Marius Burtea Georgeta Burtea

MATEMATICĂ
Manual pentru clasa a XI-a

Trunchi comun
+
curriculum diferenţiat
 „Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4446
din 19.06.2006 în urma evaluării calitative organizate de către Consiliul Naţional pentru
Evaluarea şi Difuzarea Manualelor şi este realizat în conformitate cu programa analitică
aprobată prin Ordin al ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3252 din 13.02.2006“

Copertă: Giorgian Gînguţ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BURTEA, MARIUS
Matematică: manual pentru clasa a XI-a M1/Marius Burtea, Georgeta Burtea. –
Piteşti: Carminis Educaţional, 2006
ISBN (10) 973-7826-67-1; ISBN (13) 978-973-7826-67-1

I. Burtea, Georgeta

51(075.35)

© Toate drepturile aparţin Editurii CARMINIS

Referenţi: Prof. Univ. Dr. Stere Ianuş, Universitatea Bucureşti, Facultatea de

Matematică
Prof. Gr. I Georgică Marineci, Colegiul Naţional „I. C. Brătianu“, Piteşti

Redactor: Carmen Joldescu

Tehnoredactori: Alina Pieptea, Minodora Suditu
Corectură: Marius Burtea, Georgeta Burtea
Tehnoredactare computerizată: Editura CARMINIS

Tiparul executat la S.C. TIPARG S.A. Piteşti

Comenzile se primesc la
tel./fax: 0248/253022, 252467 sau pe adresa: Editura CARMINIS
str. Exerciţiu, bl. D 22, sc. B, ap. 1, cod 110242, Piteşti, jud. Argeş
www.carminis.ro
e-mail: editura_carminis@yahoo.com

ISBN (10) 973-7826-67-1 ; ISBN (13) 978-973-7826-67-1

2
 PREFAŢĂ

Manualul se adresează elevilor clasei a XI-a de la următoarele filiere:

– filiera teoretică, profilul real, specializarea matematică-informatică
(trunchi comun şi curriculum diferenţiat) – 4 ore/săptămână;
– filiera vocaţională, profil militar MApN, specializarea matematică-
informatică (curriculum diferenţiat) – 4 ore/săptămână.
Acesta este conceput pe baza noului curriculum elaborat pentru
clasa a XI-a, orientat pe formarea de competenţe, valori şi aptitudini
dobândite de elevi în actul învăţării, elemente care vor da acestora
posibilitatea să perceapă mai uşor diversele dimensiuni ale realităţii
cotidiene şi să aplice metodele matematice în cele mai diverse domenii.
Manualul este alcătuit din două părţi distincte, conform programei
şcolare.
Partea întâi, Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare,
cuprinde capitolele Permutări, Matrice, Determinanţi şi Sisteme de ecuaţii
liniare. Partea a doua, intitulată Elemente de analiză matematică, continuă
pe un plan superior studiul funcţiilor reale de variabilă reală, pornind de la
proprietăţile generale studiate şi adăugând noi elemente specifice. Acest
studiu se realizează în capitolele Limite de funcţii, Continuitate, Derivabilitate
şi Reprezentarea grafică a funcţiilor.
Partea teoretică a manualului este redată într-o manieră directă,
definind noile noţiuni şi apoi prezentând aplicaţiile care le impun, sau se
porneşte de la unele situaţii-problemă care motivează introducerea şi
aprofundarea diferitelor noţiuni. Lectura grafică este deseori folosită pentru
intuirea sau ilustrarea proprietăţilor unor funcţii particulare sau clase de
funcţii ce urmează a fi studiate. Demonstraţiile teoremelor sunt realizate
într-o manieră cât mai accesibilă elevului. Pentru unele teoreme mai
complexe nu s-au dat demonstraţiile, dar s-a indicat prin simbolul [.]
bibliografia adecvată pentru studiul individual.
Partea aplicativă a manualului este constituită din:
• exerciţii şi probleme rezolvate (se explică şi se exemplifică modul de
aplicare a noilor noţiuni, se dau sugestii de rezolvare prin diferite metode şi
procedee);
• teste de evaluare plasate după grupuri de teme sau la sfârşit de capitol;
• seturi de exerciţii şi probleme propuse.
Exerciţiile şi problemele propuse sunt structurate în trei categorii:
a) Exerciţii şi probleme pentru exersarea noţiunilor de bază dintr-o
unitate didactică, notate cu litera E.

3
 b) Exerciţii şi probleme pentru aprofundarea cunoştinţelor acumulate,
notate cu litera A. Parcurgerea lor creează posibilitatea aplicării noţiunilor
învăţate în contexte variate, determină realizarea de conexiuni intra şi
extradisciplinare.
c) Exerciţii şi probleme de dezvoltare, notate cu litera D, pentru
iniţierea unui studiu mai lărgit (investigare) al unor teme, având nivel
ridicat de dificultate.
Acestea vizează aspecte mai profunde ale unor noţiuni şi pot fi folosite
pentru pregătirea olimpiadelor, pentru iniţierea unui studiu mai lărgit al
unor teme matematice, pentru referate pe baza unei bibliografii adecvate.
Ca modalităţi complementare de evaluare se mai întâlnesc:
• „Teme“, care solicită demonstrarea unor rezultate folosind metodele
întâlnite în lecţie, sau sunt aplicaţii directe ale unor modele de rezolvare şi
care pot fi parcurse în clasă, individual sau pe grupe de elevi;
• „Temele de proiect“, care au scopul de a stimula pe elevi în studiul
matematicii, în dezvoltarea creativităţii şi capacităţii de investigare,
deschizând trasee individuale sau colective de studiu şi învăţare;
• „Teste de evaluare finală“, conţinând seturi de probleme care urmă-
resc verificarea cunoştinţelor acumulate de-a lungul anului şcolar.
De asemenea, secvenţele „Teme“ care apar în cadrul problemelor
rezolvate şi „Teme de proiect“ au şi scopul de a da elevilor posibilitatea să
comunice în realizarea sarcinilor didactice primite.
Manualul se încheie cu Răspunsuri şi indicaţii de rezolvare pentru un
număr semnificativ de probleme propuse.

Autorii

4
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • I. PERMUTĂRI

ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL

ŞI SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
CAPITOLUL I. PERMUTÃRI
1 NO IUNEA DE PERMUTARE
În clasa a X-a s-a definit noţiunea de mulţime finită ordonată şi s-a deter-
minat numărul de funcţii bijective f : A  B, unde A şi B sunt mulţimi finite.
Fie A  a1 , a2 , ..., an  o mulţime finită cu n ele-  NE REAMINTIM!
mente, n  N* . Fie A  a1 , a2 , , an 
şi f : 1, 2, , n  A
 DEFINI IE funcţie bijectivă.
 Se numeşte permutare a mulţimii A, oricare • Perechea  A, f  se
mulţime ordonată formată cu elementele acesteia.
numeşte mulţime finită
O permutare a mulţimii A se poate scrie sub ordonată.
forma  a i1 , a i2 , ..., a in  , unde i1 , i2 , ..., i n  1, 2, ..., n .
Fie A şi B mulţimi având
cardinalul A  n, B  m.
Se observă că această permutare este descrisă de • Numărul funcţiilor
funcţia bijectivă f : A  B, f  ak   aik , k 1, 2, ..., n , bijective de la A la B este:
0, n  m
descriere care poate fi reprezentată şi sub forma  .
următorului tablou: n !, n  m

 a1 a2 ... a k ... a n 
 .
 a i1 a i2 ... a ik ... a in 
Pe linia întâi a tabloului sunt scrise elementele mulţimii A, iar pe
linia a doua sunt scrise valorile funcţiei f, valori care sunt elementele lui A
scrise în ordinea dată de funcţia bijectivă f.
De asemenea, funcţiei f i se poate asocia funcţia bijectivă:
 : 1, 2, ..., n  1, 2, ..., n ,   k   i k , funcţie care poate fi reprezen-
1 2 ... k ... n 
tată sub forma:  .
 i1 i 2 ... i k ... i n 
În acest mod, permutarea a i1 , a i2 , ..., a in  a mulţimii A este bine
descrisă de funcţia bijectivă .
De aceea studiul permutărilor mulţimii finite A cu cardinalul A  n
se poate face studiind permutările mulţimii 1, 2, ..., n , adică a funcţiilor
bijective  : 1, 2, ..., n  1, 2, ..., n .

5
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • I. PERMUTĂRI
 DEFINI IE
 Se numeşte permutare de gradul n a mulţimii A  1, 2, ..., n orice
funcţie bijectivă  : A  A.

Mulţimea permutărilor de gradul n se notează S n , iar elementele ei se

vor nota de regulă cu literele greceşti , , , ,  ..., eventual însoţite de indici.
Se obişnuieşte ca o permutare  de gradul n să se reprezinte astfel:
 1 2 3 ... k ... n 
 .
  1   2    3  ...   k  ...   n  
Cardinalul mulţimii S n este: S n  n!.

 Exemple
 1  
a) Pentru n  1, A  1 şi S1     .
 1  
 1 2   1 2  
b) Pentru n  2, A  1, 2 şi S2   ,  .
 1 2   2 1  
 1 2 3   1 2 3   1 2 3 
c) Pentru n  3, A  1, 2, 3 şi S3   ,  ,  ,
 1 2 3   1 3 2   2 3 1 
 1 2 3   1 2 3   1 2 3  
 ,  ,   .
 2 1 3   3 1 2   3 2 1  

PERMUTĂRI DE GRADUL n PARTICULARE

 1 2 3 ... k ... n 
a) Permutarea e  S n , e    se numeşte permu-
 1 2 3 ... k ... n 
tarea identic de gradul n.
b) Permutarea ij  S n , de forma:
 1 2 3 ... i  1 i i  1 ... k ... j  1 j j  1 ... n 
ij    , care
 1 2 3 ... i  1 j i  1 ... k ... j  1 i j  1 ... n 
schimbă doar elementele i şi j între ele, celelalte rămânând neschimbate, se
numeşte transpozi ie.
Transpoziţia ij poate fi descrisă prin următoarea lege de corespon-
denţă:
i, k  j

ij  k    j, k  i .
k, k  i, k  j


6
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • I. PERMUTĂRI
 Exemplu
Pentru n  3 există transpoziţiile:
1 2 3 1 2 3  1 2 3 
12    , 13    , 23   .
2 1 3 3 2 1 1 3 2 
Se observă că 12  21 , 13  31 , 23  32 .

2 OPERA II CU PERMUTĂRI. PROPRIETĂ I

2.1. COMPUNEREA PERMUTĂRILOR DE GRADUL n
Fie ,   S n . Deoarece aceste permutări au acelaşi domeniu şi acelaşi
codomeniu, are sens operaţia de compunere a acestora, obţinându-se
funcţiile    şi    pe mulţimea A  1, 2, ..., n cu valori în mulţimea A.
Permutările  şi  fiind funcţii bijective, se obţine că funcţiile
  ,    sunt funcţii bijective, deci permutări de gradul n.
Aşadar, compunerea permut rilor ,   Sn sau produsul permut -
rilor ,   S n este permutarea    : A  A,      k       k   ,  k  A.
Compunerea de permutări    se notează mai simplu .
Operaţia care asociază oricăror două permutări ,   S n permutarea
  S n se numeşte opera ia de compunere (înmul ire) a permutărilor
de gradul n.
 1 2 ... n   1 2 ... n 
Dacă    ,     , atunci pro-
  1   2 ...   n     1   2 ...   n  
 1 2 ... n 
dusul  se scrise sub forma    .
    1      2   ...     n   

 Exemplu
1 2 3 1 2 3   Tem
Fie ,   S3 ,    ,    . Efectua i:
3 1 2 1 3 2   1 2 3 4 1 2 3 4
Să calculăm  şi . a)   ;
 4 1 3 2 3 2 1 4
Avem:
 1 2 3 4 1 2 3 4
 1 2 3  1 2 3   1 2 3  b)   ;
        1   1 4 2 3  1 2 3 4

 3 1 2  1 3 2             3  
 2  
1 2 3 4  1 2 3 4
c)   .
 1 2 3  1 2 3  1 2 3 4  4 3 2 1
  .
  1    3    2    3 2 1 

7
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • I. PERMUTĂRI

1 2 3  1 2 3   1 2 3   1 2 3  1 2 3 
        1   2   3     3  1  2    .
1 3 2  3 1 2                2 1 3
Se observă că   .

2.2. PROPRIETĂŢI ALE COMPUNERII PERMUTĂRILOR DE GRADUL n

 P1. Proprietatea de asociativitate
Compunerea permutărilor de gradul n este operaţie asociativă:
 , ,   Sn           .
Această proprietate rezultă din faptul că operaţia de compunere a
funcţiilor este asociativă.
 P2. Proprietatea elementului neutru
Permutarea identică de gradul n, e  S n , este element neutru
pentru operaţia de compunere a permutărilor de gradul n:
   S n , au loc egalităţile e  e  .
 P3. Orice permutare de gradul n are invers .
   S n ,   1  S n astfel încât  1   1  e.
Permutarea 1 se numeşte inversa permut rii .
Pentru determinarea inversei permutării
 1 2 ... k ... n 
  se au în vedere corespondenţele
  1   2 ...   k  ...   n  
  1   2 ...   k  ...   n  
k    k  şi   k   k. Aşadar, 1  
 1
,
 1 2 ... k ... n 
după care se ordonează prima linie.
 Exemplu
1 2 3 4 5
Fie permutarea de gradul 5,    .
4 5 1 3 2
4 5 1 3 2
Inversa permutării  este permutarea 1    , care după ordo-
1 2 3 4 5
1 2 3 4 5 
narea liniei întâi devine: 1   1 1
 . Se verifică uşor că      e.
3 5 4 1 2
 P4. Compunerea permutărilor de gradul n nu este operaţie comutativă.
Aşadar,  ,   S n astfel încât   .
 Exemplu
 1 2 3  1 2 3   1 2 3 
     .
 2 1 3  1 3 2   2 3 1 

8
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • I. PERMUTĂRI
1 2 3   1 2 3   1 2 3 
     .
1 3 2   2 1 3   3 1 2 
Se observă că   .

2.3. PUTEREA UNEI PERMUTĂRI DE GRADUL n

Fie   S n . Notăm 0  e, 1  , 2  .
Pentru n  N* se defineşte n  n 1  .

 PROPOZIŢIE
Fie   S n . Au loc relaţiile:
a) m  n  m  n ,  m, n  N;
b)  m   mn ,  m, n  N.
n

Demonstra ia se face folosind asociativitatea opera iei de compunere (tem ).

Problemă rezolvată
1 2 3 4
 Fie   S4 ,     . Să se calculeze  ,  ,  ,  .
2 3 4 103

4 3 1 2
Soluţie
 Tem
1 2 3 4 1 2 3 4 Calcula i:
Avem: 2        
4 3 1 24 3 1 2 91
1 2 3
a)   ;
1 2 3 4 1 3 2
 . 100
2 1 4 3  1 2 3 4
b)   ;
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4  3 4 1 2
3   2      .  1 2 3 4 5
45

2 1 4 34 3 1 2 3 4 2 1  c)   .
 3 1 5 4 2
1 2 3 4  1 2 3 4
 4  3     
3 4 2 1 4 3 1 2
1 2 3 4 
   e.
1 2 3 4 
103  4253  425 3   4  3  e3  3 .
25

2.4. PROPRIETĂŢI ALE TRANSPOZIŢIILOR

P1. Fie ij  S n o transpoziţie. Au loc relaţiile:
a) ij   ji ; b) 2ij  e; c) ij1  ij .

9
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • I. PERMUTĂRI
Demonstraţie
a) Se foloseşte definiţia transpoziţiei.
b)  ij   ji   i   ij  j  i;  ij  ij   j  ij  i   j.
Pentru k  i, k  j avem  ij  ij   k   ij  ij  k    ij  k   k.
Aşadar 2ij  e.
c) În egalitatea ij  ij  e, compunând cu ij1 se obţine ij  ij1 . 

 CONSECINŢĂ
n  n  1
Numărul tuturor transpoziţiilor de gradul n este C2n  .
2
Demonstraţie  NE REAMINTIM!
Într-adevăr, din proprietatea a) rezultă că n!
numărul tuturor transpoziţiilor de grad n este egal • Cnk  ;
 k  ! k!
n 
cu numărul submulţimilor i, j ale mulţimii n!
• Ank  ;
1, 2, ..., n , număr egal cu C .  2
n
  k !
n
Ank
P2. Orice permutare de gradul n se scrie ca produs • Cnk  .
Pk
de transpoziţii. Această scriere nu este unică.

Exerciţiu rezolvat
 Să se scrie ca produs de transpoziţii permutarea de gradul 4:
1 2 3 4
 .
3 4 2 1
Soluţie
Se observă că  1  3, adică  1  1. Pentru a schimba 3 cu 1 se
consideră transpoziţia 13 şi se face compunerea:
 1 2 3 4   1 2 3 4  1 2 3 4 
13        1 . Deoarece 1  2   4,
 3 2 1 4   3 4 2 1  1 4 2 3 
adică 1  2   2 pentru a schimba 4 cu 2 se alege transpoziţia 42 şi se efec-
1 2 3 4  1 2 3 4  1 2 3 4 
tuează compunerea: 42 1       43 .
1 4 3 2  1 4 2 3  1 2 4 3 
Aşadar, 43  42 1  42 13 . Compunând la stânga cu 42
1
 42 şi apoi
1
cu 13  13 se obţine   13 42 43 .
O altă descompunere se obţine considerând transpoziţia 14 şi
1 2 3 4 
efectuând 14     1 . Apoi se consideră transpoziţia 23 şi se
1 4 2 3 

10
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • I. PERMUTĂRI
efectuează 1 23  43 . Aşadar 43  123  1423 . Compunând la dreapta cu
23
1
 23 şi apoi cu 14
1
 14 se obţine   43 23 14 .

INVERSIUNILE UNEI PERMUTĂRI

3 SEMNUL UNEI PERMUTĂRI
Fie   S n şi i, j  1, 2, ..., n , i  j.
 DEFINI IE
 Perechea  i, j se numeşte inversiune a permutării  dacă   i     j .
Numărul inversiunilor permutării  se notează m    .

 Exemplu
1 2 3 4 5
Fie   S5 ,    .
4 3 5 1 2
Inversiunile acestei permutări sunt perechile 1, 2  , 1, 4  , 1, 5  ,  2, 4  ,  2, 5  ,
3, 4  , 3, 5  . Aşadar m     7.

 OBSERVA II
1. Permutarea identică e are m  e   0.
1 2 3 ... n  1 n 
2. Permutarea     are m    1  2  ...   n  1 
 n n  1 n  2 ... 2 1
n  n  1
  C2n .
2
3. În general are loc relaţia 0  m     C2n ,    S n .

 DEFINI II
m
 Se numeşte semnul (signatura) permutării , numărul       1 .
 Permutarea  se numeşte permutare par dacă      1.
 Permutarea  se numeşte permutare impar dacă      1.

 PROPOZIŢIA 1
Orice transpoziţie este permutare impară.
Demonstraţie
Fie transpoziţia ij  S n . Pentru i  k  j, inversiunile acestei transpo-
ziţii sunt toate perechile  i, k  şi  k, j la care se adaugă perechea  i, j .

11
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • I. PERMUTĂRI

Avem m  ij   2  j  i  1   1  2  j  i   1. Aşadar,   ij    1

2 j i  1
 1 şi, ca
urmare, ij este permutare impară. 

 PROPOZIŢIA 2
  j    i 
Fie n  N* şi   S n . Atunci       . (1)
1 i  j n ji
Demonstraţie
Produsul din relaţia (1) are C2n factori. Dacă   j  k şi   i   l,
atunci k  l (  este funcţie bijectivă). Pentru k  l, factorul  j  i  k  l
se simplifică cu factorul  k  l  de la numitor, obţinându-se 1.
Pentru k  l, prin simplificare, se obţine –1, iar perechea  i, j este
inversiune.
  j    i  m 
După toate simplificările se obţine    1   . 
1 i  j n j i

 Exemplu
1 2 3
Fie    .
3 1 2
  j    i  1  3 2  3 2  1 m 
Avem    1 1   1   1
2
    1.
1i  j3 ji 2 1 3 1 3  2
Aşadar  este permutare pară.
Signatura compunerii a două permutări se poate calcula folosind
următorul rezultat.

 PROPOZIŢIA 3
Dacă ,   S n atunci              .
Demonstraţie
Folosind Propoziţia 2 avem:
    j       i       j       i     j    i 
          
1 i  j  n ji 1 i  j  n   j    i  1 i  j  n ji
          , ceea ce justifică enunţul. 

 Tem
1. Fie ,   Sn . S se demonstreze c :
a)  este permutare par   i  au acela i semn;
b)  este permutare impar   i  au semne diferite.
2. S se stabileasc semnul permut rilor  i  1 .

12
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • I. PERMUTĂRI

 PROPOZIŢIA 4
Fie A n mulţimea tuturor permutărilor pare de gradul n. Atunci
n!
cardinalul acestei mulţimi este A n  .
2
Demonstraţie
Notăm I n  S n \ A n . Definim funcţia f : A n  I n , f       ij , unde ij
este o transpoziţie fixată. Demonstrăm că f este bijectivă. Fie ,   S n şi
f     f    . Rezultă succesiv ij  ij   ij  ij1   ij  ij1    , adică f
este injectivă.
Fie  In ,     1. Avem   ij  A n , deoarece   ij        ij    1 1
şi f  ij   ijij  . Rezultă că funcţia f este surjectivă. În concluzie, f este
bijectivă şi A n  I n . Deoarece S n  A n I n şi A n In  , rezultă egali-
n!
tatea A n  I n  . 
2
Problemă rezolvată
 Să se determine:
a) numărul permutărilor pare din mulţimea S8 ;
b) cardinalul mulţimii Sn , dacă A n  15  n  2  !.
Soluţie
S8 8!
a) Avem egalitatea A 8    20160.
2 2
n! n  n  1
b) Avem relaţia  15  n  2  !, care este echivalentă cu  15.
2 2
Se obţine n  6. Rezultă că mulţimea S6 are 6!  720 elemente.

EXERCI II I PROBLEME
EXERSARE
E1. Fie A o mul ime nevid cu n ele- 1 2 3 4
a)    ,
mente. S se determine gradul per- 2 4 3 1
mut rilor ei tiind c Sn are:
1 2 3 4
a) 24 de elemente;  ;
3 2 1 4
b) 720 de elemente;
c) 5040 de elemente. 1 2 3 4 5
b)    ,
4 3 1 5 2
E2. S se calculeze , , 2 , 2 ,    ,
3
1 2 3 4 5
 .
în cazurile: 2 5 1 3 4

13
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • I. PERMUTĂRI
1 2 3 4 5  1 2 3 4 5
E3. Fie ,   S5 ,    , c)    .
2 1 5 3 4  3 1 4 5 2
1 2 3 4 5 S se calculeze 100 , 203 , 2007 în
 .
1 2 4 5 3 fiecare caz.
a) S se verifice dac    i
 1 2 3 4
   2
  . 2 2
E6. Fie     . S se determine
 3 4 2 1
b) S se determine 1, 1,   , 11.
1

 
mul imea M  , 2 , 3 , ...,  n , ... .
1 2 3 4
E4. Fie permut rile    , E7. S se scrie transpozi iile de gradul 4,
3 4 1 2
respectiv 5.
 1 2 3 4
 .
 4 2 1 3 E8. S se determine num rul inversiu-
nilor i signatura permut rilor:
S se rezolve ecua iile x   i
 1 2 3 1 2 3 4
y   . 3  ,    ,
 2 3 1  4 2 1 3

E5. S se arate c exist k  N* pentru  1 2 3 4 5

 ,
care  k  e, în cazurile:  5 3 2 4 1
 1 2 3  1 2 3 4 1 2 3 4 5 6 7
a)     ; b)    ;  .
 3 1 2   4 3 1 2 7 5 6 1 4 3 2

APROFUNDARE
1 2 3 4 5 A3. Fie   Sn . S se arate c exist
A1. Fie permut rile:    ,
3 1 4 5 2 k  N astfel încât   e.
* k

 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
 ,    . 1 2 3 4 5
 2 5 4 3 1 5 1 2 3 4 A4. Fie   S5 ,    .
2 3 1 5 4
a) S se calculeze  ,   1  1  1 ,
S se determine  n , n  N* .
   1
.
A5. S se determine n  N* , tiind c
b) S se calculeze 2007 , 2005 , 2010 .
Sn are 45 de transpozi ii.
c) S se rezolve ecua iile x  ,
y  , z2005  20002006 . A6. Fie A n mul imea permut rilor pare
ale unei mul imi cu n elemente. S se
1 2 3 4 5 determine n, tiind c A n are cardi-
A2. Fie ,   S5 ,    ,
5 2 1 3 4 nalul:


 1 2 3 4 5  n  4 ! ; b)  n  3 ! .
. a)
 4 3 1 2 5 6! 28  4!
a) S se determine num rul de inver-
A7. Fie ,   S8 ,
siuni i signatura acestor permut ri.
b) S se rezolve ecua iile 11x  110, 1 2 3 4 5 6 7 8
 ,
5 3 6 4 i 2 1 j
301x1027   
2005
, x  x, x  x.

14
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • I. PERMUTĂRI
1 2 3 4 5 6 7 8 A11. S se determine permut rile
 . ,   Sn , în cazurile:
1 k 5 p 3 2 4 7
S se determine permut rile astfel   1   2  n
a)   ...  ;
încât  s fie impar , iar  s fie 1 2 n
par .   1   2  n
b)   ...  .
n n 1 1
 1 2 ... n 
A8. Fie ,   Sn ,    
    2 ...  n 
 1  A12. Fie ,   Sn . S se arate c :
 1 2 ... n    1   2  n
i  .    ...  .
   n    n  1  ...  1    1   2  n
tiind c m     k, s se calculeze
A13. S se rezolve ecua iile:
m   .
 1 2 3
a) x2   ;
A9. Se consider permut rile:  3 1 2
 1 2 3 4  n n  1 n  2  2n  1 2 3 4
 b) x2   ;
, 4 3 2 1
 2 4 6 8  2n 1 3  2n  1 
 1 2 3 4  n n  1 n  2  2n  1 2 3 4 5 6
 .
c) x2   .
 1 3 5 7  2n  1 2 4  2n  5 1 6 3 4 2

a) S se determine m     m    . A14. Fie num rul 5213. F când toate

permut rile cifrelor acestui num r
b) S se determine n  N* pentru i ordonând cresc tor numerele ob-
care  este permutare par , res- inute, s se precizeze ce loc ocup
pectiv  este permutare impar . în ir numerele:
a) 2135; b) 3521; c) 5213.
A10. S se scrie ca produs de transpo-
zi ii permut rile: A15. Se consider num rul natural
 1 2 3  1 2 3 4 a1a2a3a4a5  25143.
a)     ; b)  ;
 2 3 1  4 1 2 3 S se calculeze suma
1 2 3 4 5
s a   1 a   2  a   3  a   4  a   5  .
c)  . S5
5 2 1 3 4

DEZVOLTARE
D1. S se determine toate permut rile n
1
  Sn , n 3 astfel încât numerele a) este maxim (minim );
i 1 a ia  i 
1   1 , 2    2 , ..., n    n  s for- n

meze: b) a ia  i  este maxim (minim ).

i 1
a) o progresie aritmetic ;
b) o progresie geometric .
D3. Fie H Sn , H  cu proprietatea c
D2. Se dau numerele strict pozitive  ,   H    H. S se arate c :
a1  a2  ...  an . S se determine per- a) permutarea identic e  H;
mutarea   Sn pentru care suma: b) dac   H   1  H.

15
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • I. PERMUTĂRI
D4. Fie   Sn , n 3. Dac    , D5. S se studieze surjectivitatea func-
   Sn , atunci   e. iei f : S4  S4 , f     4 .

TESTE DE EVALUARE

Testul 1

 1 2 3 4  1 2 3 4
1. Fie permut rile    ,    .
3 2 4 1  4 1 3 2
a) S se determine , ,  1 ,  1 .
b) Verifica i dac are loc egalitatea   
1
 1 1 .

 1 2 3 4 5  1 2 3 4 5
2. Fie permut rile    ,    .
 3 2 4 1 5  2 5 4 3 1
a) S se calculeze  1 ,  1 , 2005 , 2006 .
b) S se rezolve ecua iile x  , x 2005  2006 .

1 2 3 4 5 6 7
3. S se determine semnul permut rii   S7 , dac  .
 6 7 3 4 5 1 2

Testul 2

 1 2 3 4  1 2 3 4
1. Fie ,   S4 ,    ,    .
 2 3 4 1   2 4 3 1
a) S se verifice dac 4  e i 3  e.
b) S se rezolve ecua iile 258x  301 , y145  98 .

2. S se rezolve în S3 sistemul de ecua ii:

 1 2 3
 x  y
 3 1 2
 .
x   1 2 3  1 2 3
  y
 2   
3 1  3 1 2
 

1 2 3 4 5 6 7 8
3. Fie   S8 ,    .
7 8 6 5 3 4 1 2
a) S se determine m    i     .
b) Câte solu ii are ecua ia x2   ?

1 2 3 4 5 6
4. S se scrie ca produs de transpozi ii permutarea    .
6 3 4 2 1 5

16
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE

CAPITOLUL II. MATRICE

TABEL MATRICEAL. MATRICE
1 MUL IMI DE MATRICE
Să considerăm următorul enunţ din domeniul economiei.
„Un depozit de materiale se aprovizionează eşalonat pe o perioadă de
4 luni cu un anumit produs după următorul plan:
– în prima lună se aprovizionează cu 100 de bucăţi, la preţul unitar de
3 000 unităţi monetare (u.m.);
– în a doua lună se aprovizionează cu 120 de bucăţi la preţul unitar de
3 500 u.m.;
– în luna a treia primeşte cu 10 bucăţi mai puţin decât în luna
precedentă, cu preţul pe unitate de produs de 3 200 u.m., iar în luna a patra
comandă o cantitate dublă faţă de prima lună plătind 3 200 u.m. pe uni-
tatea de produs.“
Pentru ţinerea unei evidenţe cât mai clare, aceste date pot fi ordonate
şi clasate în diverse moduri, astfel încât obţinerea unor informaţii legate de
acest proces de aprovizionare să se realizeze cât mai eficient.
Astfel, datele de mai sus pot fi grupate într-un tabel de forma:

Luna 1 2 3 4
Cantitate 100 120 110 200
Preţ unitar 3 000 3 500 3 200 3 200

Într-un mod mai simplificat, aceste date pot fi reorganizate într-un

tabel de forma:
 1 2 3 4 
   100 120 110 200 
 100 120 110 200  sau  .
 3 000 3 500 3 200 3 200   3 000 3 500 3 200 3 200 
 

Un astfel de tabel se numeşte tabel matriceal.

Primul tabel matriceal este format din 3 linii şi 4 coloane (este de
tipul 3 4 ), iar al doilea tabel matriceal este format din 2 linii şi 4 coloane
(este de tipul 2 4 ).
Dacă se ia în considerare numai linia care conţine cantităţile
achiziţionate lunar, se obţine un tabel de forma 100 120 110 200  numit
tabel matriceal linie.

17
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
Dacă se consideră numai datele care caracterizează fenomenul în luna
 3 
 110 
a treia se obţine un tabel de forma  110  sau   , numit tabel
 
 3 200   3 200 
 
matriceal coloan .
Aşadar, prin organizarea unor date legate de un fenomen în asemenea
tabele matriceale, se stabileşte de fapt o corespondenţă între poziţia
ocupată de un număr din tabel şi valoarea acestuia.
Poziţia numărului din tabelul matriceal este uşor de identificat printr-o
pereche ordonată de numere naturale  i, j care arată că numărul se află pe
linia i şi pe coloana j a tabelului.
Generalizarea unei astfel de corespondenţe, făcându-se abstracţie de
natura materială a datelor folosite, conduce la introducerea unei noi noţiuni
matematice.
 DEFINI IE
 Fie m, n  N* şi Nm  1, 2, ..., m , Nn  1, 2, ..., n şi C mulţimea
numerelor complexe.
Se numeşte matrice de tipul  m, n  cu elemente numere complexe, o
funcţie A : Nm Nn  C, A  i, j  a ij , i  Nm , j  Nn .
Valorile a ij  C ale funcţiei A se numesc elementele matricei A.
Matricea A se poate reprezenta sub forma unui tablou dreptunghiular
cu m linii şi n coloane, astfel:
 a11 a12 ... a1 j ... a1n 
 
 a 21 a 22 ... a 2 j ... a 2 n 
 ... ... ... ... ... ... 
A .
 a i1 a i 2 ... a ij ... a in 
 ... ... ... ... ... ... 
 
a 
 m1 a m 2 ... a mj ... a mn 
Datorită acestei reprezentări, în loc de matrice de tipul  m, n  se
poate spune matrice cu m linii i n coloane.
Elementul a ij , i  Nm , j  Nn se află la intersecţia liniei i (primul indice)
cu coloana j (al doilea indice).
Prescurtat, matricea A se notează A   a ij 1 i  m sau A   a ij m n .
1 j n

Mulţimea matricelor de tipul  m, n  cu elemente numere complexe, se no-

tează Mm,n  C  . În mulţimea Mm,n  C  se disting câteva submulţimi importante:

18
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
• M m,n  R   mulţimea matricelor de tipul  m, n  cu elemente numere
reale;
• M m,n  Q   mulţimea matricelor de tipul  m, n  cu elemente numere
raţionale;
• M m,n  Z   mulţimea matricelor de tipul  m, n  cu elemente numere
întregi.
Între aceste mulţimi de matrice există relaţiile:
M m,n  Z  M m,n  Q  Mm,n  R  Mm,n  C 

CAZURI PARTICULARE DE MATRICE:

Fie matricea A  M m,n  C  , A   a ij m n .
1. Dacă n  1, matricea A este de tipul  m, 1 şi se numeşte matrice
 a11 
 
a
coloan : A   21  .
 ... 
 
 a m1 
2. Dacă m  1, matricea A este de tipul 1, n  şi se numeşte matrice
linie: A   a11 a12 ... a1n  .
3. Dacă m  n, se obţine o matrice de tipul  n, n  şi se numeşte
matrice p tratic de ordinul n.
Aceasta are reprezentarea următoare:
 a11 a12 ... a1n 
 
 a 21 a 22 ... a 2n 
A .
 ... ... ... ... 
 
 a n1 a n 2 ... a nn 
Sistemul ordonat de elemente  a11 , a22 , ..., a nn  se numeşte diagonala
principal a matricei A, iar sistemul ordonat de elemente
 a1n , a2 n 1 , ..., a n1  se numeşte diagonala secundar a matricei A.
Suma elementelor de pe diagonala principală a matricei A se numeşte
urma matricei A şi se notează Tr  A  .
Mulţimea matricelor pătratice de ordinul n cu elemente numere
complexe se notează M n  C  .
4. Matricea de tipul  m, n  cu toate elementele egale cu zero se
numeşte matricea nul şi se notează Om, n .

19
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
EGALITATEA MATRICELOR

Fie matricele A, B  M m,n  C  , A   a ij m n , B   bij m n .

 DEFINI IE
 Matricele A şi B se numesc matrice egale, dacă a ij  bij pentru fiecare
i  1, 2, ..., m , j  1, 2, ..., n .

Problemă rezolvată
 Să se determine a, b, x, y, m  R astfel încât să aibă loc egalitatea de
 a2  5i 2b  1   1  mi 7 
matrice A  B, pentru: A   x , B   .
2  3 2  2  31 6
y x

Soluţie
Din egalitatea a11  b11 rezultă a2  5i  1  mi. Aplicând egalitatea a
două numere complexe se obţine a2  1 şi m  5, deci a  1, 1 , m  5.
Din egalitatea a12  b12 rezultă 2b  1  7 şi b  3. Egalităţile a21  b21 şi
a22  b22 conduc la relaţiile 2x  3y  31 şi 2x  2  6. Se obţine x  2 şi y  3.

 OBSERVA II
1. Folosind proprietăţile relaţiei de egalitate pe mulţimea C, relaţia de
egalitate pe mulţimea M m,n  C  are următoarele proprietăţi:
• A  A,  A  M m,n  C  (proprietatea de reflexivitate);
• dacă A  B, atunci B  A,  A, B  M m,n  C  (proprietatea de simetrie);
• dacă A  B şi B  C, atunci A  C,  A, B, C  M m,n  C  (proprietatea
de tranzitivitate).
2. Dacă matricele A, B nu sunt egale, se scrie A  B.

2 OPERA II CU MATRICE
2.1. ADUNAREA MATRICELOR
Fie matricele A, B  M m,n  C  , A   a ij m n , B   bij m n .
 DEFINI II
 Se numeşte suma matricelor A i B, matricea C   cij m n
ale cărei
elemente sunt date de egalităţile:
cij  a ij  bij , oricare ar fi i  1, 2, ..., m şi j  1, 2, ..., n .
Suma matricelor A şi B se notează A  B.

20
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
 Operaţia prin care oricăror două matrice din mulţimea M m,n  C  li se
asociază suma lor se numeşte adunarea matricelor.

 Exemple
 1 2  i   4 3  2i 
     3 1  i 
1. Dacă A  1
 2  şi B   2 3  , atunci A  B   .
   1 1 
3 5  3 5 
 2 1 0 4   1 1 2 2 
2. Dacă A    şi B  
  , atunci:
 2 5 1 3    2 2 3 4 
1 0 2 2 
AB  .
 0 3 2 1 

PROPRIETĂ I ALE ADUNĂRII MATRICELOR

P1. Adunarea matricelor este comutativ :

A  B  B  A,  A, B  M m ,n  C  .
Într-adevăr, dacă A   a ij m n , B   bij m n , atunci A  B   a ij  bij m n

şi B  A   bij  a ij m n .
Deoarece adunarea numerelor complexe este operaţie comutativă,
rezultă că a ij  bij  bij  a ij ,  i  1, 2, ..., m şi j  1, 2, ... n .
Aşadar, A  B  B  A.
P2. Adunarea matricelor este asociativ :
 A  B   C  A   B  C ,  A, B, C  M m ,n  C  .
Într-adevăr, dacă A   a ij m n , B   bij m n , C   cij m n , folosind asocia-
tivitatea operaţiei de adunare a numerelor complexe se obţine succesiv:

 A  B   C   aij  bij m n   cij m n   a ij  bij   cij   m n


 a ij   bij  cij   m n
 A  B  C .
P3. Matricea nul Om ,n este element neutru pentru adunarea
matricelor: A  Om ,n  Om ,n  A  A,  A   a ij  m n .
Într-adevăr, A  Om,n   a ij  0 m n
  a ij m n
 A   0  a ij m n
 Om,n  A.
P4. Pentru orice matrice A  M m ,n  C  exist matricea A' 
  A   a ij  m n , astfel încât A  A '  A ' A  Om ,n .
Matricea  A  se numeşte opusa matricei A.

21
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
 Exemplu
 1 2 3i  1 2 3i 
Dacă A    , atunci opusa ei este  A   .
2 5 0  2  5 0 

 OBSERVA II
 Dacă A, B  M m,n  C  , atunci suma A   B  se notează A  B şi se
numeşte diferen a matricelor A i B.
 Operaţia prin care oricăror două matrice A, B  M m,n  C  li se asociază
diferenţa lor se numeşte sc derea matricelor.
 Exemplu
 1 1  3 4  1   3 1   4   4 5 
Dacă A    şi B    , atunci A  B      .
 1 2   3 2   1  3 2   2   4 4 

2.2. ÎNMULŢIREA MATRICELOR CU SCALARI

Fie A  M m,n  C  , A   a ij m n
şi k  C.

 DEFINI II
 Se numeşte produsul dintre scalarul k i matricea A, matricea
B   bij m n
ale cărei elemente sunt date de egalităţile bij  ka ij ,
 i  1, 2, ..., m , j  1, 2, ..., n .
Produsul dintre matricea A şi scalarul k se notează kA.
 Operaţia prin care fiecărei perechi  k, A   C M m,n  C  i se asociază
matricea kA se numeşte opera ia de înmul ire a matricelor cu scalari.
 Exemplu
 1 i 2i   i 1 2 
Fie k  i şi A    . Atunci iA    .
 1  2i 0 2 2  i 0 i 2 

 RE INEM!
• Pentru a înmulţi o matrice cu un scalar, se înmulţeşte fiecare
element al matricei cu acel scalar.

PROPRIETĂ I ALE ÎNMUL IRII MATRICELOR CU SCALARI

inând seama de proprietăţile operaţiilor de adunare şi înmulţire a
numerelor complexe, se verifică următoarele proprietăţi ale înmulţirii
matricelor cu scalari:
P1. 1  A  A,  A  M m,n  C  ;

22
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
P2.    A      A,  ,   C, A  M m,n  C  ;
P3.       A  A  A,  ,   C, A  M m,n  C  ;
P4.    A  B   A  B,    C, A, B  M m,n  C  ;
P5.   A  Om,n    0 sau A  Om,n .

2.3. ÎNMULŢIREA MATRICELOR

Fie matricea A   a ij m n
şi matricea B   bij n p .

 DEFINI IE
 Se numeşte produsul matricelor A, B (în această ordine), matricea
C   cij m p
ale cărei elemente sunt date de egalităţile:
n
cik  a i1  b1k  a i2  b2k    a in  b nk  a ij b jk , i  1, 2,  , m ,
j1

k  1, 2,  , p .
Produsul matricelor A şi B se notează A  B sau AB.
Operaţia prin care fiecărei perechi de matrice  A, B  Mm, n  C Mn, p  C
i se asociază matricea AB  Mm, p  C  se numeşte înmul irea matricelor.

 OBSERVA II I PRECIZĂRI
1. Elementul cik al matricei produs AB se obţine ca sumă a produselor
dintre elementele liniei „i“ a matricei A cu elementele corespunzătoare
din coloana „k“ a matricei B.
Această corespondenţă este indicată de diagrama următoare:
 ... b1k ... 
 ... ... ... ...     
   ... b2k ...   
 ai1 ai2 ... ain       ... cik  ai1 b1k  ai2 b2k  ...  ain bnk ... 
   ... ... ...   
 ... ... ... ...  
... b ...   
 nk 
Regula de înmulţire a două matrice se denumeşte pe scurt regula de
înmul ire a liniilor cu coloanele sau regula linie-coloan .
2. • Produsul AB are sens dacă numărul de coloane ale matricei A este egal
cu numărul de linii ale matricei B.
• Dacă A  M m,n  C  , B  M n,p  C  , atunci AB  M m,p  C  .
3. • Dacă A  M m,n  C  , B  M n,m  C  , atunci au sens produsele AB şi BA.

23
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
• Dacă A, B  M n  C  , atunci înmulţirea matricelor este peste tot
definită (are sens atât AB cât şi BA).
4. În general AB  BA (înmulţirea matricelor nu este operaţie comutativă).

 Exemplu
4 1 
 1 2 1   
Fie A     M 2,3  R  şi B   1 0   M 3,2  R  .
 3 0 2   3 3 
 
Se observă că numărul de coloane ale matricei A este egal cu numărul de linii
ale matricei B. Aşadar, se poate calcula matricea produs AB   cij 2 2 cu următoa-
rele elemente:
c11  a11 b11  a12 b21  a13 b31  1  4  2   1   1   3  1
c12  a11  b12  a12 b22  a13 b32  1  1  2  0   1   3   4
c21  a21  b11  a22  b21  a23  b31  3  4  0   1   2   3  6
c22  a21 b12  a22  b22  a23  b32  3  1  0  0   2    3   9
 1 4 
Se obţine matricea AB     M2  R  .
 6 9
Pentru matricele A, B se poate efectua totodată şi produsul BA  M 3  R  ,
 7 8 6 
 
egal cu BA   1 2 1  .
 6 6 3 
 
Se observă că AB  BA, ceea ce justifică faptul că înmulţirea matricelor nu
este comutativă.

PROPRIETĂ I ALE ÎNMUL IRII MATRICELOR

 TEOREMA 1
Înmulţirea matricelor este asociativ : dacă A  M m,n  C  , B  M n,p  C 
şi C  M p,q  C  , atunci are loc egalitatea  A  B   C  A   B  C  .
Demonstraţie
Fie A   a ij m n , B   b jk n p
şi C   ckl p q .
Notăm A  B   d ik m p
şi  A  B   C   e il m q .
n p p
 n
 p n
Atunci d ik  a ij b jk şi eil  d ik ckl   aijb jk  ckl  aijb jk ckl . (1)
j1 k 1 k 1  j1  k 1 j1

24
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
p
Să notăm B  C   u jl n q şi A   B  C    v il m q . Avem u jl  b jk  ckl şi
k 1
n
 pn
 n p p n
v il  a ij u jl  b c
jk kl   a ij  a b c
ij jk kl  a ij b jk c kl . (2)
j 1 j 1  k 1  j 1 k 1 k 1 j 1

Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că eil  v il pentru oricare i  1, 2, ..., m
şi l 1, 2, ..., q . În concluzie  A  B  C  A   B  C şi teorema este demonstrată. 

 TEOREMA 2
Înmulţirea matricelor este distributiv faţă de adunarea matricelor:
a) A   B  C   A  B  A  C,  A  M m,n  C  şi B, C  M n,p  C 
(distributivitatea la stânga a înmul irii fa de adunare);
b)  B  C   A  B  A  C  A,  B, C  M m,n  C  şi A  M n,p  C 
(distributivitatea la dreapta a înmul irii fa de adunare).
Demonstraţie
a) Fie A   a ij m n , B   b jk n p şi C   c jk n p .
Notăm A   B  C    d ik m p , A  B   u ik m p
şi A  C   v ik m p .
n n n
Avem d ik  a ij  b jk  c jk   a ij b jk  a ijc jk  u ik  v ik , pentru orice
j1 j1 j1

i  1, 2, ..., m şi k  1, 2, ..., p . Aşadar, A   B  C   A  B  A  C.

Analog se demonstrează egalitatea b). 

 TEOREMA 3
Fie M n  C  mulţimea matricelor pătratice de ordinul n, n  N* . Atunci
există o matrice I n  M n  C  astfel încât:
A  In  In  A  A,  A  Mn  C  .
Demonstraţie
1, dacă i  j
Considerăm matricea I n   d ij n n , d ij   ,
0, dacă i  j
 1 0 0 ... 0 
 
 0 1 0 ... 0 
deci I n   0 0 1 ... 0  .
 
 ... ... ... ... ... 
 0 0 0 ... 1 
 
Fie matricea A   a ij n n şi A  I n   bij n n .

25
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
Atunci bij  a i1d1 j  a i2d 2 j  ...  a ijd jj  ...  a in d nj  a ij ,  i, j  1, 2, ..., n .
Aşadar A  I n  A.
Analog se arată că I n  A  A şi teorema este demonstrată. 
Matricea I n  M n  C  cu proprietatea că A  In  In  A  A,  A  Mn  C 
se numeşte matrice unitate sau matrice identic de ordinul n.
1 0
Astfel, matricea unitate de ordinul 2 este I2    , matricea
0 1
1 0 0
unitate de ordinul 3 este I 3   0 1 0  .
 
0 0 1
 
Teorema 3 arată că matricea unitate I n este element neutru pentru
înmulţirea matricelor pe mulţimea M n  C  .
Legătura dintre înmulţirea matricelor şi înmulţirea cu scalari a
matricelor este dată de următoarea egalitate:
a  AB  =  aA  B = A  aB  ,  A  M m,n  C  , B  M n,p  C  şi a  C.

2.4. PUTEREA UNEI MATRICE PĂTRATICE

Proprietatea de asociativitate a înmulţirii matricelor pătratice
permite definirea puterii cu exponent natural a unei matrice pătratice.
Fie A  M n  C  . Definim A 0  I n , A1  A, A 2  A  A. Pentru n  N* se
defineşte puterea n a matricei A prin A n  A n 1  A.
 Exemplu
 1 1 
Dacă A    , atunci:
2 1 
 1 1   1 1   1 2 
A2  A  A     ,
 2 1   2 1   4 1 
 1 2   1 1   5 1 
A3  A 2  A      ;
 4 1   2 1   2 5 
 5 1   1 1   7 4 
A 4  A3  A     .
 2 5   2 1   8 7 
Reguli de calcul
Fie A, B  M n  C  şi k, p  N. Atunci au loc egalităţile:
a) Ak  Ap  Ak p ; b)  Ak   Akp   A p  ; c)  A  B   A2  AB  BA  B2 .
p k 2

Verificarea acestor egalit i se face folosind propriet ile de asociativitate a

înmul irii matricelor i distributivitatea înmul irii fa de adunare.

26
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
Exerciţiu rezolvat
 1 1 
 Fie A    . Să se calculeze A şi A .
5 8

2 1 
Soluţie
Din exemplul de mai sus se cunosc matricele A 2 , A3 , A 4 . Pentru A5 se
 1 2   5 1   1 11 
poate folosi regula A5  A 2  A3      , iar pentru
 4 1   2 5   22 1 
 7 4   7 4   17 56 
A8 se poate folosi regula A 8   A 4   
2
  .
 8 7   8 7   112 17 

Fie A, B  M n  C  , n 2, astfel încât AB  BA. Atunci:

a) A  B  B  A ,  m, p  N* ;
m p p m

p
b)  A  B  
p
Cip A piBi ,  p  N* .
i 0

(Formula binomului lui Newton pentru matrice)

 Tem de proiect
Verificarea regulilor de calcul 1 i 2.

Probleme rezolvate
a b
 1. Fie A     M2  C  . Să se veri-
 c d
fice egalitatea: William Rowan
A2   a  d   A   ad  bc   I2  O2 . HAMILTON
(1805-1865)
(Relaţia Hamilton-Cayley) matematician, astronom
Soluţie şi mecanician irlandez
Avem (englez)
A expus teoria fundamentală a
 a b   a b   a2  bc ab  bd  numerelor complexe, a evidenţiat
A2     2 
.
 c d   c d   ac  cd bc  d  principiile de comutativitate, asocia-
tivitate, distributivitate. A dezvoltat
Atunci A 2   a  d  A   ad  bc  I2  teoria numerelor hipercomplexe
 a2  bc ab  bd    a  d  a a  d b   lărgind noţiunea de număr. A ela-
 2 
   borat teoria cuaternionilor.
 ac  cd bc  d    a  d  c  a  d  d  Contribuţii importante în optica
geometrică punând bazele opticii
 ad  bc 0  0 0 matematice.
    O2 .
 0 ad  bc   0 0 

 2 1 
 2. Fie matricea A    . Să se calculeze A , n  N .
n *

 1 0 

27
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
Soluţie
Metoda I: Utilizarea induc iei matematice
 2 1   2 1   3 2 
Calculăm A2  A  A     .
 1 0   1 0   2 1 
 3 2   2 1   4 3 
A3  A 2  A     .
 2 1   1 0   3 2 
 4 3   2 1   5 4 
A 4  A3  A     .
 3 2   1 0   4 3 
n 1 n 
Se observă că A n    , n  N . Pentru n  1 egalitatea
*

 n   n  1  
k 1 k 
este adevărată. Presupunem că A k    şi demonstrăm că
 k   k  1 
k  2  k  1 
A k 1   .
k 1 k 
k 1 k   2 1   k  2  k  1 
Avem A k 1  A k  A      , ceea
 k   k  1    1 0  k 1 k 
ce trebuia demonstrat.
n 1 n 
Aşadar, A n   ,  n N .
*

 n   n  1  

Metoda a II-a: Utilizarea formulei binomului lui Newton

1 1 
Matricea A se scrie sub forma A  I2  B, B    . Deoarece I2B  BI2 ,
1 1 
n
atunci An   I2  B 
n
CknBk . Dar B2  O2 şi rezultă că Bp  O2 ,  p 2.
k 0

n 1 n   Tem
Aşadar, A n  C0n I2  C1n B  I2  nB   . Calcula i:
 n   n  1  n
 3 4
a)   ;
 1 1 
Metoda a III-a: Utilizarea rela iei Hamilton-Cayley 100
Pentru matricea A, relaţia Hamilton-Cayley se  2 9 
b)   .
scrie: A2  2A  I2  O2 .  1 4 

Rezultă că A2  2A  I2 . Avem A3  A2  A  2A 2  A  3A  2I2 . Analog

se obţine A4  4A  3I2 . Folosind metoda inducţiei matematice se demon-
strează că A n  nA   n  1 I2 .

28
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE

 2 1   n  1 0  n 1 n 
Aşadar A n  n     n .
1 0   0 n  1    n  1 

2 3
 3. Să se determine A  M 2  C  dacă A 2  A   .
0 2
Soluţie
2 3 2 3
Din relaţia dată se obţine că A 3  A 2  A    şi A  A  
3 2
  A,
0 2  0 2
2 3 2 3
deci A    A. (1)
0 2 0 2
a b
Dacă A    din relaţia (1) se obţine:
c d
 2a 3a  2b   2a  3c 2b  3d 
   şi c  0, a  d.
 2c 3c  2d   2c 2d 
a b
Aşadar, A    , iar din egalitatea dată rezultă că:
0 a
 a2  a 2ab  b   2 3 
   cu soluţiile a  1, b  1 şi a  2, b  1. Se
 0 a2  a   0 2 
1 1  2 1 
obţine A    şi A   .
0 1  0 2 

APLICA II ÎN TEORIA GRAFURILOR

Fie G   X, U  un graf cu n vârfuri, X  x1 , x 2 , ..., x n  , n 1 şi
A   a ij n n
matricea boolean (de adiacen ) asociată acestuia.
Matricea A indică numărul drumurilor de lungime 1 dintre două
vârfuri x i , x j . Dacă a ij  1, atunci există un drum de lungime 1 de la x i la
x j , iar dacă a ij  0, nu există un asemenea drum.
Pentru determinarea numărului drumurilor de lungime 2, 3, ..., n se
folosesc puterile A 2 , A3 , ..., A n ale matricei A.
Fie A k puterea k a matricei A, A k   bij n m :
• dacă bij  0, atunci nu există nici un drum de lungime k de la vârful
x i la vârful x j ;
• dacă bij  0, atunci există un drum de lungime k de la x i la x j ;
• dacă bij  p, atunci există p drumuri de lungime k de la x i la x j .

29
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
Problemă rezolvată
 Fie G un graf sub formă sagitală ca în figura
1. Să se determine drumurile de lungime 2 şi 3 de 1
la vârful 1 la celelalte vârfuri.
Soluţie 2
Matricea booleană asociată grafului este
0 1 0 1 4
 
1 0 1 0  iar puterile de ordin 2 şi 3 sunt:
A ,
1 0 0 1 3 Figura 1
 
0 1 0 0 
1 1 1 0 2 1 1 2
   
1 1 0 2 1 3 1 1
A 
2
, A 
3
.
0 2 0 1   2 1 2 0
 1 0 1 0 
  1 1 0 
2 
 
Rezultă că există un singur drum de lungime 2 de la vârful 1 la vârful 2,
respectiv la vârful 3 şi nici un drum de lungime 2 de la vârful 1 la vârful 4.
Aceste drumuri sunt d1,2  1, 4, 2  , d1,3  1, 2, 3  . Citind matricea A3 se
deduce că există un singur drum de lungime 3 de la vârful 1 la vârful 2,
respectiv la vârful 3 şi două drumuri de la vârful 1 la vârful 4. Acestea sunt
d1,2  1, 2, 1, 2  , d1,3  1, 4, 2, 3  , d1,4  1, 2, 3, 4  , d1,4
'
 1, 2, 1, 4  .
 Tem
S se determine drumurile de lungime 2 i 3 de la vârfurile 2, 3, 4 la celelalte
vârfuri ale grafului din figura 1.

2.5. TRANSPUSA UNEI MATRICE

 DEFINI II
 Fie matricea A  a ij   m n
. Se numeşte transpusa matricei A, matricea
t
A   bkl n m , unde bkl  alk , pentru oricare k  1, 2, ..., n şi l  1, 2, ..., m .
 Operaţia prin care fiecărei matrice A  M m,n  C  i se asociază matricea
transpusă t
A  M n,m  C  se numeşte opera ia de transpunere a
matricelor.
 OBSERVA II
1. Matricea transpusă t A se obţine din matricea A prin schimbarea liniilor
în coloane şi a coloanelor în linii.
2. Dacă A  M n  C  , atunci t A  M n  C  şi Tr  A   Tr  t A  , unde Tr  A 
este urma matricei A.

30
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
Problemă rezolvată
 2 1 
1 2 3  
 Se dau matricele A    şi B   3 1  .
0 1 1 4 3 
 
a) Să se calculeze transpusele matricelor A, B, AB şi BA.
b) Să se calculeze matricele t A  tB, tB  t A şi să se compare cu matri-
 BA  ,  AB  .
t t
cele respectiv
Soluţie
1 0
   2 3 4  20 10   20 7 
 AB   
t
a) A   2 1  , tB  
t
 , AB   , ,
3 1  1 1 3  7 4  10 4 
 
2 3 5  2 3 4 
  t  
BA   3 7 10  ,  BA    3 7 11  .
t
 AB   t B tA
 4 11 15   5 10 15 
   
1 0 2 3 4 
  2 3 4   t
b) A  B   2 1       3 7 11    BA  .
t t

 3 1   1 1 3  
   5 10 15 
1 0
 2 3 4    20 7  t
B A   2 1      AB  .
t t

 1 1 3   3 1   10 4 


PROPRIETĂ I ALE OPERA IEI DE TRANSPUNERE

Folosind definiţia transpusei unei matrice şi operaţiile cu matrice se

verifică următoarele proprietăţi:

 P1. Pentru oricare matrice A  M m,n  C  ,  A   A.

t t

 P2. Dacă A, B  M m,n  C  , atunci:

 A  B   t A  tB;
t
a)
 aA   a  t A, a  C.
t
b)

 P3. Dacă A  M m,n  C  şi B  M n,p  C  , atunci  AB  

t t
B  t A.

31
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE

EXERCI II I PROBLEME
EXERSARE
E1. Se dau matricele:  4x  2 p! 
 1 3 i3  c)  
 lg  y  1 C2 
   1 2 1   z
A   7 8 2  , B   ,
   4 8  3   1  3  2x  1 60 
 0 4 0, 2  2  O .
  1
z  1, 5 
2

 14   2 
  1 
C    28  , D   5 6 5  .
 2  E5. S se determine matricea A, tiind c :
 8 
  1 2   5 6
a) 4A    ;
a) S se precizeze tipul matricelor  5 3   7 9 
A, B, C, D.
 2 2 1
b) S se scrie elementele a23 , a31 , b) 2A   
 0 4 9 
b22 , b13 , c21 , c31 , d11 , d14 .
 4! C24 ln e 
c) Care afirma ie este adev rat :  3 .
• urma matricei A este Tr  A  6,8.  lg 1 A 2 i100 
 3 
• a21  c21  b23  d14  12;
E6. S se determine matricele A i B,
• a23  b21  b13  c31  d12  30;
dac :
• 25a233   a31  d12   c11  c31  a31
2 3
?  1 0
a) 2A  B   ;
 1 3 
E2. S se determine numerele reale pen-
5 7 
tru care au loc egalit ile: 3A  2B   ;
 3 2  x   2a  5 6   9 1 
a)     ;
 3y  5 4   7 b  5 
2   8 7 2 
b) 2A  3B   ,
 x  y 2x  y   3 y  2  1 6 5 
b)   .  3 0 1
 4 2a  b   a  2b 5  A  2B   .
 3 4 1 
E3. Se dau matricele:
 1 1 2   3 7 1   2 1 1 
    E7. Se dau matricele A   ,
A   4 3 5  , B   0 9 3  .
 3 4 0
 3  2 8   2 1 0 
     1 1 
S se determine A  B, A  B,  A  B,    1 1 
B   3 5  , C    . S se
3A, 5B, 3A  5B, A  2O3 .  0 2  1 0
 
E4. S se determine numerele pentru calculeze AB, BA, ABC, CAB  C2 ,
care au loc rela iile:
 ABC  CAB 2 .
 3 x x  1 2
a)    x 
 2x 3   1 x 
E8. Matricele A, B verific egalit ile:
 9 4  y  1 1  2 3
 ; AB  
 z  2 4t  i 2A  B    . S se
 2 3   2 4
 x  6 2   5 3y   3 y2 
 A    B
2 2
t t
b) x        ; calculeze A  B, B  A, .
 1 x   z 2t   7 4 

32
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
 1 2  E12. S se calculeze An , n  N* , în cazurile:
E9. Fie A    i f  X   X3  X2 
 0 1   1 0 1
 1 2  
5X  2I2 , g  X   X 2  3X  I2 . S se a) A    ; b) A   0 1 0  ;
 0 1  1 0 1
determine matricele:  
B  2f  A  3g  A , C  f  A  g  A .
t t
 1 0 2
 
 3 0 0
 
c) A   0 1 0  ; d) A   0 1 0  .
E10. Se dau matricele:  0 0 1  0 1 1
   
 2 x  y 3 
A  i B .
y 3  5 2x   1 3
a) Afla i x, y  C astfel încât:   
2 2 
E13. Fie A   .
 14 2   3 1 
AB   .  
 19 6   2 2 
b) Afla i x, y  C astfel încât: S se calculeze A 2 , A 3 , A 6 , A15 , A 24 .
 25 59 
 A  xI2   B  yI2    .
 2x  y2
20  E14. Fie A, B  M n  C  .
S se verifice egalit ile:
 1 4  3 1
E11. Fie matricele A   , B   . a) Tr  A  B   Tr  A   Tr  B  ;
 0 5 x y 
b) Tr  aA   aTr  A  ;
a) S se afle x, y pentru care
A  B  AB  I2 . c) Tr  AB   Tr  BA  ;
b) Exist x, yC astfel încât A  B ? 2 2
d) Tr t
 AB   Tr  t

A t B .
3 4 5 100
c) S se calculeze A , A , A , A .

APROFUNDARE
A1. Se d matricea A k  M 2,3  C  , k  N, A4. S se determine matricele A M2  C ,
 k k 2
k 1  k   în fiecare din cazurile:
Ak    . S se cal- a) A 2  I2 ; b) A 2  O2 ;
 2k  1 0 3k  2 
culeze Sn  A1  A 2  ...  A n . 1 0  1 0 
c) A 2   2
 ; d) A   .
1 1  1 1
 1 k  A5. Se consider egalitatea:
A2. Fie k  N i Ak    . S se
 k  1 k  1  x y
2
 a b
calculeze sumele de matrice:     . S se arate c
 z t   c d
a) U n  A1  A 2  ...  A n ;
dac numerele reale x, y, z, t sunt
b) Vn  A12  A 22  ...  A 2n . în progresie aritmetic , atunci i
numerele a  b, b  c, c  d sunt în
A3. S se determine matricea X  M2  R , progresie aritmetic . (ASE, Buc., 1993)

 3 2  3 2 A6. S se calculeze An , n  N* , în cazurile:

tiind c   X  X  .  1 1 1
 2 3   2 3  1 i   
a) A    ; b) A   0 1 1  ;
 0 1   0 0 1
 

33
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
 1 0 ln a  A13. Fie D  M 1,2  C  i f : D  D,
  a 1
c)  0 a 0  ; d) A  ; f   x y     3x  y 4x  3y  . S se
0 0  1 a
 1  arate c :
1 0 0 a) f  aA   af  A  ,  a  C i A  D;
 a b  2 
e) A    ; f)   1 0  , unde b) f  A  B   f  A   f  B  ,  A, B  D;
b a  
 2 1 c) f este func ie bijectiv .
2
    1.  3 1
d) Dac A    , atunci
 4 3
A7. S se calculeze: t
 x
 cos  sin  
n
f  x y   A     .
 , nN .  y
*
 
  sin  cos  
A14. Fie D  M 1,2  C  , func iile
A8. S se determine matricea A cu toa-
f , g : D  D i matricele
te elementele numere naturale, ca-
re verific egalitatea:  
A, B  M 2  C  , A  aij , B  bij .  
1 2 4   A   3 1 2  . Dac :
f   x y     a11x  a12y a21x  a22y  ,
1 0
A9. S se rezolve ecua ia A n   , g   x y     b11x  b12y b21x  b22y  ,
1 1
unde A  M 2  R  . s se arate c :
t
 x
f  g  x
y    A  B     .
 a b   y
A10. Fie A  M 2  C  , A    i
 c d Generalizare.
a  d, b  c, c, b C*. A15. S se rezolve ecua iile în M 2  R  :
 an bn   5 6 
Dac An    , s se arate c : a) A 2  2A   ;
 c n dn   4 2 
bn cn a n  dn  10 0 
  . (ASE, Buc., 1996)
b c ad b) A 3  A   .
 0 2
 0 1 A16. Harta unor trasee turistice este re-
A11. Fie A    . S se arate c :
 1 1 dat sub forma unui graf în figura 1.
a) S se scrie matricea boolean A
 a a n 1 
a) A n   n  , unde an  Z , a grafului dat.
 a n 1 a n  2  b) S se calculeze A 2 , A 3 , A 4 .
 n  N* ; c) Între ce puncte turistice exist
b) pentru oricare n, m  N* au loc cele mai multe trasee de lungime 2?
Dar de lungime 3?
rela iile: an  2  an 1  an i
d) G si i punctele turistice între
a m  n  a m  1  an 1  a m  an . (Univ., care exist cel pu in 5 trasee tu-
Craiova, 1996) ristice de lungime 4.
1 2
A12. S se arate c pentru oricare n N*
nu exist matrice A, B  Mn  C  , ast-
5 3
fel încât AB  BA  In .
4 Figura 1

34
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE

TESTE DE EVALUARE
Testul 1

 2 3   6 1 
1. Fie matricele A   , B    i numerele reale   Tr  A  B  ,
4 5  5 8 
  Tr  2A  3B  ,  suma elementelor matricei AB i u      . Atunci:
a) u  7; b) u  28; c) u  49; d) u  56.

 10 4   3 3 
2. Fie matricele A   , B    i   suma elementelor matricei
 5 6   1 7
AB  t A t B. Atunci:
a)   82; b)   47; c)   38; d)   82.

2 1 1 
 
3. Fie matricea A   1 4 2  . Atunci matricea A 3 este egal cu:
0 1 2 

a) 2A  3I3 ; b) O3 ; c) 4A  6I3 ; d) 13A  17I3 .

 5 1   3a  2 b2  2b   0 4 
     
4. Se consider egalitatea  2 5    2 x  9 y2  7    9 3  în M 3,2  C  i
3 4  2    
   u  16 lg v   8 5 
m  a  b  x  y  u2  v, unde b  0. Atunci m este:
a) 9 2; b) 3 2; c) 2 3; d) 10.

1 0 2 
 
5. Fie matricea A   2 1 1   M 3  R  i f  X   X 3  5X 2  8I3 . Atunci f  A  este:
 3 1 3 
 
a) I3 ; b) t A; c) A 2 ; d) O3 .

Testul 2

 2x 0  2y  1 0   2z 6z 
1. Se dau matricele A   , B  , C . S se
 3x  1 3x   3y 3y  1   6z 3z 
    
 0 1  0 1
determine x, y, z astfel încât   A  B   C.
  1 0   1 0 

35
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • II. MATRICE
 1 0  1 0 
2. Fie A  M 2  R  , A . S se arate c An    i s se
 a  1 a  x
 n  1 x n

determine  x n  i matricea B  A  A 2  ...  A n .

1 0 2001 
 
3. S se determine X  M 3  R  astfel încât X 2001
 0 22001
0 .
0 0 1 


4. Folosind binomul lui Newton pentru matrice s se calculeze A n , dac

a b c
 
A   0 a b  . (Bacalaureat, 1996, generalizare)
 0 0 a
 

Testul 3

 0 1 1
 
1. Se consider matricea A   1 0 1  .
 1 1 0
 
a) S se determine numerele a, b  R astfel încât aA 2  bA  2I3  O3 .
b) S se arate c pentru orice n  N* exist numerele an , bn  R astfel încât
A n  a n A  bn I3 .

 4 0
2. S se determine matricea X  M2  R  dac X2   .
 4 4

 2  x x  1  *

3. Se consider mul imea de matrice M    x R .
 2  2x 2x  1  
a) S se arate c dac A, B  M , atunci A 2  B2  M .
b) Exist matrice A  M astfel încât A 2001  I2 ?

 1 k 2k 
4. Se consider matricele A k   , k  N, unde  este
 3k
 1    2k
1    3k 

r d cina cubic a unit ii. S se calculeze matricea A  A1  A 2  ...  A n , n  N* .

36
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I

CAPITOLUL III. DETERMINANÞI

1 DETERMINANTUL DE ORDINUL n. PROPRIETĂ I

1.1. DETERMINANTUL DE ORDINUL 2
Să considerăm sistemul de două ecuaţii liniare cu două necunoscute
a11x1  a12x 2  b1 a a12 
 (1) şi matricea A   11   M2  C  a coeficienţilor ne-
a21x1  a22x 2  b2  a21 a22 
cunoscutelor x1 , x 2 .
Rezolvarea acestui sistem este cunoscută. Aplicând metoda reducerii
se obţine:
 a11  a22  a12  a 21  x1  b1  a22  b2  a12
 .
 a11  a22  a12  a 21  x 2  b2  a11  b1  a21
Dacă numărul a11  a 22  a12  a21  0, atunci soluţia sistemului este:
b  a  b2  a12 b  a  b1  a21
x1  1 22 ; x 2  2 11 . (2)
a11  a 22  a12  a21 a11  a22  a12  a 21
Se observă că numitorul fracţiilor din relaţia (2) reprezintă diferenţa
dintre produsul elementelor de pe diagonala principală a matricei A şi
produsul elementelor de pe diagonala secundară a matricei A.

 DEFINI IE
a12   a11
 Fie matricea A  M 2  C  , A    . Numărul d  a11a22  a12a21 se
a22   a21
numeşte determinantul de ordinul 2 sau determinantul matricei A.

Pentru determinantul de ordinul 2 se foloseşte notaţia:

a a12
d  11 , det  A  sau A .
a21 a22
Produsele a11  a 22 şi a12  a21 se numesc termenii determinantului
de ordinul 2.
 Exemple
1 2 1 2
1. Fie A    . Avem det  A    1  4  2   2   8.
 2 4 2 4
a b a b
2. Fie A    . Avem det  A    a  d  b  c.
c d c d

37
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
Revenim la formulele (2) care dau soluţiile sistemului (1). Se observă
 b a12 
că numărătorii fracţiilor reprezintă determinanţii matricelor A1   1 
 b2 a 22 
a b1 
şi A 2   11 .
 a21 b2 
Aceste matrice sunt obţinute din matricea A înlocuind coloana
coeficienţilor necunoscutelor x1 , respectiv x 2 cu coloana formată din
termenii liberi b1 , b2 ai ecuaţiilor sistemului (1). Astfel, cu ajutorul
determinantului de ordinul 2, formulele (2) se scriu sub forma:
b1 a12 a11 b1
b2 a 22 a b2
x1  , x 2  21 , (3)
a11 a12 a11 a12
a 21 a 22 a21 a 22
formule denumite formulele lui Cramer pentru sistemul de două ecuaţii
liniare cu două necunoscute.

1.2. DETERMINANTUL DE ORDINUL 3

Să considerăm acum sistemul de trei ecuaţii liniare cu trei necunos-
cute:
a11 x1  a12 x 2  a13 x 3  b1  a11 a12 a13 
  
a21 x1  a22 x 2  a23 x 3  b2 , (4) şi A   a21 a 22 a 23   M3  C 
a x  a x  a x  b a 
 31 1 32 2 33 3 3  31 a32 a33 
matricea coeficienţilor necunoscutelor x1 , x 2 , x 3 .
Pentru rezolvarea sistemului vom folosi metoda reducerii.
Reducem pentru început necunoscuta x 3 . Pentru aceasta înmulţim
prima ecuaţie cu a23 , apoi cu a33 şi o adunăm la ecuaţia a doua înmulţită cu
a13 , respectiv la ecuaţia a treia înmulţită cu a13 . Se obţine sistemul de
două ecuaţii liniare cu necunoscutele x1 , x 2 :
 a11  a23  a 21  a13  x1   a12  a 23  a22  a13  x 2  b1  a23  b2  a13
 (5)
 a11  a33  a31  a13  x1   a12  a33  a32  a13  x 2  b1  a33  b3  a13
Reducem necunoscuta x 2 din ecuaţiile (5). Se obţine ecuaţia:
 a11  a23  a21  a13  a12  a33  a13  a32    a11  a33  a13  a31  a12  a23  a22  a13  x1 
  b1  a 23  b2  a13  a11  a33  a32  a13    b1  a33  b3  a13  a12  a 23  a 22  a13  . (6)

38
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
Desfiinţând parantezele şi cu notaţiile:
d x1  b1a22a33  b2a12a32  b3a12a23  b1a23a32  b2a12a33  b3a13a22 şi
d  a11a22a33  a13a21a32  a12a23a31  a13a22a31  a12a 21a33  a11a 23a32 , relaţia (6) se
aduce la forma d  x1  d x1 . (7)

 DEFINI IE
 a11 a12 a13 
 
 Fie matricea A  M3  C  , A   a21 a22 a23  .
a a32 a33 
 31
Numărul d  a11a22a33  a13a21a32  a12a23a31  a13a22a31  a12a21a33  a11a23a32 (8)
se numeşte determinantul de ordinul trei sau determinantul ma-
tricei A.
Pentru determinantul de ordinul trei se folosesc notaţiile:
a11 a12 a13
d  a21 a 22 a 23 , det  A  sau A .
a31 a32 a33

Cei şase termeni din scrierea determinantului de ordinul 3 se numesc

termenii determinantului.
Se observă că d x1 este valoarea determinantului de ordinul 3:
b1 a12 a13
b2 a22 a 23 , determinant obţinut din determinantul d înlocuind
b3 a32 a33
coloana coeficienţilor necunoscutei x1 cu coloana formată din termenii liberi
b1 , b2 , b3 .
d
Dacă d  0, din relaţia (7) se obţine x1  x1 .
d
În mod analog se pot obţine necunoscutele x 2 şi x 3 considerând
determinanţii de ordin 3, d x2 şi d x3 obţinuţi din d prin înlocuirea coloanelor
a doua şi a treia prin coloana formată cu termenii liberi ai ecuaţiilor
sistemului (1).
Aşadar, dacă d  0, sistemul (1) are soluţia unică dată de formulele lui
dx dx dx
Cramer: x1  1 , x 2  2 , x 3  3 . (9)
d d d

39
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
CALCULUL DETERMINANTULUI DE ORDINUL 3
Relaţia (8) care dă valoarea determinantului de ordinul 3 este destul
de dificil de memorat fără un suport logic. De aceea se vor indica două
tehnici practice de obţinere a celor şase termeni, tehnici specifice numai
determinantului de ordinul 3.
1. Regula lui Sarrus

Calculul determinantului de ordinul 3 prin regula lui Sarrus se face

parcurgând următoarele etape:
• se scriu primele două linii sub determinant;
• se adună produsele termenilor situaţi pe diagonala principală şi pe
diagonalele paralele cu aceasta situate sub ea;
• se scad produsele termenilor situaţi pe diagonala secundară şi pe
diagonalele paralele cu aceasta situate sub ea.
Aranjarea calculelor se face astfel:
a11 a12 a13
a21 a 22 a 23  a11a22a33  a21a32a13  a31a12a23  a13a22a31  a23a32a11  a33a12a21
a31 a32 a33
a11 a12 a13
a21 a22 a23

 Exemplu
2 1 4 2 1 4
5 3 2  5 3 2  2  3  1  5  1  4  0   1   2  4  3  0   2  1  2  1   1  5  35
0 1 1 0 1 1
2 1 4
5 3 2

2. Regula triunghiului

Cele şase produse din formula determinantului de ordinul 3 se pot obţine

printr-o altă tehnică numită regula triunghiului. Această regulă este
descrisă mai jos indicând secvenţial modul de construire a fiecărui produs:

a11 a12 a13 a11 a12 a13 a11 a12 a13

a21 a22 a 23 , a 21 a22 a23 , a21 a 22 a 23 ,
a31 a32 a33 a31 a32 a33 a31 a32 a33

 a11 a22 a33   a13 a 21 a32   a12 a23 a31 

40
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I

a11 a12 a13 a11 a12 a13 a11 a12 a13

a21 a22 a23 , a21 a 22 a23 , a21 a22 a 23 .
a31 a32 a33 a31 a32 a33 a31 a32 a33

 a13 a22 a31   a12 a 21 a33   a11 a23 a32 

În concluzie, d  a11a22a33  a13a21a32  a12a23a31  a13a22a31  a12a21a33  a11a23a32.

 Exemplu
2 1 4
d 1 1 3  2  1  5  4  1  1  4   1   3  4  1  4  2  3  1  5  1   1   15
4 1 5

 PRECIZARE
 Pentru o matrice A   a11   M1  C  , determinantul său este determi-
nantul de ordinul 1, d  a11  a11 .

 Exemplu
Matricea A   5   M1  C  are determinantul d  5  5, iar matricea
B   2  i   M1  C  are determinantul d  2  i  2  i.

1.3. DETERMINANTUL DE ORDINUL n

În continuare se va defini determinantul unei matrice pătratice de
ordinul n în aşa fel încât pentru n  2 şi n  3 să se determine
determinantul de ordinul 2, respectiv 3. Pentru aceasta vor fi analizate
formulele de calcul pentru determinantul de ordinul 2, respectiv 3 şi se va
deduce o regulă generală prin care se va defini determinantul de ordinul n.
Să considerăm formulele determinanţilor de ordinul 2, respectiv 3:
a11 a12
2   a11a22  a12a 21 .
a21 a22
a11 a12 a13
3  a21 a22 a23  a11a22a33  a13a21a32  a12a23a31  a13a22a31  a12a21a33  a11a23a32 .
a31 a32 a33
Referitor la aceşti determinanţi se observă că:
1. termenii acestor determinanţi sunt produse de elemente ce aparţin
la linii şi coloane diferite şi totodată orice astfel de produs este termen în
formula determinanţilor;

41
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
2. fiecare termen este un produs de forma a11  a2 2 , unde   S2
pentru determinantul d 2 şi de forma a11  a22  a33 , unde   S3 pentru
determinantul d 3 ;
3. termenii cu semnul (+) corespund permutărilor pare, iar termenii
cu semnul (–) corespund permutărilor impare.
Cu aceste observaţii, cei doi determinanţi se pot scrie sub forma:
2       a11  a 2 2 , 3      a11  a 2 2  a3 3  .
S2 S3

(     este signatura permutărilor . )

Această regulă unitară de scriere a determinantului de ordinul 2 şi 3
cu ajutorul permutărilor, permite extinderea noţiunii de determinant
pentru o matrice pătratică de ordinul n, n 4.
Fie A   a ij n n o matrice pătratică de ordinul n.

 DEFINI IE
 Numărul det  A        a11  a 2 2   a n n  , unde Sn este mulţimea
S n

permutărilor de gradul n şi     este signatura permutării , se

numeşte determinantul matricei A sau determinantul de ordinul n.

Determinantul de ordinul n se notează astfel:

a11 a12  a1n
a a 22  a2n
det  A   21
   
an1 an2  ann
Produsele a11  a22   ann  , unde   Sn , se numesc termenii de-
terminantului de ordin n.
În mod uzual se spune despre elementele, liniile şi coloanele matricei
A că sunt elementele, liniile, respectiv coloanele determinantului det  A  .
Determinantul matricei A   a ij n n se poate nota şi sub forma A sau a ij n .

 OBSERVA II
1. Noţiunea de determinant al unei matrice are sens numai pentru
matricele pătratice.
2. Matricea nu trebuie să se confunde cu determinantul său; o matrice este
o funcţie, iar determinantul matricei este un număr.

42
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
3. În formula determinantului unei matrice de ordinul n sunt n! termeni
n! n!
dintre care au semnul (+) şi au semnul (–).
2 2
4. Dacă A  Mn  K  , atunci det  A   K, unde K  Z, Q, R, C .

1.4. DEZVOLTAREA UNUI DETERMINANT DUPĂ O LINIE

SAU DUPĂ O COLOANĂ
Calculul unui determinant de ordinul n, n 4 pornind de la definiţie
este foarte incomod. De exemplu, pentru un determinant de ordinul 4 este
necesară determinarea a 4!  24 termeni, precum şi paritatea celor 24 de
permutări de gradul 4. De aceea se va da un procedeu prin care calculul
acestuia se va reduce la calculul unui anumit număr de determinanţi de
ordinul n – 1. Astfel, pentru determinaţii de ordin 2, respectiv 3, avem:
a11 a12
2   a11a22  a12a21  a11  a22  a12  a21 . (1)
a 21 a22
a11 a12 a13
3  a21 a22 a23  a11  a22a33  a23a33   a12  a21a33  a23a31   a13  a21a32  a22a31 
a31 a32 a33
a 22 a 23 a21 a 23 a21 a22
sau 3  a11   a12   a13  . (2)
a32 a33 a31 a33 a31 a32
Se observă că 2 se scrie cu ajutorul a doi determinanţi de ordinul 1
iar 3 cu ajutorul a trei determinanţi de ordin 2. Fiecare din determinanţii
din scrierea lui 2 , respectiv 3 se obţine din 2 , respectiv 3 suprimând
linia şi coloana elementului scris în faţa lui.

Fie d  a ij n un determinant de ordin n.

 DEFINI II
 Determinantul de ordinul  n  1 care se obţine suprimând linia i şi
coloana j din determinantul d se numeşte minorul elementului a ij şi
se notează d ij .
ij   1  d ij
i j
 Numărul se numeşte complementul algebric al
elementului a ij .

Unui determinant de ordinul n i se pot asocia n 2 minori de ordinul

 n  1 , respectiv n2 complemenţi algebrici.

43
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
Cu aceste noi noţiuni, relaţiile (1) şi (2) devin:
2  a1111  a12 12 şi 3  a1111  a12 12  a13 13 . (3)

Aşadar, determinanţii de ordin 2, respectiv 3 se scriu ca sumă de

produse dintre elementele liniei întâi şi complemenţii algebrici ai acestora.
Prin calcul direct sau aranjarea adecvată a formulelor (1) şi (2) se
poate arăta că alegând oricare linie (coloană) din determinant au loc
relaţiile:
2  a i1 i1  a i2  i2 şi 3  a i1 i1  a i2  i2  a i3  i3 , i 1.
Pentru determinantul de ordinul n, d  a ij n au loc relaţiile:
d  a i1 i1  ai2  i2    ain  in , i  1, n; (4)
(dezvoltarea determinantului dup linia i)
d  a1j1j  a2 j 2 j    a nj nj , j  1, n. (5)
(dezvoltarea determinantului dup coloana j)
Probleme rezolvate
 2 1 1 1 
 
2 1 0 3 
 1. Să se calculeze determinantul matricei A  
 3 0 1 0 
 
 2 2 2 5 
Soluţie
• Exersăm dezvoltarea determinantului după linia a treia:
det  A   3  31  0  32   1 33  0  34 .
1 1 1
Avem: 31   1
31
d 31  d 31  1 0 3  3
2 2 5
2 1 1
33   1
3 3
d 33  d 33  2 1 3  12
2 2 5
Aşadar, det  A   3  3  0   1  12  0  3.
Determinarea complemenţilor algebrici 32 şi 34 nu a fost necesară
deoarece în scrierea determinantului, aceştia erau înmulţiţi cu zero.
Exersăm dezvoltarea determinantului după coloana a doua:
det  A    1 12   1 22  0  32  2  42
2 0 3
Avem: 12   1
1 2
d12  d12   3 1 0  2
2 2 5

44
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
2 1 1
22   1
2 2
d 22  d 22  3 1 0  21
2 2 5
2 1 1
42   1
4 2
d 42  d 42  2 0 3  13
3 1 0
Aşadar, det  A    1 2    1 21  0  2   13   3.
 a11 0 0  0 
 
a a 0  0 
 2. Să se calculeze determinantul d   21 22 având toate
    
 
 an1 an2 an3  ann 
elementele de deasupra diagonalei principale zero (determinant triunghiular).
Soluţie
Facem dezvoltarea determinantului după prima linie şi obţinem:
a22 0 0  0
a a33 0  0
d  a1111  a11  32 .
    
an2 an3 an4  a nn
Continuăm procedeul dezvoltării după prima linie şi după încă un pas
a33 0 0  0
a a44 0  0
se obţine d  a11a22  43 .
    
an3 a n4 an5  ann
După n paşi se obţine d  a11a22a33  ann .

 OBSERVA IE
 Un determinant triunghiular are valoarea egală cu produsul elementelor
de pe diagonala principală.

1.5. PROPRIETĂŢI ALE DETERMINANŢILOR

Unele calcule din diferitele tehnici de găsire a valorii determinantului
unei matrice pătratice pot fi eliminate dacă se au în vedere anumite
proprietăţi ale acestora.

45
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
 P1. Determinantul unei matrice A este egal cu determinantul matricei
transpuse t A : det  A   det  t A  .

Într-adevăr, dezvoltarea determinantului matricei A după linia i

coincide cu dezvoltarea după coloana i a determinantului matricei transpuse.

 OBSERVA IE
 Din această proprietate se desprinde concluzia că orice proprietate dată
pentru linii într-un determinant este adevărată şi pentru coloanele lui.
 P2. Dacă într-o matrice pătratică se schimbă între ele două linii (sau
coloane) se obţine o matrice care are determinantul egal cu opusul
determinantului matricei iniţiale.

 Exemplu
 3 4 1  1 0 2 
   
Fie A   1 0 2  şi B   3 4 1  matricea obţinută din A schimbând
 2 2 1   2 2 1 
   
liniile 1 şi 2 între ele.
Se obţine det  A   26 şi det  B   26   det  A  .

 P3. Dacă elementele unei linii (sau coloane) a matricei A se înmulţesc

cu un număr k, se obţine o matrice B al cărei determinant este egal
cu k  det  A  .

Într-adevăr, efectuând dezvoltarea determinantului matricei B după

elementele liniei (coloanei) multiplicate cu numărul k, toţi termenii
dezvoltării conţin factorul comun k şi se obţine k  det  A  .

 Exemplu
2 1 0  2 1 0 
    REŢINEM!
Fie A   2 3 1  şi B   2 3 1  matricea
1 0 4   3 0 12  Dacă A  Mn C  , k  C 
   
obţinută din A înmulţind elementele liniei a treia cu  det  kA   kn det  A  .
factorul  3  .
Se obţine det  A   15 şi det  B   45  3  det  A  .

 P4. Dacă elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice pătratică
sunt nule, atunci determinantul matricei este nul.
Într-adevăr, dezvoltând determinantul matricei după linia (coloana)
care are toate elementele nule se obţine valoarea determinantului egală cu zero.

46
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
 Exemplu
 1 1 3 2
 
0 0 0 0
Dacă A   , atunci det  A   0  21  0  22  0  23  0  24  0.
5 6 7 1
 
 8 3 5 i5 

 P5. Dacă o matrice pătratică are două linii (coloane) identice, atunci
determinantul ei este nul.
Într-adevăr, fie A  Mn  C  o matrice în care două linii sunt identice.
Dacă schimbăm aceste linii între ele se obţine o matrice B egală cu A.
Aşadar det  A   det  B  .
Aplicând proprietatea P2, rezultă că det  A    det  B  şi, ca urmare,
avem det  A    det  A  , deci det  A   0.

