Suport Curs Radti - Radtp - Radta - Cuantum

CUANTUM
INDUSTRIAL TRAINING & CONSULTING

…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
B-dul Iuliu Maniu nr. 224 C.U.I. 15126067 Nr.Reg.Com. J40/284/2003 Tel.: +4 0724 209 130
Bucuresti, sector 6 www.cuantum.com.ro
SUPORT DE CURS
PENTRU ATESTAREA RESPONSABILILOR

CU AVIZAREA DOCUMENTAȚIILOR DE
INSTALARE/DOCUMENTAȚIILOR PRELIMINARE DE
MONTARE ȘI/SAU REPARARE PRECUM ȘI A
DOCUMENTAȚIILOR DE AUTOMATIZARE
RADTI/RADTP/RADTA
LA INSTALAŢII SUB PRESIUNE
Ediția a IV-a
Suport de curs RADTI/RADTP/RADTA-IP Ediția a IV-a. Acest document este proprietatea CUANTUM SRL.
Utilizarea sau multiplicarea este interzisă fără acordul proprietarului de drept.
1
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Prezentul suport de curs este întocmit în conformitate cu cerinţele Ordinului nr.

165/2011, emis de către Inspectorul de Stat Şef al ISCIR, cu modificările și completările
ulterioare.
Temele conţinute sunt următoarele:
Legislaţie, standarde, normative specifice activităţii

Atribuţii şi responsabilităţi specifice activităţii conform prevederilor prescripţiilor tehnice
aplicabile
Lucrări de instalare care necesită obţinerea avizului obligatoriu de instalare

Întocmirea/Avizarea documentaţiilor tehnice de instalare
Întocmirea/Avizarea documentaţiilor tehnice preliminare de montare şi reparare la:

- cazane de apă caldă şi cazane de abur de joasă presiune
- cazane de abur şi cazane de apă fierbinte;
- conducte de abur şi conducte de apă fierbinte;
- conducte metalice pentru fluide;
- recipiente metalice stabile sub presiune;
- instalaţii de distribuţie a GPL;
- recipiente cisterne, containere şi butoaie metalice
Instalaţii şi sisteme de automatizare pentru:

- cazane de abur şi cazane de apă fierbinte;
- cazane de apă caldă cu puteri mai mari de 400 kw şi cazane de abur de
joasă presiune cu presiune de cel mult 0.5 bar;
- instalaţii de automatizare aferente centralelor termice şi instalaţiei
termomecanice anexată cazanelor.
- Cerinţe pentru instalaţii şi sisteme de automatizare
Întocmirea/Avizarea documentaţiilor tehnice de automatizare
Aplicaţii practice, studii de caz
2
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
TEMA : Legislaţie, standarde, normative specifice activităţii

Atribuţii şi responsabilităţi specifice activităţii conform
prevederilor prescripţiilor tehnice aplicabile
1.1 Legislaţia referitoare la organizarea şi funcţionarea ISCIR
Legea nr. 64/2008, privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune,
instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, republicată, cu modificările
și completările ulterioare
Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat
pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, cu
modificările și completările ulterioare
1.2 Legislaţia referitoare la introducerea pe piaţă a instalaţiilor/echipamentelor din

domeniul ISCIR
Hotărârea Guvernului nr. 123/2015 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie
pe piaţă a echipamentelor sub presiune, cu modificările şi completările ulterioare (Înlocuiește
Hotărârea Guvernului nr. 584/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a
echipamentelor sub presiune, cu modificările şi completările ulterioare)
Hotărârea Guvernului nr. 824/2015 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie
pe piaţă a recipientelor simple sub presiune (Înlocuiește Hotărârea Guvernului nr. 454/2003
privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a recipientelor simple sub presiune, cu
modificările şi completările ulterioare)
Legea nr. 90 din 2012 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 126/2011
privind echipamentele sub presiune transportabile (Înlocuiește Hotărârea Guvernului nr.
941/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă şi utilizare repetată a
echipamentelor sub presiune transportabile, cu modificările şi completările ulterioare)
Hotărârea Guvernului nr. 804/2016 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea
Regulamentului (UE) 2016/426 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016
privind aparatele consumatoare de combustibili gazoşi şi de abrogare a Directivei
2009/142/CE (Înlocuiește Hotărârea Guvernului nr. 775/2011 privind stabilirea condiţiilor de
introducere pe piaţă a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare)
1.3 Legislație complementară:
Legea nr. 10-1995 - privind calitatea în construcţii, cu modificările și completările ulterioare

Ordonanţa de rgenţă a Guvernului nr. 49-2009 - privind libertatea de stabilire a prestatorilor
de servicii si libertatea de a furniza servicii in Romania
Hotărârea Guvernului nr. 2139-2004 - pentru aprobarea catalogului privind clasificarea şi
duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
Ordinul nr. 89-2018 al ANRE – privind aprobarea Normelor tehnice pentru proiectarea,
executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale
3
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Decizia Președinte ANRGN nr. 968-2006 pentru aprobarea Codului tehnic al gazelor
petroliere lichefiate (GPL)
Ordinul Inspectorului de Stat Șef al ISCIR nr. 130-2011 - pentru aprobarea metolologiei
privind autorizarea operatorilor RSVTI, cu modificările și completările ulterioare
privind atestarea personalului tehnic de specialitate, cu modificările și completările ulterioare
1.4 Prescripţiile Tehnice ISCIR

PT A 1-2010 - Aparate de încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos cu puteri
nominale ≤ 400 kw
PT C 1-2010 - Cazane de abur, cazane de apă fierbinte, supraîncălzitoare şi economizoare
independente
PT C 3-2012 - Butelii cu capacitate până la 26 litri pentru GPL, cu modificările si completările
ulterioare
PT C 4-2010 - Recipiente metalice stabile sub presiune
PT C 6-2010 - Conducte metalice sub presiune pentru fluide
PT C 8-2010 - Instalaţii de distribuţie gaze petroliere lichefiate
PT C 9-2010 - Cazane de apă caldă şi cazane de abur de joasă presiune
PT C 10-2010 - Conducte de abur şi conducte de apă fierbinte sub presiune
PT C 11-2010 - Sisteme de automatizare aferente centralelor termice și instalaţii de ardere
aferente cazanelor
PT C 12-2003 - Cerinţe tehnice pentru recipiente cisterne, recipiente containere şi recipiente
butoaie metalice pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune.
PT C 14-2021 Instalaţii pentru gaze naturale comprimate pentru vehicule – GNCV.
PT CR 6-2013 - Autorizarea operatorilor control nedistructiv şi a persoanelor juridice care

efectuează examinări nedistructive precum şi evaluarea persoanelor juridice care efectuează
încercări distructive
PT CR 7-2013 - Aprobarea procedurilor de sudare pentru oţel, aluminiu, aliaje de aluminiu şi
polietilenă de înaltă densitate (PEHD)
PT CR 9-2013 - Autorizarea sudorilor care execută lucrări de sudare la instalaţiile sub
presiune şi la instalaţiile de ridicat și a operatorilor sudare ţevi şi fitinguri din polietilenă de
înaltă densitate (PEHD)
1.5 Standarde
SR EN 13445-2:2021 Recipiente sub presiune nesupuse la flacără. Partea 2: Materiale

SR EN 13445-3:2021 Recipiente sub presiune nesupuse la flacără. Partea 3: Proiectare
SR EN 13445-4:2021 Recipiente sub presiune nesupuse la flacără. Partea 4: Execuţie
SR EN 13445-5:2021 Recipiente sub presiune nesupuse la flacără. Partea 1: Inspecţie şi
examinare
SR EN 13480-2:2017 Conducte industriale metalice. Partea 2: Materiale
SR EN 13480-3:2017 Conducte industriale metalice. Partea 3: Proiectare şi calcul
SR EN 13480-4:2017 Conducte industriale metalice. Partea 4: Fabricaţie şi instalare
4
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
SR EN 13480-5:2017 Conducte industriale metalice. Partea 5: Inspecţie şi încercări

SR EN 12952-2:2012 Cazane cu ţevi de apă şi instalaţii auxiliare. Partea 2: Materiale utilizate
pentru părțile sub presiune ale cazanelor și pentru accesorii
SR EN 12952-3:2012 Cazane cu ţevi de apă şi instalaţii auxiliare. Partea 3: Proiectarea și
calculul părților sub presiune ale cazanului
SR EN 12952-4:2011 Cazane cu ţevi de apă şi instalaţii auxiliare. Partea 4: Calculul duratei de
viață previzibile a cazanelor în funcționare
SR EN 12952-5:2012 Cazane cu ţevi de apă şi instalaţii auxiliare. Partea 5: Fabricația și
construcția părților sub presiune ale cazanului
SR EN 12952-6:2012 Cazane cu ţevi de apă şi instalaţii auxiliare. Partea 6: Examinarea pe
durata construcției, documentație și marcarea părților sub presiune ale cazanelor
SR EN 12952-10:2003 Cazane cu ţevi de apă şi instalaţiile auxiliare. Partea 10: Cerinţe
referitoare la protecţia împotriva suprasarcinii de lucru
SR EN 12952-12:2004 Cazane cu ţevi de apă şi instalaţii auxiliare. Partea 12: Cerinţe
referitoare la calitatea apei de alimentare și a apei din cazan
SR EN 12953-2:2012 Cazane cu ţevi de fum. Partea 2: Materiale utilizate pentru părțile sub
presiune ale cazanelor și ale accesoriilor
SR EN 12953-3:2016 Cazane cu ţevi de fum. Partea 3: Proiectarea și calculul părților sub
presiune
SR EN 12953-4:2018 Cazane cu ţevi de fum. Partea 4: Execuția și construcția părților sub
presiune ale cazanelor
SR EN 12953-5:2020 Cazane cu ţevi de fum. Partea 5: Inspecții în timpul execuției, a
documentației și a marcării părților sub presiune ale cazanului
SR EN 12953-8:2002 Cazane cu ţevi de fum. Partea 8: Cerințe tehnice referitoare la protecția
împotriva suprapresiunii
SR EN 12953-8:2002/AC:2003 Cazane cu ţevi de fum. Partea 8: Cerințe tehnice referitoare la
protecția împotriva suprapresiunii
SR EN 12953-9:2007 Cazane cu ţevi de fum. Partea 9: Cerințe referitoare la dispozitivele de
limitare ale cazanului și ale accesoriilor acestuia
SR EN 12953-10:2004 Cazane cu ţevi de fum. Partea 10: Cerințe referitoare la calitatea apei
de alimentare și a apei din cazan
SR EN 13836:2007 Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoşi.
Cazane de tip B al căror debit caloric nominal este mai mare de 300 kW dar, mai mic sau egal
cu 1000 kW
SR EN 303-1:2018 Cazane de încălzit. Partea 1: Cazane cu arzătoare cu tiraj forțat.
Terminologie, condiții generale, încercări și marcare
SR EN 303-3:2001 Cazane de încălzit. Partea 3: Cazane de încălzire central care utilizează
combustibili gazoși.Asamblarea corpului unui cazan și a unui arzător cu tiraj forțat
SR EN 303-3:2001/A2:2004 Cazane de încălzit. Partea 3: Cazane de încălzire central care
utilizează combustibili gazoși.Asamblarea corpului unui cazan și a unui arzător cu tiraj forțat
SR EN 303-3:2001/AC:2006 Cazane de încălzit. Partea 3: Cazane de încălzire central care
utilizează combustibili gazoși. Asamblarea corpului unui cazan și a unui arzător cu tiraj forțat
SR EN 303-4:2003 Cazane de încălzit. Partea 4: Cazane echipate cu arzătoare cu tiraj forțat.
Cerințe specifice pentru cazanele echipate cu arzătoare care utilizează combustibili lichizi, cu
5
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
o putere utilă de până la 70 kW și o presiune de lucru maximă de 3 bar. Terminologie, cerințe

speciale, încercări și marcare
SR EN 303-5:2021 Cazane de încălzit. Partea 5: Cazane speciale care utilizează combustibili
solizi, cu încărcare manuală şi automată, cu puterea utilă mai mică sau egală cu 500 kW.
Terminologie, cerinţe, încercare şi marcare
SR EN 303-6:2019 Cazane de încălzit. Partea 6: Cazane de încălzit echipate cu arzătoare cu
tiraj forțat. Cerințe specifice pentru furnizarea apei calde menajere a cazanelor cu funcționare
dublă care utilizează combustibili lichizi, cu o putere nominal mai mică sau egală cu 70 kW
SR EN 303-7:2007 Cazane de încălzit. Partea 7: Cazane pentru încălzire central echipate cu
un arzător cu tiraj forțat, care utilizează combustibili gazoși, care au puterea utilă mai mică sau
egală cu 1000 kW
SR EN 286-1:2001/A2:2006 Recipiente simple sub presiune, nesupuse la flacără, destinate să
conţină aer sau azot. Partea 1: Recipiente de uz general
SR EN 14025:2018 Cisterne pentru transportul marfurilor periculoase. Cisterne metalice sub
presiune. Proiectare şi construcție
SR EN 12542:2020 Echipamente și accesorii pentru GPL. Recipiente cilindrice staţionare,
sudate, de oţel, produse în serie, pentru depozitarea gazelor petroliere lichefiate (GPL) având
un volum mai mic sau egal cu 13 m3 şi pentru instalare supraterană. Proiectare şi
execuţie
Standarde specifice materialelor metalice:

SR CEN ISO/TR 15608:2017 Sudare. Ghid pentru un sistem de grupare a materialelor
metalice
SR EN 10204:2005 Produse metalice. Tipuri de documente de inspecție
SR EN 10028-2:2017 Produse plate din oțel pentru recipiente sub presiune. Partea 2: Oţeluri
nealiate şi aliate cu caracteristici specificate la temperatură ridicată
SR EN 10216-2+A1:2020 Ţevi de oţel fără sudură utilizate la presiune. Condiții tehnice de
livrare. Partea 2: Țevi de oțel nealiat cu caracteristici specificate la temperatură ridicată
Standarde specifice încercărilor distructive:

SR EN ISO 17639:2014 Încercări distructive ale îmbinărilor sudate din materiale metalice;
Examinarea macroscopică şi microscopică a îmbinărilor sudate
SR EN ISO 6506-1:2015 Materiale metalice. Încercarea de duritate Brinell. Partea 1: Metode
de încercare
SR EN ISO 6507-1:2018 Materiale metalice. Încercarea de duritate Vickers. Partea 1: Metode
de încercare
SR EN ISO 204:2019 Materiale metalice. Încercarea la fluaj prin tracţiune monoaxială. Metodă
de încercare.
STAS 8894/2-81 Încercările metalelor. Încercarea de rupere la fluaj a oţelului la temperaturi
ridicate. Metode de prelucrare a datelor
Standarde specifice încercărilor nedistructive:

SR EN ISO 5817:2015 Sudare. Îmbinări sudate prin topire din oţel, nichel, titan şi aliajele
acestora (cu excepţia sudării cu fascicul de electroni). Niveluri de calitate pentru imperfecţiuni
6
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
SR EN ISO 10042:2018 Sudare. Îmbinări de aluminiu şi aliaje de aluminiu sudate cu arc

electric. Niveluri de calitate pentru imperfecţiuni
SR EN ISO 17635:2017 Examinări nedistructive ale sudurilor. Reguli generale pentru
materiale metalice
SR EN ISO 6520-1:2007 Sudare şi procedee conexe. Clasificarea imperfecţiunilor geometrice
din îmbinările sudate ale materialelor metalice. Partea 1: Sudare prin topire
SR EN ISO 17637:2017 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea vizuală a
îmbinărilor sudate prin topire
SR EN ISO 17638:2017 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu pulberi
magnetice
SR EN ISO 23278:2015 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu pulberi
magnetice a sudurilor. Niveluri de acceptare
SR EN ISO 3452-1:2021 Examinări nedistructive. Examinări cu lichide penetrante. Partea
1:Principii generale
SR EN ISO 23277:2015 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu lichide
penetrante a sudurilor. Niveluri de acceptare
SR EN ISO 16809:2019 Examinări nedistructive. Măsurarea grosimii cu ultrasunete
SR EN ISO 17640:2019 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinare cu ultrasunete.
Tehnici, niveluri de încercare şi evaluare
SR EN ISO 11666:2018 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinare cu ultrasunete.
Niveluri de acceptare
SR EN ISO 17636-1:2013 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea radiografică.
Partea 1: Tehnici care utilizează radiaţii X sau gama cu film
SR EN ISO 17636-1:2013/C91:2015 Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea
radiografică. Partea 1: Tehnici care utilizează radiaţii X sau gama cu film
1.6 Normative
I 13-2015 Normativ pentruproiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor de încălzire
central modificat și completat în 2023
I 31-1999 Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze
petroliere lichefiate (G.P.L.)
I 33-1999 Normativ pentru exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate
(G.P.L.)
NP 037-99 Normativ de proiectare, execuție și exploatare a sistemelor de alimentare cu gaze
petroliere lichefiate (GPL) pentru autovehicule
GP 051-2000 Ghid de proiectare, execuţie şi exploatare a centralelor termice mici
P 118-2013 Normativ de siguranță la foc a construcțiilor
7
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
1.1 Legislaţia referitoare la organizarea şi funcţionarea ISCIR

Pentru toţi cei implicaţi în domeniul ISCIR este esenţială cunoaşterea principalelor
reglementări referitoare la existenţa, funcţiile şi atribuţiile acestei instituţii.
În continuare sunt prezentate extrase relevante din actele normative în acest sens.
1.1.1 Legea nr. 64 din 21 martie 2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a
instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de
combustibil, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Legea nr. 64/2008 reprezintă reglementarea de bază în domeniu.
Legea cuprinde principiile de bază referitoare la măsurile privind funcţionarea în siguranţă a
acestor echipamente şi instalaţii.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a
instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil.
(2) Sunt exceptate de la prevederile prezentei legi instalaţiile şi echipamentele prevăzute în
anexa nr. 1. Condiţiile de funcţionare în siguranţă a acestor instalaţii şi echipamente se
reglementează prin legi specifice.
ART. 2
În scopul funcţionării în condiţii de siguranţă, instalaţiile sub presiune şi instalaţiile de ridicat
clasice, aparatele consumatoare de combustibil şi componentele acestora, prevăzute în anexa
nr. 2, instalaţiile sub presiune, instalaţiile de ridicat, unele instalaţii din cadrul obiectivelor
nucleare, precum şi componentele acestora, prevăzute în anexa nr. 3, precum şi instalaţiile
sub presiune şi instalaţiile de ridicat clasice, aparatele consumatoare de combustibil şi
componentele acestora la care verificările tehnice în utilizare sunt efectuate de către persoane
fizice şi juridice autorizate de Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub
Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, prevăzute în anexa nr. 4, se supun regimului de autorizare
şi de verificare tehnică, potrivit prevederilor prezentei legi.
ART. 3
(1) Introducerea pe piaţă, punerea în funcţiune şi/sau utilizarea instalaţiilor şi
echipamentelor prevăzute la art. 2 sunt admise numai în condiţiile stabilite de prezenta lege.
(2) În situaţia în care instalaţiile şi echipamentele prevăzute la art. 2 sunt reglementate prin
directive europene, acestea se supun regimului de autorizare şi verificare tehnică dacă prin
această cerinţă nu se aduce atingere directivelor europene aplicabile, transpuse prin
reglementări tehnice.
ART. 4
(1) Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor
de Ridicat, denumită în continuare ISCIR, este organul de specialitate al administraţiei
8
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
centrale, cu personalitate juridică, responsabil în numele statului pentru asigurarea măsurilor

de funcţionare în condiţii de siguranţă a instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute în anexele nr.
2, 3 şi 4, denumite în continuare instalaţii/echipamente.
(2) ISCIR exercită următoarele funcţii:
a) de autoritate în domeniul instalaţiilor/echipamentelor, care asigură controlul respectării
prevederilor referitoare la condiţiile de introducere pe piaţă şi punere în funcţiune a
instalaţiilor/echipamentelor, precum şi urmărirea şi controlul regimului de autorizare şi
verificarea tehnică a instalaţiilor/echipamentelor;
b) de reglementare, prin care se asigură elaborarea documentelor cu caracter normativ
pentru domeniul său de activitate;
c) de reprezentare a statului în relaţiile interne şi internaţionale din domeniu.
(3) ISCIR funcţionează în subordinea Ministerului Economiei şi este finanţată integral din
venituri proprii, potrivit legii.
(4) ISCIR este condusă de un inspector de stat şef, numit prin ordin al ministrului economiei,
iar modul de organizare şi funcţionare a ISCIR se stabileşte prin hotărâre a Guvernului*).
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1340/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de
Ridicat.
ART. 5
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) accident - evenimentul fortuit, care întrerupe funcţionarea normală a unei/unui
instalaţii/echipament, provocând avarii şi/sau afectând viaţa sau sănătatea oamenilor ori
mediul;
a^1) admitere a funcţionării - acordul emis de către o persoană fizică sau juridică autorizată
de către ISCIR, pentru o/un instalaţie/echipament, în cazurile prevăzute de prescripţia tehnică
aplicabilă, în scopul atestării faptului că acea/acel instalaţie/echipament îndeplineşte toate
condiţiile şi cerinţele pentru a fi utilizată/utilizat în condiţii de siguranţă;
b) autorizare - activitatea de evaluare şi atestare, efectuată de către ISCIR, a competenţei şi
capabilităţii unei persoane fizice sau juridice de a desfăşura una dintre activităţile prevăzute la
art. 8 alin. (1);
c) aviz obligatoriu de instalare - acordul emis de ISCIR pentru deţinătorii/utilizatorii de
instalaţii/echipamente, după caz, stabilit prin hotărâre a Guvernului conform prevederilor art. 4
alin. (4), ca urmare a verificării condiţiilor de montare/instalare conform prescripţiilor tehnice,
pe baza căruia pot începe lucrările de montare/instalare;
d) autorizare a funcţionării - acordul emis de ISCIR pentru deţinătorii/utilizatorii de
instalaţii/echipamente, după caz, stabilit prin hotărâre a Guvernului conform prevederilor art. 4
alin. (4), în scopul atestării faptului că o instalaţie/un echipament îndeplineşte toate condiţiile şi
cerinţele pentru a fi pusă/pus în funcţiune în condiţii de siguranţă;
d^1) Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor
sub Presiune - S.A. - societate înfiinţată în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
1.139/2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Companiei Naţionale pentru
Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub Presiune - S.A., precum şi
modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea şi
9
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi

Instalaţiilor de Ridicat, denumită în continuare CNCIR;
e) construire - activitatea de îmbinare a componentelor unei/unui instalaţii/echipament,
realizată conform documentaţiei tehnice aferente acesteia;
f) deţinător - persoana fizică sau juridică ce deţine cu orice titlu o instalaţie/un echipament în
exploatare;
g) documentaţie tehnică - totalitatea documentelor şi instrucţiunilor elaborate, conform
prevederilor prescripţiilor tehnice, de către producător pentru construirea, montarea,
instalarea, punerea în funcţiune, realizarea reviziilor, reparaţiilor şi/sau pentru întreţinerea
instalaţiilor/echipamentelor sau, respectiv, totalitatea documentelor întocmite de către
persoanele fizice ori juridice autorizate pentru efectuarea acestor activităţi în vederea realizării
sarcinilor specifice ce le revin; documentaţia tehnică include, după caz, descrierea generală a
instalaţiei/echipamentului, proiectele de execuţie, procesul de fabricaţie, schemele şi circuitele
pentru componentele instalaţiilor/echipamentelor, descrieri şi explicaţii necesare pentru
înţelegerea acestor desene şi scheme, rezultatele calculelor de proiectare, rapoartele
încercărilor şi examinărilor şi altele asemenea;
h) expertiză tehnică - investigaţia/examinarea cu caracter tehnic a unei/unui
instalaţii/echipament;
h^1) exploatare - totalitatea activităţilor care cuprind supravegherea tehnică, verificările
tehnice în vederea autorizării/admiterii funcţionării şi verificările tehnice în utilizare, verificările
tehnice în utilizare pentru estimarea duratei remanente de viaţă, reviziile, reparaţiile, lucrările
de întreţinere, precum şi controlul nedistructiv, operaţiunile de sudare şi deservire a
instalaţiilor/echipamentelor;
h^2) expert tehnic extrajudiciar ISCIR - persoană fizică atestată conform cerinţelor stabilite
prin ordin al inspectorului de stat şef al ISCIR;
i) instalare - activitatea de fixare/amplasare a unei/unui instalaţii/echipament la locul utilizării
şi/sau de conectare a acesteia/acestuia la alte instalaţii sau echipamente, în vederea asigurării
condiţiilor de funcţionare;
j) introducere pe piaţă - acţiunea de a face disponibilă/disponibil, pentru prima dată, contra
cost sau gratuit, o instalaţie/un echipament în vederea distribuirii şi/sau utilizării;
k) întreţinere - totalitatea operaţiunilor prin care se asigură menţinerea
instalaţiei/echipamentului în parametrii de funcţionare în condiţii de siguranţă;
l) montare - activitatea de îmbinare a componentelor unei/unui instalaţii/echipament,
conform documentaţiei tehnice, în vederea funcţionării acesteia/acestuia;
m) omologare - totalitatea activităţilor desfăşurate de către o comisie, în legătură cu un
anumit tip de instalaţie/echipament, identificat corespunzător, în scopul determinării
parametrilor reali de performanţă şi siguranţă în funcţionare, în vederea atestării îndeplinirii
condiţiilor/cerinţelor aplicabile;
n) prescripţie tehnică - norma tehnică elaborată de către ISCIR şi aprobată prin ordin al
ministrului economiei, comerţului şi turismului*), publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, care conţine, pentru domenii clar definite, condiţii şi cerinţe tehnice referitoare la
instalaţii/echipamente şi la activităţi specifice domeniului de activitate, prevăzute la art. 8 alin.
(1), ce se realizează în legătură cu acestea, în vederea introducerii pe piaţă, punerii în
10
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
funcţiune şi utilizării instalaţiilor/echipamentelor respective în condiţii de siguranţă în

funcţionare;
o) producător - persoana fizică sau juridică, responsabilă pentru proiectarea şi/sau
realizarea unei/unui instalaţii/echipament în scopul introducerii pe piaţă şi/sau al punerii în
funcţiune, în numele său, precum şi orice persoană fizică sau juridică, care construieşte,
montează, instalează, ambalează sau etichetează o instalaţie/un echipament în vederea
introducerii pe piaţă şi/sau punerii în funcţiune sub nume propriu;
p) punere în funcţiune - acţiunea care are loc în momentul primei utilizări a unei/unui
instalaţii/echipament;
q) regim de autorizare şi verificare tehnică - totalitatea condiţiilor, cerinţelor, examinărilor,
încercărilor şi/sau evaluărilor la care este supusă/supus, cu caracter obligatoriu, o instalaţie/un
echipament, pe parcursul realizării şi utilizării, precum şi deciziile luate în legătură cu
aceasta/acesta, în scopul de a se asigura funcţionarea în condiţii de siguranţă, conform
prescripţiilor tehnice;
r) reparare - ansamblul de lucrări şi operaţiuni ce se execută prin înlăturarea
neconformităţilor/defecţiunilor constatate la o instalaţie/un echipament, în scopul aducerii
acesteia/acestuia la parametrii iniţiali sau la alţi parametri care asigură funcţionarea în condiţii
de siguranţă a acesteia, conform prescripţiilor tehnice;
s) revizie - activitatea, de regulă planificată, ce constă în ansamblul operaţiunilor ce se
execută asupra unei/unui instalaţii/echipament în scopul reglării sau înlocuirii pieselor şi
aparatelor înglobate de aceasta/acesta, conform prescripţiilor tehnice;
t) utilizator - persoana fizică sau juridică ce are în folosinţă o instalaţie/un echipament;
u) verificare tehnică - ansamblul examinărilor şi încercărilor efectuate
instalaţiilor/echipamentelor realizate în timpul activităţilor de montare, instalare, reparare sau
revizie a instalaţiilor/echipamentelor, în conformitate cu cerinţele din documentaţiile tehnice
şi/sau prevederile prescripţiilor tehnice;
u^1) verificare tehnică în vederea autorizării funcţionării - ansamblul examinărilor şi
încercărilor efectuate în vederea autorizării funcţionării instalaţiilor/echipamentelor;
v) verificare tehnică în utilizare - totalitatea examinărilor şi încercărilor efectuate la o
instalaţie/un echipament periodic şi ori de câte ori se modifică configuraţia acesteia/acestuia în
baza căreia s-a acordat autorizarea funcţionării, în scopul asigurării condiţiilor de funcţionare
în siguranţă.
------------
*) A se vedea:
- Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.699/2008 privind aprobarea Prescripţiei
tehnice PT N MMR 1-2008 "Cerinţe generale pentru macarale, mecanisme de ridicat şi
dispozitivele lor auxiliare din instalaţiile nucleare", publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 37 şi 37 bis din 20 ianuarie 2009, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul ministrului economiei nr. 675/2009 privind aprobarea Prescripţiei tehnice PT N
SCP 1-2008 - Cerinţe generale pentru sistemele şi componentele care reţin presiunea din
instalaţiile nucleare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 şi 339 bis din 21
mai 2009, cu modificările şi completările ulterioare;
- Ordinul ministrului economiei nr. 2.154/2009 pentru aprobarea prescripţiilor tehnice PT CR
4-2009 "Autorizarea persoanelor juridice pentru efectuarea de lucrări la instalaţii/echipamente"
11
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
şi PT CR 8-2009 "Autorizarea personalului de deservire a instalaţiilor/echipamentelor şi

acceptarea personalului auxiliar de deservire", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 11 şi 11 bis din 8 ianuarie 2010;
- Ordinul ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri nr. 663/2010 pentru
aprobarea Prescripţiilor tehnice PT C 1 - 2010 "Cazane de abur, cazane de apă fierbinte,
supraîncălzitoare şi economizoare independente", PT C 4 - 2010 "Recipiente metalice stabile
sub presiune", PT C 6 - 2010 "Conducte metalice sub presiune pentru fluide", PT C 7 - 2010
"Dispozitive de siguranţă", PT C 8 - 2010 "Instalaţii de distribuţie gaze petroliere lichefiate", PT
C 9 - 2010 "Cazane de apă caldă şi cazane de abur de joasă presiune", PT C 10 - 2010
"Conducte de abur şi conducte de apă fierbinte sub presiune", publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 385 şi 385 bis din 10 iunie 2010, cu modificările ulterioare;
- Ordinul ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri nr. 1.007/2010 pentru
aprobarea prescripţiilor tehnice PT A1 - 2010 "Aparate de încălzit alimentate cu combustibil
solid, lichid sau gazos cu puteri nominale </= 400 kW", PT C2 - 2010 "Arzătoare cu
combustibili gazoşi şi lichizi" şi PT C11 - 2010 "Sisteme de automatizare aferente centralelor
termice şi instalaţii de ardere aferente cazanelor", publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 513 şi 513 bis din 23 iulie 2010;
- Ordinul ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri nr. 1.404/2010 pentru
aprobarea prescripţiilor tehnice PT R1-2010 "Maşini de ridicat (macarale, mecanisme de
ridicat, stivuitoare, platforme autoridicătoare şi platforme ridicătoare pentru persoane cu
dizabilităţi, elevatoare pentru vehicule şi maşini de ridicat de tip special)", PT R2-2010
"Ascensoare electrice şi hidraulice de persoane, de persoane şi mărfuri sau de mărfuri cu
comandă interioară", PT R3-2010 "Verificarea în utilizare a elementelor de transmitere a
mişcării, a elementelor/dispozitivelor de legare/prindere şi a elementelor de tracţiune a sarcinii
utilizate la instalaţii de ridicat: cabluri, cârlige, lanţuri, benzi textile, funii şi altele asemenea",
PT R8-2010 "Scări şi trotuare rulante", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
634 şi 634 bis din 9 septembrie 2010;
- Ordinul ministrului economiei nr. 1.001/2013 pentru aprobarea prescripţiilor tehnice PT CR
6 - 2013 "Autorizarea operatorilor control nedistructiv şi a persoanelor juridice care efectuează
examinări nedistructive, precum şi evaluarea persoanelor juridice care efectuează examinări
distructive", PT CR 7 - 2013 "Aprobarea procedurilor de sudare pentru oţel, aluminiu, aliaje de
aluminiu şi polietilenă de înaltă densitate (PE-HD)" şi PT CR 9 - 2013 "Autorizarea sudorilor
care execută lucrări de sudare la instalaţii sub presiune şi la instalaţii de ridicat şi a operatorilor
sudare ţevi şi fitinguri din polietilenă de înaltă densitate (PE-HD)", publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 759 şi 759 bis din 6 decembrie 2013.
ART. 6
Fără a se aduce atingere prevederilor art. 3 alin. (2), se admit punerea/repunerea în
funcţiune a instalaţiilor/echipamentelor care îndeplinesc următoarele condiţii, după caz:
a) sunt respectate condiţiile şi cerinţele de funcţionare în condiţii de siguranţă;
b) sunt omologate/certificate/recertificate;
c) sunt puse la dispoziţia utilizatorilor, de către producători, instrucţiuni tehnice pentru
utilizarea instalaţiilor/echipamentelor în condiţii normale, pentru întreţinerea, realizarea
12
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
reviziilor şi a reparaţiilor instalaţiilor/echipamentelor, precum şi, după caz, pentru pregătirea

personalului de deservire;
d) au autorizarea funcţionării emisă conform prevederilor prescripţiilor tehnice aplicabile;
e) există, pentru utilizare, la fiecare loc de muncă, instrucţiuni tehnice pentru utilizare în
condiţii normale, precum şi documente cuprinzând măsurile ce trebuie luate în caz de avarii,
întreruperi şi dereglări ale instalaţiei/echipamentului sau ale proceselor în care aceasta/acesta
este înglobată/înglobat;
f) există, pentru utilizare, personal de deservire autorizat.
ART. 7
(1) Se admite menţinerea în utilizare numai a acelor instalaţii/echipamente care respectă
condiţiile prevăzute la art. 6 lit. a), d), e) şi f), care sunt supuse verificărilor tehnice în utilizare
şi care sunt reparate, întreţinute şi supuse la revizii potrivit prevederilor prescripţiilor tehnice şi
prezentei legi.
(2) Rezultatele verificărilor tehnice realizate pe parcursul activităţilor prevăzute la alin. (1)
trebuie să ateste existenţa condiţiilor de funcţionare în siguranţă a instalaţiilor/echipamentelor
la data efectuării verificărilor.
ART. 8
(1) Activităţile de construire, montare, instalare, punere în funcţiune şi control nedistructiv,
cele ce privesc supravegherea tehnică şi, după caz, verificările tehnice în vederea admiterii
funcţionării şi verificările tehnice în utilizare pentru echipamentele/instalaţiile prevăzute în
anexa nr. 4, verificările tehnice în utilizare pentru estimarea duratei remanente de viaţă,
precum şi reviziile, reparaţiile, lucrările de întreţinere, operaţiunile de sudare şi deservire a
instalaţiilor/echipamentelor se realizează de către persoane fizice sau juridice autorizate, în
condiţiile stabilite de prescripţiile tehnice şi prezenta lege.
(2) Producătorii care prestează activităţi de construire, montare, instalare, punere în
funcţiune, revizie, reparaţii şi lucrări de întreţinere pentru instalaţiile/echipamentele realizate de
către ei fac excepţie de la cerinţa de autorizare prevăzută la alin. (1).
(3) Activităţile persoanelor autorizate, prevăzute la alin. (1), se realizează în limita
competenţelor şi responsabilităţilor stabilite prin documentul de autorizare.
ART. 9
(1) Verificările tehnice în vederea autorizării funcţionării şi verificările tehnice în utilizare
pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexele nr. 2 şi 3 se efectuează de către
CNCIR.
(2) Verificările tehnice în vederea admiterii funcţionării şi verificările tehnice în utilizare
pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexa nr. 4 se realizează de către persoane
fizice şi juridice autorizate în acest scop.
(3) Responsabilităţile privind realizarea verificărilor tehnice în vederea autorizării/admiterii
funcţionării şi a verificărilor tehnice în utilizare, precum şi corectitudinea rezultatelor aferente
obţinute revin CNCIR sau persoanelor autorizate prevăzute la alin. (2), după caz.
13
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
CAPITOLUL II
Obligaţiile şi responsabilităţile producătorilor
ART. 10
Producătorii, cu excepţia celor care realizează instalaţii/echipamente conform
reglementărilor tehnice ce transpun directive europene care au prevederi specifice, înainte de
introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a acestora, au următoarele obligaţii şi
responsabilităţi:
a) să se asigure că instalaţia/echipamentul se realizează cu respectarea cerinţelor de
funcţionare în condiţii de siguranţă, prevăzute în prescripţiile tehnice aplicabile;
b) să întocmească documentaţia tehnică prevăzută de prescripţiile tehnice şi să stabilească
prin aceasta inclusiv examinările şi încercările ce trebuie efectuate pe parcursul construirii,
montării şi instalării, în scopul verificării parametrilor de funcţionare în condiţii de siguranţă a
instalaţiei/echipamentului;
c) să elaboreze instrucţiuni tehnice pentru montarea, instalarea, utilizarea în condiţii
normale, întreţinerea, realizarea reviziilor şi repararea instalaţiei/echipamentului, documente
cuprinzând măsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi şi dereglări ale
instalaţiei/echipamentului sau ale proceselor, precum şi instrucţiuni pentru pregătirea
personalului de deservire a acesteia/acestuia, atunci când prescripţiile tehnice prevăd această
cerinţă;
d) să realizeze sau, după caz, să asigure realizarea construirii şi/sau a montării
instalaţiei/echipamentului cu respectarea prevederilor art. 8 şi ale prescripţiilor tehnice;
e) să solicite şi să obţină omologarea instalaţiei/echipamentului;
f) să asigure şi să folosească la construirea şi la montarea instalaţiilor/echipamentelor,
atunci când prescripţiile tehnice impun, tehnologii de sudare stabilite prin proceduri de sudare
aprobate de către ISCIR, sudori autorizaţi ISCIR, precum şi personal autorizat ISCIR, care
execută examinări prin mijloace sau metode nedistructive;
g) să pună la dispoziţia utilizatorilor documentele şi instrucţiunile din documentaţia tehnică
stabilite în conformitate cu prescripţiile tehnice aplicabile, precum şi instrucţiunile tehnice
prevăzute la lit. c).
ART. 11
Producătorii care realizează instalaţii/echipamente din categoria celor prevăzute la art. 3
alin. (2) au obligaţiile şi responsabilităţile prevăzute în reglementările tehnice ce transpun
directivele europene care stabilesc condiţiile de introducere pe piaţă şi/sau punere în funcţiune
pentru instalaţiile/echipamentele respective.
CAPITOLUL III
Obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice sau juridice autorizate
ART. 12
Persoanele fizice sau juridice autorizate conform prevederilor prezentei legi au următoarele
obligaţii şi responsabilităţi, după caz:
14
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
a) să presteze activităţile pentru care au fost autorizate, în limita competenţelor şi în

condiţiile pentru care sunt autorizate;
b) să folosească în lucrările aferente activităţilor pentru care au fost autorizate, potrivit
prevederilor prescripţiilor tehnice, tehnologii de sudare stabilite prin proceduri de sudare
aprobate de ISCIR, sudori autorizaţi ISCIR, precum şi personal autorizat ISCIR, care execută
examinări prin mijloace sau metode nedistructive;
c) să întocmească documentaţia prevăzută de prescripţiile tehnice şi să o pună la dispoziţia
deţinătorului/utilizatorului odată cu predarea/recepţia instalaţiei/echipamentului;
d) să informeze producătorul sau deţinătorul/utilizatorul despre neconformităţile constatate;
e) să asigure realizarea activităţilor pentru care au fost autorizate, conform prescripţiilor şi
documentaţiei tehnice;
f) să monteze şi/sau să instaleze instalaţii/echipamente numai dacă este emis şi se
respectă avizul obligatoriu de instalare;
g) să informeze de îndată ISCIR despre situaţiile în care instalaţiile nu mai respectă
condiţiile de autorizare, precum şi despre existenţa unui pericol iminent la acestea.
ART. 13
(1) Prevederile art. 12 lit. b) - g) se aplică şi producătorilor prevăzuţi la art. 8 alin. (2).
(2) Prevederile art. 12 lit. b) nu se aplică procedurilor de sudare, sudorilor şi personalului
care execută examinări prin mijloace sau metode nedistructive care au aprobări valabile,
emise în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice ce transpun directive europene
aplicabile instalaţiilor/echipamentelor, în situaţia în care cerinţele ce au stat la baza emiterii
acestor aprobări sunt echivalente cu cele stabilite în prescripţiile tehnice.
CAPITOLUL IV
Obligaţiile şi responsabilităţile deţinătorilor/utilizatorilor de instalaţii/echipamente
ART. 14
Persoana fizică sau juridică ce deţine/utilizează o instalaţie/echipament are următoarele
obligaţii şi responsabilităţi conform prescripţiilor tehnice:
a) să solicite şi să obţină avizul obligatoriu de instalare, după caz;
b) să solicite şi să obţină autorizarea/admiterea funcţionării;
c) să ia măsurile necesare şi să se asigure că instalaţia/echipamentul este utilizată/utilizat în
condiţii de siguranţă, prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor, întreţinerii de către persoane
autorizate, conform documentaţiilor şi prescripţiilor tehnice;
d) să asigure existenţa, la fiecare loc de muncă, a instrucţiunilor tehnice specifice pentru
utilizarea în condiţii normale a instalaţiei/echipamentului şi a documentelor cuprinzând
măsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi şi dereglări ale instalaţiei/echipamentului
sau ale proceselor în care aceasta/acesta este înglobată/înglobat;
e) să folosească pentru utilizarea instalaţiei/echipamentului numai personal de deservire
autorizat;
f) să asigure supravegherea şi verificarea tehnică în utilizare a instalaţiilor/echipamentelor.
15
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
ART. 15
(1) Persoana fizică sau juridică ce deţine/utilizează instalaţiile/echipamentele prevăzute în
anexa nr. 2 pct. 1 - 4 şi 9 şi în anexa nr. 3 pct. 1 - 3 şi 8 are obligaţia să le înregistreze la
ISCIR, să ţină evidenţa centralizată a acestora şi să comunice la ISCIR orice modificare
intervenită în situaţia tehnică sau juridică a acestora, în conformitate cu prevederile
prescripţiilor tehnice.
(2) Persoana fizică sau juridică ce deţine/utilizează instalaţiile/echipamentele prevăzute la
alin. (1) are obligaţia să asigure un operator autorizat, responsabil cu supravegherea tehnică a
instalaţiilor/echipamentelor, denumit RSVTI, conform prescripţiilor tehnice.
CAPITOLUL V
Accidente, forţă majoră sau pericol iminent
ART. 16
Persoana fizică sau juridică ce deţine/utilizează instalaţiile/echipamentele prevăzute la art.
15 alin. (1) are obligaţia, în cazul producerii oricărui accident la acestea, de a opri din
funcţionare instalaţiile/echipamentele şi de a anunţa de îndată ISCIR despre producerea
evenimentului.
ART. 17
(1) În cazuri justificate, de forţă majoră sau de pericol iminent, accesul reprezentanţilor
ISCIR se poate efectua indiferent de zi/oră şi necondiţionat de participarea unui delegat din
partea deţinătorului/utilizatorului.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) reprezentanţii ISCIR pot dispune oprirea din funcţiune
sau împiedicarea punerii în funcţiune a instalaţiei/echipamentului prin aplicarea de sigilii, după
caz.
ART. 18
În cazurile prevăzute la art. 17 alin. (1) în care reprezentanţii ISCIR sunt împiedicaţi să
pătrundă în locurile unde sunt amplasate/deţinute instalaţiile/echipamentele, aceştia pot
solicita sprijinul ofiţerilor şi agenţilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care acţionează
în conformitate cu prevederile legale incidente.
ART. 19
(1) În aplicarea prevederilor prezentei legi, ISCIR, prin reprezentanţii săi, are dreptul:
a) să solicite informaţii şi documente de la persoanele fizice sau juridice ce construiesc,
montează, instalează, pun în funcţiune, repară, întreţin, asigură realizarea reviziilor,
efectuează verificări tehnice în vederea autorizării/admiterii funcţionării, verificări tehnice în
utilizare, verificări tehnice în utilizare pentru estimarea duratei remanente de viaţă, deţin,
utilizează şi/sau comercializează instalaţii/echipamente;
b) de acces, cu scopul efectuării controalelor prevăzute la art. 4 alin. (2), la sediul şi/sau în
locul în care îşi desfăşoară activitatea persoanele fizice sau juridice ce construiesc, montează,
instalează, pun în funcţiune, repară, asigură realizarea reviziilor, întreţin, comercializează,
efectuează verificări tehnice în vederea autorizării/admiterii funcţionării, verificări tehnice în
16
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
utilizare, verificări tehnice în utilizare pentru estimarea duratei remanente de viaţă, deţin şi/sau
utilizează instalaţii/echipamente, precum şi în locurile în care sunt utilizate
instalaţii/echipamente, indiferent de forma de deţinere a acestora.
(2) Persoanele ce deţin/utilizează instalaţii/echipamente, precum şi cele care desfăşoară
activităţile prevăzute la art. 8 alin. (1) au obligaţia să permită accesul şi să pună la dispoziţia
reprezentanţilor ISCIR informaţiile şi documentele referitoare la instalaţii/echipamente, pe care
aceştia le solicită.
ART. 20
În situaţia în care pentru anchetarea cauzelor producerii unui accident trebuie să participe şi
reprezentanţi ai altor autorităţi, aceştia au obligaţia să nu modifice starea de fapt a
instalaţiei/echipamentului avariate/avariat şi să conserve locul până la sosirea reprezentanţilor
ISCIR, când este cazul.
CAPITOLUL VI
Infracţiuni şi contravenţii
ART. 21
Menţinerea sau repunerea în funcţionare a instalaţiilor ori echipamentelor, după ce a fost
oprită sau interzisă funcţionarea acestora, prin proces-verbal încheiat de către inspectorii de
specialitate din cadrul ISCIR, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la 2 ani ori cu amendă.
ART. 22
(1) Efectuarea fără autorizaţie a activităţilor privitoare la instalarea, construcţia sau montajul
instalaţiilor ori echipamentelor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la 2 ani sau cu amendă.
(2) Efectuarea fără autorizaţie a activităţilor privitoare la punerea în funcţiune, autorizarea
de funcţionare, admiterea funcţionării, verificarea tehnică în utilizare, repararea, întreţinerea,
exploatarea sau modificarea instalaţiilor ori echipamentelor constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Tentativa se pedepseşte.
ART. 23
(1) Scoaterea neautorizată din funcţiune, în totalitate sau în parte, a dispozitivelor de
siguranţă şi control instalate în condiţiile legii la instalaţii/echipamente, fără a avea motive ce
decurg din cerinţele de securitate nucleară sau de radioprotecţie, dacă fapta nu constituie o
infracţiune mai gravă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită din culpă, se pedepseşte cu închisoare
de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) *** Abrogat
ART. 24
(1) Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:
17
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
a) nerespectarea prevederilor art. 6 lit. c) şi e), art. 10 lit. a), b) şi e), art. 12 lit. c), d), e) şi g),
art. 14 lit. c) şi e), art. 16 şi ale art. 19 alin. (2), cu amendă de la 2.000 lei la 15.000 lei;
b) nerespectarea prevederilor art. 6 lit. b) şi f), art. 10 lit. c), d), f) şi g), art. 12 lit. a), b) şi f) şi
ale art. 14 lit. a), b), d) şi f), cu amendă de la 15.000 lei la 25.000 lei;
c) nerespectarea prevederilor art. 6 lit. a) şi d) şi ale art. 11, cu amendă de la 25.000 lei la
35.000 lei;
d) nerespectarea prevederilor art. 15, cu amendă de la 30.000 lei la 40.000 lei.
(2) Constituie sancţiune contravenţională complementară suspendarea pe o perioadă de
până la 6 luni sau retragerea, după caz, a avizului, autorizaţiei eliberate de ISCIR.
(3) Inspectorul de specialitate ISCIR poate fixa prin proces-verbal şi un termen-limită pentru
remedierea aspectelor sesizate în urma controlului.
ART. 25
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de
specialitate din cadrul ISCIR, desemnaţi şi delegaţi pentru activitatea de control.
(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data
încheierii procesului-verbal de constatare a contravenţiei jumătate din minimul amenzii
aplicabile; inspectorii de specialitate din cadrul ISCIR fac menţiune despre această posibilitate
în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
(3) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face contestaţie în
termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare a
contravenţiei.
(4) *) Contestaţia se adresează inspectorului-şef al inspecţiei teritoriale de care aparţine
inspectorul constatator.
*) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 638/2018, a constatat că prevederile art. 25 alin.
(4) din Legea nr. 64/2008 sunt neconstituţionale.
ART. 26
Dispoziţiile art. 24 şi 25 referitoare la contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale
ART. 27
(1) Anexele nr. 1 - 4 fac parte integrantă din prezenta lege.
(2) Anexele se modifică şi/sau se completează prin hotărâre a Guvernului.
ART. 28
Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării*) în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
------------
18
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
*) Legea nr. 64/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din
27 martie 2008.
ART. 29
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Decretul Consiliului de Stat nr. 587/1973 privind
funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a
aparatelor consumatoare de combustibil, publicat în Buletinul Oficial nr. 168 din 27 octombrie
1973, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare
prezentei legi se abrogă.
ANEXA 1
Instalaţii şi echipamente exceptate de la prevederile prezentei legi
1. Recipientele pentru aer aferente instalaţiilor şi echipamentelor de frânare, basculare şi
semnalizare, montate pe autovehicule
2. Instalaţiile şi echipamentele sub presiune, instalaţiile şi echipamentele de ridicat montate
pe nave
3. Conductele de gaze naturale de alimentare din amonte, conductele aparţinând Sistemului
naţional de transport al gazelor naturale, precum şi cele aparţinând sistemelor de distribuţie şi
instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale
ANEXA 2
Instalaţii sub presiune şi instalaţii de ridicat clasice, aparate consumatoare de
combustibil şi componente ale acestora
1. Cazane pentru abur, pentru apă caldă sau fierbinte
2. Echipamente sub presiune mai mare de 0,5 bari
2^1. Instalaţii pentru gaze petroliere lichefiate - GPL, instalaţii pentru gaze naturale
comprimate - GNC şi instalaţii pentru gaze naturale comprimate pentru vehicule – GNCV
2^2 Instalaţii de alimentare cu hidrogen
3. Recipiente simple sub presiune mai mare de 0,5 bari
4. Macarale, ascensoare, elevatoare, instalaţii de transport pe cablu, instalaţii de ridicat pe
plan înclinat, poduri rulante şi alte mecanisme de ridicat
5. Aparate de încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos
6. Arzătoare cu combustibil lichid sau gazos
7. Accesorii de securitate pentru instalaţiile, echipamentele şi aparatele prevăzute la pct. 1
şi 3 - 6
8. Aparatură şi instalaţii de automatizare aferente instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute la
pct. 1 - 7
9. Instalaţii şi echipamente destinate, montate şi utilizate în cadrul parcurilor de distracţii
ANEXA 3
Instalaţii sub presiune, instalaţii de ridicat şi unele instalaţii din cadrul obiectivelor
nucleare, precum şi componente ale acestora
1. Generatoare şi cazane de abur, de apă caldă sau fierbinte, inclusiv corpul reactorului
19
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
2. Echipamente sub presiune mai mare de 0,5 bari şi recipiente simple sub presiune mai
mare de 0,5 bari
3. Pompe
4. Conducte pentru lichide, vapori şi gaze tehnice uscate sau umede
5. Suporturi ale elementelor sub presiune
6. Armături
7. Sisteme tehnologice
8. Macarale, ascensoare, elevatoare, poduri rulante şi alte mecanisme de ridicat
9. Accesorii de securitate pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute la pct. 1, 2, 4 şi 8
NOTĂ:
Materialele folosite la construirea, montarea, utilizarea, repararea şi verificarea instalaţiilor şi
aparatelor se supun regimului de verificare tehnică şi sunt:
a) produse din metale feroase, neferoase şi materiale nemetalice - table, ţevi, tuburi,
profiluri, forjate, turnate, semifabricate pentru organe de asamblare;
b) materiale pentru sudură - electrozi, sârme, fluxuri, materiale pentru brazare.
ANEXA 4
Instalaţii sub presiune şi instalaţii de ridicat clasice, aparate consumatoare de
combustibil şi componente ale acestora la care verificările tehnice în utilizare sunt
efectuate de către persoane fizice şi juridice autorizate ISCIR
1. Cazane pentru abur şi pentru apă fierbinte având presiune x volum </= 60 (bar x litru)
2. Recipiente de categoria I stabilită conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 123/2015
privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie pe piaţă a echipamentelor sub
presiune, cu modificările ulterioare
3. Aparate de încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos cu puteri nominale
</= 400 kW
4. Arzătoare cu combustibil lichid sau gazos
5. Butelii cu volum </= 150 litri şi butoaie cu volum </= 1.000 litri pentru gaze comprimate,
lichefiate sau dizolvate sub presiune
6. Macarale cu sarcina nominală </= 1 t şi cele cu acţionare manuală
7. Stivuitoare şi translatoare stivuitoare, cu acţionare manuală
8. Platforme ridicătoare nedeplasabile/deplasabile exclusiv pentru materiale, cu sarcina
nominală </= 1 t şi platforme ridicătoare pentru persoane cu dizabilităţi
9. Elevatoare pentru vehicule, cu acţionare manuală
10. Mecanisme de ridicat având sarcina nominală </= 1 t şi cele cu acţionare manuală
11. Ascensoare destinate transportului de materiale având sarcina nominală < 100 kg
12. Mecanisme şi instalaţii de ridicat pentru teatre, acţionate manual
13. Echipamente pentru spaţii de joacă
14. Dispozitive de siguranţă aferente instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute la pct. 1 - 3
din prezenta anexă şi dispozitive de siguranţă aferente instalaţiilor şi echipamentelor
prevăzute la pct. 1 - 3 şi 5 din anexa nr. 2
20
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
1.1.2 Hotărârea Guvernului nr. 1340-2001 privind organizarea și funcționarea ISCIR, cu

Funcţiile şi atribuţiile ISCIR sunt reglementate şi actualizate prin ultimele modificări şi

completări ale Hotărârii Guvernului nr. 1340 din 27 decembrie 2001privind organizarea şi
funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat, modificări valabile la data de 12.09.2019.
ART. 1
(1) Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor
de Ridicat, denumită în continuare ISCIR, este organul de specialitate al administraţiei publice
centrale cu personalitate juridică a cărui activitate principală este asigurarea, în numele
statului, a măsurilor de funcţionare în condiţii de siguranţă a instalaţiilor şi echipamentelor
prevăzute în anexele nr. 2 - 4 la Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă
a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Sediul ISCIR este în municipiul Bucureşti, str. Sfântul Elefterie nr. 47 - 49, sectorul 5.
(3) Patrimoniul ISCIR la data de 30 iunie 2010 este de 57.719.779 lei.
ART. 2
Pentru realizarea obiectului de activitate, în domeniul său de competenţă, ISCIR exercită
următoarele funcţii:
a) de autoritate, prin care asigură controlul respectării prevederilor reglementărilor în
domeniu şi a regimului de autorizare şi verificare tehnică;
b) de reglementare, prin care asigură elaborarea actelor cu caracter normativ;
c) de reprezentare, prin care asigură cooperarea şi schimbul de informaţii, pe plan intern şi
extern, în domeniul său de activitate, potrivit legislaţiei în vigoare.
ART. 3
(1) În realizarea obiectului său de activitate, ISCIR are următoarele atribuţii principale:
a) elaborează strategii şi programe de dezvoltare privind activitatea ISCIR;
b) elaborează, actualizează şi supune aprobării, în conformitate cu prevederile legii,
prescripţii tehnice ce privesc condiţiile şi cerinţele tehnice referitoare la instalaţii şi
echipamente şi/sau la activităţi de construire, montare/demontare, instalare, punere în
funcţiune, exploatare, utilizare, sudare şi control nedistructiv, de supraveghere şi verificare
tehnică în utilizare, de revizie, de reparaţii şi întreţinere instalaţii şi echipamente, după caz;
c) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în prescripţiile
tehnice şi de Legea nr. 64/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
persoane fizice sau juridice care realizează, pentru instalaţii şi echipamente, verificări tehnice
în vederea autorizării/admiterii funcţionării, verificări tehnice în utilizare, verificări tehnice în
utilizare pentru estimarea duratei remanente de viaţă, activităţi de construire, montare,
instalare, punere în funcţiune, supraveghere tehnică, lucrări de revizie, reparaţii şi de
întreţinere; pentru instalaţiile/echipamentele din domeniul nuclear se vor respecta şi dispoziţiile
21
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul

activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c^1) avizează, în condiţiile legii şi conform prescripţiilor tehnice, programe şi rapoarte
tehnice, memorii şi documentaţii tehnice la instalaţii/echipamente;
d) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în prescripţiile
tehnice, funcţionarea instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute în anexa nr. 1;
e) autorizează, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile stabilite în prescripţiile
tehnice, persoanele fizice care practică ocupaţiile prevăzute în anexa nr. 1^1;
e^1) atestă persoane fizice în vederea realizării responsabilităţilor stabilite în conformitate
cu cerinţele şi în condiţiile prevăzute în prescripţiile tehnice;
f) participă la activităţi de omologare de instalaţii şi echipamente;
g) aprobă proceduri de sudură, dacă prin prescripţiile tehnice se impune acest lucru;
h) emite, în conformitate cu cerinţele şi în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice, avize
obligatorii de instalare pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexa nr. 1^2 şi avize
obligatorii de montare pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în anexa nr. 1^3;
i) în cazuri justificate, de forţă majoră sau de pericol iminent, poate dispune oprirea din
funcţiune sau împiedicarea punerii în funcţiune a instalaţiilor şi echipamentelor şi aplică sigilii;
j) efectuează controale periodice şi inopinate la instalaţiile şi echipamentele aflate în
funcţiune, dispune măsuri şi aplică sancţiuni în condiţiile legii, atunci când constată că nu sunt
respectate cerinţele aplicabile acestora;
k) supraveghează, prin acţiuni periodice şi inopinate, persoanele fizice şi juridice pe care le-
a autorizat şi decide menţinerea, suspendarea sau retragerea autorizaţiilor emise;
l) *** Abrogată
m) realizează supravegherea pieţei în domeniul de activitate pentru care a fost nominalizat;
n) participă la constatarea cauzelor în care s-au produs accidentele la instalaţiile şi
echipamentele supuse controlului ISCIR, evaluează efectele produse şi dispune măsurile ce
se impun privind siguranţa în funcţionare a acestora, după caz;
o) organizează şi derulează campanii de informare în scopul îmbunătăţirii siguranţei în
funcţionare a instalaţiilor şi echipamentelor;
p) avizează, potrivit legii, furnizorii de formare profesională care organizează programe de
formare profesională pentru ocupaţiile prevăzute în anexa nr. 1^1; condiţiile şi cerinţele pentru
avizarea furnizorilor de formare profesională se stabilesc prin ordin al inspectorului de stat şef
al ISCIR, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;
q) participă la elaborarea de standarde în domeniul său de activitate;
r) participă la elaborarea şi validarea standardelor ocupaţionale relevante în domeniul de
activitate al ISCIR;
s) elaborează şi supune aprobării, prin ordin al ministrului economiei, lista tarifelor aplicate
pentru activităţile prestate de către ISCIR; ordinul ministrului economiei se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I;
t) editează şi publică materiale specifice domeniului, în scopul realizării siguranţei în
funcţionare şi al prevenirii accidentelor şi avariilor;
u) colaborează cu instituţii similare şi cu organisme din alte ţări, stabileşte şi poate încheia
cu acestea, în condiţiile legii, convenţii şi protocoale de recunoaştere reciprocă, reprezintă
22
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
interesele României în organizaţii şi instituţii internaţionale, în domeniul său de activitate, în

calitate de membru observator sau de membru cu drepturi depline;
v) realizează activităţi de cercetare-dezvoltare în domeniul său de activitate;
w) coordonează şi derulează programe cu finanţare internă şi/sau internaţională
(1^1) Autorizările prevăzute la alin. (1) lit. c) şi e) se pot baza pe rapoarte de evaluare
tehnică, întocmite în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice.
(1^2) Pentru activităţile prevăzute la alin. (1) lit. c^1) ISCIR poate acorda împuterniciri
persoanelor fizice şi juridice autorizate, în conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice,
prin ordin al inspectorului de stat şef.
(2) ISCIR îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite în responsabilitatea sa potrivit legislaţiei în
vigoare.
ART. 4
(1) În cadrul ISCIR funcţionează 13 inspecţii teritoriale fără personalitate juridică, prevăzute
în anexa nr. 2.
ANEXA 1
Instalaţii/Echipamente pentru care se autorizează funcţionarea
A. Instalaţii/echipamente sub presiune şi instalaţii/echipamente de ridicat clasice

1. Cazane pentru abur şi pentru apă fierbinte având presiune x volum > 60 (bar x litru)
2. Recipiente, cu excepţia celor de categoria I stabilită conform prevederilor Hotărârii
Guvernului nr. 123/2015 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la dispoziţie pe piaţă a
echipamentelor sub presiune, cu modificările ulterioare
3. Cazane de apă caldă şi cazane de abur de joasă presiune cu puteri nominale > 400 kW
4. Cisterne şi containere metalice pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub
presiune, cu excepţia celor reglementate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 126/2011 privind echipamentele sub presiune transportabile, aprobată prin
Legea nr. 90/2012
5. Conducte metalice sub presiune pentru fluide, de categoriile I, II sau III stabilite conform
prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 123/2015, cu modificările ulterioare
6. Instalaţii pentru gaze petroliere lichefiate - GPL
7. Instalaţii pentru gaze naturale comprimate - GNC
8. Instalaţii pentru gaze naturale comprimate pentru vehicule - GNCV
9. Macarale cu sarcina nominală > 1 t, cu excepţia celor cu acţionare manuală, indiferent de
sarcina nominală
10. Stivuitoare autopropulsate şi translatoare stivuitoare, cu excepţia celor cu acţionare
manuală, indiferent de sarcina nominală
11. Platforme ridicătoare nedeplasabile/deplasabile pentru persoane, indiferent de sarcina
nominală, platforme pentru materiale cu sarcina nominală > 1 t, cu excepţia platformelor
ridicătoare pentru persoane cu dizabilităţi
12. Elevatoare pentru vehicule, cu excepţia celor acţionate manual, indiferent de sarcina
nominală
13. Sisteme de parcare pentru vehicule, cu platforme ridicătoare
14. Mijloace de ridicat la înălţime pentru lupta împotriva incendiului şi de salvare
23
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
15. Mecanisme de ridicat având sarcina nominală > 1 t, cu excepţia celor cu acţionare
manuală, indiferent de sarcina nominală
16. Maşini de ridicat la care, constructiv, există posibilitatea montării mai multor tipuri de
elemente purtătoare de sarcină şi care pot lucra în regim permanent/nepermanent de macara,
stivuitor, platformă ridicătoare şi altele asemenea, indiferent de sarcina nominală
17. Ascensoare, cu excepţia celor destinate transportului de materiale având sarcina
nominală < 100 kg
18. Instalaţii de transport pe cablu şi pe plan înclinat pentru persoane/materiale
19. Scări şi trotuare rulante
20. Mecanisme şi instalaţii de ridicat pentru teatre, cu excepţia celor acţionate manual,
indiferent de sarcina nominală
21. Echipamente pentru parcurile de distracţii
B. Instalaţii/Echipamente sub presiune şi instalaţii/echipamente de ridicat din cadrul

obiectivelor nucleare
1. Sisteme şi componente care reţin presiunea clasificate ca făcând parte din sistemele de
securitate nucleară
1.1. Sisteme tehnologice sub presiune de securitate nucleară cu p min. = 1,03 bari
1.2. Componente care reţin presiunea, conform prescripţiilor tehnice
2. Macarale şi mecanisme de ridicat care deservesc sistemele sub presiune clasificate ca
făcând parte din sistemele de securitate nucleară
3. Instalaţii/Echipamente sub presiune şi instalaţii/echipamente de ridicat clasice prevăzute
la lit. A, specifice
ANEXA 1^1
Lista ocupaţiilor pentru care ISCIR autorizează persoane fizice*)
Nr.
Denumirea ocupației
crt.
1. Fochist cazane de abur și apă fierbinte
2. Fochist cazane mici de abur
3. Fochist cazane de apă caldă și cazane de abur de joasă presiune
4. Fochist cazane conduse de calculator
5. Laborant operator centrale termice
6. Automatist pentru supraveghere și întreținere cazane
7. Operator umplere recipiente GPL
8 Îmbuteliator fluide sub presiune
9. Macaragiu
10. Maşinist pod rulant
11. Stivuitorist
12. Liftier
13. Mecanic trolist
14. Operator la platforme pentru lucrul la înălțime
15. Sudor
16. Sudor electric
24
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
17. Sudor oxi-gaz

18. Operator sudare țevi și fitinguri din polietilenă de înaltă densitate PEHD
19. Operator control nedistructiv cu radiații penetrante
20. Operator control nedistructiv cu ultrasunete
21. Operator control nedistructiv cu lichide penetrante
22. Operator control nedistructiv cu particule magnetice
23. Operator control nedistructiv prin curenți turbionari
24. Operator control nedistructiv pentru verificarea etanșeității
25. Operator control nedistructiv pentru examinarea magneto-inductivă
26. Operator control nedistructiv pentru examinare vizuală
27. Operator control nedistructiv pentru emisie acustică
28. Operator responsabil cu supravegherea tehnică a instalațiilor (RSVTI)
*) Lista ocupaţiilor pentru care ISCIR autorizează persoane fizice se modifică, dacă este
cazul, prin ordin al ministrului economiei, care se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
ANEXA 1^2
Instalaţii/Echipamente pentru care se emite aviz obligatoriu de instalare
Nr. Tip de
Instalații/echipamente și parametri
crt. instalații/echipamente
1. Cazane pentru abur, - Cazane de abur și cazane de apă fierbinte având
apă caldă și apă PSxV > 60 (bar x litru)
fierbinte - Cazane de apă caldă și cazane de abur de joasă
presiune cu puteri nominale > 400 kW
2. Echipamente sub - Instalații pentru gaze petroliere lichefiate – GPL
presiune mai mare de 0,5 - Instalații pentru gaze naturale comprimate – GNC
bar - Instalații pentru gaze naturale comprimate pentru
vehicule – GNCV
- Recipiente pentru depozitarea clorului sau dioxidului
de sulf, lichefiate
- Recipiente pentru depozitarea hidrogenului
- Recipiente criogenice din industria oxigenului, azotului
și argonului
- Recipiente tip coloană sau sferice calculate la sarcini
datorate vântului sau seismelor
- Recipiente pentru depozitarea gazelor petroliere
lichefiate - GPL
- Autoclave, cu excepția celor cu rezistență electrică,
care conțin gaze din grupa 2 și se încadrează la
categoriile I și II conform Tabelului 2 prevăzut în
Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 123/2015
25
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
ANEXA 1^3
Instalaţii/Echipamente pentru care se emite aviz obligatoriu de montare
Nr.
Tip de instalații/echipamente Instalații/echipamente și parametri
crt.
1. Macarale, ascensoare, - Macarale cu sarcina nominală > 1 t, cu excepția celor cu
elevatoare, instalații de acționare manuală, indiferent de sarcina nominală
transport pe cablu și - Platforme ridicătoare nedeplasabile pentru persoane,
instalații de ridicat pe plan indiferent de sarcina nominală, platforme pentru materiale
înclinat, scări și trotuare cu sarcina nominală > 1t și platforme ridicătoare pentru
rulante, platforme ridicătoare persoane cu dizabilități montate la instituții publice, de
și alte mecanisme de ridicat, interes public sau care oferă servicii publice
care se montează pe - Elevatoare pentru vehicule, cu excepția celor acționate
amplasament fix manual, indiferent de sarcina nominală
- Sisteme de parcare pentru vehicule, cu platforme
ridicătoare
- Mecanisme de ridicat având sarcina nominală > 1 t, cu
excepția celor cu acționare manuală, indiferent de sarcina
nominală
- Ascensoare de mărfuri exclusiv cu comandă exterioară,
ascensoare cu schip și ascensoare de construcție
specială pentru materiale, având sarcina nominală ≥ 100
kg
- Instalații de transport pe cablu și pe plan înclinat pentru
materiale
- Scări și trotuare rulante
- Mecanisme și instalații de ridicat pentru teatre, cu
excepția celor acționate manual, indiferent de sarcina
nominală
2. Instalații și echipamente - Echipamente pentru parcurile de distracții
destinate, montate și
utilizate în cadrul parcurilor
de distracții
26
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
ANEXA 2
INSPECŢII TERITORIALE
ale Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat
Nr.
Denumirea inspecţiei teritoriale Raza de activitate
crt.
Judeţul Bacău
Județul Galați
1. Inspecția Teritorială ISCIR Bacău Județul Neamț
Județul Vrancea
Județul Brăila
Judeţul Braşov
2. Inspecția Teritorială ISCIR Braşov Județul Covasna
Județul Harghita
Municipiul Bucureşti
3. Inspecția Teritorială ISCIR Bucureşti
Judeţul Ilfov
Judeţul Bistrița-Năsăud
4. Inspecția Teritorială ISCIR Cluj-Napoca Judeţul Cluj
Judeţul Sălaj
Județul Constanța
5. Inspecția Teritorială ISCIR Constanța
Județul Tulcea
Judeţul Dolj
Judeţul Gorj
6. Inspecția Teritorială ISCIR Craiova
Judeţul Mehedinţi
Judeţul Olt
Județul Călărași
7. Inspecția Teritorială ISCIR Giurgiu Judeţul Giurgiu
Judeţul Teleorman
Judeţul Botoșani
Judeţul Iași
8. Inspecția Teritorială ISCIR Iași
Judeţul Vaslui
Judeţul Suceava
Județul Bihor
9. Inspecția Teritorială ISCIR Oradea Județul Satu Mare
Județul Maramureș
Judeţul Argeş
10. Inspecția Teritorială ISCIR Piteşti Judeţul Dâmbovița
Judeţul Vâlcea
27
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Judeţul Buzău
11. Inspecția Teritorială ISCIR Ploieşti Judeţul Ialomița
Judeţul Prahova
Judeţul Alba
Judeţul Hunedoara
12. Inspecția Teritorială ISCIR Sibiu
Judeţul Sibiu
Județul Mureș
Judeţul Arad
13. Inspecția Teritorială ISCIR Timişoara Judeţul Caraş-Severin
Judeţul Timiș
28
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
1.1.3 Hotărârea Guvernului nr. 1139-2010 privind înfiinţarea, organizarea şi

funcţionarea Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi
Recipientelor sub Presiune - S.A., precum şi modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 1.340/2001 privind organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru
Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat
ART. 1
(1) Se înfiinţează Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi
Recipientelor sub Presiune - S.A., denumită în continuare CNCIR, ca urmare a reorganizării
prin divizare a Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat, denumită în continuare ISCIR.
(2) CNCIR este persoană juridică română, de interes strategic naţional, organizată ca
societate comercială pe acţiuni, cu acţionar unic statul român, conform legilor în vigoare şi
statutului prevăzut în anexa nr. 1.
(3) CNCIR are în structura sa 12 sucursale.
(4) CNCIR funcţionează sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de
Afaceri.
ART. 2
CNCIR are ca obiect principal de activitate realizarea de testări şi analize tehnice, cod
CAEN 7120 - ed. rev. 2/2008, în scopul efectuării de verificări tehnice în vederea autorizării
funcţionării şi de verificări tehnice în utilizare, pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în
anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub
presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, cu modificările şi
completările ulterioare.
...
ART. 6
Obiectul de activitate
(1) CNCIR are ca principal obiect de activitate efectuarea de testări şi realizarea de analize
tehnice (cod CAEN 7120 - ed. rev. 2/2008 - analize şi testări tehnice).
(2) Obiecte secundare de activitate sunt:
3312 - Repararea maşinilor
3319 - Repararea altor echipamente
3320 - Instalarea maşinilor şi echipamentelor industriale
4322 - Lucrări de instalaţii sanitare, de încălzire şi de aer condiţionat
5814 - Activităţi de editare a revistelor şi periodicelor
5819 - Alte activităţi de editare
6311 - Prelucrarea datelor, administrarea paginilor web şi activităţi conexe
6810 - Cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii
6820 - Închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate
7022 - Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management
7112 - Activităţi de inginerie şi consultanţă tehnică legate de acestea
7490 - Alte activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice n.c.a.
29
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(3) Activităţile prevăzute ca obiecte secundare pot fi realizate numai în situaţia în care prin
aceste activităţi nu se aduce atingere imparţialităţii CNCIR, necesare în cadrul procesului de
verificare tehnică în vederea autorizării funcţionării şi de verificare tehnică în utilizare.
(4) În scopul realizării obiectului său de activitate, CNCIR desfăşoară, în principal,
următoarele activităţi:
a) efectuează verificări tehnice în utilizare la echipamentele/instalaţiile prevăzute în anexa
nr. 2 la Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile stabilite în
prescripţiile tehnice;
b) efectuează verificările tehnice în vederea autorizării funcţionării instalaţiilor şi
echipamentelor prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului 1.340/2001 privind
organizarea şi funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub
Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile
stabilite în prescripţiile tehnice, cu excepţia celor prevăzute la pct. 5 din aceeaşi anexă;
c) evaluează capabilitatea tehnică a persoanelor fizice şi juridice care prestează, pentru
instalaţii şi echipamente din domeniul reglementat de Legea nr. 64/2008, cu modificările şi
completările ulterioare, activităţi de construire, montare, instalare, punere în funcţiune,
supraveghere, lucrări de revizie, reparaţii şi de întreţinere;
d) efectuează verificări tehnice în utilizare la instalaţiile şi echipamentele la care se solicită
stabilirea duratei remanente de viaţă, în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice;
e) evaluează documentaţii de reparaţii pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în
anexa nr. 2 la Legea nr. 64/2008, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la cerinţele
şi în condiţiile stabilite în prescripţiile tehnice;
f) efectuează, în condiţiile legii şi cu respectarea cerinţelor stabilite în prescripţiile tehnice,
verificări tehnice în utilizare, după reparaţii şi propune Inspecţiei de Stat pentru Controlul
Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR) data următoarei
verificări tehnice în utilizare;
g) efectuează, raportat la cerinţele din prescripţiile tehnice, evaluări de documentaţii pentru
obţinerea avizului obligatoriu de instalare pentru instalaţiile şi echipamentele prevăzute în
anexa nr. 1^2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2001, cu modificările şi completările
ulterioare;
h) efectuează analize şi examinări tehnice de laborator;
i) prestează activităţi de evaluare tehnică în vederea aprobării procedurilor de sudură,
conform cerinţelor prescripţiilor tehnice;
j) realizează activităţi de evaluare a competenţei tehnice a persoanelor fizice care practică
ocupaţii din categoria celor prevăzute în anexa nr. 1^1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.340/2001,
cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu cerinţele tehnice şi în condiţiile
stabilite în prescripţii tehnice;
k) execută expertize tehnice, testări şi măsurători în domeniile specifice obiectului său de
activitate;
l) desfăşoară şi alte activităţi pentru realizarea scopului şi obiectului său de activitate.
(5) CNCIR poate să deţină acţiuni sau părţi sociale din capitalul social al altor societăţi
comerciale şi să decidă, în condiţiile legii, asocierea cu persoane juridice române sau străine.
30
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
ANEXA 2
la statut
SUCURSALELE
Companiei Naţionale pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridicat şi Recipientelor sub
Presiune - S.A.
Nr. Sucursală
crt.
1. CNCIR Bacău Bacău
2. CNCIR Cluj-Napoca Cluj
3. CNCIR Constanţa Constanţa
4. CNCIR Craiova Craiova
5. CNCIR Galaţi Galaţi
6. CNCIR Iaşi Iaşi
7. CNCIR Piteşti Piteşti
8. CNCIR Ploieşti Ploieşti
9. CNCIR Sibiu Sibiu
10. CNCIR Suceava Suceava
11. CNCIR Târgu Mureş Târgu Mureş
12. CNCIR Timişoara Timişoara
1.2 Legislaţia referitoare la introducerea pe piaţă a instalaţiilor/echipamentelor din

domeniul ISCIR
Cunoaşterea unor prevederi de bază ale acestor acte normative este importantă din
perspectiva personalului tehnic de specialitate deoarece trebuie analizat fiecare echipament
sau instalaţie în legătură cu care se intenţionează efectuarea unei lucrări şi din punct de
vedere al legalităţii privind introducerea sa pe piaţă.
Să nu scăpăm niciodată din vedere că personalul tehnic de specialitate reprezintă cea mai
tehnică interfaţă între deţinătorul/utilizatorul echipamentului sau instalaţiei şi ISCIR.
Prezentarea succintă a unor informaţii esenţiale vine în sprijinul celor care folosesc acestă
lucrare şi constituie poarta de intrare către informaţii mai detaliate, dacă se consideră necesar.
Hotărârea Guvernului nr. 123-2015 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la

