hageman
b) Factorului tisular
c) Factorului Stuart-Prower
d) Factorului fibrinostabilizant
e) Protrombinei
117.CS. Calea extrinsecă a hemostazei plasmatice este iniţiată prin activarea:

a) Factorului Hageman
b) *Factorului tisular
c) Factorului Stuart-Prower
d) Factorului fibrinostabilizant
e) Protrombinei
118.CS. Ce factor de coagulare al sîngelui este activat la finele atît a căii extrinseci, cît şi a
celei intrinseci de hemostază plasmatică?
a) Factorul Hageman
b) Factorul tisular
c) *Factorul Stuart-Prower
d) Factorul fibrinostabilizant
e) Protrombina
119.CM. Care dintre fenomenele enumerate se referă la calea comună a hemostazei

plasmatice?
a) Conversia plasminogenului în plasmină
b) *Stabilizarea cheagului fibrinic
c) *Conversia protrombinei în trombină
d) *Formarea fibrinei din fibrinogen
e) Adeziunea şi agregarea trombocitelor
120.CM. Indicaţi metodele de hemostază provizorie.

a) Substituirea segmentului vascular lezat (protezarea)
b) *Compresia digitală a vasului hemoragic în plagă
c) *Aplicarea garoului hemostatic
d) *Aplicarea pansamentului compresiv
e) *Flexia maximală a extremităţii lezate
121.CM. Indicaţi principiile aplicării corecte a garoului hemostatic.

a) *Garoul se aplică doar în caz de hemoragie arterială semnificativă
b) *În cazul aplicării corecte a garoului dispare pulsul pe arterele periferice
c) *Este necesară indicarea pe o etichetă specială a timpului când a fost aplicat garoul
d) Garoul se aplică nemijlocit pe piele pentru o compresiune mai intensă
e) Distal de garoul corect aplicat extremitatea devine roşietică
122.CS. Cu scop de hemostază provizorie garoul hemostatic se aplică pe extremitate pe un

termen de pînă la:
a) O oră
b) *90 minute
17
c) Trei ore
d) Patru ore
e) 45 minute
123.CM. Către metodele de hemostază definitivă se referă:

a) Aplicarea pensei hemostatice pe vas
b) *Protezarea segmentului vascular lezat
c) *Suturarea defectului vascular
d) Aplicarea garoului hemostatic Esmarch
e) *Embolizarea endovasculară a vasului
124.CM. Ce metode de hemostază se referă la cele definitive?

a) Aplicarea garoului hemostatic
b) Compresiunea digitală a vasului hemoragic
c) *Înlăturarea organului lezat
d) *Coagularea cu argon-plasmă
e) *Ligaturarea vasului în plagă
125.CM. Metodele de hemostază definitivă, în funcţie de natura metodelor aplicate, sunt

divizate în:
a) *Mecanice
b) *Fizice
c) *Chimice
d) *Biologice
e) Artificiale
126.CS. Către metodele mecanice de hemostază definitivă se referă:

a) Aplicarea adezivului fibrinic
b) Utilizarea criochirurgiei cu azot lichid
c) *Suturarea vasului hemoragic
d) Electrocoagularea monopolară a vasului
e) Sclerozarea ţesuturilor cu etanol
127.CM. Indicaţi metodele fizice de hemostază definitivă.

a) Ligaturarea vasului
b) Ligaturarea venelor varicoase ale esofagului cu inele de cauciuc
c) Aplicarea pansamentului compresiv
d) *Utilizarea bisturiului cu ultrasunete (harmonic scalpel)
e) *Electrocoagularea vasului
128.CM. Indicaţi metodele chimice de hemostază definitivă.

a) *Aplicarea locală a soluţiei de adrenalină
b) Coagularea prin radiofrecvenţă
c) Utilizarea buretelui hemostatic
d) Aplicarea topică a trombinei
e) *Injectarea endoscopică a etanolului
129.CM. Indicaţi metodele biologice de hemostază definitivă.

a) Administrarea intravenoasă a soluţiei de clorură de calciu
b) Stentarea endoscopică a vasului
c) *Aplicarea adezivului fibrinic
d) Diatermocoagularea bipolară
e) *Aplicarea topică a buretelui hemostatic pe bază de colagen
18
Grupele sanguine şi hemotransfuzia
130.CМ. Cine a descoperit grupele sangvine?
a) V.A.Iurevici
b) *K.Landsteiner
c) N.K.Rozengart
d) *J.Jansky
e) А.Wiener
131.CМ. Factorul Rhesus a fost descoperit de?

a) V.A.Iurevici
b) *K.Landsteiner
c) N.K.Rozengart
d) J.Jansky
e) *А.Wiener
132.CМ. Principiile moderne ale transfuziologiei sunt:

a) *Reducerea indicaţiilor la hemotransfuzie
b) Extinderea indicaţiilor la hemotransfuzie
c) *Utilizarea largă a substituienţilor sangvini
d) Preferinţa către transfuzia sîngelui integru
e) *Refuzul practic complet de la transfuzia directă de sînge
133.CS. Ce reprezintă grupa sangvină?

a) Un complex de antigeni leucocitari
b) Un complex de imunoglobuline
c) *Un complex de antigeni eritrocitari
d) Antigeni trombocitari
e) Antigeni transplantaţionali
134.CМ. Prima grupă sangvină se caracterizează prin:

a) Prezenţa pe suprafaţa eritrocitelor a antigenului B
b) Prezenţa pe suprafaţa eritrocitelor a antigenului A
c) *Lipsa pe suprafaţa eritocitelor a antigenilor A şi B
d) *Prezenţa în plasmă a anticorpilor α şi β
e) Lipsa în plasmă a anticorpilor α şi β
135.CМ. A doua grupă sangvină se caracterizează prin:

a) Prezenţa pe suprafaţa eritrocitelor a antigenului B
b) *Prezenţa pe suprafaţa eritrocitelor a antigenului A
c) Lipsa pe suprafaţa eritocitelor a antigenilor A şi B
d) Prezenţa în plasmă a anticorpilor α
e) *Prezenţa în plasmă a anticorpilor β
136.CМ. A treia grupă sangvină se caracterizează prin:

a) *Prezenţa pe suprafaţa eritrocitelor a antigenului B
b) Prezenţa pe suprafaţa eritrocitelor a antigenului A
d) *Prezenţa în plasmă a anticorpilor α
e) *Lipsa în plasmă a anticorpilor β
137.CМ. A patra grupă sangvină se caracterizează prin:

a) *Prezenţa pe suprafaţa eritrocitelor a antigenului B
b) *Prezenţa pe suprafaţa eritrocitelor a antigenului A
19
d) Prezenţa în plasmă a anticorpilor α şi β
e) *Lipsa în plasmă a anticorpilor α şi β
138.CМ. Legea lui Ottenberg:

a) *Permite transuzia de sînge de grupa II unui recipient cu grupa de sînge IV
b) *Permite transuzia de sînge de grupa I unui recipient cu grupa de sînge II
c) Afirmă că aglutinogenii eritrocitari din sîngele donatorului sunt diluaţi în patul sangvin al
pacientului şi nu aglutinează cu aglutininele recipientului
d) *Afirmă că aglutininele plasmei din sîngele donatorului sunt diluate în patul sangvin al
pacientului şi nu aglutinează cu eritocitelele recipientului
e) *Este valabilă în cazul transfuziei unei cantităţi mici de sînge (mai puţin de 500ml)
139.CS. Recipient «universal» (conform legii lui Ottenberg) sunt consideraţi deţinătorii:
a) Grupei sangvine I
b) Grupei sangvine II
c) Grupei sangvineIII
d) *Grupei sangvine IV
e) Grupei sangvine I şi IV
140.CS. Donator «universal» (conform legii lui Ottenberg) sunt consideraţi deţinătorii:
a) *Grupei sangvine I
b) Grupei sangvine II
c) Grupei sangvineIII
d) Grupei sangvine IV
e) Grupei sangvine I şi IV
141.CМ. Indicaţi metodele de determinare a grupelor sangvine după sistemul AB0:

a) Cu trombocite standart
b) *Cu eritrocite standart
c) *Cu seruri standart
d) *Cu anticorpi monoclonali (ţolicloni)
e) Cu antigeni monoclonali
142.CМ. Indicaţi metodele de determinare a grupelor sangvine după sistemul AB0:

a) *Cu anticorpi monoclonali anti-A
b) *Cu anticorpi monoclonali anti-B
c) Cu anticorpi monoclonali anti-0
d) Cu anticorpi monoclonali anti-D
e) Cu anticorpi monoclonali anti-HLA
143.CМ. Determinarea grupei sangvine cu ajutorul serurilor standard trebuie să respecte

condiţiile:
a) *În fiecare godeu cu ser se adaugă o picătură de sînge a pacientului de 10 ori mai mică
b) În fiecare godeu cu ser se adaugă o picătură de sînge a pacientului de 10 ori mai mare
c) *Se apreciază prezenţa aglutinării peste 5 minute
d) *Se efectuează la o temperatură de +15 – +250C
e) Se efectuează la o temperatură nu mai mare de +150C
144.CS. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul serurilor standard, s-a observat
aglutinarea cu toate godeurile. Apreciaţi grupa sangvină.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
20
d) *AB(IV)
e) Eroare în tehnica de apreciere
145. CS. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul eritrocitelor standard s-a
observant aglutinarea cu eritrocitele din grupa I, II şi III. Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
e) *Eroare în tehnica de apreciere
146. CS. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul serurilor standard s-a observat
absenţa aglutinării în toate godeurile (de grupele I, II şi III). Apreciaţi grupa de sînge.
a) *0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
aglutinarea cu serurile din grupele II şi III şi lipsa aglutinării cu serul din grupa I.
Apreciaţi grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
e) *Eroare în tehnica de apreciere
aglutinarea cu serurile de grupa I, II şi lipsa aglutinării cu serul de grupa III. Apreciaţi
grupa de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) *B(III)
d) AB(IV)
149. CS. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul ţoliclonilor s-a observat
aglutinarea cu ţoliclonul anti-A şi lipsa aglutinării cu ţoliclonul Anti-B. Apreciaţi grupa
de sînge.
a) 0(I)
b) *A(II)
c) B(III)
d) AB(IV)
150.CS. În timpul determinării grupei sangvine cu ajutorul ţoliclonilor s-a observat

aglutinarea cu ţoliclonul anti-B şi lipsa aglutinării cu ţoliclonul Anti-A. Apreciaţi grupa
de sînge.
a) 0(I)
b) A(II)
c) *B(III)
d) AB(IV)
21
151.CS. Care din metodele de determinare a factorului rezus se utilizează doar în condiţii
laboratorului imunologic?
a) Cu ajutorul serului antirezus
b) Cu ajutorul D-reagentului monoclonal
c) Reacţia de conglutinare cu utilizarea gelatinei
d) *Testul anti-globulinic indirect (proba Coombs)
e) Proba de compatibilitate individuală după factorul rezus
152.CМ. Metoda autohemotransfuziei se efectuează în felul următor:

a) *Prelevarea sîngelui bolnavului se efectuează cu cîteva săptămîni pînă la operaţia planificată
b) *Se colectează repetat cîte 400-500ml de sînge cu intervalul dintre prelevări de o săptămînă
c) Se colectează repetat cîte 100-200ml de sînge cu intervalul dintre prelevări de 2 zile
d) Ultima prelevare de sînge se efectuează nu mai tîrziu de 12 ore pînă la operaţie
e) *Ultima prelevare de sînge se efectuează nu mai tîrziu de 72 ore pînă la operaţie
153.CМ. Reinfuzia poate fi efectuată în caz de:

a) Hemoragie din ulcer gastric
b) *Ruptură post-traumatică a splinei
c) *Sarcină extrauterină întreruptă
d) Amputare post-traumatică a extremităţii inferioare
e) *Traumatism închis al cutiei toracice cu hemotorax
154.CS. Reinfuzia sîngelui din cavitatea peritoneală este imposibilă în caz de:
a) Leziune a diafragmului
b) Leziune a splinei
c) *Leziune a organelor cavitare
d) Leziune a vaselor sangvine magistrale
e) Stare generală gravă a bolnavului
155.CМ. Indicaţi componentele sîngelui folosite în transfuziologie:

a) Soluţia de albumină
b) *Concentratul eritrocitar
c) *Concentratul granulocitar
d) *Plasma proaspăt congelată
e) Crioprecipitatul
156.CМ. Indicaţi componentele sîngelui folosite în transfuziologie:

a) *Concentratul trombocitar
b) Imunoglobulina şi gama-globulinele
c) Trombina liofilizată
d) *Plasma proaspăt congelată
e) *Concentratul eritrocitar
157. CS. Care din poziţiile enumerate nu se referă la componentele sîngelui?

a) *Gama-globulina
b) Concentratul eritrocitar
c) Concentratul trombocitar
d) Concentratul granulocitar
e) Plasma proaspăt congelată
158.CМ. Indicaţi derivatele plasmei folosite în transfuziologie:

a) Plasma proaspăt congelată
b) *Soluţia de albumină
22
c) *Trombina liofilizată
d) *Imunoglobulina şi gama-globulinele
e) Concentratul eritrocitar
159.CS. Indicaţi derivatele plasmei folosite în transfuziologie:

a) Plasma proaspăt congelată
b) Soluţia Ringer
c) Concentratul trombocitar
d) Soluţia Hartmann
e) *Crioprecipitatul
160.CS. Care din poziţiile enumerate nu se referă la derivatele plasmei?

a) Trombina
b) Fibrinogenul
c) Buretele hemostatic
d) *Concentratul trombocitar
e) Gama-globulina
161.CМ. Concentratul eritrocitar se caracterizează prin următoarele:

a) *Hematocritul concentratului este circa 85-95%
b) Hematocritul concentratului este circa 35-45%
c) O doză de concentrat constituie 50-100 ml
d) *O doză de concentrat constituie 200-300 ml
e) *Hemotransfuzia este realizată luînd în considerare compatibilitatea după sistemul ABO şi
Rh-factor
162.CS. La ce temperatură se păstrează concentratul eritrocitar conservat?

a) 0°C
b) -2-4°C
c) *+4+6°C
d) +8+10°C
e) 0+1°C
163.CS. La ce nivel al hemoglobinei întotdeauna este indicată trasfuzia de concentrat

eritrocitar?
a) *Mai puţin de 70 g/l
b) Mai puţin de 80 g/l
c) Mai puţin de 90 g/l
d) Mai puţin de 100 g/l
e) Mai puţin de 110 g/l
164.CS. La ce nivel al hemoglobinei trasfuzia de concentrat eritrocitar nu este indicată?

a) Mai mult de 60 g/l
b) Mai mult de 70 g/l
c) Mai mult de 80 g/l
d) Mai mult de 90 g/l
e) *Mai mult de 100 g/l
165.CS. După transfuzia unei doze de concentrat eritrocitar este estimată creşterea nivelului
de hemoglobină în mediu cu:
a) 5 g/l
b) *10 g/l
c) 15 g/l
d) 20 g/l
23
e) 25 g/l
166.CS. După transfuzia unei doze de concentrat eritrocitar este estimată creşterea nivelului
de hematocrit în mediu cu:
a) 5%
b) 4%
c) 3%
d) *2%
e) 1%
167.CМ. Concentratul trombocitar se caracterizează prin următoarele:

a) *O doză de concentrat constituie 50-60 ml
b) O doză de concentrat constituie 200-300 ml
c) Se indică luînd în calcul o doză – la 30kg/masă a corpului bolnavului
d) *Se indică luînd în calcul o doză – la 10kg/masă a corpului bolnavului
e) *Transfuzia este realizată luînd în considerare compatibilitatea după sistemul ABO şi Rh-
factor
168.CМ. Transfuzia de plasmă proaspăt congelată:
a) Este necesară pentru restabilirea volumului sîngelui circulant
b) *Este necesară pentru profilaxia şi tratamentul coagulopatiilor
c) *Se efectuează după decongelarea şi încălzirea ulterioară pînă la 37°С
d) *De regulă, se transfuzează în doza de 15 ml la 1kg/masă a corpului bolnavului
e) De regulă, se transfuzează în doza de 5 ml la 1kg/masă a corpului bolnavului
169.CМ. Ce factori de coagulare se conţin în crioprecipitat?

a) *Factorul VIII
b) Factorul II
c) *Fibrinogenul
d) *Factorul von Willebrand
e) *Factorul XIII
170.CМ. Conform clasificării internaţionale substituienţii sanguini sunt divizaţi în:

a) Preparate cu acţiune rapidă
b) Preparate cu acţiune lentă
c) *Soluţii coloidale
d) *Soluţii cristaloide
e) Derivatele plasmei
171.CМ. Indicaţi substituienţii sangvini ce se referă la preparatele cristaloide:

a) *Soluţia Ringer
b) Preparatele gelatinei (Gelofusin, Ghemaxel)
c) *Soluţie fiziologică clorură de natriu 0,9%
d) Dextranii (Dextran 70 sau Poliglucina, Dextran 40 sau Reopoliglucina)
e) *Soluţia Hartmann
172.CМ. Indicaţi substituienţii sangvini ce se referă la preparatele coloidale:

a) *Derivatele amidonului (Hidroxietilamidon 450 sau Refortan)
b) Soluţia Ringer
c) *Dextranii (Dextran 70 sau Poliglucina, Dextran 40 sau Reopoliglucina)
d) Soluţie fiziologică clorură de natriu 0,9%
e) Preparatele gelatinei (Gelofusin, Ghemaxel)
173.CМ. Soluţiile cristaloide ca substituienţi sangvini se caracterizează prin:

24
a) *După administrarea intravenoasă părăsesc rapid patul vascular şi pătrund în ţesuturi
b) Au capacitatea de a rămîne în patul vascular al pacientului pînă la 8 ore
c) *După perfuzia unui litru de soluţii, volumul de sînge circulant creşte cu aproximativ 250 ml
d) *În caz de hemoragie, aceste soluţii sunt perfuzate în volum ce depăşeşte de 3 ori volumul
apreciat de singe pierdut
e) În caz de hemoragie, aceste soluţii sunt perfuzate în raport 1:1 la volumul de sînge pierdut
174.CМ. Soluţiile coloidale ca substituienţi sangvini se caracterizează prin:

a) După administrarea intravenoasă părăsesc rapid patul vascular şi pătrund în ţesuturi
b) *Au capacitatea de a rămîne în patul vascular al pacientului pînă la 8 ore
c) După perfuzia unui litru de soluţii, volumul de sînge circulant creşte cu aproximativ 250 ml
d) În caz de hemoragie, aceste soluţii sunt perfuzate în volum ce depăşeşte de 3 ori volumul
apreciat de sînge
e) pierdut
f) *În caz de hemoragie, aceste soluţii sunt perfuzate în raport 1:1 la volumul de sînge pierdut
175.CS. Ce acţiune posedă perfuzia soluţiei de Poliglucină (substituent sanguin coloidal)?

a) *Anti-şoc (volemică)
b) Dezagregantă
c) Antitrombotică
d) Diuretică
e) Detoxicantă
176.CM. În ce constă aprecierea valabilităţii sîngelui conservat pentru transfuzie?

a) Examinarea microbiologică a sîngelui donatorului
b) *Controlul corespunderii datelor de pe eticheta containerului cu sîngele ce se conţine în
aceasta
c) Determinarea factorului Rh a sîngelui din container
d) *Evaluarea vizuală a conţinutului containerului cu sînge
e) *Controlul ermetismului containerului cu sînge
177.CS. Proba de compatibilitate individuală după sistemul ABO în caz de hemotransfuzie,

apreciază reacţia de aglutinare dintre:
a) Eritrocitele recipientului şi serul donatorului
b) *Eritrocitele donatorului şi serul recipientului
c) Eritrocitele donatorului şi serul recipientului, în baia de apă la temperatura de 38-40 0 C
d) Eritrocitele recipientului şi serul donatorului, în baia de apă la temperatura de 38-40 0 C
e) Eritrocitele recipientului şi leucocitele donatorului
178.CS. Ce probă se efectuează la transfuzia de plasma proaspăt congelată?

a) Nu se efectuează nici o probă
b) Proba la compatibilitate după grupă
c) Proba la compatibilitate după rezus
d) *Proba biologică
e) Proba intradermală, la toleranţa plasmei
179.CS. Cum se transfuzează sîngele în timpul efectuării probei biologice?

a) În jet, în două prize a cîte 25 ml cu un interval de 5 min
b) *În jet, în trei prize cîte 15 ml cu un interval de 3 min
c) Cu picătura timp de 15 min, cu o pauză ulterioară de 3-5 min
d) În jet, într-o priză
e) Proba biologică se efectuiază doar în timpul transfuziei de plasmă
180.CМ. Indicaţi viteza optimală de transfuzie a componentelor sangvine:

25
a) *Concentratul eritrocitar se transfuzează prin picurare, cu viteza de 40-60 picături pe minut
b) Concentratul eritrocitar se transfuzează în jet
c) Plasma proaspăt congelată se transfuzează prin picurare, cu viteza de 40-60 picături pe minut
d) *Plasma proaspăt congelată se transfuzează în jet
e) *Concentratul trombocitar se transfuzează în jet
181.CМ. După iniţierea transfuziei de sînge, starea bolnavului este apreciată:

a) *Peste 5 minute
b) *Peste 15 minute
c) Peste 30 minute
d) *Fiecare oră
e) Fiecare 2 ore
182.CМ. După finisarea transfuziei de sînge, starea bolnavului este apreciată:

a) Peste 5 minute
b) Peste 15 minute
c) *Peste 1 oră
d) *Peste 2 ore
e) *Peste 24 ore
183.CS. Sângele transfuzat are urmatoarele acţiuni cu EXCEPŢIA:

a) Substituientă
b) Stimulare
c) Hemostatică
d) Imunobiologică
e) *Opsonizare
184.CM. Acţiunea nutritivă a sângelui transfuzat se reduce la restabilirea volumului de:

a) *Proteine
b) *Microelemente şi electroliţi
c) *Glucoză
d) Radicali liberi
e) *Vitamine
185.CM. Contraindicaţiile absolute către transfuzia de sînge sunt:

a) *Insuficienţă cardiopulmonară acută
b) *Infarct miocardic
c) Boala hipertonică grad II
d) Valvulopatii
e) Astm bronşic
186.CМ. Conform clasificării contemporane, complicaţiile şi reacţiile post-transfuzionale se

divizează în:
a) *Acute (imediate)
b) *Tardive
c) Amînate
d) *Imune
e) *Non-imune
187.CМ. Către complicaţiile şi reacţiile post-transfuzionale acute non-imune se referă:

a) *Sepsisul acut şi şocul endotoxic
b) *Intoxicarea cu citrat şi hiperkaliemia
c) Reacţiile alergice (urticaria)
26
d) *Embolia cu aer, trombembolia
e) Reacţiile anafilactice
188.CМ. Către complicaţiile şi reacţiile post-transfuzionale acute imune se referă:

a) Reacţiile pirogene
b) *Reacţiile febrile antigenice non-hemolitice
c) *Şocul hemotransfuzional
d) *Leziunea pulmonară acută post-transfuzională
e) Supraîncărcarea circulaţiei
189.CМ. Către complicaţiile şi reacţiile post-transfuzionale acute imune se referă:

a) Sepsisul acut şi şocul endotoxic
b) Intoxicarea cu citrat şi hiperkaliemia
c) *Reacţiile alergice (urticaria)
d) Embolia cu aer, trombembolia
e) *Reacţiile anafilactice
190.CМ. Reacţiile post-transfuzionale uşoare se caracterizează prin:

a) *Elevarea temperaturii corpului cu un 1°C
b) Elevarea temperaturii corpului cu 1,5-2°C
c) Elevarea temperaturii corpului cu peste 2°C
d) *Cefalee
e) *Frison
191.CM. Reacţiile post-transfuzionale de gravitate medie se caracterizează prin:

a) Elevarea temperaturii corpului cu un 1°C
b) *Elevarea temperaturii corpului cu 1,5-2°C
c) Elevarea temperaturii corpului cu peste 2°C
d) *Cefalee
e) *Frison
192.CM. Reacţiile post-transfuzionale grave se caracterizează prin:

a) Elevarea temperaturii corpului cu un 1°C
b) Elevarea temperaturii corpului cu 1,5-2°C
c) *Elevarea temperaturii corpului cu peste 2°C
d) *Cefalee
e) *Frison
193.CМ. În timpul hemotransfuziei este posibilă contaminarea recipientului cu următoarele

infecţii:
a) *Virusul imunodeficienţei umane tip 1 şi 2
b) *Hepatita virală B şi C
c) Hepatita virală A şi E
d) *Sifilis
e) *Citomegalovirus
194.CM. Către perioadele şocului hemotransfuzional NU se referă:

a) Perioada de şoc propriu-zisă
b) Perioada de oligo şi anurie (insuficienţei renale acute)
c) *Perioada de septicotoxemie
d) Perioada de restabilire a diurezei (reconvalescenţei)
e) *Perioada stabilizării hemodinamicii
195.CS. Definiţi anestezia locală.

