3.

Detectarea electrizării

3-1
 Pendulul electric pe care l-ai realizat este un detector de electrizare: la
apropierea unui corp electrizat bobiţa pendulului este pusă în mişcare. Astfel îţi
este semnalată apropierea unui corp electrizat.
Posibilităţile de detectare ale pendulului electric sunt însă limitate. Dacă bobiţa
pendulului este neutră, aceasta va fi atrasă indiferent de semnul sarcinii cu care
este electrizat corpul pe care îl testezi. Aşadar, nu vei şti semnul sarcinii electrice
a corpului testat.
Totodată, sensibilitatea pendulului este redusă: doar corpurile intens electrizate
şi aduse foarte aproape de bobiţa pendulului produc efecte vizibile.

Provocarea 3-1 Să realizăm împreuna detectori de electrizare perfecţionaţi!

Înţelegând şi controlând interacţiunile electrice, oamenii au reuşit să realizeze

echipamente foarte sensibile folosind chiar electronii – domeniul este numit
electronică. Multe dintre aparatele formidabile pe care le foloseşti sunt
electronice: calculatorul, telefonul mobil, televizorul – pentru a numi doar câteva.
Unul dintre instrumentele electronice foarte sensibile este multimetrul digital
(figura 3-1).

Figura 3-1
Multimetru digital
simplu.

Vei folosi frecvent multimetrul digital: cifrele de pe afişajul său îţi vor semnala ce
se întâmplă cu electronii. Deşi este capabil de multe tipuri de măsurători – de
aceea este numit multimetru – acesta nu este prevăzut pentru detectarea
electrizării corpurilor.

Provocarea 3-2 Transformă un multimetru digital într-un detector de electrizare, ca cel din
figura 3-2!
Ai nevoie de:
➢ multimetru digital simplu;
➢ conector-banană;
➢ sârmă de cupru.
3-2
 Figura 3-2
Detector de electrizare
realizat dintr-un
multimetru digital.

Activitatea 3-1 1. Conectează sârma de cupru la conectorul-banană. Obţii astfel o “antenă”

pentru detectarea electrizării.
2. Introdu conectorul banană al antenei în borna roşie a multimetrului
notată VmA. Acestea sunt simbolurile pentru unităţilor de măsură ale
mărimilor măsurate prin conectarea la această bornă:
• V este simbolul pentru volt (unitatea de măsură a tensiunii electrice –
“presiunea” la care sunt supuse sarcinile electrice);
•  este simbolul pentru ohm (unitatea de măsură a rezistenţei
electrice – “frânarea” la care sunt supuse sarcinile care trec printr-un
corp);
• mA îmseamnă miliamper (amperul este unitatea de măsură a
intensităţii curentului electric – “debitul” de sarcini).
3. Pune multimetrul pe treapta 200m DCV. Aceasta este cea mai sensibilă
treaptă pentru măsurarea tensiunii electrice continue: 200mV.
DC înseamnă Direct Current (curent continuu).
4. Observă afişajul multimetrului în timp ce apropii sau îndepărtezi de
antenă rigla de polistiren electrizată.
5. Încearcă şi cu alte obiecte electrizate.

Când apropii de antenă un corp electrizat negativ, electronii din firul de cupru al
antenei sunt “împinşi” către borna multimetrului – acesta afişează semnul “-“,
urmat de un număr care scade rapid când apropierea încetează.
Dacă ţii nemişcat corpul electrizat, indicaţia multimetrului este zero.
Când îndepărtezi de antenă corpul electrizat negativ, semnul “-“ dispare.
La multimetre, lipsa semnului “-“ înseamnă “+”. În definitiv, îndepărtarea unui
corp electrizat negativ are aceleaşi efecte ca apropierea unui corp electrizat
pozitiv!
Aşadar, detectorul tău indică la apropiere sarcina electrică a corpului testat.
Numărul maxim afişat este o indicaţie a tăriei interacţiunii electrice cu corpul
electrizat.
Ai realizat astfel un detector perfecţionat: acesta afişează semnul sarcinii
corpului testat, precum şi tăria interacţiunii acestui corp cu antena detectorului.

