Teorie Pentru Bac 9-11 - Final

TEORIE
PENTRU
BACALAUREAT
LA
MATEMATICĂ
CLASELE IX-XI
-1-
Teorie pentru bacalaureat prof. Sergiu Nistor, C.N.I.
CUPRINS:
CAPITOL PAG.
1.Mulțimi de numere. Elemente de logică matematică. Inducția matematică 3
2.Șiruri. Progresii aritmetice și geometrice 5
3.Funcții. Proprietăți generale 6
IX 4.Funcția de gradul I. Funcția de gradul II 8
5.Vectori în plan 12
6.Elemente de trigonometrie. Aplicații ale trigonometriei în geometrie 15
7.Radicali și logaritmi 19
8.Numere complexe 20
9.Funcții injective, surjective, bijective 23
X 10.Funcțiile: putere, radical, exponențială, logaritmică. Funcții trigonometrice inverse. 25
Ecuații iraționale, exponențiale, logaritmice, trigonometrice
11.Elemente de combinatorică. 35
12.Geometrie analitică 37
13.Permutări. Matrice 39
14.Determinanți. Inversa unei matrice. Rangul unei matrice 43
15.Sisteme de ecuații liniare 47
16.Șiruri de numere reale 49
XI
17.Limite de funcții. Asimptote 52
18.Funcții continue. Funcții derivabile 56
19.Teoreme ale calculului diferențial 61
20.Aplicații ale derivatelor 66
21.Reprezentarea grafică a funcțiilor 72
-2-
1. MULȚIMI DE NUMERE.
ELEMENTE DE LOGICĂ MATEMATICĂ.
INDUCȚIA MATEMATICĂ.
= 0,1, 2,3, ... 

*
= \ 0
I
a 
=  / a, b  , b  0
b 
I=  2, 3,  , e, ...
= I
x dacă x  0
• Modulul unui număr real: x = .
− x dacă x  0

1. x  0, x  6. x = y  x = y sau x = − y

2. x = 0  x = 0 7. x + y  x + y , x, y 

Proprietăti: 3. x = x 2 x  x  a  x   −a, a  , a  0
2
8.

4. x  y = x  y , x, y  9. x  a  x  ( −, −a    a, + )
 x x
5. = , x, y  , y  0 10. − x = x , x  .
 y y
• Formule de calcul prescurtat:

1. (a + b) 2 = a 2 + 2ab + b 2 2. (a − b )2 = a 2 − 2ab + b 2
3. a 2 − b 2 = (a − b)(a + b) 4. (a + b + c )2 = a 2 + b 2 + c 2 + 2ab + 2ac + 2bc
5. (a + b)3 = a 3 + 3a 2b + 3ab 2 + b3 6. ( a − b)3 = a 3 − 3a 2b + 3ab 2 − b3
7. a 3 + b3 = (a + b)(a 2 − ab + b 2 ) 8. a 3 − b3 = (a − b)(a 2 + ab + b 2 )
9. a n − b n = (a − b)(a n −1 + a n − 2b + a n −3b 2 + ... + ab n − 2 + b n −1 ), n  , n  2
10. a n + b n = (a + b)(a n −1 − a n − 2b + a n −3b 2 − ... − ab n − 2 + b n −1 ), n  , n  2, n = impar.
• Puteri cu exponent întreg: a, b  , n, p  :
1. a n  a p = a n + p 4. a n  b n = (a  b) n
n
an an  a 
2. = a n− p , a  0 5. =  , b0
a p
bn  b 
1
3. (a n ) p = a n p 6. a − n = n , a  0.
a
-3-
• Partea întreagă și partea fracționară a unui număr real:
Definiție: Fie x  . Cel mai mare număr întreg, mai mic sau egal decât x, se numește
partea întreagă a lui x.
Notăm:  x = max  p  / p  x
Obs: Dacă x  k , k + 1) unde k  , atunci  x = k .
Definiție: Numărul real  x = x −  x se numește partea fracționară a lui x.
Proprietăți:
1.  x   , x  3. x − 1   x   x, x 
2.  x  0,1) , x  4.  x + n  =  x  + n, n  , x  .
• Inducția matematică:
Fie P(n) o propoziție matematică, n  , n  n0 .

Dacă: 1) P (n0 ) este adevărată
2) P(k ) → P(k +1) este adevărată k  n0
atunci propoziția P(n) este adevărată, n  n0 .
Varianta a II-a a inducției matematice:
Fie P(n) o propoziție matematică, n  , n  n0 .

Dacă: 1) P (n0 ) este adevărată
2) P(n0 ), P(n0 + 1),...P(k ) → P(k + 1) este adevărată k  n0
atunci propoziția P(n) este adevărată, n  n0 .
• Probleme de numărare: Fie A și B mulțimi finite.

A  B = ( x, y) / x  A si y  B (produsul cartezian al mulțimilor A și B)
card ( A  B ) = ( card A)  ( card B )
card ( A  B ) = card ( A) + card (B) − card ( A  B)
 n
n(n + 1)
1 + 2 + 3 + ... + n =  k = , n  *
 k =1 2
 2 n
n(n + 1)(2n + 1)
1 + 2 + 3 + ... + n =  k = , n 
2 3 2 2 *
Sume
 k = 1 6
 n(n + 1) 
2
13 + 23 + 33 + ... + n3 =  k 3 = 
n
 , n  * .
 k =1  2 
-4-
2. ȘIRURI. PROGRESII ARITMETICE ȘI GEOMETRICE
• Șiruri mărginite:
Șirul de numere reale ( an ) n 1 este mărginit dacă există a, b astfel încât
a  an  b, n  1 .
Obs. : Șirul ( an ) n 1 este mărginit dacă există k  0 , astfel încât an  k , n  1 .
• Șiruri monotone:
Șirul ( an ) n 1 este monoton crescător dacă an  an+1 , n  1 .
Șirul ( an ) n 1 este monoton descrescător dacă an  an+1 , n  1 .
Șirul ( an ) n 1 este monoton dacă este monoton crescător sau monoton descrescător.
Modalități de a arăta că un șir este monoton:

a) Calculăm diferența an +1 − an și o comparăm cu 0.
an +1
b) Dacă șirul ( an ) n 1 are termeni pozitivi, calculăm raportul și îl comparăm cu 1.
an
c) Inducție matematică.
• Progresii aritmetice:
Șirul ( an ) n 1 este o progresie aritmetică dacă an = an−1 + r , n  2, unde r  este fixat (numit rație).
1) Formula termenului general: an = a1 + (n − 1)r .

an−1 + an+1
2) Un șir ( an ) n 1 este progresie aritmetică dacă și numai dacă an = , n  2 .
2
3) Dacă a1 , a2 ,..., an sunt în progresie aritmetică, atunci a1 + an = a2 + an−1 = a3 + an−2 = ... = ak + an −k +1 .
(a1 + an )  n
4) Sn = a1 + a2 + a3 + ... + an = , n  1 .
2
5) Numerele reale distincte a, b, c sunt termeni(nu neapărat consecutivi) ai unei progresii aritmetice,
b−a
dacă și numai dacă  .
c −b
• Progresii geometrice
Șirul (bn )n1 este o progresie geometrică dacă b1  0 și bn = bn −1  q, n  2 unde q  * fixat (numit
rație).
1) Formula termenului general: bn = b1  q n −1 , n  1 .
2) Un șir (bn )n1 de termeni pozitivi, este o progresie geometrică dacă și numai dacă
bn = bn−1  bn+1 , n  2 .
3) Dacă b1 , b2 , b3 ,..., bn sunt n numere în progresie geometrică, atunci
b1  bn = b2  bn−1 = b3  bn−2 = ... = bk  bn−k +1 .
1 − qn
4) Sn = b1 + b2 + b3 + ... + bn = b1  , n  1, q  *
\ 1 .
1− q
-5-
3. FUNCȚII. PROPRIETĂȚI GENERALE
Definiție: Fie A și B două mulțimi nevide. Prin funcție definită pe A cu valori în B înțelegem o
lege f (sau relație, sau corespondență) prin care fiecărui element x  A îi corespunde un
singur element f ( x)  B .
Notăm f : A → B unde A=domeniul de definiție și B=codomeniu(mulțimea valorilor funcției).
• Funcții egale: Dacă f : A → B și g : C → D , atunci f = g dacă A = C, B = D și f ( x) = g ( x), x  A .

• Graficul funcției f : A → B este mulțimea G f = ( x, f ( x) ) / x  A . Obs: G f  A  B .
• Fie f : A → o funcție. Spunem că funcția g : B → este restricția funcției f la mulțimea B ( sau că f
este prelungirea funcției g la mulțimea A) dacă B  A și g ( x) = f ( x) .
• Fie f : A → B o funcție și M  A . Mulțimea f (M ) =  f ( x) / x  M  se numește imaginea mulțimii M
prin funcția f. În particular, f ( A) =  f ( x) / x  A = Im f se numește imaginea funcției f.
• Fie f : A → B o funcție și N  B . Mulțimea f −1 ( N ) = x  A / f ( x)  N se numește preimaginea
mulțimii N prin funcția f.
FUNCȚII NUMERICE:
• Funcția f : A → B se numește funcție numerică (sau funcție reală de variabilă reală) dacă A și B sunt
submulțimi ale mulțimii .
• Intersecția graficului cu axele de coordonate:
G f  Ox = M ( x,0) / f ( x) = 0, x  A
G f  Oy = N (0, y) / y = f (0) .
• Funcții mărginite: Spunem că funcția f : D → este mărginită dacă există a, b astfel încât
a  f ( x)  b, x  D .
Obs. : 1) f este mărginită   M  0 astfel încât f ( x)  M , x  D.
2) f este mărginită dacă graficul este cuprins între două drepte paralele cu axa Ox.
• Funcții pare, funcții impare:
Definiții: 1) Mulțimea D  se numește simetrică dacă x  D  −x  D .
2) Funcția numerică f : D → este funcție pară dacă D este mulțime simetrică
și f (−x) = f ( x), x  D .
3) Funcția numerică f : D → este funcție impară dacă D este mulțime
simetrică și f (−x) = − f ( x), x  D .
Obs. : Dacă f este funcție pară atunci graficul său este simetric față de axa Oy. Dacă f este funcție impară
atunci graficul său este simetric față de originea O a reperului cartezian.
Definiții:
1) Dreapta de ecuație x = a este
y
axă de simetrie a graficului funcției f,
x=a
dacă f (a + x) = f (a − x), x .
O a-x a a+x x
-6-
2) Punctul P(a, b) este centrul de
simetrie al graficului funcției f, dacă y
f ( a − x) + f ( a + x)
= b, x . f(a+x)
2
P
b
a-x
O a a+x x
f(a-x)
• Funcții periodice:
Funcția numerică f : D → se numește funcție periodică dacă există un număr T  * astfel încât
f ( x + T ) = f ( x), x  D . T = perioada funcției.
Cea mai mică perioadă pozitivă se numește perioadă principală.
Obs: Dacă f : D → este periodică cu T0 perioada principală, atunci k  T0 este perioadă a funcției f, k 
• Funcții monotone:
Definiții: Fie funcția numerică f : D → .
1) Funcția f este crescătoare pe D dacă x1 , x2  D cu x1  x2 , rezultă că f ( x1 )  f ( x2 ) .
2) Funcția f este descrescătoare pe D dacă x1 , x2  D cu x1  x2 , rezultă că f ( x1 )  f ( x2 ) .
y y
f ( x2 )
f ( x1 )
O x O x
f ( x1 ) − f ( x2 )
Obs. : 1) funcția f este crescătoare pe D  x1 , x2  D, x1  x2 ,  0.
x1 − x2
f ( x1 ) − f ( x2 )
2) funcția f este descrescătoare pe D  x1 , x2  D, x1  x2 , 0.
x1 − x2
Compunerea funcțiilor: Fie funcțiile f : A → B și g : B → C .

Funcția g f : A → C, ( g f )( x) = g ( f ( x) ) , x  A se numește compunerea funcțiilor f și g.
Obs. : 1.Compunerea funcțiilor este asociativă, adică ( f g ) h = f ( g h) .

2.Compunerea funcțiilor nu este comutativă, adică f g  g f .
3.Fie funcțiile f : A → A și 1A : A → A, 1A ( x) = x (funcția identică). Atunci f 1A = 1A f = f .
-7-
4. FUNCȚIA DE GRADUL I. FUNCȚIA DE GRADUL II.
Funcția de gradul I:
Definiție: Fie a, b  , a  0 .Funcția f : → , f ( x) = ax + b se numește funcție de gradul I.
Proprietăți:
1) Graficul funcției de gradul I este o dreaptă.
Dacă a  0 , atunci graficul este o dreaptă care „urcă”.
Dacă a  0 , atunci graficul este o dreaptă care „coboară”.
 b 
2) Intersecțiile graficului cu axele de coordonate sunt punctele A  − , 0  și B(0, b) .
y y  a 
O x O x
3) Monotonia funcției de gradul I:

Dacă a  0 , atunci funcția de gradul I este strict crescătoare.
Dacă a  0 , atunci funcția de gradul I este strict descrescătoare.
x x
f(x) f(x)
Semnul funcției de gradul I:

b
−
x a
f(x)
semn opus lui a semnul lui a
Ecuația de gradul al II-lea: Forma generală: ax 2 + bx + c = 0, a, b, c  , a  0 .
 = b2 − 4ac (discriminantul ecuației)
−b −  −b + 
Dacă   0 , atunci ecuația are două rădăcini reale și distincte: x1 = x2 = .
2a 2a
b
Dacă  = 0 , atunci ecuația are două rădăcini reale și egale: x1 = x2 = − .
2a
Dacă   0 , atunci ecuația nu are rădăcini reale.
b c
Relațiile lui Viéte : S = x1 + x2 = − P = x1  x2 =
a a
-8-
Proprietăți :
1) Ec. de gr. al II-lea ale cărei rădăcini sunt x1 și x2 , este: x2 − S  x + P = 0 , unde S = x1 + x2 și P = x1  x2 .

2) Dacă rădăcinile ecuației ax 2 + bx + c = 0, a  0 sunt x1 și x2 , atunci ax 2 + bx + c = a ( x − x1 )( x − x2 ) .
a) x12 + x22 = ( x1 + x2 ) − 2 x1  x2 = S 2 − 2 P .
2
3) Formule utile:
( )
b) x13 + x23 = ( x1 + x2 ) x12 − x1 x2 + x22 = S (S 2 − 3P) .
c) x1 − x2 = ( x1 − x2 )2 = ( x1 + x2 )2 − 4x1 x2 = S 2 − 4P .
Funcția de gradul al II-lea:
Definiție: Funcția f : → , f ( x) = ax 2 + bx + c, a, b, c  , a  0 se numește funcție de gradul al II-lea.

2
 b 
Forma canonică a funcției de gradul al II-lea: f ( x) = a  x +  − .
 2a  4a
Graficul funcției de gradul al II-lea:

- Dacă a  0 , atunci graficul funcției de gradul al II-lea este o parabolă cu vârful în jos:
y y y
o
• v
x
v
o v x o x
- Dacă a  0 , atunci graficul funcției de gradul al II-lea este o parabolă cu vârful în sus
y
y y
o
v x
o x
o v v
x
-9-
Observații:
- Numărul punctelor de intersecție cu axa Ox:
▪ parabola intersectează axa Ox în două puncte distincte    0 .
▪ parabola este tangentă axei Ox   = 0 .
▪ parabola nu intersectează axa Ox    0 .
 b 
- Vârful V al parabolei are coordonatele: V  − , −  .
 2a 4a 
b
- Axa de simetrie a graficului este dreapta verticală de ecuație: x = − .
2a
y axa de simetrie
y
axa de simetrie
sau
o x o x
Intervale de monotonie și puncte de extrem:

1) Cazul a  0 :
x
f(x)
 b  b 
-funcția f este strict descrescătoare pe  −, −  și strict crescătoare pe  − 2a , +   .
 2a 
 b
- f are valoarea minimă yV = − în punctul de minim xV = − .
4a 2a
  
- imaginea funcției f este Im f =  − , +   .
 4a 
2) Cazul a  0 :
b
x −
2a

−
f(x) 4a
−
−
- 10 -
 b  b 
- funcția f este strict crescătoare pe  −, −  și strict descrescătoare pe  − 2a , +   .
 2a 
 b
- f are valoarea maximă yV = − în punctul de maxim xV = − .
4a 2a
 
- imaginea funcției f este Im f =  −, −  .
 4a 
Semnul funcției de gradul al II-lea:
Cazul   0 : x
f(x) semnul lui a semn opus lui a semnul lui a
x
Cazul  = 0 :
f(x) semnul lui a semnul lui a
x
Cazul   0 :
f(x) semnul lui a
Observații:
a  0
1) ax 2 + bx + c  0, x  
  0
a  0
2) ax 2 + bx + c  0, x  
  0
a  0
3) ax 2 + bx + c  0, x  
  0
a  0
4) ax 2 + bx + c  0, x   .
  0
- 11 -
5. VECTORI ÎN PLAN
• Orice vector este caracterizat de : direcție, sens, modul(lungime).

• Doi vectori sunt egali dacă au aceeași direcție, același sens și același modul.
B D
AB = CD  ABDC = paralelogram.
A C
• Doi vectori care au aceeași direcție se numesc vectori coliniari.
A B
AB coliniar cu CD .
D C
• Operații cu vectori:
- regula triunghiului: B
AB + BC = AC
A
C
A B
- regula paralelogramului:
AB + AD = AC .
D
C
- vectorul sumă a doi vectori coliniari și de același sens este un vector cu aceeași direcție și același
sens cu cei doi vectori și cu lungimea egală cu suma lungimilor celor doi vectori.
- vectorul sumă a doi vectori coliniari și de sensuri opuse este un vector cu aceeași direcție cu cei doi
vectori, cu sensul dat de sensul celui mai lung dintre cei doi, iar lungimea egală cu diferența dintre
lungimea celui mai mare și lungimea celui mai mic dintre cei doi vectori.
- diferența a doi vectori: AB − CD = AB + DC .