27
a) Pierderea temporară a conştienţei
b) Pierderea totală ireversibilă a sensibilităţii în regiunea introducerii anestezicului
c) *Pierderea temporară a sensibilităţii în regiunea introducerii anestezicului
d) Inhibiţia totală a sistemului nervos vegetativ
e) Inhibiţia parţială a sistemului nervos central cu pierderea sensibilităţii pe anumite arii
196.CM. Selectaţi etapele anesteziei locale.

a) *Administrarea substanţei anestezice
b) *Perioada de aşteptare
c) *Anestezia completă
d) Relaxarea musculară
e) *Restabilirea sensibilităţii
197.CS. Ce acţiune are anestezia locală asupra sistemului nervos central?

a) *Lipsa acţiunii
b) Pierderea completă a conştienţei
c) Excitarea sistemului nervos central
d) Inhibiţia sistemului nervos central
e) Pierderea parţială a conştienţei
198.CM. Selectaţi intervenţiile ce pot fi efectuate cu anestezie locală.

a) *Deschidera şi drenarea furunculului
b) Colecistectomia celioscopică
c) *Plastia pentru hernie inghinală
d) Splenectomia
e) *Înlăturarea unei tumori benigne (lipom) a ţesuturilor moi cu localizare superficială
199.CM. La anestezia superficială se referă:

a) *Anestezia prin badijonare
b) *Anestezia prin pulverizare
c) *Anestezia prin instilare
d) Anestezia de conducere
e) Anestezia locală infiltrativă
200.CM. Anestezia superficială mai des este folosită în:

a) *Endoscopie
b) *Oftalmologie
c) *Urologie
d) Traumatologie
e) Neurochirurgie
201.CM. Avantajele anesteziei locale faţă de anestezia generală sunt:

a) *Pot fi efectuate operaţii în condiţii de ambulator
b) *Pacientul nu necesită supraveghere postoperatorie continuă
c) *Anestezia locală poate fi utilizată în cazurile cînd anestezia generală este contraindicată
d) *Pacienţii nu necesită o pregătire specială de lungă durată în perioada preoperatorie
e) În anestezia locală practic lipsesc reacţiile alergice
202.CM. Ce concentraţia a soluţiei anestezice se utilizează pentru anestezia locală prin

infiltraţie?
a) *0,1-0,2%
b) 2-5%
c) 1-5%
28
d) 5-10%
e) *0,2-0,5%
203.CM. Anestezia locală după metoda Vişnevski presupune:

a) *Injectarea în ţesuturi, strat după strat, a soluţiei de novocaină de concentraţie mică (0,25%)
b) Injectarea soluţiei de novocaină de 1-2% în ţesuturi, strat după strat, în toată zona eventualei
incizii
c) Injectarea soluţiei de novocaină endoneural sau perineural
d) *Prepararea hidraulică a ţesuturilor prin crearea infiltratului solid continuu
e) *Chirurgul lucrează alternativ cu bisturiul şi seringa cu anestezicul
204.CS. Care din preparatele enumerate sunt utilizate în anestezia tronculară?

a) Soluţia lidocaină 0,25-0,5%
b) *Soluţia lidocaină 1-2%
c) Soluţia lidocaină 10%
d) Soluţia cocaină 1-5%
e) Soluţia dicaină 0,5%
205.CM. Ce preparate pentru anestezia locală conţin grupa eterică?

a) *Novocaina
b) *Cocaina
c) *Dicaina
d) Lidocaina
e) Trimecaina
206.CM. Drept contraindicaţii ale anesteziei locale pot fi:

a) *Nesuportarea individuală a preparatului anestezic
b) *Bolile psihice
c) *Refuzul categoric al bolnavului
d) *Excitaţia nervoasă pronunţată
e) Patologia asociată gravă
207.CM. Ce preparate pentru anestezia locală conţin grupa amidică?

a) Novocaina
b) *Trimecaina
c) Cocaina
d) *Lidocaina
e) Dicaina
208.CS. Anestezia peridurală se referă la metodele de:

a) Anestezie prin infiltraţie
b) *Anestezie regională
c) Anestezie superficială
d) Anestezie prin procedeul Vişnevski
e) Anestezie intraosoasă
209.CM. Care din tehnicile de anestezie locală indicate se referă la anestezia regională?
a) *Rahianestezia
b) *Anestezia după Oberst-Lukaşevici
c) *Anestezia peridurală
d) Anestezia prin procedeul Vişnevski
e) Anestezia mucoasei prin badijonare
210.CM. Selectaţi afirmaţiile valabile pentru anestezia regională.

29
a) *Substanţa anestezică se injectează în nerv sau în spaţiul perineural
b) Substanţa anestezică vine în contact cu receptorii nervoşi
c) *Tehnica anesteziei necesită determinarea exactă a poziţiei trunchiului nervos
d) *Vecinătatea vaselor sangvine mari şi a trunchiurilor nervoase prezintă un pericol de
hemoragie
e) *Anestezia survine după cîteva minute
211.CM. La complicaţiile şi efectele adverse ale rahianesteziei (anesteziei spinale) se referă:

a) Voma incoiercibilă
b) *Micţiunea involuntară
c) *Defecaţia involuntară
d) *Hipotonia
e) Hipertensia îndelungată
212.CS. Puncţia în anestezia rahidiană se efectuează de regulă la nivelul segmentului:

a) Cervical al coloanei vertebrale
b) Toracic
c) *Lombar
d) Sacral
e) La toate nivelurile
213.CS. Pentru a evita o eventuală traumatizare a măduvei spinale puncţia rahidiană se va

efectua la nivelul:
a) Spaţiului intervertebral toracic XII
b) Spaţiului intervertebral lombar I
c) Spaţiului intervertebral lombar II
d) Spaţiului intervertebral lombar III
e) *Spaţiului intervertebral lombar IV
214.CS. În ce ordine survine pierderea sensibilităţii în anestezia spinală?

a) *Dureroasă, termică, tactilă
b) Tactilă, termică, dureroasă
c) Termică, tactilă, dureroasă
d) Dureroasă, tactilă, termică
e) Dispar toate în acelaşi timp
215.CS. În anestezia locală spinală volumul de bază a soluţiei anestezice se introduce în:
a) Spaţiul peridural
b) *Spaţiul subdural
c) Măduva spinării
d) Spaţiul intervertebral
e) Ţesutul subcutanat
216.CM. Cauzele hipotoniei în rahianestezie (anestezia spinală) sunt:

a) Edemul cerebral
b) Acţiunea toxică a anestezicului asupra cordului
c) Relaxarea diafragmei
d) *Blocajul părţii simpatice a sistemului nervos vegetativ
e) *Vasodilatarea periferică
217.CM. Selectaţi intervenţiile ce pot fi efectuate cu anestezie spinală.

a) *Amputaţia membrului inferior
b) Prelucrarea chirurgicală a unui flegmon al mîinii
30
c) Rezecţia gastrică
d) *Flebectomia pentru varice a membrului inferior
e) *Hemoroidectomia
218.CM. Selectaţi contraindicaţiile anesteziei spinale:

a) *Şocul traumatic
b) Hipertensiunea arterială esenţială
c) *Maladiile inflamatorii ale pielii din regiunea lombară
d) *Deformaţiile coloanei vertebrale
e) *Şocul hipovolemic
219.CM. Selectaţi afirmaţiile, ce se referă la anestezia epidurală.

a) *Este o anestezie regională
b) *Are mai puţine complicaţii ca anestezia spinală
c) Substanţa anestezică se introduce în canalul rahidian
d) *Anestezia poate fi utilizată în operaţii pe membrele inferioare
e) *Are aceleaşi contraindicaţii ca şi rahianestezia
220.CM. Anestezia peridurală poate fi utilizată:

a) *Postoperator, pentru analgezie de lungă durată
b) La bolnavii cu hemoragii ginecologice masive
c) *În operaţiile pe membrele inferioare
d) În operaţiile pe membrele superioare
e) La bolnavii hipotonici
221.CS. Procedeul Lorein-Epstein reprezintă blocajul:

a) Retromamar
b) Lombar
c) *Cordonului spermatic
d) Nervilor intercostali
e) Focarului de fractură
222.CS. Procedeul Scolnicov reprezintă blocajul:

a) Retromamar
b) Lombar
c) Paranefral
d) Nervilor intercostali
e) *Intrapelvian
Plăgile
223.CM. Semnele clinice locale ale plăgii sunt următoarele:
a) *Hemoragia
b) *Doloritatea
c) Leziunea organelor interne
d) *Dehiscenţa marginilor plăgii
e) Şocul
224.CS. Care semn clinic de bază diferenţiază plaga de contuzie?

a) Prezenţa hemoragiei
b) Apare în urma acţiunii unui factor mecanic extern
c) Durerea în locul leziunii
d) Dereglarea funcţiei organului traumatizat
e) *Prezenţa defectului tegumentelor
31
225.CM. Durerea într-o plagă e determinată de:
a) *Acţiunea traumatică directă asupra receptorilor nervoşi
b) Ischemia zonei traumatizate în urma trombozei vaselor sangvine mici
c) Paralizia receptorilor nervoşi ca urmare a acidozei tisulare
d) *Compresia receptorilor nervoşi prin edem
e) Dezvoltarea rapidă a reacţiei inflamatorii locale
226.CM. Care factori determină simptomele clinice generale în caz de plagă?

a) Gradul de dehiscenţă a marginilor plăgii
b) Caracterul obiectului vulnerant
c) *Dezvoltarea procesului inflamator
d) Leziunea directă a receptorilor nervoşi
e) *Anemia şi şocul
227.CM. Ce plăgi se evidenţiază după caracterul lezării ţesuturilor?

a) *Tocată
b) *Lacerată
c) *Tăiată
d) *Prin armă de foc
e) Ocazională
228.CS. La ce tip de plagă după caracterul lezării ţesuturilor se referă incizia chirurgicală?
a) La locul de muncă
b) Prin înţepare
c) Mixtă
d) *Tăiată
e) Ocazională
229.CM. Conform clasificării după gradul de infectare plăgile se clasifică în:

a) *Recent infectate
b) *Aseptice
c) Necrotice
d) Putride
e) *Purulente
230.CS. Se cunoaşte, că procesul purulent în plagă se dezvoltă când concentraţia
microorganismelor este mai mare de:
a) *105 (100.000) pe un gram de ţesut
b) 104 (10.000) pe un gram de ţesut
c) 103 (1.000) pe un gram de ţesut
d) 102 (100) pe un gram de ţesut
e) 101 (10) pe un gram de ţesut
231.CM. Ce factori contribuie la dezvoltarea infecţiei în plagă?
a) *Prezenţa hematomului, a ţesuturilor devitalizate în plagă
b) *Scăderea reactivităţii organismului (anemia, şocul, imunodepresia, diabetul zaharat)
c) *Dereglarea vascularizării zonei lezate
d) *Nivelul înalt de contaminare bacteriană
e) Dehiscenţa semnificativă a marginilor plăgii
232.CM. Care plăgi ale abdomenului se consideră penetrante?

a) *Plaga cu lezarea pielii, ţesutului adipos subcutanat, aponeurozei, peritoneului parietal şi a
intestinului
b) Plaga cu lezarea pielii şi ţesutului adipos subcutanat
32
c) Plaga cu lezarea pielii, ţesutului adipos subcutanat şi a aponeurozei
d) Plaga cu lezarea pielii, ţesutului adipos subcutanat, aponeurozei şi muşchilor peretelui
abdominal anterior
e) *Plaga cu lezarea pielii, ţesutului adipos subcutanat, aponeurozei, muşchilor peretelui
abdominal anterior şi a peritoneului parietal
233.CM. Ce zone de traumare a ţesuturilor se deosebesc în caz de plăgi prin armă de foc?
a) *Zona necrozei traumatice primare
b) Zona edemului traumatic
c) *Zona canalului plăgii
d) *Zona de comoţie moleculară
e) Zona necrozei terţiare
234.CM. Se deosebesc următoarele faze ale procesului de plagă:
a) Vindecării secundare
b) *Formării şi reorganizării cicatricei
c) *Regenerării
d) Vindecării primare
e) *Inflamaţiei
235.CM. Ce perioade include faza inflamatorie a procesului de plagă?

a) Perioada hidratării
b) Perioada recanalizării şi creşterii vaselor
c) Perioada deshidratării
d) *Perioada curăţirii plăgii de ţesuturi necrotice
e) *Perioada dereglărilor vasculare
236.CS. Care este durata aproximativă a primei faze a procesului de plagă (faza
inflamaţiei)?
a) 6-14 zile
b) 1-2 zile
c) Peste 1 lună
d) *1-5 zile
e) 14-21 zile
237.CM. Care elemente celulare joacă rolul principal în prima fază a procesului de plagă
(faza de inflamaţie)?
a) *Limfocitele
b) Fibroblaştii
c) *Macrofagii
d) *Leucocitele neutrofile
e) Eritrocitele
238.CM. Care dintre procesele enumerate se referă la faza a doua a procesului de plagă (faza
regenerării)?
a) *Recanalizarea şi creşterea vaselor sangvine
b) Tromboza capilarelor şi venulelor
c) Dezvoltarea acidozei tisulare
d) *Formarea ţesutului de granulaţie
e) *Sinteza colagenului
239.CS. Care elemente celulare joacă rolul principal în faza a doua a procesului de plagă
(faza regenerării)?
a) Limfocitele
33
b) *Fibroblaştii
c) Macrofagii
d) Leucocitele neutrofile
e) Trombocitele
240.CS. Ce reprezintă prin sine ţesutul granulant?

a) Ţesut epitelial, ce acoperă treptat defectul marginilor plăgii
b) Ţesut cicatriceal dur
c) Ţesut necrotic cu o concentraţie înaltă a microorganismelor
d) *Ţesut conjunctiv fin cu capilare nou formate
e) Cheag dens în plagă, ce se formează în urma adeziei şi agregării trombocitelor şi trombozei
capilarelor şi venulelor
241.CM. Ce funcţii fiziologice are ţesutul granulant?

a) *Protecţia plăgii de penetrarea microbiană
b) Realizarea hemostazei
c) Contribuie la restabilirea integrităţii dermului
d) *Completarea defectului de plagă
e) *Sechestrarea şi detaşarea ţesutului necrotizat
242.CM. Ce este caracteristic pentru faza a treia a procesului de plagă (faza formării şi
reorganizării cicatricei)?
a) Acidoza tisulară
b) *Micşorarea activităţii fibroblaştilor
c) *Fenomenul contracţiei plăgii
d) *Restructurarea colagenului
e) Infiltraţia leucocitară
243.CS. De unde începe epitelizarea plăgii?

a) De la mijlocul plăgii
b) Din profunzimea plăgii
c) *De la marginile plăgii
d) De la cea mai vascularizată zonă a plăgii
e) Uniform de pe toată suprafaţa
244.CM. Există următoarele tipuri de vindecare a plăgilor:

a) *Sub crustă
b) Regenerarea primară amînată
c) *Regenerarea secundară
d) *Regenerarea primară
e) Regenerarea secundară precoce
245.CM. Indicaţi condiţiile, necesare pentru vindecarea plăgii prin intenţie primară.
a) *Absenţa infecţiei în plagă
b) Poluarea (contaminarea) microbiană masivă a plăgii
c) *Aderarea intimă a marginilor plăgii
d) *Lipsa hematoamelor, corpilor străini şi a ţesutului necrotic în plagă
e) Defect cutanat extins şi cu aspect (formă) complex
246.CS. Cum se produce de regulă vindecarea plăgilor superficiale?

a) Prin regenerare secundară
b) Prin regenerare primară amînată
c) *Sub crustă
d) Prin regenerare primară
34
e) Prin regenerare secundară precoce
247.CS. La complicaţiile locale ale plăgilor se referă:

a) Şocul hemoragic
b) Şocul traumatic
c) Sepsisul
d) *Supuraţia plăgii
e) Sindromul de intoxicaţie
248.CM. Ce se referă la măsurile de prim ajutor în caz de plagă?

a) *Imobilizarea extremităţii lezate
b) Prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
c) *Aplicarea pansamentului aseptic pe plagă
d) Administrarea antibioticelor
e) *Aplicarea garoului hemostatic
249.CM. Cum poate fi prevenită infectarea secundară a plăgii în timpul acordării primului
ajutor?
a) Prin administrarea antibioticelor
b) *Prin aplicarea pansamentului aseptic
c) *Prin prelucrarea pielii înconjurătoare cu un antiseptic
d) Prin drenarea plăgii cu o bandă de tifon cu soluţie hipertonică
e) *Prin spălarea plăgii
250.CM. Indicaţi componentele de bază ale tratamentului plăgilor aseptice (operatorii).

a) Prelucrarea chirurgicală primară precoce şi adecvată
b) *Analgezia adecvată
c) *Profilaxia infecţiei secundare
d) Aplicarea suturilor secundare pe plagă
e) *Aplicarea suturilor primare pe plagă
251.CS. La care etapă a prelucrării chirurgicale a plăgii este posibilă stabilirea caracterului
penetrant sau nepenetrant într-o cavitate a corpului al leziunii?
a) Incizia plăgii
b) *Revizia canalului plăgii
c) Excizia marginilor şi a pereţilor plăgii
d) Excizia fundului plăgii
e) Drenarea plăgii
252.CM. În ce situaţii NU se recomandă aplicarea suturilor pe plagă după prelucrarea

chirurgicală primară a acesteia?
a) *În coexistenţa la pacient a diabetului zaharat
b) *În cazul poluării masive a plăgii cu sol
c) *În cazul localizării plăgii pe plantă
d) În cazul localizării plăgii pe suprafaţa dorsală a trunchiului
e) În cazul prezenţei la bolnav a unei patologii oncologice confirmate
253.CS. Suturile primare pe plagă se aplică:

a) Până la formarea ţesutului cicatriceal
b) După formarea ţesutului cicatriceal
c) După dezvoltarea ţesutului granulant
d) După curăţarea plăgii de ţesuturi necrotice
e) *Până la începutul formării ţesutului granulant
35
254.CS. Suturile primare amânate se aplică pe plagă:
a) *Peste 5-6 zile după prelucrarea chirurgicală primară a plăgii, până la dezvoltarea ţesutului de
granulaţie
b) Imediat după prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
c) După dezvoltarea granulaţiilor, însă până la dezvoltarea ţesutului conjunctiv
d) După excizia ţesutului de granulaţie ce s-a format în plagă
e) După dezvoltarea ţesutului conjunctiv şi a fenomenului de contracţie a plăgii
255.CS. Suturile secundare precoce se aplică pe plagă:

a) Până la începutul dezvoltării ţesutului granulant
b) După prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
c) *După dezvoltarea ţesutului granulant, dar până la formarea ţesutului cicatriceal
d) După excizia ţesutului granulant ce s-a format în plagă
e) După dezvoltarea ţesutului cicatriceal şi fenomenul de contracţie a plăgii
256.CS. Suturile secundare tardive se aplică pe plagă:

a) Pînă la începutul dezvoltării ţesutului granulant
b) După prelucrarea chirurgicală primară a plăgii
c) După dezvoltarea granulaţiilor, dar pînă la formarea ţesutului cicatriceal
d) După prelucrarea chirurgicală secundară a plăgii
e) *După dezvoltarea ţesutului cicatriceal şi fenomenul de contracţie a plăgii
257.CS. Pentru liza mai rapidă şi înlăturarea ţesuturilor necrotice din plagă se utilizează:
a) Antibiotice
b) Peroxid de hidrogen
c) Unguente hidrosolubile (levosin, levomecol)
d) *Fermenţi proteolitici
e) Acid boric
258.CM. La apariţia semnelor de supuraţie a plăgii este necesară:

a) Aplicarea pungii cu gheaţă pe plagă
b) *Înlăturarea suturilor de pe plagă
c) *Revizia plăgii
d) *Drenarea plăgii cu o meşă îmbibată cu soluţie hipertonică de clorură de sodiu
e) Aplicarea suturilor suplimentare pe plagă
259.CM. Specificaţi tipurile de sutură întreruptă, care sunt utilizate pentru suturarea plăgilor
cutanate în chirurgie.
a) *Sutura Blair-Donati
b) *Sutura în “U”
c) Sutura intracutanată (intradermală)
d) *Sutura simplă
e) Surjet simplu
260.CM. Specificaţi tipurile de sutură continuă, care sunt utilizate pentru suturarea plăgilor
cutanate în chirurgie.
a) *Sutura intracutanată (intradermală)
b) *Surjet simplu
c) Sutura mecanică
d) Sutura Blair-Donati
e) Sutura în “U”
Infecţia chirurgicală. Infecţia anaerobă. Sepsisul
261.CM. Indicaţi, care dintre patologiile enumerate se referă la infecţia chirurgicală.
36
a) Pneumonia acută
b) *Hidrosadenita acută
c) *Abcesul hepatic
d) *Supuraţia plăgii postoperatorii
e) Pielonefrita cronică
262.CM. Care dintre procesele infecţioase se referă la infecţia chirurgicală acută specifică?
a) *Antraxul
b) Sifilisul
c) *Tetanosul
d) Actinomicoza
e) Tuberculoza
263.CS. Conform clasificării infecţiei chirurgicale în funcţie de evoluţia bolii, tuberculoza se

referă la:
a) Infecţie cronică nespecifică
b) *Infecţie cronică specifică
c) Infecţie acută specifică
d) Infecţie acută putridă
e) Infecţie acută anaerobă
264.CS. În acord cu clasificarea infecţiei chirurgicale în funcţie de evoluţia patologiei,

tetanosul se referă la:
a) Infecţie cronică nespecifică
b) Infecţie cronică specifică
c) *Infecţie acută specifică
d) Infecţie acută putridă
e) Infecţie acută purulentă
265.CM. Indicaţi factorii, asocierea cărora duce la dezvoltarea infecţiei chirurgicale.