dispoziţie pe piaţă a echipamentelor sub presiune, cu modificările și completările
ulterioare
ART. 1
Domeniul de aplicare
(1) Prezenta hotărâre se aplică proiectării, fabricării şi evaluării conformităţii echipamentelor
sub presiune şi a ansamblurilor a căror presiune maximă admisibilă este mai mare de 0,5 bari.
(2) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:
31
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
a) conductelor care au ţevi sau un ansamblu de ţevi destinate transportării oricărui fluid ori
al oricărei substanţe spre sau de la o instalaţie (terestră sau marină), începând cu şi incluzând
ultimul dispozitiv de închidere situat în perimetrul instalaţiei, precum şi tuturor echipamentelor
auxiliare care sunt în mod specific proiectate pentru aceste conducte. Această excludere nu
priveşte echipamentele sub presiune standard cum ar fi cele care pot să se găsească în
staţiile de reglare a presiunii sau în staţiile de compresoare;
b) reţelelor de alimentare, de distribuţie şi de evacuare a apei şi echipamentelor acestora,
precum şi aducţiunilor hidrocentralelor, cum ar fi conductele forţate, galeriile sub presiune,
puţurile forţate ale instalaţiilor hidroelectrice şi accesoriilor specifice ale acestora;
c) recipientelor simple sub presiune reglementate de Directiva 2014/29/UE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislaţiei statelor membre
referitoare la punerea la dispoziţie pe piaţă a recipientelor simple sub presiune;
d) generatoarelor de aerosoli reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.094/2009 privind
condiţiile introducerii pe piaţă a generatoarelor de aerosoli, cu modificările şi completările
ulterioare;
e) echipamentelor destinate funcţionării vehiculelor definite de următoarele acte juridice:
(i) Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003 pentru
aprobarea Reglementărilor privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a
vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, cu
modificările şi completările ulterioare;
(ii) Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European şi Consiliului din 5 februarie
2013 privind omologarea şi supravegherea pieţei pentru vehiculele agricole şi forestiere;
(iii) Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15
ianuarie 2013 privind omologarea şi supravegherea pieţei pentru vehiculele cu două sau trei
roţi şi pentru cvadricicluri;
f) echipamentelor clasificate cel mult în categoria I potrivit prevederilor art. 13 şi care intră
sub incidenţa unuia dintre următoarele acte normative:
(i) Hotărârea Guvernului nr. 1.029/2008 privind condiţiile introducerii pe piaţă a maşinilor, cu
modificările şi completările ulterioare;
(ii) Directiva 2014/33/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 de
armonizare a legislaţiilor statelor membre referitoare la ascensoare şi la componentele de
siguranţă pentru ascensoare;
(iii) Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014
privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la punerea la dispoziţie pe piaţă a
echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune;
(iv) Hotărârea Guvernului nr. 54/2009 privind condiţiile introducerii pe piaţă a dispozitivelor
medicale, cu modificările ulterioare;
(v) Hotărârea Guvernului nr. 775/2011 privind stabilirea măsurilor pentru supravegherea
pieţei aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi şi stabilirea condiţiilor de introducere pe
piaţă a acestora;
(vi) Directiva 2014/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014
privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele şi sistemele de
protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive;
32
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
g) echipamentelor care intră sub incidenţa art. 346 alin. (1) lit. b) din Tratatul privind
funcţionarea Uniunii Europene;
h) echipamentelor special proiectate pentru aplicaţii nucleare, a căror defectare poate duce
la emisii radioactive;
i) echipamentelor pentru controlul forajelor de explorare şi extracţie din industria petrolului, a
gazelor naturale sau din explorarea geotermală, precum şi pentru depozitarea subterană şi
destinate pentru menţinerea şi/ori reglarea presiunii la gurile de sondă; acestea cuprind
capetele de erupţie şi prevenitoare de erupţie (BOP), manifolduri, precum şi echipamentele
acestora montate în amonte;
j) echipamentelor care au carcase sau mecanisme în cazul cărora dimensionarea, alegerea
materialelor şi regulile de fabricaţie se bazează în principal pe criterii de rezistenţă mecanică,
de rigiditate şi de stabilitate pentru a se realiza efecte statice şi dinamice sau alte caracteristici
funcţionale şi pentru care presiunea nu reprezintă un factor esenţial la proiectare; aceste
echipamente pot cuprinde:
(i) motoarele, inclusiv turbinele şi motoarele cu ardere internă;
(ii) maşinile cu aburi, turbinele de gaz sau abur, turbogeneratoarele, compresoarele,
pompele şi dispozitivele de comandă;
k) furnalelor, inclusiv sistemelor de răcire, recuperatoarelor de căldură, separatoarelor de
praf ale acestora şi epuratoarelor de gaz pentru furnale, precum şi cuptoarelor cu reducere
directă, inclusiv sistemelor de răcire a acestora, convertizoarelor cu gaz şi oalelor de topire,
retopire, degazare şi de turnare pentru oţel, fier şi metale neferoase;
l) carcaselor echipamentelor electrice de înaltă tensiune, cum ar fi echipamentele de
comutare şi de control, transformatoarele şi maşinile rotative;
m) conductelor sub presiune pentru cămăşuirea sistemelor de transmisie, cum ar fi cablurile
electrice şi cablurile telefonice;
n) navelor, rachetelor, aeronavelor şi platformelor marine mobile, precum şi echipamentelor
special destinate pentru a fi montate la bordul acestora sau pentru propulsarea acestora;
o) echipamentelor sub presiune compuse dintr-un înveliş flexibil, de exemplu pneurile,
pernele de aer, mingile pentru activităţi sportive, ambarcaţiunile gonflabile şi alte echipamente
sub presiune similare;
p) amortizoarelor de zgomot pentru evacuare şi admisie;
q) sticlelor sau dozelor pentru băuturi gazoase destinate consumatorilor finali;
r) recipientelor destinate transportului şi distribuţiei băuturilor cu un PS · V care nu
depăşeşte 500 bari · litru şi o presiune maxim admisibilă care nu depăşeşte 7 bari;
s) echipamentelor care fac obiectul Hotărârii Guvernului nr. 1.326/2009 privind transportul
mărfurilor periculoase în România, cu modificările ulterioare, şi al Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 126/2011 privind echipamentele sub presiune transportabile, aprobată prin
Legea nr. 90/2012, şi echipamentelor care intră sub incidenţa Codului maritim internaţional
pentru transportul mărfurilor periculoase şi a Convenţiei privind Aviaţia Civilă Internaţională;
t) caloriferelor şi conductelor din sistemele de încălzire cu apă caldă;
u) recipientelor care trebuie să conţină lichide la care presiunea gazului aflat deasupra
lichidului nu depăşeşte 0,5 bari.
...
33
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
ART. 3
Punerea la dispoziţie pe piaţă şi punerea în funcţiune
(1) Se admite punerea la dispoziţie pe piaţă şi punerea în funcţiune a echipamentelor sub
presiune şi ansamblurilor numai dacă acestea respectă prevederile prezentei hotărâri atunci
când sunt instalate şi întreţinute corespunzător şi utilizate conform destinaţiei lor.
(2) Autorităţile competente pot emite, dacă este necesar, reglementări care cuprind cerinţe
specifice pentru protecţia persoanelor şi, în special, a lucrătorilor care utilizează echipamente
sub presiune sau ansambluri, cu condiţia ca respectivele reglementări să nu conducă la
modificarea unor astfel de echipamente şi ansambluri, într-un mod care nu este specificat în
prezenta hotărâre.
(3) Cu ocazia târgurilor, expoziţiilor, demonstraţiilor tehnice sau a altor evenimente similare,
echipamentele sub presiune ori ansamblurile care nu sunt conforme prevederilor prezentei
hotărâri pot fi expuse, cu condiţia ca un anunţ vizibil să indice clar faptul că astfel de
echipamente sub presiune sau ansambluri nu sunt conforme prevederilor prezentei hotărâri şi
nu pot fi introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune dacă nu sunt aduse în stare de
conformitate. În timpul demonstraţiilor tehnice se iau măsuri corespunzătoare de securitate
pentru a se asigura protecţia sănătăţii şi a integrităţii fizice a persoanelor.
ART. 4
Cerinţe tehnice
(1) Următoarele echipamente sub presiune îndeplinesc cerinţele esenţiale de securitate
prevăzute în anexa nr. 1:
a) recipientele, cu excepţia celor prevăzute la lit. b), prevăzute pentru:
(i) gaze, gaze lichefiate, gaze dizolvate sub presiune, vapori, precum şi lichide a căror
presiune de vaporizare, la temperatura maxim admisibilă, este mai mare de 0,5 bari la
presiunea atmosferică normală (1.013 mbari) în următoarele limite:
- pentru fluidele din grupa 1, dacă volumul este mai mare de 1 litru şi produsul PS · V este
mai mare de 25 bari · litru, precum şi dacă presiunea PS este mai mare de 200 bari (anexa nr.
2, tabelul 1);
mai mare de 50 bari · litru, şi în cazul în care presiunea PS este mai mare de 1.000 bari,
precum şi toate extinctoarele portabile şi buteliile pentru echipamentele de respiraţie (anexa
nr. 2, tabelul 2);
(ii) lichide a căror presiune de vaporizare, la temperatura maxim admisibilă, este mai mică
sau egală cu 0,5 bari faţă de presiunea atmosferică normală (1.013 mbari), în următoarele
limite:
mai mare de 200 bari · litru, precum şi dacă presiunea PS este mai mare de 500 bari (anexa
nr. 2, tabelul 3);
- pentru fluidele din grupa 2, dacă presiunea PS este mai mare de 10 bari şi produsul PS · V
este mai mare de 10.000 bari · litru, precum şi dacă presiunea PS este mai mare de 1.000 bari
(anexa nr. 2, tabelul 4);
b) echipamentele sub presiune cu arzător sau încălzite în alt mod la care există un pericol
de supraîncălzire, prevăzute pentru producerea aburului ori a apei calde la o temperatură mai
34
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
mare de 110 °C, dacă volumul este mai mare de 2 litri, precum şi toate oalele de gătit sub
presiune (anexa nr. 2, tabelul 5);
c) conductele prevăzute pentru:
(i) gaze, gaze lichefiate, gaze dizolvate sub presiune, vapori, precum şi lichide a căror
presiune de vaporizare, la temperatura maxim admisibilă, este mai mare de 0,5 bari faţă de
presiunea atmosferică normală (1.013 mbari) în următoarele limite:
- pentru fluidele din grupa 1, dacă DN este mai mare de 25 (anexa nr. 2, tabelul 6);
- pentru fluidele din grupa 2, dacă DN este mai mare de 32 şi produsul PS · DN este mai
mare de 1.000 bari (anexa nr. 2, tabelul 7);
(ii) lichide a căror presiune de vaporizare, la temperatura maxim admisibilă, este mai mică
sau egală cu 0,5 bar faţă de presiunea atmosferică normală (1.013 mbari) în următoarele
limite:
- pentru fluidele din grupa 1, dacă DN este mai mare de 25 şi produsul PS · DN este mai
mare de 2.000 bari (anexa nr. 2, tabelul 8);
- pentru fluidele din grupa 2, dacă PS este mai mare de 10 bari şi DN este mai mare de 200
şi dacă produsul PS · DN este mai mare de 5.000 bari (anexa nr. 2, tabelul 9);
d) accesoriile de siguranţă şi accesoriile pentru reglarea presiunii destinate echipamentelor
care intră sub incidenţa lit. a) - c), inclusiv când astfel de echipamente fac parte dintr-un
ansamblu.
(2) Următoarele ansambluri care conţin cel puţin un echipament sub presiune care intră sub
incidenţa alin. (1) îndeplinesc cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1:
a) ansamblurile prevăzute pentru producerea aburului şi a apei calde la o temperatură mai
mare de 110 °C care conţin cel puţin un echipament sub presiune cu arzător sau încălzite în
alt mod la care există un pericol de supraîncălzire;
b) ansamblurile, altele decât cele prevăzute la lit. a), dacă producătorul intenţionează să le
pună la dispoziţie pe piaţă şi care sunt puse în funcţiune numai ca ansambluri.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), ansamblurile prevăzute pentru producerea apei
calde la o temperatură egală sau mai mică de 110 °C, alimentate manual cu combustibil solid
şi cu un produs PS · V mai mare de 50 bari · litru, satisfac cerinţele esenţiale de securitate
prevăzute la pct. 2.10, 2.11, 3.4 şi pct. 5 lit. a) şi d) din anexa nr. 1.
(4) Echipamentele sub presiune şi ansamblurile ale căror caracteristici sunt mai mici sau
egale cu limitele prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) şi la alin. (2) se proiectează şi se fabrică în
conformitate cu practicile inginereşti pentru a asigura utilizarea lor în deplină siguranţă.
Echipamentele sub presiune şi ansamblurile sunt însoţite de instrucţiuni de utilizare adecvate.
Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii aplicabile din legislaţia de armonizare a Uniunii
Europene care prevăd aplicarea acestuia, aceste echipamente sau ansamblurile nu poartă
marcajul CE prevăzut la art. 18.
ART. 5
Libera circulaţie
(1) Autoritatea de supraveghere a pieţei nu poate interzice, restrânge sau împiedica, din
motive legate de riscurile cauzate de presiune, punerea la dispoziţie pe piaţă ori punerea în
funcţiune, în condiţiile stabilite de producător, a echipamentelor sub presiune sau a
ansamblurilor care respectă dispoziţiile prezentei hotărâri.
35
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(2) Autoritatea de supraveghere a pieţei nu poate, din motive legate de riscuri generate de
presiune, să interzică, să restrângă sau să împiedice punerea la dispoziţie pe piaţă ori
punerea în funcţiune a unor echipamente sub presiune sau ansambluri care respectă
prevederile art. 4 alin. (4).
(3) Dacă Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului desemnează un inspectorat al
utilizatorilor, în conformitate cu cerinţele prevăzute la art. 25, autoritatea de supraveghere a
pieţei nu poate, pentru riscuri generate de presiune, să interzică, să restrângă sau să
împiedice introducerea pe piaţă ori punerea în funcţiune, în condiţiile prevăzute la art. 16, a
unor echipamente sub presiune sau ansambluri a căror conformitate a fost evaluată de un
inspectorat al utilizatorilor desemnat de un alt stat membru în conformitate cu cerinţele
prevăzute la art. 25 din Directiva 2014/68/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15
martie 2014 privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la punerea la dispoziţie
pe piaţă a echipamentelor sub presiune.
(4) Pentru utilizarea corectă şi sigură a echipamentelor sub presiune şi a ansamblurilor,
informaţiile care figurează la pct. 3.3 şi 3.4 din anexa nr. 1 trebuie furnizate în limba română.
CAPITOLUL II
Obligaţiile operatorilor economici
ART. 6
Obligaţiile producătorilor
(1) În situaţia în care introduc pe piaţă sau utilizează în scopuri proprii echipamentele lor
sub presiune ori ansamblurile prevăzute la art. 4 alin. (1) - (3), producătorii se asigură că ele
au fost proiectate şi fabricate în conformitate cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în
anexa nr. 1.
(2) În situaţia în care introduc pe piaţă sau utilizează în scopuri proprii echipamentele lor
sub presiune ori ansamblurile prevăzute la art. 4 alin. (4), producătorii se asigură că ele au fost
proiectate şi fabricate în conformitate cu practicile inginereşti.
(3) Pentru echipamentele sub presiune sau ansamblurile prevăzute la art. 4 alin. (1) - (3),
producătorii întocmesc documentaţia tehnică prevăzută în anexa nr. 3 şi efectuează procedura
relevantă de evaluare a conformităţii prevăzută la art. 14 sau dispun efectuarea acestei
proceduri.
(4) În cazul în care s-a demonstrat conformitatea echipamentelor sub presiune sau a
ansamblurilor prevăzute la art. 4 alin. (1) - (3) cu cerinţele aplicabile prin procedura prevăzută
la alin. (3), producătorii întocmesc o declaraţie UE de conformitate şi aplică marcajul CE.
(5) Producătorii păstrează documentaţia tehnică şi declaraţia UE de conformitate timp de
cel puţin 10 ani după introducerea pe piaţă a echipamentului sub presiune sau a
ansamblurilor.
(6) Producătorii se asigură că există proceduri care să garanteze conformitatea continuă a
producţiei în serie cu prevederile prezentei hotărâri. Modificările în proiectare sau cele
referitoare la caracteristicile echipamentelor sub presiune ori ale ansamblurilor şi modificările
standardelor armonizate sau ale altor specificaţii tehnice, în raport cu care se declară
conformitatea unui echipament sub presiune ori a ansamblurilor, se iau în considerare în mod
corespunzător.
36
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(7) Ori de câte ori este justificat de riscurile prezentate de un echipament sub presiune sau
de un ansamblu, pentru a proteja sănătatea şi securitatea consumatorilor şi a altor utilizatori,
producătorii testează prin eşantionare echipamentele sub presiune şi ansamblurile puse la
dispoziţie pe piaţă, investighează şi, dacă este necesar, ţin un registru de reclamaţii cu
echipamente sub presiune ori ansambluri conforme şi rechemări ale unor astfel de
echipamente şi informează distribuitorii cu privire la orice astfel de activităţi de monitorizare.
(8) Producătorii se asigură de faptul că pe echipamentele lor sub presiune sau ansambluri
este marcat tipul, lotul ori numărul de serie sau alt element care permite identificarea lor ori,
dacă dimensiunea sau natura echipamentului ori a ansamblului nu permite acest lucru,
producătorii se asigură că informaţia solicitată este prevăzută pe ambalaj sau într-un
document care însoţeşte echipamentul.
(9) Producătorii indică pe echipamentele sub presiune sau pe ansamblu denumirea lor,
denumirea lor comercială înregistrată ori marca lor înregistrată şi adresa poştală la care pot fi
contactaţi sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj ori într-un document care însoţeşte
echipamentul sau ansamblul. Adresa indică un singur punct de contact pentru producător.
Datele de contact trebuie să fie în limba română.
(10) Producătorii se asigură că echipamentele sub presiune sau ansamblurile prevăzute la
art. 4 alin. (1) - (3) sunt însoţite de instrucţiuni şi de informaţii privind securitatea, în
conformitate cu pct. 3.3 şi 3.4 din anexa nr. 1, în limba română. Instrucţiunile şi informaţiile
privind securitatea trebuie să fie clare, uşor de înţeles şi inteligibile.
(11) Producătorii se asigură că echipamentele sub presiune sau ansamblurile prevăzute la
art. 4 alin. (4) sunt însoţite de instrucţiuni şi de informaţii privind securitatea, în conformitate cu
art. 4 alin. (4), redactate în limba română. Instrucţiunile şi informaţiile privind securitatea
trebuie să fie clare, uşor de înţeles şi inteligibile.
(12) Producătorii care consideră sau au motive să creadă că un echipament sub presiune
ori un ansamblu pe care l-au introdus pe piaţă nu este conform cu prevederile prezentei
hotărâri iau de îndată măsurile corective necesare pentru a aduce respectivul echipament sub
presiune sau respectivul ansamblu în conformitate, pentru a-l retrage ori pentru a-l rechema,
după caz. În cazul în care echipamentul sub presiune sau ansamblul prezintă un risc,
producătorii informează imediat în acest sens autoritatea de supraveghere a pieţei, oferind
informaţii detaliate, în special cu privire la neconformitate şi la orice măsuri corective luate.
(13) Producătorii, în urma unei cereri motivate din partea autorităţii de supraveghere a
pieţei, furnizează acesteia toate informaţiile şi documentaţia necesară, redactate în limba
română, pentru a demonstra conformitatea echipamentului sub presiune sau a ansamblului cu
prevederile prezentei hotărâri. Informaţiile şi documentaţia respective pot fi furnizate pe suport
hârtie sau în format electronic. Producătorii cooperează cu autoritatea de supraveghere a
pieţei, la cererea acesteia, cu privire la orice acţiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor
prezentate de echipamentele sub presiune ori de ansamblurile pe care aceştia le-au introdus
pe piaţă.
37
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
ART. 7
Reprezentanţi autorizaţi
(1) Un producător poate numi printr-un mandat scris un reprezentant autorizat. Obligaţiile
stabilite la art. 6 alin. (1) şi (2) şi obligaţia de a întocmi documentaţia tehnică prevăzută la art. 6
alin. (3) nu fac parte din mandatul reprezentantului autorizat.
(2) Reprezentantul autorizat îndeplineşte sarcinile prevăzute în mandatul primit de la
producător. Mandatul permite reprezentantului autorizat să îndeplinească cel puţin
următoarele:
a) să menţină declaraţia UE de conformitate şi documentaţia tehnică la dispoziţia autorităţii
de supraveghere a pieţei pe o perioadă de 10 ani după introducerea pe piaţă a echipamentelor
sub presiune sau a ansamblului;
b) în urma unei cereri motivate din partea autorităţii de supraveghere a pieţei, să furnizeze
acesteia toate informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea
echipamentului sub presiune sau a ansamblului;
c) să coopereze cu autoritatea de supraveghere a pieţei, la cererea acesteia, cu privire la
orice acţiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor reprezentate de echipamentele sub
presiune sau ansamblurile acoperite de mandatul reprezentantului autorizat.
ART. 8
Obligaţiile importatorilor
(1) Importatorii introduc pe piaţă numai echipamente sub presiune sau ansambluri
conforme.
(2) Înainte de introducerea pe piaţă a echipamentelor sub presiune sau a ansamblurilor
prevăzute la art. 4 alin. (1) - (3), importatorii se asigură că procedura corespunzătoare de
evaluare a conformităţii în conformitate cu art. 14 a fost îndeplinită de către producător.
Aceştia se asigură că producătorul a întocmit documentaţia tehnică, că echipamentele sub
presiune sau ansamblurile poartă marcajul CE şi sunt însoţite de instrucţiuni şi informaţii
privind securitatea în conformitate cu pct. 3.3 şi 3.4 din anexa nr. 1, şi că producătorul a
respectat cerinţele prevăzute la art. 6 alin. (8) şi (9).
(3) Înainte de introducerea pe piaţă a echipamentelor sub presiune sau a ansamblurilor
prevăzute la art. 4 alin. (4), importatorii se asigură că producătorul a întocmit documentaţia
tehnică şi că echipamentele sub presiune sau ansamblurile sunt însoţite de instrucţiuni de
utilizare adecvate şi că producătorul a respectat cerinţele prevăzute la art. 6 alin. (8) şi (9).
(4) Dacă importatorul consideră sau are motive să creadă că un echipament sub presiune
sau un ansamblu nu este conform cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr.
1, acesta nu introduce echipamentul sub presiune sau ansamblul pe piaţă înainte ca el să fie
adus în conformitate. Atunci când echipamentul sub presiune ori ansamblul prezintă un risc,
importatorul informează producătorul şi autoritatea de supraveghere a pieţei în acest sens.
(5) Importatorii indică denumirea lor, denumirea lor comercială înregistrată sau marca lor
înregistrată şi adresa poştală la care pot fi contactaţi pe echipamentul sub presiune ori pe
ansamblu sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau într-un document care
însoţeşte echipamentul ori ansamblul. Datele de contact trebuie să fie în limba română.
38
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(6) Importatorii se asigură că echipamentele sub presiune sau ansamblurile prevăzute la art.
4 alin. (1) - (3) sunt însoţite de instrucţiuni şi de informaţii privind securitatea, în conformitate
cu pct. 3.3 şi 3.4 din anexa nr. 1, redactate în limba română.
(7) Importatorii se asigură că echipamentele sub presiune sau ansamblurile prevăzute la art.
4 alin. (4) sunt însoţite de instrucţiuni şi informaţii privind securitatea, redactate în limba
română.
(8) Importatorii se asigură că, atât timp cât un echipament sub presiune sau un ansamblu
prevăzut la art. 4 alin. (1) - (3) se află în responsabilitatea lor, condiţiile de depozitare ori de
transport nu periclitează conformitatea sa cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în
anexa nr. 1.
(9) Ori de câte ori este justificat de riscurile prezentate de un echipament sub presiune sau
de un ansamblu, pentru a proteja sănătatea şi securitatea consumatorilor şi a altor utilizatori,
importatorii testează prin eşantionare echipamentele sub presiune şi ansamblurile puse la
dispoziţie pe piaţă, investighează şi, dacă este necesar, ţin un registru de reclamaţii cu
echipamente sub presiune ori ansambluri neconforme şi rechemări ale unor astfel de
echipamente şi informează distribuitorii cu privire la orice astfel de activităţi de monitorizare.
(10) Importatorii care consideră sau au motive să creadă că un echipament sub presiune
sau un ansamblu pe care l-a introdus pe piaţă nu este conform cu prevederile prezentei
hotărâri iau de îndată măsurile corective necesare pentru a aduce respectivul echipament sub
presiune în conformitate, pentru a-l retrage ori pentru a-l rechema, după caz. În cazul în care
echipamentul sub presiune sau ansamblul prezintă un risc, importatorii informează imediat în
acest sens autoritatea de supraveghere a pieţei, indicând detalii, în special cu privire la
neconformitate şi la orice măsuri corective luate.
(11) Importatorii păstrează o copie a declaraţiei UE de conformitate la dispoziţia autorităţii
de supraveghere a pieţei pentru o perioadă de 10 ani după introducerea pe piaţă a
echipamentului sub presiune sau a ansamblului şi se asigură că documentaţia tehnică poate fi
pusă la dispoziţia acestei autorităţi, la cerere.
(12) Importatorii, în urma unei cereri motivate din partea autorităţii de supraveghere a pieţei,
furnizează acesteia toate informaţiile şi documentaţia necesară, redactată în limba română,
pentru a demonstra conformitatea echipamentului sub presiune sau a ansamblului. Informaţiile
şi documentaţia respective pot fi furnizate pe suport hârtie sau în format electronic. Importatorii
cooperează cu autoritatea de supraveghere a pieţei, la cererea acesteia, cu privire la orice
acţiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de echipamentele sub presiune sau
de ansamblurile pe care aceştia le-au introdus pe piaţă.
ART. 9
Obligaţiile distribuitorilor
(1) Înainte de a pune la dispoziţie pe piaţă echipamentele sub presiune sau ansamblurile
prevăzute la art. 4 alin. (1) - (3), distribuitorii verifică dacă echipamentul sub presiune poartă
marcajul CE, dacă acesta este însoţit de documentaţia necesară şi de instrucţiuni şi informaţii
privind securitatea, redactate în limba română, în conformitate cu anexa nr. 1, pct. 3.3 şi 3.4, şi
dacă producătorul şi importatorul au respectat cerinţele prevăzute la art. 6 alin. (8) şi (9) şi,
respectiv, la art. 8 alin. (5).
39
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(2) Dacă distribuitorul consideră sau are motive să creadă că un echipament sub presiune
ori un ansamblu nu este conform cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1,
acesta nu poate pune la dispoziţie pe piaţă echipamentul sub presiune sau ansamblul înainte
ca el să fie adus în conformitate. Atunci când echipamentul sub presiune sau ansamblul
prezintă un risc, distribuitorul informează producătorul ori importatorul în acest sens, precum şi
autoritatea de supraveghere a pieţei.
(3) Înainte de a pune la dispoziţie pe piaţă echipamentul sub presiune sau ansamblul
prevăzut la art. 4 alin. (4), distribuitorii verifică dacă echipamentul sub presiune ori ansamblul
în cauză este însoţit de instrucţiuni de utilizare adecvate, redactate în limba română, şi dacă
producătorul şi importatorul au respectat cerinţele prevăzute la art. 6 alin. (8) şi (9) şi,
respectiv, la art. 8 alin. (5).
(4) Distribuitorii se asigură că, atât timp cât un echipament sub presiune sau un ansamblu
prevăzut la art. 4 alin. (1) - (3) se află în responsabilitatea lor, condiţiile de depozitare sau
transport nu periclitează conformitatea sa cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în
anexa nr. 1.
(5) Distribuitorii care consideră sau au motive să creadă că echipamentul sub presiune ori
ansamblul pe care l-au pus la dispoziţie pe piaţă nu este conform cu prevederile prezentei
hotărâri se asigură că sunt luate măsurile corective necesare pentru a aduce respectivul
echipament sau ansamblu în conformitate, pentru a-l retrage ori pentru a-l rechema, după caz.
În cazul în care echipamentul sub presiune sau ansamblul prezintă un risc, distribuitorii
informează imediat în acest sens autoritatea de supraveghere a pieţei, oferind informaţii
detaliate, în special cu privire la neconformitate şi la orice măsuri corective luate.
(6) Distribuitorii, în urma unei cereri motivate din partea autorităţii de supraveghere a pieţei,
furnizează acesteia toate informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra
conformitatea echipamentului sub presiune sau a ansamblului. Informaţiile şi documentaţia
respective pot fi furnizate pe suport hârtie sau în format electronic. Distribuitorii cooperează cu
autoritatea de supraveghere a pieţei, la cererea acesteia, cu privire la orice acţiune de
eliminare a riscurilor prezentate de echipamentul sub presiune sau de ansamblul pe care l-au
pus la dispoziţie pe piaţă.
ART. 10
Situaţiile în care obligaţiile producătorilor se aplică importatorilor şi distribuitorilor
Un importator sau un distribuitor este considerat producător în sensul prezentei hotărâri şi
este supus obligaţiilor ce revin producătorului în temeiul art. 6, atunci când:
a) introduce pe piaţă un echipament sub presiune sau un ansamblu sub denumirea ori
marca sa; sau
b) modifică un echipament sub presiune sau un ansamblu deja introdus pe piaţă într-o
manieră care poate afecta conformitatea cu cerinţele prezentei hotărâri.
ART. 11
Identificarea operatorilor economici
(1) Operatorii economici transmit, la cerere, către autoritatea de supraveghere a pieţei
datele de identificare ale:
40
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
a) oricărui operator economic care le-a furnizat un echipament sub presiune sau un
ansamblu;
b) oricărui operator economic căruia i-au furnizat un echipament sub presiune sau un
ansamblu.
(2) Operatorii economici trebuie să poată prezenta informaţiile prevăzute la alin. (1) timp de
10 ani după ce le-a fost furnizat echipamentul sub presiune sau ansamblul şi timp de 10 ani
după ce au furnizat echipamentul sub presiune ori ansamblul.
CAPITOLUL III
Conformitatea şi clasificarea echipamentelor sub presiune şi ale ansamblurilor
ART. 12
Prezumţia de conformitate
(1) Se consideră că echipamentele sub presiune sau ansamblurile prevăzute la art. 4 alin.
(1) - (3) sunt conforme cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1 atunci
când sunt conforme cu prevederile standardelor române şi/sau ale standardelor naţionale ale
celorlalte state membre ale Uniunii Europene care adoptă standarde armonizate ale căror
numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau cu părţi ale
acestora.
(2) Lista standardelor române care adoptă standardele armonizate, prevăzute la alin. (1),
ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se
elaborează şi se aprobă prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi turismului, se
actualizează periodic şi se publică în Monitorul Oficial al României.
(3) Se consideră că materialele utilizate pentru producerea echipamentelor sub presiune
sau a ansamblurilor sunt conforme cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr.
1, atunci când sunt conforme cu aprobările europene de materiale ale căror referinţe au fost
publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
ART. 13
Clasificarea echipamentelor sub presiune
(1) Echipamentele sub presiune prevăzute la art. 4 alin. (1) sunt clasificate în categorii în
conformitate cu anexa nr. 2, în funcţie de creşterea nivelului de pericol. În scopul realizării
acestei clasificări, fluidele se împart în următoarele două grupe:
a) grupa 1, care cuprinde substanţe şi amestecuri, astfel cum sunt definite la art. 2 pct. 7 şi
8 din Regulamentul (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16
decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor,
de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de
modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, care sunt clasificate ca fiind periculoase în
conformitate cu clasele de pericol fizic sau pentru sănătate prevăzute în părţile 2 şi 3 ale
anexei nr. 1 la regulamentul respectiv:
(i) explozivi instabili sau explozivi din diviziunile 1.1, 1.2, 1.3, 1.4 şi 1.5;
(ii) gaze inflamabile, categoriile 1 şi 2;
(iii) gaze oxidante, categoria 1;
(iv) lichide inflamabile, categoriile 1 şi 2;
41
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(v) lichide inflamabile, categoria 3, atunci când temperatura maxim admisibilă este mai mare
decât punctul de aprindere;
(vi) solide inflamabile, categoriile 1 şi 2;
(vii) substanţe şi amestecuri autoreactive, tipurile A - F;
(viii) lichide piroforice, categoria 1;
(ix) solide piroforice, categoria 1;
(x) substanţe şi amestecuri care emit gaze inflamabile în contact cu apa, categoriile 1, 2 şi
3;
(xi) lichide oxidante, categoriile 1, 2 şi 3;
(xii) solide oxidante, categoriile 1, 2 şi 3;
(xiii) peroxizi organici, tipurile A - F;
(xiv) toxicitate orală acută, categoriile 1 şi 2;
(xv) toxicitate dermică acută, categoriile 1 şi 2;
(xvi) toxicitate inhalatorie acută, categoriile 1, 2 şi 3;
(xvii) toxicitate asupra unui organ-ţintă specific - o singură expunere, categoria 1.
Grupa 1 include şi substanţe şi amestecuri conţinute de echipamentele sub presiune cu o
temperatură maximă admisibilă TS care depăşeşte punctul de aprindere al fluidului;
b) grupa 2, care cuprinde substanţele şi amestecurile care nu sunt prevăzute la lit. a).
(2) În cazul în care un recipient este constituit din mai multe incinte, recipientul este
clasificat în categoria cea mai severă care se poate aplica unei incinte luate individual. Dacă
într-o incintă se află fluide diferite, clasificarea se face în funcţie de fluidul care impune
categoria cea mai severă.
……
ART. 17
Declaraţia UE de conformitate
(1) Declaraţia UE de conformitate atestă faptul că a fost demonstrată îndeplinirea cerinţelor
esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Declaraţia UE de conformitate se întocmeşte după modelul prevăzut în anexa nr. 4,
conţine elementele specificate în procedurile relevante de evaluare a conformităţii prevăzute în
anexa nr. 3 şi se actualizează ori de câte ori este cazul.
(3) Declaraţia UE de conformitate pentru echipamentele sub presiune sau ansamblurile
puse la dispoziţie pe piaţă în România se redactează sau se traduce, după caz, în limba
română.
(4) În cazul în care un echipament sub presiune sau un ansamblu intră sub incidenţa mai
multor acte ale Uniunii Europene prin care se solicită o declaraţie UE de conformitate, se
întocmeşte o singură declaraţie UE de conformitate în legătură cu toate aceste acte ale Uniunii
Europene. Declaraţia respectivă conţine identificarea actelor în cauză ale Uniunii Europene,
inclusiv referinţele de publicare ale acestora.
(5) Prin întocmirea declaraţiei UE de conformitate, producătorul îşi asumă responsabilitatea
pentru conformitatea echipamentului sub presiune sau a ansamblului cu cerinţele stabilite în
prezenta hotărâre.
ART. 18
Principii generale ale marcajului CE
42
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Marcajul CE face obiectul principiilor generale prevăzute la art. 30 din Regulamentul (CE)
nr. 765/2008.
ART. 19
Cerinţe pentru aplicarea marcajului CE
(1) Marcajul CE se aplică în mod vizibil, lizibil şi indelebil pe oricare dintre următoarele:
a) pe fiecare echipament sub presiune prevăzut la art. 4 alin. (1) sau pe plăcuţa sa cu date;
b) pe fiecare ansamblu prevăzut la art. 4 alin. (2) şi (3) sau pe plăcuţa sa cu date.
În cazul în care aplicarea nu este posibilă sau nu este justificată din considerente ţinând de
natura echipamentului sau a ansamblului, marcajul CE se aplică pe ambalaj şi pe
documentele de însoţire.
(2) Echipamentul sau ansamblul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie fabricat complet sau să
se afle într-un stadiu de fabricaţie care să permită verificarea finală, astfel cum aceasta este
prevăzută la pct. 3.2 din anexa nr. 1.
(3) Nu este necesară aplicarea marcajului CE individual pe fiecare echipament sub presiune
care compune un ansamblu. Echipamentele individuale sub presiune care poartă deja
marcajul CE continuă să îşi păstreze marcajul atunci când sunt montate într-un ansamblu.
(4) Marcajul CE se aplică înainte ca echipamentul sub presiune sau ansamblul să fie
introdus pe piaţă.
(5) Marcajul CE este urmat de numărul de identificare al organismului notificat, în cazul în
care un astfel de organism este implicat în faza de control a producţiei. Numărul de identificare
a organismului notificat se aplică de către organismul notificat sau, conform instrucţiunilor
acestuia, de către producător ori reprezentantul său autorizat.
(6) Marcajul CE şi, după caz, numărul de identificare prevăzut la alin. (5) pot fi urmate de
orice alt însemn care indică un risc special sau o utilizare specială.
…..
Notă: Notele din tabelele prevăzute mai jos se vor corela cu textul prezentei Hotărâri a
Guvernului
43
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Tabelul 1
Recipiente prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a) pct. (i) prima liniuță din prezenta hotărâre
Prin excepție, recipientele destinate să conțină un gaz instabil și care aparțin categoriei I sau II prin
aplicarea tabelului 1 se clasifică în categoria III.
Tabelul 2
Recipiente prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a) pct. (i) a doua liniuță din prezenta hotărâre
Prin excepție, stingătoarele portabile și buteliile pentru echipamentele de respirație se clasifică cel puțin
în categoria III.
44
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Tabelul 3
Recipiente prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a) pct. (ii) prima liniuță din prezenta hotărâre
Tabelul 4
Recipiente prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a) pct. (ii) a doua liniuță din prezenta hotărâre
Prin excepție, ansamblurile prevăzute pentru producția de apă caldă menționate la art. 4 alin. (3) din
hotărâre fac obiectul fie al unei examinări UE de tip (modulul B - tip de proiect) în scopul de a controla
conformitatea acestora cu cerințele esențiale prevăzute la pct. 2.10, 2.11, 3.4 și pct. 5 lit. a) și d) din
anexa nr. 1 la hotărâre, fie al unui sistem complet de asigurare a calității (modulul H).
45
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Tabelul 5
Echipamente sub presiune prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) din prezenta hotărâre
Prin excepție, oalele de gătit sub presiune fac obiectul unei proceduri de evaluare a conformității
echivalente cel puțin unuia dintre modulele din categoria III.
Tabelul 6
Conducte prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. c) pct. (i) prima liniuță din prezenta hotărâre
Prin excepție, conductele destinate gazelor instabile și care aparțin categoriei I sau II în conformitate cu
tabelul 6 se clasifică în categoria III.
46
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Tabelul 7
Conducte prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. c) pct. (i) a doua liniuță din prezenta hotărâre
Prin excepție, toate rețelele de conducte care conțin fluide la o temperatură mai mare de 350°C și care
fac parte din categoria II, prin aplicarea tabelului 7, se clasifică în categoria III.
Tabelul 8
Conducte prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. c) pct. (ii) prima liniuță din prezenta hotărâre
47
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Tabelul 9
Conducte prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. c) pct. (ii) a doua liniuță din prezenta hotărâre
Hotărârea Guvernului nr. 824-2015 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la

dispoziţie pe piaţă a recipientelor simple sub presiune
ART. 1
(1) Prezenta hotărâre se aplică recipientelor simple sub presiune, denumite în continuare
recipiente, produse în serie cu următoarele caracteristici:
a) recipientele sunt sudate, proiectate pentru a fi supuse unei presiuni manometrice
interioare mai mari de 0,5 bar şi sunt destinate umplerii cu aer sau azot şi nu sunt destinate
expunerii la foc;
b) părţile şi ansamblurile ce contribuie la rezistenţa recipientului sub presiune se realizează
fie din oţel nealiat, fie din aluminiu nealiat, fie din aliaje de aluminiu necălite;
c) recipientele se compun fie dintr-o parte cilindrică cu secţiunea transversală circulară,
închisă la capete, cu funduri bombate spre exterior şi/sau plane, care au aceeaşi axă de
revoluţie ca şi partea cilindrică, fie din două funduri bombate, care au aceeaşi axă de revoluţie;
d) presiunea maximă de lucru a recipientului este mai mică sau egală cu 30 bar şi produsul
dintre această presiune şi capacitatea recipientului (PS x V) este mai mic sau egal cu 10.000
bar·l;
e) temperatura minimă de lucru nu este inferioară valorii de -50 °C, iar temperatura maximă
de lucru nu este superioară valorii de 300 °C pentru recipientele din oţel şi 100 °C pentru
recipientele din aluminiu sau aliaje de aluminiu.
(2) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:
48
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
a) recipientelor proiectate special pentru uz nuclear, a căror defectare poate să provoace o

emisie radioactivă;
b) recipientelor destinate special pentru instalarea în nave şi aeronave sau pentru
propulsarea acestora;
c) stingătoarelor de incendiu.
......
ART. 3
Punerea la dispoziţie pe piaţă şi punerea în funcţiune
(1) Se admite punerea la dispoziţie pe piaţă şi punerea în funcţiune a recipientelor numai
dacă acestea respectă cerinţele prezentei hotărâri atunci când sunt instalate şi întreţinute
corespunzător şi utilizate conform destinaţiei lor.
(2) Autorităţile competente pot emite dacă este necesar reglementări care cuprind cerinţe
specifice pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor în timpul utilizării recipientelor, cu condiţia ca
aceasta să nu implice modificarea recipientelor într-un mod care nu este specificat în prezenta
hotărâre.
ART. 4
Cerinţe esenţiale
(1) Recipientele la care produsul PS x V este mai mare de 50 bar·l trebuie să respecte
cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Recipientele la care produsul PS x V este 50 bar·l sau mai puţin trebuie proiectate şi
fabricate în conformitate cu cele mai bune practici inginereşti din unul dintre statele membre
ale Uniunii Europene.
ART. 5
Libera circulaţie
Punerea la dispoziţie pe piaţă şi punerea în funcţiune a recipientelor care îndeplinesc
cerinţele prevăzute în prezenta hotărâre nu pot fi restricţionate.
CAPITOLUL II
Obligaţiile operatorilor economici
ART. 6
Obligaţiile producătorilor
(1) În situaţia în care introduc pe piaţă propriile recipiente la care produsul PS x V este mai
mare de 50 bar·l, producătorii se asigură că ele au fost proiectate şi fabricate în conformitate
cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1.
(2) În situaţia în care introduc pe piaţă propriile recipiente la care produsul PS x V este 50
bar·l sau mai mic, producătorii garantează că ele au fost proiectate şi fabricate în conformitate
cu cele mai bune practici inginereşti din unul dintre statele membre ale Uniunii Europene.
49
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(3) Pentru recipientele la care produsul PS x V este mai mare de 50 bar·l, producătorii
întocmesc documentaţia tehnică prevăzută în anexa nr. 2 şi efectuează procedura relevantă
de evaluare a conformităţii prevăzută la art. 13 sau solicită efectuarea acesteia.
(4) În cazul în care prin procedura prevăzută la art. 13 s-a demonstrat conformitatea cu
cerinţele aplicabile unui recipient la care produsul PS x V este mai mare de 50 bar·l,
producătorii întocmesc o declaraţie UE de conformitate şi aplică marcajul CE şi inscripţiile
prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 3.
(5) Producătorii se asigură că recipientele la care produsul PS x V este 50 bar·l sau mai mic
poartă inscripţiile prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 3.
(6) Producătorii păstrează documentaţia tehnică şi declaraţia UE de conformitate timp de 10
ani după introducerea pe piaţă a recipientului.
(7) Producătorii se asigură că există proceduri care să garanteze conformitatea continuă a
producţiei de serie cu prevederile prezentei hotărâri. Modificările în proiectare sau cele
referitoare la caracteristicile recipientului şi modificările standardelor armonizate ori ale altor
specificaţii tehnice în raport cu care se declară conformitatea recipientului se iau în
considerare în mod corespunzător.
(8) Ori de câte ori acest lucru este justificat de riscurile prezentate de un recipient, pentru a
proteja sănătatea şi siguranţa utilizatorilor finali, producătorii testează prin eşantionare
recipientele puse la dispoziţie pe piaţă, investighează şi, dacă este necesar, ţin un registru de
reclamaţii cu recipientele neconforme şi rechemări ale unor astfel de recipiente şi informează
distribuitorii cu privire la orice astfel de activităţi de monitorizare.
(9) Producătorii se asigură că pe recipientele pe care le introduc pe piaţă este marcat tipul,
seria sau lotul care permite identificarea acestora.
(10) Producătorii indică pe recipient denumirea lor, denumirea lor comercială înregistrată
sau marca lor înregistrată şi adresa poştală la care pot fi contactaţi. Adresa indică un singur
punct de contact pentru producător. Datele de contact trebuie să fie în limba română.
(11) Producătorii se asigură că recipientul este însoţit de instrucţiunile şi informaţiile privind
securitatea prevăzute la pct. 2 din anexa nr. 3, redactate în limba română. Instrucţiunile şi
informaţiile privind securitatea, precum şi orice text imprimat pe etichete trebuie să fie clare,
uşor de înţeles şi inteligibile.
(12) Producătorii care consideră sau au motive să creadă că un recipient pe care l-au
introdus pe piaţă nu este conform cu prevederile prezentei hotărâri iau de îndată măsurile
corective necesare pentru a aduce respectivul recipient în conformitate, pentru a-l retrage ori
pentru a-l rechema, după caz. În cazul în care recipientul prezintă un risc, producătorii
informează imediat în acest sens autoritatea de supraveghere a pieţei, indicând detaliile, în
special cu privire la neconformitate şi la orice măsuri corective luate.
(13) Producătorii, în urma unei cereri motivate din partea autorităţii de supraveghere a
pieţei, furnizează acesteia toate informaţiile şi documentaţia necesară, redactate în limba
română, pe suport hârtie sau în format electronic, pentru a demonstra conformitatea
50
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
recipientului cu prevederile prezentei hotărâri. Producătorii cooperează cu autoritatea de

supraveghere a pieţei, la solicitarea acesteia, cu privire la orice acţiune întreprinsă pentru
eliminarea riscurilor prezentate de recipientele pe care aceştia le-au introdus pe piaţă.
ART. 7
Reprezentanţi autorizaţi
(1) Un producător poate numi printr-un mandat scris un reprezentant autorizat. Obligaţiile
prevăzute la art. 6 alin. (1) şi (2) şi obligaţia de a întocmi documentaţia tehnică prevăzută la
art. 6 alin. (3) - (5) nu fac parte din mandatul reprezentantului autorizat.
(2) Reprezentantul autorizat îndeplineşte sarcinile prevăzute în mandatul primit de la
producător. Mandatul permite reprezentantului autorizat să îndeplinească cel puţin
următoarele:
a) să menţină declaraţia UE de conformitate şi documentaţia tehnică la dispoziţia autorităţii
de supraveghere a pieţei timp de 10 ani după ce recipientul a fost introdus pe piaţă;
b) la cererea motivată a autorităţii de supraveghere a pieţei să furnizeze acesteia toate
informaţiile şi documentaţia necesară pentru a demonstra conformitatea unui recipient;
c) să coopereze cu autoritatea de supraveghere a pieţei, la cererea acesteia, cu privire la
orice acţiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de recipientele care fac
obiectul mandatului reprezentantului autorizat.
ART. 8
Obligaţiile importatorilor
(1) Importatorii introduc pe piaţă numai recipiente conforme.
(2) Înainte de introducerea pe piaţă a unui recipient la care produsul PS x V este mai mare
de 50 bar·l, importatorii garantează că procedura corespunzătoare de evaluare a conformităţii
prevăzută la art. 13 a fost îndeplinită de către producător. Aceştia garantează că producătorul
a întocmit documentaţia tehnică, că recipientul poartă marcajul CE şi inscripţiile prevăzute la
pct. 1 din anexa nr. 3 şi este însoţit de documentele necesare şi că producătorul a respectat
cerinţele prevăzute la art. 6 alin. (9) şi (10).
(3) Dacă importatorul consideră sau are motive să creadă că un recipient la care produsul
PS x V este mai mare de 50 bar·l nu este conform cu cerinţele esenţiale de securitate
prevăzute în anexa nr. 1, acesta nu introduce recipientul pe piaţă înainte ca el să fie adus în
conformitate. Atunci când recipientul prezintă un risc, importatorul informează producătorul şi
autoritatea de supraveghere a pieţei în acest sens.
(4) Înainte de a introduce pe piaţă un recipient la care produsul PS x V este 50 bar·l sau mai
puţin, importatorii se asigură că el a fost proiectat şi fabricat în conformitate cu cele mai bune
practici inginereşti din unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, poartă inscripţiile
prevăzute la pct. 1.2 din anexa nr. 3 şi că producătorul a respectat cerinţele prevăzute la art. 6
alin. (9) şi (10).
51
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(5) Importatorii indică pe recipient denumirea lor, denumirea lor comercială înregistrată sau
marca lor înregistrată şi adresa poştală la care pot fi contactaţi ori, dacă acest lucru nu este
posibil, într-un document care însoţeşte recipientul. Datele de contact trebuie să fie în limba
română.
(6) Importatorii se asigură că recipientul este însoţit de instrucţiunile şi informaţiile de
securitate prevăzute la pct. 2 din anexa nr. 3, redactate în limba română.
(7) Importatorii se asigură că, atât timp cât un recipient la care produsul PS x V este mai
mare de 50 bar·l se află în responsabilitatea lor, condiţiile de depozitare sau transport al
acestuia nu periclitează conformitatea sa cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în
anexa nr. 1.
(8) Ori de câte ori este justificat de riscurile prezentate de un recipient, pentru a proteja
sănătatea şi siguranţa utilizatorilor finali, importatorii testează prin eşantionare recipientele
puse la dispoziţie pe piaţă, investighează şi, dacă este necesar, ţin un registru de reclamaţii cu
recipientele neconforme şi rechemări ale unor recipiente şi informează distribuitorii cu privire la
orice astfel de activităţi de monitorizare.
(9) Importatorii care consideră sau au motive să creadă că un recipient pe care l-au introdus
pe piaţă nu este conform cu prevederile prezentei hotărâri iau de îndată măsurile corective
necesare pentru a aduce respectivul recipient în conformitate, pentru a-l retrage ori pentru a-l
rechema, după caz. În cazul în care recipientul prezintă un risc, importatorii informează
imediat în acest sens autoritatea de supraveghere a pieţei, indicând detaliile, în special cu
privire la neconformitate şi la orice măsuri corective luate.
(10) Pentru recipientele la care produsul PS x V este mai mare de 50 bar·l, importatorii
păstrează o copie a declaraţiei UE de conformitate la dispoziţia autorităţii de supraveghere a
pieţei pentru o perioadă de 10 ani după introducerea pe piaţă a recipientului şi se asigură că
documentaţia tehnică poate fi pusă la dispoziţia acestei autorităţi, la cerere.
(11) Importatorii, în urma unei cereri motivate din partea autorităţii de supraveghere a pieţei,
furnizează acesteia toate informaţiile şi documentaţia necesară, redactate în limba română, pe
suport hârtie sau în format electronic, pentru a demonstra conformitatea recipientului.
Importatorii cooperează cu autoritatea de supraveghere a pieţei, la cererea acesteia, cu privire
la orice acţiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de recipientele pe care
aceştia le-au introdus pe piaţă.
ART. 9
(1) Înainte de a pune la dispoziţie pe piaţă un recipient la care produsul PS x V este mai
mare de 50 bar·l, distribuitorii verifică dacă recipientul poartă marcajul CE şi inscripţiile
prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 3, dacă acesta este însoţit de documentele necesare şi de
instrucţiunile şi informaţiile privind securitatea prevăzute la pct. 2 din anexa nr. 3, redactate în
52
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
limba română, şi dacă producătorul şi importatorul au respectat cerinţele prevăzute la art. 6

alin. (9) şi (10) şi, respectiv, la art. 8 alin. (5).
(2) Dacă distribuitorul consideră sau are motive să creadă că un recipient la care produsul
PS x V este mai mare de 50 bar·l nu este conform cu cerinţele esenţiale de securitate
prevăzute în anexa nr. 1, acesta nu pune la dispoziţie pe piaţă recipientul înainte ca el să fie
adus în conformitate. Atunci când recipientul prezintă un risc, distribuitorul informează
producătorul sau importatorul în acest sens, precum şi autoritatea de supraveghere a pieţei.
(3) Înainte de a introduce pe piaţă un recipient la care produsul PS x V este 50 bar·l sau mai
puţin, distribuitorii se asigură că acesta poartă inscripţiile prevăzute la pct. 1.2 din anexa nr. 3
şi este însoţit de instrucţiunile şi informaţiile privind securitatea prevăzute la pct. 2 din anexa
nr. 3, redactate în limba română, şi că producătorul şi importatorul au respectat cerinţele
prevăzute la art. 6 alin. (9) şi (10) şi, respectiv, la art. 8 alin. (5).
(4) Distribuitorii se asigură că, atât timp cât un recipient la care produsul PS x V este mai
mare de 50 bar·l se află în responsabilitatea lor, condiţiile de depozitare sau transport al
acestuia nu periclitează conformitatea sa cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în
anexa nr. 1.
(5) Distribuitorii care consideră sau au motive să creadă că un recipient pe care l-au pus la
dispoziţie pe piaţă nu este conform cu prevederile prezentei hotărâri iau de îndată măsurile
corective necesare pentru a aduce respectivul recipient în conformitate, pentru a-l retrage sau
pentru a-l rechema, după caz. În cazul în care recipientul prezintă un risc, distribuitorii
informează imediat în acest sens autoritatea de supraveghere a pieţei, indicând detaliile, în
special cu privire la neconformitate şi la orice măsuri corective luate.
(6) Distribuitorii, la cererea motivată a autorităţii de supraveghere a pieţei, furnizează
acesteia toate informaţiile şi documentaţia necesară, pe suport hârtie sau în format electronic,
pentru a demonstra conformitatea recipientului. Distribuitorii cooperează cu autoritatea de
supraveghere a pieţei, la cererea acesteia, cu privire la orice acţiune întreprinsă pentru
eliminarea riscurilor prezentate de recipientele pe care le-au pus la dispoziţie pe piaţă.
ART. 10
Situaţiile în care obligaţiile producătorilor se aplică importatorilor şi distribuitorilor
Un importator sau un distribuitor este considerat producător potrivit prevederilor prezentei
hotărâri şi trebuie să respecte obligaţiile ce revin acestuia potrivit art. 6 în situaţia în care:
a) introduce pe piaţă un recipient sub denumirea sau marca sa; sau
b) modifică un recipient deja introdus pe piaţă într-o manieră care poate afecta
conformitatea cu prevederile prezentei hotărâri.
ART. 11
Identificarea operatorilor economici
53
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(1) Operatorii economici transmit, la cerere, către autoritatea de supraveghere a pieţei

datele de identificare ale:
a) oricărui operator economic care le-a furnizat un recipient;
b) oricărui operator economic căruia i-au furnizat un recipient.
(2) Operatorii economici trebuie să poată prezenta informaţiile prevăzute la alin. (1) timp de
10 ani după ce le-a fost furnizat recipientul şi timp de 10 ani după ce au furnizat recipientul.
CAPITOLUL III
Conformitatea recipientelor la care produsul PS x V este mai mare de 50 bar·l
ART. 12
Prezumţia de conformitate a recipientelor la care produsul PS x V este mai mare de 50 bar·l
(1) Se consideră că recipientele la care produsul PS x V este mai mare de 50 bar·l sunt
conforme cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1 atunci când sunt
conforme cu prevederile standardelor române şi/sau ale standardelor naţionale ale celorlalte
state membre ale Uniunii Europene, care adoptă standarde armonizate ale căror referinţe au
fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sau cu părţi ale acestora.
(2) Lista standardelor române care adoptă standardele armonizate, prevăzute la alin. (1),
ale căror referinţe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se elaborează şi se
aprobă prin ordin al ministrului economiei, comerţului şi turismului, se actualizează periodic şi
se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
......
ART. 14
Declaraţia UE de conformitate
(1) Declaraţia UE de conformitate atestă faptul că a fost demonstrată îndeplinirea cerinţelor
esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Declaraţia UE de conformitate se întocmeşte după modelul prevăzut în anexa nr. 4,
conţine elementele specificate în modulele relevante din anexa nr. 2 şi se actualizează ori de
câte ori este cazul.
(3) Declaraţia UE de conformitate pentru recipientele introduse sau puse la dispoziţie pe
piaţă în România se redactează sau se traduce, după caz, în limba română.
(4) În cazul în care un recipient intră sub incidenţa mai multor acte ale Uniunii Europene prin
care se solicită o declaraţie UE de conformitate, se întocmeşte o singură declaraţie UE de
conformitate în temeiul tuturor acestor acte ale Uniunii Europene. Declaraţia respectivă
conţine identificarea actelor în cauză ale Uniunii Europene, inclusiv referinţele de publicare ale
acestora.
(5) Prin redactarea declaraţiei UE de conformitate, producătorul îşi asumă responsabilitatea
pentru conformitatea recipientului cu cerinţele prevăzute în prezenta hotărâre.
54
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
ART. 15
Principii generale ale marcajului CE
Marcajul CE este supus principiilor generale prevăzute la art. 30 din Regulamentul (CE) nr.
765/2008.
ART. 16
Cerinţe pentru aplicarea marcajului CE şi a altor inscripţii
(1) Marcajul CE şi inscripţiile prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 3 se aplică în mod vizibil,
lizibil şi indelebil pe recipient sau pe plăcuţa cu date a recipientului.
(2) Marcajul CE se aplică înainte ca recipientul să fie introdus pe piaţă.
(3) Marcajul CE este urmat de numărul de identificare al organismului notificat implicat în
faza de control al producţiei. Numărul de identificare al organismului notificat se aplică de către
organismul respectiv sau, conform instrucţiunilor acestuia, de către producător sau
reprezentantul său autorizat.
(4) Marcajul CE şi numărul de identificare al organismului notificat pot fi urmate de orice alt
marcaj care indică un risc special sau o utilizare specială.
......
ANEXA 3
INSCRIPŢII, INSTRUCŢIUNI, DEFINIŢII ŞI SIMBOLURI
1. Marcajul CE şi inscripţii
1.1. Recipientele la care produsul PS x V depăşeşte 50 bari·l trebuie să poarte marcajul CE
prevăzut în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al
Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în
ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.
339/93 şi ultimele două cifre ale anului în care s-a aplicat marcajul CE.
1.2. Recipientele sau plăcuţele cu datele tehnice trebuie să poarte cel puţin următoarele
informaţii:
a) presiunea maximă de lucru (PS în bar);
b) temperatura maximă de lucru (Tmax în °C);
c) temperatura minimă de lucru (Tmin în °C);
d) capacitatea recipientului (V în l);
e) numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată şi adresa
producătorului;
f) tipul şi identificarea seriei sau a lotului de producţie a recipientului.
1.3. Atunci când se utilizează o plăcuţă cu date tehnice, aceasta este proiectată în aşa fel
încât să nu poată fi reutilizată şi cuprinde un spaţiu liber pentru a putea fi înscrise şi alte
informaţii.
2. Instrucţiuni şi informaţii de securitate
Instrucţiunile cuprind următoarele informaţii:
55
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
a) caracteristicile menţionate la pct. 1.2, cu excepţia seriei sau a lotului de identificare a

recipientului;
b) destinaţia recipientului;
c) condiţiile de instalare şi întreţinere pentru securitatea recipientului.
Legea nr. 90-2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 126-2011
privind echipamentele sub presiune transportabile
ART. 1
Domeniu de aplicare
(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte reguli privind echipamentele sub presiune
transportabile, cu scopul de a îmbunătăţi siguranţa şi de a asigura libera circulaţie a acestor
echipamente pe teritoriul Uniunii Europene.
(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică:
a) noilor echipamente sub presiune transportabile, aşa cum sunt definite la art. 2 pct. 1, care
nu poartă marcajele de conformitate prevăzute de directivele 84/525/CEE, 84/526/CEE,
84/527/CEE sau Directiva 1999/36/CE, în scopul punerii la dispoziţie pe piaţă a
echipamentelor respective;
b) echipamentelor sub presiune transportabile, aşa cum sunt definite la art. 2 pct. 1, care
poartă marcajele de conformitate prevăzute de Directiva 2010/35/UE sau directivele
84/525/CEE, 84/526/CEE, 84/527/CEE ori Directiva 1999/36/CE, în vederea inspecţiilor
periodice, a inspecţiilor intermediare, a controalelor excepţionale şi a utilizării acestora;
c) echipamentelor sub presiune transportabile, aşa cum sunt definite la art. 2 pct. 1, care nu
poartă marcajele de conformitate prevăzute de Directiva 1999/36/CE, în vederea reevaluării
conformităţii.
...............
ART. 7
(1) Distribuitorii pun la dispoziţie pe piaţa Uniunii Europene numai echipamente sub
presiune transportabile care sunt conforme cu anexele la Hotărârea Guvernului nr.
1.326/2009, cu modificările ulterioare, şi cu prezenta ordonanţă de urgenţă. Înainte de a pune
la dispoziţie pe piaţă echipamentele sub presiune transportabile, distribuitorii verifică dacă
acestea poartă marcajul "pi"
şi dacă sunt însoţite de certificatul de conformitate şi de adresa de contact menţionate la art. 6

alin. (3). În cazul în care distribuitorul consideră sau are motive să creadă că echipamentele
sub presiune transportabile nu sunt conforme cu anexele la Hotărârea Guvernului nr.
1.326/2009, cu modificările ulterioare, sau cu prezenta ordonanţă de urgenţă, acesta nu pune
la dispoziţie pe piaţă echipamentele respective decât după ce se asigură conformitatea
acestora. În plus, în cazul în care echipamentele sub presiune transportabile prezintă un risc,
56
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
distribuitorul comunică acest lucru producătorului sau importatorului, precum şi autorităţilor de

supraveghere a pieţei.
(2) Distribuitorii se asigură că, atât timp cât echipamentele sub presiune transportabile se
află în responsabilitatea lor, condiţiile de depozitare sau de transport nu periclitează
conformitatea acestora cu cerinţele prevăzute în anexele la Hotărârea Guvernului nr.
1.326/2009, cu modificările ulterioare.
(3) Distribuitorii care consideră sau au motive să creadă că echipamentele sub presiune
transportabile pe care le-au pus la dispoziţie pe piaţă nu sunt conforme cu anexele la
Hotărârea Guvernului nr. 1.326/2009, cu modificările ulterioare, sau cu prezenta ordonanţă de
urgenţă se asigură că sunt luate măsurile corective necesare pentru a asigura conformitatea
echipamentelor respective, pentru a le retrage sau pentru a le recupera, dacă este cazul. În
plus, în cazul în care echipamentele sub presiune transportabile prezintă un risc, distribuitorii
comunică de îndată acest lucru producătorului, importatorului, dacă este cazul, şi autorităţilor
naţionale competente din statele membre în care au pus la dispoziţie pe piaţă echipamentele
respective, prezentând, în special, informaţii detaliate cu privire la neconformitate şi la
măsurile corective luate. Distribuitorii elaborează documente referitoare la toate aceste cazuri
de neconformitate şi la măsurile corective.
(4) În urma unei cereri motivate din partea unei autorităţi naţionale competente, distribuitorii
îi prezintă acesteia toate informaţiile şi documentele necesare pentru a demonstra
conformitatea echipamentelor sub presiune transportabile, într-o limbă care poate fi uşor
înţeleasă de autoritatea respectivă. Distribuitorii cooperează cu autoritatea respectivă, la
cererea acesteia, în vederea adoptării oricărei măsuri de eliminare a riscurilor prezentate de
echipamentele sub presiune transportabile pe care le-au pus la dispoziţie pe piaţă.
(5) Distribuitorii prezintă operatorilor numai informaţii conforme cu cerinţele prevăzute în
anexele la Hotărârea Guvernului nr. 1.326/2009, cu modificările ulterioare, şi în prezenta
ordonanţă de urgenţă.
ART. 8
Obligaţiile proprietarilor
(1) În cazul în care proprietarul consideră sau are motive să creadă că echipamentele sub
presiune transportabile nu sunt conforme cu anexele la Hotărârea Guvernului nr. 1.326/2009,
cu modificările ulterioare, inclusiv cu cerinţele privind inspecţiile periodice, şi cu prezenta
ordonanţă de urgenţă, acesta nu pune la dispoziţie pe piaţă echipamentele respective decât
după ce se asigură conformitatea acestora. În plus, în cazul în care echipamentele sub
presiune transportabile prezintă un risc, proprietarul comunică acest lucru producătorului,
importatorului sau distribuitorului, precum şi autorităţilor de supraveghere a pieţei. Proprietarii
elaborează documente referitoare la toate aceste cazuri de neconformitate şi la măsurile
corective.
(2) Proprietarii se asigură că, atât timp cât echipamentele sub presiune transportabile se
află în responsabilitatea lor, condiţiile de depozitare sau de transport nu periclitează
conformitatea acestora cu cerinţele prevăzute în anexele la Hotărârea Guvernului nr.
1.326/2009, cu modificările ulterioare.
57
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(3) Proprietarii prezintă operatorilor numai informaţii conforme cu cerinţele prevăzute în

(4) Prezentul articol nu se aplică persoanelor private care intenţionează să folosească sau
folosesc echipamentele sub presiune transportabile pentru uz personal, pentru uz casnic ori
pentru activităţi de agrement sau sportive.
ART. 9
Obligaţiile operatorilor
(1) Operatorii utilizează numai echipamente sub presiune transportabile care sunt conforme
cu cerinţele prevăzute în anexele la Hotărârea Guvernului nr. 1.326/2009, cu modificările
ulterioare, şi în prezenta ordonanţă de urgenţă.
(2) În cazul în care echipamentele sub presiune transportabile prezintă un risc, operatorul
comunică acest lucru atât proprietarului, cât şi autorităţilor de supraveghere a pieţei.
ART. 10
Cazuri în care obligaţiile producătorilor se aplică importatorilor şi distribuitorilor
Importatorul sau distribuitorul este considerat producător în sensul prezentei ordonanţe de
urgenţă şi este supus obligaţiilor care îi revin producătorului în temeiul art. 4 atunci când
introduce pe piaţă echipamente sub presiune transportabile sub numele sau marca sa ori
modifică echipamentele sub presiune transportabile deja introduse pe piaţă astfel încât
conformitatea cu cerinţele aplicabile ar putea fi afectată.
...............
ART. 12
Conformitatea echipamentelor sub presiune transportabile şi evaluarea conformităţii
(1) Echipamentele sub presiune transportabile menţionate la art. 1 alin. (2) lit. a) trebuie să
îndeplinească cerinţele relevante privind evaluarea conformităţii, inspecţiile periodice,
inspecţiile intermediare şi verificările excepţionale, prevăzute în anexele la Hotărârea
Guvernului nr. 1.326/2009, cu modificările ulterioare, şi în prezentul capitol, precum şi în cap.
IV.
(2) Echipamentele sub presiune transportabile menţionate la art. 1 alin. (2) lit. b) trebuie să
respecte specificaţiile pe baza cărora au fost fabricate. Echipamentele respective trebuie să
facă obiectul unor inspecţii periodice, al unor inspecţii intermediare şi al unor verificări
excepţionale, în conformitate cu anexele la Hotărârea Guvernului nr. 1.326/2009, cu
modificările ulterioare, şi să se conformeze cerinţelor prevăzute în prezentul capitol, precum şi
în cap. IV.
(3) Certificatele de evaluare a conformităţii şi certificatele de reevaluare a conformităţii,
precum şi rapoartele privind inspecţiile periodice, inspecţiile intermediare şi verificările
excepţionale, emise de un organism notificat, sunt valabile în toate statele membre. Părţile
demontabile ale echipamentelor sub presiune transportabile reîncărcabile pot face obiectul
unei evaluări separate a conformităţii.
58
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
ART. 13
Reevaluarea conformităţii
Reevaluarea conformităţii echipamentelor sub presiune transportabile menţionate la art. 1
alin. (2) lit. c), fabricate şi puse în funcţiune înainte de data punerii în aplicare a Directivei
1999/36/CE, se efectuează în conformitate cu procedura de reevaluare a conformităţii
prevăzută în anexa nr. 2. Marcajul "pi" se aplică în conformitate cu prevederile anexei nr. 2.
ART. 14
Principiile generale ale marcajului "pi"
(1) Marcajul "pi" se aplică numai de către producător sau, în cazul reevaluării conformităţii,
aşa cum se prevede în anexa nr. 2. În cazul buteliilor de gaz reglementate anterior prin Ordinul
ministrului industriei şi resurselor nr. 113/2001 privind aprobarea unor reglementări tehnice
pentru recipiente-butelii, cu modificările şi completările ulterioare, marcajul "pi" se aplică de
către organismul notificat sau sub supravegherea acestuia.
(2) Marcajul "pi" se aplică numai echipamentelor sub presiune transportabile care:
a) îndeplinesc cerinţele de evaluare a conformităţii prevăzute în anexele la Hotărârea
Guvernului nr. 1.326/2009, cu modificările ulterioare, şi în prezenta ordonanţă de urgenţă; sau
b) îndeplinesc cerinţele de reevaluare a conformităţii menţionate la art. 13.
Marcajul "pi" nu se aplică niciunui alt echipament sub presiune transportabil.
(3) Prin faptul că aplică sau dispune aplicarea marcajului "pi", producătorul arată că îşi
asumă responsabilitatea pentru conformitatea echipamentelor sub presiune transportabile cu
toate cerinţele aplicabile prevăzute în anexele la Hotărârea Guvernului nr. 1.326/2009, cu
modificările ulterioare, şi în prezenta ordonanţă de urgenţă.
(4) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, marcajul "pi" este singurul marcaj care atestă
conformitatea echipamentelor sub presiune transportabile cu cerinţele aplicabile prevăzute în
(5) Este interzisă aplicarea pe echipamentele sub presiune transportabile a mărcilor,
semnelor şi inscripţiilor care pot induce în eroare părţile terţe în ceea ce priveşte semnificaţia
sau forma marcajului "pi" ori ambele. Se pot aplica şi alte marcaje pe echipamentele sub
presiune transportabile, cu condiţia să nu afecteze vizibilitatea, lizibilitatea şi semnificaţia
marcajului "pi".
(6) Marcajul "pi" se aplică şi părţilor demontabile cu funcţie directă de siguranţă ale
echipamentelor sub presiune transportabile reîncărcabile.
Libera circulaţie a echipamentelor sub presiune transportabile
Fără a aduce atingere procedurilor de salvgardare prevăzute la art. 28 şi 29 şi cadrului de
supraveghere a pieţei prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European
şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a
pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE)
nr. 339/93, autoritatea de supraveghere a pieţei nu poate interzice, restricţiona sau împiedica,
pe teritoriul României, libera circulaţie, punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea
echipamentelor sub presiune transportabile care respectă dispoziţiile prezentei ordonanţe de
urgenţă.
......
59
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
ART. 32
(1) Autoritatea de supraveghere a pieţei care verifică respectarea prevederilor prezentei
ordonanţe de urgenţă este Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub
Presiune şi a Instalaţiilor de Ridicat - ISCIR.
Hotărârea Guvernului nr. 804-2016 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea
Regulamentului (UE) 2016/426 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie
2016 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoşi şi de abrogare a Directivei
2009/142/CE
ART. 1
Prezenta hotărâre stabileşte cadrul legal şi instituţional necesar aplicării directe a
Regulamentului (UE) 2016/426 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016
privind aparatele consumatoare de combustibili gazoşi şi de abrogare a Directivei
2009/142/CE, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 81 din 31 martie
2016, denumit în continuare Regulament.
...
ART. 4
Autoritatea competentă pentru supravegherea pieţei, potrivit capitolului V din Regulament,
este Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de
Ridicat (ISCIR).
...
ART. 10
(1) Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii
încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni şi se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 5 din
Regulament, precum şi una dintre următoarele măsuri administrative: interzicerea utilizării,
retragerea de pe piaţă, interzicerea introducerii pe piaţă a aparatelor şi accesoriilor nemarcate
neconforme;
b) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 14 şi 15 din
Regulament, precum şi una dintre următoarele măsuri administrative: interzicerea utilizării,
retragerea de pe piaţă, interzicerea introducerii pe piaţă şi interzicerea comercializării
aparatelor şi accesoriilor neconforme, până la o dată stabilită de organismul de supraveghere
a pieţei de comun acord cu producătorul sau cu reprezentantul autorizat al acestuia, după caz,
pentru eliminarea neconformităţilor;
c) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 7 - 10 şi 12
din Regulament, precum şi una dintre următoarele măsuri administrative: interzicerea utilizării,
retragerea de pe piaţă şi interzicerea introducerii pe piaţă a aparatelor şi accesoriilor
nemarcate neconforme;
d) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 16, art. 17
alin. (1) - (4) şi 18 din Regulament, precum şi una dintre următoarele măsuri administrative:
retragerea de pe piaţă şi interzicerea introducerii pe piaţă a aparatelor şi accesoriilor
nemarcate sau marcate incorect, până la eliminarea neconformităţilor.
60
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se realizează

de către personalul împuternicit din cadrul ISCIR.
ART. 11
Prevederile prezentei hotărâri se aplică de la data de 21 aprilie 2018, cu excepţia art. 3 şi
art. 5 - 8 care se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, precum şi a art. 10
care se aplică de la data de 21 martie 2018.
Extrase relevante din REGULAMENTUL (UE) 2016/426 al Parlamentului European şi al

Consiliului din 9 martie 2016 privind aparatele consumatoare de combustibili gazoşi şi
de abrogare a Directivei 2009/142/CE
Articolul 1 Domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică aparatelor şi accesoriilor.
(2) În sensul prezentului regulament, un aparat se consideră a respecta „condiţiile unei
utilizări normale" dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a) este corect instalat şi întreţinut regulamentar, în conformitate cu instrucţiunile
producătorului;
(b) este utilizat la o variaţie normală a calităţii gazelor şi cu o fluctuaţie normală a presiunii de
alimentare, astfel cum acestea sunt stabilite de statele membre în comunicarea lor în temeiul
articolului 4 alineatul (1);
(c) este utilizat în conformitate cu destinaţia sa sau într-un mod care poate fi prevăzut în mod
rezonabil.
(3) Prezentul regulament nu se aplică aparatelor proiectate special:
(a) pentru utilizarea în procese industriale care se desfăşoară în incinte industriale;
(b) pentru utilizarea pe aeronave şi căi ferate;
(c) în scopuri de cercetare pentru utilizare temporară în laboratoare.
Articolul 2 Definiţii
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
1. „aparate" înseamnă aparatele care ard combustibili gazoşi, utilizate pentru gătit,
refrigerare, climatizare, încălzirea spaţiului, producerea de apă caldă, iluminat sau spălare,
precum şi arzătoarele cu aer insuflat şi corpurile de încălzit care urmează să fie echipate cu
aceste arzătoare;
2. „accesorii" înseamnă dispozitivele de securitate, dispozitivele de control sau dispozitivele
de reglaj şi subansamblele acestora, proiectate să fie încorporate într-un aparat sau să fie
asamblate pentru a forma un aparat;
3. „ardere" înseamnă un proces în care un combustibil gazos reacţionează cu oxigenul
pentru a produce căldură sau lumină;
4. „spălare" înseamnă întregul proces de spălare, inclusiv uscarea şi călcatul;
5. „gătit" înseamnă arta sau practica care constă în pregătirea sau încălzirea alimentelor în
vederea consumului prin utilizarea căldurii şi a unei game largi de metode;
6. „combustibil gazos" înseamnă orice combustibil care este în stare gazoasă la o
temperatură de 15 °C la o presiune absolută de 1 bar;
61
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
7. „proces industrial" înseamnă extracţia, creşterea, rafinarea, prelucrarea, producţia,

fabricarea sau prepararea materialelor, plantelor, animalelor, produselor de origine animală,
produselor alimentare sau a altor produse în vederea utilizării lor comerciale;
8. „incinte industriale" înseamnă orice loc în care principala activitate desfăşurată este un
proces industrial care ar urma să fie supus normelor de sănătate şi de securitate naţionale
specifice;
9. „familie de gaze" înseamnă un grup de combustibili gazoşi cu caracteristici de combustie
similare legaţi între ei de o serie de indici Wobbe;
10. „grup de gaze" înseamnă un interval specificat de indici Wobbe inclus în acela al familiei
de gaze în cauză;
11. „indice Wobbe" înseamnă un indicator al caracterului interschimbabil al gazelor
combustibile utilizat pentru a compara producţia de energie de ardere a gazelor combustibile
cu compoziţii diferite dintr-un aparat;
12. „categoria aparatului" înseamnă identificarea familiilor de gaze şi/sau a grupurilor de gaze
pe care un aparat este conceput să le ardă în condiţii de securitate şi la nivelul de performanţă
dorit, aşa cum este indicat de marcajul categoriei aparatului;
13. „randament energetic" înseamnă raportul dintre performanţa oferită de un aparat şi
energia consumată în acest scop;
14. „punerea la dispoziţie pe piaţă" înseamnă furnizarea unui aparat sau accesoriu pentru
distribuţie sau utilizare pe piaţa Uniunii în cursul unei activităţi comerciale, contra cost sau
gratuit;
15. „introducere pe piaţă" înseamnă punerea la dispoziţie pentru prima dată a unui aparat sau
a unui accesoriu pe piaţa Uniunii;
16. „punere în funcţiune" înseamnă folosirea pentru prima dată a unui aparat pe teritoriul
Uniunii de către utilizatorul final;
17. „producător" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică un aparat sau un
accesoriu sau pentru care se proiectează sau se fabrică un aparat sau un accesoriu şi care
comercializează aparatul sau accesoriul respectiv sub denumirea sau marca sa sau foloseşte
aparatul în scopuri personale;
18. „reprezentant autorizat" înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune
care a primit un mandat scris din partea unui producător de a acţiona în numele acestuia în
legătură cu sarcini specifice;
19. „importator" înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune, care introduce
pe piaţa Uniunii un aparat sau un accesoriu dintr-o ţară terţă;
20. „distribuitor" înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanţul de aprovizionare, alta
decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziţie pe piaţă un aparat sau un
accesoriu;
21. „operatori economici" înseamnă producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul şi
distribuitorul;
...
22. „marcaj CE" înseamnă un marcaj prin care producătorul indică faptul că aparatul sau
accesoriul îndeplineşte cerinţele aplicabile stabilite în legislaţia de armonizare a Uniunii care
prevede aplicarea respectivului marcaj pe produs.
...
62
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Articolul 4 Condiţii de furnizare a gazului

Până la 21 octombrie 2017, statele membre transmit Comisiei şi celorlalte state membre, în
conformitate cu anexa II şi utilizând formularul relevant, tipurile de gaz şi presiunile de
alimentare corespunzătoare ale combustibililor gazoşi utilizate pe teritoriul lor. Statele membre
transmit orice modificări ale acestora în termen de şase luni de la anunţarea modificărilor
avute în vedere.
Articolul 5 Cerinţe esenţiale

Aparatele şi accesoriile îndeplinesc cerinţele esenţiale care le vizează, prevăzute în anexa I.
Articolul 6 Libera circulaţie

(1) Statele membre nu pot, din motive legate de aspecte care fac obiectul prezentului
regulament, să interzică, să restrângă sau să împiedice punerea la dispoziţie pe piaţă şi
punerea în funcţiune a unor aparate conforme cu prezentul regulament.
(2) Statele membre nu pot, din motive legate de riscurile care fac obiectul prezentului
regulament, să interzică, să restrângă sau să împiedice punerea la dispoziţie pe piaţă a unor
accesorii conforme cu prezentul regulament.
Articolul 7 Obligaţiile producătorilor

Atunci când îşi introduc aparatele sau accesoriile pe piaţă sau când folosesc aparatele în
scopuri personale, producătorii trebuie să se asigure că ele au fost proiectate şi fabricate în
conformitate cu cerinţele esenţiale prevăzute în anexa I.
În cazul în care s-a demonstrat conformitatea unui aparat sau a unui accesoriu cu cerinţele
aplicabile prin procedura menţionată la primul paragraf, producătorii întocmesc o declaraţie de
conformitate UE şi aplică marcajul UE.
Producătorii păstrează documentaţia tehnică şi declaraţia de conformitate UE timp de 10 ani

după introducerea pe piaţă a aparatului sau a accesoriului.
Producătorii se asigură că aparatele şi accesoriile pe care le produc poartă un număr de tip,

lot, serie sau un alt element care permite identificarea acestora, precum şi inscripţiile
prevăzute în anexa IV.
În cazul în care dimensiunea sau natura aparatului sau a accesoriului nu permite acest lucru,
producătorii se asigură că informaţiile solicitate sunt furnizate pe ambalaj sau într-un
document care însoţeşte aparatul sau accesoriul.
Producătorii indică pe aparat denumirea lor, denumirea lor comercială înregistrată sau marca
lor înregistrată şi adresa la care pot fi contactaţi sau, dacă acest lucru nu este posibil,
producătorii indică aceste informaţii pe ambalaj sau într-un document care însoţeşte aparatul.
Adresa indică un singur punct de contact pentru producător. Datele de contact sunt într-o
limbă care poate fi uşor înţeleasă de către consumatori şi de alţi utilizatori finali şi de
autorităţile de supraveghere a pieţei.
63
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Producătorii indică pe accesoriu denumirea lor, denumirea lor comercială înregistrată sau
marca lor înregistrată şi adresa la care pot fi contactaţi sau, dacă acest lucru nu este posibil,
producătorii indică aceste informaţii pe ambalaj sau într-un document care însoţeşte
accesoriul. Adresa indică un singur punct de contact pentru producător. Datele de contact sunt
într-o limbă care poate fi uşor înţeleasă de către producătorii aparatului şi de autorităţile de
supraveghere a pieţei.
Producătorii se asigură că aparatul este însoţit de instrucţiuni şi informaţii de securitate în

conformitate cu punctul 1.5 din anexa I, într-o limbă care poate fi uşor înţeleasă de către
consumatori şi de către alţi utilizatori finali, astfel cum este stabilită de statul membru în cauză.
Astfel de instrucţiuni şi de informaţii de securitate, precum şi orice text imprimat pe etichete,
trebuie să fie clare, uşor de înţeles şi inteligibile.
Producătorii se asigură că accesoriul este însoţit de o copie a declaraţiei de conformitate UE,

care conţine, printre altele, instrucţiuni privind încorporarea sau asamblarea, reglarea,
funcţionarea şi întreţinerea în conformitate cu punctul 1.7 din anexa I, într-o limbă care poate fi
uşor înţeleasă de către producătorii de aparate, astfel cum este stabilită de statul membru în
cauză.
Totuşi, în cazul în care un număr mare de accesorii sunt livrate unui singur utilizator, lotul sau
transportul în cauză poate fi însoţit de o singură copie a declaraţiei de conformitate UE.
Articolul 11 Situaţiile în care obligaţiile producătorilor se aplică importatorilor şi distribuitorilor