3-3
 Provocarea 3-3 Descrie în caseta de mai jos ce se întâmplă atunci când testezi un corp electrizat
pozitiv.

Detectorul pe care l-ai realizat este mult mai util decât pendulul electric: poţi afla
imediat semnul sarcinii cu care este electrizat corpul pe care îl testezi, precum şi
tăria cu care acest corp interacţionează cu antena detectorului.

Provocarea 3-4 Află cât costă un multimetru digital simplu, asemenea celui din figura 3-1.
Compară cu preţul pendulului electric din figura 1-1.

Deşi este accesibil ca preţ (sub 2 €), detectorul de electrizare cu multimetru

digital are totuşi un neajuns: trebuie să priveşti afişajul multimetrului în timp ce
apropii sau îndepărtezi de antenă corpul pe care îl testezi.
Multimetru este astfel construit încât să afişeze zero dacă nu trec electroni prin
el. Cât timp apropii sau îndepărtezi un corp electrizat de antenă, electronii vor fi
“împinşi” sau “traşi” prin borna multimetrului – afişajul indică valori diferite de
zero. Dacă menţii însă la aceeaşi distanţă corpul electrizat de antenă, electronii
din antenă rămân pe loc şi multimetrul indică aproape imediat zero.
Ar fi de mare ajutor un detector care să indice posaritatea corpului electrizat şi
atunci când ţii nemişcat corpul testat!

Provocarea 3-5 Să realizăm împreună un detector de electrizare cu indicaţie stabilă!

Ai nevoie de:
➢ placă universală pentru circuite;
➢ punţi pentru placa universală;
➢ tranzistor 2N3819;
➢ rezistor 1M;
➢ LED roşu;
➢ baterie 9V (tip 6F22);
➢ conector pentru baterie 6F22;
➢ fir de cupru.

3-4
 Pentru realizarea circuitelor electronice îţi este foarte utilă placa universală, cum
este cea din figura 3-3 (este numită breadboard în engleză).

Figura 3-3
Placă universală pentru
circuite electrice.

Aceasta are sute de orificii (puncte de inserţie) în care poţi introduce terminalele
componentelor electronice. Punctele de inserţie sunt intrerconectate pe linii şi
coloane (figura 3-4).

Figura 3-4
Conexiunile pe linii şi
coloane ale unei plăci
universale.

Astfel, o bună parte dintre conexiunile necesare într-un circuit le ai deja!

Când ai nevoie de o conexiune care nu există deja, poţi folosi punţi realizate din
fire de cupru (figura 3-5).

Figura 3-5
Punte pentru realizarea
conexiunilor.

Aceste punţi au diferite dimensiuni şi culori pentru a acoperi cât mai multe dintre
necesităţile de conectare.

Activitatea 3-2 1. Inserează pe placa universală tranzistorul şi puntea (figura 3-6):

Figura 3-6
Tranzistorul şi puntea
inserate pe placa
universală.

3-5
 Figura 3-7 Transzistorul 2N3819 (figura 3-7) are rolul unui “robinet” pentru electroni.
Tranzistorul 2N3819. Terminalul central (poarta)
controlează trecerea electronilor între
sursă şi drena.
Dacă pe poartă este un exces de
electroni, trecerea între sursă şi drenă
a electronilor este blocată (ca în cazul
unui robinet închis).
Trecerea electronilor între sursă şi
drenă este posibilă doar dacă poarta
este neutră sau are un deficit de
electroni. În aceste situaţii,
tranzistorul se comportă ca un robinet
deschis.
Atenţie! Poarta tranzistorului este foarte sensibilă. Nu o atinge!
2. Inserează rezistorul de 1M (figura 3-8):

Figura 3-8
Inserarea rezistorului.