a) *Prezenţa microorganismelor patogene virulente
b) Hiperemia venoasă a ţesuturilor
c) *Reacţia de răspuns al organismului la infecţie
d) Bacteriemia tranzitorie
e) *Prezenţa porţilor de intrare a infecţiei
266.CM. Care dintre caracteristicile microorganismelor determină evoluţia infecţiei
chirurgicale?
a) *Invazivitatea
b) *Virulenţa
c) *Gradul de infectare
d) *Toxicitatea
e) Sporogenia
267.CM. Indicaţi sursele posibile ale infecţiei chirurgicale.

a) *Exogenă
b) Prin implantare
c) Prin contact
d) *Endogenă
e) Aerogenă
268.CM. Indicaţi sursele exogene ale infecţiei chirurgicale.

a) Caria dentară
b) *Excoriaţiile
37
c) Tonzilita cronică
d) *Ducturile glandelor sudoripare
e) *Plăgile
269.CM. Care dintre mecanismele reacţiei de răspuns a organismului uman la infecţie se

referă la cele nespecifice?
a) *Reacţia inflamatorie
b) *Microflora saprofită a organismului
c) *Factorii umorali ai plasmei sanguine
d) *Fagocitoza
e) Reacţia imună umorală
270.CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a hiperemiei tegumentelor în caz de infecţie

chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
a) Accelerarea locală a reacţiilor catabolice, asociată de eliberarea energiei
b) *Dilatarea vaselor în urma acţiunii histaminei şi acidozei în focarul inflamator
c) Creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari în focarul inflamator şi extravazarea lichidului
d) Acţiunea serotoninei, histaminei asupra receptorilor nervoşi în focarul inflamator şi
compresia acestora de către edemul tisular
e) Imbibiţia hemoragică a ţesuturilor moi
271.CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a hipertermiei tegumentelor în caz de infecţie

chirurgicală purulentă a ţesuturilor moi.
a) *Accelerarea locală a reacţiilor catabolice, asociată de eliberarea energiei
b) Dilatarea vaselor în urma acţiunii histaminei şi acidozei în focarul inflamator
d) Acţiunea serotoninei, histaminei asupra receptorilor nervoşi în focarul inflamator şi
272.CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare a durerii în caz de infecţie chirurgicală purulentă

a ţesuturilor moi.
d) *Acţiunea serotoninei, histaminei asupra receptorilor nervoşi în focarul inflamator şi
273.CS. Indicaţi mecanismul de dezvoltare al edemului în caz de infecţie chirurgicală

purulentă a ţesuturilor moi.
c) *Creşterea permeabilităţii pereţilor vasculari în focarul inflamator şi extravazarea lichidului
d) Acţiunea serotoninei, histaminei asupra receptorilor nervoşi în focarul inflamator şi compresia
acestora de către edemul tisular
274.CS. Prin ce este periculos furunculul în regiunea feţei?

a) Apariţia rinitei purulente
b) Apariţia conjunctivitei
c) Apariţia otitei
d)* Apariţia meningitei
38
e) Apariţia sinusitei
275.CS. Indicaţi cauza dereglării funcţiei extremităţii în caz de infecţie chirurgicală

purulentă acută.
a) Distrucţia supurativ-necrotică a aparatului ligamentar şi articular
b) Plegia în urma neuritei toxice
c) *Sindromul algic pronunţat
d) Dereglarea pronunţată a circulaţiei arteriale
e) Tromboza venoasă distală
276.CS. Caracterul pulsatil al durerii în caz de infecţie chirurgicală a ţesuturilor moi este
caracteristic pentru:
a) Faza de infiltraţie
b) Faza de contracţie a plăgii
c) Faza de resorbţie a exudatului inflamator
d) *Faza de supuraţie (abcedare)
e) Faza de erupere spontană a abcesului prin tegument
277. CM. În cazul unei cavităţi purulente formate, spre deosebire de faza infiltrativă a
inflamaţiei, se evidenţiază următoarele simptome:
a) Induraţia
b) *Ramolirea
c) *Fluctuaţia
d) Matitatea
e) Dereglarea funcţiei segmentului afectat
278.CS. Ce indică simptomul de fluctuaţie în caz de infecţie chirurgicală a ţesuturilor moi?

a) *Formarea unei cavităţi cu conţinut purulent
b) Prezenţa procesului inflamator în stadiul de infiltraţie
c) Prezenţa gazului în ţesuturi
d) Caracterul anaerob neclostridian al infecţiei
e) Implicarea în procesul patologic a organelor subiacente
279.CM. Indicaţi modificările caracteristice în analiza generală a sîngelui în caz de infecţie

chirurgicală acută.
a) *Leucocitoză
b) Trombocitoză
c) *Devierea spre stînga în formula leucocitară
d) *Accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor
e) Eozinofilie
280.CM. Indicaţi complicaţiile locale ale proceselor supurativ-inflamatorii ale ţesuturilor

moi a extremităţilor.
a) *Limfangita
b) *Limfadenita
c) Pneumonia bacteriană
d) Sepsisul
e) *Tromboflebita
281.CM. Indicaţi metodele paraclinice utilizate în diagnosticul infecţiei chirurgicale acute a

ţesuturilor moi:
a) *Analiza generală a sîngelui
b) Analiza generală a urinei
c) *Examinarea ultrasonografică a ţesuturilor moi
39
d) *Puncţia diagnostică
e) Biopsia
282.CM. Indicaţi regiunile corpului în care nu se dezvoltă furunculul.

a) Triunghiul nazo-labial
b) Regiunea cervicală posterioară
c) *Suprafaţa palmară a mîinii
d) Peretele abdominal anterior
e) *Talpa piciorului (plantei)
283.CM. Indicaţi fazele de evoluţie a furunculului.

a) *Faza de infiltraţie
b) Faza de necroză
c) *Faza de abcedare
d) Faza de erupere
e) Faza de detaşare a necrozei
284.CS. Inflamaţia purulentă a glandelor sudoripare se numeşte:

a) Carbuncul
b) Hidrosalpinx
c) Furuncul
d) *Hidrosadenită
e) Dermatită axilară streptococică
285.CM. Hidrosadenita este localizată tipic în regiunea:

a) Peretelui abdominal anterior
b) Plica inframamară
c) *Fosa axilară
d) Fosa poplitee
e) *Plica inghinală
286.CM. Ce afirmaţii, referitoare la abces, sunt corecte?

a) Temperatura corporală în patologia respectivă de regulă rămîne normală
b) *Cavitatea abcesului se formează în centrul infiltratului inflamator
c) Deschiderea şi drenarea abcesului nu conduc la ameliorarea stării bolnavului
d) *La examinarea clinică se determină simptomul de fluctuaţie
e) *Ascensiunea temperaturii corporale de regulă este asociată cu frison
287.CM. Ce afirmaţii, referitoare la flegmon, sunt corecte?

a) *Procesul purulent se răspîndeşte de-a lungul spaţiilor interfasciale şi celulare
b) Colecţia purulentă este delimitată de prezenţa capsulei piogene
c) Manifestările intoxicaţiei de regulă nu sunt pronunţate
d) Starea generală a bolnavului rămîne satisfăcătoare
e) *Pacienţii necesită spitalizare şi intervenţie chirurgicală urgentă cu anestezie generală sau
regională
288.CM. Ce include prelucrarea chirurgicală a focarului purulent?

a) *Deschiderea largă a cavităţii purulente
b) Administrarea în cavitatea purulentă a antibioticelor cu spectru larg
c) *Înlăturarea ţesuturilor necrotizate
d) Aplicarea suturilor primare
e) *Drenarea cavităţii purulente
289.CS. Indicaţi agentul cauzal al furunculului şi carbunculului?

40
a) Pseudomonas aeruginosa
b) Streptococul
c) *Stafilococul
d) Escherichia coli
e) Peptostreptococul
290.CM. Carbunculul se caracterizează prin următoarele semne:

a) *De regulă, se dezvoltă în regiunea occipitală şi interscapulară
b) Nu se dezvoltă la bolnavii cu diabet zaharat
c) Pielea de-asupra focarului inflamator nu este schimbată
d) *Abcesul are aspect de “fagure”
e) *Simptomul de fluctuaţie nu este tipic
291.CM. Indicaţi regulile tratamentului chirurgical al carbunculului.

a) *Efectuarea unei incizii în cruce
b) *Excizia minuţioasă a ţesuturilor necrotice
c) Fiecare dintre abcesele ce au aspectul de “fagure” se va deschide prin incizie separată
d) *Plăgile, de regulă, se lasă deschise pentru a se vindeca prin intenţie secundară
e) La finele intervenţiei pe plagă se aplică suturi pentru o vindecare primară
292.CM. Drept indicaţie directă către intervenţie chirurgicală în caz de suspecţie la abces al
ţesuturilor moi servesc:
a) Durerile puternice în regiunea focarului de inflamaţie
b) Hiperemia evidentă a pielii şi edemul pronunţat
c) *Prezenţa simptomului de fluctuaţie
d) Accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor în analiza generală a sîngelui
e) *Obţinerea conţinutului purulent în timpul puncţiei focarului inflamator
293.CS. Agentul cauzal tipic al erizipelului este:

a) *Streptococul
b) Stafilococul
c) Colibacilul
d) Pneumococul
e) Bacilul pioceanic (pseudomonas aeruginosa)
294.CM. Indicaţi formele clinice ale erizipelului.

a) *Forma flegmonoasă
b) Forma abcedantă
c) *Forma buloasă
d) *Forma necrotică
e) *Forma eritematoasă
295.CM. Indicaţi simptomele clinice caracteristice pentru forma eritematoasă a erizipelului.

a) Formarea bulelor, umplute cu lichid seros, pe piele
b) *Hiperemia pielii sub forma “limbilor de foc”
c) Formarea sectoarelor de necroză cutanată
d) *Hiperemia pielii sub forma “hartei geografice”
e) Simptomul de fluctuaţie
296.CS. În ce regiune a corpului mai frecvent se dezvoltă erizipelul?

a) Pe mîini
b) Pe peretele abdominal
c) Pe spate şi regiunea posterioară a gîtului
41
d) În plica interfesieră
e) *Pe membrele inferioare
297.CM. În care forme ale erizipelului este indicat tratamentul chirurgical?

a) *Forma flegmonoasă
b) *Forma buloasă
c) *Forma necrotică
d) *Forma abcedantă
e) Forma eritematoasă
298.CM. Indicaţi elementele tratamentului complex al infecţiei chirurgicale?

a) *Antibioticoterapia raţională
b) *Terapia de detoxicare
c) Transfuzia de sînge integru cu scop de stimulare a imunităţii
d) *Prelucrarea chirurgicală a focarului purulent
e) Indicarea citostaticelor
299.CM. Ce afirmaţii caracterizează just erizipeloidul?

a) *Preponderent afectează pielea mîinilor
b) De regulă se dezvoltă pe fundalul insuficienţei venoase şi limfatice
c) *Afectează persoanele ce contactează frecvent carnea şi peştele crud
d) Procesul infecţios evoluează ca o celulită
e) Pe piele apar vezicule cu exudat seros, ce pot fuziona
300.CM. În funcţie de localizare se disting următoarele forme de abcese a glandei mamare:

a) *Abces intramamar
b) Abces suprafascial
c) *Abces subareolar
d) Abces subpectoral
e) *Abces retromamar
301.CM. Indicaţi simptomele tipice ale mastitei acute.

a) *Ascensiunea temperaturii corporale
b) Retracţia mamelonului de partea inflamaţiei
c) *Durerea şi senzaţia de distensie în regiunea glandei mamare
d) Pielea sub formă de “coajă de portocală”
e) Eliminări sero-hemoragice din mamelon
302.CM. Care dintre afirmaţiile enumerate sunt corecte?

a) Mastita reprezintă o patologie multiplu recidivantă
b) *Porţile de intrare ale infecţiei în caz de mastită sunt fisurile mamelonului
c) *Un rol important în dezvoltarea mastitei îl joacă galactostaza (staza laptelui)
d) Agentul cauzal tipic al mastitei este streptococul
e) Toate formele de mastită necesită tratament chirurgical de urgenţă
303.CM. Indicaţi termenii – sinonime ale infecţiei anaerobe clostridiene ale ţesuturilor moi.
a) Celulita anaerobă
b) Tetanos
c) *Gangrena gazoasă
d) Fasciita necrotizantă
e) *Mionecroza (miozita) clostridiană
304.CS. Cel mai important agent bacterian provocător al gangrenei gazoase este:
a) Clostridium hystoliticum
42
b) Clostridium oedomatiens
c) Clostridium tetani
d) *Clostridium perfringens
e) Clostridium septicum
305.CM. Ce efecte biologice provoacă alfa-exotoxina produsă de către Clostridium

perfringens?
a) *Hemoliza sau tromboza
b) *Efect miocardio-supresant
c) Dereglarea funcţiei de barieră a intestinului
d) Leziunea endoteliului
e) *Necroza tisulară
306. CM. Indicaţi plăgile cu risc înalt de dezvoltare a infecţiei anaerobe clostridiene a
ţesuturilor moi (gangrenei gazoase).
a) *Plăgile cu contaminare masivă cu sol
b) *Plăgile cu traumatizarea masivă a muşchilor şi oaselor
c) *Plăgile cu canal profund şi îngust (prin armă de foc)
d) *Plăgile cu ischemia ţesuturilor cauzată de afectarea vaselor sau plasarea garoului pe o
perioadă îndelungată de timp
e) Plăgile tăiate, închise ermetic prin aplicarea suturilor primare
307.CM. Infecţia anaerobă clostridiană a ţesuturilor moi (gangrena gazoasă) se clasifică în

următoarele forme:
a) *Miozita clostridiană
b) Endogenă
c) *Celulita clostridiană
d) *Forma mixtă
e) Generalizată
308. CM. Indicaţi semnele clinice specifice ale infecţiei anaerobe clostridiene a ţesuturilor
moi (gangrenei gazoase).
a) Rigiditate persistentă în grupul de muşchi adiacent leziunii
b) *Bule hemoragice pe piele
c) *Crepitaţie
d) Hiperemia tegumentelor din zona afectată, edem moderat
e) *Durere severă şi senzaţie de compresiune a extremităţii
309. CS. Crepitaţia determinată palpator în cazul infecţiei anaerobe clostridiene a ţesuturilor
moi este cauzată de:
a) Pătrunderea în plagă a aerului din tractul gastrointestinal în cazul formei postoperatorii a
infecţiei
b) Deplasarea fragmentelor osoase în plagă, formate în rezultatul fracturilor deschise
c) Producerea cantităţilor mari de exotoxină
d) *Formarea gazului în ţesuturi
e) Pătrunderea în plagă a aerului din mediul extern prin canalul plăgii
310. CS. În caz de infecţie anaerobă clostridiană a ţesuturilor moi (gangrena gazoasă)
muşchii afectaţi:
a) Sunt edemaţi, dar de culoare şi consistenţă obişnuită
b) Sunt edemaţi, de culoare obişnuită, la secţionare din aceştia se elimină multiple vezicule de
gaze
c) Sunt rigizi, ca urmare a spasmului muscular persistent
43
d) *Au aspectul de “carne fiartă”, sunt edemaţi, de culoare surie
e) Sunt edemaţi, de culoare cianotică sau negrie ca urmare a necrozei masive
311. CM. Care dintre investigaţiile imagistice şi de laborator sunt cele mai informative
pentru confirmarea diagnosticului de infecţie anaerobă clostridiană a ţesuturilor moi
(gangrena gazoasă)?
a) Creşterea speciilor de clostridii în hemocultură
b) *Reacţia imunoenzimatică (ELISA) din ţesuturile infectate
c) *Microscopia ţesutului infectat
d) *Ultrasonografia zonei afectate
e) *Examenul radiologic
312. CM. Care sunt scopurile inciziilor longitudinale ”de lampas” în cazul infecţiei anaerobe
clostridiene a ţesuturilor moi (gangrenei gazoase) a extremităţii?
a) Simplificarea exciziei ţesuturilor necrotizate şi vizual devitalizate
b) Sporirea vindecării plăgii
c) *Diminuarea compresiei şi a ischemiei tisulare
d) *Ameliorarea accesului aerului spre canalul plăgii
e) Prevenirea multiplicării sporilor clostridieni
313. CS. Care dintre metodele curative adjuvante enumerate este mai utilă în cazul infecţiei
anaerobe clostridiene a ţesuturilor moi (gangrenei gazoase)?
a) Hemofiltraţia
b) *Oxigenoterapia hiperbarică
c) Plasmafereza
d) Hemodializa
e) Hemosorbţia
314. CM. Indicaţi metodele suplimentare nechirurgicale de tratament a infecţiei anaerobe

clostridiene a ţesuturilor moi (gangrenei gazoase).
a) *Administrarea serului antigangrenos
b) *Oxigenarea hiperbarică
c) *Antibioticoterapia cu eficienţă sporită
d) Tratamentul în mediu abacterian dirijat
e) Administrarea vaccinului antigangrenos
315. CM. Indicaţi agenţii microbieni provocători ai infecţiei anaerobe neclostridiene a

ţesuturilor moi.
a) Pseudomonas aeruginosa
b) *Bacteroides fragiles
c) Clostridium perfringens
d) *Peptococcus
e) Klebsiella
316. CM. Care sunt manifestările clinice tipice ale infecţiei anaerobe neclostridiene a
ţesuturilor moi?
a) Evoluţia lentă, trenantă a procesului patologic
b) *Răspîndirea rapidă şi progresivă a procesului patologic
c) Predominarea necrozei muşchilor şi a ţesutului conjunctiv
d) *Flegmon cu afectarea masivă a ţesutului adipos subcutanat
e) *Hiperemia tegumentelor din zona afectată, edem moderat
317. CM. Indicaţi metodele utile pentru diagnosticul infecţiei anaerobe neclostridiene a
ţesuturilor moi.
44
a) *Colectarea şi incubarea microorganismelor în condiţii anaerobe
b) *Microscopia ţesutului sau exudatului infectat
c) Analiza biochimică pentru determinarea nivelului citokinelor în sînge
d) Depistarea toxinelor în ţesuturile infectate prin intermediul reacţiei imunoenzimatice (ELISA)
e) *Cromatografia gazo-lichidiană a ţesutului sau exudatului
318.CM. Tratamentul complex al bolnavilor cu infecţie anaerobă neclostridiană prevede:

a) *Prelucrarea chirurgicală urgentă a focarului de infecţie cu excizia maximală a ţesuturilor
devitalizate
b) Prescrierea imunosupresoarelor şi citostaticelor
c) *Utilizarea oxigenării hiperbarice
d) *Terapia antibacteriană masivă
e) *Prescrierea preparatelor imunostimulante
319. CS. Care este cea mai frecventă sursă a infecţiei în cazul tetanosului?
a) Ulcerele trofice infectate
b) Contaminarea prin administrare intravenoasă de droguri şi alte preparate
c) Intervenţii chirurgicale pe organele tractului digestiv
d) Contaminarea cordonului ombilical în timpul naşterii în condiţii antisanitare
e) *Laceraţii sau plăgi punctiforme infectate
320.CM. Ce caracterizează corect tetanosul?

a) *Deşi tetanosul este rar, boala deja dezvoltată nu poate fi lichidată
b) Reprezintă o infecţie cauzată de microorganizme anaerobe cu afectarea preponderentă a
ţesuturilor celulo-adipos şi conjunctiv
c) *Tetanosul nou-născuţilor este responsabil pentru circa 50% dintre decesele condiţionate de
tetanos în ţările aflate în curs de dezvoltare
d) *Boala nu se transmite de la o persoană la alta
e) *Rata mortalităţii în tetanosul sever poate fi mai mare de 60%
321. CS. Indicaţi clasificarea corectă a tetanosului.

a) *Generalizat, local, cefalic, neonatal
b) Posttraumatic, postoperator, spontan
c) Miozită, fasciită, combinat
d) Fulminant, acut, subacut, cronic
e) De plagă, intravenos, postoperator, idiopatic
322. CS. Care formă a tetanosului prezintă cel mai mic pericol?
a) Generalizată
b) Postinjecţională (după vaccinare)
c) *Locală
d) Neonatală
e) Cefalică
323.CM. Care semne sunt caracteristice pentru tetanosul generalizat?

a) *Opistotonus
b) Paralizii ale nervilor cranieni
c) *Trismus
d) *Risus sardonicus
e) Anizocoria
324. CS. Ce reprezintă trismus-ul, care apare în cadrul tetanosului?

a) Aşa numitul rîs „dispreţuitor” al tetanosului ca rezultat al afectării muşchilor faciali
b) Rigiditate musculară generalizată
45
c) Rigiditate persistentă în grupul de muşchi adiacent leziunii
d) *Imposibilitatea de a deschide gura ca urmare a spasmului muşchiului maseter
e) Disfagie, dereglări de deglutiţie ca rezultat al afectării muşchilor diafragmului
325. CM. Indicaţi măsurile curative necesare pentru un pacient cu tetanos.

a) Introducerea vaccinului (anatoxină tetanică)
b) *Imunizarea pasivă cu imunoglobulina tetanică umană
c) Administrarea antibioticelor cu spectru larg
d) Prelucrarea chirurgicală a plăgii, prin care s-a produs infectarea
e) *Administrarea remediilor farmacologice, care micşorează spasmul muscular
326.CM. Indicaţi măsurile utile pentru profilaxia tetanosului.

a) Administrarea remediilor farmacologice, care micşorează spasmul muscular
b) *Administrarea la copii a vaccinului (anatoxină tetanică) în asociere cu vaccinul contra
difteriei şi pertussis-ului
c) *Revaccinarea la fiecare 10 ani
d) Imunizarea pasivă cu imunoglobulină tetanică umană
e) Administrarea antibioticelor cu spectru larg de acţiune
327. CS. Ce reprezintă sepsisul?

a) Prezenţa bacteriilor în patul sangvin cu metastaze purulente în ţesuturi şi organe
b) Un fenomen microbian caracterizat prin răspuns inflamator local la prezenţa
microorganismelor
c) Prezenţa şi multiplicarea activă a bacteriilor în patul sangvin
d) Prezenţa bacteriilor în patul sangvin
e) *Un proces infecţios caracterizat prin reacţie inflamatorie sistemică
328. Ce este caracteristic pentru sepsis?

a) *Bacteriemie persistentă
b) Bacteriemie tranzitorie
c) *Bacteriemie simptomatică
d) *Septicemie
e) *Septicopiemie
329. CS. Ce reprezintă bacteriemia?

a) *Prezenţa bacteriilor în patul sangvin
b) Prezenţa bacteriilor în patul sangvin cu metastaze purulente în ţesuturi şi organe
c) Prezenţa şi multiplicarea activă a bacteriilor în patul sangvin
d) Un fenomen microbian caracterizat prin răspuns inflamator local la prezenţa
microorganismelor
e) Un proces infecţios caracterizat prin reacţie inflamatorie sistemică
330. CS. Ce reprezintă septicemia?