Importatorul sau distribuitorul este considerat producător în sensul prezentului regulament şi
este supus obligaţiilor ce îi revin producătorului prevăzute la articolul 7 atunci când introduce
pe piaţă un aparat sau un accesoriu sub denumirea sau marca sa sau modifică un aparat sau
un accesoriu deja introdus pe piaţă într-o manieră care poate afecta conformitatea cu cerinţele
prezentului regulament.
Articolul 13 Prezumţia de conformitate a aparatelor şi a accesoriilor

Aparatele şi accesoriile care sunt conforme cu standardele armonizate sau cu părţi ale
acestora, ale căror referinţe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt
considerate a fi în conformitate cu cerinţele esenţiale stabilite în anexa I, vizate de acele
standarde sau părţi ale acestora.
Articolul 15 Declaraţia de conformitate UE

Declaraţia de conformitate UE stipulează faptul că îndeplinirea cerinţelor esenţiale prevăzute
în anexa I a fost demonstrată.
Declaraţia de conformitate UE se structurează după modelul prevăzut în anexa V, conţine

elementele specificate în modulele relevante prevăzute în anexa III şi se actualizează în
permanenţă. Aceasta este tradusă în limba sau limbile solicitate de statul membru în care este
introdus sau pus la dispoziţie pe piaţă aparatul sau accesoriul.
64
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Prin redactarea declaraţiei de conformitate UE, producătorul îşi asumă responsabilitatea

pentru conformitatea aparatului sau a accesoriului cu cerinţele stabilite în prezentul
regulament.
O copie a declaraţiei de conformitate UE este furnizată împreună cu aparatul sau accesoriul.
Articolul 16 Principii generale ale marcajului CE

Marcajul CE este supus principiilor generale stabilite la articolul 30 din Regulamentul (CE) nr.
765/2008.
Articolul 17 Norme şi condiţii pentru aplicarea marcajului CE

(1) Marcajul CE se aplică în mod vizibil, lizibil şi indelebil pe aparat şi pe accesoriu sau pe
plăcuţa cu date a acestora, în măsura în care acest lucru este relevant. În cazul în care acest
lucru nu este posibil sau justificat din considerente ţinând de natura aparatului sau a
accesoriului, marcajul CE se aplică pe ambalaj şi pe documentele care însoţesc aparatul sau
accesoriul.
(2) Marcajul CE se aplică înainte ca aparatul sau accesoriul să fie introdus pe piaţă.
ANEXA IV INSCRIPŢII
1. În plus faţă de marcajul CE menţionat la articolul 16, aparatul sau plăcuţa cu date a
acestuia trebuie să conţină următoarele informaţii:
(a) denumirea producătorului, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată a
acestuia;
(b) numărul tipului, al lotului sau numărul de serie al aparatului sau alt element de
identificare;
(c) tipul de alimentare electrică folosit, dacă este cazul;
(d) marcajul categoriei aparatului;
(e) presiunea de alimentare nominală a aparatului;
(f) informaţiile necesare pentru a asigura instalarea corectă şi sigură, în funcţie de tipul de
aparat.
2. Accesoriul sau plăcuţa cu date a acestuia trebuie să conţină, în măsura în care este
relevant, informaţiile prevăzute la punctul 1
ANEXA V DECLARAŢIE DE CONFORMITATE UE NR. ... (1)

1. Aparat sau accesoriu/ model de aparat sau de accesoriu (numărul produsului, al tipului, al
lotului sau numărul de serie).
2. Denumirea şi adresa producătorului, şi, după caz, ale reprezentantului autorizat al acestuia.
3. Prezenta declaraţie de conformitate este emisă pe răspunderea exclusivă a producătorului.
4. Obiectul declaraţiei (identificarea aparatului sau accesoriului permiţând trasabilitatea; în
cazul în care acest lucru este necesar pentru identificarea aparatului sau a accesoriului, poate
include o imagine): descrierea aparatului sau a accesoriului.
5. Obiectul declaraţiei descris la punctul 4 este conform legislaţiei relevante de armonizare a
Uniunii: ... (trimitere la alte acte ale Uniunii aplicate):
6. Trimiteri la standardele armonizate relevante folosite sau trimiteri la celelalte specificaţii
tehnice în legătură cu care se declară conformitatea:
65
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
7. Organismul notificat ... (denumire, adresă, număr) ... a efectuat ... (descrierea intervenţiei) ...
şi a emis certificatul (certificatele): . (detalii, inclusiv data acestuia şi, după caz, informaţii cu
privire la durata şi condiţiile valabilităţii sale).
8. În cazul accesoriilor, instrucţiuni cu privire la modul în care accesoriul trebuie să fie
încorporat în aparat sau asamblat pentru a constitui un aparat pentru a permite respectarea
cerinţelor esenţiale aplicabile aparatelor finite.
9. Informaţii suplimentare:
Semnat pentru şi în numele: ...
(locul şi data emiterii):
(numele, funcţia) (semnătura)
1.3 Legislație complementară
Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii

...
Art. 2
Prevederile legii se aplică construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora,
precum şi lucrărilor de modernizare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii ale
acestora.
…
Art. 13
Verificarea proiectelor se va face numai de către specialişti verificatori de proiecte atestaţi,
alţii decât specialiştii elaboratori ai proiectelor
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 49-2009 privind libertatea de stabilire a

prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii in Romania
Art. 1. — Prezenta ordonanta de urgenta reglementeaza cadrul general al libertatii de stabilire

a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii pe teritoriul Romaniei.
Art. 2. — in intelesul prezentei ordonante de urgenta, termenii si expresiile de mai jos au
urmatoarele semnificatii:
a) stat membru — stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European;
b) serviciu — orice activitate economica independenta, prestata in mod obisnuit in schimbul
unei remuneratii;
c) prestator — orice persoana fizica, cetatean al unui stat membru, sau orice persoana juridica
stabilita intr-un stat membru, care ofera ori presteaza un serviciu;
d) beneficiar — orice persoana fizica, inclusiv consumatorul, asa cum este acesta definit in
Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, republicata, cu modificarile
si completarile ulterioare, cetatean al unui stat membru sau care beneficiaza de drepturi
conferite prin acte normative comunitare, sau orice persoana juridica stabilita intr-un stat
membru, care, in scopuri profesionale ori nonprofesionale, utilizeaza sau intentioneaza sa
66
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
utilizeze un serviciu furnizat;

h) autoritate competenta — orice organism sau autoritate dintr-un stat membru cu rol de
control ori de reglementare in ceea ce priveste activitatile de servicii, in special autoritatile
administrative, precum si ordinele profesionale si asociatiile profesionale sau alte organisme
profesionale care, in exercitarea competentei de autoreglementare, creeaza cadrul legal
pentru accesul la activitatile de servicii ori exercitarea acestora;
i) regim de autorizare — orice procedura care obliga prestatorul sau beneficiarul la efectuarea
anumitor formalitati in vederea obtinerii unei decizii din partea unei autoritati competente
pentru accesul la o activitate de servicii ori exercitarea acesteia;
k) motive imperative de interes general — ordinea publica, siguranta publica, sanatatea
publica, pastrarea echilibrului financiar al sistemului de securitate sociala, protectia
consumatorilor, beneficiarilor serviciilor si a lucratorilor, loialitatea tranzactiilor comerciale,
combaterea fraudei, protectia mediului, sanatatea animalelor, proprietatea intelectuala,
conservarea patrimoniului national istoric si artistic, obiectivele de politica sociala si de politica
culturala, precum si orice alte considerente calificate ca motive imperative de interes general
de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, in jurisprudenta sa;
l) profesie reglementata — orice activitate profesionala, astfel cum aceasta este definita in art.
3 alin. (1) din Legea nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale
pentru profesiile reglementate din Romania, cu modificarile si completarile ulterioare;
n) registru — orice evidenta sau baza de date administrata de o autoritate competenta, in
format electronic ori pe hartie, cuprinzand informatii cu privire la prestatorii de servicii in
general sau prestatorii de servicii autorizati intr-un domeniu specific;
o) Sistemul de informare in cadrul pietei interne (SIPI) — platforma electronica prin intermediul
careia se realizeaza schimbul de informatii si comunicarea intre autoritatile competente, care
decurg din obligatiile de cooperare administrativa prevazute in prezenta ordonanta de urgenta;
Art. 3. (1) in cazul in care dispozitiile prezentei ordonante de urgenta contravin dispozitiilor
unui act normativ national care a transpus o directiva sau a creat cadrul juridic necesar
aplicarii directe a unui regulament si care reglementeaza aspecte specifice ale accesului la o
activitate de servicii ori la exercitarea acesteia in sectoare specifice sau pentru profesii
specifice, in conformitate cu actul normativ comunitar transpus, dispozitiile
actului normativ special prevaleaza.
Art. 4. (1) Prezenta ordonanta de urgenta se aplica atat serviciilor furnizate de catre prestatorii
stabiliti in Romania, cat si serviciilor furnizate transfrontalier, in Romania, de catre prestatori
stabiliti in alt stat membru.
…..
Art. 16. (1) Prestatorii stabiliti intr-un alt stat membru au dreptul de a furniza servicii pe teritoriul
Romaniei.
67
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(2) Accesul la furnizarea unui serviciu sau exercitarea acestuia pe teritoriul Romaniei poate fi
conditionat(a) de
indeplinirea unor cerinte, doar daca acestea respecta cumulativ urmatoarele principii:
a) principiul nediscriminarii: cerintele nu trebuie sa fie, direct ori indirect, discriminatorii in ceea
ce priveste cetatenia sau, pentru persoanele juridice, in ceea ce priveste statul membru in care
acestea sunt stabilite;
b) principiul necesitatii: cerintele trebuie sa fie justificate pe baza unor ratiuni de ordine publica,
siguranta publica, sanatate publica sau protectia mediului;
c) principiul proportionalitatii: cerintele trebuie sa fie adecvate pentru a garanta realizarea
obiectivelor, fara a depasi ceea ce este necesar pentru realizarea acestora.
(3) Libertatea de a furniza servicii in cazul unui prestator stabilit intr-un alt stat membru nu
poate fi restransa prin impunerea uneia dintre urmatoarele cerinte:
a) obligatia de a fi stabilit pe teritoriul Romaniei;
b) obligatia de a obtine o autorizatie din partea unor autoritati competente, incluzand inscrierea
intr-un registru pe teritoriul Romaniei, in afara celor impuse prin prevederile prezentei
ordonante de urgenta, prin alte acte normative care transpun acte normative comunitare sau
prin acte normative comunitare cu aplicabilitate directa;
c) interdictia de a stabili pe teritoriul Romaniei o infrastructura specifica, necesara pentru
prestarea serviciilor in cauza;
d) aplicarea unui regim contractual special intre prestator si beneficiarul serviciului, care
impiedica sau restrictioneaza prestarea serviciilor in mod independent;
e) obligatia de a detine un document de identitate specific, emis de autoritatea competenta
pentru prestarea serviciului respectiv;
f) cerinte care restrictioneaza utilizarea echipamentelor si a materialelor asociate prestarii
serviciilor, cu exceptia celor necesare pentru asigurarea sanatatii si a securitatii muncii;
g) restrictii asupra libertatii de a presta serviciile mentionate la art. 19.
(4) Autoritatile administratiei publice pot aplica, in conformitate cu legislatia nationala
armonizata, propriile reguli in ceea ce priveste conditiile de angajare, inclusiv cele stabilite in
contractele colective.
…..
Art. 26. (1) Prestatorii au obligatia de a pune la dispozitia beneficiarilor urmatoarele informatii:
a) numele sau denumirea prestatorului, forma de organizare, adresa unde este stabilit, precum
si date care sa permita contactarea rapida si comunicarea directa cu acesta, dupa caz, prin
mijloace electronice;
b) in cazul in care prestatorul este inmatriculat intr-un registru, numele acelui registru si
numarul de inregistrare al prestatorului sau mijloacele de identificare echivalente in acel
registru;
c) in cazul in care activitatea este supusa unui regim de autorizare, datele autoritatii
competente care a eliberat autorizatia;
68
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
e) in cazul profesiilor reglementate, orice ordin profesional sau organism similar la care
prestatorul este inscris, titlul profesional si statul membru in care a fost acordat acest titlu;
f) conditiile si clauzele generale de prestare a serviciului, daca exista, utilizate de catre
prestator;
g) clauze contractuale cu privire la legea aplicabila contractului si/sau la instanta competenta
daca sunt folosite de catre prestator;
j) principalele caracteristici ale serviciilor, in cazul in care acestea nu reies deja din context;
k) asigurarea de raspundere civila profesionala sau garantiile profesionale, daca exista, si, in
special, datele de contact ale asiguratorului sau ale garantului, precum si teritoriul pe care este
valabila.
(2) La alegerea prestatorului, informatiile mentionate la alin. (1): a) sunt comunicate de catre
prestator din proprie initiativa;
b) sunt usor accesibile beneficiarului in locul prestarii serviciului sau al incheierii contractului;
c) pot fi accesate cu usurinta de catre beneficiar, prin mijloace electronice, la o adresa oferita
de catre prestator;
d) sunt cuprinse in orice documente de informare oferite beneficiarului de catre prestator,
documente care cuprind o descriere detaliata a serviciului prestat.
(3) La cererea beneficiarului, prestatorii ofera urmatoarele informatii suplimentare:
a) pretul serviciului, in cazul in care acesta nu este stabilit, in prealabil, de catre prestator, sau,
daca nu poate fi comunicat un pret exact, o metoda de calcul al pretului, astfel incat acesta sa
poata fi verificat de catre beneficiar, sau un deviz suficient de detaliat;
b) in ceea ce priveste profesiile reglementate, o referire la normele profesionale aplicabile in
statul membru de stabilire si mijloacele prin care se poate obtine accesul la acestea;
c) informatii cu privire la activitatile conexe si la parteneriatele prestatorilor, agreate pentru
desfasurarea acestor activitati, care sunt legate de serviciul in cauza, precum si cu privire la
masurile luate pentru a se evita conflictele de interese. Aceste informatii se includ in orice
document informativ in care prestatorii ofera o descriere detaliata a serviciilor lor;
d) codurile de conduita la care a aderat prestatorul si adresele de internet la care aceste
coduri pot fi consultate, specificand limba in care sunt disponibile;
e) in cazul in care unui prestator ii este aplicabil un cod de conduita sau este membru al unei
asociatii profesionale ori al unui organism profesional care instituie posibilitatea de a recurge la
mecanisme de solutionare pe cale extrajudiciara a litigiilor, informeaza beneficiarii cu privire la
posibilitatea utilizarii acestora; prestatorul trebuie sa indice modalitatea prin care beneficiarii
pot obtine informatii detaliate cu privire la modalitatile extrajudiciare de solutionare a litigiilor.
(4) Prestatorul ofera informatiile mentionate la alin. (1)—(3) in mod complet, corect, precis si in
timp util inainte de incheierea contractului sau, in absenta unui contract scris, inainte de
prestarea serviciului.
69
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Hotărârea Guvernului nr. 2139-2004 pentru aprobarea catalogului privind clasificarea şi

duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
ART. 1
Se aprobă Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor
fixe, cuprins în anexa*) care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
.....
II. Modul de utilizare a catalogului
1. Catalogul cuprinde următoarele informaţii necesare identificării mijlocului fix şi stabilirii

duratei normale de funcţionare:
a) codul de clasificare;
b) denumirea grupei, a subgrupei, clasei, subclasei şi a familiei, după caz, mijloacelor fixe
amortizabile;
c) limita minimă şi limita maximă a duratei normale de funcţionare, în ani.
2. Pentru stabilirea duratei normale de funcţionare a unui mijloc fix se caută succesiv în
clasificare: grupa, subgrupa, clasa, subclasa şi familia, după caz.
....
3. Pentru trecerea de la vechiul catalog privind clasificarea şi duratele normale de
funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 964/1998, la noul catalog
privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, se vor avea în vedere
următoarele:
- Grupa 1 "Construcţii" corespunde cu vechea grupă 1 "Construcţii";
- Grupa 2 "Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii" include vechile
grupe: grupa 2 "Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru); grupa 3
"Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare"; grupa 4 "Mijloace de transport"; grupa 5
"Animale şi plantaţii";
- Grupa 3 "Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale" corespunde cu vechea grupă 6 "Mobilier, aparatură birotică,
echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale".
III. Alte precizări

....
4. Menţinerea în funcţiune a mijloacelor fixe care pot afecta protecţia vieţii, a sănătăţii şi a
mediului (mijloace de transport rutier, feroviar, aerian şi naval, maşini de construcţii şi de
gospodărie comunală, maşini de ridicat etc.) după expirarea duratei normale de funcţionare,
se va putea face numai pe baza unui raport tehnic întocmit de organisme de certificare sau
organisme de inspecţie tehnică abilitate în domeniul de activitate al mijlocului fix.
5. Pentru perioada în care mijloacele fixe nu sunt utilizate, recuperarea amortizării aferente
acesteia se va face prin recalcularea cotei de amortizare pe durata normală de utilizare
rămasă, începând cu luna următoare repunerii în funcţiune (…)
...
70
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
7. Pentru mijloacele fixe specifice sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă
naţională, ordonatorul de credite va aproba prin norme proprii, cu avizul Ministerului Finanţelor
Publice, clasificarea şi duratele normale de funcţionare.
În aceleaşi condiţii va fi aprobată şi clasificarea şi duratele normale de funcţionare pentru
mijloacele fixe care se utilizează de către persoanele juridice, autorizate în condiţiile legii, să
desfăşoare activităţi specifice sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă
naţională.
Ordinul nr. 89-2018 al ANRE – privind aprobarea Normelor tehnice pentru proiectarea,
executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale
.....
ART. 3
Prevederile prezentelor norme tehnice se aplică la:
a) proiectarea şi/sau executarea lucrărilor din sistemele de alimentare cu gaze naturale,
proiectate sau executate după intrarea în vigoare a prezentelor norme tehnice;
b) modernizarea, reabilitarea, modificarea şi reparaţiile capitale ale sistemelor de alimentare
cu gaze naturale existente;
c) exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale în funcţiune;
d) construcţiile şi instalaţiile care afectează sistemul de alimentare cu gaze naturale.
....
Utilizarea gazelor naturale în clădiri
ART. 127
Utilizarea gazelor naturale este admisă numai în încăperi în care nu există pericol de:
a) incendiu, prin aprinderea materialelor şi elementelor combustibile;
b) explozie a materialelor şi substanţelor combustibile inflamabile aflate în interior;
c) intoxicare sau asfixiere a utilizatorilor cu gaze naturale sau cu gaze de ardere.
ART. 128
(1) Condiţiile tehnice pentru funcţionarea în siguranţă a instalaţiilor interioare de utilizare a
gazelor naturale combustibile sunt:
a) volumul interior minim al încăperilor:
(i) 18,0 m3 pentru orice tip de încăpere, cu excepţia bucătăriilor şi băilor;
(ii) 7,5 m3 pentru băi şi bucătării;
b) asigurarea aerului necesar arderii gazelor naturale;
c) ventilare naturală sau mecanică;
d) evacuarea totală a gazelor de ardere în atmosferă;
e) suprafeţe vitrate: ferestre, luminatoare cu geamuri, uşi cu geamuri sau goluri sau
suprafeţe asimilate acestora: panouri care conform specificaţiei tehnice date de producători
cedează la presiuni datorate exploziei de cel puţin 1180 Pa (0, 0118 bar).
(2) Ventilarea prevăzută la alin. (1) lit. c) se realizează conform prevederilor reglementării
tehnice "Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi
climatizare", indicativ I5-2010, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului
nr. 1.659/2011.
71
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(3) Panourile prevăzute la alin. (1) lit. e) trebuie să respecte SR EN 14797:2007 Dispozitive
de descărcare a exploziei sau o altă reglementare tehnică echivalentă.
ART. 129
(1) Toate încăperile în care se montează aparate consumatoare de combustibili gazoşi se
prevăd, spre exterior sau spre balcoane/terase vitrate, cu suprafeţe vitrate, definite conform
art. 128 alin. (1) lit. e), cu suprafaţa minimă totală de:
a) 0,03 m2 pentru fiecare m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor din beton
armat;
b) 0,05 m2 pentru fiecare m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor din zidărie.
(2) Pentru cazul în care geamurile au o grosime mai mare de 4 mm sau sunt de construcţie
specială (securizat, tip Thermopan etc.) este obligatorie montarea detectoarelor automate de
gaze naturale care acţionează automat, prin electroventil, asupra robinetului de închidere.
(3) În cazul utilizării detectoarelor automate de gaze naturale, suprafaţa vitrată poate fi
redusă la 0,02 m2 pe m3 de volum net de încăpere.
(4) Volumul net reprezintă volumul total al încăperii, din care se scade volumul elementelor
de instalaţii sau de construcţii existente în încăpere, în care nu se pot acumula gaze naturale.
(5) În situaţia în care încăperea în care este montat detectorul automat de gaze este
înglobată într-o clădire prevăzută cu instalaţie de detecţie, semnalizare şi alarmare incendiu,
este necesară conectarea detectorului la echipamentul de control şi semnalizare (centrala de
semnalizare) prin care să poată fi semnalată intrarea în funcţiune sau starea de defect a
acestuia (inclusiv întrerupere alimentare cu energie electrică).
ART. 130
În băi nu sunt admise:
a) aparate consumatoare de combustibili gazoşi pentru prepararea instantanee a apei calde
de consum;
b) aparate consumatoare de combustibili gazoşi pentru încălzire centrală sau locală,
prevăzute cu arzător atmosferic şi rupere de tiraj, chiar dacă au termostat de coş.
ART. 131
Fac excepţie de la prevederile art. 128 alin. (1) lit. a) şi art. 130 aparatele consumatoare de
combustibili gazoşi la care prin tubulatură etanşă se asigură accesul din exterior al aerului
necesar arderii gazelor naturale şi evacuarea în exterior sub presiune a gazelor de ardere (cu
cameră de ardere etanşă şi tiraj forţat).
ART. 132
Debitul total al aparatelor cu flacără liberă care se pot instala într-o încăpere trebuie să
satisfacă condiţia 15 m3 volum interior de încăpere pentru fiecare metru cub debit instalat de
gaze naturale.
SECŢIUNEA a 2-a
Asigurarea aerului necesar arderii şi evacuarea gazelor de ardere
ART. 133
Pentru toate aparatele consumatoare de combustibili gazoşi racordate la coş sau cu flacără
liberă se asigură aerul necesar arderii gazelor naturale şi evacuarea în exterior a gazelor de
ardere, complet şi fără riscuri, astfel încât în atmosfera încăperii să nu se depăşească
72
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
concentraţia de noxe admisă de normele de protecţia muncii şi normele de protecţie a

mediului.
ART. 134
(1) Aerul necesar arderii gazelor naturale se asigură în funcţie de raportul între volumul
interior al încăperii Vi, în m3 şi debitul nominal al aparatului consumator de combustibili gazoşi
Qn, în m3/h, astfel:
a) pentru cazul Vi / Qn >/= 30 se consideră că prin neetanşeităţile existente se asigură aerul
necesar pentru ardere;
b) pentru cazul Vi / Qn < 30 se prevăd prize de acces aer direct din exteriorul construcţiei.
(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) lit. a) bucătăriile din locuinţele cu încălzire
centrală, în care nu există alte aparate consumatoare de combustibili gazoşi, la care se admite
accesul aerului dintr-o încăpere vecină prin realizarea unui gol spre această încăpere, cu
condiţia satisfacerii raportului Vi / Qn >/= 30, în care Vi este volumul bucătăriei plus volumul
încăperii respective; dacă şi în încăperea vecină, spre care este prevăzut golul, sunt instalate
aparate consumatoare de combustibili gazoşi, raportul dintre suma volumelor celor două
încăperi [ΣVi = Vi1 + Vi2] şi suma debitelor aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi din
aceste încăperi [ΣQn = Qn1 + Qn2] trebuie să fie ΣVi / ΣQn >/= 30.
(3) În cazul în care aerul necesar arderii nu poate fi asigurat prin neetanşeităţi (cazul
tâmplăriilor prevăzute cu garnituri de cauciuc etc.), indiferent de volumul încăperilor, se
realizează prize de aer direct din exteriorul construcţiei.
…..
ART. 137
Pentru bucătăriile din construcţiile existente, construite fără canale de ventilare sau a căror
canale de ventilaţie au fost desfiinţate, în care sunt instalate aparate cu flacără liberă, se
admite practicarea în peretele exterior sau în tocul ferestrei, la partea superioară a încăperii, a
unui gol (grilă de ventilare), pentru evacuarea gazelor de ardere.
ART. 138
Canalele sau grilele de ventilare pentru evacuarea gazelor de ardere:
a) se racordează la partea superioară a încăperilor, cât mai aproape de plafon;
b) nu se prevăd cu dispozitive de închidere sau reglaj.
ART. 139
Evacuarea gazelor de ardere din bucătării şi oficii se face prin tiraj natural organizat sau
mecanic, utilizându-se:
a) canale individuale;
b) canale colectoare;
c) hote cu evacuarea gazelor de ardere în exterior.
….
ART. 147
(1) Este interzisă:
a) trecerea canalelor de racordare dintr-o încăpere în alta, cu excepţia canalelor de
racordare agrementate în condiţiile legislaţiei în vigoare, care îndeplinesc cerinţele de
etanşeitate;
73
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
b) montarea dispozitivelor de închidere sau obturare a secţiunii de ieşire a gazelor de

ardere de la aparatele de consum individual (sobe, maşini de gătit, cazane de încălzire şi/sau
preparare apă caldă, radiatoare etc.);
c) evacuarea gazelor de ardere în podurile caselor;
d) evacuarea gazelor de ardere direct prin pereţii exteriori ai clădirilor, cu excepţia
aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi prevăzute din fabricaţie cu astfel de evacuare;
e) racordarea aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi la canalele de fum aferente
focarelor alimentate cu alt tip de combustibil (lemn, păcură, cărbune etc.), cu excepţia
aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi care au fost construite pentru alimentare
mixtă (gaze naturale - combustibil lichid/solid);
f) scoaterea din funcţiune, chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp, a detectoarelor
automate de gaze naturale, montate în încăperile în care au fost prevăzute prin proiect, sau
utilizarea în continuare a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi în încăperile în care
detectoarele respective nu funcţionează corespunzător specificaţiilor tehnice date de
producător.
(2) Este interzis dormitul în încăperi cu aparate consumatoare de combustibili gazoşi
nelegate la coş de fum, respectiv reşou, aragaz etc.
ART. 148
(1) Canalele de racordare se montează asigurându-se rezistenţa mecanică a întregii
tubulaturi şi etanşarea între tronsoanele care alcătuiesc canalul.
(2) Tronsoanele se introduc unul în altul în sensul curgerii gazelor de ardere.
(3) Pentru etanşarea tronsoanelor se folosesc numai materiale special destinate acestei
operaţii.
(4) Racordarea canalului de racordare la coşul de fum se realizează cu asigurarea
etanşeităţii.
(5) În spaţii cu pericol de explozie sau incendiu nu se folosesc canale de racordare din
tablă.
ART. 149
(1) Coşurile de fum executate din zidărie de cărămidă se căptuşesc la interior cu tuburi din
aluminiu sau oţel inoxidabil sau alte materiale certificate/agrementate în condiţiile legislaţiei în
vigoare.
(2) La baza coşurilor de fum se prevăd obligatoriu uşi etanşe şi termorezistente pentru
curăţare şi verificare.
............
Racordarea aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi
ART. 168
Aparatele consumatoare de combustibili gazoşi se racordează rigid la instalaţiile de utilizare
interioare a gazelor naturale, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 169.
ART. 169
Aparatele consumatoare de combustibili gazoşi cu debit nominal sub 3 m 3/h, precum şi
arzătoarele industriale independente utilizate la aparate mobile pot avea şi racorduri flexibile la
instalaţia de utilizare a gazelor naturale, cu respectarea prevederilor art. 170.
ART. 170
74
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(1) Racordurile flexibile se montează între robinetul de siguranţă şi aparatul consumator de

combustibili gazoşi şi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) presiunea nominală a gazelor naturale pentru care a fost construit racordul să fie egală
sau mai mare decât presiunea gazelor naturale din instalaţia de utilizare la care se
racordează;
b) lungime maximă de 1 m şi diametru minim de 10 mm, în instalaţii de utilizare a gazelor
naturale cu presiune joasă;
c) lungime maximă 20 m şi diametru maxim de 50 mm, în instalaţiile de utilizare industriale
cu presiune a gazelor naturale până la 2 · 105 Pa (2 bar);
d) trasee la vedere, fără să treacă dintr-o încăpere în alta;
e) măsuri de evitare a contactului cu corpuri calde;
f) măsuri de evitare a întinderii excesive, agăţării, strivirii sau deteriorării;
g) măsuri de protecţie la intemperii;
h) respectarea prescripţiilor de montaj impuse de producător.
(2) Racordurile flexibile nu se prevăd cu armături de închidere sau dispozitive de reglare.
(3) Nu se admite cuplarea a două sau mai multe racorduri flexibile.
ART. 171
Conectarea aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi direct la conducta de distribuţie
a gazelor naturale, fără regulator de presiune, este interzisă.
…..
Decizia nr. 968-2006 privind aprobarea Codului tehnic al gazelor petroliere lichefiate
(GPL)
Art. 1. -
Se aprobă Codul tehnic al gazelor petroliere lichefiate (GPL), prevăzut în anexa care face
parte integrantă din prezenta decizie.
Art. 2. -
Compartimentele de resort din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul
Gazelor Naturale, Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi
Instalaţiilor de Ridicat, Regia Autonomă "Registrul Auto Român", instituţiile şi agenţii
economici care desfăşoară activităţi de proiectare, execuţie, producţie, depozitare şi distribuţie
a gazelor petroliere lichefiate (GPL), precum şi persoanele fizice autorizate care desfăşoară
activităţi în acest domeniu vor duce la îndeplinire prevederile prezentei decizii.
....
Codul tehnic este elaborat de ANRGN.
1. Scop şi obiective. Domeniu de aplicare
Scop
1.1. Codul tehnic al domeniului gazelor petroliere lichefiate - GPL, denumit în continuare cod
tehnic are ca scop impunerea şi promovarea cerinţelor tehnice minime specifice domeniului
gazelor petroliere lichefiate, cu caracter general, atât cele prevăzute în legislaţia primară şi
secundară, în normele tehnice şi standardele în vigoare cât şi cele ce necesită a fi detaliate
prin norme tehnice de către agenţii economici din domeniu. Aceste cerinţe tehnice sunt menite
75
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
să asigure funcţionarea în condiţii de securitate, stabilitate şi eficienţă economică a

infrastructurii din domeniu gazelor petroliere lichefiate.
Obiective
1.2. Codul tehnic are următoarele obiective:
a. stabilirea cerinţelor tehnice pentru activităţile denumite în tabelul 1 legate de infrastructura
domeniului GPL, respectiv proiectarea, execuţia, depozitarea şi distribuţia GPL cu luarea în
considerare a tuturor măsurilor privind securitatea în exploatare;
b. asigurarea unui nivel minim de protecţie în vederea prevenirii pierderilor de vieţi omeneşti şi
distrugeri ale proprietăţii, în caz de incendiu sau explozie;
c. stabilirea condiţiilor generale privind asigurarea calităţii GPL;
d. asigurarea unui cadru de reglementare, armonizat cu cerinţele Directivelor Comisiei
Europene în domeniul GPL, transpuse prin Hotărâri sau Ordonanţe ale Guvernului României;
e. stabilirea unui cadru de reglementare, în vederea asigurării unui mediu nediscriminatoriu şi
concurenţial în domeniul GPL;
f. stabilirea unor cerinţe privind autorizarea şi licenţierea pentru agenţii economici care
desfăşoară activităţi de proiectare, execuţie şi exploatare, respectiv activităţi comerciale în
domeniu GPL;
g. stabilirea cerinţelor de securitate pentru instalaţiile de utilizare GPL ale consumatorilor,
pentru a îndeplini cerinţele esenţiale de securitate din Directivele CE în domeniul GPL,
transpuse prin Hotărâri sau Ordonanţe ale Guvernului României;
1.3. Respectarea prevederilor Codului Tehnic este obligatorie pentru toţi agenţii economici şi
consumatorii din domeniul GPL. Prevederile din Codul Tehnic se aplică la activităţile şi
infrastructura din domeniului GPL precizate în tabelul 1.
1.4. Prezentul Cod Tehnic vine în sprijinul investitorilor români sau străini pentru a le facilita
informarea printr-un singur document asupra reglementărilor tehnice aplicabile domeniului
GPL.
Tabelul 1.Lista activităţilor din domeniul GPL
Subactivitatea Obiectul Aplicare în
Codul tehnic
1. Activitate de proiectare în domeniul GPL
76
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
1.1. 1.1.1. Instalaţii pentru distribuţie de autogaz (fără posibilitatea de

Proiectare umplere/îmbuteliere recipiente-butelii) în staţii de distribuţie mixte
sisteme şi sau independente:
instalaţii a. cu recipiente staţionare orizontale sau verticale supraterane:
- recipiente sub presiune cu capacitate până la 13 m3 apă;
- recipiente sub presiune cu capacitate peste 13 m3 apă;
b. cu recipiente staţionare subterane:
- recipiente sub presiune orizontale cu capacitate până la 13
m3 apă;
- recipiente sub presiune orizontale cu capacitate peste 13
m3 apă;
c. cu recipiente acoperite:
- recipiente sub presiune orizontale cu capacitate până la 13
m3 apă;
- recipiente sub presiune orizontale cu capacitate peste 13
m3 apă;
1.1.2. Instalaţii pentru utilizare GPL în sistem mic vrac pentru uz
casnic şi industrial, cu sau fără vaporizatoare:
a. cu recipiente sub presiune supraterane, fixe (orizontale sau
verticale) sau transportabile: Codul tehnic
- butelii cu capacitate până la 150 l apă; se aplică
- containere cu capacitate până la 450 l apă;
- recipiente sub presiune cu capacitate peste 13 m3 apă,
b. cu recipiente sub presiune staţionare subterane:
- containere cu capacitate până la 450 l apă;
c. cu recipiente acoperite:
1.1.3. Instalaţii pentru distribuţie de GPL pentru echipament
recreaţional (rulote şi bărci de agrement);
1.1.4. Instalaţii pentru utilizarea GPL la refrigerare, inclusiv
instalaţii de condiţionarea aerului care utilizează GPL drept agent
de răcire;
1.1.5. Instalaţii pentru umplerea aerosolilor cu GPL;
1.1.6. şi/sau Instalaţii de transfer în şi din recipiente staţionare
transportabile (cisterne rutiere sau cisterne feroviare);
1.1.8. Instalaţii pentru conversia combustibilului la vehicule rutiere,
Codul tehnic
feroviare şi alte echipamente (kituri pentru motoare cu combustie
se aplică
pe GPL);
77
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
1.1.9. Sisteme de depozitare în recipiente sub presiune staţionare,

cu sau fără sisteme de presurizare, dotate cu sisteme de
măsurare a cantităţilor şi debitelor: - supraterane;
- semiîngropate/subterane;
- acoperite;
1.1.10. Rezervoare criogenice pentru depozitare GPL la presiune Codul tehnic
atmosferică; nu se aplică
1.1.11. Instalaţii de încărcare/descărcare în depozite şi/sau
terminale de GPL;
1.1.12. Instalaţii destinate amestecării GPL pentru producerea de
autogaz prin diverse metode
1.1.13. Staţii fixe complet echipate de umplere/îmbuteliere a GPL
în recipiente-butelii:
- manuale;
- mecanice, Codul tehnic
- automate; se aplică
1.1.14. Instalaţii fixe sau transportabile de umplere/îmbuteliere a
GPL în recipiente-butelii;
1.1.15. Sisteme pentru întreţinerea şi repararea recipientelor-
butelii din staţiile şi instalaţiile de umplere/îmbuteliere a GPL
1.1.16. Sisteme de amestec propan-aer pentru conectare cu
reţele de GN;
1.1.17. Instalaţii de odorizare, marcare şi injecţie metanol;
1.2. 1.2.1. Proiectare recipiente-butelii din materiale metalice,
Proiectare nemetalice (aluminiu), materiale compozite;
recipiente 1.2.2. Proiectare containere staţionare;
pentru GPL
1.2.3. Proiectare recipiente cu capacitate până la şi peste 13
m3 apă:
- pentru instalare supraterană;
- pentru instalare acoperită, îngropată/subterană;
- transportabile
Codul tehnic
1.2.4. Proiectare recipiente pentru instalaţii de conversie instalate
se aplică
pe vehicule:
- cilindrice;
- torice;
1.2.5. Proiectare trans-containere (tank-containere);
1.2.6. Proiectare cartuşe de unică utilizare pentru GPL;
1.2.7. Proiectare tuburi pentru utilizarea GPL la aerosoli
1.3. 1.3.1. Proiectare vaporizatoare;
78
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Proiectare 1.3.2. Proiectare dispozitive şi echipamente care fac obiectul pct.

echipamente 2.12, 2.13, 2.14, 2.15
şi dispozitive 1.3.3. Sisteme de protecţie catodică pentru recipiente şi conducte
pentru GPL pentru GPL
1.4. 1.4.1. Conducte şi subansambluri de conducte pentru instalaţii de
Proiectare utilizare a GPL:
Codul tehnic
conducte a. din materiale metalice;
se aplică
GPL b. din materiale nemetalice:
c. din mase plastice (HDPE; poliamidă):
2. Activitate de execuţie recipiente şi conducte pentru GPL
2.1. Execuţie recipiente şi conducte;
2.2. Execuţie rezervoare pentru depozitare la presiune atmosferică a
GPL/criogenice;
2.3. Execuţie asamblare pe structuri fixe şi/sau mobile/transportabile;
2.4. Execuţie construcţii metalice aferente sistemelor de transport şi/sau transfer;
2.5. Execuţie montaj recipiente sub presiune;
2.6. Execuţie reparare, schimbare, modificare, modernizare, scoatere din uz şi
distrugere recipiente şi rezervoare de GPL;
2.7. Execuţie încercări la echipament sub presiune şi rezervoare de GPL;
2.8. Execuţie conducte în instalaţii şi sisteme de la pct. 1.1 şi 1.2;
2.9. Execuţie şi instalare vaporizatoare;
Codul tehnic
2.10. Execuţie ansambluri şi subansambluri de conducte în toate sistemele de se aplică
GPL;
2.11. Execuţie tuburi pentru aerosoli şi cartuşe de unică utilizare;
2.12. Execuţie aparate pentru arderea GPL drept combustibil (sobe, arzătoare
de toate tipurile, lămpi de iluminat cu GPL, aragazuri, aeroterme, şeminee,
refrigeratoare etc.);
2.13. Execuţie armături de închidere şi siguranţă: robinete de toate tipurile,
inclusiv de debit constant pentru butelii tip camping, supape cu bilă, supape de
siguranţă, membrane de explozie etc.;
2.14. Execuţie dispozitive şi elemente de cuplare la consumatorul de GPL:
- tuburi flexibile din elastomeri/cauciuc;
- tuburi flexibile din materiale metalice/furtunuri metalice;
- elemente de legătură/cuplare;
- regulatoare de presiune;
3. Activitate de execuţie a instalaţiilor şi sistemelor domeniul GPL
3.1. Instalare, montare, întreţinere, reparare, modificare, modernizare, înlocuire,
Codul tehnic
expertizare, încercare, scoatere din uz şi distrugere a sistemelor şi instalaţiilor de
se aplică
la pct. 1.1, 1.2, 1.3, 1.4 şi a recipientelor şi conductelor de la pct. 2.1-2.14.
79
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
4. Activitate de producţie şi distribuţie a GPL

4.1. Producţie GPL în instalaţii tehnologice din rafinării, instalaţii petrochimice
şi/sau prin alte tehnologii
4.2. Distribuţie GPL din recipiente transportabile (cisterne rutiere, feroviare şi
recipiente containere)
4.3. Distribuţie GPL îmbuteliat în recipiente-butelii, cartuşe, aerosoli, en-gros şi
en-detail, în puncte fixe sau mobile de distribuţie, inclusiv în recipiente-butelii Codul tehnic
pentru instalaţii mobile de ridicat/stivuitoare; se aplică
4.4. Distribuţie GPL din instalaţii pentru mic vrac;
4.5. Distribuţie autogaz din sistemele de depozitare şi distribuţie a autogazului la
vehicule;
4.6. Transfer GPL în şi din recipiente transportabile/cisterne sau nave;
5. Activităţi speciale de proiectare şi execuţie în domeniul GPL
5.1. Amplasare containere şi recipiente sub presiune în pământ îngheţat
5.2. Depozitare GPL în caverne, inclusiv conducte şi accesorii pentru acest
sistem de depozitare
5.3. Instalaţii de procesare pentru care este necesară aprobare specială pentru
construire şi instalare bazate pe cerinţe speciale de mediu
5.4. Depozitare şi transport în recipiente sub presiune instalate pe nave fluviale
şi/sau maritime de transport Codul tehnic
5.5. Recipiente şi instalaţii de GPL pentru baloane cu aer cald nu se aplică
5.6. Instalaţii de transfer în şi din recipiente staţionare şi/sau transportabile de pe
nave maritime, fluviale
5.7. Instalaţii de procesare a GPL din rafinării şi instalaţii petrochimice
5.8. Instalaţii chimice sau petrochimice pentru procesarea GPL
5.9. Sisteme de dispersie gaze cu şi fără flacără/faclă
5.10. Terminale de depozitare în vederea distribuţiei şi transportului GPL
5.11. Sisteme pentru detectarea scurgerilor de GPL
5.12. Instalaţii de automatizare aferente sistemelor şi instalaţiilor din domeniul
GPL: niveluri, debite, greutăţi, numărătoare de butelii etc.
5.13. Instalaţii auxiliare şi de utilităţi specifice domeniului GPL:
- pentru golirea recipientelor-butelii, încercarea de rezistenţă la presiune, Codul tehnic
sablare, acoperire anticorozivă, încercarea de etanşeitate, sigilarea armăturii de se aplică
închidere, etichetare etc.
- apă, abur, aer tehnologic, ventilare, electrice etc.
- proiecţie împotriva focului şi semnalizare.
5.14. Sisteme de transport mecanizat şi încărcare/paletizare recipiente-butelii în
mijloace de transport speciale.
80
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
1.5. Codul nu se aplică activităţilor la care se face menţiune specială în tabelul 1, precum şi
pentru utilizarea GPL în scopuri militare, pentru activităţile din domeniile gazelor naturale - GN,
gazelor naturale lichefiate - GNL şi gazelor naturale comprimate pentru vehicule - GNCV.
..............
3. CERINŢE PRIVIND PROIECTAREA ÎN DOMENIUL GPL
3.1. Din punctul de vedere al proiectării codul tehnic trebuie să acopere următoarele domenii
importante:
a) principii de amplasare;
b) metode şi tehnici de proiectare şi execuţie;
c) materiale (compatibilitate, proprietăţi şi compoziţii);
d) proceduri de încercare (pentru performanţe, compoziţii şi calitate);
e) stabilirea dimensiunilor componentelor (pentru plăci/table, ţevi şi secţiuni standard);
f) coduri de practică pentru exploatarea în condiţii de securitate.
Ordinul Inspectorului de Stat Șef al ISCIR nr. 130-2011 pentru aprobarea Metodologiei
privind autorizarea operatorului responsabil cu supravegherea si verificarea tehnica in
utilizare a instalatiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR - operator RSVTI, cu
ART. 1
(1) Prezenta metodologie are ca scop formarea profesională şi autorizarea operatorilor
RSVTI, persoane fizice şi juridice, în conformitate cu cerinţele specifice ale prescripţiilor
tehnice ISCIR privind siguranţa în funcţionare a instalaţiilor/echipamentelor, în domeniul
instalaţiilor sub presiune, al instalaţiilor de ridicat şi al aparatelor consumatoare de combustibil.
(2) Prezenta metodologie urmăreşte ca formarea profesională a operatorilor RSVTI să se
facă unitar, cu organizatori avizaţi de Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor,
Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR), pe baza unor programe care pun
la dispoziţia participanţilor informaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii.
.....
ART. 3
Deţinătorii/Utilizatorii de instalaţii/echipamente din domeniul ISCIR, indiferent de forma de
constituire şi proprietate, au obligaţia să numească un operator RSVTI
......
ART. 9
Persoana fizică se poate înscrie la un program de instruire, organizat de o persoană
juridică avizată de ISCIR, dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are exerciţiul drepturilor civile;
b) este aptă din punct de vedere medical pentru prestarea activităţii de operator RSVTI,
aspect dovedit prin fişa de aptitudini medicale eliberată de un medic de medicina muncii;
c) are studii superioare sau medii tehnice, aspect dovedit prin documentele de studii;
solicitantul cu studii medii trebuie să facă dovada că are o vechime de minimum 2 ani de
muncă în domenii reglementate de ISCIR.
......
81
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
ART. 16
(1) Persoanele fizice care au participat la un program de instruire, organizat de o persoană
juridică avizată de către ISCIR, se pot înscrie la examenul în vederea autorizării ca operator
RSVTI.
(2) Participanţii care absolvă programul de instruire pot fi examinaţi după terminarea
acestuia, în baza cererii formulate de organizatorul programului de instruire, sau pot fi
examinaţi la o dată ulterioară.
(3) Solicitarea privind examinarea după terminarea programului de instruire se depune
odată cu documentele prevăzute la art. 11 alin. (1), iar decizia ISCIR se comunică odată cu
transmiterea documentului prevăzut la art. 11 alin. (3).
…
ART. 18
Persoanele care se înscriu la examenul în vederea autorizării ca operator RSVTI trebuie să
prezinte, în cazul examinării după terminarea programului de instruire, sau să depună la
ISCIR, în cazul examinării la o dată ulterioară, următoarele documente:
a) cererea de înscriere la examenul de autorizare;
b) copia diplomei de studii medii tehnice sau superioare tehnice;
c) copia actului de identitate;
d) copia documentului de participare la programul de instruire organizat de către o persoană
juridică avizată de ISCIR
...
ART. 19
(1) Tematica pentru examenul de autorizare se stabileşte de către ISCIR pe baza suportului
de curs avizat.
(2) Examenul de autorizare constă într-o examinare scrisă.
(3) Condiţia de promovare a examenului de autorizare este obţinerea notei minime 7
(şapte).
...
ART. 21
(1) Pentru candidaţii care la examenul de autorizare au fost declaraţi "ADMIS", ISCIR
eliberează o autorizaţie conform modelului prevăzut în anexa nr. 5.
(2) Autorizaţia eliberată de ISCIR are termen de valabilitate de 4 ani de la data eliberării.
(3) Pe baza autorizaţiei eliberate, operatorul RSVTI deţine o ştampilă de identificare,
conform modelului prevăzut în anexa nr. 6.
ART. 22
Persoana fizică autorizată ca operator RSVTI poate solicita ISCIR prelungirea valabilităţii
autorizaţiei, dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe:
a) îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 9;
b) autorizaţia nu are termenul de valabilitate expirat, nu a fost retrasă de ISCIR sau anulată,
în condiţiile legii;
82
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
c) dovedeşte participarea, cu cel mult un an înainte de data expirării valabilităţii autorizaţiei,

la un program de instruire în domeniu (modul B) organizat, în condiţiile menţionate la art. 9 -
15, de o persoană juridică avizată de către ISCIR.
...
ART. 26
(1) Autorizaţia de operator RSVTI - persoană fizică îşi încetează valabilitatea în următoarele
condiţii:
a) de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor ori
diplomelor de studii necesare pentru exercitarea activităţii de operator RSVTI;
b) de la data la care pierderea capacităţii depline de exerciţiu sau pierderea capacităţii de
folosinţă a fost constatată prin decizie a autorităţilor sau organismelor competente, potrivit
legii;
c) ca urmare a anulării acesteia, potrivit legii;
d) ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcţii, ca măsură de siguranţă
ori pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care
a fost dispusă interdicţia;
e) ca urmare a incapacităţii prestării activităţii ca operator RSVTI, stabilită de medicul de
medicina muncii.
(2) Suspendarea operează de drept de la data la care condiţia nu mai este îndeplinită şi
durează până la îndeplinirea acesteia, fără a prelungi valabilitatea iniţială a autorizaţiei.
(3) În perioada suspendării, persoana fizică nu are dreptul de a exercita activităţi de
operator RSVTI, sub sancţiunea retragerii autorizaţiei.
ART. 27
Cererea de eliberare a autorizaţiei de operator RSVTI pentru persoane juridice se depune la
ISCIR, însoţită de următoarele documente:
a) certificat constatator emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului sau un document
echivalent emis de autorităţile competente din statele membre, din care să rezulte datele de
identificare, obiectul de activitate de testări şi analize tehnice şi subdiviziunile persoanei
juridice, eliberat cu cel mult 30 de zile înainte de data cererii;
b) autorizaţiile de operator RSVTI pentru personalul propriu, minimum două persoane,
valabile la data formulării cererii, în copie;
b^1) procedură din care să reiasă modalitatea în care se asigură efectiv activitatea de
supraveghere tehnică la deţinătorul/utilizatorul de instalaţii/echipamente, întocmită cu
respectarea cerinţelor standardului SR EN ISO 9001:2008 - Sisteme de management al
calităţii. Cerinţe;
c) documente care atestă existenţa la data formulării cererii a raporturilor contractuale dintre
persoana juridică şi persoanele fizice autorizate ca operator RSVTI, în copie;
d) declaraţia pe propria răspundere că este de acord cu prelucrarea datelor de către ISCIR.
Termenul de valabilitate a autorizaţiei este de 3 (trei) ani de la data eliberării, cu condiţia
menţinerii continue a cerinţelor de autorizare.
În perioada suspendării, persoana juridică nu are dreptul de a exercita activităţi de operator
RSVTI, sub sancţiunea retragerii autorizaţiei.
83
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
privind atestarea persoanlului tehnic de specialitate din domeniul ISCIR, cu modificările
și completările ulterioare
Art. 1
(1) Prezenta metodologie are ca scop formarea profesională a personalului tehnic de
specialitate în conformitate cu cerinţele specifice ale prescripţiilor tehnice privind siguranţa în
funcţionare a instalaţiilor/echipamentelor, în domeniul instalaţiilor sub presiune, al instalaţiilor
de ridicat şi al aparatelor consumatoare de combustibil.
(2) Prezenta metodologie urmăreşte ca formarea profesională a personalului tehnic de
specialitate să se facă unitar de către persoane juridice avizate de către Inspecţia de Stat
pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR), cu
formatori atestaţi de către ISCIR, pe baza unor programe care pun la dispoziţia participanţilor
informaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii.
….
Categorii de personal tehnic de specialitate
1. Personal tehnic de specialitate responsabil cu verificarea tehnică în utilizare a aparatelor de
încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos, a cazanelor de apă caldă cu puterea
P </= 400 kW, a cazanelor de abur de joasă presiune cu debitul Q </= 0,6 t/h şi a arzătoarelor
cu combustibili gazoşi şi lichizi (RVT)
2. Personal tehnic de specialitate responsabil cu verificarea tehnică la ascensoare (RVTA)
3. Personal tehnic de specialitate pentru avizarea documentaţiei tehnice de instalare la
instalaţii sub presiune (RADTI)
4. Personal tehnic de specialitate pentru avizarea documentaţiei tehnice preliminare de
montare/reparare la instalaţii sub presiune (RADTP)
5. Personal tehnic de specialitate pentru avizarea documentaţiei tehnice preliminare de
montare/reparare la instalaţii de ridicat (RADTP)
6. Personal tehnic de specialitate pentru avizarea documentaţiei tehnice de automatizare
(RADTA)
7. Personal tehnic de specialitate pentru avizarea documentaţiei tehnice şi supravegherea
lucrărilor de verificare tehnică în utilizare pentru
investigaţii/examinări cu caracter tehnic la instalaţii sub presiune
(RADTE)
8. Personal tehnic de specialitate pentru avizarea documentaţiei tehnice şi supravegherea
lucrărilor de verificare tehnică în utilizare pentru investigaţii/examinări cu caracter tehnic la
instalaţii de ridicat (RADTE)
9. Responsabil cu supravegherea lucrărilor la instalaţii sub presiune (RSL)
10. Responsabil cu supravegherea lucrărilor la instalaţii de ridicat (RSL)
11. Responsabil tehnic cu sudura la instalaţii sub presiune şi instalaţii de| ridicat (RTS)
12. Responsabil tehnic pentru examinări nedistructive (RTEND)
13. Responsabil tehnic pentru examinări distructive (RTED)
84
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Art. 14
(1) Persoanele fizice care au participat la un program de instruire organizat de o persoană
juridică avizată de către ISCIR se pot înscrie la examenul de atestare ca personal tehnic de
specialitate.
(2) Înscrierea persoanelor fizice la examenul de atestare se poate face de către
organizatorul programului de instruire sau individual de către fiecare candidat.
Art. 15
Examenul de atestare se susţine cu ISCIR.
Art. 16
(1) Persoanele care se înscriu la examenul în vederea obţinerii atestatului ca personal
tehnic de specialitate trebuie să prezinte la ISCIR următoarele documente:
a) cererea de înscriere la examenul de atestare;
b) copia diplomei de studii tehnice;
c) curriculum vitae;
d) copia documentului care dovedeşte vechimea în specialitate;
e) copia actului de identitate;
f) copia documentului de participare la programul de instruire organizat conform prevederilor
art. 9 - 11.
Art. 17
(1) ISCIR stabileşte tematica pentru examenul de atestare specific domeniului solicitat şi
planifică candidaţii înscrişi.
(2) Examenul de atestare a personalului tehnic de specialitate constă într-o examinare
scrisă.
(3) Condiţia de promovare a examenului de atestare este obţinerea notei minime 7 (şapte).
Art. 21
(1) Solicitantul care doreşte prelungirea valabilităţii atestatului depune la ISCIR cu cel puţin
30 de zile înainte de data expirării valabilităţii acestuia următoarele documente:
a) cererea de prelungire a valabilităţii atestatului;
b) atestatul eliberat de către ISCIR;
c) memoriul de activitate pentru perioada de valabilitate a atestatului din care să rezulte
desfăşurarea activităţii pentru care a fost obţinut atestatul;
d) copia actului de identitate;
e) copia documentului de participare la programul de instruire în vederea prelungirii
valabilităţii atestatului, obţinut cu cel mult un an înainte de data expirării valabilităţii atestatului.
(2) ISCIR analizează documentaţia depusă şi, în cazul în care aceasta corespunde
prevederilor prezentei metodologii, prelungeşte valabilitatea atestatului pe o perioadă de 2 ani.
Art. 22
85
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Solicitantul care nu depune documentele pentru prelungirea valabilităţii atestatului cu

respectarea cerinţelor prevăzute la art. 21 alin. (1) depune la ISCIR documentele prevăzute la
art. 16 alin. (1) şi susţine un nou examen, conform prevederilor art. 17 şi 18.
.....
Art. 38
(1) În cazul pierderii/deteriorării atestatului, pentru eliberarea unui duplicat solicitantul
depune la ISCIR următoarele documente:
a) cererea pentru eliberarea duplicatului;
b) copia actului de identitate;
c) declaraţia pe propria răspundere privind pierderea/deteriorarea atestatului;
d) copia documentului de participare la programul de instruire, obţinut după ultima atestare.
(2) ISCIR eliberează duplicatul în termen de 30 de zile de la depunerea documentelor.
.....
Art. 41
Regimul de sancţiuni prevăzut de prescripţiile tehnice ISCIR şi de Legea nr. 64/2008, cu
modificările şi completările ulterioare, în raport cu obligaţiile personalului tehnic de specialitate,
se aplică în conformitate.
......
Art. 43
(1) Personalul tehnic de specialitate poate să presteze serviciile/lucrările pentru care este
atestat conform prezentei metodologii, în baza unui contract individual de muncă încheiat în
condiţiile legii.
(2) Contractul individual de muncă poate fi încheiat cu normă întreagă sau cu fracţiune de
normă.
(3) Personalul tehnic de specialitate RADTI/RADTP/RADTA poate să presteze
serviciile/lucrările pentru care este atestat conform prezentei metodologii şi ca activitate
independentă, în condiţiile legii.
1.4 Prescripţii tehnice ISCIR
PT A 1-2010 - Aparate de încălzit alimentate cu combustibil solid, lichid sau gazos cu

puteri nominale ≤ 400 kw
Prevederile prescripţiei tehnice se aplică la:
a) aparatele, cu puteri nominale P ≤ 400 kW utilizate pentru încălzit, alimentate cu
combustibil gazos sau lichid;
b) cazanele de apă caldă, cu puteri nominale P ≤ 400 kW şi temperatura maximă a apei
calde de cel mult 110ºC, alimentate cu combustibil gazos, lichid sau solid;
c) cazanele de abur de joasă presiune cu debitul nominal Q ≤ 0,6 t/h şi presiunea maximă
a aburului de cel mult 0,05 MPa (0,5 bar), alimentate cu combustibil gazos, lichid sau solid.
Prevederile prescripţiei tehnice nu se aplică aparatelor definite mai sus, special destinate
folosirii în procesele industriale care se desfăşoară în incinte industriale.
Prevederile prescripţiei tehnice se aplică şi la cazanele cu puteri nominale P ≤ 400 kW, care
poartă marcajul CE:
86
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
a) pentru apă fierbinte la temperatura maximă de 120 ºC, cu condiţia ca dispozitivele de

siguranţă să fie limitate la cel mult 110ºC de către producător sau de către persoane juridice
autorizate conform prezentei prescripţii;
b) pentru abur cu presiunea maximă de 1 bar, cu condiţia ca dispozitivele de siguranţă să
fie limitate la cel mult 0,5 bar.
Nu fac obiectul prevederilor prescripţiei tehnice:
a) aparatele montate pe nave, platforme marine fixe şi mobile;
b) sobe şi şeminee echipate cu arzătoare cu aer aspirat.
PT C 1-2010 - Cazane de abur, cazane de apă fierbinte, supraîncălzitoare şi

economizoare independente
Prevederile prescripţiei tehnice se aplică:
a) cazanelor de abur cu presiunea nominală a aburului (PS) mai mare de 0,05 MPa (0,5
bar);
b) cazanelor de apă fierbinte cu temperatura maximă a apei mai mare de 110ºC;
c) supraîncălzitoarelor de abur şi economizoarelor independente.
Prevederile prescripţiei tehnice nu se aplică la:
a) cazanele montate pe nave, platforme marine fixe şi mobile;
b) schimbătoarele de căldură înglobate într-un proces tehnologic industrial şi a căror
funcţie este, în principal, răcirea diferitelor fluide (medii) între anumite limite impuse de
procesul tehnologic respectiv şi numai, în secundar, de a produce abur/apă fierbinte sau de a
supraîncălzi abur;
c) aparatele de vulcanizare cu foc direct;
d) cazanele care au ca agent termic alt fluid decât apa, ca de exemplu difil, difenil, uleiuri
organice, soluţii amoniacale şi altele asemenea, pentru care prezenta prescripţie tehnică are
caracter de recomandare, iar condiţiile tehnice privind montarea/instalarea, punerea în
funcţiune, exploatarea, verificarea tehnică şi repararea se stabilesc prin documentaţia tehnică
aferentă acestora;
e) cazanele din componenţa obiectivelor nucleare.
PT C 2-2010 - Arzătoare cu combustibili gazoşi şi lichizi

a) arzătoare cu combustibil lichid sau gazos care echipează instalaţiile tehnologice;
b) arzătoare cu combustibil lichid sau gazos care echipează aparate de încălzit cu aer cald
sau prin radiaţie, cu puterea nominală P > 400 kW.
Nu fac obiectul prevederilor prezentei prescripţii tehnice arzătoarele cu combustibil lichid sau
gazos care echipează instalaţiile tehnologice şi aparatele de încălzit cu aer cald sau prin
radiaţie, de pe nave, platforme marine fixe şi mobile.
PT C 4-2010 - Recipiente metalice stabile sub presiune

Prescripţia tehnică se aplică recipientelor cu presiuni maxime admisibile de lucru mai mari de
0,05 MPa (0,5 bar), astfel:
a) recipiente care conţin gaze din grupa 1 (fluide periculoase), conform diagramei 1 din
anexa 1, cu excepţia celor care funcţionează în limitele:
87
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
1) PS x V ≤ 200 bar x litri, având PS ≤ 200 bar şi V ≤ 1 litru;

2) PS x V ≤ 25 bar x litri, având 0,5 ≤ PS ≤ 25 bar şi 1 ≤ V ≤ 50 litri;
Diagrama 1
Recipiente conform prevederilor de la art. 8, alin. (2), lit. a), paragraful i).
b) recipiente care conţin gaze din grupa 2 (abur şi alte gaze decât cele din grupa 1),
conform diagramei 2 din anexa 1, cu excepţia celor care funcţionează în limitele:
1) PS x V ≤ 1.000 bar x litri, având PS ≤ 1.000 bar şi V ≤ 1 litru;
Diagrama 2
Recipiente conform prevederilor de la art. 8, alin. (2), lit. a), paragraful ii).
c) recipiente care conţin lichide din grupa 1 (fluide periculoase), conform diagramei 3 din
anexa 1, cu excepţia celor care funcţionează în limitele:
1) PS x V ≤ 500 bar x litri, având PS ≤ 500 bar şi V ≤ 1 litru;
88
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Diagrama 3
Recipiente conform prevederilor de la art. 8, alin. (2), lit. b), paragraful i).
d) recipiente care conţin lichide din grupa 2 (alte lichide decât cele din grupa 1), conform
diagramei 4 din anexa 1, cu excepţia celor care funcţionează în limitele:
1) PS x V ≤ 10.000 bar x litri, având PS ≤ 1.000 bar şi V ≤ 10 litri;
2) PS x V ≤ 10.000 bar x litri, având 0,5 ≤ PS ≤ 1.000 bar şi 10 ≤ V ≤ 1.000 litri;
3) PS ≤ 10 bar, indiferent de volum.
Diagrama 4
Recipiente conform prevederilor de la art. 8, alin. (2), lit. b), paragraful ii).
NOTE: 1) Grupa 1 cuprinde fluidele periculoase, definite conform Hotărârii Guvernului nr.
1.408/2008. Din grupa 1 fac parte fluidele definite ca explozive, extrem de inflamabile, foarte
inflamabile, inflamabile, la care temperatura maximă admisibilă de lucru este mai mare decât
punctul de aprindere, foarte toxice, toxice şi oxidante.
2) Grupa 2 cuprinde abur şi celelalte fluide care nu sunt incluse în grupa 1.
3) În cazul în care un recipient se compune din mai multe incinte, acesta se clasifică în
categoria cea mai severă care se poate aplica unei incinte luată individual.
89
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
4) Dacă într-o incintă se află fluide diferite, clasificarea se face în funcţie de fluidul care impune
categoria cea mai severă.
5) Liniile de demarcare din diagramele prezentate în anexa 1 indică valoarea limită superioară
pentru fiecare categorie.
6) Cifrele romane din diagrame reprezintă categoriile de încadrare a recipientelor sub
presiune, funcţie de produsul dintre presiune PS (bar) şi volum V (litri).
Prescripţia tehnică se aplică şi pentru:

a) recipientele care transportă pe vehicule de cale ferată sau rutiere diverse lichide sau
materiale exceptate de regulamentele privind transportul internaţional feroviar, respectiv rutier,
al mărfurilor periculoase (RID şi ADR) şi care sunt sub presiune numai în momentul
transvazării/descărcării lichidelor sau materialelor conţinute, indiferent de presiunea de
descărcare;
b) recipientele pentru transportul lichidelor, care au presiunea absolută de vapori la 50°C
până la 0,3 MPa (3 bar) inclusiv;
c) recipientele de la lit. b) care transportă lichide sub pernă de gaz, a cărui presiune este
mai mare de 0,05 MPa (0,5 bar) şi până la maxim 0,2 MPa (2 bar) inclusiv, la temperatura de
15ºC.
Pentru recipientele care transportă pe vehicule de cale ferată sau rutiere gaze comprimate,
lichefiate sau dizolvate sub presiune se aplică prevederile prescripţiei tehnice referitoare la
cisterne, containere şi butoaie metalice pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub
presiune.
Pentru recipientele din subteran, prezenta prescripţie tehnică se completează cu cerinţele

tehnice stabilite prin instrucţiuni specifice întocmite de unităţile deţinătoare, care să ţină seama
de condiţiile în care funcţionează acestea.
Verificările în vederea admiterii funcţionării cât şi pe parcursul exploatării, la verificarea tehnică
periodică (VTP), se efectuează de către responsabilul cu supravegherea şi verificarea tehnică
a instalaţiilor (RSVTI) al unităţii deţinătoare, autorizat de ISCIR.
Prevederile prescripţiei tehnice nu se aplică:

a) recipientelor care au presiunea maximă admisibilă de lucru de cel mult 0,05 MPa (0,5
bar);
b) recipientelor montate pe platforme marine mobile, nave, aeronave şi rachete, precum şi
echipamentelor special destinate pentru a fi montate pe acestea sau destinate propulsării lor;
c) echipamentelor specifice pentru controlul forajelor de explorare şi extracţie din industria
petrolului, gazului natural sau explorărilor geotermale, din industria extractivă, precum şi ale
depozitelor subterane destinate menţinerii şi/sau reglării presiunilor la gurile de sondă, cum ar
fi: capete de erupţie, prevenitoare de erupţie, manifolduri, precum şi echipamentele acestora
montate în amonte;
d) furnalelor, inclusiv sistemelor de răcire ale acestora, recuperatoarelor de căldură pentru
preîncălzirea aerului, separatoarelor de praf, epuratoarelor de gaze, cuptoarelor de reducere
directă inclusiv sistemului de răcire al acestora, convertizoarelor cu gaz, oalelor de topire,
retopire, degazare şi de turnare pentru oţel şi metale neferoase;
90
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
e) echipamentelor cuprinzând carcase, maşini sau părţi de maşini care nu reprezintă

recipiente de sine stătătoare, de exemplu cilindrii maşinilor de forţă (motoare, inclusiv turbine
şi motoare cu ardere internă, maşini cu abur, pneumatice, hidraulice, turbine de gaz sau abur,
turbogeneratoare, prese) şi ai maşinilor de lucru (compresoare, pompe, dispozitive de
comandă, cilindri hidraulici), răcitorii intermediari, filtrele, separatoarele de picături şi
amortizoarele de pulsaţii care nu sunt montate separat faţă de corpul maşinilor respective sau
similare acestora, precum şi componentele maşinilor de lucru supuse la presiune când, la
dimensionarea lor, sunt preponderente tensiunile rezultate din alte solicitări mecanice, în afară
de presiune;
f) recipientelor cu două spaţii la care spaţiul exterior de încălzire sau răcire este format din
circuite executate din ţevi sau segmente, din diferite profile laminate sau din tablă îndoită, iar
în spaţiul interior al recipientului presiunea nu depăşeşte 0,05 MPa (0,5 bar); de asemenea,
schimbătoarelor de căldură la care spaţiile sunt formate din plăci de diferite profile, montate în
pachet, fixate între ele prin îmbinări demontabile, cât şi schimbătoarelor de căldură spirale ale
căror spaţii sunt parţial inspectabile cu condiţia ca cele două medii în amestec să nu conducă
la explozie sau degajare de gaze;
g) recipientelor de aer pentru instalaţiile de frânare, basculare, semnalizare, transport pe
cablu, precum şi celor care au rol de rezervor de combustibil montate pe locomotive, vagoane
sau autovehicule;
h) recipientelor care conţin apă la temperatură mai mică de 110ºC sau lichide a căror
temperatură maximă de lucru este mai mică decât temperatura de fierbere la presiunea de
0,05 MPa (0,5 bar) a lichidului respectiv, fiind exclusă posibilitatea formării unei perne de
vapori sau gaze;
i) recipientelor care conţin lichide şi la care presiunea gazului aflat deasupra lichidului nu
depăşeşte 0,05 MPa (0,5 bar);
j) distribuitoarelor şi colectoarelor de abur, apă fierbinte, aer şi altele asemenea care nu au
şi rol de tampon sau de acumulator, considerate elemente de conductă la care se aplică
prescripţia tehnică specifică conductelor respective;
k) conductelor pentru transportul fluidelor, precum şi elementelor de conductă care nu pot fi
scoase din circuitul acestora (separatoare, filtre şi altele asemenea);
l) corpurilor diferitelor armături (robinete, supape de siguranţă şi altele asemenea);
m)radiatoarelor de calorifer;
n) recipientelor care funcţionează numai sub vacuum;
o) recipientelor care sunt obiectul unor cercetări ştiinţifice şi experimentale în ceea ce
priveşte construcţia lor, oricare ar fi volumul, temperatura şi presiunea de lucru; de
funcţionarea acestora răspunzând unităţile deţinătoare;
p) recipientelor din centrale nucleare cu implicaţii asupra securităţii nucleare, care fac
obiectul prevederilor prescripţiei tehnice referitoare la acestea;
q) buteliilor pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune, recipientelor
stingătoare de incendiu şi buteliilor pentru aparate de respirat individuale care fac obiectul
prevederilor prescripţiei tehnice referitoare la acestea;
r) recipientelor de stocare GPL (butan, propan şi amestecuri butan-propan), incluse în
instalaţii de distribuţie GPL mic vrac sau sisteme de distribuţie pentru autovehicule, care fac
obiectul prevederilor prescripţiei tehnice referitoare la acestea;
91
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
s) cisternelor, containerelor şi butoaielor metalice pentru gaze comprimate, lichefiate sau

dizolvate sub presiune, care fac obiectul prevederilor prescripţiei tehnice referitoare la acestea.
PT C 6-2010- Conducte metalice sub presiune pentru fluide

Prevederile prescripţiei tehnice se aplică conductelor pentru gaze, gaze lichefiate, gaze
dizolvate sub presiune, vapori şi acele lichide a căror presiune de vaporizare la temperatura
maximă admisibilă este cu cel puţin 0,5 bar peste presiunea atmosferică şi care:
a)pentru gaze din grupa 1: DN > 25 şi se clasifică într-o categorie conform prevederilor din
anexa 1, diagrama nr. 1;
Diagrama 1 - Conducte conform prevederilor din art. 8 alin. (4) lit. a) paragraf i) din Hotărârea
Guvernului nr. 584/2004
b)pentru gaze din grupa 2: DN > 32, PS x DN > 1.000 şi se clasifică într-o categorie
conform prevederilor din anexa 1, diagrama nr. 2;
92
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Diagrama 2 - Conducte conform prevederilor din art. 8 alin. (4) lit. a) paragraf ii) din Hotărârea
Prevederile prezentei prescripţii tehnice se aplică conductelor pentru lichide a căror presiune
de vaporizare la temperatura maximă admisibilă este cu cel puţin 0,5 bar peste presiunea
atmosferică şi care:
a) pentru lichide din grupa 1: DN > 25, PS x DN > 2.000 şi se clasifică într-o categorie
conform prevederilor din anexa 1, diagrama nr. 3;
Diagrama 3 - Conducte conform prevederilor din art. 8 alin. (4) lit. b) paragraf i) din Hotărârea
b) pentru lichide din grupa 2: PS > 10 bar, DN > 200, PS x DN > 5.000 şi se clasifică într-o
categorie conform prevederilor din anexa 1, diagrama nr. 4;
93
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Diagrama 4 - Conducte conform prevederilor din art. 8 alin. (4) lit. b) paragraf ii) din Hotărârea
NOTĂ: Grupele de fluide sunt definite în Hotărârea Guvernului nr. 584/2004.
Nu intră sub incidenţa prevederilor prescripţiei tehnice:

c) conductele formate din ţevi sau dintr-un sistem de ţevi destinate transportului fluidelor sau
substanţelor de la sau către instalaţii terestre sau marine, începând cu şi incluzând ultimul
dispozitiv de închidere aflat în perimetrul instalaţiei şi toate echipamentele auxiliare montate pe
aceste conducte, mai puţin echipamentele sub presiune standard aflate în staţiile de reglare a
presiunii sau în staţiile de compresoare;
d)reţelele de alimentare, distribuţie şi descărcarea apei şi echipamente auxiliare, precum şi
aducţiunile hidrocentralelor cum ar fi: conducte forţate, puţuri forţate sau galerii sub presiune şi
accesorii specifice asociate acestora;
e)echipamentele pentru controlul forajelor de exploatare şi extracţie în industria petrolului,
gazului natural sau explorărilor geotermale, industriei extractive, precum şi depozitelor
subterane, destinate menţinerii şi/sau reglării presiunilor la gurile de sondă, cum ar fi: capete
de erupţie, prevenitoare de erupţie, manifolduri, precum şi echipamentele acestora montate în
amonte;
f) conductele sub presiune folosite pentru cămăşuirea sistemelor de transmisie, cum ar fi:
cablurile electrice şi telefonice;
g)caloriferele şi conductele pentru sisteme de încălzire cu apă caldă;
h)conductele subterane îngropate sau în canale vizitabile;
i) conductele de pe mijloace auto, mijloace de transport feroviar, vase maritime şi fluviale
sau de pe alte mijloace de plutire.
j) conductelor de abur şi de apă fierbinte.
94
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
PT C 7-2010- Dispozitive de siguranta

Prevederile prescripţiei tehnice se aplică dispozitivelor de siguranţă care echipează
instalaţiile/echipamentele sub presiune ce fac obiectul prevederilor prescripţiilor tehnice
aplicabile.
Prin „dispozitive de siguranţă“ se înţeleg „supape de siguranţă şi membrane de rupere”.
Supapele de siguranţă cu acţiune directă sunt:
a) supape de siguranţă cu arc;
b) supape de siguranţă cu greutate axială;
c) supape de siguranţă cu pârghie şi contragreutate.
Supapele de siguranţă cu acţiune indirectă sunt:
a) supape de siguranţă pilotate;
b) supape de siguranţă cu impuls.
Supape de siguranţă cu acţiune mixtă sunt:
a) supape de siguranţă directe cu arc şi cu acţionare de la distanţă;
b) supape de siguranţă cu arc şi încărcare suplimentară.
Membranele de rupere din punct de vedere constructiv sunt de următoarele tipuri constructive:
a) membrană bombată convenţional tensionată;
b) membrană bombată cu şanţuri sau rizuri (precrestate tensionate);
c) membrană bombată invers (de colaps);
d) membrană bombată invers (de colaps) cu şanţuri sau rizuri;
e) membrană multistrat.
Dispozitivele de siguranţă construite, introduse pe piaţă şi puse în funcţiune conform
reglementărilor în vigoare la data realizării lor pot fi reparate, întreţinute şi exploatate conform
prevederilor prezentei prescripţii tehnice.
Prevederile prezentei prescripţii tehnice nu se aplică la dispozitivele de siguranţă din
componenţa obiectivelor nucleare.
PT C 8-2010 – Instalatii de distributie a gazelor petroliere lichefiate

Prevederile prescripţiei tehnice se aplică următoarelor categorii de instalaţii de distribuţie GPL:
a) instalaţii de distribuţie GPL la autovehicule, tip SKID (monobloc);
NOTĂ: Instalaţiile de distribuţie GPL la autovehicule, tip SKID (monobloc), construite după
01.01.2004, data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 752/2002, abrogată ulterior de
Hotărârea Guvernului nr. 584/2004, cu modificările şi completările ulterioare, poartă marcaj de
conformitate "CE", iar după introducerea pe piaţă se supun legislaţiei naţionale; pentru aceste
instalaţii prezenta prescripţie tehnică se aplică pentru activităţile (exclusiv montarea) care se
efectuează după introducerea pe piaţă.
b) instalaţii de distribuţie GPL la autovehicule, montate la locul de funcţionare;
c) instalaţii de distribuţie GPL la consumatori casnici şi/sau industriali, montate la locul de
funcţionare.
NOTĂ: Instalaţiile de distribuţie GPL de la lit. b) şi c) sunt construite din subansambluri şi părţi
componente care fac obiectul Hotărârii Guvernului nr. 584/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, şi care se montează la locul de funcţionare; subansamblurile poartă marcaj de
conformitate "CE" iar lucrările de montare care se efectuează la locul de funcţionare (sub
95
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
responsabilitatea utilizatorului) se supun legislaţiei naţionale, pentru ansamblul final

neaplicându-se marcaj de conformitate; pentru aceste instalaţii prezenta prescripţie tehnică se
aplică pentru activităţile (inclusiv montarea) care se efectuează după introducerea pe piaţă a
subansamblurilor.
Recipientele sub presiune din componenţa instalaţiilor GPL se pot instala:
a) suprateran;
b) suprateran acoperit cu pământ sau nisip;
c) subteran acoperit cu pământ sau nisip.
Instalaţiile GPL şi echipamentele din componenţa acestora trebuie să corespundă condiţiilor
climaterice din România, după cum urmează:
a) temperatura maximă admisibilă de lucru: + 50ºC;
b) temperatura minimă admisibilă de lucru: între - 40ºC şi - 20ºC.
In cazul în care temperatura maximă admisibilă de lucru declarată de documentaţia
recipientelor din componenţa instalaţiilor de distribuţie GPL are valoarea + 40 ºC, prin
documentaţia tehnică de instalare/documentaţia tehnică preliminară de montare, trebuie
prevăzute măsuri compensatorii prin care să se evite în timpul funcţionării depăşirea acestei
temperaturi.
Prezenta prescripţie tehnică nu se aplică instalaţiilor GPL (recipientele şi conductele aferente)
din cadrul liniilor tehnologice de producere a GPL şi depozitelor industriale; aceste instalaţii
sunt supuse prevederilor prescripţiilor tehnice specifice.
PT C 9-2010 - Cazane de apa calda si abur de joasa presiune

a) cazanele pentru apă caldă cu temperatura maximă a apei calde de cel mult 110 ºC şi
având puterea mai mare de 400 kW;
b) cazanele pentru abur de joasă presiune cu presiunea maximă a aburului de cel mult
0,05 MPa (0,5 bar) şi având debitul mai mare de 0,6 t/h.
Condiţiile şi cerinţele pentru montare se aplică numai cazanelor vechi, care au mai funcţionat.
Cazanele construite, introduse pe piaţă şi puse în funcţiune conform reglementărilor în vigoare
la data realizării lor pot fi reparate, întreţinute şi exploatate conform prevederilor prezentei
prescripţii tehnice.
Se acceptă funcţionarea în condiţiile prezentei prescripţii tehnice şi a cazanelor:
a) pentru apă fierbinte la temperatura maximă de 120ºC cu condiţia ca elementele de
siguranţă (termostatele de siguranţă) să fie limitate la 110ºC de către producător sau de către
persoane juridice autorizate conform prevederilor prescripţiilor tehnice aplicabile;
b) pentru abur cu presiunea maximă de 1 bar cu condiţia ca elementele de siguranţă
(supapă de siguranţă, presostate) să fie limitate la 0,5 bar.
Prevederile prezentei prescripţii tehnice nu se aplică la:
a) cazanele instalate pe nave, platforme marine fixe şi mobile;
b) cazanele din componenţa obiectivelor nucleare.
96
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
PT C 10-2010 – Conducte de abur si conducte de apa fierbinte sub presiune

Prevederile prescripţiei tehnice se aplică conductelor care transportă abur la o presiune peste
0,5 bar şi conductelor care transportă apă fierbinte la o temperatură peste 110 ºC, având DN >
32 şi PS x DN > 1.000, clasificate conform diagramei din anexa 1.
Nu intră sub incidenţa prevederilor prescripţiei tehnice:

a) conductele formate din ţevi sau dintr-un sistem de ţevi de la sau către instalaţii terestre
sau marine, începând cu şi incluzând ultimul dispozitiv de închidere aflat în perimetrul
instalaţiei şi toate echipamentele auxiliare montate pe aceste conducte, mai puţin
echipamentele sub presiune standard aflate în staţiile de reglare a presiunii;
b) reţelele de alimentare, distribuţie şi descărcarea apei şi echipamente auxiliare;
c) echipamentele pentru controlul forajelor de exploatare şi extracţie în industria petrolului,
gazului natural sau explorărilor geotermale, industriei extractive, precum şi depozitelor
subterane, destinate menţinerii şi/sau reglării presiunilor la gurile de sondă, cum ar fi:
capete de erupţie, prevenitoare de erupţie, manifolduri, precum şi echipamentele acestora
montate în amonte;
d) conductele sub presiune folosite pentru cămăşuirea sistemelor de transmisie, cum ar fi:
cablurile electrice şi telefonice;
e) caloriferele şi conductele pentru sisteme de încălzire cu apă caldă;
f) conductele subterane îngropate sau în canale vizitabile;
g) conductele de pe mijloace auto, mijloace de transport feroviar, vase maritime şi fluviale
sau de pe alte mijloace de plutire.
PT C 11-2010 – Sisteme de automatizare aferente centralelor termice si instalatii de

ardere aferente cazanelor
Prevederile prescripţiei tehnice se aplică:
97
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
a) sistemelor de ardere şi de automatizare pentru:

1) cazane de abur şi cazane de apă fierbinte;
2) cazane de apă caldă cu puterea P > 400kW şi cazane de abur de joasă presiune cu
debitul Q > 0,6 t/h.
b) instalaţiilor de automatizare aferente centralelor termice şi instalaţiilor termomecanice
anexe a cazanelor.
Prevederile prescripţiei se aplică și:
a) sistemelor de automatizare noi care integrează sistemele individuale ale cazanelor şi
ale instalaţiilor termomecanice anexe din centralele termice atunci când nu sunt furnizate de
producătorul cazanelor şi/sau echipamentelor;
b) modernizării sistemelor de ardere şi de automatizare ale cazanelor şi instalaţiilor anexe
din centralele termice aflate în exploatare;
c) automatizării centralelor termice şi cazanelor aflate în exploatare şi care nu sunt
echipate cu sisteme de automatizare.
Sistemele de automatizare noi se montează, se pun în funcţiune, se repară, se întreţin şi se
exploatează în conformitate cu prevederile prezentei prescripţii tehnice.
Sistemele de automatizare construite şi puse în funcţiune anterior intrării în vigoare a prezentei
prescripţii tehnice se repară, întreţin şi exploatează în conformitate cu prevederile prezentei
prescripţii tehnice.
Prevederile prescripţiei tehnice nu se aplică la:
a) sistemele de automatizare individuale aferente cazanelor de apă caldă alimentate cu
combustibili gazoşi şi lichizi cu puteri P ≤ 400 kW, prevăzute de prescripţia tehnică aplicabilă;
b) sistemele de automatizare ale instalaţiilor şi echipamentelor tehnologice din domeniul
nuclear;
c) sistemele de automatizare aferente cazanelor şi instalaţiilor termomecanice anexe,
aflate pe nave, platforme marine mobile sau fixe.
PT C 12-2003 - Cerinţe tehnice pentru recipiente cisterne, recipiente containere şi

recipiente butoaie metalice pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub
presiune
Prin „recipient-cisternă”, denumit în continuare „cisternă”, se înţelege recipientul sub
presiune fixat pe vehicul de cale ferată sau rutieră, având sistem propriu de rulare şi este
destinat transportului gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune.
Prin „recipient-container”, denumit prescurtat „container”, se înţelege recipientul cu
volumul mai mare de 100 litri fixat pe un cadru sau şasiu fără sistem propriu de rulare, destinat
transportului gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune.
Prin „recipient-butoi”, denumit în continuare „butoi”, se înţelege recipientul prevăzut cu
cercuri de rulare, având volumul de la 100 până la 1.000 litri inclusiv şi este destinat
transportului gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune.
Recipientele cisterne si recipientele containere se autorizează pentru funcţionare şi se
verifică obligatoriu numai de către ISCIR-INSPECT IT.
Cisternele introduse pe piata inainte de 31.12.2005 – raman in regimul de verificare
ISCIR;
98
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Cisternele introduse pe piata in perioada 01.01.2006 – 01.07.2007, ce poarta marcaj π,

vor fi scoase din evidenta ISCIR;
Cisternele introduse pe piata dupa 01.07.2007, ce poarta marcaj π, nu vor fi supuse
regimului de supraveghere ISCIR.
Recipientele butoaie se autorizează pentru funcţionare şi se verifică de către RSVTI al
unităţii deţinătoare.
PT C 14-2021 Instalaţii pentru gaze naturale comprimate pentru vehicule – GNCV.