 Exemplu
 1 0 1 
 
Matricea A   5 2 5  are coloanele 1 şi 3 identice.
 4 i 4 

Rezultă că det  A   0. (Verificaţi prin calcul.)

 CONSECINŢĂ
Fie d  a ij n un determinant de ordinul n. Pentru orice i  j au loc
egalităţile:
1. a i1 j1  a i2 j2    a in  jn  0;
2. a1 j1i  a 2 j2i    a njni  0.
Demonstraţie
Pentru relaţia 1 considerăm determinantul d ' obţinut din d înlocuind
linia j cu linia i. Rezultă că d '  0. Dezvoltând determinantul d' după linia j
se obţine egalitatea 1.
Pentru egalitatea 2 se foloseşte proprietatea P1 şi egalitatea 1. 

 P6. Dacă elementele a două linii (coloane) ale unei matrice pătratice
sunt proporţionale, atunci determinantul ei este nul.

Într-adevăr, aplicând proprietatea P3, se obţine că determinantul

matricei este produsul dintre factorul de proporţionalitate şi determinantul
unei matrice cu două linii (coloane) identice. Conform proprietăţii P5 acest
determinant este nul.

47
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
 Exemplu
 3 2 4 0 
 
4 5 2 1 
Fie matricea A   al cărei determinant se cere.
 6 4 8 0 
 
 4 7 1 1 
Se observă că liniile 1 şi 3 sunt proporţionale, factorul de proporţionalitate
fiind k  2. Conform proprietăţii P6 det  A   0. Aplicând această proprietate,
rezultatul s-a obţinut fără calcul.

 P7. Fie A   a ij n n
o matrice de ordinul n astfel încât elementele liniei i
sunt de forma a ij  bij  cij , j  1, 2, , n . Dacă B şi C sunt
matricele obţinute din A înlocuind elementele liniei i cu elementele
bij , respectiv cij , atunci det  A   det  B   det  C  .
Demonstraţie
Avem
n n n n
det  A   aijij  b ij  cij  ij  bijij  cijij  det  B  det  C . 
j1 j1 j1 j1

 Exemplu
 a  b a1  b1   a a1   b b1 
Fie A    . Atunci B   , C   .
 c c1   c c1   c c1 
Conform proprietăţii 7 are loc egalitatea det  A   det  B   det  C  , adică
a  b a1  b1 a a1 b b1
  .
c c1 c c1 c c1

 OBSERVA IE
 Proprietatea 7 este specifică determinanţilor:
det  A   det  B   det  C  , dar A  B  C.

 P8. Dacă o linie (o coloană) a unei matrice pătratice este o combinaţie

liniară de celelalte linii (coloane), atunci determinantul ei este zero.
Într-adevăr, dacă o linie (coloană) a matricei A este o combinaţie liniară
de celelalte linii (coloane), atunci aplicând proprietatea 7, det  A  se scrie ca
o sumă de determinanţi care au două linii proporţionale, deci sunt nuli.
 Exemplu
 1 2 3 
 
Fie matricea A   1 5 10  .
 3 1 4 
 

48
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
Linia a doua este o combinaţie liniară de celelalte linii:
a2 j  a1 j  a3 j , j  1, 3 şi   2,   1.
Se obţine că det  A   0, conform proprietăţii P8. (Verificaţi prin calcul.)

 P9. Dacă la elementele unei linii (coloane) a unei matrice pătratice A se

adună elementele altei linii (coloane) înmulţite cu acelaşi număr,
atunci matricea rezultată are acelaşi determinant ca matricea A.
Pentru justificare se pot folosi proprietăţile 7 şi 6.

 OBSERVA IE
 Proprietatea 9 dă posibilitatea ca prin operaţii efectuate cu diferite linii
sau coloane ale unei matrice sau ale unui determinant de ordin n, să se
obţină pe o linie sau coloană  n  1 elemente nule care reduce calculul
determinantului dat la unul de ordin inferior.

Exerciţii rezolvate
1 3 3 6
2 1 1 2
 1. Să se calculeze: d  .
4 1 5 1
0 3 1 1
Soluţie
Aplicând proprietatea P9, adunăm linia a doua înmulţită cu  3  la
prima linie şi se obţine:
5 0 0 0
1 1 2
2 1 1 2
d  5  11  5 1 5 1  200.
4 1 5 1
3 1 1
0 3 1 1

 2. Să se calculeze determinantul, scriind rezultatul sub formă de produs:

1 1 1 1
a b c d
V4  , a, b, c, d  C, diferite între ele.
a2 b2 c2 d2
a3 b3 c3 d3
Soluţie
Pentru calcule mai restrânse vom folosi tehnica creării de zerouri pe o
linie sau coloană şi alte proprietăţi ale determinanţilor. Scădem din linia 4
linia 3 înmulţită cu a, apoi din linia a treia pe a doua înmulţită cu a şi din
linia a doua scădem linia întâi înmulţită cu a. Se obţine succesiv:

49
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
1 1 1 1 1 1 1 1
a b c d a b c d
V4  2  
a b2 c2 d2 0 b  ab
2
c  ac
2
d  ad
2

0 b3  ab2 c3  ac2 d 3  ad 2 0 b3  ab2 c3  ac2 d 3  ad 2

1 1 1 1
0 ba ca da
 .
0 b2  ab c2  ac d 2  ad
0 b3  ab2 c3  ac2 d3  ad 2
Se dezvoltă determinantul obţinut după prima coloană şi apoi se dau
factori comuni pe coloane. Rezultă:
ba ca da 1 1 1
V4  b  ab c  ac d  ad   b  a  c  a  d  a   b c d
2 2 2

b3  ab2 c3  ac2 d 3  ad 2 b2 c2 d 2
Cu ultimul determinant obţinut, notat V3 se procedează ca mai sus
sau, de exemplu, se poate scădea coloana întâi din celelalte şi se obţine:
1 1 1 1 0 0 1 0 0
V3  b c d  b cb d  b   c  b  d  b   b 1 1 
2 2
b c d 2
b c b d b
2 2 2 2 2
b cb db
2

  c  b  d  b  d  c  . Aşadar, V4   b  a  c  a  d  a  c  b  d  b  d  c  .

 PRECIZARE
 Determinanţii V4 şi V3 se numesc determinan i Vandermonde de
ordinul 4, respectiv 3.
Theophile VANDERMONDE
 3. Să se calculeze determinantul: (1735-1796) matematician
1 1 1 1  1 1 şi fizician elveţian
În matematică a avut
1 2 0 0  0 0 contribuţii în studiul
d n  0 1 2 0  0 0 . determinanţilor, a funcţiilor
simetrice şi a teoriei ecua-
       ţiilor algebrice. În fizică a
0 0 0 0  1 2 studiat dilatarea gazelor.

Soluţie
Se dezvoltă determinantul după coloana întâi şi se obţine:
2 0 0  0 0 1 1 1  1 1
1 2 0  0 0 1 2 0  0 0
d n  1  11   1 21   .
           
0 0 0  1 2 0 0 0  1 2

50
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
Primul determinant este un determinant triunghiular şi are valoarea
2 n 1
, iar al doilea este de tipul celui iniţial dar de ordinul  n  1 .
Aşadar, avem relaţia de recurenţă d n  2n1  d n1 . Dând lui n valori şi
însumând relaţiile obţinute se găseşte d n  2n  1, n 1.

 P10. Dacă A, B  Mn  C  , atunci det  AB   det  A   det  B  .

 Tem de proiect
Verificarea propriet ii P10 pentru cazul n  2, 3 . Generalizare.

EXERCI II I PROBLEME
EXERSARE
E1. S se calculeze determinan ii de C60 C16 C26
1! 2! 3!
ordin 2:
e) 2! 3! 4! ; f) C15 C25 C35 ;
6 10 3 32
a) ; b) ; 3! 4! 5! C24 C34 C44
2 4 2  27
A30 A13 A32
1 i 1 i 2 1 1 3
c) ; d) ; g) A14 A24 A 34 .
2  3i 2  3i 1  3 2 1
A50 A15 A52
sin x cos x  1 3
e) ; f) ,   1.
 cos x sin x  
E4. S se rezolve în R ecua iile:
E2. S se rezolve în C ecua iile: 1 1 x
a) 1 x 1  0;
x 2 2x 1
a)  10; b)  5; x 1 1
3 x 3 2x
x 1 1 1 1  x
x1 x
c)  3  x; b) 1 x 1  1 x 1 ;
x 1 1
 1 1 x x 1 1
x2  2x x  3 6x 1
d)  ; x x1 x2
5 2 x 1 1 x1 x
c) x  3 x  4 x  5  .
lg  x  1 3 4 5
e)  log 2 32. 2x 2x  1 x  3
1 2
E5. Fie x1 , x2 , x3 solu iile ecua iei
E3. S se calculeze determinan ii de
ordin 3: x 1 2
3 2 1 3 2 1 2 x 1  0.
a) 4 4 3 ; b) 5 1 4 ; 1 2 x
1 1 2 8 1 5 S se calculeze suma S  x13  x23  x33 .
5 0 0 3 1 8 E6. Cu ce semn apar în determinantul
c) 1 3 0 ; d) 0 2 6 ; de ordinul 4 termenii: a13a22a34a41 ,
4 1 3 0 0 5 a13a24a32a41 , a14a21a32a43 ?

51
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
E7. Cu ce semn apare în determinantul de 1 0 1 1 1 2 2 2
ordin n produsul elementelor de pe: 0 1 1 1 2 1 2 2
a) diagonala principal ; c) ; d) .
b) diagonala secundar ? 1 1 0 1 2 2 1 2
1 1 1 0 2 2 2 1
E8. Sunt termenii unui determinant pro-
dusele: a15a23a31a42a54 , a13a24a31a43 , E10. S se rezolve ecua ia:
a11a22a33a45a54 ? x1 1 4 2
2 2 1 1 x 5
E9. S se calculeze determinan ii de  .
1 1 2 3 1 2
ordin 4:
3 3 0 2
1 1 1 1 2 0 2 0
1 1 1 1 0 2 0 2
a) ; b) ; E11. Dac A  Mn  C  , det  A   2,
1 1 1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1 det  4A   128, s se determine n.

APROFUNDARE
A1. Folosind propriet ile determinan- cos2x sin2 x sin x
ilor, s se scrie ca produs:
c) cos2y sin2 y sin y ;
1 a a2 a a1 a2
cos2z sin2 z sinz
a) 1 b b2 ; b) b b  1 b  2 ;
2
1 c c2 c c1 c2 1 cos x ctg x
d) 1 cos2 y ctg y .
a a2  1 a  1 a a3 1
1 cos2 z ctg z
c) b b2  1 b  1 ; d) b b3 1 ;
c c2  1 c  1 1 1 1 A3. Fie x1 , x2 , x3 solu iile ecua iei
3 2
x y z 2x  3x  3x  1  0.
e) x y2 2
z ; 2 x12 x22 x23
yz zx xy S se calculeze d  x2 x3 x1 .
x3 x1 x2
ab bc ca
f) a2  b2 b2  c2 c2  a2 . A4. Fie x1 , x2 , x3 , x4 solu iile ecua iilor
a3  b3 b3  c3 c3  a3 x4  1  0. S se calculeze:
x1 x2 x3 2x4
A2. S se calculeze determinan ii trigo- 2x1 x2 x3 x4
nometrici: d .
x1 2x2 x3 x4
1 sin2 x cos2 x x1 x2 2x3 x4
a) 1 sin2 y cos2 y ;
A5. Exist numere a  Z astfel încât
1 sin2 z cos2 z ecua ia:
cos2x cos x 1 2a a  x x 1
 1   x  1 s
2
b) cos2y cos y 1 ; 1  x2 x2
cos2z cosz 1 2  a  2x x  a x  2
aib o r d cin întreag ?

52
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
A6. Se consider determinantul A10. Fie A  M3  R  cu toate elementele
2
e2x e a e x egale cu 1 sau 1. S se arate c 4
f  x   e a divide det  A  . Generalizare.
2
e2x e x , a  R .
2
e x e x e2a
A11. Fie A  M3  C  . S se arate c
a) S se determine a  R pentru
care ecua ia f  x   0 are solu ii 
det A  t A  0. 
strict negative.
A12. Fie A  M3  R  cu aij  a  R  \ Q ,
b) Pentru ce valori ale lui a  R,
ecua ia f  x   0 are solu ii reale? i  1, 3 i produsul elementelor pe
(ASE, Buc., 1993) orice linie sau coloan s fie 1. S
se arate c det  A   0.
A7. S se rezolve ecua iile:
x 1 1 1
A13. Fie A, B  Mn  R  astfel încât
1 x 1 1
a)  0; AB  BA.
1 1 x 1
1 1 1 x a) S se arate c 
det A 2  B2  0.

x 1 0 0 1 b) R mâne proprietatea a) adev -

0 x 1 1 0
rat dac AB  BA ?
b)  0;
1 0 x 1 0
A14. Fie A  Mn  R  . S se arate c
0 1 0 x 1
x a b c 
det In  A  A 2  0.

a x c b A15. Fie A M2  R . S se arate c are loc ega-

c)  0.
b c x a
litatea A2  Tr  A   A  det  A   I2  O2 .
c b a x
(Relaţia Hamilton-Cayley)
A8. S se verifice egalit ile:
1 a  b c c A16. S se demonstreze prin induc ie
a) a 1 b  c a  dup n c :
1 1  1
b b 1 c  a
a1 a2  an
  a  b  c  1 ;
2
Vn  a12 a22  a2n 
1  a1 a2 a3  an    
a1 1  a2 a3  an a1n 1 a2n 1  ann 1
b) 
    
a1 a2 a3  1  an

1 j i  n
a i  aj . 
 1   a1  a 2    a n  . (Determinantul Vandermonde de
ordin n)
A9. Fie a, b, c, n  Z. S se arate c deter- a 0 0  0 b
0 a 0  b 0
a2  n ab ac A17. Fie 2n  . S
2
     
minantul ab b n bc este
b 0 0  0 a
2
ac bc c n
 
n
2
se arate c 2n  a2  b2 , n  N* .
divizibil cu n .

53
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
5 3 0 0 0  0 b) dn  3n  1  2n 1 , n  N* .
2 5 3 0 0  0
A18. Fie dn  0 2 5 3 0  0 . A19. Fie matricea A  aij   n n
astfel
      
1, dac i j
0 0 0 0  2 5 încât aij   . S se
i  j, dac i  j
S se arate c :
a) dn  5dn 1  6dn  2 , n 3. calculeze det  A  .

TESTE DE EVALUARE
Testul 1

 2 3  5 1 
1. Fie A    i B  iar   det  A  B   det  AB  .
2 7   2 1 
Atunci:
a)   90; b)   120; c)   0; d)   0.

2. Fie A  M2  C  i B  M3  C  cu det  A   2  det  B  .

Dac   det  5A  i   det  5B  , atunci:
a)  ,    10, 10  ; b)  ,     50, 150  ; c)  ,     50, 250  ; d)  ,     5, 25  .

x2  1 1 x x 1
3. Fie ecua ia  5 cu solu iile x1 , x2 , x1  x2 .
x 4 2 x
Dac   7x12  2x22 , atunci:
a)   28; b)   70; c)   98; d)   70.

1 4 2
x2  x  1 1
4. Fie ecua ia 0  3  1  .
3 6
5 1 2
Atunci modulul diferen ei solu iilor ei este: a) 2; b) 3; c) 1; d) 4.

Testul 2

1. S se calculeze determinan ii:

1 a  b a2 4 1 1 1
3 2 1
2 1 4 1 1
a) 9 4 1 ; b) 1 b  c b ; c) .
1 1 4 1
1 1 1 1 ca c 2
1 1 1 4

1 1 1
2x 2x 1  2
2. S se rezolve ecua iile: a)  30; b) lg x lg 2x 1  0.
2x  1 2x  8
lg 2 x lg 2 2x 1

54
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
1 1 1
3. S se arate c ecua ia 1 a a3  0 are cel pu in o solu ie complex cu
2 6
1 x x
partea real nul pentru a  R \ 1 .
x3 x2 x 1
1 2 1 1
4. Se consider func ia f : R  R , f  x   .
1 1 5 3
4 1 0 0
a) S se rezolve ecua ia f  x   0.
b) S se discute num rul solu iilor reale ale ecua iei f  x   8m x2  1 ,  
m  R.

APLICA II ALE DETERMINAN ILOR

2 ÎN GEOMETRIA PLANĂ
2.1. ECUAŢIA DREPTEI DETERMINATE DE DOUĂ PUNCTE DISTINCTE
COLINIARITATEA A TREI PUNCTE

Fie A  x1 , y1  , B  x 2 , y 2  două puncte distincte în planul raportat la re-

x y 1
perul cartezian xOy şi E  x, y   x1 y1 1  x  y1  y 2   y  x 2  x1   x1y 2  x 2y1 .
x2 y2 1
Se observă că ecuaţia E  x, y   0 reprezintă ecuaţia unei drepte. De
asemenea, E  x1 , y1   0 şi E  x 2 , y 2   0, deoarece determinanţii obţinuţi au
două linii egale.
Rezultă că punctele A  x1 , y1  , B  x 2 , y 2  aparţin dreptei de ecuaţie
E  x, y   0.
Aşadar, ecua ia dreptei determinate de punctele A  x1 , y1  i
B  x2 , y2  se scrie sub formă de determinant astfel:
x y 1
x1 y1 1  0. (1)
x2 y2 1

55
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
Dacă M  x, y  este un punct oarecare al dreptei AB, atunci relaţia (1) ex-
primă şi faptul că punctele M  x, y  , A  x1 , y1  , B  x2 , y2  sunt puncte coliniare.
În concluzie, trei puncte A  x1 , y1  , B  x 2 , y2  , C  x 3 , y3  sunt puncte
coliniare dacă şi numai dacă are loc egalitatea:
x1 y1 1
 x 2 y 2 1  0. (2)
x3 y3 1

Problemă rezolvată
 Se consideră punctele A  2, 3  , B 1,  4  şi C  2m  1, 10  .
a) Să se scrie ecuaţia dreptei AB.
b) Să se determine m  R astfel încât punctele A, B, C să fie coliniare.
Soluţie
a) Aplicând formula (1), ecua-  Tem
1. S se scrie ecua iile laturilor triun-
ţia dreptei AB sub formă de deter-
ghiului ABC, dac A  1, 2 , B  3, 4 ,
minant este:
x y 1 C  4,  4  .
2. Studia i coliniaritatea punctelor:
2 3 1  0, care este echi-
a) A 1, 0  , B  3, 4  , C  5,  4  ;
1 4 1
b) M  2, 1 , N  0, m  3  , P  1, 7  .
valentă cu ecuaţia 7x  3y  5  0.
b) Condiţia de coliniaritate a punctelor A, B, C conduce la relaţia:
2m  1 10 1
2 3 1  0, echivalentă cu 14m  28  0, care conduce la m  2.
1 4 1
Aşadar, pentru m  2 punctele A, B, C sunt coliniare, iar pentru
m  R \ 2 , punctele sunt necoliniare.

2.2. DISTANŢA DE LA UN PUNCT LA O DREAPTĂ

Fie d o dreaptă de ecuaţie generală y
ax  by  c  0, cu vectorul normal n  a, b  , iar (d)
M0  x 0 , y 0  un punct din plan. Notăm cu B0 n M0  x 0 , y 0 
M1  x1 , y1  proiecţia punctului M0 pe dreapta M1  x1 , y1 
d. Rezultă că vectorii n şi M1 M0 sunt vectori O A0 x
coliniari şi, ca urmare, are loc egalitatea

56
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I

n  M1 M0  n  M1 M0  cos0o , din care se obţine că:

n  M1 M0 a  x 0  x1   b  y 0  y1 
d  M0 , M1   M1 M0   . (3)
n a 2  b2
Din condiţia că M1  x1 , y1   d se obţine ax1  by1  c  0.
Înlocuind în relaţia (3) se obţine:
ax 0  by 0  c
d  M0 , M1   (4), relaţie care reprezintă formula distan-
a 2  b2
ei de la punctul M0  x 0 , y0  la dreapta de ecua ie ax  by  c  0.

2.3. ARIA UNEI SUPRAFEŢE TRIUNGHIULARE

Se consideră reperul cartezian xOy şi punctele necoliniare A  x1 , y1  ,

B  x2 , y2  , C  x3 , y3  .
În cele ce urmează se va da o nouă exprimare ariei unei suprafeţe
triunghiulare folosind determinanţi.
Pentru aceasta se porneşte de la formula binecunoscută a ariei:
1
A ABC   BC  d  A, BC  . (5)
2
x  x 3    y 2  y 3  , iar ecuaţia dreptei BC este
2 2
Avem că BC  2

x y 1
x2 y 2 1  0, echivalentă cu  y 2  y 3  x   x 2  x 3  y  x 2 y 3  x 3 y 2  0.
x3 y3 1
Conform formulei (4) se obţine:
 y2  y3  x1   x2  x3  y1  x2y3  x3y2
d  A, BC    .
 2 3  2 3  y2  y3    x2  x3 
2 2 2 2
x  x  y  y
Cu aceste explicitări, formula (5) a ariei suprafeţei triunghiulare devine:
1 1
A ABC    x 2  x 3    y2  y3  
2 2
  .
2 x  x   y  y  2
2 2
2 3 2 3

Aşadar, aria suprafeţei triunghiulare [ABC], unde A  x 1 , y1  ,

x1 y1 1
1
B  x 2 , y 2  , C  x 3 , y3  , este: A ABC  . , unde  x2 y2 1 . 6 
2
x3 y3 1

57
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
 OBSERVA IE
 Condiţia de coliniaritate a trei puncte se poate regăsi scriind că aria
suprafeţei triunghiulare corespunzătoare este zero, deci că  0.

Problemă rezolvată
 Se consideră punctele A 1, 1 , B  2, 3  , C  3,  1 . Să se determine:
a) lungimea înălţimii triunghiului duse din A;
b) aria suprafeţei triunghiulare ABC ;
c) aria suprafeţei patrulatere ABDC , unde D  5, 4  .
Soluţie  Tem
a) Ecuaţia dreptei BC este: Se dau punctele
x y 1 A  2,  1 , B  3, 4 , C 0,  6 .
2 3 1  0  4x  y  11  0. Rezultă a) Calcula i lungimile în l i-
milor triunghiului ABC.
3 1 1
b) Calcula i A ABC , A OBC .
4  1  1  1  11 6 17
că d  A, BC    . c) Sunt coliniare punctele
4 1
2 2 17 A, O, B?

1 1 1
1 1
b) A ABC   , unde 2 3 1  6. Aşadar, A ABC   6  3.
2 2
3 1 1
2 3 1
1
c) Avem: A ABDC  A ABC  ABCD . Dar ABCD   , unde  3 1 1  13,
2
5 4 1
13 13 19
deci A BCD  . Se obţine, A ABDC  3   .
2 2 2

EXERCI II I PROBLEME
EXERSARE
E1. Fie punctele A  3,  2  , B  5,  1 , E2. Se dau punctele A  3, 4  , B  3,  2  ,
C  1,  3  . C  2a  1, 1 i D  3, 1 .
a) S se scrie ecua iile dreptelor a) Pentru ce valori ale lui a  R
AB, AC, BC. punctele A, B, C sunt coliniare?
b) Ce lungimi au în l imile triun- b) Calcula i aria suprafe ei [ABD].
ghiului ABC?
c) S se calculeze A ABC prin dou 
c) Punctul M m2  2, 4m  1 , m  Z ,
procedee. este situat la distan a 5 fa de
dreapta AD. S se determine
coordonatele punctului M i A MAD .

58
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • III. DETERMINAN I
E3. S se determine m , n  R dac
punctele A, B, C sunt coliniare:
a) A  m  1, 3  , B  2m,  m  ,
C  2m  3, 1  m  ;
b) A  m  n, 1  m  , B  2m  n, 1 ,
C  m, n  1 .
E4. Se dau punctele A  8, 0  , B  3, 6  ,
C  0, 3 i Ox BC  D , AB
 E .
a) S se scrie ecua iile dreptelor
BC i AB.
b) S se calculeze aria suprafe ei
[ABC].
c) Sunt coliniare mijloacele seg-
mentelor [OB], [AC], [DE]?
E5. S se determine punctele de pe dreap-
ta 3x  2y  12  0 situate la distan a
3 de dreapta 12x  5y  30  0.
E6. Se consider dreptele:
d1 : 2x  y  3  0 i d2 : x  y  5  0.
S se determine:
a) A  d2 , astfel încât
d  A, d1   2 5;
b) B  d1 , astfel încât
d  B, d2   5 2.
E7. Fie patrulaterul ABCD,
B  8, 2  , C  6, 4  , D  3, 4  .
a) S se scrie ecua iile laturilor i
diagonalelor patrulaterului.
b) S se calculeze A ABCD .
c) Dac AD BC  E , BD AC  F
iar M, N sunt mijloacele laturilor
[AB], [DC], s se arate c punctele
E, F, M, N sunt coliniare.
E8. Se dau punctele A  3, 2  i B  2, 4  .
S se determine punctele M de pe
dreapta xy 3 pentru care
A OAM  A OBM .
E9. Se dau punctele A  0, 1 , B  4,  2  ,
C  4,  1 , D  5, 3  . S se determine
punctele M de pe dreapta de
ecua ie 3y  x  5  0 pentru care
Oy 
A MAB  A MCD .
E10. Se dau punctele A  3, 2  , B  6, 4 
i C  2, 2  . S se determine locul
geometric al punctelor M pentru
care A MAB  A MBC .
E11. S se scrie ecua ia unei drepte
care trece prin punctul A  2, 0  i
formeaz cu dreptele de ecua ii
3x  2y  7  0 i 2x  3y  4  0 un
triunghi cu aria 13.
E12. Se consider patrulaterul ABCD de
vârfuri A  6, 4  , B  3, 5 , C  2,  3 ,
D 1,  3  . S se determine:
a) aria patrulaterului ABCD;
b) aria patrulaterului format de cen-
trele de greutate ale triunghiurilor
ABC, BCD, CDA, DAB.
A 1, 2  ,
 
E13. Fie A  a, b  1 , B a  1, b2 , C1, 1 ,
a, b  Z i
M  M  a, b A, B, C sunt coliniare .
a) Câte elemente are mul imea M ?
b) S se determine aria poligonului
format de punctele din mul imea M .
c) Studia i natura poligonului
format de punctele mul imii M .
59
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE

CAPITOLUL IV. SISTEME DE ECUAÞII LINIARE

1 MATRICE INVERSABILE DIN M  C  n

Una din proprietăţile operaţiei de înmulţire pe mulţimea Mn  C  a

scos în evidenţă că există o matrice I n numită matricea unitate de
ordinul n cu proprietatea că I n  A  A  I n  A,  A  Mn  C  .
În acest context se pune problema dacă matricea I n se poate scrie ca
produsul a două matrice de ordin n.
Răspunsul este dat introducând noţiunea de inversă a unei matrice.
 DEFINI II
 Fie A o matrice de ordinul n.
Matricea A se numeşte matrice inversabil în Mn  C  dacă există o
matrice B  Mn  C  astfel încât A  B  B  A  I n .
 Matricea B se numeşte inversa matricei A şi se notează B  A 1 .

Rezultă că A  A1  A1  A  In , relaţie din care se obţine că  A1   A.

1

Exerciţiu rezolvat
1 0  1 1 
 Să se cerceteze dacă matricele A    şi B    sunt inversa-
1 1  1 1 
bile în M2  R  .
Soluţie
a b 1 0   a b 
• Presupunem că există A 1    astfel încât   
 c d 1 1   c d 
 a b  1 0   1 0 
   .
 c d  1 1   0 1 
 a b  1 0
Din aceste egalităţi de matrice rezultă că   
a  c b  d 0 1
a  b b  1 0
  şi se găseşte A    . Aşadar A este inversabilă în M2  R  .
1

 c  d d  1 1 

60
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE

x y 1 1 
• Presupunem că există matricea B 1    astfel încât  
u v 1 1 
 x y  1 0  x  u y  v  1 0
   . Se obţine egalitatea     ceea ce este
u v  0 1  x  u y  v  0 1
imposibil. Aşadar B nu este matrice inversabilă în M2  R  .

 TEOREMA 1
Inversa unei matrice pătratice, dacă există, este unică.
Demonstraţie
Fie A  Mn  C  şi B, B' Mn  C astfel încât AB  BA  In şi AB'  B' A 
 I n . (1)
Folosind proprietatea de asociativitate a înmulţirii matricelor şi
relaţia (1), se obţine:
B  B  I n  B   AB '    BA   B '  I n  B '  B ', deci B  B '.
Aşadar, inversa unei matrice, dacă există, este unică. 
În continuare se pune problema identificării matricelor inversabile şi
găsirii unui procedeu de determinare a inversei unei matrice inversabile,
altul decât acela pornind de la definiţie.
Fie A  Mn  C  o matrice de ordinul n.

 DEFINI II
 Matricea A se numeşte matrice singular dacă determinantul ei este nul.
 Matricea A se numeşte matrice nesingular dacă determinantul ei
este nenul.
Un exemplu uzual de matrice singulară este matricea nulă On , iar de
matrice nesingulară este matricea unitate I n .

 TEOREMA 2
Matricea A  Mn  C  este matrice inversabilă în Mn  C  dacă şi numai
dacă det  A   0 (A este matrice nesingulară).
Demonstraţie
„  “ Să presupunem că matricea A este inversabilă în Mn  C  .
Atunci există A 1  Mn  C  astfel încât A  A 1  A 1  A  I n . Trecând la
determinanţi în această relaţie şi aplicând proprietatea 10 a determinaţilor
se obţine că: det  A   det  A 1   det  I n   1. Rezultă că det  A   0.

61
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
„ “ Arătăm că dacă A este matrice nesingulară, atunci este matrice
inversabilă în Mn  C  .
Pentru aceasta vom construi efectiv matricea A 1 .
Fie A   a ij n n .

• Etapa I. Se scrie transpusa matricei A, adică:

 a11 a21  a n1 
 
a a22  a n2 
t
A   12 .
 ... ... ... ... 
 a 
 1n a2n  a nn 
• Etapa II. Se formează o matrice A * numită matricea reciproc
(sau adjunct ) a matricei A care se obţine din t A înlocuind fiecare element
al acesteia cu complementul algebric corespunzător:
 11 21  n1 
 
 12 22  n2 
A *
.
   
 
 1n 2n  nn 
1
• Etapa III. Se formează matricea A 1   A * şi se arată că
det  A 
este inversa matricei A. Într-adevăr,
 1  1
AA 1  A    A*    AA* 
 det  A   det  A 
 
 a11 a12  a1n   11 21  n1 
   
1  a 21 a 22  a2n   12 22  n2 
   .
det  A             
   
 a n1 a n2  a nn   1n 2n  nn 
Efectuând înmulţirile celor două matrice A şi A * şi folosind dezvol-
tarea unui determinant după elementele unei linii (coloane), precum şi faptul
că „suma produselor dintre elementele unei linii (coloane) şi complemenţii
algebrici ai elementelor corespunzătoare de pe altă linie (coloană) este egală
cu zero“ (Consecinţa la proprietatea P5. a determinanţilor), se obţine:
 det  A  0  0 
 
1  0 det  A   0 
AA 
1
  In .
det  A       
 
 0
 0  det  A  

62
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
Analog se obţine că A 1 A  I n .
Aşadar, dacă det  A   0, atunci matricea A este inversabilă în Mn  C 
şi inversa ei verifică egalitatea:
1
A 1   A* .
det  A 

 OBSERVA II I PRECIZĂRI
1. Dacă matricea A este nesingulară, atunci A 1 este nesingulară.
2. Dacă matricea A este nesingulară, atunci A * este nesingulară.
Într-adevăr, din relaţia AA *  d  I n , rezultă că det  AA *   d n , de unde se
obţine că det  A *   d n 1  0.
3. Matricea A  Mn  Z  este inversabilă în Mn  Z  dacă şi numai dacă
det  A   1, 1 .
4. Dacă A, B  M n  C  sunt inversabile, atunci A  B este inversabilă şi
 AB 
1
 B 1  A 1 .

Exerciţii rezolvate
 1 2 1 
 
 1. Să se determine inversa matricei A   3 0 1  în M3  C  .
 1 1 2 
 
Soluţie
Cercetăm dacă A este matrice inversabilă în  Tem
1 2 1 Calcula i A 1 dac :
M3  C  . det  A   3 0 1  3  2  12  1  14  0.  2
a) A  
5 
;
 2 18 
1 1 2 
 1 2 1
Rezultă că există A 1 .  
b) A   0 4 0.
Determinăm:  0 0
 1 
 1 3 1   1 5 2 
   
t
A   2 0 1  şi A   5 3 4  .
*

 1 1 2   3 1 6 
   
Se obţine:
 1 5 2 
1 1  
A 1
A 
*
 5 3 4   M3  C  .
det  A  14  
 3 1 6 

63
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE

m 2 m  2

2. Se dă matricea A  M3  C  , A   1 m  3 
 1  , m  C.
 3 4 1 

Să se determine m  C astfel încât A să fie inversabilă în M3  C  .
Soluţie
 Tem
Conform teoremei 2, A este inversabilă în Afla i m  C astfel încât
M3  C  dacă şi numai dacă det  A   0. Avem m2 0 
A  s fie
det  A   2  m  1 .  3 m  3
2

inversabil în M2  C  .
Aşadar, A este inversabilă dacă şi numai
dacă m  1  0, adică m  C \ 1 .

2 ECUA II MATRICEALE
Se numeşte ecua ie matriceal , o ecuaţie în care necunoscuta este o
matrice.
Să considerăm următoarea ecuaţie matriceală:
 1 1   4 1 
 X    (1), unde X  M2  C  este necunoscuta ecuaţiei.
 2 1  1 1 
Vom căuta să determinăm matricea X folosind inversa unei matrice
 1 1   4 1 
pătratice. Notăm A   , B    şi ecuaţia matriceală (1) devine
 2 1  1 1 
AX = B, (2). În acest moment de observă că dacă matricea A este inversa-
bilă, înmulţind ecuaţia (2) la stânga cu A 1 se obţine X  A 1B şi problema
este clarificată.
1 1  1 1
Într-adevăr, det  A  3  0. Aşadar există A1   A*     ,
det  A 3  2 1
1  1 1   4 1  1  3 0   1 0 
iar X         .
3  2 1   1 1  3  9 3   3 1 
Ca urmare, se poate spune că există anumite tipuri de ecuaţii
matriceale care pot fi rezolvate folosind „inversabilitatea matricelor“.
 TEOREMĂ
Fie A  Mn  C  şi C  Mm  C  matrice inversabile.
Atunci ecuaţiile matriceale:
a) AX  B, B  Mn, m  C  (1)
b) XA  B, B  Mm, n  C  (2) au soluţii unice.
c) AXC  B, B  Mn , m  C  (3)

64
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
Demonstraţie
a) Se înmulţeşte ecuaţia (1) la stânga cu matricea A 1  Mn  C  şi
aplicând asociativitatea înmulţirii se obţine succesiv:
A 1   AX   A 1B   A 1 A   X  A 1B  X  A 1B  Mn, m  C  .
Aşadar, ecuaţia (1) are soluţie unică în Mn, m  C  , X  A 1B.
b) Înmulţind ecuaţia (2) la dreapta cu A 1  Mn  C  şi aplicând
asociativitatea înmulţirii, se obţine succesiv:
 XA   A 1  BA 1  X  AA 1   BA 1  X  BA 1  Mm, n  C  ,
deci ecuaţia (2) are soluţie unică în Mm, n  C  , X  BA 1 .
c) Combinând tehnica de la puntele a) şi b) se obţine:
AXC  B  A 1  AXC  C1  A 1BC1   A 1 A  X  CC1   A1BC1  X 
 A 1BC1 .
Aşadar, ecuaţia (3) are soluţie unică în Mn, m  C  , X  A 1BC1 .

Problemă rezolvată
 1 1 1   1 0 0   1 0 0 
     
 Să se rezolve ecuaţia matriceală  0 1 1  X  3 1 0    1 2 0  .
 2 1 0   1 2 1   2 3 0 
     
Soluţie
Se observă că ecuaţia este de forma A  X  B  C.
Dacă matricele A şi B sunt inversabile atunci ecuaţia matriceală are
soluţia unică X  A 1  C  B 1 (cazul c) din teoremă).
 1 1 1   1 1 0   1 1 0 
     
Avem: A   0 1 1  , det  A   1, A    2 2 1    2 2 1  şi
1

 2 1 0   2 1 1   2 1 1 
     
1 0 0  1 0 0   1 0 0 
     
B   3 1 0  , det  B   1, B    3 1 0    3 1 0  .
1

 1 2 1   7 2 1   7 2 1 
     
Soluţia ecuaţiei matriceale este:
 1 1 0   1 0 0   1 0 0   8 2 0 
       
X  A  C  B   2 2 1    1 2 0    3 1 0    9 1 0  .
1 1

 2 1 1   2 3 0   7 2 1   2 1 0 
       

65
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE

EXERCI II I PROBLEME
EXERSARE
E1. S se determine care matrice sunt E4. S se rezolve ecua iile matriceale:
inversabile:  1 2   2 1
a) X    ;
 1 1   1 2
a)  ; b)  ;  3 5   3 1
 0 1   4 8 2 1
1 2 3 1 1 1  1 2  
b) X     3 1 ;
     3 5  0
c)  2 3 4  ; d)  1 1 0  .
 1 
3 4 5 2 1 1
    2 3  11
c)   X   ;
E2. S se determine inversele matricelor:  3 4  1 0

 1 1 1 1 3 2 1 0
 1 3 2 3  
d)   X   ;
a)   ; b)   ; c)  0 1 1  ; 5 14  1 2 1
 0 1  3 4  0 0 1 3 2  4 1  1 0 
  e)   X   ;
1 1 1 2 3 4  4 3  5 1  0 1 
    3 2  1 1   1 1 
d)  1 2 2  ; e)  0 1 1  ;
1 2 3  2 2 1 
f)   X   .
    4 3  0 1  0 1
 3  2 0 1  0 0 0 1
    E5. S se rezolve ecua iile matriceale:
0 2 2 1 0 0 1 0
f)  ; g) .  1 1 1 1 0 0
 1  2  3 2  0 1 0 0    
    a)  0 1 1   X   1 1 0 ;
0 1 2 1  1 0 0 0  0 0 1 1 1 1 
  
E3. S se determine valorile parame- 3 0 1
   2 0 1
trului m  R pentru care matrice- b) X   1 0 1   ;
1 2 1
le sunt inversabile: 2 1
 2  
 3 m m 9 
a)  ; b)  ;  3 4 2  1
  2 4   1 m    
c)  2 3 1   X   0  .
 1 1 m 1 m 1  1 1 2   2 
      
c)  2 1 1  ; d)  m 1 1  .
 0 m 1  1 1 m
   

APROFUNDARE
2 x 3   x1 x2 2 
   
A1. Fie matricea A   1 2 m  . A   2 x1 x2  .
 x 1 x   1 0 1 
  
S se determine m  R, dac : S se arate c A este inversabil
pentru orice m  R.
a) A este inversabil ,  x  R ;
 1 1
b) A 1  A * i 7x  3m. A3. Fie A, B  M2  R  , A   ,
 0 1
A2. Fie ecua ia x2   m  5  x  m  2  0  a b
B i C  ABA 1 .

cu solu iile x1 , x2 i matricea b a
S se calculeze Cn , n 1.

66
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
A4. Fie A  M2  Z  astfel încât In  A sunt inversabile i s se cal-
 6 0 culeze inversele acestora. (Univ.,
A2  A   . Bucure ti, 1990)
 10 6 
S se arate c A este inversabil i A8. Fie matricele A, B  Mn  C  cu A3 
s se determine inversa acesteia.
 A2 i A  B  In . S se arate c
A5. S se rezolve sistemele matriceale:
matricea In  AB este inversabil .
 1 0   2 1
a) A  B   ,  A B 
 1 1   1 1 A9. Fie A, B  Mn  C  , astfel încât AB 
 2 1  A  B. S se arate c matricele
 ;
 0 1 In  A, In  B sunt inversabile i
 2 0  3 1 c AB  BA.
b) X  Y   ;
 0 2  2 0 A10. Fie matricele A, B  Mn  C  . S se
 0 2 3 2 arate c :
X Y   .
 2 0  1 0 a) dac In  AB este inversabil ,

A6. Fie A  Mp  C  inversabil astfel în- atunci In  BA este inversabil ;

In   AB 
p
cât A  A 1  2Ip . S se determine b) dac este inversabil ,

atunci In   BA  este inversabil .

p
A n  A  n , n  N* .

A7. Fie A  Mn  C  , astfel încât A5  On. A11. Fie A  M2  C  matrice inversabil .

S se arate c matricele I n  A i S se afle A 1 folosind rela ia Hamil-
ton-Cayley.

TEST DE EVALUARE
1. S se determine inversele matricelor:
 2 0 5  1 1 1 
   
a) A   1 1 3  ; b) A   1   2  , unde 2    1  0.
 0 7 1   2 
 
  1 
 2 x1 3 
2. S se determine m  R pentru care matricea A   x  1 1

x  1  este
 1 2 m 

inversabil pentru orice x  R.

3. Se d ecua ia y3   a  1 y2   2a  5  y  a  3  0, a  C cu solu iile y1 , y2 , y3 . S

 y1 y 2 y 3 
se determine a astfel încât matricea A   y2 y3 y1  s fie inversabil .
y 
 3 y1 y 2 
 3 0 1
   4 0 2
4. S se rezolve ecua ia matriceal : X   1 0 1     în dou moduri.
 2 1 2  2 4 2
 

67
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE

SISTEME DE ECUA II LINIARE

3 CU CEL MULT PATRU NECUNOSCUTE
3.1. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE. NOŢIUNI GENERALE
Să considerăm următoarea problemă-suport:
Într-un bazin apa curge prin trei robinete identice. Dacă primul
robinet se deschide timp de 6 ore, al doilea 4 ore şi al treilea 3 ore, în bazin
se adună 390 dal de apă. Dacă primul robinet se deschide 5 ore, al doilea
2 ore şi al treilea 3 ore, atunci în bazin vor fi 305 dal de apă. Dacă primul
robinet este deschis 3 ore, al doilea 7 ore, iar al treilea 3 ore, atunci în bazin
vor fi 405 dal de apă. Câţi decalitri de apă curg într-o oră prin fiecare robinet?
Vom organiza datele problemei în următorul tabel de tip matriceal:
Robinetul I Robinetul II Robinetul III Cantitatea de apă
(nr. ore) (nr. ore) (nr. ore) (dal)
6 4 3 390
5 2 3 305
3 7 3 405
Pentru a răspunde la întrebarea problemei, vom nota cu x, y, z debitul
robinetelor I, II, respectiv III.
Datele referitoare la numărul de ore de funcţionare a celor trei robi-
nete le consemnăm într-o matrice de ordinul 3, notată A, cele referitoare la
cantitatea totală de apă le consemnăm într-o matrice-coloană B, iar datele
care indică necunoscutele problemei le scriem într-o matrice-coloană X.
Astfel, se obţin matricele:
6 4 3  390  x
     
A   5 2 3  , B   305  , X   y  .
3 7 3  405  z
     
Corelarea celor trei categorii de date consemnate în matricele A, B şi
X o vom face exprimând cantitatea totală de apă ca fiind suma cantităţilor
de apă furnizate de fiecare robinet în timpul funcţionării.
În felul acesta se obţine următorul model matematic al problemei:
6x  4y  3z  390

5x  2y  3z  305.
3x  7y  3z  405

Acest model este un sistem de trei ecuaţii cu trei necunoscute x, z, y, cu
exponentul 1, numit sistem de trei ecua ii liniare cu trei necunoscute.

68
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
Determinarea valorilor necunoscutelor x, z, y se va face pe baza unor
considerente legate de matrice şi de determinanţi.
Forma generală a unui sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute este:
a11x1  a12 x 2  ...  a1n x n  b1

a21 x1  a 22 x 2  ...  a 2n x n  b2
 . (1)
 
a x  a x  ...  a x  b
 m1 1 m2 2 mn n m

Numerele a ij  C, i  1, m, j  1, n se numesc coeficien ii necunos-

cutelor, iar x1 , x 2 , ..., x n sunt necunoscutele sistemului. Numerele
b1 , b2 , ..., bm  C se numesc termenii liberi.
Dacă toţi termenii liberi sunt nuli, atunci sistemul de ecuaţii liniare
se numeşte sistem liniar omogen.
Sistemul de ecuaţii (1) poate fi scris mai condensat sub forma:
n
a ij x j  bi , 1  i  m.
j1

Sistemului (1) de m ecuaţii liniare cu n necunoscute i se asociază

următoarele matrice:
 a11 a12 ... a1n   x1   b1 
     
a a22 ... a2n  x b
A   21 ; X   2 ; B   2 ;
 ... ... ... ...     
     
 a m1 a m 2 ... a mn   xn   bm 
 matricea coeficien ilor     matricea  matricea
     
 sau matricea sistemului   necunoscutelor   termenilor liberi 
 a11 a12  a1n b1 
 
a a22  a2n b2 
A   21 .
     
 
 am1 a m2  amn bm 
(matricea extins )
Cu ajutorul acestor matrice, sistemul (1) are următoarea scriere matri-
ceală: A  X  B numită forma matriceal a sistemului de ecuaţii liniare.
Un sistem de numere  1 , 2 , ...,  n  se numeşte solu ie a siste-
mului de ecua ii (1) dacă înlocuind necunoscutele x1 , x 2 , ..., x n , respectiv
cu aceste numere, toate ecuaţiile sistemului sunt verificate, ceea ce se scrie
sub forma:
n
a ij j  bi , 1  i  m.
j1

69
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
Din punct de vedere al existenţei soluţiei şi al numărului de soluţii,
un sistem de ecuaţii liniare poate fi în una din situaţiile:
1. Sistem incompatibil. În această situaţie sistemul nu are nici o soluţie.
 Exemplu
2x1  x 2  5
Fie sistemul de ecuaţii liniare  .
2x1  x 2  1
Dacă ar exista perechea  1 ,  2  care să verifice cele două ecuaţii, atunci ar
trebui ca 5 = 1, ceea ce este fals. Aşadar, sistemul este incompatibil.
2. Sistem compatibil. În această situaţie sistemul are cel puţin o soluţie.
a) Un sistem compatibil cu o singură soluţie se numeşte sistem com-
patibil determinat.
 Exemplu
x1  2x 2  5
Sistemul de ecuaţii  are soluţia unică x1  1, x 2  2.
 x1  x 2  3
b) Un sistem compatibil cu mai multe soluţii se numeşte sistem com-
patibil nedeterminat.
 Exemplu
2x1  x 2  3
Sistemul de ecuaţii  este sistem compatibil nedeterminat
4x1  2x 2  6
deoarece are o infinitate de soluţii de forma  , 3  2  ,   R.

 OBSERVA IE
 Orice sistem liniar omogen este compatibil. Se observă că o soluţie a
acestuia este  0, 0, ..., 0  numită solu ia banal .
Problema esenţială care se pune în legătură cu un sistem de ecuaţii liniare
este dacă acesta este compatibil sau incompatibil, iar în caz de compatibilitate
care este numărul soluţiilor şi cum se determină mulţimea acestora.
 PRECIZARE
 În acest capitol se vor studia sisteme de ecuaţii liniare cu cel mult
4 necunoscute.

3.2. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE DE TIP CRAMER

Fie (S) un sistem de n ecuaţii cu n necunoscute, n  4.
a11 x1  a12 x 2  ...  a1n x n  b1

a21x1  a22 x 2  ...  a 2n x n  b2
 . (S)
..............................................
an1 x1  a n2 x 2  ...  ann x n  bn

70
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE

 a11 a12  a1n   x1   b1 

     
a a22  a2n  x b
Făcând notaţiile A   21 , X   2  , B   2  , sistemul
       
     
 a n1 a n2  a nn   xn   bn 
(S) se scrie sub forma matriceală AX = B.

 DEFINI IE
 Un sistem de n ecuaţii liniare cu n necunoscute
cu proprietatea că matricea sistemului are de-
terminantul nenul se numeşte sistem de tip
Cramer.
Dacă sistemul (S) este sistem de tip Cramer Gabriel CRAMER
 d  det  A   0  , atunci matricea A a sistemului (1704-1752) matematician
şi fizician elveţian
este matrice inversabilă în Mn  C  şi matricea X a În 1750 a introdus rezol-
necunoscutelor este X  A 1  B. Pornind de la varea sistemelor liniare cu
ajutorul determinanţilor.
această exprimare a matricei X a necunoscutelor, Are contribuţii în cadrul
vom deduce o regulă de determinare element cu teoriei curbelor algebrice.
element a soluţiei  x1 , x 2 ,  , x n  a sistemului.

 TEOREMĂ (Regula lui Cramer)

Un sistem de tip Cramer este compatibil determinat, iar soluţia lui
este dată de formulele:
d d d
x1  1 , x 2  2 , ..., x n  n , (1)
d d d
unde d  det  A  şi d k este determinantul obţinut din determinantul
d al matricei A a sistemului înlocuind coloana k (coloana coeficienţilor
necunoscutei x k ) cu coloana formată din termenii liberi,
k  1, 2, ..., n.
Demonstraţie
Fie (S) sistemul de tip Cramer determinat mai sus, cu scrierea matri-
ceală AX  B. Deoarece A este matrice inversabilă avem relaţia X  A 1B.
Cu notaţiile adoptate pentru matricele X, A 1 şi B avem:
 x1   11 21  n1   b1   b111  b221    b n  n1 
       
 x 2   1   12 22  n2   b2  1  b112  b222    bn n2 
   .
  d        d  ..................................... 
       
 xn   1n 2n   nn   b n   b11n  b22n    bn nn 

71
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
Aplicând egalitatea a două matrice se obţin formulele după care se
calculează fiecare necunoscută x1 , x 2 ,  , x n :
1 d
x1   b111  b2 21    bn n1   1
d d
1 d
x 2   b1 12  b2 22    bn n2   2
d d
..........................................................
1 d
x n   b1 1n  b2 2n    bn  nn   n
d d
unde d  det  A   0 şi d k este valoarea determinantului obţinut din deter-
minantul d al matricei A înlocuind coloana k prin coloana termenilor liberi. 

 OBSERVA IE
 Formulele (1) se numesc formulele lui Cramer.
Pentru n = 2 şi n = 3 aceste formule au fost obţinute atunci când s-a
definit determinantul de ordin 2, respectiv de ordin 3.

Exerciţiu rezolvat
 Să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare folosind regula lui Cramer:
2x1  x 2  x 3  x 4  0

3x1  2x 2  x 4  2
 .
2x1  2x 2  x 3  3
x1  x 2  x 3  3x 4  3

Soluţie
 2 1 1 1 
 
 3 2 0 1 
Matricea sistemului este A  şi d  det  A   65  0.
 2 2 1 0 
 
1 1 1 3 
Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi are soluţie unică dată de
d d d d
formulele Cramer: x1  1 , x 2  2 , x 3  3 , x 4  4 .
d d d d
0 1 1 1 2 0 1 1
2 2 0 1 3 2 0 1
Dar d1   65; d 2   0;
3 2 1 0 2 3 1 0
3 1 1 3 1 3 1 3

72
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
2 1 0 1 2 1 1 0
3 2 2 1 3 2 0 2
d3   65; d 4   65.
2 2 3 0 2 2 1 3
1 1 3 3 1 1 1 3
Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este sistemul de numere 1, 0,  1, 1 .

EXERCI II I PROBLEME
EXERSARE
E1. S se scrie sub form matriceal i 2x  y  z  t  4
s se rezolve sistemele de ecua ii 
2x  y  3t  6
folosind inversa unei matrice: c)  ;
x  y  2 2x  3y  1  x  y  3z  5
a)  ; b)  ;  x  y  4t  4
 2x  3y  5 3x  4y  2
3x  y  2z  4t  4
5  x  y   2  x  y   3y  a 
c)  ; 2x  3y  z  t  2
3  x  2y   y  2x  x  b 
d)  x  2  2y  3z  t   3 .
x  y  z  3 x  y  z  a 
  4  x  2y   6  z  1 y   t  5
d) 2x  y  z  2 ; e)  x  2y  z  b ;   
 2 
4x  y  z  4  x  3y  2z  c
 
x  y  z  1 E4. S se rezolve sistemele de ecua ii
 prin dou metode:
f)  x  iy  z  2  i .
ix  y  z  2  i  5x  3y 9y  11
  x  y  7

14
a)  ;
E2. Rezolva i prin regula lui Cramer  3x  2y 2y 4
sistemele de ecua ii de la E1. 2  x
 2 5
E3. S se rezolve prin regula lui Cra-  7
mer sistemele: 2x  6y  9 10x  24z 

x  y  z  2 x  y  z  2 b) 9y  20z  6  x  48y  .
  
a) 2x  3y  z  5 ; b) 2x  y  3z  4 ;

2  x  y  2z  128  y
3x  y  3z  4  x  2y  z  2
 

APROFUNDARE
A1. S se rezolve sistemele de ecua ii 1  i  x  2y  z  3  i
liniare: 
b)  x  1  i  y  iz  1 ;
2  x  2z   3  y  4   t  0

 x   2  i  y  z  2  2i

 x  3z  2  2t  y  4   3
a)  ; C13x  C23y  4C33z  C30t  0
 3  x  y  t   8  y  1  t  z  5 
 0 1 2
2  2x  t   2z  t  y  14 C4x  C4z  C4t  5
c)  1 .
0 2
2C5x  4C5y  C5t  6
 2 1 3
 A 3x  2A 3y  A 3z  0

73
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
A2. S se rezolve sistemele de ecua ii b) S se afle m  R pentru care sis-
tiind c numerele a, b, c, d sunt temul este compatibil determinat.
numere reale diferite: c) S se rezolve sistemul de ecua ii
 x  ay  a2z   a3 pentru m = 2.
 d) Pentru m = 0 s se precizeze da-
a)  x  by  b2z   b3 ; c sistemul este compatibil.
 2 3
 x  cy  c z   c A5. Se consider sistemul liniar:
x  y  z  1  2m  1 x  my  3z  1
 
b) ax  by  cz  d .
 m  2 x  y   m  2  z  2 .
 2 2 2 2 
a x  b y  c z  d
3x   m  1 y   2m  1 z  3
A3. S se determine valorile parame- a) S se scrie matricea A a sistemu-
trilor reali pentru care fiecare sis- lui i s se rezolve ecua ia det  A  0.
tem este de tip Cramer i s se re-
zolve în acest caz: b) Pentru ce valori ale lui m  R,
2ax  y  z  0 sistemul este de tip Cramer?
 c) S se determine solu ia
a)  x  ay  z  1;
 x  2ay  z  1  x m , ym , zm  în condi ia b).

d) Pentru ce valori ale lui m  R
 a  2  x  2y  z  1 are loc rela ia x m  y m  zm  3?

b)  x  y  z  a  2 ;
 A6. S se rezolve ecua ia matriceal :
 a  1 x  2y  2z  1
 1 2  2 1   1  1 
X  X   .
2x   p  1 y  z  p  2 3  1 1   1 0 

c)  x  py   p  1 z  2p ;
 A7. Se consider sistemul de ecua ii
 p  3  x   3p  3  y  pz  3 4
a ijx j  6  i, i  1, 4, unde
 x  2y  z  t  0 j1

 x  my  2z  t  0 i, dac i  j
d)  x  y  z  t  0 . aij   ; i, j  1, 4.
 2, dac i  j

6x  y  z  m2  m t  1
  a) S se calculeze det  A  , unde
A4. Se consider sistemul liniar: A  aij   4 4
.
1  m  x  y  z  1 b) S se rezolve sistemul de ecu-

 x  1  m  y  z  m . a ii.

 x  y  1  m  z  m , m  R
2
A8. S se rezolve sistemul de ecua ii:
4
a) S se scrie matricea A a sistemu- aijx j  4i 1 , aij  ji 1 , i, j  1, 4.
lui i s se calculeze det  A  . j 1

3.3. RANGUL UNEI MATRICE

Fie A  Mm,n  C  , A   a ij m n
şi r un număr natural, astfel încât
1  r  min  m, n  .
Alegem din matricea A r linii i1 , i 2 , ..., i r şi r coloane j1 , j2 , ..., jr .

74
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
Determinantul format cu elementele matricei A situate la intersecţia
celor r linii şi r coloane se numeşte minor de ordinul r al matricei A.
Numărul minorilor de ordinul r ai matricei A este egal cu Crm  Crn .
Fie A  Om, n o matrice cu m linii şi n coloane. Deoarece mulţimea
minorilor matricei A este finită, există r  N, 1  r  min  m, n  , astfel încât
matricea A să aibă cel puţin un minor de ordin r nenul, iar toţi minorii de
ordin superior lui r, dacă există, să fie nuli.

 DEFINI IE
 Spunem că o matrice nenulă A  Mm, n  C  are rangul r şi se scrie
rang A  r dacă matricea A are un minor de ordin r nenul şi toţi minorii
lui A de ordin mai mare decât r (dacă există) sunt nuli.
Dacă A  Om, n se convine să se spună că are rangul 0, adică
rang  Om, n   0.
Pentru determinarea rangului unei matrice este util să se folosească
următorul rezultat.

 TEOREMA 1
Fie A  Mm, n  C  o matrice nenulă şi r  N* .
Rangul matricei A este r dacă şi numai dacă există un minor de
ordinul r al lui A, nenul, iar toţi minorii de ordinul r  1 sunt nuli
(atunci când există).
Demonstraţie
Dacă rang A  r, atunci toţi minorii de rang mai mare decât r sunt
nuli, deci şi cei de ordinul r  1 sunt nuli.
Pentru afirmaţia reciprocă trebuie observat că dacă toţi minorii de un
anumit ordin k sunt nuli, atunci vor fi nuli şi minorii de ordinul k  1 ai
matricei. Acest lucru se întâmplă deoarece dezvoltând un minor de ordinul
 k  1 după elementele unei linii sau coloane se obţine o sumă de produse, în
care fiecare factor este un minor de ordinul k al matricei. Minorii de ordinul k
fiind nuli, rezultă că suma este nulă, deci minorul de ordinul k  1 este nul. 

 OBSERVA IE
 Dacă A  Mm, n  C  , B  Mn, p  C  , atunci:
rang  AB   min  rang A, rang B  .

75
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
Probleme rezolvate
 1. Să se calculeze rangul matricelor:
2 1 1 
 
 2 1 2 1   3 2 1 
 
a) A   1 2 1 1  ; b) B   4 2 1  .
 3 1 3 2   
  1 1 1 
 1 3 2 
 
Soluţie
a) Se observă că A  M3, 4  C  şi ca urmare rang A  3.
Calculăm minorii de ordinul 3 ai matricei A în număr de C33  C34  4.
2 1 2 2 1 1 2 2 1 1 2 1
Avem: 1 2 1  0, 1 2 1  0, 1 1 1  0, 2 1 1  0.
3 1 3 3 1 2 3 3 2 1 3 2
Rezultă că rang A  3. Alegem un minor de ordinul 2.
2 1
Fie acesta:  3  0. Aplicând teorema asupra rangului se obţine
1 2
că rang A  2.
b) B  M5, 3  C  şi ca urmare rang B  3.
Alegem un prim minor de ordinul 3 şi obţinem:
2 1 1
3 2 1  17  0. Aşadar rang B  3.
4 2 1

 2. Să se determine, în funcţie de parametrul m  C, rangul matricei

m m 1 
 
A   1 m 1 .
 1 1 m
 
Soluţie
Calculăm determinantul matricei A. Rezultă succesiv:
m m 1 m 1 0 0 1 0 0
1   m  1  1 m 1   m  1  m  1 .
2 2
d 1 m 1  1 m
1 1 m 0 1  m m 1 0 1 1
• Pentru m  C \ 1,  1 avem d  0 şi rang A  3.

76
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
1 1 1
 
• Pentru m  1 se obţine A   1 1 1  şi rezultă rang A  1.
1 1 1 

 1 1 1 
 
• Pentru m  1 se obţine A   1 1 1  şi deoarece minorul d1 
1 1 1 

1 1
  2  0 rezultă că rang A  2.
1 1

EXERCI II I PROBLEME
EXERSARE
E1. S se determine rangul matricelor:  1 1 1 m 1 1 
 3 2  2 2 2 2    
a)  b)  e)  m n 1  ; f)  1 m 1 .
; ;
 5 3   1 1 1 1  2 3 2  
  1 1 m2 
 4 1 1 2 1 1
c)  2 0 3  ; d)  3 1 2  ; E3. S se determine valorile parame-
1 0 0 5 0 3 trilor m, n  R, dac perechile de
   
2 1 1 1 matrice au acela i rang:
   3 1 1 1  3 1   3 4 
1 2 1 1  
e)  ; f)  2 2 2 1  . a)  ,  ;
1 1 2 1  5 3 2 2  12 4   m 8 
   
4 4 4 3  7 14  3 m n
b)  ,  ;
E2. S se discute rangul matricelor pen-  4 8  2 1 2 
tru m, n  R :  3 2 1  2 1 5 
   
3 m 3 m m  1 c)  1 2 1 ,   1 m 1 .
a)  ; b)  ;  2
2 6 2 1 2   4 2   1 11 2  3m 
 
 3 m m  2
m m  1 n
c)  6 2 
1  ; d)  ;
1 1 1 2 3
 0 

APROFUNDARE
A1. S se determine rangul matricelor. A2. Se d matricea
Discu ie.  4 1 1 2 2 
 
 4 1 2 5  m 1 1 1 A    4 1 b 1 2   M 3, 5  R  .
     a 1 1 1 c 
a)  2 10 12 5 ; b)  1 m 1 1 ;  
 2  2 2  2  S se determine a, b, c astfel încât
   1 1 m 1
rang A  2.
  1 1 1 1 1 1 1
   
c)   0 2 1
; d)    3 2 .
 1 1 3 2  2 2 
    9 4 
1 0 1 1 

77
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
3 x 1 2  S se determine x  R pentru care
  rang A  x  este minim.
2 3 4 4 
A3. Fie matricea A  x    .
4 2 2x 1 
 
1 4 3 3  A5. Fie matricea
S se determine x  R astfel încât  1 
a  b c 
2
rang A  x   3.  
 1 
A c a b   M3  Z  .
A4. Se d matricea 2
 
 b 1
 3

1 2 3 
  c a  
5 1 3 0   2
A x    .
 1 1 4 x  2 S se arate c rang A  3.
 
  13 3 x 6 

3.4. STUDIUL COMPATIBILITĂŢII SISTEMELOR DE ECUAŢII LINIARE

I REZOLVAREA ACESTORA
PROPRIETATEA KRONECKER-CAPELLI. PROPRIETATEA LUI ROUCHÉ
În paragraful (3.1.) s-a stabilit ce este un sistem de ecuaţii liniare de
tip Cramer şi care este metoda de rezolvare a acestuia. În continuare vom
considera un sistem oarecare de m ecuaţii liniare cu n necunoscute, n  4.
Compatibilitatea unui astfel de sistem este asigurată de următorul
rezultat.
 TEOREMA 2 (Proprietatea Kronecker-Capelli [1])
Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil dacă şi numai dacă
rang A  rang A, unde A este matricea sistemului, iar A este
matricea extinsă.
Considerăm rang A  rang A  r.
Minorul de ordinul r care dă rangul ma-
tricei A se numeşte minor principal sau deter-
minant principal şi se va nota d p .
Necunoscutele sistemului de ecuaţii liniare ai
căror coeficienţi formează minorul principal se Leopold KRONECKER
numesc necunoscute principale, iar celelalte (1823-1891)
necunoscute se numesc necunoscute secundare. matematician german
Ecuaţiile sistemului care corespund liniilor A avut contribuţii în
teoria numerelor, analiză
minorului principal se numesc ecua ii principale, matematică, algebră (teoria
iar celelalte ecuaţii se numesc ecua ii secundare. ecuaţiilor algebrice, teoria
Orice minor al matricei A care se obţine din formelor pătratice),
determinantul principal prin bordarea (comple- algebră liniară.

78
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
tarea) cu o linie formată din coeficienţii necunoscutelor principale dintr-o
ecuaţie secundară şi cu o coloană formată din termenii liberi ai ecuaţiilor
principale şi termenul liber al ecuaţiei secundare alese, se numeşte minor
caracteristic.
Minorii caracteristici se vor nota dc1 , dc2 , ... .
Numărul acestora este egal cu numărul ecuaţiilor secundare ale
sistemului.

 OBSERVA II
1. rang A  rang A.
2. Un sistem liniar (S) este compatibil  rang A  rang A  r.
Rezultă că toţi minorii de ordinul r  1 ai matricei A sunt nuli, deci şi
toţi minorii caracteristici sunt nuli.
Astfel, proprietatea Kronecker-Capelli poate fi enunţată sub următoa-
rea formă echivalentă:

 TEOREMA 3 (Proprietatea lui Rouché [1])

Un sistem de ecuaţii liniare este compatibil dacă şi numai dacă toţi
minorii caracteristici sunt nuli.

Exerciţiu rezolvat
 Să se stabilească compatibilitatea sistemului de ecuaţii:
2x  3y  z  1

x  2y  5z  4 .
3x  y  6z  3

Soluţie
Matricea sistemului de ecuaţii, respectiv matricea extinsă a acestuia sunt:
 2 3 1 
  Eugene ROUCHÉ
A   1 2 5   M3  R  , (1035-1910)
 3 1 6  matematician francez
 
 2 3 1 1  Are contribuţii importante
  în algebră, geometrie,
A   1 2 5 4   M3, 4  R  . geometrie descriptivă şi
 3 1 6 3  analiză matematică.
 
2 3 1
2 3
Avem det  A   1 2 5  0 şi minorul  7  0.
1 2
3 1 6

79
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
2 3
Rezultă că rang A  2 şi d p  . Ca urmare, matricea A are un
1 2
2 3 1
singur minor caracteristic: d c1  1 2 4  0.
3 1 3
Conform teoremei lui Rouché rezultă că sistemul este compatibil.

ALGORITM DE REZOLVARE A UNUI SISTEM DE m ECUA II LINIARE

CU n NECUNOSCUTE, n  4

Pentru rezolvarea unui sistem (S) de m ecuaţii liniare cu n necu-

noscute, n  4 se parcurg următoarele etape:
1. Stabilirea compatibilit ii sistemului:
a) Se scrie matricea A a sistemului şi matricea extinsă A.
b) • Dacă matricea A este pătratică şi det  A   0, atunci sistemul este
de tip Cramer şi se rezolvă prin regula lui Cramer.
• Dacă det  A   0 sau A nu este pătratică, atunci se determină rang A
şi se stabileşte minorul principal d p .
c) Se calculează minorii caracteristici d c1 , d c2 , ... (dacă există) şi se
aplică proprietatea de compatibilitate a lui Rouché.
• Dacă un minor caracteristic d c este nenul, atunci sistemul (S)
este incompatibil şi rezolvarea s-a încheiat.
• Dacă toţi minorii caracteristici sunt nuli atunci sistemul este
compatibil (are cel puţin o soluţie).

2. Determinarea mul imii solu iilor sistemului

a) Se stabilesc ecuaţiile principale şi ecuaţiile secundare.
b) Se stabilesc necunoscutele principale şi necunoscutele secundare.
• Dacă nu există necunoscute secundare, sistemul este compatibil
determinat (rang A = n).
• Dacă există una, două, ... necunoscute secundare sistemul se
numeşte compatibil simplu nedeterminat, compatibil dublu nedeter-
minat etc.
c) Se formează sistemul principal din ecuaţiile principale ale siste-
mului dat, păstrând în membrul întâi termenii cu necunoscutele principale,
iar termenii cu necunoscutele secundare, notate parametric, se trec în mem-
brul al doilea.
d) Se rezolvă sistemul principal prin regula lui Cramer.

80
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
Exerciţii rezolvate
 1. Să se rezolve sistemul de ecuaţii:
2x1  x 2  3x 3  x 4  1

 x1  x 2  2x 3  3x 4  2.
5x  x  4x  5x  0
 1 2 3 4

Soluţie
Scriem matricele A şi A asociate sistemului de ecuaţii:
 2 1 3 1   2 1 3 1 1 
   
A   1 1 2 3   M3, 4  R  şi A   1 1 2 3 2   M3, 5  R  .
 5 1 4 5   5 1 4 5 0 
   
Se observă că rang A  3. Se calculează minorii de ordin 3 şi se
constată că toţi sunt nuli. Deoarece există minori de ordin 2 nenuli, rezultă
că rang A  2.
2 1
Alegem minorul principal d p   3  0.
1 1
2 1 1
Există un singur minor caracteristic d c  1 1 2  0.
5 1 0
Conform teoremei lui Rouché sistemul este compatibil.
Ecuaţiile principale sunt primele două ecuaţii ale sistemului, iar ecu-
aţia secundară este ecuaţia a treia.
Necunoscutele principale sunt x1 , x 2 , iar necunoscutele secundare
sunt x 3 , x 4 .
Din acest motiv sistemul este compatibil dublu nedeterminat.
Notăm parametric necunoscutele secundare x 3  , x 4  , ,   R.
Se formează sistemul principal:
2x1  x 2  1  3  

 x1  x 2  2  2  3
care se rezolvă cu regula lui Cramer şi se obţine:
  4  1 7  5  5
x1  ; x2  .
3 3
Aşadar, mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii este:
   4  1 7  5  5  
S   , , ,   ,   R  .
 3 3  

81
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
 2. Să se rezolve sistemele de ecuaţii:
5x  2y  3z  7 2x  y  z  1
x  y  z  3 
 x  3y  2z  0
a)  ; b)  .
x  y  z  1 x  y  4z  6
2x  3y  5z  6 5x  2y  z  5
Soluţie
5 2 3 
 
1 1 1 
a) Matricea sistemului este A    M4, 3  R  . Rezultă că
1 1 1 
 
2 3 5 
rang A  3.
5 2 3
Se găseşte că d p  1 1 1  10  0, deci rang A  3.
1 1 1
5 2 3 7
1 1 1 3
Sistemul are un minor caracteristic d c   4  0.
1 1 1 1
2 3 5 6
Aplicând proprietatea lui Rouché se obţine că sistemul este incompatibil.
 2 1 1 
 
1 3 2 
b) Matricea sistemului este A    M4, 3  R  .
 1 1 4 
 
 5 2 1 
Se găseşte că rang A  3 şi un minor principal este:
2 1 1
dp  1  3 2   16.
1 1 4
Sistemul are un singur minor caracteristic d c  det A  0.  
Aşadar, sistemul este compatibil.
Deoarece numărul de necunoscute este egal cu rang A, rezultă că
sistemul este compatibil determinat (nu există necunoscute secundare).
Sistemul principal ataşat sistemului dat este:
2x  y  z  1

 x  3y  2z  0 , care este un sistem de tip Cramer cu soluţia: 1,  1,  2  .
 x  y  4z  6


82
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
 3. Să se rezolve sistemul de ecuaţii discutând după valorile parame-
trului m  R:
mx  y  z  1

2x   m  1  y   m  1  z  2 .

3x   m  2  y   2m  1  z  3
Soluţie
m 1  1
Matricea sistemului A   2 
m  1 m  1   M3  R  are
3 m  2 2m  1 

det  A    m  1   m  2  .
2

Se deosebesc următoarele cazuri:

1. det  A   0, adică m  R \ 1,  2 .
În acest caz sistemul este un sistem de tip Cramer şi soluţia este dată
de formulele lui Cramer:
m  1
2
dx 1 dy 1
x   ; y  ;
det  A   m  1   m  2  m  2
2
det  A  m  2
dz 1
z  .
det  A  m  2
2. det  A   0, adică m  1,  2 .
 2 1 1 
• Pentru m  2, A   2 1 1  , iar rang A  2.
 3 0 3 

2 1
Un minor principal este d p   3.
3 0
2 1 1
Sistemul are un singur minor caracteristic d c  2 1 2  9  0.
3 0 3
Conform proprietăţii lui Rouché sistemul este incompatibil.
1 1 1
• Pentru m  1, A   2 
2 2  , iar rang A  1.
3 3 3 

Un minor principal este d p  1  1.
1 1 1 1
Minorii caracteristici sunt: d c   0, d c2   0.
1
2 2 3 3

83
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
Aşadar, sistemul este sistem compatibil.
Prima ecuaţie a sistemului care corespunde minorului principal este
ecuaţie principală, iar celelalte ecuaţii sunt secundare. Necunoscuta
principală este x iar necunoscutele secundare sunt y şi z pe care le notăm
parametric: y  , z  , ,   R.
Ecuaţia principală este x  1    .
Aşadar, pentru m  1 sistemul este compatibil dublu nedeterminat cu
mulţimea soluţiilor S  1    , ,   ,   R .

EXERCI II I PROBLEME
EXERSARE
E1. S se studieze compatibilitatea 3x  2y  z  1
sistemelor: 
2x  y  3z  0
2x  y  z  2 e)  ;
a)  ; 12x  y  11z  1
5x  y  2z  6 2x  y  5z  1
2x  y  2z  1
  x  3y  2z  4t  1
b)  x  y  z  3 ; 
11x  6y  9z  8 f)   x  3y  2z  5t  6 ;
  x  3y  2z  7t  3

2x  3y  5z  t  6
 2x  y  3z  4t  0
c) 3x  3z  3t  5 ; 
5x  4y  9z  t  0 5x  y  z  t  0
 g)  ;
  x  z  2t  0
 x  2y  8z  21 7x  2y  4z  5t  0

3x  4y  2z  7
d)  . 3x  4y  2z  0
 x  y  5z  7 
2x  y  z  2 4x  2y  z  t  6

h)  x  y  z  t  4 ;
7x  5y  3z  t  8
E2. S se rezolve sistemele: 
3x  2y  5z  8 5x  7y  5z  t  0

a) 5x  y  z  8 ; 4x  3y  2z  4
 2x  3y  4z  0 
 3x  4y  z  2

3x  7y  2z  1 i) 6x  5y  3z  5 ;
b)    x  y  4z  9
  x  5y  z  2 
7x  y  z  6
2x  y  3z  2t  4
 3x  2y  5z  2t  2
c)  x  y  z  t  3 ;
3x  2y  5z  4t  5 
  x  y  4z  5

2x  y  z  t  3 j)  x  y  3t  4 .
 6x  3y  9z  4t  1
d)  x  3y  z  5t  16; 
5x  y  z  7t  10 2x  5y  3z  t  12


84
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
APROFUNDARE
A1. S se determine a, b  R astfel în- A6. S se determine m  R astfel încât
cât sistemele s fie compatibile: sistemul omogen:
x  y  z  5  x   m  5  y   m  1 z  0
 
x  y  z  a   x  y  3z  0
a)  ;
 2

 3x  a  a y  4z  a  1

1  2m  x  2y  4mz  0
 s aib numai solu ia nul .
2x  y  3z  3
 x  ay  1 A7. S se determine m  R astfel încât

b)  x  y  b , a, b  Z. sistemul omogen:
2x  3y  5
  mx  2y  z  0

A2. S se determine parametrii a, bR  m  2  x  2y  3y  0
astfel încât sistemul s fie com- 
5x  2my   3m  2  z  0
patibil i rangul matricei s fie 2:
s aib i solu ii nenule. S se rezol-
 x  ay  a2z  1
 ve sistemul pentru m  1.
a)  x  3y  2z  1 ;
x  y  z  b A8. S se studieze compatibilitatea sis-

temelor:
2x  3y  4z  5t  1  x  2y  2z  4
 
b)  x  9y  az  t  3 . a) 3x  y  mz  4, m, p  R;
5x  6y  10z  bt  a 3x  y  z  p
 
A3. S se determine a, b  R astfel în-  x  y  mz  0

cât sistemul b)  x  y  z  0 , m  R;
2x  y  3z  1  x  my  z  0
 
  x  ay  2z  a  b x   m  1 y  z  2  m  m2
3x  by  4z  a 
 c) mx  y  z  0 , m  R;
s fie sistem simplu nedeterminat  2
i s se rezolve. x  2y  mz  3m  m  2
A4. S se determine parametrii a, bR x  y  3

astfel încât sistemul: 2x  y  5
d)  .
2x  y  z  t  1 2x  3y  m  4
  2
 x  y  az  t  1 7x  my  m  2
 x  y  z  bt  c

s fie compatibil dublu nedeter- A9. S se rezolve sistemul de ecua ii:
minat. 1 a  1 a   a  1 2 
 X  X  ,
A5. S se determine a, b  R astfel în-  1 1   1 1   2 a  1
cât sistemul: a  R.
 x  3y  2z  1
 2
A10. S se rezolve i s se discute în R
2x  y  a x  0 sistemele:
 x  7y  az  b
  x  my  m x  y  z  m
a)  ; b)  ;
s fie sistem incompatibil. S se re-  mx  y  1  mx  y  2z  1
zolve pentru a  2 i b  3.

85
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
 x  ay  z  1 x  y  z  5
 
c)  x  y  z  1 ; x  y  z  a
 
 ax  a 2
y  z  a 2 j)  2x  y  3z   3 ;

 x  y  az  1

2
 
  3x  a  a y  4z  a  1
d) ax  y  az  1  a ; 
 x  2by  2z  2b  2
ax  3y  3z  1
  x  y  2z  4t  0
 m  4  x  2y  z  1 
 5x  3y  7z  6t  0
k)  .
e)  x  y  z  m  4 ; 8x  5z   m  4  t  1

 m  3  x  2y  2z  1
4x  2y  mz   m  2  t  p

ax  y  z  t  1 A11. S se rezolve sistemul:

f)  x  ay  z  t  a ; 2x  y  z  0
 2 
 x  y  az  t  a   x  2y  z  0
 . (IP, Buc., 1987)
ax  2y  z  1  m  2  x  y  2z  0
  x2  y2  z2  243
g)  x   a  1 y  z  1; 

 x  y   a  1 z  1 A12. Se d sistemul de ecua ii
3
 x  y  z  2t  1 aijx j  bi , i  1, 2, 3, astfel încât

 x  y  5z  3t  1 j 1
h)  ;
2x  8z  t  2 2bi  23i2  95i  84 i
 m  2  x  my  3z   m  1 t  2 1, dac i  j


 x  2y  z  t  0 aij  0, dac i  j , i, j  1, 3.
 
3x  y  7z  5t  0  1 C j , dac i  j
i j i
i)  ;
2x  y  3z  3t  0 a) S se calculeze rang A, unde
4x   a  1 y  2az   a  3  t  0

A  aij   3 3
.
b) S se rezolve sistemul de
ecua ii.

METODA LUI GAUSS DE REZOLVARE A SISTEMELOR DE ECUA II LINIARE

Să pornim de la următoarea situaţie-problemă:
„Un depozit de mărfuri livrează până la epuizarea stocului o gamă de
4 produse A, B, C, D după următorul tabel matriceal:
Num rul de produse de tipul Suma încasat
A B C D (unit i monetare)
10 16 15 18 6 020 u.m.
0 15 30 24 4 860 u.m.
0 0 25 45 3 800 u.m.
0 0 0 125 5 000 u.m.
Care este preţul pe unitatea de produs?“

86
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
Să notăm cu x, y, z, t preţul pe unitatea de produs pentru tipul de
produs A, B, C, respectiv D.
Modelul matematic al situaţiei date este:
10x  16y  15z  18t  6 020

 15y  30z  24t  4 860
 .
 25z  45t  3 800
 125t  5 000
Se observă că s-a obţinut un sistem liniar de 4 ecuaţii cu 4 necunoscute
cu o aşezare „triunghiulară“. Soluţia se obţine cu uşurinţă pornind de la
ultima ecuaţie din care se obţine t  40. Apoi, prin metoda substituţiei se
obţin pe rând z  80, y  100, x  250.
Aşadar, preţul pe unitatea de produs este: 250 u.m., 100 u.m., 80 u.m.,
respectiv 40 u.m.
Din cele de mai sus se desprinde ideea simplităţii rezolvării unui
sistem de ecuaţii liniare având o astfel de formă „triunghiulară“ , dar şi
întrebarea „cum trebuie procedat ca un sistem de m ecuaţii liniare cu
n necunoscute să fie adus la o formă atât de simplă?“
Răspunsul la această întrebare reprezintă esenţa a ceea ce urmează.
Fie (S) un sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute, n  4.
a 11 x1  a12 x 2  a13 x 3  a14 x 4  b1

a21 x1  a22 x 2  a23 x 3  a 24 x 4  b2
 .
................................................
a x  a x  a x  a x  b
 m1 1 m2 2 m3 3 m4 4 m

 DEFINI II
 Sistemul (S) este echivalent cu un sistem S1  şi se scrie S S1 , dacă
au aceeaşi mulţime de soluţii.
 Se numeşte transformare elementar de tipul 1 a sistemului (S) orice
permutare a două ecuaţii ale sistemului.
 Se numeşte transformare elementar de tipul 2 a sistemului (S) o
operaţie prin care se adună o ecuaţie cu o altă ecuaţie înmulţită
eventual cu un număr nenul.

Metoda lui Gauss sau metoda elimin rii succesive este metoda
prin care un sistem (S) este transformat într-un sistem echivalent (S') de
formă „triunghiulară“ sau „trapezoidală“ prin transformări elementare de
tipul 1 sau 2. Un astfel de sistem are forma:

87
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE

 11 x1  12 x 2  13 x 3  14 x 4  c1


 22 x 2  23 x 3  24 x 4  c2
 33 x 3  34 x 4  c3

S    44 x 4  c4 .
 Carl Friedrich GAUSS
0  c5 (1777-1855)

................................................. matematician şi astronom
 german
 0  cm
Are contribuţii importante
Sistemul (S') se rezolvă pornind de la ultima în toate ramurile matematicii:
algebră, teoria numerelor,
ecuaţie spre prima. analiză matematică, geome-
• Dacă în sistemul (S') apar ecuaţii de trie, geometrie analitică.
forma 0  c k , unde ck  0, atunci sistemul (S'),
deci şi (S), este incompatibil.
• Dacă în sistemul (S') nu apar ecuaţii contradictorii sistemul este
compatibil.
Eventualele necunoscute secundare, dacă apar, se notează parametric,
se trec în membrul al doilea şi se continuă cu rezolvarea sistemului
triunghiular format.
Să urmărim aplicarea metodei lui Gauss pe câteva exemple:

Exerciţii rezolvate
 1. Să se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele de ecuaţii liniare:
2x  y  z  t  1 x  y  z  2 2x  3y  z  1
  
3x  z  t  3 2x  y  2z  2 x  2y  3z  0
a)  ; b)  ; c)  .
2x  y  3t  2 x  4y  5z  8 x  12y  11z  1
2x  2y  2z  5t  6 2x  5y  6z  10 4x  15y  9z  0
Soluţie
Vom aplica convenabil transformări de tipul 1 sau 2 astfel încât să se
elimine succesiv câte o necunoscută şi sistemul să fie adus la o formă
triunghiulară sau trapezoidală.
a) Eliminăm necunoscuta x din ecuaţiile a doua, a treia şi a patra.
3
Pentru aceasta se înmulţeşte prima ecuaţie cu  şi o adunăm la a
2
doua ecuaţie, apoi înmulţim prima ecuaţie cu 1 şi o adunăm pe rând la
ecuaţia a treia şi a patra (transformări de tipul 2).

88
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE

 2x  y  z  t  1

 3y  5z  5t  9
Se obţine sistemul echivalent:  .
  z  2t  1
 3y  3z  6t  7

Facem o transformare de tipul 1, permutând ecuaţia a treia cu a patra.
2x  y  z  t  1

 3y  5z  5t  9
Se obţine sistemul echivalent:  .
 3y  3z  6t  7
  z  2t  1

Eliminăm necunoscuta y din a treia ecuaţie având ca ecuaţie de refe-
rinţă ecuaţia a doua.
2x  y  z  t  1

 3y  5z  5t  9
Se obţine sistemul:  .
  2z  t  2
  z  2t  1

Eliminăm necunoscuta z din ecuaţia a patra având ca ecuaţie de
referinţă ecuaţia a treia.
Rezultă sistemul liniar scris în formă triunghiulară:
2x  y  z  t  1

 3y  5z  5t  9
  2z  t  2 .

 3
 t2
 2
4
Pornind de la ultima ecuaţie către prima se obţine soluţia: t   ,
3
5
z  , y  2, x  0. Soluţia sistemului iniţial este sistemul de numere
3
 5 4
 0, 2, 3 ,  3  , iar sistemul este compatibil determinat.
 
b) Aplicând succesiv transformări elementare de tipul 1 şi 2 se obţin
următoarele sisteme echivalente:
xyz2   2  ,  1 x  y  z  2 x  y  z  2
  
2x  y  2z  2  3y  4z  6   3y  4z  6
 ~ ~ S ' 
x  4y  5z  8  3y  4z  6  0z  0
2x  5y  6z  10  3y  4z  6  0 z  0
  

89
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
Din compoziţia sistemului (S') scris sub formă trapezoidală se observă
că z poate lua orice valoare. De aceea z se va lua necunoscută secundară, şi
se va nota parametric z  , unde   C.
6  4 
Se deduce apoi y  şi x  .
3 3
  6  4  
Mulţimea soluţiilor sistemului dat este S   , ,     C  , iar
 3 3  
sistemul este compatibil simplu nedeterminat.
c) Se aplică transformări elementare de tipul 1 sau 2 şi sistemul (S)
devine succesiv:
x  2y  3z  0
x  2y  3z  0 x  2y  3z  0 
   7y  7z  1
2x  3y  z  1   7y  7z  1 
S~ ~ ~ 0z  1 .
x  12y  11z  1   14y  14z  1 
4x  15y  9z  0   23y  21z  0  23
 2z 
 7
Acest ultim sistem conţine o ecuaţie contradictorie  0  1 , fapt pentru
care acest sistem este incompatibil, deci şi sistemul iniţial este incompatibil.

EXERCI II I PROBLEME
EXERSARE
E1. S se rezolve sistemele de mai jos E2. Pentru golirea unui bazin cu ap se
prin metoda lui Gauss: utilizeaz trei robinete. Dac primul
x  y  4 2x  y  3 robinet este deschis 2 ore, al doilea
a)  ; b)  ; 3 ore i al treilea 6 ore, se evacueaz
 2x  3y  9  x  2y  0 în total 220 hl de ap . L sându-se
x  y  z  1 deschise 3 ore, 2 ore, respectiv 6 ore,

c)  x  2y  2z  1; se evacueaz în total 210 hl de ap ,
 x  y  2z  2 iar dac primul i al doilea sunt

deschise câte 2 ore, iar al treilea
 x  y  z  3t  7 3 ore se evacueaz 145 hl de ap . S
d)  ;
2x  5y  4z  t  10 se afle debitul fiec rui robinet.
x  y  z  3 3x  y  z  2 E3. Dac tat l ar avea cu 7 ani mai
 2x  2y  z  1 mult decât are, atunci vârsta
x  z  t  1 
e)  ; f)  ; 1
 2x  y  2t  1 x  y  2z  3 actual a fiului mai mic ar fi din
3x  4y  z  6 4x  2y  3z  1 6
vârsta tat lui. Peste 15 ani vârsta
x  y  3 2x  y  z  3t  0 1
2x  y  5 x  2y  z  4t  0 fiului mai mare va fi din vârsta
  2
g)  ; h)  .
 3x  y  6 3x  y  4z  5t  0 tat lui. S se determine vârsta fie-
4x  3y  1 x  6y  2t  0 c ruia, dac peste 18 ani cei doi
copii vor avea împreun vârsta
tat lui.