- produsul dintre un vector v și un scalar nenul real   *
, este vectorul   v coliniar cu v , având
același sens cu v dacă   0 și sens opus lui v dacă   0 , iar lungimea   v =   v .
• Vectori coliniari:
- vectorii u și v sunt coliniari    a.î . u =   v .
(punctele A, B, C sunt coliniare  k  a.î . AB = k  BC )
- vectorii u și v sunt coliniari   ,   a.î .   u +   v = 0 .
- vectorii u și v sunt necoliniari  din   u +   v = 0 rezultă  =  = 0 .
Observație: AB CD  k  a.î . AB = k  CD .
- 12 -
• Mijlocul unui segment (vectorul mediană):
O
OM =
1
2
(OA + OB )
A M B
• Punctul care împarte un segment într-un raport dat:
P
A B
AP 1 k
=k 0  OP =  OA +  OB
PB k +1 k +1
O
• Centrul de greutate al unui triunghi:
A
O
OG =
1
3
(
OA + OB + OC )
(Relația lui Leibniz)
G
B C
• Teorema lui Sylvester: Dacă H este ortocentrul unui trtiunghi ABC și O este centrul
cercului circumscris triunghiului, atunci: OH = OA + OB + OC .
• Centrul cercului înscris în triunghiul ABC: Oricare ar fi un punct O din plan avem:
a b c
OI =  OA +  OB +  OC .
a+b+c a+b+c a+b+c
• Teorema lui Thales: A
AD AE
DE BC  =
DB EC
D E
B C
• Teorema bisectoarei: A
BD AB
 AD bisectoarea BAC  =
DC AC
b c
Obs. : AD =  AB +  AC
b+c b+c
B D C
- 13 -
• Teorema lui Menelaus:
A
M AM BP CN
N
M , N , P coliniare    =1
MB PC NA
B P
C
• Teorema lui Ceva:
A
N AP BM CN
AM , BN , CP concurente    =1
P PB MC NA
B C
M
• Vectori în planul xOy (sau O, i , j ):
y
i = j =1
P M
OM = ON + OP = x  i + y  j
Scriem OM ( x, y ) .
o N x
Fiecare punct M ( x, y) este determinat de vectorul de poziție OM = x  i + y  j .
Dacă A( xA , y A ) și B( xB , yB ) sunt două puncte oarecare din plan, atunci: AB = ( xB − xA )  i + ( yB − yA )  j
iar lungimea vectorului AB este AB = ( xB − xA )2 + ( yB − y A )2 .
Dacă u = a  i + b  j și v = c  i + d  j , atunci:
u  v = u  v  cos  unde u = a 2 + b2 , v = c2 + d 2
u v = a c + bd
u ⊥v  u v = 0  ac + bd = 0
a b
u v  u coliniar cu v  = .
c d
- 14 -
6. ELEMENTE DE TRIGONOMETRIE
APLICAȚII ALE TRIGONOMETRIEI ÎN GEOMETRIE
Funcții trigonometrice: sin
sin : →  −1, 1
cos : →  −1, 1 cos
sin
ctg
  sin x
tg : \  + k / k   → , tgx =
2  cos x
cos x cos
ctg : \ k / k   → , ctgx =
sin x
Proprietăți: tg
1) Formula fundamentală a trigonometriei: sin 2 x + cos 2 x = 1, x 
−1  sin x  1
2) Mărginire: a)  , x 
−1  cos x  1
b) funcțiile tg și ctg sunt nemărginite.
3) Periodicitate:
a) funcțiile sin și cos sunt periodice, cu perioada principală T = 2 , adică:
sin( x + 2 ) = sin x sin( x + 2k ) = sin x

  , x  , k 
cos( x + 2 ) = cos x cos( x + 2k ) = cos x
b) funcțiile tg și ctg sunt periodice, cu perioada principală T =  , adică:
  
tg ( x +  ) = tgx tg ( x + k ) = tgx, x  \ (2k + 1) 
   2 .
ctg ( x +  ) = c tgx ctg ( x + k ) = c tgx, x  \ k 

- 15 -
4) Paritate, imparitate:
a) funcțiile sin, tg și ctg sunt impare:
sin(− x) = − sin x, x 
  
tg (− x) = −tgx, x  \ (2k + 1) / k  
 2 
ctg (− x) = −cgtx, x  \ k / k  
b) funcția cos este pară: cos(− x) = cos x, x 
5) Semnul funcțiilor trigonometrice:
sin
II I II I
cos
III IV III IV
Cadranul I Cadranul II Cadranul III Cadranul IV

     3   3 
x   0,  x  ,   x  ,  x   , 2 
 2 2   2   2 
sin + + − −
cos + − − +
tg + − + −
ctg + − + −
6) Formule trigonometrice:
 
sin(a + b) = sin a  cos b + cos a  sin b sin  − a  = cos a
2 
sin(a − b) = sin a  cos b − cos a  sin b B
A  
cos(a + b) = cos a  cos b − sin a  sin b cos  − a  = sin a
2 
cos(a − b) = cos a  cos b + sin a  sin b
tga + tgb
sin 2 x = 2  sin x  cos x tg (a + b) =
1 − tga  tgb
cos 2 x = cos 2 x − sin 2 x = 1 − 2sin 2 x = 2 cos 2 x − 1 tga − tgb
C sin 3x = 3sin x − 4sin 3 x D tg (a − b) =
1 + tga  tgb
cos 3x = 4 cos3 x − 3cos x 2tga
tg 2a =
1 − tg 2 a
- 16 -
a+b a −b
  sin a + sin b = 2sin cos
tg  − a  = ctga 2 2
2  a −b a+b
E F sin a − sin b = 2sin cos
  2 2
ctg  − a  = tga
2  a+b a −b
cos a + cos b = 2 cos cos
2 2
a+b a −b
cos a − cos b = −2sin sin
2 2
1
sin a  cos b = sin(a + b) + sin(a − b)  2tg
a
2 sin a = 2
1 a
G sin a  sin b =  cos(a − b) − cos(a + b)  1 + tg 2
2 2
1 H a
cos a  cos b =  cos(a − b) + cos(a + b)  1 − tg 2
2 cos a = 2
2 a
1 + tg
2
7) Valori remarcabile ale funcțiilor trigonometrice:
0      3 2
6 4 3 2 2
sin 0 1 2 3 1 0 −1 0
2 2 2
cos 1 3 2 1 0 −1 0 1
2 2 2
tg 0 3 1 3 0 0
3
ctg 3 1 3 0 0
3
APLICAȚII ALE TRIGONOMETRIEI ÎN GEOMETRIE:
A
a = BC , b = AC , c = AB
A = m( A), B = m( B), C = m( C )
b Notații:
c R = raza cercului circumscris triunghiului ABC
r=raza cercului înscris în triunghiul ABC.
B C
a
1) Teorema cosinusului: a2 = b2 + c2 − 2bc  cos A
Analog: b2 = a2 + c2 − 2ac  cos B și c2 = b2 + a2 − 2ba  cos C

- 17 -
2) Teorema sinusurilor: a b c
= = = 2R
sin A sin B sin C
3) Formule pentru aria unui triunghi:

a  ha b  hb c  hc abc bc sin A ac sin B ab sin C
S= = = S= S= = =
2 2 2 4R 2 2 2
2 2 2
a sin B sin C b sin A sin C c sin A sin B
S= = =
2sin A 2sin B 2sin C
a+b+c
S = p( p − a)( p − b)( p − c), unde p = (Heron).
2
bc
Obs: Dacă triunghiul ABC este dreptunghic în A, atunci S =
2
l2 3
Dacă triunghiul ABC este echilateral cu latura l, atunci S = .
4
abc a b c S
4) Formule pentru R și r: R= ; R=
= = ; r=
4S 2sin A 2sin B 2sin C p
a a
Obs: Dacă triunghiul ABC este dreptunghic în A, atunci R = ; ma = .
2 2
a 3 a 3
Dacă triunghiul ABC este echilateral cu latura a, atunci R = ; r= .
3 6
2(b 2 + c 2 ) − a 2
5) Lungimea medianei: ma 2 = .
4
bc 2bc A
6) Lungimea bisectoarei: la = 2(1 + cos A) = cos .
b+c b+c 2
A A A
7) Formule pentru cos , sin , tg în funcție de laturi:
2 2 2
A p( p − a)
cos =
2 bc
A ( p − b)( p − c)
sin =
2 bc
A ( p − b)( p − c)
tg = .
2 p( p − a)
- 18 -
7. RADICALI ȘI LOGARITMI
• Proprietățile puterilor: Pentru orice a  0, b  0 și orice x, y  , avem:
x
x+ y ax x− y ax  a  1
1) a  a = a
x y
2) y = a 3) a  b = (a  b) 4) x =  
x x x
5) (a x ) y = a x y 6) a 0 = 1 7) a − x = .
a b b ax
- Ordonarea puterilor: - Pentru a  1 avem a x  a y  x  y

- Pentru a  (0,1) avem a x  a y  x  y
• Radicalul de ordin n, n *\{1} . Proprietăți:
 a, b  a  [0, ), b  (0, )
Pentru orice  sau pentru orice  , avem:
n, k  , n, k  3 impare n, k  * pare
( )
n
k a na
1) n a n = a 2) n
a = n ak 3) n a  n b = n a  b 4) n
= , b0 5) n k
a = n k a
b b
n
n k
6) a k = k a n 7) n
a  n b ab 8) n
an  b = a  n b , a  0 9) a m k = n a m
• Raționalizarea numitorilor:
- Expresiile conjugate sunt expresiile ale căror produs nu conține radicali.
- Pentru a reționaliza o fracție, se amplifică fracția cu expresia conjugată a numitorului.
1) Numitor de forma n
ak . (se amplifică fracția cu n an−k ).
2) Numitor de forma a b. (folosim formula ( a + b )( a − b ) = a − b ).
3) Numitor de forma 3
a  3 b sau de forma 3
a2 3
ab + 3 b2 . (folosim formulele:
( 3
a3b )( 3
a2 3
)
ab + 3 b 2 = a  b ).
4) Numitor de forma n
a − n b , n  3 . Folosim formula:
( n
a−nb )( n
a n−1 + n a n−2  b + n a n−3  b2 + ... + n bn−1 = a − b . )
5) Numitor de forma 2 n +1
a + 2 n +1 b , n  1 . Folosim formula:
( 2 n +1
a + 2 n+1 b )( 2 n +1
)
a 2 n − 2 n+1 a 2 n −1  b + 2 n+1 a 2 n −2  b 2 − ... + 2 n+1 b 2 n = a + b .
• Logaritmul unui număr real pozitiv: Fie a  0, a  1 și x  0 .

Definiție: a = x  y = log a x .
y
Obs: log a a = 1, log a 1 = 0, log10 x = lg x, log e x = ln x
Proprietăți: pentru orice a  0, b  0, a  1, b  1, x  0, y  0 avem:
x
1) log a x + log a y = log a x  y 2) log a x − log a y = log a
y
1
3) log a x n = n  log a x, log an x =  log a x
n
log b x 1
4) log a x = , log a b = 5) a logb c = c logb a
log b a log b a
- 19 -
8. NUMERE COMPLEXE
A. Forma algebrică a numerelor complexe
Mulțimea = a + b  i / a, b  , i 2 = −1 este mulțimea numerelor complexe.
z = a + b  i, a, b  , este forma algebrică a numărului complex z.
a = Re( z) se numește partea reală a numărului complex z.

b = Im( z) se numește partea imaginară a numărului complex z.
Dacă a = 0 atunci numărul complex z = b  i se numește pur imaginar.
1.Egalitatea a două numere complexe:
a = c
a + b i = c + d i   .
b = d
2.Conjugatul unui număr complex:
Numărul complex z = a − b  i se numește cojugatul numărului complex z = a + b  i .

Proprietăți:
z  z
1) z   z=z 5)  1  = 1 , z1 , z2  , z2  0.
 z2  z2
2) z   i (pur imaginar)  z + z = 0 6) Dacă   , atunci   z =   z
z+z z−z
3) z1 + z2 = z1 + z2 7) Re( z) = , Im( z) = .
2 2i
4) z1  z2 = z1  z2
3.Modulul unui număr complex: Fie z = a + b  i  .
Modulul numărului complex z este numărul real pozitiv z = a2 + b2 .
Proprietăți:
1) z  0, z  5) z1  z2 = z1  z2 , z1 , z2 
z =0 z=0 z n = z , n 
n
2) 6)
z1 z
3) z = z , z  7) = 1 , z1 , z2  , z2  0
z2 z2
z = z  z , z  z1 − z2  z1 + z2  z1 + z2 , z1 , z2 
2
4) 8)
4.Puterile lui i:
i 4 k = 1, i 4 k +1 = i, i 4 k + 2 = −1, i 4 k +3 = −i, k  .
- 20 -
5.Rădăcinile pătrate ale unui număr complex:
Fie z = a + b  i  . Se numește rădăcină pătrată a lui z, un număr complex
w = x +i y cu proprietatea w2 = z .
 x2 − y 2 = a
w2 = z  ( x + i  y ) = a + b  i  
2
  2 xy = b .
w2 = z  w2 = z   2
x + y = a + b
2 2 2
6.Rezolvarea ecuației de gradul al doilea:
- Ecuația a  x 2 + b  x + c = 0, a, b, c  , a  0 cu  = b2 − 4ac  0 are două
−b − i  − −b + i  −
rădăcini complex conjugate: x1 = , x1 = .
2a 2a
- Ecuația a  x 2 + b  x + c = 0, a, b, c  , a  0 cu  = b2 − 4ac  are rădăcinile

−b − w −b + w
complexe x1 = , x1 = unde w este o rădăcină pătrată a lui 
2a 2a
(adică w2 =  ).
7.Relațiile lui Viete: Fie ecuația a  z 2 + b  z + c = 0, a, b, c  , a  0 cu rădăcinile z1 și z 2 .
b c
Atunci: S = z1 + z2 = − P = z1  z2 =
a a
8.Aplicații ale numerelor complexe în geometrie:
Fiecărui număr complex z = a + b  i, a, b  îi corespunde un unic punct M (a, b)
în plan și reciproc.
M=imaginea geometrică a lui z.

Numărul complex z se numește
afixul punctului M. (notăm ).
Dacă M1 ( z1 ) și M 2 ( z2 ) sunt două puncte în plan, atunci lungimea segmentului M1M 2
este M1M 2 = z1 − z2 .
z A + zB
Dacă M este mijlocul segmentului AB, atunci zM = .
2
- 21 -
z A + zB + zC
Afixul centrului de greutate al triunghiului ABC este zG = .
3
AM
Afixul punctului M care împarte segmentul AB în raportul k (adică = k  0 ) este:
MB
1 k
zM =  zA +  zB
k +1 k +1
z − zA
Punctele A( z A ), B( zB ), C ( zC ) sunt coliniare dacă și numai dacă B  *.
zC − z A
z −z
Dreptele AB și CD sunt paralele dacă și numai dacă D C  * .
zB − z A
z −z
Dreptele AB și CD sunt perpendiculare dacă și numai dacă D C  i * .
zB − z A
B. Forma trigonometrică a numerelor complexe:
Fie
Deci z = a + b  i = r  cos  + r  i  sin  , adică:

z = r (cos  + i  sin  ) forma trigonometrică a lui z.
k = 0 dacă M  Cadr. I
b 
Obs:  = arctg + k   , unde k = 1 dacă M  Cadr. II sau M  Cadr. III .
a k = 2 dacă M  Cadr. IV

Proprietăți: Fie z1 = r1 (cos 1 + i sin 1 ) și z2 = r2 (cos  2 + i sin  2 ) . Atunci:
1) z1  z2 = r1  r2 ( cos(1 + 2 ) + i sin(1 + 2 ) )
z1 r1
2) =  ( cos(1 −  2 ) + i sin(1 −  2 ) )
z2 r2
3) z1n = r1n (cos n  1 + i sin n  1 )
Obs: (cos  + i sin  )n = cos n + i sin n , n  (formula lui Moivre)
4) Rădăcinile de ordin n  , n  2 ale unui număr complex sunt:
  + 2k  + 2k 
zk = n r   cos + i  sin  , k  0,1, 2,..., n − 1 .
 n n 
- 22 -
9. FUNCȚII INJECTIVE, SURJECTIVE, BIJECTIVE
A. Funcții injective:
Funcția f : A → B este injectivă dacă și numai dacă este îndeplinită una dintre condițiile:
• Pentru orice x1 , x2  A cu x1  x2 , rezultă f ( x1 )  f ( x2 ) .
• Pentru orice x1 , x2  A astfel încât f ( x1 ) = f ( x2 ) , rezultă x1 = x2 .
• Pentru orice y  B , ecuația f ( x) = y are cel mult o soluție x  A .
• Orice paralelă dusă la axa Ox printr-un punct al codomeniului, intersectează graficul funcției în cel mult
un punct. (în cazul funcțiilor numerice)
Exemple:
1 a 1 a 1 a
2 b 2
c b 2 b
3 3
d 3
c c
f g h
A B A B A B
Funcția f este injectivă Funcția g este injectivă Funcția h nu este injectivă
Obs: Pentru a arăta că funcția f : A → B nu este injectivă, arătăm că există x1 , x2  A cu x1  x2 ,

și f ( x1 ) = f ( x2 ) .
Teoremă: Dacă f : A → este o funcție numerică strict monotonă, atunci f este injectivă.
1
Obs: 1)Reciproca teoremei nu este adevărată (de exemplu funcția f : * → , f ( x) = este
x
injectivă dar nu este monotonă).
2)Compunerea de funcții injective este o funcție injectivă.
3)Numărul funcțiilor injective f : A → B , cu card ( A) = k, card ( B) = n, n  k este Ank .
 f ( x), x  A1
4)Dacă funcția f : A → B este multiformă, adică f ( x) =  1 cu f1 și f 2
 f 2 ( x), x  A2
injective, A1  A2 = A, A1  A2 = , B1 = Im f1 , B2 = Im f 2 , atunci f este injectivă
dacă B1  B2 =  .
B. Funcții surjective:
Funcția f : A → B este injectivă dacă și numai dacă este îndeplinită una dintre condițiile:
• Pentru orice y  B , există x  A astfel încât f ( x) = y .
• Pentru orice y  B , ecuația f ( x) = y are cel puțin o soluție x  A .
• Im f = B .
• Orice paralelă dusă la axa Ox printr-un punct al codomeniului, intersectează graficul funcției în cel
puțin un punct. (în cazul funcțiilor numerice).
- 23 -
1 1 a 1 a
2 a 2
b 2 b
Exemple: 3 3
b
c 3 c
f g h
A B A B A B
Funcția f este surjectivă Funcția g este surjectivă Funcția h nu este surjectivă
Obs: 1)Dacă f : A → B este surjectivă și card ( A) = n, card (B) = m, atunci n  m .
 f ( x), x  A1
2)Dacă funcția f : A → B este multiformă, adică f ( x) =  1
 f 2 ( x), x  A2
cu A1  A2 = A, A1  A2 = , B1 = Im f1 , B2 = Im f 2 , atunci f este surjectivă
dacă B1  B2 = B .
3)Compunerea de funcții surjective este o funcție surjectivă.