(1) Instalaţiile pentru GNCV care fac obiectul prescripţiei tehnice sunt:
a) instalații independente staţionare de tip mamă;
b) instalații independente staţionare de tip fiică;
c) instalații mixte staţionare de tip mamă;
d) instalații mixte staţionare de tip fiică.
(2) Instalațiile independente staţionare de tip mamă pot fi construite în sistem individual sau tip
container de diverse capacităţi.
(3) Instalațiile pentru GNCV pot fi cu:
a) acces privat;
b) acces public.
1.5 Standarde
SR EN 303 - Cazane de încălzit cu combustibil gazos
Partea 1: Cazane echipate cu arzătoare cu tiraj forţat. Terminologie, condiţii generale,
încercări şi marcare-
Standardul se aplica cazanelor echipate cu arzatoare cu tiraj fortat, cu o putere nominala de
pâna la 1000 kW. Aceste cazane sunt definite de producator ca fiind cazane cu depresiune (cu
tiraj natural) sau cu presiune în camera de ardere (cazane presurizate). Conditiile din acest
standard se aplica la cazanele încercate pe un stand de încercare autorizat
Partea 2: Cazane echipate cu arzătoare cu tiraj forţat. Cerinţe speciale pentru cazanele
echipate cu arzătoare cu pulverizare care utilizează combustibili lichizi
Partea 3: Cazane de încălzire centrală care utilizează combustibili gazoşi. Asamblarea
corpului unui cazan şi a unui arzător cu tiraj forţat.
Standardul stabileste cerintele si metodele de încercare referitoare la constructia, securitatea
si utilizarea rationala a energiei prin asamblarea corpului unui cazan, care utilizeaza
combustibili gazosi.
Partea 4: Cazane echipate cu arzătoare cu tiraj forţat. Cerinţe specifice pentru cazanele
echipate cu arzătoare care utilizează combustibili lichizi, cu o putere utilă de până la 70 kW şi
o presiune de lucru maximă de 3 bar. Terminologie, cerinţe speciale, încercări şi marcare
Standardul se aplica cazanelor echipate cu arzatoare cu tiraj fortat care utilizeaza combustibili
lichizi, pâna la o putere nominala de 70 kW. Aceste cazane pot fi cu tiraj natural sau cu tiraj
fortat. Aceste cazane se definesc de producator drept cazane cu depresiune (cu tiraj natural)
sau cu presiune în camera de ardere
Partea 6: Cazane de încălzit echipate cu arzătoare cu tiraj forţat. Cerinţe specifice pentru
furnizarea apei calde menajere a cazanelor cu funcţionare dublă care utilizează combustibili
lichizi, cu o putere nominală mai mică sau egală cu 70 kW –
99
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Standardul stabileste conditiile si încercarile suplimentare pentru constructia, securitatea,

utilizarea rationala de energie, aptitudinea de functionare precum si clasificarea si marcarea
referitoare la functia de producere a apei calde menajere
În raport cu activitatea responsabilului cu avizarea documentațiilor tehnice, prezentul standard

are reglementări referitoare la:
• Definirea de producator ca fiind cazane cu depresiune (cu tiraj natural) sau cu presiune
în camera de ardere (cazane presurizate).
• Conditiile aplicate cazanelor încercate pe un stand de încercare autorizat
• Cerintele care se aplica cazanelor de temperatura joasa utilizate pentru încalzire
• Atât cerintele termice necesare pentru cazanele de temperatura joasa care utilizeaza
combustibil lichid, cât si durata încercarilor suplimentare necesare în cazul în care
combustibilul lichid ajunge cu temperatura joasa la cazan
• Cerintele si metodele de încercare referitoare la constructia, securitatea si utilizarea
rationala a energiei prin asamblarea corpului unui cazan, care utilizeaza combustibili
gazosi
• Conditiile aplicate cazanelor echipate cu arzatoare cu tiraj fortat care utilizeaza
combustibili lichizi, pâna la o putere nominala de 70 kW. Aceste cazane pot fi cu tiraj
natural sau cu tiraj fortat și se definesc de producator drept cazane cu depresiune (cu
tiraj natural) sau cu presiune în camera de ardere
• Conditiile si încercarile suplimentare pentru constructia, securitatea, utilizarea rationala
de energie, aptitudinea de functionare precum si clasificarea si marcarea referitoare la
functia de producere a apei calde menajere
• Racordurile pentru dispozitivele de reglare si securitate care trebuie să fie în limitele
aplicabile
• Limitele de temperatura a solului de sub cazan trebuie să se încadreze, iar producătorul
trebuie să prevadă instrucțiuni pentru realizarea protecțiilor, dacă sunt din material
inflamabil.
SR EN 13836 - Cazane de încãlzire centralã care utilizeazã combustibili gazoși 300 kW

>P ≤1000 kW
Cazane de tip B al căror debit caloric nominal este mai mare de 300 kW dar, mai mic sau egal
cu 1000 kW .
Acest standard stabileşte cerinţele şi tehnicile de încercare referitoare la execuţia, securitatea,
capabilitatea de funcţionare şi utilizarea raţională a energiei, precum şi clasificarea şi
marcarea cazanelor de încălzire centrală echipate cu arzătoare atmosferice cu sau fără
ventilator sau cu arzătoare cu preamestecare totală care utilizează combustibili gazoşi,
denumite generic " cazane ".

• Cerinţele şi tehnicile de încercare referitoare la execuţia, securitatea, capabilitatea de
funcţionare şi utilizarea raţională a energiei, precum şi clasificarea şi marcarea
100
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
cazanelor de încălzire centrală echipate cu arzătoare atmosferice cu sau fără ventilator

sau cu arzătoare cu preamestecare totală care utilizează combustibili gazoşi, denumite
generic " cazane ".
• Cerințe pentru dispozitivele (clapeta de reglare, etc.) montate pe conducta de
alimentare cu aer sau pe conducta de evacuare a produselor de ardere utilizate pentru
a regla debitul.
• Cerințe privind dispozitivele care trebuie să funcționeze corect în condiții extreme, o
temperatură ridicată sau oscilații ale tensiunii de la rețeua de energie electrică
• Cerințe privind racordarea cazanului la rețeaua de alimentare cu gaz, alimentare cu apă
• Limitele în care se încadrează timpii de securitate
SR EN 12952 - Cazane cu ţevi de apă şi instalaţiile auxiliare.

Partea 1: Generalităţi
Acest standard se aplică la instalaţiile echipate cu cazane noi care au ţevi de apă cu un volum
mai mare de 2 litri, pentru producerea aburului şi/sau a apei supraîncălzite la o presiune
admisibilă mai mare de 0,5 bar şi la o temperatură mai mare de 110 grade C.
Partea 2: Materiale utilizate pentru părţile sub presiune ale cazanelor şi pentru accesorii
Acest standard stabileşte condiţiile referitoare la materialele din care sunt executate părţile
care sunt sub presiune ale cazanelor cu ţevi de apă şi elementele sudate pe părţile care sunt
sub presiune, de exemplu: tablă; ţevi netede fără sudură; ţevi sudate electric; ţevi sudate cu
arc electric sub strat de flux, cu plasmă, cu arc electric în mediu de gaz inert cu electrod de
wolfram-sudare WIG (procedeul TIG); piese forjate; piese turnate; piese laminate; produse
pentru sudare; elemente de asamblare şi ţevi compozite fără sudură.
Partea 3: Proiectarea şi calculul părţilor sub presiune ale cazanului
Acest standard stabileşte regulile de proiectare şi de calcul ale cazanelor cu ţevi de apă după
cum sunt definite în EN 12952-1. Obiectul acestui standard este de a se asigura că pericolele
asociate cazanelor cu ţevi de apă sunt reduse la minimum prin aplicarea corespunzătoare a
cerinţelor de proiectare.
Partea 4: Calculul duratei de viaţă previzibile a cazanelor în funcţionare
Partea 5: Fabricaţia şi construcţia părţilor sub presiune ale cazanului
Acest standard stabileşte regulile referitoare la fabricarea şi construcţia părţilor sub presiune
ale cazanelor cu ţevi de apă, după cum se definesc în standardul european EN 12952-1.
Partea 6: Examinarea pe durata construcţiei, documentaţie şi marcarea părţilor sub presiune
ale cazanelor
Acest standard stabileşte cerinţele de inspecţie pe durata construcţiei, documentaţiei necesare
şi marcarea cazanelor cu ţevi de apă, după cum sunt definite în EN 12952-1.
Partea 7: Cerinţe referitoare la echipamentele cazanului
Partea 8: Cerinţe referitoare la echipamentele de încălzire ale cazanului care utilizează
combustibili gazoşi şi lichizi
Acest standard stabileşte cerinţele care se aplică atât la echipamentele de încălzire care
utilizează combustibili lichizi şi gazoşi ale generatoarelor de abur şi de apă supraîncălzită,
după cum sunt definite în standardul european EN 12952-1, cât şi la echipamentele de
încălzire ale cazanelor cu recuperare chimică. Aceste părţi ale standardului pot fi cumpărate
separat, dar aceste părţi sunt interdependente.
101
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………

combustibili pulverizaţi
Standardul stabileşte cerinţele echipamentelor de încălzire care utilizează combustibili solizi şi
care echipează generatoarele de vapori şi de apă supraîncălzită.
Acest standard se aplică la echipamentele de încălzire care utilizează combustibili solizi ale
generatoarelor de vapori şi de apă supraîncălzită şi începe cu echipamentele de alimentare
ale dispozitivelor de agitare a combustibililor stocaţi în cazan sau cu sistemul de stocare a
combustibililor solizi şi se termină cu instalaţia de extracţie a cenuşii.
Partea 10: Cerinţe referitoare la protecţia împotriva suprasarcinii de lucru
Standardul stabileste cerintele referitoare la protectia împotriva suprapresiunii de lucru a
cazanelor cu tevi de apa, dupa cum se definesc în EN 12952-1
Partea 11: Cerinţe referitoare la dispozitivele de limitare ale cazanului şi la accesoriile acestuia
Acest standard stabileşte cerinţele referitoare la limitatoarele (sau dispozitivele de limitare)
integrate în sistemele de securitate ale cazanelor cu ţevi de apă, după cum se specifică în EN
12952-1.
Partea 12: Cerinţe referitoare la calitatea apei de alimentare şi a apei din cazan
Standardul stabileşte cerinţele care se aplică tuturor cazanelor cu ţevi de apă după cum se
definesc în EN 12952-1, care sunt încălzite prin arderea unuia sau a mai multor combustibili
sau a unor gaze calde pentru producerea de vapori şi/sau a apei supraîncălzite.
Acest standard european se aplică la toate componentele amplasate între intrarea apei de
alimentare şi ieşirea generatorului de vapori. Calitatea vaporilor produşi nu este relevantă
pentru domeniul de aplicare al acestui standard. Acest standard stabileşte prevederile minime
pentru tipurile specifice ale apei pentru a reduce riscul de coroziune, de precipitare a nămolului
sau de formare a depozitelor care pot determina pagube sau alte probleme de funcţionare.
Acest standard european este un standard armonizat cu Directiva 2014/68UE, "Echipamente
sub presiune" şi cu reglementările asociate ale AELS
Partea 13: Cerinţe referitoare la sistemul de tratare a fumului
Acest amendament EN 12952-13/A1 modifică standardul european EN 12952-13:2003 care
se aplică la proiectarea unui echipament de încălzire destinat a reduce emisiile poluante
atmosferice din gazele de ardere.
Partea 14: Cerinţe referitoare la sistemele de denitrificare (DENOX) a gazelor arse care
utilizează amoniac lichefiat sub presiune şi apă amoniacală
Acest standard stabileşte cerinţele de securitate referitoare la stocarea şi utilizarea
amoniacului lichefiat sub presiune pentru instalaţii de încălzire cu abur şi a apei amoniacale
pentru reducerea NOx din gazele arse provenite din instalaţiile de cazane cu abur. Aceste
părţi ale standardului pot fi cumpărate separat, dar aceste părţi sunt interdependente.
Proiectarea şi execuţia cazanelor cu ţevi de apă necesită aplicarea mai multor părţi, astfel
încât prevederile acestui standard să poată fi aplicate într-o manieră satisfăcătoare.
Partea 15: Încercări de recepţie
Standardul se aplică generatoarelor de vapori şi de apă supraîncălzită cu încălzire directă,
inclusiv accesoriile acestora. Acest standard este considerat ca un standard de bază pentru
alte standarde de aplicaţie sau pentru produsele care vin ele însuşi în sprijinul cerinţelor de
securitate. Acest standard furnizează informaţiile necesare acordurilor referitoare la tipul şi la
domeniul de aplicare al încercărilor de recepţie. Se recomandă a se încheia un astfel de acord
102
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
înainte de efectuarea încercărilor sau în momentul încheierii comenzii referitoare la

generatorul de vapori sau a apei supraîncălzite. Pentru scopurile acestui standard european,
generatoarele de vapori şi de apă supraîncălzită sunt recipiente şi circuite în care vaporii sunt
generaţi de o presiune mai mare decât presiunea atmosferică pentru necesităţile exterioare
din circuit şi apa este încălzită la o temperatură mai mare decât temperatura de saturaţie la o
presiune atmosferică pentru necesităţile exterioare din circuit
Partea 16: Cerinţe referitoare la echipamentele de încălzire cu pat fluidizat şi cu grătar pentru
combustibili solizi
Standardul se aplică la cazanele cu vapori şi la generatoarele de apă supraîncălzită,
prevăzute cu echipamente de încălzit cu grătar şi cu pat fluidizat pentru combustibili solizi.
Aceste echipamente încep cu buncărele pentru combustibil şi se termină cu instalaţia de
extragere a cenuşii. În cazul unor combinaţii ale echipamentelor de încălzit, cerinţele specifice
se aplică fiecărui echipament, în special, conform celor precizate în standardele europene EN
12952-8 şi EN 12952-9.
Partea 18: Instrucţiuni de funcţionare

• Cerințe legate de securitatea cazanelor și masurile de protecție
• Presiunea de încercare hidrostatică a unui element component sau a unui cazan
complet asamblat
• Rezistenta partilor sub presiune sa suporte urmatoarele sarcini: presiunea interioara,
greutatea tuturor pieselor si componentelor anexe, sarcini cauzate de diferentele de
presiune intre focar si circuitul gazelor arse și încarcarile produse la imbinarile dintre
sistemul de incalzire si alte echipamente
• Solicitarea ciclica – cazanul trebuie proiectat pentru mai multa de 500 de porniri la rece
• Pierderi de metal - coroziune interna , coroziune externa, coroziuni sub sarcina, cerinte
mecanice și alte elemente pe partile sub presiune: elemente solicitate și elemente
nesolicitate
• Cerințe legate de capacitatea de descarcare a dispozitivelor de siguranță
• Rezistența la temeratura a elementelor legate la cazan și componentele electrice
• Cerințe legate de dimensiunile racordurilor de la nivostat, purje
• Principii de dimensionare pentru supapa de siguranță sau robinetul principal al supapei
de siguranță pilotate (SSP) sau dispozitiv de securitate cu descărcare controlată
împotriva suprapresiunii (DSDCS)
• Cerințe legate de dispozitivele de securitate și punctele de descarcare
SR EN 12953 - Cazane cu ţevi de fum.

Partea 2: Materiale utilizate pentru părţile sub presiune ale cazanelor şi pentru accesorii
Partea 3: Proiectarea şi calculul părţilor sub presiune
Standardul stabileste cerintele referitoare la proiectarea si la calculul cazanelor cu tevi de fum,
dupa cum se definesc în SR EN 12953-1.
103
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Partile acestui standard sunt interdependente. De asemenea, proiectarea si executia

cazanelor cu tevi de fum necesita aplicarea mai multor parti, astfel încât prevederile acestui
standard sa poata fi aplicate într-o maniera satisfacatoare
Partea 4: Execuţia şi construcţia părţilor sub presiune ale cazanelor
Standardul stabileste cerintele referitoare la executia si constructia cazanelor cu tevi de fum,
dupa cum se definesc în SR EN 12953-1. Partile acestui standard sunt interdependente.
De asemenea, proiectarea si executia cazanelor cu tevi de fum necesita aplicarea mai multor
parti, astfel încât prevederile acestui standard sa poata fi aplicate într-o maniera satisfacatoare
Partea 5: Inspecţii în timpul execuţiei, a documentaţiei şi a marcării părţilor sub presiune ale
cazanului
Standardul stabileste cerintele de inspectie pe perioada executiei, a documentatiei si a
marcarii cazanelor cu tevi de fum, dupa cum se definesc în SR EN 12593-1. Aceste parti ale
standardului sunt interdependente. De asemenea, proiectarea si executia cazanelor cu tevi de
fum necesita aplicarea mai multor parti, astfel încât prevederile acestui standard european sa
poata fi aplicate într-o maniera satisfacatoare
Partea 6: Cerinţe referitoare la echipamentele cazanului
Acest standard stabileşte cerinţele minime referitoare la echipamentul de securitate al
cazanelor cu ţevi de fum, după cum sunt definite în SR EN 12953-1, pentru a garanta că un
cazan funcţionează în limite admisibile (presiune, temperatură etc.) şi, în cazul în care limitele
ar fi depăşite, alimentarea cu energie la nivelul cazanului trebuie întreruptă şi blocată fără
intervenţie manuală (umană).
combustibili gazoşi şi lichizi
Standardul stabileste materialele utilizate la executia partilor sub presiune ale cazanelor cu
tevi de fum supuse la presiune interioara sau exterioara si pentru atasamentele încorporate
ale acestora. Acest standard se refera la table (produse plate), tevi si piese forjate. Aceste
parti ale standardului sunt interdependente. De asemenea, proiectarea si executia cazanelor
cu tevi de fum necesita aplicarea mai multor parti, astfel încât prevederile acestui standard
european sa poata fi aplicate într-o maniera satisfacatoare
Partea 8: Cerinţe tehnice referitoare la protecţia împotriva suprapresiunii
Standardul stabileste cerintele referitoare la protectia împotriva suprapresiunii din cazanele cu
tevi de fum, definite în EN 12593-1. Standardul stabileste atât cerintele tehnice generale
referitoare la dispozitivele de secaritate cu descarcare de presiune, la generatoarele de vapori
si la generatoarele de apa supraîncalzita, cât si presiunile de început a deschiderii, sectiunile
de trecere si caderile de presiune din tubul de admisie a supapelor de siguranta
Partea 9: Cerinţe referitoare la dispozitivele de limitare ale cazanului şi ale accesoriilor
acestuia
Acest standard stabileşte cerinţele pentru limitatoarele (sau dispozitivele de limitare) integrate
în sistemele de securitate ale cazanelor cu ţevi de fum, după cum se indică în EN 12953-1.
Partea 10: Cerinţe referitoare la calitatea apei de alimentare şi a apei din cazan
Standardul stabileşte cerinţele minime referitoare la tipurile specifice ale apelor pentru a
reduce riscurile de coroziune, de depunere a nămolului sau de formare a depunerilor
susceptibile de a provoca pagube sau alte probleme de exploatare. Acest standard se aplică
tuturor cazanelor cu ţevi de fum, după cum sunt definite în standardul european EN 12953-1,
104
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
încălzite prin arderea unuia sau a mai multor combustibili sau prin gazele calde necesare
producerii de vapori şi/sau a apei supraîncălzite.
Acest standard se aplică tuturor componentelor amplasate între intrarea apei de alimentare şi
la ieşirea vaporilor din generatorul de vapori. Calitatea vaporilor produşi nu este relevantă
pentru domeniul de aplicare al acestui standard. Acest standard european este un standard
armonizat cu Directiva 2014/68UE, "Echipamente sub presiune" şi cu reglementările asociate
ale AELS
Partea 11: Încercări de recepţie
Standardul stabileşte o procedură precisă de evaluare a randamentelor termice, care face apel
la o procedură indirectă pentru cazanele care utilizează vapori sau apă supraîncălzită.
Rezultatele încercării au la bază puterea calorifică superioară sau inferioară a combustibilului.
Această procedură precisă reprezintă un mijloc corespunzător de evaluare a cazanelor care
sunt termodinamice simple, adică care au numai o singură suprafaţă principală de aport
caloric şi un circuit simplu pentru apă, vapori sau fluide purtătoare la temperaturi ridicate.
Această procedură nu se aplică cazanelor cu condensare.
Acest standard european este un standard armonizat cu Directiva 2014/68UE, "Echipamente
sub presiune" şi cu reglementările asociate ale AELS
Partea 12: Cerinţe referitoare la echipamentele de încălzire cu grătar ale cazanului care
utilizează combustibili solizi
Acest standard stabileşte cerinţele referitoare la echipamentele de încălzire cu grătar interior
sau exterior care începe din buncărele de stocare a combustibilului şi se termină în instalaţia
de extragere a cenuşii. Aceste părţi ale standardului sunt interdependente. Proiectarea şi
execuţia cazanelor cu ţevi de apă necesită aplicarea mai multor părţi, astfel încât prevederile
acestui standard să poată fi aplicate într-o manieră satisfăcătoare.
Partea 13: Instrucţiuni de funcţionare

• Presiunea de încercare hidrostatică a unui element component sau a unui cazan
complet asamblat
• Cerințe legate de capacitatea de descarcare a dispozitivelor de siguranță
• Cerințe legate generalitati: cazane, generatoare de apa supraincalzita:
• Determinarea presiunii: presiunea maxima admisibila, presiunea de incepere a
deschiderii supapelor de siguranta și presiunea de incercare hidraulica
• Cerințe legate de virole, elemente cilindrice (tamburi) si colectoare
• Cerințe legate de orificii, tevi in virole cilindrice
• Cerințe legate de funduri: funduri bombate nesprijinite fara deschidere, funduri bombate
nesprijinite la presiune interioara și conditii limita pentru funduri sferice, elipsoidale și
torisferice
• Cerințe legate de constructia unui cazan cu tevi de fum cuprinde elemente (focar,
fascicul de tevi, etc) care functioneaza la temperaturi diferite unele fata de altele si fata
de invelis (manta), fenomen care sta la baza dilatarii deferentiate.
105
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
• Cerințe legate de suprafete plane sprijinite, suporturi pentru camerele de retur inecate,
bare tirant longitudinale,sarcini exercitate asupra tevilor tirant si asupra barelor tirant
• Cerinte suplimentare pentru funduri plane fara margine rasfranta
• Cerințe legate de țevi si placi tubulare neperforate, focare, elemente ale focarelor si
camerelor de retur cilindrice supuse la o presiune exterioara și guri de acces si de
inspectie
• Rezistența la temeratura a elementelor legate la cazan și componentele electrice
• Cerințe legate de dimensiunile racordurilor de la nivostat, purje
• Principii de dimensionare pentru supapa de siguranță sau robinetul principal al supapei
de siguranță pilotate (SSP) sau dispozitiv de securitate cu descărcare controlată
împotriva suprapresiunii (DSDCS)
• Cerințe legate de dispozitivele de securitate și punctele de descarcare
SR EN 286 - Recipiente sub presiune simple, nesupuse la flacără, destinate să conţină

aer sau azot.
Partea 1: Recipiente de uz general
Standardul se aplica la proiectarea si la executia recipientelor sub presiune, sudate, nesupuse
la flacara, executate în serie, alcatuite dintr-un singur compartiment, denumite pe parcursul
întregului standard prin termenul generic de "recipiente". Standardul se aplica recipientelor
nesupuse la flacara, destinate sa contina aer sau azot

• Domeniul de aplicare
➢ Presiune interioară relativă mai mare de 0,5 bar
➢ Părți și asamblări care conferă rezistență recipientelor sub presiune, executate
din oțel nealiat, fie din aluminiu nealiat, fie dintr-un aliaj de aluminiu rezistent
➢ Presiunea de lucru mai mică sau egală decât 30 bar și 50 bar x l ≤ PSxV≤ 10
000 bar x l
➢ Pentru recipiente din otel -50 0C ≤ T ≤ 300 0C, iar pentru recipiente din aluminiu -
50 C ≤ T ≤ 100 0C
0
• Cerințe legate de determinarea grosimilor pereților – se ține seama de coroziune

• Orificii de acces și de inspecție, drenare
SR EN 13445 - Recipiente sub presiune nesupuse la flacără

Acest standard stabileşte atât termenii, definiţiile, simbolurile şi unităţile de măsură utilizate pe
tot parcursul acestuia, precum şi liniile directoare ale principiilor de baza pentru fiecare dintre
părţile acestui standard, informaţie care este necesară pentru utilizatorul standardului. Acest
standard se aplică la recipientele sub presiune nesupuse la flacără şi supuse la o presiune
maximă admisibilă mai mare de 0,5 bar, dar poate fi utilizat pentru recipientele supuse la
presiuni mai mici, inclusiv la presiuni negative.
Partea 2: Materiale
106
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Standardul de bază stabileşte cerinţele referitoare la materialele utilizate la recipientele sub

presiune nesupuse la flacără şi a suporturilor acestora executate din materiale metalice,
precum şi cerinţele generale privind stabilirea condiţiilor tehnice de livrare şi cerinţele de
marcare. Standardul tratează concepţia generală referitoare la materialele şi la grupele de
materiale, precum şi comportarea la temperatură faţă de caracteristicile la temperatura
ambiantă. Aceasta se limitează la oţelurile care au o ductilitate suficientă şi include materialele
care lucrează în domeniul fluajului.
Partea 3: Proiectare
Partea 4: Execuţie
Acest standard stabileşte atât cerinţele referitoare la execuţia recipientelor sub presiune
nesupuse la flacără şi a părţilor sub presiune ale acestora, executate din oţel, inclusiv
racordarea acestora cu părţile nesupuse sub presiune, cât şi cerinţele referitoare la urmărirea
provenienţei materialelor, la toleranţele de execuţie, la cerinţele pentru sudare, la eşantioane,
la cerinţele de formare, la tratamentele termice, la reparaţii şi la finisare.
Partea 5: Inspecţie şi examinare
Acest standard stabileşte operaţiile de inspecţie şi de examinare care se efectuează la
recipientele sub presiune nesupuse la flacără, construite ca unitate sau în serie, executate din
oţel conform SR EN 13445-2 supuse la o funcţionare predominant neciclică(adică, recipientele
sunt supuse exploatării la cel puţin 500 cicluri complete echivalente de presiune). Acest
standard european este un standard armonizat cu Directiva 2014/68UE, "Echipamente sub
presiune" şi cu reglementările asociate ale AELS.
Partea 6: Cerinţe referitoare la proiectarea şi execuţia recipientelor sub presiune şi a părţilor
sub presiune, turnate din fontă cu grafit nodular
Acest standard stabileşte cerinţele referitoare la proiectarea, materialele, execuţia şi la
încercările recipientelor sub presiune şi a părţilor sub presiune ale acestora, destinate a fi
utilizate la o presiune maximală admisibilă, PS, mai mică sau egală cu 100 bar şi care are
grosimea peretelui învelişului care să nu depăşească 60 mm, executate din fontă cu grafit
nodular feritică sau austenitică. Mărcile admise nu includ mărcile de fontă cu grafit lamelar
care sunt excluse explicit din acest standard din cauza unei alungiri slabe şi a unui
comportament de material fragil, care necesită aplicarea unor coeficienţi de siguranţă diferiţi şi
a unei abordări diferite.
Partea 7: Ghid pentru utilizarea procedurilor de evaluare a conformităţii
evaluare a conformităţii pentru recipientele sub presiune nesupuse la flacără, incluse în
Directiva "Echipamente sub Presiune (PED)". PED prevede ca toate echipamentele sub
presiune care intră sub incidenţa acesteia să beneficieze de o proiectare şi o construcţie
evaluate pentru conformitate în concordanţă cu o serie de proceduri de evaluare a
conformităţii din PED.
Partea 8: Cerinţe suplimentare pentru recipientele sub presiune executate din aluminiu şi
aliaje de aluminiu
Acest standard stabileşte cerinţele referitoare la recipiente sub presiune nesupuse la flacără şi
la elementele componente ale acestora executate din aluminiu şi aliaje de aluminiu, în
completarea cerinţelor generale stabilite în părţile de la 1 până la 5 ale EN 13445. Acest
standard include recipientele sub presiune nesupuse la flacără care pot ajunge până la 500
cicluri complete de încărcare.
107
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Partea 9: Conformitatea seriei EN 13445 cu ISO 16528

Acest standard este un raport tehnic şi se aplică la recipientele sub presiune nesupuse la
flacără executate din oţel. Prin acest standard se introduc detalii complete pentru următoarele
moduri de deteriorări: rupere la fluaj, fluaj - deformaţii excesive ale îmbinărilor mecanice sau
ca rezultat al transferului de sarcină inacceptabilă, instabilitatea la fluaj.

• Coroziune, eroziune si protective (eroziune oxidare, calaminare, abraziune si alte forme
de uzura) , adaos de coroziune
• Tipuri de avarie luate in considerare in aceasta parte a standardulu: deformatie plastic
excesiva (GPD), instabilitate plastica (spargere), instabilitate elastic sau plastica
(flambaj), deformatie progresiva (PD) și oboseala
• Cerinte referitoare la proiectarea imbinarilor sudate
▪ Imbinari longitudinale
▪ Imbinari circulare (cu margini rasfrante,pe platbande de sustinere)
▪ Imbinari prin suprapunere
• Invelisuri supuse la presiunea interioara: cilindru – cilindru drept cu sectiune circulara și
fund torisferic – fund bombat, alcatuit dintr-o calota sferica, dintr-o parte toroidala de
racordare si dintr-un invelis cilindric, aceste trei componente avand tangente comune in
punctele de racordare
• Cerinte referitoare la învelisuri supuse la presiune exterioara
- Limita de elasticitate nominala – pentru presiunea exterioara
- Intarire grea – intarire circumferentiala, calculata ca „grea” de proiectant si careia i
se aplica cerinte special
- Intarire usoara - intarire circumferentiala, calculata ca „usoara” de proiectant si
careia i se aplica cerinte special
- Pierdere a stabilitatii intre elementele de intarire – pierderea stabilitatii unei portiuni
din cilindru cuprinse intre doua inele de intarire sau intre un inel de intarire si un
fund al recipientului
- Pierdere totala a stabilitatii – pentru portiuni cilindrice care contin elemente de
intarire usor sau greu
- Deformarea unui element de intarire – rolirea laterala a unui element de intarire in
jurul punctului de imbinare a acestuia cu invelisul
• Cerinte referitoare la orificii in invelis
• Cerinte referitoare funduri plane, întarirea deschiderilor din fundurile plane
dreptunghiulare, eliptice sau ovale sau din placi inelare
• Cerinte referitoare flanse:
- Situatie de strangere initiala – situatie care se aplica la asezarea garniturii sau a
suprafetei de contact in timpul montarii asamblate la temperatura mediului inconjurator,
atunci cand incarcarea provine numai din prezoane
- Situatie de functionare – situatie in care asupra flansei actioneaza efectul hidostatic
datorat presiunii de proiectare
108
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
- Flansa cu garnitura in interiorul cercului de amplasare a gaurilor pentru prezoane –

flansa la care garnitura se amplaseaza in intregime in interiorul cercului format de
prezoane si la care nu exista nici un contact cu exteriorul cercului de amplasare a
gaurilor pentru prezoane
- Flansa cu garnitura de o parte si de alta a cercului de amplasare a gaurilor pentru
prezoane – flansa la care suprafata de contact se extinde dincolo de cercul de
amplasare al cerului de amplasare a gaurilor pentru prezoane, fie direct, fie
prinintermediul unei garnituri sau al unui inel distantier
- Flansa intoarsa – flansa fixata pe invelis pe diametrul exterior al acesteia
- Invelis – teava, perete de recipient sau alt cilindru de care se fixeaza flansa si care
suporta flansa
- Asamblare cu flansa libera pe gat – asamblare cu flansa la care eforturile exercitate de
prezoane se transmit gatului prin intermediul flansei libere
• Cerinte referitoare la organe de asamblare: cel putin patru prezoane și utilizarea cheilor
dinamometrice la strangerea prezoanelor
• Cerinte referitoare la flanse cu garnitura in interiorul cercului de asamblare a gaurilor
pentru prezoane
• Cerinte referitoare la momente in flansa
• Cerinte referitoare la flansa cu garnitura portanta de o parte si de alta a cercului de
amplasare a gaurilor pentru prezoane, cu garnituri moi
• Cerinte referitoare la flanse cu praguri sudate
• Cerinte referitoare la flanse intoarse cu garnitura in interiorul cercului de amplasare a
gurilor pentru prezoane
• Cerinte referitoare la flanse cu contact metal pe metal, portante de o parte si de alta a
cercului de amplasare a gaurilor pentru prezoane
• Cerinte referitoare la schimbatoare de caldura cu placi tubulare
- Schimbatoare de caldura cu tevi in U contine o singura placa tubulara asamblata cu
mantaua si cu camera de distributie
- Schimbatoare de caldura cu placi tubulare fixe – schimbator de caldura cu doua placi
tubulare, fiecare dintre acestea asamblata cu mantaua si cu o virola a camerelor de
distributie
- Schimbator de calcura cu placa mobila – contine doua placi tubulare:
- Placa tubulara demontabila – placa tubulara asamblata cu mantaua si/sau cu virola
camerei de distributie prin prezoane
- Placa tubulara inegrata - placa tubulara asamblata cu mantaua si/sau cu virola camerei
de distributie prin sudare
• Cerinte referitoare la compensatoare de dilatare
➢ Compensatoare cu lentile in U neintarite
➢ Compensatoare cu lentile in U intarite
➢ Compensatoare de forma toroidala
• Cerinte referitoare la Directiva 2014/68UE recipiente cu sectiune dreptunghiulara
supuse la presiune, recipientele intarite sau neintarite cu sectiune transversala
dreptunghiulara, supuse la presiune.
109
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
SR EN 13480 - Conducte industriale metalice.

Standardul stabileşte cerinţele pentru sistemele de transport prin conducte industriale metalice
inclusiv a suporturilor de susţinere ale acestora.
Partea 2: Materiale
Standardul stabileşte cerinţele materialelor pentru conducte tehnologice inclusiv a suporturilor
de susţinere ale acestora. Aceste materiale se limitează la oţeluri cu ductilitate acceptabilă.
Partea 3: Proiectare şi calcul
Standardul stabileşte cerinţele de proiectare şi de calcul a sistemelor de transport prin
conducte industriale metalice inclusiv a suporturilor de susţinere ale acestora
Partea 4: Fabricaţie şi instalare
Standardul stabileşte cerinţele de fabricaţie şi instalare pentru sistemele de conducte, inclusiv
suporturile de susţinere, proiectate conform EN 13480-3.
Partea 5: Inspecţie şi control
Standardul stabileşte cerinţele pentru inspecţia şi controlul sistemelor de transport prin
conducte metalice industriale inclusiv a suporturilor de susţinere ale acestora.
Partea 6: Cerinţe suplimentare pentru conductele ingropate
Standardul stabileşte cerinţele referitoare la conductele industriale complet îngropate sau
parţial îngropate şi parţial pozate în canale sau sisteme de protecţie similare
Partea 7: Ghid pentru procedurile de evaluare a conformităţii
Standardul prezinta indicatii pentru procedurile de evaluare a conformitatii pentru sistemele de
transport prin conducte metalice industriale
Partea 8: Cerinţe suplimentare pentru conductele de aluminiu şi aliaje de aluminiu
Standardul stabileşte cerinţele pentru sistemele de conducte industriale executate din aluminiu
şi din aliaje de aluminiu şi completează cerinţele generale pentru conductele industriale din
seria de standarde EN 13480.

• Cerinte referitoare la generalitati
➢ Se aplica atat pentru situatiile de functionare si de incercare cat si pentru situatiile de
pre-reglare, pretesionare la rece, spalare sau curatare
➢ Domeniul de aplicare al fiecarui principiu de calcul este limitat de la caz la caz de
caracteristicile geometrice care trebuie luate in calcul pentru fiecare componenta,
incarcare, mod de defectare si caracteristica a materialului
➢ Toate sistemele de conducte sunt supuse in timpul unui ciclu de viata la un numar de
incarcari . Aceste incarcari pot fi una sau o combinatie din urmatoarele tipuri: presiune
interioara si/sau exterioara, temperature, greutate conducta si a continutului acesteia,
încarcari climatic, efecte dinamice ale fluidului miscari ale solului si ale fundatiilor ,
vibratii și seisme
• Cerinte referitoare la suporturi atasate (care fac corp comun cu teava)
• Analiza de flexibilitate si criterii de acceptare
110
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Sistemele de conducte tehnologice trebuie proiectate sa reziste la efectele date de greutate si

alte incercari si trebuie analizat din punct de vedere al efectelor dilatarii sau contractarii
termice sau din punct de vedere al deplasarilor similare impuse de alte cauze.
Influenta fortelor axiale generate de presiunea interioara si rigiditatea compensatorilor de
dilatatie trebuie sa fie luata in considerare in cazul in care se utilizeaza compensatori de
dilatatie fara puncte fixe pentru a se evita cutarea conductei.
• Cerinte referitoare la conditii de incarcare
• Cerinte referitoare la tensiuni admisibile
• Cerinte referitoare la flexibilitatea conductelor
- Tensiunile sa nu depaseasca limitele stabilite in proiectare
- Domeniul tensiunilor datorat deplasarilor in sistem si calculat in orice punct trebuie sa
nu conduca la depasirea limitelor stabilite
- Reactiunile trebuie sa nu fie daunatoare suporturilor sau echipamentelor la care sunt
conectate conductele tehnologice
- Deplasarile conductelor tehnologice calculate trebie sa se gaseasca in limitele prescrise
si introduse corect in calcului de flexibilitate
• Cerinte referitoare la deformatii datorate deplasarilor
• Cerinte referitoare la tensiuni datorate deplasarilor
• Cerinte referitoare la comportarea in caz de deformatie excesiva
- Conducte de dimensiuni mici foarte tensionate dispuse in serie cu conducte de
dimensiuni mari sau relativ rigide
- O reducere locala a dimensiunilor sau a gorsimii de perete sau utilizarea locala de
materiale care au o limita de elasticitate scazuta
- Traseu liniar intr-un sistem cu dimensiuni constante la care dilataea sau contractia
termica sunt preluate in mare masura cu ajutorul unui compensator telescopic prea
scurt in comparatie cu restul traseului conductei
- Tevi din materiale diferite sau temperaturi diferite intr-un traseu liniar de conducta
• Cerinte referitoare la pretensionarea la rece
• Cerinte referitoare la conditii de reazame
- Puncte fixe
- Puncte partial fixe
- Imbinare elastica
- Suporturi cu caracteristica (reactiune) variabila
- Suporturi cu caracteristica (reactiune) constanta
- Opritori dinamici si amortizori de vibratii
- Suporturi articulate
• Cerinte referitoare la compensatori de dilatatie
• Cerinte referitoare la suporturi
Sunt dispozitive ce leaga conductele tehnologice de structurile adiacente. Acestea trebuie sa :
- Sustina greutatea conductele tehnologice si de asemenea pe aceea a oricarei
componente conectate la conductele tehnologice
- Tina sub control miscarile conductelor tehnologice
111
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
- Dirijeze si sa transfere incarcarile de la conducta la structurile adiacente si in general sa

inlature sau sa tina in loc una sau mai multe din cele sase grade de libertate in anumite
puncte ale sistemului de conducte
SR EN 14025 - Cisterne pentru transportul mărfurilor periculoase. Cisterne metalice sub

presiune. Proiectare şi construcţie
• Reparația defectelor de suprafață în metalul de bază
• Reparația defectelor de sudură
• condiţiile minime de proiectare şi de fabricaţie a containerelor cisternă metalice sub
presiune cu o presiune maximă de serviciu mai mare de 50 kPa (0,5 bar) utilizate
pentru transportul rutier sau feroviar al mărfurilor periculoase.
SR EN ISO 10462:2014 Butelii de gaz. Butelii de acetilenă. Verificare periodică şi

întreţinere
• Cerinte referitoare la verificarea periodica si întretinerea buteliilor sudate sau nesudate
din aliaje de aluminiu pentru transportul acetilenei, cu capacitatea de pâna la 150 l apa
SR EN 1442 - Echipamente şi accesorii pentru GPL. Butelii transportabile şi reîncărcabile,

sudate, de oţel, pentru gaz petrolier lichefiat (GPL). Proiectare şi construcţie
• Cerinţele minime referitoare la încercări efectuate la execuţia buteliilor sudate de oţel,
transportabile şi reîncărcabile pentru gaz petrolier lichefiat (GPL), cu capacitatea de apă
de la 0,5 l până la 150 l inclusiv, atunci când sunt utilizate la temperatura ambiantă.
• Cerinţele minime referitoare pentru buteliile cu o secţiune transversală circulară
SR EN 12493 - Echipamente şi accesorii pentru (GPL). Recipiente sudate din oţel pentru
gaz petrolier lichefiat (GPL). Proiectare şi execuţie camioane cisternă
• Reparația defectelor de suprafață în metalul de bază
• Reparația defectelor de sudură
• Reparația parților sub presiune, precum si accesoriile atașate prin sudură
• Cerintele minime pentru materiale, încercari si proceduri de lucru în schimburi, pentru
recipiente sudate din otel pentru gaz petrolier lichefiat (GPL) si echipamentele sudate
fabricate din otel carbon, otel carbon/magneziu si otel microaliat
112
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
SR EN 12542 - Echipamente şi accesorii pentru GPL. Recipiente cilindrice staţionare,

sudate, de oţel, produse în serie, pentru depozitarea gazului petrolier lichefiat (GPL) având un
volum mai mic sau egal cu 13 m3. Proiectare şi execuţie
• Procedurile de adoptat pentru instalarea supraterană şi subterană.
Standarde specifice materialelor metalice:
SR CEN ISO/TR 15608:2017 - Sudare. Ghid pentru un sistem de grupe de materiale

Metalice
SR EN 10028-2:2017 Produse plate din oţel pentru recipiente sub presiune. Partea 2: Oţeluri
nealiate şi aliate cu caracteristici specificate la temperatură ridicată
Standardul specifică condiţiile pentru recipientele sub presiune realizate din oţeluri nealiate şi
oţeluri aliate sudabile, cu caracteristici la temperaturi ridicate
SR EN 10216-2 + A1:2020 - Ţevi de oţel fără sudură utilizate la presiune. Ţevi de oţel
nealiat şi aliat cu caracteristicile precizate la temperatură ridicată
Standardul stabileşte condiţiile tehnice de livrare grupate în două categorii de încercare,
pentru ţevi fără sudură cu secţiune circulară fabricate din oţeluri nealiate şi aliate, cu
caracteristici precizate la temperatură critică.
Standarde specifice încercărilor distructive:

SR EN ISO 17639:2014 Încercări distructive ale îmbinărilor sudate din materiale metalice.
Examinarea macroscopică şi microscopică a îmbinărilor sudate
Acest standard oferă recomandări pentru pregătirea epruvetelor, procedurile de examinare şi
principalele lor obiective pentru examinarea microscopică şi macroscopică.
SR EN ISO 6506-1:2015 - Materiale metalice. Încercarea de duritate Brinell
Acest standard specifică metoda de încercare a durităţii Brinell pentru materiale metalice şi se
aplică până la limita de duritate de 650 HBW.
Se regăsesc considerații despre:
- principiul metodei de încercare
- grosimea epruvetelor
- timpul de aplicare al fortelor specifică metodei de încercare
- temperatura specifică metodei de încercare
SR EN ISO 6507-1:2018 - Materiale metalice. Încercarea de duritate Vickers
Standardul specifică metoda de încercare a durităţii Vickers pentru materiale metalice şi se
aplică până la limita de duritate de 650 HBW.
- principiul metodei de încercare
- grosimea epruvetelor
- timpul de aplicare al fortelor specifică metodei de încercare
- temperatura specifică metodei de încercare
SR EN ISO 204:2019 - Materiale metalice. Încercarea la fluaj prin tracţiune monoaxială
113
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Standardul stabileşte metoda de încercare la fluaj fără şi cu întreruperea sarcinii de încărcare

şi defineşte caracteristicile materialelor metalice care se pot determina prin aceste încercări.
Standarde specifice examinărilor nedistructive

Standarde cu caracter general
SR EN ISO 5817:2015 - Sudare. Îmbinări sudate prin topire din oţel, nichel, titan şi aliajele
acestora (cu excepţia sudării cu fascicul de electroni). Niveluri de calitate pentru
imperfecţiuni
Standardul prevede niveluri de calitate ale imperfecţiunilor în îmbinările sudate prin topire (cu
excepţia sudării cu fascicul de electroni) la toate tipurile de oţeluri, nichel, titan şi aliajelor lor.
El se aplică la grosimi de material mai mari de 0,5 mm.
- Clasificarea îmbinărilor sudate
- Imperfecțiuni alăturate
- Imperfecțiuni scurte
- Descrierea calității unei suduri
SR EN ISO 10042:2018 - Sudare. Îmbinări de aluminiu şi aliaje de aluminiu sudate cu arc
electric. Niveluri de calitate pentru imperfecţiuni
Standardul prevede niveluri de calitate ale imperfectiunilor la îmbinarile sudate cu arc electric
din aluminiu si aliaje din aluminiu, se aplica la grosimi de material mai mari de 0,5 mm si
acopera sudurile cap la cap cu patrundere completa si toate sudurile de colt.
SR EN ISO 17635:2017 - Examinări nedistructive ale sudurilor. Reguli generale pentru
materiale metalice
Acest standard internaţional oferă îndrumări pentru alegerea metodelor de examinare
nedistructivă (END) a sudurilor şi evaluarea rezultatelor în cadrul controlului calităţii, îndrumări
bazate pe cerinţele referitoare la calitate, material, grosimea sudurii, procedeul de sudare şi
volumul examinării.
SR EN ISO 6520-1:2007 - Sudare şi procedee conexe. Clasificarea imperfecţiunilor
geometrice din îmbinările sudate ale materialelor metalice. Partea 1: Sudare prin topire
Acest standard serveşte ca bază pentru clasificarea şi descrierea precisă a imperfecţiunilor
îmbinărilor sudate.
Acest standard reglementează clasificarea numerică şi descrierea imperfecţiunilor din
îmbinările sudate. Clasificarea se face în 6 grupe principale.
1. Fisuri;
2. Cavităţi;
3. Incluziuni solide;
4. Lipsa de topire şi pătrundere;
5. Imperfecţiuni de formă şi dimensiune;
6. Imperfecţiuni diverse.
În sensul standardului EN ISO 6520-1 se definesc:
Imperfecţiune – discontinuitate în sudură sau abatere de la geometrie;
Defect – imperfecţiune neacceptată.
Examinarea cu particule magnetice

114
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
SR EN ISO 17638:2017 - Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu pulberi

Magnetice
Standardul specifică tehnicile pentru detectarea imperfecţiunilor de suprafaţă ale sudurilor din
materiale feromagnetice, inclusiv zonele influenţate termic, utilizând examinarea cu pulberi
magnetice.
- Tipurile de material pentru care se aplică metoda
- Aparatura conexă folosita
- Tipurile de curent care evidențiază discontinuitățile
SR EN ISO 23278:2015 - Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu pulberi
magnetice a sudurilor. Niveluri de acceptare
Standardul stabileşte nivelurile de acceptare pentru examinarea cu pulberi magnetice a
îmbinărilor sudate din materiale metalice.
Ca şi în cazul celorlalte metode de examinare nedistructive prezentate până acum, în funcţie
de nivelul de calitate al îmbinării sudate în conformitate cu EN 5817, indicat în documentaţie
prin standardul de legătura EN 17635, se face corelarea cu nivelurile de acceptare la care
trebuie evaluate indicaţiile.
Examinarea cu paricule magnetice este o metodă de examinare nedistructivă care constă în
inducerea în suprafata de examinat a unui câmp magnetic şi aplicarea pe aceasta a unei
pulberi magnetice sub formă umedă sau uscată.
Examinarea cu lichide penetrante

SR EN ISO 3452-1/2021 - Examinări nedistructive. Examinări cu lichide penetrante.
Partea 1:Principii generale
Standardul stabileste principiile generale ale examinarii cu lichide penetrante a materialelor
metalice
Acest standard descrie tehnicile de examinare, modul de pregătire al suprafeţelor care
urmează a fi examinate, modul de aplicare al penetrantului şi al developantului, precum şi
etapele intermediare care trebuie respectate.
Examinarea cu lichide penetrante este o metodă de examinare nedistructivă de suprafaţă care
constă în aplicarea pe suprafaţa de examinat a unei substanţe colorate cu o capilaritate foarte
bună – denumită “penetrant” – care pătrunde în discontinuităţile deschise în suprafaţă, şi care
sub actiunea unei sustanţe revelatoare – denumită “developant” pune în evidenţă pe un fond
alb discontinuităţile foarte fine care apar în aest caz în culoarea penetrantului şi care altfel, la
examinarea vizuală nu sunt perceptibile ochiului uman.
- Tipurile de discontinuități care pot fi detectate
- Tipurile de material pentru care se aplică metoda
SR EN ISO 23277:2015 - Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu lichide
penetrante a sudurilor. Niveluri de acceptare
Standardul stabileşte nivelurile de acceptare pentru examinarea cu lichide penetrante a
îmbinărilor sudate din materiale metalice.
EN ISO 3059/2013 – Examinări nedistructive. Examinarea cu lichide penetrante și pulberi
magnetice. Condiții de observare.
115
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Examinarea cu ultrasunete
SR EN ISO 16809:2019 - Examinări nedistructive. Măsurarea grosimii cu ultrasunete
Acest standard specifică principiile măsurării cu ultrasunete a grosimii materialelor metalice şi
nemetalice, prin contact direct, pe baza măsurării timpului de parcurs al impulsurilor
ultrasonice.
Examinarea cu ultrasunete se bazează pe propagarea undelor ultrasonice în piesa de
examinat şi pe monitorizarea fie a semnalului transmis (numită tehnica prin transmisie) fie a
semnalului reflectat sau de difracţie provenit de la orice suprafaţă sau discontinuitate (numită
tehnica cu impuls reflectat).
SR EN ISO 17640:2019 - Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinare cu
ultrasunete.Tehnici, niveluri de încercare şi evaluare
Standardul specifică metodele pentru examinarea ultrasonică manuală a îmbinărilor
materialelor metalice sudate prin topire, cu grosimea mai mare sau egală cu 8 mm, care
prezintă o atenuare ultrasonică redusă (în special datorită împrăştierii) la temperaturi ale
obiectelor cuprinse între 0 grade C şi 60 grade C.
În acest standard sunt stabilite metodele pentru examinare nedistructivă pentru examinarea
manuală a îmbinărilor sudate prin topire complet pătrunse ale materialelor metalice feritice cu
grosimi mai mari sau egale de 8 mm. Totuşi prin acord între părţi tehnicile descrise în acest
standard pot fi extinse şi la alte materiale decât cele menţionate şi sudurilor parţial pătrunse.
Standardul stabileşte nivelurile de referinţă şi metodele prin care se obţin aceste niveluri cât şi
nivelurile de examinare.
- Mediile de propagare ale undelor ultrasonore
- Tipuri de palpatori folosiți și medii de transmitere a undelor ultrasonore
SR EN ISO 11666:2018 - Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinare cu ultrasunete.
Niveluri de acceptare
Standardul specifică nivelurile de acceptare 2 şi 3 în cazul examinării cu ultrasunete a
îmbinărilor sudate prevăzute cu pătrundere completă, executate din oţeluri feritice, care
corespund nivelurilor de calitate B şi C din EN 5817.
Aşa cum reiese şi din titlu, acest standard indică nivelurile de acceptare ale imbinărilor sudate.
Ca şi în cazul celorlalte metode de examinare nedistructive prezentate până acum, în funcţie
de nivelul de calitate al îmbinării sudate în conformitate cu EN 5817, indicat în documentaţie
prin standardul de legătura EN 17635, se face corelarea cu nivelurile de acceptare la care
trebuie evaluate indicaţiile
Standarde conexe pentru examinarea cu ultrasunete.
SR EN 10160:2001 – Examinarea ultrasonică a produselor plate de oţel cu grosime egală sau
mai mare de 6 mm – metoda prin reflexie.
Acest standard se aplică tablelor de oţel nealiate sau aliate cu excepţia celor austenitice sau
ferito-austenitice cu grosimea cuprinsă între 6 şi 200 mm.
Acest standard poate fi utilizat şi pentru grosimi mai mici de 6 mm cu acordul părţilor
Acest standard tehnicile de examinare şi defineşte clasele de calitate, respectiv 4 clase de
calitate pentru suprafaţă resprectiv S0, S1 , S2 şi S3 şi 5 clase de calitate pentru margine
respectiv E0, E1, E2, E3 şi E4. Clasele de calitate S0 şi E0 sunt cele mai restrictive.
116
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
SR EN 10307:2002 – Examinări nedistructive. Examinarea cu ultrasunete a produselor plate

cu grosimi mai mari de 6 mm din oţel austenitic şi autenito-feritice.
Acest standard se aplică tablelor de oţel austenitic şi austenitico-feritic cu grosimea cuprinsă
între 6 şi 200 mm.
Acest standard poate fi utilizat şi pentru grosimi mai mici de 6 mm cu acordul părţilor.
Acest standard tehnicile de examinare şi defineşte clasele de calitate , respectiv 3 clase de
calitate pentru suprafaţă S1 , S2 şi S3 şi 4 clase de calitate pentru margine E0, E1, E2, E3 şi E4.
Examinarea cu radiaţii penetrante

SR EN ISO 17636-1:2013/C91:2015 - Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea
radiografică.
Partea 1: Tehnici care utilizează radiaţii X sau gama cu film
Acest standard specifică tehnici de examinare radiografică a îmbinărilor sudate prin topire din
materiale metalice, utilizând tehnici cu film pentru radiografiere industrială.
Examinarea cu radiaţii penetrante este o metodă de examinări nedistructive care constă în
străbaterea sudurii ansamblului sudat de radiaţiile ionizante şi obţinerea unei imagini
radiografice pe un suport fotosensibil plasat pe partea opusă a sudurii.
- Factorii care influiențează imaginea radiografică
- Interpretarea imaginilor din filmul radiografic
- Metode de protejare a tuburilor de radiații X
SR EN ISO 10675-1/2017 - Examinări nedistructive ale sudurilor. Partea 1: Evaluarea
radiografică a îmbinărilor sudate din oţel, nichel, titan şi aliaje ale acestora. Niveluri de
acceptare
Acest standard specifică nivelurile de acceptare pentru indicaţiile imperfecţiunilor detectate
radiografic din îmbinările cap la cap ale oţelurilor, nichelului, titanului şi ale aliajelor acestora.
Standarde conexe pentru examinarea cu radiații penetrante.
SR EN 10675-2/2018 Examinări nedistructive ale îmbinărilor sudate. Partea 2: Evaluarea
radiografică a îmbinărilor sudate din aluminiu şi alije ale acestuia. Niveluri de acceptare
Aşa cum reiese şi din titlul acestor standarde, acestea indică nivelurile de acceptare ale
imbinărilor sudate. Ca şi în cazul celorlalte metode de examinare nedistructive prezentate
până acum, în funcţie de nivelul de calitate al îmbinării sudate în conformitate cu EN 5817,
indicat în documentaţie prin standardul de legătura EN 17635, se face corelarea cu nivelurile
de acceptare la care trebuie evaluate indicaţiile.
1.6 Normative
Ordinul ministrului dezvoltării regionale și administrației publice nr. 845-2015 privind

aprobarea reglementării tehnice "Normativ pentru proiectarea, executarea şi
exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală", indicativ I 13-2015, modificat și completat
în 2023
ART. 1
117
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Se aprobă reglementarea tehnică "Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea

instalaţiilor de încălzire centrală (revizuire şi comasare normativele I 13-2002 şi I 13/1-2002)",
indicativ I 13-2015, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
.....
Anexa 1 - Lista standardelor aplicabile la proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire
centrală
1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE

1.1 Prevederile din prezenta reglementare tehnică se aplică la proiectarea şi executarea
instalaţiilor de încălzire centrală din clădiri, în centralele termice şi punctele termice aferente
acestora, precum şi reţelelor termice, instalaţiilor de preparare a apei calde de consum,
folosind în continuare, denumirea convenţională "instalaţii de încălzire centrală".
1.2 Domeniul de aplicare al normativului este cel privind:
a) instalaţiile de încălzire din clădiri noi;
b) instalaţiile de încălzire din clădiri existente, care se introduc, se modernizează sau se
transformă după criterii funcţionale, de siguranţă, ecologice, economic-energetice şi, după caz,
altele specifice.
1.3 Prevederile normativului care se referă la probleme de siguranţă, ecologice, la cele care
pot pune în pericol viaţa oamenilor sau pot afecta construcţii sau alte valori materiale, precum
şi cele referitoare la asigurarea cerinţelor de calitate specificate la art. 2.2, care au caracter de
obligativitate.
1.4 În conţinutul normativului se găsesc şi prevederi care nu se referă strict la instalaţiile de
încălzire centrală, cum ar fi cele privind elementele constructive ale clădirilor, securitatea la
incendiu, intercondiţionări cu alte categorii de instalaţii etc.
(1) Respectivele prevederi fac trimiteri la alte reglementări tehnice; ele nu se substituie
acestora şi nu au prioritate faţă de acestea. Prevederile menţionate sunt incluse în fiecare
capitol, în corelare cu problemele de încălzire centrală, specifice capitolului respectiv.
1.5 În sensul menţionat anterior, la proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire
centrală se respectă - de asemenea - şi prevederile corespunzătoare referitoare la:
a) protecţia muncii;
b) apărarea împotriva incendiilor;
c) protecţia termică a clădirilor;
d) protecţia antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi
industriale;
e) securitatea la incendiu a construcţiilor etc.
1.6 Nu fac obiectul prezentului normativ:
a) centralele termice echipate cu cazane de apă fierbinte având puterea unitară peste 6 MW
şi cele echipate cu cazane de abur la presiunea peste 8 bar sau având capacitatea termică
peste 6 t/h;
b) depozitele exterioare şi instalaţiile de transport pentru combustibil solid, aferente
centralelor termice;
c) reţelele de termoficare cu apă fierbinte sau abur şi punctele termice urbane;
d) sisteme de încălzire electrice sau de cogenerare.
e) instalaţiile de încălzire din sere, adăposturi pentru animale sau spaţii deschise;
118
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
f) instalaţiile de încălzire din clădiri cu întreruperi de utilizare repetate cu o durată mai mare
de 48 ore şi din construcţii cu caracter special (de ex.: adăposturi);
g) instalaţii de încălzire cu aer cald (partea de prescripţii caracteristică instalaţiilor de
ventilare/climatizare);
h) instalaţiile cu caracter special, pentru procese tehnologice;
i) sisteme sau elemente de instalaţii care fac obiectul unei cercetări sau experimentări.
1.7 În anexa 1 se prezintă standardele utile pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de
încălzire centrală.
I 31-1999 - Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze

petroliere lichefiate – GPL
1.1.Obiectul prezentului normativ este stabilirea măsurilor şi condiţiilor privind
proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate.
1.2. Prin termenul de gaze petroliere lichefiate (G.P.L.) se înţelege, în prezentul
normativ, amestecul cu hidrocarburi menţinute în stare lichefiată, sub presiune, ce poate fi
utilizat în stare gazoasă drept combustibil.
1.3. Domeniul de aplicare al prezentului normativ îl constituie sistemele de alimentare
cu G.P.L. destinate utilizării la consumatori pentru:
- instalaţii de încălzire centrală şi locală
- instalaţii pentru prepararea apei calde de consum
- prepararea hranei
- laboratoare (sanitare, şcolare, etc.)
- clădiri cu activităţi de producţie şi fluxuri tehnologice
1.4. Prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea şi realizarea sistemelor
noi de alimentare cu G.P.L. precum şi la lucrările de extindere, modificare, modernizare,
reabilitare şi reparaţii capitale ale sistemelor de alimentare cu G.P.L. existente, alimentate din
recipiente mobile (butelii de 26-100 l) sau din recipiente fixe, individuale sau în baterie, cu
capacitate de maximum 30000 l, volum de apă.
.......
Normativ I 33-99 Normativ pentru exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze

petroliere lichefiate (G.P.L.)
DOMENIU DE APLICARE
1. Obiectul prezentului normativ este exploatarea in conditii de siguranta a sistemelor de
alimentare cu gaze petroliere lichefiate (G.P.L.).
Proprietatile G.P.L. sunt prezentate in Anexa 1 tab. 1, 2, 3.
2. Domeniul de aplicare al prezentului normativ il constituie sistemele de alimentare cu G.P.L.
destinate utilizarii la consumatori pentru:
• instalatii de incalzire centrala si locala;
• instalatii pentru prepararea apei calde de consum;
• prepararea hranei;
• laboratoare sanitare si scolare;
• cladiri cu activitati de productie si fluxuri tehnologice.
3. Prevederile prezentului normativ se aplica la exploatarea sistemelor de alimentare cu G.P.L.
119
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
noi, precum si la lucrarile de extindere, modificare, modernizare, reabilitare si reparatii capitale

a sistemelor de alimentare cu G.P.L. existente, alimentate din recipiente mobile (butelii de 26-
100 l) sau din recipiente fixe, individuale sau in baterii, cu capacitate totala de maximum
30.000 l, volum de apa.
4. La exploatarea instalatiilor de G.P.L. pentru consumatori ale caror activitati sunt
reglementate prin norme de siguranta si functionare specifice, se vor respecta si normele
specifice activitatii respective.
...
NP 037-99 Normativ de proiectare, executie si exploatare a sistemelor de alimentare cu

GPL pentru autovehicule
Prevederile normativului se aplica la proiectarea, executia si exploatarea sistemelor de
distributie a gazelor petroliere lichefiate utilizate drept carburant la autovehicule:
- Sisteme de distributie a GPL la autovehicule cu instalatie monobloc tip Skid avand un
recipient de stocare suprateran cu capacitatea maxima de 5.000 litri (volum apa)
- Sisteme de distributie a GPL la autovehicule cu unul sau doua recipiente de stocare
subterane de aceeasi capacitate, cu o capacitate individuala de maximum 15.000 litri (volum
de apa) si 30.000 litri capacitate totala.
GP 051-2000 - Ghid de proiectare, execuţie şi exploatare a centralelor termice mici

1.1.1. Prezentul ghid se referă la proiectarea, executarea şi exploatarea centralelorv
termice mici cu puterea maximă de 0,3 MW care alimentează cu agent termic pentru încălzire
şi apă caldă de consum, consumatori grupaţi într-o singură clădire.
1.1.2. Ghidul se aplică centralelor termice aferente următoarelor categorii de clădiri noi
sau existente:
- individuale sau colective de locuit;
- administrative ;
- financiar-bancare ;
- comerciale ;
- de cultură ;
- de sănătate ;
- de turism ;
- cu funcţiuni mixte.
1.1.3. Centrale termice prepară agent termic pentru următoarele folosinţe:
- încălzire;
- încălzire şi preparare apă caldă de consum;
- preparare apă caldă de consum;
- ventilare.
1.1.4. Amplasarea centralelor termice se poate face:
- într-o încăpere având doar funcţiunea de centrală termică;
- în încăperi care au şi alte destinaţii (holuri, băi, bucătării etc.) fără blocarea
căilor de evacuare sau reducerea gabaritelor acestora.
1.1.5. Agentul termic produs la centralele termice mici este apa cu temperatura de
maximum 950C şi presiunea maximă de 6 bar.
120
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Normativ P118/2-2013 privind securitatea la incendiu a construcțiilor, Partea a II-a -

Instalații de stingere
Scop - domeniu de aplicare

Art. 1. (1) Prezentul normativ stabileşte performanţele şi nivelurile de performanţă minimale
privind cerinţa fundamentală privind “securitatea la incendiu” a construcţiilor.
(2) Normativul este obligatoriu pentru toţi factorii cu atribuţii în concepţia, realizarea şi
exploatarea construcţiilor, respectiv proiectanţi, verificatori de proiecte, experţi tehnici atestaţi,
executanţi, responsabili tehnici cu execuţia, diriginţi de şantier, proprietari sub orice titlu şi
utilizatorii construcţiilor, precum şi pentru autorităţile administraţiei publice şi organele de
control potrivit obligaţiilor şi răspunderilor ce le revin, în conformitate cu Legea nr.10/1995
privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare.
Art. 2. (1) Prevederile prezentului normativ sunt obligatorii la:
a) proiectarea şi executarea construcţiilor noi de orice fel şi a instalaţiilor utilitare aferente
acestora - denumite în continuare clădiri sau construcţii – după caz;
b) conformarea la foc a construcţiilor existente la care se proiectează şi execută lucrări de
intervenţie pentru consolidarea, extinderea, modificarea, transformarea sau schimbarea de
destinaţie indiferent de forma de proprietate sau de destinaţia acestora.
(2) La lucrările de intervenţie pentru consolidarea, extinderea, modificarea, transformarea
sau schimbarea de destinaţie a clădirilor existente, atunci când în mod justificat nu pot fi
îndeplinite unele prevederi ale normativului, prin proiect se vor asigura măsuri
compensatorii/alternative de securitate la incendiu, stabilite de un expert tehnic atestat pentru
cerinţa fundamentală „securitate la incendiu”, potrivit legii.
....
121
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
1.7. Atribuţii şi responsabilităţi specifice activităţii conform prevederilor prescripţiilor

tehnice aplicabile
Atribuţii şi responsabilităţi generale:

a) să cunoască legislaţia în domeniu, prescripţiile tehnice specifice, Colecţia ISCIR,
standardele şi normativele în vigoare privind activitatea pentru care a fost autorizat;
b) să cunoască actele normative în vigoare, prescripţiile tehnice şi standardele aplicabile;
c) să verifice dacă au fost adoptate soluţii tehnice care să permită funcţionarea
echipamentelor/ în condiţii de siguranţă;
d) să verifice dacă au fost prevăzute în documentaţia tehnică, verificările şi încercările ce
trebuie să fie efectuate de montatori/reparatori la locul de funcţionare, în concordanţă cu
prevederile prezentei prescripţii tehnice;
e) să avizeze documentaţiile tehnice, respectiv desenele de ansamblu şi breviarele de calcul
(unde este cazul);
f) să urmărească existenţa în documentaţiile avizate a precizărilor legate de standardele,
codurile de proiectare şi normativele folosite;
g) să ţină evidenţa documentaţiilor tehnice pe care le verifică şi le avizează conform, în
registru a cărui model este prevăzut în prescripția tehnică specifică;
h) la cerere să pună la dispoziţia inspectorilor de specialitate din cadrul ISCIR, datele,
informaţiile şi documentele în legătură cu obiectul autorizaţiei deţinute;
i) să participe la instructaje profesionale şi la examinări organizate de ISCIR (când este
cazul);
j) să confirme avizarea documentaţiei cu privire la respectarea prevederilor prezentei
prescripţii tehnice, prin aplicarea pe documentaţie a ştampilei conform modelului de mai jos:
· pentru avizarea documentaţiei în vederea obţinerii avizului obligatoriu de
instalare:
·
Numele şi prenumele:
ATESTAT RADTI - IMSP
Nr.:
AVIZAT CORESPUNDE *)
Data: Semnătura:
*) Se menţionează indicativele principalelor prescripţii tehnice utilizate.
· pentru avizarea documentaţiei preliminare de montare/reparare:
·
ATESTAT RADTP - IMSP .............................
Nr.:
AVIZAT CORESPUNDE *)
Data: Semnătura:
· * Se menţionează indicativele principalelor prescripţii tehnice utilizate.
)
122
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
· pentru avizarea documentaţiei tehnice de automatizare:

Atestat RADTA *)
Nr.:
AVIZAT CORESPUNDE: PT C 11
Data: Semnătura:
*) Se menţionează inspecţia teritorială emitentă.
În plus atribuţii şi responsabilităţi specifice PT C 4-2010, PT C 6-2010, PT C 8-2010 și PT

C 10-2010:
să elaboreze instrucţiuni tehnice, după caz, pentru exploatarea, întreţinerea, revizia şi
verificarea instalaţiilor/echipamentelor, care să servească şi pentru pregătirea personalului de
exploatare, întreţinere, revizie şi verificare;
În plus atribuţii şi responsabilităţi specifice PT C 4-2010:

să elaboreze în cadrul documentaţiei tehnice preliminare de reparare desenul tip de ansamblu,
cuprinzând principalele date tehnice conform prescripţiilor tehnice, care să permită verificarea
parametrilor de funcţionare în siguranţă a recipientelor în timpul montării, reparării şi la locul de
funcţionare;
În plus atribuţii şi responsabilităţi specifice PT C 14-2021:

să prevadă modul de efectuare a încercărilor de rezistență și de etanșeitate, cu respectarea
cerințelor din documentațiile tehnice de însoțire;
să stabilească modul de marcare a elementelor componente sub presiune care nu necesită
aplicarea marcajului de conformitate CE.
123
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
TEMA 2: LUCRĂRI DE INSTALARE CARE NECESITĂ OBŢINEREA AVIZULUI

OBLIGATORIU DE INSTALARE
Pentru obținerea avizului obligatoriu de instalare se depune la ISCIR documentația necesară.