90
  Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
E4. S se rezolve sistemele prin metoda 3  x  y   2  z  2y   x  1
lui Gauss i s se discute: 
 2  x  y  1  3  z  y  1  x
 x  3y  6z  4 b)  ;
 x  y  z  3  0
a) 3x  y  z  3 ;
x  2 y  z  z  1
 6x  2y  az  b
   
 x  2y  z  1 3x  4z  2  2  y 
 
b) 3x  5y  2z  b . c) 5y  7z  4  x  4  ;
2x  3y  az  1 
 11z  31y  47z   68

E5. S se rezolve sistemele de ecua ii  x  4y  z   m  1 t  0


prin dou metode: x  y  z  t  0
d)  .
2  x  2y   3z  11
 2x  y  z  3t  0
5x  3y  6  5z  2x  x  2y  3z  t  0
a)  ; 
3  x  z   15  y  5z
6  x  y   11z  4  y


TESTE DE EVALUARE
Testul 1

x  y  z  1

1. Se consider sistemul de ecua ii liniare: 3x  2y  2z  8 .
2x  3y  2z  4

a) S se determine rangul matricei sistemului.
b) S se rezolve sistemul de ecua ii prin dou metode.

 x  y  3z  t  0
2x  y  z  t  1

2. S se rezolve prin metoda lui Gauss sistemul de ecua ii:  x  2y  z  2t  3 .
x  y  z  t  1

 x  2y  z  4t  0

 x  my  z  1
 x  y  mz  1

3. S se studieze compatibilitatea sistemului de ecua ii:  , m  R.
 mx  y  z  1
 x2  y2  z2  1

 x  y  az  at  b

 x  ay  az  t  b
4. Fie sistemul:  , a, b  R.
ax  ay  z  t  b
ax  y  z  at  b
i) Condi ia necesar i suficient ca sistemul s fie compatibil este:
a) a  R \  1, 1 ; b) a  R \ 1 ; c) b  0; d) b  0, a  1; e) a  1, b  0.

91
 Elemente de calcul matriceal i sisteme de ecua ii liniare • IV. SISTEME DE ECUA II LINIARE
ii) Condi ia necesar i suficient ca sistemul s fie compatibil simplu
nedeterminat este:
a) a  R \  1, 1 ; b) a  1; c) a  1; d) a  1; e) a  1, b  0.

Testul 2

1. Se d sistemul de ecua ii liniare:

2x  my  4z  0

 3  m  x  2y  mz  0.

2x  y  z  0
a) S se rezolve sistemul pentru m  2.
b) S se determine m  R pentru care sistemul are i solu ii nenule.

2. Fie sistemul de ecua ii liniare:

ax  y  2z  1

3x  2y  z  1 .
x  y  1  a z  b
  
a) S se rezolve sistemul pentru a  1, b  3.
b) S se discute sistemul dup parametrii reali a, b.

3. Se d sistemul de ecua ii liniare:

3x  y  z  4a

 x  y  2z  m .
 a
 x  2y  3z  2
a) S se arate c sistemul este de tip Cramer.
b) Dac  x0 , y0 , z0  este solu ia sistemului, s se determine m  R pentru
2
care z0  ,  a  R.
3

1
4.  
Se consider matricele A  aij , B  bij , C    3
 A  B  , A, B, C  M 3  C  , unde

aij  

i i 
 min C j , A j , dac i  j

, bij  max  i, j , i, j  1, 2, 3 .
 
 max Cij , A ij , dac i  j

a) S se determine A  B.
x
 
b) S se rezolve sistemul A   y   B.
z
 
c) S se determine X  M 3  C  , dac X  C  B.

92
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNC II

ELEMENTE DE ANALIZ MATEMATIC

CAPITOLUL I. LIMITE DE FUNCÞII

1 STRUCTURA DE ORDINE A MUL IMII R

Axa numerelor reale (axa numerică) reprezintă o dreaptă  d  pe
care s-a stabilit o origine O, un segment unitate şi un sens de parcurs,
numit sensul pozitiv.
Mulţimea R a numerelor reale este pusă în corespondenţă bijectivă
cu axa numerică. Fiecărui număr x  R i se asociază un unic punct M de pe
dreapta  d  pentru care numărul real x reprezintă abscisa acestuia şi se
scrie M  x  . u
O(0) A(1) M(x)
În acest mod mulţimea numerelor reale se poate identifica cu axa
numerică. Fiecare punct al dreptei este identificat cu numărul real care
reprezintă abscisa sa. Astfel, dacă x  R, se poate spune „punctul x“,
înţelegându-se prin aceasta „punctul de pe dreaptă care are abscisa x“.
Dacă x, y  R sunt două numere reale, iar M  x  , N  y  sunt punctele
asociate acestora pe axa numerică vom spune că x este mai mic decât y şi
se scrie x  y, dacă pe axa numerică punctul M este situat în stânga lui N.
M(x) N(y)
xy
După cum este cunoscut, între numerele reale x şi y există doar una
din relaţiile: x  y, x  y sau y  x (proprietatea de trihotomie).
Din proprietatea de trihotomie rezultă că dacă numărul real x nu este
mai mare decât numărul real y, atunci x este mai mic sau egal cu y, şi vom
scrie x  y.
Aşadar, x  y dacă şi numai dacă x  y sau x  y.
Relaţia  se numeşte rela ie de ordine pe R şi are proprietăţile:
 P1. Proprietatea de reflexivitate
Dacă x  R, atunci x  x.

 P2. Proprietatea de antisimetrie

Dacă x, y  R şi x  y, y  x, atunci x  y.
 P3. Proprietatea de tranzitivitate
Dacă x, y, z  R şi x  y, y  z, atunci x  z.

93
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNC II
 P4. Proprietatea de ordine total
Dacă x, y  R, atunci fie x  y, fie y  x.
 P5. Proprietatea de compatibilitate cu opera iile de adunare i
înmul ire pe R :
• Dacă x, y  R şi x  y, atunci x  a  y  a,  a  R.
• Dacă x, y  R şi x  y, atunci ax  ay,  a  0,  .
În legătură cu relaţia de ordine x  y pe R menţionăm şi următoarele rezultate:
 P6. Axioma lui Arhimede
Pentru oricare număr x  R există un număr întreg unic n  Z,
astfel încât n  x  n  1.
Numărul n  Z, cu această proprietate se numeşte partea
întreag a lui x şi se notează cu x .
 P7. Proprietatea de densitate a mul imii Q
Dacă x, y  R, x  y, atunci există r  Q, astfel încât x  r  y.
Proprietatea P7 arată că mulţimea Q a numerelor raţionale este
mulţime densă în R.

2 INTERVALE DE NUMERE REALE

Noţiunea de interval de numere reale a fost introdusă în clasele
anterioare în corelare cu reprezentarea pe axă a numerelor reale. Astfel, s-au
definit următoarele tipuri de intervale de numere reale cu ajutorul relaţiilor
„  “ şi „  “.

INTERVALE MĂRGINITE
Fie a, b  R, a  b numere reale şi A  a  , B  b  punctele asociate
acestora pe axa numerică. Se definesc următoarele mulţimi de numere reale.
1. Intervalul închis cu extremităţile a şi b:
a, b  x  R a  x  b
2. Intervalul deschis cu extremităţile a şi b:
 a, b   x  R a  x  b
Imaginile geometrice pe axa numerică a intervalelor a, b , respectiv  a, b
sunt segmentul închis AB , respectiv segmentul deschis  AB  , (figura 1).
– A(a) B(b) + – A(a) B(b) +

Figura 1

94
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNC II
3. Intervalele semideschise cu extremităţile a şi b:
a, b   x  R a  x  b (închis la stânga, deschis la dreapta)
 a, b  x  R a  x  b (deschis la stânga, închis la dreapta)

Imaginile geometrice pe axa numerică a intervalelor a, b  , respectiv

 a, b sunt mulţimile de puncte  AB  A , respectiv  AB  B , (figura 2).
– A B + – A B +

a b Figura 2
a b

INTERVALE NEMĂRGINITE

Fie a  R şi A  a  punctul corespunzător pe axa numerică.

Atunci:
1. a,    x  R x a se numeşte interval închis la stânga i
nem rginit la dreapta.
2.  a,    x  R x  a se numeşte interval deschis la stânga i
nem rginit la dreapta.
Imaginile geometrice ale intervalelor a,  , respectiv  a,   sunt
reprezentate pe axa reală de semidreapta închisă AX , respectiv semi-
dreapta deschisă  AX , cu originea în A şi care conţin punctul X, (figura 3).
– A X + – A X +

a x a x
Figura 3

3.   , a  x  R x  a se numeşte interval închis la dreapta i

nem rginit la stânga.
4.   , a   x  R x  a se numeşte interval deschis la dreapta i
nem rginit la stânga.
Imaginile geometrice ale intervalelor   , a , respectiv   , a  sunt
reprezentate de semidreapta închisă AX , respectiv semidreapta deschisă
 AX , cu originea în A şi care conţin punctul X, (figura 4).
– X A + – X A +
x a Figura 4 x a

95
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNC II
INTERVALE SIMETRICE

Fie a un număr real, a   0,  . Un interval de forma a, a sau

 a, a  se numeşte interval simetric. Imaginea geometrică pe axa
numerică a intervalului simetric este un segment cu mijlocul situat în
origine, (figura 5).

– A O B + – A O B +
–a 0 –b Figura 5 –a 0 –b

Dacă x  a, a , rezultă că a  x  a şi se obţine x  a.

Aşadar, a, a  x  R  
x  a şi  a, a   x  R  x a .
Afirmaţia x a, a este echivalentă cu  x  a sau x  a  care, cu
ajutorul modulului, se scrie x  a.
Rezultă că   ,  a   a,    x  R x a .
De asemenea   ,  a a,    x  R x 
a .

 OBSERVA IE
• Pentru a   , intervalul  a, a     ,  R este interval simetric.

 Tem
1. Fie I R un interval. S se arate c I este un interval simetric dac i
numai dac  x  I rezult  x  I.
2. Fie A R o mul ime cu proprietatea c  x  A   x  A. Rezult c A
este interval simetric?

INTERVALE CENTRATE ÎNTR-UN PUNCT

Fie a  R şi r   0,  . Un interval de forma a  r, a  r sau

 a  r, a  r  se numeşte interval centrat în a.
– + – +
a–r a a+r Figura 6 a–r a a+r

Relaţia x  a  r, a  r se scrie succesiv arxar sau

r  x  a  r sau x  a  r.

96
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNC II

Aşadar, a  r, a  r  x  R  x  a  r şi 
 a  r, a  r   x  R x a r . 
Intersecţia şi reuniunea a două intervale centrate în a sunt intervale
centrate în a.
 Exemplu
Intervalele 1, 3  şi  0, 4  sunt centrate în a  2 şi au intersecţia 1, 3  , iar
reuniunea  0, 4  , ambele centrate în 2.

 Tem
1. Fie I1 , I2 dou intervale centrate în a  R, diferite. S se arate c
I1 I2 , I1 I2  I1 , I2  .
2. Fie n  N* i I1 , I2 , ..., In intervale centrate în a  R. S se arate c
reuniunea i intersec ia lor sunt intervale centrate în a.

 TEOREMA 1
Dacă x 0  R şi I R este un interval deschis care conţine pe x 0 , atunci
există un interval centrat în x 0 , inclus în I.
Demonstraţie – +
Fie I   a, b  .
a x0 b
Notăm cu   min b  x 0 , x 0  a . Figura 7
Atunci intervalul I   x 0  , x 0     a, b  şi este centrat în x 0 . 

3 MUL IMI MĂRGINITE

3.1. MAJORANŢI, MINORANŢI
Fie A R, o mulţime nevidă de numere reale.
 DEFINI II
 Numărul real m se numeşte minorant al mulţimii A, dacă m  a,  a  A.
 Numărul real M se numeşte majorant al mulţimii A, dacă a  M,  a  A.

– minorant M +
Figura 1
m A majorant

 DEFINI II
 O mulţime A R se numeşte minorat sau m rginit inferior dacă
are cel puţin un minorant.

97
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNC II
 O mulţime A R se numeşte majorat sau m rginit superior dacă
are cel puţin un majorant.
 O mulţime A R se numeşte m rginit dacă este mărginită inferior şi
mărginită superior.

 TEOREMA 2
Mulţimea A R este mulţime mărginită dacă şi numai dacă există
M   0,   , astfel încât x  M,  x  A.
Demonstraţie
Dacă x  M,  x  A, atunci M  x  M,  x  A, deci –M este
minorant pentru A, iar M este majorant pentru A. Aşadar, mulţimea A este
mulţime mărginită.
Reciproc
Fie a, b  R, astfel încât a  x  b,  x  A. Luând M  max  a , b  se
obţine că x  M,  x  A. 

Exerciţii i probleme rezolvate

 1. Să se determine mulţimea minoranţilor şi mulţimea majoranţilor
pentru mulţimile:
a) A  0, 1 ; b) A   0, 1 ; c) A   1, 2  3, 5 .
Soluţie
a), b) Mulţimea minoranţilor este M1    , 0 , iar mulţimea majo-
ranţilor este M2  1,   , figura 2.
M1 M2

minoranţi 0 1 majoranţi
Figura 2
c) Pentru mulţimea A, mulţimea minoranţilor este M1    ,  1 , iar
mulţimea majoranţilor este M2  5,   , figura 3.
M1 M2

minoranţi –1 1 3 5 majoranţi
Figura 3
 2. Să se arate că mulţimea N a numerelor naturale este minorată, dar
nu este majorată.
Soluţie
Un minorant al mulţimii N este numărul 0, sau oricare număr real
negativ.

98
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNC II
Să arătăm că nici un număr real nu poate fi majorant pentru mul-
ţimea N. Pentru demonstraţie folosim metoda reducerii la absurd. Presu-
punem că există M  R  majorant al mulţimii N. Atunci n  M,  n  N.
N

0 1 2 m0 M m 0  1
minoranţi
Figura 4

Luând n 0  M , se observă că M  n 0  1 şi cum n 0  1  N se obţine o

contradicţie cu faptul că M este majorant (figura 4). Aşadar mulţimea N este
nemajorată.

 3. Să se determine mulţimea minoranţilor şi mulţimea majoranţilor

pentru mulţimile:
a) A  0,   ; b) A  Z; c) A  Q; d) A  R.
Soluţie
a) Mulţimea minoranţilor este M1    , 0 . Mulţimea A nu este
majorată, deoarece N A, iar N nu este majorată.
b) Deoarece N Z, mulţimea Z este nemajorată. Dar mulţimea Z
este şi neminorată deoarece, dacă presupunem că există m  R, cu
proprietatea că m  x,  x  Z, ar trebui ca x  m, deci mulţimea
A1  x x  Z  Z este majorată. Contradicţie.
c), d) Avem Z Q şi Z R, deci Q şi R sunt neminorate şi nemajorate.

 DEFINI II
 O mulţime A R se numeşte nem rginit inferior dacă nu are nici
un minorant.
 O mulţime A R se numeşte nem rginit superior dacă nu are nici
un majorant.

 Exemple
• Mulţimea N este nemărginită superior.
• Mulţimile Z, Q, R sunt nemărginite atât superior, cât şi inferior.

 OBSERVA II
 O mulţime A R este nemărginită superior dacă, pentru oricare x  R,
există cel puţin un element a  A, astfel încât x  a.
 O mulţime A R este nemărginită inferior dacă pentru oricare număr
real x  R, există cel puţin un element a  A, astfel încât a  x.

99
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

3.2. MARGINILE UNEI MULŢIMI DE NUMERE REALE

Fie A  R, o mulţime nevidă.

 DEFINIŢII
 Numărul real m se numeşte margine inferioară a mulţimii A  R, dacă
este minorant al mulţimii A şi este cel mai mare minorant al mulţimii A.
 Numărul real M se numeşte margine superioară a mulţimii A  R dacă
este majorant al mulţimii A şi este cel mai mic majorant al mulţimii A.

Marginea inferioară a mulţimii A se notează inf  A  , iar marginea

superioară a mulţimii A se notează sup  A  .

 Exemplu
Fie A   0, 1 .

0 A 1
M1 M2

minoranţi inf(A) sup(A) majoranţi

Figura 5

Mulţimea M1   , 0 este mulţimea minoranţilor lui A şi inf  A   0, iar

mulţimea M2  1,    este mulţimea majoranţilor şi sup  A   1.

Referitor la marginile unei mulţimi vom accepta următoarea axiomă.

 AXIOMA LUI CANTOR

Georg CANTOR
Orice mulţime de numere reale mărginită inferior
(1845-1918)
admite o margine inferioară. matematician
german
 OBSERVAŢII
Este creatorul teoriei
 Axioma lui Cantor permite să afirmăm că oricare
mulţimilor.
mulţime mărginită are atât margine inferioară, A creat noţiunile de
cât şi margine superioară. mulţime deschisă, mul-
 Dacă marginile unei mulţimi există, acestea sunt ţime închisă, punct de
unice. acumulare etc.

Într-adevăr, dacă m1 , m 2  R sunt marginile inferioare ale mulţimii

A  R, din relaţiile m1  m 2 sau m 2  m1 s-ar contrazice faptul că m1 şi
m 2 ar fi cei mai mari minoranţi ai mulţimii A. Aşadar, dacă există, inf  A 
este unică. Analog se arată faptul că sup  A  este unică.

100
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

3.3. MARGINILE UNEI MULŢIMI NEMĂRGINITE. DREAPTA ÎNCHEIATĂ

Pentru o abordare unitară a rezultatelor de analiză matematică, pe
lângă numerele reale se folosesc simbolurile  (plus infinit), respectiv 
(minus infinit), numite numere infinite.
Mulţimea formată din mulţimea numerelor reale împreună cu nume-
rele infinite  şi , se numeşte dreapta încheiată şi se notează R.
Aşadar R  R  ,   .
Dacă A  R este o mulţime nemărginită inferior, atunci ea nu are nici
un minorant număr real. În acest caz vom considera că inf  A   .
Analog, dacă mulţime A  R este nemărginită superior vom considera
că sup  A   .

 OBSERVAŢII
 sup  N   , inf  Z   , sup  Z   , inf  Q   , sup  Q   ,
inf  R   , sup  R   .
Referitor la simbolurile  şi  se acceptă următoarele reguli de calcul:
• a       şi     a  ,  a  R;
• a       şi     a  ,  a  R;
•          şi         ;
, dacă a  0 , dacă a  0
• a       ; • a       ;
, dacă a  0 , dacă a  0
•         ;         ;                 ;
a a
 0,  a  R; •     ;     0.
 
•  0 şi
 
Referitor la relaţiile de ordine se acceptă că:
  ; a   şi   a,  a  R.
Nu se atribuie nici un sens expresiilor:

       ;        ; 0     ; ; 1 ; 1 şi    .
0



EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se scrie cu ajutorul relaţiei de E2. Să se determine x  R pentru care in-
inegalitate: tervalele date sunt intervale simetrice:
a) x  3, 7 ; b) x   2, 3 ; a)  3, x  ; b)  x  1, 5 ; c)  2x  1, 7  ;
c) x   2,    ; d) x   , 3 .  x  3 2x 
 
d)  x2 , 2x  1 ; e)  , .
 x 1 x 2

101
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
E3. Se consideră intervalul E6. Să se arate că următoarele mulţimi
 1 1 sunt mărginite:
In  1  , 5   , n  N* .
 n n 
a) A  sin n n  N* ; 
Să se determine:
a) I3  I4 şi I3 \ I4 ; b) In  N.  n 
b) A   n  N*  ;
 n  1 
E4. Să se determine în funcţie de x  R ,
x 1 
intersecţiile de intervale: c) A   x   ,  1  ;
a) I1   1, 3  şi I2   x, x  1 ;  x  3 
b) I1   3, x  1 şi I2   x  2, 5  ; 
d) A  x  R 
x 1  2 ;

 x 3x  1
c) I1   ,
 x  1 x  5
şi I2   , . 
e) x  R x  x  1  1 .
2 4   3 2 
E5. Să se determine mulţimile de mi- E7. Să se arate că următoarele mulţimi
noranţi şi de majoranţi pentru sunt nemărginite:
mulţimile: 
a) A  n2  1 n  Z ; 
a)  1, 3 ; b) A   3,    ;
b) A   1 n
n nN ; 

c) A  x  R x2  4 ; 
     
1  c) A   tg x x    ,   ;
d) A   x   0, 1  ;   2 2  
x 
   1 n  n 2 
 x 1   
e) A   x  R  0 . d) A   n  N .
n1
 
2
 x 4 

APROFUNDARE
A1. Pentru care valori ale lui x  R A4. Fie A, B  R două mulţimi mărgi-
următoarele intervale sunt mulţimi nite. Să se arate că mulţimile A  B,
nevide: A  B, A \ B sunt mulţimi mărginite.
a) I   2x  1, 1  3x  ;
1 
 x 1 x 1 2  A5. Fie A   n  N*  . Să se arate că
b) I   ,  ; c) I   , ?  n 
x  1 x  x  1 x  2
inf  A   0 şi sup  A   1.
A2. Să se determine intersecţia inter-
1 
valelor: A6. Să se arate că dacă A   n  Z*  ,
 x 1 x 1 2  n 
I1   ,  , I2   , .
x  1 x x  1 x  2 atunci inf  A   1 şi sup  A   1.
A7. Să se determine inf  A  , sup  A 
A3. Să se stabilească valoarea de adevăr
a propoziţiilor: pentru mulţimile:
a) Orice mulţime finită este mărgi-  n 
a) A   n  N*  ;
nită. n  1 
b) Orice submulţime a unei mulţimi
mărginite este mulţime mărginită. 
b) A  x2  x x   1, 1 ; 
c) Dacă mulţimea A  R este măr-  2x 
ginită superior, atunci orice sub- c) A   2 x  R ;
mulţime a sa este mărginită inferior. x  1 

102
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII


d) A  , 2 ;  
f) A  x  R 2x  4x  6 ; 

e) A  x  Z x 2  3 ;  g) A  x  R 
2  3x  9x  90 .

DEZVOLTARE
D1. Fie A  R o mulţime nevidă şi m R. D3. Fie A, B  R două mulţimi nevide
Să se arate că m  inf  A  , dacă: şi mărginite. Să se arate că:
a) m  x,  x  A; a) inf  A  B   min  inf  A  , inf  B  ;
b)    0, există un element x  A, b) sup  A  B  
astfel încât x  m  .  max  sup  A  , sup  B   .

D2. Fie A  R o mulţime nevidă şi MR.

D4. Fie A  R şi B   x x  A .
Să se arate că M  sup  A  dacă:
Atunci:
a) x  M,  x  A;
a) sup  B    inf  A  ;
b)    0, există un element x  A,
astfel încât x  M  . b) inf  B    sup  A  .

4 VECINĂTĂŢILE UNUI PUNCT PE AXA REALĂ

 DEFINIŢII
 Mulţimea V  R se numeşte vecinătate a punctului x0  R , dacă
există un interval deschis I, astfel încât x 0  I  V.
 Mulţimea V  R se numeşte vecinătate a lui  dacă există un
interval deschis I   a,    , astfel încât I  V.
 Mulţimea V  R se numeşte vecinătate a lui , dacă există un
interval deschis I   , a  , astfel încât I  V.

V
x 0   a, b   V
– a b +
x0 Figura 1

 Exemple
• Mulţimile  1, 1  ,  1, 1 ,  1,    ,  , 2  sunt vecinătăţi pentru x  0.
• Mulţimile  2, 3   4 ,  2, 3    4, 8  sunt vecinătăţi pentru x  1, dar nu
sunt vecinătăţi pentru x  4.

 OBSERVAŢII
1. Un punct x 0  R are oricât de multe vecinătăţi. Vom nota mulţimea
vecinătăţilor lui x 0 cu V  x 0  .

103
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

2. Orice interval deschis  a, b  , a, b  R, a  b, este vecinătate pentru

oricare x 0   a, b  .
3. Intervalele centrate în x 0  R sunt vecinătăţi pentru x 0 . Ele se numesc
vecinătăţi centrate ale punctului x 0 .
4. Fiecărei vecinătăţi V V  x 0  îi corespunde o vecinătate centrată în x 0 ,
V   x 0  , x 0    astfel încât V  V. De aceea, atunci când se lucrează
cu vecinătăţile lui x 0 este suficient să se considere numai vecinătăţi centrate.

PROPRIETĂŢI ALE VECINĂTĂŢILOR UNUI PUNCT x 0 R

P1. x 0  V, pentru oricare V  V  x 0  .

P2. Dacă V1 , V2  V  x 0  , atunci V1  V2  V  x 0  .
P3. Dacă V  V  x 0  şi V  U, atunci U  V  x 0  .
P4. Dacă V  V  x 0  , atunci există U  V  x 0  , astfel încât V este vecinătate
pentru oricare y  U.

 OBSERVAŢIE
• Intersecţia unui număr finit de vecinătăţi ale lui x 0  R este vecinătate a
lui x 0 , dar intersecţia unui număr infinit de vecinătăţi ale lui x 0 poate
să nu mai fie vecinătate a lui x 0 .

 Exemple
 1 1
1. Fie Vn   1  , 1    V  0  , n  1. Avem  Vn   1, 1 , care este
 n n n 1

vecinătate pentru x  0.
 1 1
2. Fie Vn    ,   V  0  , n  1. Rezultă că  Vn  0 , care nu este
 n n n 1

vecinătate a lui x  0.
 TEOREMA 3 (teorema de separare)
Fie x, y  R puncte diferite de pe dreapta reală. Atunci există vecină-
tăţile V  V  x  şi U  V  y  , astfel încât V  U  .

Demonstraţie
Fie x  y. Intervalul I   x, y  este mulţime V U
nevidă, deci există cel puţin un punct c   x, y  .
x c y
Luând V V  x , V   , c şi UV  y , U   c,   , Figura 2
vom avea V  U  , (figura 2). 

104
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
PUNCTE DE ACUMULARE ALE UNEI MULŢIMI

Fie A  R o mulţime nevidă.

 DEFINIŢII
 Numărul x 0  R se numeşte punct de acumulare al mulţimii A, dacă
pentru orice vecinătate V V  x 0  , rezultă că A   V \ x 0   .
 Un punct x 0  A se numeşte punct izolat al mulţimii A dacă nu este
punct de acumulare al mulţimii A.
Mulţimea punctelor de acumulare ale mulţimii A se notează A '. O
mulţime poate să aibă mai multe puncte de acumulare sau nici unul.
 Exemple
1. Fie A   0, 1 . Atunci A '  0, 1 .
2. Dacă A  1 , atunci A '  .
3. Orice mulţime finită nu are puncte de acumulare. Într-adevăr, dacă
A  a1 , a2 , ..., a n  , din proprietatea de separare a lui R, există vecinătăţi care
separă fiecare element al mulţimii A de celelalte elemente. Intersecţia unei
asemenea vecinătăţi cu mulţimea A este formată doar dintr-un singur element, deci
A   Vi \ a i    , unde Vi  V  a i  , i  1, 2, ..., n .
4. Pentru A  Q avem A '  R, deoarece în orice vecinătate V  V  x 0  ,
x 0  R, se găsesc o infinitate de numere raţionale.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se precizeze care dintre următoa- E3. Fie A   2, 3  . Să se arate că mulţi-
rele mulţimi sunt vecinătăţi ale lui 0:
mea A este vecinătate pentru fiecare
a) V1   1, 3  ; b) V2   1, 0   0, 1 ; punct al ei.
c) V3   0,    ; d) V4   4, 0  ;
E4. Să se determine punctele de acumu-
e) V5  Z ; f) V6  Q ; g) V7  R ;
lare în R pentru mulţimile:
h) V8  R \ Z. a) A  0, 2 ;
E2. Care dintre următoarele mulţimi b) A   0, 1 ;
sunt vecinătăţi pentru  :
c) A   3, 5 ;
a) V1   1,    , V2  3,    ,
d) A   , 1 ;
V3  1, 3   10,    ,
e) A   1, 3    4, 5  ;
V4   , 1   5,    ;
f) A   4, 8  \ 5 ;
b) V5  N, V6  Z , V7  Q , V8 
g) A   1, 0    0, 1  1, 2  .
 R \ Z , V9  R \ Q ?

105
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
APROFUNDARE
A1. Să se demonstreze proprietăţile P2 , A4. Să se arate că un interval I  R este
deschis dacă şi numai dacă este veci-
P3 , P4 ale vecinătăţilor.
nătate pentru oricare punct al său.
A2. Să se arate că următoarele mulţimi A5. Să se determine punctele de acu-
A  R nu sunt vecinătăţi pentru
mulare în R pentru mulţimile:
oricare punct x0  A : a) A  N; b) A  Z ; c) A  Q ;
a) A  N; b) A  Z ; c) A  Q ; d) A  R ; e) A  R \ Q ; f) A  R \ Z.
d) A  R \ Q.
A6. Să se determine punctele de acu-
A3. Să se arate că următoarele mulţimi mulare în R pentru mulţimile:
sunt vecinătăţi pentru fiecare punct
 1 n 
al lor: a) A    sin n  N*  ;
 2n 4 
a) A  R \ 0 ; b) A  R \ N;
 n n 
 n  b) A    cos n  N*  ;
c) A  R \ Z ; d) A    0, n  1  ;  n  1 6 
n 1 

 1 1   1n n  N*  .
e)    n , 1  n  \ 0, 1 . c) A  1 
n

n 1
 

DEZVOLTARE
D1. Fie A, B  R două mulţimi nevide b)  A  B  '  A ' B ' .
şi A ', B ' mulţimile punctelor de c)  A  B  '  A ' B ' .
acumulare. Să se arate că:
a) A  B  A '  B ';

5 FUNCŢII REALE DE VARIABILĂ REALĂ

Fie A, B  R două mulţimi de numere reale.
O funcţie f : A B se numeşte funcţie reală de variabilă reală
sau funcţie numerică.
În clasele anterioare, au fost studiate diferite funcţii numerice sub
aspectul proprietăţilor generale ale monotoniei, paritate-imparitate, periodi-
citate, mărginire, injectivitate, surjectivitate, convexitate-concavitate şi
altele. Astfel, aceste proprietăţi au fost verificate în studiul câtorva funcţii
numerice particulare cum sunt: funcţia de gradul I, funcţia de gradul II,
funcţia putere cu exponent natural, funcţia radical, funcţia exponenţială,
funcţia logaritmică şi funcţiile trigonometrice.
Analiza matematică va continua studiul funcţiilor numerice sub
aspectul noilor proprietăţi sau al găsirii de noi metode de verificare a
proprietăţilor generale.
Acest studiu va pune în evidenţă câteva clase de funcţii în care se vor
regăsi şi funcţiile particulare studiate. Ele vor servi ca suport pentru
lecturarea şi desprinderea unor proprietăţi şi vor constitui exemple sau
contraexemple pentru ilustrarea anumitor noţiuni.

106
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
De aceea, în acest paragraf se va face o actualizare sumară a elementelor
esenţiale legate de funcţiile numerice particulare cunoscute, precum şi unele
completări.
FUNCŢII POLINOMIALE
Funcţia f : R R, f  x   a n x n  a n 1 x n 1  ...  a1 x  a0 , unde a n , a n 1 , ...,
a1 , a0  R, a n 0, n  N, se numeşte funcţie polinomială de gradul n.
Cazuri particulare
a) Pentru n  0 se obţine funcţia constantă f : R R, f  x   a0 . Aceasta
este funcţie monotonă pe R şi mărginită.
b) Pentru n  1 se obţine funcţia de gradul I, f : R R,
f  x   a1 x  a0 . Funcţia de gradul I este strict monotonă pe R, bijectivă,
inversabilă şi nemărginită. Aceste proprietăţi se pot desprinde şi din imaginea
geometrică a graficului său, reprezentat de o dreaptă.
y y a1 < 0
a1 > 0

 a  B  0, a0  B  0, a0   a 
A  0 , 0 A 0 , 0
 a1   a1 
Figura 1 O x Figura 2 O x

c) Pentru n  2 se obţine funcţia polinomială de gradul II, f : R R,

f  x   ax 2  bx  c. Imaginea geometrică a graficului funcţiei de gradul II se
numeşte parabolă.
d) Funcţia putere cu exponent natural, f : R R, f  x   x n este un alt
caz particular de funcţie polinomială de gradul n.
Pentru n  N, n  3 proprietăţile funcţiei polinomiale de gradul n depind de
paritatea numărului n  N şi se vor întâlni pe parcursul studierii funcţiilor
numerice.

FUNCŢII RAŢIONALE
Fie f, g : R R două funcţii polinomiale de gradul n, respectiv de

gradul m şi D  x  R g  x   0 . 
f x 
Funcţia h : R \ D R, h  x   se numeşte funcţie raţională.
g x 
Cazuri particulare
• Atunci când funcţia polinomială g este constantă, funcţia raţională h
este funcţie polinomială.

107
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Aşadar, funcţiile polinomiale sunt cazuri particulare de funcţii raţionale.
• Dacă f, g : R R, f  x   1, g  x   x n , n  N, atunci se obţine funcţia raţi-
1
onală h : R* R, h  x    x  n (funcţia putere cu exponent întreg negativ).
x n

FUNCŢIA PUTERE CU EXPONENT REAL

Fie  R un număr real.

Funcţia f :  0,    R, f  x   x se numeşte funcţia putere cu expo-
nent real.
Cazuri particulare
• Pentru  0, se obţine funcţia constantă f :  0,    R, f  x   1.
• Pentru  N, se obţine funcţia f :  0,   R, f  x  xn care este o restric-
ţie la intervalul  0,    a funcţiei putere cu exponent natural. m

a n  n am
1 1
• Pentru  sau  se obţin funcţiile f, g :  0,    R,
2 3
f  x   x, respectiv g  x   x, adică funcţia radical de ordinul 2, respectiv 3.
3

1
Mai general, pentru , n  N* \ 1
 y
f x  n x
n
se obţine funcţia radical de ordinul n,
1
f :  0,    R, f  x   n x. Funcţia radical de
ordinul n este strict crescătoare pe  0,    , O 1 x
este concavă şi nemărginită, (figura 3). Figura 3

FUNCŢIA RADICAL PENTRU n IMPAR

Funcţia f :R R, f  x  n x, unde y f  x   n x , n  2k  1
n N, este număr impar, n  1, se numeşte
funcţia radical pentru n impar. Imaginea 1
geometrică a graficului ei este redată în –1
figura 4. 1 x
Lectura grafică confirmă următoa- –1
Figura 4
rele proprietăţi:
• este strict crescătoare pe R;
• este convexă pe  , 0 şi este concavă pe 0,    ;
• este bijectivă;
• este impară.

108
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
FUNCŢIA EXPONENŢIALĂ

Funcţia f : R  0,    , f  x   ax , a  0, a 1, se numeşte funcţie

exponenţială.
Imaginea geometrică a graficului ei este redată în figura 5, pentru
a   0, 1 , respectiv pentru a  1,    .

y a   0, 1 a 1 y

A  0, 1  A  0, 1 
O x O x
Figura 5

Lecturând graficul funcţiei exponenţiale se confirmă următoarele

proprietăţi generale:
• funcţia este bijectivă; • funcţia este convexă;
• funcţia este inversabilă; • funcţia este pozitivă  a x  0, x  R  ;
• funcţia este nemărginită;
• funcţia este strict monotonă pe R şi anume:
– dacă a   0, 1 , este strict descrescătoare pe R;
– dacă a  1,    , este strict crescătoare pe R.
• axa Ox este asimptotă orizontală a curbei exponenţiale.

FUNCŢIA LOGARITMICĂ

Funcţia f :  0,    R, f  x   log a x, a  0, a 1, se numeşte funcţie

logaritmică.
Curba logaritmică este redată în figura 6 pentru cazurile a   0, 1 şi
a  1,    .
y y a 1
a   0, 1

A 1, 0 
O x O A 1, 0  x

Figura 6

109
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

Lecturând graficul funcţiei logaritmice se confirmă următoarele

proprietăţi generale:
• este funcţie bijectivă; • este funcţie inversabilă;
• nu este funcţie mărginită; • Oy este asimptotă verticală a graficului;
• este funcţie monotonă pe  0,    şi anume:
– dacă a   0, 1 este strict descrescătoare pe  0,    ;
– dacă a  1,    este strict crescătoare pe  0,    .
• este funcţie convexă pe  0,    dacă a   0, 1 şi este funcţie
concavă pe  0,    dacă a  1,    .

FUNCŢIILE TRIGONOMETRICE SINUS ŞI COSINUS

Funcţiile f , g : R  1, 1 , f  x   sin x, g  x   cos x, reprezintă funcţiile

trigonometrice sinus, respectiv cosinus.
Proprietăţi ale funcţiilor sinus şi cosinus:
• sunt funcţii mărginite: sin x   1, 1 şi cos x   1, 1 ,  x  R;
• sunt funcţii periodice cu perioada principală T  2 :
sin  x  2   sin x, cos  x  2   cos x,  x  R;
• funcţia sinus este funcţie impară, iar funcţia cosinus este funcţie pară:
sin  x    sin x, cos  x   cos x,  x  R;
• sunt funcţii surjective şi nu sunt funcţii injective;
Curbele reprezentative ale graficelor funcţiilor sinus, respectiv cosinus
sunt redate pe intervalul 0, 2 în figura 7.
y y
1 3 1  3
 2 2 2  2
O  x O 2 x
–1 2 –1
sin cos
Figura 7

FUNCŢIILE TANGENTĂ ŞI COTANGENTĂ

Se consideră funcţiile:
  
f : R \  2k  1 k  Z R, f  x   tg x – funcţia tangentă;
 2 
g : R \ k k  Z R, g  x   ctg x – funcţia cotangentă.

110
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Proprietăţi ale funcţiilor tangentă şi cotangentă:
• sunt funcţii periodice cu perioada principală T   :
  
tg  x     tg x,  x  R \  2k  1 k  Z ,
 2 
ctg  x     ctg x,  x  R \ k k  Z ;
• sunt funcţii impare:
  
tg  x   tg x,  x  R \  2k  1 k  Z ,
 2 
ctg  x   ctg x,  x  R \ k k  Z ;
• sunt funcţii surjective şi nu sunt funcţii injective;
• sunt funcţii nemărginite;
• nu sunt funcţii strict mo- y tg y ctg
notone pe domeniul de existenţă;
• sunt strict monotone pe
orice interval din domeniul de 
existenţă; 2 
Curbele reprezentative ale   O  x O x
graficelor celor două funcţii sunt 2 2
redate în figura 8 pe intervalul
  
  2 , 2  , respectiv  0,   . Figura 8
 
FUNCŢIILE ARCSINUS ŞI ARCCOSINUS
  
Funcţiile   2 , 2  , f  x   arcsin x, şi g :  1, 1
f :  1, 1 0,  ,
 
g  x   arccos x, reprezintă funcţiile arcsinus şi arccosinus.
Curbele reprezentative ale graficelor funcţiilor arcsinus şi arccosinus
sunt redate în figura 9.
y
arcsin y
2
 arccos
3
5 6
4 3 4
1 6 2 3
3 

–1 2 2 2
O 1
1 2 3 x 3
2 2 2 4
 6
6
 4
 3
–1 3 2  1 O 1 2 3 1 x
  2
2 2 2 2 2
 2 Figura 9

111
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Proprietăţi ale funcţiilor arcsin, arccos:
• sunt funcţii bijective;
• sunt funcţii mărginite:
  
arcsin x    ,  ,  x   1, 1 şi arccos x  0,  ,  x   1, 1 ;
 2 2
• sunt funcţii strict monotone pe intervalul  1, 1 : funcţia arcsinus
este funcţie strict crescătoare pe intervalul  1, 1 , iar funcţia arccosinus
este funcţie strict descrescătoare pe  1, 1 ;
• arcsinus este funcţie impară: arcsin  x    arcsinx, x  1, 1 ; arccosinus
nu este nici funcţie pară, nici funcţie impară;
• arcsinus este funcţie concavă pe  1, 0 şi convexă pe 0, 1 ;
• arccosinus este funcţie convexă  1, 0 şi concavă pe 0, 1 .

FUNCŢIILE ARCTANGENTĂ ŞI ARCCOTANGENTĂ

  
Funcţia f : R   2 , 2  , f  x   arctg x reprezintă funcţia arctangentă.
 
Funcţia g : R  0,   , f  x   arccotg x reprezintă funcţia arccotangentă.
Curbele reprezentative ale graficelor funcţiilor arctg şi arcctg sunt
redate în figura 10.

y y

2
4 3 4
arcctg
–1 1 2
O x

 4 arctg 4

 2 –1 O 1 x

Figura 10

Proprietăţi ale funcţiilor arctg şi arcctg:

• sunt funcţii bijective;
  
• sunt funcţii mărginite: arctg  R     ,  , arcctg  R    0,   ;
 2 2

112
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
• sunt funcţii strict monotone pe R : funcţia arctg este funcţie strict
crescătoare pe R, iar funcţia arcctg este funcţie strict descrescătoare pe R;
• funcţia arctg este funcţie impară: arctg  x   arctg x, funcţia
arcctg nu este nici funcţie impară, nici funcţie pară;
• funcţia arctg este convexă pe  , 0 şi concavă pe 0,    ;
• funcţia arcctg este concavă pe  , 0 şi convexă pe 0,    .

 DEFINIŢIE
 Funcţiile constante, funcţiile polinomiale, funcţiile raţionale, funcţia putere
(cu exponent natural, întreg, raţional sau real), funcţia exponenţială, funcţia
logaritmică şi funcţiile trigonometrice sunt numite funcţii elementare.

6 LIMITE DE ŞIRURI
6.1. IRURI CARE AU LIMITĂ FINITĂ
Problemă rezolvată NE REAMINTIM!
Fie an  un şir de numere reale cu termenul • O funcţie f : N * R
n se nume te ir de
general an  , n  N* . numere reale.
n 1
• Numărul f  n   an ,
a) Să se determine câţi termeni ai şirului  a n 
n  N * se nume te
 9 11  termenul general al
sunt în afara vecinătăţii V   ,  a lui 1.
 10 10  irului.

 999 1001 
b) Să se arate că în afara vecinătăţii V   ,  a lui 1 se află
 1000 1000 
un număr finit de termeni ai şirului.
c) Fie  > 0 şi V  1  , 1    o vecinătate a lui 1. Să se arate că în
afara vecinătăţii V se află un număr finit de termeni ai şirului  a n  .
Soluţie
9 11
a) Din condiţia  an  se obţine 9 < n. Aşadar a n  V pentru
10 10
n  10, iar termenii a1 , a2 , ,a9 sunt în afara vecinătăţii V.
999
b) Dacă a n  V, rezultă că  a n şi se obţine n > 999. Aşadar în
1000
afara vecinătăţii V se află primii 999 de termeni ai şirului  a n  .

113
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
c) Să aflăm mai întâi câţi termeni Figura 1 V 1
aparţin vecinătăţii V  1  , 1    . ( )
0 a1 a2 ... a9
Din condiţia 1    a n  1   se obţine
1 V 1
n   1. ( )
 0 a1 a2 ... a999
• Dacă   1, atunci toţi
termenii şirului  a n  aparţin vecină- V 1
tăţii V. )(
• Dacă  < 1, pentru numărul na- 0 a1 a 2
... a n
1 –  1  
1 
tural n       , termenii a1 , a2 ,,an  În afara vecinătăţii V se află un
  număr finit de termeni pentru   > 0.
nu aparţin lui V, iar dacă n  n    , avem că a n  V.
Din problema rezolvată anterior se observă că în afara oricărei
vecinătăţi V a lui 1, există un număr finit de termeni ai şirului  a n  .
Aşadar, orice vecinătate V  V 1 , conţine toţi termenii şirului  a n 
cu excepţia unui număr finit de termeni ai acestuia.
De asemenea, dacă   0, atunci condiţia ca a n  V  1  , 1    este
echivalentă cu a n  1  , sau, altfel spus d  a n ; 1  .
Pentru  > 0 foarte mic avem că distanţa d  a n ; 1 este suficient de
mică, putând să considerăm că de la un anumit rang, n 0  N* , termenii a n
pot fi aproximaţi cu 1. Vom spune astfel că şirul  a n  admite pe 1 ca limită.

 DEFINIŢIE
 Un număr  R se numeşte limita şirului  a n  dacă în afara oricărei
vecinătăţi a lui se află un număr finit de termeni ai şirului.

Pentru limita şirului  a n  se foloseşte notaţia  lim a n . Pentru şirul

n 

n n
 a n  , cu termenul general an  , putem scrie 1  lim .
n 1 n  n 1

Probleme rezolvate
2n  1
 1. Să se arate că 2  lim .
n  n 1
Soluţie
Trebuie să arătăm că în afara oricărei vecinătăţi V  V  2  există un
număr finit de termeni ai şirului. Este suficient să considerăm vecinătăţi
centrate în 2, V   2  , 2    , cu  > 0.

114
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
2n  1 2n  1
Din condiţia  V, se obţine: 2     2  , de unde
n 1 n 1
3  2
n . (1)

2
• Pentru   , relaţia (1) este adevărată pentru oricare n  N* , deci
3
în afara vecinătăţii V nu se află nici un termen al şirului.
2  3  2 
• Pentru   şi n        1, avem n  n    , deci în afara vecină-
3   
2n  1
tăţii V se află termenii a1 , a2 , ,a n    , în număr finit. Aşadar, 2  lim .
n  n 1

n2
 2. Să se arate că lim 2.
n  n 3

Soluţie
Trebuie arătat că există cel puţin o vecinătate V a lui 2 în afara căreia
se află un număr infinit de termeni.
3  n2 3 n2
Fie V   , 3  . Deoarece  1  ,  n  N* , avem că  V,
2  n3 2 n3
 n  N* , deci toţi termenii şirului sunt în afara vecinătăţii V. Aşadar,
n2
2 lim .
n  n 3

 OBSERVAŢII
1. Numărul  R nu este limita şirului  a n  dacă există cel puţin o vecinătate
V V   în afara căreia se află un număr infinit de termeni ai şirului.
2. Există şiruri de numere reale care nu au limită.
 Exemplu
Fie  a n  şirul cu termenul general a n   1 . Atunci a2n  1, a2n 1  1,
n

 n  N* . Dacă presupunem că  R şi  lim a n , atunci în oricare vecinătate

n 

V V   se află toţi termenii şirului cu excepţia unui număr finit dintre aceştia.
Deosebim situaţiile:
•   ,  1 . Pentru V   , 0  , a2n  V,  n  N* .
•   1, 1  . Pentru V   1, 1  , a n  V,  n  N* .
•  1,   . Pentru V   0,   , a2n 1  V,  n  N* .
Figura 2
În concluzie, nici un număr real a2n 1 a2n
nu poate fi limită a şirului  a n  . ( ) ( )
–1 O 1

115
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

6.2. IRURI CARE AU LIMITĂ INFINITĂ

Fie  a n  un şir de numere reale.

 DEFINIŢII
 irul  a n  are limita , dacă în afara oricărei vecinătăţi a lui  se
află un număr finit de termeni ai şirului.
 irul  a n  are limita –, dacă în afara oricărei vecinătăţi a lui – se
află un număr finit de termeni ai şirului.

Probleme rezolvate
n2
 1. Fie  a n  un şir cu termenul general a n  , n  1. Să se arate că
n 1
  lim a n şi   lim  a n  .
n  n 

Soluţie
Fie V   a,   , a > 0, o vecinătate a lui . Din condiţia a n  V,
n2 1
rezultă că  a, de unde n  1   a. Dacă m  a   2, pentru
n 1 n 1
n  m, rezultă că a n  a, deci în afara vecinătăţii V se află un număr finit
de termeni: a1 , a2 , ,a m 1 . Rezultă că   lim a n .
n 

Luând V   ,  a  vecinătate pentru –, în afara lui V se află cel

mult primii m – 1 termeni, deci   lim  a n  .
n 

 2. Fie  a n  un şir nemărginit de numere reale pozitive. Dacă  a n  are

limită, atunci   lim a n .
n 

Soluţie
Să presupunem că  lim a n şi  R. Atunci în afara vecinătăţii
n 

V    1,  1 se află un număr finit de termeni ai şirului.

Figura 3
V
( ) )
0 –1  1 m a n0 

Fie a n1 , a n2 , ,a np aceşti termeni.

 
Pentru m  max a n1 , a n2 ,  , anp ,  1 , în vecinătatea V   , m  a
lui se află toţi termenii şirului  a n  . Dar  a n  fiind nemărginit superior,

116
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
există cel puţin un termen a n0 , astfel că a n0  m. Contradicţie. Aşadar
 R. Rezultă astfel că în oricare vecinătate a lui  se află toţi termenii
şirului  a n  , mai puţin un număr finit de termeni, deci   lim a n .
n 

 Temă
Să se arate că următoarele şiruri au limita infinită:
n2  1
a) an  2n  7; b) an  3n2  2; c) an  ;
n1
 n3
d) an  ; e) an  n  n2 .
n1

7 PROPRIETĂŢI ALE ŞIRURILOR CARE AU LIMITĂ

7.1. PROPRIETĂŢI GENERALE
 TEOREMA 4 (Unicitatea limitei unui şir)
Dacă un şir de numere reale are limită, atunci aceasta este unică.
Demonstraţie
Fie  a n  un şir de numere reale. Presupunem prin absurd că şirul  a n 
are limitele distincte 1 , 2  R.
V1 V2
( ) ( )
1 2 Figura 1

• Dacă 1 , 2  R, din teorema de separare a mulţimii R , rezultă că

există vecinătăţile V1  V  1 şi V2  V  2 , astfel încât V1  V2  ,
(figura 1). Deoarece 1  lim a n , atunci în vecinătatea V1 se află toţi termenii
n 

şirului  an  , mai puţin un număr finit de termeni. Aşadar, în vecinătatea V2

se află un număr finit de termeni ai şirului  a n  , iar în afara ei un număr
infinit de termeni. Aceasta contrazice faptul că 2  lim a n . Aşadar 1  2 .
n 

• Dacă 1  R şi 2  , atunci pentru   0 considerăm vecinătăţile

V1  V  1  , V1   1  , 1    şi V2  V    , V2   a,  , a   , (figura 2).
Ca şi în cazul precedent rezultă că V1 V2
în V1 se află toţi termenii şirului ( ) (
an  , cu excepţia unui număr finit 1  1 1   Figura 2 a 
de termeni, deci 2 nu poate fi limită a şirului  a n  .
• Celelalte cazuri se tratează analog. 

117
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
 DEFINIŢII
 irurile de numere reale care au limită finită se numesc şiruri convergente.
 irurile de numere reale care au limita , – sau nu au limită se
numesc şiruri divergente.
Se observă uşor că un şir de numere reale care nu este convergent este
şir divergent. Aşadar, oricare şir de numere reale este sau şir convergent
sau şir divergent.

 Exemple
n
 irul  a n  , a n  este şir convergent având limita lim a n  1.
n 1 n 
2 2
n n
 irurile cu termenii generali: an   1 , bn 
n
, cn  sunt şiruri divergente.
n 1 n 1

 DEFINIŢIE
 Fie an  un şir de numere reale şi : N* N* o funcţie strict crescă-
toare. irul a  n  se numeşte subşir al şirului  a n .

 Exemple
Dacă  a n  este şirul cu termenul general a n  n, atunci şirurile  a2n 1  ,
 a2n  ,  a3n  ,  a10n 3  , n  1 sunt subşiruri ale şirului  a n  .

 TEOREMA 5
Fie  a n  un şir de numere reale şi lim a n  . Atunci orice subşir al
n 

şirului  a n  are limita .

Demonstraţie

Fie a  n   un subşir al şirului  a n . Dacă V  V   este o vecinătate
oarecare a lui , în afara acesteia se află un număr finit de termeni ai
şirului, deci şi un număr finit de termeni ai subşirului a  n .
În mod evident are loc şi o teoremă reciprocă. 

 TEOREMA 6
Fie  a n  un şir de numere reale. Dacă toate subşirurile şirului  a n  au
aceeaşi limită  R, atunci şirul  a n  are limită şi lim a n  .
n 

Demonstraţie: (Temă)

118
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Problemă rezolvată
 Fie  a n  un şir de numere reale, astfel încât subşirurile  a2n  şi  a2n 1 
au aceeaşi limită,  R. Să se arate că lim a n  .
n 

Soluţie
Fie a   
n
un subşir oarecare al şirului  an  . Atunci a   n
poate
conţine numai termeni ai subşirului  a2n  , numai termeni ai subşirului
 a2n 1  sau termeni ai ambelor subşiruri. În fiecare caz, conform teoremelor
anterioare, lim a
n  n   . Aşadar toate subşirurile şirului  an  au aceeaşi
limită şi, în consecinţă, lim an  .
n 

 TEOREMA 7
Fie  an  un şir de numere reale cu limita  R. Atunci, prin
înlăturarea sau adăugarea unui număr finit de termeni se obţine un
şir cu aceeaşi limită .
Demonstraţie Figura 3
Într-adevăr, dacă V  V  , bi1 bi2 ... bik V b j1 b j2 ...
atunci înlăturarea sau adăugarea ( )
unui număr finit de termeni nu În afara lui V, sunt mai puţini termeni
modifică faptul că în afara veci- sau mai mulţi, dar tot în număr finit.
nătăţii V se află un număr finit de
termeni. 

 OBSERVAŢIE
• Fie  an  un şir de numere reale care are limita  R. Prin adăugarea unui
număr infinit de termeni, şirul obţinut are aceeaşi limită sau nu are limită.

 Exemple
1 2
bn   1
n
• Fie an  şi , n  1. Se observă uşor că b2n  an şi
n n
2
b2n 1  . În acest caz, prin adăugarea termenilor b2n 1 , n  1, s-a obţinut un
2n  1
şir cu aceeaşi limită: lim an  lim bn  0.
n  n 

• Fie an  1 şi bn   1 , n  1. Se observă că b2n  an şi b2n 1  1. În acest

n

caz, noul şir  bn  nu mai are limită, deoarece are două subşiruri cu limite diferite.

119
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

7.2. PROPRIETĂŢI ALE IRURILOR CONVERGENTE

După cum se ştie, un şir este convergent dacă acesta are limita finită.
Astfel, orice şir convergent are proprietăţile întâlnite până acum pentru
şirurile care au limită.
Dar există şi proprietăţi specifice şirurilor convergente.
 TEOREMA 8 (Limita modulului)
Fie  an  un şir convergent de numere reale. Atunci şirul  an  este conver-
gent şi lim a n  lim an , (limita modulului este egală cu modulul limitei).
n  n 

 OBSERVAŢII
1. Reciproca acestei teoreme nu este adevărată.
De exemplu, pentru şirul cu termenul general a n   1 , avem că
n

a n   1  1, deci a n este convergent, dar şirul  a n  nu este convergent.

n

2. Fie an  un şir convergent şi  lim a n . Afirmaţiile următoare sunt

n 

echivalente:
a)  0; b) lim a n  0.
n 

 1 1
 TEOREMA 9
Orice şir convergent este mărginit. –
( ) 
Demonstraţie Figura 4

Fie şirul de numere reale  a n  şi  lim a n . Atunci, în oricare vecinătate

n 

a lui se află toţi termenii şirului cu excepţia unui număr finit dintre aceştia.
În particular, în afara vecinătăţii V   1  ,1  se află un număr


finit de termeni: a n1 , a n2 , , a np . Luând M  max an1 , an2 , , a np , 1  ,
toţi termenii şirului sunt în intervalul   M, M  , deci şirul este mărginit. 

 OBSERVAŢII
1. Reciproca teoremei nu este adevărată.
Într-adevăr, şirul  a n  , a n   1  este mărginit, dar nu este convergent.
n

2. Putem formula condiţii suplimentare pentru ca un şir mărginit să fie

convergent.
 Exemplu
Fie  a n  un şir care are limită. Atunci  a n  este convergent dacă şi numai
dacă este mărginit.

120
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
3. Dacă un şir este nemărginit sau are un subşir nemărginit, atunci şirul
este divergent. Aşadar, condiţia de mărginire este condiţie necesară
pentru ca un şir să fie convergent.

7.3. TRECEREA LA LIMITĂ ÎN INEGALITĂŢI

 TEOREMA 10
Fie  a n  un şir de numere reale pozitive şi a  lim a n . Atunci a  0.
n 

Demonstraţie
Folosim metoda reducerii la absurd.
Presupunem că a  0. Din relaţia a  lim a n , rezultă că orice
n 

vecinătate V  V  a  , conţine toţi termenii şirului an  cu excepţia unui

număr finit dintre aceştia.
 a
Dacă a  R, considerăm vecinătatea V   ,  , iar pentru a  ,
 2
considerăm V   ,  1 , figura 5.
V V
a
– a a 0  – –1 0 
2 Figura 5

Vecinătatea V conţine o infinitate de termeni ai şirului  a n  , de unde

rezultă că şirul an  are şi termeni negativi, în contradicţie cu ipoteza.
Aşadar a  0. 

 OBSERVAŢII
1. Rezultatul este adevărat şi dacă şirul are limită şi conţine termeni
pozitivi, începând de la un rang n 0  N* .
2. Dacă şirul  a n  are limită, conţine o infinitate de termeni negativi, dar
are un subşir a  n  cu termeni pozitivi, atunci lim a n 
n  0.
3. Dacă şirul an  are limită şi toţi termenii săi sunt negativi, atunci
lim a n  0.
n 

 TEOREMA 11 (de trecere la limită în inegalităţi)

Fie  a n  şi  bn  două şiruri care au limită şi au proprietatea că
a n  b n ,  n  N. Atunci lim a n  lim bn .
n  n 

121
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Demonstraţie
Fie a  lim a n , b  lim bn . Deosebim cazurile:
n  n 

• a  . În acest caz vom avea că a    b.

• a  . În acest caz şirul  a n  este nemărginit superior, deci şi  bn 
este nemărginit superior. Cum  bn  are limită, aceasta nu poate fi decât
. Aşadar a  b.
• a  R. În acest caz an  este convergent, deci este şir mărginit.
Rezultă că  bn  este şi el mărginit inferior, deci nu poate avea limita .
Dacă b  , atunci a  b. V2 V1
bn an
• Rămâne de analizat cazul
( ) ( ) 
a, b  R. Presupunem prin absurd că – b a
b  a. Din teorema de separare a lui Figura 6

R, există vecinătăţile V1 V  a  şi V2  V  b  cu proprietatea că

V1  V2  , (figura 6).
Vecinătatea V2 conţine o infinitate de termeni ai şirului  bn  , în afara
ei fiind un număr finit de termeni ai şirului  bn  . Astfel, există termeni
bn  V2 , cu proprietatea b n  a n , şi se contrazice relaţia a n  bn . În
concluzie a  b şi teorema este complet demonstrată. 

 OBSERVAŢIE
• Dacă pentru şirurile  a n  şi  bn  există relaţia a n  b n ,  n  N* , nu
rezultă că lim a n  lim bn .
n  n 

 Exemplu
1 1
Fie  a n  şi  bn  cu a n   , bn  . Se observă că a n  bn ,  n  N, dar
n n
lim a n  0  lim bn .
n  n 

Din teorema de trecerea la limită în inegalităţi rezultă uşor

următoarele consecinţe.

 CONSECIN A 1
Fie  a n  un şir de numere reale convergent şi numerele a, b  R, astfel
încât a  a n  b,  n  N* . Atunci a  lim a n  b.
n 

Demonstraţie
Se consideră şirurile  x n  ,  y n  astfel încât x n  a, y n  b şi vom avea
x n  a n şi a n  y n . Conform teoremei 11 se obţine rezultatul cerut. 

122
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
 CONSECIN A 2
Fie  a n  un şir crescător de numere reale şi  lim a n .
n 

Atunci a n  ,  n  N . *

Demonstraţie
• Dacă  , rezultatul este evident.
• Dacă  R, din monotonia şirului an  se obţine că a n  a m ,
 m, n  N , n  m. Prin trecere la limită după m se obţine că:
*

an  lim an  lim a m  ,  n  N* . 
m  m 

 Temă
Enunţaţi un rezultat analog pentru şirurile descrescătoare.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se arate că şirurile  an  sunt b) Există un rang n0  N, astfel
divergente dacă: încât an  0,  n  n0 ?
n
a) an  1   1 ; b) an  sin
n
;
2 E4. Fie  a n  un şir cu termenul general
2n2 2n  6
c) an  . an  .
n3 2n  3
a) Să se arate că lim an  1.
a n    1
n 1
E2. Fie , n  1. Se poate n 

obţine din  an  un şir convergent b) Să se calculeze limita şirului  bn 

prin îndepărtarea unui număr finit 4n  6 10n  6
în cazurile bn  , bn  .
de termeni? Dar infinit? Care sunt 4n  3 10n  3
limitele şirurilor obţinute?
E5. Se consideră şirul  an  , astfel încât
E3. Se consideră şirul  a n  cu termenul
a n  R \ Q ,  n  N* şi  lim a n .
general an  1
  1 n . n 

n Rezultă că  R \ Q?
a) Să se arate că lim an  1.
n 

APROFUNDARE
A1. Se consideră şirurile  an  şi  bn  A2. Să se arate că şirul  a n  cu termenul
care au aceeaşi limită . Să se  n
a n  bn  n  1 , n par
arate că şirul  cn  , cn   general an  
2
 n  1 , n impar
  1 n  n  2
  a n  bn  are limita .
are limita  1.
2

123
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
A3. irul  an  are termenii a2n  0 şi A6. Se consideră şirul  an  , astfel încât
a2n 1  0 pentru oricare n  N . * verifică una din condiţiile:
a) Poate fi convergent acest şir? a)  an  1 a n 1  1  0,  n  N* ;
b) Poate avea acest şir limita  ? b)  an  1 a n 1  2   0,  n  N* .
Dar  ?
Rezultă că şirul  an  este con-
A4. Se consideră şirul  an  , astfel încât
vergent? (Olimpiadă locală, 1993)
a2n  3,  n  N* şi lima2n1  3. Este
n 
A7. Se consideră şirul  an  , astfel încât
convergent şirul  an  ?
subşirurile  a5n 
 a2n1  ,  a2n  şi
A5. Fie  a n  un şir, astfel încât subşi-
au limită. Să se arate că şirul  a n 
rurile  a3n  ,  a3n1  şi  a3n2  au
are limită.
aceeaşi limită. Să se arate că şirul
 an  are limită.
DEZVOLTARE
D1. Din  a n  un şir de numere reale şi c) Dacă  R * , să se arate că există
lim an  . Să se arate că dacă se n0  N , astfel încât an
*
0,  n  N* ,
n 
schimbă ordinea termenilor şirului n  n0 .
 an  , noul şir are aceeaşi limită.
D3. Fie  an  un şir de numere reale,
D2. Fie  a n  un şir de numere reale şi astfel încât lim an  ,  R   
n 
 lim a n .
n  şi an  ,  n  N* . Să se arate că
a) Dacă  0, să se arate că există termenii şirului se pot rearanja,
n0  N , astfel încât an  0,  n  N* ,
* astfel încât să se obţină un şir
crescător.
n  n0 .
b) Dacă  0, să se arate că există D4. irul  an  are limită  R. Dacă
n0  N , astfel încât an  0,  n  N ,
* *
a2n  0 şi an  an 1  0,  n  N * , să
n  n0 . se determine .

8 CRITERII DE EXISTENŢĂ A LIMITEI UNUI ŞIR

8.1. CRITERIUL DE EXISTENŢĂ CU  (EXTINDERE)
Fie  a n  un şir de numere reale. După cum se cunoaşte şirul  a n  are
limită dacă există  R, astfel încât orice vecinătate V  V   conţine toţi
termenii săi cu excepţia unui număr finit de termeni.
Să considerăm  R, limita şirului  a n  . Dacă   0 şi V  V  ,
V    ,    este o vecinătate centrată în , atunci în afara sa se află un

124
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
număr finit de termeni ai şirului a i1 a i2 ... a i p V an a j1 a j2 ... a jk
 a n  . Aceasta înseamnă că există ( )
– 
un rang n    , depinzând de , Figura 1

începând de la care toţi termenii a n aparţin vecinătăţii V.

Relaţia a n  V se scrie sub formă echivalentă astfel:
an  V an    ,      an      an    an   .
Aşadar, a n  V,  n  n    an   ,  n  n    .
Deoarece pentru definirea limitei unui şir este suficient să considerăm
numai vecinătăţi centrate în , se poate enunţa următoarea teoremă de
caracterizare a limitei.

 TEOREMA 12 (Criteriul de convergenţă cu  )

Fie  a n  un şir de numere reale. Un număr  R este limita şirului
an  dacă şi numai dacă pentru    0 există un rang n     N* astfel
încât a n   ,  n  n    .
Demonstraţie
• Fie  lim a n şi   0 arbitrar. În afara vecinătăţii V    ,    a
n 

lui se află un număr finit de termeni ai şirului  a n  : a n1 , a n2 , ..., a np .

Notăm cu m  max n1 , n 2 , ..., n p  . Atunci, pentru n  m  1 avem
a n  V, ceea ce s-a arătat că este echivalent cu an   . Luând
n     m  1, teorema este demonstrată.
• Reciproc
Să presupunem că V este vecinătate a lui . Atunci există   0 astfel
încât   ,     V. Conform ipotezei, există n     N* , astfel încât
an   ,  n  n    , deci an    ,     V,  n  n    . Aşadar, în
afara vecinătăţii V există un număr finit de termeni ai şirului  a n  şi deci
 lim a n . 
n 

 OBSERVAŢII
 Numărul  R este limită a şirului  a n  , dacă pentru   0, inecuaţia
an   , cu necunoscuta n, are un număr finit de soluţii.
 Numărul  R nu este limită a şirului  a n  dacă există   0 astfel încât
inecuaţia a n   , cu necunoscuta n, are un număr finit de soluţii sau,
altfel spus, inecuaţia a n    are o infinitate de soluţii.

125
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Exerci ii rezolvate
2n  1
 1. Să se arate că lim  2.
n  n 1
 Temă
Soluţie
Să se arate că:
3 2n
Fie   0. Din relaţia a n  2  , rezultă că  , • lim  2;
n 1 n n5

3 3n  1 3
de unde n   1. Dacă   3 se poate lua n     1, iar • lim
n  2n  1
 ;
2

1 n
3  • lim  1.
pentru   3, se poate lua n       şi se obţine n  n1

a n  2  ,  n  n    , deci lim a n  2.
n 

3n
 2. Să se arate că lim 4.
n  n 1
Soluţie  Temă
n4 Arătaţi că:
an  4   1,  n  N* . Aşadar pentru   1 se 4n
n 1 • lim 1;
n  2n  1
obţine că inecuaţia a n  4  1 are o infinitate de soluţii.
n 1
• lim .
Aşadar, lim a n 4. n  2n  1 3
n 

 TEOREMA 13 (Criteriul cu  pentru limită infinită)

Fie  a n  un şir de numere reale. Atunci:
a) lim a n  , dacă şi numai dacă    0, există un rang n     N* ,
n 

astfel încât a n  ,  n  n    .
b) lim a n  , dacă şi numai dacă    0, există un rang n     N* ,
n 

astfel încât a n  ,  n  n    .

Demonstraţie
a) Presupunem că lim a n   şi fie   0. Atunci în vecinătatea
n 

V   ,    se află toţi termenii şirului  a n  cu excepţia unui număr finit

de termeni: a n1 , a n2 , ..., a np . Luând m  max n1 , n 2 , ..., n p  şi n     m  1,
avem a n  V,  n  n    . Condiţia a n  V este echivalentă cu a n   ,    ,
deci a n  , pentru n  n    .
an1 an2 anp V 
( am 1 an Figura 2

126
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Reciproc
Dacă V  V    , atunci există V1   ,    , cu   0, astfel încât
V1  V. Conform ipotezei există n     N* , astfel încât a n  ,  n  n    .
Dar această condiţie este evident echivalentă cu an  V1 ,  n  n    şi
astfel, în afara vecinătăţii V1 , deci şi a lui V, se află un număr finit de
termeni. În consecinţă lim a n  .
n 

b) Se demonstrează analog punctului a) sau se consideră şirul  bn  ,

bn  a n . 

Aplica ie
 Fie  a n  un şir de numere reale nenule şi lim a n  0.
n 

a) Dacă există un rang n 0  N , astfel încât a n  0,  n  n 0 , atunci

*

1
lim  .
n  a
n

b) Dacă există un rang n 0  N* , astfel încât a n  0,  n  n 0 , atunci

1
lim  .
n  a
n

Demonstraţie
a) Se poate considera că a n  0,  n  N* , deoarece prin îndepărtarea
unui număr finit de termeni a1 , a 2 , ..., an0 ai şirului  an  , limita şirului
 1 
  nu se modifică.
 an 
Deoarece lim a n  0, atunci pentru oricare   0, există n     N* ,
n 

1 1
astfel încât a n  ,  n  n    . Se obţine  ,  n  n    . Aşadar, folosind
 an
1
criteriul cu  pentru limite infinite rezultă că lim  .
n  an
b) Se arată analog punctului a).

1 1
Convenţii de scriere:  ,  .
0   0  

127
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Folosind criteriul cu , să se arate că: n3  2n
c) lim  ;
3n  2 n 2
 n  3n  1
a) lim  3;
n  n4
3n2
2n2  3n d) lim  .
n n3
b) lim 2  2;
n  n  4n  1

n    1 E3. Să se arate că:

n
2n
c) lim  1; d) lim n  1. 1
n  n2 n 2 1
n 
 
a) lim 2n  1  ; b) lim
n  n
2 1
 0;

E2. Să se arate că: c) lim a n  , a  1;

n 
n2  1 1  n2
a) lim  ; b) lim  ; d) lim a n  0, a   0, 1 .
n  n2 n  n3 n 

DEZVOLTARE
D1. Fie  xn  un şir de numere reale D4. Fie  an  un şir de numere reale. Să
pozitive şi lim xn  . Folosind cri- se arate că şirul  an  este conver-
n 
teriul cu , să se arate că: gent dacă şi numai dacă    0,
a) dacă  1, atunci lim ln xn  0; există un rang n     N* , astfel
n 
b) dacă  , atunci încât am  an  ,  m, n  n( ).
lim ln xn  ; (Criteriul lui Cauchy).
n 

c) dacă  0, atunci lim ln xn  . D5. Să se studieze convergenţa şiru-

n 
rilor folosind criteriul lui Cauchy:
D2. Fie A  R o mulţime nevidă. Să se 1 1 1
a) an  1    ...  ;
arate că punctul x0  R este punct 2 3 n
de acumulare pentru mulţimea A, 1 1 1
b) an  1    ...  ;
dacă şi numai dacă există un şir 1! 2! n!
 xn  , xn  A \ {x0 }, astfel încât c) an 
sin1 sin 2
 2  ... 
sin n
;
lim xn  x0 .
2 2 2n
n  cos1 cos2 cosn
d) an    ...  ;
1 2  3 2  3  4 n(n  1)(n  2)
D3. Să se determine punctele de acumu-
lare pentru mulţimile: 1 1 1
e) an    ...  ;
 1  n1 n 2 n n
a) A   n  N ; b) A  Z ; 1 1 1 1
n  1  f) an     ...  .
1 3 5 2n  1
c) A  Q.

8.2. OPERAŢII CU IRURI CONVERGENTE

OPERAŢII CU ŞIRURI DE NUMERE REALE
Operaţiile cu şiruri de numere reale se definesc având în vedere
operaţiile cu funcţii.

128
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Dacă  a n  şi  bn  sunt două şiruri de numere reale, avem:
•  a n    b n    a n  bn  , (suma a două şiruri);
•  a n    b n    a n  bn  , (diferenţa a doua şiruri);
•  a n    b n    a n  bn  , (produsul a două şiruri);
•  an     an  ,  R, (înmulţirea cu un număr real);

•
an    an  , dacă b n 0,  n  N* , (câtul a două şiruri).
 bn   bn 

OPERAŢII CU ŞIRURI CONVERGENTE

 TEOREMA 14
Fie  a n  ,  bn  doua şiruri convergente şi a  lim a n , b  lim bn .
n  n 

Atunci:
a) şirul  a n  bn  este convergent şi lim  an  bn   lim an  lim bn ;
n  n  n 

(Limita sumei este egală cu suma limitelor.)

b) şirul  a n  bn  este convergent şi lim  a n  bn   lim a n  lim bn .
n 
 n 
 n 

(Limita produsului este egală cu produsul limitelor.)
Demonstraţie (EXTINDERE)
a) Fie   0. Deoarece a  lim a n , b  lim bn , există un rang n     N* ,
n  n 

astfel încât a n  a   şi b n  b   ,  n  n(  ).
2 2
 
Atunci: a n  b n  a  b  a n  a  b n  b  a n  a  b n  b   
2 2
 ,  n  n(  ), de unde rezultă că lim  an  bn   a  b.
n 

b) Avem:
a n b n  ab   a n  a  b n   b n  b  a  a n  a  b n  b n  b  a . (1)
irurile  a n  şi  bn  , fiind convergente sunt şi mărginite, deci există
M 1 , M 2   0,    , astfel încât a n  M 1 , b n  M 2 ,  n  N * .
Alegem M  max{M1 , M2 } şi rezultă că a n  M, b n  M,  n  N * .

Fie   0. Deoarece a  lim a n şi b  lim bn pentru 1  există un
n  n  2M
rang n     N * , astfel încât:
 
a n  a  1  şi b n  b  1  ,  n  n  . (2)
2M 2M

129
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Din relaţiile (1) şi (2) se obţine:
 
a n  bn  ab  M M  ,  n  n    .
2M 2M
Aşadar lim  a n  bn   ab. 
n 

 OBSERVAŢII
În particular, se obţin următoarele rezultate pentru şirurile convergente:
1. lim  a n  b n   lim a n  lim b n ; 2. lim  a n    lim a n ;
n  n  n  n  n 

3. lim   a n  
n 

 lim a n ,
n 
  R; 4. lim a n  b n  lim a n  lim b n ;
n  n  n 

5. lim  a    lim a  , pN ;

p
p *
n n
n  n 

6. lim   a n   b    lim a    lim b  ,

n n n ,  R.
n  n  n 

Problemă rezolvată
 Fie  a n  şi  bn  două şiruri convergente şi a  lim a n , b  lim b n . Să se
n  n 

arate că:
a) şirul  c n  , cn  max{a n , bn } este convergent şi lim c n  max{a, b};
n 

b) şirul  c n  , cn  min{a n , bn } este convergent şi lim c n  min{a, b}.

n 

Soluţie
a n  bn  a n  bn
a) Se are în vedere că max{a n , bn }  , de unde:
2

lim c n  lim
n  n 
a n  bn  a n  bn
2

1
lim a n  lim bn  lim(a n  b n ) 
2 n  n  n 

ab ab
  max{a, b}.
2
a n  bn  a n  bn
b) Se are în vedere relaţia: min{a n , bn }  .
2
 TEOREMA 15
Fie  a n  ,  bn  şiruri de numere reale convergente şi a  lim a n ,
n 

a 
b  lim b n . Dacă b n , b  R * ,  n  N* , atunci şirul  n  este şir conver-
n 
 bn 
 a  lim an
gent şi lim  n   n  .
n 
 bn  lim bn n 

(Limita câtului este egală cu câtul limitelor.)

130
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
 OBSERVAŢII
1. Dacă an  este un şir de numere reale nenule, convergent şi

 .
p
lim a n  a  R * , atunci pentru oricare p  Z, lim  a n   lim a n
p

n  n  n 

În particular, dacă p  N şi a n  n se obţine că: lim n  , şi lim n  p 

* p
n  n 

1 1 RE INEM!
 lim   0.
n
n p  , a  0,  
Mai general, dacă a   0,    , atunci lim n a  , 
lim n  0, a    , 0 
a
n 
n 

 0. 1, a  0
a
şi lim n
n 

2. Fie  a n  şi  bn  două şiruri de numere reale, b n  R * , n  N* .

a 
Dacă şirul  n  este un şir convergent, atunci nu rezultă că şirurile  a n 
 bn 
şi  bn  sunt convergente.

 Exemplu
n
an  1  an
a n   1 , bn   2  . Rezultă că  0, dar şirurile  a n 
n n
 şi lim
b n  2  n  bn
şi  bn  nu au limită.
 an 
3. Dacă lim a n  a  R * , iar lim bn  0, atunci şirul   este nemărginit.
 bn 
n  n 

4. Dacă şirurile  a n  şi  bn  sunt convergente şi au limita 0, atunci despre

a 
şirul  n  nu se poate afirma nimic în privinţa convergenţei.
 bn 

 Exemple
1 1 a a
a) Pentru a n  , bn  2 rezultă că n  n şi lim n  .
n n bn n  b
n

a 1 a a
b) Pentru a n  , bn  , a  R * se obţine n  a şi lim n  a.
n n bn n  bn
1 1 a 1 a
c) Pentru a n  , bn  se obţine n  şi lim n  0.
n2 n bn n n  b
n

 1
n
1 a
se obţine n   1  care nu are limită.
n
d) Pentru a n  , bn 
n n bn
Aşadar, în cazul lim a n  lim bn  0, nu se poate preciza nimic în pri-
n  n 

vinţa existenţei limitei, iar în cazul în care aceasta există nu se poate

131
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
preciza nimic referitor la valoarea acesteia. Se spune că, în acest caz,
0
(numit cazul ), există o nedeterminare.
0

Problemă rezolvată  Temă

Calculaţi:
 Să se calculeze:
• lim
 n  12  3n ;
n2  n 3n 2  2 n n  2n2  5n  3
a) lim 2 , b) lim 2 .
n  2n  3 n  n  5n  1
2n3  5n2  1
• lim .
Soluţie n  5n3  4n  2

a) Avem succesiv:
 1 1  1
n 2 1   1 lim 1  
n2  n  n   lim n  n 
 n   10  1.
lim 2  lim
n  2n  3 3  n  3 3
 2  2 lim  2  2  2  0 2
n 
n2  2  2 
 n  n n 
 n 
b) Procedând analog punctului a), se obţine că:
2
3
3n  2 n
2
n n  3  0  3.
lim 2  lim
n  n  5n  1 n  5 1 100
1  2
n n
Modul de determinare a limitelor din problema precedentă poate fi
aplicat la calculul limitelor şirurilor (a n ) cu termenul general a n  R  n  ,
unde R : R \ D R, este o funcţie raţională, astfel încât R  n  are sens
pentru oricare n  N* .
a 0 n p  a1n p 1  ...  a p 1n  a p f n 
Dacă R n    , p,q  N* scriind
b0 n  b1n
q q 1
 ...  bq 1n  bq g n 
 a a   b b 
f  n   n p  a 0  1  ...  pp   n p  x n , g  n   n q  b0  1  ...  qq   n q  y n .
 n n   n n 
n x
p
x a
se obţine: lim R  n   lim q n  lim n p q  lim n  0  lim n p q .
n  n  n y n  n  y b0 n 
n n

Rezultă:
 a0
 b     ,dacă p  q
 0
a0 n p  a1n p1  ...  a p  a
lim  0, dacă p  q
n  b n q  b n q 1  ...  b
0 1 q  b0


0, dacă p  q

132
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
 TEOREMA 16
Fie  a n  şi  bn  şiruri convergente, a n  0,  n  N* şi lim a n  a  R * .
n 

 
lim bn
Atunci: lim  a n 
bn
 lim an n 
.
n  n 

(Limita unei puteri se distribuie şi bazei şi exponentului.)

 OBSERVAŢII
 Dacă lim a n  0 şi lim b n  0 se obţine cazul de nedeterminare 00.
n  n 

1
 Pentru b n  , p  N* , p  2 rezultă că lim p a n  p lim a n .
p n  n 

1
 Pentru a n  a   0,    şi b n  se obţine că lim n a  1.
n n 

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze limitele şirurilor  an  : n
3n4
c) an  2n 2  n 3; d) an  ;
a) an  2 n  n 2 ; b) an  n 3  n 1 ; 2 n5

c) an 
2n 1  n 2
; e) an 
 n
3n2 ; f) an  2n 2  n 2 .
3n 2  2n 1 1 2 n

2n2  3n
d) an  ; E3. Să se calculeze:
4n2  5n  3 2n

e) a n 
 n  1 2   n  1 2 ;  2n2  3  n 1
a) lim  2 ;

2n2  5 n  3n  1 
 
 n  1 3  2  n  1 3 n 1
f) an  .  n2  4n  2n  3
 n  1 3  3  n  1 2 b) lim 
n  4n2  3 
 ;
 
E2. Să se calculeze limitele şirurilor (an ) : n
3  5n 2  2n 2
1 c) lim 3 ;
a) an  21  2  3  ...  n  ; n  2n 5  n 6
n 1
d) lim n 1 n 2  n 3 .
12  22  32  ...  n2 n 
b) an  ;
n 1  2  3  ...  n 

APROFUNDARE
A1. Să se calculeze limita şirurilor: n
4
 1  n  n2  ...  n10 
1  2  2  3  ...  n  n  1 c) an   2 10 
 .
a) an  ;  2  n  n  ...  n 
1  3  3  5  ...  4n2  1  
A2. Să se determine numerele a, b  R* ,
n2  1
 n 1  n 2  n  3  n 4  1  n  n
2 ştiind că:
b) a n    ; an3  bn  1 bn2  a
 n 1  n 3  2  lim  2  lim .
n  2n3  n  1 n  3n2  b

133
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
A3. Să se calculeze limitele şirurilor (an ) : A4. Să se determine numerele naturale
1 2 n 1 n a, b  N* , pentru care:
a) an    ...   ; bn  2
2! 3! n! (n  1)!
 an2  n  a  n 3
1! 1  2! 2  3! 3  ...  n ! n lim    16.
b) an  . n  2
 n 3 
 1   n  1 !

8.3. CRITERIUL MAJORĂRII

 TEOREMA 17
Fie (a n ) un şir de numere reale.
a) Dacă există  R şi (bn ) un şir de numere reale, astfel încât
lim b n  0 şi an   bn ,  n  N* , atunci lim an  .
n  n 

b) Dacă există un şir (bn ), astfel încât lim bn   şi

n 

a n  bn ,  n  N , atunci lim a n  .

*
n 

c) Dacă există un şir (b n ), astfel încât lim bn   şi b n  a n ,  n  N* ,

n 

atunci lim a n  .

n 

Demonstraţie (EXTINDERE)
a) Fie   0. Deoarece lim bn  0, există un rang n     N* , astfel încât
n 

bn  ,  n  n    . Aşadar pentru oricare   0, există n     N* , astfel

încât an   bn  ,  n  n    . În concluzie, lim a n  .
n 

b) Fie   R. Deoarece lim bn  , atunci există un rang n     N* ,

n 

astfel încât b n  ,  n  n    . Dar din ipoteză rezultă că an  bn  ,

 n  n    , şi astfel, lim a n  .
n 

c) Fie   R. Deoarece lim bn  , există un rang n     N* , astfel

n 

încât b n  ,  n  n    . Dar din ipoteză rezultă că a n  b n  ,  n  n    , şi

astfel lim a n  . 
n 

 Temă
Problemă rezolvată Să se arate că:
Să se arate că: 1
  lim cos  n  1  0;
n n
1 1 1
a) lim sin  0; b) lim ln  1    0; n  1
n  n n  n  n  lim 2 ln  1    0;
n  n 1  n
n 1
2
1 3n2  n 3
c) lim 2  .  lim  .
n  2n  n 2 n  2n2  1 2

134
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Soluţie
1 1 1
a) Deoarece sin x  x ,  x R, rezultă că sin  0  sin  , n N* .
n n n
1 1
Având lim  0 se obţine că lim sin  0.
nn  n  n
1
b) Deoarece 1  1   2 se obţine că:
n
1  1  ln 2 1  1
ln  1    , n  1. Cu criteriul majorării se obţine că lim ln 1    0.
n  n n n  n  n

n2  1 1 n2 1
c) Avem succesiv    , n 1 şi folosind
2n  n 2 2  2n  n  n
2 2

criteriul majorării se obţine limita cerută.

 TEOREMA 18
Fie  a n  un şir de numere reale strict pozitive, crescător şi nemărginit.
1
Atunci lim  0.
n  an
Demonstraţie (EXTINDERE)
Fie   0. Din nemărginirea şirului an  rezultă că există un rang
n     N* , astfel încât a n     . Din monotonia şirului se obţine că a n  a n    ,
1 1 1
 n  n    . De aici se obţine că  ,  n  n    , deci lim  0. 
an  n  an

 OBSERVAŢII

1. Condiţia de monotonie este necesară. Într-adevăr, luând şirul (a n ), astfel

1
încât a 2n  şi a2n 1  n, n  N* , acesta are termenii pozitivi şi este
n
 1   1   Temă
nemărginit. irul   are subşirurile   şi Să se arate că
 an   a 2n  lim an  , în ca-
n 
 1 
  cu limitele diferite, deci şirul nu are limită. zurile:
 a 2n 1  n2
a) an  ;
2. Condiţia de monotonie din enunţul teoremei poate n1
fi înlocuită cu condiţia ca şirul (a n ) să aibă limită. b) a n  ln  n  1 ;
1 c) an  2n  n.
În acest caz lim a n   şi astfel lim  0.
n  n  a
n

135
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
3. Orice şir crescător şi nemărginit are limita . Într-adevăr, pentru
  0, din nemărginirea şirului rezultă că există un rang n     N* , astfel
încât a n     . Din monotonia şirului rezultă că an  an   ,  n  n    .
Aşadar, în orice vecinătate V   ,   a lui  se află toţi termenii cu
excepţia unui număr finit dintre aceştia. Rezultă că lim a n  .
n 

 TEOREMA 19
Fie (a n ) şi (bn ) şiruri de numere reale, astfel încât lim a n  0, iar (b n )
n 

este mărginit. Atunci lim a n bn  0.

n 

Demonstraţie
Din mărginirea şirului (b n ) există M  0, astfel încât bn  M,  n  N* .
Putem scrie: a n b n  0  a n  bn  M  a n ,  n  N* . Deoarece lim a n  0, din
n 

criteriul majorării se obţine că lim a n bn  0. 

n 

Exerci ii rezolvate  Temă

Să se calculeze:
1 3
 1. Să se arate că lim cos    0. 1  3
a) lim ln  1   ;
n  n n n n  n
Soluţie
1 3
2

b) lim 2 n  1  n ;
n n

Avem lim  0 şi cos  1, n  N* . Din teo-
n  n n 3 n
c) a n  sin2 k.
rema 19 rezultă că limita şirului dat este 0. n2 k  1

1
 2. Să se calculeze lim  cos1  cos 2  ...  cos n  .
n  n2
Soluţie
Fie a n  cos1  cos 2  ...  cos n. Deoarece cos x  1,  x  R, rezultă că
1 1 a 1
2 
a n  n. Se obţine că: cos1  cos2  ...  cos n    n şi cum lim  0, iar
n n n n  n
an
 1, limita cerută este egală cu 0.
n

 TEOREMA 20
, dacă a  1

Fie a   1,   . Atunci lim a  1, dacă a  1n
.
n 
0, dacă a  1, 1
  

136
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Demonstraţie
• Fie a  1. Atunci şirul a 
n
este crescător şi nemărginit, deci
lim a  , (teorema 18).
n
n 

1
• Fie a   1, 1 \ 0 şi b    ,  1  1,    .
a
1 1
Pentru b  1, şirul  bn  are limita  şi lim a n  lim   0.
n  n  b n

Pentru b  1, considerăm subşirurile  b2n  şi  b2n 1  care au limitele
1 1
, respectiv . Atunci: lim a2n  lim  0, iar lim a 2n 1  lim 2n 1 
n  n  b n n  n  b
1
  0. Aşadar, dacă a   1, 1 , lim a n  0. 
 n 

 OBSERVAŢII
1. Pentru a  1, şirul  a n  nu are limită.