4)Pentru a arăta că o funcție nu este surjectivă, arătăm că există y  B astfel încât pentru
orice x  A rezultă y  f ( x) .
C. Funcții bijective:
Funcția f : A → B este bijectivă dacă și numai dacă este îndeplinită una dintre condițiile:
• Funcția f este și injectivă și surjectivă.

• Pentru orice y  B , ecuația f ( x) = y are o soluție unică x  A .
• Orice paralelă dusă la axa Ox printr-un punct al codomeniului, intersectează graficul funcției într-un
singur punct. (în cazul funcțiilor numerice).
Obs: 1)Dacă f : A → B este bijectivă și card ( A) = n, card (B) = m, atunci n = m .
 f ( x), x  A1
2)Dacă f : A → B este multiformă, adică f ( x) =  1 cu A1  A2 = A, A1  A2 = 
 f 2 ( x), x  A2
 B  B2 =  ( f = inj )
B1 = Im f1 , B2 = Im f 2 , atunci f este bijectivă dacă  1 .
 B1  B2 = B ( f = surj )
3)Compunerea de funcții bijective este o funcție bijectivă.
D. Funcții inversabile:
Funcția f : A → B este inversabilă dacă și numai dacă este bijectivă. Inversa funcției f este funcția f −1 : B → A
cu proprietatea f ( x) = y  f −1 ( y) = x , unde x  A și y  B .
Obs: 1)Pentru a construi inversa funcției f : A → B , demonstrăm mai întâi că f este bijectivă
apoi rezolvăm ecuația f ( x) = y de necunoscută x, și obținem x = f −1 ( y) .
2)Graficele funcției directe și a funcției inverse sunt simetrice în raport cu prima bisectoare a
axelor (adică dreapta de ecuație y = x ).
- 24 -
10. FUNCȚIILE: PUTERE, RADICAL, EXPONENȚIALĂ, LOGARITMICĂ
FUNCȚII TRIGONOMETRICE INVERSE
ECUAȚII IRAȚIONALE, EXPONENȚIALE, LOGARITMICE, TRIGONOMETRICE
1.Funcția putere cu exponent natural: f: → , f ( x) = x n , n *
y y y
x
O O x O x
n = impar  f ( x) = x 2 k +1
 f : → , f ( x) = 2 n+1 x , n *
2.Funcția radical de ordin n:  .

 f : 0,  ) → 0,  ) , f ( x) = x , n
2n *
y y
x x
O O
Obs:
1)Funcția f : 0,  ) → 0,  ) , f ( x) = x2n este inversa funcției f : 0,  ) → 0,  ) , f ( x) = 2 n x .
2)Funcția f : → , f ( x) = x 2 n+1 este inversa funcției f : → , f ( x) = 2 n +1 x .
3.Funcția exponențială: f: → ( 0,  ) , f ( x) = a x , a  0, a  1
y y
x x
O O
- 25 -
Ecuații exponențiale:
• Ecuații de forma: a =a ,
f ( x)
a  0, a  1
g ( x)
Metoda de rezolvare: ecuația este echivalentă cu f ( x) = g ( x) .

Exemplu: 32 x+1 = 3− x  2 x + 1 = − x2  ( x + 1)2 = 0  x = −1 .
2
• Ecuații de forma: a
f ( x)
= b, a  0, a  1
dacă b  0  x 
Metoda de rezolvare: 
dacă b  0  f ( x) = log a  x = ...
b
Exemple: 1) 2 x +1 = −3  x  .
2) 2 x +1 = 3  x + 1 = log 32  x = log 32 − 1 .
• Ecuații de forma: k1  a + k2  a f ( x ) + k3 = 0, a  0, a  1
2 f ( x)
Metoda de rezolvare: substituim a f ( x ) = t .

Exemplu: 4x − 9  2x + 8 = 0. Notăm 2x = t și obținem t 2 − 9t + 8 = 0 cu soluțiile
t1 = 1, t2 = 8 . Deci x 0, 3 .
• Ecuații de forma: k1  a + k2  b f ( x ) + k3 = 0, unde a  b = 1 a, b  0, a, b  1

f ( x)
1
Metoda de rezolvare: cum a  b = 1  b = . Ecuația devine
a
1
k1  a f ( x ) + k2  f ( x)
+ k3 = 0 și apoi a f ( x) = t .
a
( ) ( ) = 10 . Observăm că 5 + 2 6  5 − 2 6 = 1
x x
Exemplu: 5+ 2 6 + 5−2 6
deci ecuația devine ( 5 + 2 6 ) + = 10 . Notăm ( 5 + 2 6 ) = t

x x
1
( 5+ 2 6 )
x
t1 = 5 + 2 6  x1 = 2
și obținem  .
 2
t = 5 − 2 6  x2 = −2
• Ecuații de k1  a f1 ( x ) + k2  a f2 ( x ) + ... + kn  a fn ( x ) = p1  b g1 ( x ) + p2  b g2 ( x ) + ... + pm  b gm ( x ) ,

forma: a  0, b  0, a  1, b  1, a  b
Metoda de rezolvare: Grupăm într-un membru termenii care conțin exponențiale de

aceeași bază a, iar în celălalt membru, cei cu baza b. Apoi, în fiecare
membru, dăm factor comun exponențiala de exponent mai mic.
- 26 -
x
2
Exemplu: 2 x + 2 x +1 + 2 x + 2 = 3x + 3x +3  2 x  (1 + 2 + 22 ) = 3x  (1 + 33 )    = 4  x = log 42 .
3 3
• Ecuații de forma: k1  a 2 f ( x ) + k2  b 2 f ( x ) + k3  (a  b) f ( x ) = 0, a, b  0, a, b  1
Metoda de rezolvare: Împărțim ecuația prin b2 f ( x ) .
2x x
2  2
Exemplu: 3  4x − 6x = 2  9x  3  22 x − 2x  3x = 2  32 x / : 32 x  3    −   = 2 și
3  3
x
2 2
notăm   = t . Obținem 3t 2 − t − 2 = 0 cu t1 = 1 și t2 = − . Deci x = 0 .
3 3
• Ecuații exponențiale cu soluție unică:

Metoda de rezolvare: Aducem ecuația la forma f ( x) = k unde f ( x) este o funcție
strict monotonă iar k este o constantă. Cum f este strict
monotonă, ea este injectivă deci ecuația are soluție unică x0 .
Exemplu: 3x + 2  5x = 3 . Observăm mai întâi că x = 0 este o soluție.
Funcția f ( x) = 3x + 2  5x este strict crescătoare, deci injectivă. Atunci
ecuația are soluție unică x = 0
Inecuații exponențiale:
 f ( x)  g ( x), dacă a  1
Obs: 1) a f ( x )  a g ( x )  .
 f ( x)  g ( x), dacă a  ( 0,1)
2)Pentru a rezolva inecuația f ( x)  0 ( sau f ( x)  0 ) , rezolvăm mai întâi ecuația

f ( x) = 0 și construim tabelul de semn al funcției f.
4.Funcția logaritmică:
Definiție: f : ( 0,  ) → , f ( x) = logax , a  0, a  1 .
y
y
x x
O O
Obs: Funcția logaritmică este inversa funcției exponențiale.
- 27 -
Ecuații logaritmice:
• Ecuații de forma log f ( x ) g ( x) = a , a .
 f ( x)  0

Metoda de rezolvare: C.E.  g ( x)  0 . Ecuația este echivalentă cu f ( x) a = g ( x) .
 f ( x)  1

 x + 1  0, x +1  1
Exemplu: log x +1 ( x 2 − 3 x + 1) = 1 .Impunem C.E.  2 .
 x − 3x + 1  0
Ecuația devine x + 1 = x2 − 3x + 1  x 0, 4 . Dar x = 0 nu verifică C.E. deci soluția finală este x = 4 .
• Ecuații de forma log f ( x ) g ( x) = log f ( x ) h( x)
 f ( x)  0, f ( x)  1
Metoda de rezolvare: C.E.  . Din injectivitatea funcției logaritmice obținem: g ( x) = h( x) .
 g ( x)  0, h( x)  0
 x + 4  0, x + 4  1
Exemplu: log x + 4 ( x 2 − 1) = log x + 4 (5 − x) . Impunem C.E.  2 .
 x − 1  0, 5 − x  0
Ecuația devine x2 −1 = 5 − x  x −3, 2 . Dar x = −3 nu verifică C.E. deci soluția finală este x = 2 .
• Ecuații cu logaritmi în baze diferite

Metoda de rezolvare: Se impun condiții de existență și se aduc logaritmii în aceeași bază.
Exemplu: 2log 2 x + log 2
x + log 1 x = 9 . Impunem C.E. x  0 .
2
Ecuația este echivalentă cu 2log 2 x + 2log 2 x + (− log 2 x) = 9  log 2 x = 3  x = 8.
• Ecuații exponențial – logaritmice:
Exemplu: 3  xlog5 2 + 2log5 x = 64 . Impunem C.E. x  0 .
Folosind formula alogc b = blogc a , obținem 3  x log5 2 + 2log5 x = 64  2log5 x = 16  log 5 x = 4  x = 54 .
• Ecuații logaritmice cu soluție unică:
Exemplu: x + 2 x + log 2 x = 7 . Impunem C.E. x  0 .
Funcția f : ( 0,  ) → , f ( x) = x + 2x + log 2 x este strict crescătoare. Observăm că x = 2 este soluția unică.
 f ( x)  g ( x), dacă a  1
Inecuații logaritmice: Obs: 1) log a f ( x)  log a g ( x)   .
 f ( x)  g ( x), dacă a  ( 0,1)
2)Pentru a rezolva o inecuație logaritmică( f ( x)  0 ), rezolvăm mai întâi ecuația atașată
f ( x) = 0 și apoi construim tabelul de semn al funcției f ( x) .
- 28 -
Funcții trigonometrice inverse:
1. Funcția sinus. Funcția arcsin: Funcția f : →  −1,1 , f ( x) = sin x are graficul:
Funcția sinus nu este bijectivă pe (de exemplu sin 0 = sin  = 0, deci nu este injectivă
  
pe ). Considerăm o restricție bijectivă a sa, sin : − ,  →  −1,1 , sin( x) = sin x .
 2 2
  
Inversa funcției sin este: arcsin :  −1,1 → − ,  , arcsin y = x a.î. sinx = y .
 2 2
1  2  
Exemple: arcsin = , arcsin = , arcsin1 = , arcsin 0 = 0 .
2 6 2 4 2
Proprietăți:
➢ arcsin(− x) = arcsin x, x  −1,1 .

➢ funcția arcsin este strict crescătoare pe  −1,1 .
sin(arcsin x) = x, x   −1,1
 arcsin x  0, x   −1, 0 )

➢      .
arcsin(sin x) = x, x   − 2 , 2  
 arcsin x  0, x  ( 0,1
  
➢ graficul funcției arcsin:
- 29 -
2. Funcția cosinus. Funcția arccos: Funcția f : →  −1,1 , f ( x) = cos x are graficul:
Funcția cosinus nu este bijectivă pe (de ex. cos0 = cos 2 = 1, deci nu este injectivă
pe ). Considerăm o restricție bijectivă a sa, cos : 0,   →  −1,1 , cos( x) = cos x .
Inversa funcției cos este: arccos :  −1,1 → 0,   , arccos y = x a.î. cosx = y .
1  2  
Exemple: arccos = , arccos = , arccos1 = 0, arccos 0 = .
2 3 2 4 2
Proprietăți:
➢ arccos(− x) =  − arccos x, x  −1,1 .

➢ funcția arccos este strict descrescătoare pe  −1,1 .
➢ arccos x  0, x   −1,1 .
cos(arccos x) = x, x   −1,1

➢ 
arccos(cos x) = x, x   0,  


➢ arcsin x + arccos x = , x   −1,1
2
➢ graficul funcției arccos:
- 30 -
3. Funcția tangentă. Funcția arctg:
   sin x
Funcția f : \ (2k + 1) , k   → , f ( x) = tg x = are graficul:
 2  cos x
Funcția tangentă nu este bijectivă pe întreg domeniul ei de definiție (de exemplu

tg  = tg (− ) = 0 , deci nu este injectivă).
  
Considerăm o restricție bijectivă a sa, tg :  − ,  → , unde tg x = tg x .
 2 2
  
Inversa funcției tg este arctg : →  − ,  , arctg y = x a.î. tg x = y .
 2 2
Proprietăți:
➢ arctg (−x) = −arctgx, x  .
➢ funcția arctg este strict crescătoare pe .
tg (arctg x) = x, x 

➢    
 arctg (tg x ) = x , x  − , 
  2 2
➢ graficul funcției arctg:
- 31 -
4. Funcția cotangentă. Funcția arcctg:
cos x
Funcția f : \ k , k  → , f ( x) = ctg x = are graficul:
sin x
Funcția cotangentă nu este bijectivă pe întreg domeniul ei de definiție (de exemplu

 
ctg (− ) = ctg ( ) = 0 , deci nu este injectivă).
2 2
Considerăm o restricție bijectivă a sa, ctg : ( 0,  ) → , unde ctg x = ctg x .
Inversa funcției ctg este arcctg : → ( 0,  ) , arcctg y = x a.î. ctg x = y .
Proprietăți:
➢ arcctg (−x) =  − arcctgx, x  .
➢ funcția arcctg este strict descrescătoare pe .
ctg (arcctg x) = x, x 
➢  .
arcctg (ctg x) = x, x  ( 0,  )

➢ arctg x + arcctg x = , x  .
2
➢ graficul funcției arcctg:
- 32 -
Ecuații trigonometrice
Ecuații trigonometrice fundamentale:
• sin x = a, a   −1,1 ,  x  (−1) k  arcsin a + k  , k 

• cos x = a, a  −1,1 ,  x  arccos a + 2k  , k 
• tg x = a, a  ,  x arctg a + k  , k 
• ctg x = a, a  ,  x arcctg a + k  , k  .
Tipuri de ecuații trigonometrice:

➢ Ecuații de forma sin  x = sin  x sau cos x = cos  x sau tg  x = tg  x
Metodă de rezolvare:
x− x x+ x
sin  x = sin  x  sin  x − sin  x = 0  2sin  cos = 0 ...
2 2
x+ x x −x
cos  x = cos  x  cos  x − cos  x = 0  − 2sin  sin = 0 ...
2 2
sin  x sin  x
tg  x = tg  x  =  sin  x  cos  x − cos  x  sin  x = 0 
cos  x cos x
sin( x −  x) = 0..., cu C.E.: cos  x  0, cos  x  0.
➢ Ecuații trigonometrice care se reduc la ecuații algebrice de forma

f (sin  x) = 0 sau f (cos  x) = 0 sau f (tg  x) = 0
Metodă de rezolvare:
Notăm t = sin  x sau t = cos  x sau t = tg  x .
Exemplu: sin2 x − 5sin x + 4 = 0 . Notăm sin x = t și ecuația devine t 2 − 5t + 4 = 0 cu
  
soluțiile t1 = 1 și t2 = 4 . Ecuația sin x = 1 are soluțiile x   + k  , k 
 2 
iar ecuația sin x = 4 nu are soluții, deoarece sin x  −1,1 , x  .
➢ Ecuații omogene de gradul doi în sinx și cosx, de forma
a  sin2 x + b  sin x  cos x + c  cos2 x = 0