Pentru fiecare instalație se emite un singur aviz obligatoriu de instalare.
În H.G. nr. 1340-2001 este prevederea referitoare la atribuțiile ISCIR de a emite aviz
obligatoriu de instalare pentru mai multe categorii de echipamente, în conformitate cu cerințele
și prevederile din prescripțiile tehnice. În prezent acest document este prevăzut numai în PT
C1-2010 și PT C 8-2010. Pentru celelalte tipuri de echipamente se elaborează documentație
de instalare, așa cum este stabilit în prescripțiile tehnice specifice.
Nu este permisă începerea lucrărilor de instalare ale echipamentului înainte de obţinerea
avizului obligatoriu de instalare.
1. Pentru cazane de abur și de apă fierbinte

Cerintele privind situatiile, conditiile precum si modul de intocmire a documentatiilor tehnice
sunt mentionate in prescriptia tehnică C1-2010.
După pericolul pe care-l prezintă efectele dinamice pe care le-ar putea produce în caz de
explozie, cazanele se clasifică în cinci categorii de la A la E în funcţie de valoarea indicelui de
clasificare (i) şi de caracteristicile tehnice ale cazanului, conform tabelului 1.
Tabelul 1
Categoria
Indice de clasificare (i)/caracteristici tehnice
cazanului
A i > 150
B 75 < i ≤ 150
C 25 < i ≤ 75
D i ≤ 25
Cazane de abur cu sau fără focar şi la care următoarele caracteristici tehnice
nu depăşesc limitele:
- presiune maximă: 10 bar;
- suprafaţa de încălzire: 2 m2;
E - diametrul interior al tamburului: 400 mm;
- capacitatea: 100 l (conţinutul de apă până la nivelul maxim admisibil al
apei din cazan; în cazul în care nu se poate stabili cu exactitate aceasta,
se ia în considerare capacitatea întregului spaţiu sub presiune al
cazanului).
Indicele de clasificare se calculează cu relaţia:
i = V (Ts - 100ºC)
unde: i = indice de clasificare (fără unitate de măsură);
V = volumul de apă din cazanul de abur umplut cu 100 mm peste nivelul minim din
tambur sau volumul total de apă din cazanul de abur cu străbatere forţată, din
cazanul de apă fierbinte sau din economizorul independent, în m 3;
Ts = temperatura de saturaţie a aburului sau temperatura maximă a apei la cazanele de
apă fierbinte şi economizoarele independente, în ºC.
124
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Din punct de vedere al supravegherii cazanelor în timpul exploatării, acestea se clasifică în

următoarele categorii:
a) cazane cu supraveghere în regim permanent - notate S0;
b) cazane cu supraveghere în regim nepermanent sau cu supraveghere periodică - notate
S1.
Cazanele care pot fi încadrate în categoria S1 sunt cazanele de abur având debitul maxim 10
t/h şi presiunea maximă 16 bar şi cazanele de apă fierbinte având debitul maxim 5 Gcal/h, la
care producătorul prevede acest lucru.
În funcţie de intervalele de timp maxime după care este obligatoriu ca operatorul să fie prezent
în centrala termică pentru efectuarea verificării instalaţiei (24 sau 72 de ore), regimurile de
funcţionare fără supraveghere permanentă sunt notate cu S1-Sp-24 şi, respectiv S1-Sp-72.
În cazul în care în aceeaşi sală sunt instalate separat cazane şi baterii de cazane, categoria
de clasificare se stabileşte luând în considerare indicele de clasificare cel mai mare pentru
fiecare cazan sau baterie de cazane în parte.
Atunci când în aceeaşi sală sunt instalate cazane diferite ca mărime şi caracteristici tehnice,
categoria de clasificare se stabileşte luând în considerare cazanul cu indicele de clasificare cel
mai mare.
Cazanele de abur cu străbatere forţată cu debitul nominal până la 10 t/h inclusiv, cazanele de
apă fierbinte şi economizoarele independente cu debitul caloric nominal până la 5 Gcal/h
inclusiv, precum şi supraîncălzitoarele independente de orice debit intră în categoria de
clasificare C, indiferent de rezultatul calculului efectuat pentru stabilirea categoriei.
Cazanele menţionate mai jos intră în categoria de clasificare D, indiferent de rezultatul
calculului efectuat pentru stabilirea categoriei de clasificare:
a) cazanele cu ţevi de fum (ignitubulare) a căror suprafaţă de încălzire este construită
numai din ţevi cu diametrul exterior de cel mult 102 mm şi care îndeplinesc următoarele
condiţii:
1) suprafaţa de încălzire este de cel mult 30 m2;
2) conţinutul de apă este de cel mult 50 l/m2 suprafaţă de încălzire;
3) presiunea nominală este de cel mult 6 bar.
b) cazanele ignitubulare verticale la care plăcile tubulare inferioare sunt neglijabile ca
suprafeţe de încălzire faţă de suprafaţa ţevilor de fum;
c) cazanele acvatubulare cu suprafaţa de încălzire de cel mult 50 m2 şi presiunea
nominală de cel mult 6 bar, construite din ţevi cu diametrul exterior de cel mult 51 mm şi
colectoare cu diametrul exterior de cel mult 100 mm.
În funcție de categoria cazanului se stabilesc condițiile referitoare la sala cazanului, după cum
urmează:
Sala cazanelor de categoria A

Cazanele de categoria A se instalează în săli proprii amenajate în clădiri amplasate la nivelul
solului.
În sala cazanelor se pot monta cazane de abur de joasă presiune (cu PS ≤ 0,5 bar) şi cazane
de apă caldă (cu T ≤ 110ºC), schimbătoare de căldură care folosesc ca agent primar aburul
125
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
sau apa caldă produs (produsă) de cazane, precum şi instalaţii auxiliare care deservesc
cazanele (ca de exemolu: pompe, buncăre pentru combustibil solid sau rezervoare de zi
pentru combustibil lichid, instalaţii pentru prepararea combustibilului, ventilatoare, rezervoare
de apă, instalaţii de tratare a apei), astfel încât să nu împiedice buna deservire şi
supraveghere a cazanelor.
Sala cazanelor se amplasează la o distanţă de cel puţin 10 m faţă de orice clădire industrială
sau civilă, de marginea drumurilor destinate circulaţiei vehiculelor sau de axa liniilor de cale
ferată, cu excepţia celor prevăzute anterior.
Pe cel mult două laturi ale sălii cazanelor se admite construirea, la o distanţă mai mică de 10
m, lipite sau având pereţi comuni, a unor încăperi care pot fi folosite ca săli pentru maşini de
abur, turbogeneratoare, suflante, ateliere de întreţinere sau pentru lucrări de reparare, ateliere
de fabricaţie sau anexe ale acestora, magazii şi depozite de materiale necombustibile,
laboratoare, birouri şi grupul sanitar ale centralei termice, toate făcând parte din categoriile C,
D şi E de incendiu, conform normativelor de siguranţă la foc a construcţiilor.
Pereţii despărţitori trebuie să aibă rezistenţa mecanică corespunzătoare şi să nu fie prevăzuţi
cu goluri de comunicare directă spre sala cazanelor cu excepţia unei uşi de comunicare între
sala cazanelor şi sala maşinilor de abur, a turbogeneratoarelor sau a suflantelor. De
asemenea, poate exista o uşă de comunicare între sala cazanelor, birourile centralei termice,
laboratoare şi grupul social, dacă acestea din urmă deservesc numai sala cazanelor.
În cazul cazanelor care funcţionează cu combustibil lichid sau gazos, peretele despărţitor
dintre sala cazanelor şi sala maşinilor poate să lipsească.
Peretele din faţa frontului cazanelor trebuie să rămână liber, pe cât posibil.
Nu se admite construirea de etaje peste sala cazanelor de categoria A.
Subsolul sălii cazanelor nu trebuie să fie folosit decât pentru montarea instalaţiilor auxiliare ale
cazanelor.
Se admite ca unul din pereţii cazanului ca de exemplu cel posterior sau cel lateral, să facă
parte din pereţii exteriori ai sălii cazanelor, cu condiţia ca:
a) pe aceşti pereţi să nu existe dispozitive sau elemente care condiţionează funcţionarea
cazanelor;
b) să se evite pierderile suplimentare de căldură.
Sala cazanelor de categoria B

Cazanele de categoria B se instalează în săli proprii amenajate în clădiri amplasate la nivelul
solului.
cazanele ca de exemplu pompe, buncăre pentru combustibil solid sau rezervoare de zi pentru
combustibil lichid, instalaţii pentru prepararea combustibilului, ventilatoare, rezervoare de apă,
instalaţii de tratare a apei, astfel încât să nu împiedice buna deservire şi supraveghere a
cazanelor.
Sala cazanelor se amplasează la o distanţă de cel puţin 5 m faţă de orice clădire industrială
sau civilă, de marginea drumurilor destinate circulaţiei vehiculelor sau de axa liniilor de cale
ferată, cu excepţia celor prevăzute anterior.
126
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Pe cel mult două laturi ale sălii cazanelor se admite construirea, la o distanţă mai mică de 5 m,
lipite sau având pereţi comuni, a unor încăperi de producţie industriale sau anexe ale
acestora, ateliere, magazii şi depozite de materiale necombustibile, laboratoare, sau a grupului
sanitar, toate făcând parte din categoriile C, D şi E de pericol de incendiu, conform
normativelor de siguranţă la foc a construcţiilor.
Pereţii despărţitori trebuie să aibă o rezistenţă mecanică corespunzătoare normativelor de
proiectare şi de realizare a construcţiilor şi să nu fie prevăzuţi cu goluri pentru comunicare
directă ca de exemplu uşi, ferestre şi altele asemenea spre sala cazanelor. Poate exista o uşă
de comunicare între sala cazanelor, laboratoare şi grupul social, dacă acestea din urmă
deservesc numai sala cazanelor.
Peretele din faţa frontului cazanelor trebuie să rămână liber, pe cât posibil.
În subsolul sălii cazanelor de categoria B se pot amplasa încăperi de producţie şi depozitare a
materialelor necombustibile sau instalaţii deservite permanent sau ocazional de persoane, cu
condiţia separării acestora de sala cazanelor, conform normativelor de siguranţă la foc a
construcţiilor.
Nu se admite comunicarea directă între aceste încăperi şi sala cazanelor.
Subsolul trebuie să comunice direct cu exteriorul cel puţin printr-o uşă cu deschidere în
exterior.
Nu se admite construirea de etaje peste sala cazanelor de categoria B.
Sala cazanelor de categoria C și D

Cazanele de categoria C se instalează în săli proprii amenajate în clădiri amplasate la nivelul
solului.
cazanele ca de exemplu pompe, buncăre pentru combustibil solid sau rezervoare de zi pentru
combustibil lichid, instalaţii pentru prepararea combustibilului, ventilatoare, rezervoare de apă,
instalaţii de tratare a apei astfel încât să nu împiedice buna deservire şi supraveghere a
cazanelor.
Sala cazanelor se amplasează la o distanţă mai mare de 3 m faţă de orice clădire industrială
sau civilă, faţă de marginea drumurilor destinate circulaţiei vehiculelor sau faţă de axa liniilor
de cale ferată, cu excepţia celor prevăzute anterior.
Cazanele de categoria C pot fi instalate şi în săli proprii, făcând parte din clădiri de producţie
industriale, de categoriile C, D şi E de pericol de incendiu sau în clădiri de depozitare a
materialelor necombustibile, conform normativelor de siguranţă la foc a construcţiilor, cu
condiţia ca sala cazanelor să nu fie lipită de încăperi cu aglomerări de persoane sau de căile
de acces ale acestora.
Pereţii despărţitori trebuie să aibă o rezistenţă mecanică corespunzătoare şi să nu fie
prevăzuţi cu goluri de comunicare directă ca de exemplu uşi, ferestre şi altele asemenea spre
încăperile industriale sau anexele acestora, ateliere de întreţinere, magazii şi depozite de
materiale necombustibile, laboratoare, grup social, lipite sau având pereţi comuni cu sala
127
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
cazanelor. Poate exista o uşă de comunicare între sala cazanelor, laboratoare şi grupul social,
dacă acestea deservesc numai sala cazanelor.
Dacă în sala cazanelor se instalează cazane cu suprafaţa de încălzire formată numai din
serpentine, pereţii despărţitori interiori pot fi sub nivelul luminatoarelor încăperii industriale, iar
sala cazanelor poate fi fără tavan.
În subsolul clădirii în care este înglobată sala cazanelor se pot amplasa încăperi de producţie
şi de depozitare a materialelor necombustibile sau instalaţii deservite permanent sau ocazional
de persoane, cu condiţia separării acestora de sala cazanelor conform normativelor de
siguranţă la foc a construcţiilor. Nu se admite comunicarea directă între aceste încăperi şi sala
cazanelor.
Subsolul trebuie să comunice cu exteriorul cel puţin printr-o uşă cu deschidere în exterior.
Nu se admite construirea de etaje peste sala cazanelor de categoria C.
Cazanele de categoria D pot fi instalate în săli proprii (în încăperi separate) amplasate la
subsolul, demisolul, parterul sau la etajele clădirilor de producţie din categoriile C, D şi E de
pericol de incendiu, ale clădirilor de depozitare a materialelor necombustibile şi ale clădirilor
civile conform normativelor de siguranţă la foc a construcţiilor. Cazanele de categoria D se
instalează în săli proprii sau în încăperi destinate pentru ateliere, hale de producţie, grup
sanitar, laboratoare şi altele asemenea situate la subsolul, demisolul, parterul sau etajul
clădirii, cu excepţia clădirilor care se încadrează în categoriile A şi B de pericol de incendiu
conform normativelor de siguranţă la foc a construcţiilor.
Nu se admite amplasarea sălii cazanelor având perete comun sau sub încăperi cu persoane
care nu se pot evacua singure ca de exemplu spitale, magazine, şcoli, grădiniţe de copii, creşe
şi altele asemenea, sau sub căile de evacuare ale acestora.
Sala cazanelor trebuie să fie separată de încăperile alăturate prin pereţi sau planşee cu
rezistenţă mecanică corespunzătoare conform normativelor tehnice de proiectare şi de
realizare a construcţiilor, cu uşi din materiale necombustibile şi fără goluri pentru ferestre.
Sala cazanelor de categoria E

Cazanele de categoria E pot fi instalate în săli proprii sau în încăperi destinate pentru ateliere,
hale de producţie, grup social, laboratoare şi altele asemenea situate la subsolul, demisolul,
parterul sau etajul clădirii, cu excepţia cazului în care aceste săli sunt în clădiri care se
încadrează în categoriile A şi B de pericol de incendiu conform normativelor de siguranţă la foc
a construcţiilor.
În încăperile învecinate cu sălile cu aglomeraţie de persoane ca de exemplu săli de
spectacole, săli de clasă, săli de spital, magazine şi altele asemenea, pot fi instalate cazane
având presiunea maximă de 4 bar şi capacitatea de cel mult 100 de litri. Astfel de cazane pot fi
instalate în încăperi alipite sălilor de operaţii din spitale, chiar dacă există uşă şi fereastră de
comunicare, cu condiţia ca în acelaşi timp să fie în funcţiune numai un singur cazan.
Pereţii şi planşeele sălii cazanului (cazanelor) trebuie să fie executate din materiale
necombustibile şi să aibă o rezistenţă mecanică corespunzătoare. Încăperea trebuie să aibă
cel puţin un perete liber prevăzut cu ferestre a căror suprafaţă trebuie să fie de cel puţin 10%
din suprafaţa pardoselii încăperii. Se evită amplasarea ferestrelor spre străzile cu circulaţie
intensă.
128
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Peretele care desparte sala cazanului (cazanelor) de încăperile cu aglomeraţie de persoane

nu trebuie să aibă goluri pentru uşi sau ferestre.
Sala cazanului (cazanelor) trebuie să aibă o bună ventilaţie şi iluminare naturală şi artificială.
Armăturile, aparatura de măsurare şi control şi instalaţiile anexe ale cazanului trebuie să fie în
permanenţă bine iluminate.
Spaţiile de acces libere, pentru deservire şi pentru verificare, trebuie să fie de cel puţin 1,5 m
în faţa cazanului şi 0,5 m pe celelalte părţi. Pe una din părţile laterale, precum şi în spatele
cazanului, se poate renunţa la distanţa de 0,5 m cu condiţia ca pe aceste părţi să nu existe
armături sau dispozitive care necesită manevrarea şi supravegherea în timpul funcţionării
cazanului. Condiţia este obligatorie şi în cazul în care cazanele se instalează grupat sau sunt
înglobate în instalaţia tehnologică pe care o deservesc.
Cazanele care străbat peretele instalaţiei tehnologice pe care o deservesc ca de exemplu
cazanele de la cuptoarele de panificaţie, trebuie să aibă liberă numai partea frontală unde
trebuie să existe amplasate toate racordurile, armăturile şi aparatura de „protecţie-
semnalizare-comandă” ale cazanului.
Condiţiile de instalare a cazanelor de categoria E trebuie să permită o instalare şi o demontare
uşoară a acestora pentru verificări şi lucrări de reparare.
În sala cazanelor care funcţionează cu combustibil lichid se admite existenţa rezervorului
metalic de combustibil de zi având o capacitate până la 20 de litri.
Instalarea cazanelor înglobate în linii tehnologice

Cazanele de abur sau de apă fierbinte cu un debit de cel mult 2 t/h, respectiv 1 Gcal/h, care
fac parte dintr-o linie tehnologică ca de exemplu instalaţii de calandre, instalaţii de uscare lapte
praf şi altele asemenea, pot fi instalate în aceeaşi încăpere cu instalaţia tehnologică
respectivă, cu următoarele condiţii:
a) să deservească, în exclusivitate, instalaţiile tehnologice din care fac parte;
b) să fie împrejmuite cu grilaje (plase) pentru a se evita accesul persoanelor străine, altele
decât cele care asigură exploatarea acestora;
c) să fie automatizate corespunzător concepţiei constructive şi funcţionale a acestora;
nivelul de automatizare trebuie să fie compatibil şi integrat cu sistemele de automatizare ale
proceselor tehnologice în care sunt înglobate, iar funcţionarea acestora (pornirea, reglarea şi
oprirea) să fie strict legată de procesele tehnologice respective;
d) în încăperea respectivă să fie montate numai instalaţia tehnologică şi cazanul aferent.
Instalarea cazanelor recuperatoare

Cazanele recuperatoare, indiferent de categoria de clasificare, pot fi instalate în aceeaşi
încăpere cu instalaţia tehnologică generatoare a gazelor sau a altor fluide fierbinţi, în
apropierea instalaţiei respective.
Cazanele recuperatoare trebuie să fie împrejmuite cu grilaje (plase) pentru a se evita accesul
persoanelor străine, altele decât cele care asigură exploatarea acestora.
Instalarea cazanelor în aer liber

Cazanele, indiferent de categoria de clasificare, pot fi instalate parţial sau total în aer liber
dacă prin documentaţia tehnică a acestora se prevede acest lucru.
129
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Pentru aceste cazane la instalare, trebuie să se asigure:

a) protecţia corespunzătoare a zidăriei şi a părţilor metalice împotriva degradării (din
cauza precipitaţiilor atmosferice şi a intemperiilor);
b) protecţia personalului de deservire, a dispozitivelor de alimentare cu apă şi combustibil,
a instalaţiilor de tratare a apei, a aparatelor de măsurare şi control, precum şi a instalaţiei de
automatizare la nivelul fiecărui element al acesteia; în acest scop, se prevăd incinte/încăperi
închise şi încălzite (sau condiţionate climatic, după caz), astfel încât să poată fi realizată o
supraveghere corespunzătoare şi uşoară a întregului cazan;
c) protecţia conductelor şi a armăturilor cazanului împotriva îngheţului, precum şi a
conductelor de impuls ale traductoarelor, aparatelor de măsurare şi control şi ale instalaţiei de
automatizare; în acelaşi context al protecţiei faţă de eventualele consecinţe ale temperaturilor
exterioare necontrolabile, se prevăd soluţii de protecţie a elementelor instalaţiei de
automatizare individuale împotriva temperaturilor ridicate excesive, după caz, împotriva
umidităţii, coroziunii şi acţiunii vântului şi viscolului;
d) protecţia ventilatoarelor de aer de ardere, de recirculare şi de gaze arse.
La stabilirea nivelului de dotare cu instalaţii de automatizare a cazanelor instalate parţial sau

total în aer liber, precum şi a condiţiilor tehnice pentru aparatura şi echipamentul din dotarea
acestor instalaţii, se ţine seama de condiţiile climatice specifice zonelor în care se montează.
În jurul cazanelor montate în aer liber, cu excepţia celor instalate temporar ca de exemplu
pentru foraj, pe şantiere sau similare, precum şi a celor încadrate în linii tehnologice, trebuie
să se asigure o îngrădire care să nu permită accesul persoanelor străine de exploatarea
acestora.
Cazanele de abur montate în aer liber, cu presiunea nominală până la 5 bar inclusiv, se
instalează la distanţa stabilită conform celor precizate anterior, în funcţie de categoria în care
se încadrează.
Cazanele cu presiunea nominală de peste 5 bar se instalează la o distanţă minimă de 20 m
faţă de orice clădire civilă, de marginea drumurilor destinate circulaţiei vehiculelor sau de axa
liniilor de cale ferată. În cazul în care aceste cazane deservesc clădiri industriale de producţie,
distanţa până la aceste clădiri trebuie să fie cel puţin egală cu distanţa pentru cazanele
instalate în săli, în funcţie de categoria cazanului. Clădirile industriale respective trebuie să fie
de categoriile C, D şi E de pericol de incendiu, conform normativelor de siguranţă la foc a
construcţiilor.
Cazanele, indiferent de categorie, care fac parte din linii tehnologice pot fi instalate aproape
de, sau înglobate, în liniile tehnologice respective.
Distanţele faţă de clădirile industriale sau civile, de drumurile destinate circulaţiei vehiculelor,
precum şi faţă de celelalte utilaje din cadrul liniilor tehnologice se stabilesc prin documentaţia
tehnică de însoţire a cazanelor şi se avizează de RADTI.
În cazul construirii, pe una sau mai multe laturi ale cazanului, a unor pereţi de protecţie similari
cu cei ai sălilor de cazane, distanţa de 20 m indicată la art. 34 alin. (3) poate fi redusă, pe
laturile respective, până la distanţele conform celor precizate anterior în funcţie de categoria
de clasificare a cazanului.
130
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Instalarea cazanelor în container

Cazanele, indiferent de categoria de clasificare, pot fi instalate în container dacă prin
documentaţia tehnică a acestora se prevede acest lucru de către producător.
Amplasarea containerului trebuie să respecte condiţiile prevăzute anterior, în funcţie de
categoria de clasificare a cazanului, limitele exterioare containerului asimilându-se limitelor
exterioare sălii cazanelor.
Construcţia sălii cazanelor

Sala cazanelor trebuie să fie astfel proiectată şi construită încât instalarea, exploatarea,
repararea şi verificarea tehnică a cazanelor să fie efectuate în condiţii optime de lucru şi de
siguranţă.
De asemenea, proiectarea şi construcţia sălii cazanelor trebuie să respecte prevederile
normelor referitoare la asigurarea protecţiei împotriva incendiilor, ale normelor sanitare în
vigoare, ale normelor privind protecţia mediului şi a muncii, ale normativelor specifice privind
proiectarea şi construcţia clădirilor având ca destinaţie centrale termice, precum şi condiţiile
din prezenta prescripţie tehnică.
În acest sens, proiectele sălilor de cazane trebuie să fie avizate pentru a deveni aplicabile.
Construcţia sălii cazanelor trebuie să fie de gradul I sau II de rezistenţă la foc şi din materiale
necombustibile, conform normativelor tehnice privind siguranţa la foc a construcţiilor.
Se pot admite săli de cazane executate din materiale combustibile ignifugate sau greu
combustibile numai pentru instalaţii de cazane cu funcţionare temporară de maxim un an şi a
căror suprafaţă totală de încălzire nu depăşeşte 150 m2.
Pardoseala din sala cazanelor, cu excepţia cazurilor de la art. 31, nu trebuie să fie sub nivelul
terenului înconjurător.
Nivelul platformei de deservire a focarului şi, pe cât posibil, a cenuşarului nu trebuie să fie sub
nivelul pardoselii din sala cazanelor.
În cazul în care pardoseala este confecţionată din plăci de oţel, acestea trebuie să aibă
suprafaţa striată, pentru a se evita alunecarea personalului de deservire.
Acoperişul sălii cazanelor trebuie să fie realizat astfel încât să se asigure evacuarea aburului
în cazul unor eventuale avarii.
Nu se admite construirea de poduri/mansarde sub acoperişul sălii cazanelor de categoriile A,

B şi C.
Uşile sălii cazanelor trebuie să fie aşezate, de preferinţă, pe peretele din faţa frontului
cazanului sau lateral, în apropierea locului principal de deservire a cazanului. Acestea trebuie
să se deschidă uşor spre exteriorul sălii.
Numărul, dimensiunile şi poziţia uşilor trebuie să fie astfel alese încât să asigure posibilitatea
evacuării uşoare a personalului şi, pe cât posibil, introducerea sau scoaterea elementelor
cazanului ca de exemplu tamburi, tuburi focare, ţevi şi altele asemenea.
131
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Ferestrele sălii cazanelor trebuie să fie în conformitate cu prevederile actelor normative în

vigoare referitoare la existenţa suprafeţelor vitrate în funcţie de categoria combustibilului
utilizat.
Iluminatul sălii cazanelor, precum şi a principalelor locuri de muncă, trebuie să respecte
prevederile actelor normative în domeniu.
Pentru sălile cazanelor al căror debit total este mai mare de 10 t/h, respectiv 5 Gcal/h, spaţiile
de mai jos trebuie prevăzute cu un sistem de iluminare de siguranţă pentru continuarea
lucrului, conform prevederilor reglementărilor în vigoare la:
a) frontul cazanelor şi trecerile dintre cazane;
b) panourile cu aparate de măsurare, control şi automatizare;
c) indicatoarele de nivel;
d) spaţiile pentru evacuarea cenuşii;
e) spaţiile ventilatoarelor de aer şi de gaze de ardere;
f) spaţiile rezervoarelor de apă, de combustibil şi al degazoarelor;
g) platformele şi scările de acces;
h) spaţiile pompelor de alimentare cu apă şi ale pompelor de combustibil;
i) morile de cărbune;
j) spaţiul instalaţiei de alimentare cu cărbuni.
Ieşirile din sala cazanelor trebuie să fie marcate cu semne luminoase, de preferinţă de culoare
galbenă, pentru a fi găsite uşor în caz de inundare cu abur a sălii cazanelor.
Sala cazanelor, încăperea cenuşarului, precum şi încăperile auxiliare şi sociale trebuie să fie
asigurate cu instalaţie de ventilaţie naturală sau mecanică cu priză de aer direct din atmosferă.
Ventilaţia din sala cazanelor trebuie să servească pentru asigurarea aerului de ardere,
evacuarea surplusului de umiditate, de gaze nocive, de praf, precum şi pentru asigurarea
temperaturii admisibile.
Temperaturile admisibile în diferite locuri din sala cazanelor trebuie să fie:
a) în zona de lucru principală, adică în zona unde se găsesc în permanenţă fochişti,
temperatura aerului trebuie să fie cel puţin 15ºC iarna şi să nu depăşească cu mai mult de
10ºC temperatura exterioară, la umbră, vara;
b) în zona platformelor de lucru aflate în partea superioară a sălii cazanelor, destinată
staţionării permanente a personalului de deservire, temperatura aerului nu trebuie să
depăşească cu mai mult de 10ºC temperatura din zona de lucru principală, fără însă a depăşi
40ºC.
La locurile de muncă cu caracter de scurtă durată, temperatura aerului nu trebuie să
depăşească cu mai mult de 15ºC temperatura din zona principală de lucru.
Pentru personalul de deservire al sălii cazanelor trebuie să fie amenajate încăperi în incinta
acesteia pentru grupul social, în conformitate cu prevederile reglementărilor igienico-sanitare
în vigoare.
132
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Spaţii de deservire a cazanului

Amplasarea cazanelor sau a bateriilor de cazane în sală trebuie să se facă astfel încât să se
asigure o deservire şi o supraveghere corespunzătoare a cazanelor şi posibilitatea efectuării
reparaţiilor şi înlocuirilor elementelor cazanului.
Distanţa liberă de la frontul cazanelor sau al antefocarului până la peretele din faţă al sălii
cazanelor trebuie să fie stabilită în funcţie de înălţimea cazanului, astfel încât deservirea,
întreţinerea şi supravegherea să se poată efectua în condiţii bune. Această distanţă nu trebuie
să fie mai mică de 3 m, cu excepţia cazanelor de categoria E, pentru care această distanţă
este conform celor anterior precizate.
În cazul în care unele elemente ale instalaţiei de ardere depăşesc frontul cazanelor, se admite
ca distanţa de la aceste elemente la peretele din faţă să fie de cel puţin 2 m.
Se admite instalarea pompelor, ventilatoarelor şi a distribuitoarelor în faţa frontului cazanelor,
dar amplasate astfel încât să nu împiedice buna deservire a cazanelor, iar lăţimea trecerii
libere de-a lungul frontului să nu fie mai mică de 2 m.
Pentru cazanele cu debit nominal de cel mult 2 t/h, respectiv 1 Gcal/h, distanţele minime de 3
m, respectiv de 2 m, indicate mai sus, pot fi reduse până la 2 m, respectiv până la 1,5 m.
Atunci când sunt baterii de cazane aşezate faţă în faţă, spaţiul liber între fronturi trebuie să fie
de cel puţin 5 m. În cazuri speciale, în acest spaţiu se pot monta pompe şi alte accesorii sau
trape îngrădite pentru deservirea unui eventual subsol, numai dacă aceste instalaţii sau trape
nu împiedică deservirea focarelor şi dacă rămâne un spaţiu liber de trecere de cel puţin 1,5 m
de fiecare parte.
Spaţiile libere de acces între două cazane alăturate sau dintre peretele cazanului (zidăria sau
izolaţia) şi peretele lateral al sălii cazanelor trebuie să fie de cel puţin 1,5 m.
Dacă sunt părţi ieşite din zidăria sau izolaţia laterală a cazanelor sau din zidurile clădirii sau
alte elemente fără funcţii dinamice, atunci spaţiul liber de trecere rămas între acestea poate fi
redus până la 0,8 m, cu condiţia ca în acest spaţiu să nu se găsească rampa de combustibil,
capul de alimentare cu apă, clapete de explozie, guri sau uşi de vizitare ale cazanului sau alte
armături şi dispozitive care necesită manevrare sau supraveghere.
În cazurile în care sistemul de sprijin al cazanului (fundaţie, sanie sau similare) depăşeşte
nivelul planşeului, iar marginile sistemului respectiv ies în afara zidăriei sau izolaţiei cazanului,
distanţa între marginile respective trebuie să fie de cel puţin 1 m.
La cazanele neînzidite (izolate), spaţiul între peretele cazanului şi peretele lateral al sălii poate
fi redus până la 0,8 m, în cazuri justificate tehnic prin proiectul sălii cazanelor şi avizate de
RADTI, cu condiţia ca pe latura respectivă a cazanului să nu existe armături sau alte
dispozitive care necesită manevrare sau supraveghere.
Totuşi, în cazul pereţilor sălii cazanelor construiţi din materiale combustibile ignifugate sau
greu combustibile, distanţa între peretele cazanului şi peretele sălii cazanelor nu trebuie să fie
mai mică de 1 m.
133
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Distanţa liberă dintre peretele posterior al cazanului şi peretele sălii cazanelor trebuie să fie de
minim:
a) 0,7 m la cazanele cu un debit nominal de până la 10 t/h, respectiv 5 Gcal/h, inclusiv;
b) 1,5 m la cazanele cu un debit mai mare de 10 t/h, respectiv 5 Gcal/h.
De la partea superioară a zidăriei/izolaţiei cazanului sau de la oricare platformă de deservire

situată pe aceasta şi până la elementele inferioare ale construcţiei acoperişului sălii cazanelor
trebuie să fie o înălţime de minim 2 m, atunci când aceste elemente sunt din material
necombustibil, şi de minim 3 m, atunci când elementele respective ale acoperişului sunt din
material combustibil.
În cazul în care nu se respectă înălţimea conform alin. (1), în baza unui memoriu tehnic de
justificare, se poate accepta micşorarea spaţiului, pe baza unei derogări acordate de către
ISCIR.
În cazul cazanelor verticale neînzidite, spaţiul din faţa focarului trebuie să fie de cel puţin 1 m,
iar faţă de ceilalţi pereţi ai sălii cazanelor sau între cazane de cel puţin 1 m.
Pentru cazanele verticale, deasupra cărora nu este necesar accesul în picioare, distanţa până
la elementele inferioare ale acoperişului trebuie să fie de cel puţin 1 m, dacă acoperişul este
din material necombustibil, şi de cel puţin 3 m, dacă elementele respective şi/sau acoperişul
sunt construite din materiale combustibile ignifugate.
Conducte şi rezervoare de apă

Conductele racordate la cazane trebuie să fie astfel montate încât să nu producă eforturi
asupra legăturilor la cazane care să depăşească limitele avute în vedere la proiectare. La
calcularea eforturilor se are în vedere posibilitatea deplasării în orice direcţie a fiecărui ştuţ al
cazanului, ca urmare a dilatării acestuia începând de la pornirea la rece şi până la sarcina
maximă.
Reazemele conductelor trebuie să fie fixate de construcţiile metalice ale cazanului astfel încât
la o variaţie de sarcină să nu poată produce solicitări importante şi deformări ale acestora.
Conductele rezemate pe grinzile orizontale ale cadrului de susţinere trebuie să fie montate pe
role sau dispozitive care să permită mişcarea liberă, fiind prevăzute cu posibilităţi de dilatare
sau cu curbe de compensare a dilatării pentru a se reduce la minimum efortul în conductă sau
efortul care se exercită asupra pieselor suportului.
Conductele care traversează spaţiile de deservire şi de circulaţie din sala cazanului se

amplasează astfel încât să nu împiedice deservirea şi circulaţia din zona cazanului.
Deasupra cazanelor nu se pot aşeza rezervoare de apă decât dacă de la partea superioară a
zidăriei cazanului la fundul rezervoarelor este o distanţă de cel puţin 2 m.
Suprafaţa ocupată de rezervoare nu trebuie să depăşească 20% din suprafaţa de aşezare a
zidăriei cazanului.
Rezervoarele nu trebuie să fie aşezate în dreptul luminatoarelor.
134
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Depozitarea combustibilului în sala cazanelor

În sala cazanelor se admite instalarea unui rezervor metalic pentru depozitarea combustibilului
lichid necesar consumului curent, în următoarele condiţii:
a) să aibă capacitatea de cel mult 2 m3;
b) să nu fie montat deasupra cazanelor, ci lateral la o distanţă de cel puţin 2,5 m de
arzătoare şi nu în direcţia eventualelor rateuri de aprindere;
c) să nu aibă indicatoare de nivel de sticlă;
d) să aibă conductă de aerisire care comunică cu exteriorul;
e) să aibă conducte de scurgere şi de preaplin care comunică cu exteriorul.
Conductele de alimentare cu combustibil lichid trebuie să fie prevăzute cu robinete care să fie
deservite uşor. Conductele trebuie să fie izolate atunci când trec prin apropierea suprafeţelor
puternic încălzite, a flăcărilor şi altele asemenea.
În sala cazanelor se admite instalarea unui buncăr de combustibil solid cu condiţia ca acesta
să aibă capacitatea de cel mult 2 m3 şi să fie astfel amplasat încât să nu reducă spaţiile libere
de acces şi să nu împiedice buna deservire a instalaţiilor auxiliare.
Buncărele şi dispozitivele anexe ale acestora se construiesc din materiale necombustibile.
La cazanele cu debite de 2 t/h, respectiv 1 Gcal/h, şi mai mari, care funcţionează cu

combustibil solid alimentarea cu combustibil a sălii cazanelor şi a focarelor se face prin
mijloace mecanice.
În sala cazanelor trebuie să se găsească mijloacele necesare pentru stingerea unui eventual
incendiu, conform normelor generale şi specifice pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.
Alte cerinţe
Construcţia metalică de susţinere, înzidirea cazanelor, focarele şi canalele de gaze de ardere,
precum şi scările, platformele şi ascensoarele se execută potrivit cerinţelor reglementărilor
tehnice aplicabile la data realizării cazanelor.
Obținerea Avizului obligatoriu de Instalare
Cazanele noi sau cazanele vechi care au PS x V > 60 bar x litru pot fi instalate şi respectiv
instalate pe un alt amplasament, numai în condiţiile în care s-a obţinut avizul obligatoriu de
instalare eliberat de ISCIR.
Nu este permisă începerea lucrărilor de instalare a cazanului înainte de obţinerea avizului
obligatoriu de instalare.
Modelul de aviz obligatoriu de instalare a cazanului este prevăzut în anexa 1.
Nu este necesar avizul obligatoriu de instalare pentru:
a) cazanele mobile;
b) cazanele utilizate pe şantiere la foraj;
c) cazanele cu funcţionare temporară până la maxim un an; pentru cazanele de abur şi de
apă fierbinte cu debitul mai mare de 2 t/h, respectiv 1 Gcal/h, regimul de funcţionare
135
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
temporară trebuie să fie confirmat şi înregistrat de către ISCIR în baza unui memoriu
tehnic justificativ prezentat de deţinător/utilizator;
d) cazanele încadrate în linii tehnologice şi cele de categoria E.
Avizul obligatoriu de instalare se eliberează pentru fiecare sală de cazane în parte şi se

precizează caracteristicile tehnice principale ale tuturor cazanelor prevăzute a funcţiona.
În cazul instalării unui cazan suplimentar, sau a unui cazan care înlocuieşte un cazan scos din
uz şi casat, se solicită un nou aviz obligatoriu de instalare pentru întreaga sală a cazanelor.
Pentru obţinerea avizului obligatoriu de instalare, deţinătorul/utilizatorul sau persoana

împuternicită în scris de acesta, înaintează la ISCIR, cu cel puţin 30 de zile înainte de data
estimată pentru începerea lucrărilor de instalare/montare, următoarele documente:
a) cererea de instalare a cazanului;
b) documentaţia tehnică prevăzută la art. 69 sau fişa tehnică a cazanului pentru cazanul
nou nelivrat la data înaintării cererii;
c) documente privind rezultatele verificărilor efectuate în timpul utilizării, pentru cazane
vechi (cartea cazanului);
d) lista documentelor cu caracter normativ aplicate la construirea cazanelor;
e) documentaţia tehnică de instalare
Obţinerea avizului obligatoriu de instalare pentru un cazan este responsabilitatea

deţinătorului/utilizatorului acestuia. Documentaţia tehnică de instalare a cazanului, menţionată
se avizează de către RADTI.
Cererea de instalare a cazanului trebuie să conţină:

a) denumirea/numele şi prenumele şi adresa deţinătorului/utilizatorului şi atunci când este
cazul, a împuternicitului acestuia;
b) locul de instalare a cazanului/cazanelor;
c) date referitoare la cazan/cazane: tip/tipuri, producătorul, parametrii principali: presiune,
temperatură, debit, combustibil utilizat, dimensiuni de gabarit, destinaţie şi alte
asemenea.
Documentaţia tehnică de instalare a cazanului/cazanelor trebuie să conţină:

a) borderoul documentelor;
b) memoriul tehnic conform;
c) planul de situaţie al sălii cazanelor şi al vecinătăţilor (clădiri şi instalaţii în aer liber) pe o
distanţă de cel puţin 10 m de la pereţii construcţiei acesteia;
d) planul şi secţiunile referitoare la sala cazanelor, cu amplasarea cazanelor şi a
echipamentelor termomecanice anexe;
e) schema termomecanică a echipamentelor din sala cazanelor;
f) date privind regimul chimic al cazanului/cazanelor:
1) fişa tehnică privind regimul chimic al cazanului/cazanelor, întocmită conform celor de
mai jos;
136
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
2) caracteristici fizico-chimice şi funcţionale ale masei schimbătoare de ioni, conform

celor de mai jos;
3) breviar de calcul pentru instalaţiile de tratarea apei, întocmit conform celor de mai
jos;
4) instrucţiuni de conservare.
g) date privind instalaţia de automatizare şi aparatele de măsurare, control şi protecţie
care echipează cazanul/cazanele;
h) date privind organizarea muncii în sala cazanelor: personal de conducere şi personal
pentru deservirea instalaţiilor de cazane pentru care se solicită autorizaţie ISCIR.
Toate aceste documente trebuie să fie semnate şi ştampilate de persoana care reprezintă
deţinătorul/utilizatorul sălii cazanelor şi care răspunde pentru respectarea condiţiilor impuse
pentru construirea şi exploatarea acesteia.
Memoriul tehnic trebuie să conţină:

a) date privind cazanul/cazanele:
1) tipul cazanului, parametrii principali ca de exemplu presiune, temperatură, debit şi
altele asemenea, combustibil utilizat, destinaţia;
2) numărul şi data ultimului proces-verbal de verificare tehnică la care s-a efectuat revizia
interioară şi încercarea la presiune hidraulică şi prin care s-a stabilit presiunea maximă de
lucru şi data următoarei verificări tehnice periodice pentru cazanele vechi instalate/montate din
nou pe un alt amplasament;
b) date privind sala cazanelor şi clădirile învecinate:
1) elementele dimensionale pentru sală, uşi, ferestre şi altele asemenea;
2) modul de construcţie şi materialele pentru pardoseală, pereţi, uşi, ferestre, acoperiş,
inclusiv masa acestuia pe m2 şi altele asemenea;
3) iluminatul natural, artificial, de siguranţă şi pentru verificarea cazanelor;
4) instalaţia de ventilaţie naturală şi artificială;
5) depozitarea combustibilului, modul de alimentare şi modul de evacuare a produselor
de ardere, sistemul de ardere;
6) destinaţia şi construcţia clădirilor şi încăperilor învecinate, aflate până la o distanţă de
cel puţin 10 m de pereţii sălii cazanelor.
c) date privind funcţionarea sălii cazanelor:
1) regimul de funcţionare a cazanelor, periodic sau continuu, cu sau fără supraveghere
permanentă, dacă este interconectată şi altele asemenea;
2) schema termomecanică şi de automatizare din care să reiasă echiparea şi modul de
funcţionare al acesteia, inclusiv al turbinelor cu abur care antrenează pompele, unde este
cazul;
3) tipul combustibilului, depozitarea, modul de alimentare, sisteme de ardere şi modul de
evacuare a cenuşii şi a zgurii, unde este cazul.
(2) Planul de situaţie al sălii cazanelor (scara 1:100 sau 1:200) cuprinde toate clădirile
vecine pe o distanţă de cel puţin 10 m faţă de pereţii sălii cazanelor, respectiv 20 m pentru
cazanele montate în aer liber, indicându-se toate cotele clădirilor, destinaţia acestora, felul
materialelor din care sunt construite, distanţele dintre ele şi altele asemenea.
137
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(3) Planul sălii cazanelor cu secţiuni longitudinale şi transversale (scara 1:50 sau 1:100)
conţine toate cotele dintre elementele de construcţie ale sălii (pereţi, ferestre, acoperiş) şi
cazan, grosimea pereţilor şi elementele referitoare la sala cazanelor.
(4) Pe planurile respective trebuie să se menţioneze: avizat corespunde prevederilor
prescripţiei tehnice aplicabilă, având înscrise numele şi prenumele, semnătura şi ştampila
RADTI.
138
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Fişa tehnică privind regimul chimic al cazanului/cazanelor
Deţinător/utilizator………………………………………………………………………………
Locul de montare a cazanului (adresă) …………………………..............................................
Cazane de abur/apă fierbinte…………………………………...........................................
Dotare:
Caracteristici funcţionale
Cazane Tip Buc. Presiune Debit Temp. Supr. Categorie Obs.
Combustibil
(bar) (t/h, Gcal/h) (0C) (m2)
Existente
Nou montate
Pregătirea suprafeţelor interioare ale cazanelor nou montate se efectuează conform ….
…………….., elaborată de ………..………….………, prin procedeul ………………….....
Conservarea la stagnare a suprafeţelor interioare ale cazanelor se efectuează conform …….
…………………………….... elaborată de ………………..…………………., anexată la cartea
cazanului nr. ………………………….., astfel:
Reactivi de conservare
Felul opririi Obs.
Uscată Umedă Cantitate
scurtă: ≤ 21 zile
Durată
lungă: > 21 zile
Balanţa apă-abur-condensat
Valori
Fluid UM
Maxim Mediu Minim
Abur total produs t/h
%
Purjă preliminată
t/h
%
Condensat recuperat
t/h
%
Apă de adaos necesară
t/h
Indicii de calitate ai fluidelor din circuitul termic
Apă Abur Condensat Apă
Nr.
Indici Simbol U.M. De De Din Supra- de
crt. Brută Saturat 1 2
adaos alimentare cazan încălzit injecţie
1 Calciu Ca 2+ mval/l
cationi
2 Magneziu Mg 2+ mval/l
3 Sodiu
Na + mval/l
4 Bicarbonaţi HCO 3-
mval/l
anioni
5 Cloruri Cl- mval/l

6 Sulfaţi SO4 2- mval/l
7 Silice totală SiO2 ppm
8 Substanţe
S.O. ppm
organice
9 Suspensii Sp ppm
10 Conductivitate Γ μS/cm
11 PH Ph -
12 Alcalinitate „m” „m” mval/l
13 Alcalinitate „p” „p” mval/l
14 Exces fosfat PO43- ppm
15 Exces hidrazină N2H4 ppm
16 Oxigen dizolvat O2 ppm
139
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
17 Fier Fe ppm
18 Cupru Cu ppm
19 Ulei Ul ppm
Pentru apa brută se prezintă în original buletinul de analiză a indicilor chimici.
Pentru fiecare indice de calitate se precizează frecvenţa de determinare.
Laboratorul (punctul) chimic este amplasat ………………………. şi are dotarea
corespunzătoare pentru a efectua analizele indicilor chimici la cazanele de abur (de apă
fierbinte). Dotarea laboratorului (punctului) chimic cu sticlărie şi reactivi este anexată la
prezentul document.
NOTĂ: În cazul contractului de întreţinere în funcţionare privind regimul chimic cu o persoană
juridică autorizată se precizează acest lucru, nemaifiind necesare dotările de la aliniatul
precedent.
Instalaţia de tratare a apei este de tipul ……………… şi este fabricată de .........………
Documentaţia tehnică a instalaţiei de tratare a apei, împreună cu ……….. fişe tehnice cu
caracteristici minime ale schimbătorilor de ioni folosiţi în instalaţia de tratare a apei sunt
anexate la prezentul document şi fac parte integrantă din avizul obligatoriu de instalare pentru
regimul chimic al cazanelor de abur (de apă fierbinte).
Degazarea apei de alimentare:
a) Degazarea termică se face în degazoare tip ………………………………………….…
Degazoare Presiune Temperatură Debit Rezervă apă Aparatură de măsurare, control şi reglare
buc. Bar ºC t/h T Preîncălzitor Degazor
b) Degazarea chimică sau termochimică se face cu ………….. în cantitate de ………g/m³ apă,

în exces de …………… mg/l.
Dozarea fosfatului trisodic se face prin:
a) picurare în rezervorul de apă de alimentare, în cantitate de ………… g/h;
b) cu pompă dozatoare în tambur, în cantitate de ……………… g/m3h ;
c) în aspiraţia pompei de alimentare ………………… g/m3h.
Proceduri de condiţionare şi scop:………………………………………………….
(În situaţia în care se prevede condiţionarea apei de alimentare şi din cazan)
Dispozitive individuale de prelevat probe, conform standardelor în vigoare:
Fluid Loc de prelevare Indici urmăriţi
de adaos
Apă de alimentare
din cazan
saturat
Abur
supraîncălzit
Condensat recuperat
Aparate de măsurare şi control pentru supravegherea regimului chimic:
Aparate În instalaţia de La cazane În laborator
tratare
Existente
Prevăzute
Personalul laborant-operator centrală termică, autorizat în conformitate cu prevederile
prescripţiei tehnice aplicabilă:
Existent: ………………
Prevăzut: ………………
140
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Total: ……………….
NOTĂ: Proiectantul precizează în mod expres că sarcinile laborantului-operator centrală
termică pot fi preluate de fochist, în condiţiile impuse de prescripţia tehnică sau că
supravegherea regimului chimic poate fi efectuată de către o persoană juridică autorizată.
Semnături:
Persoană fizică/juridică Semnătura şi ştampila
Proiectant
Furnizor abur
Consumator abur
AVIZAT RADTI
141
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Caracteristici fizico-chimice şi funcţionale ale masei schimbătoare de ioni

Caracteristici Indici de calitate şi utilizare Nr. crt. UM Valori
Denumire ionit 1 -
Tip 2 -
Ţara şi firma producătoare 3 -
Structură 4*) -
Grupa funcţională 5*) -
Matrice 6*) -
Fizico - chimice
Culoare 7 -
Granulaţie: - domeniu dimensiuni 8a*) mm
- dimensiune efectivă 8b*) mm
- coeficient de uniformitate 8c*) -
Formă ionică de livrare 9*) -
Greutate volumetrică 10*) g/cm3
Umiditate 11*) %
Variaţia volumului din forma regenerat - 12*) %
epuizat
Domeniul de PH 13*) -
Temperatura maximă de utilizare 14*) 0C
Capacitate totală de schimb 15*) val/m3

Apă de afânare: - calitate 16 -
- consum specific 17 m3/m3
Afânare
Viteza (la 20 0C) 18 m/h

Variaţia volumului de ionit 19 %
Debit 20 m3/h
Durată 21 min
Reactiv de regenerare 22 -
Nivel de regenerare 23 kg 100%/m3
Regenerare
Exces faţă de teorie 24 %

Concentraţie soluţie 25 %
Funcţionale
Temperatura soluţiei 26 0C
Încărcarea specifică 27 m3/m3h

Durată 28 min
Apă de spălare - calitate 29 -
Spălare
- consum specific 30 m3/m3

Încărcare specifică 31 m3/m3h
Controlul spălării 32 mval/l
Debit 33 min
Funcţionare
Debit 35 m3/h
Pierderea de presiune (la 200C) 36 mCA/m
Viteza (la 200C) 37 m/h
Valoarea de străpungere 38 mval/l
Capacitatea volumică utilă de schimb 39 val/m3
NOTĂ: Indicii garantaţi de producător sunt însemnaţi cu *).
Proiectant,
142
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Breviar de calcul pentru instalaţiile de tratare a apei
Instalaţie de tratare a apei de adaos (condensat) *) Din centrala . …………………………………….

Specificaţie Nr. crt. UM Valori
Tip de ionit 1 -
Denumirea ionitului 2 -
Ion reţinut: - calitate 3 -
Caracteristici - cantitate 4 mval/l
generale Indice de străpungere 5 -
Valoare de străpungere 6 mval/l
Capacitatea de operare 7 mval/l
Debit apă ieşire filtru 8 m3/h
Durată ciclu 9 h
Volum de ionit 10 litri
Înălţime strat ionit 11 m
Suprafaţă filtrare 12 m2
Diametru filtru 13 m
Epuizare
Viteză de filtrare 14 m/h

Producţia de apă pe ciclu 16 m3
Apă de afânare: - calitate 17 -
m3
Afânare
- cantitate 18
Viteza de afânare 19 m/h
Durată 20 min
Reactiv de regenerare 21 -
Nivel de regenerare 22 kg 100%m3
Consumul regenerant/filtru 23 kg 100%
Concentraţie 24 %
Comercial
Densitate 25 g/l
Concentraţie 26 %
Necesar regenerant 27 kg
Regenerant
Comercial/filtru 28 m3
Diluat
Apă de diluţie: - calitate 29 -
Regenerare
- cantitate 30 m3
Total soluţie regenerare 31 m3
Viteza de regenerare 32 m/h
Durată 33 min
Apă de spălare: - calitate 34 -
- cantitate 35 m3
Viteza de spălare: - lentă 36 m/h
Operaţia
- finală
Spălare
37 m/h
Control final spălare 38 mval/h
Durată 39 min
Duritate: - temporară 40 mval/l
Cationi - permanentă 41 mval/l
Sodiu şi potasiu 42 mval/l
Bicarbonaţi 43 mval/l
Anioni Cloruri 44 mval/l
Control interfazic
Sulfaţi 45 mval/l
Silice 46 ppm
Substanţe organice 47 ppm
Conductivitate electrică 48 μS/cm
Reziduu fix 49 ppm
Apometru 50 -
M
C
A
Conductometru 51 -
143
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Alte aparate 52 -
*) Se specifică tipul instalaţiei de tratare: demineralizare şi altele asemenea.
Proiectant,
(Numele şi prenumele şi semnătura)
Comunicate ISCIR privind activitatea de instalare a cazanelor, din data de 04.09.2013

”Comunicat ISCIR privind asigurarea regimului chimic al cazanelor:
Referitor la necesitatea asigurării unui regim chimic corespunzător al cazanelor de abur și de
apă fierbinte, în conformitate cu prevederile prescripției tehnice PT C1-2010, vă comunicăm
următoarele:
- în conformitate cu Legea nr. 64/2008 republicată, obligația de a avea o evidență tehnică
detaliată a instalațiilor/echipamentelor sub presiune și de ridicat revine
deținătorului/utilizatorului, prin operatorul RSVTI, autorizat de către ISCIR;
- deținătorul/utilizatorul cazanului are obligația respectării documentației tehnice în baza căreia
ISCIR a acordat Avizul Obligatoriu de Instalare respectiv autorizarea funcționării cazanului, în
caz contrar ISCIR putând dispune retragerea Avizului Obligatoriu de Instalare, interzicerea
funcționării și sigilarea cazanului până la punerea în acord a situației de fapt cu
documentația tehnică;
- existența unui contract pentru condiționarea apei de alimentare a cazanelor nu exonerează
deținătorul/utilizatorul de obligația respectării cerințelor din documentația tehnică pentru
acordarea Avizului Obligatoriu de Instalare și nici de obligația de a verifica indicii de calitate ai
fluidelor cu frecvența impusă prin Avizului Obligatoriu de Instalare, prin personalul laborant-
operator autorizat de către ISCIR;
- verificarea regimului chimic al apei de alimentare a cazanelor se efectuează dacă
deținătorul/utilizatorul emite o comandă către CNCIR S.A. în vederea efectuării unei astfel de
verificări; dacă la verificarea efectuată de CNCIR S.A. se constată depuneri aderente pe
suprafețele interioare, se poate dispune oprirea din funcționare, pentru readucerea cazanelor
la parametrii inițiali de funcționare.”
Comunicat privind acceptarea lucrărilor de instalare/montare, din data de 12.02.2021

”Ca urmare a solicitărilor unor persoane juridice autorizate, pentru abordarea unitară a
modului de efectuare a unor activităţi specifice în cadrul ISCIR referitoare la avizul obligatoriu
de instalare pentru instalațiile/echipamentele prevăzute în anexa nr. 1^2 din Hotărârea
Guvernului nr. 1340/2001, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cu privire la
avizul obligatoriu de montare pentru instalațiile/echipamentele prevăzute în anexa nr. 1^3 din
Hotărârea Guvernului nr. 1340/2001, cu modificările și completările ulterioare, vă comunicăm
că până la modificarea și completarea prescripțiilor tehnice, conform dispozițiilor Legii nr.
49/2019, se aplică următoarele:
I. Pentru instalațiile/echipamentele prevăzute în anexa nr. 1^2 din Hotărârea Guvernului
nr. 1340/2001, cu modificările și completările ulterioare:
- La momentul actual, avizul obligatoriu de instalare pentru instalațiile/echipamentele
prevăzute în anexa nr. 1^2 din Hotărârea Guvernului nr. 1340/2001, cu modificările și
completările ulterioare se acordă numai instalațiilor/echipamentelor prevăzute în prescripţiile
144
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
tehnice PT C1-2010 și PT C8-2010, cu respectarea condițiilor și cerințelor prevăzute de către

acestea.
II. Pentru instalațiile/echipamente prevăzute în anexa nr. 1^3 din Hotărârea Guvernului
nr. 1340/2001, cu modificările și completările ulterioare:
1) Montarea instalațiilor/echipamentelor prevăzute în anexa nr. 1^3 din Hotărârea Guvernului
nr. 1340/2001, cu modificările și completările ulterioare se efectuează cu respectarea
prevederilor prescripţiilor tehnice ISCIR în vigoare, aplicabile fiecărui tip de
instalație/echipament din anexa mai sus-menționată.
2) La momentul actual, în prescripţiile tehnice ISCIR în vigoare nu există prevederi aplicabile
cu privire la emiterea avizelor obligatorii de montare.
În conformitate cu prevederile prescripţiilor tehnice aplicabile, în vigoare,
confirmarea/acceptarea lucrărilor de montare, acolo unde este prevăzută efectuarea acestor
activităţi se realizează prin întocmirea procesului verbal de acceptare a începerii lucrărilor de
către inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR.
2. Pentru instalații de alimentare cu GPL

Instalațiile de alimentare cu GPL sunt reglementate de prevederile prescriptiei tehnice PT C8-
2010 precum si de normativele I31-99 precum și NP 037-99.
Avizul obligatoriu de instalare

Instalaţiile GPL sunt instalate/montate numai după obţinerea, în prealabil, a avizului obligatoriu
de instalare eliberat de ISCIR. Pentru o instalaţie GPL, aşa cum este prevăzută în
documentaţia tehnică de instalare, se eliberează un singur aviz obligatoriu de instalare.
În avizul obligatoriu de instalare se precizează caracteristicile tehnice principale ale tuturor
recipientelor din componenţa instalaţiilor GPL. În cazul modificării instalaţiilor GPL prin
introducerea/înlocuirea unui recipient/unor recipiente sau în cazul montării instalaţiilor GPL pe
alt amplasament, trebuie obţinut un nou aviz obligatoriu de instalare.
Obţinerea avizului obligatoriu de instalare pentru o instalaţie GPL este responsabilitatea

persoanei deţinătoare/utilizatoare.
Pentru obţinerea avizului obligatoriu de instalare, deţinătorul/utilizatorul instalaţiei GPL
transmite la ISCIR următoarele documente:
a) cererea de obţinere a avizului obligatoriu de instalare a instalaţiei GPL;
b) documentaţia tehnică de însoţire.
Documentaţia tehnică este verificată şi avizată de către responsabilul cu avizarea
documentaţiei tehnice de instalare RADTI.
Cererea de obţinere a avizului obligatoriu de instalare a instalaţiei GPL cuprinde:
a) denumirea şi adresa deţinătorului/utilizatorului;
b) locul de instalare a instalaţiei GPL.
Documentaţia tehnică de însoţire necesară pentru obţinerea avizului obligatoriu de instalare al

instalaţiei GPL constă din:
a) memoriul tehnic cuprinde cel puţin următoarele date:
1) date generale: denumirea deţinătorului/utilizatorului, amplasament;
145
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
2) date referitoare la instalaţia GPL, inclusiv date referitoare la recipientele din

componenţa acesteia: tipul, producătorul, parametrii principali (presiune, temperatură, volum,
tipul de GPL);
3) date tehnice: suprafaţa necesară, amenajări, distanţe de siguranţă, soluţii
constructive;
4) iluminatul perimetral în spaţii publice pentru instalaţiile de distribuţie GPL la
autovehicule;
5) sisteme de distribuţie GPL: caracteristicile principale ale instalaţiei şi elementele
constructive;
6) sisteme de siguranţă tehnologică pentru instalaţiile de distribuţie GPL la autovehicule;
7) soluţii constructive pentru montarea recipientelor acoperite, îngropate;
8) zonare „Ex”;
9) tehnologia şi modul de operare al instalaţiei;
10) date privind funcţionarea instalaţiilor GPL;
11) necesarul de personal autorizat de ISCIR pentru instalaţiile de distribuţie GPL la
autovehicule;
12) incidente: intervenţia în caz de urgenţă şi avarie;
13) măsuri de siguranţă în exploatare;
14) date privind regimul de conservare al instalaţiei GPL;
15) date privind aparatele consumatoare de GPL pentru instalaţiile GPL de distribuţie la
consumatorii casnici şi industriali;
16) instrucţiuni privind prevenirea şi stingerea incendiilor la instalaţia GPL;
17) instrucţiuni privind siguranţa şi igiena muncii la instalaţia GPL, după caz.
b) partea desenată cuprinde cel puţin:
18) schema izometrică a conductelor verificată în privinţa respectării prevederilor
prezentei prescripţii tehnice şi avizată conform ISCIR; schema izometrică a conductelor nu
este necesară la instalaţiile GPL tip SKID;
19) schema de automatizare, din care să reiasă modul de funcţionare a instalaţiei GPL şi
echiparea cu aparatură de măsură, control şi protecţie a acesteia, după caz;
20) planul de situaţie cu destinaţia şi construcţia clădirilor şi instalaţiilor învecinate, faţă
de amplasamentul instalaţiei GPL (scara: 1/100), verificat pentru domeniul „C” de către
specialistul verificator de proiecte atestat conform Legii nr. 10/1995;
21) planul general şi secţiunile referitoare la amplasare a instalaţiei GPL (scara: 1/100),
precum şi planul de zonare „Ex” pentru instalaţia GPL şi inclusiv locul de staţionare a cisternei
pentru alimentare/descărcare, verificate pentru domeniul „C” de către specialistul verificator de
proiecte atestat conform Legii nr. 10/1995. Planul general şi secţiunile referitoare la amplasare
a instalaţiei GPL şi planul de zonare „Ex” sunt vizate de ISCIR spre neschimbare.
În cazul recipientelor acoperite, îngropate se prezintă suplimentar planul instalaţiei GPL cu

secţiuni longitudinale şi transversale (scara: 1/50 sau 1/100) conţinând toate cotele dintre
elementele de construcţie şi elementele instalaţiei GPL.
Documentaţia tehnică pentru obţinerea avizului obligatoriu de instalare cuprinde şi măsuri
compensatorii privind parametrii tehnici de funcţionare declaraţi de producătorul
recipientului/instalaţiei GPL, dacă este cazul.
146
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Indicativ I 31-99 normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu

gaze petroliere lichefiate (GPL)
Domeniul de aplicare al normativului I 31-99 îl constituie sistemele de alimentare cu GPL

destinate utilizãrii la consumatori pentru:
o instalaţii de încãlzire centralã şi localã;
o instalaţii pentru prepararea apei calde de consum;
o prepararea hranei;
o laboratoare (sanitare, şcolare etc.);
o clãdiri cu activitãţi de producţie şi fluxuri tehnologice.
Prevederile normativului se aplicã la proiectarea şi realizarea sistemelor lor de alimentare cu
GPL, precum şi la lucrãrile de extindere, modificare, modernizare, reabilitare şi reparaţii
capitale ale sistemelor de alimentare cu GPL existente, alimentate din recipiente mobile
(butelii de 26 – 100 l) sau din recipiente fixe individuale sau în baterii cu capacitate totalã de
maxim 30000 l volum de apã.
Nu fac obiectul normativului proiectarea, executarea, repararea şi verificarea urmãtoarelor
categorii de instalaţii:
o instalaţii pentru alte gaze combustibile;
o recipiente de stocare a GPL (fixe sau mobile) şi echipamentele de reglare,
siguranţã, mãsurã şi control cu care acestea sunt dotate;
o instalaţii pentru depozitarea GPL la furnizor, precum şi pentru transportul GPL de la
furnizor la beneficiar;
o staţiile de distribuţie care utilizeazã gazele petroliere tehnologice de producere a
GPL şi din staţiile de distribuţie a acestuia.
Proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu GPL în consumatori se realizeazã astfel
încât sã corespundã cel puţin urmãtoarelor cerinţe de calitate, prevãzute în Legea 10/1995:
a – rezistenţã şi stabilitate;
b – siguranţã în exploatare;
c – siguranţã la foc;
d – igiena, sãnãtatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;
e – izolaţie termicã, hidrofugã şi economie de energie;
f – protecţie împotriva zgomotului.
Proiectarea, verificarea, avizarea şi executarea sistemelor de alimentare cu GPL la

consumatori
Proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu GPL la consumatori se fac numai de
cãtre unitãţi autorizate în acest scop.
Verificarea proiectelor se efectueazã de cãtre verificatori atestaţi de MLPAT, conform Legii
10/1995.
Referatul de verificare al proiectului face parte integrantã din documentaţia necesarã avizãrii.
Avizarea proiectelor se efectueazã de furnizor prin personal autorizat.
Documentaţia pentru autorizare cuprinde:
147
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
a) Lista cu piese scrise şi desenate.

b) Contractul de livrare a GPL.
c) Tema de proiectare.
d) Memoriu tehnic, soluţia de alimentare cu GPL, condiţiile de amplasare, executare şi
verificare a
sistemului de alimentare cu GPL.
e) Breviar de calcul, necesarul de GPL şi alegerea diametrului conductelor.
f) Plan de încadrare în zonã, scara 1:2000 şi plan de situaţie scara 1:500.
g) Planurile lucrãrilor proiectate cu toate detaliile necesare execuţiei.
h) Schema izometricã.
i) Lista de echipamente, cu caracteristici tehnice însoţite, dupã az, de agrement sau
avize.
j) Caiet de sarcini pentru executarea lucrãrilor.
k) Instrucţiuni de exploatare.
l) Mãsuri de protecţia muncii şi PSI.
m) Mãsuri organizatorice pentru executarea lucrãrilor de înlocuire a conductelor în
funcţiune sau de
extindere a instalaţiilor de depozitare în funcţiune, dupã caz.
n) Certificat de urbanism cu avizele şi acordurile cerute de acesta.
o) Datele de identificare ale proiectantului şi instalatorului sãu autorizat.
Pentru punctele f şi g se vor indica, dupã caz:
- diametrul şi lungimea conductelor;
- diametrul şi lungimea tuburilor şi protecţie;
- armãturile;
- debitul şi presiunea;
- aparatele de utilizare şi arzãtoarele;
- aparatele de mãsurã, control şi siguranţã.
Pentru avizare şi verificare documentaţia va fi depusã, prin grija investitorului (beneficiarului),
la furnizor, respectiv la verificatorul atestat de MLPAT.
Verificatorul şi avizatorul sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile dupã primirea
documentaţiilor tehnice, sã verifice, avizeze sau sã respingã pentru refacere sau completare
proiectul primit.
Observaţiile avizatorului şi verificatorului au caracter obligatoriu pentru proiectanţi şi
executanţi.
Începerea lucrãrilor este permisã numai dupã obţinerea de cãtre investitor a autorizaţiei de
construire potrivit legii.
Dispunerea executãrii şi executarea oricãror lucrãri de GPL fãrã obţinerea avizelor, aprobãrilor
şi autorizaţiilor legale sau prin unitãţi de construcţie neautorizate sunt interzise şi se
pedepsesc conform legislaţiei.
Competenţele instalatorilor autorizaţi pentru proiectarea şi executarea lucrãrilor de GPL
Sisteme de alimentare cu gaze petroliere lichefiate (gpl) la consumatori

Treptele de presiune folosite în sistemele de alimentare cu GPL sunt:
Treapa I – presiune înaltã, cuprinsã între 18 şi 2 bar.
148
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Treapta II – presiune medie, cuprinsã între 2 – 0,05 bar.

Treapta III – presiune joasã sub 0,05 bar.
Presiunea în recipientele instalaţiilor de depozitare este cea prevãzutã în cartea tehnicã ISCIR
pentru recipientele respective.
Treptele de presiune pentru instalaţiile de distribuire şi utilizare se aleg în funcţie de:
- presiunea şi debitul necesar la punctele de consum;
- distanţa între instalaţia de depozitare şi punctele de consum.
În instalaţiile de utilizare pentru clãdiri fãrã procese tehnologice din unitãţi industriale se admit
toate treptele de presiune menţionate, numai pînã la limita clãdirilor.
În instalaţiile de utilizare din clãdiri se foloseşte numai treapta de presiune joasã.

Mãsurarea cantitãţii de GPL consumate se face cu:
- dispozitivul de mãsurare de pe recipient în cazul sistemelor de alimentare cu un singur
consumator;
- cu contoare amplasate înainte de intrarea în clãdiri în cazul sistemelor de alimentare
cu mai mulţi consumatori.
Depozite şi instalaţii de distribuţie a GPL la consumatori. Condiţii de amplasare,

alegerea traseelor
Depozitarea GPL la consumatori
În cazul utilizãrii individuale de butelii mobile în clãdiri care necesitã un numãr mai mare de 6
butelii de GPL pe un etaj (palier) se prevãd depozite cu baterii de recipiente mobile sau fixe
dupã caz.
Depozitul de GPL cu recipiente mobile (butelii) se amplaseazã într-o incintã proprie,
suprateranã, neetajatã şi neînglobatã în clãdirile în care se utilizeazã GPL.
Incintele pot fi alipite pe maximum douã laturi de clãdirea în care se utilizeazã GPL cu excepţia
clãdirilor în care se desfãşoarã activitãţi de categoria A şi B pericol de incendiu.
Incintele pot fi alipite numai la clãdiri de gradul I şi II rezistenţã la foc.
Depozitele de la spitale pot fi alipite pe o laturã de clãdirea spitalului cu condiţia ca distanţa
pânã la camerele de spitalizare sau de operaţii sã fie de minimum 25 m.
Depozitele care nu îndeplinesc condiţiile de alipire prevãzute la art. de mai sus. vor fi
amplasate în incinte independente.
Distanţele minime de siguranţã între depozitele de GPL cu recipiente mobile şi obiectivele

situate în vecinãtate sunt date în tabelul 2.
149
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Amplasarea şi organizarea depozitelor cu recipiente fixe este admisã în urmãtoarele condiţii

tehnice de exploatare în siguranţã atât pentru consumatori cât şi pentru vecinãtãţi:
- aşezare pe suprafeţe orizontale, supraterane sau subterane, pe teren stabil
- incinte împrejmuite, special amenajate, neacoperite, unde se permite numai accesul
beneficiarului, al personalului de deservire autorizat sã efectueze umplerea, întreţinerea şi
remedierile, cât şi a organului ISCIR care efectueazã controalele periodice;
- separarea prin zid de cãrãmidã sau beton armat rezistent la foc a grupurilor de câte douã
recipiente, în cazul montãrii mai multor recipiente pe acelaşi amplasament (fig. 5, fig. 6);
- douã sau mai multe recipiente situate în aceeaşi incintã se vor monta numai cu axele
longitudinal paralele;
- nu se admite amplasarea recipientelor în depresiuni locale ale solului, în împrejmuiri cu pereţi
fãrã goluri pe mai mult de douã laturi paralele, sub carosabil sau sub locuri de depozitare a
altor materiale. Sub recipientele montate îngropat nu trebuie sã fie subsoluri, pivniţe etc.;
- existenţa unei surse de apã pentru intervenţia pompierilor în caz de incendiu sau pentru
rãcirea recipientelor la depozite cu capacitatea peste 20000 l, volum de apã;
- cale de acces auto, pentru deservirea depozitului de GPL în proximitate;
- distanţe minime de siguranţã dintre depozitul de GPL cu recipiente fixe şi obiectivele situate
în vecinãtate sunt date în tabelul 3.
150
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
În interiorul incintei pentru instalaţia de depozitare se vor respecta urmãtoarele distanţe

minime:
• între recipiente, 1 D dar nu mai puţin de 1 m;
• între recipiente şi împrejmuirea sau zidul de protecţie, 1 m.
Instalaţii de distribuţie a GPL la consumatori
Traseele instalaţiilor de distribuţie se prevãd din segmente rectilinii. La stabilirea traseelor se
acordã prioritate asigurãrii condiţiilor de siguranţã.
Conductele instalaţiilor de distribuţie se vor monta, de regulã, suprateran, la înãlţimi variind de
0,5 m pânã la 6,0 m de la suprafaţa solului, pe:
• pereţii exteriori ai clãdirilor din cãrãmidã sau beton;
• garduri stabile din cãrãmidã sau beton;
• stâlpi metalici sau din beton şi estacade.
Pe pereţii clãdirilor cu pericol de incendiu din categoria A sau B, se admite numai montarea
conductelor instalaţiei proprii de alimentare cu GPL.
Conductele de distribuţie montate subteran se pozeazã de regulã în domeniul public, utilizând

trasee neaglomerate de instalaţii subterane, în urmãtoarele ordine de preferinţã:
• zone verzi;
• trotuare;
151
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
• alei pietonale;
• carosabil.
Prezenţa conductelor subterane de GPL va fi semnalatã pe construcţii sau pe stâlpii din
vecinãtate prin inscripţii sau plãcuţe indicatoare. Pentru lungimi mai mari de 15 m se monteazã
o bandã avertizoare de culoare galbenã, la adâncimea de 0,3 m.
Pe conductele subterane se monteazã rãsuflãtori pentru detectarea eventualelor scãpãri de

gaze:
• deasupra fiecãrei ramificaţii;
• deasupra fiecãrei suduri, cu observaţia în cazul unor suduri aflate în distanţe mai
mici de 1 m se va realiza un drenaj între rãsuflãtori;
• la ieşirea din pãmânt a conductelor;
• la capetele tuburilor de protecţie.
La conductele instalaţiilor de orice utilitate (încãlzire, apã, canalizare, cabluri electrice etc.),
pozate direct în pãmânt sau în canale de protecţie, care intrã sau ies din clãdiri, se realizeazã
mãsuri de etanşare împotriva infiltraţiilor de GPL prin locurile de pãtrundere a instalaţiilor
respective în subsolurile clãdirilor.
Pentru soluţiile de etanşare se pot utiliza detaliile tip de instalaţii pentru construcţii.
Distanţele minime între conductele de GPL şi alte informaţii, construcţii sau obstacole
subterane sunt date în tabelul nr. 4.
152
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Adâncimea la care se monteazã conductele subterane de GPL este:

• 1 m sub carosabil;
• 0,7 m, sub alei pietonale;
• 0,5 m în spaţiile verzi.
Adâncimea este mãsuratã de la suprafaţa solului la generatoarea superioarã exterioarã a
conductei îngropate.
Intersecţia conductelor de GPL cu traseele altor instalaţii subterane sau aeriene se face cu
avizul unitãţilor deţinãtoare, de regulã:
• perpendicular pe axul instalaţiei sau lucrãri traversate;
• la cel puţin 200 mm dedesubtul celorlalte intalaţii.
În cazul în care aceastã distanţã nu poate fi respectatã, conducta de GPL se introduce în tub
de protecţie.
Este strict interzisã:

• montarea conductelor de GPL în subsolul şi demisolurile clãdirilor;
• montarea conductelor exterioare în pardosealã sau sub pardoseala clãdirilor;
153
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
• montarea în terenuri supuse unor puternice acţiuni dinamice (alunecãri, erodãri,

tasãri);
• montarea în tunele şi galerii precum şi canale de orice categorie având
comunicaţie directã cu clãdiri;
• la un nivel inferior fundaţiei clãdirilor învecinate, la distanţe sub 2 m;
• sub linii de tramvai sau CF sau paralel cu acestea la o distanţã mai micã decât
cea prevãzutã în tab.4.
Rãsuflãtorile se confecţioneazã din ţeavã de oţel cu Dinterior 40 mm sau 50 mmm.

Distanţa între generatoarea superioarã a conductei pe care se monteazã rãsuflãtoarea sau
tubul de control şi faţa interioarã a calotei rãsuflãtorii, respectiv a tubului de control este de 150
mm.
Depozite pentru recipiente fixe de GPL la consumatori

Recipientele de GPL montate suprateran se amplaseazã în exterior pe o platformã de beton
armat dimensionatã corespunzãtor sarcinii date de recipientele încãrcate cu GPL.
Recipentele se aşeazã pe suporţi conform detaliilor din cartea tehnicã.
Recipientele vor fi amplasate într-o incintã împrejmuitã cu:
• gard din plasã de sârmã;
• gard din plasã de sârmã pe trei laturi şi perete din cãrãmidã sau beton armat pe
o laturã, cu excepţia cazului când se monteazã 6 rezervoare.
Peretele de cãrãmidã va avea o grosime de minim 0,37 m, cel de beton armat min 0,2 m, iar
înãlţimea va fi superioarã cu 0,50 m celei a supapei de siguranţã şi gurii de alimentare a
recipientului.
Împrejmuirea se întinde la cel puţin 1 m de jur-împrejurul recipientelor şi este prevãzutã cu
poartã de acces. Între platforma de beton pe care se aşeazã recipientul şi împrejmuire terenul
va fi lipsit de vegetaţie (se betoneazã sau se acoperã cu pietriş).
Pentru legarea la pãmânt a autocisternei de alimentare a recipientelor fixe se prevede un
punct uşor accesibil, marcat pentru identificare. Punctul se leagã la pãmânt pe instalaţia de
protecţie electricã realizatã conform cu prevederile STAS 6119 - Instalaţii de legare la pãmânt
de protecţie.
Iluminatul artificial şi protecţia electrostaticã împotriva descãrcãrilor electrice se realizeazã în

sistem antiex.
Pentru stingerea incendiilor la depozitele de capacitate pânã la 30000 l inclusiv se prevãd:
- 1 stingãtor portabil cu pulbere (P6) şi 1 stingãtor portabil cu CO2 (G6) pentru
capacitãţi pânã la 5000 l volum de apã inclusiv;
- 2 stingãtoare portabile cu pulbere (P6) şi 1 stingãtor portabil cu CO2 (G6) pentru
capacitãţi pânã la
10000 l volum de apã, inclusiv;
- 2 stingãtoare portabile cu pulbere (P6) şi 2 stingãtoare portabile cu CO2 (G6) pentru
capacitãţi pânã la 20000 l volum de apã, inclusiv;
- 2 stingãtoare portabile cu pulbere (P6), 2 stingãtoare portabile cu CO2 (G6) şi 1
stingãtor carosabil cu CO2 pentru capacitãţi pânã la 30000 l volum de apã, inclusiv.
154
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Mijloacele tehnice de stingere se amplaseazã în interiorul împrejmuirii în apropierea porţii de

acces.
Pentru depozitele cu capacitãţi cuprinse între 20000 şi 30000 l volum de apã se vor prevedea
suplimentar:
• instalaţie de stropire tip apã pulverizatã (uscatã), montatã pe recipiente, cu timp
de funcţionare 1 orã;
• staţie de pompare şi rezervã de apã intangibilã pentru instalaţiile de la alin. 1.
Recipientele fixe de GPL se pot monta şi subteran, în cuve de beton armat umplute cu
material incombustibil (ex. nisip), într-o incintã împrejmuitã cu gard din plasã de sârmã cu
poartã de acces (fig. 3).
Pereţii cuvei trebuie sã aibã suprafaţa interioarã tratatã astfel încât sã se asigure etanşeitatea.
Împrejmuirea se va amplasa la 1 m de jur împrejurul cuvei, suprafaţa dintre cuvã şi
împrejmuire va fi lipsitã de vegetaţie (se betoneazã sau se acoperã cu pietriş).
Între pereţii cuvei şi pereţii recipientului trebuie sã existe o distanţã de minim 20 cm la capetele
recipientelor se prevede acces la placa de timbru şi pentru ancorare.
Recipientele montate îngropat sunt de construcţie specialã, diferitã de cele montate
suprateran.
Indicativ: NP 037-99 Normativ de proiectare, executie si exploatare a sistemelor de

alimentare cu GPL pentru autovehicule
1. Obiectul prezentului normativ este proiectarea, executia si exploatarea sistemelor de

distributie a gazelor petroliere lichefiate utilizate drept carburant la autovehicule.
Sistemele de distributie GPL pentru autovehicule se amenajaze in statii independente sau
statii mixte (in comun cu distributia altor carburanti – benzene, motorine) noi sau existente.
1.2 Prevederile normativului se aplica la:
Sisteme de distributie a GPL la autovehicule cu instalatie monobloc tip Skid avand un recipient
de stocare suprateran cu capacitatea maxima de 5.000 litri (volum apa)
Sisteme de distributie a GPL la autovehicule cu unul sau doua recipiente de stocare subterane
de aceeasi capacitate, cu o capacitate individuala de maximum 15.000 litri (volum de apa) si
30.000 litri capacitate totala.
ORGANIZAREA STATIILOR
Organizarea incintei statiei de distributie GPL pentru autovehicule urmareste dispunerea
distincta a activitatilor in functie de pericolul de explozie pe care il prezinta, aigurand deplina
functionalitate.
Pentru prevenirea posibilitatilor de izbugnire a incendiilor si limitarea propagarii acestora,
proiectele pentru statiile de distributie GPL va fi precizata zonarea mediilor de pericol de
explozie si a extinderii acestora, aigurandu-se masuri de protectie corespunzatare pericolului.
Zonele cu pericol de explozie si extinderile acestora se stabilesc pentru conditii normale de
functionare a sistemelor prevazute, precum si a exploatarii lor corespunzatoare.
155
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
La stabilirtea acestor zone nu sunt luate in considerare avariile imprevizibile datorate

nerespectarii conditiilor tehnologice si functionale, a modificarilor efectuate fara respectarea
prevederilor legale, precum si a situatiilor exceptionale (calamitati, catastrofe, etc)
Zonarea mediilor cu pericol de explozie dintr-o statie de GPL este urmatoarea (conform
terminologiei din Anexa 1):
Zona “0”, care cuprinde:

- interiorul recipientului de stocare GPL;
- interiorul autocisternei pentru transport pe timpul alimentarii instalatiei monobloc tip Skid;

- interiorul carcasei pompei de distributie GPL;
- interiorul incaperilor pompei centrifuge GPL;
- in jurul supapelor de siguranta
- zona punctului de alimentare din autocisterna;
- zona pompei centrifuge de la instalatia monobloc tip Skid;
- zona din jurul canalului de ventilare a incaperii pompelor centrifuge.

