Marius Burtea Georgeta Burtea

MATEMATICĂ
Manual pentru clasa a XI-a

Trunchi comun
+
curriculum diferenţiat
 „Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4446
din 19.06.2006 în urma evaluării calitative organizate de către Consiliul Naţional pentru
Evaluarea şi Difuzarea Manualelor şi este realizat în conformitate cu programa analitică
aprobată prin Ordin al ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3252 din 13.02.2006“

Copertă: Giorgian Gînguţ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BURTEA, MARIUS
Matematică: manual pentru clasa a XI-a M1/Marius Burtea, Georgeta Burtea. –
Piteşti: Carminis Educaţional, 2006
ISBN (10) 973-7826-67-1; ISBN (13) 978-973-7826-67-1

I. Burtea, Georgeta

51(075.35)

© Toate drepturile aparţin Editurii CARMINIS

Referenţi: Prof. Univ. Dr. Stere Ianuş, Universitatea Bucureşti, Facultatea de

Matematică
Prof. Gr. I Georgică Marineci, Colegiul Naţional „I. C. Brătianu“, Piteşti

Redactor: Carmen Joldescu

Tehnoredactori: Alina Pieptea, Minodora Suditu
Corectură: Marius Burtea, Georgeta Burtea
Tehnoredactare computerizată: Editura CARMINIS

Tiparul executat la S.C. TIPARG S.A. Piteşti

Comenzile se primesc la
tel./fax: 0248/253022, 252467 sau pe adresa: Editura CARMINIS
str. Exerciţiu, bl. D 22, sc. B, ap. 1, cod 110242, Piteşti, jud. Argeş
www.carminis.ro
e-mail: editura_carminis@yahoo.com

ISBN (10) 973-7826-67-1 ; ISBN (13) 978-973-7826-67-1

2
 PREFAŢĂ

Manualul se adresează elevilor clasei a XI-a de la următoarele filiere:

– filiera teoretică, profilul real, specializarea matematică-informatică
(trunchi comun şi curriculum diferenţiat) – 4 ore/săptămână;
– filiera vocaţională, profil militar MApN, specializarea matematică-
informatică (curriculum diferenţiat) – 4 ore/săptămână.
Acesta este conceput pe baza noului curriculum elaborat pentru
clasa a XI-a, orientat pe formarea de competenţe, valori şi aptitudini
dobândite de elevi în actul învăţării, elemente care vor da acestora
posibilitatea să perceapă mai uşor diversele dimensiuni ale realităţii
cotidiene şi să aplice metodele matematice în cele mai diverse domenii.
Manualul este alcătuit din două părţi distincte, conform programei
şcolare.
Partea întâi, Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare,
cuprinde capitolele Permutări, Matrice, Determinanţi şi Sisteme de ecuaţii
liniare. Partea a doua, intitulată Elemente de analiză matematică, continuă
pe un plan superior studiul funcţiilor reale de variabilă reală, pornind de la
proprietăţile generale studiate şi adăugând noi elemente specifice. Acest
studiu se realizează în capitolele Limite de funcţii, Continuitate, Derivabilitate
şi Reprezentarea grafică a funcţiilor.
Partea teoretică a manualului este redată într-o manieră directă,
definind noile noţiuni şi apoi prezentând aplicaţiile care le impun, sau se
porneşte de la unele situaţii-problemă care motivează introducerea şi
aprofundarea diferitelor noţiuni. Lectura grafică este deseori folosită
pentru intuirea sau ilustrarea proprietăţilor unor funcţii particulare sau
clase de funcţii ce urmează a fi studiate. Demonstraţiile teoremelor sunt
realizate într-o manieră cât mai accesibilă elevului. Pentru unele teoreme
mai complexe nu s-au dat demonstraţiile, dar s-a indicat prin simbolul [.]
bibliografia adecvată pentru studiul individual.
Partea aplicativă a manualului este constituită din:
• exerciţii şi probleme rezolvate (se explică şi se exemplifică modul de
aplicare a noilor noţiuni, se dau sugestii de rezolvare prin diferite metode şi
procedee);
• teste de evaluare plasate după grupuri de teme sau la sfârşit de
capitol;
• seturi de exerciţii şi probleme propuse.
Exerciţiile şi problemele propuse sunt structurate în trei categorii:
a) Exerciţii şi probleme pentru exersarea noţiunilor de bază dintr-o
unitate didactică, notate cu litera E.

3
 b)Exerciţii şi probleme pentru aprofundarea cunoştinţelor acumulate,
notate cu litera A. Parcurgerea lor creează posibilitatea aplicării noţiunilor
învăţate în contexte variate, determină realizarea de conexiuni intra şi
extradisciplinare.
c) Exerciţii şi probleme de dezvoltare, notate cu litera D, pentru
iniţierea unui studiu mai lărgit (investigare) al unor teme, având nivel
ridicat de dificultate.
Acestea vizează aspecte mai profunde ale unor noţiuni şi pot fi folosite
pentru pregătirea olimpiadelor, pentru iniţierea unui studiu mai lărgit al
unor teme matematice, pentru referate pe baza unei bibliografii adecvate.
Ca modalităţi complementare de evaluare se mai întâlnesc:
• „Teme“, care solicită demonstrarea unor rezultate folosind
metodele întâlnite în lecţie, sau sunt aplicaţii directe ale unor modele de
rezolvare şi care pot fi parcurse în clasă, individual sau pe grupe de elevi;
• „Temele de proiect“, care au scopul de a stimula pe elevi în studiul
matematicii, în dezvoltarea creativităţii şi capacităţii de investigare,
deschizând trasee individuale sau colective de studiu şi învăţare;
• „Teste de evaluare finală“, conţinând seturi de probleme care urmă-
resc verificarea cunoştinţelor acumulate de-a lungul anului şcolar.
De asemenea, secvenţele „Teme“ care apar în cadrul problemelor
rezolvate şi „Teme de proiect“ au şi scopul de a da elevilor posibilitatea să
comunice în realizarea sarcinilor didactice primite.
Manualul se încheie cu Răspunsuri şi indicaţii de rezolvare pentru un
număr semnificativ de probleme propuse.