Metodă de rezolvare: Împărțim ecuația prin cos2 x și se obține a  tg 2 x + b  tgx + c = 0 .
Obs: Putem împărți ecuația prin cos2 x deoarece dacă cos x = 0 , înlocuind în ecuație,
rezultă că și sin x = 0 ceea ce este imposibil deoarece sin 2 x + cos 2 x = 1, x  .
➢ Ecuații liniare în sin x și cos x de forma: a  sin x + b  cos x = c, a, b, c  , a  b  0
Metode de rezolvare:
- 33 -
x
1)Metoda substituției universale: notăm tg = t și înlocuim
2
2t 1− t2
sin x = , cos x = .
1+ t2 1+ t2
Obs: Prin această metodă se pot pierde soluțiile x = (2k + 1) deci vor fi
verificate și ele în ecuația inițială.
2)Metoda omogenizării: utilizăm formulele
x x x x
sin x = 2sin  cos , cos x = cos 2 − sin 2 și ecuația devine:
2 2 2 2
x x  x x  x x
2a sin  cos + b   cos2 − sin 2  = c   cos2 + sin 2  , adică o
2 2  2 2  2 2
x
ecuație omogenă (se împarte prin cos 2 ).
2
➢ Ecuații simetrice în sin x și cos x de forma: a  (sin x + cos x) + b  sin x  cos x = c, a, b, c 
Metoda de rezolvare: notăm sin x + cos x = t care prin ridicare la pătrat duce la
t 2 −1
sin x  cos x = .
2
➢ Ecuații care conțin sume de sinusuri sau cosinusuri:
Metoda de rezolvare: grupăm termenii convenabil și transformăm sumele în
produse.
- 34 -
11. ELEMENTE DE COMBINATORICĂ
1.Permutări:
Fie A o mulțime finită cu n elemente. Se numește permutare a mulțimii finite A, orice
mulțime ordonată care se formează cu elementele sale. Numărul permutărilor mulțimii A, se notează Pn și
Pn = n !
Observație: 0! = 1
Exemple:
1.Câte numere de 4 cifre distincte se pot forma cu cifrele mulțimii A = 1, 2,3, 4 ?
2.În câte moduri se pot aranja 5 cărți pe un raft?
3.În câte moduri se poate forma un tren, având la dispoziție 7 vagoane?
Răspunsuri: ex.1: 4! = 24 , ex.2: 5! = 120 , ex.3: 7! = 5040 .
2.Aranjamente:
Fie A o mulțime finită cu n elemente și k 1, 2,3,..., n . Submulțimile ordonate formate cu

câte k elemente diferite ale mulțimii A, se numesc aranjamente de n elemente luate câte k.
Exemplu: Fie mulțimea A = a, b, c . Aranjamentele de 3 elemente luate câte două sunt:
a, b , a, c b, c , b, a , c, a , c, b .
n!
Numărul aranjamentelor de de n elemente luate câte k este Ank = .
( n − k )!
Exemplu: Câte numere de 4 cifre distincte se pot forma cu cifre din mulțimea A = 1, 2,3, 4,5,6 ?
6!
Răspuns: A64 = = 360 numere.
( 6 − 4 )!
3.Combinări:
Fie A o mulțime finită cu n elemente și k 1, 2,3,..., n . Submulțimile lui A formate fiecare
cu câte k elemente diferite ale mulțimii A, se numesc combinări de n elemente luate câte k.
Exemplu: Fie mulțimea A = a, b, c, d  . Combinările de 4 elemente luate câte două sunt
submulțimile: a, b , a, c a, d , b, c , b, d, c, d .
n!
Numărul combinărilor de de n elemente luate câte k este Cnk = .
k !( n − k )!
Exemplu: Într-o clasă sunt 18 fete și 12 băieți. În câte moduri putem alege un comitet
reprezentativ al clasei format din 3 fete și 2 băieți?
Rezolvare: Fetele pot fi alese în C183 = 816 moduri, iar băieții pot fi aleși în
C122 = 66 moduri. Prin urmare există C183  C122 = 816  66 = 53856
moduri de alegere a comitetului.
- 35 -
Proprietăți ale combinărilor:
1) Cnk = Cnn − k , n  *
, k , k n
k −1
2) C = C k
n
k
n −1 +C n −1 , 1  k  n
k −1
3) k  C = n  C
k
n n −1
4) Cn0 + Cn1 + Cn2 + ... + Cnn = 2n

5) Cn0 + Cn2 + Cn4 + ... = Cn1 + Cn3 + Cn5 + ... = 2n −1.
4.Binomul lui Newton:
Fie a, b și n  *
. Atunci:
(a + b) n = Cn0  a n + Cn1  a n −1  b + Cn2  a n − 2  b 2 + ... + Cnn  b n

Observații:
1)Numerele Cn0 , Cn1 , Cn2 ,..., Cnn din dezvoltare, se numesc coeficienți binomiali
ai dezvoltării.
2)Dezvoltarea conține n + 1 termeni.
3)Termenul general al dezvoltării este: Tk +1 = Cnk  a n − k  b k .
4)Suma coeficienților binomiali este Cn0 + Cn1 + Cn2 + ... + Cnn = 2n .
5.Alte probleme de numărare:
• Dacă A este o mulțime cu n elemente, numărul submulțimilor sale este 2 n . Numărul submulțimilor
cu k elemente, k  n ale lui A este C nk .
• Fie A este o mulțime cu n elemente și B o mulțime cu m elemente.
-dacă n  m , numărul funcțiilor injective f : A → B este egal cu Amn .
-dacă n = m , numărul funcțiilor bijective f : A → B este egal cu Pn = n ! .
-dacă A și B sunt submulțimi ale lui și n  m , numărul funcțiilor
crescătoare/descrescătoare f : A → B este C mn .
• Numărul tuturor funcțiilor f : A → B unde card ( A) = n și card (B) = m , este mn .
• (Regula produsului): Dacă un obiect A1 poate fi ales în n1 moduri, iar pentru fiecare astfel de
alegere, un obiect A2 poate fi ales în n2 moduri, atunci alegerea perechii ( A1 , A2 ) poate fi realizată
în n1  n2 moduri.
- 36 -
12. GEOMETRIE ANALITICĂ
1. Distanța dintre două puncte A ( xA , y A ) și B ( xB , yB ) : AB = ( x A − xB ) + ( y A − yB )

2 2
2. Coordonatele mijlocului unui segment: B  x + x y + yB 

M A B, A 
M  2 2 
A
3. Coordonatele unui punct care împarte un segment într-un raport dat:

B AM  x + k  xB y A + k  yB 
=k  M A , .
MB  1+ k 1+ k 
M
A
4. Coordonatele centrului de greutate al unui triunghi:

A
x +x +x y + yB + yC 
G A B C , A .
 3 3 
G
B C
5. Panta unei drepte (coeficient unghiular):

y
md = tg 
yB − y A
-panta dreptei care trece prin două puncte A ( xA , y A ) și B ( xB , yB ) : mAB = , unde x A  xB .
xB − x A
d1 d 2  m1 = m2
-condiția ca două drepte să fie paralele:
-condiția ca două drepte să fie perpendiculare:
d1 ⊥ d 2  m1  m2 = −1
- 37 -
6. Ecuații ale dreptei în plan:
- ecuația dreptei care trece prin punctul A ( xA , y A ) și are panta m: y − y A = m  ( x − xA )
- ecuația dreptei care trece prin două puncte date A ( xA , y A ) și B ( xB , yB ) :
x y 1
y − yA x − xA
= sau x A yA 1 = 0 .
yB − y A xB − xA
xB yB 1
- ecuația generală a unei drepte: a  x + b  y + c = 0, a, b, c  , a 2 + b2  0 .
Observații: 1)Dreptele d1 : a1  x + b1  y + c1 = 0 și d 2 : a2  x + b2  y + c2 = 0
a1 b1 c1 a b c
sunt paralele dacă =  și coincid dacă 1 = 1 = 1 .
a2 b2 c2 a2 b2 c2
a
2)panta dreptei d : a  x + b  y + c = 0 este m = − .
b
3)cazuri particulare ale dreptei în plan:
-dacă d Ox atunci dreapta d are ecuația: d : y = k .
-dacă d ⊥ Ox atunci dreapta d are ecuația: d : x = k .
-dacă dreapta d are ecuația: a  x + b  y + c = 0 și a = 0 atunci d Ox (md = 0) iar dacă
b = 0 atunci d ⊥ Ox .
4)punctul M ( xM , yM ) aparține dreptei d : a  x + b  y + c = 0 dacă a  xM + b  yM + c = 0 .
5)punctul de intersecție a două drepte concurente se obține rezolvând sistemul format
cu ecuațiile dreptelor.
7. Condiția ca trei puncte A ( xA , y A ) , B ( xB , yB ) și C ( xC , yC ) să fie coliniare:

xA yA 1
yB − y A yC − y A
- fie mAB = mAC  =  xB yB 1 = 0 .
xB − xA xC − xA
xC yC 1
- fie AB + BC = AC .
8. Distanța de la un punct A ( xA , y A ) la o dreaptă d : a  x + b  y + c = 0 :
A a  xA + b  y A + c
d d ( A, d ) = AB = .
a 2 + b2
B
9. Aria unui triunghi ABC, unde A ( xA , y A ) , B ( xB , yB ) și C ( xC , yC ) :

xA yA 1
1
AABC =  , unde  = xB yB 1 .
2
xC yC 1
- 38 -
13. PERMUTĂRI. MATRICE
1.Permutări: Fie A = 1, 2, 3,..., n . Se numește permutare de ordin n, n *

, o funcție bijectivă  : A → A .
Mulțimea tuturor permutărilor de ordin n are n ! elemente și se notează S n .

1 2 3 ... n 
Permutările se notează  =  .
  (1)  (2)  (3) ...  (n) 
1 2 3 4 
Exemplu:  =   este o permutare de grad 4. În acest caz,  (1) = 4,  (2) = 2,  (3) = 1,  (4) = 3
 4 2 1 3
Compunerea (înmulțirea) permutărilor:
1 2 ... n  not
Dacă  ,  S n , atunci:   =   =  
  ( (1))  ( (2)) ...  ( ( n)) 
Proprietăți:
a) înmulțirea permutărilor este asociativă: (  )  =   (  ) ,  , ,  Sn .

deci au sens expresii de forma  k =     ...   ,   Sn , k  *
.
de k ori
1 2 3 ... n 
b) permutarea e =   se numește permutare identică și are proprietatea:
1 2 3 ... n 
  e = e   =  ,   Sn .
  (1)  (2)  (3) ...  ( n) 
c) dacă   S n , atunci permutarea  −1 =   se numește inversa permutării
1 2 3 ... n 
 și are proprietatea    −1 =  −1   = e,   Sn .
Definiții: Se numește inversiune a permutării   S n o pereche ordonată ( i, j ) cu 1  i  j  n și  (i)   ( j) .

Numărul inversiunilor unei permutări  se notează cu m( ) , iar  ( ) = (−1)m( ) se numește semnul
permutării  .
Dacă  ( ) = 1 atunci  se numește permutare pară, iar dacă  ( ) = −1 atunci  se numește
permutare impară.
Proprietăți: a)  (  ) =  ( )   ( ) b )  ( e) = 1 c )  ( −1 ) =  ( ),  ,  S n .
Definiție: Fie i, j 1, 2, 3,..., n cu i  j . Permutarea   S n cu proprietățile:
 (i) = j,  ( j) = i și  (k ) = k , k  i, k  j se numește transpoziție și se notează (i j ) .
Proprietăți: a) (i j) = ( j i)
b) (i j ) −1 = (i j )
c) (i j )2 = e
d) orice transpoziție este o permutare impară.
e) orice permutare din Sn , n  2 , este un produs de transpoziții.
- 39 -
MATRICE
1. Noțiunea de matrice
Definiție: Fie m, n  *
. Numim matrice cu m linii și n coloane (sau matrice de tipul (m,n)), o funcție
A : 1, 2,3,..., m 1, 2,3,..., n → D unde D reprezintă una dintre mulțimile de numere , , , , .
Mulțimea matricelor cu m linii și n coloane se notează M m , n ( D ) iar elementele matricelor se notează cu aij .
 a11 a12 ... a1n 
 
= ( aij ) ,
 a21 a22 ... a2 n 
A= i  1, 2,3..., m , j  1, 2,3..., n .
 ................. 
 
 am1 am 2 ... amn 
Definiție: Două matrice A, B  M m,n ( ), A = (aij ), B = (bij ), 1  i  m, 1  j  n sunt egale și notăm
A = B dacă aij = bij , i 1, 2,3..., m , j 1, 2,3..., n .
Cazuri particulare:
• Dacă m = 1 , atunci matricea A este de tipul (1, n) , se numește matrice linie și are forma:
A = ( a11 a12 ... a1n )
 a11 
 
a
• Dacă n = 1 , atunci matricea A este de tipul (m,1) , se numește matrice coloană și are forma: A =  21 
 .... 
 
 am1 
• Dacă m = n , atunci matricea A este de tipul (n, n) și se numește matrice pătratică de ordinul n. Se
notează cu M n ( ) mulțimea matricelor pătratice de ordin n având elemente complexe.
 a11 a12 ... a1n 

 
 a21 a22 ... a2 n 
Definiție: Pentru o matrice pătratică de ordin n, A = sistemul ordonat de elemente
 ................. 
 
 an1 an 2 ... ann 
( a11 a22 a33 ... ann ) se numește diagonală principală a matricei A, iar suma elementelor de pe diagonala
principală se numește urma matricei A și se notează cu tr(A): tr ( A) = a11 + a22 + ... + ann  .
1 0 0 ... 0 
 
 0 1 0 ... 0 
Definiție: Matricea pătratică I n =  M n ( ) se numește matrice unitate.
 ................ 
 
 0 0 0 ... 1 
 0 0 0 ... 0 
 
0 0 0 ... 0
Definiție: Matricea Om,n =   M ( ) s enumește matricea nulă.
 ................  m,n
 
 0 0 0 ... 0 
- 40 -
2. Operații cu matrice
1)Adunarea matricelor:
Fie A, B  M m,n ( D), A = (aij ), B = (bij ), 1  i  m, 1  j  n . Matricea ( aij + bij )  M m ,n ( D ) se
numește suma matricelor A și B, notată A + B .
Obs. : Adunarea a două matrice se poate efectua numai dacă matricele sunt de același tip.
Adunarea matricelor are următoarele proprietăți:
• Adunarea este asociativă, adică A, B, C  M m ,n ( D ) avem: ( A + B) + C = A + (B + C) .
• Adunarea este comutativă, adică A, B  M m ,n ( D ) avem A + B = B + A .
• Matricea nulă Om , n este element neutru pentru adunarea matricelor din mulțimea M m , n ( D ) ,
adică: A + Om,n = Om ,n + A = A, A  M m ,n ( D) .
• Orice matrice are o matrice opusă, adică A = (aij )  M m ,n ( D ) , există matricea
− A = (− aij )  M m ,n ( D) numită opusa matricei A a.î. A + (− A) = (− A) + A = Om ,n .
Obs: Pentru A, B  M m ,n ( D ) , suma A + (−B) se notează mai simplu A − B și se numește diferența dintre A și B.
2)Înmulțirea matricelor:
Fie A  M m ,n ( D ), B  M n , p ( D ) . Matricea C = (cij )  M m , p ( D ) cu cik = ai1  b1k + ai 2  b2 k + ... + ain  bnk ,
i 1, 2,..., m , k 1, 2,..., p , se numește produsul dintre matricele A și B (în această ordine) și se notează
C = A B
Obs. : Produsul dintre matricea A și matricea B (în această ordine) are sens dacă și numai dacă numărul de
coloane ale matricei A este egal cu numărul de linii ale matricei B.
Înmulțirea matricelor are următoarele proprietăți:
• Înmulțirea este asociativă, adică A  M m,n ( D), B  M n , p ( D), C  M p ,q ( D) are loc egalitatea:
( A  B)  C = A  (B  C)
• Înmulțirea matricelor este distributivă la stânga și la dreapta față de adunare, adică:
A  (B + C) = A  B + A  C, A  M m ,n ( D), B, C  M n , p ( D) și
( A + B)  C = A  C + B  C , A, B  M m,n ( D), C  M n , p ( D ) .
• În mulțimea M n ( ) există un element neutru față de înmulțire. Matricea unitate I n  M n ( ) are
proprietatea că A  I n = I n  A = A, A  M n ( ) .
Obs:Înmulțirea matricelor nu este comutativă, în sensul că, în general, pentru A, B  M n ( ) avem A  B  B  A .