a) Un proces infecţios caracterizat prin reacţie inflamatorie sistemică
b) Un fenomen microbian caracterizat prin răspuns inflamator local la prezenţa
microorganismelor
c) *Prezenţa şi multiplicarea activă a bacteriilor în patul sangvin
d) Prezenţa bacteriilor în patul sangvin
e) Prezenţa bacteriilor în patul sangvin cu metastaze purulente în ţesuturi şi organe
331. CS. Ce reprezintă septicopiemia?

a) Prezenţa şi multiplicarea activă a bacteriilor în patul sangvin
b) Un proces infecţios caracterizat prin reacţie inflamatorie sistemică
c) *Prezenţa bacteriilor în patul sangvin cu metastaze purulente în ţesuturi şi organe
46
d) Un fenomen microbian caracterizat prin răspuns inflamator local la prezenţa
microorganismelor
e) Prezenţa bacteriilor în patul sangvin
332. CM. Care afirmaţii caracterizează corect sepsisul?

a) *Clinic se manifestă în acelaşi mod deşi agenţii microbieni provocatori pot fi diferiţi
b) *Sepsisul nu are perioadă de incubaţie
c) Tabloul clinic al sepsisului depinde de tipul agentului microbian provocator
d) *Sepsisul reprezintă un proces sistemic
e) Perioada de incubaţie în sepsis este scurtă (<24 ore)
333.CM. Pentru diagnosticul sindromului de răspuns inflamator sistemic (SIRS) se

utilizează următoarele criterii:
a) *Nivelul leucocitelor în sînge
b) Tensiunea arterială sistolică
c) *Temperatura corpului
d) *Frecvenţa respiratorie
e) *Frecvenţa contracţiilor cardiace
334. CS. Asocierea cărora dintre indicii enumeraţi corespunde prezenţei la pacient a
sindromului de săpuns inflamator sistemic (SIRS)?
a) *Temperatura corporală – 38,5°C; Frecvenţa contracţiilor cardiace – 90 bătăi/min; Frecvenţa
respiratorie – 16 respiraţii/min; Numărul de leucocite în sînge – 14.000/mm3
b) Temperatura corporală – 38,5°C; Frecvenţa contracţiilor cardiace – 88 bătăi/min; Frecvenţa
c) Temperatura corporală – 37,7°C; Frecvenţa contracţiilor cardiace – 100 bătăi/min; Frecvenţa
d) Temperatura corporală – 37,5°C; Frecvenţa contracţiilor cardiace – 84 bătăi/min; Frecvenţa
e) Temperatura corporală – 36,2°C; Frecvenţa contracţiilor cardiace – 70 bătăi/min; Frecvenţa
335. CS. Care este definiţia „sepsisului sever”?
a) Sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS) asociat cu disfuncţia de organ
b) Sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS) asociat cu focarul confirmat de infecţie
c) *Sepsisul asociat cu disfuncţia de organ
d) Sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS)
e) Sepsisul asociat cu hipotensiunea arterială în pofida resuscitării volemice adecvate
336. CM. Ce clasificări ale sepsisului există?

a) *În raport cu evoluţia clinică
b) *În raport cu tipul agentului bacteriologic
c) În raport cu nivelul imunosupresiei pacientului
d) *În raport cu localizarea focarului primar de infecţie
e) *În raport cu gradul severităţii
337. CS. Indicaţi agentul microbian cel mai rar implicat în cauzarea sepsisului.
a) Bacteroides fragilis
b) Escherichia Coli
c) Klebsiella
d) *Candida
e) Staphylococcus
338. CM. Pe care dintre criteriile enumerate se bazează diagnosticul clinic de sepsis sever?
47
a) *Depistarea semnelor insuficienţei poliorganice
b) Evaluarea nivelului citokinelor în sînge
c) Depistarea hemoculturii sau uroculturii pozitive
d) *Evidenţierea semnelor locale ale infecţiei chirurgicale
e) *Depistarea criteriilor pozitive ale sindromului de răspuns inflamator sistemic (SIRS)
339. CS. Care dintre rezultatele enumerate ale investigaţiilor paraclinice este decisiv pentru
confirmarea sepsisului?
a) *Hemocultura pozitivă
b) Evidenţierea leucocitozei cu devierea spre stînga în formula leucocitară
c) Nivelul ridicat al citokinelor (factorul necrozei tumorale) în sînge
d) Nivelul crescut al proteinei C-reactive
e) Cantitatea înaltă de procalcitonină în serul sangvin
340. CM. Ce caracterizează just tratamentul chirurgical al focarului purulent primar în caz
de sepsis al ţesuturilor moi?
a) *Este necesară prelucrarea chirurgicală extinsă (largă) şi excizia ţesuturilor necrotice
b) *Este indicată drenarea adecvată a abceselor
c) Prelucrarea chirurgicală nu influenţează evoluţia sepsisului
d) Este recomandată închiderea cît mai rapidă a plăgii prin suturi primare
e) *Plăgile sunt tratate de regulă prin metoda deschisă
341. CM. Indicaţi regulile administrării terapiei antibacteriene în cazul sepsisului.

a) *Se vor administra antibiotice cu spectru larg de acţiune
b) *Antibioticele trebuie schimbate în funcţie de rezultatele culturilor
c) Terapia antibacteriană trebuie administrată doar după confirmarea diagnosticului de sepsis
d) Terapia antibacteriană trebuie administrată doar după primirea rezultatului pozitiv al
hemoculturii, conform antibioticogramei
e) *Iniţial antibioticele sunt administrate empiric
Patologia chirurgicală a glandei tiroide

342.CM. Hormonii iodați ai glandei tiroide sunt:
a) Monoiodtirozina
b) Diiodtirozina
c) *Tiroxina
d) *Triiodtironina
e) Calcitonina
343.CM. Vascularizarea arterială a glandei tiroide este asigurată de:

a) *Aa.tiroidiene superioare
b) *Aa.tiroidiene inferioare
c) *Aa.tiroidiene mijlocii
d) *A. tiroidiană ima
e) A.tiroidiană piramidală
344.CS. Afecțiunile glandei tiroide se întilnesc mai frecvent la:

a) Copii
b) Adolescenți
c) Bărbați
d) *Femei
e) Vîrstnici
345.CS. Inflamația ce se dezvoltă pe o gușă preexistentă este denumită:

48
a) Tiroidită
b) *Strumită
c) Tiroidită gușogenă
d) Struma infectorum
e) Tiroidita supurată
346.CS. Tiroiditele pot fi următoarele,cu EXCEPȚIA:

a) *Fulminante
b) Acute
c) Subacute
d) Cronice
e) Autoimune
347.CM. Indicați căile de pătrundere a sursei de infecție în glanda tiroidă:

a) *Hematogen
b) *Limfogen
c) Prin inoculare
d) Exogenă
e) *Traumatică
348.CM. Într-o tiroidită acută la examen local putem determina:

a) *Tumefierea regiunii
b) *Hiperemia tegumentelor
c) Palpator glanda tiroidă puțin sensibilă
d) *Palpator durere și prezența fluctuenței
e) *Prezența adenopatiei laterocervicale
349.CM. Selectați posibilele sedii de fistulizare a unui abces tiroidian:

a) Cartilajul tiroid
b) *Tegument
c) *Trahee
d) *Esofag
e) *Mediastin
350.CS. În faza de supurație a tiroiditei acute tratamentul de elecție este:

a) Comprese alcoolizate
b) Administrarea preparatelor antiinflamatoare
c) Antibioticoterapie cu spectru larg
d) *Deschiderea și drenarea abcesului
e) Administrarea preparatelor antitiroidiene de sinteză
351.CM. Tiroidita subacută mai este denumită:

a) *Tiroidita Le Quervain
b) *Tiroidita granulomatoasă
c) Tiroidita limfomatoasă
d) Tiroidita microfoliculară
e) *Tiroidita gigantofoliculară
352.CS. Cea mai frecventă formă de tiroidită cronică este:

a) Tiroidita lemnoasă
b) Tiroidita actinimicotică
c) *Tiroidita limfomatoasă
49
d) Tiroidita tuberculoasă
e) Tiroidita sifilitică
353.CS. Cea mai rară formă de tiroidită cronică este:

a) *Tiroidita lemnoasă
b) Tiroidita actinimicotică
c) Tiroidita limfomatoasă
d) Tiroidita tuberculoasă
e) Tiroidita sifilitică
354.CM. Tiroiditele cronice specifice sunt:

a) *Tiroidita actinimicotică
b) *Tiroidita tuberculoasă
c) *Tiroidita sifilitică
d) Tiroidita lemnoasă
e) Tiroidita limfomatoasă
355.CM. Pentru etiologia autoimună a tiroiditelor pledează:

a) Prezența complexurilor imune circulante
b) *Infiltrat limfocitar tiroidian
c) Atrofia foliculilor glandulari
d) *Prezența autoanticorpilor antitiroidieni anti TPO și anti TG
e) Prezența anticorpilor anti T3 și anti T4
356.CM. În dependență de valorile hormonilor tiroidieni, funcția glandei tiroide se apreciază
clinic ca:
a) Mixedem
b) *Eutiroidie
c) *Hipertiroidie
d) *Hipotiroidie
e) Tireotoxicoză
357.CS. Gușa reprezintă o hipertrofie a glandei tiroide de natură:

a) Infecțioasă
b) Tumorală
c) Idiopatică
d) *Distrofică
e) Parazitară
358.CS. Într-o gușă volumul glandei tiroide se poate mări de:

a) 1-2 ori
b) 2-3ori
c) 3-4 ori
d) *4-5 ori
e) 5-6 ori
359.CM. După momentul apariției gușile se clasifică în:

a) *Congenitale
b) *Dobîndite
c) Pubertare
d) Postpartum
e) Senile
50
360.CM. Gușile dobândite se clasifică la rîndul lor în:
a) Profesionale
b) *Endemice
c) *Sporadice
d) Medicamentoase
e) Alimentare
361.CM. După aspectul morfologic al hiperplaziei gușile se împart în:

a) *Nodulare
b) *Difuze
c) *Mixte
d) Parenchimatoase
e) Coloide
362.CM. Selectați semnele clinice de compresie a venelor jugulare în cazul hiperplaziei

tiroidiene:
a) Acrocianoză
b) *Cianoza feței
c) *Turgescența jugularelor
d) *Epistaxis
e) *Cefalee
363.CS. Sindromul Claude-Bernard-Horner ( mioză, enoftalmie, ptoză palpebrală

superioară) apare în cazul hiperplaziei tiroidiene cu compresia:
a) Nervului recurent
b) *Simpaticului cervical
c) Nervului laringian superior
d) Nervului laringian inferior
e) Nervului vag
364.CM. Compresia de către gușa tiroidiană a nervului recurent al laringelui se manifestă

clinic mai frecvent prin:
a) *Ragușeală
b) *Disfonie
c) *Voce bitonală
d) Afonie
e) Asfixie
365.CM. Enumerați complicațiile gușilor tiroidiene:

a) *Mecanice (compresia structurilor adiacente)
b) *Inflamatorii (strumite)
c) *Endocrine (tireotoxicoza)
d) *Degenerative (tumori maligne)
e) Metabolice
366.CM. Complicațiile mecanice ale gușelor tiroidiene sunt determinate de compresia

asupra:
a) Arterele carotide
b) *Nervul recurent al laringelui
c) *Trahee
d) *Esofag
e) *Venele jugulare
51
367.CS. Semnul De Graefe reprezintă:
a) Deficit de convergenţă
b) *Retracţia exagerată a pleoapei superioare la fixarea privirii asupra unui obiect mişcat în jos
c) Fotofobie
d) Accentuarea retracţiei palpebrale la fixarea unui obiect
e) Tremorul pleoapelor închise
368.CS. Semnul Moebius reprezintă:

a) *Lipsa convergenţei globilor oculari la privirea unui obiect apropiat
b) Retracţia exagerată a palpebralei superioare la fixarea privirii asupra unui obiect în mişcare
c) Clipire rară şi privire fixă
d) Accentuarea refracţiei palpebrale la fixarea unui obiect
e) Tremorul pleoapelor închise
369.CS. Semnul Stellwag I reprezintă:

a) Lipsa convergenţei globilor oculari la privirea unui obiect apropiat
e) *Bolnavul nu închide pleoapele nici în somn
370.CS.Semnul Stellwag II reprezintă:

c) *Clipire rară şi privire fixă
e) Bolnavul nu închide pleoapele nici în somn
371.CS. Semnul Dalrympl reprezintă:

e) *Fanta palpebrală larg deschisă
372.CS. Glanda tiroidă ce nu este vizibilă însă palpator se determină istmul corespunde
gradului de hiperplazie:
a) *I
b) II
c) III
d) IV
e) V
373.CS. Glanda tiroidă vizibilă la deglutiție palpator decelabilă corespunde gradului de

hiperplazie:
a) I
b) *II
c) III
d) IV
e) V
52
374.CS.Gușa vizibilă ce determină "gît gros" corespunde gradului de hiperplazie:
a) I
b) II
c) *III
d) IV
e) V
375.CS. Gușa voluminoasă ce modifică configurația gîtului corespunde gradului de

hiperplazie:
a) I
b) II
c) III
d) *IV
e) V
376.CS. Gușa gigantă însoțită de fenomene de compresiune corespunde gradului de

hiperplazie:
a) I
b) II
c) III
d) IV
e) *V
377.CM. Stabiliți indicațiile tratamentului chirurgical al gușilor tiroidiene:

a) Defect cosmetic
b) *Eșecul tratamentului conservator
c) *Gușile nodulare
d) *Gușile complicate
e) *Gușile suspecte de malignizare
378.CM. Selectați tipurile de intervenții chirurgicale practicate în gușile tiroidiene:

a) *Enuclearea nodulilor sau chisturilor solitare
b) *Hemitiroidectomie
c) *Tiroidectomie totală
d) *Tiroidectomie subtotală
e) Tiroidectomie cu paratiroidectomie
379.CM. Marcați complicațiile postoperatorii imediate în chirurgia tiroidei:

a) Hipocalcemia
b) *Hemoragia
c) *Traheomalacie
d) *Criza tireotoxică
e) *Hipoparatiroidismul
380.CM. Complicațiile postoperatorii tardive în chirurgia tiroidei sunt:

a) Infecția plăgii
b) *Insuficiența tiroidiană
c) Asfixie
d) Afonie
53
e) *Recidiva
381.CS. Metoda neinvazivă, accesibilă și care nu produce distrucție tisulară în diagnosticul

patologiei glandei tiroide este:
a) Scintigrafia
b) Xeroradiografia
c) *Ultrasonografia
d) Puncția-biopsie
e) Rezonanța magnetică nucleară
382.CM.Pentru diferențierea stării de normotiroidie de tireopatie este necesară dozarea:

a) *T3
b) *T4
c) *TSH
d) TRL
e) anti TPO
383.CS. Incidența cancerului în cazul unui "nodul rece" scintigrafic este de:
a) 5%
b) *10%
c) 15%
d) 20%
e) 25%
384.CM. Hormonoterapia de substituție în hipotiroidii se face cu următoarele preparate:

a) *Triiodtironina
b) *Tireocomb
c) *Tireotom
d) *L-thyroxina
e) Tireotropina
385.CM.Enumerați afecțiunile glandei tiroide asociate cu hipertiroidie:

a) *Guşa multinodulară toxică
b) *Boala basedow
c) *Adenomul tireotoxic
d) Nodulul tiroidian solitar
e) Adenomul tiroidian
386.CM.Manifestările generale în caz de hipertiroidii sunt:

a) *Pierdere ponderală
b) *Hipersudorație
c) *Tremorul mîinilor
d) *Termofobie
e) Tegumente îngroșate,uscate
Apendicita acută
387.CS. Odată stabilit diagnosticul de apendicită acută, intervenţia chirurgicală trebuie
practicată:
a) *În urgenţă imediată
b) Ȋn urgenţă amânată
c) Nu are importanţă momentul operator
d) Peste trei luni de la debut
54
e) La apariţia simptomelor peritoneale
388.CS. Care dintre afecţiunile de mai jos trebuie EXCLUSĂ în primul rând la un bolnav
vârstnic cu dureri în fosa iliacă dreaptă?
a) Apendicita acută
b) Ileita terminală
c) Invaginaţia ileocecală
d) *Neoplasmul de cec
e) Colita spastică
389.CS. O femeie în vârsta de 36 ani se internează cu dureri şi apărare musculară în

hemiabdomenul drept, vărsături, febră şi leucocitoză. Ce afecţiune intră în discuţie
pentru diagnosticul diferenţial?
a) Hernie hiatală
b) Infarctul intestinomezenteric
c) *Apendicita acută
d) Pancreatita acută
e) Torsiunea de organ
390.CS. Un apendice turgescent "maciucat" la vârf, cu seroasa mată şi mezoul infiltrat,

prezintă un proces de:
a) Apendicită acută catarală
b) *Apendicită acută flegmonoasă
c) Apendicită cronică
d) Apendicită gangrenoasă
e) Apendicită secundară
391.CS. Sediul durerii la debut în apendicita acută este în:

a) Fosa iliacă dreaptă
b) *Epigastru
c) Întreg abdomenul
d) Fosa iliacă stânga
e) Hipogastru
392.CS. Examenul obiectiv abdominal la un bolnav cu plastron apendicular recent constituit

stabileşte:
a) *O formaţiune tumorală neregulată dureroasă, aderenţiată la tegumentele fosei iliace drepte
b) O tumefacţie fluctuentă, dureroasă în fosa iliacă dreapta
c) Contractura abdominală generalizată
d) Pozitiv semnul Pasternaţki
e) Pozitiv semnul Blumberg
393.CS. Cel mai frecvent, durerea constatată la examenul obiectiv al abdomenului la un

bolnav cu apendicită acută, este localizată în:
a) Zona fosei iliace drepte
b) Etajul abdominal inferior
c) *Zona fosei iliace drepte
d) În epigastru
e) Lombar
394.CM Care sunt funcțiile apendicelui:

a) *Protecție
55
b) Complementară
c) *Secretorie
d) Inhibitorie
e) *Hormonală
395.CS. Semnul cel mai important pentru diagnosticul de apendicită acută este:
a) Vărsăturile
b) Febra
c) Leucocitoza
d) *Apărare musculară în fosa iliacă dreapta
e) Inapetenţă
396.CS. Un bărbat de 16 ani prezintă o anamneză şi un examen fizic ce pledează pentru

apendicita acută. Care din următoarele semne este pozitiv?
a) Crepitaţii în Douglas
b) *Semnul Rowsing
c) Semnul Murphy
d) Echimoze periombilicale
e) Semnul Ortner
397.CS. Intervenţia chirurgicală pentru apendicita cronică după plastron apendicular este
indicată peste:
a) 6-8 săptămâni după episodul acut
b) Imediat după remisia episodului acut
c) 1 lună după episodul acut
d) 1-3 ani după episodul acut
e) *3-4 luni după episodul acut
398.CS. Dintre simptomele pe care le poate prezenta un bolnav cu apendicită cronică, cel
mai frecvent îl constituie:
a) *Durere în fosa iliacă dreapta
b) Grețurile
c) Constipaţia
d) Xerostomie
e) Febra
399.CS. Tratamentul iniţial al unui plastron apendicular necomplicat este:

a) *Conservator
b) Chirurgical
c) Medico-chirurgical
d) Numai pungă cu gheaţă pe abdomen
e) Numai antibioticoterapie
400.CS. Cel mai important factor patogenic în apendicita acută este:

a) Infecţia pe cale hematogenă
b) *Obstrucţia mecanică a lumenului
c) Tromboza arterei apendiculare
d) Factori chimici
e) Prezenţa ţesutului limfoid
401.CM. Care dintre afirmaţiile referitoare la apendicita acută retrocecală sunt adevărate?
a) *Necesitatea diagnosticului diferenţial cu suferinţele renoureterale
56
b) Este o patologie ocluzivă
c) Tactul vaginal şi (sau rectal) dau un răspuns negativ
d) *Predomină durerile cu sediu lombar drept
e) Obligatoriu sunt prezente dereglări dizurice
402.CM. Care sunt formele atipice ale apendicitei acute:

a) *Retrocecală
b) *Pelviană
c) Pe dreapta
d) *Subhepatică
e) *Retroperitoneală
403.CM. Evoluţia unui plastron apendicular se poate face spre:

a) *Remisie
b) *Abcedare
c) Peritonită generalizată fară a trece prin faza de abcedare
d) Infarct miocardic
e) Infarct mezenterial
404.CM. Care dintre viscerele enumerate mai jos pot participa la formarea plastronului
apendicular:
a) Stomacul
b) *Ileonul
c) *Cecul
d) Colonul descendent
e) *Marele epiploon
405.CM. Urmărirea evoluţiei unui plastron apendicular se face cu ajutorul următoarelor

elemente clinice şi paraclinice:
a) *Curba temperaturii
b) Curba dermografică
c) *Numărul de leucocite
d) Aprecieri repetate ale fosfatazei alcaline
e) Curba bilirubinemiei
406.CS. Care din semnele clinice denumite mai jos este mai caracteristic pentru apendicita
acută?
a) Voma cu sînge
b) Dureri abdominale în centură
c) Dureri colicative în abdomen
d) *Semnul Kocher
e) Semnul Blumberg
407.CS. Dintre complicaţiile posibile ale apendicitei acute NU face parte:

a) Plastronul apendicular
b) Abcesul periapendicular
c) Peritonita purulentă difuză
d) Pileflebita
e) *Malignizarea apendicelui
57
408.CM. În funcţe de forma clinică a apendicitei acute, semnele care interesează abdomenul
variază în limite largi. În care variante de apendicită simptomele abdominale se
manifestă la un grad minim?
a) *Retrocecală
b) Subhepatică
c) *Pelviană
d) Sinistropoziţia
e) Mezoceliacă
409.CS. Simptomul pozitiv al psoasului este prezent în simptomatologia:

a) Empiemului apendicular
b) Plastronului apendicular
c) Apendicitei pelviene
d) *Apendicitei retrocecale
e) Apendicitei perforate
410.CS. În apendicita acută gangrenoasă se observă toate simptoamele enumerate mai jos,
cu EXCEPŢIA:
a) Intoxicaţia
b) Tahicardia fără raport cu temperatura
c) Durere abdominală violentă
d) Pareza intestinală
e) *Leucopenia
411.CM. Triada Dieulafoy include:

a) Vomă
b) *Durere
c) *Hiperestezie cutanată
d) *Rezistență musculară
e) Febră
412.CS Simptomul Kocher inversat poate fi determinat în:

a) Colică apendiculară
b) *Apendicită cronică
c) Apendicită acută flegmonoasă
d) Apendicită acută gangrenoasă
e) Plastron apendicular
413.CS.Cel mai important simptom, ce permite diferenţierea pielonefritei acute de

apendicita acută, îl constituie:
a) Febră cu frisoane
b) Durerile lombare
c) Testul psoasului pozitiv
d) Hematurie
e) *Leucociturie
414.CS. Abcedarea plastronului apendicular este însoţită de următoarele simptome,

EXCEPTÎND:
a) Febra hectică
b) Intoxicaţie
c) Dureri în regiunea iliacă dreapta
d) *Eritem dermal
58
e) Leucocitoză
415.CM. Rolul principal în terapia abceselor intraperitoneale postoperatorii,apărute după

intervenţiile chirurgicale pentru patologiile chirurgicale acute, îl deţin:
a) *Antibioticele
b) *Enzimele proteolitice
c) *Preparatele imunomodulatoare
d) Drenajul transcutan
e) *Intervenţia chirurgicală
416.CM. Ce factori pot să provoace disfuncţia neuro-reflectorie a apendicelui?