 Exemplu
Dacă a  2, atunci şirul a n   are subşirurile a2n  22n şi a2n 1  22n 1 cu
limitele , respectiv .
1
2. Pentru a  1, lim  0.
n  an

O problemă de electrostatică
Se consideră circuitul din figura 3 format din două condensatoare C1 şi
C2 având capacităţile a, respectiv b şi o baterie cu tensiunea electromotoare
E şi un comutator K. Comutatorul este în poziţia 1, iar condensatorul C2
este descărcat.
a) Să se calculeze tensiunea la bornele condensatorului C2 după a n-a
comutare a comutatorului K între poziţiile 1 şi 2.
b) Care este tensiunea la bornele condensatorului C2 dacă n tinde la
infinit? 1 2
Soluţie
a) În poziţia 1, condensatorul C1 are sarcina K
Q  aE, care prin cuplarea comutatorului pe pozi- E C2
C1
ţia 2 se va redistribui pe cele două condensatoare
în Q1  aU1 şi Q2  bU 2 , deci aE   a  b  U1 . Figura 3
Prin cuplare din nou la poziţia 1 şi apoi la 2, condensatorul C2 va avea

137
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
a
tensiunea U 2 dată de relaţia aE  bU1   a  b  U2 . Notând  , se
ab
b
obţine că U1  E, U2  E  E, unde 
. Procedând analog în
ab
1 n
continuare se obţine că: U n  E 1   2  ...  n 1   E  E 1  n  .
1
b) Având în vedere că  1 se obţine că lim  0 şi astfel lim U n  E.
n
n  n 

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se arate că următoarele şiruri 1 1 1 1 
au limita 0: b) lim  1  p  p  ...  p   0, p  2;
n  n2
 2 3 n 
1   1 ; n
a) an 
n
 
sin n2 ; b) an 
n1
1 1 1 1 
c) lim  1   2  ...  n   0.
n n 2 2 2 
n n3  1
c) an  2 ; d) an  6 .
n 1 n n 1    
E5. Fie an   sin n  sin 2n  ...  sin 2  ,
n2  n 
E2. Să se arate că:
n n2 n  1. Să se arate că lim an  0.
n 
a) lim  1; b) lim  ;
n n2 n n2

n sin n 2  n3 E6. Să se calculeze:

c) lim 2  0; d) lim  . n n
n  n 1 n  1 n  2,2   
a) lim   ; b) lim  2sin  ;
n  3 1 n  4
E3. Să se arate că:
   4;
n
n 12  22  ...  n2  5 
a) lim c) lim  1  sin  ;
n  4 
n
1  2  3  ...  n 2 3

n
 3 1 
1  2  2  3  ...  n  n  1 1 d) lim   ;
b) lim  .
n  n 1  3  5  ...   2n  1 
n 
 5 3
  3
n
 2a 
E4. Să se arate că: e) lim  2  , a  0;
n   a  1
1  1 1 1 
a) lim 2  1  2  2  ...  2   0; an
n n  2 3 n  f) lim , a  0.
n  an  1

APROFUNDARE
A1. Să se arate că: c)
1 1 2  1 1 1 
a) lim    lim      0;
n n 2 1 3 2 n   n  n  1 n  n  2  n  n  n 
 

1 
  0; d) lim

ln 1  en   1;
n1  n  n  n
1  1 3 2  4 3  5
b) lim  2  2  2   
n n  2 
  0; e) lim

ln 1  2n   ln2.
n  n 2

3 4  n  12  n  n

138
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
A2. Să se calculeze limita şirului (an ) : cător şi nemărginit, atunci limaxn   ;
n 
2n  1 2n  3n1 b) dacă a  1, iar şirul  xn  este
a) an  n 1 ; b) an  n 1 ;
2 3 2  3n
descrescător şi nemărginit, atunci
22n1  3n  1 lim a xn  0;
c) an  ;
3n  4n n 

2 a n n c) dacă a  1, iar şirul  xn  de

d) an  , a  0;
2n  3n numere reale strict pozitive este
2 n crescător şi nemărginit, atunci
1  a  a  ...  a
e) an  , a,b   0,   . lim log a xn  ;
1  b  b2  ...  bn n 
(ASE, Buc., 1997) d) dacă a  1, iar şirul  xn  este
A3. Să se arate că: strict descrescător şi are limita 0,
a) dacă a  1, iar şirul  xn  este cres- atunci lim loga xn  .
n 

DEZVOLTARE
D1. Un şir (an ) de numere reale veri- xn  r1
yn  , n  1, este o progresie
fică relaţiile de recurenţă: a1  a, xn  r2
a2  b, an 1  an  an 1 , n  2, geometrică.
b) Să se studieze convergenţa şiru-
, , a, b  R. (Relaţie de recurenţă
lui  xn  în condiţiile cazului a).
liniară şi omogenă de ordinul 2)
Dacă r1 , r2  C sunt soluţiile ecuaţiei D4. Să se studieze convergenţa şirurilor
2 şi în caz de convergenţă să se afle
r  r  , să se arate că există limitele acestora:
c1 , c2  C , astfel încât  n  N * : a) a1  2, a2  10, an  1  2a n  3an 1 ,
a) an  c1r1n  c2r2n , în cazul r1 r2 ; n  2;
b) an   c1n  c2  r1n , în cazul r1  r2 . b) a1  1, a2  2, a n 1  4a n  4a n 1 ,
n  2;
D2. Fie  a n  şi  bn  două şiruri de nu- an  5
c) a1  2, an 1  , n  1;
mere reale date de relaţiile de recu- an  1
renţă: a1  a, b1  b, an 1  an  bn 4
d) a1  2, an 1  , n  1;
şi bn 1  an  bn , n  1. Să se arate 3  an
că şirurile  an  şi  bn  verifică o
e) a1  2, an 1 
an  3
, n  1;
relaţie de recurenţă omogenă de an  1
ordinul 2. f) a1  2, b1  1, an 1  2a n  3bn ,

D3. Fie  xn  un şir de numere reale, bn 1  an  3bn , n  1;

axn  b g) x1  0, y1  1, 2xn1  3xn  yn şi

astfel încât x1  R , xn  1  ,
cxn  d 2yn 1  xn  3yn , n  1.
n  1, a, b, c, d  R.
D5. Să se determine numărul pavărilor
a) Să se arate că dacă ecuaţia distincte cu dale 1 2 ale unui
ar  b dreptunghi cu dimensiunile 2 n.
r are rădăcinile reale dis-
cr  d
tincte r1 , r2 , atunci şirul  yn  ,

139
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

8.4. CRITERIUL CLE TELUI

 TEOREMA 21 (Criteriul cleştelui)
Fie  a n  ,  b n  ,  cn  şiruri de numere reale, astfel încât an  bn  cn ,
 n  N* . Dacă lim a n  lim c n  , atunci lim bn  .
n  n  n 

Demonstraţie
 Dacă lim a n  , aplicând criteriul majorării, a n  bn  c n
n 

rezultă că lim bn  .

n 

 Analog, dacă lim c n  , rezultă că lim b n  .

n  n 

 Putem presupune că  R. Considerăm şirul  cn  a n  care este

convergent şi cu termenii pozitivi, iar lim  c n  an     0.
n 

De asemenea, 0  b n  a n  c n  a n ,  n  N* , relaţie din care se obţine:

0  lim  b n  a n   lim  c n  a n   0 şi astfel lim  b n  a n   0.
n  n  n 

Dar, b n  bn  a n  a n , relaţie din care se obţine că şirul  bn  este

convergent şi, mai mult, lim bn  lim  bn  a n   lim an  0   .
n  n  n 

Teorema este complet demonstrată. 

Criteriul cleştelui este util în cazul în care nu putem arăta în mod
direct convergenţa unui şir sau nu ştim să calculăm direct limita acestuia.
Problemă rezolvată
 Să se calculeze limitele şirurilor cu termenul general:
n 2  n  3sin n 2 1 1 1
a) a n   2  ; b) a n  ; c) a n  2  2  ...  2 .
n n 2
n 1 n  2 n n
Soluţie
a) Din proprietatea părţii întregi a unui  Temă
număr real se obţine că: n 2  1   n 2   n 2 şi Calculaţi:
      n 3   n 5 
n 2 1 2 2 1 2  lim  2
;
 an  sau  2  an  . (1) n  n
n 2
n n n n
 lim 3n 2 n ;
 2 1  2 n  n 1
Dar lim   2   0  lim şi se obţine
n   n n 
n
n  n 1
  lim 2
.
n 
k 1 3n k
că lim a n  0.
n 

n 3 n3
b) Deoarece 1  sin  n 2   1,  n  N* se obţine că  an  ,
n 2
n2
1 3 1 3
sau  2  an   2 , şi astfel lim a n  0.
n n n n n 

140
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
 1 1 1
 n2  n  n2  1  n2  1

 1  1  1

c) Avem inegalităţile evidente  n 2  n n 2  2 n 2  1 .
...

 1  1  1
 n 2  n n 2  n n 2  1
Prin adunarea acestor relaţii se obţine că:
n n n n
 an  2 ,  n  N* . Dar cum lim 2  lim 2  0, aplicând
n n
2
n 1 n  n n n  n 1
criteriul cleştelui se obţine că lim a n  0.
n 

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze limitele şirurilor (an ) : E2. Să se calculeze limitele şirurilor (an ) :
n 2
2n  3n  1 n1 n2 nn
a) an  ; b) an  ; a) a n    ...  3 ;
n2  7 3n3  2n  1 n3  1 n3  2 n n
1 1 1
c) an  n 1  2n ; d) an  n 2n  3n ; b) an    ...  ;
2 2 2
n 1 n 2 n n
3n en
e) an  ; f) an  ; 12  1 22  2 n2  n
n! n! c) an    ...  ;
n3  1 n3  2 n3  n
an 2n  3n  5n
g) an  , a  0; h) an  ; (Olimpiadă judeţeană, 1975)
n! n! n1 n2 nn
d) an    ...  .
2n 2n  3n 3 3
i) an  ; j) an  . n 1 n 2 n3  n
n
3 1 3n  4n

APROFUNDARE
A1. Să se calculeze limitele şirurilor (an ) : A2. Să se determine a   0,    , astfel
a) an  n a n  bn , a,b   0,   ; încât şirul  an  , an  2 n  4 n  a n
b) an  n a1n  a2n  ...  anp , a1, a2 , ..., ap  0; să aibă limita:
a) 5; b) a2  4a; c) 25a 1 .
sin1 sin2 sin n
c) a n    ...  2 ;
n2  1 n2  2 n n A3. Să se calculeze limitele şirurilor  an  :
1 1 1
d) a n    ...  ;  2   22 2   ...  n2 2 
1  3n 2  3n n  3n a) an       ;
1 1 1 n3  n
e) a n  0   ...  n ;
2  3n 21  3n 2  3n 1 
n n n

1!  2!  ...  n! b) an  ln  3 1  3 2  ...  3 n  .
f) an  . n  

n   2n  !
(Olimpiadă locală, 1994)

141
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
A4. Fie  an  un şir de numere reale Să se arate că lim an  0.
n 
pozitive cu proprietatea: (Criteriul raportului)
a
lim n 1   1.
n  a
n

8.5. CÂTEVA LIMITE REMARCABILE

Folosind criteriul cleştelui vom demonstra câteva rezultate ce conţin
şiruri trigonometrice.

 TEOREMA 22
Fie  x n  un şir astfel încât x n  R * ,  n  N* şi lim x n  0.
n 

sin x n
Atunci: lim  1.
n  xn
Demonstraţie
y
Fie cercul trigonometric C  0, 1 şi unghiul
la centru AOM cu măsura în radiani egală cu N
  M
x, x   0,  , (figura 4). Din interpretarea geome- x x
 2
B A 1,0 
trică a funcţiilor trigonometrice sinus şi tangentă
avem că: sin x  BM  x  AN  tg x, (1). Înmul-
1
ţind relaţia (1) cu se obţine că: Figura 4
sin x
x 1 sin x
1  , adică cos x   1.
sin x cos x x
  
Aceste inegalităţi au loc şi pentru x    , 0  , deoarece funcţiile
 2 
sin x
x cos x, x sunt funcţii pare. Pentru un şir  x n  cu lim x n  0,
x n 

  sin x n
începând de la un anumit rang avem că   x n  şi cos x n   1. (2)
2 2 xn
xn x2
Dar 1  cos x n  1  2 sin 2  1  n . (3)
2 2
x 2n sin x n
Din relaţiile (2) şi (3) se obţine că: 1    1, şi aplicând
2 xn
sin x n
criteriul cleştelui rezultă lim  1. 
n  xn

142
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
 CONSECIN
Fie  x n  un şir de numere reale nenule, cu lim x n  0. Atunci:
n 

tg x n arcsin x n arctg x n
a) lim  1; b) lim  1; c) lim  1.
n  xn n  xn n  xn

 Temă
Să se calculeze limitele şirurilor:
1 2   3 
a) an  n sin ; b) an  n2 sin 2 ; c) an  n  sin  sin ;
n n  n n 

d) an  n3 sin
1
n
2
sin 2 ;
n


1
n
2n
e) an   n   sin 2
n 1
; 
f) an  n  1  n sin 
n
.

APLICAŢII ÎN GEOMETRIE
LUNGIMEA CERCULUI

Fie C (O, r) un cerc de centru O şi rază r, A1 A 2 ... A n un poligon

regulat cu n laturi înscris în cerc şi B1B2 ... B n un poligon regulat cu n laturi
circumscris cercului, n  3, (figura 5).

B1 B2
A1 A2
r
2 r 2
n n

An A3 Bn B3
O O

A4 B4
Figura 5

 
Obţinem A1 A 2  2r  sin şi B1B2  2r  tg , n  3. Notând cu pn şi Pn
n n

perimetrele celor două poligoane regulate vom obţine că pn  2nr  sin şi
n

Pn  2nr  tg , iar dacă l este lungimea cercului vom avea că:
n
pn  l  Pn ,  n  3. (1)

143
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Prin trecere la limită, vom obţine că:
 
sin tg
lim p n  lim 2r n  2r şi lim P  lim 2r n  2r.
n  n   n 
n
n  
n n
Folosind criteriul cleştelui, din relaţia (1) se obţine că l  2r.

ARIA CERCULUI

Folosind notaţiile anterioare pentru ariile celor două poligoane regu-

late se obţine:
1 2 
sn  n  r2  sin , respectiv Sn  n  r2  tg , n  3 şi sn  AC  Sn , n  3 (2),
2 n n
unde A C este aria cercului.
2 
sin tg
Dar lim s n  r 2 lim n  r 2 şi lim S  r 2 lim n  r 2 . Folosind
n  n  2 n 
n
n  
n n
criteriul cleştelui, din relaţia (2) se obţine că A C  r 2 .

9 PROPRIETATEA LUI WEIERSTRASS

Se cunoaşte că orice şir convergent de
numere reale este mărginit, dar nu orice şir
mărginit este convergent.
Proprietatea de mărginire a unui şir este o
condiţie necesară pentru convergenţa şirului, dar
Karl WEIERSTRASS
nu şi suficientă. (1815-1897)
Aşadar, proprietatea de mărginire trebuie matematician german
completată cu alte proprietăţi ale şirului pentru a Are contribuţii deosebite în
se asigura convergenţa acestuia. analiza matematică – teoria
Un rezultat important în această privinţă îl funcţiilor, funcţii abeliene,
calculul variaţiilor etc.
constituie teorema lui Weierstrass.
 TEOREMA 23 (Proprietatea lui Weierstrass)
Fie  a n  un şir de numere reale.
a) Dacă an  este un şir monoton crescător şi mărginit superior,
atunci (a n ) este şir convergent.
b) Dacă  a n  este un şir monoton descrescător şi mărginit inferior,
atunci  a n  este şir convergent.

144
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Folosind proprietatea lui Weierstrass rezultă că orice şir monoton şi
mărginit este convergent.
Studiul convergenţei unui şir folosind proprietatea lui Weierstrass
prezintă avantajul că nu trebuie să cunoaştem limita acestuia, dar are şi
dezavantajul că nu dă o metodă de calcul a limitei şirului.
Totuşi, lucrând cu şiruri monotone, se arată că dacă  a n  este un şir
 
monoton şi A  a n n  N* , atunci:
• lim a n  sup A, dacă şirul este crescător;
n 

• lim a n  inf A, dacă şirul este descrescător.

n 

Folosind proprietatea lui Weierstrass se arată că are loc şi următorul

rezultat în legătură cu şirurile mărginite.

 TEOREMA 24 (Lema lui Cesaro)

Orice şir mărginit conţine cel puţin un subşir convergent.

 OBSERVAŢII
 Dacă an  este un şir nemărginit superior, atunci acesta conţine un
subşir cu limita .
 Dacă  a n  este un şir nemărginit inferior, atunci acesta conţine un subşir
cu limita .

Probleme rezolvate
 1. Să se studieze convergenţa şirurilor  a n  cu termenul general:
2n  1 1 1 1
a) a n  ; b) a n   2  ...  2 .
n2 1 2
2
n
Soluţie
2n  3 2n  1 3
a) Deoarece an1  an     0,  n  N, rezultă
n3 n  2  n  2 n  3
3
că şirul este monoton crescător. Dar an  2   2,  Temă
n2 Studiaţi conver-
 n  N* , rezultă astfel că şirul an  este mărginit genţa şirurilor:
3n  1
superior. Folosind proprietatea lui Weierstrass  an  ;
n3
rezultă că  a n  este convergent. 2n
 an  2 ;
1 n 1
b) Deoarece a n 1  a n   0,  n  N* , se
 n  1 1 1
2
 an   .
n1 n2
obţine că şirul  a n  este monoton crescător.

145
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Folosind inegalitatea n 2   n  1 n  1 , n  2, se obţine:
1 1  1 1   1 1 1
a n  1          ...      2   2,  n  N* , deci şirul
1 2   2 3   n 1 n  n
an  este mărginit superior. Aşadar  a n  este şir convergent.
10n
 2. Să se studieze convergenţa şirului cu termenul general a n  .
n!
Soluţie
a n 1 10
Avem:   1,  n  10. Aşadar, şirul an  este monoton
an n 1
descrescător începând de la termenul de rang 10.  Temă
Deoarece a n  0,  n  N* , şirul este mărginit inferior. Studiaţi conver-
genţa şirurilor:
Considerând şirul  bn  cu termenul general 9n
 an  ;
b n  a n 10 , rezultă că  bn  este monoton descrescător  n  1 !
şi mărginit inferior, deci este convergent. 10n
 an  .
irul  a n  este şir convergent deoarece se obţine  n  1 !
din şirul  bn  prin adăugarea unui număr finit de termeni.

 OBSERVAŢII
 Din problema rezolvată 2, rezultă că dacă un şir an  este mărginit şi
există un rang n 0  N , astfel încât subşirul  a n nn este monoton, atunci
*
0

şirul  a n  este convergent.

 Dacă un şir  a n  este mărginit, dar nu este monoton, nu rezultă că şirul
este divergent.
 Exemplu
 1
n

irul  a n  , a n  este mărginit, dar nu este monoton. Totuşi, şirul  a n 

n
este convergent şi lim a n  0.
n 

Aşadar, proprietatea de monotonie nu este nici necesară şi nici sufi-

cientă pentru convergenţă.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se studieze convergenţa şiru- 4n2 + 1
rilor  a n  în cazurile: c) an = ;
n2 + 1
n+4 3n  2 1 1 1
a) an = ; b) an = ; d) an = + + .
2n + 1 n1 n+1 n+2 n+3

146
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
E2. Să se studieze convergenţa şirurilor: vergent şi să se dea un exemplu de
asemenea subşir:
 1  1  1 
a) an   1  2   1  2  ...  1  ; n    1
n

 n  1  a) an =  1 ;
n
 2  3   2
b) a n  ;
 n1
 1 1 
b) an =  1 +   1 +  ...  1 +  ;
1
c) a n  sin
n
; d) a n  cos
 n  1  ;
 1 2  n 6 4
c) a n =
1 1 1
+ + + ... +
1
; e) a n  tg
 2n  1  ;
0! 1! 2! n! 3
 n  3
2
n n
d) an = . f) a n  sin  cos .
n2 + 1 4 3
E3. Să se arate că următoarele şiruri
 a n  au cel puţin un subşir con-

APROFUNDARE
A1. Să se studieze convergenţa şiru- 1 1 1
b) a n    ...  ;
rilor  a n  : 1!  1 2!  2 n ! n
an 1 1 1
a) a n  , a  0; c) a n    ...  n .
n! 2  3 22  32 2  3n
np
b) an  n , a  1, p  N; A4. Să se determine mulţimea limite-
a
lor subşirurilor următoarelor şiruri:
c) a n  n  1  n;
a) an  1   1 ;
n

 1  1  1 
d) a n   1  1   1  2  ...  1  2n ;
 2  2   2  b) a n 
  1 n n ;
1 3 5 2n  1 n1
e) a n     ... ; n
2 4 6 2n c) a n  2  sin ;
1 1 1 3
f) a n    ...  . n
n1 n2 nn d) a n  2  cos ;
4
A2. Se consideră şirul cu termenul general: n n
n
k2  2k e) a n  sin  cos ;
an  log 1 . Să se arate că 3 6
3  k  1
2
k 1 n n
1 i  1i 
şirul  a n  este convergent. f) a n      ;
 2   2 
(Turism, Suceava, 1997) n n
 3 i  3 i
A3. Să se studieze convergenţa şiru- g) a n       .
 2   2 
rilor  a n  :
1 1 1
a) a n    ...  ;
n  n  1
2 2 2
1 2 23

DEZVOLTARE
D1. Să se arate că: D2. Să se determine mulţimea punctelor
a) orice şir nemărginit superior limită (mulţimea limitelor subşiru-
are un subşir cu limita +; rilor) pentru şirurile:
a) a n   1 n;
n
b) orice şir nemărginit inferior are
un subşir cu limita .

147
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
n2 D3. Fie an  un şir de numere reale.
b) a n   1
n
;
n3 Să se arate că an  are cel puţin
n
c) a n  n  sin ; un punct limită.
3
n D4. Să se demonstreze teorema lui
d) an   1 n  cos
n
;
4 Weierstrass. ([1])
e) a n  1  i   1  i  ;
n n
D5. Să se demonstreze lema lui Cesaro.
   1  i 3 
n n
f) a n  1  i 3 . ([1])

1 0 APLICAŢII ALE TEOREMEI LUI WEIERSTRASS

10.1. IRUL APROXIMĂRILOR SUCCESIVE ALE UNUI NUMĂR REAL
Fie x  R un număr real pozitiv cu scrierea sub formă zecimală
x  a0 ,a1a2 ...a n ..., unde a0  N şi a1 , a2 , ..., a n , ... sunt cifre ale sistemului
zecimal de numeraţie.
Să considerăm scrierea în baza 10 a numărului x:
a a a 2 1,414213
x  a0  1  22  ...  nn  ...
10 10 10  3,14159265
Asociem acestui număr şirul  x n  cu termenul general:
a1 a2 a
x n  a0 
 2  ...  nn , numit şirul aproximărilor succesive
10 10 10
prin lipsă cu o eroare mai mică de 10 n ale lui x şi şirul  yn  cu termenul
1
general y n  x n  , numit şirul aproximărilor succesive prin adaos
10n
cu o eroare mai mică de 10 n a lui x.
1
Se observă că x n , y n  Q,  n  N şi x n  x  y n şi yn  x n  n ,
10
 n  N. (1)
De asemenea, şirurile  xn  şi yn  sunt monotone şi mărginite, şi
rezultă conform proprietăţii lui Weierstrass că ele sunt convergente. Din
relaţia (1) se obţine că lim x n  lim y n  x.
n  n 

Analog se procedează şi în cazul x  0.

În concluzie: orice număr real este limita şirurilor aproximărilor lui
succesive prin lipsă şi prin adaos cu o eroare mai mică decât 10 n.
Se obţine că orice număr real este limită a unui şir de numere raţio-
nale, adică orice număr real este punct de acumulare pentru mulţimea Q.

148
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

10.2. PUTERI CU EXPONENT REAL

Fie a  R, a  0 şi x  R \ Q. Ne propunem să definim puterea a x .

Considerăm şirurile  xn  şi yn  de numere raţionale care apro-
ximează prin lipsă, respectiv prin adaos numărul x, x n  x  y n ,  n  N* şi
şirurile de puteri  a x n  şi  a y n  .
Pentru a  1, şirul  a x n  este monoton crescător, iar şirul  a y n  este
monoton descrescător.
Din relaţiile a x1  a x n  a y n  a y1 ,  n  N* , rezultă că şirurile sunt măr-
ginite.
Aplicând teorema lui Weierstrass se obţine că şirurile  a x n  şi  a y n 
sunt convergente.
 1n   1n 
Avem: 0  a y n  a xn  a x n  a 10  1   a y1  a 10  1  , deci lim  a yn  a x n   0
n 
   
şi astfel, şirurile  a x n  şi  a y n  au aceeaşi limită.
Prin definiţie, a x reprezintă limita comună a şirurilor  a x n  şi  a y n  :
lim a x n  a x  lim a y n
n  n 

Pentru a   0, 1 , şirul a  xn
este descrescător, iar a yn
este cres-
cător, şi rezultatele anterioare se menţin.
Dacă  x n  este un şir de numere reale convergent, lim x n  şi
n 

a   0,   \ 1 , atunci lim a xn  a .

n 

Fie  a n  şi  bn  şiruri de numere reale convergente cu limite nenule.

  este definit, atunci lim  a    lim a 

lim bn
bn bn
Dacă şirul a n n n
n 
.
n  n 

10.3. STUDIUL CONVERGENŢEI IRURILOR DATE PRIN

RELAŢII DE RECURENŢĂ

Problemă rezolvată
 Să se studieze convergenţa şirurilor  a n  :
1
a) a1  2, a n 1  2  a n , n  1; b) a1  1, a n 1  , n  1.
1  an

149
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Soluţie
a) Se observă că a1  2  2, a2  2  a1  2  2  2.
Presupunem prin inducţie că a k  2. Atunci a k 1  2  a k  2  2  2.
Din principiul inducţiei matematice, rezultă că a n  2,  n  N* , deci şirul
este mărginit superior. Avem şi a n  0,  n  N* ,  Temă
deci şirul  a n  este mărginit. Studiaţi convergenţa
şirurilor:
2
2  an  an a) x1   0, 1 ,
Deoarece an1  an  2  an  an  
2  an  an 2
xn 1  xn  xn  1, n  1;
1  an  2  an   0,  n  N* , rezultă că şirul b) x1  2,
  an  este 1
2  an  an xn  1  xn  1, n  1.
2
crescător. În concluzie, şirul  a n  este convergent.
Pentru calculul limitei, fie lim a n  x  0, 2 . Folosind operaţiile cu
n 

şiruri convergente, din relaţia de recurenţă obţinem:

x  lim a n 1  lim  a n  2   x  2. Se obţine că x  2, deci lim a n  2.
n  n  n 

1 2 3 5
b) Avem: a1  1, a2  , a3  , a4  , a5  , şi se observă că
2 3 5 8
a1  a3  a5 şi a2  a4 .
Presupunem prin inducţie că a2k 1  a2k 1 şi a2k  a 2k 2 , k  1.
Rezultă că:
1 1 1 1
a2k 1    a2k 3 şi a2k 2    a2k 4 .
1  a2k 1  a2k 2 1  a2k 1 1  a2k 3
Din principiul inducţiei se obţine că a2n 1  a 2n 1 şi a2n  a2n 2 ,  n  N* .
Aşadar subşirul  a2n 1  este monoton descrescător, iar subşirul  a2n  este
monoton crescător. Dar 0  a n  1,  n  N* şi astfel se obţine că subşirurile
 a2n1  şi  a2n  sunt convergente. Fie x  lim a 2n 1 şi y  lim a2n . Din relaţia
n  n 

1
de recurenţă, pentru n par şi apoi pentru n impar rezultă relaţiile x 
1y
1
şi y  , de unde se obţine că x  y. În concluzie şirul an  este
1 x
5 1
convergent, subşirurile  a2n  şi  a2n 1  având aceeaşi limită  .
2

150
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se studieze convergenţa şiru- 2
a n  1  a n  2a n  2, n  1;
rilor  a n  date de relaţiile de recu-
1
renţă şi să se afle limitele acestora: c) a1  0, an 1  an  1, n  1;
2
an 2
a) a1  1, an1  , n  1; d) a1  2, an 1  , n  1.
2
1  an 1  an
b) a1  1, 2  şi

APROFUNDARE
A1. Să se studieze convergenţa şiru- 2 1 1
rilor  a n  date prin relaţiile de re- d) a1  , a n 1   a n , n  1;
4 2 2
curenţă, iar în caz de convergenţă e) a1  0, a2  1, 13an2  12an1  5an ,
să se afle limitele acestora:
n  1;
a) a1   0, 1 , a n 1  a n  a n , n  1;
3
1 2
f) x1  a, xn  xn1 , n  2.
2an 4
b) a1  1, an1  2
, n  1;
1  an (Olimpiadă locală, 1988)
c) a1  0, an1  6  an , n  1;

DEZVOLTARE
D1. Fie f :  a, b  a, b o funcţie mo- a) Să se arate că subşirurile  x2n1 
noton crescătoare şi  x n  un şir, ast- şi  x2n  sunt monotone.
fel încât x1   a, b şi xn 1  f  x n  , b) irul  x n  este convergent?
n  1.
a) Să se arate că  xn  este mono- D3. Să se studieze convergenţa şirurilor:
a) x1  1, xn1  ln 1  xn  , n  1;
ton crescător dacă x1  x2 , şi mo-
1
noton descrescător dacă x1  x2 . b) x1  , xn 1  x n  2xn , n  1;
3
b) Să se arate că şirul  xn  este
1
convergent. c) x1  1, xn 1  1  , n  1;
xn

D2. Fie f :  a, b d) x1  2, xn 1  3xn  2xn , n  1.

 a, b o funcţie mono-
(Olimpiade locale, 1983)
ton crescătoare şi  x n  un şir, astfel
încât x1   a, b şi xn1  f  xn  , n  1.

10.4. NUMĂRUL e. IRURI CU LIMITA NUMĂRUL e

Situaţie-problemă
O persoană are nevoie pentru o investiţie derulată pe o perioadă de
timp t, de o sumă S. Această investiţie i-ar aduce în final avantajul triplării
sumei investite.

151
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Apelând la un creditor pentru suma S, i se impun următoarele condiţii:
 Datoria generată de împrumut trebuie plătită o singură dată la
sfâr itul perioadei stabilite.
 Dacă perioada de timp i s-ar considera împărţită în n părţi egale,
suma datorată la sfâr itul fiecărei părţi din cele n va fi egală cu suma
datorată la sfâr itul părţii anterioare majorate cu a n-a parte din aceasta.
a) Cât ar plăti la final această persoană dacă perioada de timp ar fi
considerată împărţită în 1, 2, 3, ... respectiv n părţi egale?
b) Cât de mare ar putea fi datoria ce trebuie plătită la final în aceste
condiţii? Suma S investită ar aduce profit în condiţiile acestui împrumut?

Pentru a da răspuns întrebărilor puse să analizăm cazurile particulare:

S S S1
a) • Pentru n  1 avem S1  S   2S.
1 0 t
• Pentru n  2 avem, (figura 1): S S1 S2
S  1
S1  S   S  1   şi 0 t t
2  2
2 Figura 1
2
S  1  1
S2  S1  1  S1  1    S  1   . S S1 S2 S3
2  2  2
• Pentru n  3 avem, (figura 2): 0 t 2t t
2 3 3
S  1 S  1
S1  S   S  1   , S2  S1  1  S  1   şi Figura 2
3  3 3  3
3
S2  1 S S1 S2 S3 Sn 1 Sn
S3  S 2   S 1   .
3  3 0 t 2t 3t  n  1 t t
n n n n
• Pentru cazul general avem, (figura 3): Figura 3
2
S  1 S  1  1
S1  S   S  1   , S2  S1  1  S1  1    S  1   , şi în final
n  n  n  n   n 
n
 1
Sn  S  1   .
 n
După cum se observă în calculul sumei finale S n apare şirul  xn  ,
n
 1
x n   1   , n  N* .
 n
n
 1 9
b) S-a obţinut că S n  S  1   , n  1. Deoarece x1  2, x 2   2,25,
 n  4
64 625
x3  2,37, x 4  2,44, deci x1  x 2  x 3  x 4 .
27 256

152
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Investitorul ar putea considera că suma finală plătită ar fi cu atât mai
mare cu cât n ar fi mai mare.
Aşadar, suma maximă plătită ar depinde de lim x n , dacă aceasta există.
n 
n
 1
Pentru şirul  x n  , x n   1   , avem următorul rezultat:
 n

 TEOREMA 25 (Daniel Bernoulli [2])

n
 1
Fie  x n  , x n   1   , n  1. Atunci:
 n
a) şirul  x n  este monoton strict crescător;
b) şirul  x n  este mărginit: 2  x n  3,  n  N* ;
c) şirul  x n  este convergent.
n
 1
Limita şirului  x n  , x n   1   se notează cu „e“ după numele
 n
matematicianului elveţian Leonhard Euler (1707-1783). Numărul e este un
număr iraţional şi are valoarea aproximativă e 2,718281.
Revenind la problema anterioară vom avea că:
n
 1
lim S n  S  lim  1    S  e  3S, deci împrumutul aduce profit în
n  n 
 n
condiţiile specificate.

ALTE ŞIRURI CU LIMITA NUMĂRUL e

n
 1
irul  e n  ,  e n    1   este şir convergent. Aplicând direct operaţiile
 n
n
 1
cu limite de şiruri se obţine că lim  1    1 , care este o operaţie căreia
n 
 n
nu i se atribuie nici un sens.
n
 1
În soluţionarea cazurilor de nedeterminare 1 , şirul e n   1   ,
 n
n  1 are un rol important.
xn
 1 
1. Fie  x n  , x n  N şi lim x n  . Atunci lim  1 
*
  e.
n  n 
 xn 
Într-adevăr,  x n  este un subşir al şirului de numere naturale, iar şirul
xn
 1
 an  , an  1   este un subşir al şirului  e n  . Rezultă că liman  limen  e.
 xn  n  n 

153
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
xn
 1 
2. Fie  x n  , x n  0 şi lim x n  . Atunci lim  1    e.
n  n 
 xn 
Într-adevăr, fie y n   x n  , partea întreagă a numărului x n .
Deoarece x n  1  y n  x n , rezultă că lim y n   şi
n 
1 y n 1 xn yn
 1   1   1   1   1 
1    1    1    1    1  .
 1  yn   1  yn   xn   yn   yn 
Prin trecere la limită în inegalităţile anterioare rezultă că:
xn
 1 
e  lim  1    e, şi astfel se obţine limita cerută.
n 
 xn 
Proprietatea (2) este adevărată şi dacă şirul  x n  are limita , dar
nu toţi termenii săi sunt pozitivi.
Într-adevăr, deoarece lim x n  , atunci în afara vecinătăţii V   0,  
n 

a lui , există un număr finit de termeni ai şirului  x n  . Cum limita unui
şir nu se schimbă prin înlăturarea unui număr finit de termeni, rezultă că
xn
 1 
lim  1    e.
n 
 xn 
1
3. Fie  xn  un şir cu lim x n  0. Dacă şirul
n 
 yn  , yn   1  x n  x n

1
este definit, atunci: lim 1  x n  xn  e.
n 

Acest rezultat mai general poate fi folosit pentru calculul limitelor de

şiruri în cazul de nedeterminare 1.
Astfel:
 Dacă  x n  ,  y n  sunt şiruri de numere reale astfel încât lim x n  0,
n 
x ny n
  1 lim  x n y n 
lim y n  , atunci lim 1  x n   lim 1  x n  
yn
xn  en 
.
n  n  n 
 
Exerci iu rezolvat
 Să se calculeze:
n n 2
 2   n2 
a) lim  1  ; b) lim  2  .
n 
 n  1  n 
 n 1
Soluţie
2n
 
n 1 n 1
2n
  2  2 lim
  e n  n 1  e2 .
a) Se scrie lim  1  
n   n 1 

 

154
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
n 2  n2 
 n2  2 nlim  n  2 n2 1 1 
b) lim  1  2  1  e  e0  1.
n 
 n  1 
4. Dacă  x n  este un şir de numere reale nenule, cu lim x n  0,
n 

atunci:
ln 1  x n  a xn  1
• lim  1; • lim  ln a, a   0,    \ 1 ;
n  xn n  xn

1  x n 
r
1
• lim  r, r  R.
n  xn

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze limitele şirurilor  an  : n2
 n4  2n2  1  n 1
 2
n
 5 
n 1 b) a n   4 2  ;
a) an   1   ; b) an   1   ;  n  n  3n 
 n  n 1 3n
n2  1
 2  c) a n   3    27n ;
c) a n   1  ;  n 
 n  1  n 1
n2  1 n 
 1  d) a n   1  sin  .
d) an   1  2  ;  n 3 
 n 1
n
 n  E3. Se consideră şirul  an  ,
e) a n   1  2  ;
 n  1 1 1 1 1
an     ...  .
 n 
n2
1  3 2 4 3 5 n  n  2
f) an   1  2  ;
 2n  1 Să se calculeze:
n5
n
 2n  3 
n 1 a) lim an ;
n 
g) a n    ; h) a n    ;
n2  2n  4  1
n 1

n2 1 b) lim 2n  a n   .
 n  n 2
2 n   4
i) an   2  ;
 n  n1
2 n
E4. Să se calculeze limitele şirurilor:
 n   1
j) an    ; a) an  n  ln  1   ;
 1  n   n

 n  n1
n  1  n 
b) an   n    ln  1  2 ;
k) an    .  n  n  1
 2 n2 
 n 1  n2  1 
E2. Să se calculeze limitele şirurilor  an  : c) an  n3  ln    ln  2  ;
 n   n 
n 1
 1 1 1  2  n3
a) an     ...   ; d) an  n2  sin  ln  .
 1  2 2  3 n  n  1   n  n 

155
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
E5. Să se calculeze limitele şirurilor: n
3 1
a) an  n  n

2 1 ;
c) an  n
2 1
; d) a n  n  n

5n4 ;

 n a  1 , a  1;
n
b) a n n n
3 n2  n3  n7 
e) an  ; f) an    .
n n
5 3  2 

APROFUNDARE
A1. Fie  an  şi  bn  şiruri de numere  an2  bn  1 
n 1

c) lim  2   e;
reale astfel încât: n 
 n  3n  2 
1 1 1
an    ...  ,  an2  2n  a  1 
n
2 2 2
n 1 n 2 n n d) lim    e2a b ;
2
bn  n.
n 
 bn  3n  1 
17 n
Să se calculeze lim  an  n .
b  n2  a2 n2  b  b2   2a
n  e) lim     e 4 .
n 
 n1 n2 

A2. Să se determine constantele a, b  R, 1 1 1 1

A3. Fie  an  , an     ...   ln n.
în cazurile: 1 2 3 n
na
n a) Să se arate că  a n  este conver-
2
a) lim   e ;
n  n 3  gent.
n b) Să se arate că:
 n2  an  6 
b) lim  2 2
  e ;  1 1 1 
lim    ...   ln2.
n 
 n  n  1  n  n1 n2 n  n 

11 OPERAŢII CU ŞIRURI CARE AU LIMITĂ

11.1. SUMA IRURILOR CARE AU LIMITĂ
Fie  an  ,  bn  şiruri de numere reale. Atunci au loc următoarele situaţii:

lim a n lim bn lim  a n  b n  Scrierea simbolică a

n  n  n 
operaţiei
aR bR ab ab
aR   a    
aR   a    
 bR    b  
 bR    b  
  Cazuri de nedeterminare. Operaţiile
         şi        nu au sens
În cazul limitei sumei există cazul de nedeterminare   .
 Exemple
a) Fie an  n 2  3n, bn  3  n. Rezultă că an  bn  n 2  2n  3 şi
lim  an  bn   .
n 

156
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

b) Fie an  n   1 şi bn  n. Atunci an  bn   1 , care nu are limită.

n n

c) Fie a n  n  ,  R, bn  n. Atunci şirul sumă an  bn  , are

limita .
d) Fie an  n  3, bn  2n. Atunci an  bn  n  3 şi lim  an  bn   .
n 

RE INEM!
Dacă şirurile  an  şi  bn  au limită, iar suma limitelor are sens în R,

n

atunci: lim  a n  bn   lim a n  lim bn .
 n 
  n 

Exerci iu rezolvat
 Să se calculeze:
 n2 
a) lim
n 
 
n  1  n ; b) lim 
n  n 1

 n  1.

Soluţie  Temă
a) Cazul   . Avem succesiv: Calculaţi:


lim n  1  n  lim 
n 1 n
 a) lim n2  1  n ;
n 
 
n  n 
n 1  n
 n2  n 
1 b) lim   n  .
 lim  0. n 
 n  2 
n 
n 1  n
b) Cazul   . Avem:
 n2   n2  n2  n  n  1  1
lim   n  1   lim    lim  0.
n  n 1 n 1
  n   n  n 1

11.2. PRODUSUL IRURILOR CARE AU LIMITĂ

Fie  an  un şir de numere reale care are limită şi  R. Atunci au loc
următoarele rezultate generale:
Produsul cu scalari:
lim a n lim   an  Scrierea simbolică a
n  n 
operaţiei
R R  
 0       ,  0
 0       , 0
 0       , 0
 0       , 0
 0 În aceste cazuri, şirul   an  este şirul nul
 0 şi limita sa este 0.

157
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Produsul a două şiruri cu limita infinită:
lim a n lim bn lim  a n  bn  Scrierea simbolică a
n  n  n 
operaţiei
           
           
           
           
Produsul a două şiruri care au limită, unul dintre acestea fiind convergent:
lim a n
n 
lim bn lim  a n  bn 
n 
Scrierea simbolică a operaţiei
n 

a0   a      , a  0
a0   a       a  0
a0   a      , a  0
a0   a      , a  0
0  În acest caz se obţine o nedeterminare.
0  Operaţia 0     nu este definită.
În cazul limitei produsului există cazul de nedeterminare 0  .
 Exemple
 1
n

irul  an  bn  , an  bn   1 , nu are limită.

n
a) an  , bn  n.
n
b) an  n 2 , bn  . Rezultă că lim  a n b n    R.
n2 n 

1
c) an  n 2 , bn  . Avem lim  a n b n   lim n  .
n n  n 

1
d) an  n 2 , bn   . Avem lim  an  bn   lim  n   .
n n  n 

RE INEM!
Dacă şirurile  an  şi  bn  au limită şi dacă produsul limitelor are sens

n

în R, atunci: lim  a n  bn   lim a n  lim bn .
 n 
 n 

11.3. CÂTUL A DOUĂ IRURI CARE AU LIMITĂ
a 
Fie  an  şi  bn  două şiruri care au limită, astfel încât şirul  n  să
 bn 
fie definit.

158
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Cazul în care şirurile sunt convergente s-a tratat la operaţii cu şiruri
convergente.
În cazul în care cel puţin una dintre limitele şirurilor  an  şi  bn  este
infinită, avem situaţiile:

an Scrierea simbolică a
lim a n lim bn lim
n  n  n  bn operaţiei
a a
a R  0  0, 0
 
     
Operaţiile , , ,
  Cazuri de    
  nedeterminare nu sunt definite, fiind consi-
  derate operaţii fără sens
Aşadar, în cazul limitei raportului a două şiruri rezultă cazurile de
0 
nedeterminare şi .
0 
 Exemple
an
a) an  n , bn  n. Atunci lim  .
n  b
n

an
b) an  n 2 , bn  n. Atunci lim  lim n  .
n  bn n 
an 1
c) an  n, bn  n 2 . Atunci lim  lim  0.
n  b n n
n

an
d) an  n 2 , bn  n. Atunci lim  lim  n   .
n  bn n 
a  a
e) a n  2n  1   1  n, bn  2n  1   1  n.
n n
irul  n  are subşirurile 2n 
 bn  b2n
3n  1 a n 1 1 a 
 cu limita 3 şi 2n 1  cu limita . În acest caz şirul  n  nu are limită.
n 1 b2n 1 3n  1 3  bn 

RE INEM!
a 
Dacă şirurile  an  şi  bn  au limite, iar şirul  n  este definit şi
 bn 
raportul limitelor are sens în R, atunci:
 a  lim an
lim  n   n  .
n 
 bn  lim bn n 

159
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

11.4. RIDICAREA LA PUTERE

Fie  an  şi  bn  două şiruri de numere reale, astfel încât şirul an  bn

să fie definit şi a  lim an , b  lim bn .
n  n 

Pentru şirul putere an  bn

 avem situaţiile:
lim a n
n 
lim bn
n 
lim a n
n 
 bn
 Scrierea simbolică a
operaţiei
  

    
a 1   a 
 , a  1
a 1  0 a 
 0, a  1
0  a 1  0 a 
 0, a   0, 1
0  a 1   a   , a   0, 1
    , b  0
b
 b0 
    0, b  0
b
 b0 0
0  0 0  0
  

  0 0
1  Operaţiile 1 , 1 ,
1  În aceste cazuri avem o
  
0

nedeterminare , 00 nu sunt
 0
0 0 definite

Cazurile 1 ,  0 , 00 sunt cazuri de nedeterminare.

 Exemple
n
 
a) an  1  , bn  n. Atunci lim 1    e , 0.
n n 
 n
n2
 1  1
b) an  1   , bn  n 2 . Atunci lim 1    e  .
 n n 
 n
n
2n 1   1 n
1  1
c) a n  1  , bn  2n  1   1  n. Atunci lim  1  
n
nu există,
n n 
 n
6n 1
b2n  1 
deoarece pentru n par se obţine a2n  1  cu limita e3 , iar pentru n
 2n 
2n  2
 1 
impar se obţine c n  1  cu limita e.
 2n  1 

160
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
 OBSERVAŢII
 Cazul 1 se soluţionează folosind şiruri care au limita numărul e.
 Cazurile  0 şi 00 se pot aduce la cazul 0  .
b
Dacă avem cn  an n , atunci putem scrie c n  e bn ln an şi se au în vedere
rezultatele:
a) Dacă x n   0,   , lim x n  0, atunci lim x n ln x n  0.
n  n 

ln x n
b) Dacă lim x n  , atunci lim  0.
n  n  xn

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze limitele şirurilor  an  :  n3   n2  n
c) an  ;
a) an  n2  n; 2n2  1
 n3   n2  1
b) an  n3  2n2 ; d) an  .
 n2  3n  1
c) an  4n3  3n  1;
d) an  4n4  5n6  3. E4. Să se calculeze limitele şirurilor
 an  :
E2. Să se calculeze limitele şirurilor  an  :
 n  1   n  2  ;
3 3
n 2n2  3n a) an 
a) an  2 ; b) an  ;
n 1 4n2  n  1  n  12   n  12

b) an 

n 12  22  32  ...  n2 ;
2n3  5n  1 7  2n  n3 2
c) an  ; d) an  . 1  3  5  ...   2n  1 
3n2  n  1 2n2  3n  1
E3. Fie ,  R. Să se calculeze limitele 1  3  2  4  3  5  ...  n  n  2 
c) an  ;
şirurilor: 1  2  2  3  3  4  ...  n  n  1
2n2   n  1  n  1   n  2  ...   n  n  ;
a) an  ;
3n2  2n  1 d) an 
1  4  7  ...   3n  2 
 n2  2n  1
b) an  ; 1  3  5  ...   2n  1 n  1
2n2  3n  1 e) an   .
n 1 2

APROFUNDARE
A1. Să se calculeze limitele şirurilor  an  : e) an   
n  1  n  np , p  N;

a) an 
n
1 n
; f) a n   
n 4  n  n 2  n2 ;

n 1  n  n2 n 
b) an  ; g) an  nk    , k  N;
n 2  n 1  n1 n  2 
n2  1 n2  n  n2  1
c) a n  ; h) an  .
n2  4  n n2  2n  n2  2
d) an  n2  n  1  n2  1;

161
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
A2. Să se calculeze limitele şirurilor  an  : A4. Să se determine parametrii reali a
şi b, astfel încât şirurile  a n  şi
2n
a) an  ;  bn  să fie simultan convergente:
1  2n
2n  3n  1 a) an  a n  5  b 9n  5  4n  3,
b) an  ;
3n  n  1 bn  a 9n  3  b 25n  30  64n  15;
3n  2  5n
c) an 
7  3n  5n
; b) an  a2  b   n  4  n  9,

2n  3  4n  7n  2 bn  a 9n  8  b2 n  5  3 n  4.
d) an  ;
3  2n  4  7n
A5. Să se calculeze limitele şirurilor  an  :
a n  2n
e) an  , a  0;
3n  2n 3
a) an  n3  n  n;
n 1 n 1
a b 3 3
f) an  , a, b  0; b) an  n3  n2  3n  n2 ;
a n  bn

g) an 
a2n  a2  8
, a  0.
c) an  n  3
n3  2n  n2  2 ; 
a2n  2a2  4
A3. Să se determine parametrii a, b 
d) an  n
3
n3  3n  n  3n3 .
3

 R , astfel încât:
A6. Să se calculeze:
 n2  n  1  n
a) lim   a  n  b   1;  1
a) lim  cos  ;
n 
 2n  1  n  n
 n2  n
b) lim 
n  na

 n   1;

b) lim n2  1
n 
  n2  1 ;
2
ln n
 n2  a  n b  n2   1 
c) lim     3; c) lim  2  ;
n 
 n2 n  1  n  n 


d) lim a n  3  n  1  0;
n 
  n n
2

d) lim  2  .
e) lim a n  2  a2  a  3
n 
  n   0;

n  n 3

f) lim
20  a  n2 2
 2n  3
 2.
n  2n  1

11.5. LEMA LUI STOLZ-CESARO

 TEOREMA 25 (Stolz-Cesaro [2])
Fie  an  şi  bn  şiruri de numere reale, astfel încât:
a) şirul  bn  este strict crescător şi nemărginit, cu termenii nenuli;
an 1  an
b) şirul  c n  , c n  are limita  R.
bn 1  bn
a  a
Atunci şirul  n  are limită şi lim n  .
b
 n n  b
n

162
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze limitele şirurilor  an  : 14  24  34  ...  n4
e) an  ;
lnn ln2  ln3  ...  lnn n5
a) an  ; b) an  ; 1 1 1 1 
n n 1 f) an     ...  ;
1 1 1 1 n  1 2 2  3 n  n 1 
c) an   1    ...   ;
n 2 3 n 1 1 1 1 
g) an   1    ...  .
1 1 1 1 1  n 3 5 2n  1 
d) an      ...  ;
n 1 2 3 n

APROFUNDARE
A1. Fie  an  un şir de numere reale şi lim
a n 1
există, atunci lim n a n 
lim an  .
n  an n 
n 
an 1
a1  a2  ...  an  lim .
Să se arate că lim  . n  an
n  n
A4. Să se calculeze limitele şirurilor:
A2. Fie  an  un şir de numere reale
a) an  n n; b) an  n n !;
strict pozitive şi lim an  . n
n  n! n!
c) an  ; d) an  n ;
Să se arate că: n n 1
lim n a1  a2  a3  ...  an  .
n 
e) an  n
 2n  ! ;
 n ! n
A3. Fie  an  un şir de numere reale
strict pozitive. Să se arate că dacă f) an  n n  n  1  n  2  ...  n  n  .

DEZVOLTARE
D1. Fie  an  ,  bn  astfel încât: şi are limita .
0
a) lim a n  lim bn  0; (Lema lui Stolz-Cezaro, cazul )
n  n  0
b)  bn  este strict descrescător;
D2. Să se calculeze limitele şirurilor:
a a
c) şirul  cn  , cn  n1 n , n  N* este 
a) an  n  ln2 
1

1 1
 ...   ;
bn1  bn n  1 n  2 2n
 
convergent şi lim cn  .  1 1 1 1 
n  b) an  n  e    ...  .
a   0! 1! 2! n ! 
Atunci şirul  n  este convergent
 bn 

TESTE DE EVALUARE
Testul 1

Să se precizeze valoarea de adevăr a următoarelor propoziţii. În cazul

propoziţiilor false, să se dea un contraexemplu.
a) Orice şir monoton este mărginit.
b) Orice şir mărginit este monoton.

163
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
c) Orice şir convergent este monoton.
d) Orice subşir al unui şir monoton este monoton.
e) Există şiruri monoton crescătoare care au cel puţin un subşir monoton
descrescător.
f) Suma a două şiruri monotone este un şir monoton.
g) Diferenţa a două şiruri monoton crescătoare este un şir monoton
crescător.
h) Suma a două şiruri nemărginite este un şir nemărginit.
i) Orice şir divergent este nemărginit.
j) Orice şir nemărginit are limita  sau .
k) Produsul a două şiruri care nu au limită este un şir care nu are limită.
l) Dacă două şiruri sunt convergente, atunci raportul lor este un şir
convergent.
m) Dacă pătratul unui şir  an  este şir convergent, atunci şirul  an  este şir
convergent.
n) Dacă un şir convergent are toţi termenii diferiţi de zero, atunci limita sa
este diferită de zero.

Testul 2

1. Să se studieze monotonia şi mărginirea şirurilor  an  :

  1
n
n 1 n 2n 
a) an  ; b) an  ; c) an  ,  R.
n3 n2 n1
(3p.)
1
Se consideră şirul  an  astfel încât: a1  , an  1  2a n   1 , n  1.
n
2.
3
2 n
2   1  , n  1.
n
a) Să se arate că an 
3  
a2n
b) Să se studieze convergenţa şirului cu termenul general bn  .
a2n 1
(2p.)
3. Să se calculeze limitele şirurilor cu termenul general:

 
n n n 1
2 3 4
a) a n          ; b) a n  sin  4n2  n  1 . (2p.)
3
  2 9
n n 1
 2n   n2  3n 
4. Să se calculeze limita şirului  a n  dacă:  1  2   an   2  , n  1.
 n 1  n  n 1
(2p.)

Testul 3

1. Să se studieze convergenţa şirurilor  an  şi în caz de convergenţă să se

calculeze limita acestora:
n
 2 3 
1 1 1  2n  3n 
a) an    ...  ; b) a n    . (3p.)
1 4 2  5 n   n  3  2 
 

164
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
2. Să se determine valorile parametrilor reali în cazurile:
n 1
2n  5  an 1  bn 3
a) lim  ; b) lim  a  2   e3 . (2p.)
n  3n  10n 1 2 n  n 1 

3. Să se calculeze:

a) lim
n 
 
n  2  2 n  n  1 ; b) lim
n 
n 2 2 n 1
n3 3 n2
. (2p.)

n
 1 
4. Să se calculeze: lim ln  1  2  .
n 
k 2  k 
(2p.)

12 LIMITA UNEI FUNCŢII ÎNTR-UN PUNCT

Fie f : D R o funcţie reală de variabilă reală şi x 0 un punct de
acumulare al mulţimii D.
După cum se cunoaşte, pentru orice vecinătate V  V  x 0  , există
puncte x  D   V \ x 0   în care funcţia f este definită. Altfel spus, funcţia f
este definită în puncte „oricât de apropiate“ de punctul x 0 .
Se pune, astfel, problema comportării funcţiei f în vecinătatea
(apropierea) punctului x 0 . Aceasta înseamnă a studia ce se întâmplă cu
valorile funcţiei f pe vecinătăţi oarecare ale punctului x 0 (chiar şi în
cazurile în care f nu este definită în x 0 ).
Să analizăm următorul exemplu:
Fie f : R R, f  x   1  x şi punctul x 0  1, punct de acumulare al
domeniului de definiţie.
Vom studia ce se întâmplă cu valorile funcţiei f când x se află într-o
vecinătate U  V 1 „oricât de mică“. Considerăm U  1  , 1    ,   0, o
vecinătate a punctului x 0  1, (figura 1).
y y

1 1



(

f x 
(

O 1 U 1 f x  O 1U 1
( x ) x
( x ) x
1– V 1–
V
)

–
–
)

Figura 1

165
 Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Se observă, lecturând figura 1, că pentru   0, valorile funcţiei f vor
aparţine mulţimii V   ,   care este o vecinătate a punctului 0.
Aşadar, intuitiv, putem spune că valorile funcţiei f sunt mereu într-o
vecinătate a punctului 0, pentru oricare   0.
Folosind un alt limbaj vom spune că dacă „x tinde la 1“ atunci „ f  x 
tinde la 0“.
Mai mult, fie V o vecinătate a punctului 0. Atunci există un interval
I   a, b  astfel încât 0  I  V, (figura 2).
y y

1 1

b
(

b
f x 

(
V 1 d V 1 x d
O c
( ) O c(
) x
x x
f x 
)

a
a
)
Figura 2

Lecturând figura 2 se observă că există intervalul U   c, d  ,

vecinătate a punctului x 0  1, cu proprietatea că pentru oricare x  U  D
rezultă că f  x    a, b  , deci f  x   V.
Vom spune că numărul  0 este limita funcţiei f în punctul x 0  1 şi
vom scrie lim f  x   0.
x 1

Proprietatea desprinsă în cazul acestei funcţii defineşte o nouă

noţiune importantă în cadrul analizei matematice.

 DEFINIŢIE
R, x 0  R un punct de acumulare pentru mulţimea D şi  R.
 Fie f : D
Numărul se numeşte limita funcţiei f în punctul x0 dacă pentru
oricare vecinătate V V  , există o vecinătate U  V  x0  cu
proprietatea că pentru orice x  D   U \ x 0   rezultă că f  x   V.
Se foloseşte notaţia lim f  x   .
x x0

 OBSERVAŢII
 Aşa cum s-a specificat, problema existenţei limitei unei funcţii f : D
R
în punctul de acumulare x 0  D' se pune chiar dacă funcţia f nu este

166
  Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
definită în x 0 . În acest caz restricţia x x 0 din definiţie nu mai este
necesară.
 Dacă mulţimea D este nemărginită superior sau inferior, atunci x 0 poate
fi , respectiv .
 Dacă x 0 nu este punct de acumulare pentru D, atunci nu se pune
problema limitei funcţiei f în x 0 .
Astfel, într-un punct izolat al mulţimii D nu se pune problema limitei.
 Limita funcţiei în punctul x 0 , dacă există, este unică.

Definiţia limitei unui şir este conţinută în definiţia limitei unei funcţii
într-un punct. Mai mult, folosind limitele de şiruri se poate caracteriza
existenţa limitei unei funcţii într-un punct.

 TEOREMA 27
(Eduard Heine (1821-1881), [2]) Eduard HEINE
Fie f : D R, x 0  D ' un punct de acumulare (1821-1882)
matematician
pentru D şi  R. Următoarele afirmaţii sunt german
echivalente:
Are contribuţii în studiul
1. lim f  x   ; numerelor iraţionale, conver-
x x0
genţei irurilor, funcţiilor
2. Pentru oricare şir  xn  , xn  D \ x0  cu continue.
limxn  x0 rezultă că lim f  x   .
n
n  n 

Această teoremă dă posibilitatea folosirii tuturor rezultatelor studiate

în legătură cu calculul limitelor de şiruri.

 OBSERVAŢII
• Pentru a determina limita funcţiei f : D R într-un punct de acumulare
x 0 al lui D este suficient să cunoaştem limita unui singur şir  f  x n   ,
unde x n  D \ x 0  şi lim x n  x 0 .
n 

• Funcţia f : D R nu are limită în punctul x 0 , în una din situaţiile:

a) Există un şir  x n  , x n  D \ x 0  cu limita x 0 , astfel încât şirul  f  x n  
nu are limită.
b) Există şirurile  x n  ,  y n  , x n , y n  D \ x 0  cu limita x 0 , astfel încât
şirurile  f  x n   şi  f  y n   au limite diferite.

167
 Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Probleme rezolvate
 1. Să se studieze existenţa limitelor funcţiilor f în punctele specificate:
a) f : R R, f  x   x 2  3x, x 0  2;
1
b) f :  0,    R, f  x   , x 0  0.
x
Soluţie
a) Punctul x 0  2 este punct de acumulare pentru R. Dacă  x n  este
un şir de numere reale, x n  R \ 2 , şi lim x n  2, atunci se obţine
n 

f  x n   x n  3x n .
2
Folosind operaţiile cu limite de şiruri obţinem:

n  n 
 
lim f  x n   lim x n  3x n  22  3  2  10. Aşadar funcţia f are limită în
2

punctul x 0  2 şi lim f  x   10.

x 2

b) Punctul x 0  0 este punct de acumulare pentru mulţimea  0,    .

Fie  x n  un şir, astfel încât x n   0,    şi lim x n  0.
n 

1 1
Atunci lim f  x n   lim   . Aşadar funcţia f are limită în
n  n  x n 0  
x 0  0 şi lim f  x   .
x 0

 2. Să se arate că funcţiile f nu au limită în punctele specificate:

1
a) f : R * R, f  x   , x 0  0;
x
b) f : R  1, 1 , f  x   sin x, x 0  .
Soluţie
a) Vom arăta că există două şiruri  x n  ,  y n  , cu x n , y n  R * şi lim x n 
n 

 0, lim y n  0 pentru care şirurile  f  x n   şi  f  y n   nu au aceeaşi limită.

n 

1 1
Considerăm x n   , y n  , n  N* şi se obţine că f  x n   n, f  y n   n şi
n n
lim f  x n   , lim f  y n   . În concluzie funcţia f nu are limită în x 0  0.
n  n 


b) Considerăm şirurile  x n  ,  y n  cu termenii generali x n   2n,
2
   
yn    2n şi se obţine că f  x n   sin   2n   sin  1, f yn  
2 2  2
    
 sin    2n   sin     1. Aşadar f nu are limită la .
 2   2

168
  Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

1, xQ
 3. Să se arate că funcţia f : R R, f  x    nu are limită
0, x  R \ Q
în nici un punct x 0  R.
Soluţie
Fie x 0  R şi  x n  ,  yn  două şiruri de numere reale astfel încât
x n  Q, yn  R \ Q, şi lim x n  lim y n  x 0 .
n  n 

Atunci f  xn   1, f  yn   0, n N* şi rezultă că şirurile  f  x n   ,  f  y n   ,

au limite diferite, deci funcţia f nu are limită în punctul x 0 .

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze: E2. Să se determine constanta reală a
 2

a) lim x  3x ; b) lim x  3x ;
x 1 x 
 2
 pentru care:
2x  a x2  ax  3
a) lim  2; b) lim  3;
x x3 x 1 1 x x 2 2x  3
c) lim ; d) lim ;
 x  2    2;
2
x 2 x 3 x6 sin x2  ax
2 c) lim 2
sin x  1  x 0 x  ax  x 3
e) lim ; f) lim  .
 1  cos x   cos x 
 x 1 1 1
x x
d) lim  .
 
3 2
x 2 x  1  a  x  2 4

APROFUNDARE
A1. Să se arate că următoarele funcţii A2. Să se arate că următoarele funcţii
nu au limite în punctele specificate: nu au limită în punctele speci-
1 ficate. Există puncte în care func-
a) f : R \ 0 R, f  x  sin   , x0  0; ţiile au limită?
 x
 2, xQ
1 
b) f :  , 1   1, 2  R, a) f : R R, f  x    ,
 x, x  R\Q
2 
 x0  3;
f  x   tg , x0  1;
2x b) f : R R,
 1  x , 2
xQ
c) f : R
sin , x  0
R, f  x    , în f x   , x0  1.
x 2x, x  R \ Q
 cos x, x  0
(Olimpiadă, 1993)
x0  0 şi x0  ;
d) f : R R , f  x    x  , x0  Z .

169
 Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

13 LIMITE LATERALE
Fie f : D R o funcţie reală de variabilă reală şi x 0  D' un punct de
acumulare al mulţimii D.

 DEFINIŢII
• Numărul s  R se numeşte limita la stânga a funcţiei f în x 0 , dacă
pentru oricare şir  x n  , x n  D   , x 0  cu lim x n  x 0 rezultă că
n 

lim f  x n   s .
n 

• Numărul d  R se numeşte limita la dreapta a funcţiei f în x 0 , dacă

pentru oricare şir  x n  , x n  D   0,    cu lim x n  x 0 rezultă că
n 

lim f  x n   d .
n 

Limitele la stânga şi la dreapta ale funcţiei f în punctul x 0  D' se

numesc limite laterale ale funcţiei f în x 0 .
• Pentru limita la stânga se folosesc notaţiile lim f  x  sau f  x 0  0  .
x x0
x  x0

• Pentru limita la dreapta se folosesc notaţiile lim f  x  sau f  x 0  0  .

x x0
x  x0

 OBSERVAŢII
1. Dacă funcţia f are în punctul x 0 limite laterale, acestea sunt unice. Acest
fapt rezultă din unicitatea limitelor de şiruri.
2. Fie f : D R şi x 0  D' punct de acumulare. Funcţia f poate să admită
limită la stânga în x 0 , fără să aibă limită la dreapta în x 0 , sau reciproc.

 Exemplu
 1
sin , x  0
Fie f : R R, f  x    x . Pentru şirurile cu termenii generali
 x, x0
1 1
xn  şi yn  care au limita 0 şi sunt negative se obţine:
 3
 2n  2n
2 2
lim f  x n   1 şi lim f  y n   1, deci funcţia f nu are limită la stânga în x 0 . Se
n  n 

obţine uşor că lim f  x   0.

x 0
x 0

3. Există funcţii f : D R care nu au limite laterale în x 0  D '.

170
  Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
 Exemplu
 1
sin , x 0
Funcţia f : R R, f  x    x nu are limite laterale în x 0  0.
 0, x  0

4. Fie f :  a, b  R. Atunci limita la stânga în a şi limita la dreapta în b, nu
au sens, deoarece în acest caz  a, b    , a   şi  a, b    b,     .
Dacă f are limite în a şi b, acestea coincid cu limita la dreapta în a,
respectiv cu limita la stânga în b.

După cum s-a observat anterior, o funcţie f : D R poate avea limite

laterale în x 0  D' sau este posibil ca acestea să nu existe.
În cazul în care limitele laterale există, ele pot fi egale sau diferite.
Dacă limitele laterale există şi sunt egale, atunci funcţia are limită în x 0 ,
egală cu valoarea comună a acestora, în caz contrar funcţia nu are limită în x 0 .

RE INEM!
Fie f : D R o funcţie reală de variabilă reală şi x 0  D' un punct de
acumulare pentru D.
Funcţia f are limită în punctul x 0  D' dacă şi numai dacă limitele
laterale ale funcţiei în x 0 există şi sunt egale.
lim f  x   f  x0  0   f  x0  0 
x x0

Problemă rezolvată
2x  a, x  1
 Fie f : R R, f  x    2 . Să se determine a  R, pentru
 a x, x 1
care funcţia f are limită în x 0  1.
Soluţie
Calculăm s  f  x 0  0  şi d  f  x 0  0  . Fie  x n  , x n  1, un şir cu
lim x n  1. Atunci lim f  x n   lim  2x n  a   2  a  s .
n  n  n 

Dacă  xn  , xn  1, este un şir cu lim x n  1, atunci lim f  x n   lim  a2 x n  

n  n  n 

a 2
d .
Din condiţia s  d se obţine ecuaţia a 2  a  2 cu soluţiile a  1, 2 .
Aşadar lim f  x  există dacă şi numai dacă a  1, 2 .
x 1

171
 Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se verifice dacă următoarele x2  ax, x  1
funcţii au limită în punctele speci- a) f  x   , x0  1;
ficate: ax  1, x  1
1 x2  ax  b, x  1
a) f : R * R, f  x  , x0  0, 1,  ; 
x b) f  x  2  x, x  1, 2 , x0  1 şi x0  2;
2x  1, x  2  2
b) f : R R, f  x   , x0  2 ; x  a, x  2
5x, x2
x  a
 sinx
 ,x 0  x  1 , x  0
c) f : R R, f(x) =  x , x0  0 . c) f  x    , x0  0.
1, x  0  2x  1 , x  0
  x  3

E2. Să se determine constantele a, b 

 R, pentru care funcţiile f : R R
au limită în punctele date:

APROFUNDARE
A1. Să se determine a, b  R, pentru care A3. Să se arate că funcţia f : R R,
există limitele funcţiilor f : R R:
 1
 sin , x 0
f  x  
1
1  x  x , x  0 x nu are limită în
a) f  x    ; 0,
 x  a,  x0
x0
x = 0.
b) f : R R,
2x  a, x  1 A4. Fie f : R R,
 2
f  x   3x  bx, x   1, 1 ,  1
 2  x sin , x 0
f  x   x .
 x  2ax  1, x  1
0, x  0
în x  1 şi x  1. 
a) Să se arate că dacă < 0, funcţia
A2. Fie f : R R. Să se determine punc-
f nu are limită în x = 0.
tele în care f are limită dacă:
b) Să se arate că dacă > 0, funcţia
a) f(x) = x ; b) f  x   x  2 ; f are limită în x = 0.
c) f(x) = [x]; d) f(x) = max {1; x2 };
e) f(x) = x  sgn  x  ; f) f  x   x   x  .

DEZVOLTARE
D1. Fie f : D R o funcţie reală de a) f : R R, f(x) = a x , a   0,   \ 1 ;
argument real şi x0  D ' un punct
b) f :  0,   R, f  x   loga x,
de acumulare pentru D.
Să se arate că dacă f este mono- a   0,   \ 1 ;
tonă, atunci funcţia f are limite c) f : [0, ) R, f  x   x;
laterale în x0 .
d) f : R R, f(x) = ax2 + bx + c, a  R * .
D2. Să se arate că următoarele funcţii au
limită în orice punct x0 din dome- e) f : R R , f  x   sin x;
niul de definiţie: f) f : R R , f  x   cos x.

172
  Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
D3. Fie f : D R o funcţie reală şi numai dacă pentru oricare şir (xn ) ,
x0  D ' un punct de acumulare xn  D, xn  x0 , monoton crescător
pentru D.
şi lim xn  x0 , rezultă că:
Să se arate că numărul s este limita n 

la stânga în x0 a funcţiei f dacă şi s = lim f  xn  .

n 

14 PROPRIETĂŢI ALE FUNCŢIILOR CARE AU LIMITĂ

Teorema lui Heine referitoare la caracterizarea limitelor de funcţii cu
ajutorul limitelor de şiruri permite extinderea unor proprietăţi ale limitelor
de şiruri la limitele de funcţii.

 TEOREMA 28 (limita modulului)

Fie f : D R şi x 0  D' un punct de acumulare pentru D. Dacă
lim f  x   , atunci lim f  x   .
x x0 x x0

Demonstraţie
Din condiţia  lim f  x  rezultă că pentru oricare şir  xn  , xn  D \ x0 
x x0

şi lim x n  x 0 avem lim f  x n   . Din proprietatea limitei modulului unui

n  n 

şir se obţine că:

lim f  x n   lim f  x n   şi astfel lim f  x   . 
n  n  x x0

RE INEM!
lim f  x   lim f  x  , (limita modulului este egală cu modulul limitei).
x x0 x x0

 TEOREMA 29 (Criteriul majorării, cazul limitelor finite)

Fie f , g : D R două funcţii reale şi x 0  D' un punct de acumulare al
lui D. Dacă lim g  x   0 şi există  R, astfel încât f  x    g x,
x x0

 x  D, atunci lim f  x   .
x x0

Demonstraţie
Fie  x n  , x n  D \ x 0  un şir oarecare cu lim x n  x 0 . Rezultă că
n 

lim g  x n   0 şi f  x n    g  xn  ,  n  N .*
n 

Din criteriul majorării pentru şiruri rezultă că lim f  x n   . Aşadar,

n 

lim f  x   . 
x x0

173
 Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Probleme rezolvate
1  Temă
 1. Să se arate că lim x  sin  0. Calculaţi:
x 0 x 1
Soluţie • lim x  cos ;
x x
0
Considerăm funcţiile: 3
• lim x2 sin 2 ;
 1 x 0 x
x  sin , x 0
f , g : R R, f  x    x şi g  x   x . sin x
• lim 2 .
 0, x0 x  x 1

1
Avem: f  x   0  x  sin  x ,  x  R * şi lim g  x   0.
x x 0

1
Din criteriul majorării rezultă că lim x  sin  0.
x 0 x
 2. Să se arate că lim sin x  sin x 0 şi lim cos x  cos x 0 , x 0  R.
x x0 x x0

Soluţie
x  x0 x  x0 x  x0 x  x0
Avem: sin x  sin x 0  2 sin  cos  2 sin 2 
2 2 2 2
 x  x 0 ,  x  R.
Atunci lim  sin x  sin x 0   0 şi lim sin x  sin x 0 .
x x0 x x0

Analog:
x  x0 x  x0 x  x0
cos x  cos x 0  2sin  sin  2 sin  x  x 0 ,  x  R şi
2 2 2
astfel lim cos x  cos x 0 .
x x0

 TEOREMA 30 (Criteriul majorării, cazul limitelor infinite)

Fie f, g : D R, x0  D' un punct de acumulare pentru D şi f  x  g  x ,
 x  D.
a) Dacă lim f  x   , atunci lim g  x   .
x x0 x x0

b) Dacă lim g  x   , atunci lim f  x   .

x x0 x x0

Problemă rezolvată  Temă

 Să se arate că lim
x 
 x  sin x    şi Să se calculeze:
• lim  x  cos x  ;
lim  x  sin x   . x 
x 
 x 
Soluţie • lim  2x  ln 2 ;
x  x 1
Deoarece 1  sin x  1,  x  R, avem:
x  1  x  sin x  x  1,  x  R. x 

• lim x  sin2 x . 

174
  Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Dar lim  x  1   şi lim  x  1  , de unde, cu criteriul majorării,
x  x 

rezultă limitele cerute.

 TEOREMA 31 (trecerea la limită în inegalităţi)

Fie f , g : D R şi x 0  D' un punct de acumulare pentru D. Dacă
lim f  x   1 , lim g  x   2 şi există o vecinătate V  V  x 0  astfel încât
x x0 x x0

f  x   g  x  ,  x  V   D \ x 0   , atunci lim f  x   lim g  x  .

x x0 x x0

Demonstraţie
Fie  xn  , xn  V   D \ x0  , astfel încât limxn  x0 . Atunci f  x n   g  xn  ,
n 

n  N . Din teorema de trecere la limită în inegalităţi pentru şiruri rezultă:

*

1  lim f  x n   lim g  x n   2 şi teorema este demonstrată. 

n  n 

 TEOREMA 32 (Criteriul cleştelui)

Fie funcţiile f, g, h : D R, x 0  D ' un punct de acumulare pentru D şi
V  V  x 0  , astfel încât f  x   g  x   h  x  ,  x  V   D \ x 0  . Dacă
lim f  x   lim h  x   , atunci lim g  x   .
x x0 x x0 x x0

Demonstraţie
Fie  x n  , x n  V   D \ x 0   , un şir cu limita x0 . Rezultă că
f  x n   g  x n   h  x n  ,  n  N* . Dar lim f  x n    lim h  x n  şi aplicând
n  n 

criteriul cleştelui pentru şiruri rezultă că lim g  x n   . Cum şirul  x n  a

n 

fost ales arbitrar rezultă că lim g  x   . 

x x0

Probleme rezolvate
1
 1. Să se arate că lim x 2 sin  0.
x 0 x
Soluţie
1
Avem inegalităţile x 2  x 2 sin  x 2 ,  x  R * şi lim x 2  0  lim  x 2  .
x x 0 x 0

1
Cu criteriul cleştelui rezultă că lim x 2 sin  0.
x 0 x
1 
 2. Să se calculeze lim x    .
x 0
x 

175
 Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Soluţie  Temă
Folosind definiţia părţii întregi se obţine: Să se calculeze:
1
1 1  1 • lim  x  1  cos ;
 1     ,  x  R * . De aici rezultă că: x 1 x 1
x x  x  1 2
• lim x  sin  sin  ;
1  1  x 0  x x
1  x  x     1,  x   0,    şi 1  x  x     1,
x  x  x
• lim   .
 x   , 0  . Prin trecere la limită se obţine că x  x

1  1 
limx     1 şi lim x     1, deci limita cerută este egală cu 1.
x 0
x 0 x x 0
x 0 x

 3. Fie f, g : D R şi x 0  D' un punct de acumulare pentru D.

Să se arate că dacă lim f  x   0, iar funcţia g este mărginită, atunci
x x0

lim  f  x   g  x    0.
x x0

Soluţie
Deoarece funcţia g este mărginită rezultă că există M  0, astfel încât
g  x   M,  x  D. Atunci:
M  g  x   M şi  M  f  x   f  x   g  x   M f  x  ,  x  D.
Dar lim M  f  x   0  lim M  f  x 
x x0 x x0
  şi cu criteriul cleştelui se obţine

că lim f  x   g  x   0.
x x0

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se arate că:
1

e) lim x  1  x  ;
x 

a) lim sin  ln x  0; 2
x 1 x 1 x  sin x
f) lim  ;
1 x  x
b) lim sin x  cos  0;
x  x g) lim  2  cos x   ex  ;
x x 
2 1
c) lim  1; h) lim  3  sin x   ln x  ;
x  2x  1 x 

 1  x2 
d) lim  x  arcsin   ; i) lim   sin x   .
x  x x  x  1
 

APROFUNDARE
A1. Să se calculeze:  1   2 
b) lim x2   2    2   ;
1  x  x 
a) lim x2   ; x 0
x 0 x
c) lim
x  2x  ...  nx .
x 0 x

176
  Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
A2. Fie f : R R, astfel încât f  x  sinx  A4. Fie f : D R , x0  D ' un punct de
 x ,  x  R. acumulare pentru D şi  lim f  x  .
x x0
Să se calculeze lim f  x  . Să se arate că dacă  ,  R,
x 0
atunci există o vecinătate V 
A3. Să se determine, dacă există:  V  x 0  , astfel încât f  x   f   ,
a) lim e x 1  sin x  ;
x   x  V   D \ x 0   .
b) lim x  a  sin x  , a  R . (Funcţia f este mărginită inferior
x 
pe mulţinea V  D \ x 0  .)

15 LIMITELE FUNCŢIILOR ELEMENTARE

Folosind operaţiile cu şiruri care au limită şi teorema lui Heine se pot
găsi cu uşurinţă limitele funcţiilor elementare în punctele de acumulare ale
domeniului de definiţie.
Dacă f : D R este o funcţie elementară, iar x 0  D, atunci are loc
următorul rezultat general:

 TEOREMA 33
Fie f : D R, o funcţie elementară şi x0  D  D'. Atunci lim f  x   f  x0  .
x x0

Această teoremă arată faptul că limita unei funcţii elementare într-un

punct din domeniul de definiţie este chiar valoarea funcţiei în acest punct.
Aşadar, în asemenea cazuri calculul limitei nu comportă nici o dificultate.
Pentru cazul în care x 0  D' este un punct de acumulare al dome-
niului de definiţie dar nu aparţine acestuia, calculul limitei se poate deter-
mina fie prin lectura reprezentării geometrice a graficului acesteia, fie prin
folosirea operaţiilor cu limite de şiruri.
Vom ilustra aceste modalităţi în cazul principalelor funcţii elementare.

 Funcţia polinomială
Dacă f : R R, f  x   a 0 x n  a1x n 1  ...  an , este funcţie polinomială
de gradul n, n  N, atunci avem:
a0     , n  N*
lim f  x    ,
x 
a0 , n0
a    n , n  N*
lim f  x    0 .
x 
a0 , n0

177
 Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
 Funcţia radical de ordin par y
Figura 1
Fie f : 0,    R, f  x   n x. Lecturând
graficul funcţiei se obţine că lim n x  . f x
x 

 Funcţia radical de ordin impar

Pentru f : R R, O x x
f  x   n x , n impar, avem, prin
Figura 2 
lecturare grafică: lim n x   şi f x
x 

lim x  .
n
f x 1
x  –1
 Funcţia exponenţială – 1 x 
–1
Fie f : R  0,   , f  x   a x
,
x
a  0, a 1. În funcţie de valorile
–
lui a avem graficele din figura 3.
y  y 
Figura 3
a>1 a   0, 1 
f x f x 

1 1
f x  + f x  +
– x O x x – x O x x

Din lectura grafică se obţine:

, a  1  0, a  1
lim a x   şi lim a x   .
x 
 0, a  1 x 
, a  1
 Funcţia logaritmică
Fie f :  0,    R, f  x   log a x, a   0,    \ 1 . Studiind graficele
funcţiei în funcţie de valorile lui a se obţine:
y  y 
a   0, 1
f x 
O x  f x 
1 x x x 
f x  O x x
a>1 f x

– Figura 4 –

, a  1 , a  1
lim log a x   şi lim loga x   .
x 
, a  1 x
x 0
0
, a  1

178
  Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
 Funcţii raţionale

Fie f, g : R R funcţii polinomiale de gradul p, respectiv q:

f  x   a0 x  a1 x p1  ...  a p , g  x   b0 x q  b1 x q 1  ...  bq .
p

Dacă 1 , 2 , ..., s R sunt soluţiile ecuaţiei g  x   0, fie A   1 , 2 , ..., s 

f x 
şi funcţia raţională h : R \ A R, h  x   .
g x 
Dacă x 0  R, există situaţiile:
f x  lim f  x  f x0 
 x 0  R \ A şi atunci lim 
x x0
 ;
x x0 g x  lim g  x  g x0 
x x0

 a0  a0
 b    , p  q  b    , p  q
p q

 x0  . lim    
f x  f  x  
0 0

a şi lim a ;
   b0 ,
x  g x pq    b0 ,
x  g x pq
 0  0
 0, pq  0, pq
 x 0  A   1 , 2 , ..., s  şi A este nevidă. În acest caz sunt posibile
situaţiile:

a) f  x 0  0, g  x 0   0. În această situaţie se calculează limitele

laterale ale funcţiei h în x 0 .

 Exemplu
x2  1
 Fie h : R \ 1, 1 R, h  x   .
 x  1  x  1 
2

2 2
Pentru x 0  1 se obţine h  1  0     şi h  1  0    , deci h
0   0  
nu are limită în punctul x 0  1.
2 2
Pentru x0  1 se obţine h 1  0   , h 1  0    şi astfel limh  x  .
0  0  x 1

b) f  x 0   0, g  x 0   0. În acest caz se obţine o nedeterminare de forma

0
. Având în vedere descompunerea în factori a funcţiilor polinomiale f şi g,
0
funcţia h se poate simplifica cu x  x 0 , ajungându-se la o altă funcţie
raţională h1 şi se reia analiza pentru h1  x  .

179
 Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
 Exemple
 lim
x 2  3x  2  x  1  x  2  x 2 1
 lim  lim  .
x 1 x  4x  3 x 1  x  1  x  3  x 1 x  3 2
2

x 3  3x  2  x  1  x2  x  2  x2  x  2
 lim  lim  lim 
 x  1  x  1  x  1
x 1 4x 1 4 x 1 3

 x  1  x  2  x2 3
 lim  lim   .
 x  1  x  1
3 2
x 1 x 1 0  

 Funcţiile trigonometrice
 Funcţiile trigonometrice directe sinus, cosinus, tangentă şi cotan-
gentă nu au limită la  şi , deoarece sunt funcţii periodice.

 Funcţia tangentă nu are limită în punctele x 0   2k  1  , k  Z. Din
2
lectura graficului acesteia se obţine: tg  x 0  0    şi tg  x 0  0   .
 Funcţia cotangentă nu are limită în punctele x 0  k, k  Z. Din
lectura graficului acesteia se obţine: ctg  x 0  0    şi ctg  x 0  0   .
Pentru funcţiile trigonometrice inverse prin lectură grafică se obţine:
 
lim arctg x   , lim arctg x  şi lim arcctg x  , lim arcctg x  0.
x  2 x  2 x  x 

 Temă
1. Să se calculeze:

a) lim 3x2  9x  7 ;
x 3
 
b) lim 2x3  7x ;
x 
 
c) lim 3x5  4x  1 ;
x 

d) lim  x  ; e) lim 3
x; f) lim 4 x;
x 9 x  x 

g) lim log 2 x; h) lim log 0,3 x; i) lim log 2

x;
x 8 x 0 x 
x0

 
x
j) lim 2x ; k) lim 2 1 ; l) lim sin x;
x  x  
x
3

m) lim arcsin x; n) lim arccos x; o) lim arctg x;

x 1 1 x 
x
2

p) lim ctg x; q) lim tg x.

x 3 3
x 3 x
2
3
x
2
2. Să se calculeze:
3x2  5x x2  25 x3  4x
a) lim ; b) lim; c) lim ;
x  2x  7 x 5 x3  125 x 2 x3  8

ax3  x2  1 x2  4x  3 x2  8
d) lim 2
, a  R ; e) lim 2 ; f) lim 2 .
x  2x  x  1 x 1 x  2x  1 x 2 x  4x  2

180
  Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

16 OPERAŢII CU LIMITE DE FUNCŢII

Operaţiile cu limite de şiruri dau posibilitatea demonstrării cu
uşurinţă a operaţiilor cu limite de funcţii.

16.1. ADUNAREA, ÎNMULŢIREA, CÂTUL I RIDICAREA LA PUTERE

 TEOREMA 34
Fie f, g : D R două funcţii reale şi x 0  D' un punct de acumulare
pentru D, iar lim f  x   1 , lim g  x   2 .
x x0 x x0

a) Dacă operaţia 1  2 are sens în R, atunci:

lim  f  x   g  x    lim f  x   lim g  x  .
x x0 x x0 x x0

Limita sumei este egală cu suma limitelor.

b) Dacă operaţia 1  2 are sens în R, atunci:

x0 
lim  f  x   g  x    lim f  x   lim g  x  .
x x x0  x x0 
Limita produsului este egală cu produsul limitelor.

c) Dacă operaţia 1
are sens în R, şi g  x  0, x  D, atunci:
2

f x  lim f  x 
x x0
lim  .
x x0 g x lim g  x 
x x0

Limita raportului este egală cu raportul limitelor.

d) Dacă operaţia 1
2
are sens în R şi există o vecinătate V  V  x 0  ,
astfel încât  f  x   are sens  x  V   D \ x 0   , atunci
gx

 
lim g  x 
lim  f  x  
g x 
 lim f  x 
x x0
.
x x0 x x0

Limita unei puteri este egală cu puterea limitelor.

Ca şi în cazurile limitelor de şiruri, pentru operaţiile cu limite de

funcţii există cazurile de nedeterminare:
0 
  , 0  , , , 00 , 0 , 1.
0 
Aceste cazuri de nedeterminare se rezolvă prin procedee asemănă-
toare cu cele de la şiruri sau având în vedere anumite limite fundamentale.