3)Înmulțirea cu scalari a matricelor:
Fie A = (aij )  M m,n ( ),   . Matricea B = (bij )  M m ,n ( ) unde bij =   aij ,  1  i  m,  1  j  n se
numește produsul dintre numărul  (sau scalarul  ) și matricea A și se notează B =   A .
Înmulțirea cu scalari a matricelor are următoarele proprietăți:
( a + b )  A = a  A + b  A
• Dacă A  M m ,n ( ) și a, b , atunci:  .
(a  b)  A = a  (b  A)
• Dacă A, B  M m ,n ( ) și a  , atunci: a  ( A + B) = a  A + a  B .
• Dacă A  M m,n ( ), B  M n , p ( ) și a  , atunci: a  ( A  B) = (a  A)  B .
- 41 -
3. Transpusa unei matrice
Definiție: Transpusa matricei A = (aij )  M m,n ( ) este matricea t A = (bji )  M n,m ( ) unde b ji = aij ,
 1  i  m,  1  j  n , adică A este obținută din A prin schimbarea liniilor în coloane sau a coloanelor în linii.
t
1 4 
1 2 3   
Exemplu: dacă A =    M 2,3 ( ) atunci A =  2 5   M 3,2 ( ) .
t
 4 5 6  3 6
 
Proprietăți: 1) t ( t A) = A
2) t ( A + B) = t A + t B
3) t
(  A) =   t A
4) t ( A  B) = t B  t A,  A  M m,n ( ), B  M n, p ( ) .
4. Teorema lui Hamilton – Cayley:
a b
Fie A =    M 2 ( ) . Atunci are loc egalitatea:
c d 
A2 − (a + d )  A + (a  d − b  c)  I 2 = O2 .
- 42 -
14. DETERMINANȚI. INVERSA UNEI MATRICE. RANGUL UNEI MATRICE
1. Determinanți:
Definiție: Fie A = (aij )  M n ( ) . Numim determinantul matricei A, numărul
a11 a12 ... a1n

a21 a22 ... a2 n
det A =
....................
=   ( )  a 
 Sn
1 (1)  a2 (2)  ...  an ( n ) unde S n este mulțimea tuturor permutărilor de
an1 an 2 ... ann
gradul n și  ( ) este signatura (semnul) permutării  .
Cazuri particulare: -Dacă n = 1 , atunci det A = a11 = a11 .
a b
-Dacă n = 2 , atunci det A = = ad −bc .
c d
a b c
-Dacă n = 3 , atunci det A = x y z = a  y  q + b  z  t + x  p  c − c  y  t − a  z  p − b  x  q .
t p q
Proprietăți ale determinanților:

1)Determinantul unei matrice A  M n ( ) este egal cu determinantul matricei transpuse, adică det A = det t A .
(Din această proprietate rezultă că orice proprietate a unui determinant referitoare la linii este adevărată și
pentru coloane).
2)Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt nule, atunci determinantul matricei este
nul.
3)Dacă într-o matrice schimbăm două linii (sau coloane) între ele, obținem o matrice care are determinantul
egal cu opusul determinantului matricei inițiale.
4)Dacă o matrice are două linii (sau coloane) identice, atunci determinantul său este nul.
5)Dacă toate elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice sunt înmulțite cu un număr   , obținem o
matrice al cărei determinant este egal cu  înmulțit cu determinantul matricei inițiale.
6)Dacă elementele a două linii (sau coloane) ale unei matrice sunt proporționale, atunci determinantul matricei
este nul.
7)Dacă elementele unei linii (sau coloane) ale unui determinant sunt scrise ca sume de câte doi termeni, atunci
determinantul se poate scrie ca sumă de doi determinanți:
a11 a12 ........ a1n a11 a12 ... a1n a11 a12 ... a1n
....................................... .................... ....................
ai1 + bi1 ai 2 + bi 2 ... ain + bin = ai1 ai 2 ... ain + bi1 bi 2 ... bin .
....................................... .................... ....................
an1 an 2 .......... ann an1 an 2 ... ann an1 an 2 ... ann
- 43 -
8)Dacă la o linie (sau coloană) a matricei A, adunăm elementele altei linii (sau coloane) înmulțite cu același
număr, atunci matricea obținută are același determinant ca și A.
Calculul determinanților:
Calculul determinantului d = aij , 1  i  n, 1  j  n de ordin n se poate reduce la calculul unui anumit

număr de minori de ordin n − 1 .
Definiție: Determinantul de ordin n − 1 care se obține prin eliminarea liniei i și a coloanei j din determinantul d,
se numește minorul elementului aij și se notează cu d ij .
Numărul ij = (−1)i + j  dij se numește complementul algebric al elementului aij în determinantul d.
Teoremă: Fie determinantul d = aij , 1  i  n, 1  j  n de ordin n. Atunci, pentru orice i 1, 2,3,..., n , are
loc egalitatea: d = ai1   i1 + ai 2   i 2 + ... + ain   in numită dezvoltarea determinantului d după linia i.
1 2 3
Exemplu: Vom calcula determinantul d = 4 5 6 dezvoltându-l după linia a doua:
7 8 9
2 3 1 3 1 2
d = 4  (−1) 2+1  + 5  (−1) 2+ 2  + 6  (−1) 2+3  .
8 9 7 9 7 8
Teoremă: Dacă A, B  M n ( ) , atunci: det( A  B) = ( det A)  ( det B ) .
2. Inversa unei matrice:

Definiție: Spunem că o matrice A  M n ( ) este inversabilă dacă există o matrice B  M n ( ) astfel încât
A  B = B  A = I n . Matricea B se numește inversa matricei A și se notează A−1 , deci A  A−1 = A−1  A = I n .
Teoremă: O matrice A  M n ( ) este inversabilă dacă și numai dacă det A  0 . În acest caz,
1
A−1 =  A* , unde A* este matricea adjunctă a matricei A.
det A
Calculul inversei unei matrice:
 a11 a12 ... a1n 
 
 a21 a22 ... a2 n 
Fie matricea A =  M n ( ) . Calculăm A−1 în 4 etape:
 ................. 
 
 an1 an 2 ... ann 
Etapa I: Se calculează det A .
- dacă det A = 0 , atunci A nu este inversabilă
- dacă det A  0 , atunci A este inversabilă și trecem la etapa următoare:
 a11 a21 ... an1 

 
 a12 a22 ... an 2 
Etapa II: Se scrie matricea transpusă a matricei A: A =
t
 Mn( )
 ................. 
 
 a1n a2 n ... ann 
Etapa III: Se scrie matricea adjunctă a matricei A:
- 44 -
 A11 A12 ... A1n 
 
A A ... A2 n 
A* =  21 22  M n ( ) unde Aij este complementul algebric al elementului a ji din matricea t A , adică:
 ................. 
 
 An1 An 2 ... Ann 
Aij = (−1)i + j  dij iar d ij este minorul lui t A rămas după eliminarea liniei i și coloanei j.
1
Etapa IV: Se scrie matricea inversă a matricei A: A−1 =  A* .
det A
 1 2 −1
 
Exemplu: Fie matricea A =  0 3 1   M 3 ( ) .
2 1 0 
 
1 2 −1
det A = 0 3 1 = 0 + 4 + 0 + 6 − 1 − 0 = 9  0  A = inversabilă.
2 1 0
 1 0 2  A11 A12 A13 
   
A =  2 3 1,
t
A =  A21
*
A22 A23  .
 −1 1 0  A A33 
   31 A32
3 1 3 1
A11 = (−1)1+1  = −1, unde s-a format prin eliminarea liniei 1 și coloanei 1
1 0 1 0
1+ 2 2 1
din matricea t A . Apoi A12 = (−1)  = −1, A13 = 5, A21 = 2, A22 = 2,
−1 0
A23 = −1, A31 = −6, A32 = 3, A33 = 3 .
 −1 −1 5   −1 −1 5 
  −1 1  
Deci A =  2 2 −1 și deci A =   2 2 −1 .
*
 −6 3 3  9  
   −6 3 3 
3. Rangul unei matrice:
Fie A  M m ,n ( ) și k  min (m, n) m, n, k  *

.
Definiție: Se numește minor de ordin k al matricei A determinantul de ordin k format cu elementele matricei A
aflate la intersecția a k linii cu k coloane.
Obs. : Matricea A  M m ,n ( ) are Cmk  Cnk minori de ordin k.
1 2 3 4
  1 3
Exemplu: Pentru matricea A =  −1 − 2 − 3 − 4   M 3,4 ( ) determinantul  2 = este un minor de
5 5 7
 6 7 8 
ordin 2, deoarece elementele sale se află la intersecția dintre liniile l1 , l3 și coloanele c1 , c3 .
Definiție: Fie A  M m ,n ( ) o matrice nenulă. Spunem că matricea A are rangul r și scriem rang ( A) = r , dacă A
are un minor nenul de ordin r, iar toți minorii lui A de ordin mai mare decât r (dacă există), sunt nuli.
- 45 -
Obs. : 1) rang (Om ,n ) = 0
2) rang ( A  B)  min ( rang ( A), rang ( B) ) .
Teoremă: Fie A  M m ,n ( ) o matrice nenulă. Atunci rang ( A) = r dacă și numai dacă există un minor nenul de
ordin r al lui A, iar toți minorii lui A de ordin r + 1 (dacă există), sunt nuli.
Definiție: Fie matricea A  M m ,n ( ) și  r un minor de ordin r al matricei A, unde 1  r  min(m, n) . Numim
bordare a minorului  r , procedeul prin care, adăugând lui  r elemente de pe o linie și de pe o coloană din A, se
obține un minor de ordin r + 1 al lui A.
1 2 0 5 
  1 2
Exemplu: Fie matricea A =  3 4 6 7   M 3,4 ( ) . Pentru minorul  2 = există două moduri de
 8 9 10 11 3 4
 
1 2 0 1 2 5
bordare și se obțin astfel minorii:  = 3 4 6 și 3 = 3 4 7 .
'
3
''
8 9 10 8 9 11
Pentru calculul rangului unei matrice se poate folosi una dintre următoarele două metode:
• Metoda ascendentă: Fiind dată o matrice nenulă, aceasta are neapărat un minor de ordinul întâi nenul
(putem lua orice element nenul al matricei). Dacă am găsit un minor de ordinul k nenul, îl bordăm pe
rând cu elementele corespunzătoare ale uneia dintre liniile și uneia dintre coloanele rămase, obținând
astfel toți minorii de ordinul k + 1 care-l conțin. Dacă toți acești minori sunt nuli, atunci rang ( A) = k .
Dacă însă cel puțin unul dintre aceștia (de ordinul k + 1 ) este nenul, atunci reținem unul dintre ei și
continuăm procedeul.
• Metoda descendentă: Începem cu minori de ordin maxim (notăm cu r ordinul maxim). Dacă toți minorii
de ordin r sunt nuli, atunci trecem la calculul minorilor de ordin r − 1. Procedeul continuă până când
găsim un minor nenul și astfel obținem rangul matricei date.
 1 2 2 4
 
Exemplu: Să calculăm rang ( A) pentru A =  3 4 6 8   M 3,4 ( ) prin metoda ascendentă. Observăm
 −1 0 − 2 0 
 
1 2
minorul  2 = = −2  0  rang ( A)  2 . Avem acum două moduri de bordare pentru a obține minori
3 4
1 2 2 1 2 4
de ordinul 3:  3' = 3 4 6 = 0 și 3'' = 3 4 8 = 0 , deci rang ( A) = 2 .
−1 0 −2 −1 0 0
- 46 -
15. SISTEME DE ECUAȚII LINIARE
a11  x1 + a12  x2 + ... + a1n  xn = b1

a  x + a  x + ... + a  x = b

Definiție: Un sistem de forma:  21 1 22 2 2n n 2
se numește sistem de m ecuații liniare cu n
.................................................

am1  x1 + am 2  x2 + ... + amn  xn = bm
necunoscute: x1 , x2 ,..., xn .
 a11 a12 ... a1n 

 
 a21 a22 ... a2 n 
Coeficienții necunoscutelor formează matricea A = numită matricea sistemului.
 ................. 
 
 am1 am 2 ... amn 
Clasificare: Un sistem de ecuații liniare este:

- compatibil - dacă are cel puțin o soluție
- compatibil determinat - dacă are exact o soluție
- compatibil nedeterminat - dacă are cel puțin două soluții
- incompatibil - dacă nu are soluții
Rezolvarea sistemelor:
1) Metoda matriceală: dacă m = n și A este inversabilă (adică det( A)  0 ), sistemul A  X = B are soluția
 x1   b1 
   
 x2  b
−1
X = A  B , unde am notat cu X = matricea necunoscutelor și B =  2  matricea termenilor liberi.
 ...   ... 
   
 xn   bn 
2) Regula lui Cramer: dacă m = n și A este inversabilă (adică det( A)  0 ), soluția este dată de formulele:
  
x1 = 1 , x2 = 2 , xn = n unde  = det A , iar  k este determinantul obținut din  prin înlocuirea
  
coloanei k cu coloana termenilor liberi.
3) Stabilirea compatibilității sistemelor cu m ecuații și n necunoscute:

Fie sistemul A  X = B și rang ( A) = r . Minorul de ordin r care dă rangul matricei A se numește minor
principal și se notează  p . Necunoscutele ale căror coeficienți formează  p se numesc necunoscute
principale, iar celelalte sunt necunoscute secundare. Ecuațiile care corespund liniilor lui  p se numesc
ecuații principale, iar celelalte se numesc ecuații secundare. Orice minor care se obține din  p prin
bordare cu elemente de pe coloana termenilor liberi și cu elemente de pe o linie rămasă (dacă există) se
numește minor caracteristic.
Teorema lui Rouche: Un sistem de ecuații liniare este compatibil dacă și numai dacă toți minorii
caracteristici (dacă există) sunt nuli.
- 47 -
4) Rezolvarea sistemelor liniare (etape):
- Stabilim mai întâi compatibilitatea sistemului folosind teorema lui Rouche. Dacă sistemul
este incompatibil mulțimea soluțiilor este  .
- Dacă sistemul este compatibil, stabilim necunoscutele principale/ secundare și ecuațiile
principale/ secundare.
- Se formează sistemul principal format din ecuațiile principale, păstrând în membrul stâng
necunoscutele principale iar termenii cu necunoscute secundare, notate parametric, se trec
în membrul al doilea (membrul drept)
- Se rezolvă apoi acest sistem cu regula lui Cramer.
Definiții: Un sistem compatibil care are o necunoscută secundară se numește sistem simplu nedeterminat. Dacă
are două necunoscute secundare se numește dublu nedeterminat.
5) Sisteme de ecuații omogene:
Un sistem liniar se numește omogen dacă toți termenii liberi sunt nuli. Orice sistem omogen este
compatibil. El are soluția x1 = x2 = ... = xn = 0 numită soluția nulă.
- Dacă m = n atunci sistemul are și soluții nenule dacă și numai dacă det A = 0 .
m = n m  n
- Dacă  sau dacă  atunci sistemul are numai soluția nulă.
det A  0  rangA = n
m  n
- Dacă  atunci sistemul are și soluții nenule. Pentru a le afla, procedăm ca în
 rangA  n
cazul sistemelor liniare oarecare.
- 48 -
16. ȘIRURI DE NUMERE REALE
not
Definiție: Se numește șir de numere reale orice funcție x : \ A→ , x(n) = xn , unde A este o submulțime
finită a lui .
Exemple: x : \ A → , xn = n2 − 9, A = 0,1, 2
a: \ A→ , an = n 2 + n, A=.
Definiție: Fie (an ) n 1 un șir de numere reale. Dacă n1  n2  ...  nk  ... este un șir strict crescător de numere
naturale, atunci șirul ( an ) k 1 se numește subșir al șirului (an ) n 1 .
k
Exemple: Șirurile 1,3,5,7,... sau 12 , 22 ,32 ,... sunt subșiruri ale șirului numerelor naturale 1,2,3,...
Definiție: Un șir ( xn ) n  n  0
este:
-mărginit superior (majorat), dacă  M  astfel încât xn  M , n  n0 .
-mărginit inferior (minorat), dacă  m  astfel încât xn  m, n  n0 .
-mărginit dacă  m, M  astfel încât m  xn  M , n  n0 adică există   0 astfel încât xn   , n  n0 .
Definiție: Un șir ( xn ) n  n  0
este:
- crescător, dacă xn+1  xn , n  n0

- strict crescător, dacă xn+1  xn , n  n0
- descrescător, dacă xn+1  xn , n  n0
- strict descrescător, dacă xn+1  xn , n  n0
- monoton, dacă este ori crescător ori descrescător
- strict monoton dacă este ori strict crescător ori strict descrescător.
Observație: Procedee pentru verificarea monotoniei unui șir:
- cu ajutorul definiției
- se compară cu 0 diferența xn +1 − xn
xn +1
- se compară cu 1 raportul în cazul șirurilor cu termeni pozitivi
xn
- cu ajutorul inducției matematice (mai ales pentru șiruri definite prin relații de recurență).
Definitie: O mulțime V  se numește vecinătate a lui x0  dacă există  ,   astfel încât
x0  ( ,  )  .
Definiție: Spunem că l  este limita unui șir ( xn ) n  n 
0
dacă orice vecinătate a lui l conține toți termenii
șirului cu excepția unui număr finit de termeni. Notăm lim xn = l .
n →
Definiție: Spunem că un șir ( xn ) n  n  0

este convergent dacă are limită finită. Dacă șirul are limită infinită sau
limita nu există, spunem că șirul este divergent.
- 49 -
Teoremă: Orice șir convergent este mărginit.
Teoremă: Dacă a  , atunci au loc următoarele reguli de calcul în :

a+ = + =
a− =  −  −  = −
+, dacă a  0
a  (+) =  (+)  (+) = +
−, dacă a  0
+, dacă a  1
a + =  (+ )( + ) = (+ )
0, dacă 0  a  1
0, dacă a  1
a − =  (+ )( − ) = 0
+ dacă 0  a  1
a
=0

Observație: Operațiile fără sens (cazurile exceptate, nedeterminările) din sunt:

0 
, , 0  (),  − , 1 , 0 , 00.
0 
Limite remarcabile:
+, dacă ak  0
1) lim(ak  nk + ak −1  nk −1 + ... + a1  n + a0 ) = +  ak = 
n →
−, dacă ak  0


0, dacă k  p
a  n + a  n + ... + a1  n + a0  ak
k k −1
2) lim k p k −1 p −1 =  , dacă k = p .
n → b  n + b
p p −1  n + ... + b1  n + b0  bp
 a
+  k , dacă k  p
 bp
+, dacă a  1

3) lim a = 1, dacă a = 1
n
.
n →
0, dacă a  (−1,1)

+, dacă a  0

4) lim n = 1, dacă a = 0 .
a
n →
0, dacă a  0

xn
 1  1 1 1
5) lim 1 +  = e, dacă lim xn = , lim 1 + + + ... +  = e .
n →
 xn  n → n →
 1! 2! n! 
1
6) lim (1 + xn ) xn = e, dacă lim xn = 0 .
n → n →
- 50 -
ln (1 + xn )
7) lim = 1, dacă lim xn = 0 .
n → xn n →
sin xn arcsin xn tgx arctgxn

8) lim = lim = lim n = lim = 1, dacă lim xn = 0 .
n → xn n → xn n → xn n → xn n →
a xn − 1
9) lim = ln a, a  0, dacă lim xn = 0 .
n → xn n →
(1 + xn ) a
10) lim = a , dacă lim xn = 0 .
n → xn n →
Criterii de existență a limitei unui șir:

• Teorema lui Weierstrass: Orice șir monoton și mărginit este convergent.
- Orice șir crescător și mărginit superior este convergent.
- Orice șir descrescător și mărginit inferior este convergent.
• Teoremă: Produsul dintre un șir mărginit și un șir convergent la zero este un șir convergent la zero.
(Dacă ( xn ) este mărginit și lim an = 0 atunci lim an  xn = 0 ).
n → n →
• Criteriul majorării: Fie ( xn ) un șir de numere reale.