a) Caşexie
b) *Sensibilizare
c) Obezitate
d) *Factor reflector (maladiile stomacului şi a intestinelor)
e) *Iritarea mucoasei apendicelui cu corpi străini (coproliţi)
417.CM. Ce modificări locale apar în apendicita acută gangrenoasă?

a) *Exudat seros în cavitatea abdominală
b) *Apendicele are o culoare cenuşie-verzuie
c) *Apendicele este îngroşat
d) Apendicele este hiperemiat, se evidențiază vasele de sânge dilatate
e) Paliditate pronunţată a apendicelui
418.CM.Enumerați punctele dureroase sunt caracteristice apendicitei acute?

a) Moore
b) *McBurney
c) *Morris-Kummel
d) *Sonnenburg
e) *Lanz
419.CM. Ce modificări locale apar în apendicită acută flegmonoasă?

a) *Exsudat sero-purulent în cavitatea abdominală
b) *Apendice îngroşat
c) Apendice congestionat
d) *Depuneri de fibrină pe apendice
e) Paliditate accentuată a apendicelui
420.CM. Apendicita acută este un proces inflamator:

a) *Inflamaţie nespecifică
b) *Proces local
c) Proces general
d) Proces cu flora de microbi necunoscută
e) Inflamaţie specifică
421.CM. Ce modificări locale apar în apendicita acută catarală?

a) Alungirea apendicelui
b) *Îngroşarea apendicelui
c) Plastron apendicular
d) *Apendicele este hiperemiat
e) Apendicele este palid
59
422.CM. În caz de supuraţie a plastronului apendicular, unde poate perfora abcesul
periapendicular?
a) *În cavitatea abdominală liberă
b) *În intestin
c) *În spaţiul retroperitoneal
d) În vezica urinară
e) La femei în cavitatea uterului
423.CM. Complicaţiile postoperatorii după apendectomie sunt:

a) *Infectarea plăgii
b) *Fistula ligaturală
c) Hemoragie din varicele esofagiene
d) *Hemoragie din artera apendiculară
e) *Insuficienţa bontului apendicular
424.CM. Ce complicaţii pot surveni în urma apendicitei acute?

a) *Plastronul apendicular
b) *Abcesul periapendicular
c) *Peritonita purulentă generalizată
d) Abces paranefral
e) *Pileflebită
425. CM. Cu ce patologii se face diagnosticul diferenţial al apendicitei acute?

a) *Patologiile organelor abdominale
b) *Patologiile organelor retroperitoneale
c) Patologiile mediastinului
d) *Bolile infecţioase
e) *Patologiile vaselor sangvine și a sângelui
426. CM. Particularităţile apendicitei acute la persoanele de vârstă înaintată:

a) *Durerile în abdomen sunt neintensive
b) *Temperatura corpului normală
c) Confuzie mintală
d) *Contracţia muşchilor peretelui abdominal este slabă
e) Diaree
427.CM. Particularităţile apendicitei acute la copii:

a) *Progresarea rapidă a proceselor distructive în apendice
b) Nu se complică cu peritonită generalizată
c) *Febră înaltă
d) *Vome multiple
e) *Diaree
428.CM. În ce formă de apendicită acută în urină pot să apară eritrocite şi leucocite?

a) Subhepatică
b) Pelviană
c) *Retrocecală
d) *Pelviană când apendicele este alipit de vezica urinară
e) Apendice în sacul herniar
429.CM. Particularităţile apendicitei acute la gravide:

a) *În dependenţă de termenul gravidităţii se schimbă localizarea durerilor
60
b) Vome multiple
c) *Semnul Voskresenski pozitiv
d) *Semnul Blumberg pozitiv
e) Prezenţa leucocitelor în urină
430.CM. Ulcerul gastric perforat se deosebeşte de apendicita acută prin următoarele semne:
a) *Apariţia bruscă a durerilor în epigastru
b) *„Abdomen de lemn”
c) Leucocitoză pronunţată
d) * Semnul blumberg pozitiv
e) Vome multiple
431.CM. Referitor la pileflebită care din următoarele afirmații sunt corecte:

a) *Complicație rară și gravă a apendicitei acute
b) *Reprezintă tromboflebita septică a venei porte și a venelor intrahepatice
c) Reprezintă tromboflebita septică a venei lienale
d) Nu se soldează cu deces
e) *Clinic se manifestă prin sindrom acut de hipertensiune portală
432.CS. Plastronul apendicular este un proces evolutiv al:

a) Apendicitei acute catarale
b) *Apendicitei acute flegmonoase
c) Apendicitei acute gangrenoase
d) Apendicitei acute perforate
e) Apendicitei acute retrocecale
433.CM. Apendectomia se poate efectua prin incizia:

a) Pfannenstiel
b) *McBurney
c) Kocher
d) *Volkovici-Diakonov
e) *Lenander
434.CM.La baza patogeniei apendicitei acute stau următoarele teorii:

a) Fizică
b) *Infecțioasă
c) *Chimică
d) *Mecanică
e) *Cortico-viscerală
435. CS. Cea mai frecventă urgență abdominală o prezintă:

a) Pancreatita acută
b) Ocluzia intestinală
c) Colecistita acută
d) *Apendicita acută
e) Peritonita
436.CM. În apendicita acută datorită raportului anatomic dintre apendicele inflamat și

mușchiul psoas pot fi positive următoarele semne clinice:
a) *Cope I
b) *Iaworski
c) *Gabai
61
d) *Iaure-Rozanov
e) Sitcovski
437.CM. În apendicita acută care din următoarele semne clinice vor fi positive în decubit
lateral stîng:
a) Obrazțov
b) Iaworski
c) *Bartomier-Michelson
d) Rowsing
e) *Sitcovski
438.CM. Leucocitoza în apendicita acută poate fi:

a) *Moderată – 12*109
b) Fără neutrofilie
c) *>de 18 - 20*109în apendicita perforată
d) La debut leucocitoză, apoi leucopenie
e) *Normală
439.CM. Apendicectomia se clasifică în:

a) *Convențională
b) *Anterogradă
c) *Laparoscopică
d) Bipolară
e) *Retrogradă
440.CM. Apendicectomia de urgență nu se efectuează în:

a) *Colica apendiculară
b) Apendicita acută catarală
c) *Plastron apendicular
d) Apendicita acută retroperitoneală
e) *Apendicita cronică
441.CM. Plastronul apendicular poate decurge în 3 faze:

a) De debut
b) *Infiltrativă
c) *Abcedare
d) *Fistulizare
e) Remisie
442.CM. Apendicita acută mai este denumită:

a) *Boala tinereții
b) *Amigdalita abdominală
c) Tonsilita abdominal
d) Apendicita reactivă
e) Drama abdominală
443.CM. Poziția antalgică a pacientului cuapendicită acută este:

a) *Decubit lateral drept
b) *Membrele inferioare flectate la abdomen
c) Membrele superioare de-a lungul trunchiului
d) Decubit ventral
e) Decubit lateral stâng
62
444.CM. La palparea fosei iliace drepte în apendicită acută depistăm:
a) *Durere
b) *Contractură musculară
c) Fluctuență
d) Formațiune de volum
e) Pulsația vaselor
445.CS. Pentru stabilirea diagnosticului de apendicită acută e importantă următoarea ordine

de apariție a simptomelor:
a) Febră, frison, vome, durere epigastrică, leucocitoză
b) Vome, inapetență, febră, leucocitoză, durere epigastrică sau ombilicală
c) *Durere epigastrică sau ombilicală, vomă, grețuri, febră, leucocitoză
d) Inapetență, vome, leucocitoză, durere epigastrică sau ombilicală, febră
e) Durere epigastrică sau ombilicală, febră, leucocitoză, vome, grețuri
446.CS Cea mai sigura metoda de tratament a bontului apendicular dupa apendicectomie
este:
a) Ligatura cu catgut
b) *Înfundarea bontului apendicular în cec cu suturi "în bursă" și "z"cu fire nerezorbabile
c) Înfundarea în bursă fără ligatură
d) Ligatura cu catgut și înfundarea în bursă cu catgut atraumatic
e) Ligatura cu catgut și înfundarea bontului în peretele cecului cu fire izolate
447.CM. Post-apendicectomie se pot dezvolta următoarele abcese intraabdominale:

a) Interintestinal
b) *Subhepatic
c) *Subdiafragmatic drept
d) *Subdiafragmatic sting
e) *Pelvin
448.CM. Post-apendicectomie se pot dezvolta următoarele complicații ale plăgii parietale:

a) *Supurația
b) Hiperemia
c) *Serom
d) *Granulom de fir
e) Dehiscența
449.CS. În Republica Moldova apendicita acută catarală se întâlnește în:

a) 10% cazuri
b) 20% cazuri
c) *30% cazuri
d) 40% cazuri
e) 50% cazuri
450.CM. Apendicita acută la gravide:

a) *Apare mai frecvent în primele două trimestre
b) Durerea abdominală și contractura musculară sunt foarte pronunțate
c) *Este confundată cu toxicoza gestațională
d) Apendicectomia nu se practică
e) *Diagnosticul cert e stabilit prin ultrasonografie și laparoscopie
63
Boala ulceroasă a stomacului și duodenului
451. CS. În apariția ulcerului gastric rolul determinant îl joaca factorul:
a) Hiperaciditatea
b) Factorul alimentar
c) Factorul psihic
d) *Factorul infecțios Helicobacter Pylori
e) Factorul ereditar
452. CS. Semnele ce urmează: voma repetata, puls accelerat, respirație superficială,
accelerată, semne de șoc hipovolemic, temperatura crescută, abdomen sensibil și destins,
lipsa eliminărilor de gaze - corespund perioadei după perforație:
a) De pseudoameliorare
b) De șoc
c) *Peritonită difuză
d) Perioadei care precedeaza perforația
e) Perioadei de debut a bolii
453.CS. Un bărbat de 24 de ani, cunoscut ulceros, care prezintă durere epigastrică puternică,
este examinat la 2 ore de la debut. Ce semn ne sugerează o perforaţie în peritoneul
liber?
a) *Aparare musculară în epigastru şi fosa iliacă dreapta care se generalizează
b) Hipertermie
c) Vărsături
d) Respiraţie superficială
e) Anemie
454.CS. Nişa ulceroasă este o noţiune:

a) Clinică
b) Endoscopică
c) *Radiologică
d) Ultrasonografică
e) Abstractă
455.CS. Ulcerul complicat cu stenoză se deosebeşte de ulcerul necomplicatprin următoarele:

a) Iradierea durerii
b) *Apariţia vărsăturilor
c) Permanentizarea durerii
d) Prezenţa hemoragiilor oculte
e) Acutizarea sezonieră
456.CS. Eroziunea gastroduodenala este:

a) *O leziune acută exclusiv a mucoasei
b) O leziune acută profundă
c) O leziune cronică
d) O leziune a stratului submucos
e) O leziune a stratului muscular a stomacului
457.CS. În etiologia ulcerului gastro-duodenal, factorul genetic este:

a) Factor determinant
b) *Factor favorizant
c) Factor indiferent
d) Factor asociat
64
e) Factor agravant
458.CS. Diagnosticul diferenţial între ulcerul duodenal perforat şi ocluzia intestinală se

bazează pe:
a) Prezenţa durerilor abdominale
b) Absenţa tranzitului intestinal
c) Leucocitoză
d) Retenţia de urină
e) *Radiografie abdominală pe gol
459.CS. Ulceraţiile acute gastroduodenale se intâlnesc în următoarele situaţii,

EXCEPTÎND:
a) Arsuri intense
b) Corticoterapie
c) Ingestie de aspirină
d) Leziuni ale sistemului nervos central
e) *Administrarea de peniciline
460.CS. Cea mai indicată operaţie pentru tratamentul ulcerului gastric este:
a) *Rezecţia gastrică 2/3
b) Hemigastrectomia cu vagotomie
c) Bulbantrectomie cu vagotomie
d) Vagotomia cu piloroplastie
e) Rezecţia tubulară
461.CS. Examenul endoscopic în stenoza antrală pilorică decompensată este utilizat pentru:
a) Precizarea diagnosticului pozitiv de stenozădecompensată
b) *Precizarea naturii benigne sau maligne a stenozei
c) Vizualizarea refluxului duodeno-gastric
d) Evaluarea stazei gastrice
e) Aprecierea gradului de stenoză
462.CS. În ulcerul gastroduodenal patogenia este explicată cel mai frecvent prin:
a) *Scăderea factorilor de apărare ai mucoasei gastrice
b) Hipertonie vagală
c) Patogenie endocrină
d) Stază gastrică
e) Hiperaciditate
463.CS. Radiografia abdominală pe gol stabileşte diagnosticul de perforaţie de viscer

cavitar prin:
a) Nivele hidroaerice
b) Ansă jejunală "îndoiată"
c) Dispariţia umbrelor psoasului
d) *Transparenţa semilunară subdiafragmatică din dreapta
e) Balonare de colon
464.CS. Complicaţia cea mai frecventăşi de temut după rezecţie gastrică este:
a) *Hemoragia
b) Insuficienţa anastomozei
c) Tromboflebita
d) Infarctul miocardic
65
e) Malignizare la nivel de anastomoză
465.CS. Într-un ulcer duodenal, cînd durerea devine continuă, se presupune:

a) Asocierea cu litiaza biliară
b) Asocierea cu hernie hiatală
c) *Penetraţia ulcerului
d) Hemoragie
e) Asocierea unei pielonefrite pe dreapta
466.CS. În patogenia ulcerului duodenal hiperaciditatea este:

a) Obligatorie
b) Facultativă
c) *Obligatorie dar nu suficientă pentru producerea ulcerului
d) Apare în caz de complicaţii
e) Hiperaciditatea nu este
467.CM. Ce e caracteristic pentru durerea din ulcerul duodenal?

a) *Apare după 1,5-3 ore de la ingestia alimentelor
b) Nu este legată cu alimentarea
c) Se accentuează după ingestia de alimente
d) Se calmează în cursul nopţii
e) *Poate fi nocturnă
468.CS. În ce patologie, condiţiile socio-economice intervin ca factor favorizant etiologic:

a) Colecistitei cronice litiazice
b) *Boala ulceroasă
c) Apendicita cronică
d) Herniei hiatale
e) Pancreatitei cronice
469.CS. Radiografia abdominală simplă în cazul ulcerului duodenal perforat în peritoneul

liber ne arată:
a) Aeroenterie masivă
b) Imagini hidroaerice multiple
c) Aerocolie pe colonul transvers
d) *Pneumoperitoneu prezent subdiafragmatic drept/stâng/bilateral
e) Mărirea umbrei hepatice
470.CS. Diagnosticul clinic de hemoragie digestivă superioară de cauză ulceroasăe

confirmat de:
a) *Hematemeză sau melenă
b) Tensiune arterială scăzutăşi tahicardie
c) Antecedente de ulcer + semne de hemoragie
d) Constipaţie
e) Diaree
471.CS. Nişa reprezintă în diagnosticul radiologic al ulcerului gastro-duodenal un:

a) *Semn direct
b) Semn indirect
c) Semn fără importanţă
d) Semn al complicaţiei bolii ulceroase
e) Nici unul din semnele enumerate mai sus
66
472.CS. Perforaţia este complicaţia prezentă mai frecvent în:
a) Ulcerul duodenal postbulbar
b) *Ulcerul duodenal bulbar anterior
c) Ulcerul duodenal bulbar posterior
d) Ulcerul gastric al peretelui posterior
e) Ulcerul gastric al peretelui anterior
473.CS. Ce afirmaţie referitoare la ulcerul perforat NU este exactă:

a) Ulcerul duodenal perforează mai frecvent decât ulcerul gastric
b) Vărsăturile sunt neconstante
c) Durerea epigastrică poate iradia în fosa iliacă dreaptă
d) *Examenul radiologic baritat se practică sistematic pentru a evidenţia sediul perforaţiei
e) La examenul biologic se poate constata hemoconcentrație
474. CS. Bolnav în vîrsta de 25 de ani cu ulcer duodenal, se adresează cu hemoragie de

gravitate medie, care se opreşte sub tratament medical. Sufera de ulcer circa 1 an. Care este
tactica curativă?
a) Este indicat tratament chirurgical
b) *Este indicat tratament medicamentos în staţionar
c) Este indicat tratament medicamentos ambulator
d) Supraveghere la domiciliu
e) Nu este necesar nici un tratament
475. CS. Bolnav în vârstă de 35 ani cu suferinţă ulceroasă de un an,se internează la al 3-lea
puseu de hemoragie digestivă superioară. Actualmente hemoragia de gravitate medie care se
oprește sub tratament medical. Este indicat:
a) *Tratament chirurgical
b) Tratament conservator
c) Tratament medico-chirurgical
d) Supraveghere
e) De transferat în secţia gastrologică
476. CS. Bolnav cu ulcer gastric în antecedente, se internează cu o simptomatologie

modificată - dureri continui, scădere ponderală, inapetenţă. Sugerînd malignizarea ulcerului,
pentru undiagnostic corect este absolut necesar să efectuăm:
a) Explorarea secretiei sucului gastric
b) Radiografie gastro-duodenală
c) Gastrofibroscopie
d) *Biopsie din marginile ulcerului
e) Pasajul masei baritate
477. CS. Un bărbat în vîrstă de 35 ani, acuză brusc dureri abdominale epigastrice.
Radiografia abdominală evidenţiază aer liber subdiafragmatic. Tactica corectă în acest
caz este următoarea:
a) Fibroscopie esogastrică
b) Pasaj baritat
c) Observare
d) *Laparotomie
e) Irigoscopie
478. CM. Care din următoarele afecţiuni pot genera o hemoragie digestivă superioară?
67
a) *Sindromul Mallory-Weiss
b) Hernia hiatală
c) Hemangiomul hepatic
d) *Varice esofagiene
e) Diverticul Meckel ulcerat
479. CM. Semnele ulcerului perforat includ:

a) *Peretele abdominal nu participă în actul de respirație
b) *Durere intensă epigastrică
c) *Contractură abdominală
d) Hemoperitoneum
e) Matitate hepatică
480. CM. Indicaţiile tratamentului chirurgical în hemoragia digestivă superioară ulceroasă

sunt:
a) HDS ca simptom la tineri
b) *Pierderea >30% din volumul sanguin în primele 24 ore impugând transfuzia >1,5 l sânge
c) HDS provocată de droguri
d) *Repetarea sângerării imediat după internare şi tratament
e) Bolnavi peste 60 de ani cu semne de hemoragie activă ulceroasă la examenul endoscopic
481.CM. Radiologic pneumoperitoneul îl întâlnim în:

a) *Perforatie gastroduodenală
b) *Perforațiile colice
c) Perforația apendiculară
d) Perforația veziculei biliare
e) *Perforaţie a ileonului
482.CM. Examenul obiectiv în ulcerul gastroduodenal necomplicat relevă:

a) Clapotaj epigastric
b) Tumoare epigastrică
c) Durere epigastrică la palpare
d) *În fazele de acalmie examenul obiectiv este obișnuit
e) Dispariţia pulsaţiei aortei abdominale la palpare
483. CM. Care sunt cele trei cauze a HDS (Hemoragie Digestivă Superioară) în Republica
Moldova?
a) *Sindromul Mallory-Weiss
b) Cancerul gastric
c) Ulcerul gastric
d) *Ulcerul duodenal
e) *Ruptura varicelor esofagiene
484. CM. Complicațiile acute ale bolii ulceroase sunt:

a) *Perforația
b) Stenoza
c) Malignizarea
d) Penetrația
e) *Hemoragia
485. CM. În tabloul clinic al unui ulcer duodenal perforat în peritoneul liber se întâlnesc:
a) Vărsăturile
68
b) Meteorismul epigastric
c) *Contractură abdominală
d) *Dispariţia matităţii hepatice
e) Douglas suplu, nedureros
486. CM. Ulcerul duodenal acut evoluează spre:

a) Stenoză
b) *Vindecare ad integrum
c) Penetraţie
d) *Perforaţie
e) *Hemoragie
487. CM. Printre indicaţiile chirurgicale în ulcerul gastro-duodenal notăm:

a) *Ulcerul duodenal care nu răspunde la tratamentul conservator
b) *Stenoza pilorică
c) *Ulcerul gastro-duodenal perforat
d) Ulcer duodenal postbulbar
e) Ulcer gastro-duodenal hemoragic
488. CM. Ulcerul duodenal perforat se deosebeste de pancreatita acută prin:

a) Prezenţa șocului
b) *Iradierea durerii
c) *Prezenţa pneumoperitoneului
d) Prezenta leucocitozei
e) *Prezenţa amilazemiei
489. CM. Sutura simplă a ulcerului perforat este indicată în:

a) Ulcerul gastric calos perforat
b) *Ulcerele perforate acute medicamentoase
c) *Ulcerul duodenal perforat cu peritonită gravă, cu șoc toxico-septic
d) *Ulcerele perforate acute de stress
e) Sindromul hemoragie – perforație
490. CM. Semnul Blumberg mai manifest va fi în leziunile:

a) *Stomacului
b) Splinei
c) Ficatului
d) *Vezicii urinare
e) Rinichiului
491. CM. Vomele cu sînge modificat (zaţ de cafea) sunt caracteristice hemoragiilor din:
a) Esofag
b) *Stomac
c) *Duoden
d) Jejun
e) Plămâni
492.CS. În ce situaţii clinice apare scaun de culoare neagră - melenă?