181
 Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Astfel avem:
sin x arcsin x tg x arctg x
1. lim  1, lim  1; 2. lim  1, lim  1;
x 0 x x 0 x x 0 x x 0 x
1  x   1  r,  r  R;
r x
 1 1
3. lim 4. lim 1    e, lim 1  x  x  e;
x 0 x x 
 x x 0

ln 1  x  ax  1 ln x
5. lim  1, lim  ln a; 6. lim x ln x  0, lim  0.
x 0 x x 0 x x 0
x 0
x  x

16.2. LIMITE DE FUNCŢII COMPUSE

Fie f : D R şi u : A D două funcţii reale de variabilă reală, iar
h : A R, h  f u, funcţia compusă a acestora.
Dacă x 0  A ' este un punct de acumulare pentru mulţimea A, ne
punem problema dacă funcţia h  f u are sau nu limită în x 0 . Condiţiile în
care această limită există sunt date de următorul rezultat.
 TEOREMA 35
Fie x 0  A ' şi u  x 0   u 0  D ', puncte de acumulare pentru mulţimile
A şi D. Dacă sunt îndeplinite condiţiile:
a) lim u  x   u 0 ; b) u  x  u 0 ,  x  A \ x 0  ; c) lim f  y   ,
x x0 y u0

atunci lim f  u  x    lim f  y  .

x x0 y u0

Demonstraţie
Fie şirul  x n  , x n  A \ x 0  şi lim x n  x 0 . Deoarece u : A D rezultă
n 

că u  x n   D. Din condiţia a) rezultă că lim u  x n   u0 , iar din condiţia b)

n 

rezultă că u  x n   D \ u 0  . Să notăm y n  u  x n  . Se obţine un şir  y n  din

D, cu lim y n  lim u  x n   u 0 . Aşadar u 0 este punct de acumulare pentru
n  n 

mulţimea D.
Rezultă că lim f  y n   şi de aici se obţine lim f  u  x n    .
n  n 

În concluzie, pentru orice şir  x n  cu x n  A \ x 0  şi lim x n  x 0 ,

n 

rezultă că lim f  u  x n    şi astfel, lim f  u  x    lim f  y  . 

n  x x0 y u0

 OBSERVAŢII
1. Teorema anterioară permite înlocuirea calculului limitei funcţiei f u în
x 0 , cu calculul limitei funcţiei f în u 0 .

182
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

2. Dacă lim u  x   u 0 şi lim f  u   f  u 0  , atunci lim f  u  x    f lim u  x  .

x x0 u u0 x x0  x x0 
Se spune că limita funcţiei comută cu valoarea funcţiei.
3. Dacă lim u  x   0 şi u  x  0,  x  A, atunci:
x x0

sin u  x  arcsin u  x  tg u  x 
• lim  1; • lim  1; • lim  1;
x x0 u x x x0 u x  x x0 u x
acrtg u  x  1 ln 1  u  x  
• lim  1; • lim 1  u  x   u  x   e; • lim  1;
x x0 u x  x x0 x x0 u x
u x 
a 1
• lim  ln a, a   0,   \ 1 ; • lim u  x  ln u  x   0.
x x0 u x x x0

Exerci iu rezolvat
 Să se calculeze:
sin 3x sin6x  sin2x ln 1  x  x  2cosx  2
3

a) lim ; b) lim ; c) lim ; d) lim .

x 0 4x x 0 sin x  2sin3x x 0 x2  x x 0 2x 1  2

Soluţie
 sin 3x 3  3 sin 3x 3
a) Avem succesiv: lim     lim  .
x 0
 3x 4  4 x 0 3x 4
sin 6x  sin 2x
b) Avem, folosind operaţiile cu limite de funcţii, lim 
x 0 sin x  2 sin 3x
 sin 6x sin 2x  sin 6x sin 2x
x   6  2
 lim 
x x 
 lim 6x 2x  6  2  8 .
x 0  sin x sin 3x  x 0 sin x sin 3x 16 7
x 2  6
 x x  x 3x
ln 1  x  x3   ln 1  x  x3  x  x3  x  x3
c) Se obţine: lim  lim    1  lim 
x 0 x2  x x 0 x  x3 x2  x  x 0 x2  x
 
1  x2
 lim  1.
x 0 x 1
2cosx  2 2  2cosx1  1  2cosx1  1   x  cosx  1
d) lim  lim  lim    lim    lim 
2 2 2  2  1  cosx  1   2 1
x 1 x
x 0 x 0 x x 0 x 0 x 0 x
2
x  x
2 sin 2  sin 
1 cos x  1 2  lim 2  x 
 ln 2   lim  lim      1  0  0.
ln 2 x 0 x x 0 x x 0
 x   2 
 2 

183
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze, în cazul în care
există, limitele funcţiilor f : D R,
f) lim
x 
 x2  2  x2  x ; 
în punctele specificate:
a) f  x   x3  2x  7, x0  1,   ;
g) lim
x 
 3
x 1  3 x 2 . 
b) f  x  x4  3x2  11, x0 0,   ; E5. Să se calculeze:
sin6x sin6x
c) f  x  2x  11x  x, x0  1,   .
5 3
a) lim ; b) lim ;
x 0 7x x 0 sin5x
sin x2 sin x  sin3x
E2. Să se studieze existenţa limitei func- c) lim ; d) lim ;
x 0 x4  x2 x 0 sin 4x  sin x
ţiei f : D R, în punctul x0 :
x2 sin x2  x  ;  1
a) f  x   , x0  2,  1,   ; e) lim f) lim  xsin  ;
x1 x 1 x2  1 x  x
x3  2x2  1 sin x sinn x
b) f  x   4 , x0  0, 1,   ; g) lim ; h) lim , n  N;
x  2x  1
3
x 0 tg3x x 0 sin xn
 
x 1
c) f  x   4 , x0  0, 1,  1,   ; i) lim
1  cos2x
; j) lim
cos3x  cos5x
.
x 1 x 0 x2 x 0 cos4x  cos6x
2x3  4x  6
d) f  x   , x0   1,   .
3x3  2x  5 E6. Să se calculeze:

E3. Să se calculeze: a) lim


ln 1  x3  ; b) lim ln 1  x  x  ; 2

x 0 x4  x3 x 0 sinx
 x  1 3   x  13
a) lim
  
x  x1 2  x1 2

;
c) lim
ln 1  2x
; d) lim
 ;
ln x2  x  1
x 0 ln 1  x x 1ln  x  x  13
x6  x  1
b) lim ;
x 
1  x  x  2
3
e) lim

ln 1  x  x2   ln 1  x  x  . 2

x 0 x2
c) lim
 2x  1  3x  1  5x  1 ;
x 
 x  2 4   x  14 E7. Să se calculeze:
2

x 2 8 8 2x  1 2x  1
d) lim . a) lim ; b) lim ;
x 2 x 6  26 x 0 x2  x x 0 x3  x2
2
3x  1 2 x 1  2
E4. Să se calculeze: c) lim ; d) lim .
0 2x  1
2
x x 0 3 x 1  3

a) lim
x 1
 x x
3 2
; E8. Să se calculeze:

b) lim 23 x  ex  sin2 x ;  1 1
x 0
a) lim 1  3x x ; b) lim 1  5x2  x
x 0 x 0
  x;

x2  5 x2  5
c) lim ; d) lim ; 1
x  3x x  3x c) lim 1  sin x ; x
x 0
 1  1 x1
e) lim  arctg x  ;  x1
x  x
x 0

d) lim 1  x  x2  tgx ; e) lim  
x  x 5
.

184
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
APROFUNDARE
A1. Să se determine a, b  R, astfel încât: 1  x2  1  x
 x2  b) lim ;
a) lim   ax   b ; x 0
1  x2  1  x
x  x1
 
 x3  x2  1 
c) lim
x 
 x 3 3 x1 2 x ; 
b) lim  2  ax   b ;
x 
 x  x1  x2  x  2  3x  1
d) lim ;
 ax  ax  1
2 
x 1
x2  x  9  x2  x  7
c) lim   x  1   0. 3
x7  x3
x 
 x  b  e) lim 3 .
x 1 x7  5 x
A2. Să se calculeze:
A6. Să se calculeze:
4x5  5x4  1
a) lim ; 2 arcsin x  sin x
x 1
 x  12 a) lim
x 0 arcsin x  2 sin x
;

nxn 1   n  1 xn  1 sin x  sin 2x  sin3x

b) lim . b) lim ;
x 1
 x  1 2 x 0 tg x  tg2x  tg3x

sin x  2 sin 2x    n sin nx

c) lim ;
A3. Să se determine a, b, c  R, astfel x 0 tg x  2 tg 2x    n tg nx

încât: 1  sin x  1  sin2x

d) lim ;
ax6  bx5  1
a) lim să fie finită;
x 0
1  x  1  x2
x 1
 x  12 2
ex  cos4x
ax4  bx3  6x  c e) lim ;
b) lim să fie finită; x 0 x4  x2
x 1
 x  13 2sin2x  2tg2x
f) lim ;
c) lim
x 
 x2  x  ax  b  2;  x 0 2tgx  2sinx
1
x g) lim 1  sinx  sin2x    sinnx tgx ;
 bx  1  3
x 0
d) lim  a  2  e . 1
x  x 1  h) lim 1  tg x  tg2x    tg nx sin x .
x 0

A4. Să se calculeze:
A7. Să se calculeze:
3x  2x  2
a) lim x x
x 04 2 2
;
lim

ln 1  a x  , a, b   0,   .
x
2 5 4 3 x x x x  ln  1  b  x
b) lim ;
x 0 5x  4x  3x  2x
x 1
 3x2  x  A8. Fie f : D R, o funcţie periodică
c) lim  2  ; neconstantă, astfel încât  este
x  3x  x  2 
  un punct de acumulare pentru D.
x2 Să se arate că funcţia f nu are
 2x2  x  11  x1 limită la .
d) lim  2  .
x  2x  3x  1 
 
A9. Să se calculeze:
b) lim  sin x  ;
x
A5. Să se calculeze: a) lim x x ;
x 0 x 0
1 x 1
a) lim 2 ;  1 
x 1
x 0 x x
c) lim   .
x 1  ln x2 

185
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

17 ASIMPTOTELE FUNCŢIILOR REALE

17.1. ASIMPTOTE ORIZONTALE

Fie funcţia f : R  0,    , f  x   ax , a  0, a 1, funcţia exponenţială

cu baza a. Imaginea geometrică a graficului funcţiei exponenţiale, denumită
curbă exponenţială, este redată în figura 1.
y y Figura 1

0<a<1 a>1
M(x, f(x))
M(x, f(x))

1 1
N(x, 0) O x O N(x, 0) x

Fie punctul M(x, f(x)) pe curba exponenţială şi N(x, 0) proiecţia lui M

pe axa Ox.
Lungimea segmentului  MN  este  x   f  x   0  a x .
În clasa a X-a s-a pus în evidenţă proprietatea că axa Ox este
asimptotă orizontală spre + dacă 0 < a < 1 şi este asimptotă orizontală
spre –  dacă a > 1.
Această proprietate s-a descris intuitiv observând că lungimea
segmentului [MN] tinde să devină oricât de mică atunci când x +,
respectiv x –.
Faptul că axa Ox este asimptotă orizontală a funcţiei exponenţiale se
exprimă cu ajutorul limitelor de funcţii astfel:
• lim  x   lim a x  0, pentru 0 < a < 1.
x  x 

• lim
x 
 x   xlim
–
a x  0, pentru a > 1.
Această observaţie particulară poate fi extinsă la cazul unei funcţii
f : D R pentru care , respectiv  sunt puncte de acumulare, iar D
conţine intervale de forma  ,  sau  ,    .

 DEFINIŢII
 Dreapta y = a este asimptotă orizontală spre + a funcţiei f dacă
lim f  x   a.
x 

186
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
 Dreapta y = a este asimptotă orizontală spre – a funcţiei f dacă
lim f  x   a.
x 

RE INEM!
Problema asimptotelor orizontale pentru o funcţie f : D R se pune
numai la + şi  şi numai dacă + sau  sunt puncte de acumulare
ale mulţimii D.
Problemă rezolvată
 Să se determine asimptotele orizontale ale funcţiilor:
2x 2 x x
a) f : R R, f(x) = 2 ; b) f : R R, f(x) = 2 ;
x  x 1 x 1
ln x
c) f : (1, +) R , f(x) = ; d) f : (–2, 2) R, f(x) = ln(4 – x2).
1  ln x
Soluţie
a) În acest caz   sunt puncte de acumulare ale domeniului de definiţie.
2x 2 2x 2
Se obţine: lim f  x   lim  2 şi lim f  x   lim  2.
x  x  x2  x  1 x  x  x 2  x  1

Rezultă că dreapta de ecuaţie y = 2 este asimptotă orizontală spre +

şi spre  a funcţiei f.
b)  sunt puncte de acumulare pentru domeniul de definiţie.
x2 x 2
Se obţine lim f  x  = lim 2  1 şi lim f  x   lim 2  1.
x  x  x 1 x  x  x  1

Rezultă că dreapta y = 1 este asimptotă orizontală spre +, iar

dreapta y  1 este asimptotă orizontală spre .
c) În acest caz numai + este punct de acumulare pentru D = (1, +).
ln x
Se obţine lim f  x  = lim  1 . Dreapta de ecuaţie y = 1 este
x  x  1  ln x

asimptotă orizontală spre + a funcţiei f.

d) D = (–2, 2) fiind mulţime mărginită,   nu sunt puncte de acumu-
lare şi nu se pune problema asimptotelor orizontale pentru funcţia f.

17.2. ASIMPTOTE OBLICE

Fie f : D R o funcţie astfel încât + sau – sunt puncte de acumu-
lare pentru D, unde D conţine intervale de forma  ,  sau  ,    , şi
dreapta (d): y = mx + n, m  R * . O dreaptă paralelă cu axa Oy intersectează
imaginea geometrică a graficului funcţiei f şi dreapta (d) în punctele M(x,
f(x)) şi N(x, mx + n).

187
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

Lungimea segmentului [MN] este  x   f  x   mx  n .

y y
y = f (x) M(x, f(x))

y = f (x) y = mx + n
N(x, mx + n)
M(x, f(x))
O x O x
N(x, mx + n)

Figura 2
 DEFINIŢIE
 Dreapta de ecuaţie y = mx + n este asimptotă oblică spre +,
(respectiv  ) a funcţiei f : D R dacă distanţa dintre dreaptă şi
imaginea geometrică a graficului, măsurată pe verticală, tinde către zero
când x tinde către +, respectiv .
Cu ajutorul limitelor de funcţii rezultă că:
Dreapta y = mx + n este asimptotă oblică spre + (respectiv –) a
funcţiei f dacă lim f  x   mx  n  0, (respectiv lim f  x   mx  n  0 ).
x  x 

Problema existenţei asimptotelor oblice pentru o funcţie f : D R şi

modul de determinare a acestora sunt cuprinse în următoarea teoremă.

 TEOREMA 36
Fie f : D R.
f x
a) Dacă există lim  m  R * şi n  lim  f  x   mx  , n  R, atunci
x x  x 

dreapta y = mx + n este asimptotă oblică a funcţiei f spre + şi reciproc.

f x
b) Dacă există lim  m  R * şi n = lim  f  x   mx  , n  R, atunci
x  x x 

dreapta y = mx + n este asimptotă oblică a funcţiei spre  şi reciproc.

Demonstraţie
f x
a) Considerăm că există lim  m, m  R* şi lim  f  x   mx   n  R.
x  x x 

Atunci lim  f  x   mx  n   lim  f  x   mx   n  n  n  0, deci y  mx  n

x  x 

este asimptotă oblică spre +.

Reciproc
Presupunem că dreapta y = mx + n este asimptotă oblică spre +, deci
lim  f  x   mx  n  = 0. Avem: f  x   mx   f  x   mx  n   n, de unde se
x 

188
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

obţine lim  f  x   mx   lim  f  x   mx  n   n  0  n  n. Din egalitatea

x  x 

f x f  x   mx  f x  f  x   mx n
m  rezultă că lim   m   lim   0, deci
x x x 
 x 
x  x 
f x
m  lim .
n  x
b) Se demonstrează analog ca în cazul a). 

 OBSERVAŢIE
 O funcţie nu poate avea simultan asimptotă orizontală şi asimptotă oblică
spre +, respectiv spre –. În caz contrar, ar exista constantele m  R * ,
n, a  R astfel încât lim  mx  n  a   0 , respectiv lim  mx  n  a   0,
x  x 

ceea ce nu se poate.

Probleme rezolvate
 1. Să se determine asimptotele oblice ale funcţiei f : R R,
x2
f x  .
x2  1
Soluţie
f x x x2
a) Avem: lim  lim  lim  1, deci m = 1.
x x 2  1 x  x  1
x  x  2

 x2 
Rezultă lim  f  x   x   lim   x 
 x 1
x  x  2

x
 lim  0  n, deci dreapta y = x este asimptotă oblică
x 
x2  1 x  x2  1 
spre +.
f x x x2
b) Avem lim  lim  lim   1, deci m  1.
x  x x
x 2  1 x 
 x2  1
 x2  x
Rezultă lim  f  x   x   lim   x   lim 
x  x 
 x 1
2

x 
x  1  x2  1  x
2
 
 0  n, deci dreapta y  x este asimptotă oblică spre .

 2. Să se determine constantele a, b  R, astfel încât dreapta y = 2x – 3 să

ax 3  bx 2  3
fie asimptotă oblică spre + pentru funcţia f : R R, f  x   .
2x 2  1

189
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Soluţie
f x
Impunem condiţiile lim  2 şi lim  f  x   2x   3 .
xx  x 

f x ax  bx  3 a
3 2
Avem lim  lim   2, de unde se obţine a = 4.
x  x x  2x 3  x 2
 4x  bx2  3
3
 bx2  2x  3
De asemenea, lim(f(x)  2x)  lim   2x  lim
 x  
 2x  1 2x2  1
x  x  2

b
= = –3, de unde se obţine b = –6.
2

17.3. ASIMPTOTE VERTICALE

Să considerăm funcţia logaritmică f :  0,   R, f  x   loga x, a  0, a 1.
Reprezentarea geometrică a graficului funcţiei f, numită curba
logaritmică, este dată în figura 3.
y
y 0>1
0<a<1 N(0, f(x)) M(x, f(x))

O x O 1 x

N(0, f(x)) 1 M(x, f(x))

Figura 3

Fie M(x, f(x)) un punct oarecare pe curba logaritmică şi N(0, f(x))

proiecţia lui M pe axa Oy. Se observă că pentru x 0 lungimea segmen-
tului [MN] tinde către zero, iar
, pentru a  1
lim f  x    .
x 0
x 0 , pentru a  1
Aceasta caracterizează faptul cunoscut că axa Oy, dreaptă de ecuaţie
x  0, este asimptotă verticală a funcţiei logaritmice.
Fie f : D R şi x 0  R un punct de acumulare finit pentru mulţimea D.

 DEFINIŢII
 Dreapta x = x 0 este asimptotă verticală a funcţiei f dacă cel puţin
una dintre limitele laterale f  x 0  0  sau f  x 0  0  există şi este infinită.
 Dacă f( x 0 – 0) este + sau –, dreapta x = x 0 se numeşte asimptotă
verticală la stânga.

190
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
 Dacă f( x 0 + 0) este + sau –, dreapta x  x 0 se numeşte asimptotă
verticală la dreapta.
 Dacă limitele laterale ale funcţiei f în x 0 sunt infinite, dreapta x = x 0 se
numeşte asimptotă verticală bilaterală.

Exerci iu rezolvat
 Să se determine asimptotele verticale ale funcţiilor:
x 1
a) f : R \ 1, 1 R, f  x   2 ; b) f :  0,   R, f  x   ;
x 1 x
c) f : R R, f  x   x 3  x 2 .
Soluţie
a) Domeniul de definiţie al funcţiei este D   ,  1   1, 1  1,   .
Avem f  1  0   , f  1  0   , f 1  0   , f 1  0   . Rezultă că
dreptele x = 1 şi x = –1 sunt asimptote verticale bilaterale.
b) Avem f  0  0   . Dreapta x = 0 este asimptotă verticală la dreapta.
c) Pentru oricare x 0  R, lim f  x   x 30  x 20  R, deci f nu are asimptote
x x0

verticale. Mai general, funcţia polinomială nu are asimptote verticale.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se determine asimptotele funcţi- E3. Să se determine asimptotele funcţi-
ilor f : D R: ilor f : D R:
1 x a) f(x) = x2  1 ;
a) f(x) = ; b) f(x) = 2 ;
x  x  1 x 4
b) f(x) = x2  1 ;
x2  1 x2  9 x 1
c) f(x) = 2 ; d) f(x) = 2 ; c) f(x) = ;
x 4 x  3x  2 x2  4
x3 x4  x x2
e) f(x) = ; f) f(x) = .
x2  9 
 x  2 x2  9  d) f(x) =
x2  9
;

E2. Să se determine asimptotele funcţi- x 1

e) f (x)  x .
ilor f : D R: x1
x x2  1
a) f(x) = ; b) f(x) = ; E4. Să se determine a, b  R , astfel
2x  1 x2
2 încât funcţiile f : D R să admită
x3 x  3x
c) f(x) = ; d) f(x) = ; asimptotele specificate:
x2  1 x 1 x2  ax
a) f(x) = , y = x + 1;
x x2
e) f(x) = .
1 x 1 ax2  bx  1
b) f(x) = , y = 2x – 3.
2x  3

191
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
APROFUNDARE
A1. Să se determine asimptotele funcţi-  1
 , xR\Z
ilor f : D R: b) f  x    x sin x ;
1  0, x 
a) f  x   x  e x ;  Z
1

 
 2
b) f  x   x  ln x2  1 ; x  e x , x  0

1
c) f  x    0, x0 ;
c) f  x  
2
x  e x 1 ;  1
 1  e x , x  0
 1  x
d) f  x    x  1 ln  1   .
 x
x  sin x
x 1 d) f  x   ;
e) f  x   ; f) f  x   ; 2  sin x
ln x ln x  1
1
g) f  x    x  1 e
 x 1
;  x , x  R \ Q
e) f  x    ;
x 2  1 , xQ
h) f  x   ;  x2  1
3 3
x  27
 x2
x3  1  2 , xR\Q
i) f  x   . x  1
f) f  x    .
x 1
 x3
 x2  x  1 , x  Q
A2. Să se determine parametrii reali a
şi b, astfel încât funcţiile f : D R
să admită asimptotele indicate: A4. Să se determine a  R, astfel încât
ax4 x2  5x  4
a) f  x  , y  x  3; funcţia f : D R, f  x  2
 bx  2 3 x  a2x  2a
1 să aibă o singură asimptotă verti-
b) f  x  3 ax3  bx2 , y  2x  ; cală.
3

c) f  x 
 ax  b ex , y  2x  1; A5. Se consideră funcţia f :D R,
1  ex
f  x   ax  bx2  cx  1, a, b   0,  ,
d) f  x  
 x  a  x  a  1 , y  x  a  3.
c  R. Să se determine parametrii
xa2
a, b, c astfel încât dreapta y  2x  1
A3. Să se determine asimptotele func- să fie asimptotă oblică spre , iar
ţiilor f : D R, în cazurile: y  1 să fie asimptotă orizontală
 x spre –.
 1  x , x  1 (Electrotehnică, Craiova, 1972)
a) f  x    ;
 2x , x  1
 x  1

TESTE DE EVALUARE
Testul 1

1. Să se calculeze limitele şirurilor  an  :

n
 1  1  1   n2  n3 
a) an   1     1       1  2  ; b) an    . (2p.)
 3  6  Cn1   2 

192
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
2. Să se calculeze:
x7  7  x  1  1 1
a) lim
x 1
 x  1 2
; b) lim 1  x2  ex
x 0
  1 cos2x . (3p.)

3. Fie şirul cu termenul general an  ln

 n  1  n  2  .
n  n  3
a) Să se calculeze Sn  a1  a2    an . b) Să se calculeze limSn . (ASE, Buc., 1996)
x 
(2p.)
 x2  ax  3, x   , 1

4. Se consideră funcţia f : R R , f  x    3x  b . Să se determine
 2 , x  1,   
x 2
f  x  f 1
a, b  R, astfel încât f să aibă limită în x  1 şi să existe lim . (2p.)
x 1 x1

Testul 2

1. Să se calculeze limitele şirurilor:

4n  n
a) an  n ,  R;
5  3n
b) an  a  9n2  1  b 4n2  1  n, dacă 3a  2b  1  0.
(3p.)
2. Să se calculeze:
ln 1  sin x  sin2x  sin3x 2sin x  2tg x
a) lim ; b) lim .
x 0 tg x  tg2x  tg4x x 1 x1
(2p.)
3. Se consideră şirul  an  dat prin relaţia: a1  0, an 1  an  2n  2, n  1. Să se
calculeze:
1  3  2  4    n  n  2  1 1 1 
a) lim ; b) lim    . (2p.)
n  an 1 n  a a a
 2 3 n

 x2 , x  0
4. Se consideră funcţia f : R R, astfel încât: f  x   2f   x    .
0, x  0
a) Să se studieze dacă f are limită în x  0.
b) Să se determine a, b  R pentru care lim  x  a   2 şi lim f  x  b   1.
x 1 x 1

Testul 3

cos x  x  1  enx
1. Se consideră funcţia f : R R, f  x   lim
.
1  enx x 

Să se determine mulţimea punctelor x0  R, în care funcţia f are limită.

1

2. Pentru care a, b  R lim

x 
 3 3 2
x 


 x2  x  1
x  x  ax  b  lim  1  3 
x  1 
? (2p.)

193
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII

 x3  a3 , x  a
3. Se consideră funcţia f : R R, f  x    . Să se determine a  R
 x  1, x  a
pentru care funcţia f are limită în orice x0  R.
(2p.)
1  cos x  cos 2x    cos nx
4. Se consideră şirul  a n  astfel încât a n  lim .
x 0 x2
a) Să se arate că şirul  an  este monoton şi nemărginit superior.
n2
 6a  n 1
b) Să se calculeze lim  3n  .
n  n 

(2p.)

Testul 4

 2
1. Se consideră şirul  an  , an  ln  1   , n  1.
 n
a) Să se calculeze bn  a1  a2    an, n  1.
b) Să se studieze convergenţa şirurilor  a n  şi  bn  .

2ax , x  1
2. Fie f : R R, f  x    2 .
a x
4 , x  1
a) Pentru care valori a  R, funcţia f are limită în x0  1?
b) Să se determine a  R ştiind că funcţia g : R R , g  x   f  2x  1 are
limită în  x0  R .

3. Să se calculeze:
 1!1  2!2    n !n 
a) lim   ;
n 
  2n  ! 3 
1
 1  2x  3x    nx  x
b) lim   .
x 0
 n1 

4. Să se studieze dacă funcţia f : R R , cu proprietatea:

 x, x1
2f  2  x   3f  x    are limită pentru oricare x0  R .
 x  1, x  1

194
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE

CAPITOLUL II. FUNCÞII CONTINUE

1 FUNCŢII CONTINUE ÎNTR-UN PUNCT

1.1. DEFINIREA CONTINUITĂŢII

x  1, dacă x  0

Fie f : R R, f  x   x, dacă x   0, 1  1,   , al cărei grafic este repre-

2, dacă x  1
zentat în figura 1. y
Lecturând graficul funcţiei f se observă că în
punctele x  0 şi x  1 acesta prezintă „întreruperi“ 2
(discontinuităţi), iar în toate celelalte puncte 1
x  R \ 0, 1 graficul fiind reprezentat în mod
„continuu“. Să studiem ce se întâmplă cu limita 0 1 x
funcţiei şi cu valoarea funcţiei în aceste puncte.
 Pentru x  0 avem: f  0  0   lim  x  1  1, Figura 1
x 0

f  0  0   lim x  0 şi f  0   1.
x 0

 Pentru x  1 avem: f 1  0   lim x  1, f 1  0   lim x  1 şi f 1  2.

x 1 x 1

 Pentru x  R \ 0, 1 avem lim f  x   f  x 0  după cum se observă uşor

x x0

considerând cazurile x   , 0  , x   0, 1 şi x  1,    .

Aşadar, în punctele x 0 în care funcţia f are graficul fără „întreruperi“
vom avea că lim f  x   f  x 0  , iar în punctele în care f are graficul
x x0

„întrerupt“ funcţia f nu are limită sau dacă are limită, aceasta nu este egală
cu valoarea funcţiei în acest punct.

Fie f : D R o funcţie reală de variabilă reală şi x 0  D.

 DEFINIŢII
 Funcţia f se numeşte funcţie continuă în punctul x 0  D dacă x 0 este
punct izolat al mulţimii D, sau lim f  x   f  x 0  dacă x 0 este punct de
x x0

acumulare al mulţimii D.
 Un punct x 0  D în care funcţia f este continuă se numeşte punct de
continuitate al funcţiei f.

195
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE

 Mulţimea C  x 0  D f este continuă în x 0  se numeşte domeniul de

continuitate al funcţiei f.

 OBSERVAŢII
 Dacă funcţia f nu este continuă în x 0  D, ea se numeşte funcţie
discontinuă în x 0 , iar x 0 punct de discontinuitate.
 Problema continuităţii unei funcţii f nu se pune în punctele în care
funcţia nu este definită şi nici la  şi –.
 Condiţia lim f  x   f  x 0  presupune existenţa limitei lim f  x  şi egali-
x x0 x x0

tatea ei cu f  x 0  .

În concluzie, o funcţie este discontinuă într-un punct x 0  D dacă nu

are limită în x 0 sau dacă are limită în x 0 , aceasta nu este egală cu f  x 0  .
Revenind la cazul funcţiei f studiate anterior, vom spune că ea este
continuă în oricare x 0  R \ 0, 1 şi discontinuă în x  0 şi în x  1.
Legătura dintre limitele de şiruri şi continuitate este dată de
următorul rezultat.

 TEOREMA 1 (Eduard Heine)

Fie f : D R o funcţie reală de variabilă reală şi x 0  D. Funcţia f este
continuă în punctul x 0  D, dacă şi numai dacă pentru oricare şir
 xn  , xn  D şi lim x n  x 0 rezultă că lim f  x n   f  x 0  .
n  n 

Problemă rezolvată
4x 2
 Să se arate că funcţia f : R R, f  x   este continuă în
2x 2  x  1
x 0  1.
Soluţie
Folosim teorema 1. Fie  xn  un şir de numere reale, astfel încât
4x 2
lim x n  1. Avem f  x n   n
şi folosind operaţiile cu şiruri conver-
n  2x  x n  1
2
n

4  x 2n 4
gente, se obţine lim f  x n   lim   1. Având f 1  4,
n  n  2x 2  x  1 2 1 1
n n

rezultă că funcţia f este continuă în x 0  1.

196
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE

1.2. CONTINUITATEA LATERALĂ

Fie f : D R şi punctul x 0  D punct de acumulare pentru D.

 DEFINIŢII
 Funcţia f se numeşte continuă la stânga în punctul x 0  D dacă
lim f  x   f  x 0  .
x x0
x  x0

 Funcţia f se numeşte continuă la dreapta în punctul x 0  D dacă

lim f  x   f  x 0  .
x x0
x  x0

 OBSERVAŢII
1. O funcţie f : D R poate fi continuă la stânga în x 0  D fără a fi
continuă la dreapta în x 0 , şi reciproc.
y
 Exemplu
x2  1, x  0
Fie f : R R, f  x   .
2x  2, x  0
2
x 0
 
Avem: f  0  0  lim x2  1  1, f  0  0   lim  2x  2  2 şi
x 0 1
f  0   1. Se obţine că f  0  0   f  0  , deci f este continuă la
O 1 x
stânga în x 0  0, dar f  0  0   2 f  0  , deci f nu este
Figura 2
continuă la dreapta în x 0  0.

2. Pentru funcţia f : a, b R continuitatea funcţiei în x  a este echiva-

lentă cu continuitatea la dreapta, iar continuitatea funcţiei f în b este
echivalentă cu continuitatea la stânga.

3. Fie f : D R şi x 0  D punct de acumulare pentru D în care f are limite

laterale. Funcţia f este continuă în x 0 dacă şi numai dacă:
f  x0  0   f  x0  0  f  x0  .

 DEFINIŢII
 O funcţie f : D R se numeşte continuă pe mulţimea A  D dacă este
continuă în fiecare punct x 0  A.
 Dacă funcţia f : D R este continuă pe mulţimea D se spune că ea este
funcţie continuă.

197
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
O clasă importantă de funcţii continue o constituie clasa funcţiilor
elementare deoarece s-a arătat că pentru orice punct x 0 din domeniul de
definiţie limita în x 0 este chiar valoarea funcţiei în x 0 .

RE INEM!
Orice funcţie elementară este funcţie continuă.
Probleme rezolvate sin x
, x0
x
 1. Să se studieze continuitatea funcţiei f : R R, f  x   a, x  0
cos x, x  0
în punctul x 0  0.
Soluţie
Punctul x 0  0 este punct de acumulare pentru domeniul de definiţie
al funcţiei. Se obţine: f  0  0   lim cos x  cos 0  1, deoarece funcţia cosinus
x 0

sin x
este funcţie elementară. Avem şi f  0  0   lim  1, deci lim f  x   1.
x x0 x 0

Din egalitatea f  0  0   f  0  0   f  0  se obţine a  1. Aşadar, funcţia f

este continuă în x 0  0 dacă şi numai dacă a  1.

x 2  e nx
 2. Să se studieze continuitatea funcţiei f : R R, f  x   lim .
n  1  e nx
Soluţie
Pentru calculul limitei de şiruri, deosebim situaţiile:
x2  0
• e x  1, de unde x   , 0  . Rezultă lim e nx  0 şi f  x    x2 ;
n  10
0 1 1
• e x  1, de unde x  0, iar f  0    ;
11 2
• e x  1, de unde x   0,    . Rezultă că lim  e x    şi f  x  
n

n 

e nx  x 2e  nx  1 x 2e  nx  1
 lim  lim  1.
n 
e nx  e  nx  1 n  e  nx  1
x 2 , dacă x   ,0 

1
În concluzie, f  x    , dacă x  0 .
2
1, dacă x   0,  


198
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
1
Rezultă că f  0  0   lim x 2  0, f  0  0   1 şi f  0  
, deci funcţia f
x 0 2
nu este continuă în x  0. Deoarece pe intervalele   , 0  şi  0,   funcţia f
este funcţie polinomială, se obţine că mulţimea de continuitate a funcţiei
este C  R \ 0 .
 3. Fie f : R R o funcţie continuă în x  0, astfel încât
f  2x   f  x   x,  x  R. Să se arate că f  x   x  a, a  R.
Soluţie
Fie x 0  R un număr real fixat. Din relaţia dată se obţine succesiv:
f  2x 0   f  x 0   x 0
x  x
f x0   f  0   0
 2  2
 Temă
x  x  x Să se determine funcţiile
f 0 f 0  0
 2   4  4 continue f : R R, în
cazurile:
................................
a) f  3x   f  x   x, x  R ;
 x  x  x
f  n 01   f  n0   n0 b) f  3x   f  2x   x, x  R.
2  2  2
x   x  x
f  n0   f  n 01   n 01 ,
2  2  2
pentru oricare n  N* .
Adunând aceste relaţii se obţine egalitatea:
 x  1 1 1 
f  x 0   f  n01   x 0   2    n 1  ,  n  1.
2  2 2 2 
x
Deoarece lim n01  0 şi f este continuă în x  0, din relaţia anterioară,
n  2

prin trecere la limită după n, se obţine:

 x   1 
f  x 0   lim f  n 01   x 0 lim  1  n 1   f  0   x 0 .
n 
2  n 
 2 
Numărul x 0  R fiind luat arbitrar rezultă că f  x   x  a, unde
a  f  0  . Se constată că această funcţie verifică relaţia cerută.

1.3. PRELUNGIREA PRIN CONTINUITATE A UNEI FUNCŢII

Fie f : D R şi x 0  D ' un punct de acumulare al mulţimii D.
Dacă funcţia f nu este definită în x 0 , dar are limita finită în x 0 ,
f  x  , x  D
lim f  x   , se poate defini funcţia g : D  x0  R astfel: g  x    .
x x0
 , x  x 0

199
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
Funcţia g este continuă în x 0 deoarece lim g  x   lim f  x     g  x 0  .
x  x0 x x0

Funcţia g se numeşte prelungirea prin continuitate a funcţiei f

în punctul x0 .

 Exemplu
sin x sin x
Fie f : R*  R, f  x   . Avem lim f  x   lim  1. Rezultă că funcţia
x x 0 x 0 x
 sin x
 ,x0
g : R  R, g  x    x este prelungirea prin continuitate a funcţiei f în x  0.
1, x0

1.4. PUNCTE DE DISCONTINUITATE

Fie f : D  R o funcţie reală de variabilă reală şi x 0  D. Deoarece
orice funcţie este continuă în punctele izolate din domeniul de definiţie,
rezultă că dacă x 0  D este punct de discontinuitate al funcţiei f, el este
punct de acumulare pentru mulţimea D. Acest fapt permite să se cerceteze
existenţa limitelor laterale ale funcţiei.

 DEFINIŢII
 Un punct de discontinuitate x 0  D este punct de discontinuitate de
prima speţă pentru funcţia f, dacă limitele laterale ale funcţiei f în
punctul x 0 există şi sunt finite.
 Un punct de discontinuitate x 0  D al funcţiei f în care cel puţin una din
limitele laterale ale funcţiei f în punctul x 0 nu este finită sau nu există
se numeşte punct de discontinuitate de speţa y
a doua.
3
 Exemple 2
2x  1, x  1 1
1. Fie f : R  R, f  x    . În punctul
3x  1, x  1 0 1 x
x 0  1 avem: f 1  0   3, f 1  0   2 şi f 1  3, deci x 0  1
Figura 3
este punct de discontinuitate de prima speţă, (figura 3).
1 y
 ,x0
2. Fie f : R  R, f  x    x .
0 , x  0

În punctul x 0  0 avem: f  0  0  , f  0  0  
şi f  0   0. Dreapta x  0 este asimptotă verticală O x
Figura 4

200
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
bilaterală, (figura 4). Rezultă că punctul x 0  0 este punct de discontinuitate de
speţa a doua.
1, x  Q
3. Fie f : R  R, f  x    (funcţia lui L. Dirichlet). Această funcţie
0, x  R \ Q
are o discontinuitate de speţa a doua în orice punct x 0  R.

DISCONTINUITĂŢILE FUNCŢIILOR MONOTONE

Fie f : D  R o funcţie reală de variabilă reală monotonă pe D şi

x 0  D ' un punct de acumulare pentru D. Funcţia fiind monotonă are limite
laterale în punctul x 0  D ' şi au loc relaţiile:
f  x 0  0   f  x 0  0  sau f  x 0  0   f  x 0  0  , după cum funcţia f este
crescătoare sau descrescătoare.
Mai mult, dacă x 0  D, atunci există inegalităţile: f  x 0  0   f  x 0  
 f  x 0  0  sau f  x 0  0   f  x 0   f  x 0  0  . Aceste inegalităţi conduc la
următorul rezultat pentru funcţiile monotone.
 TEOREMA 2
Fie f : D  R o funcţie monotonă pe D şi x 0  D un punct de disconti-
nuitate pentru funcţia f. Atunci x 0 este punct de discontinuitate de
prima speţă.

Problemă rezolvată
 1
sin , x  0
Să se arate că funcţia f : R  R, f  x    x nu este monotonă
 0 , x  0
pe nici un interval care conţine originea.
Soluţie
1
1. Fie I  R un interval şi 0  I. Deoarece lim sin nu există, rezultă
x x 0

că x 0  0 este punct de discontinuitate de a doua speţă, deci f nu poate fi

monotonă pe I.
2. Putem arăta că f nu este monotonă şi având în vedere că funcţia se
anulează de mai multe ori pe I.
1 1 1
Astfel, pentru sin  0 se obţine x  , n  Z * . Luând x n  , n  1,
x n n
rezultă că x n  0 şi deci în intervalul I există o infinitate de termeni ai
şirului mai puţin un număr finit. Aşadar f  x n   0, pentru o infinitate de
valori ale lui x n , deci nu poate fi monotonă pe I.

201
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se studieze continuitatea funcţi- E3. Să se determine domeniul de conti-
ilor f : D  R , în punctele speci- nuitate pentru funcţiile f : D  R în
ficate: cazurile:
a) f  x   x2  x, x0  1;  1
 x sin , x  0
a) f  x    x ;
b) f  x   x  x , x0  0; 0, x0
1
c) f  x   2x  , x0  2;  x  1 sin(x  1)
x  , x1
d) f  x   x x , x 0  0. b) f  x    3(x2  1) ;
 2
 x  5x  6, x1
E2. Să se studieze continuitatea funcţi-
 sin x  sin 3x
ilor f : D  R , în punctele specifi-  ,x  0
c) f  x    x  x2 ;
cate:  a,
 x  0
 x  x2 , x0
a) f  x    , x0  0;  1  x2 1 / x
 x  sin x, x 0   ,x0
d) f(x) =  1  x  x2  .
2x, x  0
b) f  x    , x0  0; 
ln x, x  0 a, x0
 sin 3x E4. Să se studieze natura punctelor
,x 0
c) f  x    2x , x0  0; de discontinuitate pentru funcţiile
 cos 3x, x  0
 f : D  R , în cazurile:
1  x 2x  1, x  0
 2
, x1 a) f  x    2 , x0  0;
 1  x  x  3, x  0
d) f  x   a, x  1 , x0  1;
 sin 4x  4  sin 3x
    x2  2x , x  0
, x   0, 1 
 8x2  8
b) f  x    x ln|x|, x  0 , x0  0;
 1 
 ,x2 
e) f  x   
1
, x 0  2; 1, x0
1 3 x  2

0, x2 3 x 1
 , x1
 x c) f  x    x  1 , x0  1.
 ,x0
f) f  x    1  e1 / x , x 0  0. 1 , x1
0,  2
 x0

APROFUNDARE
A1. Să se determine domeniul de conti- enx sin x  e  nx cos x
c) f  x   lim .
nuitate pentru funcţiile f : D  R n enx  e  nx
în cazurile:
A2. Să se determine mulţimea punctelor
xn  x
a) f  x   lim 2n ; de discontinuitate pentru funcţiile
n  x 1 f :DR:
x2  e nx
b) f  x   lim ;  x, x  Q
a) f  x    ;
n  1  e nx
  x, x  R \ Q

202
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE

2 , x  Q
x A4. Să se determine parametrii reali a, b,
b) f  x    ; c  R pentru care funcţia f : D  R
0, x  R \ Q
f(x)  f(0)
este continuă şi lim există:
2  3, x  Q
x
x0 x
c) f  x    ;
x
4  9, x  R \ Q  x2  2ax  b2 , x  0
a) f  x    ;
 1 sin 2x, x0
x ,x0
d) f  x     x  ;  x2  ln(x2  a2 ), x  0
1, b) f  x    ;
 x0  b sin 2x  2cos x, x  0
(Colegiu, Cluj-Napoca, 1995) ax  ex , x0
e) f  x   x 2x , x   1, 2 . c) f  x    ;
2
 b(x  x  2)  c, x 0
A3. Să se determine constantele reale  ln3 (x  e), x  [ 1, 0]
pentru care funcţia f : D  R , este d) f  x    .
 a(x  e)  b, x  (0,   )
continuă pe D:
 sin ax A5. Să se determine a, b  R pentru care
 , x0 funcţiile f : D  R sunt continue:
a) f  x    x ;
ln(x  e), x  0 ax2  en
ln x
 8x
a) f  x   lim ln x ;
sin x, x  R \ Z
n  2  x  en
b) f  x    ;
a, xZ a|x  1|enx  b(x  1)2 enx
b) f  x  lim .
n enx  enx
ex  x  a, x0
c) f  x    ;
ln(e  a  x), x  0 A6. Se consideră funcţia f : R  R,
x  enx  ln(x2  1)  a
 a2  2ax  6x2 , x  1 f  x   lim .
d) f  x    ; n  1  enx
 x2  2a, x1 Ştiind că f este continuă, să se
 a  x2 f (x)
 , x  ( , 2) calculeze lim 3 .
x0 x
 2
e) f  x    x  b, x  [ 2, 2] . A7. Să se determine constantele reale
 2 pentru care funcţiile f : D  R sunt
 x  a
, x  (2,  ) continue, în cazurile:
 2
2  4 ,
ax ax
 1 x1
 tgx  arctg , x  (0, 1] a) f  x    ;
f) f  x    x ; 2
6x  ax  a, x  1
a, x0
2ax  3bx , x  (, 1] [2,  )
 1 b) f  x   ;
 2
(x  1)arcsin e x , x  0 8x  3, x  (1, 2)

g) f  x   a, 2log 2 (x  |a|), x  1
2
x  0;
 1 c) f  x    ;
2 2 2
e x  b  1, 2log 4 (x  a ) , x  1
 x0
2  x, x  2a  1
bx
  d) f  x    ;
sin x  cos(x  a)  1, x  2 bx
6x  3 , x  a
2

h) f  x    .
2cos x  sin(a  x), x   3x2  5x, x  a  1
 2 
e) f  x    b, x  [a  1, a2 ].
 2
4x  8, x  a

203
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
A8. Să se determine funcţiile continue A12. Să se determine a, b  R, pentru
f : D  R, în cazurile: care funcţiile f : R  R sunt conti-
a) f  2x   f  3x  ,  x  R; nue:
b) f  3x   f  2x   x,  x  R ; 2ax  3bx , x1

a) f  x   12, x  1;
c) f  2x  1  f  x   0,  x  R;
 ax 1 1 bx
3 2 , x1
 
d) f  x   f x2 ,  x  D   0,   ;
a x2  3  x 1  b2 , x  1
e) f  2   f  3  ,  x  R , D   0,   .
x x 

b) f  x   ax  b 2x2  1, x 1.
A9. Se consideră f : R  R astfel încât 4, x 1

f  x  y   f  x   f  y  ,  x, y  R . 
a) Să se arate că dacă f este con-
A13. Să se arate că următoarele funcţii
tinuă în x0  0, atunci f este con- nu sunt monotone pe nici un inter-
tinuă pe R . val I  R:
b) Să se determine funcţiile conti- 1, xQ
nue f care verifică relaţia dată. a) f  x    2 ;
 x  2, x  R \ Q
A10. Fie f , g : R  R, funcţii continue, xQ
 x,
astfel încât f  x   g  x  ,  x  Q. Să b) f  x    2 .
 x  1, x  R \ Q
se arate că f = g.
A14. Pot fi prelungite prin continuitate
A11. Fie f , g : R  R, astfel încât f  x  
1
 g  x  ,  x  Q. Să se arate că dacă funcţiile f : R *  R, f  x   sin ,
x
f este continuă, iar funcţia g este 1 2  1 
monotonă, atunci f = g. (Olimpiadă f  x   x cos , f  x   x   2  ?
x x 
judeţeană, 1978)

2 OPERAŢII CU FUNCŢII CONTINUE

2.1. SUMA, PRODUSUL, CÂTUL ŞI PUTERI DE FUNCŢII CONTINUE
Operaţiile cu limite de funcţii permit stabilirea continuităţii funcţiilor
obţinute prin operaţii cu funcţii continue.

 TEOREMA 3
Dacă funcţiile f, g : D  R sunt funcţii continue în punctul x 0  D, atunci:
a) funcţia h  f  g este continuă în x 0 , pentru oricare ,   R;
b) funcţia f  g este continuă în x 0 ;
f
c) funcţia este continuă în x 0 , dacă g  x 0   0;
g
d) dacă  f  x  
g x 
are sens,  x  D, funcţia f g este continuă în x 0 .

204
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
Demonstraţie
a) Dacă x 0 este punct de acumulare pentru D avem, folosind operaţiile
cu limite de funcţii:
lim  f  x   g  x     lim f  x    lim g  x   f  x 0   g  x 0   h  x 0  ,
x  x0 x x0 x  x0

deci h este continuă în x 0 .

Dacă x 0 este punct izolat pentru D, atunci h este automat funcţie
continuă.
b), c), d) Temă. 

 OBSERVAŢII
f g
1. Dacă funcţiile f şi g sunt continue pe D, atunci şi funcţiile f  g, f  g, ,f
g
sunt continue pe mulţimea D, cu condiţia ca ele să fie definite pe D.
2. Pentru     1 se obţine că f  g este continuă, iar pentru   1,   –1
se obţine că f  g este continuă.
3. Proprietăţile a), b) se pot extinde uşor pentru n funcţii. Dacă funcţiile
fi : D  R, i  1, 2,  , n sunt continue, atunci şi funcţiile 1 f1   2 f2 
    n fn şi f1  f2    fn sunt continue.
4. Dacă funcţiile f şi g sunt discontinue în x 0  D, atunci nu se poate afirma
f
nimic referitor la funcţiile f  g, fg şi .
g
 Exemple
1, x  0 2, x  0
a) Fie f, g : R  R, f  x    , g x   .
1,x 0  3, x  0
3, x  0
Funcţiile f şi g sunt discontinue în x 0  0, iar  f  g  x    ,
 4, x  0
1
2, x  0  f   2 , x  0
 f  g  x    ,  x   sunt discontinue în x 0  0.
3, x  0  g  1 , x  0
 3
1, x  0  1,x0
b) Fie f, g : R  R, f  x    şi g  x    . În acest caz,
 1 , x  0 1, x  0
funcţiile f şi g sunt discontinue în x 0  0, iar  f  g  x   0,  f  g  x   1,
f f
   x   1, x  R, deci funcţiile f  g, f  g, sunt continue în x 0  0.
g
  g

5. Dacă o funcţie este continuă, iar cealaltă este discontinuă în x 0  D,

atunci funcţia f  g este discontinuă în x 0 .

205
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE

2.2. CONTINUITATEA FUNCŢIILOR COMPUSE

Fie f : D  R şi u : A  D funcţii reale de variabilă reală şi funcţia
compusă h : A  R, h  f u.
f
 TEOREMA 4 u0  D R
Dacă funcţia u : A  R este continuă în
punctul x 0  A şi funcţia f : D  R este u
continuă în punctul u  x 0   u 0 , atunci funcţia hf u
h  f u este continuă în punctul x 0  A.
x0  A
Demonstraţie
Fie  x n  , x n  A un şir arbitrar cu lim x n  x 0 . Deoarece funcţia u este
n 

continuă în x 0  A, rezultă că lim u  x n   u  x 0   u 0  D.

n 

Notăm u n  u  x n  , n  1. Rezultă că u n  D şi lim u n  lim u  x n  

n  n 

 u  x 0   u 0 . Din continuitatea funcţiei f se obţine: lim f  u  x n    lim f  un  

n  n 

 f  u0    f u  x 0  .
Aşadar, pentru oricare şir  x n  , x n  A convergent la x 0  A, rezultă
egalitatea lim f  u  x n    f  u  x 0   , deci funcţia f u este continuă în
n 

x 0  A. 

 OBSERVAŢII
1. Dacă funcţia f este continuă pe D, iar funcţia u este continuă pe A, atunci
funcţia f u este continuă pe mulţimea A.
2. Dacă funcţia f sau u este discontinuă în u 0 , sau respectiv în x 0 , nu
rezultă în mod necesar că funcţia compusă f u este discontinuă în x 0 .

 Exemplu
x, xQ x, xQ
Fie f,u : R  R, f  x    şi u  x    . Se observă
x  1, x  R \ Q x  1, x  R \ Q
că funcţiile f şi u sunt discontinue în x 0  0.
Funcţia compusă h  f u este h  x   x şi este continuă în x 0  0.

3. Dacă funcţia u este discontinuă în x 0 , iar funcţia f este continuă în

u 0  u  x 0  , nu se poate preciza nimic referitor la continuitatea funcţiei
compuse f u.

206
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
 Exemple
x, xQ
a) Fie f,u : R  R, f  x   x şi u  x    .
x  1, x  R \ Q
Funcţia u este discontinuă în x 0  0, iar f este continuă în u 0  u  0   0.
Funcţia compusă h  f u este h  x   u  x  şi este discontinuă în x 0  0.
1, x  0
b) Fie f,u : R  R, f  x   x şi u  x    .
 1,x 0
În x  0 funcţia u este discontinuă, iar în u 0  u  0   1 funcţia f este
continuă. Pentru funcţia compusă h  f u avem h  x   1, x  R şi este continuă în
x  0.
Aşadar, prin compunerea a două funcţii, cel puţin una fiind discon-
tinuă, nu se poate preciza nimic despre continuitatea funcţiei compuse.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se studieze continuitatea funcţi-  x, x0
f d) f  x    2 ,
ilor f, g, f  g, f  g şi în cazurile:  x  1, x  0
g
 x, x1
 x  1, x  1 g x   2 .
a) f  x    ,  x  1, x  1
 x  1, x  1
 x, x1 E2. Să se studieze continuitatea func-
g x   ;
2x  1, x  1 ţiilor f, g : R  R, f g şi g f, în
2x  1, x  1 cazurile:
b) f  x    , a) f  x   2x  1, g  x   3x  2;
3x  2, x  1
 x2 , 3x, x1
g x  
x1
; b) f  x   2x  1, g  x    ;
2x  1, x  1 6x  3, x  1
 x  1, x  1
 x2  x, x  1 c) f  x    2 , g x  x ;
c) f  x    ,  x  1, x  1
 x  3, x  1
sin x, x0
g x   ; 1,
d) f  x  
x1 x,
, g  x  
x0
.
1  cos x, x0
x  1, x  1 x  1, x  0

APROFUNDARE
A1. Fie f, g : D  R, funcţii continue. Să
se arate că funcţiile h1, h2 : D  R,
h1  x  max f  x  , g  x  , h2  x  
 min f  x  , g  x  sunt continue.
A2. Se consideră funcţia f : D  R şi
funcţiile f , f : D  R, definite astfel:
f  x   max f  x  , 0 şi
f  x   min f  x  , 0 (funcţiile parte
pozitivă şi parte negativă ale func-
ţiei f).

207
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
Să se arate că funcţia f este con- x 2, x  Q
tinuă dacă şi numai dacă funcţiile g  x   . Să se studieze
1, xR\ Q
f şi f sunt continue.
continuitatea funcţiilor f, g, f g, g f.
A3. Fie f, g : R  R şi x0  R, astfel
încât g  x0   0. Să se stabilească A6. Se consideră funcţia f : R  R, f  x 
valoarea de adevăr a propoziţiei:  x2  1 şi se definesc funcţiile:
f
Dacă f  g, f  g şi
g
sunt continue 
g  x   min f  t  t  x şi
în x0 , atunci funcţiile f şi g sunt h  t   min f  t  
x 1  t  x .
continue în x0 . Să se studieze continuitatea funcţi-
ilor g şi h.
A4. Fie g : R  R o funcţie polinomială
şi f : R  R , A7. Să se determine constantele a, b 
 sin  x, x  R \ Z  R, astfel încât funcţia f  g să fie
f x    . continuă, dacă:
 g  x  , x  Z
 x  a, x  b
Să se determine funcţia polinomială f x   ,
g pentru care funcţia f este continuă  x  a, x  b
pe R.  x  b, x  a
g x   .
A5. Se consideră funcţiile f, g : R  R,  x  b, x  a
date de relaţiile:
 x, x  Q A8. Să se studieze continuitatea funcţiei
f  x   , f : R  R, ştiind că are loc relaţia:
 2, x  R \ Q
 x, x1
2 f  x   3 f 1  x    .
2x  1, x  1

DEZVOLTARE
D1. Fie f : D  R o funcţie monotonă pe
D, astfel încât Im  f  este interval.
Să se arate că f este continuă.
D2. Să se arate că funcţia f : D  R
este continuă în cazurile:
a) f :  1, 1  R , f  x   arcsin x;
b) f : R  R , f  x   arctg x;
c) f : 0, 1  2, 3  R ,
D3. Fie f : I  R o funcţie injectivă şi
continuă pe intervalul I  R. Să se
arate că f este strict monotonă pe I.
D4. Să se determine funcţiile f : R  R
continue cu proprietatea:
 f f f   x   x, x  R.
D5. Să se arate că nu există funcţie
f : R  R continuă cu proprietatea:

 x  1, x  0, 1
f f  x    x, x  R.
f x   2 .
D6. Fie f : I  J, I, J  R intervale. Să
 x  4, x  2, 3
se arate că dacă f este bijectivă şi
continuă, atunci funcţia f 1 este
continuă.

208
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE

PROPRIET ŢI ALE FUNCŢIILOR

3 CONTINUE PE INTERVALE
Clasa funcţiilor continue are câteva proprietăţi remarcabile care îşi
găsesc numeroase aplicaţii în teoria ecuaţiilor.

3.1. EXISTENŢA SOLUŢIILOR UNEI ECUAŢII

Fie I  R un interval, f : I  R o funcţie continuă pe I şi a, b  I. Să
lecturăm graficul funcţiei f din figura 1.

y
y
B
f  b
f a  A

a x0 b
x0 b x a x

f a  f  b
A B
Figura 1

Se observă că valorile funcţiei în punctele a şi b au semne contrare

sau altfel exprimat, punctele A  a, f  a   şi B  b, f  b   sunt separate de axa
Ox. Intuitiv, din lectura graficului funcţiei f se desprinde ideea că graficul
funcţiei f intersectează axa Ox în cel puţin un punct x 0 . Altfel spus, ecuaţia
f  x   0 are cel puţin o soluţie x 0   a, b  . Problema care se pune este dacă
această proprietate se menţine pentru oricare funcţie continuă.
Răspunsul este dat de următorul rezultat:

 TEOREMA 5 (Cauchy-Bolzano)
Fie f : I  R o funcţie continuă pe intervalul I şi a, b  I, a < b. Dacă
valorile f  a  şi f  b  ale funcţiei f au semne contrare, f  a   f  b   0,
atunci există c   a, b  , astfel încât f  c   0.

Din teorema Cauchy-Bolzano rezultă că dacă o funcţie f : I  R

continuă pe intervalul I  R are valori de semne contrare în punctele a, b  I,
atunci ecuaţia f  x   0 are cel puţin o soluţie în intervalul  a, b  . Acest

209
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
rezultat permite să arătăm că anumite ecuaţii au cel puţin o soluţie într-un
interval dat.

Probleme rezolvate
1. Să se arate că ecuaţia x 2  2 ln x  0 are cel puţin o soluţie în inter-

valul I  e 1 , 1 .
Soluţie
Considerăm funcţia f : I  R, f  x   x 2  2 ln x, care este continuă pe I.
1
Avem: f 1  1 şi f  e1   2
 2  0, deci f 1  f  e 1   0. Atunci există
e
c  I astfel încât f  c   0, deci ecuaţia are cel  Temă
puţin o soluţie în I. Să se arate că ecuaţiile au
soluţii în intervalul dat:
Mai mult, deoarece funcţia f est strict
a) x  sin x  1, I   , 0 ;
monotonă pe I, ca sumă de funcţii strict
monotone pe I, rezultă că ecuaţia are soluţie b) x2  ex , I  0,1 .
unică.

2. Să se arate că ecuaţia xn  nx  1, n  N* \ 1 , are o soluţie pozitivă x n .

Să se calculeze lim x n .
n 

Soluţie
Funcţia f : R  R, f  x   x n  nx  1 este funcţie polinomială, deci este
continuă. Pentru x  1 se obţine f  x   0. Rezultă că ecuaţia f  x   0 poate
avea soluţii pozitive numai în intervalul 0, 1 .
1 1  1
Avem: f  0   1, f    n . Aşadar, există x n   0,  , n  2, cu pro-
n n  n
prietatea că f  x n   0. Funcţia f fiind strict monotonă pe  0, 1 , soluţia x n
este unică. Din criteriul cleştelui se obţine lim x n  0.
n 

3.2. STABILIREA SEMNULUI UNEI FUNCŢII

Lecturând figura 1 observăm că pe intervalul  a, x 0  funcţia f nu se
anulează, iar graficul funcţiei f este situat sub axa Ox, deci f are numai
valori negative, respectiv deasupra axei Ox, deci f are numai valori pozitive.
Mai general se obţine: dacă funcţia f : I  R este continuă pe
intervalul I şi f  x   0,  x  I, atunci funcţia f are acelaşi semn pe întreg
intervalul I.

210
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
 TEOREMA 6
Dacă funcţia f : I  R este continuă pe intervalul I şi f  x   0,  x  I,
atunci f are acelaşi semn pe intervalul I.

Într-adevăr, dacă f nu ar avea semn constant pe I, atunci ar exista

a, b  I, astfel încât f  a   f  b   0. Dar în acest caz, din teorema 5 ar exista
c   a, b  , astfel încât f  c   0, în contradicţie cu ipoteza. 

Acest rezultat permite ca pentru o funcţie continuă să se poată stabili

semnul pe un interval pe care ea nu se anulează, cunoscând doar semnul
unei valori a funcţiei într-un singur punct din interval.

Problemă rezolvată
 Să se stabilească semnul următoarelor funcţii f : R  R şi să se rezolve
inecuaţiile f  x   0 în cazurile:
a) f  x   x 4  10x 2  9; b) f  x    x  2   x  1  2x  .
Soluţie
 Temă
a) Soluţiile ecuaţiei f x   0 sunt Rezolvaţi inecuaţiile:
x  3, 3,  1, 1 . Deoarece f este funcţie continuă a) x4  8x  0;
pe R şi nu se mai anulează pe intervalele   
b) 2x  1 3x  3  0.
 , 3  ,  3,  1 ,  1, 1 , 1, 3 , 3,    , ea are
semn constant pe fiecare din aceste intervale. Având f  4   f  4   105,
f  0   9, f  2   f  2   15, se poate alcătui tabelul de semn al funcţiei.

x – –3 –1 1 3 
f x  + + + + + + + 0 – – – – – 0 + + + + + 0 – – – – – – 0 + + + + +

Soluţia inecuaţiei f  x   0 este x   3,  1  1, 3 .

b) Din f  x   0 rezultă x  2 şi x  2x  1 cu soluţia unică x  0.
Funcţia f fiind continuă pe R, rezultă că ea are semn constant pe intervalele
 , 0  ,  0, 2  şi  2,    . Deoarece f  1  4,5, f 1  2 şi f 3   10, se
obţine tabelul de semn:
x – 0 2 
f x  +++++++ 0 ––––– 0 ++++++++

Soluţia inecuaţiei f  x   0 este x  0, 2 .

211
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE

3.3. PROPRIETATEA LUI DARBOUX

Fie I  R un interval şi f : I  R o
f  b
funcţie continuă, iar a, b  I, a < b. Să
lecturăm graficul acesteia pe inter-
valul I, (figura 2). 
Se observă că dacă alegem un
f a
număr   f  a  , f  b   , atunci se poate
găsi o valoare c     a, b  cu propri- a c  b
etatea ca f  c    .   Figura 2

Un asemenea rezultat este specific unei anumite clase de funcţii.

 DEFINIŢIE
 Fie f : D  R o funcţie şi I  D un interval. Funcţia f are proprietatea
lui Darboux pe intervalul I dacă oricare ar fi punctele a, b  I, a < b şi
oricare ar fi cuprins între valorile f  a  şi f  b  , există un punct
c    a, b  astfel încât f  c    .

Aşadar, o funcţie f are proprietatea lui Darboux pe intervalul I dacă

nu poate trece de la o valoare y1 la o valoare y 2 , fără a lua toate valorile
cuprinse între y1 şi y2 .
Lecturarea graficului funcţiei continue din figura 2 sugerează faptul
că aceasta are proprietatea lui Darboux.
Mai general, avem următorul rezultat:

 TEOREMA 7 (Cauchy-Weierstrass-Bolzano)
Fie f : D  R o funcţie continuă şi I  D un interval. Atunci f are
proprietatea lui Darboux pe intervalul I.
Demonstraţie
Fie a, b  I, a < b şi f  a   y1 , f  b   y 2 valorile funcţiei f în punctele a
şi b. Vom presupune y1  y2 . Pentru   y1 , y 2  considerăm funcţia g : I  R,
g x   f x   . Funcţia g este continuă şi g  a   f  a    y1   0,
g  b  f  b   y2   0. Din teorema 5 rezultă că există c   a, b  , astfel
încât g  c   0. Din egalitatea g  c   0 se obţine că f  c   şi teorema este
demonstrată. 

212
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
 OBSERVAŢII
1. Dacă f : I  R nu este funcţie constantă şi are proprietatea lui Darboux,
atunci Im  f  este o mulţime infinită deoarece odată cu valorile y1 , y2
conţine tot intervalul  y1 , y2  .
Aşadar, dacă funcţia neconstantă f : I  R are un număr finit de valori,
atunci ea nu are proprietatea lui Darboux pe I.
2. Dacă f : I  R este o funcţie continuă pe intervalul I  R, atunci
mulţimea Im  f  este un interval.
3. Dacă funcţia f : I  R are proprietatea lui Darboux pe I, atunci ea nu
poate avea decât discontinuităţi de a doua speţă.

Probleme rezolvate
 1. Să se determine funcţiile f : R  R, continue, ştiind că:
f 2  x   3  f  x  , x  R.
Soluţie
0, x  A
Din relaţia dată se obţine: f  x   f  x   3  0, x  R, şi f  x   .
3, x R \ A
Deoarece f este funcţie continuă, atunci Im  f  trebuie să fie interval. Dacă
Im  f   0, 3 rezultă că f nu are proprietatea lui Darboux pe R. Rămân
doar situaţiile: Im  f   0 când A  R şi Im  f   3 când A  . Aşadar,
f  x   0, x  R sau f  x   3, x  R sunt singurele funcţii care verifică con-
diţia cerută.

 2. Fie f : a, b  R o funcţie continuă. Să se arate că există c  a, b ,

f a   f  b
astfel încât f  c   .
2
Soluţie
f a   f  b
Dacă f  a   f  b  , avem  f  a  şi se poate lua c  a. Să
2
f a   f  b
presupunem că f  a   f  b  . Atunci f  a    f  b  . Deoarece f este
2
f  a  f  b
continuă, ia toate valorile cuprinse între f  a  şi f  b  , deci 
2
este valoare a funcţiei f. Aşadar, există c  a, b , astfel încât f  c   .

 3. Să se arate că orice funcţie polinomială de grad impar are cel puţin

o rădăcină reală.

213
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
Soluţie
Fie f : R  R, f  x   a0 x n  a1 x n 1    a n , n impar, funcţie polinomi-
ală de gradul n.
Avem:   lim f  x   a0     şi   lim f  x   a0     .
x  x 

Se observă că    < 0, deci funcţia f are valori de semne contrare.

Aşadar, există x 0   ,    , astfel încât f  x 0   0.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se arate că următoarele ecuaţii E3. Să se rezolve inecuaţiile:
au cel puţin o soluţie în intervalul a) x3  4x  0; b)  x  1  ln x  1  0;
dat:
2x  4
  
a) x  1  sin x  0, I    , 0 ;   
c) x2  1  ex  1  0; d)
ln x  1
 0;
 2 
3x  9 ln x  1
b) x3  5x2  4x  9  0, I   0, 1 ; e)  1; f)  1.
2x  9 3  ln x
 
c) x2  8  2x  1, I  2, 3 ;
E4. Să se arate că funcţiile f : R  R nu
d) arctg x  ln x, I   0,    ; au proprietatea lui Darboux pe R:
e) x  ln x  0, I   0, 1 . a) f  x   sgn  x  ;

E2. Să se stabilească semnul funcţiei 

 2, x   , 0
f : D  R, în cazurile: b) f  x    2 ;
 x  1, x   0,   
a) f  x   x3  3x  2;
 x  2, x  1
c) f  x   

b) f  x    x  1  2x  4 ;  3x  1, x  1
;

c) f  x    x  1  ln  x  1 ; sin x, x  0
d) f  x    ;

d) f  x   1  ln x   2x  8 ;  2, x0
2 x
x  3x  2  ,x0
e) f  x   ; e) f  x    x .
x3  16x a, x  0

f) f  x   ln2 x  2 ln x.

APROFUNDARE
A1. Să se stabilească semnul funcţiei A2. Să se arate că funcţia f : R  R nu
f : D  R, în cazurile: are proprietatea lui Darboux pe R:
a) f  x   4 sin2 x  1, D   0, 2  ;  x, x  Q
a) f  x    2 ;
b) f  x   x  ln  x  1 , D   0, e  1 ;  x , x  R \ Q
c) f  x   sin x  cos2x, D   ,   ;  x  1, x  Q
b) f  x    x .
  2 , x  R \ Q
d) f  x   sin x  ln  x  1 , D  0,  ;
 2
A3. Să se arate că ecuaţia x3  2x  1  0
e) f  x   sin x   sin  ln x   , D  1, e2  ;
nu are toate soluţiile reale numere
f) f  x   sin  ln x  , D   0,    . întregi.

214

A4. Folosind monotonia funcţiilor şi pro-
prietatea lui Darboux, să se arate
că funcţiile sunt bijective:
a) f : R  R , f  x   x  2x ;
b) f :  0,    R , f  x   x  log 2 x;
c) f : R  R, f  x   2  x. x 3
A5. Fie f :  a, b   a, b o funcţie conti-
nuă. Să se arate că există un punct
x0   a, b , astfel încât f  x0   x 0 .
(x0 se numeşte punct fix.)
(Academia Tehnică Militară, 1991)
A6. Fie f :  0, 2   R o funcţie continuă,
astfel încât f  0   f  2  . Să se arate
că există x0   0,   , astfel încât
f  x0   f  x0    .
A7. Se consideră funcţiile f, g :  a, b 
  a, b continue, astfel
g  a   a, g  b   b. Să se arate că
ecuaţia f  x   g  x   0 are cel puţin
o soluţie.
A8. Fie f : R  R o funcţie continuă şi
mărginită. Să se arate că ecuaţia
f  x   x are cel puţin o soluţie reală.
A9. Să se determine funcţiile continue
f : R  R, astfel încât:
DEZVOLTARE
D1. Fie f :  a, b  R o funcţie continuă
 
şi m  inf f a, b , M  supf a, b . 
Să se arate că funcţia f este măr-
ginită şi există x0 , x1  a, b cu pro-
prietatea că f  x0   m şi f  x1   M.
(Teorema lui Weierstrass)
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
 2x 
f x  f  2
,  x  R.
1 x 
(Olimpiadă locală, 1993)
A10. Se consideră x0  R şi şirul  xn 
dat de relaţia de recurenţă x3n 1 
 x2n  2xn  12, n  1.
a) Să se arate că şirul este conver-
gent.
b) Să se determine funcţiile f : R  R
continue, astfel încât:
 
f  x  f
3
x2  2x  12 , x  R.
(Olimpiadă locală, 1995)
A11. Fie f : R  R o funcţie continuă,
astfel încât sin f  x   1,  x  R. Să
se arate că f este funcţie constantă.
(Învăţământ tehnic, 1985)
A12. Fie f : R  R o funcţie continuă,
astfel încât ecuaţia f  x   x  4 nu
încât
are soluţii reale. Să se arate că f
este nemărginită.
A13. Un rezervor este umplut la o sursă
cu debit variabil între orele 8 şi 12.
Acelaşi rezervor este golit prin
scurgere a doua zi tot între orele 8
şi 12. Să se arate că există o oră h
în ambele zile la care apa este la
acelaşi nivel. (Olimpiadă jude-
ţeană, 1975)
D2. Fie f : D  R o funcţie continuă şi
I  a, b   R. Să se arate că f  I 

este interval închis şi mărginit.
D3. Să se arate că dacă f : a, b   a, b
este funcţie surjectivă, atunci f
este funcţie discontinuă.
215
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE

TESTE DE EVALUARE
Testul 1

1. Să se studieze continuitatea funcţiilor f : R  R:

3x  1, x  1 x2  2nx
a) f  x    ; b) f  x   lim 2 . (3p.)
ax  2, x  1 n  x  1  2nx

2.  
Să se stabilească semnul funcţiei f : R  R, f  x   3x  27  2  3 x .  (3p.)

 sinax
 , x0
x
3. Să se prelungească prin continuitate funcţia f : R *  R, f  x   .
 ln 1  x , x  0
 ax
(3p.)
Testul 2
1. Să se studieze continuitatea funcţiilor f : D  R :
 
arctg , x  0
a) f  x    x ;
a, x0
 sin 5ax
 , x   1, 0 
 9x

b) f  x    b, x0 . (3p.)
 sin 3arcsin x
  , x  0, 1

 sin  9 arcsin x 
 

2. Fie f :  0,     R o funcţie continuă astfel încât  

f x2  f  x   x2  x,
x   0,    . Să se determine f. (Olimpiadă locală, 1992) (3p.)

3.   
Să se stabilească semnul funcţiei f : R  R , f  x   3x  2x  5x  4x  3x . (3p.)

Testul 3

1. Să se studieze continuitatea funcţiilor f : D  R :

a) f  x   x  2x  , x  1, 3 ;
ax  b, x 1

b) f  x    1 1 . (3p.)
arcsin  arccos , x  1
 x x
2. Se consideră funcţia f : R  R, astfel încât  f f   x    x,  x  R . Să se arate
că f este discontinuă. (3p.)

3. Fie f :  a, b  R o funcţie continuă, astfel încât a  f  a  şi f  b   b. Să se

arate că f admite cel puţin un punct fix. (3p.)

216
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE

CAPITOLUL III. FUNCÞII DERIVABILE

Noţiunea de derivată a fost introdusă şi folosită în matematică de savantul Isaac Newton

(1642-1724) în legătură cu studiul legilor mecanicii şi aproape în acelaşi timp, de savantul
Gottfried Leibniz (1646-1716) în legătură cu studiul tangentei la o curbă într-un punct al
acesteia.

1 DERIVATA UNEI FUNCŢII ÎNTR-UN PUNCT

1.1. PROBLEME CARE CONDUC LA NOŢIUNEA DE DERIVATĂ
PROBLEMA TANGENTEI LA O CURBĂ (GOTTFRIED LEIBNIZ)

Să considerăm funcţia f :  a, b   R , o y Gf
funcţie continuă şi punctul fix M0  x 0 , f  x 0   f x M
pe imaginea geometrică Gf a graficului funcţiei.
Se pune problema determinării tangentei în
punctul M0 la curba Gf , determinare care
impune găsirea pantei (coeficientului unghiular) M0 
acestei drepte. f  x0 
Vom gândi tangenta M0 T ca fiind o 
„poziţie limită“ a unei secante M0 M atunci O x0 x x
când punctul M  x, f  x   se apropie oricât de Figura 1

mult de punctul M0 , rămânând permanent pe curba Gf . În acest mod,

panta secantei M0 M tinde să aproximeze panta tangentei la curbă în
punctul M0 , (figura 1).
Se ştie că panta secantei M0 M reprezintă tangenta trigonometrică a
unghiului  format de aceasta cu sensul pozitiv al axei Ox. Ca urmare, are
loc egalitatea:
f  x   f  x0 
tg   .
x  x0
f  x   f  x0 
Presupunând că există limita m  lim 1 , aceasta este
x  x0 x x0

prin definiţie panta sau coeficientul unghiular al tangentei în punctul

217
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE

M0 la curba Gf . Astfel, tangenta în punctul M0  x 0 , f  x 0   este bine

determinată de ecuaţia: y  f  x 0   m  x  x 0  .
Dacă m  , atunci tangenta în punctul M0 este o dreaptă cu
aceeaşi direcţie cu axa Oy.
f  x   f  x0 
Pentru limita 1 se va adopta notaţia f '  x 0   lim şi se va
x  x0 x  x0
numi derivata funcţiei f în punctul x0 .

PROBLEMA VITEZEI INSTANTANEE A UNUI MOBIL (ISAAC NEWTON)

Să considerăm un mobil ce se deplasează neuniform pe o traiectorie
rectilinie după o lege de mişcare s  s  t  , care caracterizează spaţiul
parcurs de mobil ca funcţie de timp. În aceste condiţii se pune problema
determinării vitezei medii într-un moment fixat t0 .
Pentru aceasta se consideră intervale de timp  t 0 , t  din ce în ce mai
mici pe care mişcarea mobilului tinde să devină uniformă. În acest fel,
s  t   s  t0 
viteza medie a mobilului în intervalul de timp  t 0 , t  va fi v m  .
t  t0
Se obţine astfel definiţia vitezei instantanee a mobilului la
momentul t0 (fixat), t0  0 ca fiind limita vitezei medii când t  t0 :
s  t   s  t0 
v  t0   lim , (2).
t  t0
t  t0

Din punct de vedere matematic, această limită, dacă există, se va numi

derivata în punctul t0 a funcţiei spaţiu „s“, notată s '  t0  .
Viteza instantanee la momentul t0 va reprezenta derivata „spaţiului“
în punctul t0 : v  t0   s '  t0  .
În mod asemănător, dacă v  t  este viteza unui mobil la momentul
oarecare t, atunci acceleraţia mobilului la momentul t0 fixat va fi:
v  t   v  t0 
a  t0   lim , (3).
t  t0
t  t0

în ipoteza că această limită există.

1.2. DEFINIŢIA DERIVATEI UNEI FUNCŢII ÎNTR-UN PUNCT

Fie funcţia f : D  R, D  R şi x 0  D un punct de acumulare al
mulţimii D.

218
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
 DEFINIŢII
• Se spune că funcţia f are derivată în punctul x 0  D dacă există
f  x   f  x0 
limita lim în R .
x  x0
x  x0

Această limită se numeşte derivata funcţiei f în punctul x 0 şi se

f  x   f  x0 
notează f '  x 0   lim .
x  x0
x  x0

• Se spune că funcţia f este derivabilă în punctul x 0  D dacă limita

f  x   f  x0 
f '  x 0   lim există şi este finită.
x  x0 x  x0

 OBSERVAŢII
1. Derivabilitatea unei funcţii este o proprietate locală, deoarece în studiul
derivabilităţii unei funcţii într-un punct intervin numai valorile funcţiei
într-o vecinătate a punctului.
2. Funcţia f nu este derivabilă în punctul x 0 dacă f '  x 0  nu există sau
există şi este infinită.
3. Utilizând schimbarea de variabilă h  x  x 0 , atunci derivata funcţiei f în
f  x0  h   f  x0 
punctul x 0 se determină cu formula: f '  x 0   lim .
h 0 h
 DEFINIŢII
• Fie f : D  R, A  D.
Funcţia f este derivabilă pe mulţimea A dacă este derivabilă în
fiecare punct al mulţimii.
• Mulţimea Df '  x  D  
f '  x  şi f '  x   R se numeşte domeniul de
derivabilitate al funcţiei f.
• Funcţia f ' : Df '  R care asociază fiecărui x  Df ' numărul real f '  x  se
numeşte funcţia derivată a funcţiei f sau derivata funcţiei f.
Dacă funcţia f este derivabilă pe mulţimea D, folosind observaţia  3  ,
atunci legea de corespondenţă a funcţiei f ' se scrie sub forma:
f x  h  f x
f '  x   lim ,  x  D. (1)
h 0 h

Operaţia prin care f ' se obţine din funcţia f se numeşte operaţia de

derivare a lui f.

219
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Exerci ii rezolvate
 1. Să se arate că următoarele funcţii au derivată în punctele
specificate şi sunt derivabile în aceste puncte:
a) f  x   x 2  2, x 0  3;
x 1
b) f  x   , x 0  2.
x4
Soluţie
f  x   f  x0 
În fiecare caz se arată că există f '  x 0   lim  R.
x  x0 x  x0

a) Avem: f '  3 
x 2
 2   11  x  3  x  3   lim
 lim  lim  x  3   6  R.
x 3
x 3 x 3
x 3 x 3

Funcţia f are derivată în x 0  3, f '  3   6 şi este derivabilă în x 0  3.

x 1  1
 
x  4  2  3 3
b) f '  2   lim  lim   R.
x 2 x2 
x 2 2 x  4
 4
Aşadar, f are derivată finită în x 0  2, deci este derivabilă în x 0  2.

 2. Să se studieze dacă funcţia f : R  R, f  x   3 x  5 are derivată în

punctul x 0  5 şi să se precizeze dacă este derivabilă în acest punct.
Soluţie
f  x   f  5  3
x 5 1
Calculăm f '  5   lim  lim  lim  .
x 5 x 5 x 5 x  5 x 5
3
 x  5 
2

În concluzie, f '  5    şi, ca urmare, f are derivată în x 0  5, dar

nu este derivabilă în acest punct.
 3. Să se determine derivata f ' a funcţiei:
f : R  R, f  x   x 2  4x  3.
Soluţie
f x  h  f x
Se va folosi formula 1 : f '  x   lim .
h 0 h
 x  h   4  x  h   3   x 2  4x  3 
2

Avem succesiv f '  x   lim 

h 0 h
h  h  2x  4 
 lim  2x  4.
h 0 h
Aşadar, f ' : R  R, f '  x   2x  4.

220
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE

1.3. DERIVABILITATE ŞI CONTINUITATE

Proprietăţile de derivabilitate şi continuitate ale unei funcţii numerice
au fost definite ca proprietăţi locale. Legătura dintre acestea este dată de
următorul rezultat.

 TEOREMA 1 (continuitatea funcţiilor derivabile)

Orice funcţie derivabilă într-un punct este continuă în acel punct.
Demonstraţie
Fie funcţia f : D  R şi x 0  D un punct în care f este derivabilă.
Pentru a demonstra că f este continuă în punctul x 0 este suficient să
arătăm că lim  f  x   f  x 0    0. În acest sens avem succesiv:
x  x0

f  x   f  x0  f  x   f  x0 
lim  f  x   f  x 0    lim   x  x 0   lim  lim  x  x 0  
x  x0 x x0 x  x0 x  x0 x  x0 x  x0

 f '  x 0   0  0.
Rezultă că lim f  x   f  x 0  , deci funcţia f este continuă în punctul x 0 . 
x  x0

 OBSERVAŢII
1. Reciproca teoremei 1 este în general o propoziţie falsă. Altfel spus, o
funcţie numerică poate fi continuă într-un punct fără a fi şi derivabilă în
acel punct.
 Exemplu
• Funcţia modul f : R  R, f  x   x este continuă în x0  0 deoarece
lim f  x   lim x  0  f  0  .
x 0 x 0

Pentru derivabilitate să studiem existenţa şi valoarea limitei raportului

f  x   f 0 x
R x   în x 0  0.
x0 x
Avem: lim R  x   lim  1  1, iar lim R  x   lim1  1.
x 0 x 0 x 0 x 0
x 0 x 0 x 0 x 0

Aşadar, nu există lim R  x  şi, ca urmare, funcţia modul nu este derivabilă în

x 0

punctul x 0  0.
În concluzie, continuitatea este doar condiţie necesară pentru
derivabilitate, dar nu şi suficientă.
2. Contrara reciprocei teoremei 1 este propoziţie adevărată (principiul
contrapoziţiei:  p  q  ˘q ˘ p :  
Orice funcţie discontinuă într-un punct nu este derivabilă în acest punct.

221
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Atenţie!
Există funcţii discontinue într-un punct şi care au derivată în acel punct.

 Exemplu
 1
arctg , x  0
• Funcţia f : R  R, f  x    x este discontinuă în x 0  0.
0, x0
    1 1
 lim f  x    , lim f  x   , f  0   0  , iar f '  0   lim  arctg  .
 xx  0 2 x 0
x  0 2  x  0 x x
 0 

Exerci iu rezolvat
 Să se determine numerele reale a şi b, astfel încât funcţia f : R  R,
x 2   a  2  x  3  b, x  0
f x   să fie derivabilă în x 0  0.
3x
e , x0
Soluţie
Deoarece proprietatea de continuitate a unei funcţii într-un punct este
condiţie necesară pentru derivabilitatea în acel punct, impunem condiţia ca
funcţia f să fie continuă în x 0  0.
Din egalităţile f  0  0   f  0  0   f  0  se obţine b  2.
f  x   f 0 
Din derivabilitatea funcţiei f în x 0  0 rezultă că lim există
x 0 x0
şi este finită.
x2   a  2 x e3x  1
Se obţine că lim  lim , echivalent cu lim  x  a  2 
x 0
x 0
x x 0
x 0
x x 0
x 0

e3 x  1
 lim  3, care conduce la egalitatea a  2  3, de unde a  5.
x 0
x 0
3x
În concluzie, pentru a  5 şi b  2 funcţia f este derivabilă în x 0  0.

2 DERIVATE LATERALE
S-a observat că pentru funcţia „modul“ f : R  R, f  x   x limita
f  x   f 0 
raportului R  x   în punctul x 0  0 nu există, în schimb există
x0
limitele laterale ale acestui raport în punctul x 0  0. Aceste limite laterale
vor fi denumite derivatele laterale ale funcţiei f în punctul x 0  0.

222
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
DERIVATA LA STÂNGA
Fie funcţia f : D  R şi x 0  D, astfel încât D  , x 0   .
DEFINIŢII
• Funcţia f are derivată la stânga în punctul x 0 dacă limita
f  x   f  x0 
lim există în R.
x  x0
x  x0
x  x0
Această limită se numeşte derivata la stânga a funcţiei f în punctul x 0
şi se notează fs '  x 0  .
• Funcţia f este derivabilă la stânga în punctul x 0 dacă derivata la
stânga în x 0 există şi este finită.

DERIVATA LA DREAPTA
Fie funcţia f : D  R şi x 0  D, astfel încât D  x0 ,     .
DEFINIŢII
• Funcţia f are derivată la dreapta în punctul x0 dacă limita
f  x   f  x0 
lim există în R.
x  x0
x  x0
x  x0
Această limită se notează fd '  x 0  şi se numeşte derivata la dreapta a
funcţiei f în punctul x 0 .
• Funcţia f este derivabilă la dreapta în x 0 dacă derivata la dreapta în
punctul x 0 există şi este finită.
Revenind la funcţia modul, putem spune că nu este derivabilă în
punctul x 0  0, este derivabilă la stânga în x 0  0 cu f 's  0   1 şi este
derivabilă la dreapta în x 0  0 cu f 'd  0   1.
Folosind derivatele laterale într-un punct, se poate da o caracterizare
a existenţei derivatei unei funcţii într-un punct, respectiv a derivabilităţii
acesteia în punctul considerat.

 TEOREMA 2
Fie funcţia f : D  R şi x 0  D.
a) Funcţia f are derivată în x 0 dacă şi numai dacă f are derivate laterale
în x 0 şi f 's  x 0   f 'd  x 0   f '  x 0  .
b) Funcţia f este derivabilă în x 0 dacă şi numai dacă este derivabilă la
stânga şi la dreapta în x 0 şi f 's  x 0   f 'd  x 0   f '  x 0  .

223
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
 OBSERVAŢII ŞI PRECIZ RI
• Să considerăm funcţia f : a, b  R.
a) Dacă f are derivată în x 0  a, atunci aceasta este f '  a   f 'd  a  .
b) Dacă f are derivată în x 0  b, atunci aceasta este f '  b   f 's  b  .
c) Funcţia f este derivabilă în punctul a (respectiv în punctul b) dacă este
derivabilă la dreapta în punctul a (respectiv la stânga în punctul b).

Exerci ii rezolvate
 1. Să se studieze derivabilitatea funcţiilor în punctele specificate:
a) f : R  R, f  x   x x  1 , x 0  1;
b) f : R  R, f  x   max  4x  2, x  1 , x 0  1.
Soluţie
x  x, x  1
2

a) Funcţia f are legea de corespondenţă: f  x    2 .

x  x, x  1
Calculăm derivatele laterale în punctul x 0  1. Avem:
f  x   f 1 x 2  x
f 's 1  lim  lim  lim  x   1;
x 1
x 1
x 1 x 1
x 1
x 1 x 1
x 1

f  x   f 1 x2  x
f d' 1  lim  lim  lim x  1.
x 1
x 1
x 1 x 1
x 1
x 1 x 1
x 1

Deoarece f 's 1  f 'd 1 , rezultă că f nu este derivabilă în punctul x 0  1.

x  1, x  1
b) Legea de corespondenţă este: f  x    .
4x  2, x  1
f  x   f  1 x 1
f 's  1  lim  lim  1;
x 1
x 1
x 1 x 
x 1
1 x 1
f  x   f  1  4x  2   2  4.
f d'  1  lim  lim
x 1
x 1
x 1 x 1
x 1
x 1
Deoarece f 's  1  f 'd  1 , rezultă că f nu este derivabilă în x 0  1.
 2. Să se studieze derivabilitatea funcţiei f :  , 0  2,     R,
f  x   x 2  2x, în punctele x 0  0, x 0  2.
Soluţie
• Studiul derivabilităţii funcţiei în x 0  0 revine la studiul derivabili-
tăţii la stânga punctului x 0  0.