- spatiul din jurul instalatiei monobloc tip Skid;
- spatiul din zona pompelor de distributie GPL;
- spatiul din jurul punctului de alimentare din autocisterna.
Componenta statiilor si distante de siguranță

Zonele distincte in cadrul statiei:
Zona de distributie GPL care cuprinde:
Pompa de distributie a instalatiei monobloc tip Skid;
Pompele de distributie aferente statiilor cu recipiente subterane;
Constructii anexe (birouri, birou de distribuitor, etc)
Zona de stocare GPL care cuprinde:

Recipientul instalatiei monobloc tip Skid;
Recipientele subterane
Zona de utilitati si constructii anexe (post trafo, grup electrogen, centrala termica, atelier
montaj, intretinere service, magazine, puncte de alimentatie, puncte de desfacere butelii
aragaz).
Dupa tipul recipientului si modul de dispunere a sistemele de distributie GPL la autovehicule

pot fi:
• Cu recipient suprateran montat pe skid;
• Cu recipient montat subteran.
Dupa natura carburantului distribuit, statiile de distributie pot fi:
156
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
• Independente (numai GPL)

• Mixte (GPL si alti carburanti.
La organizarea statiilor mixte, partea aferenta altor carburanti (benzine, motorine) se
realizeaza conform Normativului NP004 „Proiectarea, executia, exploatarea si postutilizarea
statiilor de distributie a carburantilor la autovehicule (benzinarii) pentru asigurarea sigurantei la
foc”
Circulatia in statii se organizeaza prin amenajari constructive si marcaje speciale incat sa

asigure:
• Accesul, circulatia in incinta, parcarea si iesirea in conditii de deplina siguranta a
autovehiculelor;
• Accesul direct la pompele de distributie;
• Un parcurs minim al autovehicului in cadrul statiei;
• Buna supraveghere a operatiunilor de alimentare cu combustibil a autovehiculelor si de
plata;
• Separarea fluxurilor de alimentare de cele pentru functiile anexe (spalatorie, atelier
service si restaurant, etc)
• Reducerea la minim a riscului de coeziune intre autovehicule;
• Retragerea rapida a autorvehiculelor in caz de incendiu sau accidente.
AMENAJARI CONSTRUCTIVE
Statie de distributie GPL cu instalatie monoblic tip Skid
La statia de distributie GPL tip Skid se asigura:
• Un drum de fuga pentru autocisterna, direct in drumul principal ;
• zona amenajata pentru descarcarea GPL din autocisterna, avand stratul de uzura din
beton sau covor asfaltic;
• copertina usoara pentru protectia la intemperii a instalatiei monobloc tip skid (optional);
• Platforma cu postament din beton cu inaltime de 20 cm pentru fixarea instalatiei si
masuri de protectie impotriva coliziunii (borduri sau bare de protectie);
• Iluminarea artificiala a zonei de distributie GPL.
Statie de distributie cu rezervoare subterane

• Cuva recipientului de stocare GPL
• Recipientul de stocare se amplaseaza intr-o cuva subterana de beton armat
• Peretii cuvei vor avea grosimea de minimum 20 cm si vor depasi cota terenului
amenajat cu 20-40cm.
• In cazul solutiei cu doua recipiente de stocare, cuva se compartimenteaza printr-un
perete din beton armat avand aceeasi grosime cu a peretelui cuvei (fig. 12).
• Cuva se hidroizoleaza contra patrunderii apei de infiltratie si se tencuieste in interior.
157
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
1.1 Intre recipientii de stocare si elementele de constructie ale cuvei trebuie sa se asigure
urmatoarele distante minime:
a) 50 cm intre pardoseala si generatoarea inferioara a recipientului
b) 50 cm intre recipienti si pereti.
158
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
1.2 Cuva se acopera cu o copertina realizata din materiale incombustibile, usoare, avand
inaltimea minima de 0.7 m.
Distanta dintre planseu si generatoarea superioara a recipientului trebuie sa fie de minimum
1.00 m.
1.3 Spatiul dintre recipient si cuva se umple cu nisip cernut. Stratul de nisip trebuie sa
depaseasca generatoarea superioara a recipientului cu maximum 30 cm, fara sa acopere
racordurile cu care este echipat recipientul.
1.4 Suprateran, cuva se imprejmuieste perimetral cu gard, avand inaltimea de 2 m, realizat
din stalpi metalici fivati in beton si plasa de sarma cu ochiiuri de 1 cm, pe rama metalica.
Imprejmuirea se prevede cu doua porti dispuse pe laturi opuse, avand latimea de 90 cm si
deschiderea usilor spre exterior, sisteme de inchidere si de incuiere cu lacat.
2. CONDITII DE AMPLASARE A STATIILOR DISTRIBUTIE GPL

2.1 Amplasarea statiilor de distributie GPL pentru autovehicule se va face pe baza
prevederilor Certificatelor de urbanism si ale Autorizatiilor de construire.
2.2 Statiile de distributie GPL pentru autovehicule, independente sau mixte, se amplaseaza
pe terenuri care indeplinesc conditiile stabilite de reglementarile specifice pentru transportul
auto al GPL si distantele de siguranta stabilite prin prezenta reglementare.
2.3 Intrarea in statia de distributie GPL a autovehiculelor se face direct din sosea, in sensul
de circulatie (viraj dreapta).
2.4 Pompele de distributie GPL amplasate in cadrul statiei se dispun in locuri usor
accesibile din circulatiile publice, la cel putin 10 m de drumuri nationale si judetene si 20 m de
drumuri internationale si autostrazi.
2.5 Traversarea statiilor de distributie GPL de catre conducte de apa, gaz, agent termic,
electrice sau canalizari (altele decat cele proprii) nu este admisa.
2.6 Distanta dintre liniile electrice aeriene si in incinta statiei marcata sau imprejmuita va fi
de cel putin 15 m in cazul liniilor electrice de joasa si medie tensiune si de 40m in cazul liniilor
de inalta tensiune.
2.7 La amplasarea statiilor de distributie GPL pentru autovehicule prevazute cu instalatiile
monobloc tip Skid se vor respecta distantele de siguranta fata de vecinatati prevazute in
tabelul 3.
2.8 La amplasarea statiilor de distributie GPL pentru autovehicule prevazute cu rezervoare
subterane se vor respecta distantele de siguranta fata de vecinatati prevazute in tabelul de
mai jos.
159
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
3. Pentru instalații pentru GNCV
În situaţia în care nu se aduce atingere condiţiilor de introducere pe piaţă şi punere în

funcţiune, stabilite prin reglementări tehnice ce transpun regulamente/directive europene,
instalaţiile pentru GNCV pot fi instalate/montate numai dacă sunt respectate prevederile
prezentei prescripţii tehnice.
160
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(2) Instalarea/montarea instalaţiilor pentru GNCV prevăzute la art. 3, alin. (1) se efectuează de
către persoane juridice înregistrate în Registrul ISCIR al persoanelor juridice autorizate
prevăzut în prescripţia tehnică aplicabilă.
(3) La instalarea/montarea instalațiilor pentru GNCV se ține cont de recomandările
standardului SR EN ISO 16923.
(1) La stabilirea locaţiei pentru amplasarea instalației trebuie respectată legislaţia în vigoare.
(2) Nu sunt admise traversări ale instalației pentru GNCV şi a zonelor cu atmosferă potențial
explozivă din incinta instalațiilor cu reţele de apă, de gaze, electrice, de încălzire, de
canalizare, altele decât cele proprii instalației.
(3) Instalaţiile utilitare (electrice, sanitare, de încălzire, de ventilare-climatizare, de gaze, de
automatizare etc) se proiectează, realizează şi operează conform reglementărilor specifice în
vigoare.
(1) Instalaţiile pentru GNCV trebuie să fie instalate astfel încât să permită efectuarea în bune
condiţii a utilizării/exploatării, a deservirii, a supravegherii, a verificărilor tehnice în vederea
autorizării funcționării, a verificării tehnice în utilizare, reparării, a lucrărilor de întreţinere,
precum şi a verificării tehnice în utilizare pentru estimarea duratei remanente de viață.
(2) Instalarea instalaţiilor pentru GNCV trebuie făcută astfel încât placa/plăcile de timbru și
marcajele să fie vizibilă/vizibile, iar accesoriile de securitate, accesoriile pentru reglarea
presiunii și mijloacele de măsurare să fie accesibile.
(3) În cazul instalaţiilor pentru GNCV instalate în aer liber trebuie luate măsuri astfel ca părțile
metalice, mijloacele de măsurare, precum şi dispozitivele de siguranţă ale acestora să fie
protejate împotriva mecanismelor de degradare datorate intemperiilor şi/sau accesului
persoanelor care nu sunt implicate în exploatarea lor.
(4) Manometrele instalației pentru GNCV trebuie să fie prevăzute cu scala de citire cel puţin
egală cu 1,2 ori presiunea maximă de lucru și marcate în aceleaşi unităţi de măsură.
(5) Instalarea instalațiilor pentru GNCV în ganguri, culoare de trecere, coridoare, subsoluri etc,
este interzisă, pentru a nu bloca căile de circulaţie, de evacuare sau de acces.
(6) Instalarea instalațiilor pentru GNCV trebuie să fie efectuată pe un teren neted și care să
ţină cont de caracteristicile geotehnice ale solului.
(7) În raport cu necesităţile stabilite prin documentaţia tehnică, recipientele sub presiune din
cascada de depozitare şi sistemele de conducte din componenţa instalaţiilor pentru GNCV,
trebuie să fie prevăzute cu o protecţie anticorozivă corespunzătoare.
(8) Nu se permite instalarea conductorilor electrici sau cablurilor deasupra instalațiilor pentru
GNCV, cu excepţia celor pentru iluminat, caz în care se admit numai instalaţii electrice
executate în conformitate cu prevederile normelor privind cerințele pentru instalaţii electrice
montate în sau deasupra zonelor cu atmosferă potențial explozivă.
(9) Instalația pentru GNCV trebuie proiectată să se oprească în siguranță în cazul întreruperii
alimentării cu energie electrică.
(10) Recipientele se fixează pe o fundaţie, iar suporturile metalice sau soclurile de beton se
amplasează astfel încât pereţii şi îmbinările recipientelor să fie uşor vizibile.
161
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(11) Prinderea recipientelor de suporturile metalice sau soclurile de beton trebuie astfel
realizată încât să permită dilatări sau contractări termice, să asigure o repartizare uniformă a
sarcinii pe suporturi şi să nu provoace tensiuni suplimentare în pereţii recipientelor.
(1) La proiectarea instalației pentru GNCV trebuie avute în vedere următoarele:

a) disponibilitatea alimentării cu gaze naturale din conducta de gaz natural sau prin
aprovizionarea cu butelii încărcate cu respectarea prevederilor prescripției tehnice aplicabilă;
b) asigurarea capacităţii şi presiunii necesare din conducta din care este asigurat gazul
natural pentru funcţionarea instalației pentru GNCV;
c) estimarea necesarului mediu de GNCV din locaţie;
d) vârful de sarcină de GNCV din locaţie în timpul unei zile de lucru;
e) disponibilul de putere electrică din locaţie pentru operarea în condiţii de securitate a
instalației pentru GNCV;
f) sarcina minimă de putere necesară în cazul unor staţii mixte cu combustibili multipli;
g) tipul kiturilor de conversie a motoarelor şi modalitate de cuplare la distribuitorul staţiei
depozitare şi distribuţie GNCV;
h) viteza de umplere a buteliilor vehiculelor cu GNCV;
i) gradul de modularizare a componentelor instalației pentru GNCV.
(2) La proiectare se pot utiliza recomandările standardului SR EN 16923.
(1) Instalaţiile pentru GNCV trebuie să fie dotate cu accesoriile de securitate sau accesoriile de
măsurare, comandă şi reglare de protecţie care să împiedice creşterea presiunii peste
presiunea maximă admisibilă în componentele instalației, în conductele sau cascada de
depozitare.
(2) Dispozitivele de siguranţă se montează astfel încât gazul natural comprimat să fie evacuat
liber, fără obstacole, în atmosferă, în conformitate cu instrucțiunile din documentația tehnică
de însoțire a acestora.
Măsurile suplimentare de siguranță sunt necesare la instalaţiile pentru GNCV atunci când sunt
prevăzute în legislația privind securitatea la incendiu, securitatea la explozie, securitatea și
sănătatea în muncă, precum și în alte cazuri prevăzute în documentațiile tehnice ale
elementelor componente ale instalaţiei.
(1) Instalațiile pentru GNCV trebuie să aibă împrejmuire de securitate împotriva accesului
persoanelor străine şi trebuie să fie marcate cu plăcuţe avertizoare cu frazele de risc şi pericol
conform Fişei tehnice de securitate pentru GNCV.
(2) Instalarea instalaţiei pentru GNCV trebuie să se facă în aşa fel încât să se evite
posibilitatea răsturnării ei sub influenţa sarcinilor dinamice și statice, inclusiv a celor seismice.
(1) Instalaţiile pentru GNCV la care există pericolul apariției descărcărilor electrostatice și cele
prevăzute cu dispozitive acționate electric trebuie să fie asigurate și legate la pământ.
(2) Toate elementele componente ale instalației pentru GNCV amplasate în zone cu atmosferă
potențial explozivă (ATEX) trebuie să îndeplinească cerinţele normelor și standardelor din
domeniu.
162
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(3) Rezistenţa dintre punctul de măsurare a legăturii la pământ trebuie să fie mai mică de 0,1
Ω (1 V cădere de tensiune).
(4) Instalația pentru GNCV trebuie prevăzută cu instalaţie de paratrăznet corespunzătoare.
(5) Pentru a preveni descărcările electrice dintre racordul de umplere şi furtunul de umplere,
materialele alese trebuie să asigure că rezistenţa dintre racord şi pământ este mai mică de
106 Ω.
(1) Toate elementele componente ale instalației pentru GNCV (echipamente electrice,
neelectrice și alte componente), amplasate în zone cu atmosferă potențial explozivă (ATEX)
trebuie să îndeplinească cerinţele normelor și standardelor specifice domeniului,
corespunzător zonei în care sunt amplasate (SR EN 1127-1, SR EN 60079-10-1, SR EN
60079-0, SR EN ISO 80079-36, SR EN 60079-14).
(2) Echipamentul electric și neelectric trebuie să corespundă cerințelor pentru subgrupa IIA și
clasa de temperatură T1 în cazul în care atmosfera explozivă este generată numai de gazul
metan.
(3) Dacă o parte din echipamentele instalației (de exemplu distribuitorul) sunt amplasate în arii
generate de alte substanțe inflamabile, trebuie să se țină cont și de grupa/subgrupa și clasa de
temperatură a acestora.
La instalarea instalaţiilor pentru GNCV trebuie luate măsuri suplimentare de siguranţă stabilite
prin documentaţia tehnică de instalare, cum sunt:
a) prevederea unor pereţi de protecţie rezistenţi la explozii sau la foc, după caz;
b) prevederea unor protecţii contra încălzirii peste limitele admise;
c) amplasarea la distanţe minime de securitate faţă de alte obiective şi altele asemenea,
în conformitate cu prevederile din Anexa nr. 1, Tabelul nr. 1.
(2) Sistemul de comprimare a gazelor naturale trebuie construit în conformitate cu cerinţele

esenţiale de sănătate şi securitate referitoare la maşinile industriale şi trebuie să corespundă
următoarelor cerinţe de performanţă:
a) să funcţioneze la parametri proiectaţi;
b) să corespundă specificaţiei tehnice şi să aibă marcaj de conformitate CE;
c) să prezinte toate informaţiile specifice pentru diagrama detaliată a unităţii de
comprimare, a geometriei, dispozitivelor de descărcare (supape de securitate), greutate etc;
d) să respecte căderea de presiune specificată;
e) să prezinte diagrama de pornire în condiţii de securitate;
f) să dispună de diagrame pentru toate combinaţiile de sarcină la presiune, toate treptele
de încărcare şi toate treptele de turaţii asociate;
g) să dispună de diagrame de temperatură specifice combinaţiilor de presiune, la toate
treptele de încărcare, pentru toate treptele de turaţii asociate şi pentru diferite debite de
operare;
h) să dispună de toate curbele de performanţă de sarcină la variaţii de turaţie, atât pentru
aspiraţie şi refulare, cât şi pentru debitele de operare;
i) să se revadă tendinţele de curgere posibile şi implicit diagramele specifice de zgomot.
163
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Echipamentul de umplere al instalației pentru GNCV poate fi: distribuitorul sau postul de
umplere, care operează independent de compoziţia gazului natural comprimat, de umiditate,
de temperatură şi de presiune conform aprobării de model sau să poarte marcaj de
conformitate CE:
a) în domeniul de temperaturi de la -40°C pana la +65°C şi în domeniul de presiune de
lucru de până la 26MPa (260 bar);
b) în domeniul debitelor de umplere stabilite de producător;
c) în domeniul de precizie a debitului masic măsurat pe fiecare sistem de umplere şi cu
garantarea stabilităţii debitului în timpul umplerii în domeniul de calibrare, acceptate;
d) cu posibilitatea de conectare la sistemul de reglare din tabloul de comandă de priorităţi;
e) în condiţii de perfectă protecţie anticorozivă;
f) în condiţii ergonomice corespunzătoare;
g) în condiţiile adaptării la soft-ul fiscal al instalației pentru GNCV;
h) în condițiile existenței unui corector de temperatură.
(1) La proiectarea şi execuţia conductelor trebuie să se asigure că nu există riscul unei

suprasolicitări a flanşelor, conexiunilor sau furtunurilor, datorat unei mişcări libere nepermise
sau producerii unor forţe excesiv de mari, care trebuie compensate în mod adecvat prin
mijloace de sprijinire, rigidizare, ancorare, aliniere sau pretensionare.
(2) Sistemul de conducte din cadrul instalației pentru GNCV trebuie să fie executat din
materiale care să asigure compatibilitatea cu gazul natural comprimat conform recomandărilor
SR EN ISO 11114-1, SR EN ISO 11114-2, SR EN ISO 11114-3, SR EN ISO 11114-4.
(3) Sistemul de conducte din cadrul instalației pentru GNCV trebuie să respecte cerinţele
standardelor armonizate SR EN 13480 pentru operare la 26 MPa (260 bar) în intervalul de
temperaturi de la -40°C până la +65°C pentru conductele supraterane şi de la -20°C până la
+65°C pentru conductele îngropate sau acoperite.
(4) Se recomandă ca materialul ţevilor să fie oţel inoxidabil de tip cel puţin 18% Cr și 8% Ni, iar
ţeava se recomandă să fie cu perete extragros.
(5) Nu se vor utiliza ţevi din: masă plastică (PE, PP, PA), ţeava galvanizată, aluminiu, aliaje din
cupru cu un conţinut care depăşeşte 70% Cu.
(6) Componentele instalației pentru GNCV instalate pe fundaţii diferite, care pot avea mişcări
separate, trebuie să fie conectate prin elemente flexibile.
(7) Trebuie acordată o atenţie deosebită posibilităţii de producere a unor evenimente datorită
turbulenţelor şi vârtejurilor care pot apărea în profilul curgerii GNCV prin conductele de
aspiraţie ale compresoarelor şi posibilităţii apariţiei fenomenului de oboseală datorat vibraţiilor
în conductă.
(8) Se recomandă ca sistemul de conducte al instalației pentru GNCV montat suprateran să fie
instalat într-un tranşeu tehnologic protejat şi întărit, acoperit cu grătar sau cu tablă perforată şi
prevăzut cu posibilitatea drenării apei pluviale.
(9) Sistemul de conducte de GNCV trebuie să permită efectuarea tuturor manevrelor de
operare şi activităţilor de întreţinere şi reparare.
(10) Numărul tuturor îmbinărilor trebuie să fie redus la minimul posibil tehnic.
(11) Sistemul de conducte de GNCV trebuie să fie protejat anticoroziv prin acoperire
rezistentă, iar conductele montate îngropat trebuie să fie protejate printr-o procedură de
164
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
protecţie catodică pertinentă condiţiilor locaţiei cu conexiunile izolate electric faţă de conducta
de gaz sau să fie executate din oţeluri inoxidabile şi poziţionate pe un pat corespunzător de
nisip.
(12) La alegerea modului de protecţie catodică (cu injecţie de curent sau cu anozi de sacrificiu)
se recomandă standardele: SR EN 12954, SR EN 13636, SR EN 12499 și SR EN ISO 12944-
1.
(13) Montarea conductelor din componența instalației pentru GNCV trebuie să țină seama de
următoarele:
a) la montarea conductelor trebuie avută în vedere amplasarea la distanţe
corespunzătoare faţă de alte obiective, precum şi alte măsuri suplimentare de siguranţă
prevăzute în normativele de prevenire şi stingere a incendiilor şi în normele generale şi
specifice de protecţia muncii;
b) instalaţiile pentru GNCV se montează astfel încât toate îmbinările conductelor să fie
accesibile pentru examinări şi verificări tehnice;
c) sistemul de conducte a instalației pentru GNCV trebuie să fie sprijinit pe un sistem de
suporți, amplasați la distantă de cel mult 600 mm, care să asigure stabilitatea la sarcinile din
operare şi la sarcinile seismice.
d) conductele supraterane se montează pe suporturi astfel încât îmbinările
demontabile/nedemontabile ale conductelor să fie accesibile pentru examinări şi verificări
tehnice, iar aşezarea trebuie să fie făcută astfel încât să permită dilatări sau contractări
termice, să asigure o repartizare uniformă a sarcinii pe suporturi şi să nu producă tensiuni
suplimentare în pereţii conductelor;
e) sistemul de conducte trebuie montat astfel încât să fie prevenită coliziunea cu
vehiculele care vin la alimentare;
f) trebuie prevăzute scări sau căi de acces pentru deservirea armăturilor, acolo unde este
cazul şi pentru efectuarea verificării tehnice a instalaţiilor pentru GNCV;
g) conductele parţial îngropate trebuie prevăzute cu elemente de izolare care să asigure
derularea verificărilor tehnice a zonei supraterane;
h) conductele trebuie să fie marcate vizibil şi permanent cu sensul - direcţia de circulaţie a
fluidului de lucru;
i) conductele şi fitingurile trebuie să fie securizate împotriva deconectării în timpul
funcționării instalației;
j) conductele amplasate în canale subterane trebuie prevăzute cu aerisire şi drenare care
să prevină eventualele amestecuri explozive în funcționare şi să fie uşor accesibile pentru
verificarea exterioară;
k) pentru conductele subterane se marchează la suprafață poziția și conturul lor.
(1) Avizul obligatoriu de instalare se eliberează pentru fiecare instalaţie pentru GNCV în parte
şi se precizează caracteristicile tehnice principale.
(2) În cazul instalării unor compresoare, cascade de depozitare, conducte şi/sau distribuitoare
suplimentare, când instalaţia pentru GNCV se instalează pe alt amplasament, când se
schimbă izometria conductelor sau când se schimbă modul de deservire se solicită un nou
aviz obligatoriu de instalare pentru întreaga instalaţie pentru GNCV.
165
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
(3) În cazul schimbării deținătorului nominalizat în avizul obligatoriu de instalare, noul deținător
solicită la ISCIR renominalizarea acestuia, depunând în acest scop documentele justificative
specifice.
(4) În vederea renominalizării inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR efectuează o
verificare cu privire la menținerea condițiilor tehnice în baza carora s-a acordat avizul
obligatoriu de instalare și în situația în care acestea corespund, ISCIR emite un document în
acest sens.
Pentru obţinerea avizului obligatoriu de instalare, deţinătorul depune la ISCIR următoarele

documente:
a) cererea de instalare a instalaţiei pentru GNCV conform prevederilor art. 91;
b) autorizația de construire, în termen de valabilitate, emisă în conformitate cu prevederile
legislației în vigoare;
c) avizul de securitate la incendiu emis în conformitate cu prevederile legislației în vigoare;
d) documentaţiile tehnice de însoțire ale elementelor componente sub presiune prevăzute
la art. 102, alin. (2), lit. c) sau fişele tehnice ale elementelor componente ale instalației pentru
GNCV nouă, nelivrată la data înaintării cererii;
e) documente privind rezultatele verificărilor efectuate în timpul utilizării, pentru
componentele sub presiune din cadrul instalației pentru GNCV veche (cărțile recipientelor,
documentația tehnică a cabinei acustice cu marcaj de conformitate CE și documentația
tehnică a conductelor);
f) documentaţiile tehnice preliminare de instalare/montare conform prevederilor art. 92;
g) instrucțiuni privind modul de punere în funcțiune a instalației pentru GNCV;
h) instrucțiuni privind modul de deservire al instalației pentru GNCV.
Cererea de instalare a instalaţiei pentru GNCV trebuie să conţină:

a) denumirea/numele şi prenumele şi adresa deţinătorului/utilizatorului;
b) locul de instalare a instalaţiei pentru GNCV;
c) date despre instalaţia pentru GNCV: tipul, producătorul elementelor componente
prevăzute la art. 4, alin. (1), lit. a) - g), caracteristicile tehnice prevăzute la art. 5.
(1) Conținutul documentaţiei tehnice preliminară de instalare a instalației pentru GNCV este
prevăzut în Anexa nr. 2.
(2) Cerințele privind întocmirea și conținutul minim al analizei de risc sunt prevăzute în Anexa
nr. 3.
(3) Documentaţia tehnică preliminară de instalare menţionată la alin. (1), se avizează de către
RADTI-IP.
(4) Conținutul documentaţiei tehnice preliminară de montare a instalației pentru GNCV este
(5) Documentaţia tehnică preliminară de montare menţionată la alin. (4), se avizează de către
RADTP-IP.
(6) Toate documentele prevăzute la alin. (1) și (4) trebuie să fie semnate şi ştampilate pe
ultima pagină a părţii scrise înainte de prezentarea anexelor și pe planul de situaţie, de către
166
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
reprezentantul legal al deţinătorului/utilizatorului instalației pentru GNCV, care răspunde pentru

respectarea condiţiilor impuse pentru construirea şi exploatarea acesteia.
(1) Inspectorul de specialitate din cadrul ISCIR verifică datele conţinute în documentaţiile
tehnice preliminare de instalare/montare a instalaţiei pentru GNCV şi încheie un proces-verbal
conform modelului prevăzut în Anexa nr. 5.
(2) În cazul în care documentaţiile tehnice preliminare de instalare/montare corespund
prevederilor prezentei prescripţii tehnice, ISCIR eliberează avizul obligatoriu de instalare a
instalaţiei pentru GNCV, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 6.
(1) Instalarea/montarea instalaţiilor pentru GNCV se efectuează în conformitate cu cerințele

din documentațiile tehnice preliminare de instalare/montare și avizul obligatoriu de instalare
emis de către ISCIR.
(2) În cazul în care pe parcursul desfășurării lucrărilor de instalare respectiv de montare apare
necesitatea efectuării unor modificări față de prevederile de la alin. (1), aceste modificări
trebuie avizate de către RADTI-IP respectiv RADTP-IP și acceptate de către ISCIR în aceleași
condiții cu cele prevăzute la art. 93.
(3) Supravegherea și verificarea în timpul şi la finalul lucrărilor de instalare/montare se
efectuează de către RSL-IP nominalizat în autorizația persoanei juridice menționată la art. 11,
alin. (2) și constă în:
a) examinarea stării tehnice a elementelor componente ale instalației pentru GNCV;
b) examinarea stării tehnice a îmbinărilor demontabile şi nedemontabile precum şi a
armăturilor;
c) examinarea stării tehnice a sistemelor de susţinere;
d) verificări şi încercări impuse prin documentaţia tehnică de însoțire și documentația
tehnică preliminară de montare a conductelor din cadrul instalației pentru GNCV.
(4) După finalizarea lucrărilor de instalare/montare persoana juridică prevăzută la art. 11, alin.
(2) întocmește documentația tehnică finală de instalare/montare, al cărei conținut este
(5) Documentația tehnică finală de instalare/montare se verifică și ștampilează de către
personalul tehnic de specialitate prevăzut la alin. (3).
(6) La sfârşitul lucrărilor de instalare/montare persoana juridică menționată la art. 11, alin. (2)
întocmește declarația de conformitate, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 8.
(7) Declarația de conformitate menționată la alin. (6) se atașează la documentația tehnică
finală de instalare/montare prevăzută la alin. (4).
(8) Confirmarea efectuării lucrărilor de instalare/montare se efectuează de către operatorul
RSVTI al deținătorului/utilizatorului, prin întocmirea unui proces verbal conform modelului
167
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
ÎNTOCMIREA/AVIZAREA DOCUMENTATIILOR TEHNICE DE INSTALARE
Pentru cazane de apă caldă și abur de joasă presiune

Cerintele privind situatiile, conditiile precum si modul de intocmire a documentatiilor tehnice
sunt mentionate in prescriptia tehnică PT A1 -2010 precum si prescriptia tehnica PT C 9-2010.
Ca referinte pentru proiectare trebuie respectate cerintele din ghidul de proiectare GP
051/2000 precum si cele din normativul I 13-2015.
Construcţia sălii cazanelor trebuie să fie în conformitate cu prevederile actelor normative

aplicabile, în vigoare.
În situaţiile în care, conform legii, este necesară obţinerea unor avize suplimentare specifice,
această obligaţie revine deţinătorului/utilizatorului cazanului.
NOTĂ: Pentru instalaţia de alimentare cu gaze petroliere lichefiate se aplică şi prevederile
prescripţiei tehnice aplicabile.
Pentru cazanele reglementate de prescripția tehnică PT C 9-2010

Cazanele se instalează în săli proprii amplasate la subsolul, demisolul, parterul sau etajele
clădirilor de producţie din categoriile C, D şi E de pericol de incendiu, ale clădirilor de
depozitare a materialelor necombustibile şi ale clădirilor civile, conform actelor normative în
vigoare.
Nu se admite amplasarea sălii cazanelor având perete comun sau imediat sub încăperi cu
persoane care nu se pot evacua singure, ca de exemplu spitale, şcoli, grădiniţe de copii, creşe
sau similare, sau sub căile de evacuare ale acestora.
Sala cazanelor trebuie să fie separată de încăperile alăturate prin pereţi sau planşee cu
rezistenţă mecanică corespunzătoare, uşi necombustibile şi fără goluri pentru ferestre.
Instalarea cazanelor se efectuează în baza unei documentaţii tehnice de instalare, avizată de

către RADTI, care trebuie să respecte condiţiile precizate de producător în documentaţia
tehnică de însoţire a cazanelor şi anexelor aferente şi care trebuie întocmită în conformitate cu
actele normative în vigoare.
La documentaţia tehnică de instalare, se anexează următoarele documente avizate de către
RADTI:
a) instrucţiunile de exploatare ale centralei termice;
b) schema termomecanică;
c) fişa centralei termice conform modelului de mai jos.
În cazul centralelor termice automatizate se anexează şi documentaţia tehnică de
automatizare avizată de către RADTA.
Se exceptează documentaţia tehnică de instalare cazanele mobile, cele utilizate în foraj, pe
şantiere sau similare şi cazanele cu funcţionare temporară până la maxim un an.
168
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
FIŞA CENTRALEI TERMICE

întocmită la data ..................................
PROPRIETAR/DEŢINĂTOR
…………………………………………….
Adresă: ……………………………………..
…………………………………………….
CENTRALA TERMICA
Adresă: ……………………………………..
…………………………………………….
Parametrii cazanelor din centrala termică:

Cazan 1 Cazan 2 Etc.
Putere/Debit Putere/Debit Putere/Debit
Presiune Presiune Presiune
Temperatură Temperatură Temperatură
Combustibil Combustibil Combustibil
Personal de deservire:
Fochişti autorizaţi nr.
Tipul supravegherii:
Permanentă sau
Nepermanentă la ore
Înscrieri minime în registrul de supraveghere a centralei termice:
Cazan apă caldă Cazan abur de joasă presiune
- presiune agent termic: tur - presiune abur:

retur
- temperatură agent termic: tur

retur
- presiune combustibil: - presiune combustibil:
- altele: - altele:
169
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
R.A.D.T.I. Deţinător/utilizator
(Semnătură şi ştampilă) (Semnătură şi, după caz, ştampilă)
.............................................. ..................................
Cazanele de apă caldă şi cazanele de abur de joasă presiune pot fi instalate în container dacă
prin documentaţia tehnică a acestora se prevede acest lucru de către producător.
Amplasarea containerului trebuie să respecte condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare,

limitele exterioare containerului asimilându-se limitelor exterioare sălii cazanelor.
Documentaţia tehnică de montare cuprinde următoarele:

a) documentaţia tehnică preliminară de montare avizată de RADTP;
b) declaraţii de conformitate pentru elementele componente (armături, dispozitive de
siguranţă şi altele asemenea) care echipează cazanul, după caz;
c) procesul-verbal în care sunt consemnate rezultatele încercărilor de casă şi prin care se
confirmă că în continuare cazanul poate fi supus verificărilor tehnice în vederea obţinerii
autorizaţiei funcţionării;
d) declaraţia întocmită conform modelului.
Pentru cazanele reglementate de prescripția tehnică PT A1-2010

În vederea efectuării punerii în funcţiune, deţinătorul/utilizatorul aparatului are obligaţia de a
pune la dispoziţia persoanei juridice autorizate cel puţin următoarele documente:
a) declaraţia de conformitate pentru lucrările de montare/instalare
b) instrucţiunile de instalare, montare, reglare, utilizare şi întreţinere livrate împreună cu
aparatul, redactate sau traduse în limba română;
c) avizul privind furnizarea gazelor naturale, unde este cazul;
d) autorizarea instalaţiei de alimentare cu gaz petrolier lichefiat, unde este cazul;
e) schema termomecanică a centralei termice avizată de către RADTI atunci când este
echipată cu cazane având puterea nominală mai mare de 70 kW.
Reglementări privind instalarea cazanelor de apă caldă
GP 051-2000 Normativ pentru proiectarea si executia centralelor termice mici

Domeniu de aplicare
Prezentul ghid se referă la proiectarea, executarea şi exploatarea centralelor termice mici cu
puterea maximă de 0,3 MW care alimentează cu agent termic pentru încălzire şi apă caldă de
consum, consumatori grupaţi într-o singură clădire.
Amplasarea centralelor termice
Centrala termică se amplasează:
a) în exteriorul clădirii într-o construcţie proprie, sau într-o încăpere dintr-o clădire alăturată;
b) în interiorul clădirii.
170
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Centralele termice pot fi amplasate la orice nivel al clădirii (subsol, parter, etaj curent, ultimul
nivel sau pe terasă), cu excepţia centralelor termice funcţionând cu GPL care nu se pot
amplasa la subsol.
Se interzice amplasarea centralelor termice:
o sub încăperile din categoria A sau B de pericol de incendiu sau alipite de
acestea;
o sub săli aglomerate şi căi de evacuare ale acestora;
o sub încăperile şi dormitoarele pentru copii de vârstă preşcolară – când se
utilizează drept combustibil gazele naturale;
o sub saloanele de bolnavi sau sălile de operaţii din clădirile spitaliceşti;
o în zonele clădirilor cu înălţime peste 28 m înălţime, cu excepţia centralelor
termice de apartament;
o în spaţii cu risc mare şi foarte mare de incendiu.
Centralele termice se montează în încăperi la care se asigură ventilarea acestora.
Coşurile de fum şi instalaţiile de evacuare a gazelor de ardere se proiectează, execută şi
exploatează astfel încât să respecte cerinţele din normativele P 118, Normativul nr. I 13
precum şi STAS 3417.
Proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu combustibil a arzătoarelor
trebuie făcută corespunzător normativelor Ordinului 89/2018 ANRE; Normativul nr. I 33;
Normativul nr. I 13.
Scheme funcţionale
Stabilirea schemei funcţionale şi de automatizare a centralei termice se face ţinând seama de:
o natura consumatorilor (încălzire; încălzire, ventilare şi apă caldă de consum,
etc.);
o parametrii de temperatură ceruţi de consumatori (încălzire cu corpuri statice,
încălzire prinradiaţie, încălzire cu aer cald, preparare apă caldă de consum);
o puterea termică a centralei;
o numărul de cazane;
o timpul combustibilului;
o caracteristicile tehnice ale echipamentului.
Se recomandă utilizarea unor scheme funcţionale cât mai simple, care să satisfacă strict
necesităţile de asigurare şi adaptare la cerinţele consumatorilor.
Schemele utilizate să fie prevăzute cu un grad de automatizare prin care să rezulte siguranţă
în exploatare şi o întreţinere facilă.
Schemele funcţionale trebuie să fie concepute cu trasee cât mai scurte şi mai simple între
aparatele şi utilajele centralei termice şi să cuprindă toate elementele de protecţie necesare
funcţionării în siguranţă a instalaţiei.
Reglarea debitului de căldură furnizat de centrala termică se realizează prin variaţia:
o temperaturii agentului termic (reglare calitativă);
o debitul agentului termic (reglare cantitativă).
Realizarea reglării sarcinii termice a consumatorului se face prin următoarele mijloace:
o acţionarea asupra debitului de căldură furnizat de cazan prin acţionarea asupra
arzătorului,variind temperatura agentului termic produs de cazan;
171
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
o reglarea temperaturii agentului termic livrat prin intermediul unor robinete cu 3

sau 4 căi care realizează amestecul dintre agenţii termici ducere de la cazane şi
cei de întoarcere de la consumatori;
o prin pornirea-oprirea în cascadă a cazanelor, completate cu una din variantele
menţionate mai sus.
Schemele funcţionale şi de automatizare trebuie să cuprindă întregul echipament pentru
asigurarea instalaţiilor şi o exploatare eficientă.
Schemele prezentate în ghid nu sunt limitative; în funcţie de condiţiile concrete de aplicare pot
rezulta combinaţii între variantele prezentate sau alte scheme.
Tipuri reprezentative de scheme funcţionale
Exemplu schema
Centrală termică cu 1 cazan pentru încălzire cu un circuit cu reglare prin amestec
Soluţia este recomandată pentru consumatori de puteri mici sau medii cu ramuri de încălzire
cu cerinţe de temperatură ale agentului termic diferite (încălzire cu corpuri statice şi încălzire
prin pardoseală).
Reglarea sarcinii termice pentru consumatori de încălzire cu corpuri statice se face
corespunzător temperaturii exterioare (măsurată prin sonda SE) şi a graficului de reglaj din
memoria regulatorului electronic, prin măsurarea temperaturii agentului termic ducere.
Pentru consumatorii care necesită temperaturi mai scăzute ale agentului termic (încălzire prin
pardoseală) reglarea se face prin amestec prin intermediul unui robinet cu 3 căi, motorizat,
corespunzător temperaturii interioare indicate de o sondă de temperatură SI, cu limitarea
temperaturii maxime.
Prevederea pompei se recirculare PR este opţională în funcţie de distanţa de amplasare a
consumatorilor de apă caldă faţă de centrala termică.
Circulaţia agentului termic este asigurată cu pompe de circulaţie prevăzute pentru fiecare
ramură.
Exemplificarea este în schema prezentată mai jos:
172
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Centrale termice cu cazane de perete

Cazanele de perete (microcentralele) sunt echipate cu toate elementele de siguranţã, protecţie
şi automatizare, inclusiv pompele de circulaţie si vasul de expansiune.
Cazanele funcţioneazã cu arzãtoare automatizate alimentate cu gaze naturale sau gaze
lichefiate (GPL).
Cazanele sunt specializate şi preparã: numai agent termic de încãlzire, numai apã caldã de
consum, sau atât agent termic de încãlzire cât şi apã caldã de consum.
173
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Soluţiile de racordare şi alimentare cu energie termicã a consumatorilor dintr-o clãdire de la

cazanele de perete trebuie sã ţinã seama de:
o natura consumatorilor;
o tipul agentului termic necesar;
o parametrii agentului termic necesar;
o posibilitãţile de amplasare a cazanului de perete.
Corespunzãtor tipului de cazan (centralã termicã) utilizat – cu condensaţie sau fãrã
condensaţie – instalaţia va fi completatã, dupã caz, cu un neutralizator pentru condensatul
rezultat şi o instalaţie de evacuare a acestuia.
Unele cazane fiind prevãzute cu instalaţia de neutralizare proprie, nu necesitã decât
prevederea instalaţiei de evacuare a condensatului.
Cazanele de perete necesitã urmãtoarele spaţii:

a) Montarea aparentã
o minimum 300 mm deasupra cazanului;
o minimum 500 mm de la pardosealã pânã la partea inferioarã a cazanului; se
recomandã ca înãlţimea de montare sã fie 1,50 m de la pardosealã pânã la
partea inferioarã a cazanului ţinând seama de necesitãţile de exploatare;
o minimum 500 mm în faţa cazanului;
o minimum 300 mm faţã de pereţii laterali.
Distanţa faţã de alte elemente ale centralei termice (boilere) montate pe acelaşi perete nu este
normatã, acestea putând fi montate alipite, dacã sistemul constructiv al acestora permite.
b) Montare în nişe
Cazanele pot fi montate în nişe deschise sau închise.
În cazul amplasãrii în nişe închise, se prevãd deschideri pentru ventilare şi asigurarea aerului
necesar arderii.
Se prevãd urmãtoarele distanţe minime:
o 100 mm între pãrţile laterale ale cazanului şi pereţii nişei;
o 300 mm între partea superioarã a cazanului şi acoperişul nişei;
o 100 mm între partea frontalã a cazanului şi elementul de închidere al nişei.
Amplasarea centralelor termice modulate

Elementele componente ale centralelor termice alcãtuite din module specializate (modul
cazan, modul preparare apã caldã de consum, modul de reglare, modul de siguranţã etc.) se
monteazã astfel încât sã rezulte legãturi hidraulice cât mai scurte, ţinând seama şi de
indicaţiile producãtorului de echipamente.
Dacã spaţiul permite, se recomandã ca modulele sã fie montate în lungul unui perete pentru a
avea acces facil la toate modulele.
Distanţa între module sau între acestea şi perete nu este normatã, dar se ţine seama de
indicaţiile producãtorului.
În faţa modulelor se recomandã prevederea unui spaţiu de minimum 800 mm şi de 300 mm
faţã de pereţii laterali.
174
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Pentru panourile frontale care se deschid prin rabatare, se recomandã ca spaţiul prevãzut în
faţa acestora sã fie cu 300 mm mai mare decât lãţimea panoului cel mai mare, dar nu mai mic
de 800 mm.
Distanţele dintre modulele montate “spate în spate” nu sunt normate, ele putându-se monta
lipite.
Spaţiile frontale se asigurã ţinând seama de posibilitatea de circulaţie în jurul modulelor prin
prevederea unui spaţiu de minimum 800 mm mãcar pe trei din cele patru pãrţi.
Amplasarea cazanelor pe pardosealã

La amplasarea cazanelor pe pardosealã se ţine seama de urmãtorii factorii:
o tipul cazanului;
o numãrul cazanelor;
o tipul combustibilului utilizat;
o tipul arzãtorului;
o asigurarea posibilitãţilor de curãţire şi demontare;
o asigurarea stabilitãţii;
o mãsuri de atenuare a vibraţiilor şi zgomotelor;
o evacuarea corectã a gazelor de ardere.
Pentru o corectã amplasare a cazanelor vor fi respectate indicaţiile producãtorului.
Pentru cazanele din oţel se recomandã urmãtoarele distanţe de montare:
o de la pãrţile laterale pânã la perete sau alte elemente de construcţie – minimum
500 mm;
o în spatele cazanului – minimum 500 mm;
o în faţa arzãtorului cazanului:
o minimum 1000 mm – pentru cazane funcţionând cu combustibil lichid sau gazos
o minimum 1500 mm – pentru cazane funcţionând cu combustibil solid.
Distanţa între partea superioarã a cazanului şi planşeu incombustibil rezistent la foc nu se
normeazã. La stabilirea acesteia se ţine seama de modul de racordare al cazanului la
instalaţie, de amplasarea şi funcţionarea elementelor de siguranţã, de înãlţimea necesarã
accesului personalului etc. Se recomandã ca aceastã distanţã sã fie de minimum 800 mm.
Amplasarea altor elemente componente ale centralei termice
Amplasarea vaselor de expansiune, a pompelor de circulaţie, buteliilor de egalizarea
presiunilor, se face astfel încât sã fie permis accesul la acestea în vederea executãrii
operaţiilor de exploatare şi întreţinere.
Rezervorul de combustibil pentru consum zilnic nu se va monta deasupra cazanelor, pe
direcţia de evacuare a gazelor de ardere sau a clapetelor de explozie.
Rezervorul de zi nu se monteazã pe direcţia arzãtorului ci lateral la o distanţã de minimum
2,50 m de arzãtor. Când aceastã distanţã nu poate fi asiguratã, alimentarea cu combustibil se
face direct din rezervorul depozitului necarburant sau din rezervorul de zi montat în altã
încãpere.
Amenajãri constructive
Accesul în centrala termicã se face astfel încât sã conducã direct în spaţiul de
175
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Centralele termice prevãzute cu cazane cu introducerea aerului şi evacuarea forţatã a gazelor

de ardere (tip “ventuzã”) nu necesitã guri de introducere a aerului separate.
În fig. de mai jos sunt indicate câteva soluţii de introducere a aerului şi evacuarea gazelor de
ardere la centrale termice prevãzute cu coş tip “ventuzã”.
La cazanele de tip mural montate în nişe, se asigurã suprafeţe libere în peretele frontal al nişei
cu o suprafaţã totalã minimã de 600 cm2. Aceste suprafeţe sunt astfel amplasate (la partea
inferioarã şi superioarã a cazanului) astfel sã se asigure o ventilare eficientã.
Pentru situaţiile în care nu poate fi asiguratã ventilarea naturalã a centralei termice se prevede
ventilarea mecanicã a acesteia.
Pentru centralele termice funcţionând cu combustibil gazos vor fi respectate prescripţiile din
Ordinul nr 89 din 2018 ANRE, privind asigurarea aerului necesar arderii.
Evacuarea gazelor de ardere

Evacuarea gazelor de ardere şi dispersia lor în atmosferã se face astfel încât sã rezulte o
concentraţie a noxelor sub limitele admise.
Evacuarea gazelor de ardere se face de regulã prin tiraj natural, cu excepţia situaţiilor în care
cazanele sunt prevãzute din construcţie cu tiraj forţat sau cu coşuri de fum tip “ventuzã”
(numai pentru aparatele omologate, certificate sau agrementate cu astfel de sistem).
176
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
La cazanele cu evacuare mecanicã se prevede oprirea automatã a arzãtorului în cazul opririi

exhaustorului.
Coşurile de fum se realizeazã conform prevederilor standardelor în vigoare, normativul P 118

şi a altor prescripţii în vigoare.
Se admite racordarea mai multor cazane la un coş de fum cu tiraj natural, cu condiţia ca la
funcţionare parţialã şi în condiţiile cele mai defavorabile, viteza gazelor de ardere sã se
încadreze în limitele recomandate de STAS 3417.
Secţiunea coşului de fum (în cazul racordãrii unui singur cazan la acesta) nu va fi mai micã
decât secţiunea racordului de evacuare a gazelor de ardere de la cazan.
Coşurile sunt prevãzute cu guri de vizitare etanşe şi cu ştuţuri de evacuare a condensatului
amplasate la partea inferioarã.
Se recomandã ca lungimea canalelor de fum sã fie minimã şi sã nu depãşeascã 1/3 din
lungimea coşului.
Canalele de fum au panta ascendentã de minimum 10% spre coş.
Pe racordurile dintre cazane şi canalele de fum se prevãd dispozitive de reglare a tirajului,
piese de compensare a dilatãrilor şi guri de vizitare etanşe.
Coşurile cazanelor cu combustibil lichid şi gazos se prevãd cu clapete de explozie.
Se recomandã ca racordarea mai multor cazane la coş sã se facã prin canale de fum cu
secţiune variabilã numãrul schimbãrilor de direcţie va fi redus la minimum.
Înãlţimea coşului de fum cu tiraj natural se calculeazã conform STAS 3417, ţinând seama de
tipul cazanelor racordate la coş, tipul arzãtoarelor (atmosferic, presurizat) şi de condiţiile cele
mai defavorabile de funcţionare (sezonul cald).
Pentru coşurile înalte la care se produce o rãcire a gazelor se prevede o secţiune variabilã a
coşului, aceasta scãzând de la bazã cãtre partea superioarã, condiţie necesarã pentru a
pãstra o vitezã cât mai constantã a gazelor.
Coşurile de fum se prevãd cu termoizolaţie pentru realizarea tirajului şi evitarea scãderii
temperaturii gazelor de ardere sub temperatura punctului de rouã.
Coşul de fum situat la mai puţin de 1,5 m în plan orizontal, de coama acoperişului, trebuie sã
depãşeascã coama cu minimum 0,5 m pentru învelitori incombustibile şi 1 m pentru învelitorile
combustibile. Coşul de fum amplasat la distanţe mai mari de 1,5 m faţã de coama acoperişului
va avea înãlţimea de cel puţin 1 m faţã de învelitoare. Coşurile de fum se protejeazã contra
trãsnetului conform prevederilor din normativul I 20.
Înãlţimea coşului faţã de terasa acoperişului trebuie sã fie de minimum 1 m.
Coşurile de fum trebuie sã depãşeascã cu minimum 0,50 m înãlţimea elementelor de
supraînãlţare a terasei (atice, ziduri antifoc etc.) când sunt situate la mai puţin de 3 m de
marginea terasei şi cu minimum 1 m, când sunt situate la peste 3 m de marginea terasei.
Când evacuarea gazelor de ardere nu poate fi efectuatã direct în exterior de la cazanele de
perete, acestea pot fi racordate la o instalaţie de evacuare mecanicã.
Orificiile de evacuare ale coşurilor tip “ventuzã” se monteazã la distanţe minime faţã de
elementele constructive ale clãdirii, astfel încât sã nu se producã o poluare a spaţiilor
interioare.
Înãlţimea minimã de amplasare a coşului “ventuzã” faţã de zona pietonalã este de 1,80 m.
177
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Alimentarea cu combustibil
Proiectarea instalaţiilor de alimentare cu combustibil se face ţinând seama de normativul I 13,
Ordinul nr. 89-2018 ANRE, normativul P 118.
La centralele termice funcţionând cu combustibil solid se admite depozitarea în sala cazanelor
a maximum 2 m3 combustibil într-un buncãr metalic.
Depozitarea cenuşii rezultate în urma arderii combustibilului solid se face în exteriorul clãdirii
într-un spaţiu închis, cu pereţi incombustibili şi rezistenţi la foc.
Se asigurã cãile de acces ale autovehiculelor la rezervoare, buncãre de combustibil solid şi
depozite de cenuşã.
Se iau mãsuri de ancorare a rezervoarelor îngropate, acolo unde nivelul maxim al apei freatice
este mai ridicat decât partea inferioarã a rezervorului.
Este interzisã montarea conductelor pentru alimentarea cu combustibil în încãperi, canale şi
ghene în care se pot produce explozii sau incendii datoritã acestuia, sau pe cãile de evacuare,
casa scãrilor sau staţiile pompelor de incendiu, respectând şi precizãrile din normativul P 118.
Instalaţia de alimentare cu combustibil lichid se realizeazã ţinând seama de recomandãrile
producãtorului privind distanţele maxime pe verticalã (H) şi orizontalã (L) între arzãtor şi
rezervor).
Depãşirea distanţelor duce la neasigurarea debitului de combustibil necesar, uzura pompei şi
apariţia de zgomote în instalaţie.
Se recomandã ca ori de câte ori este posibil arzãtoarele sã fie alimentate prin conducte
individuale de combustibil lichid.
Pot fi racordate pânã la 3 cazane la o singurã conductã de alimentare.
Dacã arzãtorul nu are filtru propriu, acesta se prevede pe conducta de ducere. Totodatã se
prevãd robinete de sectorizare şi robinete de prelevare probe pe aceastã conductã.
Arzãtorul se racordeazã la conducta de combustibil prin racorduri elastice.
Indicativ: I 13 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire

centrală modificat și completat în 2023
Domeniul de aplicare al normativului este cel privind:

o instalaţii din clădiri noi ;
o instalaţii din clădiri existente, la care se introduc, se modernizează sau se
transformă instalaţiile după criterii funcţionale, de siguranţă, ecologice, economic
- energetice şi - eventual – altele specifice.
Amplasarea centralelor termice

Amplasarea centrelor termice folosind gazul natural drept combustibl se va face, obligatoriu,
cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 89-2018, ANRE. Amplasarea centralelor termice
folosind gazul petrolier lichefiat (GPL) drept combustibil se va face, obligatoriu, cu respectarea
prevederilor din “Normativul pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze
petroliere lichefiate (GPL) - I 31.
La amplasarea centralelor termice se va ţine seama, obligatoriu, de prescripţiile tehnice ISCIR
şi de reglementările de siguranţă la foc.
178
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Centralele termice se grupează, ori de câte ori este posibil, cu alte gospodării, ca: staţii de
hidrofor, staţii de pompare, posturi trafo, centrale de aer comprimat.
Centralele termice înglobate în clădiri, în mod oblgiatoriu, nu se amplasează :
o în şi sub încăperi din categoria A sau B de pericol de incendiu, nici alipite
acestora ;
o în şi sub săli aglomerate şi căi de evacuare ale sălilor aglomerate, sub scene şi
sub încăperi cu aglomerări de persoane;
o în încăperile de zi şi dormitoarele colectivităţilor pentru copii de vârstă
preşcolară, precum şi sub acestea în cazul în care se utilizează gazele naturale
sau gazele petroliere lichefiate (GPL) drept combustibil ;
o în şi sub săli de clase, laboratoare sau săli de gimnastică din clădiri pentru
învăţământul elementar şi mediu ;
o în clădiri de spitale sau cu caracter spitalicesc, sub saloane de bolnavi sau sub
săli de operaţii ;
o la subsolul clădirilor, în cazul în care se foloseşte drept combustibil gazul
petrolier lichefiat(GPL) ;
o în interiorul clădirilor înalte (peste 28 m), exceptând porţiunile care nu ating
această înălţime; se exceptează de la această prevedere centralele termice de
apartament ;
o în spaţii cu risc mare de incendiu din clădiri civile, definite conform Normativului
P 118.
În clădiri civile se recomandă să nu se amplaseze centrale termice, direct, sub sau alături de
încăperi de locuit sau încăperi în care se desfăşoară o activitate sensibilă la zgomot, trepidaţii
sau exces de temperatură.
Montarea cazanelor din instalaţiile de încălzire de apartament se face în încăperi bine aerisite,
care nu sunt folosite drept camere de dormit sau cămări şi care nu prezinte pericol de
incendiu. Amplasarea cazanului se face astfel încât să se asigure acces uşor la cazan, să nu
se stânjenească alte activităţi şi să se respecte cerinţele din cartea tehnică a cazanului.
Echiparea cu cazane
Se recomandă echiparea centralelor termice cu cazane având randament ridicat şi emisii de
noxe reduse. Se are în vedere un randament înalt al instalaţiilor de ardere, recuperarea
căldurii din gazele de ardere - obţinute convectiv şi prin condensarea vaporilor - şi completa
automatizare.
Noxele rezultate în urma arderii combustibilului la cazane se limitează, în funcţie de tipul
combustibilului, la următoarele valori maxime de emisie a poluanţilor:
· pentru combustibil gazos (gaze naturale, GPL) :
o monoxid de carbon (CO): 100 mg/m3 N ;
o oxizi de sulf (SOx): 35 mg/m3 N ;
o oxizi de azot (NOx): 350 mg/m3 N ;
· pentru combustibil lichid (combustibil lichid uşor, motorină etc.) :
o pulberi: 50 mg/m3 N ;
o monoxid de carbon (CO): 170 mg/m3 N ;
179
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
o oxizi de sulf (SOx): 1700 mg/m3N ;

o oxizi de azot (NOx): 450 mg/m3N ;
· pentru combustibil solid (cărbune, lemn) :
o pulberi: 100 mg/m3N ;
o monoxid de carbon (CO): 250 mg/m3N ;
o oxizi de sulf (SOx): 2000 mg/m3N ;
o oxizi de azot (Nox): 500 mg/m3N ;
La alegerea numărului de cazane se ţine seama de cronograma consumului de căldură, de
raportul consumurilor în funcţie de perioada de consum (iarnă-vară) sau de natura lor
(încălzire, preparare apă caldă de consum), de posibilităţile de amplasare a echipamentelor în
centrala termică, precum şi de implicaţiile provocate de avarierea unui cazan. Se urmăreşte
obţinerea unor indici optimi ai consumului de combustibil prin exploatarea intensivă a utilajelor
şi evitarea funcţionării la sarcinii reduse.
Ca orientare, numărul de cazane funcţie de sarcină termică nominală poate fi :
o un cazan la centrale cu capacitate sub 0,1 MW ;
o două cazane la centrale cu capacităţi între 0,1 MW şi 2 MW ;
o minim trei cazane la centrale cu capacităţi peste 2 MW .
Cazanele instalate în centrala termică, care prepară un singur fel de agent termic sunt, de
regulă, de acelaşi tip şi mărime. In funcţie de perioada şi natura consumurilor de căldură se
pot folosi cazane de mărimi diferite, de exemplu, pentru prepararea apei calde de consum în
perioada de vară.
La stabilirea schemei funcţionale a centralei termice se va ţine seama de:

o tipul şi numărul consumatorilor (încălzire, apă caldă de consum, ventilare etc.) ;
o parametrii de temperatură ceruţi de consumatori ;
o puterea termică a centralei şi numărul de cazane ales ;
o caracteristicile tehnice ale echipamentelor ;
o cerinţe de exploatare .
Se urmăreşte adoptarea unor scheme care să asigure deplina siguranţă şi funcţionalitate a
centralei termice şi care să permită acordarea regimului de funcţionare al centralei cu sarcina
termică a consumatorilor (funcţionarea cazanelor “în cascadă”, autonomia circuitelor hidraulice
al cazanelor şi al consumatorilor prin utilizarea “pompelor de sarcină cazan”, “buteliei de
egalizare a presiunilor” şi “pompelor de reţea”, utlizarea robinetelor de amestec, cu 3 căi,
pentru reglarea temperaturii agenţilo termici furnizaţi etc.).
În vederea protejării cazanelor faţă de şocuri termice şi creării în cazane a regimului necesar
la începutul perioadei de funcţionare, se pot prevedea pompe de recirculaţie a apei la fiecare
cazan de apă caldă. In cazul în care cazanele sunt prevăzute de producător cu pompe proprii
se va ţine seama de aceasta în schema termică a centralei.
În centralele termice care folosesc combustibil gazos în perioadele cu sarcini termice medii şi
combustibil lichid la vârful de consum, se recomandă folosirea arzătoarelor mixte gaze-păcură
(combustibil lichid uşor), în vederea creării posibilităţii de a trece uşor de la un combustibil la
celălalt.
180
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Pentru centralele termice cu cărbune se recomandă ca, la alegerea tipului de cazan folosit, să
se aibă în vedere următoarele :
o combustibil aprovizionat trebuie să poată fi ars direct fără să mai fie necesară o
preparare locală ;
o alimentarea cazanelor cu combustibil şi îndepărtarea cenuşii să se facă
mecanizat.
În cazul utilizării drept combustibili a unor resurse locale (lemne, rumeguş, deşeuri agricole
etc.) este necesar ca instalaţia de ardere a cazanelor să fie adaptată corespunzător iar
alimentarea cu combustibil şi evacuarea cenuşii să se facă, pe cât posibil mecanizat.
La centralele termice de apartament funcţionând pe combustibil gazos sau lichid se
recomandă utilizarea cazanelor cu cameră de ardere închisă şi control automat al arderii.
Instalaţii pentru alimentare cu combustibil

Alegerea tipului de combustibil pentru centrala termică se face în funcţie de: disponibilitatea
combustibilului, posibilităţile de procurare şi stocare, condiţiile de mediu, gradul de asigurare a
consumatorului, modul de exploatare al centralei termice etc.
În cazul consumatorilor care impun o mare siguranţă în funcţionare şi la care există
posibilitatea întreruperii sau diminuării alimentării cu combustibil (cum ar fi, de exemplu, gazele
naturale) se poate prevederea folosirea a doi combustibili (gaze naturale şi combustibil lichid,
combustibil lichid şi GPL), adoptându-se soluţiile tehnice adecvate (arzătoare mixte,
specializarea cazanelor pe tip de combustibil etc.).
La proiectarea instalaţiilor de combustibil gazos din centrale termice se va ţine seama de
“Normativul pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale” I6 şi
de “Normativul pentru proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere
lichefiate (GPL) I31.
În cazul utilizării gazului petrolier lichefiat (GPL) drept combustibil pentru cazane, acestea vor
fi alimentate numai de la depozite exterioare. Depozitele de GPL care deservesc centralele
termice vor fi realizate (soluţii constructive, capacităţi, distanţe de amplasare) în conformitate
cu prevederile Normativului I 31. Este interzisă alimentarea arzătoarelor cazanelor de la butelii
individuale mobile de GPL, indiferent de amplasarea acestora (în exteriorul sau interiorul
clădirii).
În clădirile civile şi industriale se admite depozitarea a maximum 10 mc lichide combustibile
necesare folosirii în centrala termică din clădire (combustibil lichid uşor, motorină, păcură).
Depozitarea se face, obligatoriu, în încăperi separate de restul clădirii prin pereţi şi planşee.
Se prevăd praguri pentru evitarea împrăştierii lichidelor revărsate în caz de avarie, asigurarea
golirii rapide şi instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiului. La aceste încăperi nu se
prevăd dispozitive pentru evacuarea fumului în caz de incendiu şi nici panouri de deburare
(explozie).
În interiorul sălilor de cazane independente, alipite clădirilor sau înglobate în acestea, se

admite amplasarea unui rezervor de combustibil lichid de consum zilnic, cu capacitate de
maximum 2 mc. Rezervorul de consum zilnic nu se va monta deasupra cazanelor, ci lateral, la
181
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
o distanţă de cel puţin 2,50 m de injectoare şi nu pe direcţia eventualelor rateuri de gaze sau
pe direcţia de evacuare a gazelor de ardere, la deschiderea clapetelor de explozie.
Depozitarea în exterior a combustibilului lichid se face atunci când aceasta este posibilă şi
când soluţia se dovedeşte mai economică. Depozitele pot fi supraterane semiîngropate sau
îngropate. Depozitele îngropate, având o capacitate de cel mult 30 mc se pot amplasa fără
restricţii de distanţă faţă de construcţie.
Depozitele având o capacitate de peste 30 mc şi cel mult 200 mc se amplasează la o distanţă
de minimum 15 m de orice construcţie. Distanţa se reduce cu 25 % pentru depozite
semiîngropate şi cu 50 % pentru cele îngropate.
In scopul protecţiei mediului, rezervoarele metalice de combustibil lichid pentru depozite
semiîngropate şi îngropate se vor prevedea, fie cu pereţi dubli, cu instalaţie automată de
detecţie a prezenţei combustibilului în spaţiul dintre pereţi şi montare direct în sol, fie cu pereţi
simpli şi montare în cuvă de beton.
Pentru un grup de rezervoare se prevede o cameră de comandă, în care se montează
armăturile de închidere pe conductele instalaţiei de combustibil şi instalaţiile corespunzătoare
de semnalizare, iar camera va avea o gură de acces.
Cuvele rezervoarelor pentru combustibilii de ardere nu se prevăd cu panouri de deburare şi
dispozitive de evacuare a fumului, accesul asigurându-se printr-o trapă.
Alimentarea cu aer de combustie

Pentru admisia aerului de combustie se prevăd prize sau ferestre cu ochiuri mobile în pereţii
exteriori ai centralei, de regulă în peretele din spatele cazanelor sau în zonele adiacente
acestuia din pereţii laterali. Dacă aceste soluţii nu pot fi adoptate, prizele se amenajează în
peretele frontal sau în zonele adiacente acestuia din pereţii laterali; în aceste cazuri, aerul de
combustie este condus prin canale de aer până în zona din spatele cazanelor.
În toate situaţiile, aerul se introduce cât mai aproape de tavanul sălii cazanelor pentru a se
utilize excedentul de căldură din zona superioară şi pentru a se asigura ventilarea întregului
spaţiu.
Secţiunea liberă a prizelor de aer pentru combustie se detemină prin calcul, în funcţie de
capacitatea centralei, de felul combustibilului utilizat şi de soluţia de introducere a aerului în
focare.
În caz că nu est posibilă asigurarea aerului de combustie prin ventilare naturală (grile de
admisie sau prize cu canale), se prevăd, în acest scop, ventilatoare. Nu se prevăd, pentru
acestea, unităţi de rezervă.
Centrala termică se prevede cu guri de evacuare a aerului viciat a căror suprafaţă liberă este
cel puţin egală cu secţiunea totală a coşurilor de fum.
Evacuarea gazelor de ardere

Evacuarea gazelor de ardere se face în atmosferă, cu condiţia obligatorie de a se lua măsurile
necesare pentru ca noxele conţinute de gazele de ardere, după pătrunderea în atmosferă şi
dispersia lor, să se încadreze în limitele admise pentru concentraţiile din aer şi de la sol.
Incadrarea în limitele admise se referă atât la noxele evacuate de centrala termică cât şi,
separat, la ansamblul format de această centrală şi alte surse de noxe existente sau
previzibile în zonă.
182
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
La centralele termice funcţionând cu combustibil solid se va analiza necesitatea prevederii de

dispozitive de reţinere a cenuşii, pentru a nu se depăşi concentraţia admisibilă de noxe în
atmosferă.
Înălţimea coşului de fum - prin care se evacuează gazele de ardere în atmosferă - se
determină printr-un calcul specific gazodinamic şi de dispersie a gazelor de ardere. În calcul
se au în vedere şi :
o necesităţile funcţionale ale cazanelor ;
o conţinutul de noxe al gazelor de ardere ;
o parametrii meteorologici locali (direcţia şi viteza vânturilor dominante,
stratificarea termică verticală etc.) ;
o situaţia clădirilor din zonă (poziţionarea faţă de coş şi vânturile dominante;
regimul de înălţime) ;
o caracteristicile altor surse de noxe din zonă.
Evacuarea gazelor de ardere se face, când este posibil, prin tiraj natural, ţinând seama şi de
tipul de cazan folosit.
Tirajul forţat se prevede în cazurile în care :

o tipul cazanului impune aceasta ;
o căldura gazelor de ardere a fost parţial recuperată ;
o condiţiile particulare impun coşului o înălţime mai mică decât cea necesară
pentru funcţionarea cu tiraj natural (de ex.: vecinătatea unui aeroport,
obligativitatea înglobării coşului de fum într-o clădire cu înălţime insuficientă,
amplasarea într-un ansamblu arhitectonic ce nu permite coşuri înalte etc.) ;
o înălţimea coşului de fum cu tiraj natural nu este suficientă pentru asigurarea
dispersiei noxelor în atmosferă, necesară încadrării în limitele admise ale
concentraţiei de noxe în atmosferă.
Coşul de fum va depăşi coama acoperişului cu minimum 0,50 m, iar în cazul învelitorilor
combustibile cu minimum 1 m, luându-se şi măsurile de protecţie faţă de elementele
combustibile ale acoperişului.
La terase, coşul de fum va depăşi cu minimum 0,50 m elementele de supraînălţare ale terasei
(atic, zid antifoc), dacă distanţa faţă de elemente este sub 3 m şi cu minimum 1 m, dacă
distanţa faţă de acestea este de peste 3 m.
In ansamblurile de locuinţe, coşurile de fum ale centralelor termice funcţionând cu combustibil
lichid sau gazos se alipesc sau se înglobează în cele mai înalte clădiri din ansamblu.
În cazul în care viteza gazelor de ardere nu se încadrează în limitele recomandate şi dacă

secţiunea liberă a coşului depăşeşte 2 mp, iar pierderile de sarcină prin canal şi coş nu se pot
acoperi prin tiraj natural, după caz, se pot prevedea coşuri separate sau se compartimentează
coşul. Compartimentarea se face pe toată înălţimea coşului, prevăzându-se canale de fum
orizontale separate, pentru fiecare compartiment al coşului.
Pe racordurile dintre cazane şi canalul de fum se prevăd dispozitive pentru reglarea tirajului
cazanelor în funcţiune, pentru închiderea traseului gazelor de ardere - la cazanele care nu
funcţionează - şi pentru compensarea dilatărilor.
183
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Pentru măsurarea temperaturii, prelevarea probelor pentru analiza gazelor de ardere, precum
şi pentru măsurarea tirajului, se prevăd ştuţuri din ţeavă Dn 32 pe racord de fum al fiecărui
cazan, precum şi la baza fiecărei secţiuni a coşului de fum care asigură tirajul unui grup de
cazane.
Lungimea canalului de fum va fi minimă şi nu va depăşi 1/3 din înălţimea coşului de fum.
În cazul folosirii unui singur coş pentru mai multe cazane cu tiraj forţat, fiecare ventilator de
gaze de ardere se prevede cu canal independent de fum, până la coşul de fum. Racordarea
canalelor la coşul de fum se face astfel încât să se evite influenţa negativă în funcţionarea
cazanelor.
Canalele de fum realizate din diferite materiale (tuburi metalice, materiale ceramice, zidărie) se
protejează la interior, în funcţie de temperatura şi de caracterul agresiv al gazelor de ardere.
Coşurile de fum din zidărie, înglobate în clădire se şamotează, la partea inferioară, pe cca.10
m din înălţimea lor. Pe restul înălţimii, aceste coşuri se căptuşesc cu cărămidă obişnuită, astfel
încât secţiunea interioară a coşurilor să rămână constantă, dar fără să se împiedice dilatarea
liberă a căptuşelii de şamotă.
Coşurile de fum din zidărie, înglobate în clădiri, se amplasează astfel încât nici una din laturile
lor să nu fie inclusă în vreun perete exterior al clădirii. Dacă această soluţie nu este posibilă,
se iau măsuri constructive pentru evitarea apariţiei condensului.
Coşurile de fum metalice, din ţeavă de oţel, se protejează anticoziv la interior şi se
termoizolează la exterior.
Probleme specifice ale evacuării gazelor de ardere de la cazanele centralelor termice de
apartament vor fi rezolvate conform ghidului GP 051 “Ghid de proiectare, execuţie şi
exploatare a centralelor termice mici” şi normativului I 31 “Normativ pentru proeictarea şi
executarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate (GPL)”.
Organizarea spaţiilor din centrală termică

Dimensiunile centralelor termice se stabilesc ţinând seama de tipul, numărul şi gabaritul
utilajelor, de spaţiile necesare pentru montarea, exploatarea şi întreţinerea lor. Se va ţine
seama de posibilitatea de extindere în viitor a centralei termice.
Organizarea spaţiilor şi amplasarea utilajelor se face astfel încât distanţele străbătute de
personalul de exploatare să fie minime, iar supravegherea utilajelor şi operaţiunile de
exploatare şi întreţinere să se facă uşor.
Se asigură, după caz, spaţiul necesar pentru revizii, reparaţii, control etc.
Spaţiile libere indicate vor avea înălţimea utilajelor respective, dar nu mai puţin de 1,80 m.
În faţa cazanelor se lasă un spaţiu liber (culoar), a cărui lăţime va fi stabilită în funcţie de
necesităţile de exploatare, întreţinere şi curăţire, ţinând seama şi de recomandările
producătorului cazanului şi arzătorului (pentru combustibil lichid sau gaze).
Comunicate ISCIR privind amplasarea coșului de evacuare a gazelor de ardere, din data
de 06.01.2014
”Comunicat privind amplasarea coșului de evacuare a gazelor de ardere ale centralelor
termice, alimentate cu gaze naturale, montate în incinta apartamentelor din cadrul blocurilor de
locuințe”
184
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Deoarece în ultima perioadă de timp primim foarte multe sesizări cu privire la amplasarea
coșul de evacuare a gazelor de ardere ale centralelor termice, alimentate cu gaze naturale,
montate în incinta apartamentelor din cadrul blocurilor de locuințe, dorin să facem precizări
care să vină în întâmpinarea cetățenilor care vor să știe cine este responsabil de amplasarea
acestora.
În CODUL TEHNIC AL SECTORULUI GAZE NATURALE ( aprobat cu Decizia 616-2002 a
președintelui ANRGN – publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 438 din 24 iunie
2002), la Anexa nr. 1 – terminologie, pct. 52, se definește ca :
” Instalație de utilizare- ansamblul de conducte, aparate și accesorii, inclusiv focarul și coșul de
evacuare a gazelor de ardere, situat după stația/postul de reglare a presiunii și măsurare a
debitului, după caz, cu excepția aparatului de măsurare a debitului, care face parte din
sistemul de distribuție ;”
Coșul de evacuare a gazelor de ardere făcând parte din instalația de utilizare, în mod normal,
proiectantul instalației de utilizare (de gaze) trebuie să prevadă și locul pe unde iese coșul de
evacuare a gazelor de ardere.
Proiectul trebuie verificat de către un verificator de proiect (conform Legii calității în construcții
10/1995, art. 13).
În consecință lipsa din proiect a locului de ieșire a coșul de evacuare a gazelor de ardere o
poartă atât proiectantul instalației de utilizare ( de gaze naturale), cât și verificatorul de proiect;
în acest caz, considerăm că furnizorul de gaze naturale, nu trebuie să facă punerea în
funcțiune a instalației de utilizare ( gaze naturale) deoarece nu sunt îndeplinite condițiile legale
ale cerințelor aplicabile, ISCIR neavând nici o atribuție în acest sens.”
Instalarea recipientelor sub presiune conform prevederilor PT C 4-2010
Recipientele trebuie să fie instalate astfel încât să se poată efectua în bune condiţii deservirea,
curăţarea părţilor interioare şi exterioare, repararea şi verificarea. Placa de timbru trebuie să
fie vizibilă. În cazul instalării în aer liber, trebuie luate măsuri astfel ca aparatura de comandă,
măsurare şi control, precum şi dispozitivele de siguranţă ale recipientului să fie protejate
contra intemperiilor, degradărilor şi accesului persoanelor străine de instalaţie. În raport cu
necesităţile procesului tehnologic, justificate prin documentaţia de instalare, recipientele pot fi
îngropate parţial sau total. În acest caz, acestea trebuie să fie prevăzute la exterior cu o
protecţie anticorozivă corespunzătoare, marcând la suprafaţă poziţia şi conturul lor. Instalarea
trebuie făcută astfel încât să se asigure posibilitatea verificării interioare.
Instalarea recipientelor se efectuează în conformitate cu prevederile documentaţiei tehnice şi,
atunci când este prevăzut în aceasta, în baza unei documentaţii de instalare, care trebuie să
fie anexată la cartea recipientului. În cazul instalării recipientelor tip coloană sau sferice,
calculate la sarcini datorate vântului sau seismelor, întocmirea documentaţiei preliminare de
instalare este obligatorie. Persoana juridică care execută instalarea trebuie să confirme în
declaraţia pe care o eliberează că fixarea recipientului pe fundaţie s-a executat în conformitate
cu documentaţia tehnică.
Instalarea recipientelor trebuie să se facă în aşa fel încât să se evite posibilitatea răsturnării lor
sub influenţa sarcinilor, inclusiv a celor seismice. Recipientele montate pe platforme
deplasabile sau pe sisteme mobile proprii trebuie să fie fixate sigur de acestea.
185
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Recipientele trebuie să fie prevăzute, după necesităţi, cu scări şi platforme care să asigure o
deservire bună, reparare şi verificare. Aceste construcţii nu trebuie să influenţeze negativ
stabilitatea recipientelor.Suprafaţa exterioară a recipientelor trebuie să fie protejată contra
coroziunii, datorită atmosferei sau mediului în care lucrează. Recipientele la care în timpul
funcţionării poate apărea electricitate statică şi cele prevăzute cu dispozitive de agitare,
amestecare şi altele asemenea, acţionate electric, trebuie să fie legate la pământ din punct de
vedere electric.
La instalarea recipientelor care prezintă pericol sporit în funcţionare (conţin fluide toxice sau
inflamabile, funcţionează la presiuni şi temperaturi ridicate şi altele asemenea) trebuie luate
măsuri suplimentare de siguranţă stabilite prin documentaţia de instalare, cum sunt:
a) amplasarea în compartimente speciale;
b) prevederea unor pereţi de protecţie rezistenţi la explozii sau la foc, după caz;
c) prevederea unor protecţii contra încălzirii peste limitele admise (în cazul gazelor
lichefiate);
d) amplasarea la distanţe corespunzătoare faţă de alte obiective şi altele asemenea
La instalarea recipientelor care lucrează cu fluide corozive trebuie să se prevadă, în
documentaţia de instalare, asigurarea protecţiei anticorozive pentru fundaţii, suporturi de
susţinere şi instalaţiile aferente (de exemplu recipiente din industria celulozei şi hârtiei,
industria chimică şi altele asemenea).
La recipientele care conţin lichide încălzite la o temperatură mai mare decât temperatura de
fierbere la presiunea atmosferică (acumulatoare de căldură, vaporizatoare şi altele
asemenea), amplasate în clădiri şi care au produsul V x PS > 5.000 (50.000) (V - volumul
ocupat de lichid, în litri; PS - presiunea maximă admisibilă, în MPa sau bar) trebuie luate în
considerare următoarele:
a) recipientele nu pot fi instalate în încăperi cu aglomeraţii de persoane (cantine, vestiare şi
similare), deasupra sau dedesubtul unor astfel de încăperi;
b) în cazul în care încăperile unde sunt instalate recipientele sunt lipite de încăperi cu
aglomeraţii de persoane, este necesar ca:
1) încăperile recipientelor să aibă cel puţin un perete exterior;
2) pereţii despărţitori să fie rezistenţi la explozie.
La unele categorii de recipiente trebuie luate în considerare şi alte măsuri suplimentare de
siguranţă prevăzute în prescripţiile tehnice, în normative PSI sau în normele de protecţia
muncii, precum şi în alte cazuri prevăzute prin documentaţia preliminară de instalare.
Recipiente pentru gaze petroliere lichefiate (GPL)

Recipientele pentru depozitarea propanului, propilenei, butanului, butilenei şi a altor gaze
petroliere lichefiate nu se instalează în clădiri închise. Se recomandă ca instalarea să se facă
deasupra nivelului solului.
NOTĂ: Referitor la recipientele de stocare GPL (butan, propan şi amestecuri butan-propan),
prevederile prezentei prescripţii tehnice se aplică recipientelor din cadrul liniilor tehnologice şi
depozitelor industriale sau independente, nefiind aplicabile recipientelor incluse în instalaţii de
distribuţie GPL mic vrac sau sisteme de distribuţie pentru autovehicule, care fac obiectul
prevederilor prescripţiei tehnice referitoare la acestea.
186
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
La instalarea recipientelor pentru gaze petroliere lichefiate (GPL) trebuie respectate

următoarele:
a) nu se permite instalarea conductorilor electrici sau cablurilor deasupra recipientelor, cu
excepţia celor pentru iluminat; pentru "iluminat“ se admit numai instalaţii electrice executate în
conformitate cu prevederile normelor pentru executarea instalaţiilor electrice în medii cu
pericol de explozii; nu se permite folosirea instalaţiilor electrice normale;
b) recipientele instalate deasupra nivelului solului (neîngropate) trebuie montate pe o
fundaţie, suporturile metalice sau soclurile de beton trebuie astfel amplasate încât pereţii şi
îmbinările recipientelor să fie uşor vizibile;
c) prinderea recipientelor de suporturile metalice sau soclurile de beton trebuie astfel
realizată încât să permită dilatări sau contractări termice, să asigure o repartizare uniformă a
sarcinii pe suporturi şi să nu provoace tensiuni suplimentare în pereţii recipientului;
d) după caz, fiecare recipient trebuie prevăzut deasupra cu un podeţ metalic cu balustrade
pentru deservirea armăturilor şi a gurii de vizitare sau salvare, cu scară de acces; când sunt
mai multe recipiente grupate într-un depozit, se poate monta deasupra lor un podeţ metalic
comun, numărul scărilor de acces stabilindu-se prin documentaţia tehnică în funcţie de
numărul recipientelor şi lungimea podeţului; în documentaţia tehnică trebuie să se prevadă
amenajările necesare accesului la interiorul recipientului prin gura de vizitare sau salvare;
e) nu se permite montarea scărilor scoabe sudate pe mantaua recipientelor.
Recipiente pentru depozitarea clorului sau dioxidului de sulf lichefiate

La instalarea recipientelor pentru depozitarea clorului sau dioxidului de sulf lichefiate trebuie
respectate următoarele:
a) recipientele trebuie instalate într-o clădire separată, fără etaj, special amenajată la nivelul
solului; fiecare recipient trebuie amplasat într-o boxă, separată de alte boxe prin pereţi plini,
depozitul având un culoar de deservire comun pentru toate recipientele; recipientele pentru
dioxidul de sulf pot fi montate şi câte două în aceeaşi boxă, cu condiţia ca în permanenţă unul
din ele să fie gol;
b) recipientele pentru depozitare pot fi instalate şi în aer liber, în următoarele condiţii:
1) depozitele sunt amplasate numai pe platforme chimice;
2) construcţia depozitului este semideschisă, de tip şopron îngrădit executat din
materiale necombustibile, care să protejeze recipientele împotriva razelor solare;
3) depozitul este prevăzut cu un recipient de rezervă pentru golirea oricărui recipient plin
din depozit în caz de pericol, precum şi cu instalaţie de stropire cu apă comandată de la
distanţă;
c) distanţele minime de amplasare a depozitelor faţă de instalaţiile în care se fabrică sau se
utilizează substanţe incompatibile cu clorul (acetilenă, amoniac şi altele asemenea), ori
substanţe combustibile sau inflamabile, sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Caracteristica depozitului
Capacitatea depozitului, Cd (tone) închis deschis
distanţa, în metri
50 80
Cd  100
60 90
100 < Cd  500
70 100
187
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
500 < Cd  1.000