Rezistorul are rol de “frână” electrică, pentru a proteja poarta foarte

sensibilă a tranzistorului. Astfel, electronii nu vor putea “năvăli” către sau
dinspre poarta tranzistorului – mişcarea lor va fi domolită.
Valoarea rezistenţei rezistorului este înscrisă codificat, cu benzi colorate
Figura 3-9 (figura 3-9):
Rezistorul de 1M.
• prima bandă (maro) înseamnă cifra 1;
• a doua bandă (negru) înseamnă 0;
• a treia bandă (verde) înseamnă cinci zerouri.
Aşadar, valoarea înscrisă pe rezistor este 1000000, adică 1M.
A patra bandă (auriu) înseamnă 5% toleranţă garantată de fabricant.
Astfel, valoarea rezistenţei rezistorului este 1M ± 5%.
3. Inserează LED-ul (figura 3-10):
Figura 3-10
Inserarea LED-ului.

3-6
 LED-ul (figura 3-11) are rolul de a emite lumină atunci când este
Figura 3-11 străbătut de electroni.

LED-ul. LED-ul emite lumină doar dacă este

străbătut de electroni în sensul de la
catod spre anod.
Pentru a putea deosebi picioruşele unui
LED, catodul este prin construcţie mai
scurt decât anodul.
În plus, în dreptul catodului, “gulerul”
LED-ului are o aplatizare. Astfel, vei
putea identifica picioruşul catodului
chiar dacă picioruşele LED-ului au fost
scurtate la aceeaşi lungime.
În circuitul nostru, catodul LED-ului este
conectat la drena tranzistorului
(figura 3-10).
4. Inserează firul de cupru (figura 3-12):
Figura 3-12
Inserarea firului de
cupru.

Firul de cupru are rolul unei antene. La apropierea unui corp electrizat
negativ, electronii din firul de cupru vor fi împinşi către poarta
tranzistorului. Rezistorul, care este în drum, va “domoli” trecerea
electronilor.
La apropierea unui corp electrizat pozitiv, electronii vor fi traşi dinspre
poarta tranzistorului. Şi în acest caz rezistorul va domoli trecerea
electronilor, protejând astfel tranzistorul.
Ai nevoie acum de o “pompă” de electroni capabilă să facă LED-ul să
emită lumină atunci când tranzistorul funcţionează ca un robinet deschis.
O baterie de 9V este potrivită pentru acest scop.
Figura 3-13 5. Ataşează conectorul la baterie (figura 3-13):
Ataşarea conectorului la
baterie.

3-7
 Figura 3-14 6. Inserează firele conectorului pe placa universală (figura 3-14):
Inserarea firelor
conectorului.

Atenţie! Respectă polaritatea: firul roşu este conectat la borna + a

bateriei.

7. Detectorul tău este gata! Testează-l!

De data aceasta, chiar dacă ţii nemişcat un corp electrizat în apropierea antenei
detectorului, indicaţia acestuia este stabilă: LED-ul rămâne aprins în cazul unui
corp electrizat pozitiv şi rămâne stins în cazul unui corp electrizat negativ.

Provocarea 3-6 Află cât costă toate componentele necesare realizării detectorului. Înscrie aceste
costuri în spaţiul liber de mai jos.

Când realizezi circuite electronice este foarte util să foloseşti reprezentările cu

simboluri ale componentelor. Aceste simboluri pot fi desenate şi recunoscute
uşor.
Iată simbolurile componentelor pe care le-ai folosit (figura 3-15):
Figura 3-15
Simbolurile
componentelor folosite
la realizarea
detectorului.
Tranzistorul LED-ul Rezistorul Bateria Antena
2N3819
Modul în care se interconectează aceste componente este descris de schema
circuitului (figura 3-16):

Figura 3-16
Schema detectorului de
electrizare.

3-8