224
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Avem:
f  x   f  0 x2  2x  x2  2x   x 2
f '  0  f 's  0  lim  lim  lim  2   lim    .
x 0
x 0
x x 0
x 0
x x  0
x 0  x  x 0 
x 0 x 
Deoarece f 's  0   , funcţia f nu este derivabilă în x 0  0.
f  x   f 2 x 2  2x x
• f '  2   f 'd  2   lim  lim  lim   . Rezultă
x 2
x 2
x 2 x 2
x 2
x 2 x 
x 2
2 x 2
că f nu este derivabilă în x 0  2.

INTERPRETAREA GEOMETRICĂ A DERIVATELOR LATERALE

Să considerăm funcţia f :  a, b   R şi x 0   a, b  .
• S-a arătat că dacă f este derivabilă în punctul x 0 , atunci imaginea
geometrică Gf a graficului funcţiei admite tangentă în punctul M0  x0 , f  x0  
a cărei pantă este m  f '  x0  (interpretarea geometrică a derivatei într-un
punct), iar ecuaţia tangentei în acest punct este: y  f  x 0   f '  x 0  x  x 0  .
• Dacă funcţia este derivabilă la stânga (sau la dreapta) în punctul x 0 ,
atunci se foloseşte noţiunea de semitangentă la stânga (sau la dreapta).
În cele ce urmează vom considera că funcţia f :  a, b   R este
continuă în punctul x 0   a, b  .
Pentru derivatele laterale ale funcţiei f în punctul x 0 pot exista
următoarele situaţii:

1. f 's  x0  există. În acest caz, Gf admite semitangentă la stânga în punc-

tul M0  x0 , f  x0   şi anume semidreapta  M0 T cu panta m  f 's  x 0  , (figura 1).

y y y
M M0 M
T
Figura 1
T M0 M T M0

O x x0 x O x x0 x O x x0 x
f 's (x0 )  R f 's (x0 ) = +  f 's (x0 ) = – 
Semitangenta [M0T este sub Semitangenta [M0T este deasupra
punctul M0, M0T Oy punctului M0, M0T Oy

225
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
2. f 'd  x 0  există. În acest caz, Gf admite semitangentă la dreapta în
punctul M0  x 0 , f  x 0   , anume semitangenta  M0 T cu panta m  f 'd  x 0  ,
(figura 2).

y y y
M M
M T
Figura 2
M0 T M0 T M0

O x0 x x O x0 x x O x0 x x
f 'd (x 0 )  R f 'd (x 0 ) = +  f 'd (x 0 ) = –
Semitangenta [M 0T este deasupra Semitangenta [M 0T este sub
punctului M 0, M 0T Oy punctul M 0, M 0T Oy

Folosind interpretarea geometrică a derivatelor laterale se pot pune în

evidenţă câteva puncte remarcabile ale graficului funcţiei.

PUNCTE DE ÎNTOARCERE

DEFINIŢIE
Fie funcţia numerică f : D  R.
•Punctul x 0  D se numeşte punct de întoarcere al funcţiei f dacă
funcţia este continuă în x 0 şi are derivate laterale infinite şi diferite în
acest punct.
Punctul M0  x 0 , f  x 0   Gf se numeşte punct de întoarcere al grafi-
cului funcţiei, iar în acest punct semitangentele la curba Gf coincid, (figura 3).

y y
Figura 3
T M0

M0 T

O x0 x O x

f 's (x 0 )  , f 'd (x 0 )   f 's (x 0 )  , f 'd (x0 )  

( x 0  punct de întoarcere) ( x 0  punct de întoarcere)

226
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Problemă rezolvată
 x , x  0
 Fie funcţia f : R  R, f  x    . Să se arate că x 0  0 este
 x , x  0
punct de întoarcere al funcţiei f.
Soluţie
Avem că: lim f  x   lim x  0, lim f  x   lim x  0 şi f  0   0.
x 0 x 0 x 0 x 0
x 0 x 0 x 0 x 0

Aşadar, f este continuă în x 0  0. y

x x
fs '  0   lim  lim   ; y  x y x
 x 
2
x 0
x 0
x x 0
x 0

x 1 O x
fd '  0   lim  lim  .
x 0
x 0
x x 
x 0
0
x Figura 4
Astfel sunt întrunite toate condiţiile pentru ca punctul x 0  0 să fie
punct de întoarcere al funcţiei.
În figura 4 se observă că axa Oy este semitangentă verticală a grafi-
cului în O  0, 0  .
PUNCTE UNGHIULARE
DEFINIŢIE
Fie funcţia numerică f : D  R.
•Punctul x 0  D se numeşte punct unghiular al funcţiei f dacă f este
continuă în x 0 , are derivate laterale diferite în x 0 şi cel puţin o derivată
laterală este finită.
Punctul M0  x 0 , f  x 0   Gf se numeşte punct unghiular al graficului
funcţiei, iar semitangentele în acest punct la curba Gf formează un unghi
propriu, (figura 5).
y y y Figura 5
T
T T0
T0 M0
T
M0 M0

O x0 x O x0 x O x0 x
f 's (x 0 ), f 'd (x0 )  R f 's (x 0 )  , f 'd (x 0 )  R f 's (x 0 )  R, f 'd (x 0 )  
(punct unghiular) (punct unghiular) (punct unghiular)
 Temă
Reprezentaţi şi alte situaţii în care apar puncte unghiulare.

227
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Problemă rezolvată
 Să se arate că punctul x 0  0 este punct unghiular al funcţiei:
x 2 , x  0
f : R  R, f  x    .
sin x, x  0
Soluţie y
Funcţia f este continuă în x0  0
deoarece lim f  x   0  f  0  . y  x2
x 0 xy
f  x   f 0 x2
f 's  0   lim  lim  lim x  0; y  sin x
x 0
x 0
x 0 x 0
x 0
x x 0
x 0
y0 O  x
f  x   f 0 sin x
f 'd  0   lim  lim 1. Figura 6
x 0
x 0
x 0 x 0
x 0
x
Aşadar, condiţiile ca punctul x 0  0 să fie punct unghiular sunt îndepli-
nite. Punctul M0  0, 0  este punct unghiular al curbei Gf . Dreptele y  0, y  x
sunt semitangente în stânga, respectiv în dreapta, în origine, (figura 6).

PUNCTE DE INFLEXIUNE
DEFINIŢIE
Fie funcţia numerică f : D  R.
•Punctul x 0  D este punct de inflexiune al funcţiei f dacă funcţia este
continuă în x 0 , are derivată în punctul x 0 (finită sau infinită) iar funcţia
este convexă (concavă) de o parte a lui x 0 şi concavă (convexă) de
cealaltă parte a punctului x 0 .
Punctul M0  x 0 , f  x 0   este punct de inflexiune al curbei Gf , iar
semitangentele la curbă în punctul M0 sunt semidrepte opuse.
Dreapta suport traversează curba Gf , (figura 7).
y y y Figura 7
T0 T0
M0 M0 T0
M0
T
T
O x0 x O x0 x
O x0 x

f 's (x0 )  f 'd (x0 )   f 's (x 0 )  f 'd (x 0 )  – f 's (x 0 )  f 'd (x 0 )  R

(punct de inflexiune) (punct de inflexiune) (punct de inflexiune)

228
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Problemă rezolvată
 Să se arate că punctul x 0  0 este punct de inflexiune pentru funcţiile:
a) f : R  R, f  x   3 x; b) g : R  R, g  x   x 3 .
Soluţie
x 1 3
a) Pentru funcţia f avem: lim f  x   0  f  0 şi f '  0  lim
 lim  .
x 0 x x0 3
x2 x0

Aşadar, f este continuă în x 0  0 şi are derivata infinită în acest

punct, deci x 0  0 este punct de inflexiune.
x3
b) Pentru funcţia g avem: lim g  x   0  g  0  şi g'  0  lim  limx2  0.
x 0 x0 x x0
Corelând cu aspectul curbei Gg (parabola cubică) din figura 8, y y = x3
rezultă că x 0  0 este punct de inflexiune pentru funcţia g.
Punctul O  0, 0  este punct de inflexiune al parabolei O x
cubice şi dreapta y  0 este tangentă la curbă. Figura 8

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se arate că funcţia f : D  R are x2 1
c) f  x   , x0  ;
derivată în punctul specificat, pre- x 1 2
cizând de fiecare dată domeniul d) f  x   cos x, x 0  0;
maxim de definiţie D:
e) f  x   ln x, x0  1;
a) f  x   2x2  1, x 0  3;
f) f  x   x  2 , x0  2.
b) f  x   4x3  1, x 0  1;
1
c) f  x   , x0  0; E3. Să se determine funcţia derivată
x3 f ' a funcţiei f : D  R precizând do-
d) f  x   x  1, x0  1; meniile de definiţie D şi Df ' în ca-
e) f  x   3 5x  3, x0  1; zurile:
 a) f  x   3x  4; b) f  x   5x2  1;
f) f  x   sin x, x0  ;
3 1
c) f  x   x3  3x  2; d) f  x   ;
g) f  x   2 , x 0  1;
x x
e) f  x   2006; f) f  x  sin x  2.
1
h) f  x   , x0  1.
x4
E4. Să se studieze continuitatea şi deri-
vabilitatea funcţiilor f : R  R, în
E2. Să se studieze derivabilitatea funcţiei
punctul x 0  0 :
f : D  R în punctul specificat, pre-
cizând mulţimea D: a) f  x   x2  x  4;
a) f  x   3x  4, x0  2;
 x  3x, x  0
2
b) f  x    ;
b) f  x    x  x, x0  1;
2
3
  x  3x, x  0

229
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
c) f  x   x  x ; b) f  x   x2  x, x0  1;
 x2  2, x  0 c) f  x   x3  2x, x0  3;
d) f  x    .
5x  1, x  0 d) f  x   cos x, x 0  ;
E5. Să se arate că funcţia f : R  R, e) f  x   x2  9, x 0  4;
 1
f) f  x   2  3x , x0  1.
2
 x sin , x  0
f  x   x este continuă
0, x0
E9. Să se verifice dacă x  0 este punct
în x 0  0, dar nu e derivabilă în unghiular pentru funcţiile f : R  R,
acest punct. ştiind că:
 x  1, x  0
2
E6. Să se calculeze derivatele laterale
ale funcţiei f : D  R în punctul spe- a) f  x    ;
x
e , x0
cificat şi să se precizeze dacă f este
derivabilă sau nu în acest punct: b) f  x   max x, x3 ;  
3x  4, x  1  x ,
a) f  x    2
2
, x0  1; x0
  x  5x, x  1 c) f  x    ;
 sin x, x 0
 x2 , x1 d) f  x  5 x.
b) f  x    , x0  1;
2x  1, x  1
3x  1, x  1 E10. Să se verifice dacă pentru funcţia
c) f  x    3 , x0  1; f : R  R punctul x0 este punct de
 x  3, x  1
1 întoarcere, ştiind că:
d) f  x   2x  1  x, x 0  ;
2  1  x, x  1
a) f  x    , x 0  1;
e) f  x  x  3  2, x0  3.  x  1, x  1

E7. Să se calculeze panta tangentei la gra- b) f  x   x  3 , x 0  3.

ficul funcţiei f : R  R, în punctele
indicate: E11. Să se arate că punctul x0 este punct
 1 de inflexiune pentru funcţia f : RR,
a) f  x   x2  1, x0   2, , 3 ;
 2 dacă:
b) f  x    x3  x, x0   1, 0, 2 ; a) f  x   x3  1, x 0  1;
  b) f  x  3 x, x0  0;
c) f  x  1  sin x, x0   , ,  .
6 2
c) f  x   x3 , x0  0;
5
E8. Să se scrie ecuaţia tangentei la curba
Gf pentru f : R  R în punctele date: d) f  x   3 x  2; x0  2.
a) f  x   x2 , x 0  3;

APROFUNDARE
A1. Folosind definiţia derivatei, să se c) f  x  ex  
d) f  x  ln x2  4 ;
2
1
;
determine derivata f ' a funcţiei
f : D  R, precizând mulţimile D şi sin x
e) f  x  ;
Df ' , dacă: 1  cos x
x2 f) f  x  x2  9x.
a) f  x   3 x  x; b) f  x   ;
x3

230
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
A2. Fie funcţia f : R  R, f  x   ax  b. 2
cos  x  2 , x  2
k) f  x    ;
Să se determine a, b R astfel încât  x  2  x  1, x  2
să fie verificate condiţiile:
2x  4, x2
1 l) f  x    ;
f 1  1 şi f '    3. sin  x  2 , x  2
2
A3. Să se scrie ecuaţia tangentei la  2  1
 4x  2x  1, x   , 
curba reprezentativă a funcţiei   2
m) f  x    ;
f : D  R în punctul specificat:  2 arcsin2x, x   1 ,   
  2 
a) f  x   x2  4x  4, x0  2;  
b) f  x   x2  sin x, x 0  0;  1
 x  1 sin
3
, x 1
n) f  x    x 1 .
c) f  x   x3  x  ex , x0  1; 0,
 x  1
 
ln x2  4x , x   0, 1
 A5. Să se determine punctele de deriva-
d) f  x  6 , x0  1. bilitate pentru funcţiile f : R  R,
  x  1  ln5, x  1,   dacă:
5
 x ,
4
A4. Să se studieze continuitatea şi deri- xQ
a) f(x)   ;
vabilitatea funcţiilor f în punctele 2
 x  2, x  R \ Q
de legătură, ştiind că:
 x , x  Q
4
 x2  6x, x   0, 2  b) f(x)   ;
 2
 x , x  R \ Q
a) f  x    5 ;
 x, x  2,    A6. Să se determine a, b R astfel încât
4
funcţia f : R  R să fie derivabilă

ln x2  3x ,

 x   ,  1 în punctul de legătură, dacă:
b) f  x   2ln16  5 x  1 ;
  ax  b, x  1
 , x   1,   a) f  x   2 ;
 4  x  1, x  1
 3 x3  2x, x   , 2 b)

c) f  x    x  4 ;  a  1 ex 1 , x1
 , x   2,    f x   ;
 2 sin  x  1  bcos  2x  2 , x  1
e  1,
x
x   0,     2  a  x2  b, x  2
d) f  x    ; c) f  x    .
ln 1  x  , x   , 0 3 2
2ax  x  4a, x  2
0, x   , 1 A7. Fie funcţia f : R  R,

e) f  x    1 ; 2ax  b, x  0
e x 1 , x  1,   
2

 f  x   x  1 . Să se deter-
 2 , x0
f) f  x   x2  4  x  1 ; x  3
mine a, b R dacă f '  0   R.
g) f  x  x2  x ; h) f  x  3 x3  x ;
A8. Se dă funcţia f : R  R,

i) f  x  min x2  2, 4x  10 ;   x3   a  1 x  3, x0

1 f x   .
j) f  x   3x  1 , x0 
3
;  3
2a  b  ln 1  x , x  0
Să se determine a, b R astfel încât
să existe f '  0   R.

231
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
A9. Să se determine a, b, c R astfel încât axa Ox un unghi obtuz? Dar în care
funcţia f : R  R , să fie paralelă cu axa Ox? Aceeaşi
 x2   a  1 x  b, x  0 x5
 problemă pentru g : R  R, g  x  
f x   5
 1  2abx   cx  , x  0
2
2x3
  x  2007.
să admită tangentă în x0  0 şi 3
2f  1  f  2  . A16. Se dau funcţiile f , g : R  R,
f  x   x3  ax2  b, g  x   3x2  cx  1.
A10. Se dă funcţia f :  0,    R,
Să se determine a, b, c R pentru
ln2 x2 , x   0, e care curbele reprezentative sunt
f  x   . tangente în punctul cu abscisa
 x   x  4, x   e,   
2
x  1 , iar tangenta comună este
Să se determine ,   R astfel încât paralelă cu prima bisectoare a
f să aibă tangentă în x0  e şi să se axelor de coordonate.
scrie ecuaţia tangentei.
A17. Să se verifice dacă punctele speci-
ficate sunt puncte unghiulare:
A11. Să se determine punctele graficului
funcţiei f : R  R , f  x  x3  4x2  1 în a) f : R  R, f  x   x2  4 , x0  0, 2 ;

care tangenta este paralelă cu dreapta 0, x1

3x  y  1  0 . Să se scrie ecuaţia tan- b) f : R  R, f  x   , x0  1;
 x  1, x  1
gentei.
c) f : R  R, f  x  x2  5x  6 ,x0  2, 3 ;
A12. Funcţia f : R  R , f  x   x4  8x  1 x2
d) f : R  R, f  x   , x0   2, 0 ;
admite tangenta de ecuaţie y  24x  x 2
47. Să se determine coordonatele  x , x  0, 1
punctului de tangenţă. e) f :  0,    R, f  x   2 ,
x  1, x 1, 
A13. Tangenta la graficul funcţiei x0  1.
2x2  2
f : R \  1  R, f  x  
x1 A18. Să se determine a, b R pentru care
formează cu axa Ox un unghi cu funcţiile f,g : R  R nu au puncte
 unghiulare, în cazurile:
măsura . Să se determine coor-
4 a) f  x  x x  a ;
donatele punctului de tangenţă şi
ecuaţia tangentei în acest punct. b) g  x  x x  a  x  b .

A14. Să se precizeze dacă există puncte A19. Să se determine punctele de întoar-

pe graficul funcţiei f : R \  1  R , cere pentru funcţia f : R  R , dacă:
x1 a) f  x  x2  9 ; b)f  x  3  x2 .
f  x  în care tangenta are
x1
panta egală cu m  tg30  sin 60 .
A20. Să se determine punctele unghiulare
A15. Se consideră funcţia f : R  R, f  x   ale funcţiei f : R  R ,
x2n1  x2  6
 ex  ex. Există puncte ale grafi- f  x  lim , n N* .
n x2  4  x4n
cului în care tangenta să formeze cu

232
  Elemente de Analiz‘ Matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE

3 DERIVATELE UNOR FUNCŢII ELEMENTARE

Să considerăm funcţia f : D  R, o funcţie derivabilă pe mulţimea D.
f(x  h)  f(x)
Derivata sa este funcţia f ' : Df '  R, f '  x   lim , unde Df '
h 0 h
este domeniul de derivabilitate al funcţiei f. Cu ajutorul acestei formule
vom determina derivatele câtorva funcţii elementare pe domeniul de deriva-
bilitate corespunzător.

1. FUNCŢIA CONSTANT

Funcţia f : R  R, f  x   c este derivabilă pe R şi are derivata egală cu

funcţia nulă: f '  x   0,  x  R.
Se mai scrie c '  0,  x  R.
Demonstraţie
f x  h  f x cc
f '  x   lim  lim  lim 0  0. 
h 0 h h 0 h h 0

Astfel, dacă f  x   4,  x  R, atunci f '  x   0, x  R sau 4' = 0.

2. FUNCŢIA PUTERE CU EXPONENT NATURAL

Funcţia f : R  R, f  x   x n , n  N* este derivabilă pe R şi derivata sa

este dată de relaţia:
f '  x   nx n 1 ,  x  R. Se scrie  x n  '  nx n 1 ,  x  R.
Demonstraţie
f x  h  f x   x  h   xn  lim C1n xn1h  C2n xn 2h2  ...  hn 
n

f '  x   lim  lim

h 0 h h 0 h h 0 h
 lim  Cn x  Cn x h  ...  h   Cn x  nx ,  x  R. 
1 n 1 2 n 2 n 1 1 n 1 n 1
h 0

 Exemple
a) Derivata funcţiei identice f  x   x,  x  R este funcţia definită prin
f '  x   1,  x  R. Scriem x' = 1.
b) Dacă f  x   x 2 ,  x  R, atunci f '  x   2x,  x  R. Scriem  x 2  '  2x.
c) Dacă f  x   x 7 ,  x  R, atunci f '  x   7x 6 ,  x  R. Scriem  x7  '  7x 6 .

233
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
3. FUNCŢIA PUTERE CU EXPONENT REAL

Funcţia f :  0,    R, f  x   x r , r  R este derivabilă pe intervalul

 0,   şi f '  x   rx r 1 , x   0,    .
Se scrie:  x r  '  rx r 1 ,  x  0.

Demonstraţie
 h
r

x  1    1
r

f(x  h )  f(x ) (x  h )r  x r  x 

f '  x   lim  lim  lim .
h 0 h h 0 h h 0 h
h (1  y)r  1
Notând  y, rezultă f '  x   x r  lim  x r 1 ,  x  0. 
x y  0 xy

 Exemple
3 3 1
3 4 1 3  4 3 1
a) f  x   x 4 , x  0, f '  x   x  x   4 , x  0.
4 4 4 x
1 1
b) f  x   x , x > 0, f '  x     x '  (x 2 )' 
1 2 1
2
x 
1
2 x
, x > 0.

Să reţinem că  x  '  2 1x ,  x > 0.

 OBSERVAŢIE
• Funcţia radical f : 0,     R, f  x   x nu este derivabilă în x 0  0
deoarece f '  0   .
1  1 ' 1
c) f  x  
x x
 
, x  0, f '  x      x 1 '  x 2   2 ,  x  0.
x
1
1
d) Dacă r  , n  N* \ 1 , atunci xr = x n = n x . Se obţine:
n
 n1 ' 1 1n 1 1 *
 x    x  n n1 , pentru x > 0 dacă n este par, sau x  R dacă n este
  n n x
impar.

 REŢINEM!

1
( n x )'  pentru x > 0 şi n par sau x  0 şi n impar.
n x n 1
n

234
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
4. FUNCŢIA LOGARITMIC

Funcţia f : R  R, f  x   ln x este derivabilă pe intervalul (0, +) şi

1
f 'x  , x   0,    .
x
1
Se scrie: (ln)'(x) =,  x > 0.
x
Într-adevăr, pentru oricare x > 0 avem:
 h
ln  1  
ln(x  h)  ln x 1 xh  x
f '  x   lim  lim ln    lim 
h 0 h h 0 h
 x  h 0 h
x
x
1 ln(1  y) 1
 lim  .
x y  0 y x

 OBSERVAŢIE
• Fie funcţia f :  0,     R, f  x   log a x, a  0, a  1. Folosind formula de
ln x
schimbare a bazei logaritmului, loga x  , se obţine:
ln a
1
(log a )'(x)  ,  x > 0.
x  ln a

5. FUNCŢIA EXPONENŢIAL

Funcţia f : R   0,    , f  x   a x , a  0, a  1, este derivabilă pe R şi

f '  x   a x  ln a, x  R.
Se scrie (ax)' = ax  ln a,  x  R.
Într-adevăr, pentru oricare x  R avem:
axh  ax a x (a h  1)
f '  x   lim  lim  a x  ln a.
h 0 h h 0 h
În particular, (ex)' = ex,  x  R .

6. FUNCŢIILE TRIGONOMETRICE SINUS ŞI COSINUS

Funcţiile f, g : R  R , f(x) = sin x, g(x) = cos x sunt derivabile pe R şi

pentru orice x  R avem:
a) (sin)'(x) = cos x ,  x  R; b) (cos)'(x) = – sin x,  x  R.

235
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Demonstraţie
h 2x  h
2sin cos
sin(x  h)  sin x 2 2 
a) Pentru orice x  R , f '  x   lim  lim
h 0 h h 0 h
h
sin
 lim 2  lim cos  x  h   1  lim cos  x  h   1  cos  lim  x  h    cos x.
 h 0  
h 0 h h 0 
 2  h 0 
 2    2  
2
b) Temă 

 OBSERVAŢIE
• Trebuie făcută distincţie clară între numerele f '(x 0 ) şi  f(x 0 ) ' . Astfel,
f '(x 0 ) reprezintă valoarea derivatei f ' în punctul x 0 (atunci când există),
iar  f(x 0 )  ' reprezintă derivata constantei f(x 0 ) şi este zero.
 Exemple
1   '   3
• (ln 2)' = 0; (ln)'(2) = ;  sin 6  = 0; (sin)'   = cos  .
2   6 6 2
 Temă
Aplicând formulele pentru derivatele câtorva funcţii elementare, să se
calculeze derivatele funcţiilor:
5
A. 1. f(x) = x4, x  R ; 2. f(x) = 2001, x  R ; 3. f(x) = x 6 , x > 0; 4. f(x) = 4 x , x > 0;
5. f(x) = 9 x , x  0; 6. f(x) = log 2 x , x > 0; 7. f(x) = 3x, x  R ; 8. f(x) = 2 , x  R ;
 5
9. f(x) = sin, x  R ; 10. f(x) = cos , x  R ; 11. f(x) = e2x, x  R.
2 8
B. Calculaţi şi comparaţi:
    '  3   3  '
1. (sin)'    şi   sin  ; 2. (cos)'   şi  cos  ; 3. (ln e)' şi (ln)'(e).
 6  6  4   4 
C. 1. Pentru funcţia f(x) = 5x, să se calculeze f '(0), (f(0))', f '(–1), f '  log 5 3  ;
f '   log 5  ln 5   .
2. Pentru funcţia f(x) = 3 x , să se calculeze f ' 1 ,  f 1 ' ; f ' 8 ,  f 8 ' ;
f '   1 ,  f   1   ' .

4 OPERAŢII CU FUNCŢII DERIVABILE

Tehnica de determinare a derivatei unei funcţii pornind de la definiţie se
dovedeşte a fi destul de anevoioasă pentru funcţii obţinute pe baza
operaţiilor cu funcţii (adunare, înmulţire, compunere, inversare, ...). De
aceea se vor găsi nişte reguli practice care permit determinarea derivatei
unei funcţii oarecare într-un mod cât mai simplu.

236
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE

4.1. DERIVATA SUMEI ŞI A PRODUSULUI

 TEOREMA 3
Fie funcţiile f , g : D  R şi x 0  D punct de acumulare al lui D.
Dacă funcţiile f şi g sunt derivabile în punctul x 0  D, atunci funcţiile
f  g şi fg sunt derivabile în punctul x 0 , şi au loc următoarele reguli de
derivare:
a)  f  g  '  x 0   f '  x 0   g '  x 0  ; b)  f  g '  x0   f '  x0   g  x0   f  x0   g'  x0  .
Demonstraţie
(f  g)(x)  (f  g)(x 0 ) f(x)  f(x 0 ) g(x)  g(x 0 )
a) Pentru x  x 0 avem   .
x  x0 x  x0 x  x0
Prin trecere la limită când x  x 0 în această egalitate şi folosind
faptul că f şi g sunt derivabile în x 0 se obţine:
(f  g)(x)  (f  g)(x0 ) f(x)  f(x0 ) g(x)  g(x0 )
(f + g)'( x 0 )  lim  lim  lim 
x  x0 x  x0 x  x0 x  x0 x  x0 x  x0
 f '(x 0 )  g '(x 0 ) , ceea ce trebuia demonstrat.
(fg)(x)  (fg)(x 0 ) f(x)g(x)  f(x 0 )g(x 0 )
b) Pentru x  x 0 se obţine:  
x  x0 x  x0
f(x)g(x)  f(x0 )g(x)  f(x0 )g(x)  f(x0 )g(x0 ) f(x)  f(x0 ) g(x)  g(x0 )
  g(x)  f(x0 ) .
x  x0 x  x0 x  x0
Trecând la limită când x  x 0 în egalităţile de mai sus şi folosind
faptul că f şi g sunt derivabile în x 0 şi că lim g  x   g  x 0  , se obţine:
x  x0

f(x)  f(x 0 ) g(x)  g(x 0 )

(f  g)'( x 0 ) = lim  lim g(x)  f(x 0 )  lim 
x  x0 x  x0 x  x 0 x  x 0 x  x0
= f '(x0 )  g(x0 )  f(x0 )  g'(x0 ) , ceea ce trebuia demonstrat. 


 OBSERVAŢII
1. Dacă funcţiile f şi g sunt derivabile pe D, atunci şi funcţiile f + g şi fg sunt
derivabile pe D şi au loc următoarele reguli de derivare:
(f + g)' = f ' + g' şi (fg)' = f 'g + fg'.
2. Cele două reguli de derivare pentru sumă şi produs se pot extinde la
cazul a n funcţii, f1 , f2 , ..., fn derivabile pe mulţimea D. Avem:
(f1  f2  ...  fn )'  f1'  f2'  ...  fn'
n
(f1  f2  ...  fn )'  f1' f2 f3 ...fn  f1 f2' f3 ...fn  ...  f1 f2 f3 ...fn'  f1 f2 f3 ...fk 1 fk' fk 1 ...fn 1  fn
k 1

Pentru f1  f2  f3  ...  fn  f se obţine (f n )'  n  f n 1  f '.

237
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE

3. Alegând g = c, c  R, regula de derivare a produsului conduce la formula

(cf)' = c'f + cf ' = 0  f + cf ' = cf ', (constanta trece în faţa derivatei).
Pentru g = –1 se obţine (–f)'  –f ', iar (f – g)' = (f + (–g))' = f ' – g'.

 REŢINEM!
(c  f)' = c  f ' şi (f  g)' = f '  g'.

Exerci ii rezolvate


 1. Să se determine derivatele funcţiilor f şi valoarea f '(x 0 ) a derivatei

în punctele specificate:
a) f : R  R , f(x) = x3 + x + cos x, x 0 = 0;
1
b) f : R *  R , f(x) = 3 x  2 , x 0 = 1;
x

c) f : (0, +)  R , f(x) = ln x + 2x – sin , x 0 = 1.
2
Soluţie
a) Funcţia f este derivabilă pe R ca sumă de funcţii derivabile pe R şi
f '(x) = (x3)' + x' + (cos)'(x) = 3x2 + 1 – sin x,  x  R , f '(0) = 3  0 + 1 – sin 0 = 1.
b) Funcţia f este derivabilă pe R * ca sumă de funcţii derivabile pe R* ,
 1 ' 1 1
f '(x) = ( 3 x )' +  2  =  (x 2 )'   2x 3 ,  x  0;
x
  3 x
3 2 3
3 x 2

1 5
f '(1) =  2   .
3 3
c) Funcţia f este derivabilă pe (0, +) fiind exprimată ca sumă de
  ' 1
funcţii derivabile pe (0, +) şi f '(x) = (ln)'(x) + (2x)' –  sin  =  2x ln2  0,
 2 x
 x > 0, f '(1) = 1 + 2ln2.

 2. Folosind regulile de derivare a sumei şi a produsului, să se determine

legea de corespondenţă a funcţiei f ', dacă:
a) f : (0, +)  R , f(x) = x2ln x + x x ;
b) f : R  R , f(x) = x sin x – 2 cos x.
Soluţie
a) f '(x) = (x2 lnx)' + (x x )' = (x2)' ln x + x2 (ln)'(x) + x ' x  x( x )' =
1 1 3
= 2xlnx + x 2  + 1  x  x = 2xln x + x + x ,  x > 0.
x 2 x 2
b) f '(x) = (x sinx)' – (2 cosx)' = x'  sin x + x  (sin)' (x) – 2 (cos)'(x) = sin x +
+ xcos x + 2sinx = 3sin x + xcos x,  x  R.

238
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE

4.2. DERIVATA CÂTULUI

 TEOREMA 4
Fie funcţiile f, g : D  R şi x 0  D, punct de acumulare al lui D.
Dacă funcţiile f şi g sunt derivabile în x 0 şi g( x 0 )  0, atunci funcţia cât
f
este derivabilă în punctul x 0 şi are loc egalitatea:
g
 f ' f '(x 0 )  g(x 0 )  f(x 0 )  g '(x 0 )
  (x 0 )  .
g g 2 (x 0 )
Demonstraţie
Din condiţia g(x 0 )  0 şi g continuă în x 0 , rezultă că g este nenulă pe o
vecinătate a punctului x 0 şi deci are sens derivabilitatea câtului în x 0 . Avem:
f  f  f(x) f(x 0 )
  (x)    (x0 ) 
 f '  g  g g(x) g(x 0 ) f(x)  g(x0 )  f(x0 )  g(x)
  (x0 )  lim = lim = lim =
g x x0 x  x0 x  x 0 x  x0 x x0 (x  x0 )  g(x)  g(x0 )
f(x)  g(x 0 )  f(x 0 )  g(x 0 )  f(x 0 )  g(x 0 )  f(x 0 )  g(x)
= lim =
x  x0 (x  x 0 )  g(x)  g(x 0 )
[f (x)  f (x 0 )]  g(x 0 )  [g(x)  g(x 0 )]f (x 0 )
= lim 
x x0 (x  x 0 )  g(x)  g(x 0 )
 f(x)  f(x 0 ) g(x)  g(x 0 )  1
= lim   g(x 0 )   f(x 0 )  =
 x  x0 x  x0  g(x)  g(x 0 )
x  x0

1
  f '(x 0 )  g(x 0 )  g '(x 0 )  f (x 0 )  2 , ceea ce trebuia demonstrat. 
g (x 0 )
Demonstraţia teoremei arată totodată că dacă funcţiile f şi g sunt
derivabile pe mulţimea D şi funcţia g nu se anulează pe D, atunci funcţia cât
f
este derivabilă pe D şi are loc regula de derivare a câtului:
g
 f  ' f 'g  fg '
   .
g g2

Aplica ii
 
 1. Fie funcţia f : R – (2k  1) | k  Z , f(x) = tg x.
 2
1 
Atunci (tg)'(x) = 2
,  x  (2k + 1) , k  Z.
cos x 2

239
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
 sin x  ' (sin)'(x)  cos x  sin x  (cos)'(x)
Într-adevăr, (tg)'(x) =    cos2 x
=
 cos x 
sin 2 x  cos2 x 1 
  ,  x  (2k  1) , k  Z .
cos x
2
cos x
2
2

 2. Fie funcţia f : R – {k | k  Z }  R , f(x) = ctg x.

1
Atunci (ctg)'(x) =  ,  x  k, k  Z.
sin2 x
 cos x  ' (cos)'(x)  sin x  cos x  (sin)'(x)
Avem (ctg)'(x) =    sin 2 x

 sin x 
 sin 2 x  cos2 x 1
=  ,  x  k, k  Z .
sin x2
sin 2 x

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se determine derivatele funcţiilor f c) f : R  R, f(x) = (3sinx – 1)(2 – 5 cos x),
şi să se calculeze f '(x0 ) , unde x0 este 2
x0 = ;
specificat pentru fiecare funcţie: 3
a) f : R  R , f(x) = 3  x2  x3  x4 , d) f : R  R , f(x) = (3 x  1)(4  x2  x) ,
x0 = –2; x0 = –8;
1 1 1 e) f : (0, +)  R, f(x) = (3ln x + x)(4 – x),
b) f : R *  R , f(x) = 4  2  0  ln 5,
x x x x0 = 1;
x0 = –1; f) f : (0, + )  R, f(x) = x lnx, x0 = e;
c) f : (0, +)  R, f(x) = x3x4x g) f : R  R, f(x) = ex (x2 + 5x – 1), x0 = –1.
 5 5, x0 = 1;
 E3. Să se calculeze derivatele funcţiilor
d) f : R  R, f(x) = –sin x  cos x – sin 
2 f : D  R, precizând domeniul de
 definiţie şi domeniul de derivabili-
+ cos , x0 = ;
2 tate:
e) f : (0, +)  R, f(x) = ln x + log3 x– lg x, 1 x1
a) f(x) = ; b) f(x) = ;
x3 x2
x0 = 2;
1 1
f) f : R  R , f(x) = 5x – e–x, x0 = 0. c) f(x) =  ;
x 1 x1
1 1 1
E2. Să se determine derivatele funcţiilor f d) f(x) =  2  3 ;
x x x
şi f '( x0 ) în punctul x0 specificat:
3x  5 x1
a) f : R  R, f(x) = –4x4 + 3x3 – 2x2 + x – 1, e) f(x)  ; f) f(x) = 2 ;
4x  7 x 4
x0 = –1; x2  2x  3 x3  3x
b) f : R  R , f(x) = (2x + 3)2 + 4x3(x – 1), g) f(x) = 3
; h) f(x) = ;
x x5
x0 = 0; x2  4x  1 x
i) f(x) = 2 ; j) f(x) = ;
x  4x  2 x1

240
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
x x tgx  1
k) f(x) = ; p) f(x) = ;
x2 tgx  1
ln x  x 2
l) f(x) = ; r) f(x) = ;
ln x  x sin2x  1
sin x x4
m) f(x) = ; s) f(x)= 1;
cos x  2 ex
2 sin x  3 cos x t) f(x) = log3 x  logx 3;
n) f(x) = ;
3  sin x
 
x
xsin x u) f(x) = e2  5x.
o) f(x) = ;
1  cos x

APROFUNDARE
A1. Să se rezolve ecuaţia f '(x) = 0, pre-
cizând domeniul maxim de defi- A2. Fie funcţiile f, g : R  R , astfel încât
niţie şi domeniul de derivabilitate f(x) = (x2 + 2x + 2)  g(x),  x  R , iar
al funcţiei f : g este derivabilă în x = 1, g (1) = 1 şi
a) f(x) = x4 – 4x3; g'(1) = 0. Să se calculeze f '(1).
b) f(x) = 2x3 – 15x2 + 24x + 5;
c) f(x) = x4 – 4x3 + 4x2; A3. Fie funcţiile f, g : R  R , astfel încât:
d) f(x) = x3  ex; x2
e) f(x) = sin3x + cos3x; f(x) = 2ex  g(x) + 2 ,  x  R,
x 1
f) f(x) = x2  lnx; g este derivabilă în x = 0 şi g (0) = 3,
g) f(x) = ex(x2 + 6x – 15); g' (0) = –1. Să se calculeze f '(0).
x1
h) f(x) = ;
(x  1)2  1 A4. Să se scrie ecuaţia tangentei la gra-
ficul funcţiei f : D  R în punctul
1
i) f(x) = ; specificat, dacă:
x2  5x  6
a) f(x) = x4, x0 = –1;
x2  3x  3
j) f(x) = ; b) f(x) = x ln x, x0 = e;
x2  5x  7
x1
x x c) f(x) = , x0 = –1;
k) f(x) = ; x2  3
x1
x3  1
3x  1 e x
sinx d) f(x) = , x0 = 1;
l) f(x) = ; m) f(x) = ; x
2
4x  12x  1 1  tgx 
e) f(x) = tg x , x0  ;
3
2  sin x sin x
n) f(x) = ; o) f(x) = . f) f(x) =  x  1 ex , x0  0, x0 = 1.
cos x cos x  1

4.3. DERIVAREA FUNCŢIEI COMPUSE

În paragraful anterior s-a observat că aplicând operaţiile algebrice
funcţiilor derivabile se obţin tot funcţii derivabile. În continuare vom întâlni
un alt mod de a genera funcţii derivabile. Pentru simplitatea exprimării,
funcţiile vor fi considerate ca fiind definite pe intervale de numere reale.

241
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
 TEOREMA 5
u f
Fie I şi J intervale de numere reale şi funcţiile I  J  R.
Dacă u este derivabilă în punctul x 0  I , iar f este derivabilă în punctul
u  x 0   y 0  J, atunci funcţia compusă  f u  : I  R este derivabilă în
punctul x 0 şi are loc relaţia: f u  '  x0   f '  u  x0   u '  x0  .
Demonstraţie
 f (y)  f (y 0 )
 , y  y0
Fie F : J  R, F(y) =  y  y 0 .
f '(y ), y  y0
 0

f(y)  f(y 0 )
Deoarece lim F(y)  lim  f '(y 0 )  F(y 0 ), funcţia F este
y y0 y y0 y  y0
continuă în y 0 .
u(x)  y 0 f (u(x))  f (y 0 )
Din egalitatea F(u(x))   , (1)
x  x0 x  x0
prin trecere la limită, se obţine:
f  u  x    f  u  x 0   1 u  x   u  x0 
   0  x  x0
f u ' x  lim  lim F  u  x    lim 
x  x0 x  x0 x x0 x  x0
 F  u  x 0    u '  x 0   F  y 0  u '  x 0   f '(y 0 )  u '(x 0 )  f '(u(x 0 ))  u '(x 0 ). 

 OBSERVAŢII
1. Utilizând această teoremă şi definiţia derivatei unei funcţii pe o mulţime,
se obţine următorul rezultat general:
u f
Fie I, J intervale de numere reale şi I  J  R.
Dacă funcţia u este derivabilă pe intervalul I şi funcţia f este derivabilă
pe intervalul J, atunci funcţia  f u  este derivabilă pe I şi are loc
următoarea regulă de derivare:
 f u  ' =  f ' u   u'.
2. Teorema se poate extinde la un număr n, n  2 de funcţii derivabile care se
pot compune. Astfel, dacă f, u, v sunt trei funcţii care determină funcţia
f u v pe un interval I, iar dacă v este derivabilă în punctul x 0  I, f este
derivabilă în punctul u(v( x 0 )), atunci funcţia compusă f u v este
derivabilă în punctul x 0 şi are loc egalitatea:
f  
u v  '  x 0   f ' u  v  x 0    u '  v  x 0    v '  x 0  , sau mai general:
f u v  '   f ' u v    u ' v   v '.

242
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
3. Teorema de derivare a funcţiilor compuse împreună cu derivatele funcţi-
ilor elementare deduse până acum conduc la următorul tabel de formule:
Funcţia Funcţia
Derivata Derivata
elementară compusă
c (constantă) 0, x  R
x 1, x  R u u'
x , n  N*
n nxn – 1, x  R un, n  N* nun – 1 u'
xr , r  R rxr – 1, x  (0, +) ur, r  R rur – 1  u'
1 1
x , x  (0, +) u  u'
2 x 2 u
1 x  (0,  ), n par 1
n
x ,  *
n
u  u'
n n x n 1 x  R , n impar n n u n 1
1 1
ln x , x  (0, +) ln u  u'
x u
1 1
loga x , a > 0, a 1 , x  (0, +) log a u u'
x ln a u ln a
ex ex, x  R eu eu  u'
a x , a > 0, a  1 ax  ln a, x  R au au  ln a  u'
sin x cos x, x  R sin u cos u  u'
cos x – sin x, x  R cos u –sin u  u'
1 1
tg x , cos x  0 tg u  u'
cos2 x cos2 u
1 1
ctg x  , sin x  0 ctg u   u'
sin 2 x sin 2 u
4. Dacă u, v : I  R sunt funcţii derivabile pe I şi u(x) > 0, x  I, atunci
funcţia u v este derivabilă pe I şi derivata ei este:
 u v  '  v  u v 1  u ' u v ln u  v '
Într-adevăr, avem succesiv:
 Obs.3 
 u'  u'
u  '  e
v v ln u
'
 e vln u .  v  ln u  '  e vln u   v ' ln u  v    u v  v ' ln u  v   
u u
 
 u  ln u  v ' v  u  u '.
v v 1
f g  egln f
Exerci iu rezolvat
 Folosind regula de derivare a funcţiilor compuse, să se determine
derivatele funcţiilor:
a) h : R  R , h(x) =(3x2 – 2x)5; b) h : R  (0, +), h(x) = ln2 (x2 + 5);
c) h :  0,    R, h  x   x x .

243
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Soluţie
a) Să considerăm funcţiile u, f : R  R , u(x) = (3x2 – 2x), f(u) = u5,
funcţii derivabile pe R , pentru care u'(x) = 6x – 2,  x  R şi f '(u) = 5u4 ,
u  R. Rezultă că funcţia f u este derivabilă pe R.
f u  x   f  u  x    3x2  2x   h  x  , x R. Aşadar, h
5
Observăm că
este derivabilă pe R şi h '  x    f u  '  x   f '  u  x    u '  x   5u4  x   u '  x  
 5  3x 2  2x    6x  2  , x  R.
4

v u f
b) Considerăm funcţiile R (0,  ) R (0,  ), v(x) = x2 + 5, u(v) = ln v,
f(u) = u2 derivabile.
 
Avem  f u v  x   f u  v  x    ln 2  x 2  5   h  x  , x  R.
Rezultă că h este funcţie derivabilă pe R şi
1 1
h'(x) = f '(u(v(x))  u'(v(x))  v'(x) = 2u(v(x))  v'(x) = 2ln(x2  5)  2  2x 
v(x) x 5
4x
 2  ln  x 2  5  .
x 5
c) Aplicăm regula de derivare din Observaţia 4:

 x x  '   exln x  '  ex ln x   x ln x  '  ex ln x   x ' ln x  x  ln' x   ex ln x   ln x  x  1x  

 
 x  ln x  1 .
x

4.4. DERIVAREA FUNCŢIEI INVERSE

În acest paragraf vom stabili o nouă modalitate de a obţine funcţii
derivabile şi totodată un nou procedeu de determinare a derivatei pentru
anumite funcţii.

 TEOREMA 6
Fie I şi J intervale oarecare şi f : I  J o funcţie continuă şi bijectivă.
Dacă funcţia f este derivabilă în punctul x 0  I şi f '( x 0 )  0, atunci funcţia
inversă f 1 : J  I este derivabilă în punctul y 0  f(x 0 ) şi

 f 1  '  y 0   f ' 1x  .

0

Demonstraţie
Bijectivitatea funcţiei f asigură existenţa funcţiei inverse f 1 . Vom
f 1 (y)  f 1 (y 0 )
determina limita raportului când y  y 0 , y  y 0 .
y  y0

244
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Fie x = f (y). Deoarece y  y 0 , rezultă că x  x 0 şi
1

f 1 (y)  f 1 (y 0 ) f 1 (f(x))  f 1 (f(x 0 )) x  x0 1

= =  . (1)
y  y0 f(x)  f(x 0 ) f(x)  f(x 0 ) f(x)  f(x 0 )
x  x0
Funcţia f 1 este continuă în punctul y 0  f(x 0 ).
Rezultă că lim f 1 (y)  f 1 (y 0 )  x 0 . Se deduce astfel că pentru y  y 0 ,
y y0

f (y)  f (y 0 ), adică x  x 0 . Trecând la limită după y  y 0 , în relaţia (1),

1 1

f 1 (y)  f 1 (y 0 ) 1 1
se obţine : lim  = .
y y0 y  y0 f(x)  f(x 0 ) f '(x 0 )
lim
x  x0 x  x0
În concluzie, funcţia f 1 este derivabilă în punctul y 0  f(x 0 ) şi
1
(f 1 )'(y 0 )  .
f '(x 0 )

 OBSERVAŢII
1. Dacă în enunţ se ia f '(x 0 )  0 , atunci (f 1 )'(y 0 ) = + în cazul în care funcţia
f este strict crescătoare pe I şi  f 1  '(y 0 )   în cazul când funcţia f este
strict descrescătoare pe I. În concluzie, dacă f '(x 0 )  0 , atunci funcţia f 1
nu este derivabilă în punctul y 0 , dar are derivată infinită în y 0 .
Din punct de vedere geometric, în punctul (y 0 , x 0 ) graficul funcţiei
inverse are tangentă verticală.
2. Folosind derivabilitatea unei funcţii pe o mulţime, teorema anterioară se
poate extinde astfel:
Fie I şi J intervale oarecare şi f : I  J o funcţie continuă şi bijectivă.
Dacă funcţia f este derivabilă pe intervalul I şi f '(x)  0,  x  I , atunci
1
f 1: J  I este funcţie derivabilă pe intervalul J şi (f 1 )'  .
f '(f 1 )
Exerci iu rezolvat
 Fie funcţia f : R  (1, ), f(x) = 9x + 3x + 1.
Să se arate că funcţia f este inversabilă pe R şi să se determine (f 1 )' (3).
Soluţie
Funcţia f este strict crescătoare pe R , fiind exprimată ca sumă de funcţii
strict crescătoare pe R , deci este injectivă.
De asemenea, este funcţie continuă pe R , lim f(x)  1 , lim f(x)   ,
x  x 

deci Im f = (1, +), ceea ce înseamnă că f este surjectivă. În concluzie,

245
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
funcţia f este bijectivă, deci inversabilă. Ca urmare există f 1: (1, +)  R,
1
derivabilă pe (1, +) şi (f 1 )' (3) = , unde f(x 0 )  3 şi x 0  0 . Se obţine
f '(x 0 )
1 1
că (f 1 )'(3)   .
f '(0) 3 ln 3

DERIVATELE FUNCŢIILOR TRIGONOMETRICE INVERSE

1. Funcţia arcsinus
  
Funcţia f :   ,   [–1, 1], f(x) = sin x este bijectivă, continuă şi
 2 2
  
derivabilă şi f '(x) = cos x, cos x  0,  x    ,  .
 2 2
  
Funcţia inversă este f 1: [–1, 1]    ,  , f 1 (y)  arcsin y căreia i se
 2 2
poate aplica teorema de derivare a funcţiei inverse pe intervalul deschis (–1, 1).
Pentru y   1, 1 se obţine:
1 1 1 1
(arcsin)'(y) =    .
f '(x) cos x 1  sin x2
1  y2
Aşadar, funcţia arcsin este derivabilă pe intervalul deschis (–1, 1) şi
1
(arcsin)'(x) = ,  x   1, 1 .
1  x2
  
Pentru y = –1, avem x =  , iar f '     0.
2  2
Conform observaţiei (1), (arcsin)'(–1) = + şi (arcsin)'(1) = + .

2. Funcţia arccosinus

Raţionând în mod similar sau aplicând relaţia arccos x = – arcsin x,
2
 x   1, 1 , rezultă că funcţia arccos este derivabilă pe intervalul (–1, 1) şi
1
(arccos)'(x) =  ,  x   1, 1 .
1  x2
Pentru x = –1 sau x = 1, (arccos)'(±1) = –.

246
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
3. Funcţia arctangentă
  
Funcţia f :   ,   R , f(x) = tg x satisface condiţiile de derivare a
 2 2
  
funcţiei inverse pentru I    ,  şi J = R.
 2 2
  
Rezultă că funcţia inversă f 1: R    ,  , f 1 (y)  arctg y este deriva-
 2 2
1 1 1
bilă în orice punct y  R , y = tg x şi (arctg)'(y)   cos2 x   .
f '(x) 1  tg x 1  y 2
2

1
Aşadar se obţine formula (arctg)'(x) = ,  x  R.
1  x2
4. Funcţia arccotangentă
Procedând ca pentru funcţia arctg, sau folosind relaţia arcctg x =

  arctgx ,  x  R, obţinem că funcţia arcctg este derivabilă pe R şi
2
1
arcctg '(x)   ,  x  R.
1  x2

 OBSERVAŢIE
• Dacă u este o funcţie derivabilă şi u  x    1, 1 , atunci:
1 1
(arcsin)'(u) =  u ' şi (arccos)'(u) =  u '.
1u 2
1  u2
Dacă u este o funcţie derivabilă, atunci:
1 1
(arctg)'(u) =  u ' şi (arcctg)'(u) =  u '.
1u 2
1  u2
În concluzie, teoremele 3-6 din acest paragraf dau modalităţi de
derivare pentru diferite funcţii care sunt rezultat al:
– unor operaţii algebrice cu funcţii derivabile (adunare, produs, cât);
– unei operaţii de compunere de funcţii derivabile;
– unei operaţii de inversare a unei funcţii derivabile.

Reguli de derivare

f g '  f ' g '  f  g  '  f ' g  f  g '  c  f  '  c  f ', c  R

 f  ' f ' g  f  g '
   f u '  f ' u  u '  f  '  f ' 1f
1

g g2   1

247
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Folosind regula de derivare a func- w) f(x) = arcctg e-2x;
ţiilor compuse, să se calculeze deri- x) f(x) = xx1 ;
vatele funcţiilor indicând domeniul x
y) f(x) = x ; z) f(x) = (sin x)x.
maxim de definiţie şi domeniul de
derivabilitate:
E2. Să se rezolve ecuaţia f '(x) = 0
a) f(x) =(x2 + x)4; b) f(x) = sin(4x + 2);
pentru funcţia f : D  R , unde D
c) f(x) = sin3 2x; d) f  x  cos2 x  cos2x;
este domeniul maxim de definiţie al
e) f(x) = tg2 2x; f) f(x) = x ctg 2x; funcţiei f:
g) f(x) = 4x  1; h) f(x) = 9x2  8x  1; a) f(x) = (2x2 – x4)5;
2
b) f(x) = (x – 1)2  (x – 2)3;
3  x  2
i) f(x) = x3  1; j) f(x) =   ; c) f(x) = 2x  x2 ; d) f(x) = x 3 x  1;
 x 
x2 ln2 x
k) f(x) = ln (6x2 + x); l) f(x) = ln ; e) f(x) = x  ln x ; f) f(x) = ;
x3 x
g) f(x) = cos 2x + x; h) f(x) = 4ex + e-4x;
m) f(x) = ln(x  9  x2 ) ;
x4 3 2
2
 2x i) f(x) = ; j) f(x) = 2x  3x ;
n) f(x) = ex  e x ; 2x  6
o) f(x) = 22x  3 x
; x1
k) f(x) = 3x ; l) f(x) = arctg (x2 – 4x);
2 e
 ex  1 
p) f(x) =   x 1 1
 ; m) f(x) = tg3 x  tg2 x;
 e 1 3 2
r) f(x) = sin2(3x2  4x+1); n) f(x) = sin2 3x;
1 ex  e x
s) f(x) = ; o) f(x) = 4arctg ;
(x2  2)4 2
t) f(x) = arcsin(x2 + x); 1  cos x
2  x2 p) f(x) = arctg , x   0,   .
u) f(x) = arctg ; 1  cos x
4  x2
v) f(x) = arccos(x2 – 2x);

APROFUNDARE
A1. Folosind regula de derivare a funcţi- II. a) f(x) = cos2(3x + 1)  sin(3x +1);
ilor compuse, să se calculeze derivata b) f(x) = sin3((x2 + 1)3);
funcţiei f : D  R , precizând D şi Df ' : c) f(x) = sin (cos2x)  cos(sin2 x);
d) f(x) = tg (cos (ln x));
I. a) f(x) = (x2 + 1)3  (x3 – 3x + 2)5;
1 x cos x
x(1  x2 ) 1  x2 e) f(x) = ln tg  .
b) f(x) = ; c) f(x) = ; 2 2 2 sin2 x
1  x2 1  x2
4  x2
d) f(x) = x x x ; III. a) f(x) = ln ;
2  x2
e) f(x) = x(a2 – x)  a2  x2 ; 1  cos x
b) f(x) = ln ;
x –x 3 1  sinx
f) f(x) = ;
x2 1  tg2x
c) f(x) = ln ;
g) f  x  x  3x  2.
3 3 1  tg2x

248
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE

4x2  3x arccos x 1
d) f(x) = ln ; b) f(x) = , x0  ;
4x2  3x 1  x2 2
x2 x 1
e) f(x) = logx 2 x ; f) f(x) = lg . c) f(x) = arctg , x0   ;
x 1 2 1  1  x2 2
2  tgx
d) f(x)  ln + arccos (sin 3x),
x2  2
4x  12 2  tgx
IV. a) f(x) = e x2  3
; b) f(x) = ex  ; 
4x2  1 x0  ;
5 1 4
x
c) f(x) = e (x 2  4x 2  2x  3) ; 1 x1 1 2x  1
e) f(x) = ln + arctg ,
1 3 2
x  x1 3 3
d) f(x) = ex  x2  sinx2 ;
ln(x2 1)
x0  1 ;
e) f(x) = e x . 1 x 1 1
f) f(x) = ln 4  arctgx , x0   ;
1x 2 2
x
 x 1 3x2  1
V. a) f(x) = xcosx ; b) f(x) =   ; g) f(x) =  ln 1  x2  arctgx ,
 x  3x3
1
x0  1 .
c) f(x) = xln(x 1) ; d) f(x) = x lnx ;
xlnx
e) f(x) = ; f) f(x) = xarcsin x. 1   1 
(ln x)x A3. Fie funcţia f :  ,      ,   ,
2   4 
f(x) = x2 – x. Să se arate că f este
VI. a) f(x) = arcsin 9  x2 ; inversabilă şi să se calculeze (f–1)'(2)
2x şi (f–1)'(20).
b) f(x) = arcsin  2arctgx;
1  x2
A4. Fie funcţia f : R  R , f(x) = x3 + 3x2 +
x2n1
c) f(x) = arccos
1  x2n
;
 
+ 4x – 2. Există f 1 '  6  ? În caz afir-
1x 2 mativ să se calculeze.
d) f(x) = arccos + arctg x;
1  x2
A5. Fie funcţia f : (0, )  (1, ), f(x) = 2x +
x2  1 + x2 + x. Să se verifice dacă f este
e) f(x) = arctg 2  arctg x2 ;
x 1 bijectivă şi să se calculeze (f–1)'(4).
1  1  x2
f) f(x) = arctg ; A6. Se consideră funcţia f : (1, )  R ,
x
f(x) = ln(x – 1) + x.
x 2 x2  2x  1 a) Să se arate că f este inversabilă.
g) f(x) = 2arctg  ln ;
1  x2 x2  2x  1 b) Să se calculeze (f–1)'(2), (f–1)'(e + 2).
4 sin x
h) f(x) = arcctg .
3  5 cos x A7. Fie funcţia:
3x  x , x  ( , 0]
2
f : R  R , f(x) =  .
A2. Să se calculeze f '(x0 ), pentru: 2
3x  x , x  (0,  )
1 a) Să se arate că f este inversabilă .
a) f(x) = arcsin , x0  1 ;
x1 b) Să se arate că (f-1)'(–4) = (f–1)'(4).

249
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE

5 DERIVATE DE ORDINUL II
Să considerăm funcţia polinomială f : R  R, f  x   x 3  2x 2  1.
Funcţia f este derivabilă pe R şi derivata ei este funcţia f ' : R  R,
f '  x   3x 2  4x.
Ne punem problema dacă noua funcţie f ' este funcţie derivabilă şi în
caz afirmativ care este derivata ei?
Răspunsul este următorul:
• funcţia f ' este derivabilă pe R ca sumă de funcţii derivabile, deci
are derivată. Derivata funcţiei f ' se numeşte derivata de ordinul II a
funcţiei f şi o vom nota f ''.
Astfel avem: f '' : R  R, f  x    f '  '  x   6x  4.
Fie f : D  R o funcţie oarecare, derivabilă pe mulţimea D  R .
Derivata funcţiei f este funcţia f ' : Df '  R, Df '  D numită derivata
de ordinul I sau derivata întâi a funcţiei f.
Derivata de ordinul I se determină folosind regulile de derivare şi
derivatele funcţiilor elementare.
În continuare se va pune problema derivabilităţii funcţiei f ' într-un
punct sau pe o mulţime, precum şi problema existenţei derivatei acesteia.

 DEFINIÞII
• Funcţia f : D  R este de două ori derivabilă în punctul x 0  D ' D
dacă există o vecinătate V  V  x 0  astfel încât:
a) f este derivabilă în orice punct al vecinătăţii V;
b) funcţia derivată f ' : V  R este derivabilă în punctul x 0  V.
• Derivata funcţiei f ' în punctul x 0 se numeşte derivata de ordinul II
(sau derivata a doua) a funcţiei f în punctul x 0 şi se notează f ''(x 0 ) .
f '(x)  f '(x 0 )
Aşadar, f ''(x 0 )  lim .
x  x0
xVV ( x 0 )
x  x0
Funcţia f este de două ori derivabilă pe mulţimea D1  D dacă funcţia f este
derivabilă de două ori în orice punct al mulţimii D1 .
Funcţia (f ')' : D1  R se numeşte derivata de ordinul II a funcţiei f (sau
derivata a doua) şi se notează f " sau f (2) .

 OBSERVAŢIE
• Dacă funcţia f este derivabilă numai în punctul x 0 (sau pe o mulţime care nu
are pe x 0 punct de acumulare) nu se poate defini derivata a doua în x 0 .

250
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Aşadar, orice funcţie derivabilă de două ori în punctul x 0 are derivata
întâi f ' definită pe o întreagă vecinătate a lui x 0 .

 Exemplu
x ,
2
xQ
• Funcţia f : R  R, f  x    3 2
este derivabilă numai în
x  x , x  R \ Q
punctul x 0  0.
Rezultă că pentru această funcţie nu se poate pune problema derivabilităţii
de ordinul II în x 0  0.

Problemă rezolvată
 Să se arate că funcţia f este de două ori derivabilă şi să se determine
funcţia f '' în cazurile:
a) f  x   2x 2  x  1, x  R;
b) f  x   sin x, x  R;
c) f  x   ln  x 2  1 , x  R.
Soluţie
a) Funcţia f este derivabilă pe R ca sumă de funcţii derivabile şi
f '  x    2x 2  x  1 '  4x  1, x  R. Funcţia f ' este derivabilă pe R ca sumă
de funcţii derivabile şi derivata acesteia care este derivata de ordinul II a
funcţiei f este dată de: f ''  x    f '  '  x    4x  1 '  4, x  R.
b) Funcţia sinus este derivabilă pe R ca funcţie elementară şi
derivata de ordinul I este f '  x   cos x, x  R. Funcţia f ' este derivabilă pe
R ca funcţie elementară şi derivata acesteia care reprezintă derivata de
ordinul II a funcţiei f este f ''  x    f '  '  x    sin x, x  R .
c) Funcţia f : R  R, f  x   ln  x 2  1 este funcţie derivabilă pe R ca
o compunere de funcţii derivabile. Avem:
1
f '  x    ln  '  x 2  1  2  2x, x  R.
x 1
Funcţia raţională f ' este derivabilă pe R fiind un cât de funcţii deri-
vabile pe R. Derivata derivatei de ordinul I este derivata de ordinul II a
funcţiei f, anume:
 2x ' 2  x  1  2x  2x 2 1  x 
2 2

f ''  x    f '  '  x    2    , x  R.

 x 2  1 1  x 2 
2 2
 x 1

251
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE

APLICAŢII. R D CINI MULTIPLE ALE ECUAŢIILOR

6 POLINOMIALE
Fie f : R  R, f  x   a0 x n  a1 x n 1  ...  a n 1 x  a n o funcţie polinomială
de gradul n.

 DEFINIÞIE
• Se numeşte ecuaţie polinomială de gradul n ecuaţia f  x   0, unde f
este funcţie polinomială de gradul n.
Exemplu de ecuaţii polinomiale:
1. ecuaţia polinomială de gradul 1: ax  b  0, a  0;
2. ecuaţia polinomială de gradul 2: ax 2  bx  c  0, a  0;
3. ecuaţia polinomială de gradul 3: ax 3  bx 2  cx  d  0, a  0.

 DEFINIÞIE
• Fie f o funcţie polinomială de gradul n, n  N* . Numărul x 0  R se
numeşte rădăcină multiplă de ordinul m, m  1, 2, ..., n a ecuaţiei
polinomiale f  x   0 dacă există o funcţie polinomială g de gradul n  m
astfel încât: a) f  x    x  x 0   g  x  ,  x  R; b) g  x 0   0.
m

Numărul m se numeşte ordin de multiplicitate a rădăcinii x 0 .

Dacă m  1, 2, 3, ..., numărul x 0 se numeşte rădăcină simplă, dublă,
triplă etc.

 TEOREMA 7
Fie f o funcţie polinomială de gradul n, n  N* . Dacă numărul real x 0
este rădăcină multiplă de ordinul m al ecuaţiei polinomiale f  x   0,
atunci ea este rădăcină multiplă de ordinul  m  1 pentru ecuaţia
polinomială f '  x   0.
Demonstraţie
Din definiţia rădăcinii multiple de ordinul m rezultă că există funcţia
polinomială g astfel încât f  x    x  x 0  g  x  , g  x 0   0.
m

Avem f '  x    x  x 0  mg  x    x  x 0  g '  x     x  x 0   h x.

m 1 m 1

252
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Deoarece f '  x 0   0 şi h  x 0   mg  x 0   0 rezultă că x 0 este rădăcină
multiplă de ordinul m  1 pentru ecuaţia f '  x   0. 
Această teoremă dă posibilitatea formulării condiţiilor în care un
număr x 0  R este rădăcină dublă, triplă sau de un ordin mai mare.
Astfel:
• x 0 este rădăcină simplă dacă f  x 0   0 şi f '  x 0   0;
• x 0 este rădăcină dublă dacă f  x 0   0, f '  x 0   0 şi f ''  x 0   0;
• x 0 este rădăcină triplă dacă f  x 0   0, f '  x 0   0 , f ''  x 0   0 şi x 0
este rădăcină simplă pentru f ''  x   0.

Probleme rezolvate
 1. Să se determine ordinul de multiplicitate al rădăcinii x 0  1 pentru
ecuaţia x 4  x 3  3x 2  5x  2  0.
Soluţie
Considerăm funcţia polinomială f  x   x 4  x 3  3x 2  5x  2, x  R.
Avem: f 1  0, f '  x   4x 3  3x 2  6x  5 şi f ' 1  0.
f ''  x   12x 2  6x  6 şi f '' 1  0, iar f "  x    x  112x  6  .
Aşadar, f 1  f ' 1  f '' 1  0 şi x 0  1 este rădăcină simplă pentru
ecuaţia f ''  x   0.
Rezultă că x 0  1 este rădăcină triplă.
 2. Să se determine numerele a, b R pentru care ecuaţia 2ax2007  bx223 
 32  0 are rădăcina dublă x 0  1.
Soluţie
Fie funcţia polinomială f  x   2ax 2007  bx 223  32, x  R.
Din condiţiile f 1  0 şi f ' 1  0 se obţin relaţiile 2a  b  32  0 şi
4014a  223b  0.
Se obţine a  2 şi b  36 şi se arată că pentru aceste valori f '' 1  0.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze derivata de ordinul II c) f  x   x x, x  0;
pentru funcţiile:
d) f  x   x  ex
2
 2x
a) f  x  x4  2x3  5x2  3x  1, x  R; , xR ;

b) f  x 
x2
, x  2;
 
e) f  x   1  x2 arctgx, x  R;
x2
 
f) f  x   ln x  1  arcctg x, x  R.
2

253
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
E2. Să se rezolve ecuaţia f ''  x  0 pentru d) f  x  x2 x  4x, x f' x  x  f'' x  9x 
funcţiile f : D  R , precizând mul- 10f  x  3x
ţimea D, dacă:  , x  0;
4
a) f  x  x3  4x2  5x  2;
E4. Să se determine funcţia polinomială
b) f  x   x x  3;
de gradul 2, f : R  R , ştiind că:
c) f  x   x  2arctg x; f '' 10   6, f '  2   8, f  0   5.
d) f  x  x  sin x;
E5. Să se determine numerele a, b R
e) f  x  ln  2  sin x  ; f) f  x  e x
2
x
; pentru care ecuaţia are rădăcina


g) f  x   x2  4  3 ln x  x2  4 ;  dublă indicată:
a) x3   a  1 x2  3x  2b  0, x0  3;
1  x2 1
h) f  x  . b) 4x4  2ax3  5x2  bx  1  0, x0  ;
1  x2 2

E3. Să se arate că funcţia f verifică

 
c) x4  a2  a  1 x3   a  3 x  2b  1 

identitatea dată:  0, x0  1.
a) f(x) = 5x2  4x  2, x2  f ''  x   f '  x   E6. Să se determine ordinul de multi-
 2  x  f  x   4 , x  R ; plicitate al rădăcinii date:
a) x4  9x2  4x  12  0, x0  2;
 
, 4x2  1 f  x   2f '  x  
2
x
b) f(x)  ex
b) 5x4  3x3  8x2  5x  1  0, x0  1;
 f ''  x   0, x  R ;
1
c) 3x4  4x3  7x2  5x  1  0, x0  ;
c) f  x   e2x cos 4x, f ''  x   4f '  x   3
 8f  x   0, x  R ; d) 2x4  5x3  3x2  x  1  0, x0  1.

APROFUNDARE
A1. Să se studieze dacă funcţiile f : R  R A3. Se dă funcţia f : R  R ,
sunt derivabile de ordinul II:  x3   m  1 x2  nx  2p, x  2
sin x, x0 f  x   .
a) f  x    ; arctg  x  2  , x2
arctg x, x  0
Ştiind că f este de două ori derivabilă
arcctg x, x  0 pe R să se determine m, n, p  R şi
b) f  x    3 ;
 x  x, x0 f ''  2  .
c) f  x  x  3 .
3

A4. Fie funcţia f : R  R ,

A2. Să se determine a, b, c R pentru  x 4   3  a  x2  4x  b, x  0

care funcţia f : R  R, f  x    2, x  0.
 3
2sin x   a  2  cos x, x  0
2
 x  5x  cx  3  d, x  0
f  x  
2
 bx  cx  1, x0 Pentru ce valori ale parametrilor a,
să fie de două ori derivabilă în b, c, d funcţia f este de două ori
punctul x0  0. derivabilă în x0  0 ?

254
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
A5. Să se studieze existenţa numerelor a) ax10  bx9  2  0;
f ''  0  şi g''  3  pentru funcţiile
b)  a  1 xn1  2bxn1  xn 2  1  0.
 x
 ,x0
date prin: f  x    x2  1 , A10.Să se determine a, b, c R ştiind că
 x, x0
 ecuaţiile polinomiale 2x4   3a  2 x3 
ln  x  2  , x  3
2

g  x   .  9x2  bx  4  0 şi x3  12x  c  0 au
 x  3  ,
2
x3 o rădăcină reală dublă comună.

A11. Să se determine funcţia polinomială

A6. Să se determine funcţia polino-
mială f de gradul 3 dacă: f  0   5,
f '  0   3; f ''  0   8 şi f ''  2   4.
f : R  R de grad n, n  1 cu pro-
prietatea:
a) f  x   f '  x   f ''  x  , x  R;

A7. Fie funcţia f :  1,     R, f  x    

b) 4f  x   f '  x   f '' xn  2 , x  R.

 ln  x  a  bx  c  , a, b, c  R. Să se A12. Se consideră funcţia polinomială f

determine f ' 1 ştiind că f  0  ln2, de gradul n, f  x   x  a1  x  a2  ...
3 5 ...  x  a n  , x  R şi funcţia g definită
f ' 0  , f ''  0    .
2 4 1 1 1
prin g  x    ...  ,
x  a1 x  a2 x  an
A8. Fie funcţia polinomială f : R  R,
x  ai , i  1, n.
f  x   9x4  ax3  bx2  cx  d. Să se
Să se arate că:
determine numărul f '  1 ştiind a) g '  x   0,  x  Dg ;
că ecuaţia polinomială f  x  0 are
f 'x
2 b) g  x   , x  Dg ;
rădăcinile duble x1  1, x2  . f x
3
c)  f '  x   f  x   f ''  x  , x  Dg .
2

A9. Să se determine coeficienţii ecua-

ţiilor polinomiale ştiind că au pe
x  1 rădăcină de multiplicitate doi:

TESTE DE EVALUARE
Testul 1

1. Se dă funcţia f : R  R, f  x  3 x2   m  2  x  2  m, m  R.
a) Să se determine m  R astfel încât f să fie derivabilă pe R.
b) Pentru m  0 să se determine f '  1 şi f ''  0  .

2. Să se calculeze f '  x  şi f ''  x  pentru funcţiile f : D  R, dacă:

 x  sin x, x0
a) f  x  
sin x
2  sin x  
; b) f  x   ln 1  x2  1 ; c) f  x   
2

2x  ln 1  x , x  0
.

255
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
x2
3. Pe graficul funcţiei f : R *  R, f  x  să se determine punctul A  a, b
x
 1
astfel încât tangenta în A să fie paralelă cu dreapta BC, unde B 1, 1 , C  2,  .
 2
4. Să se determine ordinul de multiplicitate al rădăcinii x  2 pentru ecuaţia
polinomială 3x4  12x3  11x2  4x  4  0.

Testul 2

1. Să se calculeze derivatele de ordin I şi II, pentru funcţiile date de:

x ln  x  1 ex  x2 ,
2
x0
a) f  x   3x  1 e2x  3 ; b) f  x  ; c) f  x    .
x1 2 3
 x  1  x , x  0

2. Să se arate că pentru orice n  N* şi x  R \ 1 are loc egalitatea:

nx n  1   n  1 x n  1
1  2x  3x2  ...  nx n 1  .
 x  1 2
3. Să se arate că nu există nici o funcţie polinomială f : R  R astfel încât:
f  x   ln 1  x  ,  x   0,    . (Universitate, Buc., 1985)

4. Fie funcţia polinomială f : R  R , f  x   x 5  ax 4  bx 3  cx 2  dx  3 şi   3a  b 

 c  2d. Dacă ecuaţia f  x  0 are x1  1 şi x2  1 rădăcini de multiplicitate
de ordinul doi, atunci  este egal cu:
a) 9; b) 3; c) –1; d) 0.

Testul 3


x x2  1 
1. Se consideră funcţia f : D  R, f  x  
4
x2  2 
1
2  
ln x  x2  2 .

a) Să se determine mulţimile D şi Df ' .

b) Să se calculeze

5f ''  2  .
f'  2  f ' 7
2x
2. Să se determine punctele unghiulare ale funcţiei f : R  R , f  x   arccos .
1  x2

ln  3  x  , x2
3. Se dă funcţia f : R  R, f  x    2 .
ax  x  2a  b   c, x  2
a) Să se determine a, b, c R astfel încât f să fie de două ori derivabilă în x  2.
1
b) Pentru a   şi b  c  0 , să se scrie ecuaţia tangentei la grafic în punctul
2
cu abscisa egală cu 18f ''  0  .

256
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
4. Fie funcţiile f, g : R  R, f  x  x  x  1, g  x  f  x   6x2  11x  7.
3

a) Să se arate că f este bijectivă.

b) Să se arate că funcţia f 1 este derivabilă în y0  3 şi să se calculeze

 f  ' 3 .
1

c) Ce ordin de multiplicitate are x  2 pentru ecuaţia polinomială g  x   0?

7 FUNCŢII DERIVABILE PE UN INTERVAL

7.1. PUNCTE DE EXTREM
Noţiunea de punct de extrem a fost întâlnită încă din clasa a IX-a (mai
mult intuitiv) în legătură cu studiul funcţiei f : R  R , f(x) = ax2 + bx + c , a  0,
a, b, c  R. S-a arătat că:

1. Dacă a > 0, atunci f  x    ,  x  R , egalitatea realizându-se

4a
b
pentru x 0   .
2a
 b 
Valoarea funcţiei f      reprezintă minimul funcţiei (cea
 2a  4a
b
mai mică valoare a funcţiei), iar punctul x 0   reprezintă punctul de
2a
minim al funcţiei.
 b 
Punctul V   ,  al parabolei asociate, reprezintă punctul de
 2a 4a 
minim al acesteia.
2. Dacă a < 0, atunci f  x   
,  x  R , egalitatea având loc pentru
4a
b  b 
x0   . Valoarea funcţiei f      în acest caz, reprezintă
2a  2a  4a
b
maximul funcţiei (cea mai mare valoare a funcţiei), iar punctul x 0  
2a
reprezintă punctul de maxim al funcţiei.
 b 
Punctul V   ,   reprezintă punctul de maxim al parabolei
 2a 4a 
asociate.

257
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
DEFINIŢIE
• Fie funcţia f : D  R, D  R.
Un punct x 0  D se numeşte punct de y Figura 1
maxim relativ (local) al funcţiei f dacă f(x0) A(x0, f((xo))
există o vecinătate V a punctului x 0 , astfel f(x)
încât pentru orice x  V D, are loc relaţia:
f  x   f  x0  . (1)
( )
Valoarea f(x 0 ) a funcţiei în punctul de O x x0 x
maxim relativ se numeşte maximul relativ V
(local) al funcţiei, iar punctul A(x 0 , f(x 0 )) de pe x0 punct de maxim relativ
curba asociată graficului funcţiei se numeşte punct de maxim relativ al
acesteia.
y Figura 2
DEFINIŢIE
• Un punct x 0  D se numeşte punct de minim
relativ (local) al funcţiei f dacă există o f(x)
vecinătate V a punctului x 0 astfel încât pentru f(x0)
A
orice x  V D, are loc relaţia:
O x0 x x
f  x   f  x0  . (2)
V
Valoarea f(x 0 ) a funcţiei în punctul de minim x punct de minim relativ
0
relativ se numeşte minimul relativ (local) al
funcţiei f, iar punctul A(x 0 , f(x 0 )) de pe curba asociată graficului funcţiei se
numeşte punct de minim relativ al acesteia.
Punctele x 0 de maxim relativ sau de minim relativ ale unei funcţii se
numesc puncte de extrem relativ ale funcţiei.
Valorile funcţiei în punctele de extrem relativ se numesc extremele
relative ale funcţiei.
Punctele de maxim relativ şi punctele de minim relativ ale curbei
asociate graficului funcţiei se numesc puncte de extrem relativ ale
graficului.
y Figura 3

 OBSERVAŢII
1. O funcţie poate avea mai multe puncte de f  x 3   f  x 5 
extrem relativ, iar un minim relativ poate fi f  x0 
mai mare sau egal decât un maxim relativ.
Acest fapt justifică folosirea cuvântului O x 0 x1 x 2 x3x 4 x5 x
„relativ“, (figura 3).

258
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
2. E posibil ca o funcţie să nu aibă puncte de extrem, (figura 4).
 Exemplu y
• f : 1, 2   R, f  x   x, (figura 4). Figura 4


 DEFINIŢII 2
• Un punct x 0  D este punct de maxim absolut al
1
funcţiei f dacă f  x   f  x 0  ,  x  D.
• Valoarea f(x 0 ) reprezintă maximul absolut al O 1 2 x
funcţiei.
Orice punct de maxim absolut este şi punct de maxim relativ (local),
dar reciproca nu este în general adevărată.
O funcţie poate avea mai multe puncte de maxim absolut.
 Exemplu y Figura 5
• Fie funcţia f : R  R, f(x) = cos x.
Mulţimea 2k k  Z reprezintă mul- 1
ţimea punctelor de maxim absolut, iar – –/2 /2 
f  2k    1, k  Z reprezintă maximul ab- O x
solut al funcţiei cosinus.
–1
DEFINIŢII
• Un punct x 0  D se numeşte punct de minim absolut al funcţiei
f : D  R, dacă f  x   f  x 0  ,  x  D.
• Valoarea f(x 0 ) reprezintă minimul absolut al funcţiei.
Orice punct de minim absolut este şi punct de minim relativ, dar
reciproc nu este în general adevărat.
O funcţie poate avea mai multe puncte de minim absolut. În figura 5
mulţimea punctelor de minim relativ este  2k  1  k  Z , iar minimul
absolut al funcţiei cosinus este f  2k  1  1, x  Z.
Punctele de maxim absolut şi de minim absolut se numesc puncte de
extrem absolut.

7.2. TEOREMA LUI FERMAT

 TEOREMA 8 (Pierre Fermat 1601-1665)
Fie funcţia f : [a, b]  R şi x 0   a, b  un punct de extrem al funcţiei.
Dacă f este derivabilă în punctul x 0 , atunci f '(x 0 ) = 0.
Demonstraţie
Să presupunem că punctul x 0 este punct de maxim din interiorul
intervalului [a, b]. Atunci există o vecinătate V a punctului x 0 , V  a, b ,

259
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
astfel încât f  x   f  x 0  sau f  x   f  x 0   0,  x  V. Din faptul că f este
derivabilă în x 0 , rezultă că:
f(x)  f(x0 ) f(x)  f(x 0 )
f '(x0 )  f 's (x0 )  lim  0 şi f '(x 0 )  f 'd (x 0 )  lim  0.
x x0
x  x0
x  x0 x  x0
x  x0
x  x0
Rezultă că f '(x 0 )  0 şi teorema este demonstrată.
În cazul în care x 0 este punct de minim se procedează ca mai înainte,
sau se observă că x 0 este punct de maxim pentru funcţia g = –f. Conform
primei părţi a demonstraţiei avem g '(x 0 )  0, adică f '(x 0 )  0 . 
y Figura 6
• Interpretare geometrică
Teorema lui Fermat arată că într-un punct de
extrem din interiorul unui interval, tangenta la
graficul unei funcţii derivabile este paralelă cu axa Ox
(panta este zero), (figura 6).
O x1 x2 x
 OBSERVAŢII
1. Condiţia ca punctul de extrem x 0 să fie în interiorul
intervalului [a, b] este esenţială. Dacă x 0 ar fi una din extremităţile
intervalului, este posibil ca funcţia f să fie derivabilă în x 0 , iar derivata
sa să nu se anuleze în acest punct.
 Exemplu
• Funcţia f : [1, 2]  R , f(x) = x2 are minim în punctul x 0  1 şi maxim în
punctul x1  2.
Derivata f '(x) = 2x, x  1, 2 nu se anulează în intervalul [1, 2].
Figura 7
2. Reciproca teoremei lui Fermat nu este, în general, y
adevărată.
Din faptul că funcţia f este derivabilă în punctul x 0 şi y = x3
O
f '(x 0 )  0 nu rezultă întotdeauna că x 0 este punct de extrem. x

 Exemplu
• Funcţia f : R  R, f(x) = x3 este derivabilă în x 0  0, f '(0) = 0,
însă punctul x 0  0 nu este punct de extrem, (figura 7).
Figura 8
3. Condiţia de derivabilitate a funcţiei în punctul x 0 nu este con- y
diţie necesară pentru ca punctul x 0 să fie punct de extrem.
 Exemplu
• Funcţia f : R  R, f(x) = |x| are x 0  0 punct de minim O x
interior domeniului de definiţie, fără ca f să fie derivabilă în
x 0  0, (figura 8).

260
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
4. Dacă funcţia f : [a, b]  R este derivabilă, atunci zerourile derivatei f '
din intervalul deschis (a, b) se numesc puncte critice ale funcţiei.
Teorema lui Fermat afirmă că punctele de extrem ale unei funcţii
derivabile sunt printre punctele critice ale funcţiei.

Exerci ii rezolvate
 1. Fie funcţia f : R  R, f(x) = –x2 + 4x + 5. Să se arate că x = 2 este
punct de maxim al funcţiei f.
Soluţie
f(x) = –(x2 – 4x – 5) = –[(x – 2)2 – 9] = – (x – 2)2 + 9  9 = f(2),  x  R.
Rezultă că x 0 = 2 este punct de maxim al funcţiei.

 2. Fie a > 0 şi a x  x  1 ,  x  R. Să se arate că a = e.

Soluţie
Relaţia din ipoteză este echivalentă cu ax – x – 1  0,  x  R.
Fie f : R  R, f(x) = ax – x – 1. Din ipoteză Figura 9
y
avem că f(x)  0 ,  x  R.
y=x+1
Deoarece f(0) = 0 şi f(x)  0 = f(0),  x  R,
rezultă că x 0  0 este punct de minim al lui f. y = ex A(0, 1)
Aplicând teorema lui Fermat se obţine că f '(0) = 0.
Dar f '(x) = ax  ln a –1 şi deci f '(0) = ln a – 1. –1 O x
Rezultă că a = e.
Pentru a proba că ex  x + 1,  x  R, considerăm graficul funcţiei
g(x) = ex, x  R, (figura 9).
Ecuaţia tangentei la graficul funcţiei în punctul A(0, 1) este y – e0 =
= g'(0)  (x – 0) sau încă y = x + 1.
Din lectura grafică se obţine că ex  x + 1,  x  R.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Fie f : R  R, f(x) = 3x2 – 6x + 10.
Să se arate că x0  1 este punct de
minim al funcţiei şi să se determine
minimul funcţiei f.
c) f : [–2, 1]  R, f(x) = –x2;
d) f : [–2, 4]  R, f(x) = |x2 – 1|;
e) f : (–3, 2)  R, f(x) = –x;
f) f : (0, )  R, f(x) = x–1.

E2. Să se determine punctele de extrem E3. Se dau funcţiile f , g : R  R,

ale funcţiilor date, relativ la dome-
f(x) = x2  4 , g  x   x2 .
3
niile lor de definiţie, precizând
totodată şi extremele funcţiei: Să se studieze aplicabilitatea teo-
a) f : R  R , f(x) = –2x2 + 10x – 1; remei lui Fermat pe  3, 3 .
b) f : R  R , f(x) = x2 + 4x – 2;

261
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
E4. Să se determine punctele critice 4x  3
f) f(x) = arctg ;
ale funcţiilor f : D  R, dacă: x2  1
a) f(x) = x3 – 3x; x2
b) f(x) = 2x3 – 15x2 + 24x – 1; g) f(x) = ;
|x| 2
c) f(x) = ln (x – 3) – ln (x2 – 5);
h) f(x) = tgx  ctgx;
d) f(x) = (x3 + 3x2)  ex;
e) f(x) = cos6 2x; x
i) f(x) = x a2  x2  a2  arcsin .
a

APROFUNDARE
A1. Se dă funcţia f : R  R, f  x   x3 
  a  1 x  b, a, b  R.
Să se determine f '  0   f  0  ştiind că
x  1 este punct de maxim local al
funcţiei şi valoarea maximă a func-
ţiei este 6.
A2. Să se determine funcţia polinomială
f : R  R , f  x   ax 3  bx 2  cx  d
ştiind că f are un maxim local egal
cu 1 în punctul x  1 şi un minim
local egal cu 2 în punctul x  2.
A3. Se consideră funcţia f : R  R,
f(x) = 6x + ax – 14x – 15x, a > 0.
a) Să se calculeze f(0) şi f '(0).
b) Să se determine a astfel încât
f  x  0, x  R.
A4. Se consideră funcţia f : (–2, 2)  R,
4
 2m 
f(x) =  x  2  .
 m 1
Să se determine m  R astfel încât
funcţia f să aibă un minim în
punctul x = 1.
A5. Să se determine a > 0, ştiind că ax +1 
 3x + 4x, pentru orice x  R.
A6. Să se determine a > 0 dacă ax + 2x 
 3x + 4x, pentru orice x  R.
A7. Să se determine a > 0 dacă:
ln (x – 1)  a (x – 2),  x  (1, ).
A8. Să se arate că dacă (1 + x)3  1 +
+ mx,  x > –1, atunci m  3.

7.3. TEOREMA LUI ROLLE

Teorema lui Fermat dă condiţii suficiente pentru ca o funcţie să aibă
derivata nulă într-un punct, dar nu şi condiţii necesare. Un alt rezultat care
dă numai condiţii suficiente pentru ca derivata unei funcţii să se anuleze
într-un punct îl reprezintă următoarea teoremă:

 TEOREMA 9 (Michel Rolle 1652-1719)

Fie f : [a, b]  R , a < b. Dacă:
a) funcţia f este continuă pe intervalul închis [a, b];
b) funcţia f este derivabilă pe intervalul deschis (a, b);
c) f(a) = f(b),
atunci există c  (a, b) astfel încât f '(c) = 0.

262
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Demonstraţie
Deosebim următoarele situaţii:
a) f este constantă pe I  a, b . Atunci f '  x   0,  x  I;
b) f nu este constantă pe I.
Deoarece f este continuă pe I  a, b , ea este mărginită şi îşi atinge
marginile pe acest interval. Astfel, există punctele u, v  I astfel ca f  u  f  v  ,
 x  I. Deoarece f nu este constantă avem f  u   f  v  .
Punctele u şi v sunt puncte de extrem pentru funcţia f. Având
f  u   f  v  , atunci cel puţin unul dintre punctele u şi v este interior
intervalului a, b .
În caz contrar am avea f  u   f  a   f  b   f  v  , ceea ce nu se poate.
Fie u   a, b  . Atunci, din teorema lui Fermat rezultă că f '  u   0 şi
se ia c  u. 