-dacă există l  și (an )  cu lim an = 0 și xn − l  an , n  n0 , atunci lim xn = l.
n → n →
-dacă există (an )  cu lim an = + și xn  an , n  n0 , atunci lim xn = + .

n → n →
-dacă există (an )  cu lim an = − și xn  an , n  n0 , atunci lim xn = − .

n → n →
• Criteriul cleștelui: Fie șirurile ( xn ) , ( yn ) și ( zn ) de numere reale cu proprietățile:

a) xn  yn  zn , n  n0 b) lim xn = lim zn = l . Atunci șirul yn este convergent și lim yn = l .
n → n → n →
an+1
• Criteriul raportului: Fie șirul ( an )  *
+ cu termeni strict pozitivi astfel încât  lim =l . Atunci:
n → an
▪ dacă l  1 , rezultă că lim an = 0
n →
▪ dacă l  1 , rezultă că lim an = + .

n →
• Criteriul rădăcinii (Cauchy-d’Alambert): Fie șirul ( an )  *

+ cu termeni strict pozitivi astfel încât
an+1
 lim =l . Atunci șirul n an are limită în și lim n an = l .
n → a n →
n
• Criteriul Stolz- Cesaro: Fie șirurile ( an ) și (bn ) cu proprietățile:

- șirul (bn ) este strict crescător și nemărginit, bn  0, n  n0 .
an+1 − an
- există lim =l .
n +1 − bn
n → b
a a
Atunci șirul n este convergent și lim n = l .
bn n → b
n
• Criteriul cu subșiruri: Un șir ( xn ) are limita l  dacă și numai dacă orice subșir al său are limita egală
cu l. Dacă un șir are două subșiruri cu limite diferite atunci șirul dat nu are limită.
- 51 -
17. LIMITE DE FUNCȚII. ASIMPTOTE
Definiție: Fia A o submulțime nevidă din . Un punct a  se numește punct de acumulare pentru mulțimea
A dacă pentru orice vecinătate V a lui a, avem: (V \ a)  A   .
Proprietate: Punctul a  este punct de acumulare al mulțimii A dacă și numai dacă există un șir xn  A,
xn  a cu proprietatea lim xn = a .
n →
Definiție: Un punct a  A care nu este punct de acumulare pentru A, se numește punct izolat al mulțimii A
(adică există o vecinătate V a lui a astfel încât V  A = a ).
Definiție: Fie f : A → o funcție și a  un punct de acumulare al mulțimii A. Spunem că l  este limita
funcției f în punctul a, dacă pentru orice șir ( xn )  A, xn  a și lim xn = a , are loc: lim f ( xn ) = l . Notăm
n → n →
lim f ( x) = l .
x→a
Observație: Pentru a arăta că o funcție f : A → nu are limită într-un punct a de acumulare al mulțimii A este
suficient să găsim două șiruri diferite ( xn ), ( yn )  A \ a astfel încât lim xn = lim yn = a și lim f ( xn )  lim f ( yn )
n → n → n → n →
Definiție (limite laterale):
1) Fie f : A → și a un punct de acumulare al mulțimii As = A  ( −, a ) . Spunem că ls  este limita la

stânga a funcției f în punctul a dacă pentru orice șir xn  As cu lim xn = a , avem lim f ( xn ) = ls .
n → n →
Scriem lim f ( x) = lim f ( x) = ls .

x →a x a
xa
2) Fie f : A → și a un punct de acumulare al mulțimii Ad = A  ( a, + ) . Spunem că ld  este limita

la dreapta a funcției f în punctul a dacă pentru orice șir xn  Ad cu lim xn = a , avem lim f ( xn ) = ld .
n → n →
Scriem lim f ( x) = lim f ( x) = ld .

x →a x a
x a
Teoremă: Funcția f : D → are limita l  în punctul de acumulare x0  D dacă și numai dacă există limite
laterale în x0 și acestea sunt egale, adică: lim f ( x) = lim f ( x) = lim f ( x) .
x → x0 x → x0 x → x0
x  x0 x  x0
Teoremă (criteriul cleștelui pentru limite de funcții): Fie f , g, h : A → , a un punct de acumulare al mulțimii
A și V o vecinătate a punctului a. Dacă: f ( x)  g ( x)  h( x), x V  A, x  a și lim f ( x) = lim h( x) = l
x →a x →a
atunci funcția g are limită în a și lim g ( x) = l .

x→a
Teoremă (criteriul majorării): Fie f , g : A → , a un punct de acumulare al mulțimii A și V o vecinătate a

punctului a. Dacă f ( x) − l  g ( x), x V  A, x  a și dacă lim g ( x) = 0 , atunci lim f ( x) = l .
x →a x→a
Observații: -dacă f ( x)  g ( x), x V  A, x  a și lim g ( x) = + , atunci lim f ( x) =  .

x →a x→a
-dacă f ( x)  g ( x), x V  A, x  a și lim g ( x) = − , atunci lim f ( x) = − .

x →a x→a
- 52 -
Teoremă: Fie f , g : A → și a un punct de acumulare al mulțimii A astfel încât lim f ( x) = 0 iar funcția g este
x→a
mărginită. Atunci lim f ( x)  g ( x) = 0 .

x →a
Limite ale unor funcții elementare:
1) lim (ak  xk + ak −1  xk −1 + ... + a1  x + a0 ) = ak  ()k , ak  0

x→


0, dacă k  p
a  x + a  x + ... + a1  x + a0  ak
k k −1
2) lim k p k −1 p −1 =  , dacă k = p
x → b  x + b  x + ... + b  x + b
p p −1 1 0  bp
 a
(−) k − p  k , dacă k  p
 bp
+, dacă a  1 0, dacă a  1
3) lim a =  lim a x = 
x
,
x →
0, dacă a  (0,1) x →−
+, dacă a  (0,1)
+, dacă a  1 −, dacă a  1

4) lim log a x =  , lim log a x = 
x →
−, dacă a  (0,1) x →0
x 0 +, dacă a  (0,1)
5) lim tgx = + , lim tgx = − , lim ctgx = + , lim ctgx = −
  x →0 x →0
x→ x→
2 2 x 0 x0
 
x x
2 2
 
6) lim arctgx = , lim arctgx = − , lim arcctgx = 0, lim arcctgx =  .
x → 2 x →− 2 x → x →−
Limite remarcabile:
sin x arcsin x tgx arctgx

1) lim = lim = lim = lim =1
x →0 x x →0 x x →0 x x →0 x
sin f ( x) arcsin f ( x) tgf ( x) arctgf ( x)

Obs. : dacă lim f ( x) = 0 , atunci lim = lim = lim = lim = 1.
x→a x →a f ( x) x →a f ( x) x →a f ( x) x →a f ( x)
x f ( x)
 1  1 
2) lim 1 +  = e. Dacă lim f ( x) =  , atunci lim 1 +  = e.
x →
 x x→a x →a
 f ( x) 
1 1
3) lim (1 + x ) x = e. Dacă lim f ( x) = 0 , atunci lim (1 + f ( x) ) f ( x ) = e.
x →0 x→a x→a
ln(1 + x) ln(1 + f ( x))

4) lim = 1. Dacă lim f ( x) = 0 , atunci lim =1.
x →0 x x→a x→a f ( x)
- 53 -
a x −1 a f ( x) −1
5) lim = ln a, a  0 . Dacă lim f ( x) = 0 , atunci lim = ln a .
x →0 x x→ x0 x → x0 f ( x)
(1 + x) a − 1 (1 + f ( x)) a − 1
6) lim = a, a  . Dacă lim f ( x) = 0 , atunci lim = a.
x →0 x x→ x0 x → x0 f ( x)
Asimptote
1) Asimptote orizontale:
Definiție: Fie funcția f : D → astfel încât + sau − este punct de acumulare pentru mulțimea D.
Dreapta y = k este asimptotă orizontală spre + a graficului funcției f dacă lim f ( x) = k .
x →+
Dreapta y = k este asimptotă orizontală spre − a graficului funcției f dacă lim f ( x) = k .

x →−
2) Asimptote oblice:
Definiție: Fie funcția f : D → astfel încât + sau − este punct de acumulare pentru mulțimea D.
Dreapta y = m  x + n este asimptotă oblică spre + a graficului funcției f dacă:
f ( x)
m = lim și n = lim  f ( x) − m  x .
x →+ x x →+
Dreapta y = m  x + n este asimptotă oblică spre − a graficului funcției f dacă:

f ( x)
m = lim și n = lim  f ( x) − m  x .
x →− x x →−
Obs:O funcție nu poate avea simultan asimptotă orizontală și asimptotă oblică spre + , respectiv spre − .
- 54 -
3) Asimptote verticale:
Definiție: Fie funcția f : D → și a un punct de acumulare al mulțimii D. Dreapta x = a este asimptotă
verticală a graficului lui f dacă cel puțin una dintre limitele laterale lim f ( x) sau lim f ( x) există și este infinită.
x →a x →a
xa xa
Dacă lim f ( x) = + sau lim f ( x) = − , dreapta x = a se numește asimptotă verticală la stânga.

x →a x →a
xa xa
Dacă lim f ( x) = + sau lim f ( x) = − , dreapta x = a este asimptotă verticală la dreapta.

x →a x →a
x a x a
Dacă limitele laterale ale funcției f în a sunt infinite, dreapta x = a se numește asimptotă verticală bilaterală.
- 55 -
18. FUNCȚII CONTINUE. FUNCȚII DERIVABILE
1. FUNCȚII CONTINUE
Definiție : Fie f : D → și a  D  D ' . Spunem că funcția f este continuă în punctul a dacă:
lim f ( x) = lim f ( x) = f (a) ()

x →a x →a
x a xa
Obs: Funcțiile elementare sunt continue pe domeniile lor de definiție.

Definiție : Un punct a  D se numește punct de discontinuitate de speța I al funcției f : D → dacă există
lim f ( x)  , există lim f ( x)  , dar cel puțin una din egalitățile (*) nu este adevărată.
x →a x →a
x a xa
Definiție : Un punct a  D se numește punct de discontinuitate de speța a II-a al funcției f : D → dacă cel
puțin una din limitele laterale nu există sau este  .
Teoremă (operații cu funcții continue) : Dacă funcțiile f , g : D → sunt continue pe D, atunci funcțiile :
f
  f +   g , ( ,   ), f  g , , f g , f , max( f , g ), min( f , g ) sunt continue pe submulțimile lui D
g
pe care sunt definite.
Teoremă : Dacă I , J  sunt două intervale și f : I → J este o funcție bijectivă și continuă, atunci inversa ei,
f −1 : J → I , este continuă.
Teoremă : Dacă funcția g : A → D este continuă pe A și funcția f : D → este continuă pe D, atunci funcția
compusă f g : A → este continuă pe A.
Teorema lui Weierstrass : Fie f :  a, b → o funcție continuă. Atunci este mărginită și își atinge marginile,
adică există x1 , x2  a, b astfel încât f ( x1 )  f ( x)  f ( x2 ), x   a, b .
Teorema Cauchy-Bolzano : Fie funcția continuă f : I → și a, b  I astfel încât f (a) și f (b) au semne
contrare, adică f (a)  f (b)  0 . Atunci există c  (a, b) astfel încât f (c) = 0 . (adică ecuația f ( x) = 0 are
cel puțin o soluție în intervalul (a, b) ).
y
y
b x a c x
O a c O b
Obs: Dacă o funcție continuă f : I → nu se anulează pe I atunci f are semn constant pe I.
- 56 -
Teoremă : Orice funcție continuă f : I → are proprietatea lui Darboux, adică a, b  I , a  b și 
cuprins între f (a) și f (b) , atunci c  (a, b) astfel încât f (c) =  .
y
x
a c b
Obs:
-Dacă f : I → are proprietatea lui Darboux, atunci ea nu are nici un punct de discontinuitate de prima speță.
-Dacă f : I → are un punct de discontinuitate de prima speță, atunci f nu are proprietatea lui Darboux.
2. FUNCȚII DERIVABILE
Definiție: Fie f : D → și x0  D  D ' . Funcția f are derivată în punctul x0 dacă există limita
f ( x) − f ( x0 ) f ( x) − f ( x0 )
lim  , numită derivata funcției f în punctul x0 . Notăm f ( x0 ) = lim .
x → x0 x − x0 x → x0 x − x0
Dacă f ( x0 ) există și este finită, atunci spunem că funcția f este derivabilă în x0 .
Interpretarea geometrică a derivatei: y

Dacă funcția f este derivabilă în x0 atunci d
f ( x0 ) este panta tangentei la graficul
funcției f construită în punctul P ( x0 , f ( x0 ) ) . P

Ecuația tangentei la graficul funcției f
în punctul P ( x0 , f ( x0 ) ) este: x
O
d : y − f ( x0 ) = f ( x0 )( x − x0 )
Definiții: Fie f : D → și A  D
• Funcția f este derivabilă pe mulțimea A dacă este derivabilă în orice punct din A.
• Mulțimea D f  =  x  D  f ( x)   se numește domeniul de derivabilitate al funcției f.
• Funcția f  : D f  → se numește derivata funcției f.
• Operația prin care din funcția f se obține funcția f  se numește derivare.
Teoremă: Orice funcție derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.
- 57 -
Definiție: Fie f : D → și x0  D punct de acumulare al mulțimii D  ( − , x0 ) .
f ( x) − f ( x0 )
• Funcția f are derivată la stânga în punctul x0 dacă există limita lim  numită derivata
x → x0
x  x0
x − x0
f ( x) − f ( x0 )
la stânga a funcției f în punctul x0 . Notăm f s( x0 ) = lim .
x → x0
x  x0
x − x0
• Dacă f s( x0 ) există și este finită, atunci spunem că f este derivabilă la stânga în x0 .
Definiție: Fie f : D → și x0  D punct de acumulare al mulțimii D  ( x0 , +  ) .
f ( x) − f ( x0 )
• Funcția f are derivată la dreapta în punctul x0 dacă există limita lim  numită
x → x0
x  x0
x − x0
f ( x) − f ( x0 )
derivata la dreapta a funcției f în punctul x0 . Notăm f d ( x0 ) = lim .
x → x0
x  x0
x − x0
• Dacă f d ( x0 ) există și este finită, atunci spunem că f este derivabilă la dreapta în x0 .
Teoremă: Fie f : D → și x0  D punct de acumulare al mulțimii D.
• Funcția f are derivată în punctul x0 dacă și numai dacă f are derivate laterale în x0 și
f s( x0 ) = f d ( x0 ) .
• Funcția f este derivabilă în punctul x0 dacă și numai dacă f este derivabilă la stânga și la dreapta
în x0 și f s( x0 ) = f d ( x0 ) .
Definiții: Fie f : D → și x0  D . Dacă funcția f este continuă în x0 și are derivate laterale în x0 , atunci:
• P ( x0 , f ( x0 ) ) se numește punct unghiular dacă derivatele laterale ale lui f în x0 sunt diferite și cel puțin
una este finită.
• P ( x0 , f ( x0 ) ) se numește punct de întoarcere dacă derivatele laterale ale lui f în x0 sunt infinite și
diferite.
y
y
P
x x
O O
Punct unghiular Punct de întoarcere
- 58 -
Definiție: Fie f : D → și x0  D . Spunem că f este de două ori derivabilă în x0 dacă:
▪ f este derivabilă pe o vecinătate a lui x0

▪ f  este derivabilă în x0 .
f ( x) − f ( x0 )
Notăm f ( x0 ) = lim și o numim derivata de ordin 2 a lui f în x0 .
x → x0 x − x0
Definiție: Funcția f este de două ori derivabilă pe o mulțime D1 dacă funcția f  este derivabilă în orice punct
x0  D1 . Notăm ( f  ) = f  derivata de ordin 2 a funcției f pe mulțimea D1 .
Definiție: Fie n  . Funcția f se numește derivabilă de ordin n + 1 dacă este derivabilă de ordinul n și dacă
derivata sa de ordinul n, f ( n ) este derivabilă.
Formula lui Leibniz: ( f  g ) = Cn0  f ( n )  g + Cn1  f ( n −1)  g  + Cn2  f ( n − 2)  g  + ... + Cnn  f  g ( n ) .