Se amplasează la minim 500 m faţă
1.000 < Cd  2.000 de alte instalaţii şi la minim 1.500 m
faţă de clădiri de locuit
d) construcţia depozitelor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1) să fie executate dintr-un material rezistent la foc, termoizolant;
2) să fie prevăzute cu cel puţin o ieşire directă în exterior, uşile deschizându-se spre
exterior, şi să fie astfel executate încât să revină la poziţia închis de la sine; depozitele cu
capacitate mai mare de 5.000 kg trebuie să aibă două uşi practicate în pereţi diferiţi, la
capetele culoarului de deservire;
3) acoperişul trebuie să fie de construcţie uşoară, rezistent la foc şi cu învelitoare
termoizolantă;
4) pardoseala trebuie să fie din beton, cărămidă sau asfalt;
5) în depozite, trebuie să fie asigurată o atmosferă cât mai uscată;
6) să fie prevăzute, în afara unei ventilaţii naturale, cu un sistem corespunzător de
ventilaţie mecanică, prin aspiraţie şi refulare de tip dirijat, calculat pentru un număr de minim
opt schimburi pe oră şi care poate fi comandat din exterior în cazul unor scăpări accidentale
de fluid; în cazuri justificate, prin proiect se poate înlocui ventilaţia naturală cu un al doilea
sistem de ventilaţie mecanică;
7) sistemul de ventilaţie trebuie să fie astfel conceput şi executat încât să asigure
dirijarea aerului viciat spre o instalaţie de absorbţie-neutralizare;
e) recipientele cu capacitate până la 250 kg pot fi instalate şi în subsolul construcţiilor
industriale, cu condiţia ca aceste încăperi să fie complet izolate, să fie prevăzute cu un sistem
de ventilaţie artificială corespunzător şi să satisfacă condiţiile de siguranţă contra incendiilor;
f) instalaţiile de semnalizări optice şi acustice de avarie trebuie concepute astfel încât:
1) fiecare circuit de semnalizare să poată fi verificat individual în întregime, prin
simularea acţionării contactului care declanşează semnalizarea;
2) dacă aceeaşi avarie se semnalizează în două sau mai multe locuri de muncă diferite,
confirmarea de luare la cunoştinţă a avariei trebuie să se facă separat pentru fiecare loc de
muncă în parte;
3) instalaţia trebuie să fie astfel concepută încât, pe cât este posibil, să fie tolerantă la
defecte;
g) fiecare depozit trebuie prevăzut cu un tablou AMC (aparate de măsurare şi control) unic,
în care trebuie să fie centralizate toate informaţiile referitoare la depozit; tabloul AMC trebuie
să fie montat într-o cameră separată de restul instalaţiilor şi trebuie să fie supravegheat
permanent de personal desemnat în acest scop;
h) depozitele trebuie prevăzute cu unul sau mai multe analizoare automate a concentraţiei
de clor sau dioxid de sulf în aerul ambiant, care trebuie să îndeplinească următoarele
funcţiuni:
1) înregistrarea la tabloul AMC a concentraţiei de clor sau dioxid de sulf;
2) semnalizarea optică şi acustică la tabloul AMC şi la toate locurile de muncă unde s-ar
putea găsi personal a depăşirii concentraţiei maxime admisibile (CMA) de clor sau dioxid de
sulf în aerul ambiant, stabilită prin normele generale de securitate a muncii;
188
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
i) la flanşa fiecărui ştuţ de pe recipient, la care se racordează conducte prin care circulă
clorul sau dioxidul de sulf lichefiate, se montează un robinet de siguranţă care să poată fi
închis manual local şi totodată să poată fi închis automat sau manual dintr-un loc în care
mediul ambiant să nu fie afectat de ruperea conductei respective; un dispozitiv similar trebuie
să existe cât mai aproape posibil de celălalt capăt al conductei de transport;
j) sistemul de alimentare cu energie electrică a consumatorilor şi a sistemelor de alarmare
din depozit trebuie dublat cu un sistem de alimentare independent, care să intre în funcţiune
automat în maxim 20 de secunde de la întreruperea alimentării cu energie electrică de la
reţea;
k) recipientele de clor şi dioxid de sulf şi instalaţiile aferente trebuie protejate contra
trăsnetului printr-o instalaţie de protecţie paratrăsnet şi trebuie legate la instalaţia de
împământare aferentă instalaţiei de paratrăsnet;
l) la depozitele închise, iluminatul normal şi ventilaţia normală şi de avarie trebuie
comandate din exteriorul clădirii depozitului; dispozitivele de comandă trebuie îngrădite, iar
accesul persoanelor neautorizate trebuie să fie strict oprit prin prevederea unui dispozitiv de
închidere cu cheie;
m)dispozitivul în care sunt montate recipientele de clor şi dioxid de sulf trebuie prevăzut cu:
1) dispozitiv de indicare a direcţiei vântului;
2) telefon direct sau alt mijloc de comunicaţie cu consumatorii de clor şi dioxid de sulf şi
cu dispecerul platformei (coordonator al producţiei);
3) echipamentele şi materialele electrice montate în depozit trebuie să fie garantate de
furnizor pentru funcţionarea în mediul ambiant în care este prezent clorul sau dioxidul de sulf
umed.
Recipiente din industria oxigenului, azotului şi argonului

La instalarea recipientelor din industria oxigenului, azotului şi argonului trebuie respectate
următoarele:
a) recipientele amplasate în aer liber se împrejmuiesc şi închid pentru interzicerea accesului
persoanelor neavizate în jurul acestora, asigurându-se totodată iluminatul artificial;
b) în cazul amplasării în încăperi, acestea trebuie să fie construite din elemente
necombustibile; ieşirile din aceste încăperi trebuie să fie astfel amplasate încât, în caz de
pericol, să se asigure o evacuare rapidă; cel puţin o uşă trebuie să fie spre exterior, cu
deschidere în afară;
c) în cazul în care încăperile în care se instalează recipiente pentru oxigen au pereţi comuni
cu încăperi cu alte destinaţii, pereţii despărţitori trebuie să fie rezistenţi la explozii; amplasarea
recipientelor faţă de alte clădiri se stabileşte prin documentaţia de instalare, având în vedere
ca distanţele faţă de sursele de foc sau depozitele de materiale combustibile să fie de cel puţin
10 m;
d) pe o distanţă de cel puţin 5 m în jurul recipientelor care conţin oxigen nu trebuie să existe
deschideri spre spaţii (încăperi, subsoluri, canale) amplasate sub nivelul de amplasare al
acestora.
189
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Generatoare de acetilenă
Prezentele prevederi se aplică generatoarelor de acetilenă destinate obţinerii acetilenei prin
descompunerea carbidului (carbură de calciu tehnică) cu ajutorul apei. Instalarea
generatoarelor stabile de acetilenă se efectuează, respectându-se următoarele condiţii:
a) generatoarele stabile de acetilenă cu debite până la 20 m 3/h pot fi instalate şi în încăperi
lipite de atelierele pe care le deservesc, cu condiţia ca peretele despărţitor să fie fără goluri şi
rezistent la explozii;
b) zidurile exterioare, pereţii despărţitori şi acoperişul clădirilor în care se instalează
generatoare stabile de acetilenă trebuie să fie din material necombustibil; toate încăperile
trebuie să fie amenajate cu ieşiri în afară sau coridoare la care să existe ieşiri directe în afară;
uşile trebuie să fie executate din materiale necombustibile sau greu combustibile, care la izbire
şi/sau frecare să nu producă scântei; uşile trebuie să se deschidă numai în afară; uşile
glisante sunt admise, cu condiţia existenţei ieşirilor de scăpare;
c) pardoseala încăperilor generatoarelor de acetilenă, precum şi platformele pentru
deservirea generatoarelor trebuie să fie astfel executate încât să evite posibilitatea formării
scânteilor prin lovire sau frecare; pardoseala trebuie să fie situată cu 20 cm mai jos decât
nivelul încăperii în care se dezambalează şi depozitează carbidul;
d) platformele şi scările metalice trebuie acoperite cu covoare de cauciuc;
e) clădirile destinate generatoarelor de acetilenă trebuie să fie situate în zone protejate prin
paratrăsnete sau pot fi prevăzute cu instalaţii proprii de paratrăsnete;
f) clădirile staţiilor de acetilenă şi încăperile pentru generatoarele de acetilenă trebuie să fie
cu un singur nivel, fără poduri; acoperişul trebuie să fie de construcţie uşoară; elementele de
construcţie ale plafonului trebuie să excludă formarea de spaţii de acumulare a acetilenei, care
să nu poată fi ventilate; înălţimea încăperii în care se amplasează generatoare de acetilenă
trebuie să fie de cel puţin 3,5 m, asigurându-se totodată o distanţă de cel puţin 1 m de la
partea superioară a generatorului la tavan;
g) încăperea generatoarelor de acetilenă trebuie să fie prevăzută cu o ventilaţie care să
asigure evacuarea acetilenei acumulate, astfel încât concentraţia în aer a acetilenei să fie sub
limita minimă de explozie; instalaţia de ventilaţie trebuie să aibă gurile de absorbţie amplasate
în locurile cele mai înalte unde s-ar putea acumula amestecuri explozive de acetilenă şi aer;
gura de evacuare a conductei de refulare trebuie să fie cu cel puţin 1 m mai sus decât coama
acoperişului clădirii în care sunt instalate generatoarele de acetilenă sau a clădirii de care
staţia este lipită; pe o rază de 10 m faţă de gura de evacuare a conductei de refulare este
interzisă existenţa unor coşuri de fum sau a altor surse de flacără şi scântei;
h) în cazul generatoarelor de acetilenă staţionare sau transportabile instalate în încăperi
închise (folosite ca generatoare staţionare), supapele de siguranţă trebuie să fie prevăzute cu
conducte de evacuare a acetilenei în locuri nepericuloase; secţiunea conductei de evacuare
trebuie să fie astfel aleasă încât să nu reducă debitul supapelor; supapa de siguranţă trebuie
să fie amplasată pe colectorul de gaz, dacă pe legătura între acesta şi reactor nu există
dispozitiv de închidere; în cazul în care există un asemenea dispozitiv de închidere, trebuie
montată câte o supapă de siguranţă pe fiecare tronson delimitat de acesta;
i) pentru iluminatul artificial trebuie folosită fie o instalaţie electrică executată din
echipamente şi materiale admise pentru a lucra în mediu de acetilenă, fie o instalaţie pentru
iluminat montată în întregime în afara clădirii; în acest caz iluminarea făcându-se prin geamuri,
190
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
din exterior; în timpul zilei, încăperile generatoarelor de acetilenă trebuie să aibă suficientă
lumină naturală astfel încât să se poată executa toate lucrările necesare fără a întrebuinţa
iluminatul artificial; instalarea în interiorul staţiei de acetilenă a ceasurilor electrice, telefoanelor
şi altele asemenea nu este admisă decât dacă acestea sunt de construcţie antiexplozivă,
corespunzătoare mediului de acetilenă;
j) pentru înlăturarea pericolului prezentat de acumulările de electricitate statică, datorită
frecărilor între acetilenă şi pereţii metalici ai conductelor, instalaţia de producere a acetilenei
trebuie să fie legată la pământ;
k) încălzirea încăperilor generatoarelor se face obligatoriu numai cu abur, apă caldă sau
apă fierbinte; în încăperile rezervate dezambalării butoaielor de carbid şi depozitării carbidului
necesar producţiei, se interzice instalarea corpurilor de încălzire cu flacără sau rezistenţă
electrică;
l) suprafaţa încăperii în care se instalează generatoarele de acetilenă trebuie să fie
dimensionată după cum urmează:
Capacitatea generatoarelor, Cg (m³/h) Suprafaţa încăperii (m²)

Cg ≤ 2,5 4
2,5 < Cg ≤ 5 8
5 < Cg ≤ 10 16
minim 16, determinată de cerinţele
Cg > 10
tehnologice
Autoclave Se aplică autoclavelor cu foc direct sau încălzite electric în care se generează abur
pentru scopuri industriale, medico-sanitare şi cercetări de laborator. Aburul produs nu se
furnizează altor instalaţii. Aceste prevederi sunt:
a) instalarea autoclavelor medico-sanitare se efectuează într-o încăpere care poate servi ca
laborator, sală de lucru şi altele asemenea, astfel încât în jurul lor să rămână un spaţiu liber de
cel puţin 0,6 m pentru a permite deservirea şi verificarea acestora. În faţa arzătorului, spaţiul
liber trebuie să fie de cel puţin 1,5 m;
b) instalaţia de ardere a combustibilului trebuie astfel realizată încât să fie posibilă
evacuarea gazelor de ardere din încăperea în care este montată autoclava;
c) sunt interzise lucrările cu substanţe inflamabile şi explozive în încăperile unde sunt
amplasate autoclave cu foc direct;
d) autoclavele medico-sanitare nu pot fi instalate direct în sala de operaţii, pe coridoare sau
în locuri de trecere. Acestea pot fi instalate într-o încăpere lângă sala de operaţii;
e) nu este permisă instalarea autoclavelor cu foc direct în clase amenajate ca laboratoare
sau în laboratoarele din şcoli. Acestea pot fi amplasate într-o încăpere lângă sala de clasă sau
laboratorul respectiv.
191
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
TEMA 3: ÎNTOCMIREA/AVIZAREA DOCUMENTATIILOR TEHNICE PRELIMINARE DE

MONTARE/REPARARE
Montarea/repararea cazanelor
1. Lucrările de reparare la cazane, care se verifică de către CNCIR, sunt:
a) înlocuirea de virole, de funduri, de tamburi, de plăci tubulare, a fasciculului de ţevi, a
pereţilor membrană, a economizoarelor, a supraîncălzitoarelor, a distribuitoarelor, a
colectoarelor, a camerelor secţionale, a tubului focar, a elementelor de conductă sau a altor
elemente sub presiune care se pot executa separat şi asambla la instalaţie;
b) repararea prin încărcare cu sudură a elementelor sub presiune care prezintă coroziuni
sau eroziuni, şi placarea suprafeţelor elementelor cazanelor;
c) remedierea prin sudare a fisurilor sau crăpăturilor din elementele sub presiune;
d) executarea la elementele sub presiune a unor suduri noi şi refacerea sau remedierea
celor existente;
e) remedierea zonelor de unde au fost prelevate probe;
f) înlocuirea ţevilor de fum, a ţevilor fierbătoare sau de ecran, a ţevilor de supraîncălzitor
sau economizor, a ţevilor schimbătoare de căldură, a ţevilor de apă-abur din limitele cazanului,
a ţevilor din componenţa pereţilor membrană, a serpentinelor suprafeţelor de schimb de
căldură de la cazane;
g) înlocuirea armăturilor de siguranţă cu alte tipodimensiuni care diferă de cele prevăzute
în documentaţia tehnică de însoţire a cazanului;
h) înlocuirea niturilor de la cazane;
i) curăţarea chimică a suprafeţelor interioare de schimb de căldură.
Pentru lucrările de reparare (planificate sau neplanificate) altele decât cele menţionate mai
sus, verificarea tehnică după reparare se efectuează de către RSVTI al
deţinătorului/utilizatorului împreună cu RSL al reparatorului. Rezultatele verificării tehnice după
reparare trebuie să fie consemnate într-un proces-verbal de verificare tehnică. Procesul-verbal
de verificare tehnică se ataşează la cartea cazanului.
În cazul în care pe parcursul lucrărilor de reparare apar modificări faţă de documentaţia
tehnică preliminară de reparare acceptată de ISCIR, aceste modificări se avizează de RADTP
şi se transmit la ISCIR pentru acceptare.
2. Montarea cazanelor vechi

2.1 Montarea cazanelor vechi se face pe baza unei documentaţii tehnice preliminare de
montare avizată de către RADTP.
2.2 Nu se admite începerea lucrărilor de montare a cazanelor vechi fără existenţa avizului
obligatoriu de instalare.
2.3 Documentația tehnică preliminară de montare este similara celei de reparare.
Conform PT C 9-2010 - Cazane de apă caldă şi cazane de abur de joasă presiune

Repararea cazanelor se face pe baza unei documentaţii tehnice preliminare de reparare
avizată de către RADTP.
Documentaţia tehnică preliminară de montare/reparare, avizată de RADTP trebuie să cuprindă
192
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
cel puţin următoarele:

a) memoriul tehnic de reparare care trebuie să conţină:
1) date generale privind cazanul;
2) istoricul de funcţionare şi de reparare, precum şi altele asemenea;
3) tehnologii de reparare, lista de proceduri de sudare;
b) desene cu precizarea zonelor ce urmează a fi reparate, cu menţionarea tuturor
elementelor ce trebuie să fie reparate sau înlocuite, detalii despre suduri, tehnologie de
control;
c) breviarul de calcul de rezistenţă în cazul unor modernizări sau a unor modificări
tehnologice ale cazanului.
Conform PT C 1-2010 - Cazane de abur şi cazane de apă fierbinte

3. Repararea cazanelor
1.1 Repararea cazanelor se face pe baza unei documentaţii tehnice preliminare de reparare
avizată de către RADTP.
Documentaţia preliminară de montare/reparare cazane trebuie să conţină cel puţin:
1) Desenul de ansamblu;
2) Breviarul de calcul de rezistenţă al elementelor sub presiune şi al elementelor
portante sudate direct de elementele sub presiune (unde este cazul);
3) Breviarul de calcul pentru dimensionarea/alegerea dispozitivelor de siguranţă (unde
este cazul);
4) Instrucţiuni pentru încercarea la presiune hidraulică la rece, după caz, şi pentru
verificări la cald;
5) Instrucţiuni pentru pregătirea suprafeţelor interioare ale cazanului (unde este cazul);
6) Instrucţiuni de conservare (unde este cazul);
7) Condiţii tehnice de încercări pentru atestarea parametrilor (unde este cazul).
Desenul de ansamblu trebuie să conţină următoarele date:
a) caracteristici tehnice funcţionale:
1) debitul nominal;
2) debitul minim reglat;
3) debitul minim de durată;
4) debitul de vârf;
5) debitul caloric pentru cazanele de apă fierbinte;
6) presiunea nominală;
7) presiunea nominală a supraîncălzitorului intermediar;
8) presiunea maximă;
9) presiunea maximă a supraîncălzitorului intermediar;
10) presiunea minimă a aburului sau a apei fierbinţi;
11) presiunea hidraulică de încercare a cazanului;
12) presiunea hidraulică de încercare a supraîncălzitorului intermediar;
13) temperatura nominală a aburului;
14) temperatura nominală a aburului supraîncălzit intermediar;
15) temperatura nominală/maximă şi minimă de ieşire/intrare a apei fierbinţi;
16) debitul nominal al apei de alimentare;
193
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
17) presiunea apei de alimentare la limita cazanului;

18) temperatura apei de alimentare;
19) tipul combustibililor şi puterea calorică inferioară a acestora;
20) parametrii combustibililor la intrarea în instalaţia de ardere;
21) natura, debitul şi parametrii gazelor de proces pentru cazanele recuperatoare;
22) încărcarea termică nominală a spaţiului din focar (camera de radiaţie);
23) presiunea la sarcina nominală în focar (suprapresiunea/depresiunea);
24) instalaţia de ardere: tip, producător, numărul de arzătoare, debitele unitare
maxime/minime de combustibil şi agentul de pulverizare şi parametrii acestuia;
b) caracteristici tehnice constructive:
1) dimensiunile principale ale cazanului propriu-zis (exclusiv scările, platformele şi
canalele de aer şi de gaze de ardere);
2) tipul focarului;
3) volumul focarului;
4) suprafaţa sistemului vaporizator (de încălzire pentru cazanele de apă fierbinte):
a) de radiaţie;
b) de convecţie;
5) suprafaţa:
a) preîncălzitorului de aer;
b) preîncălzitorului de apă;
c) economizorului treapta I;
d) economizorului treapta II;
e) economizorului treapta III;
f) supraîncălzitorului primar treapta I;
g) supraîncălzitorului primar treapta II;
h) supraîncălzitorului primar treapta III;
i) supraîncălzitorului intermediar treapta I;
j) supraîncălzitorului intermediar treapta II;
6) suprafaţa totală de încălzire;
7) volumul interior total al cazanului;
8) volumul de apă din cazan;
9) volumul de apă din tambur (la nivelul minim şi la nivelul maxim);
10) spaţiul de abur din tambur (la nivelul minim şi la nivelul maxim);
11) suprafaţa de separare a aburului din tambur (la nivelul minim şi la nivelul maxim);
12) date cu privire la poziţia nivelului apei din tambur şi sistemele de supraveghere,
reglare şi protecţie a nivelului (poziţia nivelului de referinţă în raport cu axa
tamburului).
c) condiţii tehnice de execuţie:
1) mărcile materialelor de bază şi simbolurile materialelor de adaos, conform
standardelor, pentru fiecare element calculat sau care se sudează de acestea;
2) clasa de calitate a tablelor;
3) detaliile rosturilor îmbinărilor sudate (forme şi dimensiuni);
4) date privind sudurile cap la cap;
5) coeficienţii de rezistenţă ai îmbinărilor sudate longitudinale;
194
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
6) tehnica de verificare;
7) date privind sudurile de racorduri şi în colţ;
8) dimensiunile sudurilor în colţ;
9) volumul de examinare nedistructivă, în procente, şi metoda de examinare.
d) alte date:
1) date privind racordurile (cu funcţia lor tehnologică) şi gurile de vizitare, uşile de
vizitare, clapetele de explozie, cu indicarea diametrului, a presiunii nominale, după
caz, şi a tipului suprafeţelor de etanşare;
2) schema circuitului apă-abur;
3) dimensiunile de legătură ale cazanului;
4) datele suplimentare pentru elementele supuse la fluaj.
4. Breviarul de calcul poate fi întocmit:

4.1 Pentru cazanele fără marcaj de conformitate: cu respectarea breviarului existent în
cartea cazanului-partea de constructie
4.2 Pentru cazanele cu marcaj de conformitate: cu respectarea cerințelor din standardele
europene 12952 respectiv 12953
4.3 Conform standardului 12952 pot fi calculate următoarele elemente:
4.3.1 Virole cilindrice ale tamburilor si colectoarelor
4.3.2 Suporturile tamburilor si colectoarelor
4.3.3 Deschideri și racorduri in tamburi si colectoare
4.3.4 Colectoare si tevi cu sectiune dreptunghiulara
4.3.5 Funduri si corpuri sferice
4.3.6 Virole sferice si funduri bombate
4.3.7 Funduri plane nesprijinite
4.3.8 Tevi
4.3.9 Elemente sub presiune cu forma neregulata
4.3.10 Coturi si tevi curbate
4.3.11 Structuri atașate pe țevi
4.3.12 Calcule la oboseala
4.4 Conform standardului 12953-2004 pot fi calculate următoarele elemente:
4.4.1 Virole cilindrice calculate la presiune interioara
4.4.2 Suporturi de cazan
4.4.3 Orificii și racorduri în virole cilindrice
195
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
4.4.4 Funduri bombate nesprijinite fără deschidere

4.4.5 Închideri plate demontabile nesprijinite
4.4.6 Spații libere între țevi
4.4.7 Îmbinări cu flanșe
4.4.8 Guri de vizitare, de cap, de mână
4.4.9 Țevi și plăci tubulare
4.4.10 Țevi tirant și țevi de fum
4.4.11 Tuburi de flacără și camere de întoarcere
4.4.12 Rigidizări
196
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Conform PT C 6-2010, PT C 10-2010 – Conducte de abur şi conducte de apă fierbinte și

conducte metalice pentru fluide
1.1. Montarea conductelor se face pe baza unei documentaţii tehnice preliminare de

montare.
1.1.1. Documentaţia tehnică preliminară de montare trebuie să conţină:
a) memoriul tehnic de prezentare cu descrierea generală a conductei şi a
instalaţiei/echipamentelor aferente acesteia cu specificarea parametrilor de funcţionare;
b) breviarul de calcul de rezistenţă;
c) schema izometrică, condiţiile tehnice de execuţie, proceduri de sudare, lista
materialelor, armături, dispozitive de siguranţă şi altele asemenea;
d) verificările, încercările şi examinările distructive/nedistructive, date despre tratamentul
termic post sudare, pe parcursul montării şi în vederea autorizării funcţionării.
Documentaţia tehnică preliminară trebuie avizată de către RADTP.
1.1.2. La elaborarea documentaţiei tehnice preliminare de montare trebuie să se ţină
seama de următoarele situaţii:
a) în cazul montării în aer liber trebuie luate măsurile necesare astfel ca aparatura de
comandă, măsurare şi control, precum şi dispozitivele de siguranţă ale conductei să fie
protejate împotriva intemperiilor, degradărilor şi accesului neautorizat al persoanelor străine la
instalaţie;
b) suprafaţa exterioară a conductelor trebuie să fie protejată împotriva coroziunii datorate
condiţiilor atmosferice sau mediului în care lucrează;
c) la montarea conductelor care prezintă pericol ridicat în funcţionare, trebuie avut în
vedere amplasarea la distanţe corespunzătoare faţă de alte obiective, precum şi alte măsuri
suplimentare de siguranţă prevăzute în normativele de prevenire şi stingere a incendiilor şi în
normele generale şi specifice de protecţia muncii;
d) nu se admite existenţa cablurilor electrice deasupra conductelor, cu excepţia instalaţiilor
electrice pentru iluminat executate şi în conformitate cu prevederile standardelor pentru
executarea instalaţiilor electrice în medii cu pericol de explozie;
e) conductele se montează pe suporturi astfel încât îmbinările sudate ale conductelor să
fie accesibile pentru examinări şi verifică-ri tehnice iar aşezarea trebuie să fie făcută astfel
încât să permită dilatări sau contractări termice, să asigure o repartizare uniformă a sarcinii pe
suporturi şi să nu producă tensiuni suplimentare în pereţii conductelor;
f) conductele trebuie prevăzute cu scări sau căi de acces pentru deservirea armăturilor şi
pentru efectuarea verificării tehnice;
g) în cazul conductelor la care există posibilitatea producerii condensului trebuie prevăzute
mijloace pentru drenarea şi îndepărtarea lichidelor din zonele mai joase, pentru evitarea
producerii avariilor datorate loviturilor de berbec sau coroziunilor;
h) conductele pentru fluide inflamabile şi explozibile trebuie prevăzute cu instalaţie de
legare la pământ;
i) conductele parţial îngropate trebuie prevăzute cu elemente de izolare care să asigure
derularea verificărilor tehnice a zonei supraterane;
j) conductele care lucrează la temperaturi ≥ 440ºC se prevăd obligatoriu, prin
documentaţia tehnică, cu repere de fluaj.
197
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
1.2. Repararea conductelor se face pe baza unei documentaţii tehnice preliminare de

reparare avizată de către RADTP.
1.3. Lucrările de reparare a conductelor, constau în:
a) înlocuirea, remedierea sau modificarea unor elemente de conductă ca de exemplu
coturi, curbe, compensatoare de dilatare, tronsoane, îmbinările nedemontabile ale acestora şi
altele asemenea;
b) modificări ale izometriei conductei, faţă de documentaţia tehnică, lucrări de modernizare
şi altele asemenea;
c) repararea zonelor de prelevare de material, necesar determinării proprietăţilor
mecanice, fizice şi chimice ale acestuia
1.4. Documentaţia tehnică preliminară de reparare, avizată de RADTP trebuie să
cuprindă cel puţin următoarele:
d) memoriul tehnic de reparare care trebuie să conţină:
1) date generale privind conducta,
2) istoricul de funcţionare şi de reparare, precum şi altele asemenea;
3) tehnologii de reparare, lista de proceduri de sudare;
e) schema izometrică a conductei cu precizarea zonei ce urmează a fi reparată, cu
menţionarea tuturor elementelor ce trebuie să fie reparate sau înlocuite, detalii despre suduri,
tehnologie de control;
f) breviarul de calcul de rezistenţă în cazul unor modernizări sau a unor modificări de
izometrie sau/şi tehnologice ale conductei.
1.5. Breviarul de calcul poate fi întocmit:
1.5.1. Pentru conductele fără marcaj de conformitate: cu respectarea breviarului
existent în cartea conductei-partea de constructie
1.5.2. Pentru conductele cu marcaj de conformitate: cu respectarea cerințelor din
standardul european 13480
1.5.3. Conform standardului 13480 pot fi calculate următoarele elemente:
1.5.4. Țevi drepte
1.5.5. Curbe și coturi
1.5.6. Coturi din segmente
1.5.7. Reducții
1.5.8. Componente flexibile ale conductelor industriale

1.5.9. Proiectarea fundurilor de conductă supuse la presiune interioară
198
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
1.5.10. Funduri bombate

1.5.11. Funduri semisferice
1.5.12. Funduri în formă de mâner de coș
1.5.13. Funduri elipsoidale
1.5.14. Funduri circulare plane
1.5.15. Orificii și îmbinări ale racordurilor
1.5.16. Tipuri de rigidizări
1.5.17. Orificii izolate
1.5.18. Orificii adiacente
1.5.19. Calculul componentelor speciale ale sistemului de conducte
1.5.20. Proiectarea condeuctelor tehnologice la presiune exterioară
1.5.21. Țevi cilindrice, coturi și curbe din segmente
1.5.22. Reducții (învelișuri conice)
1.5.23. Funduri bombate
1.5.24. Suporturi atașate (care fac corp comun cu țeava)
1.5.25. Suporturi
1.5.26. Piese sudate pentru a servi ca suport
Conform PT C 4-2010, PT C 8-2010 - Recipiente metalice stabile sub presiune și

instalaţii de distribuţie a GPL
1.1 Repararea recipientelor se face pe baza unei documentaţii tehnice preliminare de reparare
avizată de către RADTP
199
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
1.2 Lucrările executate în cadrul reparaţiilor la recipiente, care se verifică de către CNCIR
sunt următoarele:
a) înlocuirea de virole, funduri, plăci tubulare sau alte elemente sub presiune, care se pot
executa separat şi asambla la instalaţie;
sau eroziuni şi placarea prin încărcare prin sudură a suprafeţelor elementelor recipientelor;
c) remedierea prin sudare a fisurilor sau crăpăturilor elementelor sub presiune;
d) executarea unor suduri noi la elementele sub presiune, refacerea sau remedierea celor
existente;
e) înlocuirea ţevilor schimbătoarelor de căldură şi a niturilor de la recipiente;
f) înlocuirea armăturilor de siguranţă cu alte tipodimensiuni care diferă de cele prevăzute în
proiectul iniţial;
g) remedierea zonelor din care au fost prelevate probe de material în scopul evaluării stării
tehnice a recipientelor;
h) executarea de lucrări ca urmare a modificării proiectului iniţial de construcţie a
recipientului sau care duc la modificarea parametrilor iniţiali maximi admişi pentru funcţionarea
acestuia;
i) înlocuirea fasciculelor schimbătoarelor de căldură;
j) înlocuirea mantalei exterioare a unui recipient cu pereţi dubli;
k) montarea unui recipient pe un nou amplasament.
1.3 Pentru lucrările de reparare altele decât cele menţionate mai sus, verificarea tehnică
după reparare se efectuează de către RSVTI al deţinătorului/utilizatorului împreună cu RSL al
reparatorului. Rezultatele verificării tehnice după reparare trebuie să fie consemnate într-un
proces-verbal de verificare tehnică. Procesul-verbal de verificare tehnică se ataşează la cartea
recipientului.
5. Breviarul de calcul poate fi întocmit:
5.1 Pentru recipientele fără marcaj de conformitate: cu respectarea breviarului existent în
cartea recipientului-partea de constructie
5.2 Pentru recipientele cu marcaj de conformitate: cu respectarea cerințelor din standardul
european 13445
5.3 Conform standardului 13445 pot fi calculate următoarele elemente:
5.3.1 Învelișuri supuse la presiune interioară
5.3.1.1 Învelișuri cilindrice și sferice
5.3.1.2 Funduri bombate
5.3.1.3 Conuri și funduri conice
5.3.1.4 Țevi în zona de racordare
5.3.2 Învelișuri supuse la presiune exterioară
5.3.2.1 Învelișuri cilindrice
200
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Spatii de încălzire/răcire
Elemente de întărire
5.3.2.2 Învelișuri conice
5.3.2.3 Învelișuri sferice
5.3.2.4 Funduri de recipiente
5.3.2.4.1 Funduri semisferice
5.3.2.4.2 Funduri torisferice
5.3.2.4.3 Funduri elipsoidale
5.3.2.5 Orificii în învelișuri
5.3.2.5.1 Orificii izolate
5.3.2.5.2 Orificii multiple
5.3.2.5.3 Deschideri apropiate de o discontinuitate a învelișului

5.3.2.6 Funduri plane
5.3.2.7 Funduri plane circulare, negăurite, sudate de învelișuri cilindrice
5.3.2.8 Funduri plane circulare, asamblate prin prezoane, negăurite
5.3.2.9 Funduri plane circulare găurite
5.3.2.10 Funduri plane necirculare sau de formă inelară
201
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
5.3.3 Flanșe
5.3.3.1 Flanșe cu garnitura în interiorul cercului de amplasare a găurilor pentru prezoane
5.3.3.2 Flanșe cu garnitură portanta de o parte și de alta a cercului de amplasare a
găurilor pentru prezoane, cu garnituri inelare moi
5.3.3.3 Flanșe cu praguri sudate
5.3.3.4 Funduri tip calotă sferică asamblate prin prezoane
5.3.3.5 Funduri tip calotă sferică cu garnitura în interiorul cercului de amplasare a
găurilor pentru prezoane
5.3.3.6 Funduri bombate asamblate prin prezoane cu garnitură portantă de o parte și de
alta a cercului de amplasare a găurilor pentru prezoane
5.3.4 Schimbătoare de căldură cu plăci tubulare
5.3.4.1 Schimbătoare de căldură cu țevi în U
5.3.4.2 Schimbătoare de căldură cu plăci tubulare fixe
5.3.4.3 Schimbătoare de căldură cu placă mobilă
5.3.4.4 Cazuri particulare de imbinări sudate tevi-placă tubulară
5.3.4.5 Compensatoare de dilatare
202
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
5.3.4.6 Recipiente de secțiune dreptunghiulară supuse la presiune

Elemente de întărire
5.3.4.7 Urechi de ridicare
Amplasarea urechilor de ridicare
5.3.4.8 Recipiente orizontale sprijinite pe suporturi tip șa
5.3.4.9 Recipiente orizontale sprijinite pe inele suport
5.3.4.10 Recipiente verticale sprijinite pe suporturi laterale
5.3.4.11 Recipiente verticale pe suporturi tip picior
5.3.4.12 Recipiente verticale sprijinite pe suporturi tip fustă
5.3.4.13 Recipiente verticale sprijinite pe inele suport
5.3.4.14 Evaluarea duratei de viață la oboseală
5.3.4.14.1 Determinarea numărului admisibil de cicluri de presiune
203
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Conform PT C 12-2003 - Recipiente cisterne, containere şi butoaie metalice
1.1 Repararea recipientelor se face pe baza unei documentaţii tehnice preliminare de reparare
avizată de către RADTP
1.2 Lucrările executate în cadrul reparaţiilor la recipiente, care se verifică de către CNCIR sunt
următoarele:
a) înlocuirea de virole, funduri sau alte elemente sub presiune, care se pot executa separat
şi asambla la recipient;
sau eroziuni, izolat sau grupat;
c) remedierea prin sudare a fisurilor sau crăpăturilor elementelor sub presiune;
d) executarea unor suduri noi la elementele sub presiune, refacerea sau remedierea celor
existente;
e) înlocuirea armăturilor de siguranţă cu alte tipodimensiuni care diferă de cele prevăzute în
proiectul iniţial;
f) remedierea (refacerea) zonelor din care au fost prelevate probe de material în scopul
evaluării stării tehnice a recipientelor;
g) executarea de lucrări ca urmare a modificării proiectului iniţial de construire a
recipientului sau care duc la modificarea parametrilor iniţiali maximi admişi pentru funcţionarea
acestuia (presiune maximă, temperatură minimă, temperatură maximă etc.);
h) înlocuirea mantalei exterioare a unui recipient cu pereţi dubli.
1.3 Pentru lucrările de reparare altele decât cele menţionate mai sus, verificarea tehnică după
reparare se efectuează de către RSVTI al deţinătorului/utilizatorului împreună cu RSL al
reparatorului. Rezultatele verificării tehnice după reparare trebuie să fie consemnate într-
un proces-verbal de verificare tehnică. Procesul-verbal de verificare tehnică se ataşează
la cartea recipientului.
Etapele principale ale lucrărilor de montare/reparare:

- Întocmirea documentului de intrare în reparaţie de către personalul de specialitate din
cadrul persoanei juridice autorizate. Întocmirea documentului de intrare în reparaţie
reprezintă constatarea din punct de vedere legal şi formal a necesităţii începerii
lucrărilor de reparare. Se interzice începerea lucrărilor de reparare fără document de
constatare.
- Stabilirea de către persoana juridică autorizată pentru montare/reparare a lucrărilor-
cadru ce urmează să se defăşoare. Stabilirea lucrarilor-cadru reprezintă prima evaluare
care se efectuează de către prestatorul autorizat, prin intermediul responsabilului cu
supravegherea lucrărilor, a activităţilor specifice care urmează să se desfăşoare
- Întocmirea şi avizarea documentaţiei tehnice preliminare de montare/reparare de către
RADTP.
- Întocmirea de către RSL a memoriului tehnic de prezentare a lucrărilor de
montare/reparare şi depunerea acestuia în vederea acceptării.
- Acceptarea începerii lucrărilor de montare/reparare. Acceptarea începerii lucrărilor de
montare/reparare se efectuează de către ISCIR.
204
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
- Derularea lucrărilor şi efectuarea verificărilor tehnice pe parcursul lucrărilor de

montare/reparare. Derularea lucrărilor trebuie să fie în concordanţă cu datele din
memoriul tehnic. În cazul în care pe parcursul lucrărilor de reparare apar modificări faţă
de documentaţia tehnică preliminară de reparare acceptată, aceste modificări se
avizează de RADTP şi se transmit pentru acceptare.
- Întocmirea de către RSL, cu colaborarea RTS şi depunerea documentaţiei finale de
montare/reparare;
Conform PT C 14-2021 – Instalații pentru GNCV

Conţinutul minim al documentaţiei tehnice preliminară de instalare
Documentaţia tehnică preliminară de instalare a instalaţiei pentru GNCV trebuie să conţină cel
puţin următoarele:
1) memoriul tehnic cu descrierea generală a instalaţiei pentru GNCV cu specificarea
următoarelor date:
a) date generale (denumire deținător/utilizator şi amplasament);
b) date referioare la instalația pentru GNCV (caracteristicile principale ale instalaţiei pentru
GNCV şi elementele componente, inclusiv date referitoare la cascada de depozitare GNCV
montată în cabina acustică şi/sau sistemele de conducte ale acesteia: tipul, producătorul,
parametrii principali, numărul de containere, numărul de butelii și volumul total al acestora,
numărul de distribuitoare, numărul de compresoare și altele);
c) numărul şi data ultimului document de verificare tehnică prin care s-a efectuat revizia
interioară şi încercarea de rezistență la presiune şi prin care s-a stabilit presiunea maximă de
lucru şi data următoarei verificări tehnice periodice pentru recipientul/recipientele şi/sau
sistemele de conducte din componenţa instalaţiei pentru GNCV montate şi/sau instalate din
nou, pe un alt amplasament;
d) date tehnice: suprafaţa necesară, amenajări, distanţe de siguranţă, soluţii constructive;
e) amplasarea, care trebuie să respecte distanţele prevăzute în Anexa nr. 1;
f) iluminatul perimetral în spaţii publice pentru instalaţiile pentru GNCV;
g) instalația pentru GNCV: caracteristicile principale ale instalației și elementele
constructive;
h) sisteme de siguranţă pentru instalaţiile pentru GNCV;
i) tehnologia şi modul de operare al instalaţiei pentru GNCV; pentru instalațiile care
funcționează în regim de autoservire (self-service) asistată trebuie să se îndeplinească
suplimentar următoarele condiții:
I. modul prin care deținătorul/utilizatorul se asigură că se alimentează numai vehicule
echipate cu instalație pentru GNCV care respectă prevederile legislației aplicabile și care au
inspecția tehnică periodică în termen de valabilitate;
II. modul prin care deținătorul/utilizatorul se asigură că efectuarea alimentării se realizează
numai de către persoane instruite și care și-au asumat responsabilitatea cunoașterii și
respectării modului de alimentare;
III. descrierea sistemului de înregistrare video prin care să demonstreze că s-au respectat
prevederile de la pct. I și II; înregistrările vor fi păstrate pe o perioadă de 60 de zile și vor fi
puse la dispoziția ISCIR la solicitare;
205
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
IV. descrierea sistemului prin care se realizează deblocarea distribuitorului atunci când
sunt îndeplinite condițiile de la pct. I și II;
V. modul în care deținătorul/utilizatorul efectuează verificările zilnice ale instalației pentru
GNCV;
VI. locul de amplasare al dispeceratului care asigură desfășurarea în condiții de siguranță a
activității de umplere a vehiculelor în cadrul instalației pentru GNCV; dispeceratul trebuie să fie
amplasat pe teritoriul României;
VII. modul în care se asigură supravegherea instalației pentru GNCV de către operatorul
RSVTI, pe toată durata utilizării acesteia;
VIII. modul în care se realizează repunerea în funcțiune după oprirea de urgență
(întreruperea alimentării cu energie electrică, accident provocat de impactul vehiculului cu
distribuitorul de GNCV, incendiu în incinta stației, funcționare defectuoasă a instalației pentru
GNCV, avarie/accident la instalația pentru GNCV sau alte situații evidențiate în analiza de risc
a instalației);
j) modul de efectuare a încercărilor de rezistență și de etanșeitate, cu respectarea
cerințelor stabilite de către producătorul elementelor componente sub presiune a instalației
pentru GNCV, ținând seama de necesitatea aerisirii, golirii și uscării;
k) date privind funcţionarea instalaţiei pentru GNCV;
l) necesarul de personal autorizat de către ISCIR sau personal instruit intern pentru
funcționarea în condiții de siguranță a instalaţiilor pentru GNCV;
m) intervenţia în caz de urgenţă, avarie şi accident;
n) măsuri de siguranţă în exploatare;
o) instrucţiuni de conservare;
p) instrucţiuni privind prevenirea şi stingerea incendiilor la instalaţia pentru GNCV;
q) instrucţiuni privind siguranţa şi igiena muncii la instalaţia pentru GNCV.
2) partea desenată ce trebuie să conţină cel puţin:
a) schema izometrică a conductelor instalaţiei pentru GNCV;
b) schema de automatizare, din care să reiasă modul de funcţionare a instalaţiei pentru
GNCV şi echiparea cu aparatură de măsură, control şi protecţie a acesteia;
c) planul de situaţie (scara: 1:100, 1:200 sau 1:500, după caz), planul de încadrare în
zonă (scara: 1:1000 sau 1:2000, după caz) cu destinaţia şi tipul construcţiei clădirilor şi a
instalaţiilor învecinate, conţinând toate cotele dintre elementele de construcţie şi
amplasamentul instalaţiei pentru GNCV, secţiunile referitoare la amplasare a instalaţiei pentru
GNCV verificate şi vizate conform legislaţiei aplicabile;
d) planul de zonare „Ex” al instalaţiei pentru GNCV verificat şi vizat conform legislaţiei
aplicabile.
3) Analiza de risc întocmită în conformitate cu prevederile Anexei nr. 3.
4) Suplimentar se menționează următoarele:
a) măsurile privind asigurarea manipulării/operării şi funcţionării în condiţii de securitate;
b) mijloacele corespunzătoare pentru golirea şi aerisirea echipamentului sub presiune;
c) măsurile privind protecţia împotriva depăşirii limitelor admisibile de funcţionare ale
echipamentelor sub presiune.
206
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Cerințe privind întocmirea și conţinutul minim al analizei de risc
A. Cerințe privind întocmirea analizei de risc:

1) prin proiect sau în instrucţiunile de operare trebuie să se elaboreze o analiză a riscurilor
posibile pentru scenarii posibile de defectare elaborate prin documentaţie;
2) analiza pentru evaluarea riscului instalațiilor pentru GNCV se efectuează în funcţie de
scenariile posibile care pot conduce la accidente majore în domeniul GNCV;
3) metodologia de evaluare a riscului trebuie să se bazeze pe criterii de evaluare
determinate de:
a) condiţiile statice: căi de acces, încrucişări în substructura de transport, şosele şi/sau căi
ferate, semnalizări, unităţi de transmiterea semnalelor şi detectoare de avarie, poduri, tunele,
ziduri de protecţie, linii şi stâlpi de înaltă tensiune, elemente de construcţie necesare accesului
la sistem şi ale infrastructurii - clădiri de gări, cabine, depouri etc;
b) condiţii dinamice: întreţinere, nivel de pregătire a personalului, module de instruire,
planificarea procesului de transport, logistica, procese provizionale şi procedura de control;
c) condiţii externe: densitatea populaţiei de-a lungul locaţiei, prezenţa zonelor industriale
de depozitare şi potenţialul de risc al substanţelor periculoase depozitate, poziţia instalaţiilor
de putere, încrucişări ale traseelor de conducte (de apă, gaz, energie), zone de conflict între
două sisteme de transport (sisteme paralele de cale ferată şi şosea, încrucişări şi treceri la
nivel, poduri, tunele), influenţa vremii (zone cu ceaţă, intensitatea ploii, condiţiile de zăpadă,
polei, durata perioadei cu lumină naturală, direcţia şi intensitatea vântului etc).
4) evaluarea riscului se face prin încadrarea probabilităţii de producere a evenimentelor şi
a severităţii sau consecinţelor evenimentului în matricea asociată riscului referitor la activitatea
desfăşurată în cadrul instalației pentru GNCV;
5) estimarea probabilităţilor de producere a evenimentelor şi a severităţii sau consecinţelor
este recomandată în Tabelul nr. 1, iar încadrarea riscului este recomandată în matricea de
evaluare a riscului din Tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 1 Încadrarea probabilităţii şi severităţii/consecinţelor

Probabilitatea
A Probabil să se întâmple imediat; (P > 10-1)
B Probabil să se întâmple în timpul următor: (10-1≥ P > 10-2)
C Probabil să se întâmple în timp (10-2 ≥ P > 10-3)
D Probabil să se întâmple vreodată (10-3 ≥ P > 10-6)
E Improbabil să se întâmple (P ≤ 10-6)
Severitatea/Consecinţele
Condiţionată de evenimente care pot provoca moartea sau rănirea cu
Clasa I -
disabilităţi permanente, distrugeri serioase ale sistemelor majore care
Catastrofică
conduc la pagube de peste 1 milion euro
Condiţionată de evenimente care pot provoca răniri severe sau
Clasa II -
îmbolnăviri profesionale sau distrugeri majore ale cu pagube cuprinse
Critică
între 200.000-1 milion euro
Clasa III - Condiţionată de evenimente care pot provoca răniri uşoare sau
Moderată îmbolnăviri profesionale sau distrugeri majore ale prorietăţii cu pagube
207
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
cuprinse între 10.000-200.000 euro

Condiţionată de evenimente care pot necesita primul ajutor sau
Clasa IV -
distrugeri neesenţiale ale proprietăţii, care pot fi remediate imediat, cu
Neglijabilă
pagube cuprinse între 2.000-10.000 euro
Tabelul nr. 2 Matricea de evaluare a riscului

Clasele de Probabilitate estimată
severitate/
A B C D E
consecințe
I Foarte înalt Înalt Înalt Mediu Scăzut
II Înalt Înalt Mediu Scăzut Scăzut
III Mediu Mediu Scăzut Scăzut Scăzut
IV Scăzut Scăzut Scăzut Scăzut Scăzut
1) pentru cazurile de pericol în care s-au produs scurgeri de GNCV precizate în Tabelul
nr. 3, se vor lua măsuri de interzicere a accesului persoanelor neimplicate în acţiunile
de intervenţie.
Tabelul nr. 3 Situaţii posibile de scurgeri de gaz în instalațiile pentru GNCV

Cazul Detalierea cazurilor scurgerilor de GNCV (din sau din cauza)
Deteriorarea furtunului distribuitorului. Scurgerea rapidă a GNCV prin furtun până
1
la blocarea prin armătura de exces de debit
Scurgerea întregii cantități prin conducta de transfer datorită defectării armăturii
2
de exces de debit
3 Scurgere de GNCV prin supapa de securitate
4 Scurgere de GNCV fără producerea unui incendiu
Scurgere de GNCV datorită coroziunii printr-un orificiu de pe conducta de transfer
5
sub presiune la distribuitor
B. Conţinutul minim al analizei de risc:

Analiza de risc trebuie să conțină condiţii esenţiale de securitate prin:
1) identificarea pericolelor;
2) identificarea personalului expus la aceste pericole;
3) estimarea calitativă sau cantitativă a riscurilor;
4) examinarea posibilităţilor de eliminare sau de diminuare a riscurilor:
a) să se elimine sau să se reducă riscurile cât mai mult posibil printr-o securitate ridicată;
b) să se adopte măsuri de protecţie necesare pentru riscurile care nu au putut fi eliminate;
c) să se informeze utilizatorii despre riscurile remanente datorate eficacităţii incomplete a
măsurilor de protecţie adoptate, să se indice dacă este necesară o pregătire specială şi să se
specifice, dacă este necesar, folosirea unui echipament individual de protecţie.
208
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Conţinutul minim al documentaţiei tehnice preliminară de montare
Documentaţia tehnică preliminară de montare trebuie să conţină cel puţin următoarele:

1) date privind modul de identificare a conductelor;
2) parametrii de funcționare (presiune, temperatură, dimensiuni, fluid de lucru),
caracteristici tehnice funcționale, caracteristici tehnice constructive specifice fiecărui tip de
conductă;
3) istoricul de funcţionare al elementelor componente a instalaţiei pentru GNCV, în cazul
în care acestea au mai funcţionat;
4) prezentarea lucrărilor de montare, cu menţionarea subansamblurilor/elementelor
instalaţiei pentru GNCV şi succesiunea în care acestea trebuie să fie montate;
5) condiţiile tehnice de execuţie a lucrărilor de montare;
6) planul de examinări, verificări şi încercări care urmează a se efectua pe parcursul şi la
finalul lucrărilor de montare;
7) lista procedurilor de sudare aprobate ce urmează a fi utilizate;
8) metode/specialităţi de examinări nedistructive utilizate, volumul procentual al acestora,
zonele unde vor fi efectuate, cu indicarea referenţialelor care stabilesc tehnica de examinare şi
nivelurile de acceptare a examinărilor nedistructive, corespunzătoare nivelului de calitate B;
9) date despre componentele utilizate la realizarea îmbinărilor demontabile (materiale,
forme şi dimensiuni);
10) schema izometrică ce trebuie să conţină:
I) forma şi poziţia elementelor componente;
II) lista materialelor, de bază şi de adaos, folosite la montare;
III) detaliile privind realizarea îmbinărilor sudate (materiale, forme şi dimensiuni);
IV) coeficienţii de rezistenţă ai îmbinărilor sudate;
V) cote de gabarit, cote de legătură, cote funcţionale şi cote de montaj;
VI) localizarea zonelor examinate, volumul procentual de examinare nedistructivă şi
metoda/specialitatea de examinare utilizate la montare.
11) planuri de verificări şi încercări care se efectuează pe parcursul lucrărilor de montare;
12) modul de efectuare a încercărilor de rezistență și de etanșeitate ținând seama de
necesitatea aerisirii, golirii și uscării;
13) marcarea punctelor de ramificaţie, indicând fluidul conţinut, iar între ramificaţiile cu
armături de închidere trebuie prevăzute supape de descărcare pentru preluarea dilatării
termice a GNCV în perioadele călduroase.
209
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Materiale metalice folosite în lucrările de montare/reparare
Având în vedere că:

1. Efectuarea calculului de rezistenţă a părţilor sub presiune a echipamentelor din
domeniul instalațiilor sub presiune se poate desfăşura în conformitate cu următoarele
referenţiale:
- PT C4, SR EN 13445 – 3:2021 sau SR EN 286-1:2021 în cazul recipientelor stabile
sub presiune
- PT C10 sau SR EN 13480 – 3:2017 în cazul conductelor
- SR EN 12952 – 3:2012 ; SR EN 12952 – 4:2011, SR EN 12953 – 3:2016 și SR EN
303, SR EN 14394+A1:2019 în cazul cazanelor,
precum şi:
2. Documentația tehnică finală trebuie să conţină, ca urmare a derulării examinărilor
distructive/nedistructive conform documentației tehnice preliminare şi a calculelor de
rezistenţă efectuate în conformitate cu prevederile referenţialului aplicabil, concluzia privind
posibilitatea de funcţionare în condiţii de siguranţă a echipamentului, precum şi eventuale
propuneri de aplicare a unor măsuri compensatorii de monitorizare şi/sau control în timpul
funcţionării, rezultă următoarele criterii şi metode de selecţie/analiză a materialelor utilizate la
echipamentele sub presiune.
La alegerea/verificarea materialelor pentru orice aplicaţie tehnică trebuie avute în vedere

următoarele două principii:
- materialele selectate trebuie să posede proprietăţile fizico-chimice, mecanice şi tehnologice
corespunzătoare cerinţelor impuse de aplicaţia în care sunt utilizate;
- materialele alese trebuie să conducă la soluţii tehnice de rezolvare a aplicaţiei care să fie și
convenabile economic, adică să poată fi transpuse în practică cu cheltuieli acceptabile privind
elaborarea materialelor, obţinerea semifabricatelor şi realizarea produselor impuse de
aplicaţie.
În scopul facilitării alegerii lor pentru diverse aplicaţii tehnice se poate admite ca fiind
valabilă o împărţire a materialelor în două clase:
• materialele structurale (materialele de construcţie)

Materiale metalice la care caracteristicile de rezistenţă mecanică sunt cele mai
importante, ele fiind destinate elementelor şi componentelor echipamentelor sub presiune,
supuse la solicitări mecanice şi termice.
• materialele funcţionale
Materiale la care caracteristicile cele mai importante sunt de natură electrică,
magnetică, optică, chimică, etc., ele trebuind să asigure îndeplinirea rolului funcţional al unor
elemente (piese, componente) pentru electrotehnică, electronică, automatică şi informatică,
tehnica măsurării, detecţia şi înregistrarea semnalelor de diverse naturi fizice, etc, cum ar fi:
materialele semiconductoare, materialele magnetice, materialele ceramice cu proprietăţi
210
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
piezoelectrice, polimerii pentru cristale lichide, ceramicele electrooptice, materialele

conductoare şi superconducoare, etc.
Criteriile şi metodele de selecţie/analiză a materialelor echipamentelor sub presiune
Prima etapă care trebuie parcursă constă în cunoaşterea tuturor condiţiilor tehnice ce
definesc funcţionalitatea echipamentului lui comportarea sa în exploatare legate de:
• condiţiile privind solicitările mecanice şi termice la care este supus echipamentul cum ar
fi:
- complexitatea sistemului de solicitare (solicitări simple, de tip întindere compresiune,
încovoiere simplă, forfecare pură, sau solicitări compuse), intesitatea solicitărilor, caracterul
static sau dinamic al aplicării acestora, condiţiile termice în care se aplică solicitările (solicitări
la temperaturi scăzute, solicitări în condiţii de temperatură normală sau solicitări în condiţii
termice care determină manifestarea fenomenului de fluaj), posibilitatea ca solicitările să
genereze fenomene de pierdere a stabilităţii unor componente ale produsului, (a căror evitare
impune asigurarea unor anumite rigidităţi ale componentelor), etc.
• condiţiile privind caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor din care

este fabricat echipamentul produsului, din care cele mai importante criterii de analiză sunt:
− criteriile privind caracteristicile mecanice ale materialelor, (în condiţiile de temperatură şi

mediu de lucru): duritatea, rezistenţa la rupere, limita de curgere, modulul de elasticitate,
alungirea procentuală după rupere, energia de rupere, rezistenţa la oboseală, rezistenţa la
fluaj, etc.;
− criteriile privind caracteristicile fizice ale materialelor : densitatea, temperatura de topire-

solidificare, rezistivitatea electrică, coeficientul de dilatare termică, conductibilitatea termică,
etc.;
− criteriile privind caracteristiciele chimice şi structurale impuse materialelor :

compoziţia chimică, structura, conţinutul de impurităţi, rezistenţa la coroziune (în mediul de
lucru şi în condiţiile de solicitare corespunzătoare echipamentului);
− criteriile privind caracteristicile semifabricatelor care au fost utilizate la fabricaţia

echipamentului: forma, dimensiunile şi masa semifabricatelor, calitatea suprafeţelor
semifabricatelor.
Materialele, (inclusiv materialele de sudură) folosite la fabricarea, montarea, instalarea,

modificarea sau la repararea sistemelor / componentelor care reţin presiunea, trebuie să
corespundă condiţiilor tehnice, de recepţie şi marcare prevăzute în documentaţia tehnică
aplicabilă.
- Materialele trebuie să fie însoţite de certificate de inspecţie material de tip 3.1 emise de
fabricant conform EN 10204.
211
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
O clasificare a materialelor metalice, (inclusiv materialele de sudură), folosite la

fabricarea, montarea, instalarea, modificarea sau la repararea sistemelor / componentelor care
reţin presiunea, în funcţie de caracteristiciele chimice şi caracteristicile fizico-mecanice este
prezentată în următoarul tabel:
Grupă Subgrupă Tip oţel

Oţeluri cu limita de curgere minimă specificată
ReH ≤ 460 N/mm2 a şi cu compoziţia chimică în % :
C ≤ 0,25
Si ≤ 0,60
Mn ≤ 1,8
Mo ≤ 0,70b
S ≤ 0,045
1 P ≤ 0,045
Cu ≤ 0,40b
Ni ≤ 0,5b
Cr ≤ 0,3 ( 0,4 pentru turnate )b
Nb ≤ 0,06
V ≤ 0,1b
Ti ≤ 0,05
1.1 Oţeluri cu limita de curgere minimă specificată ReH ≤ 275 N/mm2
1.2 Oţeluri cu limita de curgere minimă specificată 275 N/mm2 < ReH ≤
360 N/mm²
1.3 Oţeluri cu granulaţie fină, normalizate, cu limita de curgere minimă
specificată ReH > 360 N/mm2
1.4 Oţeluri cu rezistenţă împotriva coroziunii atmosferice, a căror
compoziţie chimică poate depăşi cerinţele pentru elemente singulare
care sunt indicate la 1
Oţeluri cu granulaţie fină tratate termomecanic şi oţeluri turnate cu
limita de curgere minimă specificată ReH > 360 N/mm2
2 2.1 Oţeluri cu granulaţie fină tratate termomecanic şi oţeluri turnate cu
limita de curgere minimă specificată 360 N/mm2 < ReH ≤ 460 N/mm2
2.2 Oţeluri cu granulaţie fină tratate termomecanic şi oţeluri turnate cu
limita de curgere minimă specificată ReH > 460 N/mm2
Oţeluri cu granulaţie fină călite şi revenite cu excepţia oţelurilor
inoxidabile cu limita de curgere minimă specificată ReH > 360 N/mm2
3.1 Oţeluri cu granulaţie fină călite şi revenite cu limita de curgere minimă
specificată 360 N/mm2 < ReH ≤ 690 N/mm2
3 3.2 Oţeluri cu granulaţie fină călite şi revenite cu limita de curgere minimă
specificată ReH > 690 N/mm2
3.3 Oţeluri de imbunatatire cu granulatie fina, exceptand otelurile
inoxidabile
Oţeluri slab aliate Cr-Mo-Ni cu Mo ≤ 0,7% şi V ≤ 0,1%

212
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
4 4.1 Oţeluri cu Cr ≤ 0,3 % şi Ni ≤ 0,7 %

4.2 Oţeluri cu Cr ≤ 0,7 % şi Ni ≤ 1,5 %
Oţeluri aliate Cr-Mo fără vanadiu cu C ≤ 0,35 %
5.1 Oţeluri cu 0,75 % ≤ Cr ≤ 1,5 % şi Mo ≤ 0,7 %
5 5.2 Oţeluri cu 1,5 % < Cr ≤ 3,5 % şi 0,7 % < Mo ≤ 1,2 %
5.3 Oţeluri cu 3,5 % < Cr ≤ 7,0 % şi 0,4 % < Mo ≤ 0,7 %
5.4 Oţeluri cu 7,0 % < Cr ≤ 10,0 % şi 0,7 % < Mo ≤ 1,2 %
Oţeluri inalt aliate de tip Cr-Mo-(Ni) –V
6.1 Oţeluri cu 0,3 % ≤ Cr ≤ 0,75 %, Mo ≤ 0,7 % şi V ≤ 0,35 %
6.2 Oţeluri cu 0,75 % < Cr ≤ 3,5 %, 0,7 % < Mo ≤ 1,2 % şi V ≤ 0,35 %
6 6.3 Oţeluri cu 3,5 % < Cr ≤ 7,0 %, Mo ≤ 0,7 % şi 0,45 % ≤ V ≤ 0,55 %
6.4 Oţeluri cu 7,0 % < Cr ≤ 12,5 %, 0,7 % < Mo ≤ 1,2 % şi V ≤ 0,35 %
Oţeluri inoxidabile autocalibile si de tip ferito-martensitic cu C ≤ 0,35 %
7 şi 10,5 % ≤ Cr ≤ 30 %
7.1 Oţeluri inoxidabile feritice
7.2 Oţeluri inoxidabile martensitice
7.3 Oţeluri inoxidabile autocalibile
Oţeluri inoxidabile de tip austenitic, Ni ≤ 31 %
8 8.1 Oţeluri inoxidabile de tip austenitic cu Cr ≤ 19 %
8.2 Oţeluri inoxidabile de tip austenitic cu Cr > 19 %
8.3 Oţeluri inoxidabile de tip austenitic manganoase cu 4 % < Mn ≤ 12 %
Oţeluri aliate cu nichel, cu Ni ≤ 10,0 %
9 9.1 Oţeluri aliate cu nichel, cu Ni ≤ 3,0 %
9.2 Oţeluri aliate cu nichel, cu 3,0 % < Ni ≤ 8,0 %
9.3 Oţeluri aliate cu nichel, cu 8,0 % < Ni ≤ 10,0 %
Oţeluri inoxidabile austenito-feritice ( duplex )
10 10.1 Oţeluri inoxidabile austenito-feritice cu Cr ≤ 24 %
10.2 Oţeluri inoxidabile austenito-feritice cu Cr > 24 %
Oţeluri cuprinse în grupa 1 c , exceptând 0,25 % < C ≤ 0,85 %
11 11.1 Oţeluri care sunt indicate la 11, cu 0,25 % < C ≤ 0,35 %
11.2 Oţeluri care sunt indicate la 11, cu 0,35 % < C ≤ 0,5 %
11.3 Oţeluri care sunt indicate la 11, cu 0,5 % < C ≤ 0,85 %
NOTĂ: Pe baza compoziţiei chimice reale rezultată, oţelurile din grupa 2 pot fi considerate ca oţeluri din grupa 1.
a În conformitate cu specificatiile de material si standardele de produs, R
eH poate fi înlocuit cu Rp0,2 sau Rt0,5 .
b O valoare mai mare este acceptata decat cea rezultata: Cr + Mo + Ni + Cu + V ≤ 0,75 %.
c O valoare mai mare este acceptata decat cea rezultata: Cr + Mo + Ni + Cu + V ≤ 0,1 %.
213
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
2.1.3.5 TRATAMENTE TERMICE

Tratamentele termice se derulează sub supravegherea RTS în cadrul etapelor de reparare a
instalaţiilor/echipamentelor din domeniul ISCIR.Se aplică pieselor metalice în scopul aducerii
acestora la o stare structurală corespunzătoare proprietăților fizice, mecanice sau tehnologice
impuse de domeniul și condițiile de utilizare.
Tratamentele termice (TT) sunt succesiuni de operaţii tehnologice care se aplică

pieselor metalice şi care constau în încălzirea acestora la anumite temperaturi, menţinerea lor
la aceste temperaturi şi răcirea în condiţii bine determinate, în scopul aducerii materialului
metalic din care sunt confecţionate la starea structurală corespunzătoare asigurării
proprietăţilor fizice, mecanice sau tehnologice impuse de domeniul şi condiţiile de utilizare ale
acestor piese, deci modificarea controlată a structurii şi proprietăţilor fizico-mecanice ale
materialului metalic.
Diagrama unui tratament termic simplu
214
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
In funcţie de tipul şi natura transformărilor structurale pe care le produc în

materialele metalice din care sunt confecţionate piesele, tratamentele termice se
pot clasifica în următoarele categorii:
* Recoacerea fără schimbare de fază; este tratamentul temic prin care materialul metalic al
pieselor tratate, aflat într-o stare structurală nestabilă, produsă de diferitele prelucrări la care a
fost supus anterior, este adus într-o stare stabilă, fără realizarea în acest scop a vreunei
transformări de fază;
* Recoacerea cu schimbare de fază; este tratamentul termic ce constă din încălzirea

materialului pieselor tratate deasupra unuia din punctele sale (critice) de transformare în stare
solidă şi răcirea ulterioară cu viteză suficient de mică, pentru atingerea unei stări structurale de
echilibru;
* Călirea; este tratamentul termic ce constă din încălzirea materialului pieselor tratate desupra
unuia din punctele sale (critice) de transformare în stare solidă sau deasupra temperaturii la
care se produce dizolvarea în matricea structurală de bază a fazelor secundare şi răcirea
ulterioară rapidă (cu viteză suficient de mare), pentru obţinerea unei stări structurale în afară
de echilibru;
* Revenirea; este tratamentul termic ce constă din încălzirea materialului pieselor călite la o
temperatură inferioară punctului său (critic) minim de transformare în stare solidă sau
temperaturii la care se produce dizolvarea în matricea structurală de bază a fazelor secundare
şi răcirea ulterioară cu o viteză convenabilă pentru obţinerea unei stări structurale mai
apropiate de echilibru;
* Tratamentul termochimic; este tratamentul termic ce se efectuează într-un mediu activ din
punct de vedere chimic şi care are ca rezultat modificarea compoziţiei chimice, structurii şi
proprietăţilor straturilor superficiale ale pieselor metalice tratate.
Recoacerea de recristalizare.
Prin deformarea plastică a materialului la temperaturi inferioare temperaturii de

recristalizare specifică materialului metalic considerat, acesta trece într-o stare în afara de
stării de echilibru structural si fizico-mecanic numită ecruisare.
Prin recoacerea de recristalizare se urmareste eliminarea partială sau totală a starii
de ecruisare a materialului, formarea unor graunţi noi nedeformaţi, si obţinerea plasticităţii si
tenacitati iniţiale a materialului din starea sa de echilibru, iar concomitent se restabilesc si
unele proprietati fizice dependente de gradul de tensionare al reţelei sale cristaline.
Prin încălzirea la temperaturi mai ridicate se realizează o crestere a mobilitatii
atomilor , a difuziunii si permite refacerea structurii. Procesul de formare de noi generaţii de
grăunţi poliedri se numeşte recristalizare.
215
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Prin modificarea structurii cristaline datorită recristalizarii se produce şi modificarea

corespunzătoare a caracteristicilor fizico-mecanice concomitent cu evolutia spre starea de
echilibru a materialului.
Pot exista şi unele materiale sau aliaje ale acestora care se abat de la acesta regulă
cum ar fi bronzurile cu aluminiu.
Temperatura de recristalizare depinde de gradul de deformare plastică şi de gradul de
ecruisare al materialului, iar cu cât acesta este mai mare cu atât recristalizarea va avea loc la
temperaturi mai scăzute datorită instabilităţii sporite a structurii cristaline, motivată de gradul
mare de fărâmiţare a grauntilor.
Recoacerea de recristalizare se aplică produselor din otel sub forma de table, benzi,
tevi, bare si sirme trase sau trefilate la rece, sau la piesele matriţate, ambutisate sau
deformate plastic la rece, şi la piesele cu grad mare de prelucrare mecanică.
Temperatura de recristalizare a otelurilor este influenţată în mare măsura de
continutul de carbon si de elemente de aliere al acestora. Astfel, oţelurile carbon structurale si
slab aliate recristalizeaza la temperaturi de 400 - 500°C, oţelurile feritice Ia 550 - 650°C iar
cele austenitice la 700 - 500°C.
Recoacerea de detensionare.
Acest tip de recoacere se produce fără transformări de fază, urmărindu-se

preponderent reducerea tensiunilor interne din material induse după sudare, turnare sau
deformare plastică la rece.
Recoacerea de detensionare constă în încălzirea uniformă, cu viteză mică de
aproximativ 50°C – 80°C / h, până la temperaturi de 500-575°C, menţinerea pe acest palier de
temperatură o perioadă de timp care depinde de grosimea şi marca materialului, (usual
3min/mm, dar nu mai puţin de 30min ), urmată de răcirea cu viteze mici 30-50°C / h până la
temperatura de 200°C -150°C şi continuată în aer liniştit.
216
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Obiectivul recoacerii pentru detensionare îl constituie înlăturarea tensiunilor interne reziduale

până la un nivel de mărime la care nu mai sunt periculoase efectele pe care le pot avea:
fisurarea sau modificarea formei şi dimensiunilor produselor metalice din oţeluri, fonte sau
aliaje neferoase, în timpul depozitării, prelucrării sau funcţionării, favorizarea proceselor de
coroziune şi a fisurării sub acţiunea unor (fisurare sezonieră, rupere prin coroziune fisurantă
sub tensiune, diminuarea rezistenţei la oboseală în medii corozive).
217
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Schema reducerii intensităţii tensiunilor reziduale la încălzirea pieselor metalice
EXAMINĂRI NEDISTRUCTIVE ALE ÎMBINĂRILOR SUDATE
Examinările nedistructive/distructive care se propun în program de persoana juridică autorizată

trebuie să fie alese în funcție de mecanismele de degradare la care sunt supuse elementele
componente ale echipamentelor (în funcție de condițiile și de parametrii de funcționare precum
și de materialele din care sunt realizate aceste componente) iar rezultatele obținute să fie
relevante în îndeplinirea responsabilităților prevăzute de prescripțiile tehnice aplicabile.
Totodată trebuie analizată posibilitatea efectuării examinărilor nedistructive/distructive precum

și condițiile de efectuare a acestora.
Examinări nedistructive
- Examinarea vizuală cât şi examinările cu radiaţii penetrante, examinările cu ultrasunete,

examinările cu lichide penetrante şi examinările cu pulberi magnetice ale îmbinărilor sudate
trebuie să se efectueze în conformitate cu prevederile standardelor specifice privind tehnica de
examinare şi nivelurile de acceptare corespunzătoare nivelului de calitate B astfel:
1) Vizual: SR EN ISO 17637 + SR EN ISO 5817 + SR EN ISO 10042 (valabil pentru Al şi
aliaje de Al) tehnică+niveluri de calitate (valabile şi pentru niveluri de acceptare);
2) RT: SR EN ISO 5817 (SR EN ISO 10042) + SR EN 17636-1 + SR EN ISO 106751-1
niveluri de calitate+tehnică+niveluri de acceptare;
3) UT: SR EN ISO 5817 + SR EN ISO 17640 + SR EN ISO 11666 niveluri de
calitate+tehnică+niveluri de acceptare;
218
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
4) PT: SR EN ISO 5817 (SR EN ISO 10042) + SR EN ISO 3452-1+ SR EN 23277

niveluri de calitate+tehnică+niveluri de acceptare;
5) MT: SR EN ISO 5817+ SR EN ISO 17638 + SR EN 23278 niveluri de
calitate+tehnică+niveluri de acceptare;
6) ET: SR EN ISO 5817 (SR EN ISO 10042) + SR EN 17643 niveluri de calitate+tehnică.
NOTE:
1) În mod special, în cazul examinării vizuale referenţialele care stabilesc nivelurile de
calitate, (respectiv SR EN ISO 5817:2015 şi SR EN ISO 10042:2018) sunt aceleaşi care
stabilesc şi nivelurile de acceptare al discontinuităţilor.
2) Rapoartele/buletinele de laborator pot fi prezentate în documentaţia tehnică de însoţire
a raportului final numai dacă conţin concluzia trasă de laborator „ADMIS” în raport cu
referenţialul aplicabil metodei de examinare respective.
3) Criteriile de acceptare şi nivelurile de calitate a discontinuităţilor (defectelor), care se
stabilesc de către persoana juridică autorizată pentru efectuarea de programe de examinări,
verificări şi investigaţii tehnice a echipamentelor din cadrul IMSP, trebuie să fie indicate în
program pentru fiecare tip de examinare nedistructivă şi să fie comunicate oficial laboratorului,
înainte de derularea examinărilor nedistructive.
4) Examinările nedistructive trebuie să se desfăşoare în conformitate cu cerinţele tehnice
din prescripţia tehnică aplicabilă sau în conformitate cu prevederile standardelor europene
care conţin cerinţele legate de tehnica de examinare pentru fiecare tip de examinare.
- Metodele de examinare nedistructivă general acceptate aplicabile la controlul îmbinărilor
sudate se clasifică, conform prescripţiei tehnice ISCIR referitoare la autorizarea personalului
care efectuează examinări nedistructive, cât şi conform normei europene EN 9712 sunt:
a) examinarea vizuală, simbolizată VT;
b) examinarea cu radiaţii penetrante, simbolizată RT;
c) examinarea cu ultrasunete, simbolizată UT;
d) examinarea cu particule magnetice, simbolizată MT;
e) examinarea cu lichide penetrante, simbolizată PT.
- Personalul care efectuează examinări nedistructive trebuie autorizat/ certificat conform
legislaţiei naţionale/ europene
a) Examinarea vizuală
Examinarea vizuală este cea mai cunoscută şi răspândită metodă de examinare
nedistructivă de suprafaţă care constă în examinarea cu ochiul liber, direct sau indirect, cu sau
fără mijloace ajutătoare a suprafeţelor unui ansamblu sudat.
- Avantajele metodei: este o metodă simplă, rapidă, economică şi nu necesită o
pregătire laborioasă a suprafetelor de examinat; se poate aplica atât materialelor
feromagnetice cât şi celor nemagnetice; nu există limitări legate de temperatura mediului
amibiant la care se poate face examinarea; oferă informaţii rapide pentru luarea unei decizii
de a continua efectuarea celorlalte examinări nedistructive asupra ansamblului sudat, acolo
unde se cere; personalul care efectuează acest tip de examinări necesită o instruire minimă.
- Dezavantajele metodei: nu pune în evidenţa decât discontinuităţi de dimensiuni
percetibile ochiului uman în condiţii normale, deschise în suprafaţă, sau a defectelor de formă.
219
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Etapele examinării vizuale
1. Pregătirea suprafeţei
Pregătirea suprafeţei constă în curăţarea suprafeţei de examinat în scopul îndepărtării
straturilor de acoperiri de genul oxizi, grăsimi, vopsea şi orice alte impurităţi care ar putea
afecta examinarea.
Curăţarea se poate face mecanic, prin periere cu perie de sârmă, polizare, sablare cu nisip
sau alice, curăţare chimică.
2. Examinarea propriu-zisă
Examinarea vizuală se face direct cu ochiul liber, sau cu mijloace ajutătoare de genul lupelor
cu ,mărire 3X sau 5X, oglinzilor etc.
Pe suprafaţa de examinat trebuie să se asigure o iluminare de minimum 500 lx. Aceasta se
poate asigura fie natural, fie prin surse de lumină artificială. Iluminarea pe suprafaţa de
examinat se măsoară cu ajutorul luxmetrului.
Pentru verificarea mărimilor dimensionale ale cordoanelor de sudură şi a geometriei îmbinării
sudate se utilizează rulete, şublere şi şublere de sudură.
Calibru cu vernier
Standarde care guvernează examinarea vizuală
SR EN ISO 17637 – Examinări nedistructive ale îmbinărilor sudate prin topire. Examinarea
vizuală.
Acest standard descrie tehnica de examinare vizuală.
EN ISO 6520-1 – Sudare şi procedee conexe. Clasificarea imperfecţiunilor geometrice din
îmbinările sudate ale materialelor metalice. Partea 1: Sudare prin topire.
Acest standard reglementează clasificarea numerică şi descrierea imperfecţiunilor care pot
apărea în îmbinările sudate.
Clasificara se face în 6 grupe majore după cum urmează:
1. Fisuri;
2. Cavităţi;
3. Incluziuni solide;
4. Lipsă de topire şi pătrundere;
5. Imperfecţiuni ale formei şi imperfecţiuni dimensionale;
6. Imperfecţiuni diverse.
220
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Extras din standardul EN ISO 6520-1
EN ISO 5817 – Sudare. Îmbinări sudate prin topire din oţel, nichel, titan şi aliajele acestora (cu
excepţia sudării cu fascicul de electroni).
Niveluri de calitate pentru imperfecţiuni.
Acest standard este direct aplicabil la examinarea vizuală a sudurilor, dar nu face legătura cu
nivelurile de acceptare evaluate prin alte metode nedistructive.
221
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Extras din standardul EN ISO 5817
EN ISO 10042 – Sudare. Îmbinări de aluminiu şi aliaje de aluminiu sudate cu arc electric.
Niveluri de calitate pentru imperfecţiuni.
Acest standard este echivalentul lui EN ISO 5817, dar se aplică pentru îmbinările sudate din
aluminiu şi aliaje de aluminiu.
Acest standard este direct aplicabil la examinarea vizuală a îmbinărilor sudate, dar nu face
legătura cu nivelurile de acceptare evaluate prin alte metode de examinare nedistructivă.
222
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Extras din standardul EN ISO 10042
Nivelul de calitate al îmbinării sudate este precizat în proiectul de execuţie de către proiectant.
Nivelurile de calitate al îmbinărilor sudate sunt precizate de către standardul EN ISO (SR EN
ISO) 5817. Nivelurile de calitate pentru imperfecţiunile din îmbinările sudate se clasifică pe 3
niveluri respectiv B, C, D.
În cazul particular al examinării vizuale, nivelul de calitate al îmbinării sudate este acelaşi cu
nivelul de acceptare al imperfecţiunilor din îmbinarea sudată.
În cazul aprobării procedurilor de sudare şi al autorizării/ prelungirea autorizaţiei sudorilor,
nivelul de calitate al îmbinării sudate este B.
b) Examinarea cu lichide penetrante
223
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Examinarea cu lichide penetrante este o metodă de examinare nedistructivă de suprafaţă care

constă în aplicarea pe suprafaţa de examinat a unei substanţe colorate cu o capilaritate foarte
bună – denumită “penetrant” – care pătrunde în discontinuităţile deschise în suprafaţă, şi care
sub actiunea unei sustanţe revelatoare – denumită “developant” pune în evidenţă pe un fond
alb discontinuităţile foarte fine care apar în aest caz în culoarea penetrantului şi care altfel, la
examinarea vizuală nu sunt perceptibile ochiului uman.
Penetranţii pot fi coloraţi, caz în care interpretarea se face sub lumină albă, naturală sau
artificială, sau fluorescenti, la care interpretarea se face sub lumină ultravioletă cu lungime de
undă cuprinsă intre 340-360 nm.
Avantajele metodei: este o metodă relativ simplă, destul de rapidă, economică şi oferă o
sensibilitate net superioară examinării vizuale; nu necesită echipamente speciale.
Dezavantajele metodei: necesită o pregătire relativ laborioasă a suprafeţei de examinat, care
trebuie curăţată prin mijloace mecanice şi/ sau chimice de orice impurităţi şi acolo unde este
cazul, stratul de vopsea trebuie înlăturat; există limitări legate de temperatura suprafetei cât şi
a mediului ambiant la care se poate face examinarea; nu pune în evidenţă decât discontinuităţi
deschise în suprafaţă
Etapele examinării cu lichide penetrante
1. Pregătirea suprafeţei de examinat
Pregtirea suprafeţei de examinat este o etapă delicată şi constituie un factor critic al

examinării cu lichide penetrante şi are ca scop îndepărtarea stratului de vopsea, rugină, oxizi,
a urmelor de ulei, grăsimi şi a altor factori contaminanţi. care pot împiedica pătrunderea
penetrantului în discontinuităţi
Pregătirea suprafeţei se face prin procedee mecanice, periere cu perie de sârmă, polizare,
prelucrări mecanice de tip strunjire, frezare, sablare, etc. sau prin procedee chimice.
În cazul procedeelor mecanice de curăţare,acestea trebuie alese cu grijă pentru a nu
obtura discontinuităţile în timpul procesului de curăţare.
2. Aplicarea penetrantului
Aplicarea penetrantului pe suprafaţa curăţată prealabil şi uscată se face prin pulverizare ,
pensulare sau imersare.
Penetrantul se lasă să acţioneze pe suprafaţa de examinat o perioadă de timp conform cu

instrucţiunile producătorului, în general între 5 şi 60 de minute, dacă nu se specifică altfel în
standardele de metodă aplicabile. Această perioadă de timp se numeşte timp de penetrare
sau perioadă dwell.
3. Îndepărtarea excesului de penetrant
Îndepărtarea excesului de penetrant este deasemenea o etapă critică a examinării şi

trebuie facută astfel încât să se evite “spălarea excesivă”.
224
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
În funcţie de tehnica de examinare îndepărtarea excesului de penetrant se face prin

spălare cu apă, prin aplicarea unui agent de emulsifiere sau prin degresare.
4. Developarea
Developarea se face prin aplicarea într-un strat subţire şi uniform a developantului.