INTERPRETAREA GEOMETRICĂ A TEOREMEI LUI ROLLE

Figura 10
În condiţiile cuprinse în teorema lui Rolle, y
rezultă că există cel puţin un punct c   a, b  astfel
încât tangenta la graficul funcţiei în punctul A B
C  c; f  c   este paralelă cu axa Ox, (figura 10) sau f(c)
C
este chiar axa Ox.
O a c b x
 OBSERVAŢIE
x 2 , x   1, 2  Q
  
• Fie funcţia f :  1, 2   R, f  x    .
 
x , x   1, 2   R \ Q 
3

Pe intervalul  1, 2  nu se verifică nici una din condiţiile a), b), c)
 
ale teoremei lui Rolle. Totuşi f '  0   0. Aşadar, ipotezele teoremei lui Rolle
sunt numai suficiente pentru anularea derivatei.

CONSECINŢE ALE TEOREMEI LUI ROLLE

Fie f : I  R o funcţie oarecare, I  R interval de numere reale.
Soluţiile reale ale ecuaţiei f  x   0 se numesc zerourile (rădăcinile) funcţiei f
pe intervalul I.
Teorema lui Rolle conduce la câteva referiri privind zerourile unei
funcţii numerice.

263
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
 CONSECINŢA 1
Între două zerouri ale unei funcţii derivabile pe un interval I se află cel
puţin un zero al derivatei.
Demonstraţie
Fie f : I  R o funcţie derivabilă pe I şi a, b  I, a  b zerouri ale
funcţiei, f(a) = f(b) = 0.
Aplicând teorema lui Rolle pe intervalul a, b , rezultă că există
c   a, b  astfel încât f '  c   0, deci c este zero al derivatei. 

 CONSECINŢA 2
Între două zerouri consecutive ale derivatei unei funcţii derivabile pe
un interval I se află cel mult un zero al funcţiei.
Demonstraţie
Fie f : I  R o funcţie derivabilă pe I şi x1 , x 2  I, x1  x 2 două zerouri
consecutive ale derivatei f '. Presupunem prin absurd că în intervalul
 x1 , x 2  există a, b astfel încât f(a) = f(b) = 0, a  b.
Aplicând teorema lui Rolle funcţiei f pe intervalul a, b , rezultă că
există c   a, b  astfel încât f '  c   0.
Rezultă că x1  c  x 2 în contradicţie cu faptul că x1 , x 2 sunt zerouri
consecutive ale funcţiei f '. Aşadar, presupunerea făcută este falsă şi
afirmaţia din consecinţă este demonstrată. 

Probleme rezolvate
 1. Se consideră f : 0, 1  R, funcţie derivabilă care verifică relaţia
f  0   f 1  0. Să se arate că există c   0, 1 astfel încât f '  c   f  c   0.
Soluţie
Pornim de la ideea că expresia f '  c   f  c   0 poate reprezenta
valoarea derivatei unei funcţii în punctul c.
Astfel, definim funcţia g : 0, 1  R, g  x   f  x   e x . Aceasta este
derivabilă pe 0, 1 ca produs de funcţii derivabile şi g  0   g 1  0.
Conform teoremei lui Rolle, există c   0, 1 astfel încât g '  c   0, ceea ce
este echivalent cu f '  c   f  c   0.
 2. Se dă funcţia polinomială de gradul 4, f : R  R, f  x   x 4  2x 3 
 6x 2  ax  b. Să se arate că ecuaţia f  x   0 nu poate avea 4 soluţii reale
distincte.

264
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Soluţie
Presupunem prin absurd că ecuaţia are f : x1 x2 x3 x4
soluţiile reale distincte x1 , x 2 , x 3 , x 4 astfel
încât x1  x 2  x 3  x 4 . Conform consecinţei 1, f ': x '1 x '2 x '3
ecuaţia f '  x   0 are trei soluţii reale distincte
x '  x , x , x '  x , x , x '  x , x . Apli- f :
'' x ''1 x ''2
1  1 2  2  2 3  3  3 4 
când această consecinţă funcţiei derivate f ' : R  R, derivabilă pe R rezultă
că ecuaţia f ''  x   0 are două soluţii reale distincte, x1 ''   x1 ', x 2 ' ,
x2 ''   x2 ', x3 ' . Dar f "  x   12  x2  x  1 , x  R şi ecuaţia f "  x   0 nu are
două soluţii reale. Această contradicţie arată că ecuaţia f  x   0 nu poate
avea 4 soluţii reale, distincte.
 3. Să se rezolve ecuaţia exponenţială 3x 1  2x  8 x  3.
Soluţie
Se observă că x1  0 şi x 2  1 sunt soluţii ale ecuaţiei. Să arătăm că
ecuaţia nu mai are şi alte soluţii reale.
Fie funcţia f : R  R, f  x   3x 1  2x  8 x  3 derivabilă pe R.
Ecuaţia f '  x   0 se scrie sub forma 3x 1 ln 3  2x ln 2  8 x ln 8 sau
x x
3 1
3    ln 3    ln 2  ln 8. 1
8 4
x x
3 1
Funcţia g : R  R, g  x   3    ln 3    ln 2 este strict descrescă-
8 4
toare pe R şi în acest caz ecuaţia 1 are cel mult o soluţie reală, deci şi
ecuaţia f '  x   0 are cel mult o soluţie reală. Aşadar, ecuaţia f  x   0 are
cel mult două soluţii reale. Rezultă că 0 şi 1 sunt singurele soluţii reale ale
acestei ecuaţii.
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se verifice dacă se poate aplica   
teorema lui Rolle funcţiilor: e) f :   , 1  R,
 4 
a) f : [–3, 2]  R, f(x) = x2 + x – 6;
   
b) f : [–1, 1]  R, f(x) = x5 – 15x2 + 14x;  tgx, x    , 0
f(x) =   4 ;
c) f : [–2, 2]  R, f(x) = |4x2 – x4|;   x, x  (0, 1]

 
d) f :  1,  R,   
 2  f ) f :   , 1  R,
 3 
 x  1, x  [ 1, 0)

   
f(x) =    ; 2cos x  1, x    , 0
1  sin x, x   0, 2 
f(x) =   3 .
    2
1  x , x  [0, 1]

265
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
E2. Să se determine constantele a, b, cR încât tangenta la graficul funcţiei în
astfel încât să se poată aplica teore- C  c, f  c  să fie paralelă cu axa Ox?
ma lui Rolle funcţiilor:
a) f : [–2, 1]  R, E4. Să se determine c   1, 1 astfel
încât tangenta în punctul cu abs-
ax2  bx  c, x  [ 2, 0)
f(x) =  ; cisa c de pe graficul funcţiei
2x, x  [0, 1]
f :  1, 1  R, f  x  1  x2 să fie
b) f : [–1, 1]  R,
paralelă cu axa Ox.
x2  (2a  1)x  b, x  0
f  x   şi apoi E5. Să se arate că derivatele de ordinul
2
 (c  1)x  3x  5, x  0 I ale funcţiilor f : R  R au numai
să se aplice efectiv teorema. zerouri reale:
a) f  x    x  2   x  3   x  4 ;
E3. Fie funcţia f :  2, 1  R, f  x   x3 
2
 
b) f  x   x2  1 x2  x  6 ; 
 3x  4. Există puncte c R astfel
c) f  x    4x  1 9  x  .
2 2

APROFUNDARE
A1. Să se determine a, b, c  R pentru A5. Fie f, g : [0, 1]  R * derivabile,
care se poate aplica teorema lui Rolle astfel încât f(1)  g(0) = f(0)  g(1).
funcţiilor şi să se aplice aceasta, dacă: Să se arate că există c   0, 1 ,
a) f : [–3, 3]  R ,
f '(c) g '(c)
ax2  7x  b  3, x  [3, 0) astfel încât  .
f(c) g(c)
f(x) =  2 ;
x  (c  1)x  1, x  [0, 3]
b) f : [–1, e –1]  R , A6. Să se arate că pentru orice m, n N* ,

ax2  bx  c, x  [1, 0)   sinm2 x

f(x) =  . există x 0,  astfel încât 
ln(x  1), x  [0, e  1]  2 cosn2 x
n
(ASE, Buc., 1995)  .
m
A2. Să se determine punctele în care
tangenta la grafic este paralelă cu A7. Fie f : [a, b]  R o funcţie derivabilă
Ox pentru funcţiile: şi f '(x)  0,  x   a, b . Să se arate că
 5
a) f : 2,   R, f  x  10  x  2x2 ; f(a)  f(b).
 2
b) f : [–1, 3]  R, A8. Fie f : R  R o funcţie derivabilă care
2x  x  2, x  1
2 are n zerouri distincte. Să se arate
f(x) =  . că derivata f ' are cel puţin  n  1
2
x  5x  5, x  1
zerouri distincte.
A3. Fie funcţia f : [0, 1]  R derivabilă
şi f (0) = 0. Să se arate că există A9. Fie f : R  R o funcţie polinomială de
f(c)
c   0, 1 , astfel încât f '(c) =  . gradul n, n  N* .
c 1 a) Să se arate că f are cel mult n
A4. Fie funcţia f : [1, 2]  R derivabilă zerouri reale.
b) Dacă f are n zerouri reale şi dife-
şi f (1) = 2 f (2). Să se arate că există
rite, atunci f ' are toate zerourile
f (c)
c  1, 2  , astfel încât f '(c)   . reale şi distincte.
c

266
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
A10. Fie f : R  R o funcţie polinomială axelor în trei puncte distincte. Să se
nenulă. Să se verifice dacă f are arate că c  R astfel încât f '' (c) = 0.
toate zerourile reale, atunci şi
funcţia f + mf ' are toate zerourile A12.Să se rezolve ecuaţiile exponenţiale:
reale, m  R. a) 3x  22x1  6 x  5;
A11. Fie f : R  R o funcţie polinomială, b) 32x1  24x1  3  22x  7.
astfel încât curba reprezentativă
intersectează prima bisectoare a

7.4. APLICAŢIE. ŞIRUL LUI ROLLE

NE REAMINTIM!
Fie I  R un interval de numere Criteriul Cauchy-Bolzano
reale şi f : I  R o funcţie numerică. Fie f : I  R o funcţie continu pe
intervalul I i a,b  I , a  b. Dac
Dacă f este funcţie continuă, crite-
f  a   f  b  0, atunci ecuaţia
riul Cauchy-Bolzano dă condiţii suficiente
ca ecuaţia f  x   0 să aibă soluţii reale pe f  x   0 are cel puţin o soluţie
c  a, b  .
intervalul I.
O altă problemă legată de soluţiile ecuaţiei f(x) = 0 o reprezintă
separarea soluţiilor acesteia.
Separarea soluţiilor ecuaţiei f(x) = 0 presupune:
a) determinarea numărului de soluţii reale ale ecuaţiei;
b) precizarea intervalelor în care sunt situate aceste soluţii.
Teorema lui Rolle, consecinţele acesteia şi criteriul Cauchy-Bolzano
conduc la o metodă de separare a soluţiilor reale ale unor ecuaţii de forma
f(x) = 0, unde f este o funcţie derivabilă, metodă numită şirul lui Rolle.
Etapele şirului lui Rolle
a) Se fixează intervalul I de studiu al ecuaţiei f(x) = 0 şi se defineşte
funcţia f : I  R, derivabilă pe I.
b) Se calculează f ' şi se determină soluţiile x1 , x 2 , ..., x n  I ale ecuaţiei
f '(x) = 0 din intervalul I, x1  x 2  ...  x n .
c) Se formează şirul , f(x1 ), f(x 2 ), ..., f(x n ), , unde  şi  sunt
valorile funcţiei la capetele intervalului I, sau limitele funcţiei f la capetele
intervalului I.
d) Rezultatele anterioare se organizează într-un tabel cu liniile x, f '(x),
f(x) şi o linie în care se trec semnele valorilor , f(x1 ), ..., f(x n ) , .
Acest şir al semnelor valorilor funcţiei f se numeşte şirul lui Rolle.

Concluzii desprinse din analiza şirului lui Rolle

1°. Dacă în şirul lui Rolle apar două semne alăturate identice, atunci
în intervalul corespunzător nu există nici o soluţie reală a ecuaţiei f(x) = 0.

267
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Într-adevăr, să considerăm intervalul Ik   x k , x k 1  pentru care
f(x k )  f(x k 1 )  0:
• dacă în Ik există două sau mai multe soluţii ale ecuaţiei, atunci se
contrazice consecinţa 2 a teoremei lui Rolle;
• dacă în Ik există o singură soluţie c a ecuaţiei, cum f(x k )  f(x k 1 ) > 0,
atunci c este punct de extrem al funcţiei f, deci f '(c) = 0, contradicţie cu faptul
că x k , x k 1 sunt zerouri consecutive ale derivatei.
2°. Dacă în şirul lui Rolle apar două semne consecutive diferite,
ecuaţia f(x) = 0 are o singură soluţie în intervalul corespunzător Ik .
Într-adevăr, să presupunem că f(x k )  0, f(x k 1 )  0. Conform conse-
cinţei 2 a teoremei lui Rolle, ecuaţia f(x) = 0 are cel mult o soluţie în Ik , iar
conform criteriului Cauchy-Bolzano rezultă că există cel puţin o soluţie a
ecuaţiei în Ik . Aşadar, se obţine unicitatea soluţiei pe I k .
3°. Dacă în şirul lui Rolle apare „zero“, de exemplu f(x k )  0 , atunci se
consideră că x k este rădăcină multiplă a ecuaţiei.
4°. Numărul schimbărilor de semn şi al zerourilor din şirul lui Rolle
determină numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei f(x) = 0.

Probleme rezolvate
 1. Să se separe soluţiile reale ale ecuaţiei 3x4 – 8x3 – 6x2 + 24x – 1 = 0.
Soluţie
Considerăm funcţia f : R  R, f(x) = 3x4 – 8x3 – 6x2 + 24x – 1
derivabilă pe R.
Derivata este funcţia f '(x) = 12x3 – 24x2 – 12x + 24 = 12(x – 2)(x2 – 1) şi
are soluţiile: x1  1, x 2  1, x 3  2 .
Avem  = lim f(x)  +, f(1) = 12, f(2) = 7, f(–1) = –20,  = lim f(x)   .
x  x 

Alcătuim tabelul:
x – –1 1 2 +
f '(x) 0 0 0
f(x) + –20 12 7 +
irul lui Rolle + – + + +
Se observă că în şirul lui Rolle sunt doar două schimbări de semn.
Ecuaţia dată are două soluţii reale x1  (–, –1) şi x 2  (–1, 1).
x2
 2. Să se discute numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei ln (x2 + 1) – –
2
– m = 0, m  R.

268
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Soluţie
x2
Considerăm funcţia f : R  R, f(x) = ln(x2 + 1)   m derivabilă pe R .
2
x(1  x2 )
Derivata funcţiei f este f '(x)  cu soluţiile x1  1, x 2  0, x3  1 .
x2  1
1
Avem  = lim f(x)   , f(–1) = f(1) = ln 2   m , f(0) = –m,
x  2
 = lim f(x)   .
x 

Se observă că valorile funcţiei calculate în soluţiile derivatei depind de m.

Alcătuim tabelul de semn pentru aceste valori:
m – 0 ln 2 – 0,5 +
1
–m + ln 2 – + + + + + + + + + + 0 – – – – –
2
–m + + + 0 – – – – – – – – – – – –
Tabelul asociat studiului cu ajutorul şirului lui Rolle are structura:
x – –1 0 1 +
Separarea
f(x)
m
– –m + ln 2 – 0,5 –m –m + ln2 –0,5 – soluţiilor
x1  (–, –1);
m  (–, 0) – + + + –
x2  (1, )
x1  (–, –1);
m=0 – + 0 + – x2 = 0, dublă
x3  (1, )
x1  (–, –1);
m  (0, ln 2 – x2  (–1, 0)
– + – + –
– 0,5) x3  (0, 1);
x4  (1, )
x1 = –1, x2 = 1,
m = ln 2 – 0,5 – 0 – 0 –
duble
m  (ln2 – 0,5, ) – – – – – x

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se separe rădăcinile reale ale 2
h) x  e2x–1,5x + 3 = 0;
ecuaţiilor: i) sin3x – 3sinx –1 = 0, x  [0, 2].
a) x3 – 3x – 7 = 0;
b) 4x3 – 15x2 + 12 x – 3 = 0; E2. Să se discute rădăcinile reale ale
c) x4 – 4x3 – 5 = 0; ecuaţiilor:
d) 2x3 – 21x2 + 72x – 65 = 0; a) x3 – 3x + m =0;
e) 6x5 + 15x4 – 40x3 – 30x2 + 90x = – 1; b) x3 + 3x2 = – m;
f) 3x2 – 7x + 2ln x +1 =0; c) ln(x2 + 1) – m = 0;
x2 d) x2 – 2ln x = m.
g) ln(x2 + 2) – 4  0;
3

269
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
APROFUNDARE
A1. Să se arate că ecuaţia: A3. Să se discute după m  R soluţiile
(x + 1)(x + 2)(x + 3) + (x + 2)(x + 3)(x + 4) + reale ale ecuaţiilor:
+ (x + 1)(x + 3)(x + 4) + (x + 1)(x + 2)(x + a) ex – mx2 = 0; b) ex – mx = 0;
+ 4) = 0 2
c) ex – 3x + m = 0; d) sin x + x – m = 0;
are toate soluţiile reale.
e) sin x  cos3 x = m; f) ln x – mx = 0.

A2. Să se discute după valorile parame- A4. Fie f : [0, 1]  R ,

trului m soluţiile reale ale ecuaţiilor:  
a) x4 – 8x3 + 22x2 – 24x – m + 2 =0;  x sin , x  (0, 1]
f(x) =  x .
b) 3x4 + 20x3 – 36x2 + 2m = 0; 0,
 x  0
c) 2x3 – 15x2 + 36x – 6 + m = 0;
d) x4 – 8x3 + 16x2 – 9 + m = 0; Să se arate că f satisface condiţiile
e) x3  mx2  x  5  0. teoremei lui Rolle şi există un şir
(cn ) pentru care f '(cn )= 0 şi limcn  0 .
n

7.5. TEOREMA LUI LAGRANGE

În continuare, vom folosi teorema lui Rolle pentru demonstrarea unui
rezultat important în analiza matematică, cunoscut sub denumirea de
teorema creşterilor finite sau teorema lui Lagrange.

 TEOREMA 10 (Joseph Louis Lagrange, 1736-1813)

Fie f : [a, b]  R, a < b. Dacă:
a) funcţia f este continuă pe intervalul închis [a, b],
b) funcţia f este derivabilă pe intervalul deschis (a, b),
f(b)  f(a)
atunci există cel puţin un punct c  (a, b) astfel încât  f '(c). (1)
ba
Demonstraţie
Relaţia din concluzia teoremei se poate scrie şi sub forma:
f(b)  f(a)
f '(c) – k = 0, unde k = .
ba
Se observă că f '(x) – k se obţine prin
derivarea funcţiei g : [a, b]  R, g(x) = f(x) – kx.
Funcţia g este derivabilă pe (a, b), continuă
Joseph-Louis LAGRANGE
bf(a)  af(b)
pe [a, b], iar g(a) = g(b) = , deci înde- (1736-1813)
ba matematician i astronom
plineşte condiţiile teoremei lui Rolle. francez
Atunci există c  (a, b) astfel încât g'(c) = 0. A pus bazele mecanicii
analitice i ale calculului
Din această relaţie rezultă f '(c) = k şi teorema variaţiilor.
este demonstrată. 

270
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Formula (1) se numeşte formula lui Lagrange sau formula creşte-
rilor finite sau formula mediei pentru funcţii derivabile.

Interpretarea geometrică a teoremei lui Lagrange

• Dacă graficul funcţiei f admite tangentă în fiecare punct, eventual
cu excepţia capetelor intervalului [a, b], atunci există un punct pe grafic în
care tangenta este paralelă cu coarda care uneşte extremităţile acestuia,
(figura 11).
Într-adevăr, dacă A(a, f(a)), B(b, f(b)) sunt extre- Figura 11
y
mităţile graficului, atunci panta segmentului [AB] B
f(b)  f(a) C
este , iar panta tangentei în punctul C(c, f(c)
ba
f(c)) este f '(c). Formula lui Lagrange arată tocmai
egalitatea celor două pante. A
O x
Probleme rezolvate
4x  3, x   1, 1
 1. Fie f : [–1, 3]  R, f(x) =  2 .
2x  5, x  1, 3
Să se verifice aplicabilitatea teoremei lui Lagrange şi să se determine
un punct în care tangenta la grafic este paralelă cu coarda care uneşte
punctele de pe grafic de abscise –1 şi 3.
Soluţie
Funcţia f este continuă şi derivabilă pe [–1, 1)  (1, 3].
Deoarece f 1  0   7  f 1  0  şi fs' 1  4  fd' 1 rezultă că f este con-
tinuă şi derivabilă în x  1.
Aşadar, se poate aplica teorema lui Lagrange şi există c  (–1, 3)
f(3)  f( 1)
astfel încât f '(c) = = 6.
3 1
4, x  [ 1, 1)
Deoarece f '(x) =  , din egalitatea f '(c) = 6 se obţine c = 1,5.
4x, x  [1, 3]
Folosind interpretarea geometrică a teoremei lui Lagrange, rezultă că
 3 19 
tangenta în punctul C  ,  îndeplineşte condiţia cerută.
2 2 
 2. Să se determine a, b  R, astfel încât funcţiei f : [–1, 1]  R,
ax  e , x  [ 1, 0)
2x

f(x) =  2 să i se poată aplica teorema lui Lagrange şi apoi

x  3  b, x  [0, 1]
să se aplice aceasta.

271
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Soluţie
Funcţia f este continuă şi derivabilă pe mulţimea [–1, 0)  (0, 1], având
în vedere operaţiile cu funcţii derivabile. Impunem condiţiile de continuitate
şi derivabilitate în x = 0. Funcţia f este continuă în x = 0 dacă şi numai dacă
f(0 – 0) = f(0) = f(0 + 0). Rezultă b = 2. Funcţia f este derivabilă în x = 0 dacă
şi numai dacă f 's (0)  f 'd (0)  R.
ax  e2x  1 e2x  1
Dar f 's (0)  lim  a  lim  2  a  2.
x 0
x 0
x x 0
x 0
2x
x2  1  1
f 'd (0)  lim  0 . Din f 's (0)  f 'd (0) = 0, se obţine a = –2.
x 0
x 0
x
Aplicând teorema lui Lagrange rezultă că există c  (–1, 1) astfel încât
f(1)  f( 1) 1
f '(c)   2 .
2 2e
 2  2e , x   1, 0 
 2x
1 4e2  1
Deoarece f '(x) =  , rezultă: c = ln  (–1, 0).
2x, x  0, 1 2 4e2
 3. Fie 0 < a < b şi f : [a, b]  R, f(x) = ln x.
Să se aplice teorema lui Lagrange funcţiei f şi să se arate că:
ba b ba
 ln  .
b a a
Soluţie
Funcţia f este continuă şi derivabilă pe [a, b]. Aplicând teorema lui
Lagrange rezultă că există c  (a, b) astfel încât:
ln b  ln a 1 ln b  ln a ba
f '(c) = sau  , de unde c  .
ba c ba ln b  ln a
ba
Deoarece a < c < b, se obţine a   b şi relaţia cerută este
ln b  ln a
imediată.
1  1 1
Dacă a = n şi b = n +1, se obţine  ln  1    ,  n  N* .
n 1  n n
 ln(n  1) ln n 
 4. Să se calculeze limita şirului: a n  n    , n  1.
 n 1 n 
Soluţie
ln x
Considerăm funcţia f : [1, )  R, f(x) = . Se observă că:
x
a n = n[f(n +1) – f(n)].
Deoarece f verifică condiţiile teoremei lui Lagrange pe I = [n, n+1],
rezultă că există c(n)  (n , n +1), astfel încât: f(n +1) – f(n) = f '(c(n)).
1  ln c(n) n 1  ln c(n)
Rezultă că a n  n  f '(c(n))  n    .
 c(n)
2
c(n) c(n)

272
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
n
Din n < c(n) < n +1 rezultă că lim  1 , şi astfel:
n  c(n)
1  ln c(n)
lim a n  lim  0.
n  n  c(n)

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se aplice teorema lui Lagrange  x  5, x   4,  1
funcţiilor: 
j(x) =  x  9 .
a) f : [–2, 2]  R, f(x) = 2x3 + 4x +1;  , x   1, 3
2x  4
b) f : [–1, 1]  R, f(x) = ;
1  x2 E3. Să se determine a, b  R , astfel
c) f : [–2, 2]  R, f(x) = 9 – x2 ; încât să se poată aplica teorema
d) f : [1, e]  R, f(x) = x + ln x. lui Lagrange funcţiilor:
a) f : [0, 3]  R,
E2. Să se studieze dacă se poate aplica  x2  5x  2a  1, x   0, 1
teorema lui Lagrange funcţiilor, f(x) =  ;
iar în caz afirmativ să se aplice: (a  3)x  b  1, x  [1, 3]
a) f : [–1, 2]  R, b) g :[–2, 0]  R,
 x3  3x2  2, x  [–1, 0) ax  e3x  3 , x  [ 2,  1)
f(x) =  ; g(x) =  .
2 2
 x  x  2, x  [0, 2]  x  2ax  b, x  [ 1, 0]
b) g [–2, 0]  R,
E4. Fie funcţia f :  1, 2 R, f  x  x  4x3.
 x2  2x  6, x  [ 2,  1]
g(x) =  ; Să se arate că există un punct în
3
 x  3x  2, x  ( 1, 0] care tangenta la graficul funcţiei
c) h: [–4, 4]  R, h(x) = x  |x|; este paralelă cu coarda care uneşte
d) j : [–4, 3]  R, punctele A  1, 3  şi B  2,  30  .

APROFUNDARE
A1. Să se determine a, b R pentru A2. Se poate aplica teorema lui La-
care se poate aplica teorema lui grange funcţiei f :  4, 4  R ,
Lagrange funcţiilor:

f  x  max x2  2x  3, 3x  3 ? 
a) f : 0, 4  R,
Dar funcţiei g  f  4, 1 ?
ln3  x  1 , x  0, e  1
f  x   ; A3. Se dă funcţia f : R  R,
 a  1 x  b, x  e  1, 4
 x  x  1, x  0
2
f  x   . Să se deter-
 
b) g :  1,   R,  2x  1, x  0
 2  mine un punct A pe graficul
aex  x , x   1, 0
2
funcţiei în care tangenta este

g  x    .
paralelă cu coarda care uneşte
2

 a  2 sinx  bcosx, x  0, 
  2
punctele de pe grafic de abscise
x1  2 şi x2  4.

273
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
A4. Aplicând teorema lui Lagrange func- A7. Fie funcţia f : 3, 6  R, f  t  tx , x  R.
ţiei f(x) = ln x pe intervalul [n , n + 1],
a) Să se aplice teorema lui Lagrange
să se demonstreze că:
1 1 1 pe intervalele 3, 4 şi 5, 6 .
a) şirul  an  , an  1    ... 
2 3 n b) Să se rezolve ecuaţia 3x  6x  4x  5x.
este divergent;
1 1 1 A8. Să se rezolve ecuaţiile:
b) şirul  bn  , bn  1    ...   ln n
2 3 n a) 3x + 5x = 2x + 6x;
este convergent şi limbn   0, 1 . b) 9x + 6x = 14x + 1.
n
A9. Să se compare numerele:
A5. Să se demonstreze inegalităţile:
a) n  (b – a)  an–1 < bn – an < n  (b – a)  a) 3 9  3 5 şi 3 4  3 10 ;
 bn–1, 0 < a < b; b) n
9  n5 şi n
4  n 10.
a b a b 
b)  tga  tgb  ,0<a<b < ;
cos2 b cos2 a 2 A10. Să se calculeze limitele de şiruri:
cos a  1 1 
c)  b  a   tga  ln   b  a   tg b, a) lim n  en  en1  ;
cos b n  
  
0ab ;
2  1 1 
b) lim n2  en  e n1  .
d) |sin x – sin y|  |x – y|, x, y R ; n  
 
5 
e) ex  x + 1, x  R; f) tg  1 .
18 18
A11. Fie f : [0, 1]  R o funcţie de două
A6. Fie funcţia f :  1,     R, 1
ori derivabilă şi numerele f(0), f   ,
f  t   ln 1  t  . 2
a) Să se aplice teorema lui Lagrange f 1 în progresie aritmetică. Să se
pe intervalul 0, x , x  0. arate că există c  (0, 1), astfel încât
b) Să se demonstreze că: f ''  c  0.
x   x  1 ln 1  x   x  x  1 .

7.6. CONSECINŢE ALE TEOREMEI LUI LAGRANGE

Din teorema lui Lagrange se obţin câteva rezultate foarte importante
în analiza matematică. Astfel, următorul rezultat permite să decidem dacă
o funcţie are derivată într-un punct.
 CONSECINŢA 1 (derivata unei funcţii într-un punct)
Fie f : I  R, I  R un interval şi x 0  I.
Dacă: a) f este continuă în x 0 ; b) f este derivabilă pe I \ { x 0 },
c) există lim f '(x)    R ,
x  x0

atunci funcţia f are derivată în x 0 şi f '  x 0   .

Demonstraţie
Aplicăm teorema lui Lagrange funcţiei f pe intervalul  x, x 0   I, x  x 0 .

274
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
f(x)  f(x 0 )
Rezultă că există c  x    x, x 0  astfel încât: = f '(c(x)).
x  x0
f(x)  f(x 0 )
De aici rezultă că f 's (x 0 )  lim  lim f '(c(x))  , deoarece
x  x0
x  x0
x  x0 x  x0

din x < c(x) < x 0 se obţine lim c(x)  x 0 . În mod analog, f 'd (x 0 ) există şi este
x  x0

egală cu .
Aşadar, funcţia f are derivată în x 0 şi f '(x 0 ) =   R . Dacă   R,
atunci f este şi derivabilă în x 0 .

Problemă rezolvată
x 2 , x 1
  Să se studieze derivabilitatea funcţiei f : R  R, f(x) = 
 x  ln x, x  1
folosind consecinţa teoremei lui Lagrange.
Soluţie
Funcţia f este derivabilă pe (–, 1)  (1, ).
Deoarece f(1 – 0) = 1 = f(1 + 0), funcţia f este continuă în 1.
2x, x  1
  1
Avem f '(x) =  1 , lim f '(x)  lim 2x  2 şi limf '(x)  lim1    2.
1  x , x  1 x 1
x 1 x 1 x1
x 1
x1
 x
Din consecinţa 1 rezultă că funcţia f are derivată în x = 1 şi f '(1) = 2,
deci f este derivabilă şi în x = 1.
 OBSERVAŢII
1. Aplicarea consecinţei 1 fără verificarea tuturor ipotezelor poate duce
la concluzii greşite.

 Exemplu
x  1, x  0
• Funcţia f : R  R, f  x    este derivabilă pe R \ 0 şi pentru
x  2, x  0
oricare x  R \ 0 , f '(x) = 1, iar lim f '  x   1.
x 0

Concluzia că f '(0) = 1 este falsă.

În acest caz nu se poate aplica consecinţa 1 deoarece f nu este continuă în x = 0.
Problema derivatei în punctul x = 0 se face pornind de la definiţie şi se obţine:
f  x   f 0 x 1 1
f 's  0   lim  lim  1;
x 0
x 0
x x 
x 0
0 x
f  x   f 0 x  2 1
f 'd  0   lim  lim  .
x 0
x 0
x x 0
x 0
x
Funcţia f nu are derivată în x = 0.

275
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
2. Consecinţa 1 a teoremei lui Lagrange dă o condiţie suficientă pentru
existenţa derivatei unei funcţii într-un punct (f să fie continuă în punct şi să
existe limita derivatei în punct). Condiţia nu este însă şi necesară.

 Exemplu
 2 1
x  cos , x  0
• Fie f : R  R, f(x) =  x . Funcţia f este derivabilă în x = 0,
0, x0
f  x   f  0 1  1 1
deoarece: lim  lim x  cos  0. Dar lim f '(x)  lim  2x cos  sin  nu există.
x 0 x x 0 x x 0 x 0
 x x
3. Din demonstraţia consecinţei se obţine: dacă f este continuă la stânga în
x 0 şi există lim f '(x) = , atunci există f 's (x 0 ) şi f 's (x 0 ) = . În mod similar
x  x0
x  x0

se obţine f 'd (x 0 ) .

 CONSECINŢA 2 (Caracterizarea funcţiilor constante)

Fie f : [a, b]  R o funcţie derivabilă pe [a, b]. Atunci f este constantă dacă
şi numai dacă f ' = 0.
Demonstraţie
Dacă f este constantă pe [a, b], atunci se ştie că f ' = 0.
Reciproc, fie f '(x) = 0,  x  [a, b]. Aplicăm teorema lui Lagrange pe
intervalul [a, x], x  (a, b]. Rezultă că există c  (a, x) astfel încât f(x) – f(a) =
=(x – a)  f '(c) = 0, de unde se obţine f(x) = f(a),  x [a, b].
Aşadar f este constantă pe intervalul [a, b].

 CONSECINŢA 3
Fie f, g : I  R , funcţii derivabile pe intervalul I, astfel încât f '(x) = g'(x),
 x  I.
Atunci există c  R, astfel încât f – g = c. (Funcţiile f şi g diferă printr-o
constantă.)
Demonstraţie
Fie h : I  R , h(x) = f(x) – g(x). Funcţia h este derivabilă pe I şi h'(x) =
= f '(x) – g'(x) = 0,  x  I. Din consecinţa 2 se obţine că h(x) = c,  x  I,
deci f(x) – g(x) = c,  x  I.

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se studieze derivabilitatea funcţii-
 x  x  15,
2
x0
lor f : R  R în punctele specificate, a) f(x) = 
2
folosind consecinţa teoremei lui La-  x(x  4)  3(x  5), x  0
grange: x0 = 0;

276
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
 2x  1  ln2 x, x  [1, e)
b) f(x) = x  arccos  2
, x0 = ±1; f(x) =  .
1  x  2 2
(2a  3)x  b , x  [e, e ]
c) f(x) = 3 x2 (x  1) , x0  {0, 1};
E3. Să se arate că următoarele funcţii
 x2  3x  2, x  1 sunt funcţii constante:
d) f(x) =  , x0 = 1;
a) f : [–1, 1]  R, f(x) = arcsin x +
  x2  3x  4, x  1
+ arccos x;
 
e) f(x) = x  1 ln x2  2x  2 , x0  1. b) g : R  R, g(x) = arctg x + arcctg x.

E2. Să se determine parametrii reali, E4. Se dau funcţiile f ,g :  1, 1  R,

astfel încât funcţia f să fie derivabilă:
f  x  arccos x, g  x  arccos   x . Să se
a) f : R  R,
arate că f şi g diferă printr-o constantă
 x2  (m  1)x  3, x  0
f(x) =  2 ; şi să se găsească aceasta.
x
e  5x  p, x  0
E5. Se dau funcţiile f , g :  0,     R,
b) f : R  R,
 1
x2  ax  b, x0 f  x  arctgx, g  x  arctg    . Să se
f(x) =  ;  x
sinx  3cosx, x  0 arate că f – g este funcţie constantă.
c) f : [1, e2]  R,

APROFUNDARE
A1. Să se demonstreze că funcţia a) f, g : [–1, 1]  R,
1x f(x) = arcsin (3x – 4x3),
f :  1, 1  R, f  x  arctg 
1 x g(x) = 3arcsin x;
1 x
 arctg este funcţie constantă. b) f, g : [–1, 1]  R,
1 x
f(x) = arcsin (2x 1  x2 ) şi
A2. Fie f, g : R *  R, g(x) = 2arcsin x.
ln|x| 1, x  0
f(x)=  , A5. Să se determine funcţiile f, g : R  R
ln x  2, x  0
derivabile, care verifică relaţiile:
ln  x  2, x  0 a) f '(x) = f(x), x  R.
g(x) =  .
lnx  1, x0 b) g '  x   2g  x   1, x  R.
Să se arate că f şi g au aceeaşi
derivată, şi totuşi ele nu diferă A6. Fie f, g : [a, b]  R, funcţii continue
printr-o constantă.
pe [a, b] şi derivabile pe (a, b). Să
A3. Să se demonstreze că au loc egali- se arate că dacă g'(x)  0,  x   a, b ,
tăţile: atunci există un punct c  (a, b)
1  x2 astfel încât:
a) arccos  2arctgx , x  [0, +);
1  x2 f(b)  f(a) f '(c)
 .
2x  , x[1, ) g(b)  g(a) g'(c)
b) 2arctg x + arcsin  .
1 x2 , x(, 1] (Teorema lui A. Cauchy)

A4. Să se determine intervalele pe care

diferenţa f – g este funcţie cons-
tantă, dacă:

277
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
DEZVOLTARE
D1. Fie f : I  R o funcţie derivabilă pe nu există nici o funcţie F : I  R
intervalul I. Să se arate că funcţia derivabilă astfel încât F'(x) = f(x),
derivată f ' a funcţiei f are proprie-  x  I.
tatea lui Darboux.
(Teorema lui Darboux) D4. Fie funcţia
 2 1
D2. Fie f : I  R o funcţie derivabilă pe  x sin , x  0
f : R  R, f(x) =  x .
intervalul I. Să se arate că dacă
 0, x0
funcţia f '  0 pe I, atunci f ' are
semn constant pe I. Să se arate că f este derivabilă pe
R , derivata f ' este discontinuă şi
D3. Fie f : I  R. Să se arate că dacă f nu
are proprietatea lui Darboux.
are proprietatea lui Darboux, atunci

François

8 REGULILE LUI L'HOSPITAL

L’HOSPITAL
(1661-1704)
matematician
În operaţiile cu limite de funcţii s-a observat francez
că deseori se ajunge la nedeterminări de forma Contribuţii în cadrul
0   analizei matematice în
, , 0  ,  – , 00, 1 , 0. calculul limitelor de
0  funcţii.
În aceste situaţii este necesar un studiu direct
pentru a stabili dacă limita există sau nu există. Metodele care au fost
folosite în astfel de situaţii nu au avut un caracter unitar, iar de multe ori,
găsirea limitelor presupunea o experienţă deosebită sau chiar inventivitate
în organizarea calculului. În acest paragraf va fi prezentată o metodă mai
simplă şi unitară care, cu ajutorul derivatelor, permite rezolvarea cazurilor
0 
de nedeterminare şi într-un număr destul de mare de situaţii.
0 
Celelalte cazuri de nedeterminare se pot reduce cu uşurinţă la cele două
cazuri menţionate anterior.
Metoda poartă numele de regula lui l'Hospital după numele matemati-
cianului francez François l'Hospital (1661-1704) care a publicat-o în anul 1696.
0
 TEOREMA 11 (Regula lui l'Hospital pentru cazul )
0
Fie funcţiile f, g : I  R, I interval şi x 0 un punct de acumulare al acestuia.
Dacă: a) lim f(x)  lim g(x)  0; b) f şi g sunt derivabile pe I\ {x 0 };
x  x0 x  x0

f '(x)
c) g'(x)  0 pentru  x  I \ { x 0 }; d) există lim  R,
x  x 0 g '(x)

f f(x) f '(x)
atunci funcţia are limită în x 0 şi lim  lim .
g x  x 0 g(x) x  x 0 g '(x)

278
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Problemă rezolvată
e2x  1
 Să se calculeze lim .
x 0 tgx
Soluţie
  
Fie f (x) = e2x  1, g(x) = tg x, x    ,  şi x 0 = 0.
 2 2
0
Avem lim f(x)  0, lim g(x)  0 , deci limita dată este în cazul .
x 0 x 0 0
  
Funcţiile f şi g sunt derivabile pe intervalul I =   ,  şi
 2 2
1
g'(x) =  0,  x  I.
cos2 x
f '(x)
Deoarece lim  lim 2  e2x  cos2 x  2, aplicând regula lui l'Hospital
x  0 g '(x) x 0

f(x)
rezultă că lim  2.
x  0 g(x)


 TEOREMA 12 (Regula lui l'Hospital pentru cazul )

Fie funcţiile f, g : I  R, I  R interval şi x 0 un punct de acumulare
al acestuia.
Dacă: a) lim |f(x)| = lim |g(x)| = + ;
x  x0 x  x0

b) f şi g sunt derivabile pe I \ { x 0 };
c) g'(x)  0, pentru x  I \ { x 0 };
f '(x)
d) lim există în R,
x  x 0 g '(x)

f f(x) f '(x)
atunci funcţia are limită în x 0 şi lim  lim .
g x  x 0 g(x) x  x 0 g '(x)

Problemă rezolvată
ln x
Să se calculeze lim .
x  x
Soluţie
Fie f(x) = ln x, g(x) = x, x  (0, ). Avem lim ln x  , lim x   .
x  x 

Funcţiile f şi g sunt derivabile pe (0, ), iar g'(x) = 1  0,  x  (0, ).

(ln x)' 1 f(x)
Deoarece lim = lim = 0, cu regula l'Hospital se obţine lim 0.
x  x' x  x x  g(x)

279
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
 OBSERVAŢII
1. Dacă funcţiile f şi g au derivate de ordin superior şi funcţiile derivate ale
acestora satisfac condiţiile teoremei lui l'Hospital, atunci se poate aplica
f ' f ''
repetat regula lui l'Hospital pentru , până la îndepărtarea
g ' g ''
nedeterminării.
 Exemplu
e2x
• Să se calculeze lim .
x  x2
Soluţie
Funcţiile f(x) = e2x şi g(x) = x 2 sunt derivabile de orice ordin n  N* .
Cu regula lui l'Hospital se obţine succesiv:
e2x 2  e2x 4e2x
lim = lim = lim = +.
x  x2 x  2x x  2

2. Regula lui l'Hospital poate fi folosită şi pentru calculul unor limite de şiruri.
 Exemplu
ln 2 n
•Să se calculeze lim .
n  n
Soluţie
ln2 x
Considerăm funcţiile f(x) = ln2 x, g(x) = x, x  (0, ). Atunci lim 
x  x
2ln x 2
= lim  lim  0 .
x  x x  x

Din definiţia cu şiruri a limitei unei funcţii, pentru x n  n, rezultă că

ln 2 n f n
lim = lim  0.
n  n n  g  n 

Alte cazuri de nedeterminare

Fie f, g: I  R, I  R, interval şi x 0 punct de acumulare al acestuia.
Cazurile de nedeterminare 0  ,  – , 00, 0, 1 pot fi aduse la unul din
0 
cazurile sau .
0 
Cazul 0  i
1
Fie lim f(x)  0 şi lim g(x)   . Putem scrie f  g = f :   , dacă g(x)  0
x  x0 x  x0
g
1 0 
sau f  g = g :   , dacă f(x)  0, x  I \ {x 0 } şi se obţine cazul sau cazul .
f
  0 

280
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Problemă rezolvată
 Să se calculeze lim x  e x .
x 

Soluţie
x 1
Avem succesiv: lim x  e x = lim = lim  x = 0.
x  x  e x x  e
Cazul  – i
Dacă lim  f(x)  g(x)  este în cazul  – , folosind scrierea:
x  x0

 1 1   1  0
f(x) – g(x) =    :  , se obţine cazul de nedeterminare .
 g(x) f(x)   f(x)  g(x)  0

Problemă rezolvată
 1
 Să se calculeze lim  ctg x   .
x 0
 x
Soluţie
0
Avem cazul  – . Acesta se transformă în cazul astfel:
0
 cos x 1  x cos x  sin x  x sin x
lim    = lim = lim =
x 0
 sin x x  x 0 x  sin x x  0 sin x  x cos x

 sin x  x cos x
= lim = 0.
x  0 2 cos x  x sin x

Cazurile 00; 0; 1e

În aceste cazuri folosim relaţia f g  egln f şi se obţine unul dintre cazurile
de nedeterminare anterioare.

Problemă rezolvată 1
sin x

 Să se calculeze: a) lim x ; b) lim 1  x  x

.
x 0 x 0
x  0 x  0

Soluţie
a) Avem cazul 00. Rezultă succesiv: lim x x = lim  e x  ln x  = e x 0
lim x ln x
.
x 0 x 0
x  0 x  0

Pentru lim x ln x suntem în cazul 0  .

x 0

ln x
Se obţine: lim  x  ln x  = lim  lim  x  = 0.
x 0
x  0
x 0
x  0
1 x 0
x  0
x
 
Aşadar lim x x = e0 = 1.
x 0
x  0

281
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
1 ln (1  x )
 ln(1  x)
b) Avem cazul 1 . Rezultă că (1  x) sin x
= e sin x
, iar lim =
x 0 sin x
1
1 sin x
1
 lim
x  0 (1  x)  cos x
= –1. Aşadar lim 1  x  = e–1 = .
x 0
x  0
e

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze următoarele limite: E3. Să se calculeze limitele de funcţii:
x6  1 x5  32 x
a) lim 9 ; b) lim 4 ; a) lim (sin x  ln x); b) lim (x2  4)ctg ;
x 1 x  1 x  2 x  16 x0 x 2 2
x  0
x3  4x2  2x  7 x
c) lim 4 ; c) lim (x2  x  2)tg ;
x 1 x  x 3  2x  2
x 1 2
xn  1  x2  5 d) lim xctg x; e) lim sin x  ln(sin x);
d) lim m
; e) lim 4  4x ; x 0 x0
x 1 x 1 x 7 2
x  49 x  0
3
3
5x  7  2 x  3 x2 1 1
f) lim ; g) lim ; 
x 3 2
x  2x  2  1 x1 x2  1 f) lim e x  ln x; g) lim (x  1)  e x  1 ;
x0 x 1
x  0 x  1
x  6  3 x  24 1  cos3x
h) lim 4 ; i) lim 3 ;  
x3 x  13  2 x 0 x  x2
h) lim  x   tg x .
cos 2x  cos 4x x
 2 
j) lim ; 2
x0 x  tg3x
x E4. Să se calculeze limitele de funcţii:
1  sin2 x  1 2sin  1 1 1 
k) lim ; l) lim 2 ; a) lim   ;
x0 cos3x  1 x  1  2cos x
 x0  x sin x 
3

2 x2  1
1 3sin x  ex
b) lim  x  1  ln x2  1  ;
x     
m) lim 2
; n) lim ;
x 1 x  3x  4 x 0 x2  x  1 1 
1 c) lim  x 1  ;
x x 1  e 1 x 1
o) lim
1  x  e
.   1 
x0 x d) lim  x  x2  ln  1    .
x    x 
E2. Să se calculeze următoarele limite:
3x2  x  ln x E5. Să se calculeze limitele de funcţii:
a) lim ; a) lim (x  1)x 1 ; b) lim (3x  1  3)sin x ;
x  5ln x  x  4x2
x 1 x0
x 1
x4 ln (ex  x)
b) lim x2  x 1 ; c) lim ; 1
x  e x  ln (ex  x)
  ln x
c) lim   arctg x  ;
ln (x2  ex ) x   2 
d) lim ;
x  ln (x4  e2x )  
d) lim  1  2sin x 
tg   x 
6  ;
2 
tg x  1  tg x  1 x
e) lim ; 6
x 1 tg (x2  1) x2
 x 
; f) lim  ln 1  x   .
x
ln x ln (sin 2x) e) lim  sin 
f) lim ; g) lim . x 2  2  x 0
x  0 ctgx x  0 ln  sin 4x  x2 x0
x  0 x  0

282
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
E6. Să se calculeze limitele de funcţii: 2x  3
1
 x2  3x  1 
c) lim  2  ;
a) lim (x2  2x  1)2x ; x 
 x x4 
x 
x d) lim (cos x)ctg x ;
x 2
b) lim (x2  3x  2)2x
2
1 ;
1

 
x 
x 1 1 e) lim x sin x  ex x ;
 x  x0
c) lim  tg ; d) lim (ln x) x ;
x 1  2  x 
1
x 1  cos x  tg 2 x
f) lim   ;
1 x  0  cos 2x 
 2x  x
e) lim  tg ; 2
x   4x  1   1  sin x  x
g) lim   ;
arccos x x  0  1  sin 2x 
 1 
f) lim   ; x
x 1  x  1   ln x 
x 1 h) lim   .
1 x   ln (x  1) 

 x2  sin x  x
g) lim   . E8. Să se calculeze lim a n , dacă:
x 
 x  sin x  n 

n
E7. Să se calculeze limitele de funcţii: a) an  n cos ;
x2 1
2n  1
 x2  1  n2
a) lim  2  ; b) lim (4  x) x  3 ;  
x  x  2
  x 3 b) an    arctg n2  .
2 

APROFUNDARE
A1. Să se calculeze limitele de funcţii: 1  2x2  cos x
d) lim ;
xn  sinn x x0 x4
a) lim ;
x0 xn  2 1 1 
x  ln (1  x) e) lim   ;
b) lim ; x0  x arctg x 
x  0 x ln (1  x) x  0

1  cos x  cos 2x  ...  cos nx 1  cos x  cos2 2x  ...  cosn nx

c) lim ; f) lim .
x0 x2 x0 x2

TESTE DE EVALUARE
Testul 1

4  x2
1. Se dă funcţia f : R  R, f  x   . Dacă s este suma pătratelor punctelor
1  x2
critice ale funcţiei f, atunci:
a) s  0; b) s  9; c) s  3; d) s  4.

 x3  ax  b, x  2
2. Se dă funcţia f : 1, 3  R , f  x    căreia i se poate aplica
2
 x  bx  c, x  2
teorema lui Rolle.

283
  Analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Dacă   a  b  c şi  este punctul intermediar rezultat din teorema lui
Rolle, atunci:
10
a)   26;  R \ Q; b)   26;   ; c)   26;   R \ Q ; d)     1.
3

x
3. Fie funcţiile f, g : R \  2 , f  x   arctg ; g  x   arctg  x  1 şi h :  1, 1  R,
x2
h  x  f  x  g  x . Atunci:
 
a) h  x   ; b) h  x   0; c) h  x   ; d) h nu e funcţie constată.
4 4

4. Ecuaţia polinomială x4  4x3  2x2  12x  8  0 are n soluţii reale pozitive.

Atunci:
a) n  1; b) n  2; c) n  3; d) n  4.

1
x8  sin8 x
5. Fie l1  lim 1  x  sin x  x3 şi l2  lim . Dacă L  ln l1  l2 , atunci:
x 0 x0 x10
1 7
a) L  6 e  ; b) L  1; c) L  ; d) L nu există. (Învăţământ tehnic, Buc., 1986)
6 6

Testul 2

1. Fie funcţia polinomială f : R  R, f  x  2x3  ax2  bx  c, a, b, c  R. Funcţia ad-

mite pe x  1 ca punct de maxim, şi pe x  2 ca punct de minim, iar maximul
lui f este egal cu 6. Dacă   2a  b  c, atunci:
a)   5; b)   7; c)   12; d)   9.

2. Valorile lui m  R * pentru care ecuaţia mx3  12x2  9x  4  0 are toate soluţiile
reale, sunt în intervalul:
 13   13 
a)  , ; b)  28, 0  ; c)  28, \ 0 ; d) R.
 4   4 
aex  x , x  0
2

  
3. Se dă funcţia f, g :  1,   R, f  x    2 şi a   0,    ,
 2  
 a  2 sin x  bcos x, x  0
care satisface condiţiile teoremei lui Lagrange. Suma absciselor punctelor
de pe graficul funcţiei în care tangenta la grafic este paralelă cu coarda care
uneşte extremităţile graficului funcţiei f este:
 2 1
a) s  ; b) s  ; c) s  ; d) s   .
4 4 2

 1 1 1 1x
4. Fie f, g :   ,   R, f  x  arcsin x, g  x  arctg şi h  f  g. Dacă
 2 2  2 1 x
1
h    c, atunci:
4
  
a) c  ; b) c  1; c) c  ; d) s  .
4 3 2

284
 Analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
ex sin x  x x2  ln2 1  x
5. Fie l1  lim şi l2  lim . Dacă L  l1  l2 , atunci:
x 0 sin  sin x  x 0 x3
a) L  1; b) L  e  1; c) L  e; d) L  e  2.

9 ROLUL DERIVATEI ÎNTÂI ÎN STUDIUL FUNCŢIILOR

9.1. DETERMINAREA INTERVALELOR DE MONOTONIE
O aplicaţie utilă a derivatei unei funcţii o constituie determinarea
intervalelor de monotonie pentru o funcţie dată.

 TEOREMA 13
Fie f : I  R o funcţie derivabilă pe intervalul I. Atunci:
a) funcţia f este monoton crescătoare pe intervalul I dacă şi numai
dacă f '(x)  0,  x  I;
b) funcţia f este monoton descrescătoare pe intervalul I dacă şi numai
dacă f '(x)  0,  x  I.
Demonstraţie
a) „ “ Presupunem că f este monoton crescătoare pe I. Atunci pentru
f(x)  f(x 0 )
oricare x, x 0  I, x  x 0 , avem  0.
x  x0
f(x)  f(x 0 )
Rezultă că lim  0 , deci f '(x 0 )  0,  x 0  I.
x  x0 x  x0
„ “ Să presupunem că f '(x)  0,  x  I şi fie x1 , x 2  I cu x1 < x 2 .
Aplicând teorema lui Lagrange funcţiei f pe intervalul închis [x1 , x 2 ] rezultă
că există c  (x1 , x 2 ) astfel încât f(x 2 ) – f(x1 ) = (x 2  x1 ) f '(c). Deoarece
c  (x1 , x 2 ) , rezultă că f '(c)  0 şi cum x 2 – x1 > 0, se obţine că f(x 2 ) – f(x1 )  0,
ceea ce conduce la faptul că funcţia f este monoton crescătoare pe intervalul I.
Cealaltă afirmaţie a teoremei se demonstrează analog sau se consi-
deră funcţia monoton crescătoare g = – f. 

 OBSERVAŢII ŞI PRECIZ RI
1. Dacă funcţia f este derivabilă pe intervalul I şi f ' este strict pozitivă
(respectiv strict negativă) pe I, atunci funcţia f este strict crescătoare
(respectiv strict descrescătoare) pe I.
2. Dacă f este strict crescătoare pe intervalul I, nu rezultă în mod necesar că
f '(x) > 0,  x  I.

285
  Analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
 Exemplu
• Funcţia f : R  R, f(x) = x5 este strict crescătoare pe R, dar f '(x) = 5x4 se
anulează în x = 0.
3. Dacă f este derivabilă pe I \ {x 0 } şi funcţia f ' y Figura 1
este pozitivă sau negativă pe I \ x 0  , se poate
întâmpla ca f să nu fie monotonă pe I. 1
 Exemplu
–1 0
x  1, x  [ 1, 0) x
• f : [–1, 1]  R, f(x) =  . 1
x  1, x  [0, 1] –1
Din lectura grafică, figura 1, concluzia se impune.

Pentru a indica monotonia funcţiei f pe intervalul I, cu ajutorul

semnului derivatei se utilizează un tabel de monotonie de tipul:
I I
x x
f '(x) + + + + + + (1) f '(x) – – – – – – (2)
f(x) f(x)
REŢINEM!
Pentru determinarea intervalelor de monotonie ale unei funcţii f : D  R
se procedează astfel:
a) Se calculează derivata f ' a funcţiei pe domeniul de derivabilitate Df '  D.
b) Se rezolvă ecuaţia f '(x) = 0, x  Df ' .
c) Se determină semnul funcţiei f ' pe intervalele pe care nu se anulează.
Pentru aceasta se descompune domeniul de definiţie D în intervale dis-
juncte, astfel încât pe nici unul dintre acestea funcţia f ' nu se anulează.
Punctele care delimitează intervalele sunt punctele critice, punctele în
care funcţia nu este derivabilă sau extremităţile intervalelor în cazul
funcţiilor definite pe reuniuni de intervale.
Pentru determinarea semnului pe un interval se poate folosi pro-
prietatea funcţiilor continue de a păstra semn constant pe intervalul pe
care nu se anulează.
d) Se stabilesc intervalele de monotonie în funcţie de semnul derivatei.
Exerci ii rezolvate
 1. Să se determine intervalele de monotonie pentru funcţiile:
a) f : R  R, f (x) = 2x3 + 3x2 – 12 x – 1;
b) f : (0, +)  R, f(x) = x2 – 2ln x;
sin x
c) f : R  R, f(x) = .
2  cos x

286
 Analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Soluţie
a) Calculul derivatei: f '(x) = 6x2 + 6 x – 12, x  R.
Rezolvarea ecuaţiei f '(x) = 0: 6x2 + 6x – 12 = 0 x1 = 1, x 2 = –2.
lim f(x)   , lim f(x)   f(–2) = 19; f(1) = 8
x  x 

Se determină semnul derivatei pe tabelul următor:

x – –2 1 +
f '(x) + + + 0 – – 0 + + + +
f(x) – 19 –8 +

Aşadar, pe intervalele (–, –2] şi [1, ), funcţia f este strict crescă-
toare, iar pe [–2, 1], funcţia f este strict descrescătoare.
2
b) Funcţia este derivabilă pe  0,    şi f ' (x) = 2x – , x > 0. Ecuaţia
x
f '(x) = 0 are soluţia x1 = 1  (0, +).
lim f(x)  , lim f(x)  , f(1) = 1.
x 0 x 
x  0

Tabelul de monotonie a funcţiei f este:

În concluzie, funcţia f este
x 0 1 + strict descrescătoare pe intervalul
f '(x) – – – 0 + + + (0, 1] şi strict crescătoare pe inter-
f(x) + 1 + valul [1, ).

c) Funcţia este periodică, cu perioada principală T = 2.

Se recomandă efectuarea studiului doar pe un interval de lungime egală
cu perioada principală, apoi rezultatele se extind la tot domeniul de defi-
niţie (adăugând multiplu de 2 la capetele intervalelor de monotonie).
Efectuăm studiul pe intervalul [0, 2].
2cosx  1 1
f '(x) = ; f '(x) = 0 cos x =  . Soluţiile din [0, 2] sunt
(2  cosx)2
2
2 4
x1  , x2  .
3 3

Tabelul de monotonie:
x 0 2/3 4/3 2
f '(x) +++++ 0 ––––––––––0 ++++++++
f(x) 3 3
0 
3 3

287
  Analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
În concluzie, f este strict crescătoare pe intervalele de forma [0 + 2k,
2 4
+ 2k] şi [ + 2k, 2 + 2k], k Z şi strict descrescătoare pe intervalele
3 3
2 4
de forma [ + 2k, + 2k], k  Z.
3 3
 2. Să se determine parametrul real m, astfel încât funcţia f : R  R,
f(x) = (x2 – 3x + m)e2x să fie monoton crescătoare pe R.
Soluţie
Domeniul de definiţie este interval şi funcţia f este continuă pe R. Este
suficient să punem condiţia f '(x)  0,  x  R.
Obţinem succesiv: (2x2 – 4x + 2m – 3)e2x  0,  x  R 2x2 – 4x + 2m –
5 
– 3  0,  x  R = 16 – 8(2m – 3)  0 de unde se obţine m   ,   .
2 

9.2. DETERMINAREA PUNCTELOR DE EXTREM

Până la acest moment, determinarea punctelor de extrem se poate
face pentru o clasă destul de restrânsă de funcţii numerice.
Folosind semnul derivatei întâi vom putea determina punctele de extrem
pentru o clasă extinsă de funcţii numerice.

 Exemple
2x, x  0
1. Să considerăm funcţia f : R  R, f(x) =  2  x .
x e , x  0
Funcţia f este continuă pe R şi derivabilă pe R \ {0}, deoarece fs'  0  =

2x x 2e x 2, x  0

 lim = –2; fd' (0) = lim = 0. Pentru x  R \ {0}, f '(x) =  .
x 0
x 0
x x 0
x 0
x  2

x
 2x  x e , x  0
Tabelul de monotonie a funcţiei este:

x – 0 2 +
f '(x) – – – –2|0 + + 0 – – –
f(x) + 0 4e–2 0

Din tabelul de monotonie a funcţiei f, cu ajutorul definiţiei punctului de

extrem se observă că:
• punctul x = 0 este punct de minim al funcţiei. Derivata f ' este negativă în
stânga punctului x = 0 şi pozitivă în dreapta acestui punct.
• punctul x = 2 este punct de maxim al funcţiei. Derivata f ' este pozitivă în
stânga punctului x = 2 şi negativă în dreapta acestuia.

288
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
 REŢINEM!
Fie funcţia f : D  R, x 0 punct de continuitate din interiorul lui D şi
f ' : Df '  R derivata funcţiei.
a) Dacă pe o vecinătate a punctului x 0 , în stânga lui x 0 derivata f ' este
negativă, iar în dreapta lui x 0 derivata f ' este pozitivă, punctul x 0 este
punct de minim al funcţiei f.
b) Dacă pe o vecinătate a punctului x 0 , în stânga lui x 0 derivata f ' este
pozitivă, iar în dreapta lui x 0 derivata f ' este negativă, punctul x 0 este
punct de maxim al funcţiei f.

2. Să considerăm funcţia f : [–2, 2]  R, f(x) = 4  x 2 .

x
Avem: f '  x   ,  x  (–2, 2). Tabelul de monotonie este:
4  x2

x –2 0 2
f '(x) | + + + 0 – – –|
f(x) 0 2 0

Din tabelul de monotonie a funcţiei f, folosind şi caracterizarea punctelor de

extrem ale unei funcţii se observă că:
• punctul x = 0 este punct de maxim al funcţiei;
• punctul x = –2 este extremitatea stângă a unui interval, nu e extremitatea
dreaptă a nici unui interval din domeniul de definiţie al funcţiei f şi este punct de
minim al funcţiei.
În dreapta punctului x = –2 derivata f ' este pozitivă.
• punctul x = 2 este extremitatea dreaptă a unui interval; nu e extremitatea
stângă pentru nici un interval din domeniul de definiţie al funcţiei f şi este punct de
minim al funcţiei.
În stânga punctului x = 2 derivata f ' este negativă.

 REŢINEM!
a) Fie f : D  R, x 0  D un punct de continuitate al funcţiei f, x 0 este
extremitatea stângă a unui interval I  D pe care f' nu se anulează şi
x 0 nu e extremitatea dreaptă a nici unui interval inclus în D.
• Dacă f ' > 0 pe I, atunci x 0 este punct de minim.
• Dacă f ' < 0 pe I, atunci x 0 este punct de maxim.
b) Fie f : D  R, x 0  D punct de continuitate al funcţiei f, x 0 este extre-
mitatea dreaptă a unui interval I  D pe care f ' nu se anulează şi x 0 nu
e extremitatea stângă a nici unui interval inclus în D.
• Dacă f ' > 0 pe I, atunci x 0 este punct de maxim.
• Dacă f ' < 0 pe I, atunci x 0 este punct de minim.

289
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
REZOLVAREA UNOR PROBLEME DE OPTIMIZARE
Numeroase probleme din domeniul ştiinţific (matematică, fizică,
astronomie...) precum şi din activitatea practică (construcţii, transporturi,
economie...) operează cu mărimi variabile pentru care este util de cunoscut
anumite valori de maxim sau de minim (valori optime) în condiţii impuse.
Exemplu: maximul sau minimul unei lungimi, unei arii, unui volum,
rezultantei unor forţe etc.
În determinarea acestor valori optime se poate folosi derivata întâi a
unei funcţii numerice asociată fenomenului în cauză.

Probleme rezolvate
 1. Dintr-un carton dreptunghiular cu dimensiunile de 77 cm şi 32 cm
se va confecţiona o cutie fără capac. Cât este latura pătratelor decupate de
la colţurile cartonului astfel încât să se obţină o cutie cu volum maxim?
Soluţie x x
Fie x lungimea laturii unui pătrat. x x
Dimensiunile cutiei ce se poate forma sunt:
x, 77  2x, 32  2x, (figura 1). 32 – 2x
Funcţia care modelează volumul cutiei este: x x
77 – 2x
V :  0, 16   R, V  x   x 77  2x  32  2x  . x x
Figura 1

Avem V '  x   4  3x 2  109x  616  şi se obţine următorul tabel de variaţie

al funcţiei V:
x 0 7 16 În concluzie, cutia va
V'(x) + + + 0 – – – avea volum maxim pentru
V(x) 7938 x 7.
max

  2. O ambarcaţiune cu lungimea de 56 m navighează pe o reţea rectan-
gulară de canale cu lăţimea constantă de 20 m.
a) Poate această ambarcaţiune să intre pe A
x
un canal lateral perpendicular pe direcţia lui
20 m
de mers?
B x
b) Care este lungimea maximă a unei am-
D
barcaţiuni pentru a putea face această manevră?
(Se neglijează lăţimea ambarcaţiunii) x E
C
Soluţie 20 m Figura 2
a) Considerând poziţia vasului pe
segmentul  AC în figura 2 unde x  45 , se obţine AC  2AB  2  20 2 m,
AC  56 m. Aşadar, ambarcaţiunea poate efectua manevra.

290
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
b) Fie l lungimea ambarcaţiunii. Vom exprima l în funcţie de măsura
x a unghiului făcut de ambarcaţiune când se sprijină pe malurile celor două
canale ca în figura 2.
Din triunghiurile dreptunghice ABD şi BCE se obţine:
20 20 20 20  
AB  , BC  , l x   , x   0,  .
sin x cos x sin x cos x  2
Maximul lungimii ambarcaţiunii este dat de maximul funcţiei l. Se
obţine l max  40 2 m.
 Temă de proiect
Aplicaţii ale derivatelor în problemele practice de maxim şi minim.

9.3. DEMONSTRAREA UNOR INEGALITĂŢI

Rezultatele teoretice asupra monotoniei şi punctelor de extrem ale
unei funcţii permit obţinerea unor inegalităţi care, cu ajutorul metodelor
elementare ar fi greu de demonstrat.
Să considerăm funcţia f : I  R, I interval de numere reale.
• Dacă m este minimul global al funcţiei pe intervalul I şi m  0,
atunci f(x)  0,  x  I.
• Dacă M este maximul global al funcţiei f pe intervalul I şi M  0,
atunci f(x)  0,  x  I.

Exerci iu rezolvat
Să se demonstreze inegalităţile:
x 1 2
a) x3 – 3x2 – 9x – 5  0,  x  [–1, 3]; b) ln  ,  x > 0.
x 2x  1
Soluţie
a) Definim funcţia f : [–1, 3]  R, f(x) = x3 – 3x2 – 9x – 5, derivabilă cu
derivata f '(x) =3(x2 – 2x – 3),  x  [–1, 3].
Soluţiile ecuaţiei f '(x) = 0 sunt x1 = –1, x 2 = 3.
Tabelul de monotonie a funcţiei este:
Se observă că funcţia are maximul
x –1 3
global M = f(–1) = 0, ceea ce impune
f '(x) 0– – – – – – 0 inegalitatea f(x)  0,  x  [–1, 3] şi astfel:
f(x) 0 –32 x3 – 3x2 – 9x – 5  0,  x  [–1, 3].
x 1 2
b) Considerăm funcţia f : (0, +), f(x) = ln  a cărei deri-
x 2x  1
1
vată este f '(x) = ,  x > 0.
x(x  1)(2x  1)2
lim f(x)  ; lim f(x)  0
x 0 x 
x 0

291
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Tabelul de monotonie a funcţiei este:
x 0 + Din tabelul de monotonie se obţine
f '(x) |– – – – – – – – – – că marginea inferioară a mulţimii valo-
f(x) + 0 rilor funcţiei f este m = 0, ceea ce implică:
x 1 2
f(x) > 0,  x  (0, ) şi astfel ln   0,  x > 0.
x 2x  1

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
E1. Să se stabilească intervalele de
monotonie ale funcţiei f pe dome-
niul maxim de definiţie:
a) f(x) = x3 – 6x; b) f(x) = –x4 + 8x2;
x2  4x  1
c) f(x) = ;
x1
d) f(x) = x 2x  x2 ;
e) f(x) = 2x3e–x;
1  ln x
f) f(x) = ;
x
g) f(x) = sin x + cos x;

h) f(x) = arctg x  1  x2 ;
i) f(x) = ln x – 2 arctg x;
j) f(x) = x + cos2x.
E2. Să se determine punctele de extrem
ale funcţiei f pe domeniul maxim de
definiţie:
a) f(x) = x2(2 + 2x – x2);
EXERSARE
b) f(x) = 4x3 – 4x2 – 7x – 1;
4
c) f(x) = x  2 ;
x
3
d) f(x) = x2  1 ;
e) f(x) = x(ln x – 1);
f) f(x) = 2x + ctg x;
g) f(x) = x2 e–2x+1;
x2  3x  2
h) f(x) = 2 .
x  2x  1
E3. Să se determine a  R * astfel încât
funcţia f : R  R, f(x) = ax3 + 3x2 +
 + (a – 2)x + 1, să aibă puncte de
extrem.
E4. Să se demonstreze inegalităţile:
a) ex  x + 1, x  R ;
b) x2 – 2ln x  1, x > 0;
c) arctgx  x, x  0.

APROFUNDARE
A1. Să se studieze monotonia funcţiei 1 x 3
f : D  R definite prin: h) f(x) = arctg ;
3 1  x2
a) f(x) = (x  1) 1  x2 ; x 1
2

2x i) f(x) = e x .
b) f(x) = x ; c) f(x) = x3 ln x;
x A2. Să se determine punctele de extrem
d) f(x) = cos x – cos3x; ale funcţiei f : D  R definite prin:
x2 x2
e) f(x) = 2  arctg x ; a) f(x) = 2x(4  x) ; b) f(x) = ;
x 1 x3
2x  1
f) f(x) = ; c) f(x) = 3 cos x  sin x ;
4x2  3 d) f(x) = sin3x + cos3x;
sin x 1  x e) f(x) = ln(x + 1) + arctg x;
g) f(x) = 2
 ln tg    ; 3
2 cos x 2 4 2 f) f(x) = 2x2  x4 ;

292

x 2
g) f(x) =  sin x  x cos x ;
2 Să se determine constantele a, b, c,
ln x  x
h) f(x) = ; i) f(x) = (2x2 – 3x)ex;
ln x  x
j) f(x) = xx; k) f(x) = |3x + 2|ex.
A3. Să se determine m  R, astfel încât
funcţia f : R  R , f(x) = 2x3 – 5mx2 +
+ 6x + 5 să fie monoton crescătoare
pe R.
A4. Să se determine m R, astfel încât
funcţia f : R  R, f(x) = (x2 – m) e2x să
fie monotonă pe R.
A5. Fie f : R  R, f(x) = (x2 + ax + a) eax .
Există valori ale parametrului întreg
a pentru care f este strict monotonă
pe R?
A6. Fie funcţia f : R  R, f(x) = (m – 1) 
 arctg 2x – 3x.
Să se determine valorile lui m pentru
care f nu este monotonă pe R.
A7. Câte puncte de extrem are funcţia:
|x|
2
f : R  R, f(x) = 2 x 1 ? de perimetru minim.
A8. Fie f : (–1, )  R, f(x) = 1 + ax2 –
– ln(1 + x). Să se determine a  R,
pentru care f are două puncte de
extrem.
A9. Să se determine parametrul m R,
astfel încât funcţia f : D  R are
puncte de extrem:
a) f(x) = [x2 – (m – 1)x + 3m – 2]e–x ;
2 volumul maxim înscris într-un con
b) f(x) = [x3  (2  m)x2 ] ex
A10. Fie funcţia f : R  R,
x2  3ax  4
f(x) = .
x2  1
Să se determine a  R, astfel încât
x = 1 să fie punct de extrem al
funcţiei.
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
A11. Fie f : R  R, f(x) = ax(x –b)(x – c).
astfel încât x = –1 este un punct de
minim, x = 1 este un punct de maxim,
iar maximul funcţiei este 4.
A12. Să se demonstreze inegalităţile:
a) (x + 1) ln(x + 1)  arctg x, x  [0, );
b) sin x  x,  x  0;
c) ln(x + 1)  x,  x  (–1, );
d) arcsin x  x,  x  [0, 1];
e) ex  xe,  x  [0, );
x x2 x3
f) ex  1+   ,  x  0.
1! 2! 3!
 2 1
 x sin , x  0
A13. Fie f : R  R, f(x) =  x .
0, x  0

Să se arate că f nu este monotonă
pe nici o vecinătate a originii.
A14. Dintre toate dreptunghiurile cu
acelaşi perimetru să se determine
cel cu arie maximă.
A15. Dintre toate dreptunghiurile care
au aceeaşi arie să se determine cel
 
A16. Două forţe F1 şi F2 au mărimile
variabile cu suma de 20N, iar
suporturile lor determină un unghi
cu măsura de 60°.
Să se determine mărimile celor două
forţe pentru care rezultanta este
minimă.
A17. Să se determine cilindrul care are
. dat.
A18. Să se determine dreptunghiul de
arie maximă înscris într-un cerc de
rază R.
A19. Să se determine dreptunghiul de
perimetru maxim înscris într-un
cerc de rază R.
293
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
A20. Un triunghi dreptunghic are suma
catetelor egală cu a şi se roteşte în
jurul unei catete.
Să se determine valoarea maximă a
volumului corpului generat prin
rotirea triunghiului.
A21. Un triunghi isoscel cu perimetrul
constant P se roteşte în jurul bazei.
Să se determine triunghiul care
generează un corp de volum maxim.
A22. Să se determine paralelipipedul
dreptunghic de volum maxim cu
baza un pătrat, înscris într-o
semisferă de rază r.

10 ROLUL DERIVATEI A DOUA ÎN STUDIUL FUNCŢIILOR

y Figura 1
10.1. DETERMINAREA INTERVALELOR DE
CONVEXITATE ŞI CONCAVITATE
La clasa a X-a au fost introduse noţiunile de
funcţie convexă şi funcţie concavă pe un interval.
Reamintim aceste noţiuni.
a) Funcţia f : I  R, I interval de numere O x1 x2 x
reale, se numeşte funcţie convexă pe intervalul I I
dacă pentru oricare x1 , x 2  I şi oricare t  [0, 1]
are loc inegalitatea:
f[(1 – t) x1 +t x 2 ]  (1 – t) f(x1 ) + t f(x 2 ).
Semnificaţia geometrică a funcţiei convexe pe intervalul I este aceea că
pe orice interval [x1 , x 2 ]  I imaginea geometrică a graficului funcţiei se află
sub coarda care uneşte punctele cu abscisele x1 , x 2 , (figura 1).
b) Funcţia f : I  R, I interval de numere
y Figura 2
reale, se numeşte funcţie concavă pe intervalul I
dacă pentru oricare x1 , x 2  I şi oricare t  [0, 1] are
loc inegalitatea:
f[(1  t)x1  tx 2 ]  (1 – t) f(x1 ) + t f(x 2 ) .
Din punct de vedere geometric, funcţia f este
concavă pe intervalul I dacă pe orice interval
O x1 x2 x [x1 , x 2 ]  I imaginea geometrică a graficului func-
ţiei se află deasupra coardei care uneşte punctele cu
I
abscisele x1 , x 2 , (figura 2).
În continuare vom da un criteriu practic de a stabili dacă o funcţie (de
două ori derivabilă) este convexă sau concavă pe un interval folosind semnul
derivatei a doua a funcţiei.

294
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE

 TEOREMA 14
Fie f : [a, b]  R, a < b, o funcţie care verifică condiţiile:
a) f este continuă pe intervalul închis [a, b];
b) f este derivabilă de două ori pe intervalul deschis (a, b).
Atunci:
1) dacă f ''(x)  0,  x  (a, b), rezultă că funcţia f este convexă pe
intervalul închis [a, b];
2) dacă f ''(x)  0,  x  (a, b), rezultă că funcţia f este concavă pe
intervalul închis [a, b].
Demonstraţie
1) Fie a  x1 < x 2  b. Pentru fiecare punct x  (x1 , x 2 ) se aplică
teorema lui Lagrange funcţiei f pe intervalele [x1 , x] , [x, x 2 ]. Prin urmare
f(x)  f(x1 )
există c1  (x1 , x) , c2  (x, x 2 ) , astfel încât  f '(c1 ) ,
x  x1
f(x 2 )  f(x)
 f '(c2 ).
x2  x
Deoarece c1  c2 şi f ' este o funcţie crescătoare pe intervalul (a, b) (aici
intervine ipoteza f ''(x)  0 pe (a, b)) rezultă că f '(c1 )  f '(c2 ), adică:
f(x)  f(x1 ) f(x 2 )  f(x)
 . (1)
x  x1 x2  x
Din faptul că x  (x1 , x 2 ) , rezultă că pentru orice t  (0, 1) avem
x = (1 – t) x1 + t x 2 .
Înlocuind pe x în relaţia (1) se obţine f(x)  (1 – t) f(x1 ) +t f(x 2 ) ceea ce
înseamnă că f este funcţie convexă pe intervalul [a, b].
Pentru demonstrarea punctului 2) se procedează analog sau se
înlocuieşte f cu –f. 

 OBSERVAŢII
1. În condiţiile teoremei:
• dacă f este convexă pe I f ''(x)  0,  x  I;
• dacă f este concavă pe I f ''(x)  0,  x  I.
2. Semnul derivatei a doua a funcţiei permite determinarea intervalelor pe
care funcţia este convexă sau este concavă.
Modul practic de determinare a intervalelor de convexitate şi
de concavitate ale funcţiei f : D  R este următorul:
a) Se calculează derivata a doua f '' pe mulţimea de existenţă D f ''  D.
b) Se rezolvă ecuaţia f ''(x) = 0 pe mulţimea D f '' .

295
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
c) Se descompune domeniul de definiţie al funcţiei în intervale
disjuncte pe care f '' nu se anulează (prin intermediul zerourilor derivatei a
doua şi eventual al punctelor în care funcţia f nu este de două ori derivabilă).
d) Se determină semnul derivatei a doua pe fiecare interval obţinut la c).
e) •Dacă f '' > 0 pe un interval f este convexă pe acel interval.
•Dacă f '' < 0 pe un interval f este concavă pe acel interval.

Exerci iu rezolvat
Să se determine intervalele de convexitate/concavitate pentru:
x2  1
a) f : R  R, f(x) = 2x3 – 3x2; b) f : R \ {2}  R , f(x) = .
x2
Soluţie
a) Avem: f '(x) = 6x2 – 6x, x  R; f ''(x) = 12x – 6, x  R.
1
Ecuaţia f ''(x) = 0 are soluţia x = . Tabelul pentru studiul convexităţii
2
sau concavităţii funcţiei este următorul:
x – 1/2 +
f ''(x) – – – – 0 + + + +
f(x) – –1/2 +
(concavă) (convexă)
 1
În concluzie, funcţia f este concavă pe intervalul  ,  şi este convexă
 2
1 
pe intervalul  ,    .
 2 
x 2  4x  1 6
b) Avem: f '(x) = , f ''(x) = şi f ''(x)  0,  x  R \ {2}.
(x  2)2
(x  2)3
Tabelul pentru studiul convexităţii/concavităţii funcţiei f este următorul:
x – 2 +
f ''(x) – – – – – | + + + + +
f(x) – –|+ +

Concluzie: f este concavă pe (–, 2) şi este convexă pe (2, +).

10.2. DETERMINAREA PUNCTELOR DE INFLEXIUNE

În paragraful 2, capitolul III s-a stabilit că pentru o funcţie f : I  R ,
punctul x 0 interior intervalului I este punct de inflexiune dacă:
– f este continuă în punctul x 0 ;

296
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
– f are derivată în punctul x 0 (finită sau infinită);
– imaginea geometrică a graficului funcţiei este convexă (concavă) de o
parte a lui x 0 şi concavă (convexă) de cealaltă parte a lui x 0 .
În continuare vom da un criteriu suficient pentru ca un punct x 0 să
fie punct de inflexiune al unei funcţii folosind semnul derivatei a doua.

 TEOREMA 15
Fie f : I  R şi x 0 un punct din interiorul intervalului I, astfel încât:
a) f este de două ori derivabilă într-o vecinătate V a lui x 0 ;
b) există punctele a, b  V, astfel încât x 0  (a, b);
c) f ''( x 0 ) = 0;
d) f ''(x) < 0,  x  (a, x 0 ) şi f ''(x) > 0,  x  (x 0 , b)
sau invers f ''(x) > 0,  x  (a, x 0 ) şi f ''(x) < 0,  x  (x 0 , b).
Atunci x 0 este punct de inflexiune al funcţiei f.

Demonstraţia rezultă din definiţia punctului de inflexiune şi din teorema

de caracterizare a funcţiilor convexe, respectiv concave folosind semnul
derivatei a doua (teorema 14).

 OBSERVAŢII
1. Condiţia f ''(x 0 ) = 0 nu implică totdeauna că x 0 este punct de inflexiune.

 Exemplu
Funcţia f : R  R , f(x) = x4 are derivata a doua f ''(x) = 12x2, x  R care se
anulează în x 0 = 0.
Se observă că f ''(x) > 0,  x  R \ {0}. Rezultă că x 0 = 0 nu este punct de
inflexiune pentru funcţia f.

2. Condiţia ca f să fie continuă în x 0 este necesară.

 Exemplu
x 2  1, x  0
Fie f : R  R , f(x) =  . Funcţia f nu e continuă în x 0 = 0, deci
ln x, x  0
nu e derivabilă în x 0 = 0.
2, x0

f ''  x    1 , f ''(x) > 0,  x < 0 şi f ''(x) < 0,  x > 0.
 x 2 , x  0
Cu toate acestea punctul x 0 = 0 nu se consideră punct de inflexiune.

297
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se determine intervalele de con- E2. Să se determine punctele de infle-
vexitate şi concavitate ale funcţiei xiune ale funcţiei f : D  R, defi-
f : D  R, definite prin: nite prin:
a) f(x) = 4x3 – 3x2 – 7x + 2; a) f(x) = x3 – 7x2 + 3x – 4;
b) f(x) = –2x4+3x3 + 21x2 – 1; b) f(x) = –x4 + 5x3 – 7x2 – x;
c) f(x) = 3x5 – 2x4 – 18x2 +x – 1; x 2x2  1
c) f(x) = ; d) f(x) = ;
x1 (x  3)2 9x 2
x(x  2)
d) f(x) = 2 ; e) f(x) = ;
x 1 x1
e) f(x) = x2  x ; f) f(x) = x3 ln x;
x3 x 2x
f) f(x) = 2 ; g) f(x) = ; g) f(x) = arctg ;
x 4 x2  4 1  x2
h) f(x) = x ln (x + 3); sin x
i) f  x  x3  1;
3
i) f(x) = (x2 – 3x + 2) ex ; h) f(x) =
1  sin x
j) f(x) = arctg x – x + 1;
1
k) f(x) = sin x – sin 2x;

j) f  x  ex x2  3x  2 . 
4
l) f(x) = 3|x2  1| .

APROFUNDARE
A1. Să se determine intervalele de conve- A4. Fie f : R  R, f(x) = sinnx, n  3.
xitate şi concavitate precum şi Să se arate că f admite un singur
punctele de inflexiune ale funcţiei  
f : D  R, definite prin: punct de inflexiune xn   0,  şi să
 2
2x
a) f(x) = x ; se calculeze lim xn şi lim f(xn ) .
x2 n  n 

2 |x|
b) f(x) = (x  5x  6)e ;
A5. Fie f : R  R, f(x) = 3x5 + 15x4 – 10x3–
2
x 1 – 90x2 + ax + b.
c) f(x) = ; d) f(x) = ex – e4x ;
x2  1 Dacă x1 , x2 , x3 sunt puncte de infle-
1
xiune ale funcţiei f, atunci punctele
e) f(x) = |x| e x  2 ;
A  x1, f  x1   , B  x2 , f  x2   , C  x3 , f  x3  
x2
f) f(x) = arcsin . sunt coliniare.
x2
 1 A6. Fie f : I  R, o funcţie convexă.
 arctg x , x  0
 Să se arate că pentru orice x, y, z  I,
A2. Fie f : R  R, f(x) =   , x  0 . are loc inegalitatea:

2
   x  y  z  f  x  f  y  f z 
x  , x0 f
3  3
.
 2  
a) Este funcţia f convexă pe R ? Generalizare.
b) Are puncte de inflexiune?
A7. Să se arate că în orice triunghi ABC
x
A3. Fie f : D  R, f(x) = , a  R. are loc relaţia:
a  x3 3 3
Să se determine a  R, astfel încât f sin A + sin B + sin C  .
2
să admită x = –1 punct de inflexiune.

298
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFIC A FUNCŢIILOR

CAPITOLUL IV. REPREZENTAREA GRAFICÃ A

FUNCÞIILOR
1 ETAPELE REPREZENT RII GRAFICE A FUNCŢIILOR
Fie f : D  R o funcţie reală de variabilă reală şi Gf   x, f  x  x  D
graficul funcţiei f.
O serie de proprietăţi locale şi globale ale funcţiei f pot fi evidenţiate şi
valorificate mai uşor prin realizarea reprezentării geometrice a mulţimii Gf
în planul raportat la un sistem ortogonal de axe de coordonate xOy.
Reprezentarea geometrică a mulţimii Gf se numeşte curba repre-
zentativă a funcţiei şi se notează Gf .
Pentru reprezentarea grafică a funcţiilor elementare s-a folosit, în
general, metoda coordonatelor şi unele proprietăţi ale acestor funcţii.
În cazul funcţiilor compuse se impune un studiu mai profund în
vederea reprezentării grafice a acestora.
Pentru aceasta sunt necesare câteva etape:
1. Domeniul de definiţie al funcţiei şi domeniul de studiu
Domeniul de definiţie este dat în mod explicit în enunţ sau dacă nu
este specificat trebuie determinat ca fiind mulţimea de puncte pentru care
au sens toate operaţiile cu funcţii ce apar în descrierea funcţiei date.
Această mulţime reprezintă domeniul maxim de definiţie.
• Dacă funcţia este periodică, atunci este suficient ca funcţia să fie
studiată pe un interval de lungime egală cu perioada principală (dacă
aceasta există).
• Dacă funcţia este funcţie pară sau funcţie impară  f  x   f  x  ,
respectiv f  x   f  x  ,  x  D  , atunci este suficient studiul funcţiei pe
D  0,   . Axa Oy este axă de simetrie pentru graficul funcţiilor pare, iar
O  0, 0  este centru de simetrie pentru graficul funcţiilor impare.

2. Intersecţiile graficului cu axele de coordonate

a) Intersecţia cu axa Ox,  G f Ox  . Punctele de intersecţie cu axa Ox
sunt punctele de coordonate  a, 0  , unde a  R este soluţie a ecuaţiei f  x   0.
b) Intersecţia cu axa Oy,  Gf Oy  . Dacă 0  D, punctul de intersecţie
cu axa Oy are coordonatele  0,f  0   .