(n)
Caracterizarea rădăcinilor multiple pentru o funcție polinomială:

Fie f : → o funcție polinomială de grad n  1 și a  . Atunci:
 f (a) = 0
1) x = a este rădăcină dublă dacă  și f (a)  0 .
 f (a) = 0
 f (a) = 0

2) x = a este rădăcină triplă dacă  f (a ) = 0 și f (a)  0 .
 f (a ) = 0

 f (a) = 0
 f (a) = 0

3) x = a este rădăcină multiplă de ordinul patru dacă  și f (4) (a)  0 .
 f ( a ) = 0
 f (a) = 0
 f (a) = 0
 
 f (a) = 0

4) x = a este rădăcină multiplă de ordinul n dacă  f ( a ) = 0 și f ( n ) (a)  0 .
...............

 f ( n −1) (a ) = 0
Derivarea funcției inverse:

Fie I , J intervale din și f : I → J continuă și bijectivă. Dacă f este derivabilă în punctul x0  I și
f ( x0 )  0 , atunci funcția inversă f −1 : J → I este derivabilă în punctul y0 = f ( x0 ) și are loc:
( f ) ( y ) =
−1
0
1
f ( x0 )
.
- 59 -
Derivatele funcțiilor elementare: Derivatele funcțiilor compuse:
c = 0 (sin x) = cos x (u n ) = n  u n −1  u  (sin u ) = (cos u )  u 

x = 1 ( cos x) = − sin x
 1  1
( x ) = n  x
n n −1
(tgx) =
1   = − 2  u ( cos u ) = (− sin u )  u 
u u
cos 2 x
 1  1
(ctgx) = − 2
1 ( ) u =
 1
 u (tgu ) =
1
 u
  =− 2 2 u cos 2 u
 
x x sin x
( )
n
u =
 1
 u (ctgu ) = −
1
 u
( ) x =
 1
2 x
(arcsin x) =
1
1 − x2
n n −1
n u sin 2 u
( e ) = e
u u
 u (arcsin u ) =
1
 u
( x) = n
n 
n
1
x n −1
(arccos x) = −
1
1 − x2
1− u2
( a ) = a
u u
 ln a  u  (arccos u ) = −
1
 u
( e ) = e x
x
( arctgx) =
1
1 + x2
1− u2
( ln u ) =
1 1
 u (arctgu ) =  u
( a x ) = a x  ln a ( arcctgx) = −
1
1 + x2
u 1+ u2
( log a u ) =
1 1
 u (arcctgu ) = −  u
( ln x ) = ( log a x ) =
1 1
u  ln a 1+ u2
x x  ln a
 f  f   g − f  g 
( f  g ) = f   g   = ,g  0
g g2
Reguli de derivare:
( f  g ) = f   g + f  g ( f u ) = f (u )  u
 f 
( k  f ) = k  f  ( f ) = f
g g
 g   ln f + g  
 f 
- 60 -
19. TEOREME ALE CALCULULUI DIFERENȚIAL
Puncte de extrem. Teorema lui Fermat
Definiții:
• Fie funcția f : D  → . Un punct x0  D se numește punct de maxim local dacă există o vecinătate
V a lui x0 astfel încât f ( x)  f ( x0 ), x V  D . În acest caz, f ( x0 ) se numește valoarea maximă
locală a funcției f.
• Un punct x0  D se numește punct de minim local dacă există o vecinătate V a lui x0 astfel încât
f ( x)  f ( x0 ), x V  D . În acest caz, f ( x0 ) se numește valoarea minimă locală a funcției f.
• Punctele de maxim local și cele de minim local se numesc puncte de extrem local.
• Un punct x0  D se numește punct de maxim global dacă f ( x)  f ( x0 ), x  D . În acest caz, f ( x0 )
se numește valoarea maximă globală a funcției f.
• Un punct x0  D se numește punct de mimin global dacă f ( x)  f ( x0 ), x  D . În acest caz, f ( x0 )
se numește valoarea minimă globală a funcției f.
• Punctele de maxim global și cele de minim global se numesc puncte de extrem global.
x
O
Teorema lui Fermat: Fie f : I → , I interval iar x0 un punct de extrem din interiorul intervalului. Dacă
funcția f este derivabilă în x0 , atunci f ( x0 ) = 0 .
Interpretare geometrică: y
Din f ( x0 ) = 0 , rezultă că tangenta la grafic în

punctul P ( x0 , f ( x0 ) ) este paralelă cu axa Ox. Deci
graficul unei funcții derivabile are tangentă
paralelă cu axa Ox în punctele sale de extrem care
nu coincid cu extremitățile graficului. O x
c
Observații:
1) Dacă punctul x0  I n-ar fi din interiorul intervalului, atunci concluzia teoremei nu este adevărată (de
exemplu putem considera funcția f :  2,3 → , f ( x) = x , pentru care x0 = 3 este punct de extrem, dar
f ( x) = 1, x   2,3 ).
- 61 -
2) Reciproca teoremei lui Fermat nu este adevărată, adică derivata unei funcții se poate anula într-un
punct, fără ca acesta să fie punct de extrem (de exemplu pentru funcția f : → , f ( x) = x3 avem
f ( x) = 3x 2 și deci f (0) = 0 , dar x0 = 0 nu este punct de extrem pentru funcția f ).
3) Un punct x0  I poate fi punct de extrem pentru funcția f , fără să existe f ( x0 ) ( de exemplu, pentru
funcția f : → , f ( x) = x , punctul x0 = 0 este punct de minim, dar f nu este derivabilă în x0 = 0 ).
Definiție: Dacă f : I → este o funcție derivabilă pe un interval deschis I, atunci zerourile derivatei f  se
numesc puncte critice ale lui f pe I.
Observație: Teorema lui Fermat afirmă că punctele de extrem ale unei funcții derivabile f se găsesc printre
punctele critice ale acesteia, adică punctele de extrem local ale lui f sunt printre soluțiile ecuației f ( x) = 0 .
Teorema lui Rolle. Consecințe ale teoremei lui Rolle:
Teorema lui Rolle: Fie f :  a, b → o funcție cu proprietățile:
1) f este continuă pe  a, b
2) f este derivabilă pe ( a, b )
3) f (a) = f (b) .
Atunci există cel puțin un punct c  ( a, b ) astfel încât f (c) = 0 .

Interpretare geometrică :
y
În condițiile teoremei, există cel puțin un A
punct A ( c, f (c) ) pe graficul funcției f ,
în care tangenta este paralelă cu axa Ox f (a) = f (b)
O a c b x
Consecințe: Fie f :  a, b → o funcție care îndeplinește condițiile teoremei lui Rolle. Atunci:
• Între două rădăcini consecutive ale funcției f se află cel puțin o rădăcină a derivatei f  .
• Între două rădăcini consecutive ale derivatei f  se află cel mult o rădăcină a funcției f .
y
O x
- 62 -
Șirul lui Rolle:
Este o metodă de determinare a numărului de soluții reale ale unei ecuații de forma f ( x) = 0 , unde f : I →
este o funcție derivabilă pe intervalul I.
Etapele formării șirului lui Rolle:
1.Se fixează intervalul de studiu I al ecuației f ( x) = 0 , unde funcția f : I → este derivabilă pe intervalul I.
2.Se calculează f  și se determină soluțiile reale x1 , x2 , ..., xn  I ale ecuației f ( x) = 0 din intervalul I,
x1  x2  x3  ...  xn .
3.Se calculează valorile funcției f în punctele x1 , x2 , ..., xn la care se adaugă limitele lui f , notate  și  , la
capetele intervalului I. Se obține un șir de valori:  , f ( x1 ), f ( x2 ), ..., f ( xn ),  .
4.Se stabilește semnul fiecărui termen al șirului de mai sus și astfel se obține un șir de semne, numit șirul lui
Rolle.
Concluzii obținute din studiul șirului lui Rolle:
1.Dacă în șirul lui Rolle apar două semne alăturate identice, de exemplu f ( x1 )  f ( x2 )  0 , atunci în intervalul
( x1 , x2 ) nu există rădăcini reale ale ecuației f ( x) = 0 .
2.Dacă în șirul lui Rolle apar două semne alăturate diferite, de exemplu f ( x1 )  0 și f ( x2 )  0 , atunci ecuația
f ( x) = 0 are exact o rădăcină în intervalul ( x1 , x2 ) .
3.Dacă în șirul lui Rolle apare 0, de exemplu f ( x1 ) = 0 , atunci x1 este rădăcină multiplă a ecuației f ( x) = 0 .
Teorema lui Lagrange. Consecințe ale teoremei lui Lagrange:
Teorema lui Lagrange: Fie f :  a, b → o funcție cu proprietățile:
1) f este continuă pe  a, b
2) f este derivabilă pe ( a, b )
f (b) − f (a)
Atunci există cel puțin un punct c  ( a, b ) astfel încât f (c) = .
b−a
Interpretare geometrică: y
Formula lui Lagrange scrisă sub forma
f (b) − f (a)
f (c) = exprimă faptul că există pe
b−a
graficul funcției f cel puțin un punct M ( c, f (c) )
M
diferit de extremități, în care tangenta la grafic să B
fie paralelă cu dreapta AB unde A ( a, f (a) ) și
B ( b, f (b) ) .Panta tangentei la grafic în punctul M A
este f (c) iar panta dreptei AB este
y − y A f (b) − f (a) O a c b x
mAB = B = .
xB − xA b−a
- 63 -
Consecințe ale teoremei lui Lagrange:
Consecința 1: (derivata unei funcții într-un punct)
Fie f : I → , I un interval și x0  I . Dacă:
a) f este continuă în x0
b) f este derivabilă pe I \  x0 
c) există lim f ( x) = l 
x → x0
atunci funcția f are derivată în x0 și f ( x0 ) = l .
Consecința 2: (funcții cu derivata nulă) Dacă o funcție are derivata nulă pe un interval, atunci ea este
constantă pe acel interval.
( adică, dacă f :  a, b → este o funcție derivabilă pe  a, b și f ( x) = 0, x   a, b , atunci există c 

astfel încât f ( x) = c, x   a, b ).
Consecința 3: (funcții cu derivate egale) Dacă două funcții au derivatele egale pe un interval, atunci ele
diferă printr-o constantă pe acel interval.
( adică, dacă f , g :  a, b → sunt derivabile pe  a, b astfel încât f ( x) = g ( x), x   a, b , atunci există

c astfel încât f ( x) = g ( x) + c, x   a, b ).
Consecința 4: (funcții monotone) Fie f : I → o funcție derivabilă pe intervalul I. Atunci:
• funcția f este monoton crescătoare pe I dacă și numai dacă f ( x)  0, x  I .

• funcția f este monoton descrescătoare pe I dacă și numai dacă f ( x)  0, x  I .
• funcția f este monoton strict crescătoare pe I dacă și numai dacă f ( x)  0, x  I .
• funcția f este monoton strict descrescătoare pe I dacă și numai dacă f ( x)  0, x  I .
Teorema lui Darboux : Dacă o funcție f : I → este derivabilă pe intervalul I , atunci derivata sa f  are
proprietatea lui Darboux, deci nu poate trece de la o valoare la alta fără a trece prin toate valorile intermediare
(adică a, b  I , a  b și   ( f (a), f (b) ) sau   ( f (b), f (a) ) există x  (a, b) astfel încât f ( x ) =  ).
Consecință: Dacă o funcție f : I → este derivabilă pe intervalul I, iar derivata sa f  nu se anulează pe I,

atunci f  are semn constant pe I.
- 64 -
Regulile lui l’Hospital:
Teoremă: Fie funcțiile f , g : I → , I interval și x0 un punct de acumulare al acestuia. Dacă:
a) lim f ( x) = lim g ( x) = 0 sau lim f ( x) = lim g ( x) = + ;

x→x0 x →x0 x → x0 x → x0
b) funcțiile f și g sunt derivabile pe I \  x0  ;

c) g ( x)  0, x  I \ x0  ;
f ( x)
d) există lim  ,
x → x0 g ( x)
f f ( x) f ( x)
atunci funcția are limită în x0 și lim = lim .
g x → x0 g ( x ) x → x0 g ( x )
Observații:
0 
1) Această metodă permite rezolvarea cazurilor de nedeterminare și din calculul limitelor de funcții.
0 
2) Dacă funcțiile f și g au derivate de ordin superior și funcțiile derivate ale acestora verifică cele 4 condiții
f f  f 
ale teoremei lui l’Hospital, atunci putem aplica repetat regula lui l’Hospital adică lim = lim = lim = ...
x → x0 g  x → x0 g  x → x0 g 
etc, până la îndepărtarea nedeterminării.

3) Regula lui l’Hospital se poate aplica și pentru calculul unor limite de șiruri (considerând șirurile ca restricții
ale unor funcții la submulțimi din ).
4) Pentru a calcula limita unei funcții, nu întotdeauna aplicarea corectă a regulii lui l’Hospital conduce la situații
mai simple. De aceea este utilă combinarea metodelor elementare (de exemplu limite remarcabile) cu regula lui
l’Hospital.
0 
5) Celelalte cazuri de nedeterminare ( 0  ,  − , 00 ,  0 , 1 ) pot fi aduse la unul din cazurile   sau  
0 
după cum urmează:
a) Cazul ( 0 ) Dacă lim f ( x) = 0 și lim g ( x) =  , folosim scrierea
x→ x0 x → x0
f ( x) g ( x)
f ( x)  g ( x) = sau f ( x)  g ( x) = .
1 1
g ( x) f ( x)
b ) Cazul (  −  ) Dacă lim f ( x) = lim g ( x) =  , folosim scrierea
x→x0 x →x0
1 1
−
g ( x) f ( x) 0
f ( x) − g ( x) = din care se obține cazul   .
1 0
f ( x)  g ( x)
b) Cazurile ( 00 ,  0 , 1 ) Utilizăm egalitatea f g = e g ln f unde f  0 și obținem unul din cazurile

anterioare.
- 65 -
20. APLICAȚII ALE DERIVATELOR
1. Intervale de monotonie și puncte de extrem

Fie f : I → o funcție derivabilă pe intervalul I , iar x0  I un punct diferit de extremitățile intervalului I
astfel încât f ( x0 ) = 0 (adică x0 este punct critic al funcției f ).
1) Dacă f  își schimbă semnul de la + la − la trecerea prin x0 , atunci x0 este punct de maxim local
pentru funcția f , iar f ( x0 ) este valoare maximă locală.
y
punct de maxim
x
valoare
0 maximă
valoare
maximă
O x
punct de
maxim
2) Dacă f  își schimbă semnul de la − la + la trecerea prin x0 , atunci x0 este punct de minim local pentru
funcția f , iar f ( x0 ) este valoare minimă locală.
y
punct de minim
x
0 valoare
minimă
valoare
minimă
O x
punct de
minim
Etape în stabilirea intervalelor de monotonie și a punctelor de extrem:

1. Se calculează derivata f  a funcției pe domeniul de derivabilitate D f   D .
2. Se rezolvă ecuația f ( x) = 0 , x  D f  și se află punctele critice.
3. Se determină semnul derivatei f  .
4. Se stabilesc intervalele de monotonie și punctele de extrem.
Exemplu: Determinați intervalele de monotonie și punctele de extrem ale funcției

1 + ln x
f : ( 0,  ) → , f ( x) = .
x
- 66 -
ln x
Rezolvare: Funcția f este derivabilă și f ( x) = − . Ecuația f ( x) = 0 are în ( 0,  ) soluția
x2
unică x = 1 iar tabelul de variație este următorul:
x 0
0
Intervale de monotonie:
- funcția f este strict crescătoare pe ( 0, 1

- funcția f este strict descrescătoare pe 1,  )
Există un singur punct de extrem (maxim) local: x = 1 .
2. Demonstrarea unor inegalități

Pentru a demonstra o inegalitate de forma f ( x)  g ( x), x  D unde f și g sunt funcții derivabile pe D,
considerăm funcția h : D → , h( x) = f ( x) − g ( x) , derivabilă pe D, fiind diferență de funcții derivabile. Dacă
m este minimul global al funcției h pe domeniul D și m  0 , atunci h( x)  0, x  D , de unde rezultă că
f ( x)  g ( x), x  D .
Analog, dacă inegalitatea inițială are forma f ( x)  g ( x), x  D , considerăm funcția

h : D → , h( x) = f ( x) − g ( x) , derivabilă pe D. Dacă M este maximul global al funcției h pe domeniul D și
M  0 , atunci h( x)  0, x  D , de unde rezultă că f ( x)  g ( x), x  D .
Exemplu: Să se arate că ln( x + 1)  x, x  ( −1,  ) .

Rezolvare: Considerăm funcția h : ( −1,  ) → , h( x) = x − ln( x + 1) .
Trebuie să arătăm că h( x)  0, x  ( −1,  ) . Funcția h este derivabilă pe ( −1,  ) , iar
1 x
h( x) = 1 − = . Variația funcției h este exprimată prin tabelul:
x +1 x +1
Funcția h este descrescătoare pe ( −1, 0 și crescătoare pe 0,  ) , iar h(0) = 0 , prin urmare
h( x)  0, x  ( −1,  ) ceea ce trebuia demonstrat.
- 67 -
3. Demonstrarea bijectivității unor funcții
Fie f : D → E o funcție derivabilă pe D. Pentru a demonstra bijectivitatea funcției, utilizăm următoarele
proprietăți:
 f este injectivă
Proprietatea 1: Funcția f este inversabilă  f este bijectivă   .
 f este surjectivă
Proprietatea 2: Dacă funcția f : D → E este strict monotonă pe D atunci f este injectivă.
Proprietatea 3: Dacă funcția f : D → E verifică egalitatea Im f = E atunci f este surjectivă.
Exemplu: Să se arate că funcția f : (1,  ) → , f ( x) = ln( x −1) + x este inversabilă.
1 x
Rezolvare: Funcția f este derivabilă și f ( x) = +1 =  0, x  (1,  )  f este strict crescătoare,
x −1 x −1
deci injectivă. Apoi, lim f ( x) = −, lim f ( x) =  și cum f este continuă, rezultă că Im f = , deci funcția f
x →1 x →
x 1
este surjectivă. În concluzie, f este bijectivă, deci inversabilă.