a) Ruptura splinei
b) Ruptura ficatului
c) *Hemoragie gastro-intestinală superioară
d) Hemoragie gastro-intestinală inferioară
69
e) Hemoragii rectale
493.CS. În care din patologiile chirurgicale acute abdominale este caracteristică “durerea de
pumnal”?
b) *Ulcer gastric perforat
c) Ocluzia intestinală acută
d) Hernie strangulată
e) Volvulus
494.CS. “Abdomen de lemn” se întâlneşte în:

b) Colecistita acută
c) *Ulcer gastric perforat
d) Ulcer gastric hemoragic
e) Ocluzie intestinală
495.CS. În care din afecţiunile chirurgicale ale cavităţii abdominale la internarea bolnavului
se indică urgent radiografia de ansamblu pentru a depista aer liber sub diafragm?
a) Colecistita acută
b) *Ulcerul gastric perforat
c) Pancreatita acută
d) Ocluzia intestinală
e) Suspecţie de ruptură a ficatului
496.CM. Care din simptomele enumerate mai jos denotă o hemoragie digestivă superioară?
a) *Voma cu sânge
b) *Voma cu “zaţ de cafea”
c) *Melena
d) Sânge neschimbat în masele fecale
e) Hematochezie
497. CS. Dintre simptomele ulcerului perforat, cel mai caracteristic este:
a) *Durerea acută în epigastru sau hipocondrul drept
b) Vărsăturile
c) Semnele de iritaţie peritoneală
d) Dispariţia matităţii hepatice
e) Matitate în regiunile declive ale abdomenului
498. CS. Pentru confirmarea diagnosticului de ulcer perforat se recurge prioritar la:
a) Gastroscopie
b) *Radioscopie de ansamblu a cavităţii abdominale
c) Explorare radiologică cu masă baritată
d) Laparoscopie
e) Puncţia cavităţii abdominale
499.CM. Enumerați semnele generale ale hemoragiei din tractul digestiv:

a) *Slăbiciune generală
b) *Ameţeală
c) *Tahicardie
d) *Pierderea cunoştinţei
e) Bradicardie
70
500.CM. Metodele de diagnostic folosite pentru diagnosticarea localizării ulcerului sunt:
a) *Examen radiologic cu masă baritată
b) *Gastroscopie
c) Ultrasonografie
d) Analiza sucului gastric
e) Analiza biochimică a sângelui
501.CM. Care din operaţiile enumerate se folosesc în tratamentul chirurgical al bolii

ulceroase?
a) *Bilroth I, II
b) *Vagotomia Tronculară
c) *Vagotomia Selectivă
d) Gastroenteroanastomoza
e) Gastrostomia
502. CM. Indicaţiile pentru tratamentul chirurgical al bolii ulceroase sunt:

a) *Ineficacitatea tratamentului conservator
b) *Acutizări frecvente
c) Vârsta tînără a pacientului
d) *Ulcer penetrant
e) Ulcer acut
503.CM. Indicați semnele locale veritabile de hemoragie gastro-duodenală superioară:

a) Paliditate a tegumentelor
b) Scăderea temperaturii corpului
c) *Voma cu conţinut de culoare “zaţ de cafea”
d) *Melena
e) Constipaţie
504.CM. Boala ulceroasă complicată cu stenoză pilorică se deosebeşte de boala ulceroasă

necomplicată prin:
a) Iradierea durerilor
b) *Apariţia vomelor
c) Sindromul dureros permanent
d) Hemoragii oculte
e) *Scădere în greutate
505.CM. Ulcerul duodenal perforat se deosebeşte de colecistita acută prin următoarele

momente:
a) *Anamneza ulceroasă
b) Apărare musculară în hipocondrul drept
c) *Absenţa leucocitozei
d) Absenţa pneumoperitoneului
e) *prezenţa pneumoperitoneului
506.CM. Diagnosticul diferenţial al ulcerului gastric perforat se face cu:

a) *Colecistita acută
b) *Pancreatita acută
c) Hernia strangulată
d) Gastrita acută
e) Esofagita
71
507.CM. Ce acţiuni urgente trebuie să efectueze medicul în caz de hemoragie gastro-
duodenală?
a) *Cateterizarea venei subclave
b) *Introducerea sondei nazo-gastrice şi lavaj gastric cu apă rece
c) *Fibrogastroscopia de urgenţă
d) *Cateterizarea vezicii urinare
e) Electrocardiograma
508.CM. Dispariţia matităţii hepatice apare în următoarele cazuri:

a) Peritonită apendiculară
b) Peritonita ginecologică
c) Ocluzie intestinală
d) *Perforaţia colonului
e) *Perforaţia ulcerului gastro-duodenal
509.CS. Ulcerul gastric apare mai frecvent la persoanele cu vîrsta cuprinsă între:
a) 20-30 ani
b) 30-40 ani
c) 40-50 ani
d) *50-60 ani
e) 60-70 ani
510.CS. Ulcerul duodenal apare mai frecvent la persoanele cu vîrsta cuprinsă între:
a) 20-30 ani
b) *30-40 ani
c) 40-50 ani
d) 50-60 ani
e) 60-70 ani
511.CM. Pereții gastroduodenali prezintă următoarele straturi:

a) *Seroasa
b) Adventice
c) *Musculara
d) *Submucoasa
e) *Mucoasa
512.CM. Enumerați complicațiile ulcerului gastro-duodenal:

a) *Hemoragia
b) *Perforația
c) *Penetrația
d) *Stenoza
e) Peritonita
513.CS. Stabiliți care complicație a ulcerului duodenal se întîlnește extrem de rar:

a) Hemoragia
b) Perforația
c) Penetrația
d) Stenoza
e) *Malignizarea
72
514.CM. În tabloul clinic al perforației ulcerului gastro-duodenal distingem următoarele
perioade:
a) De debut
b) *De șoc
c) Toxică
d) *De pseudoameliorare
e) Peritonitei difuze
515.CM. Triada Mondor din perforația ulcerului gastro-duodenal include:

a) *Durere
b) Hiperestezie cutanată
c) *Defans muscular
d) *Antecedente ulceroase
e) Pirozis
516.CM. Marcați factorii de agresiune implicați în etiopatogenia ulcerului gastro-duodenal:

a) Secreția de bicarbonat
b) *Helicobacter pylori
c) *Secreția de acid clorhidric
d) *Antiinflamatoarele nesteroidiene
e) *Stresul
517.CM. Ulcerul gastro-duodenal de stres poate surveni în următoarele situații clinice:

a) Boli sistemice
b) *Arsuri grave întinse
c) *Stări septice
d) *Politraumatisme
e) Patologii endocrine
518.CM. Tratamentul conservativ (Taylor) în cazul perforației ulcerului gastro-duodenal

include:
a) Administrarea preparatelor antihistaminice H1
b) *Aspirație nazo-gastrică permanentă
c) *Antibioticoterapie de spectru larg
d) *Corecția dereglărilor hidroelectrolitice
e) *Drenarea laparoscopică a cavității abdominale
519.CS. Clasificarea endoscopică a hemoragiei ulceroase - Forest Ia presupune:

a) *Sângerare în jet
b) Sângerare lentă continuă
c) Vas trombat vizibil în craterul ulceros nesângerând
d) Cheag aderent la baza leziunii
e) Leziuni potențial sîngerînde dar fără semne de hemoragie recentă
520.CS. Clasificarea endoscopică a hemoragiei ulceroase - Forest Ib presupune:

a) Sângerare în jet
b) *Sângerare lentă continuă
e) Leziuni potențial sângerânde dar fără semne de hemoragie recentă
521.CS. Clasificarea endoscopică a hemoragiei ulceroase - Forest IIa presupune:

73
c) *Vas trombat vizibil în craterul ulceros nesângerând
522.CS. Clasificarea endoscopică a hemoragiei ulceroase - Forest IIb presupune:

d) *Cheag aderent la baza leziunii
523.CS. Clasificarea endoscopică a hemoragiei ulceroase - Forest IIc presupune:

a) Sîngerare în jet
b) Sîngerare lentă continuă
c) Vas trombat vizibil în craterul ulceros nesîngerînd
d) *Membrane hematice în baza leziunii
e) Leziuni potențial sîngerînde dar fără semne de hemoragie recentă
524.CS. Clasificarea endoscopică a hemoragiei ulceroase - Forest III presupune:

e) *Leziuni potențial sângerânde dar fără semne de hemoragie recentă
525.CS. Semnul Dielafoy – durere sub formă de "lovitură de pumnal" e caracteristică:

a) Colecistitei acute
b) Pancreatitei acute
c) Ocluziei intestinale
d) Apoplexiei ovariene
e) *Ulcerului perforat
526.CM. După evoluție perforația ulcerului gastric sau duodenal se clasifică în:
a) *Perforațieînchisă
b) *Perforație în peritoneu liber
c) *Perforație atipică
d) Perforație latentă
e) *Perforație acoperită
527.CS. Peritonita din perforația ulcerului gastric sau duodenal este:

a) Bacteriană
b) Enzimatică
c) Bilioasă
d) *Chimică
e) Fecaloidă
528.CM. În perforația acoperită a ulcerului gastro-duodenal orificiul de perforație se poate

oblitera cu:
a) *Epiplon
b) *Mase alimentare
74
c) *Fibrină
d) Bride
e) Fitobizoar
529. CS. Cea mai frecventă complicație a ulcerului gastro-duodenal acut este :
a) Hemoragia
b) *Perforația
c) Penetrația
d) Stenoza
e) Malignizarea
530. CM. Simptomul Bergman în cazul hemoragiei ulceroase semnifică:

a) *Atenuarea durerilor la debutul hemoragiei
b) *Fenomene dispeptice ce antecedează hemoragia
c) Hematemeză însoțită de subfebrilitate
d) Hemoragie ocultă
e) Hemoragie din ulcerul esofagian
531. CM. Cele mai informative investigații în depistarea ulcerului perforat sunt:
a) Gastrografia cu contrast în ortostatism
b) *Pneumogastrografia
c) *Radiografia de ansamblu a abdomenului
d) Laparoscopia
e) Gastrografia cu contrast în decubit lateral
532.CM.Perforația atipică reprezintă perforația:

a) Acoperită
b) Oarbă
c) *Peretelui posterior al duodenului
d) *Peretelui posterior al segmentului cardial al stomacului
e) *În ligamentul hepatoduodenal
533.CS.Procedeul de suturare a ulcerului perforat cu omentopexie pe picioruș poartă

numele:
a) *Oppel
b) Miculitz
c) Jordan
d) Billroth-I
e) Billroth-II
534.CS.Ulcerele micii curburi gastrice cu antru și pilor normale, avînd aciditate subnormală
se atribuie clasificării:
a) *Johnson I
b) Johnson II
c) Johnson III
d) Johnson IV
e) Johnson V
535.CS.Ulcerele micii curburi asociate cu ulcer duodenal evolutiv se atribuie clasificării:

a) Johnson I
b) *Johnson II
c) Johnson III
75
d) Johnson IV
e) Johnson V
536.CS.Ulcerele prepilorice cu secreție acidă crescută se atribuie clasificării:

a) Johnson I
b) Johnson II
c) *Johnson III
d) Johnson IV
e) Johnson V
537.CS.Ulcerele gigante din regiunea cardiei se atribuie clasificării:

a) Johnson I
b) Johnson II
c) Johnson III
d) *Johnson IV
e) Johnson V
538.CS.Ulcerele gastrice în urma administrăriicronice de antiinflamatoare nesteroidiene se

atribuie clasificării:
a) Johnson I
b) Johnson II
c) Johnson III
d) Johnson IV
e) *Johnson V
539.CM. Hemostaza endoscopică într-o hemoragiae digestivă superioară se poate obține

prin:
a) *Diatermocoagulare
b) *Aplicarea clamelor hemostatice
c) Suturarea mucoasei și submucoasei
d) *Injectare cu polidocanol
e) *Fotocoagulare
540.CM.După evoluție deosebim următoarele stenoze ulceroase:

a) Subacute
b) Cronice
c) *Compensate
d) *Subcompensate
e) *Decompensate
541.CS.Stenoza ulceroasă după sediu poate fi, EXCEPTÎND:

a) *Cardială
b) Antropilorică
c) Bulbului duodenal
d) Postbulbară
e) Pilorică
542.CM.Referitor la stenoza mediogastrică sunt adevărate următoarele afirmații:

a) Este o complicație frecventă a ulcerului gastric, în special la bărbați
b) *Este o complicație a ulcerului gastric johnson i
c) *Stomacul are formă de clepsidră
d) *Se manifestă prin vome în 2 timpi
76
e) *Lichidul de lavaj gastric se exteriorizează în volum mai mic decât cel introdus
543.CM.Care sunt fazele de penetrare a ulcerului gastroduodenal:

a) *Pătrunderea ulcerului prin toate straturile peretelui
b) Formarea plastronului periulceros
c) Resorbția plastronului periulceros
d) *Concreșterea fibroasă cu organul adiacent
e) *Penetrarea cu pătrunderea în organul adiacent
544.CM.Mai frecvent ulcerele gastrice penetrează în:

a) *Omentul mic
b) *Corpul pancreasului
c) Diafragm
d) *Colon transvers
e) Hilul lienal
545.CM.Mai frecvent ulcerele duodenale penetrează în:

a) *Ligamentul hepatoduodenal
b) *Capul pancreasului
c) Vezicula biliară
d) Colon ascendent
e) Ficat
546.CM.Enumerați tipurile de vagotomii practicate în tratamentul ulcerului:

a) *Tronculară
b) Tronculară unilaterală
c) *Selectivă
d) *Supraselectivă
e) Selectivă distală
547.CM.La sindroamele postvagotomice se referă:

a) *Disfagia
b) *Gastrostaza
c) *Duodenostaza
d) *Diareea postvagotomie
e) Constipația postvagotomie
548.CM.Diagnosticul diferențial al stenozei ulceroase se realizează cu următoarele patologii:

a) *Ocluzia intestinală înaltă
b) *Stenoza pilorică neoplazică
c) *Cancer de cap de pancreas
d) *Tuberculoza gastrică
e) Boala de reflux
549. CS.În cazul stenozei ulceroase compensate radiologic evacuarea gastrică întîrzie cu:
a) 1-6 ore
b) *6-12 ore
c) 12-24 ore
d) 24-48 ore
e) 48-72 ore
550.CS.În cazul stenozei ulceroase subcompensate radiologic evacuarea gastrică întîrzie cu:
77
a) 1-6 ore
b) 6-12 ore
c) *12-24 ore
d) 24-48 ore
e) 48-72 ore
551.CS.În cazul stenozei ulceroase decompensate radiologic retenția substanței baritate este
de:
a) 1-6 ore
b) 6-12 ore
c) 12-24 ore
d) *24-48 ore
e) 48-72 ore
552.CS.În stenoza ulceroasă decompensată vagotomia este contraindicată deoarece:

a) Nu rezolvă cauza stenozei
b) Postoperator apare sindromul postvagotomie
c) *Accentuează atonia și distensia gastrică
d) Anticipează fenomenele de decompensare
e) Diareea postvagotomică accentuează deshidratarea
Litiaza biliară. Colecistita acută.
553.CS. Litiaza coledociana este consecinţa:

a) *Migrării calculilor din vezicula biliară
b) Unei fistule biliobiliare
c) Unui obstacol la nivelul coledocului terminal
d) Colecistitei cronice
e) Dischineziei veziculare
554.CS. Colecistita acută debutează prin:

a) Icter
b) Febră
c) *Dureri în hipocondrul drept
d) Leucocitoză
e) Vome
555.CS. După efectuarea colecistectomiei ce sindrom poate să apară:

a) Coledocian major
b) Stomacului operat
c) *Postcolecistectomie
d) Coledocian minor
e) Colestatic
556.CS. Triunghiul Calot este delimitat de:

a) Ductul cistic, ductul hepatic drept, artera cistică
b) Coledoc, vezicula biliară, ductul cistic
c) Ductul cistic, ductul hepatic stâng, artera cistică
d) *Ductul hepatic comun, ductul cistic, artera cistică
e) Coledoc, ductul cistic, ductul Luschka
557.CS. În colecistita acută gangrenoasă, colecistectomia se practică:

78
a) *În urgenţă
b) În urgenţă amânată
c) La rece, după dispariţia semnelor acute
d) Operaţia se efectuează programat
e) Se recomandă operaţia peste 48 ore
558.CS. În patogeneza unei colecistite acute litiazice factorul septic intervine:

a) Concomitent cu factorul obstructiv
b) Concomitent cu factorul ischemic
c) *Pe fondal de obstrucţie, ischemie şi inflamaţie
d) Factorul septic a existat până la apariția colecistitei acute
e) Sepsisul nu apare în colecistita acută
559.CS.Din complicațiile infecțioase ale litiazei biliare fac parte cu EXCEPȚIA:

a) Colangita acută
b) Colecistita acută
c) Pancreatita cronică satelit
d) Colecistopancreatita acută
e) *Cancerul veziculei biliare
560.CM.Litiaza biliară se poate manifesta prin următoarele forme clinice:

a) *Dispeptică
b) Lentă
c) *Torpidă
d) *Cardiacă
e) *Dureroasă
561.CS. Care este cel mai util examen pentru confirmarea în urgenţă a diagnosticului de
colecistită acută litiazică?
a) Colecistografia orală
b) Colecistografia intravenoasă
c) Colangiografia retrogradă endoscopică
d) *Ecografie
e) Colangiografie transparietohepatică
562.CS. Care este cea mai frecventă complicaţie a litiazei veziculei biliare?
a) Icterul mecanic
b) Fistule biliare
c) *Colecistita acută
d) Cancerul vezicular
e) Hidropsul
563.CM. Care dintre mecanismele enumerate contribuie la constituirea hidrocolecistitului?

a) *Calcul inclavat în infundibulul veziculei biliare
b) *Calcul inclavat în ductul cistic
c) Hipersecreția de mucus
d) *Absorbția pigmenților din bilă
e) Infectarea bilei
564.CM. Colecistita acută se clasifică în:

a) Hemoragică
b) *Flegmonoasă
79
c) Seroasă
d) *Catarală
e) *Gangrenoasă
565.CM. În colecistita acută litiazică durerea:

a) Are caracterul "lovitura de pumnal"
b) Iradierea "în centură"
c) *Debuteaza ca o colica biliară
d) *Se micşorează la tratamentul cu spasmolitice
e) Este colicativă
566.CM. Enumerați semnele care diferenţiază colecistita acută de simpla colică biliară?
a) *Febra
b) *Durerea în hipocondrul drept
c) *Prezenţa infiltratului subhepatic
d) Vărsăturile
e) Debutul dupa un prînz bogat în lipide
567.CM. Colecistita acută se poate complica cu:

a) *Peritonita localizata
b) Ileus vaterian
c) Pileflebita
d) *Abces hepatic
e) *Abces subhepatic
568.CM. În colecistita acută se poate aprecia:

a) Dispariţia matităţii prehepatice
b) *Apărare musculară în hipocondrul drept
c) *Vezicula biliară distinsă, dureroasă
d) *Pseudotumora inflamatorie în hipocondrul drept
e) Mărirea în volum a ficatului
569. CM. Colecistectomia laparoscopică poate fi:

a) Posterogradă
b) *Anterogradă
c) *Combinată
d) Unipolară
e) *Retrogradă
570.CM. Indicați semnele comune litiazei coledociene (forma tipică) și colecistitei acute
forma gangrenoasă?
a) Icterul hepatocelular
b) *Frisonul-febra
c) *Vezicula biliara palpabilă
d) *Dureri în hipocondrul drept
e) Apărare musculară în hipocondrul drept
571.CM. Colangio-pancreatografia retrogradă endoscopică poate evidenţia:

a) *Obturarea căii biliare principale cu elemente hidatice
b) *Stenozele coledociene
c) Ampulomul vaterian
d) Papilo-oddita stenozanta
80
e) *Litiaza coledociană
572.CM. Enumerați complicațiile mecanice ale litiazei biliare:

a) *Coledocolitiaza
b) *Hidrocolecist
c) Colangita acută
d) *Fistule bilio-biliare
e) *Fistule bilio-digestive
573.CM. Colecistita acută este:

a) O complicaţie frecventă a litiazei coledociene
b) *Cea mai frecventă complicaţie a litiazei veziculare
c) *Inflamaţia acută a peretelui vezicular
d) *Modalitatea prin care de obicei se ajunge la o fistula bilio-biliară
e) Inflamaţie a veziculei biliare şi a căilor biliare extrahepatice
574.CM. În colecistita acută, mai frecvent, durerile iradiază în:

a) *În regiunea supraclaviculară pe dreapta
b) În regiunea inghinală pe dreapta
c) În regiunea lombară pe dreapta
d) *În regiunea omoplatului drept
e) *În umărul drept
575.CM. Icterul mecanic apare la localizarea calculului în:

a) Ductul hepatic drept
b) Ductul hepatic stâng
c) *Ductul hepatic comun
d) Ductul cistic
e) *Coledoc
576.CS. Colecistita acută poate să se complice cu perforaţia vezicii biliare în lumenul unui
organ cavitar din vecinătate. Mai frecvent acest organ este:
a) *Duodenul
b) Intestinul subţire
c) Stomacul
d) Unghiul hepatic al colonului
e) Rinichiul
577.CS. Care dintre preparatele enumerate mai jos mai eficace cupează accesele de colică
biliară?
a) *Baralgina
b) Morfina
c) Atropina
d) No-spa
e) Analgina
578.CS. Apariţia colecistitei acute se datorează în primul rând:

a) *Colestazei în vezicula biliară
b) Efectului iritant al acizilor biliari
c) Hidroliza lipidelor în lumenul vezicular
d) Infecţiei
e) Ischemiei veziculei biliare
81
579.CS. Icterul mecanic mai este denumit:
a) Parenchimatos
b) Hepatocelular
c) Hemolitic
d) *Posthepatic
e) Suprahepatic
580.CM. Pentru colecistita acută sunt caracteristice simptomele:

a) Icterul
b) *Febra
c) *Dureri în hipocondrul drept
d) *Iradierea durerilor în omoplatul drept
e) Voma
581.CM. În componența calculilor biliari intră:

a) Bilirubina
b) *Colesterolul
c) *Pigmenții biliari
d) *Calciu
e) Proteina
582.CM.Enumerați factorii ce predispun la formarea calculilor în vezicula biliară?

a) *Dereglări de metabolism
b) *Proces inflamator în mucoasa veziculei biliare
c) *Staza biliară
d) Vezicula biliară situată intrahepatică
e) Anomalia căilor biliare
583.CM.În ce forme de colecistită acută este indicată colecistectomia de urgenţă:

a) În caz de prezenţa calculilor în vezicula biliară
b) În caz de mărirea evidentă în volum a veziculei biliare
c) *În caz de prezenţa peritonitei locale
d) *În caz de abces perivezicular
e) În cazul asocierii icterului
584.CM.Fistulele biliare interne se pot forma între:

a) *Vezicula biliară şi duoden
b) *Vezicula biliară şi stomac
c) Vezicula biliară şi vezica urinară
d) Vezicula biliară şi rect
e) *Vezicula biliară şi coledoc
585.CM.Marcați semnele caracteristice colecistitei acute:

a) *Ortner
b) *Murphy
c) *Mussy-Gheorghievski
d) Rowsing
e) Pasternaţki
586.CM. Vezicula biliară mărită în volum, palpabilă şi prezenţa icterului, apare în caz de:
a) *Calculi inclavaţi în coledoc
82
b) *Stenoza papilei duodenale
c) *Cancer de cap de pancreas
d) Cancer al veziculei biliare
e) Cancer al ficatului
587.CM. În caz de colecistită acută se apreciază:

a) Dispariţia matităţii hepatice
b) *Încordare musculară în hipocondrul drept
c) *Vezicula biliară mărită, dureroasă
d) *Simptomul Ortner pozitiv
e) Asimetrie abdominală
588.CM. Complicațiile litiazei biliare sunt divizate în:

a) Locale
b) *Infecțioase
c) Generale
d) *Degenerative
e) *Mecanice
589.CM. Criteriile clinice de stabilire a diagnosticului de icter mecanic sunt:

a) *Culoarea galbenă a tegumentelor și mucoaselor
b) *Urini hipercrome
c) *Scaune acolice
d) Durere în epigastru
e) Febră
590.CM. După etiologie colecistita acută poate fi:

a) *Calculoasă
b) Enzimatică
c) Diabetică
d) *Acalculoasă
e) Bacteriană
591.CM. Clasificarea fiziopatologică a colecistitei acute este:

a) Calculoasă
b) *Necrozantă
c) *Edematoasă
d) Acalculoasă
e) *Supurată
592.CS.În colecistita acută durerile din hipocondrul drept iradiază în locul de inserție
supraclaviculară a mușchiului sternocleidomastoidian,ce nume de autor poartă acest
simptom:
a) Bartomier-Mihelson
b) *Mussy-Gheorghievski
c) Voskresenski
d) Spasocucoțki-Cocerghin
e) Dielafoy
593.CS.În Republica Moldova prima colecistectomie laparoscopică a fost efectuată în anul:

a) 1990
b) *1991
83
c) 1992
d) 1993
e) 1994
594.CS. În microlitiaza biliară calculii au dimensiunea de:

a) *<3 mm
b) 3-5 mm
c) 5-10 mm
d) 10-20 mm
e) >20 mm
595.CM. Enumerați factorii favorizanți generali ai litiazei biliare:

a) *Sexul feminin
b) *Sedentarism
c) *Obezitate
d) *Tulburări metabolice
e) Cașexia
Pancreatitele
596.CS. Pancreasul endocrin secretă următoarele, EXCEPTÎND:
a) *Lipaza
b) Insulina
c) Glucagon
d) Somatostatina
e) Polipeptida pancreatică
597.CS. Ce NU se practică în tratamentul pancreatitei acute?