Autorii

4
  Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I.
PERMUTĂRI

ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL

ŞI SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
CAPITOLUL I. PERMUTÃRI
1 NOŢIUNEA DE PERMUTARE
În clasa a X-a s-a definit noţiunea de mulţime finită ordonată şi s-a deter-
minat numărul de funcţii bijective f : A  B, unde A şi B sunt mulţimi finite.
Fie A  a , a , ..., o mulţime finită cu n ele-  NE
1 2
REAMINTIM! Fie
an  A  a1 , a2 , , an şi f :
mente, n  N .
*
1, 2, , n  A funcţie
bijectivă.
 DEFINIŢIE Perechea  A, f  se
 Se numeşte permutare a mulţimii A, oricare numeşte mulţime finită
mulţime ordonată formată cu elementele acesteia. ordonată.
Fie A şi B mulţimi având
O permutare a mulţimii A se poate scrie sub cardinalul A  n, B  m.
forma a , a , ..., a , unde i , i , ..., i 1, 2, ..., n. Numărul funcţiilor bijective
i1 i2 in 1 2 n
de la A la B este:
Se observă că această permutare este descrisă de 0, n  m .
funcţia bijectivă f : A  B, f  ak   ak i , k 1, 2, ..., n , 
n !, n  m
descriere care poate fi reprezentată şi sub forma
următorului tablou:
 a1 a2 ... ak ... an 
a a ... a ... a .
 i1 i2 ik in 

Pe linia întâi a tabloului sunt scrise elementele mulţimii A, iar pe

linia a doua sunt scrise valorile funcţiei f, valori care sunt elementele lui A
scrise în ordinea dată de funcţia bijectivă f.
De asemenea, funcţiei f i se poate asocia funcţia bijectivă:
 : 1, 2, ..., n  1, 2, ..., n,   k   ik , funcţie care poate fi reprezen-
 1 2 ... k ... n 
tată sub forma:   .
i i ... i ... i
 1 2 k n 

În acest mod, permutarea a i1 , a i 2 , ..., a i n  a mulţimii A este bine

descrisă de funcţia bijectivă .
De aceea studiul permutărilor mulţimii finite A cu cardinalul An
se poate face studiind permutările mulţimii 1, 2, ..., n, adică a funcţiilor
5
bijective  : 1, 2, ..., n  1, 2, ..., n.

6
 Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I.
PERMUTĂRI
 DEFINIŢIE
A  1, 2, ..., orice
 Se numeşte permutare de gradul n a mulţimii
n
funcţie bijectivă  : A  A.
Mulţimea permutărilor de gradul n se notează
Sn , iar elementele ei se
vor nota de regulă cu literele greceşti , , , ,  ..., eventual însoţite de indici.
Se obişnuieşte ca o permutare  de gradul n să se reprezinte astfel:
   1 2 3 ... k ...  .n 
  1    2    3  ...   k  ...   n 
 
Cardinalul mulţimii este: Sn  n!.
Sn

 Exemple
a) Pentru n  1, A  1 şi  
1
S1 .
1

b) Pentru n  2, A  1, 2 şi 1 2 1

S2  2 ,
.
1 2   

c) Pentru n  3, A  1, 2, 3 şi 1 2 3  1 2 3  1 2

S3  ,3  ,
    ,  
 1 2 3  1 3 2  2 3 

1 2 3  1 2 3  1 2 3 1
 ,   ,   .
2 1 3 

PERMUTĂRI DE GRADUL n PARTICULARE

a) Permutarea 1 2 3 ... k ... n se numeşte permu-
e Sn , e 
 
 1 2 3 ... k ... n 
tarea identică de gradul n.
b) Permutarea ij  Sn , de forma:
1 2 3 ... i  1 i i  1 ... k ... j j j  1 ... n care
 ,
 j 1 i 
ij
 1 2 3 ... i  1 i  1 ... k ... j j  1 ... n
1

schimbă doar elementele i şi j între ele, celelalte rămânând neschimbate, se
7
numeşte ij poate fi descrisă prin următoarea lege de corespon-
transpoziţie.
Transpoziţia
denţă:
i, k  j

ij  k   j, k  i .
k, k  i, k  j


8
  Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I.
 Exemplu PERMUTĂRI

Pentru n  3 există transpoziţiile:

1 2 3   1 2 3  1 2 3 
12   , 13  3 2 1 , 23   .
2 1 3 1 3 2

9
      
Se observă că 12  21 , 13  31 , 23  32 .

10