N.O.- La post se bea apa distilata.

Ati spus bine se "mananca", pentru ca apa se bea în

cantitati mici odata, mestecând-o ca pe un aliment solid. As face câteva referiri cu privire la
aceasta apa distilata, mai ales ca am auzit parerea unor medici despre aceasta: "Este inuman,
sinucidere curata sa bei apa distilata, demineralizeaza, nu vine cu nici un aport de saruri,
dimpotriva, ti le ia si pe ale tale." Da, asa este! In viziunea medicala, cu dieta recomandata de
medicina, într-adevar, apa distilata, prin consum îndelungat, duce la saracirea organismului. Dar
lucrurile stau cu totul altfel. Din punct de vedere chimic, apa distilata este un element nesaturat:
introdusa în organism, ea absoarbe sarurile aflate în sistem pana la saturatie si le antreneaza
spre iesire, acesta fiind si scopul postului. Neignorand faptul ca se elimina si elemente bune,
organismul se debaraseaza în primul rand de otravurile depozitate în interior, pe care medicina
clasica, prin mijloacele ei, nu reuseste sa le elimine. Si apoi, acela care face post cu apa
distilata, la revenirea din post consuma alimente care aduc un aport substantial de vitamine si
saruri minerale de tip organic, asimilabile deci, în acest fel remineralizarea având loc rapid si cu
mare eficienta. In sistemul medical alopat, cu dieta specifica acestuia, nu se poate realiza o
mineralizare eficienta dupa un consum îndelungat numai de apa distilata. Apa distilata se
consuma numai în post si la iesirea din post! Dar postul, oricat ar fi de bun , nu se poate face
oricum si în orice conditii. Daca nu ai un îndrumator sau cunostinte minime, nu poti porni la un
post mai îndelungat, caci pot apare situatii care interpretate gresit pot duce la la decizii pripite,
la concluzii eronate, iar o abandonare brutala, sau o revenire neadecvata poate conduce la
dezechilibre mari. Postul este benefic pentru toti cei care îl fac în mod corect, si nu trebuie sa
uitam ca fiecare organism este o entitate complet distincta si ca reactiile sale de raspuns difera
de la individ la individ! Despre post, ca si despre yoga, nu poate vorbi decat cel care practica
acest lucru. Teoria unui neinitiat nu este valabila. Domnul Popa recomanda postul pentru ca el
însusi îl practica. De altfel, dânsul aplica mai intai pe el insusi tot ce recomanda bolnavilor.
Metoda de dezintoxicare cu apa distilata si clisme facute în aceasta perioada, precum si
revenirea din post, folosind o dieta bine gandita, adaptata la individ, care sa îi aduca vitaminele
si mineralele necesare organismului, apartin în totalitate d-lui Valeriu Popa.

Iesirea din post este mai dificila decat postul însusi. In timpul dezintoxicarii are loc
procesul de fagocitoza, miscarea peristaltica înceteaza, sistemele bacterian, enzimatic,
microbian, tind sa dispara, peretii intestinali devin lipsiti de mucusul protector, iar tubul digestiv
se "subtiaza". De aceea, revenirea din post se face cu alimente de protectie si în cantitati mici,
capabile sa formeze încet-încet, flora intestinala, enzimele necesare viitoarelor functii digestive.
Revenirea dureaza în general cam 70% din perioada postului.
 D.G.- Ati amintit si de alte mijloace ajutatoare...

N.O.- Postul fara clisme este un mijloc de autointoxicare. In acest timp au loc eliminari
masive de elemente toxice care prin procesul de osmoza inversa, ca urmare a încetarii
peristaltismului intestinal si a lipsei alimentelor ce fac tranzitul, raman în intestin si fiind
neeliminate, reintra în circuitul sanguin, formand un adevarat cerc vicios. Nu este reala afirmatia
unora, potrivit careia clisma ar crea obisnuinta, dependenta. Pe timp limitat, sunt necesare doua
clisme pe zi, ulterior, pe masura ce se reia alimentatia, se renunta la clisma.

Despre post se poate vorbi mult mai mult, dar as încheia aceste consideratii cu afirmatia
doctorului Nicolaev, care mi se pare revelatoare pentru a întelege cat de profund lucreaza
postul: "Acolo unde postul nu vindeca, nimic nu vindeca." >>