a) Aspiraţia gastrică
b) Combaterea şocului
c) *Administrarea de morfină
d) Antihistaminice
e) Antienzime
598.CS. Care este forma ușoară a pancreatitei acute?

a) Hemoragică
b) Necrotică
c) *Edematoasă
d) Infiltrativ-necrotică
e) Supurativ-necrotică
599.CS. Pancreatita acută mai este denumită:

a) Amigdalita abdominală
b) Accident abdominal
c) Angina abdominală
d) *Drama abdominală
e) Comedia abdominală
600.CS. Ce enzimă glicolitică se găsește în sucul pancreatic?

a) Lipaza
b) Tripsina
c) *Amilaza
d) Elastaza
84
e) Chimotripsina
601.CS. Referitor la durerea din pancreatita acută, următoarele afirmaţii sunt exacte,
EXCEPTÂND:
a) Debut brusc
b) Localizare epigastrică difuză
c) Se însoţeşte de semne generale alarmante
d) Iradiază în spate
e) *Nu se asociază cu greţuri şi vărsături
602.CM. Diagnosticul diferențial al pancreatitei acute se va efectua cu꞉

a) *Ocluzia intestinală
b) *Colecistita acută
c) *Apendicita acută
d) Colita
e) Ulcer penetrant
603.CM. Avantajele diagnostice ale ecografiei abdominale în pancreatita acută sunt:

a) *Accesibilitatea în urgenţă
b) *Confirmarea suspiciunii clinice în toate cazurile
c) *Monitorizarea evoluţiei
d) *Diagnosticul rapid al litiazei veziculare
e) Metodă invazivă de explorare
604.CM. Enumerați complicaţiile pancreatitei acute care survin tardiv (după 1-2 luni):
a) Sechestrul pancreatic
b) Celulita retroperitoneală
c) *Pseudochistul postnecrotic
d) *Fistula pancreatică
e) Şocul pancreatic
605.CM. Care dintre elementele de mai jos reprezintă factori patogenici esenţiali în
realizarea procesului de pancreatită acută?
a) *Litiaza veziculară (sau coledociană)
b) *Activarea enzimelor proteolitice
c) *Consumul de alcool şi mese copioase
d) *Un proces lezional pancreatic
e) Nerespectarea regimului alimentar
606.CM. Stabiliți semnele ce confirmă diagnosticul de pancreatită acută?

a) *Debut brutal, legat de un moment alimentar
b) *Durere "în centură"
c) *Stare de șoc
d) *Vărsături ce nu aduc ameliorare bolnavului
e) Febră
607.CM. Laparoscopia de urgenţă este indicată în pancreatita acută pentru:

a) *Diagnostic și evitarea laparotomiei
b) *Colecistectomie în cazul colecistitelor acute
c) *Drenajul peritonitei chimice
d) *Recoltarea exudatului peritoneal
e) Drenajul căii biliare principale
85
608.CM. Diagnosticul paraclinic al pancreatitei acute include:
a) *Determinarea amilazei în ser și urină
b) *Ultrasonografie
c) *Radiografia de ansamblu a abdomenului
d) *Laparoscopia
e) Scintigrafia
609.CM. În pancreatita acută radiografia abdominală simplă evidenţiază:

a) Pneumobilie
b) Pneumoperitoneu
c) *Meteorismul colonului transvers
d) *Meteorismul primei anse jejunale
e) Niveluri hidroaerice
610.CM. În pancreatita acută la palparea abdomenului se poate aprecia:

a) Matitate deplasabilă pe flancuri
b) *Durere difuza, mai marcată în epigastru și hipocondrul sting
c) *Zona de rezistență musculară în epigastru, hipocondrul drept sau (și stîng)
d) Hepatomegalie neuniformă
e) *Dispariţia pulsaţiei aortei abdominale în epigastru
611.CM. Pancreatita acută se deosebeşte de ulcerul duodenal perforat prin:

a) Prezenţa durerii
b) *Prezenţa pneumoperitoneului
c) Prezenţa stării de şoc
d) *Iradierea durerii
e) *Prin datele examenului radiologic
612.CM. Pancreatita acută se deosebește de colecistita acută prin:

a) *Intensitatea și frecvența vomelor
b) *Caracterul iradierii durerilor
c) *Sindrom infecțios tardiv
d) Pneumoperitoneu
e) *Prezenţa calculilor veziculari evidenţiaţi ultrasonografic
613.CM. Triada Mondor în pancreatita acută include:

a) *Durere în regiunea epigastrică
b) *Vome
c) *Meteorism
d) Greață
e) Febră
614.CM. Care dintre complcaţiile pancreatitei acute NU se încadrează în complicaţiile

precoce (primele 2-5 zile)?
a) *Perforaţia duodenală cu peritonita generalizată
b) *Dilataţia acută de stomac
c) Abcesul pancreatic
d) *Pseudochistul postnecrotic
e) Flegmon retroperitoneal
86
615.CM. Care semne pot fi apreciate la inspecție în caz de pancreatită acută, forma
necrotică:
a) McBurney
b) *Cullen
c) *Mondor
d) *Grey-Turner
e) *Fox
616.CM. Cele mai frecvente semne întâlnite în pancreatita acută necrotico-hemoragică sunt:
a) *Stare generala alarmantă
b) *Durere "în centură"
c) *Hiperamilazemie
d) Icter
e) *Hipocalcemie
617.CM. Factori declanşatori ai pancreatitei acute pot fi:

a) *Alcoolul
b) *Mese copioase cu grăsimi
c) *Litiaza biliară
d) *Unele medicamente
e) Dieta
618.CS. NU este adevărat că, durerile în pancreatita acută...

a) Survin brusc
b) Sunt violente
c) Sunt constante
d) Îşi schimbă intensitatea la administrarea preparatelor opioide
e) *Se cupează în unele poziţii ale corpului
619.CS. Care simptom, din cele enumerate mai jos, NU se constată în pancreatita acută?
a) *Bradicardia
b) Hipotensiunea
c) Febra
d) Vărsăturile multiple
e) Stare gravă
620.CS. Dintre semnele de pancreatită acută, cel mai puţin caracteristic este:
a) Durerile în abdomen
b) Vărsăturile
c) Durerea localizată în epigastru
d) *Rigiditatea muşchilori abdominali
e) Reducerea zgomotelor intestinale
621.CS. Pentru care formă de pancreatită acută sunt caracteristice difuzarea revărsatului
hemoragic în ţesutul celular retroperitoneal şi apariţia unui flegmon enzimatic
retroperitoneal?
a) Forma edematoasă
b) Forma colecisto-pancreatică
c) *Pancreatita necrotico-hemoragică
d) Pancreatita supurativă
e) Pentru nici una din ele
87
622.CS.Cea mai frecventă complicaţie precoce a pancreatitei acute este:
a) *Şocul
b) Complicaţiile pulmonare
c) Peritonita pancreatogenă
d) Hemoragii din ulcerele gastrice acute
e) Obstrucţia coledocului
623.CM. Semnele radiologice caracteristice pentru pancreatita acută sunt:

a) *Ansa “santinelă” a jejunului
b) *pareza colonului transvers
c) Chistul pancreatic cu pereţii calcificaţi
d) Litiaza coledocului
e) Nivele hidro-aerice
624.CS. Metoda optimă pentru a urmări evoluţia modificărilor locale în pancreatita acută o
constituie:
a) Radiografia abdomenului
b) Investigaţia cu contrast a tractului gastrointestinal
c) *Ultrasonografia
d) Tomografia computerizată
e) Laparoscopia
625.CM. Din principiile de tratament ale pancreatitei acute NU fac parte:

a) Administrarea remediilor ce asigură pancreasului un repaos funcţional
b) Terapia antienzimatică şi de dezintoxicare
c) Suprimarea durerii
d) *Stimularea funcţiei renale
e) *Intervenţia chirurgicală imediată după scoaterea bolnavului din şoc
626.CS. În pancreatita acută semnul Voscresenski semnifică:

a) Hiperestezie cutanată
b) *Absența pulsației aortei abdominale la palpare
c) Semnul cămașei
d) Durere în proiecția pancreasului
e) Defans muscular în proiecția pancreasului
627.CM. Enzimele pancreatice în pancreatita acută se răspîndesc în organism prin

următoarele căi:
a) Prin continuitate
b) Reflux duodenogastral
c) *Hematogen
d) *Limfogen
e) Prin CPGRE
628.CM. Ce procese stau la baza declanşării pancreatitei acute?

a) Proces inflamator
b) *Proces degenerativ-inflamator
c) *Procesul de autoliză a ţesuturilor pancreatice
d) Fibroză şi scleroză a ţesutului pancreatic
e) Proces necrotic
629.CM. Ce date informative obținem la ultrasonografia pancreasului?

88
a) Greutatea pancreasului
b) *Dimensiunile pancreasului
c) Aprecierea enzimelor
d) *Prezenţa concrementelor
e) *Aprecierea formaţiunilor noi formate
630.CM. Patomorfologic pancreatita acută se clasifică în:

a) *Pancreatita edematoasă
b) *Pancreatita hemoragică
c) *Pancreatita necrotică
d) *Pancreatita supurativă
e) Pancreatita chistică
631.CM. Ce investigații paraclinice se folosesc în diagnosticul afecțiunilor pancreatice?

a) *Aprecierea enzimelor în serul sangvin
b) *Aprecierea enzimelor în urină
c) *Examen radiologic
d) *Tomografia computerizată
e) Colangiografia
632.CM. Tulburările metabolice ce pot declanşa pancreatita acută sunt:

a) *Hiperlipemiile
b) *Hipercalcemia
c) *Hiperparatiroidismul
d) Hiperfosfatemia
e) Hipercorticism
633.CM.Selectați simptomele caracteristice pentru pancreatita acută:

a) *Durerea în epigastru
b) *Dureri "în centură"
c) Dureri colicative
d) *Poziţie forţată a corpului
e) *Vome şi greţuri
634. CM.Ce include tratamentul complex al pancreatitei acute?

a) *Lupta cu durerile
b) Lupta cu pareza intestinală
c) *Lupta cu intoxicaţia enzimatică
d) *Restabilirea echilibrului acido-bazic
e) Lichidarea anemiei
635. CM. Laparoscopia diagnostică în pancreatita acută e utilă pentru:

a) *Aprecierea prezenţei exsudatului hemoragic în cavitatea abdominală
b) Apreciem vizual starea pancreasului
c) Se apreciază dimensiunile pancreasului
d) *Prelevarea exsudatului pentru a determina enzimele pancreatice
e) *Vizualizarea zonelor de citosteatonecroză pe peritoneu
636. CM. Ce informaţii ne oferă examenul ultrasonor în pancreatita acută?

a) Semnul ansă „de veghe”
b) *Neomogenitate în structura pancreasului
c) *Mărirea dimensiunilor pancreasului
89
d) Dilataţia ductului Wirsung
e) Mărirea în volum a veziculei biliare
637. CM. Ce semne clinice denotă o pancreatita acută?

a) Murphy
b) *Mayo-Robson
c) *Korte
d) *Voscresenski
e) Mussi-Gheorghievski
638. CM. Pentru stabilirea diagnosticului de pancreatita acută e necesară:

a) *Culegerea datelor anamnestice
b) *Efectuarea examenului obiectiv al abdomenului
c) Efectuarea fibrogastroscopiei
d) *Efectuarea radiografiei panoramice a abdomenului
e) *Ultrasonografia
639. CM. Ce date de laborator sunt caracteristice pentru pancreatita acută?

a) *Creşterea amilazei în serul sangvin
b) *creşterea amilazei în urină
c) Bilirubinemia
d) Leucocitoză
e) Creșterea transaminazelor
640.CM.Pentru formele grave de pancreatită acută este caracteristic:

a) *Pulsul frecvent, filiform
b) Pulsul frecvent, dar dur
c) Tensiunea arterială este mărită
d) *Tensiunea arterială scăzută
e) *Dispnee
641. CM. Toxemia enzimatică pancreatogenă duce la:

a) *Plămîn de șoc
b) *Rinichi de șoc
c) *Insuficiență hepatică
d) *Miocardita toxică
e) Enterită toxică
642. CM. Manifestările renale în pancreatită acută pot fi:

a) *Oligurie
b) *Anurie
c) Fosfaturie
d) *Leucociturie
e) *Hematurie
643. CM. Durerea în pancreatita acută este:

a) *Violentă
b) *Insuportabilă
c) *Continuă
d) Colicativă
e) *Refractară la analgetice
90
644. CM. Pot declanșa pancreatitei acută următoarele:
a) *Colelitiaza
b) *Traumatismul pancreatic
c) Restricția alimentară
d) *Alcoolul
e) *Tulburări metabolice
Peritonita
645.CS. Manevra Blumberg constă în:

a) Durere provocată la palparea fosei iliace drepte
b) Durere în fosa iliacă dreapta la extensia trunchiului
c) Durere în fosa iliacă dreapta la tuşeul rectal
d) *Durere la decompresia bruscă a peretelui abdominal
e) Durere în fosa iliacă dreapta la palpare în momentul flexiei membrului inferior drept
646.CS. Semnul clinic cel mai elocvent în peritonite este:

a) Semnul cămaşei
b) Semnul Mondor
c) Semnul Courvoisier
d) *Semnul Şcetkin-Blumberg
e) Semnul Korte
647.CS. Faza reactivă a peritonitei durează:

a) 12 ore
b) *24 ore
c) 12-24 ore
d) 24-48 ore
e) 24-72 ore
648.CS. Faza toxică a peritonitei durează:

a) 12 ore
b) 24 ore
c) 12-24 ore
d) 24-48 ore
e) *24-72 ore
649.CS. Faza terminală a peritonitei începe după:

a) 12 ore
b) 24 ore
c) 36 ore
d) 48 ore
e) *72 ore
650.CS. Pledează pentru diagnosticul de peritonită difuză prin perforaţie gastroduodenală:

a) Prezenţa antecedentelor biliare
b) Amilaza foarte crescută
c) *Pneumoperitoneul
d) Vărsăturile fecaloide
e) Durerile colicative în abdomen
91
651.CS. Un bolnav de 20 ani cu plastron apendicular după 5 zile de evoluţie prezintă febră,
leucocitoză, agravarea stării generale, accentuarea durerilor, creşterea în volum a tumorii
din fosa iliacă dreapta, fluctuenţă. În aceasta situaţie tratamentul cel mai indicat este:
a) Cefalosporine
b) Gheaţă pe abdomen
c) Aspiraţie gastrică
d) *Drenarea abcesului periapendicular
e) Laparotomie exploratorie
652.CS. Peritonita acută în formele severe ale pancreatitei acute are ca substrat:
a) Peritonita microbiană
b) *Peritonita enzimatică
c) Celulita retroperitoneală
d) Necroza pancreatică infectată
e) Ileusul paralitic difuz
653.CS. Sursa infecţiei într-o peritonită primară este:

a) Factor intraabdominal
b) Ulcer gastroduodenal perforat
c) Apendicita perforată
d) *Focar extraabdominal
e) Colecistita acută perforată
654.CS. Din punct de vedere bacteriologic, caracteristic peritonitelor secundare este:

a) Monomicrobismul infecţiei
b) *Polimorfismul florei microbiene
c) Numai infecţia anaerobă
d) Numai infecţia streptococică
e) Numai infecţia stafilococică
655.CM. Tratamentul chirurgical al unei peritonite acute difuze constă în:

a) *Intervenţia chirurgicală de urgenţă
b) *Suprimarea focarului de contaminare a cavităţii peritoneale
c) *Evacuarea puroiului
d) *Toaleta şi drenajul cavităţii peritoneale
e) Lavajul peritoneului obligatoriu cu ser fiziologic conţinînd antibiotice cu spectru larg
656.CM. Care sunt cauzele peritonitei postoperatorii?

a) *Dehiscenţa suturilor digestive
b) *Focar septic extraabdominal (o.r.l., pulmonar)
c) *Perforaţiile digestive de stres
d) Contaminarea peritoneului prin rupturăîn peritoneu a unei pionefrite
e) Nerespectarea de către chirurg a regulilor asepticii
657.CM. În peritonita acută generalizată se găsesc următoarele semne fizice:

a) Debut brusc
b) *Durere abdominală
c) Colaps
d) *Tipătul fundului de sac douglas la tuşeul rectal
e) *Febră
658.CM. Tratamentul chirurgical al peritonitei apendiculare generalizateconstă în:

92
a) *Apendicectomie
b) Debridarea conglomeratelor intestinale
c) *Lavajul peritoneal
d) *Drenajul larg al cavitaţii peritoneale
e) Sutura provizorie a planurilor musculo-aponeurotice
659.CM. În evoluţia peritonitei acute deosebim următoarele faze:

a) *Reactivă
b) *Toxică
c) *Terminală
d) Incipient
e) Pseudoameliorare
660.CM. Simptomatologia unei peritonite secundare în forma hipertoxică este dominată de:
a) *Stare generală neliniştită
b) *Semne de şoc toxico-septic
c) Dureri abdominale colicative
d) Contractura musculara
e) *Tulburări respiratorii
661.CM. În primele 6 ore peritonita prin perforaţia unui ulcer duodenal este:
a) *Peritonita chimică
b) Peritonita septică
c) *uneori însoţită de şoc
d) Uneori insoţită de şoc endotoxic
e) Este peritonită primară
662.CM. Peritoneul reprezintă o membrană seroasă, care are următoarele funcţii:

a) *Absorbtivă
b) *Secretorie
c) Vasoactivă
d) *Imunologică
e) *Plastică
663.CM. După criteriul agentului cauzal peritonitele sunt:

a) *Aseptice
b) Difuze
c) Primitive (primare)
d) *Microbiene
e) Secundare
664.CM. Examenul obiectiv local al abdomenului constată semne foarte importante pentru
diagnosticul de peritonită ca:
a) *Durerea provocată, localizată sau difuză
b) *Apărarea sau contractura musculară
c) Sonoritate abdominală difuză
d) Mobilitatea peretelui abdominal
e) Matitate abdominală, deplasibilă în fazele tardive
665.CM. Care dintre situaţiile de mai jos explică apariţia peritonitei secundare difuze?
a) *Plagă abdominală penetrantă
b) Plagă abdominală nepenetrantă
93
c) *Migrarea microbilor prin peretele intestinal
d) *Perforaţia de organ cavitar
e) Hemoperitoneul masiv
666.CM. După extensia procesului inflamator, peritonitele sunt clasificate în:

a) *Difuze
b) Primare (primitive)
c) *Localizate
d) Secundare
e) *Generalizate
667.CM. Durerea la debut într-o peritonită difuză prin perforaţie digestivă are următoarele
caracteristici:
a) Debut lent, insidios
b) *Debut brutal
c) Intensitate medie
d) *Violentă
e) Colicativă
668.CM. Tratamentul chirurgical în peritonitele difuze este obligatoriu, avînd următoarele

obiective:
a) *Incizia largă
b) *Suprimarea sursei de contaminare
c) *Toaleta cavităţii peritoneale
d) *Drenajul cavităţii peritoneale
e) Folosirea preoperatorie a antibioticelor
669.CM. După principiul patogenic peritonitele se clasifică în:

a) *Primare
b) *Secundare
c) *Terţiare
d) Specifice
e) Nespecifice
670.CM. Factorii patogenetici în peritonită sunt:

a) *Gradul de agresivitate a florei patogene
b) *Răspunsul local și sistemic la agresiune
c) *Intoxicație
d) Hipervolemie
e) *Dereglări metabolice severe
671.CM. Fenomenele locale în peritonite cuprind:

a) *Hiperpermeabilitatea pereţilor vasculari
b) *Scăderea consumului de oxigen celular
c) *Translocaţie microbiană
d) Micșorarea producţiei de lactate
e) *Modificări microcirculatorii
672.CM. După gradul de răspîndire peritonitele pot fi:

a) Parțiale
b) *Locale
c) Complete
94
d) *Difuze
e) *Totale
673.CM.Care dintre semnele de mai jos sunt comune peritonitei difuze şi torsiunii de organ?
a) Tumoră abdominală palpabilă, dureroasă
b) *Starea de șoc
c) *Durere violentă abdominală
d) Bombarea douglas-ului
e) Febră, frison
674.CM. Într-o peritonită difuză, la debut, inspecţia abdominală relevă:

a) Meteorism abdominal
b) Echimoză periombilicală
c) *Reliefarea mușchilor drepţi abdominali
d) *Abdomenul nu participă în actul de respirație
e) *Semne de iritaţie peritoneală
675.CS. Semnele precoce în peritonita difuză purulentă sunt următoarele, cu EXCEPŢIA:

a) Febră marcantă
b) Dureri abdominale
c) Încordarea muşchilor abdominali
d) Micşorarea participării abdomenului în actul de respiraţie
e) *Vărsături fecaloide
676.CS. La o fetiţă de 6 ani, reconvalescentă de pneumonie,se determină dureri abdominale

nelimitate, febră, încordare musculară abdominală, leucocitoză marcantă. Diagnosticul
prealabil este:
a) Peritonită gonococică
b) Apendicită acută
c) Septicemie
d) *Peritonită pneumococică
e) Abces subfrenic
677.CS. Cauza cea mai frecventă a abceselor subhepatice este:

a) Sigmoidita purulentă
b) Ulcerul gastric perforat
c) *Colecistita acută gangrenoasă
d) Pancreonecroza hemoragică acută
e) Abcesul hepatic
678.CS. Peritonita e considerată primară în caz de:

a) Infarct intestinal
b) Apariţia pe fond de inflamaţie a organelor abdominale
c) *Pătrunderea infecţiei pe cale hematogenă sau limfogenă
d) Perforaţia organelor cavitare abdominale
e) Lizarea căilor biliare extrahepatice
679.CS. Din semnele prezentate în peritonită, NU este caracteristic:

a) Dureri la tuşeul rectal şi vaginal
b) Dureri la palpaţie şi percuţie abdominală
c) Balonare abdominală
d) Încordare musculară abdominală
95
e) *Hiperperistaltism
680.CM. Care din semnele prezente NU se întâlnesc în faza precoce a peritonitei:

a) *Diminuarea peristaltismului intestinal
b) Dureri abdominale
c) *Vărsături fecaloide
d) Tahicardia
e) Încordare musculară
681. CS. Care afirmație despre peritonită este corectă:

a) Se asociază de la început cu distensie abdominală importantă
b) Nu se asociază cu distensie abdominală nici măcar în stadiile tardive
c) *Se asociază cu apărare musculară sau contractură
d) Dacă este primitivă, atunci este în mod caracteristic plurimicrobiană
e) Dacă este secundară, nu necesită tratament chirurgical
682.CM. Enumerați semnele, care ne confirmă diagnosticul de peritonită:

a) *Dispariţia matităţii hepatice
b) Balonare abdominală
c) *Durere la palpaţia abdomenului
d) *Încordare musculară
e) *Semnul Blumberg pozitiv
683.CS. Care din formele de peritonită enumerate mai jos se referă la peritonita specifică?
a) Peritonita uremică
b) *Peritonita tuberculoasă
c) Peritonita perforativă
d) Peritonita apendiculară
e) Peritonita biliară
684.CM. Sursele de infectare a cavităţii abdominale în peritonitele secundare pot fi:

a) *Din procesele inflamatorii a organelor cavităţii abdominale
b) Din procesele inflamatorii situate înafara cavităţii abdominale
c) *În cazuri de perforaţie a organelor cavitare din cavitatea abdominală
d) *În caz de dehiscenţă a anastomozelor intestinale
e) Din focarele inflamatorii ale membrelor inferioare
685.CM.Selectați enunțurile caracteristice peritonitei terțiare:

a) *Nu pot fi evidențiați germenii patogeni
b) Se produce pe cale hematogenă sau limfogenă
c) *Poate fi provocată de ciuperci
d) *Provocată de germeni cu patogenitate scăzută
e) *Se dezvoltă după o peritonită secundară în caz de imunodeficiență
686.CM. Din punctul de vedere al exudatului intraabdominal se disting peritonite:

a) *Seroase
b) *Fibrinoase
c) *Fibro-purulente
d) *Purulente
e) Intestinale
687.CM. Căile de infectare a cavităţii abdominale în peritonitele primare pot fi:

