Lectia 3.14.

Reguli de notare a sectiunilor si rupturilor

Regulile de notare a sectiunilor și rupturilor în desenul tehnic sunt definite prin standardele
internaționale ISO (Organizația Internațională pentru Standarde), precum și în normele și
regulamentele naționale adoptate în fiecare țară. Aceste reguli sunt proiectate în scopul de a
asigura o comunicare clară și precisă între proiectanți, ingineri și fabricanți.

Principalele reguli de notare a sectiunilor și rupturilor includ:

1. Linii de sectiune:
- Linia de sectiune este trasată prin zona de obiect sau piesă care va fi amplasată într-un plan pe
care se dorește să o evidențiem.
- Linia de sectiune este trasată cu linie continuă care are săgeți în capete pentru a indica direcția
privirii.
- Se indică litera "S" urmată de un număr sau literă de identificare pentru a indica secțiunea în
care se face tăietura.

2. Linie de ruptură:
- Linia de ruptură este utilizată pentru a indica o secțiune sau o parte a unui obiect care este
eliminată pentru a face vizibil interiorul sau detalii specifice.
- Linia de ruptură este trasată cu linie continuă cu linie zigzag sau punctată
- De obicei, se adaugă o notă clară pentru a indica că linia de ruptură este continuă sau zigzag.

3. Notarea de referință:
- Atunci când sunt necesare detalii din secțiune la o scară mai mare sau mai mică, se utilizează
frecvent săgeți pentru a indica direcția de referință.
- Se indică de obicei un număr sau o literă de identificare a secțiunii.

4. Notarea secțiunii și a vederii:

- Se indică litera "A" pentru secțiunea transversală și "B" pentru secțiunea longitudinală.
- Pentru fiecare secțiune se adaugă un număr sau o literă de identificare distinctă.

Aceste reguli furnizează un mod standardizat și cohrent pentru a indica secțiuni și rupturi în
desenul tehnic, ceea ce facilitează înțelegerea clară și precisă a informațiilor pentru toți cei implicați
în procesul de proiectare și fabricare.
 Capitolul 4 .Principii si metode de cotare a pieselor mecanice
Lectia 4.1.Elementele cotarii
Elementele unei cotări în desenul tehnic sunt următoarele:

1. Linii de cotă: Acestea sunt linii subțiri paralele care sunt trasate între punctele sau elementele
care necesită cotare. Ele au săgeți la capete și pot fi continue sau întrerupte.

2. Linii de proiecție: Acestea sunt linii subțiri, înterupte, care sunt trasate de la elementele de cotat
către linia de cotă. Ele sunt utilizate pentru a indica exact ce parte a elementului este cotată.

3. Textul de cotare: Acesta este textul care indică mărimea sau dimensiunea elementelor cotate.
Poate fi scris în interiorul sau în afara desenului și trebuie să fie clar și ușor de citit.

4. Săgeți de cotare: Acestea sunt săgeți care sunt trase în capătul liniei de cotă și arată direcția în
care se aplică cotarea. Ele pot fi simple sau duble, în funcție de caz.

5. Simboluri de cotare: Acestea sunt simboluri speciale care sunt utilizate pentru a indica anumite
informații despre cotare, cum ar fi tolereanțe sau tipul de cotare (de ex. diametru sau lungime).

6. Linii auxiliare: Acestea sunt linii subțiri, întrerupte, utilizate pentru a conecta elementele de
cotare cu liniile de cotă, atunci când există o distanță mare între ele.

7. Arce de cotare: Acestea sunt arce subțiri, parțiale, folosite pentru a cotă elemente rotunde sau
ovale.

Toate aceste elemente sunt utilizate împreună pentru a crea o cotare precisă și clară în desenul
tehnic, astfel încât să se poată realiza o interpretare corectă a dimensiunilor și formelor elementelor
reprezentate.