Variația funcției f este exprimată prin tabelul:
−
4. Rolul derivatei a doua în studiul funcțiilor. Determinarea intervalelor de convexitate și

concavitate. Determinarea punctelor de inflexiune. Inegalitatea lui Jensen
Semnul primei derivate stabilește monotonia unei funcții, iar zerourile primei derivate sunt eventuale puncte
de extrem. Dar, o funcție derivabilă poate fi strict crescătoare în două moduri, după cum tangenta la grafic se
află sub grafic sau deasupra graficului. Analog o funcție derivabilă poate fi strict descrescătoare în două moduri,
după poziția tangentei la grafic în raport cu acesta.
y y
Funcții crescătoare:
O x O x
y y
Funcții descrescătoare:
O x O x
- 68 -
Definiții:
1) O funcție f : I → , I interval, se numește funcție convexă pe intervalul I dacă x1 , x2  I și
t 0,1 are loc inegalitatea: f ( (1 − t )  x1 + t  x2 )  (1 − t )  f ( x1 ) + t  f ( x2 ) .
2) O funcție f : I → , I interval, se numește funcție concavă pe intervalul I dacă x1 , x2  I și
t 0,1 are loc inegalitatea: f ( (1 − t )  x1 + t  x2 )  (1 − t )  f ( x1 ) + t  f ( x2 ) .
Interpretare geometrică :
concavă
convexă
Considerăm punctele A ( x1 , f ( x1 ) ) și B ( x2 , f ( x2 ) ) pe graficul funcției f. Cum t  0,1 și x1  x2 rezultă că

x1  (1 − t )  x1 + t  x2  x2 și notând cu xM = (1 − t )  x1 + t  x2 , rezultă că punctul P ( xM , f ( xM ) ) aparține
graficului. Pe coarda AB considerăm punctul M de abscisă xM . Notând cu yM ordonata punctului M, din
condiția de coliniaritate a punctelor A ( x1 , f ( x1 ) ) , B ( x2 , f ( x2 ) ) și M ( xM , yM ) rezultă că
yM = (1 − t )  f ( x1 ) + t  f ( x2 ) . Dacă funcția f este convexă, atunci f ( xM )  yM , de unde rezultă inegalitatea
f ( (1 − t )  x1 + t  x2 )  (1 − t )  f ( x1 ) + t  f ( x2 ) . Dacă funcția f este concavă, atunci f ( xM )  yM , de unde rezultă
inegalitatea f ( (1 − t )  x1 + t  x2 )  (1 − t )  f ( x1 ) + t  f ( x2 ) din definiția de mai sus.
Teoremă: Fie f :  a, b → o funcție continua pe  a, b și de două ori derivabilă pe ( a, b ) .
1) Dacă f ( x)  0, x  ( a, b ) atunci funcția f este convexă pe  a, b .

2) Dacă f ( x)  0, x  ( a, b ) atunci funcția f este concavă pe  a, b .
Definiție: Fie f : I → . Punctul x0 interior intervalului I se numește punct de inflexiune pentru funcția f
dacă funcția f este continuă în punctul x0 , funcția f are derivată în x0 și imaginea geometrică a graficului
funcției este convexă de o parte a lui x0 și concavă de cealaltă parte a lui x0 .
Punctul M ( x0 , f ( x0 ) ) se numește punct de inflexiune al graficului.
- 69 -
Etape în stabilirea intervalelor de convexitate/ concavitate și a punctelor de inflexiune:
1) Calculăm derivata a doua f  a funcției f : D → pe mulțimea D f   D .
2) Rezolvăm ecuația f  = 0 , x  D f  .
3) Determinăm semnul derivatei f  .
4) Stabilim intervalele de convexitate, intervalele de concavitate și punctele de inflexiune.
Exemplu:
Să se determine intervalele de convexitate / concavitate și punctele de inflexiune ale graficului funcției
→ , f ( x) = e− x .
2
f:
și f ( x) = e− x  (4 x2 − 2) . Ecuația f  = 0 are soluțiile

2
Rezolvare: Funcția f este de două ori derivabilă pe
2 2
x1 = − și x2 = , iar f  își schimbă semnul conform tabelului următor:
2 2
2 2
x −
2 2
f ( x) + + + + + + + + + 0 − − − − − − − − − 0 + + + + + + + + + + +
f ( x)
Intervale de convexitate / concavitate :
 2  2 
- funcția f este convexă pe  −, −  , +  
 2   2 
 2 2
- funcția f este concavă pe  − , .
 2 2 
- 70 -
2 2  2 − 12 
Punctele x1 = − și x2 = sunt puncte de inflexiune ale funcției f iar punctele M 1  − , e  și
2 2  2 
 2 − 12 
M 2  , e  sunt puncte de inflexiune ale graficului funcției f .
 2 
Inegalitatea lui Jensen
Teoremă: Dacă f : I → , I interval, este o funcție convexă, atunci are loc inegalitatea:
f ( t1  x1 + t2  x2 + ... + tn  xn )  t1  f ( x1 ) + t2  f ( x2 ) + ... + tn  f ( xn ) ,
unde ti  0, i = 1, n t1 + t2 + ... + tn = 1 și t1  x1 + t2  x2 + ... + tn  xn  I , xi  I .
Dacă funcția f este concavă, atunci are loc inegalitatea de sens contrar.
Obs: Demonstrația se face prin inducție matematică după n.
Exemplu: Să se demonstreze că într-un triunghi ABC are loc inegalitatea:
3  
cos A + cos B + cos C  , A, B, C   0,  .
2  2
   
Rezolvare: Funcția f :  0,  → , f ( x) = cos x cu f ( x) = − cos x  0, x   0,  este o funcție
 2  2
  1
concavă pe  0,  . Deci, luând t1 = t2 = t3 = în inegalitatea lui Jensen, obținem:
 2 3
1 1 1   A+ B +C  1 1 1
f  A+ B + C = f    f ( A) + f ( B) + f (C ) echivalentă cu
3 3 3   3  3 3 3
 1
cos  ( cos A + cos B + cos C ) , adică inegalitatea cerută.
3 3
- 71 -
21. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCȚIILOR
Etapele reprezentării graficului unei funcții:
1. Stabilirea domeniului de definiție al funcției
Domeniul de definiție poate fi dat în mod explicit în enunț sau, dacă nu este specificat, trebuie determinat ca
fiind mulțimea de puncte pentru care au sens toate operațiile prin care este definită funcția. (Punem condiții de
existență pentru toate expresiile care compun formula funcției).
Obs:-Dacă funcția este periodică, atunci este suficient să studiem funcția pe un interval de lungime egală cu
perioada principală.
-Dacă funcția este pară ( f ( x) = f (− x), x  D ) sau impară ( f (− x) = − f ( x), x  D ) , atunci este suficient
studiul funcției pe D  0,  ) . Pentru funcții pare axa Oy este axă de simetrie a graficului iar pentru funcții
impare punctul O(0,0) este centru de simetrie al graficului.
2. Determinarea intersecției graficului funcției cu axele de coordonate
G f  Ox : se rezolvă ecuația f ( x) = 0 . Se rețin acele soluții x1 , x2 , ... , xn situate în domeniul de definiție D.

Punctele de intersecție ale graficului cu axa Ox sunt A1 ( x1 , 0), A2 ( x2 , 0), ... , An ( xn , 0) .
G f  Oy : se calculează f (0) dacă 0  D , iar G f  Oy = B ( 0, f (0) ) .
3. Calcularea limitelor la capetele intervalelor lui D și calcularea asimptotelor

Se calculează limitele în capetele intervalelor din care este format domeniul de definiție. Dacă domeniul de
definiție are + și − puncte de acumulare, se determină lim f ( x) și lim f ( x) . Dacă lim f ( x) = a ,
x →+ x →− x →+
lim f ( x) = b , unde a, b , atunci dreptele y = a , respectiv y = b sunt asimptote orizontale spre + ,

x →−
f ( x)
respectiv spre − . Asimptotele oblice sunt dreptele y = mx + n , unde m = lim și n = lim ( f ( x) − mx )
x → x x →
dacă m *
și n  . Asimptotele verticale sunt dreptele de ecuații x = a, a  , unde lim f ( x) =  , sau
x→a
cel puțin o limită laterală lim f ( x), lim f ( x) este infinită.

x →a x →a
xa x a
4. Studiul funcției folosind prima derivată
a) Se stabilește mulțimea punctelor în care funcția este derivabilă și se precizează natura punctelor în care
funcția nu este derivabilă (puncte unghiulare, puncte de întoarcere).
b) Se calculează prima derivată f  și se rezolvă ecuația f ( x) = 0 .
c) Se stabilește semnul lui f  pentru a determina intervalele de monotonie și punctele de extrem.
5. Studiul funcției folosind derivata a doua
Se calculează f ( x) , se rezolvă ecuația f ( x) = 0 și se stabilește semnul lui f  pentru a determina intervalele
de convexitate/ concavitate și punctele de inflexiune.
Obs: Există situații când se renunță la studiul lui f  deoarece aceasta are o formă relativ complicată și sunt
informații suficiente obținute din etapele anterioare pentru trasarea graficului.
6. Tabelul de variație al funcției
- 72 -
Rezultatele obținute în etapele anterioare se trec într-un tabel numit tabel de variație al funcției ca în figura de
mai jos:
Pe prima linie se trece domeniul de definiție și valorile remarcabile ale lui x: zerourile funcției și ale derivatelor.
Pe următoarea linie se trece semnul derivatei întâi. Pe a treia linie se trece semnul derivatei a doua. Pe a patra
linie se trec valorile remarcabile ale funcției, limitele la capetele intervalelor care formează domeniul de
definiție, săgețile corespunzătoare monotoniei și forma graficului (convex / concav).
7. Trasarea graficului funcției
În sistemul de axe xOy se reprezintă mai întâi asimptotele funcției, punctele de intersecție ale graficului cu
axele, punctele de extrem și cele de inflexiune, apoi se desenează curba corespunzătoare graficului.
Obs: Reprezentarea grafică a funcției permite stabilirea numărului de soluții reale ale unei ecuații de forma
f ( x) = m , unde m este un parametru real. Astfel, numărul punctelor de intersecție dintre graficul lui f și
dreapta de ecuație y = m , este același cu numărul soluțiilor ecuației f ( x) = m .
x3
Exemplu: Să se reprezinte grafic funcția f : D → , f ( x) = , apoi să se determine numărul soluțiilor
x2 − 4
reale ale ecuației f ( x) = m , unde m .
Rezolvare:
1) Domeniul de definiție: D = \ −2, 2 . Cum f (−x) = − f ( x), x  D rezultă că funcția f este impară
și deci este suficient studiul funcției pe 0,  ) \ 2 .
2) Intersecția graficului cu axele: G f  Ox = O(0,0) și G f  Oy = O(0,0) .
3) Limitele la capetele intervalelor lui D și asimptotele:
lim f ( x) =  deci funcția nu are asimptote orizontale.
x →
f ( x)
Cum m = lim = 1 și n = lim ( f ( x) − mx ) = 0 , rezultă că dreapta y = x este asimptotă oblică spre + .
x → x x→
Cum lim f ( x) = − și lim f ( x) = + , rezultă că dreapta x = 2 este asimptotă verticală.

x →2 x →2
x2 x 2
4) Monotonie și puncte de extrem:

x 2 ( x 2 − 12)
f ( x) = . Pe 0,  ) \ 2 zerourile derivatei sunt x1 = 0, x2 = 2 3 .
( x 2 − 4)2
- 73 -
x0 = 2 3 este punct de minim local iar f (2 3) = 3 3 este valoare minimă locală.
5) Convexitate / concavitate și puncte de inflexiune:

8 x( x 2 + 12)
f ( x) = deci funcția este concavă pe 0, 2) și convexă pe ( 2, +  ) .
( x 2 − 4)3
Punctul x1 = 2 nu este punct de inflexiune ( funcția nu este nici continuă și nici derivabilă în punctul x1 = 2 ) .
6) Tabelul de variație al funcției:
7) Trasarea graficului:
- 74 -
Pentru a stabili numărul de soluții ale ecuației f ( x) = m , ducem paralele la axa Ox prin punctele de
ordonată m de pe axa Oy și observăm în câte puncte intersectează acestea graficul funcției f. Astfel distingem
situațiile:
( ) ( )
Dacă m −, − 3 3  3 3, +  , ecuația f ( x) = m are 3 soluții reale.
Dacă m−3 3, 3 3 , ecuația f ( x) = m are 2 soluții reale.
Dacă m  ( −3 3, 3 3 ) , ecuația f ( x) = m are o singură soluție reală.
- 75 -

Teorie Pentru Bac 9-11 - Final

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teorie Pentru Bac 9-11 - Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEORIE

= 0,1, 2,3, ... 

• Formule de calcul prescurtat:

Fie P(n) o propoziție matematică, n  , n  n0 .

Varianta a II-a a inducției matematice:

Fie P(n) o propoziție matematică, n  , n  n0 .

• Probleme de numărare: Fie A și B mulțimi finite.

Modalități de a arăta că un șir este monoton:

1) Formula termenului general: an = a1 + (n − 1)r .

• Funcții egale: Dacă f : A → B și g : C → D , atunci f = g dacă A = C, B = D și f ( x) = g ( x), x  A .

Compunerea funcțiilor: Fie funcțiile f : A → B și g : B → C .

Obs. : 1.Compunerea funcțiilor este asociativă, adică ( f g ) h = f ( g h) .

3) Monotonia funcției de gradul I:

Semnul funcției de gradul I:

1) Ec. de gr. al II-lea ale cărei rădăcini sunt x1 și x2 , este: x2 − S  x + P = 0 , unde S = x1 + x2 și P = x1  x2 .

Funcția de gradul al II-lea:

Definiție: Funcția f : → , f ( x) = ax 2 + bx + c, a, b, c  , a  0 se numește funcție de gradul al II-lea.

Graficul funcției de gradul al II-lea:

Intervale de monotonie și puncte de extrem:

Semnul funcției de gradul al II-lea:

• Orice vector este caracterizat de : direcție, sens, modul(lungime).

- diferența a doi vectori: AB − CD = AB + DC .

cercului circumscris triunghiului, atunci: OH = OA + OB + OC .

• Vectori în planul xOy (sau O, i , j ):

Dacă A( xA , y A ) și B( xB , yB ) sunt două puncte oarecare din plan, atunci: AB = ( xB − xA )  i + ( yB − yA )  j

iar lungimea vectorului AB este AB = ( xB − xA )2 + ( yB − y A )2 .

Funcții trigonometrice: sin

sin( x + 2 ) = sin x sin( x + 2k ) = sin x

Cadranul I Cadranul II Cadranul III Cadranul IV

APLICAȚII ALE TRIGONOMETRIEI ÎN GEOMETRIE:

1) Teorema cosinusului: a2 = b2 + c2 − 2bc  cos A

Analog: b2 = a2 + c2 − 2ac  cos B și c2 = b2 + a2 − 2ba  cos C

3) Formule pentru aria unui triunghi:

- Ordonarea puterilor: - Pentru a  1 avem a x  a y  x  y

• Logaritmul unui număr real pozitiv: Fie a  0, a  1 și x  0 .

A. Forma algebrică a numerelor complexe

Mulțimea = a + b  i / a, b  , i 2 = −1 este mulțimea numerelor complexe.

z = a + b  i, a, b  , este forma algebrică a numărului complex z.

a = Re( z) se numește partea reală a numărului complex z.

Numărul complex z = a − b  i se numește cojugatul numărului complex z = a + b  i .

3.Modulul unui număr complex: Fie z = a + b  i  .

Modulul numărului complex z este numărul real pozitiv z = a2 + b2 .

6.Rezolvarea ecuației de gradul al doilea:

- Ecuația a  x 2 + b  x + c = 0, a, b, c  , a  0 cu  = b2 − 4ac  0 are două

- Ecuația a  x 2 + b  x + c = 0, a, b, c  , a  0 cu  = b2 − 4ac  are rădăcinile

7.Relațiile lui Viete: Fie ecuația a  z 2 + b  z + c = 0, a, b, c  , a  0 cu rădăcinile z1 și z 2 .

M=imaginea geometrică a lui z.

Dacă M1 ( z1 ) și M 2 ( z2 ) sunt două puncte în plan, atunci lungimea segmentului M1M 2

B. Forma trigonometrică a numerelor complexe:

Deci z = a + b  i = r  cos  + r  i  sin  , adică:

Proprietăți: Fie z1 = r1 (cos 1 + i sin 1 ) și z2 = r2 (cos  2 + i sin  2 ) . Atunci:

Funcția f este injectivă Funcția g este injectivă Funcția h nu este injectivă

Obs: Pentru a arăta că funcția f : A → B nu este injectivă, arătăm că există x1 , x2  A cu x1  x2 ,

Funcția f este surjectivă Funcția g este surjectivă Funcția h nu este surjectivă

Obs: 1)Dacă f : A → B este surjectivă și card ( A) = n, card (B) = m, atunci n  m .

3)Compunerea de funcții surjective este o funcție surjectivă.

• Funcția f este și injectivă și surjectivă.

1.Funcția putere cu exponent natural: f: → , f ( x) = x n , n *

2.Funcția radical de ordin n:  .

1)Funcția f : 0,  ) → 0,  ) , f ( x) = x2n este inversa funcției f : 0,  ) → 0,  ) , f ( x) = 2 n x .

2)Funcția f : → , f ( x) = x 2 n+1 este inversa funcției f : → , f ( x) = 2 n +1 x .

Metoda de rezolvare: ecuația este echivalentă cu f ( x) = g ( x) .

Metoda de rezolvare: substituim a f ( x ) = t .