299
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
3. Asimptotele funcţiei
• Dacă domeniul de definiţie al funcţiei f are  sau – puncte de
acumulare, se determină lim f  x  şi lim f  x  . Dacă lim f  x   a, lim f  x   b,
x  x  x  x 

a, b  R, dreptele y  a, respectiv y  b sunt asimptote orizontale spre ,

respectiv spre –.
f x 
• Asimptotele oblice sunt dreptele y  mx  n, unde m  lim şi
x  x
n  lim  f  x   mx  dacă m  R * şi n  R.
x 

• Asimptotele verticale sunt dreptele de ecuaţii x  a, a  R, unde

lim f  x   , sau cel puţin o limită laterală f  a  0  , f  a  0  este infinită.
x a

4. Studiul funcţiei folosind prima derivată

În această etapă se determină:
a) domeniul de continuitate al funcţiei;
b) domeniul de derivabilitate al funcţiei. Se pun în evidenţă punctele
în care funcţia nu este derivabilă şi tipul acestor puncte: puncte unghiulare,
de întoarcere, de inflexiune.
c) Se stabileşte semnul funcţiei derivate f ' . Pentru aceasta se deter-
mină soluţiile ecuaţiei f '  x   0, intervalele pe care f ' are semn constant şi
semnul pe fiecare din aceste intervale. Se stabilesc intervalele de monotonie
şi punctele de extrem local ale funcţiei.
5. Studiul funcţiei folosind a doua derivată
Se calculează f " şi se determină domeniul de existenţă al acesteia. Se
determină soluţiile ecuaţiei f "  x   0 şi se stabilesc intervalele de convexi-
tate şi concavitate şi punctele de inflexiune.
6. Tabelul de variaţie al funcţiei
Rezultatele obţinute în etapele anterioare sunt sistematizate într-un
tabel (tablou) numit tabelul de variaţie al funcţiei cu aspectul de mai jos.
Pe prima linie se trece domeniul de definiţie sau de studiu şi valorile
remarcabile ale lui x: zerourile
derivatei întâi şi a doua, zerourile x
funcţiei etc. f 'x
Pe a doua linie se stabileşte f x 
semnul primei derivate, iar pe a
patra linie semnul derivatei a doua. f ''  x 
Pe linia a treia se trec: limitele
funcţiei la capetele domeniului de definiţie (de studiu), monotonia funcţiei,
valorile funcţiei în punctele remarcabile etc.

300
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
7. Interpretarea tabelului de variaţie şi trasarea graficului funcţiei
În sistemul ortogonal de coordonate xOy se reprezintă asimptotele
funcţiei, punctele de intersecţie ale graficului cu axele, punctele de extrem
şi punctele de inflexiune. Având în vedere monotonia şi forma graficului
(concavă sau convexă) se unesc punctele remarcabile ale graficului printr-o
curbă corespunzătoare.

Problemă rezolvată
 Să se traseze graficul funcţiilor f : D  R:
x3
a) f  x   2x 3  3x 2  5; b) f  x   ;
1  x2
c) f  x   3 x 3  x 2 ; d) f  x   sin x  cos x  1.
Soluţie
a) Domeniul de definiţie este D  R.
Intersecţia cu axele de coordonate. Ecuaţia 2x 3  3x 2  5  0 are
soluţia reală x1  1. Intersecţia cu axa Ox este punctul A  1, 0  , iar cu
axa Oy este punctul B  0, 5  .
Funcţia nu are asimptote fiind funcţie polinomială.
Studiul cu prima derivată. Funcţia este continuă şi derivabilă pe R,
iar f  x   6x 2  6x. Soluţiile ecuaţiei f '  x   0 sunt x1  0 şi x 2  1.
'
Tabelul de semn pentru prima derivată este:

x – 0 1 
f ' x  0 –– 0 

Funcţia este crescătoare pe intervalele  , 0 şi 1,   şi descrescă-

toare pe intervalul 0, 1 . Punctul x  0 este punct de maxim, iar x  1 este
punct de minim.
Studiul folosind derivata a doua
Funcţia este de două ori derivabilă pe R, iar f "  x   12x  6. Tabelul
de semn al derivatei a doua este redat alături:
Funcţia este concavă pe intervalul x – 12 
 1 1  f " x ––––––0
 , 2  şi convexă pe  2 ,    , iar
   
1
x  este punct de inflexiune.
2

301
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Tabelul de variaţie a funcţiei
Rezultatele obţinute anterior sunt cuprinse în tabelul:
x – –1 12 10 
f 'x  0 ––––––––––– 0 
f x M (3)
– 0  92
(5) m
f ''  x  –––––––––––––––––––– 0 
i
Interpretând rezultatele din tabelul de variaţie y
5 M
obţinem graficul din figura 1. i

b) Domeniul de definiţie este D  R \ 1, 1 care 3 m

se scrie D   ,  1   1, 1  1,   . Graficul intersec-
tează axele de coordonate numai în punctul O  0, 0  .
–1 0 1 1 x
Asimptotele funcţiei
2
Avem: lim f  x   , lim f  x   , deci f nu are
x  x 
Figura 1
asimptote orizontale.
Pentru asimptotele oblice se calculează:
f x x2  x 
m  lim  lim  1 şi n  lim  f  x   x   lim  2 
 0.
x  x x  1x 2 x  x 
1  x 
Aşadar, dreapta y  –x este asimptotă oblică spre  şi spre –.
x3 1 x3 1
Calculăm f  1  0  lim    şi f  1  0  x1
 lim   .
x 1 1  x2 0 1  x 2
0
x 1  x 1

Rezultă că dreapta x  –1 este asimptotă verticală bilaterală.

Avem şi f 1  0   , f 1  0   , deci dreapta x  1 este asimptotă
verticală bilaterală.
Studiul folosind derivata întâi şi a doua
x2 3  x 2 
Funcţia este derivabilă pe D şi avem: f '  x   .
1  x 
2
2

 
Ecuaţia f '  x   0 are soluţiile x  0,  3, 3 , iar f  0  0, f  3    3 3
2
,

f  3   32 3 .

302
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR

2x  x 2  3 
Funcţia este de două ori derivabilă pe D şi f ''  x   . Ecuaţia
1  x 
2 3

f ''  x   0 are soluţia x  0.

Tabelul de variaţie:
x –  3 –1 0 1 3 
f 'x ––––– 0   0  + 0 –––––
3 3 0 M
f x   0
2 3 3
– – –
m 2
f ''  x   – – – – 0     –––––––––––
i
Graficul este redat în figura 2.

 OBSERVAŢIE y
Se observă că f  x   f  x  ,
3
 x  D, deci funcţia f este impară. 3 3
m 2
Graficul admite punctul O  0, 0  2
centru de simetrie, deci studiul se
putea face numai pe mulţimea 1
0, 1  1,    . 3
c) Domeniul de definiţie  3 –1 O 1 x
este D  R. Limitele la capetele
domeniului sunt: lim f  x    şi
x 

lim f  x   , deci funcţia nu are 3 3

x  M

asimptote orizontale. Intersecţiile cu 2
–3
axele de coordonate sunt punctele
Figura 2
O  0, 0  şi A  1, 0  . Funcţia nu
are asimptote verticale.
f x x3  x2
Avem: m  lim  lim 3  1 şi
x  x x  x3
x2 1
n  lim  f  x   x   lim  .
 x3  x 2   x 3 x3  x2  x2 3
x  x  2
3

1
Rezultă că dreapta y  x  este asimptotă oblică spre  şi spre –.
3

303
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Studiul folosind prima derivată

3x 2  2x
Avem: f '  x   , x  R \ 1, 0 .
3x  x  x  1
2
3

2
Studiul derivabilităţii în x  0 şi x  1 conduce la: fs'  0    ,
0  
2 1
fd'  0    , fs'  1   , fd'  1  , deci f nu este derivabilă în x  0
0   0  
şi x  –1. Punctul x  0 este punct de întoarcere, iar punctul x  –1 este
punct de inflexiune.
y
Tabelul de variaţie (fără derivata a doua):
2
3
4
x – –1  0  3
3 1
yx
  0 ––––––  2 3
f 'x 
  – + 3
–1 1 O x
0 M 0  
0 3
f x 0 3
4
– m
3 Figura 3
Graficul este redat în figura 3.
d) Funcţia f este periodică de perioadă principală T  2. Domeniul de
studiu este D  0, 2 .

Intersecţia cu axele de coordonate

  
Soluţiile ecuaţiei f  x   0 sunt x  0, , 2 .
 2 
Funcţia este de două ori derivabilă pe D şi se obţine:
f '  x   cos x  sin x, f ''  x    sin x  cos x. Ecuaţiile f '  x   0 şi f ''  x   0 au
  5   3  7 
soluţiile x   ,  , respectiv x   , .
4 4  4 4
Tabelul de variaţie pe D  0, 2 este următorul:
  3 5 7
x 0 2
4 2 4 4 4
f 'x 0–––––––––––––––– 0 

f x 0
M
0
–1 0 –1
 2 1 
 2 1  m
f ''  x  –––––––––––––––– 0 0––––––
i i

304
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Graficul pe D  0, 2 este în figura 4.
y

3 5 3 7
2
2 1 4  4 2 4 2 x
O 
4 i

 2 1
Figura 4

2 REPREZENTAREA GRAFICĂ A CONICELOR

Conicele reprezintă secţiunile obţinute prin intersecţia unei suprafeţe
conice cu un plan.
În funcţie de poziţia planului, secţiunea obţinută poate fi cerc, elipsă,
hiperbolă sau parabolă.
În geometria plană conicele pot fi definite ca locuri geometrice.

CERCUL
Fie xOy un reper cartezian în plan, A  a, b  un punct fix şi r   0,   
un număr real.
Cercul de centru A  a, b  şi rază r este locul geometric al punctelor din
plan situate la distanţa r faţă de punctul A: C  A, r   M  x, y   P AM  r .
Cu ajutorul coordonatelor, relaţia AM  r se scrie sub forma
 x  a    y  b  r sau  x  a    y  b  r2 , (1).
2 2 2 2

Relaţia (1) se numeşte ecuaţia cercului sub formă de pătrate.

Din relaţia (1) se obţine y  b  r 2   x  a  , x  a  r, a  r  .
2

Pentru reprezentarea grafică a cercului este suficient să realizăm

graficul funcţiei f : a  r, a  r   R, f  x   b  r 2   x  a  , care reprezintă
2

semicercul superior al cercului. Imaginea geometrică a cercului se va

completa apoi având în vedere simetria cercului în raport cu dreapta y  b.
ax
Funcţia f este continuă pe D  a  r, a  r  , iar f '  x   ,
r2  a  x 
2

r 2
f ''  x   , x   a  r, a  r  .
 
3

r  a  x 
2 2

305
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Tabelul de variaţie este: y Semicerc
M superior
x a–r a ar
f 'x       0 – – – – – –
B C yb
rb
f x b b A a, b
M  a, b  r 
Semicerc
f ''  x  |––––––––––––––| inferior
O x a–r a ar
Graficul funcţiei f şi, prin simetrie,
al întregului cerc este dat în figura 1. Figura 1
Punctul M a, b  r  este punct de maxim. În punctele B  a  r, b şi
C  a  r, b  graficul admite semitangente verticale.

ELIPSA
Elipsa este locul geometric al punctelor din plan care au suma distan-
ţelor la două puncte fixe constantă. Punctele fixe se numesc focarele elipsei.
Pentru obţinerea ecuaţiei elipsei, fie punctele fixe F1  c, 0  , F2  c, 0  şi
a   0,    astfel încât MF1  MF2  2a (1), unde M  x, y  este un punct din
plan situat pe elipsă (figura 2). y Figura 2

 x  c M  x, y 
2
Deoarece MF1  y , 2
MF2 

 x  c
2
  y 2 , condiţia geometrică (1) se scrie

sub forma x  c
2
 y2  x  c
2
 y 2  2a, (2). F1  c, 0  O F2  c, 0  x

Pentru raţionalizarea relaţiei (2) se separă un radical şi se ridică la

x2 y2
pătrat relaţia obţinută. În final se obţine că 2  2  1  0. Cu notaţia
a a  c2
x2 y2
b2  a2  c2 rezultă ecuaţia elipsei 2  2  1  0, (3).
a b
Se observă uşor că dacă M  x, y  aparţine elipsei, deci verifică ecuaţia (3),
atunci şi punctele M1   x, y  , M2   x,  y  şi M3  x,  y  verifică această
ecuaţie. Rezultă că elipsa are ca axe de simetrie axele de coordonate, iar
punctul O  0, 0  este centru de simetrie.
b 2
Din ecuaţia (3) se obţine y   a  x 2 . Aşadar, funcţia f :  a, a  R,
a
b 2
f x  a  x 2 , defineşte partea din elipsă situată deasupra axei Ox.
a
Punctele A  a, 0  , A '  a, 0  reprezintă intersecţiile elipsei cu axa Ox, iar

306
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
punctele B  b, 0  , B '   b, 0  intersecţiile cu axa Oy. Punctele A, A ', B, B ' se
numesc vârfurile elipsei, iar segmentele  AA ' , BB ' se numesc axa
mare, respectiv, axa mică a elipsei.
b x
Funcţia f este continuă pe  a, a , iar f '  x   
a a2  x 2
, f ''  x  

ab
 , x   a, a  .
a  x 2   a2  x 2 
2

Tabelul de variaţie este:

y
x –a 0 a B
f 'x       0 – – – – – –
f x 0 b 0 A' O A x
f ''  x  | ––––––––––––––| B' Figura 3

Graficul funcţiei f este redat în figura 3, iar prin simetrie se obţine

graficul elipsei.
În punctele A  a, 0  şi A '  a, 0  graficul funcţiei f admite semitangente
verticale.
HIPERBOLA
Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan cu proprietatea că
diferenţa distanţelor la două puncte fixe numite focare este constantă.
Pentru obţinerea ecuaţiei hiperbolei notăm F1  c, 0  , F2  c, 0  focarele
hiperbolei şi fie M  x, y  un punct curent al acesteia.
Condiţia geometrică prin care se defineşte hiperbola se scrie
MF1  MF2  2a, a   0,    , (1).

x  c
2
Exprimând analitic relaţia (1) se obţine egalitatea  y2 

 x  c
2
  y 2  2a, care după raţionalizare se aduce la forma:
c 2
 a2  x 2  a2 y 2  a2  c2  a2   0, (2).
Deoarece MF1  MF2  F1F2 se obţine a < c. Cu notaţia b2  c2  a2
x2 y2
ecuaţia (2) se scrie:   1  0, (3). Această ecuaţie este ecuaţia
a 2 b2
carteziană a hiperbolei. Intersecţia hiperbolei cu axa Ox este reprezentată
de punctele A  a, 0  , A  a, 0  , numite vârfurile hiperbolei. Pentru a  b
hiperbola se numeşte hiperbolă echilaterală.

307
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Se observă că axele de coordonate Ox şi Oy sunt axe de simetrie ale
hiperbolei, iar O  0, 0  este centru de simetrie pentru hiperbolă.
b 2
Din relaţia (3) se obţine y   x  a2 , x   ,  a   a,    . Funcţia
a
b 2
f : a,     R, f  x  x  a2 , va da graficul hiperbolei în cadranul I, iar
a
prin simetrie în raport cu axele Ox şi Oy se obţine întreg graficul hiperbolei.
b x ab
Avem: f '  x    , f ''  x   , x   a,    .
a x a
 
2 2 2 3
x a
2

Deoarece lim f  x   , funcţia nu are asimptote orizontale. Pentru

x 

f x b x 2  a2
determinarea asimptotelor oblice obţinem: m  lim  lim  
x x 
x  a x

b
a x 


b 
şi n  lim  f  x   x   lim
a  x 
b
a
 
x 2  a2  x  lim 
b
x  a
a2
x 2  a2  x
 0.

b
Aşadar, dreapta y  x este asimptotă oblică la .
a
Tabelul de variaţie este:

x a 
f 'x           Graficul funcţiei f este redat
în figura 4, iar graficul hiperbolei
f x 0  este redat în figura 5.
f ''  x  ––––––––––––

y y
b b b
y x y x y x
a a a

O A  a,0  x A '  a,0  O A  a,0  x

Figura 4

Figura 5

În punctele A  a, 0  , A '  a, 0  graficul admite tangentă verticală.

308
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
PARABOLA

Parabola este locul geometric al punctelor din plan egal depărtate de

un punct fix numit focar şi de o dreaptă fixă
numită directoare. y
Pentru a stabili ecuaţia parabolei consi- N M  x, y 
p  p
derăm F  , 0  , focarul parabolei, x  
2  2
ecuaţia directoarei şi M  x, y  un punct
curent pe parabolă (figura 6).
Condiţia geometrică MF  MN conduce p O x
 p 
2 2 F  , 0
 p p 2 
la egalitatea  x  2   y  x  2 , care raţiona-
2

  Figura 6

lizată se scrie sub forma y  2px, (1).

2

Relaţia (1) se numeşte ecuaţia carteziană a parabolei.

Se observă că dacă M  x, y  se află pe parabolă, atunci şi punctul
M1  x,  y  se află pe parabolă, deci axa Ox este axă de simetrie a parabolei.
Funcţia f : 0,     R, f  x   2px va da graficul parabolei situat în
cadranul I, iar prin simetrie faţă de Ox se obţine întregul grafic al parabolei.
Avem:
2p 2p
f 'x  , f ''  x    , x   0,    . y Figura 7
2 x 4x x
Tabelul de variaţie: f  x   2px
x 0 
f 'x                 O p  x
F , 0
f x 0  2 

f ''  x  –––––––––––––––––– g  x    2px

Graficul funcţiei f şi graficul complet al parabolei este redat în figura 7.

În punctul O  0, 0  parabola admite axa Ox ca tangentă verticală.

3 REZOLVAREA GRAFICĂ A ECUAŢIILOR

Fie f, g : D  R funcţii numerice şi Gf şi Gg reprezentările geometrice
ale acestora în acelaşi sistem de coordonate xOy, (figura 1).

309
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Din lectura grafică se observă că y
cele două curbe se intersectează în
Gg
punctele A, B, iar abscisele lor x1 ,
f  x2   g  x2 
respectiv x 2 verifică relaţiile: B
f  x1   g  x1  Gf
f  x1   g  x1  şi f  x 2   g  x 2  , (1). A
Egalităţile (1) arată că numerele
O x1 x2 x
reale x1 , x2 sunt soluţii ale ecuaţiei
Figura 1
f  x   g  x  , (2).
Reciproc, dacă x 0  R este soluţie a ecuaţiei f  x   g  x  , adică f  x0  
 g  x 0  rezultă că x 0 este abscisa unui punct comun al curbelor Gf şi Gg .
Aşadar, soluţiile unei ecuaţii de forma f  x   g  x  , x  D  R sunt
date de abscisele punctelor de intersecţie ale graficelor funcţiilor f şi g.
Metoda de determinare a soluţiilor unei ecuaţii de forma (2) folosind
graficele funcţiilor asociate se numeşte metoda grafică.

Probleme rezolvate
 1. Să se rezolve ecuaţia ln  x  1  x, (1).
Soluţie
Vom determina numărul de soluţii reale ale ecuaţiei (1) folosind
metoda grafică.
Varianta 1
Notăm f, g :  1,     R, f  x   ln  x  1 , g  x   x. Curbele Gf , Gg
asociate sunt redate în figura 2. y
Din lectura grafică se pot extrage urmă- Gg
toarele concluzii:
Gf
• ecuaţia are o singură soluţie reală x  0; 1
• ln 1  x   x,  x   1,    .
Varianta 2 –1 0 1 2 e3 x
Notăm: f, g :  1,     R,
f  x   ln  x  1  x, g  x   0.
Să reprezentăm grafic funcţia f. Figura 2
Funcţia f este continuă şi de două ori
x 1
derivabilă pe  1,    . Avem: f '  x   , f ''  x   , x   1,    .
1  x 
2
1x
Asimptotele funcţiei f
Avem: lim f  x   , deci dreapta x  –1 este asimptotă verticală.
x 1
x 1

310
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Tabelul de variaţie al funcţiei f este:
x –1 0  y
f 'x  0 –––––––––
f x –
0
– O 1 2 3
M –1 x
f ''  x  ––––––––––––––––––––

Curbele Gf şi Gg sunt redate în figura 3.

Curba Gg este tangentă în x  0 curbei Gf .
Figura 3
Din lectura grafică se obţine că ecuaţia
f  x   g  x  are o singură soluţie reală x  0 şi că f  x   g  x  , deci
ln  x  1  x  0,  x   1,    .

 OBSERVAŢIE
 A doua variantă de rezolvare grafică a ecuaţiei (1) pune mai sigur în
evidenţă că x  0 este singura soluţie, deoarece punctul x  0 fiind punct
de maxim pentru f, axa Ox este tangentă graficului funcţiei f.
În prima variantă de rezolvare grafică nu există siguranţa că dreapta
y  x este tangentă fără unele calcule suplimentare. Într-adevăr, ecuaţia
tangentei în x  0 la Gf este: y  ln1  f '  0    x  0  sau y  x. Aşadar,
cele două curbe sunt tangente în x  0 şi concluzia găsită în varianta 1
este corectă.
 2. Să se determine numărul de soluţii reale ale ecuaţiei polinomiale:
x 4  2x 2  12x  4  0.
Soluţie
Varianta 1. Încercăm aplicarea şirului lui Rolle.
Fie f : R  R, f  x   x 4  2x 2  12x  4. Funcţia f este derivabilă pe R şi
rezultă că f '  x   4x 3  4x  12  4  x 3  x  3  . Pentru formarea şirului lui
Rolle trebuie rezolvată ecuaţia x 3  x  3  0, care ridică greutăţi deosebite.
Aşadar aplicarea şirului lui Rolle nu este convenabilă în acest caz.
Varianta 2. Folosim rezolvarea grafică. Vom scrie ecuaţia dată sub
x 4  2x 2 x 4  2x 2
forma  3x  1 şi notăm f, g : R  R, f  x   , g  x   3x  1.
4 4
Graficul funcţiei g este o dreaptă. Reprezentăm grafic funcţia f.
Funcţia f este de două ori derivabilă pe R şi avem f '  x   x 3  x,
f ''  x   3x 2  1. Graficul intersectează axa Ox doar în punctul O  0, 0  .

311
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Tabelul de variaţie al funcţiei f este:
y
x – 0  Gg
f 'x –––––––– 0  Gf

f x + 0 
1
f ''  x  

Curbele Gf şi Gg sunt reprezentate în figura 4. –1 O 1 1 x

3
Din lectura graficului se obţine că există doar
două puncte de intersecţie. Ecuaţia dată are două
Figura 4
1 
soluţii reale x1   , 1  , x 2  1, 2  .
3 
 3. Să se determine în funcţie de parametrul real m numărul de soluţii
reale ale ecuaţiei e x  mx.
Soluţie
Se observă că x  0 nu este soluţie a ecuaţiei, deci ea este echivalentă
ex ex
cu ecuaţia  m. Folosim metoda grafică alegând f, g : R*  R, f  x   ,
x x
g  x   m.
Să reprezentăm grafic funcţia f.
• Avem lim f  x   , lim f  x   0, deci y  0 este asimptotă orizon-
x  x 

tală la –.
• Pentru asimptotele verticale se obţine: f  0  0  , f  0  0  ,
deci x  0 este asimptotă verticală bilaterală.
• Studiul cu ajutorul derivatelor
x 1
Funcţia f este de două ori derivabilă şi avem: f '  x   2 e x ,
x
x  x  2x  2  x
2

f ''  x   e , x  R* .
x4
Tabelul de variaţie pentru funcţia f este:

x – 0 1 
f 'x –––––––––  ––––––– 0 
 m 
f x 0 
 e
f ''  x  ––––––––– 

312
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Curbele reprezentative ale celor două funcţii sunt redate în figura 5.
y y  f x
Lecturând graficele din figura 5 se
obţin concluziile: g  x   m, m   e,   
• pentru m   , 0 , există un punct
3 g  x   m, m  e
de intersecţie, deci ecuaţia are o singură e
2 g  x   m, m  0, e 
soluţie reală x   , 0 ;
1
• pentru m  0, e  nu există puncte –1
O1 2 x
de intersecţie şi ecuaţia nu are soluţii
g  x   m, m   , 0 
reale;
• pentru m  e, punctul de inter-
secţie este A 1, e  , iar soluţia ecuaţiei Figura 5

este x  1;
• pentru m   e,    , există două puncte de intersecţie, iar ecuaţia
are două soluţii reale x1   0, 1 , x 2  1,    .

EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se reprezinte grafic funcţiile x2  1
f : D  R: h) f  x   ;
x2  4
a) f  x   x3  x2 ;
 x  1 2
b) f  x   x  3x  2;
3 i) f  x   ;
x
c) f  x   x4  4x3 ;  x  1 3 .
j) f  x  
d) f  x   2x3  3x2 ; x2

e) f  x   x5  5x; E3. Să se reprezinte curbele de ecuaţii:

f) f  x   x  10x  9.
4 2 a) x2  y2  1; b) x2  4y2  4;
c) 4x2  9y2  36  0;
E2. Să se reprezinte grafic funcţiile d) 4x2  9y2  36  0;
f : D  R:
e) y2  16x; f) y2  2x.
x2 x
a) f  x   ; b) f  x   ;
1  x2 1  x2 E4. Să se determine numărul soluţiilor
1 x3 reale pentru ecuaţiile:
c) f  x   x  ; d) f  x   2 ;
x x 1 a) ln  x  1  x  1; b) sin x  x;
x2 x3 c) x5  5x  1; d) x  ex  1;
e) f  x   ; f) f  x   ;
x 1  x  1 2
e) tg x  x, x   2, 2  ;
3
x f) xex  x2  1; g) x3  3x  m  0.
g) f  x   ;
 x  1  x  2 

313
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
APROFUNDARE
A1. Să se reprezinte grafic funcţiile A5. Să se reprezinte în plan mulţimea
f : D  R: punctelor M  x, y  , dacă:
a) f  x   1  x; b) f  x   x 1  x  ;
a) 1  y2  x; b) x  y  1;
x
c) f  x   x 1  x; d) f  x  
x1
;  
c) x2  4y2   x  y  1  0.

x x2
e) f  x   ; f) f  x   ; A6. Să se discute ecuaţiile:
x2  1 x2  1

a) 1  x2  m 1  x2 ; 
x
g) f  x  x  ; h) g  x   x3  x2 ;
3 2
b) 2 ln x  mx  2  0;
x 1
x1 m
i) f  x   1  x2 ; j) f  x   x  3 x.
3
c) ex  mx2 ; d)  .
x2 x
A2. Să se reprezinte grafic funcţiile
f : D  R: A7. Se consideră funcţia f : D  R,
x 1 1 x 2
x3
a) f  x   ; b) f  x   ; f x  .
x x 3x2  4
a) Să se reprezinte graficul funcţiei.
c) f  x   x  x ; d) f  x  x  x2  1;
b) Graficul funcţiei f are centru de
simetrie?
e) f  x  x2  1 ; f) f  x  3 x3  3x  2.
c) Să se determine punctele de pe
graficul funcţiei f în care tangenta
A3. Să se reprezinte grafic funcţiile
la curbă este paralelă cu dreapta
f : D  R:
9x  y  0 şi să se arate că acestea
a) f  x   x  ln  x  1 ; sunt vârfurile unui paralelogram.
b) f  x   x  ln x; c) f  x   x  e x ; d) Să se separe soluţiile ecuaţiei
f  x   m, m  R .
d) f  x   x2  ln x; e) f  x   e x ;
2

ln x A8. Se consideră funcţia f : D  R ,

f) f  x   x  ln x ; g) f  x   ;
x
mx2  2
 
h) f  x  ln x2  1 ; i) f  x  x  e
 x 1
; f x 
x 1
, m  R.
1 a) Să se determine m, astfel încât
j) f  x   x  1  e x . graficul funcţiei f să fie tangent
dreptei de ecuaţie y  –2x  10.
A4. Să se reprezinte grafic funcţiile b) Să se reprezinte grafic funcţia
f : D  R: pentru m  1.
a) f  x   sin x  cos x;
A9. Se consideră funcţia f : D  R ,
b) f  x   x  arctg x;
m  x  1
3
c) f  x   x  2arctg x; f x  , m  R.
2
x  mx  1
2x
d) f  x   arcsin ; a) Să se determine m  R, pentru
1  x2 care f are două asimptote paralele
sinx
e) f  x  ; f) f  x   ln  sin x  ; cu axa Oy.
1  sinx b) Să se determine m  R, pentru
g) f  x   sin3 x  cos3 x; care f este strict monotonă pe R.
c) Să se reprezinte grafic f pentru
h) f  x   x  sin x.
m  1.

314
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
A10. Se consideră funcţia f : D  R , 9x2
2
A11. Fie funcţia f : D  R, f  x  . 2
ax  bx  c x  x 1
f x  .
xd a) Să se arate că funcţia f are trei
a) Să se determine a, b, c, d  R, puncte de inflexiune şi să se separe
astfel încât funcţia să admită ca acestea.
puncte de extrem x  –1 şi x  3, iar b) Dacă , ,  sunt valorile funcţiei
dreapta y  x  3 să fie asimptotă a în punctele de inflexiune, să se
funcţiei. 1 1 1
arate că:    1.
b) Să se reprezinte graficul func-   
ţiei pentru valorile găsite la punctul c) Să se reprezinte grafic funcţia f.
a) şi să se arate că graficul funcţiei (Politehnică, Buc., 1972)
f admite un centru de simetrie.

TESTE DE EVALUARE RECAPITULATIVE

Testul 1
 n2  n  1
 1. Să se studieze convergenţa şirului  an  , cu termenul general an  ,
2n  1
  R. (2p.)
 2. Să se studieze continuitatea şi derivabilitatea funcţiei f : R  R,
3x  ax  1, x  1
2
f  x   . (3p.)
2
 x  ax  b, x  1

5x2  9
 3. Să se determine punctele de extrem ale funcţiei f : D  R, f  x   2
.
x  3x  3
(2p.)

x2  x
 4. Să se determine asimptotele funcţiei f : D  R, f  x   . (2p.)
x2  2 x

Testul 2

 1. Să se studieze convergenţa şi să se calculeze limita şirului  an  , dat de

1
relaţia de recurenţă: a1  1, an 1  an , n  1. (2p.)
2
 2. Să se determine parametrii reali pentru care funcţia f :  1, 1  R,
 x3  2x  1, x   1, 0 
f  x   satisface ipotezele teoremei lui Rolle. (3p.)
ax  bx  c, x   0,1
2

 3. Să se calculeze:
ln  2  cos x  sin  a  x   sin  a  x   sin2 a
a) lim ; b) lim . (3p.)
x0 x  sin 5x x0 x2

 4. Să se arate că: ex  1  ln  x  1 ,  x   1,    . (1p.)

315
  Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Testul 3
n 1
 n2  1  n2
 1. Dacă   lim   , atunci:
n 
 n1 
a)   0; b)   1; c)   2; d)   e; e)   .

2na  n2  1
 2. Fie a, b  R, b  0. Şirul  xn  , xn  este convergent pentru:
bn3  2n2  1
a) b  0, a > 2; b) b > 0, a  ; c) b  0, a  2  sgn  b  ; d) a  b2  3;
e) a  5  sgn  b  .

sin x  sin 2x    sin  nx 

 3. Dacă L  lim , atunci:
x0 x
n  n  1
a) L  n  n  1 ; b) L  n2 ; c) L  ; d) L   n  1  n  2  ; e) L  n  n  3  .
2

x2  3x  7  7x  4
 4. lim este egală cu: a) 1; b) –1; c) 2; d) –2; e) 0.
x 3
x 3 x2  4x  3

 x3  1, x  R \ Q
 5. Mulţimea punctelor de continuitate a funcţiei f : R  R, f  x   
2x  1, x  Q


este: a) R; b) Q; c) R \ Q; d) 0,  2 ; e) . 
x2enx  x
 6. Funcţia f : D  R, f  x   lim :
n  enx  1

a) este definită numai pe  , 0 ;

b) este definită şi continuă pe R;
c) este definită şi derivabilă pe R;
d) este definită pe R, dar nu este continuă pe R;
e) este definită numai pentru x   3,    .
1
 1 
 7. Funcţia f : R \ 0  R, f  x    1  e x  , admite asimptota oblică de ecuaţie:
 
 
a) y  x  1  0; b) 2y  2x  1; c) y  1 – x; d) y  –x; e) y  x.

 8. Se consideră funcţiile f , g : R  R, f  x   x2  2x  1, g  x   x4  2x3  2x2  1.

Graficele funcţiilor f şi g sunt tangente în punctul:
a) A 1, 0  ; b) A  2, 0  ; c) A  1, 4  ; d) A 1,  1 ; e) nu sunt tangente.

2x
 9. Domeniul de derivabilitate a funcţiei f : R  R, f  x   arcsin este:
x2  1
a) R; b)  1, 1 ; c)  0,    ; d) R \  1, 1 ; e) .

 10. Funcţia f : R  R, f  x    x  m   x  3 este de două ori derivabilă pe R

pentru: a) m  0; b) m  3; c) m  1; d) m  –1; e) m  .

316
 Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Testul 4

 x2  ax  b, x  0
 1. Să se determine a, b  R pentru care funcţia f : R  R, f  x   
sin x, x0
este derivabilă pe R.
n
 f  1  f  2     f  n  
Pentru valorile lui a şi b găsite să se determine lim  4   .
n  
 1  3     2n  1 
2 2 2 

(2p.)
 2. Să se determine constantele reale a   0,    , b  R pentru care funcţia
 ax
 2 , x   0, 1
f :  0, 2  R, f  x    x  b , îndeplineşte condiţiile teoremei
 
ln x2  3x  3 , x  1, 2

lui Rolle şi să se aplice această teoremă funcţiei găsite. (2p.)
 1
2 arctg   , x  1
 x
 3. Dacă f : R  R, f  x    , x  0 care afirmaţie este adevărată:
2x  , x0


a) funcţia f este crescătoare pe R;
b) funcţia f este descrescătoare pe R;
c) funcţia f este convexă pe R;
d) funcţia f este convexă pe  , 0  ;
e) punctul x  0 este punct de inflexiune pentru f ? (2p.)

x2
 4. Să se reprezinte grafic funcţia f : R \ 1, 2  R, f  x   . (3p.)
 x  1  x  2 

Testul 5

 1. Să se determine intervalele de monotonie ale funcţiei f : R  R,

f  x   ax  x , ştiind că graficul funcţiei f admite o asimptotă care trece
3 2 3

prin punctul A 1, 1 . (3p.)

 2. Să se separe soluţiile reale ale ecuaţiei x5  2x3  mx2  3x  m  0, m  R.

tg  sin x   sin  tg x 
 3. Să se calculeze: lim . (2p.)
x 0 x3

 4. Fie f : R  R, f  x   x3  ax2  bx  c. Dacă , ,  sunt soluţiile ecuaţiei

f  x   0 şi aceste soluţii sunt distincte, să se arate că:
2 2 2
   1. (ASE, Bucureşti) (1p.)
f '   f '   f '   

317
 INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL ŞI PROBLEME DE ECUAŢII LINIARE
CAPITOLUL I. PERMUTĂRI (pag. 13)
• E1. Card(Sn )  n!; a) n  4; b) n  6; c) n  7. • E4. x  1; y  13  1. • E5. a) k  3;
b) k  4; c) k  5. • E6. Avem 4
 e şi se obţine M  e, ,  2
, 3
. • E8. m    2;
m     4; m     8; m    17. • A1. b) 2007
 5401  2
 2
; 2005
 ; 2010
 e; c) x  1
 ;

1 1 2  1 2 3 4 5
y   ;z  . • A2. b) Pentru ecuaţia   x  x   şi x    se obţine:
 a b c d e
1 2 3 4 5  1 2 3 4 5   1 2 3 4 5 
    . Se analizează pe rând cazurile a  1, a  2, ..., a  5
e b a c d  5 2 1 3 4 a b c d e 
 
şi se obţine x  e, , 2 , 3 . • A3. Mulţimea e, ,  2

, ...  Sn , deci este finită. Rezultă că
p q 2
q, p  N, p  q astfel ca p
 q
şi se obţine  e. Se ia k  p  q  N*. • A5. Cn  45
n n 1
n  10. • A6. a) 2; b) 5. • A7.  i, j   8, 7  ;  k, p   6, 8 . • A8. Cn  k. • A9. a)
2

2
n  n  1
 . • A11. Se foloseşte proprietatea fundamentală a şirului de rapoarte egale şi se
2
1 2 3
obţine: a)  k   k; b)  k   n  k  1,
k  1, n. • A13. a) Se caută soluţii de forma  .
a b c 
1 2 3 
Se analizează cazurile a  1, a  2, a  3. Se obţine soluţia x    ; c) Avem
2 3 1
x  
2
    x    1
2
1  1, fals x  . • A15. Se foloseşte scrierea în baza 10 şi


se obţine: 4 ! 1  2  3  4  5  10  10  10  10  1 .
4 3 2

TESTE DE EVALUARE (pag. 16)
TESTUL 3
1. c); 2. d); 3. c);

CAPITOLUL II. MATRICE (pag. 32)

• E2. a) a  x  y  4; b  3; b) x  a  2; y  b  1. • E4. a) x  y  2, z  0, t  3 sau x  3,
y  13, z  5, t  8; b) x  2, 4 ; c) x  2, p  5, y  11, z 2, 3 . • E10. a) x  y  2; b) x  5,
 2n 1 0 2n 1 
1 5n
1  1 2n   
y  0. • E11. a) x  0, y  1; c) An   . • E12. a)   ; b)  0 1 0 ;
0 5n   0 1 
   n 1 
2 0 2n 1 
 1 0 2n 
 
c)  0 1 0  . • E13. A 3  I3 , A 6  I3 , etc.
0 0 1 
 

318
  INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
 n  n  1 
1 n 2
  1 0 n ln a 
 a b    
• A3.  . • A6. b)  0 1 n  ; c)  0 an 0 ;
 b a  0 1  0 0
0  1 
 
 
1   a  b    a  b   a  b    a  b n 
n n n
 cos n sin n 
e) . • A7.   . • A9. Din egalitatea
2   a  b n   a  b n a  b  a  b 
n n
  sin n cos n 

1 0  1 0  a 0
An  A  A  An rezultă   A  A  . Se obţine A  
n
 . Se calculează A şi se
1 1  1 1   b a
identifică cu matricea dată. • A10. Se scrie A n 1  A n  A  A  A n . Se obţin relaţiile
an 1  a  an  c  bn şi analoagele, de unde rezultă relaţiile cerute. • A12. Tr  AB  BA   0 şi
Tr  In   n. • A15. c)  2, 3  ,  3, 5  ,  5, 2  respectiv  2, 2  ,  3, 3  ,  5, 1 ,  5, 5  .

TESTE DE EVALUARE (pag. 35)

TESTUL 1
1. c); 2. a); 3. d); 4. b); 5. d).

TESTUL 2
1. x  y  z  1; 2. Se foloseşte că A  a   A  b   A  ab  ; 3. Se foloseşte că X 2001  X  X  X2001 ;
1 0 1 
 
X   0 2 0  ; 4. Avem A  a  I3  B şi B3  03.
0 0 1
 

CAPITOLUL III. DETERMINANŢI (pag. 37)

1. Determinantul de ordinul n. Proprietăţi (pag. 51)
3
• E2. a) x  4, 4 ; b) x  ; c) x  1; d) x  4, 2 ; e) x  9. • E4. a) x  2, 1 ; b) x  0;
2
c) x  1. • E6. , ,  . • E10. x  1.
• A1. a)  b  a c  a c  b ; b) 0; c)  a  b b  c c  a ; d)  a  1 b  1 a  b  1  a  b  ;
e)  x  y z  x  y  z  xy  yz  zx  ; f) Se scrie determinantul ca sumă de determinanţi.
• A2. a) 0; b) cos 2  2 cos2   1 şi se adună coloana 3 la coloana 1. Rezultă un determinant
Vandermonde; c) cos 2  2 cos2   1. Se înmulţeşte coloana 2 cu 2 şi se adună la prima
coloană. Se obţine un determinant Vandermonde. • A3. Ecuaţia se scrie x3   x  1  0, etc.
3


2 x2  x a   2e   x 2
 x a   3.
• A5. Se obţine ecuaţia:  x  13  a  0. • A6. Se obţine f  x   e
  x  3
2
x a
Rezultă ex  1 şi x 2  x  a  0. Se pun condiţiile  0, S  0, P  0. • A7. a)

 x  13
; b)   x  1  1; c) x  a  b  c, b  a  c, c  a  b, a  b  c . • A10. Prin adunarea
4

unei linii la celelalte linii se obţin pe aceste linii numai numere pare. Se dă apoi factor

319
 INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
comun 2 pe fiecare linie cu elementele pare. • A11. Dacă M  A  t A, atunci t M   M şi se
are în vedere că det t M  det  M  . • A13. Fie M  A  i  B şi N  A  i  B. Atunci

 2 2

det  M  N   det A  B . Dar det  M   det  N  şi astfel det  M  N    det  M    0; b) Nu.
2

2 2
 1   3 
I2  şi se aplică A13. • A19. D   2    n  1 !.
n 1
• A14. Avem: In  A  A 2   A  I2   
 2   2 

2. Aplicaţii ale determinanţilor în geometria plană (pag. 58)

• E2. m  0, 8 . • E10. Dreptele 8x  11y  4  0 şi 4x  5y  4  0. • E11. Se scrie
y  m  x  2  . Se obţin vârfurile triunghiului prin intersecţia dreptelor.

CAPITOLUL IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE

1. Matrice inversabile. 2. Ecuaţii matriceale (pag. 66)
 3 
• E3. a) m 6; b) m  R \ 3 ; c) m  R \  , 1 ; d) m  R \ 1,  2 .
 2 
1 1 
 2 1 1 2   2 1   5 2   7 3  1 1 1 0   
• E4. a) X         . • E5. b)    ; c) 1  .
3 1 3 5   3 1   3 1   12 5  2  0 6 4  1 
 

 1 7x
• A1. a) m   ,   2,    ; . Se obţine ecuaţia 7x 3  3x 2  8x 
b) det A  1 şi m 
 2 3
7
 12  0  
 x  1 7x 2  4x  12  0 cu soluţia reală x  1, iar m  . • A2. det  A  0,
3
a b
 m R m 2  6m  11 0,  m  R. • A4. Dacă A 2  A  B şi A    , se obţine AB 
c d
a 0 1 1  1 0 
 BA şi A    . Rezultă a  3; c  2 sau a  2; c  2. • A5. b) X   , Y   .
 c a   0 0  1 0 
• A6. 2  Ip . • A7. In  In  A 5   In  A   M, etc. • A8. Se arată că  A  B 2  0n. Rezultă

In  In   A  B    In  A  B  In  A  B  . • A9. Relaţia dată se scrie In  A    In  B   In ,

2

deci In  A, In  B sunt inversabile şi rezultă că  In  B    In  A   In şi AB  BA.

• A10. a) Dacă  In  A  B   C  In se arată că  In  B  A 1  I n  BCA; b) In   A  B  

p

 In  A  M, unde M   B  A   B. Atunci din a) şi matricea In  M  A  In   B  A 

p 1 p 1
BA 

 In   B  A  este inversabilă.
p

3.2. Sisteme de ecuaţii liniare de tip Cramer (pag. 73)

• E3. a) 1, 1, 0  ; b)  2, 0, 0  ; c) 1, 1, 1, 1 ; d)  1, 1, 1, 2  .

320
  INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
• A1. a)  2, 1, 1, 1 ; b)  i, 1, 0  ; c)  1, 1, 2, 2 . • A2. a)  abc, ab  bc  ca,  a  b  c  .
1 2 
• A3. a) a  R \  ,   ; b) a  R \ 3 ; c) p  R \ 0,  1 ; d) m  R \ 2, 3 . • A5. a) det  A 
2 3 
 6m  m  2  ; b) m  R \ 0, 2 ; d) m   0, 2  .

3.3. Rangul unei matrice (pag. 77)

11
• E2. a) r  2 pentru m  R \ 9 , r  1 dacă m  9; b) r  2; c) r  2 pentru m  ,
5
r  3 în rest; d) r  1 dacă m  1, n  3 şi r  2 în rest.
1 1
• A1. c) det  A       3. Pentru    3, r  4 şi r  3 în rest; d) Deoarece 0,
3 2
rezultă că r  2. Dacă   3,  2 ,   3,  2 , r  2, iar în rest r  3. • A2. a  4, b  1,
1
c  2. • A3. Condiţia det  A   0. • A4. x  1, 7 . • A5. Dacă x  a  se obţine că
2
 
det  A    x  b  c   x 2  b2  c2  xc  xb  bc . Se arată că parantezele nu sunt numere
întregi, deci nu pot fi egale cu 0.

3.4. Studiul compatibilităţii sistemelor de ecuaţii liniare

şi rezolvarea acestora (pag. 84)
• E1. a) x  , y  10  9, z  8  7,   R; c) incompatibil; d) x  1, y  2, z  2. • E2. a) Com-
7  24 22  16
patibil simplu nedeterminat. x  ,y , z  ; b) Compatibil simplu nedeter-
13 13
3  19  7
minat. x  ,y , z  ; c) Compatibil simplu nedeterminat; d) Compatibil dublu
8 8
nedeterminat; e) incompatibil; f) incompatibil; g), h) Compatibil simplu nedeterminat;
i) 1,  2,  3 .
• A1. a) a  1; b) Din rangA  rangA  2 se obţine relaţia 2ab  5a  3b  6  0 sau
 2a  3 2b  5   3. Rezultă  a; b   3; 3 ,  2; 4  ,  0; 2  , 1; 1 . • A2. a) a  1, b  1 sau
a  0,5, b  1; b) a  1, b  12. • A3. rangA  rangA  2 şi a  8, b  2. • A4. Condiţia
rangA  rangA  2. Se obţine a  1, b  1. • A5. Condiţia det  A   0, a  4, 3 . Apoi se
 3
găseşte b 3. • A6. Condiţia det  A 0, m  R \ 2,  . • A7. Condiţia det  A   0
 2
implică m  2, 1 . • A11. Se formează cu primele 3 ecuaţii un sistem omogen care trebuie
să admită soluţii nebanale. Rezultă m  1, şi soluţia x  , y  , z  . Înlocuită în a patra
ecuaţie se obţine   9, 9 .

321
 INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ

CAPITOLUL I. LIMITE DE FUNCŢII
13. Limite laterale (pag. 172)
1
• E2. a) a  R; b) a  0, b  2; c) a  .
3
• A1. a) e; b) a  2, b  3.

14. Proprietăţi ale funcţiilor care au limită (pag. 176)

n  n  1
• A1. a) 1; b) 3; c) . • A2. l  0. • A3. a) 0; b) Pentru a  1,    , l  ; pentru
2
a   , 1 , l  ; iar pentru a   1, 1 , limita nu există.

16.2. Limite de funcţii compuse (pag. 184)

1  6 6 4 1 1
• E4. a) 1; b) 1; c)  ln 2; d) . • E5. a) ; b) ; c) 1; d) ; e) ; f) 1; g) ; h) 1,
2 2 7 5 5 2 3
1 1 4
pentru n  1 şi pentru n  0; i) ; j) .
sin1 2 5
n  n  1
• A1. a) a  1, b  1; b) a  1, b  0; c) a  1, b  0. • A2. a) 10; b) . • A3. a) a  b  1  0
2
ln 6
şi 6a  5b  0; b) a  b  c  6  0, 4a  3b  6  0, 2a  b  0. • A4. a) . • A6. a) 1; b) 1;
3 ln 2
c) 1; d) –1; e) 9; f) –8. • A8. Fie T  0 perioadă a funcţiei. Deoarece f este neconstantă
există x 0 , x1  R cu f  x 0  f  x1  . Atunci f  x 0   f  x 0  nT  şi f  x1   f  x1  nT  . Luând
x n  x 0  nT, yn  x1  nT, cu limita  se obţine că f  x n   f  x 0  şi f  yn   f  x1  .

17. Asimptotele funcţiilor reale (pag. 191)

• E1. a) y  0, x  0, x  1; b) y  0, x  2, x  2; c) y  1, x  2, x  2; d) y  1, x  1, x  2;

1
e) y  x, x  3, x  3; f) y  x  2, x  2, x  3, x  3. • E2. a) Asimptote orizontale: y 
2
1 1
spre , y   spre . Asimptotă verticală x   ; b) x  2, asimptotă verticală şi
2 2
y  x  2 asimptotă oblică; c) Asimptote verticale x  1, x  1, asimptotă oblică y  x.
• E3. a) Asimptote orizontale: y  x la  şi y  x la ; b) y  x la , y  x la ;
c) y  0; d) x  3, x  3 şi y  x la , y  x la . • E4. a) a  3; b) a  4, b  0.
• A1. a) x  0, y  x  1; b) x  1, x  1.

CAPITOLUL II. FUNCŢII CONTINUE

1. Funcţii continue într-un punct (pag. 202)
 x2 , x  0 sin x , x  0
0 , x   ,  1 1,    ;  
• A1. a) f  x    b) f  x   0,5 , x  0 ; c) f  x    0,5 , x  0.
x , x   1, 1  1 ,x0 cos x , x  0
 

322
  INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
• A3. a) a  1; b) a  0; c) 1  a  ln a cu soluţia unică a  1. d) a  1; e) a  b  0; f) a  0;
1
g) a  0, b  1; h) Se obţine sin a  , etc. • A4. a) b  0, a  1; b) a   e, b  0; c) a  b,
2
c  2b; d) a  3, b  1  3 e. • A7. a) 2a  4a  6 şi a  1; b) 2a  3b  5 şi 22a  32b  13. Se
obţine a  b  1 şi a  log 2 3, b  log 3 2; c) a2  a şi a  0, 1,  1 . Convine doar a  1, 1 ;
d) Dacă 2a  1  a2 , deci a  R \ 1 , atunci f este continuă pe D   , 2a  1 a2 ,   .
 
b b
Dacă a  1 atunci 2  1  6  3 şi b  1. e) a  2, b  8 şi a  3, b  28. • A8. a) f  a;
b) f  x   x  a; c) f  a; d) f  a; e) f  a. • A9. Avem: f  x   f  x  x 0   f  x 0  şi
lim f  x   f  0   f  x 0   f  x 0  , deoarece f  0   0; b) f  x   ax, a  R. • A10. Dacă x 0  R,
x x0

fie xn  , x n  Q şi lim f  xn   lim g  xn  . Din continuitatea funcţiilor f şi g se obţine

n n

f  x 0   g  x 0  ,  x 0  R, deci f  g. • A11. Fie x 0  R. Considerăm  x n  ,  yn  şiruri cu

proprietatea că x n , yn  Q, x n  x 0  yn şi lim x n  x 0  lim yn . Dacă g este monotonă, atunci
n  n 

avem: g  x n   g  x 0   g  yn  sau g  x n   g  x 0   g  y n  ,  n  N. Dar f  xn   g  xn  şi

f  yn   g  yn  şi astfel se obţine că: f  x n   g  x 0   f  y n  sau f  x n   g  x 0   f  y n  , n  N.
Prin trecere la limită avem: f  x 0   g  x 0  deci f  g.

2. Operaţii cu funcţii continue (pag. 207)

ab ab ab ab
• A1. Se folosesc egalităţile: max  a, b   şi min  a, b  
. • A2. Se
2 2
f x  f x f  x  f  x
foloseşte faptul că f  x   şi f  x   . • A4. Din continuitate se obţine
2 2
că g  n   0,  n  Z, şi apoi că g  x   0,  x  R. • A6. Trasăm graficul funcţiei f  x   x 2  1.
Rezultă studiind figurile 1 şi 2 că y y
f  x  , x  0
g x    . Analog se va
 1 , x  0
f  x  , x0 t x O
 1 O x
obţine că h  x   1, x   0, 1 •  1 1
x  f x  x
 minim f  x  1 minim
f  x  1 , x  1
Figura 1 Figura 2
A7. Avem: f  b  0  a  b şi
f  b  0   b  a. Din egalitatea f  b  0   f  b  0  se obţine că a  0. Analog, g  a  0   a  b
şi g  a  0   a  b şi se obţine a  b  a  b, deci b  0. • A8. Se ia x  1  x şi se obţine
1  x, 1  x  1
2f 1  x   3f  x    . Se formează un sistem cu necunoscutele a  f  x  şi
1  2x, 1  x  1
b  f 1  x  .
  
• D2. a) Im f    ,  şi f este funcţie monotonă. Se aplică apoi D1. • D4. Din relaţia
 2 2
f  f f   1R rezultă că f este surjectivă iar din relaţia  f f  f  1R se obţine că f este
injectivă. Aşadar, f este bijectivă. Funcţia f fiind continuă şi injectivă, ea este strict

323
 INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
monotonă pe R, din D3. Considerăm f crescătoare pe R. Dacă ar exista x 0  R cu f  x 0   x 0 ,
atunci din strict monotonia lui f se obţine succesiv: f  f  x0   f  x0   x0 , şi

 
x 0  f f  f  x 0    f  x 0  . Contradicţie. Aşadar, f  x 0   x 0 . Dacă f  x 0   x 0 , în mod analog
se obţine că f  x 0   x 0 . Aşadar f  x 0   x 0 şi f  1R.

3. Proprietatea lui Darboux (pag. 214)

• E4. Funcţiile au discontinuităţi de prima speţă.
• A1. b) f este strict crescătoare, iar f  0   0, deci f  x   0,  x  D; f) f  x   0
x  ek , k  Z.
Avem tabelul de semn:
x  ... e 2  e 1 e e2  ... 
f x  0++++ 0 0++++ 0 0+

• A2. a) f  1, 0 nu este interval; b) f 1, 2 nu este interval. • A3. Dacă f  x   x 3  2x  1,
atunci f  0   1 şi f 1  2, deci ecuaţia are o soluţie x   0, 1 . • A4. Funcţiile date sunt
strict crescătoare deci sunt injective. Fiind continue se arată că Im  f   R. Avem
a) lim f  x   , lim f  x  , deci Im  f   R; b) limf  x   , lim f  x   , deci Im f  R  .
x  x x 0 x 

• A5. Fie g  x   f  x   x, g : a, b  R. Funcţia g este continuă şi g  a   f  a   a  0,

g  b   f  b   b  0, deci există x 0  a, b cu g  x 0   0 şi astfel f  x 0   x 0 . • A8. Notăm
g : R  R, g  x   f  x   x. Din mărginirea funcţiei f avem că a  f  x  b,  x  R, şi se obţine că
g  x   x  a, şi g  x   x  b. Din continuitatea lui g rezultă că lim g  x  
x 

 lim  x  b   , şi lim g  x   lim  x  a   . Aşadar lim g  x   , lim g  x   

x  x  x  x  x 

deci Im f  R. Se obţine că x 0  R cu g  x 0   0 şi f  x 0   x 0 . • A9. Fie x 0  R. Atunci

 2x0  2x0  2x1  2x1
f  x0   f   f  x1  , unde x1  . Apoi f  x1   f    f  x2  , unde x2  .
 1  x 2  1  x0
2  2
1  x1
2
 0   1  x1 
2x n
În acest mod se obţine că pentru şirul  x n  , x n 1  2
avem că f  x n   f  x n 1  sau
1  xn
 1 , x0  0

f  x n   f  x 0  ,  n  N. Se arată apoi că lim x n   0 , x 0  0. Aşadar f  x0   lim f  x n  
n  n 
1 , x  0
 0

 f 1 , x0  0

  f  0 , x0  0. Din continuitatea funcţiei f se obţine că f 1  f  0  f  1 , deci f  x 0   con-
f  1 , x  0
 0

stantă  x 0  R. • A12. Fie g  x   f  x   x  4, x  R. Cum g este continuă şi

g x  0,  x  R, rezultă că g  x   0,  x  R, sau g  x   0,  x  R. Dar din g  x   0 se
obţine că f  x   x  4 şi lim f  x   , iar dacă g  x   0 rezultă că f  x   x  4 şi
x 

lim f  x   . Aşadar f este nemărginită.

x 

324
  INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

CAPITOLUL III. FUNCŢII DERIVABILE

2. Derivate laterale (pag. 229)
1 f x   f 0 1
• E5. Avem lim x sin  0  f  0  , dar lim  lim sin nu există. • E6. a) fs' 1  3,
x 0 x x  0 x 0 x  0 x
1  1 
fd' 1  3, f ' 1  3; b) fs 1  2  fd 1 ; c) fs  1  3, fd  1  3; d) fd'    3, fs'    1,
' ' ' '

2 2
nederivabilă; e) fs'  3  1, fd'  3  1, nederivabilă. • E7. a) m  f '  x 0  . Deoarece f '  x   2x,
1
vom obţine m1  f '  2   4, m 2  f '    1, m 3  f '  3   6. • E8. Ecuaţia este y  f  x0  
2
 f '  x0    x  x0  . Se obţine: a) y  6x  9; b) y  x  1; c) y  25x  104; d) y  1. • E9. a),
b), c) da; d) nu, deoarece f '  0   . Punct de inflexiune. • E10. a) da; b) da. • E11. a) Gra-
ficul este în figura 1. Ecuaţia tangentei în x  0 este y  0. Punctul x  0 este de punct de
inflexiune; b), c) Se arată că f '  0   ; d) f '  2   .
• A2. a  3, b  4. • A5. a) Punctele de continuitate sunt date de y
 
soluţiile ecuaţiei x 4  x 2  2. Se obţine x   2, 2 , puncte în care f
nu este derivabilă; b) x  0. • A6. a) Din continuitate se obţine
1
a  b  2, iar fs' 1  a, fd' 1  2. Rezultă a  2, b  0; b) a  0, b  1; 1
3 12 1 1 1
c) a  , b  . • A7. b   , a  . • A8. a  1, b  5. • A9. a   , O 1 x
7 7 3 6 2 1
b  1, c   3. • A11. Panta tangentei este m  3  f '  x 0  . Se obţine
 1 Figura 1
x0  3, . • A12. Condiţia f '  x0   24. Se obţine x 0  2. • A13. Panta
 3
m  tg 45  1. Condiţia f '  x0   1. Rezultă x0 1,  3 . • A16. Curbele y  f  x , y  g  x sunt
tangente în A  x 0 , y0  dacă f  x0   g  x0  şi f '  x0   g'  x0  . Rezultă a  1, b  1, c  5.
x 2  ax, x  a
• A18. a) Avem: f  x    2 . Funcţia f este continuă şi x 0  a. Studiem
x  ax, x  a
f  x   f a x 2  ax  0
derivabilitatea în x 0  a. Avem: fd'  a   lim  lim  lim x  a şi
x a x a x a x a x a
xa xa

f  x   f a  2
x  ax  0
fs'  a   lim  lim  lim  x   a. Din egalitatea fs'  a   fd'  a  se
x a x a x a x a x a
xa xa

obţine a  0. b) Se analizează cazurile a  b, a  b, a  b.

x  x  a    x  b  , x  a

Cazul 1. a  b. Rezultă că f  x   x  x  a    x  b  , x   a, b  . Avem: fs'  a   a  1 şi

x  x  a    x  b  , x  b
fd'  a   a  1. Din egalitatea fs'  a   fd'  a  se obţine a  0. Se studiază apoi derivabilitatea în
x  b. Se ajunge la o contradicţie.
Cazul a  b. Se ajunge la o contradicţie când se află derivatele în a şi b.

325
 INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
 x  1 x  a  , x  a
Cazul a  b. Se obţine f  x    x  1 x  a    . Din studiul derivabilităţii în
 x  1 a  x  , x  a
 2
 x  9, x   ,  3  3,   
x 0  a se obţine a  1. Aşadar a  b  1. • A19. a) f  x    .
 9  x2 , x   3, 3
 x
 2 , x  ,  3  3, 
 x 9
Se obţine: f '  x   şi fs'  3  , fd'  3  , fs'  3  , fd'  3  .
 x , x  3, 3
 9  x2


 
n
x1 x2  x2  6
Aşadar punctele x0  3 şi x0  3 sunt puncte de întoarcere. • A20. f  x  lim .
 
n n
x2  4  x4

6  x2
 
n
Se deosebesc situaţiile: a) x 2  1, când lim x 2  0 şi rezultă că f  x   ; b) x 2  1,
n  x2  4
6 1  1  6 4 2
deci x  1, 1 . Se obţine f 1   1 şi f  1    . c) x 2  1. Rezultă că
6 6 6 3
x2  6
x 1  1
lim x 2n   şi lim x 4n  . Avem: f  x   lim 2 x 2n  x  0. Aşadar
n  n  n  x  4 
 x 2n
x 2n
 6  x2
 2 , x   1, 1
x  4
1, x 1
f x   .
2 , x  1
3

0, x   ,  1  1,   

4.4. Derivarea funcţiei inverse (pag. 248)

 1 
 f  2  f 12  13
'
• A3. Funcţia este strict crescătoare şi Im  f     ,    . Avem 1
'
şi
 4 

 f  20  f 15  19 .
'
• A4. f  x    x  1  x  3 este strict crescătoare pe R şi lim f  x  
1 3
' x 

  6  
'
 , lim f  x   . Din proprietatea lui Darboux rezultă că Im  f   R. Avem f 1
x 

1 1
  . • A5. Funcţia f este strict crescătoare pe  0,    ca sumă de funcţii strict
f ' 1 13

 
crescătoare g  x  2x , h  x  x2  x . Cum lim f  x   1, lim f  x    rezultă Im  f   1,   .
x 0 x 

1 1
 
'
Aşadar f este inversabilă. Avem: f 1 4   '  .
f 1 3  ln 4

326
  INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
6. Rădăcini multiple ale ecuaţiilor polinomiale (pag. 253)
2
• E4. f  x   3x 2  4x  5. • E5. a) a  3, b  9; b) a  2; b  4; c) a  2, b  1 sau a   ,
3
17
b . • E6. a) 2; b) 2; c) 1; d) 3.
9
1
• A2. a  3, c  2, b   . • A3. m  5, n  13,  5. • A4. a  8, b  2, c  4, d  5.
2
• A6. f  x   x3  4x2  3x  5. • A7. f  x   ln  x  1 x  2 . • A8. f  x  9x4  30x3  37x2  20x  4.
n2 n4
• A9. a) a  18, b  20; b) a  ,b . • A10. Dacă x 0 este rădăcină dublă
2 4
comună se pune condiţia f  x 0   0  g  x 0  , f '  x 0   0  g '  x 0  . Se obţine x 0  2, a  2, b  4

 x  a ,
3
10
şi x0  2, a   , b  4. • A11. a) Din egalitatea gradelor se obţine n  3, apoi f  x 
3 18
a  R; b) Se obţine 2n  1   n  2  şi n  1, 5 . Convine n  5. Se obţine f  x   x 5 .
2

7.2. Teorema lui Fermat (pag. 261)

• A1. f  x   x 3  3x  4. • A2. f  x   2x 3  9x 2  12x  6. • A3. b) Deoarece f  0   0 şi
f  x   0,  x  R, rezultă că x  0 este punct de minim pentru f. Atunci f '  0   0 şi se
obţine a  35. • A4. m  1. • A5. Fie f  x   a x  1  3x  4 x , x  R. Funcţia f este derivabilă,
f  0   0 şi f  x   0,  x  R, deci x  0 este punct de minim pentru f. Rezultă f '  0   0 şi
a  12. • A6. a  6.
7.3. Teorema lui Rolle (pag. 265)
• E2. a) a  1,5, b  2, c  0; b) a  2, b  5, c  4. • E3. f '  x   0 implică x  2, 0 .
Convine x  0. • E4. x  0. • E5. b) Funcţia f are zerourile x   1,  3, 2 . Se aplică teorema
lui Rolle pe intervalele  3,  1 ,  1, 1 , 1, 2  .
11
• A1. a) a   , b  4, c  8; b) a  2, b  1, c  0. • A3. Se consideră g  x   1  x   f  x  .
3
f x 
• A4. g  x   x  f  x  . • A5. Se aplică teorema lui Rolle funcţiei h  x   , x  0, 1 .
g x 
 
• A6. g  x   sinm x  cosn x, x  0,  . • A8. Se aplică teorema lui Rolle funcţiei f pe interva-
 2
lele x1 , x2  ,  x2 , x3  ,...,  xn 1 , xn  unde x1  x 2  ...  x n sunt zerourile funcţiei f. • A10. Cazul
x
m  0 este imediat. Pentru m 0 se aplică teorema lui Rolle funcţiei g  x   e m  f  x  , x  R
pe intervalele de forma  x i 1 , x i  cu x i soluţii ale ecuaţiei f  x   0. • A11. Considerăm
funcţia g  x   f  x   x, care are trei soluţii x1  x 2  x 3 . Se aplică Rolle şi rezultă că
c1 , c2  R, c1   x1 , x 2  , c2   x 2 , x3  cu g '  c1   0, g '  c2   0. Se aplică apoi teorema lui
Rolle funcţiei g ' pe  c1 , c2  .

327
 INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
7.4. Şirul lui Rolle (pag. 269)
• A1. Se aplică teorema lui Rolle funcţiei f : R  R, f  x    x  1 x  2  x  3  x  4  pe
 4,  3 ,  3,  2 ,  2,  1 . • A2. e) Cum x  0 nu este soluţie, ecuaţia este echivalentă
1 5 1 5
cu ecuaţia x  m    0. Se consideră f : R*  R, f  x   x   2  m. Avem f '  x  
x x2 x x
x 3  x  10
 , cu zeroul x  2. irul lui Rolle este:
x3
x  0 2 
9
f x   + + m + Separarea soluţiilor
4
9
m + + + x1   , 0  , x 2   0, 2  , x 3   2,   
4
9
m + + 0 + x1   , 0  , x 2  x3  2
4
9
m + + + + x1   , 0 
4
    
• A4. f '  x   sin  cos , x   0, 1 . Din f '  cn   0 se obţine că tg  . Se aplică
x x x cn cn
    
teorema lui Rolle funcţiei g : R \   k   R, g  x   tg x  x pe Ik    k,   k  1   .
2  2 2 
7.5. Teorema lui Lagrange (pag. 273)
31
• E2. a) Nu; b) Nu; c) Da, c  2,  2 ; d) Da, c   . • E3. a) a  4, b  7; b) a  b  3.
16
• E4. Panta coardei este m  11. Din f '  c   11 se obţine c  1, 1 .
3e 3  2e  1 3
• A1. a) a  ,b ; b) a  b  1, 2 . • A3. A   ,  . • A4. Se obţine că
e e  2 4
1 1
f '  c   ln  n  1  ln  n  , c   n, n  1 sau  ln  n  1  ln  n   ,  n  N* (1); a) Prin
n 1 n
1 1 1 1 1 1
adunarea relaţiilor (1) rezultă că   ...   ln  n  1    ...   a n (2), deci
2 3 n 1 1 2 n
1
lim an  lim ln  n  1  ; b) Din (2) se obţine că bn  1   ln  n  1  ln  n   bn , deci
n  n  n 1
1
ln  n  1  ln  n   bn  ln  n  1  ln  n    1. Se obţine că 0  bn  1,  n  N* , deci şirul
n 1
1
 bn  este mărginit. Avem: bn 1  bn   ln  n  1  ln  n   0,  n  N* , deci  bn  este
n 1
monoton descrescător.
• A5. Se aplică teorema lui Lagrange funcţiilor: a) f  x  xn , x a, b ; b) f  x  tgx, x a, b ;
c) f  x   ln  cos x  , x  a, b ; d) f  t   sin t, t   x, y  ; e) f  t   et , t  0, x  , t   x, 0 .
6 x  5x 4 x  3x
• A7. b) Ecuaţia se scrie sub forma  . Cu teorema lui Lagrange aplicată
6 5 4 3
funcţiei f  t   t x , pe 3, 4  şi 5, 6 se obţine că c1   3, 4  , c2   5, 6  cu f '  c1   f '  c 2  sau

328
  INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
x x
3 2 6 x  5x
cu soluţiile x  0, 1 . • A8. a) Se scrie:
x 1 x 1
x  c1  x  c2  etc. b) Se scrie
32 65
6x  1 14 x  9x
 . • A9. a) Fie f  x   3 x , x  R. Aplicând teorema lui Lagrange funcţiei f pe
6 1 14  9
3
10  3 9
9, 10 şi 4, 5 se obţine că există c1  4, 5 , c2  9, 10 astfel încât f '  c2   şi
10  9
3
534 1 1
f '  c1   . Rezultă că 3
10  3 9    3 5  3 4, deci 3
10  3 4  3 5  3 9.
54 3
3 c2
2 3
3 c1
2

 1 1
• A10. a) Aplicăm teorema lui Lagrange funcţiei f : R  R, f  x   ex pe In   ,  . Se
 n  1 n 
1 1
e n  e n 1  1 1 
obţine că există cn  In , cu f  cn   '
(1). Din relaţia (1) se obţine că n  e n  e n 1  
1 1  
  
n n 1
e cn  1 1 
n
 şi limita cerută este l  0; b) Analog punctului a) obţinem n2  e n  e n 1    ecn şi
n 1   n 1
 
1  1 
f    f  0  f 1  f  
2  2   . Din teorema lui Lagrange există
l  1. • A11. Avem că     
1 1
0 1
2 2
1 
c1  0, 2 , c2  , 1 cu f  c1       f  c2  . Se aplică apoi teorema lui Rolle funcţiei f ' pe c1, c2  .
' '

2 
7.6. Consecinţe ale teoremei lui Lagrange (pag. 276)
1 3
• E2. a) p  2, m  4; b) a  1, b  3; c) a   , b  0.
e 2
 3  1 1
 , x  , 
 1  x2  2 2 3
 
'
• A4. a) f '  x    , g'  x   . • A5. a) Avem ex f  x 
 3  1 1  2
, x   1,   1x
 2  2 , 1
 1x
2   

 
'
 e  x f '  x   e  x f  x   0,  x  R. Deci e x f  x   c, şi f  x   c e x , x  R; b) Avem: e2xg  x  
'
 e2x  e2x

 e2xg'  x   2e2x g  x   e2x g'  x   2g  x   e2x     . Se obţine că e g  x  
2x
 c, sau
 2  2
1
g  x    c  e2x , x  R.
2
8. Regulile lui L'Hospital (pag. 282)
n
 sin x 
1 n  n n 1
x  sin x  x   lim n  sin x   sin x  x cos x 
• A1. a) Avem succesiv lim n  2
 lim 2  
x 0 x x 0 x x 0  x  2x  x 2
n sin x  x cos x n
 lim  ;
2 x  0 x3 6

329
 INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
n
cos x  cos 2x  ...  k sin kx  ...cos nx 
1  cos x  cos 2x  ... cos nx k 1
c) Se scrie lim  lim 
x 0 x2 x 0 2x
12  22  ...  n 2 n  n  1 2n  1
  .
2 12

9. Rolul derivatei întâi în studiul funcţiilor (pag. 292)

• E4. a) Fie f  x   ex  x  1, x  R. Alcătuim tabelul de variaţie pentru f:
x  0 
f ' x  0+++++++++++++

f x  0
m
Se observă că f  x   f  0   0,  x  R. b) Fie f  x   x 2  2 ln x  1, x   0,    . Avem

f ' x  
 2
2 x 1  . Alcătuim tabelul de variaţie pentru f.
x
x  1 
f ' x  0+++++++++++++

f x  0
m
Aşadar f  x   f 1  0,  x   0,    . • A3. Avem: f '  x   6x 2  10mx  6. Condiţia f '  x   0,
 6 6
 x  R conduce la  
 4 25m2  36  0, deci m    ,  . • A4. Condiţia f '  x   0,  x  R,
 5 5
implică x 2  x  m  0,  x  R, deci  1  4m  0. • A5. Da. Exemplu a  2. • A6. m  2,5.
• A7. Ecuaţia f  x   0 conduce la 2ax 2  2ax  1  0, x   1,    . Se pun condiţiile:
'
 0,
x1  1, x 2  1. Se obţine  0, S  2 şi P  S  1  0. Se obţine a   ,  2  . • A12. f) Fie
2 3
x x x x2
f  x   ex  1 
  , x  0. Avem f '  x   ex  1  x  , f ''  x   ex  1  x  0,  x 0,   .
1 2 6 2
Alcătuim tabelul:
x 0 
f x 
''
+++++++++++++++++++++
f x 
' 0

f ' x  +++++++++++++++++++++
f x  0

Lecturând tabelul se obţine că f  x   0,  x  0. A B

• A14. Fie p  2a. Atunci, dacă AD  x (figura 1) obţinem

CD  a  x. Aria dreptunghiului este S  x   x  a  x  , x   0, a  . x
a a
Din S'  x   0 se obţine x  deci y  şi ABCD este pătrat.
2 2 D Figura 1 C

330
  INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

V • A17. Fie x   O, R  raza cilindrului (figura 2). Din asemănare se

O'R VO' x h  RS
obţine  sau  . Se obţine că înălţimea cilindrului
OB VO R h
Q R hx h  R  x 
O' x este RS  h   . Volumul cilindrului este
R R
x x 2  R  x  h 2R
A B V x   . Din ecuaţia V '  x   0 se obţine x  .
P O S R 3
Figura 2

10. Rolul derivatei a doua în studiul funcţiilor (pag. 298)

1 n 1  1
• A3. a 
8
. • A4. xn  arcsin
n
, l1  , l2 
2 e

. • A5. Avem: f ''  x   60 x3  3x2  x  3  
 
 60  x  3  x 2  1 . Soluţiile x  1, 1,  3 . Se obţine A  1, b  a  68  , B 1, b  a  82  ,
1 b  a  68 1
C  3, b  3a  54  . Se arată că D  1 b  a  82 1  0, prin scăderea primei linii din
3 b  3a  54 1
celelalte două linii. • A7. Funcţia sinus este funcţie concavă pe 0,  . Se aplică problema A6
pentru x  A, y  B, z  C şi f  x    sin x.

CAPITOLUL IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR

3. Rezolvarea grafică a ecuaţiilor (pag. 313)
• E1. a) Funcţia este continuă şi de două ori derivabilă fiind funcţie polinomială de gradul 3.
 2
Rezultă f '  x   3x 2  2x, f ''  x   6x  2. Din f '  x   0 x  0,  , iar dacă f ''  x   0
 3
1
x  . Graficul intersectează axa Ox în x  0 şi x  1. Tabelul de variaţie şi graficul sunt
3
redate în figura 1.
1 2  y
x  0
3 3
f ' x  ++++++0 0+++++++ 1 2
M 4 O 3 3 x

f x  0 27  1
 m i m
0 ++++++++++++
f ''  x  i Figura 1


e) Funcţia este de două ori derivabilă. Se obţine f '  x   5 x 4  1 , cu zerourile x  1, 1 şi 
f ''
 x   20x 3
, cu zeroul x  0. Graficul intersectează axa Ox în punctele x  0, x   4 5.

331
 INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
Tabelul de variaţie: M y

x  –1 0 1 
f x 
' ++++++ 0 0 +++++++

f x  M 4  O
 4 m  4 5 1
4
5 x
f ''
x  0++++++++++++++
i
4 m
Graficul este redat în figura 2. Figura 2
• E2. d) Funcţia este funcţie impară, deci domeniul de studiu poate fi 0,   . Avem:
x 4  3x 2 2x 3  6x
f ' x  cu zeroul x  0, f ''  x   
cu zerourile x  0, 3 pe 0,    . 
x  x 
2 3
2 2
1 1
Graficul admite asimptotă oblică spre , y  x.
Tabelul de variaţie: y
x 0 3 
f x 
'
0 +++++++++++++++++++++ 3 3
 3 4 i x
f x  3 3
0  i
4 i 3
++++++
f ''  x  0 0
i i Figura 3
Graficul pe D  R este în figura 3. Axa Ox este tangentă
graficului în x  0.
x2  x  3
f) D  R \ 1 . Funcţia este de două ori derivabilă pe D şi f '  x   , cu zerourile
 x  13
6x
x  0, 3 , f ''  x   , cu zeroul x  0. Graficul admite asimptota verticală x  1 şi
 x  14
asimptota oblică spre , y  x  2.
y
Tabelul de variaţie:
6,23 m
x  0 1 3 
f x 
'
+++++ 0 +++ 0 ++++++
6,25
f x   0   
m
–2 O
f ''  x  0 +++ ++++++++++++++
i 1 3 x
Graficul este redat în figura 4. Axa Ox este tangenta graficului în
x  0. Figura 4
h) D  R \ 2, 2 . Dreapta y  1 este asimptotă la , iar
6x
x  2, x  2 sunt asimptote verticale. Se obţine: f '  x   , cu zeroul x  0. Intersecţia
x 
2
2
4
cu Ox în x  1.

332
  INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI

Tabelul de variaţie fără a doua derivată:

y
x  2 0 2 
f ' x  ++++++ +++++0
–1 1
 M 
–2 O 2 x
f x  1 1 1
 4 
Graficul este redat în figura 5. Figura 5

1
• A1. d) D  R, funcţie derivabilă pe R; f '  x    0,  x  R. Dreapta y  1
x 2
1  x2  1
este asimptotă orizontală la , iar dreapta y  1 este asimptotă orizontală la . Funcţia
3x x 2  1
are un punct de inflexiune x  0, deoarece f ''  x   ; h) D  R, domeniul de
 
3
x2  1
3x  2
derivabilitate D'  R \ 0, 1 . f ' x   , x  D' . Punctul x  0 este punct de
33 x  x  1
2

întoarcere deoarece fs'  0   , fd'  0   . Deoarece f ' 1  , punctul x  1 este punct de
1
inflexiune. Graficul admite asimptota oblică y  x  . • A8. a) m  1.
3
• A9. a) Se pune condiţia ca ecuaţia x 2  mx  1  0 să admită două soluţii reale

x1 , x 2  R \ 1 . Rezultă m2  4  0; b) f '  x  

 x  2 m  1 x  m  3 . Se pune
 x  1 2 2

 x  mx  1
2
2

condiţia ca x 2  2mx  m  3 să păstreze suma constantă pe R deci  4  m  m  2   0. 2

• A10. a) Dreapta y  x  3 este asimptotă oblică dacă a  1 şi b  d  3. Din condiţia

f '  1  0  f '  3  se obţine că a  2ad  bd  c  0 şi 9a  6ad  bd  c  0. Se obţine
a  1, b  2, c  1, d  1; b) Centrul de simetrie C  ,   verifică condiţia
f     f  2  x   2,  x  D. Se găseşte C 1, 4  .

333
 BIBLIOGRAFIE

1. Ion D., Ion; Radu, Nicolae, Algebr , Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1975.

2. Nicolescu, Miron; Dinculeanu, Nicolae; Marcus, Solomon – Analiz

matematic , Vol. I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971.

3. Andrei, Gheorghe; Caragea, Constantin ş.a., Algebr pentru admitere

i olimpiade colare, clasa a XI-a, Editura Topaz, Constanţa, 1993.

4. Bătineţu M., Dumitru, Probleme de matematic pentru treapta a doua

de liceu. iruri, Editura Albatros, Bucureşti, 1979.

5. Brânzei, Dan ş.a., iruri recurente în liceu, Editura Gill, Zalău, 1995.

6. Burtea, Georgeta; Burtea, Marius, Matematic clasa a XI-a, Elemente

de algebr liniar i geometrie analitic . Exerciţii i probleme, Editura
Carminis, Piteşti, 2001.

7. Burtea, Georgeta; Burtea, Marius, Matematic clasa a XI-a, Elemente

de analiz matematic . Exerciţii i probleme, Editura Carminis, Piteşti, 2001.

8. Sireţchi, Gheorghe, Calcul diferenţial i integral, Vol. I, II, Editura

tiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.

334
 CUPRINS
Prefaţă ................................................................ 3
ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL ŞI
SISTEME DE ECUAŢII LINIARE .................... 5
Capitolul I. PERMUT RI ........................... 5
1. Noţiunea de permutare ................................ 5
2. Operaţii cu permutări. Proprietăţi ........... 7
2.1. Compunerea permutărilor de
gradul n ......................................................... 7
2.2. Proprietăţi ale compunerii
permutărilor de gradul n .......................... 8
2.3. Puterea unei permutări de
gradul n ......................................................... 9
2.4. Proprietăţi ale transpoziţiilor .......... 9
3. Inversiunile unei permutări. Semnul
unei permutări .................................................11
Capitolul II. MATRICE ..............................17
1. Tabel matriceal. Matrice. Mulţimi
de matrice ..........................................................17
2. Operaţii cu matrice ..................................... 20
2.1. Adunarea matricelor .........................20
2.2. Înmulţirea matricelor
cu scalari .....................................................22
2.3. Înmulţirea matricelor .......................23
2.4. Puterea unei matrice
pătratice ......................................................26
2.5. Transpusa unei matrice ...................30
Capitolul III. DETERMINAN I .............37
1. Determinantul de ordinul n
Proprietăţi .........................................................37
1.1. Determinantul de ordinul 2 ............. 37
1.2. Determinantul de ordinul 3 ............. 38
1.3. Determinantul de ordinul n .............41
1.4. Dezvoltarea unui determinant după
o linie sau după o coloană .......................43
1.5. Proprietăţi ale determinanţilor ......45
2. Aplicaţii ale determinanţilor în geometria
plană ................................................................... 55
2.1. Ecuaţia dreptei determinate de două
puncte distincte. Coliniaritatea a trei
puncte ...........................................................55
2.2. Distanţa de la un punct la o
dreaptă .........................................................56
2.3. Aria unei suprafeţe
triunghiulare ..............................................57
Capitolul IV. SISTEME DE ECUA II
LINIARE ..........................................................60
1. Matrice inversabile din Mn  C  .............. 60
2. Ecuaţii matriceale .......................................64
3. Sisteme de ecuaţii liniare cu cel mult
patru necunoscute ...........................................68
335
3.1. Sisteme de ecuaţii liniare. Noţiuni
generale ....................................................... 68
3.2. Sisteme de ecuaţii liniare de tip
Cramer ......................................................... 70
3.3. Rangul unei matrice ......................... 74
3.4. Studiul compatibilităţii sistemelor
de ecuaţii liniare şi
rezolvarea acestora ................................... 78
ELEMENTE DE ANALIZĂ
MATEMATICĂ ................................................... 93
Capitolul I. LIMITE DE
FUNC II .......................................................... 93
1. Structura de ordine a mulţimii R .......... 93
2. Intervale de numere reale ......................... 94
3. Mulţimi mărginite ....................................... 97
3.1. Majoranţi, minoranţi ........................ 97
3.2. Marginile unei mulţimi de numere
reale ............................................................ 100
3.3. Marginile unei mulţimi nemărginite.
Dreapta încheiată ................................... 101
4. Vecinătăţile unui punct pe axa
reală .................................................................. 103
5. Funcţii reale de variabilă reală ............. 106
6. Limite de şiruri .......................................... 113
6.1. Şiruri care au limită finită ........... 113
6.2. Şiruri care au limită infinită ....... 116
7. Proprietăţi ale şirurilor care au
limită ................................................................ 117
7.1. Proprietăţi generale ........................ 117
7.2. Proprietăţi ale şirurilor
convergente ............................................... 120
7.3. Trecerea la limită în
inegalităţi ................................................. 121
8. Criterii de existenţă a limitei
unui şir ............................................................. 124
8.1. Criteriul de existenţă cu ............ 124
8.2. Operaţii cu şiruri convergente ...... 128
8.3. Criteriul majorării ........................... 134
8.4. Criteriul cleştelui ............................. 140
8.5. Câteva limite remarcabile ............. 142
9. Proprietatea lui Weierstrass .................. 144
10. Aplicaţii ale teoremei lui
Weierstrass ...................................................... 148
10.1. Şirul aproximărilor succesive ale
unui număr real ...................................... 148
10.2. Puteri cu exponent real ................ 149
10.3. Studiul convergenţei şirurilor date
prin relaţii de recurenţă ........................ 149
10.4. Numărul e. Şiruri cu limita
numărul e .................................................. 151
11. Operaţii cu şiruri care au limită ......... 156
11.1. Suma şirurilor care au
limită .......................................................... 156
 11.2. Produsul şirurilor care au
limită ..........................................................157
11.3. Câtul a două şiruri care au
limită ..........................................................158
11.4. Ridicarea la putere ........................160
11.5. Lema lui Stolz-Cesaro ...................162
12. Limita unei funcţii într-un punct ........165
13. Limite laterale ..........................................170
14. Proprietăţi ale funcţiilor care
au limită ...........................................................173
15. Limitele funcţiilor elementare .............177
16. Operaţii cu limite de funcţii .................181
16.1. Adunarea, înmulţirea, câtul şi
ridicarea la putere ..................................181
16.2. Limite de funcţii compuse ............182
17. Asimptotele funcţiilor reale ..................186
17.1. Asimptote orizontale ......................186
17.2. Asimptote oblice ..............................187
17.3. Asimptote verticale ........................190
Capitolul II. FUNC II CONTINUE ....195
1. Funcţii continue într-un punct ..............195
1.1. Definirea continuităţii ....................195
1.2. Continuitatea laterală ....................197
1.3. Prelungirea prin continuitate a unei
funcţii .........................................................199
1.4. Puncte de discontinuitate ..............200
2. Operaţii cu funcţii continue ...................204
2.1. Suma, produsul, câtul şi puteri de
funcţii continue ........................................204
2.2. Continuitatea funcţiilor
compuse ......................................................206
3. Proprietăţi ale funcţiilor continue pe
intervale ...........................................................209
3.1. Existenţa soluţiilor unei
ecuaţii ........................................................209
3.2. Stabilirea semnului
unei funcţii ................................................210
3.3. Proprietatea lui Darboux ...............112
Capitolul III. FUNC II
DERIVABILE ...............................................217
1. Derivata unei funcţii într-un punct ......217
1.1. Probleme care conduc la noţiunea
de derivată ................................................217
1.2. Definiţia derivatei unei funcţii
într-un punct ............................................218
336
1.3. Derivabilitate şi continuitate ........ 221
2. Derivate laterale ........................................ 222
3. Derivatele unor funcţii elementare ...... 233
4. Operaţii cu funcţii derivabile.................. 236
4.1. Derivata sumei şi
a produsului ............................................. 237
4.2. Derivata câtului ............................... 239
4.3. Derivarea funcţiei compuse ........... 241
4.4. Derivarea funcţiei inverse .............. 244
5. Derivate de ordinul II .............................. 250
6. Aplicaţii. Rădăcini multiple ale ecuaţiilor
polinomiale ..................................................... 252
7. Funcţii derivabile pe un interval .......... 257
7.1. Puncte de extrem .............................. 257
7.2. Teorema lui Fermat ......................... 259
7.3. Teorema lui Rolle ............................. 262
7.4. Aplicaţie. Şirul lui Rolle ................ 267
7.5. Teorema lui Lagrange ..................... 270
7.6. Consecinţe ale teoremei lui
Lagrange ................................................... 274
8. Regulile lui L'Hospital ............................. 278
9. Rolul derivatei întâi în studiul
funcţiilor .......................................................... 285
9.1. Determinarea intervalelor de
monotonie .................................................. 285
9.2. Determinarea punctelor de
extrem ......................................................... 288
9.3. Demonstrarea unor
inegalităţi ................................................. 291
10. Rolul derivatei a doua în studiul
funcţiilor .......................................................... 294
10.1. Determinarea intervalelor de
convexitate şi concavitate ...................... 294
10.2. Determinarea punctelor de
inflexiune .................................................. 296
Capitolul IV. REPREZENTAREA
GRAFIC A FUNC IILOR .................. 299
1. Etapele reprezentării grafice a
funcţiilor .......................................................... 299
2. Reprezentarea grafică a conicelor ........ 305
3. Rezolvarea grafică a ecuaţiilor .............. 309
Indicaţii şi răspunsuri ............................ 318
Bibliografie .................................................. 334