În funcţie de tehnica utilizată, aplicarea developantului se face prin pulverizare în cazul
developantului uscat, sau, pudrare ori imersare în cazul developantului umed.
5. Interpretarea
Interpretarea se face în funcţie de tehnica de

examinare în condiţii de iluminare adecvată respectându-se valorile precizate de standardele
aplicabile.
Interpretarea începe de regulă din primul moment al aplicării developantului şi se
continuă pâna la 10 minute, dacă standardele nu prevăd altfel.
c) Examinarea cu particule magnetice

Examinarea cu paricule magnetice este o metodă de examinare nedistructivă care constă
în inducerea în suprafata de examinat a unui câmp magnetic şi aplicarea pe aceasta a unei
pulberi magnetice sub formă umedă sau uscată.
Acolo unde există discontinuităţi în suprafaţă, sau în imediata vecinătate sub suprafeţă,
datorită perturbării câmpului magnetic, se va produce o acumulare de particule magnetice care
se vor alinia după conturul discontinuităţii.
Particulele magnetice pot fi colorate,caz în care interpretarea se face sub lumină albă,
naturală sau artificială, sau fluorescenti, la care interpretarea se face sub lumină ultravioletă cu
lungime de undă cuprinsă intre 340-360 nm.
Avantajele metodei: este o metodă simplă, rapidă, economică şi oferă o sensibilitate net
superioară examinării vizuale; în funcţie de tehnica de examinare aleasă, pe lânga
225
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
discontinuităţile de suprafaţă, pot fi evidenţiate şi discontinuităţile din imediata vecinătate sub

suprafaţă; necesită o pregătire minimă a suprafeţei; examinarea se poate face în anumite
condiţii şi prin stratul de vopsea.
Dezavantajele metodei: necesită echipament specializat; în funcţie de tehnica de
magnetizare folosită, trebuie asigurată alimentare de la reteaua electrică; există limitări legate
de temperatura suprafetei cât şi a mediului ambiant la care se poate face examinarea
Etapele examinării cu particule magnetice
1. Pregătirea suprafeţei
Pregătirea suprafeţei de examinat ca scop îndepărtarea urmelor de ulei, grăsimi,

umezeală precum şi a celorlalţi factor care ar putea afecta mobilitatea particulelor magnetice
pe suprafaţa de examinat. Pregătirea suprafeţei nu este un factor la fel de critic ca în cazul
examinării cu lichide penetrante. Straturile de acoperiri nemetalice cu grosimi mai mari de 50
µm precum şi cele feromagnetice cu grosimi mai mari de 25 µm trebuie îndepărtate.
În anumite cazuri, se recomandă aplicarea pe suprafaţa de examinat a unui lac de contrast,
în scopul îmbunătăţirii condiţiilor în care se face interpretarea examinării.
Pregătirea suprafeţei se face prin mijloace mecanice sau chimice adecvate.
1. Magnetizarea suprafeţei de examinat
Magnetizarea suprafeţei de examinat, în funcţie de geometria piesei se face prin una din
tehnicile de magnetizare prezentate mai jos.
- Magnetizare cu jug magnetic
- Magnetizare cu electrozi de contact
- Magnetizare cu bobină
În cazul particulelor magnetice uscate magnetizarea suprafeţei de examinare se face

anterior aplicării acestora, iar în cazul particulelor magnetice în suspensie,
magnetizarea se face imediat după aplicare.
1. Aplicarea particulelor magnetice
Aplicarea particulelor magnetice uscate se face prin prăfuire, iar cele în suspensie se aplică
prin pulverizare
Particule magnetice uscate

Particule magnetice în suspensie
226
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Interpretarea se face în funcţie de tehnica de examinare în condiţii de iluminare adecvată

respectându-se valorile precizate de standardele aplicabile.
Interpretarea începe de regulă din primul moment al aplicării aplicării particulelor magnetice,
pentru a se observa tendinţa de acumulare a particulelor şi continuă după întreruperea
magnetizării.
Acumularea de particule magnetice într-o anumită poziţie creează indicaţie de
discontinuitate. O indicaţie bine conturată semnalează o discontinuitate situată în suprafaţă, pe
când o indicaţie cu marginile difuze semnalează o discontinuitate aflată sub suprafaţă.
d) Examinarea cu radiaţii penetrante
Examinarea cu radiaţii penetrante este o metodă de examinări nedistructive care constă

în străbaterea sudurii ansamblului sudat de radiaţiile ionizante şi obţinerea unei imagini
radiografice pe un suport fotosensibil plasat pe partea opusă a sudurii.
Avantajele metodei: oferă o imagine remanentă bidimensională, care permite vizualizarea şi

aprecierea calitativă şi cantitativă a discontinuităţilor. Suportul este arhivabil şi opozabil. Nu
necesită o pregătire specială a suprafetelor de examinat. Nu există practic limitări legate de
temperatura mediului ambiant.
Dezavantajele metodei: este o metodă extrem de specializată, costisitoare, necesită personal

cu autorizaţii speciale din partea autorităţilor de profil; este extrem de dăunatoare pentru om
cât şi pentru mediu; există o inerţie de la efectuarea examinării pâna la obţinerea rezultatelor,
datorată timpilor de procesare a suportului fotosensibil.
Etapele examinării cu radiaţii penetrante
Pregătirea suprafeţei se face prin procedee mecanice şi are ca scop îndepărtarea

stropilor, ţunderului şi a celorlalţi factori care ar putea genera imagini echivoce pe filmul
radiografic.
2. Stabilirea tehnicii de examinare
În funcţie de dimensiunile, grosimea de perete şi geometria piesei care urmează să fie

examinată se aleg corespunzător geometria de expunere, parametrii de expunere,
sensibilitatea şi tipul filmului radiografic.
Exemple de geometrii de expunere
227
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
3.Pregătirea şi casetarea filmelor radiografice
În funcţie de condiţiile particulare şi geometria de expunere, se pregăteşte filmul în vederea

expunerii. Filmele radiografice pot fi gata casetate în casete vidate, sau această casetare se
poate face manual. Pe film se aşează o placuţă de identificare care conţine datele de
identificare a îmbinării sudate şi obligatoriu indicatorul de calitate al imaginii, care poate fi fie
cu trepte şi găuri sau cu fire. Această plăcuţă se poate aşeza şi pe piesa care urmează a fi
expusă.
4.Expunerea propriu zisă
În funcţie de geometria de expunere şi tehnica de examinare aleasă conform recomandărilor

din standardele de profil se pregăteşte ansmblul de expunere.
5.Procesarea filmului
După expunere filmele se procesează conform instrucţiunilor producătorului, fie în maşini

de developat automate fie în băi de developare termostatate.
6.Interpretarea
Interpretarea se face în camere obscure sub lumina unui negatoscop în condiţiile

specificate de standardele de specialitate.
Criteriile de acceptare a discontinuităţilor sunt cele prevăzute de standardele aplicabile.
228
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
e) Examinarea cu ultrasunete
Examinarea cu ultrasunete se bazează pe propagarea undelor ultrasonice în piesa de

examinat şi pe monitorizarea fie a semnalului transmis (numită tehnica prin transmisie) fie a
semnalului reflectat sau de difracţie provenit de la orice suprafaţă sau discontinuitate (numită
tehnica cu impuls reflectat).
Ambele tehnici pot utiliza fie un singur traductor având funcţia de emiţător şi receptor, fie un
traductor dublu, fie traductoare separate pentru emisie şi recepţie. De asemenea, cele două
tehnici pot utiliza reflexia intermediară pe una sau mai multe suprafeţe ale piesei de examinat.
Examinarea se poate realiza manual sau cu ajutorul aparaturii semiautomatizate sau în
întregime automatizate şi poate utiliza tehnica prin contact direct, fără contact sau în imersie,
ca şi alte metode de cuplare corespunzătoare aplicaţiei respective. Examinarea cu ultrasunete
este poate cea mai complexă metodă de examinare nedistructivă care constă în inducerea în
piesa de examinat a unor vibraţii mecanice în domeniul ultrasunetelor cu frecvenţa de 1,0 – 25
MHz şi analizarea pe ecranul unui osciloscop a modificărilor acestor vibraţii datorată
discontinuităţilor interne în material.
Avantajele metodei: este o metodă volumetrică, rapidă; oferă informaţii detaliate asupra
naturii discontinuităţilor; poate fi aplicată la piese cu geometrii complexe.
Dezavantajele metodei: este o metodă costisitoare, necesită aparatură şi personal

specializat; necesită o pregătire laborioasă a suprafeţelor de examinat; este o metodă
abstractă şi interpretarea oscilogramelor trebuie făcută de personal cu experienţă.
Etapele examinării cu ultrasunete
229
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Pregtirea suprafeţei de examinat are ca scop îndepărtarea stratului de vopsea, rugină, oxizi
cât şi pentru a asigura o suprafaţă cu o rugozitate de maxim 12.5 μm, care să permită o
cuplare corespunzătoare a traductorului la suprafaţa de palpare. Pe suprafata pregătită pentru
examinare se aplică un cuplant pentru a elimina aerul dintre suprafaţa de palpare a
traductorului şi suprafaţa de examinat. În funcţie de rugozitatea suprafeţei, cuplantul poate fi
ulei, vaselină, glicerina, apă etc.
2.Verifcarea şi calibrarea aparaturii

Verificarea defectoscopului se face periodic conform standardelor şi procedurilor interne de
verificare, pe blocuri de calibrare standardizate şi are ca scop verificarea principalelor
caracteristici ale ansamblului traductor – defectoscop. Calibrarea defectoscopului se face
pentru a corela generatorul de timp al aparatului cu dimensiunile cunoscute ale blocului de
calibrare astfel încât să existe o proporţionalitate între scala distanţelor de pe ecranului
defectoscopului distanţa parcursă de semnalul sonor în materialul examinat.
Verificarea şi calibrarea se face pe blocuri de calibrare standardizate de tip A1 sau A2
3. Stabilirea nivelului de referinţă
Stabilirea nivelului de referinţă se face pe blocuri de referinţă şi are ca scop stabilirea unei
legături între amplitudinea semnalelor pe ecranul osciloscopului şi mărimea discontinuităţilor.
Blocurile de referinţă se recomandă pe cât posibil să fie confecţionate din acelaşi material, în
aceeaşi stare de tratament termic şi de dimensiuni apropiate cu reperul care urmează a fi
examinat. Blocurile de referinţă, în funcţie de tehnica de examinare au practicate găuri laterale
(SDH), sau găuri cu fund plat (FBH), cu diametrul cunoscut. Tipul blocurilor de referinţă cât şi
diametrul găurilor se alege în funcţie de standardul de examinare utilizat.
Exemple de blocuri de referinţă cu găuri laterale (SDH)
230
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
4.Examinarea propriu-zisă
Pentru o examinare de 100 %, intervalul dintre două zone de palpare succesive nu trebuie
să fie mai mare decât lăţimea fasciculului la orice adâncime din volumul examinat.
5. Interpretarea
Aprecierea mărimii discontinuităţilor se face analizând ecodinamica şi amplitudinea

ecoului provenit de la discontinuitate cât şi prin raportare la amplitudinea ecoului provenit de la
găurile blocului de referinţă. Lungimea discontinuităţii şi adâncimea la care se află aceasta se
determină prin tehnicile descrise în standardele de profil.
2.1.3.2 Examinări distructive
Se împart în următoarele categorii:

a) Analize metalografice (macro, micro, defectoscopie);
b) Analize chimice (calitative/semicantitative, calitative/cantitative);
c) Încercări mecanice (încercare la tracţiune, încercare de încovoiere la şoc, încercarea de
duritate, încercarea pentru determinarea rezistenţei tehnice de durată, încercarea la fluaj, şi
altele);
d) Încercări tehnologice (încercare la îndoire pe dorn, încercare de aplatisare, încercare la
rupere tehnologică, încercare la compresiune, şi altele);
e) Măsurări de eforturi sub acţiunea sarcinilor de încărcare ( măsurători tensometrice).
231
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
NOTE:
1) Examinările distructive care impun în mod obligatoriu debitarea unor carote, probe
sau tronsoane de material pentru realizarea epruvetelor de laborator sunt încercările
mecanice, (cu excepţia încercării de duritate) şi încercările tehnologice, motiv pentru care
propunerea în program a acestor examinări trebuie să fie foarte bine motivată tehnic şi numai
în cazuri bine justificate, deoarece ulterior, presupun în mod obligatoriu reparaţii în zonele de
debitare, urmate de efectuarea unor noi examinări nedistructive în zonele reparate.
2) Toate celelalte tipuri de examinări distructive pot fi efectuate „in situ” cu aparatură de
laborator portabilă.
3) Referitor la analiza chimică efectuată „in situ” cu aparatură de laborator portabilă, în
programele de expertiză poate fi aleasă fie calea de determinare a grupelor de oţel pentru
anumite componente principale ale echipamentului prin utilizarea metodei de analiză spectrală
calitativă, (caz în care valorile caracteristicilor fizico/mecanice necesare calculului de
rezistenţă ce trebuie efectuat în raportul final, vor fi alese din specificaţia de material a grupei
respective de mărci de oţeluri şi vor fi coroborate cu valorile celor mai mici grosimi determinate
prin metoda de examinare nedistructivă cu ultrasunete Utg), sau determinarea cu precizie a
mărcilor de oţel prin utilizarea unei metode de analiză spectrală calitativ/cantitativă, (caz în
care valorile caracteristicilor fizico/mecanice necesare calculului de rezistenţă, vor fi cele
rezultate din specificaţia de material a fiecărei mărci de oţel, pentru o anumită stare de
tratament termic, care va trebui a fi susţinută de asemenea şi de buletine de analiză
metalografică micro efectuată „in situ”).
4) Referitor la măsurările de eforturi sub acţiunea sarcinilor de încărcare (măsurători
tensometrice), se face menţiunea că valorile minime ale caracteristicilor fizico mecanice ale
materialelor determinate prin această metodă de examinare distructivă sunt utilizate la calculul
de rezistenţă ce trebuie efectuat în raportul final şi vor fi coroborate cu valorile celor mai mici
grosimi determinate prin metoda de examinare nedistructivă cu ultrasunete Utg.
5) Laboratoarele pentru efectuarea examinărilor distructive vor fi evaluate de către ISCIR
în conformitate cu prevederile prescripţiei tehnice referitoare la evaluarea capabilităţii tehnice
şi supravegherea laboratoarelor care efectuează examinări distructive.
a) Analize metalografice (macro, micro, defectoscopie);

- Examinare distructivă care are drept scop evidenţierea structurii metalografice specifice
unei anumite stări de tratament termic a unui material metalic, a eventualelor defecte induse
în material în urma unor procese de prelucrare mecanică sau termică, precum şi verificarea
respectării cerinţelor tehnice al unui procedeu de sudare, (rezultat dintr-o procedură
aprobată), prin care a fost realizată o îmbinare sudată a două materiale metalice.
- Se derulează pe probe metalografice în laborator sau ‘’in situ’’, prin şlefuirea şi atacarea
cu un anumit tip de reactiv chimic a suprafeţei de analizat.
- Este denumită şi analiză metaloscopică şi poate fi macroscopică sau microscopică,
după cum se referă la analiza macro sau micro a structurii.
- Macrostructură – structura metalului sau a aliajului care se poate observa cu ochiul liber
sau la un grad mic de mărire, max. 50:1.
- Microstructură - structura metalului sau a aliajului care se poate observa prin
intermediul microscopului la un grad mare de mărire, min. 50:1, uzual 100:1, fie în laborator
232
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
sau ‘’in situ’’, direct pe o anumită componentă a echipamentului, pe probe metalografice sau
pe replici metalografice.
- Replică metalografică - lac transparent, nitroceluloză sau material plastic, având sau
nu un suport, folosit pentru punerea în evidenţă, prin preluarea detaliilor topografice ale
suprafeţei, a structurii metalografice.
Microfisură într-un oţel tip 14 MoV 63 la un grd. de mărire 500:1
1. Punerea în evidenţă a microstructurii
Proba lustruită, spălată şi uscată este în general introdusă/imersată în reactivul care

pune în evidenţă structura. În cazuri speciale se va proceda invers, depunându-se reactivul
(reactiv cu acţiune rapidă) pe suprafaţa lustruită a probei, folosindu-se în acest scop vată sau
hârtie de filtru îmbibată cu reactiv.
În mod normal proba se consideră atacată când suprafaţa lustruită şi-a pierdut luciul
metalic.
Se recomandă scoaterea din când în când a probei în cursul punerii în evidenţă a
structurii prin atac cu reactiv, spălarea şi apoi cercetarea la microscop, în scopul determinării
exacte a momentului când structura prezintă caracteristicile urmărite.
Se recomandă utilizarea reactivilor în concentraţie slabă, deci un timp de punere în
evidenţă a structurii mai îndelungat, în scopul obţinerii unei structuri mai bine conturate
(contraste mai puternice).
După punerea în evidenţă a structurii prin atac cu reactivi, probele se spală şi se supun
analizei microscopice.
2. Extragerea şi interpretarea replicilor metalografice

Replicile metalografice sunt folosite pentru examinarea structurii metalografice, putând
fi folosite ‘’in situ’’, în zone cu acces dificil din diferite locaţii.
233
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Obţinerea suprafeţelor plane se realizează folosind în acest scop aparatură portabilă.

În condiţiile în care şlefuirea este realizată folosind un polizor electrolitic, polizarea cu
hârtie abrazivă se execută până la granulaţia 800 (oţeluri aliate) / 1200 (oţeluri mediu şi slab
aliate).
Lustruirea finală se poate executa folosind unul din următoarele procedee:
- lustruire electrolitică folosind o microcelulă de lustruire;
- lustruire mecanică cu seturi progresive de hârtie abrazivă şi finalizare cu pastă de
pulbere de diamant.
După lustruire suprafaţa este degresată cu acetonă sau alcool, spălată şi uscată.
Punerea în evidenţă a structurii se realizează prin atac cu reactivul adecvat .
Suportul replicii metalografice se va aplica pe o suprafaţă uscată şi lipsită de impurităţi
(în principal, de praf).
În funcţie de materialul replicii (lac sau folie) aplicarea va respecta următoarele condiţii:
-pentru lac:
- lacul nu va fi agitat înainte de aplicare pentru a nu da naştere la bule de aer;
- aplicarea se face cu o spatulă din material plastic sau cauciuc pentru a se
forma un strat subţire de grosime uniformă;
- lacul se lasă să se usuce timp de 60 ... 90 minute, protejat contra impurificării.
- pentru folie:
- se aplică pe suprafaţa de analizat o bucată de material plastic, cu o compoziţie
şi dimensiune (lungime, lăţime şi grosime) adecvate, activată în solventul caracteristic;
- se lasă să se usuce timp de 15...20 minute, presat şi protejat contra
impurificării.
Replica trebuie desprinsă de pe suprafaţă ridicând-o de o margine, cât mai uniform
posibil, la un unghi care să nu depăşească 80o. Mişcarea trebuie să fie continuă, fără
smulgere, şi se va evita lăsarea de amprente digitale pe replică în timpul operaţiei.
Replica metalografică va fi montată pe o lamelă de sticlă, cu faţa corespunzătoare
suprafeţei în sus, în scopul obţinerii unei bune planeităţi (pentru examinarea la microscop) şi a
posibilităţiii de conservare/arhivare (într-o bancă de replici) departe de lumină şi căldură.
Examinarea replicii metalografice se va efectua, ţinând cont de faptul că, pentru
examinarea în lumină reflectată, replica trebuie să fie fixată pe o oglindă/placă metalică având
o suprafaţă reflectantă bună sau să fie prevăzută cu strat reflectant depus (aluminiu, de
exemplu).
234
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Scara etalon 1- 8 a mărimii grăuntelui cristalin
b) Analize chimice
În programele de investigații/examinări, dacă nu există în cartea echipamentuli / arhiva
beneficiarului informații despre materialele folosite la fabricația echipamentului sau sunt dubii
în ceea ce privește informațiile existente, se va indica efectuarea de analize chimice pentru
elementele de echipament pe tipodimensiuni
a. Analize chimice calitative/semicantitative.

Pot fi efectuate în condiţii de laborator sau ‘’in situ’’pentru identificarea doar a grupei de
oţel din care este confecţionată o anumită componentă a unui echipament sub presiune,
determinarea fiind bazată pe semnalarea prezenţei unor anumite elemente de aliere specifice
materialelor metalice şi aliajelor acestora, (crom, molibden, vanadium, mangan, nichel
,wolfram, ş.a.).
Se efectuează prin utilizarea unor aparate denumite în mod generic ‘’stiloscop’’, sau
‘’metascop’’, (de aici şi fel de fel de denumiri eronate de genul‚ ’’ stiloscopare’’,
‘’probă stiloscopică’’ ‚’’analiză stiloscopică’’, ş.a.m.d).
Prin stiloscopie se înţelege un domeniu al spectroscopiei optice în spectrul vizibil, care
valorifică proprietatea unui aparat spectral, (stiloscopul), de a descompune o radiaţie
electromagnetică într-un spectru de linii reprezentand imagini ale fantei de intrare formate de
diferitele radiaţii monocromatice ale luminii incidente, iar stiloscopul este un aparat spectral cu
prismă destinat observării directe a spectrelor de linii, folosind ca receptor ochiul.
Linia spectrală reprezintă imaginea fantei de intrare a unui aparat spectral obţinută cu o
radiaţie monocromatică, după ce lumina a străbătut sistemul de dispersie, (prisma), aparatului,
iar dispersia reprezintă fenomenul de descompunere spaţială a unei radiaţii în radiaţiile
monocromatice componente.
235
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Determinările fiind semicantitative, se impune existenţa unui set de etaloane/mostre

pentru compararea spectrelor de linii obţinute la determinarea calitativă cu intensitatea relativă
a acestora.
Determinarea exactă a poziţiilor liniilor spectrale permite extragerea valorii lungimii de
undă din curba de dispersie a aparatului şi identificarea fiecărui element de aliere prin
intermediul unor tabele speciale cu linii spectrale.
b. Analiza calitativ / cantitativă prin metode clasice de laborator
Tip de analiza care este bazată pe măsurarea unei proprietăţi corelate direct sau indirect
cu cantitatea de constituent ce trebuie determinată dintr-o probă.
Metodele de analiză sunt calitativă şi cantitativă şi se bazează pe reacţii chimice de tip
oxido-reducere.
Metodele de analiză chimice sunt:
- gravimetrice (bazate pe determinarea greutăţii precipitatelor formate în reacţie)
- volumetrice (bazate pe determinarea volumului de reactiv consumat)
- colorimetrice (bazate pe determinarea vizuală de absorbţie)
- de analiză a gazelor (bazate pe determinarea variaţiei volumului amestecului gazos)
Metodele de analiză fizico - chimice se bazează pe studiul caracteristicilor fizice ale
reacţiilor chimice din punct de vedere al fenomenelor calorice, electrice, cinetice sau
fotochimice, adică legătura dintre compoziţia chimică şi unul dintre aceste fenomene.
Pentru a proceda la o analizăcalitativ / cantitativă, trebuie urmate o serie de etape:
1. Alegerea unei probe;
2. Pregătirea şi prepararea probei;
3. Stabilirea procedeului analitic în funcţie de metoda chimică aleasă:
4. Evaluarea şi interpretarea rezultatelor – se bazează pentru o cât mai mare exactitate a
rezultatelor pe utilizarea etaloanelor standard.
c. Analiza calitativ / cantitativă prin metode de analiză spectrală
Tip de analiza chimică calitativ / cantitativă care este bazată pe metoda de

spectroscopie de emisie.
Sunt cunoscute trei procedee de spectroscopie de emisie prin care pot fi observate
tranziţiile electronice , şi anume:
• emisia în flacără, în care se pulverizează o soluţie, are loc vaporizarea solventului, apoi
sarea este vaporizată şi disociată în atomi şi unii atomi sunt excitaţi de flacără şi aceştia emit
radiaţia caracteristică speciei;
• emisia în plasmă, utilizează un tip special de sursă de temperatură înaltă; plasma este
produsă prin cuplarea inductivă sau capacitivă a unui gaz ionizabil cu câmpul magnetic al
unei surse de radiofrecvenţă sau câmpul electric al unei surse de microunde; diferenţa faţă
de emisia în flacără este că temperatura nu depinde de un proces de combustie şi este
mult mai înaltă, ceea ce face ca randamentul procesului de excitaţie să fie mult mai mare;
• emisia în arc, reprezintă cea mai uzuală metodă şi foloseşte o sursă de înaltă tensiune şi doi
electrozi; proba solidă se aşează pe electrodul inferior şi se generează arcul electric;
236
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
pentru separarea radiaţiilor emise după lungimea de undă se poate folosi o prismă iar
pentru detecţie se poate folosi un sistem cu fotodiode sau o placă fotografică, rezultatele
fiind stocate în memoria computerului din dotarea aparatului; spectrul este format din linii şi
benzi; identificarea elementelor prezente se face prin compararea cu un spectru etalon, iar
analiza cantitativă corespunzătoare unui metal cu multe linii şi benzi de emisie se face
măsurând intensitatea liniilor spectrale.
În mod uzual pentru pentru etaloanele de bază se foloseşte cuprul sau fierul;
237
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
c) Încercări mecanice
- Încercarea la tracţiune a materialelor metalice
Pentru a evidenţia particularităţile comportării materialelor metalice policristaline

solicitate mecanic se foloseşte (ca încercare de referinţă) încercarea la tracţiune. Condiţiile şi
modul de realizare a încercării la tracţiune şi caracteristicile mecanice care se pot determina
prin această încercare sunt reglementate prin standardul SR EN ISO 6892.
Încercarea la tracţiune se execută pe epruvete confecţionate din materialul metalic
care se cercetează, având forma şi dimensiunile reglementate prin standardul SR EN ISO
6892.
Epruvete pentru încercarea la tracţiune
Epruvetele folosite în mod obişnuit au configuraţia prezentată în figura de mai sus şi au

o porţiune centrală, cu secţiunea circulară (epruvete rotunde) sau dreptunghiulară (epruvete
plate), calibrată (cu dimensiuni precise) şi două capete
de prindere (pe maşina cu care se realizează încercarea), cu diverse configuraţii
(cilindrice, conice, cilindrice filetate, plate, plate cu orificii pentru bolţuri etc.).
Pe porţiunea calibrată a epruvetelor se trasează (înainte de încercare) două repere la
distanţa L0; de regulă, distanţa (lungimea) iniţială între repere L0 se alege în funcţie de aria
secţiunii transversale iniţiale a porţiunii calibrate S0, utilizând relaţia:
iar epruvetele astfel dimensionate se numesc epruvete proporţionale (de obicei, k= 5,65,
ceea ce este echivalent, pentru epruvetele rotunde, cu L0= 5d0).
În timpul încercării la tracţiune, pe direcţia axei longitudinale a unei epruvete realizate
conform prescripţiilor anterior prezentate, se aplică o forţă de tracţiune F, crescătoare ca
238
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
intensitate, care produce deformarea progresivă şi, în final, ruperea epruvetei. Maşina folosită
pentru realizarea încercării la tracţiune este prevăzută cu dispozitivele necesare pentru a
măsura şi/sau înregistra (pe toată durata încercării) intensitatea forţei aplicate F şi deformaţiile
liniare (lungirile sau extensiile) produse epruvetei:
Unde ‘’L’’ este distanţa (lungimea) între reperele epruvetei la aplicarea forţei de
tracţiune cu intensitatea F. Prin măsurarea secvenţială sau înregistrarea continuă a valorilor
mărimilor F şi ∆L, se poate construi curba dependenţei F= g(∆L), numită diagrama
încercării la tracţiune (DIT) sau diagrama forţă - alungire (extensie), iar în funcţie de
relaţiile şi reprezentând în coordonate rectangulare variaţia tensiunii convenţionale
în funcţie de alungirea specifică
sau în funcţie de alungirea procentuală
se obţine curba caracteristică convenţională la tracţiune(CCCT) sau curba caracteristică

tensiune-deformaţie specifică a materialului cercetat. CCCT are în mod obişnuit una din
configuraţiile prezentate mai jos:
Cu ajutorul curbei CCCT (construită pe baza încercării la tracţiune) se pot evidenţia

particularităţile comportării oricărui material metalic solicitat mecanic şi se pot defini o serie de
caracteristici mecanice, folosite drept caracteristici de referinţă la proiectarea pieselor din
materialul respectiv.
La începutul încercării la tracţiune curba CCCT este liniară (are configuraţia unei
drepte care trece prin originea sistemului de coordonate), fapt ce indică existenţa unei
239
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
proporţionalităţi stricte între mărimile σ şi ε şi, deci, o comportare elastică a materialului supus
încercării.
Pe măsură ce creşte intensitatea forţei de tracţiune F, materialul supus încercării
începe să sufere deformaţii plastice, dependenţa dintre σ şi ε nu mai
este liniară şi configuraţia curbei CCCT se modifică.
La unele materiale metalice începutul procesului de deformare plastică este
caracterizat printr-o curgere a materialului (deformare plastică fără ecruisare) şi pe curba
CCCT se înregistrează un palier;
tensiunea la care se produce creşterea deformaţiilor specifice ale materialului fără a se
mări intensitatea solicitării (tensiunea la care are loc fenomenul de curgere sau tensiunea
corespunzătoare palierului înregistrat pe curba CCCT) este denumită limită de curgere
aparentă şi notată Re.
Multe materiale metalice nu manifestă un fenomen de curgere aparentă,iar curba
CCCT nu prezintă variaţii bruşte ale pantei la instaurarea procesului de deformare plastică, ci
numai modificări continue, care evidenţiază creşterea ponderii deformaţiilor plastice şi apariţia
fenomenului de ecruisare.
La astfel de materiale se poate defini :
• Limita de curgere convenţională (notată Rp), ca fiind tensiunea la care alungirea

specifică neproporţională atinge o valoare prescrisă, şi care se notează Rp0,2 în
cazul în care este determinată pentru o alungire procentuală neproporţională ε = 0,2 %.
• Limita de alungire remanentă (notată Rr), ca fiind tensiunea corespunzătoare unei

alungiri specifice remanente, , şi care se notează Rr 0,2 în cazul în care este
determinată pentru o alungire procentuală neproporţională ε = 0,2 %.
• Limita de extensie convenţională (notată Rr), ca fiind tensiunea la care alungirea

specifică totală atinge o valoare prescrisă, şi se notează Rt 0,5 atunci când se
determină pentru o alungire procentuală totală ε = 0,5 %
Mărind tensiunile de solicitare peste limita de curgere, are loc deformarea plastică
uniformă a porţiunii calibrate a epruvetei. La o anumită valoare a forţei de solicitare la
tracţiune, într-o zonă oarecare a porţiunii calibrate se produce gâtuirea epruvetei (micşorarea
secţiunii transversale a epruvetei datorită deformării plastice excesive). Solicitând în
continuare epruveta, gâtuirea se accentuează şi, la epuizarea capacităţii de deformare plastică
a materialului, survine ruperea acesteia.
• Tensiunea corespunzătoare forţei maxime de solicitare a epruvetei înainte de
rupere, (Fmax), se numeşte rezistenţă la tracţiune (sau rezistenţă la rupere) şi se
notează Rm, fiind definită de relaţia:
240
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
• Alungirea procentuală după rupere (sau alungirea la rupere) A:
• Coeficientul de gâtuire (numit şi gâtuire sau stricţiune şi exprimat în %) Z:
Din analiza curbei CCCT se pot trage concluziile legate de tenacitatea unui material
(sau capacitatea de deformare plastică a unui material înainte de rupere), şi corespunde
ariei de sub porţiunea neliniară a curbei CCCT (aria domeniului BCDE, aproximativ egală cu
aria domeniului OCDE) şi este direct proporţională cu limita de curgere, cu alungirea
procentuală după rupere şi cu diferenţa (sau raportul) dintre rezistenţa la tracţiune şi
limita de curgere corespunzătoare materialului.
- Încercarea la încovoiere prin şoc a materialelor metalice
Pentru a evidenţia particularităţile comportării la rupere a materialelor metalice la diferite

temperaturi se foloseşte (ca încercare de referinţă) încercarea la încovoiere prin şoc.
Condiţiile şi modul de realizare a încercării la încovoiere prin şoc şi caracteristicile mecanice
care se pot determina prin această încercare sunt reglementate prin standardul SR EN ISO
148-1.
Încercarea la încovoiere prin şoc se execută pe epruvete confecţionate din materialul
metalic care se cercetează, având configuraţia şi dimensiunile în conformitate cu prescripţiile
SR EN ISO 148-1. Aşa cum se poate observa în figura, epruvetele standardizate au forma
unor prisme pătrate drepte, cu lungimea (înălţimea) de 55 mm şi latura bazei de 10 mm şi sunt
prevăzute pe una din feţele laterale cu o crestătură centrală (un concentrator de tensiuni
mecanice); în funcţie de forma crestăturii, epruvetele pot fi:
a) cu crestătură în formă de V, la care crestătura are adâncimea de 2 mm, unghiul de

deschidere de 450 şi raza de rotunjire la vârf de 0,25 mm;
b) cu crestătură în formă de U (sau cu crestătură în formă de gaură de cheie), la care
crestătura are adâncimea de 5 mm şi raza la vârf de 1 mm.
Pentru efectuarea încercării la încovoiere prin şoc se utilizează o maşină numită ciocan
- pendul Charpy.
241
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Înainte de realizarea încercării, pendulul este ridicat într-o poziţie de lansare,

căreia îi corespunde o energie (potenţială) a pendulului, numită energie nominală, W0; în mod
obişnuit W0 = 300 J, existând posibilitatea modificării acestei valori (care depinde de masa
plăcii de lovire şi de înălţimea la care este ridicat pendulul) prin schimbarea plăcii de lovire a
pendulului.
Epruveta care urmează a fi supusă încercării se aşează liber pe reazemele

amplasate pe batiul (corpul) maşinii.
Pentru efectuarea încercării se permite căderea pendulului din poziţia de lansare,

ciocanul loveşte epruveta pe faţa opusă crestăturii şi produce ruperea acesteia (dintr-o
singură lovitură), pe cadranul maşinii înregistrându-se valoarea energiei consumate
(absorbite) pentru ruperea epruvetei Wr , deoarece în timpul căderii energia potenţială a
pendulului se transformă în energie cinetică, la impactul cu epruveta viteza ciocanului este vp
= 5,0...5,5 m/s şi solicitarea care produce ruperea epruvetei este dinamică (încovoiere prin
şoc).
Caracteristica mecanică determinată prin încercarea la încoovoiere prin

şoc este energia de rupere, notată KV = Wr, dacă s-a încercat o epruvetă cu crestătura în
formă de V sau KU = Wr, dacă epruveta încercată a avut crestătura
în rezultatul încercării la încovoiere prin şoc este rezilienţa, notată KCV sau KCU (funcţie de
forma crestăturii epruvetei încercate) şi definită prin relaţia:
unde S0 fiind aria secţiunii transversale iniţiale a epruvetei în planul de simetrie al crestăturii (
S0 = 0,8 cm², în cazul epruvetei cu crestătura în formă de V şi S0 = 0,5 cm²,în cazul epruvetei
cu crestătura în formă de U ).
Energia de rupere se exprimă în J, iar rezilienţa în J/cm².
Valorile energiei de rupere (sau ale rezilienţei) determinate prin încercarea la încovoiere
prin şoc a unor epruvete dintr-un anumit material sunt în directă corelaţie cu comportarea la
rupere a materialului (sunt caracteristici ce exprimă tenacitatea la rupere a materialului):
- dacă materialul prezintă o comportare fragilă la rupere (rupere cu aspect cristalin -
strălucitor), valorile energiei de rupere (sau rezilienţei) sunt scăzute
- dacă materialul prezintă o comportare ductilă la rupere (rupere cu aspect fibros),
valorile energiei de rupere (sau rezilienţei) sunt ridicate (se consumă energie atât pentru
realizarea suprafeţelor de rupere, cât şi pentru deformarea plastică apreciabilă a materialului
înainte de rupere).
242
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Ciocan Charpy Detaliu pendul-probă-bacuri (reazeme)
- Duritatea materialelor metalice
În situația în care în cadrul programelor pentru efectuarea de verificări tehnice în utilizare

pentru investigaţii/examinări cu caracter tehnic a fost impusă efectuarea determinărilor de de
duritate, se va avea în vedere că aceste determinări oferă numai informații cu privire la starea
de moment a elementelor echipamentului
.
Duritatea este propritatea unui material metalic de a opune rezistenţă la pătrunderea în
stratul său superficial a unui penetrator (corp mai dur). Pentru determinarea caracteristicilor
prin care se exprimă cantitativ duritatea materialelor metalice se folosesc, de obicei, metodele
prezentate în continuare.
Metoda Brinell
Este reglementată prin standardul SR EN ISO 6506-1:2015 şi reprezintă metoda de
determinare a durităţii materialelor metalice prin utilizarea unui penetrator de formă sferică
(bilă) confecţionat din oţel sau din carburi metalice.
Pentru determinarea durităţii unui material metalic prin această metodă, se apasă
penetratorul sferic cu diametrul D, un timp de 10...25 s cu o forţă F, pe un eşantion (probă,
243
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
epruvetă, piesă) din materialul ce se analizează, iar după încetarea acţiunii forţei , se
îndepărtează penetratorul şi se măsoară diametrul d al urmei lăsate de acesta pe material.
Duritatea Brinell reprezintă caracteristica mecanică definită (convenţional) ca fiind
raportul dintre forţa aplicată pe penetrator la efectuarea determinării F, exprimată în kgf, (1kgf
= 9,80665 N), şi aria suprafeţei urmei lăsate de acesta pe materialul metalic analizat Sp,
exprimată în mm²:
Condiţiile normale (standard) de determinare a durităţii Brinel corespund utilizării

penetratorului sferic cu D = 10 mm şi aplicării forţei F = 3000 kgf o durată de 10...15 s.
Metoda Vickers
Este reglementată prin standardul SR EN ISO 6507-1:2018 şi este o metodă de
determinare a durităţii materialelor metalice care utilizează ca penetrator o piramidă pătrată
dreaptă confecţionată din diamant, având unghiul diedru al feţelor opuse de 136º şi unghiul
dintre muchiile opuse de 148º.
Pentru determinarea durităţii unui material metalic prin această metodă, se apasă
penetratorul piramidal din diamant, un timp de 10...35 s, cu o forţă F, pe un eşantion (probă,
epruvetă, piesă) din materialul ce se analizează iar după încetarea acţiunii forţei , se
îndepărtează penetratorul şi se măsoară media diagonalelor măsurate, a urmei lăsate de
penetrator:
Duritatea Vickers, (simmbolizată HV), este o caracteristică mecanică definită

(convenţional) ca fiind raportul dintre forţa aplicată pe penetrator la efectuarea determinării F ,
exprimată în kgf (1kgf = 9,80665 N) şi aria suprafeţei urmei lăsate de acesta pe materialul
metalic analizat Sp, exprimată în mm².
Condiţiile normale (standard) de determinare a durităţii Vickers corespund aplicării unei

forţe F = 30 kgf (294 N), o durată de timp de 10...15 s;
244
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Metoda Rockwell
Este reglementată prin standardul SR EN ISO 6508-1:2017, şi reprezintă metodă de

determinare a durităţii materialelor metalice prin utilizarea unui penetrator de formă conică
confecţionat din diamant, având unghiul la vârf de 120º , o sferă (bilă) din oţel cu diametrul de
1,5875 mm, sau o sferă (bilă) din oţel cu diametrul de 3,175 mm.
1. Fluajul materialelor metalice
În situația în care echipamentul funcționează la temperaturi mai mari sau egale de 440
0C , temperaturi care produc fluaj, se prelevează probe de material pentru efectuarea de
încercări mecanice de lungă durată.
Trebuie însă verificate și condițiile de încadrare în prevederile standardului aplicabil.
Incercările se efectuează de laboratoare de examinări distructive evaluate de ISCIR
conform PT CR 6-2013.
În mod obişnuit, procesul de deformare plastică a materialelor metalice începe

când tensiunile create în acestea sub acţiunea solicitărilor mecanice la care sunt supuse
depăşesc limita lor de curgere şi se continuă dacă intensitatea acestor tensiuni are o evoluţie
monoton crescătoare în timp.
Dacă solicitările mecanice aplicate acţionează timp îndelungat (zile, luni, ani),
procesul de deformare plastică a materialelor metalice poate începe chiar dacă tensiunile
create sub acţiunea acestora au intensităţi mai mici decât limita lor de curgere şi se continuă
chiar dacă solicitările şi, ca urmare, tensiunile create de acestea, îşi menţin constantă
intensitatea.
245
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Fenomenul de deformare lentă şi continuă în timp a unui material metalic sub

acţiunea unor solicitări (tensiuni) mecanice constante se numeşte fluaj, iar ruperile
produse datorită acestui fenomen se numesc ruperi prin fluaj.
Unul din factorii principali care determină apariţia şi desfăşurarea fenomenului
de fluaj este temperatura, fenomenul manifestându-se cu intensitate mare dacă materialul
metalic solicitat mecanic are temperatura:
unde Ts reprezintă temperatura de solidificare - topire, iar Trp - temperatura de

recristalizare primară ale materialului.
Pentru un material metalic aflat la o anumită temperatură T = ct., în care o solicitare
mecanică invariabilă generează tensiuni cu intensitatea σ = ct., comportarea la fluaj poate fi
redată sintetic prin curba de fluaj, reprezentând variaţia deformaţiilor specifice ale materialului
ε în funcţie de timp τ, ε = f(τ) şi prin curba de variaţie în timp a vitezei de fluaj vf, vf = f’(τ).
Curbele de acest tip, pentru un material metalic, evidenţiază că fenomenul de fluaj are
4 etape de desfăşurare:
* În etapa iniţială (0), pe materialul metalic aflat la o temperatură constantă, (T=ct), şi pe

care se aplică anumite solicitări mecanice care generează tensiunile σ =ct, . rezultă că
materialul capătă o deformaţie specifică ε0, de natură elastică, elastoplastică sau incipient
plastică, dacă tensiunile σ depăşesc limita de curgere a materialului la temperatura T.
* În următoarea etapă (I), numită etapa fluajului primar sau etapa fluajului
nestabilizat, are loc creşterea continuă a deformaţiei specifice ε, în condiţiile în care tensiunile
mecanice produc deformarea plastică prin mecanismul deplasării dislocaţiilor în lungul planelor
de alunecare ale cristalelor.
* În următoarea etapă (II), numită etapa fluajului secundar sau etapa fluajului
stabilizat, viteza de fluaj devine constantă (vf = ct.), principalele procese se desfăşoară la
limitele cristalelor care alcătuiesc structura materialului, iar dislocaţiile deplasate prin
alunecare sunt blocate la limitele acestor cristale, se acumulează în aceste zone şi generează
microgoluri (microfisuri), care se unesc între ele şi îşi măresc astfel dimensiunile.
• Datorită apariţiei şi creşterii microgolurilor intercristaline, de la un moment dat viteza de

fluaj începe să crească, procesul de deformare se accelerează progresiv şi se intră într-
o nouă etapă (III), numită etapa fluajului terţiar sau etapa fluajului accelerat, care se
încheie în momentul când se produce ruperea materialului (IV).
246
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Influenţa tensiunilor şi a temperaturii asupra

comportării la fluaj a materialelor metalice
Pentru determinarea comportării la fluaj a unui material metalic se foloseşte ca

încercăre mecanică specială, încercarea la rupere prin fluaj, prin care se determină curbele de
fluaj şi curbele de variaţie în timp a vitezei de fluaj în diferite condiţii de solicitare mecanică şi
la diferite temperaturi iar în final se definesc două caracteristici mecanice capabile să
reflecte comportarea la fluaj a materialului analizat, şi anume:
a) limita tehnică de fluaj : tensiunea mecanică de solicitare a materialului la temperatura T,

corespunzătoare realizării unei deformaţii specifice prescrise ε, după o perioadă de timp
prescrisă δ ; în mod obişnuit, valorile prescrise sunt ε = 1 % şi δ = 100000 ore iar limita
tehnică de fluaj se notează:
b) rezistenţa tehnică de durată: tensiunea mecanică de solicitare a materialului la

temperatura T , pentru care ruperea prin fluaj se înregistrează după o perioadă de timp
prescrisă δ; în mod obişnuit, durata de solicitare până la rupere prescrisă este δ = 100000 ore
şi rezistenţa tehnică de durată se notează:
247
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
La verificările tehnice în exploatare a echipamentelor sub presiune din domeniul ISCIR

destinate lucrului în domeniul de temperaturi specific fluajului, (de regulă T > 440°C), deci
exploatate în condiţii de temperatură ridicată trebuie avut în vedere atât pericolul apariţiei
ruperii, cât şi cel al creşterii inadmisibile a deformaţiilor în timp datorită fenomenului de fluaj.
De regulă în cazul acestor echipamente, în documentaţiile tehnice de proiectare se
folosesc aşa numitele ‘’criterii de durabilitate limitată’’: “durata de exploatare la
temperatura T, cu tensiunile de solicitare σ, nu trebuie să fie mai mare de…’’, iar acest lucru
impune o cunoaştere integrală a caracteristicilor chimice şi fizico-mecanice a materialelor
metalice, caracteristici pe baza cărora se pot determina, (construind experimental), curbele
decomportament la fluaj, la diferite temperaturi, ale acestor materiale .
248
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
TEMA 4 Avizarea documentațiilor de automatizare
Cazane de abur şi cazane de apă fierbinte, cazane de apă caldă cu puteri mai mari de
400 kw şi cazane de abur de joasă presiune cu presiune de cel mult 0,5 bari
Cerinţe referitoare la dotarea sistemelor de automatizare individuale ale cazanelor care

funcţionează în regim de supraveghere nepermanentă
Cerinţele prezentate mai jos se aplică în cazul modernizării cazanelor existente care
funcţionează cu supraveghere nepermanentă.
Sistemul de automatizare trebuie prevăzut cu circuite specializate de transmitere la distanţă (la

un panou de telesemnalizare amplasat într-o cameră de comandă centrală sau într-o cameră
de gardă) a alarmelor şi semnalizărilor preventive care necesită intervenţia personalului de
deservire.
Dacă sistemul de automatizare este dotat cu controler digital, acesta trebuie să aibă rezervă
automată 100%. Aparatele locale din circuitele de protecţie trebuie dublate astfel ca circuitele
să funcţioneze pe principiul semnalelor dublate (unu din două).
Fiecare cazan de abur care funcţionează în regim de supraveghere nepermanentă trebuie să

fie dotat, cel puţin, cu următoarele:
a) buclă de reglare automată a alimentării cu apă (buclă de nivel);
b) două dispozitive de protecţie, limitatoare de nivel minim, independente, cu program de
autocontrol periodic, care trebuie integrate în circuitul de protecţie de nivel;
c) un dispozitiv limitator de nivel maxim cu program de autocontrol periodic şi cu
posibilitatea emiterii unui semnal de alarmă care să fie transmis la panoul de telesemnalizare;
d) buclă de reglare automată a sarcinii;
e) un circuit de protecţie activat de un senzor de presiune de tipul „presostat” care să
declanşeze cazanul în cazul în care valoarea maximă admisă a presiunii de lucru a cazanului
este depăşită;
f) supraveghetoare de flacără prevăzute cu autocontrol intrinsec;
g) la cazanele de abur cu circulaţie forţată, suplimentar faţă de bucla de reglare a
alimentării cu apă, cu un circuit de protecţie suplimentar dotat cu doi senzori care să acţioneze
interconectaţi (unu din doi) şi să oprească alimentarea cu combustibil a arzătoarelor dacă
debitul de circulaţie prin cazan scade sub limita minimă stabilită pentru funcţionarea în
siguranţă;
h) la cazanele de abur cu supraîncălzitor trebuie să se prevadă o buclă de reglare
automată a temperaturii de supraîncălzire dacă temperaturile posibil de realizat sunt mai mari
decât temperatura de supraîncălzire stabilită prin proiect; în aceste cazuri, sistemul de
automatizare trebuie să cuprindă suplimentar un circuit de protecţie activat de un senzor de
temperatură care determină, în cazul depăşirii temperaturii maxime de supraîncălzire a
aburului, oprirea alimentării focarului; circuitul de protecţie poate lipsi, fiind înlocuit de un
înregistrator continuu de temperatură, dacă prin proiectul cazanului se garantează siguranţa la
solicitări termice de durată a elementelor mecanice aflate în circuitul tehnologic al aburului
supraîncălzit;
249
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
i) la cazanele la care prin proiect este necesară menţinerea nivelului maxim al apei din
cazan sub o anumită limită în toate regimurile de funcţionare, sistemul de automatizare trebuie
să cuprindă obligatoriu un circuit de protecţie pentru nivelul maxim; un singur sesizor este
suficient pentru acest circuit; acţiunea circuitului de protecţie poate fi deschiderea controlată a
unui robinet de „golire rapidă” şi nu neapărat declanşarea cazanului;
j) dispozitiv limitator de conductivitate a apei din cazan;
k) buclă de reglare automată a purjei continue;
l) buclă de reglare a purjei periodice;
m) sistem de înregistrare automată a parametrilor şi a evenimentelor în timpul funcţionării.
Fiecare cazan de apă fierbinte care funcţionează în regim de supraveghere nepermanent

trebuie dotat, cel puţin, cu următoarele:
a) buclă de reglare automată a sarcinii;
b) două dispozitive de protecţie limitatoare de temperatură maximă, independente, cu
program de autocontrol periodic;
c) circuite de protecţie cu senzori dublaţi pentru presiunea minimă şi maximă a apei la
intrarea, respectiv, la ieşirea din cazan;
d) un dispozitiv de protecţie limitator de debit minim de circulaţie prin cazan, cu program
de autocontrol periodic şi cu alarmă transmisă în sistemul de telesemnalizare;
e) buclă de reglare a presiunii minime în instalaţie prin activarea pompelor de adaos;
f) supraveghetoare de flacără cu autocontrol intrinsec;
g) un sistem de înregistrare automată a parametrilor şi a evenimentelor în timpul
funcţionării.
Instalaţii de automatizare aferente centralelor termice şi instalaţiei termomecanice

anexate cazanelor
Modul de supraveghere în funcţionare, permanent sau nepermanent, se stabileşte de către

proiectantul centralei termice ţinând seama de caracteristicile constructiv-funcţionale ale
cazanelor şi ale instalaţiilor termomecanice anexe din centrala termică şi de nivelul de dotare
al acestora cu sisteme de automatizare.
Regimul de supraveghere permanent sau nepermanent se precizează în documentaţia tehnică
pentru obţinerea avizului obligatoriu de instalare la cazane de abur şi de apă fierbinte sau
documentaţia de instalare pentru cazanele de apă caldă şi abur de joasă presiune.
În funcţie de intervalele de timp maxime după care este obligatoriu ca operatorul să fie prezent
în centrala termică pentru efectuarea verificărilor instalaţiei (24 sau 72 ore), regimurile de
funcţionare fără supraveghere permanentă (termen echivalent: supraveghere periodică) sunt
S1-Sp-24 respectiv S1-Sp-72.
Regimul de supraveghere nepermanent (simbol S1-Sp) poate fi stabilit:
a) la cazanele şi echipamentele sub presiune anexe care respectă cerinţele privind
introducerea pe piaţă şi pentru care producătorul declară că au fost construite, complet
echipate cu sisteme de automatizare şi verificate pentru funcţionarea fără supraveghere
permanentă.
250
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
b) la centralele termice, în cazul modernizării sistemelor de automatizare ale cazanelor şi

instalaţiilor anexe;
Într-o centrală termică pot funcţiona simultan în regim de supraveghere nepermanentă maxim
3 cazane, cu excepţia celor alimentate cu combustibil solid, astfel:
a) cazane de abur având debitul maxim 10 t/h şi presiunea maximă 16 bar sau cazane de
apă fierbinte având debitul maxim 5 Gcal/h;
b) cazane de apă caldă având puterea maximă de 1.000 kW sau cazane de abur de joasă
presiune cu debitul maxim 1 t/h.
NOTĂ: 1) În cazul cazanelor prevăzute la alinde mai sus, în care unul sau mai multe cazane
sunt oprite din funcţiune (de exemplu: pentru reparare) şi izolate în cadrul sistemului de
automatizare al centralei termice, se admite montarea/instalarea a mai mult de 3 cazane cu
condiţia asigurării interconectării cazanelor suplimentar montate cu celelalte cazane.
2) În cazul cazanelor de apă caldă prevăzute la alin.de mai sus, se admite funcţionarea
simultană în cadrul centralei termice a două baterii de maxim 3 cazane, cu condiţia că aceste
baterii de cazane să aibă sisteme de automatizare complet independente.
Regimul de supraveghere nepermanentă nu impune prezenţa permanentă a personalului de

deservire în sala cazanelor, în timpul funcţionării acestora, dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii generale:
a) sistemul de automatizare al centralei termice şi sistemele de automatizare individuale
ale cazanelor satisfac cerinţele minime specificate în prezenta prescripţie tehnică şi toate
componentele din circuitele de protecţie sunt certificate şi garantate de producători pentru
utilizare la cazane cu supraveghere nepermanentă în funcţionare;
b) sistemul de automatizare este astfel proiectat încât opreşte funcţionarea cazanelor,
automat, în condiţii de siguranţă, dacă verificările nu sunt efectuate de personal de deservire
până cel târziu la expirarea perioadelor stabilite de 24 sau de 72 de ore;
c) pentru centrala termică există un panou de telesemnalizare permanentă a stării
principalelor circuite tehnologice ale cazanelor în funcţiune, amplasat într-o cameră de
comandă centrală sau într-o cameră de gardă a deţinătorului/utilizatorului, după caz;
d) în orice moment, atunci când cazanele sunt în funcţiune, este disponibilă la
deţinătorul/utilizatorul centralei termice o persoană competentă care să răspundă la alarmele
transmise de sistemele de automatizare ale cazanelor la panoul de telesemnalizare şi să ia
măsurile minime care se impun.
Cerinţe referitoare la dotarea sistemelor de automatizare al echipamentelor tehnologice anexe

din centralele termice care funcţionează în regim de supraveghere nepermanentă
Funcţionarea unui cazan nu este independentă de echipamentele termomecanice anexe din
centrala termică. Aceasta impune condiţii suplimentare pentru sistemele de automatizare ale
principalelor echipamente tehnologice, anexe termomecanice ale cazanului, pentru regimurile
de supraveghere nepermanentă.
În cazul cazanelor care funcţionează cu condens recuperat din procese tehnologice, sistemul
de automatizare al centralei termice trebuie să aibă dispozitive specializate de sesizare a
251
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
impurificării apei de alimentare cu uleiuri, acizi, substanţe organice sau impurităţi mecanice.
Sistemul de automatizare trebuie să aibă ca ieşire un semnal de semnalizare optică şi
acustică transmis la panoul de telesemnalizări la depăşirea pragului admisibil de impurităţi în
apa de alimentare.
Sistemul de automatizare al centralei termice trebuie să fie prevăzut cu dispozitiv de protecţie
limitator de conductivitate a condensului recuperat şi cu sistem de evacuare automată a
condensului necorespunzător.
Dacă în circuitul de alimentare cu apă al cazanelor există un echipament pentru degazarea

termică, acesta trebuie să fie prevăzut cu un sistem de automatizare care să cuprindă cel puţin
bucle de reglare automată a presiunii, nivelului şi temperaturii.
În cazul unui degazor termochimic, bucla de reglare a presiunii poate lipsi.
Sistemul de automatizare al instalaţiei de alimentare cu combustibil lichid al centralei termice

trebuie să aibă cel puţin buclele automate de reglare a nivelului în rezervoarele de combustibil,
a presiunii şi a temperaturii, în scopul menţinerii acestor parametri constanţi în inelul de
combustibil al centralei termice şi la intrarea în rampele instalaţiilor de ardere de la fiecare
cazan.
Centralele termice care funcţionează în regim de supraveghere nepermanentă trebuie să fie
dotate cu sesizoare pentru detectarea concentraţiilor de gaze combustibile şi gaze arse, care
să oprească alimentarea cu combustibil în cazul depăşirii concentraţiilor admise. Sistemul de
automatizare în care se integrează aceste sesizoare trebuie să transmită semnale de alarmă
optice şi acustice la panoul central de telesemnalizare.
Alimentarea cu energie electrică a sistemului de automatizare de la cazane se recomandă să

fie realizată de la două surse independente cu posibilitatea de anclanşare automată a
rezervei, fără perturbarea funcţionării sistemului de automatizare, în cazul întreruperii uneia
dintre acestea. În cazul în care arzătorul/arzătoarele cazanului/cazanelor nu pot fi anclaşate
decât manual (prin construcţie) această prevedere nu este obligatorie.
În cazuri speciale, prevăzute prin proiect, în care oprirea în siguranţă a cazanului necesită
acţionarea electrică a unor organe de execuţie pentru o perioadă de timp determinată, trebuie
să se prevadă şi o sursă auxiliară de avarie de tipul generator Diesel şi condiţiile de verificare
periodică a disponibilităţii funcţionale a acesteia.
Starea surselor de alimentare cu energie electrică trebuie să fie telesemnalizată la panoul din
camera centrală de comandă/camera de gardă unde sunt transmise şi celelalte semnalizări
referitoare la funcţionarea cazanelor.
În cazul sistemelor de automatizare care au organe de execuţie acţionate şi cu aer comprimat,
instalaţia de alimentare cu aer instrumental trebuie să fie prevăzută cu propriile bucle de
reglare, iar starea de funcţionare a acestora să fie monitorizată la panoul de telesemnalizări.
Cerinţe pentru instalaţii şi sisteme de automatizare

Cerinţe referitoare la funcţiile sistemului de ardere şi de automatizare
252
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Nivelul de dotare al centralelor termice şi al echipamentelor individuale cu sisteme de

automatizare, precum şi funcţiile pe care acestea trebuie să le îndeplinească, se stabilesc de
către proiectant.
Stabilirea funcţiilor sistemului de automatizare trebuie să ţină seama de caracteristicile
constructive şi funcţionale ale fiecărui tip de cazan, de cerinţele deţinătorului/utilizatorului,
precum şi de condiţiile minime prevăzute în prezenta prescripţie tehnică, după cum urmează:
a) pentru toate tipurile de cazane este obligatoriu să se prevadă un sistem de semnalizare
preventivă şi de avarie;
b) pentru toate tipurile de cazane care funcţionează cu depresiune în focar este obligatoriu
să se prevadă un sistem de protecţie aferent procesului de evacuare a gazelor de ardere;
c) pentru toate tipurile de cazane consumatoare de combustibili gazoşi sau lichizi este
obligatoriu să se prevadă un sistem de protecţie aferent procesului de ardere;
d) pentru toate tipurile de cazane echipate cu două sau mai multe arzătoare consumatoare
de combustibili lichizi sau gazoşi este obligatoriu ca sistemul de protecţie aferent instalaţiei de
ardere să fie prevăzut cu un organ general de blocare a combustibilului, suplimentar şi
independent de robinetele de închidere rapidă ale fiecărui arzător;
e) pentru toate tipurile de cazane de abur este obligatoriu să se prevadă un sistem de
protecţie aferent procesului de alimentare cu apă;
f) pentru cazanele de abur cu tambur care au debitul nominal Dn ≥ 10 t/h este obligatoriu
să se prevadă un sistem de reglare automată a nivelului;
g) pentru toate tipurile de cazane de abur cu străbatere forţată este obligatoriu să se
prevadă un sistem de reglare automată a alimentării cu apă;
h) pentru cazanele de apă fierbinte trebuie să prevadă obligatoriu circuite de protecţie
specializate care să determine declanşarea cazanului în următoarele situaţii:
1) creşterea temperaturii apei la ieşirea din cazan până la 20ºC sub temperatura de
saturaţie corespunzătoare valorii minime a presiunii apei la ieşirea din cazan;
2) scăderea presiunii apei la ieşirea din cazan până la presiunea de saturaţie
corespunzătoare unei temperaturi cu 10ºC peste valoarea maximă a temperaturii apei la
ieşirea din cazan (dacă debitul caloric este mai mare de 25 Gcal/h);
3) pentru toate cazanele de apă fierbinte, scăderea debitului de apă la intrarea în cazan
sub limita care asigură o circulaţie suficientă a apei prin cazan.
Sistemele de automatizare trebuie să realizeze, pentru fiecare echipament tehnologic în parte,
funcţiile pentru care au fost proiectate, asigurând pornirea, supravegherea şi reglarea
automată a funcţionării, protecţia şi oprirea în condiţii de siguranţă a cazanelor de abur, de apă
caldă şi de apă fierbinte şi a celorlalte instalaţii termomecanice anexe din centralele termice pe
care le deservesc.
Principalele funcţii realizate de sistemele de automatizare de la cazanele de abur, de apă

caldă şi de apă fierbinte sunt:
a) de comandă;
b) de reglare;
c) de protecţie;
d) de semnalizare;
e) de monitorizare a parametrilor funcţionali.
253
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Fiecărei funcţii îi sunt asociate elemente de automatizare specifice, grupate funcţional în

cadrul unui subsistem de automatizare. Subsistemele sunt la rândul lor sisteme cu o structură
şi o logică proprie care trebuie să satisfacă cerinţele de siguranţă specifice.
Sistemele de comandă trebuie să aibă individualizate circuitele/canalele de comandă activate

manual sau automat, care trebuie să satisfacă următoarele condiţii generale:
a) să fie concepute în concordanţă cu buclele de reglare şi cu subsistemele de protecţie;
b) să asigure realizarea funcţiilor proprii care le revin la pornirea şi oprirea echipamentului
tehnologic sau în timpul funcţionării acestuia care se derulează secvenţial sau automat;
c) să dispună de organe de manevrare (butoane, manete şi altele asemenea) uşor de
acţionat, amplasate raţional în raport cu poziţia normală de lucru a personalului de deservire;
d) să fie proiectate astfel încât acţiunea acestora să nu se suprapună cu cea a comenzilor
automate de reglare sau de protecţie echivalente atunci când acţiunea lor este echivalentă
parţial sau integral cu funcţiile unei bucle de reglare sau de protecţie.
Buclele de reglare trebuie să fie concepute pentru a fi compatibile şi integrate în sistemul de

reglare a echipamentului tehnologic.
Fiecare buclă de reglare trebuie să satisfacă următoarele condiţii generale:
a) elementele componente ale buclei să fie conectate funcţional într-un circuit închis care
trebuie să conţină cel puţin: un regulator, un traductor de reacţie şi un organ de execuţie;
b) funcţia regulatorului trebuie să poată fi preluată de personalul de deservire în regimul
de funcţionare „manual”;
c) evoluţia parametrului reglat trebuie să poată fi vizualizată şi înregistrată;
d) să asigure realizarea funcţiilor proprii care îi revin în timpul funcţionării cazanului;
e) să nu împiedice derularea programelor de pornire şi de oprire a cazanului şi să
îndeplinească funcţiile proprii care îi revin în cadrul acestor programe;
f) să permită reglarea pentru funcţionarea în condiţii normale a cazanului;
g) să fie concepute în concordanţă cu celelalte subsisteme ale sistemului de automatizare
al cazanului, precum şi cu elementele de echipare (organe de execuţie, dispozitive de
siguranţă, aparate de măsurare şi altele asemenea).
Fiecare circuit/canal de protecţie din cadrul sistemului de protecţie automată trebuie să

satisfacă următoarele condiţii generale:
a) să asigure realizarea funcţiilor proprii care îi revin în timpul funcţionării cazanului;
b) să nu împiedice derularea programelor de pornire/oprire şi să îndeplinească funcţiile
care îi revin în cadrul acestor programe;
c) să fie conceput în concordanţă cu buclele de reglare;
d) să fie realizat cu scheme care să utilizeze contacte care se deschid atunci când
parametrul supravegheat atinge o valoare/stare anormală privind funcţionarea în siguranţă;
e) să asigure, independent de funcţiile de reglare automată ale sistemului de ardere şi
automatizare, unitatea funcţională a tuturor circuitelor/canalelor de protecţie, care, în situaţie
de avarie, conduc cazanul spre o stare sigură a tuturor circuitelor sale tehnologice.
254
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
Sistemul de semnalizare trebuie să asigure atenţionarea personalului de deservire prin

semnalizarea preventivă acustică şi optică a unor situaţii de preavarie, precum şi semnalizarea
de avarie în cazul în care parametrii critici ai procesului ating valorile de protecţie, şi anume:
a) circuitele de semnalizare optică şi acustică trebuie să utilizeze scheme cu contacte care
se deschid în situaţii anormale ale valorilor parametrilor supravegheaţi;
b) pentru toate situaţiile prevăzute să declanşeze protecţia cazanului, trebuie să se
prevadă praguri de prealarmare (semnalizare preventivă) care preced intrarea în starea de
avarie;
c) setările circuitelor de semnalizare preventivă trebuie să fie diferite de setările de
protecţie ale aceluiaşi parametru supravegheat şi să ofere o marjă suficientă pentru
întreprinderea unor acţiuni corective astfel încât atingerea pragului de avarie să poată fi
evitată;
d) să aibă elemente de avertizare optică şi acustică (lămpi de semnalizare vizibile şi hupe
sau sonerii cu nivel sonor corespunzător) uşor şi clar perceptibile de către personalul de
deservire;
e) circuitele de prealarmare trebuie să fie absolut separate de cele de declanşare prin
protecţie atât din punct de vedere al canalelor de transmitere a semnalelor cât şi din punct de
vedere al elementelor constructive (senzor primar - releu final de activare a alarmei).
Sistemul de monitorizare a parametrilor funcţionali trebuie să fie prevăzut cu un număr minim

de aparate indicatoare locale, indicatoare de panou, şi de aparate înregistratoare care pot fi
incluse, după caz, în circuitele buclelor de reglare şi/sau în circuitele de semnalizare.
Aparatele de măsurare, de afişare şi de înregistrare a valorilor parametrilor trebuie să
satisfacă următoarele cerinţe generale:
a) să aibă exactitatea de măsurare şi comportarea dinamică corespunzătoare cerinţelor
buclei de reglare sau subsistemului de protecţie care reglează/supraveghează acelaşi
parametru;
b) să aibă domeniul de măsurare compatibil cu limitele de variaţie ale parametrilor
monitorizaţi;
c) să afişeze vizibil şi direct valorile fără a necesita calcule suplimentare şi interpretări
pentru evaluarea valorii reale a parametrului măsurat;
d) să nu fie influenţate de variaţiile alimentării cu energie de la sursa auxiliară în afara
limitelor permise de satisfacerea cerinţelor de siguranţă în funcţionare a echipamentului
tehnologic monitorizat;
e) să poată fi verificate în timpul funcţionării echipamentului tehnologic monitorizat fără a
perturba funcţionarea acestuia.
Cerinţe pentru componentele sistemului de automatizare

Componentele sistemului de automatizare (aparate locale şi de panou, organe de execuţie şi
legăturile dintre acestea) trebuie să satisfacă următoarele condiţii minime:
a) să fie rezistente la solicitări mecanice, termice şi chimice, care apar în condiţii de
exploatare;
b) să corespundă condiţiilor tehnice prevăzute de standardele şi normativele din domeniu
aplicabile fiecărei categorii de elemente de automatizare;
255
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
c) să fie certificate, verificate şi garantate de către producători din punct de vedere al

performanţelor şi al durabilităţii;
d) să fie garantate de către producător că sunt corespunzătoare pentru utilizarea în
sistemele de automatizare ale cazanelor de abur, de apă caldă şi de apă fierbinte şi ale
echipamentelor tehnologice anexe din centralele termice, dacă sunt folosite în subsistemele
de protecţie;
e) componentele prevăzute cu posibilităţi de modificare a caracteristicilor de lucru
(configurarea şi reglarea parametrilor interni) trebuie să aibă sisteme de asigurare împotriva
dereglării accidentale şi a accesului personalului neautorizat, în măsura în care aceste
componente nu sunt integrate într-un panou sau pupitru asigurat din acest punct de vedere;
f) organele de execuţie, aparatele de măsurare locale sau regulatoarele directe care
utilizează drept sursă de energie şi/sau semnal informaţional combustibil trebuie să fie etanşe
şi asigurate împotriva scurgerii accidentale a combustibilului în mediul ambiant sau în focarele
cazanelor în cazul defectării acestora; aceste componente nu pot fi montate în circuitele
tehnologice decât cu posibilitatea izolării sigure a acestora în cazul necesităţii demontării
pentru intervenţii.
Întocmirea/Avizarea documentaţiilor tehnice de automatizare
Documentaţia tehnică de însoţire şi identificare a sistemului de ardere şi de automatizare,

avizată de către RADTA, trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a) schemă/plan de ansamblu în care se figurează toate circuitele tehnologice cu
amplasarea componentelor sistemului de automatizare pentru comandă de la distanţă, reglare
automată, protecţie, semnalizare şi măsură, precum şi legăturile funcţionale dintre acestea,
P&I (schema proceselor tehnologice cu instrumentaţia aferentă);
b) descrierea generală a principiilor de automatizare adoptate în soluţia aleasă;
c) descrierea funcţionării fiecărui subsistem (de comandă, de reglare, de semnalizare, de
protecţie, de măsurare, de monitorizare a parametrilor de funcţionare ai echipamentului
tehnologic, şi altele asemenea);
d) schemele dezvoltate monofilare ale buclelor de reglare, protecţie, comandă la distanţă
şi semnalizare;
e) schemele desfăşurate ale circuitelor electrice, electronice, hidraulice, pneumatice etc.;
f) proceduri/instrucţiuni detaliate de montare, punere în funcţiune, verificare şi întreţinere
pentru sistemul de automatizare în ansamblu şi pentru fiecare subsistem al său. Se
precizează verificările care trebuie efectuate periodic, indicând perioada maximă la care se
verifică;
g) specificaţii tehnice şi documente de garanţie pentru elementele sistemelor de
automatizare care sunt supuse programelor automate de autoverificare a funcţionării;
h) pentru componentele care fac parte din buclele de protecţie automată trebuie
prezentate documentele de atestare a acestora că sunt adecvate utilizării la cazane cu
funcţionare fără supraveghere permanentă (certificate de garantare a încadrării aparatelor în
categoria cu grad ridicat de siguranţă la defect-fail safe);
i) programul/procedura de verificare periodică la fiecare 24 de ore, respectiv 72 de ore, a
sistemului şi componentelor sistemului de automatizare;
256
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
j) programul de testare a funcţiilor proiectate ale sistemului de automatizare (obligatoriu a

fi efectuat la prima punere în funcţiune şi periodic);
k) situaţiile şi măsurile ce trebuie luate în cazul transmiterii de alarme de sistemele de
automatizare la panoul de telesemnalizare.
257
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
TEMA 5: Aplicaţii practice, studii de caz
Continutul minim al breviarului de calcul în cazul reparării prin înlocuirea unor elemente
componente pentru un cazan de apă caldă
• calculul de rezistență al mantalei cazanului;
• calculul de rezistență al plăcilor tubulare;
• calculul de rezistență al tubului de flacără;
• calculul presiunii maxime de lucru;
• calculul presiunii de probă hidraulică.
Întocmirea documentației de instalare pentru o instalație de distribuție GPL

• memoriul tehnic cuprinde cel puţin următoarele date:
- date generale: denumirea deţinătorului/utilizatorului, amplasament;
- date referitoare la instalaţia GPL, inclusiv date referitoare la recipientele din
componenţa acesteia: tipul, producătorul, parametrii principali (presiune, temperatură, volum,
tipul de GPL);
- date tehnice: suprafaţa necesară, amenajări, distanţe de siguranţă, soluţii
constructive;
- iluminatul perimetral în spaţii publice pentru instalaţiile de distribuţie GPL la
autovehicule;
- sisteme de distribuţie GPL: caracteristicile principale ale instalaţiei şi elementele
constructive;
- sisteme de siguranţă tehnologică pentru instalaţiile de distribuţie GPL la autovehicule;
- soluţii constructive pentru montarea recipientelor acoperite, îngropate;
- zonare „Ex”;
- tehnologia şi modul de operare al instalaţiei;
- date privind funcţionarea instalaţiilor GPL;
- necesarul de personal autorizat de ISCIR pentru instalaţiile de distribuţie GPL la
autovehicule;
- incidente: intervenţia în caz de urgenţă şi avarie;
- măsuri de siguranţă în exploatare;
- date privind regimul de conservare al instalaţiei GPL;
- date privind aparatele consumatoare de GPL pentru instalaţiile GPL de distribuţie la
consumatorii casnici şi industriali;
- instrucţiuni privind prevenirea şi stingerea incendiilor la instalaţia GPL;
- instrucţiuni privind siguranţa şi igiena muncii la instalaţia GPL, după caz.
• partea desenată.
componente pentru un cazan de abur
• calculul grosimii pereţilor corpurilor cilindrice;
• calculul de rezistență al tamburilor;
• calculul de rezistență al fundurilor;
258
CUANTUM
…………………………… ……………………………………………………. ……………………………
• calculul de rezistență al camerelor;

• coeficientul de slăbire al tamburilor şi camerelor cu orificii sau cu îmbinări sudate;
• calculul de rezistență al ţevilor:
• calculul de rezistență al tuburilor de flacără;
• calculul camerelor dreptunghiulare sub presiune interioară;
• calculul pereţilor şi fundurilor plane;
• calculul presiunii de probă hidraulică.
componente pentru recipiente sub presiune
• calculul de rezistenţă a corpului recipientului;
• calculul de rezistenţă a fundurilor elipsoidale;
• calculul presiunii de probă hidraulică;
• calculul de rezistenţă la autoportanţă şi vânt (în cazul coloanelor şi/sau a recipientelor
verticale).
259

Suport Curs Radti - Radtp - Radta - Cuantum

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs Radti - Radtp - Radta - Cuantum

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUANTUM

INDUSTRIAL TRAINING & CONSULTING

PENTRU ATESTAREA RESPONSABILILOR

Prezentul suport de curs este întocmit în conformitate cu cerinţele Ordinului nr.

Temele conţinute sunt următoarele:

Legislaţie, standarde, normative specifice activităţii

Lucrări de instalare care necesită obţinerea avizului obligatoriu de instalare

Întocmirea/Avizarea documentaţiilor tehnice preliminare de montare şi reparare la:

Instalaţii şi sisteme de automatizare pentru:

Aplicaţii practice, studii de caz

TEMA : Legislaţie, standarde, normative specifice activităţii

1.1 Legislaţia referitoare la organizarea şi funcţionarea ISCIR

1.2 Legislaţia referitoare la introducerea pe piaţă a instalaţiilor/echipamentelor din

1.3 Legislație complementară:

Legea nr. 10-1995 - privind calitatea în construcţii, cu modificările și completările ulterioare

1.4 Prescripţiile Tehnice ISCIR

PT CR 6-2013 - Autorizarea operatorilor control nedistructiv şi a persoanelor juridice care

SR EN 13445-2:2021 Recipiente sub presiune nesupuse la flacără. Partea 2: Materiale

SR EN 13480-5:2017 Conducte industriale metalice. Partea 5: Inspecţie şi încercări

o putere utilă de până la 70 kW și o presiune de lucru maximă de 3 bar. Terminologie, cerințe

Standarde specifice materialelor metalice:

Standarde specifice încercărilor distructive:

Standarde specifice încercărilor nedistructive:

SR EN ISO 10042:2018 Sudare. Îmbinări de aluminiu şi aliaje de aluminiu sudate cu arc

1.1 Legislaţia referitoare la organizarea şi funcţionarea ISCIR

centrale, cu personalitate juridică, responsabil în numele statului pentru asigurarea măsurilor

funcţionarea Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi

funcţiune şi utilizării instalaţiilor/echipamentelor respective în condiţii de siguranţă în

şi PT CR 8-2009 "Autorizarea personalului de deservire a instalaţiilor/echipamentelor şi

reviziilor şi a reparaţiilor instalaţiilor/echipamentelor, precum şi, după caz, pentru pregătirea

a) să presteze activităţile pentru care au fost autorizate, în limita competenţelor şi în

1.1.2 Hotărârea Guvernului nr. 1340-2001 privind organizarea și funcționarea ISCIR, cu

Funcţiile şi atribuţiile ISCIR sunt reglementate şi actualizate prin ultimele modificări şi

Legii nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul

interesele României în organizaţii şi instituţii internaţionale, în domeniul său de activitate, în

A. Instalaţii/echipamente sub presiune şi instalaţii/echipamente de ridicat clasice

B. Instalaţii/Echipamente sub presiune şi instalaţii/echipamente de ridicat din cadrul

17. Sudor oxi-gaz

1.1.3 Hotărârea Guvernului nr. 1139-2010 privind înfiinţarea, organizarea şi

1.2 Legislaţia referitoare la introducerea pe piaţă a instalaţiilor/echipamentelor din

Hotărârea Guvernului nr. 123-2015 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la

Hotărârea Guvernului nr. 824-2015 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea la

a) recipientelor proiectate special pentru uz nuclear, a căror defectare poate să provoace o

recipientului cu prevederile prezentei hotărâri. Producătorii cooperează cu autoritatea de

limba română, şi dacă producătorul şi importatorul au respectat cerinţele prevăzute la art. 6

(1) Operatorii economici transmit, la cerere, către autoritatea de supraveghere a pieţei

a) caracteristicile menţionate la pct. 1.2, cu excepţia seriei sau a lotului de identificare a

şi dacă sunt însoţite de certificatul de conformitate şi de adresa de contact menţionate la art. 6

distribuitorul comunică acest lucru producătorului sau importatorului, precum şi autorităţilor de

(3) Proprietarii prezintă operatorilor numai informaţii conforme cu cerinţele prevăzute în

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se realizează

Extrase relevante din REGULAMENTUL (UE) 2016/426 al Parlamentului European şi al

Articolul 1 Domeniu de aplicare

7. „proces industrial" înseamnă extracţia, creşterea, rafinarea, prelucrarea, producţia,

Articolul 4 Condiţii de furnizare a gazului

Articolul 5 Cerinţe esenţiale

Articolul 6 Libera circulaţie

Articolul 7 Obligaţiile producătorilor

Producătorii păstrează documentaţia tehnică şi declaraţia de conformitate UE timp de 10 ani

Producătorii se asigură că aparatele şi accesoriile pe care le produc poartă un număr de tip,

Producătorii se asigură că aparatul este însoţit de instrucţiuni şi informaţii de securitate în

Producătorii se asigură că accesoriul este însoţit de o copie a declaraţiei de conformitate UE,

Articolul 11 Situaţiile în care obligaţiile producătorilor se aplică importatorilor şi distribuitorilor