96
a) *Cale hematogenă
b) Prin peretele intestinal
c) *Cale limfogenă
d) *Prin trompele uterine
e) Parenteral
688.CM. Clinic stadiul toxic al peritonitei se manifestă prin:

a) *Xerostomie
b) Diaree
c) *Tahicardie
d) *Febră
e) Constipaţii
689.CM.Indicați microorganismelece se întâlnesc în peritonitele secundare?

a) Pneumococii
b) *Stafilococii
c) *Colibacilul
d) *Streptococii
e) *Enterococii
690. CM. Clinic stadiul reactiv al peritonitei se manifestă prin:

a) *Debut brusc
b) *Dureri în abdomen
c) Diaree
d) *Încordarea muşchilor peretelui abdominal
e) Sughiţ
691. CM. Stadiul tardiv al peritonitei se manifestă prin următoarele dereglări hemodinamice:
a) *Tahicardie
b) Bradicardie
c) Hipertensiune arterială
d) *Hipotensiune arterială
e) Edem al membrelor inferioare
692. CS. Un bolnav cu febră 39° C prezintă pierderi suplimentare de apă de:
a) 500 ml
b) 1500 ml
c) 100 ml
d) *1000 ml
e) 2000 ml
693. CS. În evaluarea pierderilor lichidiene trebuie să se ţină seama de:

a) *Frecvenţa respiraţiei
b) Amplitudinea respiraţiei
c) Frecvenţa pulsului
d) Amplitudinea pulsului
e) Frecvenţa cardiacă
694.CM. În peritonită ce modificări ale analizei generale de sânge vom sesiza:

a) *Leucocitoză cu devierea formulei leucocitare spre stînga
b) *Creșterea VSH-ului
c) *Limfomonocitopenie
97
d) *Trombocitopenie
e) Reticulocitoză
695. CM. Obiectivele tratamentului chirurgical în peritonitele acute cuprind:

a) Antibioterapie cu spectru larg
b) *Eliminarea sursei de contamiare
c) *Lavajul peritoneal
d) *Drenajul peritoneal
e) Antibioterapie în funcție de antibiogramă
696. CM. Ce include clinica peritonitei purulente difuze?

a) *Acuze caracteristice patologiei organelor cavităţii abdominale
b) *Durerile au un caracter permanent
c) *Schimbarea poziţiei corpului intensifică durerile
d) Durerile se acutizează numai când bolnavul se găseşte în poziţie verticală
e) Schimbarea poziţiei corpului nu acutizează durerile în abdomen
697. CM. Care sunt complicațiile postoperatorii în peritonite?

a) *Supurația și dehiscența plăgii parietale
b) *Peritonită terțiară
c) *Ocluzie aderențială
d) *Sindrom de compartiment abdominal
e) Peritonită primară
698. CM. La ce metode invazive de diagnostic se recurge în peritonite?

a) *Laparoscopie
b) *Laparocenteză
c) *Puncţie transvaginală la femei
d) Puncţie suprapubiană
e) *Puncţia peretelui anterior al rectului
699.CM. Ce date clinice ne permit să diferenţiem pancreatita acută de peritonita acută?

a) *Nu este încordarea muşchilor abdominali
b) *Lipseşte simptomul de iritaţie peritoneală
c) *Amilaza în sânge mărită
d) Prezenţa leucocitozei
e) *Durerile au caracter de centură
700. CM. Ce date ne permit să diferenţiem ocluzia intestinală mecanică de peritonita

purulentă difuză?
a) *Durerile au caracter colicativ
b) *Peristaltismul accelerat
c) *Peristaltismul vizibil
d) *Asimetria abdominală
e) Abdomen suplu
701. CM. Ce metode de diagnostic al abcesului sacului Douglas se folosesc:

a) Laparocenteza
b) Laparoscopia
c) *Tuşeul rectal
d) *Tuşeul vaginal
e) *Puncţia prin peretele anterior al rectului
98
702. CS. Lavajul peritoneal se efectuează cu următoarele substanțe EXCEPTÂND:
a) Antibiotice
b) *Enzime proteolitice
c) Apă purificată
d) Ser fiziologic
e) Antiseptice
703. CM. Referitor la peritonita acută localizată sunt corecte următoarele afirmații:
a) *Poate debuta printr-o peritonită difuză
b) *Este o colecție purulentă limitată
c) *Se transformă într-un abces intraabdominal
d) Este asimptomatică
e) Nu necesită tratament chirurgical
704. CM. Frecvența abceselor intraabdominale crește după:

a) Traumatism închis
b) Laparoscopie
c) *Perforația unui organ cavitar
d) *Contaminarea fecală a cavității abdominale
e) *Ischemia intestinală
705. CM. După principiul topografic abcesele intraabdominale se clasifică în:

a) *Supramezocolice
b) Flancului drept
c) *Submezocolice
d) Flancului stîng
e) *Pelvine
Herniile peretelui abdominal

706. CM.Enumerați formaţiunile anatomice care pot fi porţi herniare?
a) *Inelul ombilical
b) *Canalul inghinal
c) *Canalul femural
d) Inelul pelvian
e) *Orificiul ischiatic
707. CM.Precizați semnele de viabilitate a intestinului subţire strangulat:

a) *Culoarea roză a intestinului
b) *Prezenţa peristaltismului
c) Intestinul colabat
d) *Prezenţa pulsaţiei arterelor mezenterice
e) Păstrarea tranzitului prin intestin
708. CM.Selectați herniile rar întâlnite?

a) *Hernia procesului xifoid
b) Hernia liniei albe
c) *Hernia lombară
d) Hernia inghino-scrotală
e) *Hernia perineală
709. CM.Factorii care provoacă apariţia herniilor postoperatorii sunt:

99
a) *Supuraţia plăgilor operatorii
b) *Reacţia scăzută de regenerare a ţesuturilor
c) *Efort fizic major în perioada postoperatorie
d) *Lezarea nervilor în timpul operaţiei
e) Abuz alimentar în perioada postoperatorie
710. CM. Ce acţiuni de examinare ne permit să diferenţiem hernia:

a) *Transiluminare a tumorii herniare
b) *Percuţia tumorii herniare
c) *Auscultaţia tumorii
d) Puncţia herniei
e) Tuşeul rectal
711. CM. Stabiliți particularităţile herniilor prin alunecare:

a) *O parte a peretelui sacului herniar îl formează un organ al cavităţii abdominale
b) *Uneori apar dereglări de funcţie al unui organ din cavitatea abdominală
c) În hernia prin alunecare întotdeauna apare dereglarea tranzitului intestinal
d) În herniile prin alunecare întotdeauna apar dereglări de micţiune
e) Hernia prin alunecare întotdeauna este ireductibilă
712. CM.La examinarea unui bolnav cu hernie tragem atenţia la:

a) *Dimensiunile tumorii herniare
b) *Dimensiunile porţii herniare
c) *Reductibilitatea herniei
d) Culoarea pielei în regiunea herniei
e) *Ce sunet percutor se apreciază pe tumora herniară
713. CM. Care simptome ale herniilor abdominale sunt obligatorii?

a) *Durerea
b) *Prezenţa formațiunii în zona herniară
c) Prurit în regiunea formațiunii herniare
d) Voma
e) Hiperperistaltism
714. CM. Selectați formele particulare ale herniilor strangulate:

a) Spiegel
b) *Littre
c) *Brock
d) *Maydl
e) *Richter
715. CM. Care sunt elementele unei hernii?

a) *Poarta herniară
b) *Sacul herniar
c) *Conţinutul sacului herniar
d) Lichidul herniar
e) Cordonul herniar
716. CM. Precizați cauzele unei eventrații postoperatorii?

a) *Suturarea în tensiune a aponeurozei
b) *Supurarea plăgii
c) *Tipul de laparotomie
100
d) Laparotomia Pfannenstiel
e) Dublicatura musculară
717. CM. Conținutul unui sac herniar poate fi reprezentat de orice organ al cavității
abdominale cu EXCEPȚIA:
a) *Duoden
b) Ileon
c) Oment mare
d) Colon transvers
e) *Pancreas
718. CM. În herniile prin alunecare un perete al sacului herniar e format de:
a) *Vezica urinară
b) Oment mare
c) *Cec
d) Colon ascendent
e) *Colon sigmoid
719. CM. Pentru stabilirea diagnosticului de hernie este necesară examinarea pacientului în
2 poziții:
a) Decubit lateral drept
b) Decubit lateral stîng
c) Poziția trendelenburg
d) *Clinostatism
e) *Ortostatism
720. CS. În herniile mici, asimptomatice ce semn ne ajută să stabilim diagnosticul:

a) Semnul psoasului
b) Semnul picăturii căzînde
c) Semnul clopoțelului
d) *Semnul tusei
e) Semnul fluctuenței
721. CM. Hernia cu pierderea dreptului la domiciliu se caracterizează prin:

a) *Sac herniar gigant
b) *Conținutul sacului herniar reprezintă o mare parte a intestinului
c) *Reducerea conținutului herniar nu se poate face complet
d) Cavitatea abdominală e mărită în volum
e) Sunt prezente semne clinice de ocluzie
722. CS. Hernia strangulată se deosebește de cea ireductibilă prin:

a) Sac herniar gigant
b) *Prezența mecanismului vascular
c) Reductibilitate în clinostatism
d) Complicații septice
e) Asocierea cu alte patologii
723. CS. Factorul determinant în strangularea unei hernii este:

a) Particularitățile anatomice
b) *Efortul
c) Reductibilitatea
d) Vechimea herniei
101
e) Bridele
724. CM.Indicați stadiile evolutive ale intestinului strangulat:

a) *Congestie
b) Stază
c) Edem
d) *Echimoză
e) *Gangrenă
725. CS. În strangularea retrogradă (hernia Maydl) mai frecvent suferă modificări
vasculare:
a) Ansa aferentă
b) Ansa eferentă
c) *Ansa intermediară
d) Ansele din sacul herniar
e) Ansele din sacul herniar șiansa intermediară
726. CM. Care din următoarele situații nu se încadrează în hernia Maydl?

a) Strangularea retrograda în "W"
b) Când sacul herniar conține doua anse intestinale strangulate
c) *Hernierea diverticulului Meckel
d) *Hernia obturatorie
e) *Strangularea parietală a intestinului
727. CS. O hernie inghinală congenitală diferă de cea dobîndită prin:

a) Dimensiuni
b) Conținut
c) Raport față de cordonul spermatic
d) *Persistența canalului peritoneo-vaginal
e) Absența sacului herniar
728. CS. Hernia inghinală directă se exteriorizează prin:

a) triunghiul Iacubovici
b) triunghiul Scarpa
c) *triunghiul Hesselbach
d) triunghiul Petit
e) triunghiul Calot
729. CS. Cel mai mare risc de strangulare o prezintă hernia:

a) Inghinală
b) Obturatorie
c) Ischiatică
d) Ombilicală
e) *Femurală
730. CS. Precizați procedeul de întărire a peretelui posterior al canalului inghinal preferabil
la vârstnici:
a) Shouldice
b) Lichtenstein
c) Bassini
d) *Postemski
e) Kukudjanov
102
731. CM. Care din următoarele gesturi pot deveni riscuri și erori într-o hernie strangulată?
a) Palparea tumorii herniare
b) Intervenția chirurgicală programată
c) *Reducerea prin taxis
d) Tactul rectal sau vaginal
e) *Eliberarea la domiciliu din secția de internare a unui bolnav dupa reducerea spontană a
herniei
732. CM Care din urmatoarele gesturi pot fi riscuri în hernia ireponibilă?

a) Palparea tumorii herniare
b) Intervenția chirurgicală de urgență
c) *Reducerea prin taxis
d) *Bandajul compresiv al porții herniare
e) Radiografia abdominală de ansamblu
733. CM Sarcinile tratamentului chirurgical in hernii simple reponibile cuprind:

a) *Herniotomia
b) *Repunerea conținutului sacului herniar în cavitatea abdominală
c) Rezecția parțială a epiploonului
d) Rezecția segmentară de intestin
e) *Hernioplastia
Patologia venoasă periferică

734.CS. Examenul primar al bolnavului cu maladie varicoasă a membrelor inferioare
trebuie efectuat în poziţia bolnavului:
a) În decubit dorsal
b) În decubit ventral
c) În decubit lateral
d) Pe şezute
e) *În ortostatism
735.CM. Pentru sindromul de insuficienţă venoasă cronică a membrelor

inferioare NU sunt caracteristice următoarele simptome:
a) Apariţia ulcerelor în treimea inferioară, pe suprafaţa medială, a gambei
b) *Apariţia unor ulcere mici, foarte dolore, la nivelul plantei
c) Lipodermatoscleroza la nivelul gambei
d) *Fenomenul “atrofiei albe a pielii”
e) Dureri nocturne pronunţate la nivelul extremităţii afectate
736.CM. Sindromul de insuficienţă venoasă cronică a membrelor inferioare se

caracterizează prin următoarele simptome locale:
a) Atrofia muşchilor gambei
b) *Hiperpigmentarea pielii în treimea inferioară a gambei
c) Lipsa pulsaţiei la nivelul arterelor periferice
d) *Edemul regiunii paramaleolare
e) *Tendinţă spre dezvoltarea exemei
737.CM. Tromboza venelor subcutanate în caz de maladie varicoasă

(varicotromboflebita) se caracterizează prin următoarele simptome locale:
a) *Edem pronunţat al coapsei şi gambei
b) *Hiperemia locală a pielii deasupra venelor trombozate
103
c) *O parte din venele varicoase nu colabează la elevarea membrului
d) Durere sfîşietoare la nivelul gambei şi plantei
e) Simptomul Homans pozitiv
738.CM. Edemul membrului în caz de tromboză venoasă profundă proximală

(iliofemurală) are următoarele caracteristici:
a) *Se dezvoltă din momentul debutului bolii
b) Diminuează în poziţia pe şezute
c) Cuprinde doar gamba şi planta
d) *Implică toată extremitatea
e) Se dezvoltă în stadiile tardive ale patologiei
739.CS. Senzaţia de greutate la nivelul membrelor inferioare (simptomul „picioarelor

grele”) ce apare în poziţia verticală şi dispare după odihna de noapte este
caracteristică pentru:
a) Sindromul de ischemie acută
b) Sindromul de ischemie cronică
c) Tromboza venoasă acută
d) *Insuficienţa venoasă cronică
e) Anevrismul arterial
740.CM. Indicaţi patologiile, ce se manifestă prin sindromul de insuficienţă

venoasă cronică a extremităţilor.
a) *Phlegmasia cerulea dolens
b) *Boala varicoasă
c) Tromboza venoasă acută
d) Afectarea aterosclerotică a arterelor
e) *Sindromul posttrombotic
741. CM. Indicaţi mecanismele patogenetice ale insuficienţei venoase cronice.

a) *Ocluzia completă sau parţială a venelor profunde a extremităţilor
b) Lezarea sau înlăturarea chirurgicală a venelor superficiale
c) *Insuficienţa valvulelor venelor şi refluxul venos
d) *Vâscozitatea sporită a sângelui venos
e) Trombocitoza
742. CM. Tromboza venoasă profundă:

a) Este o coagulare intravasculară diseminată
b) *Este o coagulare intravasculară locală
c) *Poate fi punctul de plecare al unei embolii
d) Este o sângerare locală
e) Este o infecție locală dupa sângerare
743. CM. Apariția trombozei este condiționată de:

a) Administrarea de antiagregante plachetare și anticoagulante
b) *Lezarea endoteliului, staza fluxului sanguin, creșterea agregării plachetare
c) Mobilizarea precoce a pacientului
d) *Imobilizarea pacientului
e) Stresul postoperator
744. CM. Simptomatologia trombozei venoase profunde cuprinde:

a) *Dureri în molet la dorso-flexia piciorului pe gambă (semnul Homans)
104
b) *Creșterea pulsului și temperaturii
c) *Edemațierea membrului respectiv
d) Contracția mușchilor
e) Paloare și răceala locală a piciorului
745. CS. Tratamentul trombozei venoase profunde este:

a) *Trombolitic, anticoagulant
b) Antibioterapie
c) Radioterapie locală și imunosupresie
d) Incizie și drenaj
e) Excizie largă și antiseptice local
746. CS. Factorii predispozanți ai bolii varicoase primare sunt:

a) *Ortostatismul prelungit, sarcina
b) Clinostatismul prelungit, înotul
c) Lezarea endoteliului, staza fluxului sanguin, creșterea agregării plachetare
d) Expunerea la frig
e) Hemostaza deficitară
747. CM. Boala varicoasă se poate complica cu:

a) Malignizare
b) *Inflamație și trombozaă
c) *Formarea unui edem dur, pigmentarea pielii
d) *Ulcerul trofic venos
e) Diabetul zaharat secundar
748. CS. La un pacient cunoscut cu insuficienţă venoasă cronică, durerea, roşeaţa şi

hipertermia apărute pe cordonul venos indurat ridică suspiciunea de:
a) Ruptură de varice şi hemoragie
b) Ulcer trofic
c) Telangiectazii
d) *Tromboflebită superficială
e) Dermatită ocră
749. CS. Printre factorii favorizanţi ai insuficienţei venoase nu se numără:

a) Vârsta
b) Obezitatea
c) *Fumatul
d) Sarcina
e) Ereditatea
750. CS. Riscul major în tromboflebita profundă a membrelor inferioare este de:
a) Accident vascular cerebral
b) Infarct miocardic acut
c) *Trombembolie pulmonară
d) Varice la nivelul membrului respectiv
e) Ruperea peretelui venos
105

Teste Chirurgie Generală-90552

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Chirurgie Generală-90552

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste pentru examenul la disciplina

4. CS. Cine este fondatorul antisepsiei contemporane?

5. CS. Ce antiseptic a fost utilizat de către Joseph Lister pentru distrugerea

7. CM. Indicaţi metodele existente ale antisepsiei.

8. CM. Indicaţi metodele antisepsiei.

9. CS. Ce tip de antisepsie se utilizează cel mai frecvent în chirurgie?

11. CM. Asepsia presupune:

12. CS. În ce constă toaleta plăgii?

14. CS. La antisepsia mecanică se referă:

17. CM. Ce măsuri chirurgicale se referă la antisepsia mecanică?

18. CM. La metodele de antisepsie fizică în tratamentul plăgilor se referă:

19. CM. La metodele de antisepsie fizică se referă:

21. CM. Selectaţi metodele de drenare a plăgilor:

22. CS. Drenarea activă a focarului purulent presupune:

23. CM. Drenarea cu lavaj continuu al focarului purulent presupune:

24. CM. Enumeraţi metodele suplimentare de antisepsie fizică:

25. CM. Iradierea cu raze ultraviolete este eficientă în caz de:

26. CM. La antisepsia chimică se referă utilizarea:

27. CM. Indicaţi antisepticele chimice din grupa halogenilor.

28. CM. Indicaţi antisepticele chimice, utilizate pentru prelucrarea plăgii.

29. CS. Acidul boric se aplică de elecţie local în:

31. CM. Afirmaţiile corecte referitoare la metronidazol sunt:

33. CS. Sterilizarea eficientă a materialelor din polietilenă se realizează:

34. CM. Spre deosebire de antiseptice, dezinfectantele se utilizează pentru:

35. CM. Indicaţi principiile antibioticoterapiei raţionale.

38. CM. Enumeraţi complicaţiile antibioticoterapiei:

39. CM. Enumeraţi metodele antisepsiei biologice:

43. CM. Ce preparate se referă la antiseptice biologice cu acţiune directă?

44. CM. Ce preparate se referă la antiseptice biologice cu acţiune indirectă?

48. CM. Ce zone de sterilitate se disting în blocul operator?

49. CS. Cît de frecvent se efectuează curăţenia generală în sala de operaţie?

52. CM. Sursele infecţiei de contact în chirurgie sunt:

53. CM.Enumeraţi metodele fizice de sterilizare ce se utilizează în asepsia contemporană:

54. CM. Selectaţi metodele chimice de sterilizare ce se utilizează în asepsia contemporană:

55. CM. Instrumentele chirurgicale metalice de regulă sunt sterilizate prin:

56. CS. Sterilizarea instrumenteleor chirurgicale metalice în pupinel se petrece în următorul

61. CM. Indicaţi regulile de prelucrare a cîmpului operator:

63. CM. Care afirmaţii caracterizează just infecţia prin implantare?

64. CM. Indicaţi sursele infecţiei prin implantare în chirurgie.

66. CM. Prin ce se caracterizează metoda directă de control a sterilităţii?

67. CM.Curăţenia în sala de operaţii se efectuează:

68. CM. Prin ce se caracterizează metoda indirectă de control a sterilităţii?

69. CS. Ce reprezintă infecţia nozocomială?

73. CM. Hemoragia venoasă se caracterizează prin:

74. CM. Hemoragia capilară se caracterizează prin:

75. CS. După principiul anatomic hemoragia parenchimatoasă se referă la:

76. CM. Indicaţi mecanismele posibile de dezvoltare a hemoragiei.

77. CS. Termenul “hemoragie per rhexin” semnifică:

78. CS. Termenul “hemoragie per diabrosin” semnifică:

79. CS. Termenul “hemoragie per diapedesin” semnifică:

82. CM. Către hemoragiile interne se referă:

84. CM. Către hemoragiile interne intraluminale se referă:

85. CM. Către manifestările hemoragiei interne intratisulare se referă:

86. CM. Hemoragiile interne sunt:

87. CS. Purpura reprezintă:

88. CS. Echimoza reprezintă:

89. CS. Hematomul reprezintă:

90. CS. După timpul de apariţie hemoragia primară se dezvoltă:

91. CM. Selectați cauzele hemoragiei secundare precoce:

92. CS. După timpul de apariţie hemoragia secundară tardivă se dezvoltă:

93. CM. Selectați cauzele hemoragiei secundare tardive:

94. CS. După evoluţie hemoragiile se împart în:

95. CS. Semnele clinice de şoc includ următoarele, cu excepţia: