Celex 42016X1829 Ro TXT

20.10.
2016 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 285/1
II
(Acte fără caracter legislativ)
ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN

ACORDURI INTERNAŢIONALE
Numai textele originale CEE-ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale
prezentului regulament ar trebui verificate în ultima versiune a documentului de situație al CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la
următoarea adresă:
http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html
Regulamentul nr. 67 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-
ONU) – Dispoziții uniforme privind: I. Omologarea echipamentelor specifice ale vehiculelor din
categoriile M și N care utilizează gaz petrolier lichefiat în sistemul lor de propulsie; II. Omologarea
vehiculelor din categoriile M și N dotate cu echipamente specifice pentru utilizarea gazului
petrolier lichefiat în sistemul lor de propulsie în ceea ce privește instalarea unor astfel de
echipamente [2016/1829]
Include toate textele valabile până la:
Suplimentul 14 la seria 01 de modificări – Data intrării în vigoare: 9 octombrie 2014
CUPRINS
REGULAMENT
1. Domeniu de aplicare
2. Definiția și clasificarea componentelor
Partea I – Omologarea echipamentelor specifice ale vehiculelor din categoriile M și N care utilizează gaz petrolier
lichefiat în sistemul lor de propulsie
3. Cererea de omologare
4. Marcaje
5. Omologarea
6. Specificații privind diferitele componente ale echipamentelor GPL
7. Modificări ale unui tip de echipament GPL și extinderea omologării
8. (Nealocat)
9. Conformitatea producției
10. Sancțiuni în cazul neconformității producției
11. Dispoziții tranzitorii privind diferitele componente ale echipamentelor GPL
12. Încetarea definitivă a producției
13. Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale auto
rităților de omologare de tip
L 285/2 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 20.10.2016
Partea II – Omologarea vehiculelor din categoriile M și N dotate cu echipamente specifice pentru utilizarea gazului
petrolier lichefiat în sistemul lor de propulsie în ceea ce privește instalarea unor astfel de echipamente
14. Definiții
15. Cererea de omologare
16. Omologarea
17. Cerințe privind instalarea echipamentelor specifice pentru utilizarea gazului petrolier lichefiat în sistemul de pro
pulsie al unui vehicul
18. Conformitatea producției
19. Sancțiuni în cazul neconformității producției
20. Modificarea și extinderea omologării unui tip de vehicul
21. Încetarea definitivă a producției
22. Dispoziții tranzitorii privind instalarea diferitelor componente ale echipamentelor GPL și omologarea unui vehicul
echipat cu echipamente specifice pentru utilizarea gazului petrolier lichefiat în sistemul său de propulsie în ceea ce
privește instalarea unor astfel de echipamente
23. Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale auto
rităților de omologare de tip
ANEXE
1. Caracteristici esențiale ale vehiculului, ale motorului și ale echipamentelor legate de utilizarea GPL
2A Dispunerea mărcii de omologare a echipamentelor GPL
2B Fișă de comunicare privind acordarea, extinderea, refuzul, retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției
unui tip de echipament GPL în temeiul Regulamentului nr. 67
2C Dispunerea mărcilor de omologare
2D Fișă de comunicare privind acordarea, extinderea, refuzul, retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției
unui tip de vehicul în ceea ce privește instalarea sistemelor GPL în temeiul Regulamentului nr. 67
3. Dispoziții privind omologarea accesoriilor rezervoarelor de GPL
4. Dispoziții privind omologarea pompei de combustibil
5. Dispoziții privind omologarea filtrului de GPL
6. Dispoziții privind omologarea regulatorului de presiune și a vaporizatorului
7. Dispoziții privind omologarea supapei de închidere, a supapei antiretur, a supapei de siguranță de pe conductele
de gaz și a cuplei de serviciu
8. Dispoziții privind omologarea furtunurilor flexibile cu racorduri
9. Dispoziții privind omologarea stației de umplere
10. Dispoziții privind omologarea rezervoarelor de GPL
11. Dispoziții privind omologarea dispozitivelor de injecție a gazului sau a dispozitivelor de amestecare a gazului sau
a injectoarelor și a rampei de alimentare
12. Dispoziții privind omologarea unității de dozare a gazului atunci când aceasta nu este combinată cu dispozitivul
(dispozitivele) de injecție a gazului
13. Dispoziții cu privire la omologarea senzorului de presiune și/sau temperatură
14. Dispoziții cu privire la omologarea unității electronice de control

20.10.2016 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 285/3
15. Proceduri de încercare

16. Dispoziții privind marca de identificare GPL pentru vehiculele din categoriile M2 și M3
17. Dispoziții privind marca de identificare pentru cupla de serviciu
1. DOMENIU DE APLICARE
Prezentul regulament se aplică pentru:
1.1. Partea I Omologarea echipamentelor specifice ale vehiculelor din categoriile M și N (1) care utilizează gaz
petrolier lichefiat în sistemul lor de propulsie;
1.2. Partea II Omologarea vehiculelor din categoriile M și N (1) dotate cu echipamente specifice pentru
utilizarea gazului petrolier lichefiat în sistemul lor de propulsie în ceea ce privește instalarea
unor astfel de echipamente.
2. DEFINIȚIA ȘI CLASIFICAREA COMPONENTELOR
Componentele GPL destinate utilizării la vehicule se clasifică în funcție de presiunea maximă de

funcționare și de funcția lor, în conformitate cu figura 1.
Clasa 0 Componente de înaltă presiune, inclusiv tuburi și accesorii, care conțin GPL lichid la o presiune
mai mare de 3 000 kPa.
Clasa 1 Componente de înaltă presiune, inclusiv tuburi și accesorii, care conțin GPL lichid la presiunea
de vapori sau la o presiune de vapori mărită, de cel mult 3 000 kPa.
Clasa 2 Componente de joasă presiune, inclusiv tuburi și accesorii, care conțin GPL vaporizat cu
o presiune maximă de funcționare mai mică de 450 kPa și cu peste 20 kPa mai mare decât
presiunea atmosferică.
Clasa 2A Componente de joasă presiune pentru un interval limitat de presiuni, inclusiv tuburi și
accesorii, care conțin GPL vaporizat cu o presiune maximă de funcționare mai mică de 120 kPa
și cu peste 20 kPa mai mare decât presiunea atmosferică.
Clasa 3 Supape de închidere și supape de siguranță, atunci când funcționează în faza lichidă.
Componentele GPL proiectate pentru o presiune maximă de funcționare cu mai puțin de 20 kPa peste
presiunea atmosferică nu fac obiectul prezentului regulament.
O componentă poate fi alcătuită din mai multe părți, fiecare parte fiind clasificată în propria sa clasă în
funcție de presiunea maximă de funcționare și de funcția sa.
(1) Astfel cum sunt definite în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E. 3), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.3,
punctul 2 – www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29resolutions.html
Figura 1
Clasificare în funcție de presiunea maximă de funcționare și de funcție
În sensul prezentului regulament:

2.1. „Presiune” înseamnă presiunea relativă în raport cu presiunea atmosferică, cu excepția cazului în care se
prevede altfel.
2.1.1. „Presiune de serviciu” înseamnă presiunea stabilită la o temperatură uniformă de 15 °C a gazului.
2.1.2. „Presiune de încercare” înseamnă presiunea la care este supusă componenta în timpul încercării de
omologare.
2.1.3. „Presiune de lucru (WP)” înseamnă presiunea maximă la care componenta este proiectată să fie supusă și
pe baza căreia este determinată rezistența sa.
2.1.4. „Presiune de funcționare” înseamnă presiunea în condiții normale de funcționare.
2.1.5. „Presiune maximă de funcționare” înseamnă presiunea maximă care poate apărea în timpul funcționării
într-o componentă anume.
2.1.6. „Presiune de clasificare” înseamnă presiunea de funcționare maximă permisă dintr-o componentă în
funcție de clasificarea sa.
2.2. „Echipament specific” înseamnă:
(a) rezervorul;
(b) accesoriile montate pe rezervor;
(c) vaporizatorul/regulatorul de presiune;
(d) supapa de închidere;
(e) dispozitivul de injecție a gazului sau injectorul sau dispozitivul de amestecare a gazului;
(f) unitatea de dozare a gazului, fie separată, fie combinată cu dispozitivul de injecție a gazului;
(g) furtunurile flexibile;
(h) unitatea de umplere;
(i) supapa antiretur;
(j) supapa de siguranță de pe conductele de gaz;
(k) filtrul;
(l) senzorul de presiune sau de temperatură;
(m) pompa de combustibil;
(n) cupla de serviciu;
(o) unitatea electronică de control;
(p) rampa de alimentare;
(q) dispozitivul de limitare a presiunii;
(r) componenta alcătuită din mai multe părți.
2.3. „Rezervor” înseamnă orice recipient utilizat pentru depozitarea gazului petrolier lichefiat.
2.3.1. Un recipient poate fi:
(a) un rezervor cilindric standard cu o carcasă cilindrică, două capete concave, fie torisferice, fie eliptice,
și orificiile necesare;
(b) un rezervor special: alte rezervoare decât rezervoarele cilindrice standard. Caracteristicile dimensionale
sunt prezentate în apendicele 5 din anexa 10.
2.3.2. „Rezervor compozit” înseamnă un rezervor confecționat doar din materiale compozite cu o cămașă
nemetalică.
2.3.3. „Lot de rezervoare” înseamnă un număr de maximum 200 de rezervoare de același tip produse în mod
consecutiv pe aceeași linie de producție.
2.4. „Tip de rezervor” înseamnă rezervoare care nu diferă în ceea ce privește următoarele caracteristici
prevăzute în anexa 10:
(a) denumirea comercială (denumirile comerciale) sau marca comercială (mărcile comerciale);
(b) forma (cilindrică, formă specială);
(c) orificiile (plăcuță pentru accesorii/inel metalic);
(d) materialul;
(e) procesul de sudare (în cazul rezervoarelor metalice);

(f) tratamentul termic (în cazul rezervoarelor metalice);

(g) linia de producție;
(h) grosimea nominală a peretelui;
(i) diametrul;
(j) înălțimea (în cazul rezervoarelor speciale).
2.5. „Accesorii montate pe rezervor” înseamnă următoarele echipamente care pot fi separate sau combinate:
(a) supapă de limitare la 80 %;

(b) indicator de nivel;
(c) supapă de siguranță;
(d) supapă de serviciu telecomandată cu limitator de debit;
(e) pompă de combustibil;
(f) multivalvă;
(g) carcasă etanșă la gaze;
(h) priză de alimentare;
(i) supapă antiretur;
(j) dispozitiv de limitare a presiunii.
2.5.1. „Supapă de limitare la 80 %” înseamnă un dispozitiv care limitează umplerea la maximum 80 % din
capacitatea rezervorului.
2.5.2. „Indicator de nivel” înseamnă un dispozitiv de control al nivelului de lichid din rezervor.
2.5.3. „Supapă de siguranță (supapă de evacuare)” înseamnă un dispozitiv de limitare a acumulării presiunii în
rezervor.
2.5.3.1. „Dispozitiv de limitare a presiunii” înseamnă un dispozitiv prevăzut să protejeze rezervorul împotriva
exploziei care poate apărea în caz de incendiu, prin ventilarea GPL-ului pe care îl conține.
2.5.4. „Supapă de serviciu telecomandată cu limitator de debit” înseamnă un dispozitiv care permite stabilirea și
întreruperea alimentării cu GPL către evaporator/regulatorul de presiune; telecomandată înseamnă că
supapa de serviciu este controlată de unitatea electronică de control; atunci când motorul vehiculului nu
funcționează, supapa este închisă; un limitator de debit înseamnă un dispozitiv care limitează debitul de
GPL.
2.5.5. „Pompă de combustibil” înseamnă un dispozitiv de stabilire a alimentării cu GPL lichid către motor prin
creșterea presiunii din rezervor cu presiunea din pompa de combustibil.
2.5.6. „Multivalvă” înseamnă un dispozitiv constând în toate accesoriile prevăzute la punctele 2.5.1-2.5.3 și la
punctul 2.5.8.
2.5.7. „Carcasă etanșă la gaze” înseamnă un dispozitiv prevăzut să protejeze accesoriile și să evacueze orice
scurgeri externe.
2.5.8. Priză de alimentare (pompă de combustibil/mecanisme de acționare/senzor pentru nivelul combusti

bilului).
2.5.9. „Supapă antiretur” înseamnă un dispozitiv prevăzut să permită trecerea fluxului de GPL lichid într-o
direcție și să împiedice trecerea fluxului de GPL lichid în direcția opusă.
2.6. „Vaporizator” înseamnă un dispozitiv prevăzut să vaporizeze GPL din stare lichidă în stare gazoasă.
2.7. „Regulator de presiune” înseamnă un dispozitiv prevăzut să reducă și să regularizeze presiunea gazului
petrolier lichefiat.
2.8. „Supapă de închidere” înseamnă un dispozitiv prevăzut să întrerupă fluxul de GPL.

2.9. „Supapă de siguranță de pe conductele de gaz” înseamnă un dispozitiv prevăzut să împiedice creșterea
presiunii din conducte peste o valoare prestabilită.
2.10. „Dispozitiv de injecție a gazului sau injector sau dispozitiv de amestecare a gazului” înseamnă un
dispozitiv care stabilește intrarea GPL-ului lichid sau vaporizat în motor.
2.11. „Unitate de dozare a gazului” înseamnă un dispozitiv care măsoară și/sau distribuie fluxul de gaz către
motor și care poate fi combinat cu dispozitivul de injecție a gazului sau complet separat.
2.12. „Unitate electronică de control” înseamnă un dispozitiv care controlează cererea de GPL a motorului și
oprește în mod automat alimentarea la supapele de închidere ale sistemului GPL în cazul spargerii unei
conducte de alimentare cu combustibil cauzate de un accident sau de calarea motorului.
2.13. „Senzor de presiune sau de temperatură” înseamnă un dispozitiv care măsoară presiunea sau temperatura.
2.14. „Filtru de GPL” înseamnă un dispozitiv care filtrează GPL, filtrul putând fi integrat în alte componente.
2.15. „Furtunuri flexibile” înseamnă furtunuri pentru transportul gazului petrolier lichefiat, fie în stare lichidă,
fie în stare gazoasă, la diferite presiuni, dintr-un punct în altul.
2.16. „Unitate de umplere” înseamnă un dispozitiv prevăzut să permită umplerea rezervorului; unitatea de
umplere poate fi realizată prin conectarea la supapa de limitare la 80 % a rezervorului sau printr-o unitate
de umplere externă vehiculului.
2.17. „Cupla de serviciu” înseamnă o cuplă pe linia de alimentare între rezervorul de combustibil și motor. În
cazul în care un vehicul monocombustibil rămâne fără combustibil, motorul poate funcționa cu ajutorul
unui rezervor de combustibil de serviciu, care poate fi cuplat la cupla de serviciu.
2.18. „Rampă de alimentare” înseamnă conducta sau țeava care conectează dispozitivele de injectare a combusti
bilului.
2.19. „Gaz petrolier lichefiat (GPL)” înseamnă orice produs compus în principal din următoarele hidrocarburi:
propan, propenă (propilenă), butan normal, izobutan, izobutilenă, butenă (butilenă) și etan.
Standardul european EN 589:1993 precizează cerințe și metode de încercare a GPL-ului pentru

autovehicule comercializat și livrat în țările membre ale CEN (Comitetul European pentru Standardizare).
2.20. „Ansamblu de furtunuri” înseamnă un ansamblu format dintr-un furtun flexibil și din racorduri.
PARTEA I
OMOLOGAREA ECHIPAMENTELOR SPECIFICE ALE VEHICULELOR DIN CATEGORIILE M ȘI N CARE UTILIZEAZĂ

GAZ PETROLIER LICHEFIAT ÎN SISTEMUL LOR DE PROPULSIE
3. CEREREA DE OMOLOGARE
3.1. Cererea de omologare a echipamentelor specifice trebuie depusă de către titularul denumirii sau mărcii
comerciale sau de reprezentantul acreditat corespunzător al acestuia.
3.2. Cererea trebuie să fie însoțită de documentele menționate mai jos, în triplu exemplar, și de următoarele
informații:
3.2.1. o descriere detaliată a tipului de echipament specific (în conformitate cu anexa 1);
3.2.2. o schiță a echipamentului specific, suficient de detaliată și la o scară adecvată;
3.2.3. verificarea respectării specificațiilor stabilite la punctul 6 din prezentul regulament.
3.3. La cererea serviciului tehnic responsabil cu desfășurarea încercărilor de omologare, se pun la dispoziție
eșantioane ale echipamentului specific.
La cerere, se furnizează eșantioane suplimentare.

4. MARCAJE
4.1. Toate componentele supuse omologării trebuie să poarte denumirea sau marca comercială a producătorului
și tipul, iar în cazul componentelor nemetalice, să precizeze, de asemenea, luna și anul de fabricație; acest
marcaj trebuie să fie ușor lizibil și indelebil.
4.2. Toate echipamentele trebuie să dispună de un spațiu suficient de mare pentru aplicarea mărcii de
omologare, inclusiv a clasificării componentei (a se vedea anexa 2A), iar în cazul componentelor din
clasa 0, inclusiv a presiunii de lucru (WP); acest spațiu trebuie indicat în schițele menționate la
punctul 3.2.2 de mai sus.
4.3. Fiecare rezervor trebuie să poarte, de asemenea, o plăcuță de marcaj sudată pe acesta, cu următoarele date
perfect lizibile și indelebile:
(a) un număr de serie;
(b) capacitatea în litri;
(c) marcajul „GNC”;
(d) presiunea de încercare [kPa];
(e) cuvintele: „grad maxim de umplere: 80 %”;
(f) anul și luna omologării (de exemplu, 99/01);
(g) marca de omologare în conformitate cu punctul 5.4;
(h) marcajul „POMPĂ IINTERIOARĂ” și un marcaj de identificare a pompei atunci când în rezervor este
montată o pompă.
4.4. În plus față de dispozițiile de la punctele 4.1 și 4.2, unul dintre următoarele marcaje suplimentare este
utilizat pentru supapele de serviciu telecomandate și pentru supapele de închidere telecomandate care
respectă cerințele de la punctul 4.7 din anexa 3 sau, respectiv, de la punctul 1.7 din anexa 7:
(a) „H1”
(b) „H2”
(c) „H3”
5. OMOLOGAREA
5.1. În cazul în care eșantioanele de echipament supuse omologării îndeplinesc cerințele de la punctele
6.1-6.13 din prezentul regulament, tipul de echipament respectiv este omologat.
5.2. Fiecărui tip de echipament omologat i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre ale
numărului de omologare (în prezent 01, corespunzând seriei de modificări 01 care a intrat în vigoare la
13 noiembrie 1999) indică seria de modificări care cuprinde cele mai recente modificări tehnice majore
aduse regulamentului la momentul emiterii omologării. Aceeași parte contractantă nu atribuie codul
alfanumeric respectiv altui tip de echipament.
5.3. Notificarea privind omologarea, refuzul sau extinderea omologării unui tip de echipament/unei
componente de echipament GPL în temeiul prezentului regulament trebuie să fie comunicată părților la
acord care aplică prezentul regulament, prin intermediul unui formular conform cu modelul din anexa 2B
la prezentul regulament. În cazul în care notificarea se referă la un rezervor, se adaugă apendicele de la
anexa 2B.
5.4. Pe toate echipamentele conforme unui tip omologat în conformitate cu prezentul regulament, pe lângă
marca indicată la punctele 4.1-4.3 se aplică, în mod vizibil, într-un loc indicat la punctul 4.2 de mai sus,
o marcă de omologare internațională, compusă din:
5.4.1. un cerc în interiorul căruia se află litera „E” urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat
omologarea (1);
(1) Numerele distinctive ale părților contractante la Acordul din 1958 sunt reproduse în anexa 3 la Rezoluția consolidată privind construcția
vehiculelor (R.E.3), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.3 – www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/
wp29resolutions.html
5.4.2. numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, o liniuță și numărul de omologare în dreapta
cercului menționat la punctul 5.4.1 de mai sus. Numărul de omologare respectiv constă în numărul de
omologare al tipului de componentă care apare pe certificatul completat pentru tipul respectiv (a se vedea
punctul 5.2 de mai sus și anexa 2B), precedat de două cifre care indică secvența ultimei serii de modificări
la prezentul regulament.
5.5. Marca de omologare trebuie să fie clar lizibilă și indelebilă.
5.6. Anexa 2A la prezentul regulament oferă exemple de amplasare a mărcii de omologare menționate mai
sus.
5.7. În cazul unei componente din clasa 0 se inscripționează, de asemenea, presiunea de lucru, în vecinătatea
mărcii de omologare menționate la punctul 5.4 de mai sus.
6. SPECIFICAȚII PRIVIND DIFERITELE COMPONENTE ALE ECHIPAMENTELOR GPL
6.1. Dispoziții generale
Echipamentele specifice ale vehiculelor care utilizează GPL în sistemul lor de propulsie trebuie să
funcționeze într-un mod corect și sigur.
Materialele echipamentelor care intră în contact cu GPL trebuie să fie compatibile cu acesta.
Părțile de echipamente a căror funcționare corectă și sigură poate fi influențată de GPL, de presiunea
ridicată sau de vibrații trebuie supuse unor proceduri de încercare relevante care sunt descrise în anexele
la prezentul regulament. În special, trebuie îndeplinite dispozițiile de la punctele 6.2-6.13.
Instalarea echipamentelor GPL omologate prin prezentul regulament trebuie să respecte cerințele relevante
privind compatibilitatea electromagnetică (CEM) în conformitate cu seria 02 de modificări la
Regulamentul nr. 10 sau cu cerințe echivalente.
6.2. Dispoziții cu privire la containere
Containerele pentru GPL trebuie să fie omologate în conformitate cu dispozițiile prevăzute în anexa 10 la
prezentul regulament.
6.3. Dispoziții cu privire la accesoriile montate pe rezervor
6.3.1. Rezervorul trebuie echipat cu următoarele accesorii, care pot fi separate sau combinate [multivalvă
(multivalve)]:
6.3.1.1. supapă de limitare la 80 %;
6.3.1.2. indicator de nivel;
6.3.1.3. supapă de siguranță (supapă de evacuare);
6.3.1.4. supapă de serviciu telecomandată cu limitator de debit.
6.3.2. Rezervorul poate fi echipat cu o carcasă etanșă la gaze, dacă este cazul.
6.3.3. Rezervorul poate fi echipat cu o priză de alimentare pentru mecanismele de acționare/pompa de

alimentare cu GPL.
6.3.4. Rezervorul poate fi echipat cu o pompă de alimentare cu GPL amplasată în interiorul rezervorului.
6.3.5. Rezervorul poate fi echipat cu o supapă antiretur.
6.3.6. Rezervorul trebuie echipat cu un dispozitiv de limitare a presiunii (PRD). Dispozitivele sau funcțiile care
pot fi omologate ca dispozitive de limitare a presiunii sunt următoarele:
(a) o siguranță fuzibilă (cu declanșare în funcție de temperatură) (siguranță); sau

(b) o supapă de siguranță, cu condiția ca aceasta să respecte dispozițiile de la punctul 6.15.8.3 de mai jos;
sau
(c) o combinație a celor două dispozitive menționate anterior; sau
(d) orice altă soluție tehnică echivalentă, cu condiția ca aceasta să asigure același nivel de performanță.
6.3.7. Accesoriile menționate la punctele 6.3.1-6.3.6 anterioare sunt omologate în temeiul dispozițiilor
prevăzute în:
(a) anexa 3 la prezentul regulament în cazul accesoriilor menționate la punctele 6.3.1, 6.3.2, 6.3.3
și 6.3.6 de mai sus;
(b) anexa 4 la prezentul regulament în cazul accesoriilor menționate la punctul 6.3.4 de mai sus;
(c) anexa 7 la prezentul regulament în cazul accesoriilor menționate la punctul 6.3.5 de mai sus.
6.4.-6.14. Dispoziții cu privire la alte componente
Celelalte componente, care sunt prezentate în tabelul 1, sunt omologate în conformitate cu dispozițiile
prevăzute în anexele care pot fi determinate pe baza tabelului.
Tabelul 1
Punct Componentă Anexă
6.4. Pompă de combustibil 4
6.5. Vaporizator (1) 6

Regulator de presiune (1)
6.6. Supape de închidere 7

Supape antiretur
Supape de siguranță de pe conductele de gaz
Cuple de serviciu
6.7. Furtunuri flexibile 8
6.8. Unitate de umplere 9
6.9. Dispozitive de injecție a gazului/dispozitiv de amestecare a gazu 11

lui (3)
sau
Injectoare
6.10. Unități de dozare a gazului (2) 12
6.11. Senzori de presiune 13

Senzori de temperatură
6.12. Unitate electronică de control 14
6.13. Filtre de GPL 5
6.14. Dispozitiv de limitare a presiunii 3
(1) Fie combinate, fie separate.

(2) Se aplică doar în cazul în care mecanismul de acționare a dozării gazului nu este integrat în dispozitivul de injecție
a gazului.
(3) Se aplică doar în cazul în care presiunea de funcționare a dispozitivului de amestecare a gazului depășește 20 kPa
(clasa 2).
6.15. Norme generale de proiectare privind componentele
6.15.1. Dispoziții privind supapa de limitare la 80 %
6.15.1.1. Legătura dintre plutitor și unitatea de închidere a supapei de limitare la 80 % nu trebuie să fie deformată
în condiții normale de funcționare.
6.15.1.2. În cazul în care supapa de limitare la 80 % a rezervorului include un plutitor, acesta din urmă trebuie să
suporte o presiune exterioară de 4 500 kPa.
6.15.1.3. Unitatea de închidere a dispozitivului care limitează umplerea la 80 % + 0/–5 % din capacitatea
rezervorului, pentru care este proiectată supapa de limitare la 80 %, trebuie să reziste la o presiune de
6 750 kPa. La poziția de închidere, debitul de umplere la o presiune diferențială de 700 kPa nu trebuie să
depășească 500 cm3/minut. Supapa este supusă încercărilor la toate rezervoarele pe care urmează să fie
montată sau producătorul trebuie să specifice, pe baza calculelor, tipurile de rezervor pentru care această
supapă este adecvată.
6.15.1.4. În cazul în care supapa de limitare la 80 % nu include niciun plutitor, trebuie ca, după închidere,
umplerea să nu mai fie posibilă la un debit mai mare de 500 cm3/minut.
6.15.1.5. Dispozitivul trebuie să aibă un marcaj permanent, care să indice tipul de rezervor pentru care a fost
proiectat, diametrul și unghiul și, după caz, instrucțiuni privind montajul.
6.15.2. În cazul unor fisuri ale componentei, pentru a evita scânteile electrice la suprafața fisurii, dispozitivele cu
acționare electrică care conțin GPL:
(a) trebuie să fie izolate astfel încât prin părțile care conțin GPL să nu treacă niciun curent;
(b) trebuie să aibă instalația electrică a dispozitivului izolată:
(i) față de carcasă;
(ii) față de rezervorul pentru pompa de combustibil.
Rezistența de izolare trebuie să fie > 10 ΜΩ.
6.15.2.1. Conexiunile electrice din portbagaj și din habitaclu trebuie să fie conforme cu clasa IP40 a gradelor de
protecție în conformitate cu standardul IEC 60529-1989+A1:1999.
6.15.2.2. Toate celelalte conexiuni electrice trebuie să fie conforme cu clasa IP54 a gradelor de protecție în
conformitate cu standardul IEC 60529-1989+A1:1999.
6.15.2.3. Pentru stabilirea unei conexiuni electrice izolate și etanșe, priza de alimentare (pompă de combustibil/
mecanisme de acționare/senzor pentru nivelul combustibilului) trebuie să fie de tipul sigilat ermetic.
6.15.3. Dispoziții specifice privind supapele cu comandă electrică/cu comandă externă (hidraulică, pneumatică)
6.15.3.1. În cazul supapelor cu comandă electrică/cu comandă externă (de exemplu, supapa de limitare la 80 %,
supapa de serviciu, supapele de închidere, supapele antiretur, supapa de siguranță de pe conductele de gaz,
cupla de serviciu), supapele respective trebuie să fie în poziția „închis” atunci când sursa de energie care le
alimentează este deconectată.
6.15.3.2. Pompa de combustibil trebuie deconectată de la sursa de alimentare atunci când unitatea electronică de
control se defectează sau rămâne fără alimentare.
6.15.4. Mediu de transfer de căldură (cerințe privind compatibilitatea și presiunea)
6.15.4.1. Materialele constituind un dispozitiv care intră în contact cu mediul de transfer de căldură al unui
dispozitiv atunci când funcționează trebuie să fie compatibile cu fluidul respectiv și să fie proiectate astfel
încât să suporte o presiune de 200 kPa a mediului de transfer de căldură. Materialul trebuie să îndepli
nească specificațiile stabilite la punctul 17 din anexa 15.
6.15.4.2. Compartimentul care conține mediul de transfer de căldură al vaporizatorului/regulatorului de presiune

trebuie să fie etanș la o presiune de 200 kPa.
6.15.5. O componentă constând atât în părți pentru înaltă presiune, cât și în părți pentru joasă presiune trebuie
să fie astfel proiectată încât să nu permită atingerea, în partea de joasă presiune, a unei presiuni mai mari
decât presiunea maximă de lucru pentru care a fost încercată înmulțită cu 2,25.Componentele conectate
direct la presiunea rezervorului trebuie să fie proiectate pentru presiunea de clasificare de 3 000 kPa. Nu
este permisă evacuarea către compartimentul motorului sau în afara vehiculului.
6.15.6. Dispoziții specifice pentru evitarea scurgerilor de gaz
6.15.6.1. Pompele din clasa 1 trebuie să fie astfel proiectate încât presiunea de ieșire să nu depășească niciodată
3 000 kPa, atunci când, de exemplu, se blochează conducta sau nu se deschide o supapă de închidere.
Acest lucru se poate realiza prin deconectarea pompei sau prin recircularea către rezervor.
Pompele din clasa 0 trebuie să fie astfel proiectate încât presiunea de ieșire să nu depășească niciodată
presiunea de lucru a componentelor din avalul pompei, atunci când, de exemplu, se blochează tubul sau
nu se deschide o supapă de închidere. Acest lucru se poate realiza prin deconectarea pompei sau prin
recircularea către rezervor.
6.15.6.2. Regulatorul de presiune/vaporizatorul trebuie să fie astfel proiectat încât să nu permită apariția scurgerilor
de gaz la alimentarea acestuia cu GPL la o presiune ≤ 4 500 kPa, atunci când regulatorul nu este în curs
de funcționare.
6.15.7. Dispoziții privind supapa de siguranță de pe conductele de gaz
6.15.7.1. Supapele de siguranță din clasa 1 de pe conductele de gaz trebuie să fie astfel proiectate încât să se
deschidă la o presiune de 3 200 ± 100 kPa.
Supapele de siguranță din clasa 0 de pe conductele de gaz trebuie să fie astfel proiectate încât să se
deschidă la o presiune de 1,07 ori mai mare decât presiunea de lucru a conductei de gaz ± 100 kPa (după
caz).
6.15.7.2. Supapele de siguranță din clasa 1 de pe conductele de gaz nu trebuie să prezinte scurgeri interne până la
o presiune de 3 000 kPa.
Supapele de siguranță din clasa 0 de pe conductele de gaz nu trebuie să prezinte scurgeri interne până la
o presiune egală cu presiunea de lucru a conductei.
6.15.8. Dispoziții privind supapa de siguranță (supapa de evacuare)
6.15.8.1. Supapa de siguranță trebuie să fie montată în interiorul rezervorului sau pe rezervor, în zona în care
combustibilul este în stare gazoasă.
6.15.8.2. Supapa de siguranță trebuie să fie astfel proiectată încât să se deschidă la o presiune de 2 700 ± 100 kPa.
6.15.8.3. Debitul pe care îl poate suporta supapa de siguranță, determinat cu aer comprimat la o presiune cu 20 %
mai mare decât presiunea normală de funcționare, trebuie să fie de cel puțin
Q ≥ 10,66 × A0,82
unde:
Q = debitul de aer în m3/min (la o presiune absolută de 100 kPa și la o temperatură de 15 °C);
A = suprafața exterioară a rezervorului în m2.
Rezultatele încercării de debit trebuie corectate la condițiile standard:
presiunea absolută a aerului de 100 kPa și temperatura de 15 °C.
Atunci când supapa de siguranță este considerată un dispozitiv de limitare a presiunii, debitul trebuie să
fie de cel puțin 17,7 m3/min standard.
6.15.8.4. Supapa de siguranță nu trebuie să aibă scurgeri interne până la o presiune de 2 600 kPa.
6.15.8.5. Dispozitivul de limitare a presiunii (siguranța fuzibilă) trebuie să fie proiectat pentru a se deschide la
o temperatură de 120 °C ± 10 °C.
6.15.8.6. Dispozitivul de limitare a presiunii (siguranța fuzibilă) trebuie să fie proiectat pentru a avea, atunci când
este deschis, o capacitate de:
Q ≥ 2,73 × A
unde:
Q = debitul de aer în m3/min standard (la presiunea absolută de 100 kPa și la o temperatură de 15 °C);
A = suprafața exterioară a rezervorului în m2.
Încercarea de debit trebuie efectuată la o presiune absolută a aerului în amonte de 200 kPa și la
o temperatură de 15 °C.
Rezultatele încercării de debit trebuie corectate la condițiile standard:
presiunea absolută a aerului egală cu 100 kPa și temperatura egală cu 15 °C.
6.15.8.7. Dispozitivul de limitare a presiunii trebuie montat pe rezervor în zona gazoasă.
6.15.8.8. Dispozitivul de limitare a presiunii trebuie montat pe rezervor astfel încât să poată evacua suprapresiunea
în carcasa etanșă, atunci când prezența carcasei este prevăzută.
6.15.8.9. Dispozitivul de limitare a presiunii (siguranța fuzibilă) trebuie să fie supus încercării în conformitate cu
dispozițiile prevăzute la punctul 7 din anexa 3.
6.15.9. Dispersia energiei pompei de combustibil
La nivelul minim al combustibilului la care motorul încă funcționează, căldura produsă de pompa
(pompele) de combustibil nu trebuie să determine niciodată deschiderea supapei de siguranță.
6.15.10. Dispoziții privind unitatea de umplere
6.15.10.1. Unitatea de umplere trebuie să fie echipată cu cel puțin o supapă antiretur cu contact elastic și nu trebuie
să fie demontabilă prin proiectare.
6.15.10.2. Unitatea de umplere trebuie să fie protejată împotriva contaminării.
6.15.10.3. Construcția și dimensiunile zonei de conectare a unității de umplere trebuie să fie conforme cu cele din
figurile din anexa 9.
Unitatea de umplere prezentată în figura 5 se utilizează doar pentru autovehicule din categoriile M2, M3,
N2, N3 și M1 cu o masă totală maximă > 3 500 kg.
6.15.10.4. Unitatea de umplere prezentată în figura 4 poate fi, de asemenea, utilizată pentru autovehicule din
categoriile M2, M3, N2, N3 și M1 cu o masă totală maximă > 3 500 kg (1).
6.15.10.5. Partea exterioară a unității de umplere trebuie să fie conectată la rezervor printr-un furtun sau printr-o
conductă.
6.15.10.6. Dispoziții specifice privind unitatea de umplere Euro pentru vehiculele ușoare (figura 3 din anexa 9):
6.15.10.6.1. Volumul mort dintre suprafața de etanșeitate frontală și partea frontală a supapei antiretur nu trebuie să
depășească 0,1 cm3;
(1) Astfel cum sunt definite în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.3,
punctul 2.
6.15.10.6.2. Debitul prin conector la o diferență de presiune de 30 kPa trebuie să fie de cel puțin 60 litri/min, în cazul
în care încercarea se efectuează cu apă.
6.15.10.7. Dispoziții specifice privind unitatea de umplere Euro pentru vehiculele grele (figura 5 din anexa 9):
6.15.10.7.1. Volumul mort dintre suprafața de etanșeitate frontală și partea frontală a supapei antiretur nu trebuie să
depășească 0,5 cm3;
6.15.10.7.2. Debitul prin unitatea de umplere, cu supapa antiretur deschisă în mod mecanic, la o diferență de presiune
de 50 kPa trebuie să fie de cel puțin 200 litri/min, atunci când încercarea se efectuează cu apă.
6.15.10.7.3. Unitatea de umplere Euro trebuie să respecte cerințele încercării la șoc descrise la punctul 7.4 din anexa 9.
6.15.11. Dispoziții privind indicatorul de nivel
6.15.11.1. Dispozitivul de verificare a nivelului lichidului din rezervor trebuie să fie de tip indirect (de exemplu,
magnetic) între interiorul și exteriorul rezervorului. În cazul în care dispozitivul de verificare a nivelului
lichidului din rezervor este de tip direct, legăturile electrice trebuie să respecte specificațiile IP54 în
conformitate cu IEC EN 60529:1997-06.
6.15.11.2. În cazul în care indicatorul de nivel al rezervorului include un plutitor, acesta din urmă trebuie să poată
suporta o presiune exterioară de 3 000 kPa.
6.15.12. Dispoziții privind carcasa etanșă la gaz a rezervorului
6.15.12.1. Ieșirea carcasei etanșe trebuie să aibă o secțiune transversală totală degajată de cel puțin 450 mm2.
6.15.12.2. Carcasa trebuie să fie etanșă la o presiune de 10 kPa cu deschiderea (deschiderile) obturată (obturate), să
aibă o rată maximă de scurgere permisă de 100 cm3/h și nu să nu prezinte deformări permanente.
6.15.12.3. Carcasa etanșă la gaze trebuie să fie proiectată să suporte o presiune de 50 kPa.
6.15.13. Dispoziții privind supapa de serviciu telecomandată cu limitator de debit
6.15.13.1. Dispoziții privind supapa de serviciu
6.15.13.1.1. În cazul în care supapa de serviciu este combinată cu o pompă de alimentare cu GPL, identificarea
pompei trebuie realizată prin marcajul „POMPĂ ÎN INTERIOR”, iar numele pompei trebuie să figureze fie
pe plăcuța de marcaj a rezervorului de GPL, fie pe multivalvă, dacă aceasta din urmă este prezentă.
Conexiunile electrice din rezervorul de GPL trebuie să fie conforme cu clasa IP40 a gradelor de protecție
în conformitate cu standardul IEC 60529-1989+A1:1999.
6.15.13.1.2. Supapele de serviciu din clasa 1 trebuie să poată suporta o presiune de 6 750 kPa în poziție deschisă și în
poziție închisă. Supapele de serviciu din clasa 0 trebuie să poată suporta o presiune de 2,25 ori mai mare
decât presiunea de lucru în poziție deschisă și în poziție închisă.
6.15.13.1.3. În poziție închisă, supapa de serviciu nu trebuie să permită o scurgere internă în direcția fluxului. Se
admite posibilitatea unei scurgeri în direcția refluxului.
6.15.13.2. Dispoziții privind limitatorul de debit
6.15.13.2.1. Limitatorul de debit trebuie montat în interiorul rezervorului.
6.15.13.2.2. Limitatorul de debit trebuie proiectat cu o derivație pentru a permite astfel egalizarea presiunilor.
6.15.13.2.3. Limitatorul de debit trebuie să se închidă la o diferență de presiune amonte-aval de 90 kPa. La această
diferență de presiune, debitul nu trebuie să depășească 8 000 cm3/min.
6.15.13.2.4. Cu limitatorul de debit în poziția închisă, debitul prin conducta de derivație nu trebuie să depășească
500 cm3/min la o diferență de presiune de 700 kPa.
7. MODIFICĂRI ALE UNUI TIP DE ECHIPAMENT GPL ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII
7.1. Orice modificare a tipului de echipament GPL trebuie să fie notificată autorității de omologare de tip care
a acordat omologarea de tip. Autoritatea de omologare de tip poate:
7.1.1. să considere că este puțin probabil ca modificările făcute să aibă un efect negativ considerabil și că
respectivul echipament respectă în continuare cerințele; sau
7.1.2. să decidă dacă reîncercarea va fi parțială sau completă.
7.2. Confirmarea sau refuzul omologării, cu specificarea modificărilor, se comunică prin procedura menționată
la punctul 5.3 de mai sus părților contractante la acord care pun în aplicare prezentul regulament.
7.3. Autoritatea de omologare de tip care emite extinderea omologării atribuie un număr de serie fiecărei fișe
de comunicare redactate în vederea unei asemenea extinderi.
8. (NEALOCAT)
9. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI
Procedurile privind conformitatea producției sunt conforme cu cele stabilite în apendicele 2 din acord
(E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), cu respectarea următoarelor cerințe:
9.1. Toate echipamentele omologate în temeiul prezentului regulament trebuie să fie astfel fabricate încât să fie
conforme cu tipul omologat, prin îndeplinirea cerințelor menționate la punctul 6 de mai sus.
9.2. Pentru a verifica îndeplinirea cerințelor de la articolul 9.1, trebuie efectuate controale adecvate ale
producției.
9.3. Trebuie respectate cerințele minime de conformitate a încercărilor de control al producției, stabilite în
anexele 8, 10 și 15 la prezentul regulament.
9.4. Autoritatea de omologare de tip care a acordat omologarea de tip poate să verifice în orice moment
metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. Frecvența normală a acestor
verificări este de o dată pe an.
9.5. De asemenea, fiecare rezervor trebuie încercat la o presiune minimă de 3 000 kPa în conformitate cu
dispozițiile de la punctul 2.3 din anexa 10 la prezentul regulament.
9.6. Fiecare ansamblu de furtunuri care este inclus în clasa de înaltă presiune (clasa 1) în conformitate cu
clasificarea prevăzută la punctul 2 din prezentul regulament trebuie să fie supus, timp de o jumătate de
minut, la o încercare cu gaz aflat la o presiune de 3 000 kPa.
9.6.1. Fiecare ansamblu de furtunuri care este inclus în clasa de înaltă presiune (clasa 0) în conformitate cu
clasificarea prevăzută la punctul 2 din prezentul regulament trebuie să fie supus, timp de o jumătate de
minut, la o încercare cu gaz aflat la o presiune egală cu presiunea de lucru declarată de titularul
omologării.
9.7. În cazul rezervoarelor sudate, cel puțin un rezervor din fiecare tranșă de 200 de rezervoare și un rezervor
din ultima tranșă de rezervoare, trebuie să fie supuse unei examinări radiografice în conformitate cu
punctul 2.4.1 din anexa 10.
9.8. În timpul procesului de producție, un rezervor din fiecare tranșă de 200 de rezervoare și un rezervor din
ultima tranșă de rezervoare, trebuie să fie supuse încercărilor mecanice menționate anterior și descrise la
punctul 2.1.2 din anexa 10.
10. SANCȚIUNI ÎN CAZUL NECONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI
10.1. Omologarea acordată în privința unui tip de echipament în temeiul prezentului regulament poate fi
retrasă în cazul în care cerințele stabilite la punctul 9 de mai sus nu sunt respectate.
10.2. În cazul în care o parte contractantă la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare
acordată anterior, aceasta trebuie să aducă la cunoștință de îndată acest fapt celeilalte părți contractante
care aplică prezentul regulament printr-o comunicare conformă cu modelul din anexa 2B la prezentul
regulament.
11. DISPOZIȚII TRANZITORII PRIVIND DIFERITELE COMPONENTE ALE ECHIPAMENTELOR GPL
11.1. Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 01 de modificări la prezentul regulament, nicio parte
contractantă care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea omologării în temeiul prezentului
regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de modificări.
11.2. Începând cu 3 luni de la data oficială a intrării în vigoare a seriei 01 de modificări la prezentul
regulament, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări doar în cazul în care
tipul de componentă care trebuie omologat îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost
modificat prin seria 01 de modificări.
11.3. Nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate să refuze un tip de componentă
omologat în temeiul seriei 01 de modificări la prezentul regulament.
11.4. Până la 12 luni de la data intrării în vigoare a seriei 01 de modificări la prezentul regulament, nicio parte
contractantă care aplică prezentul regulament nu poate să refuze un tip de componentă omologat în
temeiul prezentului regulament în forma sa originală.
11.5. După expirarea unei perioade de 12 luni de la data intrării în vigoare a seriei 01 de modificări, părțile
contractante care aplică prezentul regulament pot refuza vânzarea unui tip de componentă care nu
îndeplinește cerințele seriei 01 de modificări la prezentul regulament, cu excepția cazului în care
componenta este concepută ca un element de înlocuire pentru montajul pe vehicule în funcțiune.
12. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI
În cazul în care titularul omologării încetează definitiv să producă un tip de echipament omologat în
conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze autoritatea de omologare de tip care
a acordat omologarea. La primirea notificării în cauză, autoritatea respectivă informează asupra acestui
fapt celelalte părți contractante la acord care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de
comunicare conforme cu modelul din anexa 2B la prezentul regulament.
13. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE

OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE AUTORITĂȚILOR DE OMOLOGARE DE TIP
Părțile contractante la acord care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației
Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de
omologare și ale autorităților de omologare de tip care acordă omologarea și la care trebuie trimise fișele
care certifică omologarea sau extinderea, refuzul sau retragerea omologării, emise în alte țări.
PARTEA II
OMOLOGAREA VEHICULELOR DIN CATEGORIILE M ȘI N DOTATE CU ECHIPAMENTE SPECIFICE PENTRU

UTILIZAREA GAZULUI PETROLIER LICHEFIAT ÎN SISTEMUL LOR DE PROPULSIE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE
INSTALAREA UNOR ASTFEL DE ECHIPAMENTE
14. DEFINIȚII
14.1. În sensul părții II a prezentului regulament:

14.1.1. „Omologarea unui vehicul” înseamnă omologarea unui tip de vehicul în ceea ce privește instalarea echipa
mentelor sale specifice pentru utilizarea gazului petrolier lichefiat în sistemul său de propulsie.
14.1.2. „Tip de vehicul” înseamnă un vehicul sau o familie de vehicule echipate cu echipamente specifice pentru
utilizarea GPL în sistemul lor de propulsie, care nu diferă în ceea ce privește:
14.1.2.1. producătorul;
14.1.2.2. denumirea tipului stabilită de producător;
14.1.2.3. aspectele esențiale de proiectare și construcție;
14.1.2.3.1. șasiul/planșeul (diferențe evidente și fundamentale);
14.1.2.3.2. instalarea echipamentelor GPL (diferențe evidente și fundamentale).
14.1.3. „Faza stop comandată” înseamnă perioada de timp în care motorul cu ardere este oprit în mod automat
pentru a se economisi combustibil, motorul având posibilitatea să repornească automat.
15. CEREREA DE OMOLOGARE
15.1. Cererea de omologare a unui tip de vehicul în ceea ce privește instalarea echipamentelor specifice pentru
utilizarea gazului petrolier lichefiat în sistemul său de propulsie trebuie depusă de producătorul
vehiculului sau de reprezentantul acreditat corespunzător al acestuia.
15.2. Cererea trebuie însoțită de documentele menționate în continuare, în trei exemplare: descrierea vehiculului
cuprinzând toate caracteristicile relevante menționate în anexa 1 la prezentul regulament.
15.3. Un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul supus omologării este trimis serviciului tehnic
responsabil cu desfășurarea încercărilor de omologare.
16. OMOLOGAREA
16.1. Omologarea tipului de vehicul respectiv se acordă în cazul în care vehiculul prezentat pentru omologare
în temeiul prezentului regulament este echipat cu toate echipamentele specifice pentru utilizarea gazului
petrolier lichefiat în sistemul său de propulsie și îndeplinește cerințele prevăzute la punctul 17 de mai jos.
16.2. Fiecărui tip de vehicul omologat i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre ale numărului
indică seria de modificări cuprinzând cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la
momentul emiterii omologării.
16.3. Comunicarea privind acordarea, refuzul sau extinderea omologării unui tip de vehicul GPL în temeiul
prezentului regulament este transmisă părților la acord care aplică prezentul regulament, prin intermediul
unei fișe conforme cu modelul din anexa 2D la prezentul regulament.
16.4. Pe fiecare tip de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament se aplică, în mod vizibil și
într-un loc accesibil indicat în fișa de omologare menționată la punctul 16.3 de mai sus, o marcă de
omologare internațională, compusă din următoarele elemente:
16.4.1. Un cerc în interiorul căruia se află litera „E” urmată de numărul distinctiv al țării care a acordat
omologarea (1).
(1) Numerele distinctive ale părților contractante la Acordul din 1958 sunt reproduse în anexa 3 la Rezoluția consolidată privind construcția
vehiculelor (R.E.3), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.3.
16.4.2. Numărul prezentului regulament, urmat de litera „R”, o liniuță și numărul de omologare în dreapta
cercului menționat la punctul 16.4.1 de mai sus.
16.5. În cazul în care vehiculul este conform cu un vehicul omologat în conformitate cu unul sau mai multe
regulamente anexate la acord, în țara care a acordat omologarea în conformitate cu prezentul regulament,
nu este necesară repetarea simbolului prevăzut la punctul 16.4.1 de mai sus; în acest caz, numerele regula
mentelor și numerele de omologare, precum și simbolurile suplimentare ale tuturor regulamentelor în
temeiul cărora a fost acordată omologarea în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului
regulament sunt amplasate în coloane verticale în partea dreaptă a simbolului prevăzut la punctul 16.4.1
de mai sus.
16.6. Marca de omologare trebuie să fie clar lizibilă și indelebilă.
16.7. Marca de omologare se amplasează pe plăcuța cu date a vehiculului sau în apropierea acesteia.
16.8. Anexa 2C la prezentul regulament conține exemple de amplasare a mărcii de omologare menționate
anterior.
17. CERINȚE PRIVIND INSTALAREA ECHIPAMENTELOR SPECIFICE PENTRU UTILIZAREA GAZULUI PETROLIER
LICHEFIAT ÎN SISTEMUL DE PROPULSIE AL UNUI VEHICUL
17.1. Generalități
17.1.1. Echipamentele GPL instalate pe un vehicul trebuie să funcționeze astfel încât să nu se depășească
presiunea de lucru pentru care au fost proiectate și omologate.
17.1.2. Toate componentele sistemului trebuie să fie omologate ca elemente individuale în temeiul părții I
a prezentului regulament.
17.1.2.1. Fără a aduce atingere dispozițiilor punctului 17.1.2 de mai sus, în cazul în care unitatea electronică de
control pentru sistemul GPL este integrată în unitatea electronică de control și face obiectul unei
omologări de tip privind instalarea vehiculului în conformitate cu partea II a prezentului regulament și cu
Regulamentul nr. 10, nu este necesară o omologare de tip separată pentru unitatea electronică de control
pentru sistemul GPL. Omologarea de tip a vehiculului trebuie, de asemenea, să fie acordată în
conformitate cu dispozițiile aplicabile prevăzute în anexa 14 la prezentul regulament.
17.1.3. Materialele utilizate în cadrul sistemului trebuie să fie adecvate utilizării cu GPL.
17.1.4. Toate componentele sistemului trebuie să fie fixate corespunzător.
17.1.5. Sistemul GPL nu trebuie să prezinte scurgeri.
17.1.6. Sistemul GPL se instalează astfel încât să ofere o protecție maximă la deteriorări, cum ar fi deteriorările
cauzate de mișcarea componentelor vehiculului, de coliziuni, de pietriș, de încărcarea și descărcarea
vehiculului sau de deplasarea încărcăturilor respective.
17.1.7. La sistemul GPL nu se conectează alte dispozitive în afara celor strict necesare pentru funcționarea
corespunzătoare a motorului autovehiculului.
17.1.7.1. În pofida dispozițiilor de la punctul 17.1.7 de mai sus, autovehiculele din categoriile M2, M3, N2, N3 și M1
cu o masă totală maximă > 3 500 kg sau cu un tip de șasiu SA (1) (2) pot fi echipate cu un sistem de
încălzire pentru habitaclu care este conectat la sistemul GPL.
17.1.7.2. Sistemul de încălzire specificat la punctul 17.1.7.1 de mai sus este admis în cazul în care, conform
serviciilor tehnice responsabile cu desfășurarea încercărilor de omologare de tip, sistemul de încălzire este
protejat în mod corespunzător și nu afectează funcționarea necesară a sistemului GPL normal.
17.1.7.3. În pofida dispozițiilor punctului 17.1.7 de mai sus, un vehicul monocombustibil fără un sistem de
funcționare în situații de defecțiuni poate fi echipat cu o cuplă de serviciu montată în sistemul GPL.
(1) Astfel cum sunt definite în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E. 3), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.3,
punctul 2 – www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29resolutions.html
(2) Astfel cum sunt definite în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.3,
punctul 2.
17.1.7.4. Cupla de serviciu specificată la punctul 17.1.7.3 de mai sus este admisă în cazul în care, conform
serviciilor tehnice responsabile cu desfășurarea încercărilor de omologare de tip, cupla de serviciu este
protejată în mod corespunzător și nu afectează funcționarea necesară a sistemului GPL normal. Cupla de
serviciu trebuie combinată cu o supapă antiretur etanșă la gaze separată prin care este permisă doar
funcționarea motorului.
17.1.7.5. Vehiculele monocombustibil echipate cu o cuplă de serviciu trebuie să poarte o etichetă lipită lângă cupla
de serviciu, în conformitate cu anexa 17 la prezentul regulament.
17.1.8. Identificarea vehiculelor din categoriile M2 și M3 alimentate cu GPL.
17.1.8.1. Vehiculele din categoriile M2 și M3 trebuie să poarte o plăcuță în conformitate cu anexa 16 la prezentul
regulament.
17.1.8.2. Plăcuța trebuie instalată în părțile din față și din spate ale vehiculelor din categoria M2 sau M3 și pe partea
exterioară a portierelor de pe partea stângă la vehiculele cu volanul pe partea dreaptă, respectiv pe partea
exterioară a portierelor de pe partea dreaptă la vehiculele cu volanul pe partea stângă.
17.2. Cerințe suplimentare
17.2.1. Nicio componentă a sistemului GPL, și niciun material de protecție care face parte din aceste componente,
nu trebuie să depășească suprafața exterioară a vehiculului, cu excepția unității de umplere în cazul în care
aceasta nu depășește cu mai mult de 10 mm linia nominală a panoului caroseriei.
17.2.2. Cu excepția rezervorului de combustibil GPL, nicio componentă a sistemului GPL, și niciun material de
protecție care face parte din componentele respective, nu poate depăși marginea inferioară a vehiculului în
secțiunea transversală a acestuia, în afara cazului în care un alt element al vehiculului, situat pe o rază de
150 mm, este situat sub marginea inferioară.
17.2.3. Nicio componentă a sistemului GPL nu trebuie să fie situată la mai puțin de 100 mm de conducta de
evacuare sau de altă sursă de căldură similară, cu excepția cazului în care astfel de componente sunt
protejate împotriva căldurii în mod corespunzător.
17.3. Sistemul GPL
17.3.1. Un sistem GPL trebuie să conțină cel puțin următoarele componente:

17.3.1.1. rezervor de combustibil;
17.3.1.2. supapă de limitare la 80 %;
17.3.1.3. indicator de nivel;
17.3.1.4. supapă de siguranță;
17.3.1.5. supapă de serviciu telecomandată cu limitator de debit;
17.3.1.6. regulator de presiune și vaporizator, care pot fi combinate (1);
17.3.1.7. supapă de închidere telecomandată;
17.3.1.8. unitate de umplere;
17.3.1.9. conducte și furtunuri de gaz;
17.3.1.10. racorduri de gaz între componentele sistemului GPL;
17.3.1.11. injector sau dispozitiv de injecție a gazului sau dispozitiv de amestecare a gazului;
17.3.1.12. unitate electronică de control;
(1) Se poate ca aceste componente pot să nu fie necesare în cazul injectării de GPL lichid.
17.3.1.13. dispozitiv de limitare a presiunii (siguranță fuzibilă).
17.3.2. De asemenea, sistemul poate include următoarele componente:

17.3.2.1. carcasă etanșă la gaze, care acoperă accesoriile montate pe rezervorul de combustibil;
17.3.2.2. supapă antiretur;
17.3.2.3. supapă de siguranță de pe conductele de gaz;
17.3.2.4. unitate de dozare a gazului;
17.3.2.5. filtru de GPL;
17.3.2.6. senzor de presiune sau temperatură;
17.3.2.7. pompă de combustibil GPL;
17.3.2.8. priză de alimentare pentru rezervor (mecanisme de acționare/pompă de combustibil/senzor pentru nivelul
combustibilului);
17.3.2.9. cuplă de serviciu (doar pentru vehiculele monocombustibil și fără sistem de funcționare în condiții de
defecțiuni);
17.3.2.10. sistem de selecție a combustibilului și sistem electric;
17.3.2.11. rampă de alimentare.
17.3.3. Accesoriile rezervorului menționate la punctele 17.3.1.2-17.3.1.5 de mai sus pot fi combinate.
17.3.4. Supapa de închidere telecomandată prevăzută la punctul 17.3.1.7 de mai sus poate fi combinată cu
regulatorul de presiune/vaporizatorul.
17.3.5. Componentele suplimentare necesare pentru funcționarea eficientă a motorului pot fi instalate în partea
sistemului GPL în care presiunea este mai mică de 20 kPa.
17.4. Instalarea rezervorului de combustibil
17.4.1. Rezervorul de combustibil trebuie instalat permanent în vehicul și nu trebuie instalat în compartimentul
motorului.
17.4.2. Rezervorul de combustibil trebuie instalat în poziția corectă, în conformitate cu instrucțiunile producă
torului rezervorului.
17.4.3. Rezervorul de combustibil trebuie instalat astfel încât să nu existe contacte între părți metalice, altele decât
punctele de fixare permanentă a rezervorului.
17.4.4. Rezervorul de combustibil trebuie să aibă puncte de fixare permanentă pentru ancorarea acestuia de
autovehicul sau rezervorul trebuie fixat de autovehicul printr-un suport și prin platbande.
17.4.5. În momentul în care vehiculul este gata de utilizare, rezervorul de combustibil nu trebuie să fie situat la
o distanță mai mică de 200 mm deasupra suprafeței drumului.
17.4.5.1. Dispozițiile de la punctul 17.4.5 de mai sus nu se aplică în cazul în care rezervorul este protejat
corespunzător, în partea din față și în părțile laterale, și dacă nicio componentă a sa nu este situată mai jos
de structura sa protectoare.
17.4.6. Rezervorul (rezervoarele) de combustibil trebuie montat(e) și fixat(e) astfel încât următoarele accelerații să
poată fi absorbite (fără apariția unor deteriorări) atunci când rezervoarele sunt pline:
vehicule din categoriile M1 și N1:
(a) 20 g în direcția deplasării;
(b) 8 g orizontal, perpendicular pe direcția deplasării;

(a) 10 g în direcția deplasării;
(b) 5 g orizontal, perpendicular pe direcția deplasării;
(a) 6,6 g în direcția deplasării;
(b) 5 g orizontal, perpendicular pe direcția deplasării.
În locul încercării practice se poate utiliza o metodă de calcul, în cazul în care solicitantul omologării
poate demonstra echivalența acesteia într-un mod satisfăcător pentru serviciul tehnic.
17.5. Cerințe suplimentare aplicabile rezervorului de combustibil
17.5.1. În cazul în care mai multe rezervoare de GPL sunt conectate la o singură conductă de alimentare, fiecare
rezervor trebuie echipat cu o supapă antiretur instalată în aval de supapa de serviciu telecomandată, iar
o supapă de siguranță trebuie instalată pe conducta de alimentare, în aval de supapa antiretur. Un sistem
de filtrare corespunzător trebuie amplasat în amonte de supapa (supapele) antiretur pentru a evita
ancrasarea supapei (supapelor).
17.5.2. O supapă antiretur și o supapă de siguranță pe conductă nu sunt necesare în cazul în care presiunea către
amonte a supapei de serviciu telecomandate în poziția închisă depășește 500 kPa.
În acest caz, comanda supapelor de serviciu telecomandate trebuie să fie astfel concepută încât să fie
posibilă deschiderea mai multor supape telecomandate în orice moment. Intervalul de timp de
suprapunere necesar pentru a permite comutarea este limitat la 2 minute.
17.6. Accesoriile rezervorului de combustibil
17.6.1. Supapa de serviciu telecomandată cu limitator de debit de pe rezervor
17.6.1.1. Supapa de serviciu telecomandată cu limitator de debit se instalează direct pe rezervorul de combustibil,
fără racorduri intermediare.
17.6.1.2. Supapa de serviciu telecomandată cu limitator de debit trebuie controlată astfel încât să se închidă în mod
automat atunci când motorul nu funcționează, indiferent de poziția comutatorului de contact, și trebuie
să rămână închisă atât timp cât motorul nu funcționează.
17.6.1.3. În pofida dispoziției de la punctul 17.6.1.2 de mai sus, în cazul sistemelor cu injecție de lichid, dacă este
necesară o recirculare a combustibilului pentru a elimina bulele de gaz din sistem (dop de vapori), supapa
de serviciu telecomandată cu limitator de debit poate să rămână deschisă pentru o perioadă de cel mult
10 de secunde înainte de pornirea motorului în modul de funcționare cu GPL.
17.6.1.4. În pofida dispozițiilor de la punctul 17.6.1.2 de mai sus, supapa de serviciu telecomandată poate să
rămână într-o poziție deschisă în cursul fazelor stop comandate.
17.6.1.5. Dacă supapa de serviciu telecomandată este închisă în cursul fazelor stop comandate, supapa trebuie să
respecte dispozițiile de la punctul 4.7 din anexa 3.
17.6.2. Supapa de siguranță cu arc din rezervor
17.6.2.1. Supapa de siguranță cu arc trebuie instalată în rezervorul de combustibil astfel încât să fie conectată la
zona cu vapori de combustibil și să poată evacua gazele în atmosfera exterioară. Supapa de siguranță cu
arc poate evacua gazele în carcasa etanșă la gaze în cazul în care carcasa respectivă îndeplinește cerințele
prevăzute la punctul 17.6.5 de mai jos.
17.6.3. Supapa de limitare la 80 %
17.6.3.1. Limitatorul de umplere automat trebuie să fie adecvat pentru rezervorul de combustibil pe care este
montat și trebuie instalat în poziția corespunzătoare pentru a asigura că rezervorul nu poate fi umplut la
o capacitate mai mare de 80 %.
17.6.4. Indicatorul de nivel
17.6.4.1. Indicatorul de nivel trebuie să fie adecvat pentru rezervorul de combustibil pe care este montat și trebuie
instalat în poziția corespunzătoare.
17.6.5. Carcasa etanșă la gaze pe rezervor
17.6.5.1. Pe rezervor trebuie montată o carcasă etanșă la gaze care acoperă accesoriile rezervorului și care
îndeplinește cerințele prevăzute la punctele 17.6.5.2-17.6.5.5 de mai jos, cu excepția cazului în care
rezervorul este instalat în afara vehiculului, iar accesoriile rezervorului sunt protejate împotriva impuri
tăților și a apei.
17.6.5.2. Carcasa etanșă la gaze trebuie fie în contact direct cu atmosfera, după caz prin intermediul unui furtun
flexibil și al unui element de trecere.
17.6.5.3. Deschiderea de ventilare a carcasei etanșe la gaze trebuie să fie îndreptată în jos la punctul de ieșire din
motorul vehiculului. Cu toate acestea, ea nu trebuie să fie îndreptată către o nișă a roții sau către o sursă
de căldură precum conducta de evacuare.
17.6.5.4. Orice furtun de racord și orice element de trecere din partea de jos a caroseriei autovehiculului utilizate
pentru ventilarea carcasei etanșe la gaze trebuie să aibă o deschidere degajată cu suprafața de cel puțin
450 mm2.În cazul în care o conductă de gaz, o altă conductă sau orice cablu electric este instalat(ă) în
furtunul flexibil și în elementul de trecere, deschiderea degajată trebuie să aibă, de asemenea, o suprafață
de cel puțin 450 mm2.
17.6.5.5. Carcasa etanșă la gaze și furtunurile flexibile trebuie să fie etanșe la o presiune de 10 kPa cu deschiderile
obturate și nu trebuie să prezinte deformări permanente, la o rată maximă permisă a scurgerilor de
100 cm3/h.
17.6.5.6. Furtunul flexibil trebuie fixat în mod corespunzător de carcasa etanșă la gaze și de elementul de trecere
pentru a asigura formarea unui racord etanș la gaze.
17.7. Conductele și furtunurile de gaz
17.7.1. Conductele de gaz trebuie să fie confecționate dintr-un material fără sudură: fie cupru, fie oțel inoxidabil,
fie oțel cu strat rezistent la coroziune.
17.7.2. În cazul în care este utilizat cuprul fără sudură, conducta trebuie protejată printr-un manșon de cauciuc
sau de plastic.
17.7.3. Diametrul exterior al conductelor de gaz confecționate din cupru nu trebuie să depășească 12 mm și
trebuie să aibă o grosime a peretelui de cel puțin 0,8 mm, iar cel al conductelor de gaz din oțel și din oțel
inoxidabil nu trebuie să depășească 25 mm și trebuie să aibă, pentru serviciile de gaz, o grosime adecvată
a peretelui.
17.7.4. Conducta de gaz poate fi confecționată dintr-un material nemetalic în cazul în care îndeplinește cerințele
de la punctul 6.7 din prezentul regulament.
17.7.5. Conducta de gaz poate fi înlocuită cu un furtun de gaz în cazul în care acesta din urmă îndeplinește
cerințele de la punctul 6.7 din prezentul regulament.
17.7.6. Conductele de gaz, altele decât conductele nemetalice, trebuie fixate astfel încât să nu fie supuse vibrațiilor
sau șocurilor mecanice.
17.7.7. Furtunurile de gaz și conductele nemetalice de gaz trebuie fixate astfel încât să nu fie supuse șocurilor
mecanice.
17.7.8. La punctul de fixare, conducta sau furtunul de gaz trebuie echipate cu un material protector.
17.7.9. Conductele sau furtunurile de gaz nu trebuie amplasate la punctele de contact cu cricul.
17.7.10. La trecerile printr-un perete, conductele sau furtunurile de gaz, indiferent dacă sunt sau nu echipate cu un
manșon protector, trebuie învelite cu un material de protecție.
17.8. Racordurile de gaz între componentele sistemului GPL
17.8.1. Racordurile sudate sau lipite și racordurile cu compresie de tip crestat nu sunt permise. Lipirea sau
sudarea pot fi permise pentru racordarea părților individuale ale cuplajelor detașabile la conducta de gaz
sau la componenta sistemului.
17.8.2. Conductele de gaz trebuie conectate între ele doar prin racorduri compatibile în ceea ce privește
coroziunea.
17.8.3. Tuburile din oțel inoxidabil trebuie să fie îmbinate doar cu garnituri din oțel inoxidabil.
17.8.4. Blocurile de distribuție trebuie să fie produse dintr-un material rezistent la coroziune.
17.8.5. Conductele de gaz trebuie conectate cu ajutorul unor racorduri corespunzătoare, de exemplu, cu racorduri
cu compresie din două părți în cazul conductelor din oțel, respectiv cu racorduri cu inele de presiune
îngustate la ambele capete sau cu două flanșe în cazul conductelor din cupru. Conductele de gaz se
conectează prin racorduri adecvate. În niciun caz nu pot fi utilizate racorduri dacă acestea vor provoca
deteriorarea conductei. Presiunea de rupere a racordurilor montate trebuie să fie mai mare sau egală cu
cea specificată pentru conducta respectivă.
17.8.6. Numărul de racorduri trebuie să fie limitat la minimul necesar.
17.8.7. Toate racordurile trebuie să fie realizate în locuri accesibile în vederea inspecției.
17.8.8. În habitaclu sau în compartimentul pentru bagaje, conductele sau furtunurile de gaz nu trebuie să
depășească lungimea care este în mod rezonabil necesară; această dispoziție este îndeplinită atunci când
conducta sau furtunul nu depășește distanța dintre rezervorul de combustibil și partea laterală
a vehiculului.
17.8.8.1. Nu trebuie să existe racorduri ale conductelor de gaz în habitaclu sau în compartimentul pentru bagaje, cu
excepția:
(a) racordurilor la carcasa etanșă la gaze; precum și
(b) a racordului dintre conducta sau furtunul de gaz și unitatea de umplere, dacă acest racord este dotat
cu un manșon rezistent la GPL și dacă orice scurgere de gaz este evacuată direct în atmosferă.
17.8.8.2. Dispozițiile de la punctele 17.8.8 și 17.8.8.1 de mai sus nu se aplică vehiculelor din categoria M2 sau M3
în cazul în care conductele sau furtunurile de gaz și racordurile sunt echipate cu un manșon care este
rezistent la GPL și care prezintă un racord care se deschide în atmosferă. Capătul deschis al manșonului
trebuie să fie situat în punctul cel mai jos.
17.9. Supapa de închidere telecomandată
17.9.1. O supapă de închidere telecomandată trebuie instalată în conducta de gaz dintre rezervorul de GPL și
regulatorul de presiune/vaporizator, cât mai aproape posibil de regulatorul de presiune/vaporizator.
17.9.2. Supapa de închidere telecomandată poate fi încorporată în regulatorul de presiune/vaporizator.
17.9.3. În pofida dispozițiilor de la punctul 17.9.1 de mai sus, supapa de închidere telecomandată poate fi
instalată într-un loc din compartimentul motorului specificat de producătorul sistemului GPL, în cazul în
care este prevăzut un sistem de retur al combustibilului între regulatorul de presiune și rezervorul de GPL.
17.9.4. Supapa de închidere telecomandată trebuie instalată astfel încât alimentarea cu combustibil să se întrerupă
atunci când motorul nu funcționează sau, în cazul în care vehiculul este echipat, de asemenea, cu un
sistem de alimentare cu alt combustibil, atunci când este selectat celălalt combustibil. Este permisă
o întârziere de 2 secunde pentru diagnostic.
17.9.5. În pofida dispoziției de la punctul 17.9.4 de mai sus, în cazul sistemelor cu injecție de lichid, dacă este
necesară o recirculare a combustibilului pentru a elimina bulele de gaz din sistem (dop de vapori), supapa
de închidere telecomandată poate să rămână deschisă pentru o perioadă de cel mult 10 secunde înainte de
pornirea motorului în modul de funcționare cu GPL și în timpul trecerii la alimentarea cu celălalt
combustibil.
17.9.6. În pofida dispozițiilor de la punctul 17.9.4 de mai sus, supapa de închidere telecomandată poate să
rămână într-o poziție deschisă în cursul fazelor stop comandate.
17.9.7. Dacă supapa de închidere telecomandată este închisă în cursul fazelor stop comandate, supapa trebuie să
respecte dispozițiile de la punctul 1.7 din anexa 7.
17.10. Unitatea de umplere
17.10.1. Unitatea de umplere trebuie să fie fixată astfel încât să nu se poată roti și să fie protejată de impurități și
de apă.
17.10.2. Atunci când rezervorul de GPL este instalat în habitaclu sau într-un compartiment închis (pentru bagaje),
unitatea de umplere trebuie amplasată în exteriorul vehiculului.
17.11. Sistemul de selecție a combustibilului și sistemul electric
17.11.1. Componentele electrice ale sistemului GPL trebuie protejate împotriva suprasarcinilor, iar cablul de
alimentare trebuie prevăzut cu cel puțin o siguranță fuzibilă.
17.11.1.1. Siguranța trebuie instalată într-un loc cunoscut, care poate fi accesat fără a folosi unelte.
17.11.2. Sursa de energie electrică care alimentează componentele sistemului GPL folosite, de asemenea, pentru
transportul gazului nu poate traversa o conductă de gaz.
17.11.3. Toate componentele electrice instalate într-o parte a sistemului GPL în care presiunea depășește 20 kPa
trebuie conectate și izolate în așa fel încât să nu circule curent electric prin părțile care conțin GPL.
17.11.4. Cablurile electrice trebuie protejate în mod corespunzător împotriva deteriorării. Conexiunile electrice din
portbagaj și din habitaclu trebuie să fie conforme cu clasa IP40 a gradelor de protecție în conformitate cu
standardul IEC 60529-1989+A1:1999. Toate celelalte conexiuni electrice trebuie să fie conforme cu
clasa IP54 a gradelor de protecție în conformitate cu standardul IEC 60529-1989+A1:1999.
17.11.5. Vehiculele cu mai multe sisteme de combustibil trebuie să aibă un sistem de selectare a combustibilului.
17.11.6. Racordurile și componentele electrice din carcasa etanșă la gaze trebuie să fie astfel construite încât să nu
producă scântei.
17.12. Dispozitiv de limitare a presiunii
17.12.1. Dispozitivul de limitare a presiunii trebuie montat pe rezervorul (rezervoarele) de combustibil într-un
mod care să permită evacuarea prin dispozitiv către carcasa etanșă, atunci când prezența acesteia din
urmă este prevăzută, în cazul în care carcasa etanșă la gaz îndeplinește cerințele prevăzute la
punctul 17.6.5 de mai sus.
18. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI
Procedurile privind conformitatea producției sunt conforme cu cele stabilite în apendicele 2 din acord
(E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), cu respectarea următoarelor cerințe:
18.1. Toate vehiculele omologate în temeiul prezentului regulament trebuie să fie astfel fabricate încât să fie
conforme cu tipul omologat, prin îndeplinirea cerințelor menționate la punctul 17 de mai sus.
18.2. Pentru a verifica respectarea cerințelor prevăzute la punctul 18.1 de mai sus, trebuie să se efectueze
controale adecvate ale producției.
18.3. Autoritatea de omologare de tip care a acordat omologarea de tip poate să verifice în orice moment
metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. Frecvența normală a acestor
verificări este de o dată pe an.
19. SANCȚIUNI ÎN CAZUL NECONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI
19.1. Omologarea acordată în privința unui tip de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în
cazul în care cerințele stabilite la punctul 18 de mai sus nu sunt respectate.
19.2. În cazul în care o parte contractantă la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare
acordată anterior, aceasta trebuie să aducă de îndată la cunoștință acest fapt celeilalte părți contractante
care aplică prezentul regulament printr-o comunicare conformă cu modelul din anexa 2D la prezentul
regulament.
20. MODIFICAREA ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII UNUI TIP DE VEHICUL
20.1. Orice modificare a instalării echipamentelor specifice pentru utilizarea gazului petrolier lichefiat în
sistemul de propulsie al vehiculului trebuie notificată autorității de omologare de tip care a omologat tipul
de vehicul. Autoritatea de omologare de tip poate:
20.1.1. să considere că este puțin probabil ca modificările făcute să aibă un efect negativ considerabil și că, în
orice caz, vehiculul respectă în continuare cerințele; sau
20.1.2. să solicite un raport de încercare suplimentar serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.
20.2. Confirmarea sau respingerea omologării, cu precizarea modificării, trebuie comunicată părților la acord
care aplică prezentul regulament prin procedura specificată la punctul 16.3 de mai sus.
20.3. Autoritatea de omologare de tip care emite extinderea omologării atribuie un număr de serie pentru
o astfel de extindere și informează în acest sens celelalte părți contractante la Acordul din 1958 care
aplică prezentul regulament, printr-o fișă de comunicare conformă cu modelul din anexa 2D la prezentul
regulament.
21. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI
În cazul în care titularul omologării încetează definitiv să producă un tip de vehicul omologat în
conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze autoritatea de omologare de tip care
a acordat omologarea. La primirea notificării în cauză, autoritatea respectivă informează în acest sens
celelalte părți contractante la acord care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de
comunicare conforme cu modelul din anexa 2D la prezentul regulament.
22. DISPOZIȚII TRANZITORII PRIVIND INSTALAREA DIFERITELOR COMPONENTE ALE ECHIPAMENTELOR GPL ȘI
OMOLOGAREA DE TIP A UNUI VEHICUL DOTAT CU ECHIPAMENTE SPECIFICE PENTRU UTILIZAREA GAZULUI
PETROLIER LICHEFIAT ÎN SISTEMUL SĂU DE PROPULSIE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE INSTALAREA UNOR ASTFEL DE
ECHIPAMENTE
contractantă care aplică prezentul regulament nu trebuie să refuze acordarea omologării în temeiul
prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de modificări.
contractantă care aplică prezentul regulament nu interzice montarea pe un vehicul și utilizarea ca
echipament de origine a unei componente omologate în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost
modificat prin seria 01 de modificări.
22.3. Pe parcursul perioadei de 12 luni de la data intrării în vigoare a seriei 01 de modificări la prezentul
regulament, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot permite utilizarea, ca echipament de
origine, a unui tip de componentă omologat în temeiul prezentului regulament în forma sa originală,
atunci când este montat pe un vehicul transformat pentru a funcționa cu GPL.
22.4. După expirarea perioadei de 12 luni de la data intrării în vigoare a seriei 01 de modificări la prezentul
regulament, părțile contractante care aplică prezentul regulament interzic utilizarea ca echipament de
origine a unei componente care nu îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost
modificat prin seria 01 de modificări, atunci când este montată pe un vehicul transformat pentru
a funcționa cu GPL.
22.5. După expirarea perioadei de 12 luni de la data intrării în vigoare a seriei 01 de modificări la prezentul
regulament, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza prima înmatriculare națională
(prima punere în funcțiune) a unui vehicul care nu îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel
cum a fost modificat prin seria 01 de modificări.
23. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE

OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE AUTORITĂȚILOR DE OMOLOGARE DE TIP
Părțile contractante la acord care aplică prezentul regulament comunică Secretariatului Organizației
Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de
omologare și ale autorităților de omologare de tip care acordă omologarea și cărora trebuie să le fie
trimise fișele care certifică omologarea sau extinderea, refuzul sau retragerea omologării, emise în alte țări.
ANEXA 1
CARACTERISTICI ESENȚIALE ALE VEHICULULUI, ALE MOTORULUI ȘI ALE ECHIPAMENTELOR LEGATE

DE UTILIZAREA GPL
Descrierea vehiculului (vehiculelor)
Marcă: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Denumirea și adresa producătorului: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1. Descrierea motorului (motoarelor)
1.1. Producător: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.1.1. Codul (codurile) de motor al(e) producătorului (astfel cum sunt marcate pe motor sau pe alte mijloace de
identificare): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2. Motor cu ardere internă
1.2.1.-1.2.4.4. Neutilizate
1.2.4.5. Descrierea echipamentelor de alimentare cu GPL:
1.2.4.5.1. Descrierea sistemului: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.1.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.1.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.1.3. Schițe/diagrame de instalare în vehicul (vehicule): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.2. Vaporizator/regulator (regulatoare) de presiune
1.2.4.5.2.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.2.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.2.3. Numărul omologării: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.2.4. Neutilizate
1.2.4.5.2.5. Schițe: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.2.6. Numărul de puncte de reglare principale: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.2.7. Descrierea principiului de reglare prin punctele principale de reglare: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.2.8. Numărul de puncte de reglare a ralantiului: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.2.9. Descrierea principiilor de reglare prin punctele de reglare a ralantiului: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.2.10. Alte posibilități de reglare: dacă există și, în caz afirmativ, care sunt acestea (descriere și schițe):
1.2.4.5.2.11. Presiunea (presiunile) de funcționare (1): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . kPa
1.2.4.5.3. Dispozitiv de amestecare: da/nu (2)
1.2.4.5.3.1. Număr: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.3.2. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.2.4.5.3.3. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.3.4. Schițe: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.3.5. Locul instalării [a se include schița (schițele)]: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.3.6. Posibilități de reglare: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.4. Unitate de dozare a gazului: da/nu (2)
1.2.4.5.4.1. Număr: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.4.2. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.4.3. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.4.4. Schițe: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.4.5. Locul instalării [a se include schița (schițele)]: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.4.6. Posibilități de reglare (descriere)
1.2.4.5.5. Dispozitiv (dispozitive) de injecție a gazului sau injector (injectoare): da/nu (2)
1.2.4.5.5.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.5.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.5.3. (Neutilizat)
1.2.4.5.5.5. Schițe de instalare: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . kPa
1.2.4.5.6. Unitate electronică de control pentru sistemul de alimentare cu GPL:
1.2.4.5.6.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.6.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.6.3. Locul instalării: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.6.4. Posibilități de reglare: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.7. Rezervor de GPL:
1.2.4.5.7.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.7.2. Tip (tipuri) (inclusiv schițe): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.7.3. Număr de containere: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.7.4. Capacitate: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . litri
1.2.4.5.7.5. Pompă de alimentare cu GPL în rezervor: da/nu (2)
1.2.4.5.7.6. (Neutilizat)
1.2.4.5.7.7. Schițe cu instalarea containerului: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.2.4.5.8. Accesorii ale rezervorului de GPL
1.2.4.5.8.1. Supapă de limitare la 80 %:
1.2.4.5.8.1.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.1.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.1.3. Principiu de funcționare: plutitor/altul (2) (a se include o descriere sau schițe): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.2. Indicator de nivel:
1.2.4.5.8.2.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.2.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.2.3. Principiu de funcționare: plutitor/altul (2) (a se include o descriere sau schițe): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.3. Supapă de siguranță (supapă de evacuare):
1.2.4.5.8.3.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.3.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.3.3. Debit în condiții normale: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.4. Dispozitiv de limitare a presiunii:
1.2.4.5.8.4.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.4.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.4.3. Descriere și schițe: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.4.4. Temperatură de funcționare: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.4.5. Material: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.4.6. Debit în condiții normale: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.5. Supapă de serviciu telecomandată cu limitator de debit:
1.2.4.5.8.5.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.5.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.6. Multivalvă: da/nu (2)
1.2.4.5.8.6.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.6.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.6.3. Descrierea multivalvei (a se include schițe): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.7. Carcasă etanșă la gaze:
1.2.4.5.8.7.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.7.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.8. Priză de alimentare (pompă de combustibil/mecanisme de acționare):
1.2.4.5.8.8.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.2.4.5.8.8.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.8.8.3. Schițe: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.9. Pompă de combustibil (GPL): da/nu (2)
1.2.4.5.9.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.9.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.9.3. Pompă montată în rezervorul de GPL: da/nu (2)
1.2.4.5.10. Supapă de închidere/supapă antiretur/supapă de siguranță de pe conductele de gaz:
da/nu (2)
1.2.4.5.10.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.10.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.10.3. Descriere și schițe: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.11. Unitate de umplere cu comandă la distanță (2):
1.2.4.5.11.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.11.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.12. Furtun (furtunuri)/conducte de combustibil:
1.2.4.5.12.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.12.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.12.3. Descriere: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.13. Senzor (senzori) de presiune și temperatură (2):
1.2.4.5.13.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.13.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.13.3. Descriere: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.14. Filtru (filtre) de GPL (2):
1.2.4.5.14.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.14.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.14.3. Descriere: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1.2.4.5.15. Cuplă (cuple) de serviciu (vehicule monocombustibil fără sistem de funcționare în condiții de
defecțiuni) (2):
1.2.4.5.15.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.15.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.15.3. Descriere și schițe de instalare: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.16. Racordare la sistemul GPL pentru sistemul de încălzire: da/nu (2)
1.2.4.5.16.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.16.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.17. Rampă de alimentare (2):
1.2.4.5.17.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.17.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.18. Componenta alcătuită din mai multe părți (2):
1.2.4.5.18.1. Marcă (mărci): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.18.2. Tip (tipuri): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.19. Documentație suplimentară:
1.2.4.5.19.1. Descrierea echipamentelor GPL și a sistemului de protecție fizică a catalizatorului la comutarea de la

funcționarea cu benzină la cea cu GPL sau invers
1.2.4.5.19.2. Structura sistemului (conexiuni electrice, prize de vid, furtunuri de compensare etc.)
1.2.4.5.19.3. Schița simbolului: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.19.4. Informații cu privire la reglare: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.4.5.19.5. Certificatul vehiculului alimentat cu benzină, în cazul în care este deja acordat: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.2.5. Sistem de răcire: (lichid/aer) (2)
1.2.5.1. Descrierea sistemului/schițe privind echipamentele GPL
(1) A se specifica toleranța.

(2) A se tăia mențiunile necorespunzătoare.
ANEXA 2A
DISPUNEREA MĂRCII DE OMOLOGARE DE TIP A ECHIPAMENTELOR GPL

(a se vedea punctul 5.4 din prezentul regulament)
a ≥ 5 mm
(1) Clasa 0, 1, 2, 2A sau 3
Marca de omologare de mai sus, fixată pe echipamentul GPL, arată că echipamentul în cauză a fost omologat în Țările
de Jos (E 4), în temeiul Regulamentului nr. 67, având numărul de omologare 012439. Primele două cifre ale numărului
de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 67, astfel cum
a fost modificat prin seria 01 de modificări.
ANEXA 2B
Apendice
NUMAI REZERVOARE
1. Caracteristicile rezervorului de bază (configurația 00):
(a) Marcă sau denumire comercială: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
(b) Formă: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
(c) Material: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
(d) Orificii: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a se vedea schițele
(e) Grosimea pereților: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . mm
(f) Diametru (rezervor cilindric): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . mm
(g) Înălțime (rezervor cu formă specială): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . mm
(h) Suprafață externă: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cm2
(i) Configurația accesoriilor montate pe rezervor: a se vedea tabelul 1.
Tabelul 1
Nr. Element Tip Nr. de omologare Nr. de extindere
a Supapă de limitare la 80 %
b Indicator de nivel
c Supapă de siguranță
d Supapă de serviciu telecomandată cu li

mitator de debit
e Pompă de combustibil
f Multivalvă
g Carcasă etanșă la gaze
h Priză de alimentare
i Supapă antiretur
j Dispozitiv de limitare a presiunii
2. Liste cu familia de rezervoare
Listele cu familia de rezervoare indică diametrul, capacitatea, suprafața externă și configurația (configurațiile)
posibilă (posibile) a(le) accesoriilor montate pe rezervor.
Tabelul 2
Diametru/înălțime Suprafață externă Configurația acceso

Nr. Tip Capacitate [L]
[mm] [cm2] riilor [coduri] (1)
01
02
(1) Codul 00 și, după caz, același cod (aceleași coduri) din tabelul 3.
3. Listele configurațiilor posibile ale accesoriilor montate pe rezervor
A se preciza o listă a accesoriilor posibile care diferă de configurația accesoriilor încercate (cod 00) și care pot fi
montate pe tipul de rezervor. A se preciza pentru toate accesoriile tipul, numărul de omologare și numărul de
extindere, indicând propriul cod de configurație.
Tabelul 3
Configurația acceso
Nr. Accesorii Tip Nr. de omologare Nr. de extindere
riilor [cod]
d
ANEXA 2C
DISPUNEREA MĂRCILOR DE OMOLOGARE
Modelul A
(a se vedea punctul 16.4 din prezentul regulament)
a ≥ 8 mm
Marca de omologare de mai sus, fixată pe un vehicul, arată că vehiculul în cauză a fost omologat, în ceea ce privește
instalarea echipamentelor specifice pentru utilizarea GPL în sistemul său de propulsie, în Țările de Jos (E 4), în temeiul
Regulamentului nr. 67, având numărul de omologare 012439.Primele două cifre ale numărului de omologare indică
faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 67, astfel cum a fost modificat prin
seria 01 de modificări.
Modelul B
(a se vedea punctul 16.4. din prezentul regulament)
a ≥ 8 mm
Marca de omologare de mai sus, fixată pe un vehicul, arată că vehiculul în cauză a fost omologat, în ceea ce privește
instalarea echipamentelor specifice pentru utilizarea GPL în sistemul său de propulsie, în Țările de Jos (E 4), în temeiul
Regulamentului nr. 67, având numărul de omologare 012439. Primele două cifre ale numărului de omologare indică
faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 67, astfel cum a fost modificat prin
seria 01 de modificări, și ale Regulamentului nr. 83, astfel cum a fost modificat prin seria 04 de modificări.
ANEXA 2D
ANEXA 3
DISPOZIȚII PRIVIND OMOLOGAREA ACCESORIILOR REZERVOARELOR DE GPL
1. Supapă de limitare la 80 %
1.1. Definiție: a se vedea punctul 2.5.1 din prezentul regulament.
1.2. Clasificarea componentei (în conformitate cu figura 1 de la punctul 2): clasa 3.
1.3. Presiunea de clasificare: 3 000 kPa.
1.4. Temperaturile din proiectare:
de la – 20 °C până la 65 °C
Pentru temperaturi care depășesc valorile menționate anterior, se aplică anumite condiții speciale de încercare.
1.5. Norme generale de proiectare:
Punctul 6.15.1, Dispoziții privind supapa de limitare la 80 %.
Punctul 6.15.2, Dispoziții privind izolarea electrică.
Punctul 6.15.3.1, Dispoziții privind supapele cu comandă electrică.
1.6. Proceduri de încercare aplicabile:
Încercare la suprapresiune Punctul 4 din anexa 15
Scurgeri externe Punctul 5 din anexa 15
Temperatură ridicată Punctul 6 din anexa 15
Temperatură scăzută Punctul 7 din anexa 15
Scurgeri la scaun Punctul 8 din anexa 15
Anduranță Punctul 9 din anexa 15
Încercări de funcționare Punctul 10 din anexa 15
Compatibilitate cu GPL Punctul 11 din anexa 15 (**)
Rezistență la coroziune Punctul 12 din anexa 15 (*)
Rezistență la căldură uscată Punctul 13 din anexa 15 (**)
Îmbătrânire la ozon Punctul 14 din anexa 15 (**)
Fluaj Punctul 15 din anexa 15 (**)
Ciclu termic Punctul 16 din anexa 15 (**)
2. Indicator de nivel

Punctul 6.15.11, Dispoziții privind indicatorul de nivel.
3. Supapă de siguranță (supapă de evacuare)
Punctul 6.15.8, Dispoziții privind supapa de siguranță (supapa de evacuare).

Anduranță (cu 200 cicluri de funcționare) Punctul 9 din anexa 15
Încercare de funcționare Punctul 10 din anexa 15
4. Supapă de serviciu telecomandată cu limitator de debit
4.2. Clasificarea componentei (în conformitate cu figura 1 de la punctul 2): clasa 3 sau clasa 0 în cazul în care presiunea
de lucru este specificată.
4.3. Presiunea de clasificare: 3 000 kPa sau presiunea de lucru declarată dacă aceasta este ≥ 3 000 kPa.
4.4. Temperaturi prin proiectare:

Punctul 6.15.3.1, Dispoziții privind supapele cu comandă electrică/externă.
Punctul 6.15.13, Dispoziții privind supapa de serviciu telecomandată cu limitator de debit.
Încercare de funcționare Punctul 10 din anexa 15

4.7. Dacă supapa de serviciu telecomandată este închisă în timpul fazelor stop comandate, atunci ea trebuie supusă, în
timpul încercării de anduranță, unui anumit număr de operațiuni precizat mai jos, în conformitate cu punctul 9 din
anexa 15:
(a) 200 000 de cicluri (marca „H1”) dacă motorul se oprește automat atunci când vehiculul se oprește;
(b) 500 000 de cicluri (marca „H2”) dacă, în plus față de condițiile de la litera (a), motorul se oprește automat
inclusiv atunci când vehiculul se deplasează doar ca urmare a acțiunii motorului electric;
(c) 1 000 000 de cicluri (marca „H3”) dacă, în plus față de condițiile de la literele (a) și (b), motorul se oprește
automat și atunci când pedala de accelerație este eliberată.
În pofida dispozițiilor de mai sus, se consideră că supapa conformă cu cerințele de la litera (b) satisface cerințele de
la litera (a), iar supapa conformă cu cerințele de la litera (c) satisface condițiile de la literele (a) și (b).
5. Priză de alimentare
5.2. Clasificarea componentei (în conformitate cu figura 1 de la punctul 2):
clasa 0 pentru partea aflată în contact cu GPL lichid la o presiune > 3 000 kPa;
clasa 1 pentru partea aflată în contact cu GPL lichid la o presiune ≤ 3 000 kPa.
5.3. Presiunea de clasificare:
componente din clasa 0: presiuni de lucru declarate;
componente din clasa 1: 3 000 kPa.
Punctul 6.15.2.3, Dispoziții privind priza de alimentare.

6. Carcasă etanșă la gaze
nu se aplică.
6.3. Presiune de clasificare: nu se aplică.
Punctul 6.15.12, Dispoziții privind carcasa etanșă.
Încercare la suprapresiune Punctul 4 din anexa 15 (la 50 kPa)
Scurgeri externe Punctul 5 din anexa 15 (la 10 kPa)
7. Dispoziții privind omologarea dispozitivului de limitare a presiunii (siguranța fuzibilă)
7.1. Definiție: a se vedea punctul 2.5.3.1 din prezentul regulament.
7.4. Temperatura proiectată:
Siguranța trebuie să fie concepută pentru a se deschide la o temperatură de 120 °C ± 10 °C.
Punctul 6.15.2, Dispoziții privind izolarea electrică
Punctul 6.15.3.1, Dispoziții privind supapele cu comandă electrică
Punctul 6.15.7, Dispoziții privind supapa de siguranță de pe conductele de gaz
7.6. Proceduri de încercare care trebuie aplicate:

Scurgere la scaun (după caz) Punctul 8 din anexa 15

Cicluri de temperatură Punctul 16 din anexa 15 (**)
7.7. Cerințe privind dispozitivul de limitare a presiunii (siguranța fuzibilă)
Verificarea compatibilității dispozitivului de limitare a presiunii (siguranța fuzibilă) specificat de producător cu

condițiile de funcționare se realizează prin intermediul următoarelor încercări:
(a) Un eșantion este menținut la o temperatură controlată de cel puțin 90 °C și la o presiune cel puțin egală cu
presiunea de încercare (3 000 kPa) timp de 24 de ore. La sfârșitul încercării nu trebuie să existe vreo scurgere
sau vreo urmă vizibilă de extrudare a vreunui metal fuzibil folosit la model.
(b) Un eșantion este supus unei încercări de oboseală la o frecvență a presiunii ciclice de cel mult 4 cicluri pe
minut, după cum urmează:
(i) eșantionul este menținut la 82 °C și este supus timp de 10 000 de cicluri la presiuni cuprinse între 300
și 3 000 kPa;
(ii) eșantionul este menținut la – 20 °C și este supus timp de 10 000 de cicluri la presiuni cuprinse între 300
și 3 000 kPa.
La sfârșitul încercării nu trebuie să existe vreo scurgere sau vreo urmă vizibilă de extrudare a vreunui metal
fuzibil folosit la model.
(c) Componentele expuse din alamă destinate reținerii presiunii ale dispozitivelor de limitare a presiunii trebuie să
reziste, fără a suferi vreo fisurare ca urmare a tensocoroziunii, la condițiile din timpul unei încercări cu nitrat de
mercur, astfel cum este descrisă în ASTM B154 (***).Dispozitivul de limitare a presiunii este scufundat timp de
30 de minute într-o soluție apoasă de nitrat de mercur cu un conținut de 10 g de nitrat de mercur și de 10 ml
de acid azotic la un litru de soluție. După scufundare, dispozitivul de limitare a presiunii este supus unei
încercări de scurgere prin aplicarea unei presiuni aerostatice de 3 000 kPa timp de un minut, interval în care
trebuie verificat dacă există scurgeri externe din componentă. Nicio scurgere nu trebuie să depășească un debit
de 200 cm3/h.
(d) Componentele expuse din oțel destinate reținerii presiunii ale dispozitivelor de limitare a presiunii trebuie
fabricate dintr-un tip de aliaj rezistent la tensocoroziunea provocată de cloruri.
(*) Doar pentru părți metalice.

(**) Doar pentru părți nemetalice.
(***) Această procedură sau o procedură echivalentă este permisă până când va fi disponibil un standard internațional.
ANEXA 4
DISPOZIȚII PRIVIND OMOLOGAREA POMPEI DE COMBUSTIBIL
1. Definiție: a se vedea punctul 2.5.5 din prezentul regulament.
2. Clasificarea componentei (în conformitate cu figura 1 de la punctul 2):
clasa 0 pentru partea aflată în contact cu GPL lichid la o presiune > 3 000 kPa;
clasa 1 pentru partea aflată în contact cu GPL lichid la o presiune ≤ 3 000 kPa.
3. Presiune de clasificare:
componente din clasa 1: 3 000 kPa.
4. Temperaturi prin proiectare:
de la – 20 °C până la 65 °C, atunci când pompa de combustibil este montată în interiorul rezervorului;
de la – 20 °C până la 120 °C, atunci când pompa de combustibil este montată în exteriorul rezervorului.
5. Norme generale de proiectare:
Punctul 6.15.2.1, Dispoziții privind clasa de izolare.
Punctul 6.15.3.2, Dispoziții pentru cazul în care alimentarea este oprită.
Punctul 6.15.6.1, Dispoziții pentru evitarea acumulării de presiune.
6. Proceduri de încercare aplicabile:
6.1. Pompa de combustibil montată în interiorul rezervorului:
6.2. Pompa de combustibil montată în exteriorul rezervorului:

Temperatură ridicată Punctul. din anexa 15
Temperatură scăzută Punctul. din anexa 15

ANEXA 5
DISPOZIȚII PRIVIND OMOLOGAREA FILTRULUI DE GPL
1. Definiție: a se vedea punctul 2.14 din prezentul regulament.
Filtrele pot aparține clasei 0, 1, 2 sau 2A.
componente din clasa 1: 3 000 kPa;
componente din clasa 2: 450 kPa;
componente din clasa 2A: 120 kPa.
5. Norme generale de proiectare: (neutilizate)
6.1. Pentru elemente din clasa 1:

6.2. Pentru elemente din clasa 2 și/sau 2A:

Rezistență la coroziune Punctul 12 din anexa 15 (**)

ANEXA 6
DISPOZIȚII PRIVIND OMOLOGAREA REGULATORULUI DE PRESIUNE ȘI A VAPORIZATORULUI
1. Definiție:
Vaporizator: a se vedea punctul 2.6 din prezentul regulament.
Regulator de presiune: a se vedea punctul 2.7 din prezentul regulament.
clasa 0: pentru partea aflată în contact cu GPL la o presiune > 3 000 kPa;
clasa 1: pentru partea aflată în contact cu o presiune ≤ 3 000 kPa;
clasa 2: pentru partea aflată în contact cu presiunea regulată și cu o presiune regulată maximă în timpul
funcționării de 450 kPa;
clasa 2A: pentru partea aflată în contact cu presiunea regulată și cu o presiune regulată maximă în timpul
funcționării de 120 kPa.
componente din clasa 0: presiune de lucru declarată;
Punctul 6.15.3.1, Dispoziții privind supapele cu comandă de la o sursă de alimentare externă.
Punctul 6.15.4, Mediu de transfer de căldură (cerințe privind compatibilitatea și presiunea).
Punctul 6.15.5, Derivație de limitare a presiunii în caz de suprapresiune.
Punctul 6.15.6.2, Evitarea scurgerilor de gaz.
6.1. Pentru elemente din clasa 1:
Scurgeri la scaunul supapei Punctul 8 din anexa 15
Anduranță (numărul de cicluri trebuie să Punctul 9 din anexa 15

fie egal cu 50 000)

6.2. Pentru elemente din clasa 2 și/sau 2A:
Observații:
Supapa de închidere poate fi integrată în vaporizator sau în regulator, caz în care se aplică, de asemenea,
dispozițiile anexei 7.
Elementele regulatorului de presiune/vaporizatorului (clasa 1, 2 sau 2A) trebuie să fie etanșe, orificiul (orificiile)
elementului respectiv fiind obturat (obturate).
Pentru încercarea la suprapresiune, toate orificiile, inclusiv cele ale compartimentului lichidului de răcire, trebuie să
fie obturate.

ANEXA 7
DISPOZIȚII PRIVIND OMOLOGAREA SUPAPEI DE ÎNCHIDERE, A SUPAPEI ANTIRETUR, A SUPAPEI DE

SIGURANȚĂ DE PE CONDUCTELE DE GAZ ȘI A CUPLEI DE SERVICIU
1. Dispoziții privind omologarea supapei de închidere
1.1. Definiție: a se vedea punctul 2.8 din prezentul regulament.
1.3. Presiune de clasificare: 3 000 kPa sau presiunea de lucru declarată dacă aceasta este > 3 000 kPa.


1.7. Dacă supapa de închidere telecomandată este închisă în timpul fazelor stop comandate, atunci ea trebuie supusă, în
timpul încercării de anduranță de la punctul 9 din anexa 15, unui anumit număr de operațiuni în conformitate cu
punctul 4.7 din anexa 3.
2. Dispoziții privind omologarea supapei antiretur


3. Dispoziții privind omologarea supapei de siguranță de pe conductele de gaz
3.3. Presiune de clasificare: 3 000 kPa sau presiunea de lucru declarată dacă aceasta este > 3 000 kPa.

Punctul 6.15.7, Dispoziții privind supapa de siguranță de pe conductele de gaz.

Anduranță (cu 200 cicluri de funcționare) Punctul 9 din anexa 15

4. Dispoziții privind omologarea cuplei de serviciu
4.3. Presiune de clasificare: 3 000 kPa.

Anduranță (cu 6 000 de cicluri de Punctul 9 din anexa 15
funcționare)

ANEXA 8
DISPOZIȚII PRIVIND OMOLOGAREA FURTUNURILOR FLEXIBILE CU RACORDURI
Domeniu de aplicare
Scopul prezentei anexe este de a stabili dispoziții privind omologarea furtunurilor flexibile utilizate pentru
GPL, având un diametru interior mai mic de 20 mm.
Prezenta anexă reglementează patru tipuri de tuburi flexibile:
(a) furtunuri de cauciuc de înaltă presiune (clasa 1, de exemplu, furtun de umplere);
(b) furtunuri de cauciuc de joasă presiune (clasa 2);
(c) furtunuri sintetice de înaltă presiune (clasa 1);
(d) furtunuri sintetice de înaltă presiune (clasa 0).
1. Furtunuri de cauciuc de înaltă presiune, clasa 1, clasificare, furtun de umplere
1.1. Specificații generale
1.1.1. Furtunul trebuie proiectat astfel încât să suporte o presiune maximă de funcționare de 3 000 kPa.
1.1.2. Furtunul trebuie astfel proiectat încât să suporte temperaturi cuprinse între – 25 °C și + 80 °C. Pentru
temperaturi de funcționare care depășesc valorile menționate anterior, temperaturile de încercare trebuie
adaptate.
1.1.3. Diametrul interior trebuie să respecte valorile din tabelul 1 din standardul ISO 1307.
1.2. Construcția furtunului
1.2.1. Furtunul trebuie să cuprindă un tub cu alezaj fin și un înveliș din material sintetic adecvat, întărit cu unul sau
mai multe straturi intermediare.
1.2.2. Stratul (straturile) intermediar(e) de întărire trebuie să fie protejat(e) de un înveliș împotriva coroziunii.
În cazul în care pentru stratul (straturile) intermediar(e) este utilizat un material rezistent la coroziune (de
exemplu, oțel inoxidabil), învelișul nu mai este necesar.
1.2.3. Căptușeala și învelișul trebuie să fie fine și fără pori, găuri sau elemente străine.
O perforare efectuată intenționat în înveliș nu trebuie să fie considerată un defect.
1.2.4. Învelișul trebuie să fie perforat intenționat pentru a se evita formarea bulelor.
1.2.5. Atunci când învelișul este perforat, iar stratul intermediar este fabricat dintr-un material care nu este rezistent la
coroziune, stratul intermediar trebuie protejat împotriva coroziunii.
1.3. Specificații și încercări pentru căptușeală
1.3.1. Rezistență la tracțiune și alungire
1.3.1.1. Rezistență la tracțiune și alungire la rupere în conformitate cu ISO 37.Rezistență la tracțiune de cel puțin
10 MPa și alungire la rupere de cel puțin 250 %.
1.3.1.2. Rezistența la n-pentan trebuie stabilită în conformitate cu ISO 1817, în următoarele condiții:
(a) medie: n-pentan;
(b) temperatură: 23 °C (toleranță în conformitate cu ISO 1817);
(c) perioadă de scufundare: 72 de ore.
Cerințe:
(a) variație maximă a volumului: 20 %;
(b) variație maximă a rezistenței la tracțiune: 25 %;
(c) variație maximă a alungirii la rupere: 30 %.
După păstrarea la aer la o temperatură de 40 °C timp de 48 de ore, masa nu trebuie să scadă cu mai mult de
5 % față de valoarea inițială.
1.3.1.3. Rezistență la îmbătrânire în conformitate cu ISO 188 în următoarele condiții:
(a) temperatură: 70 °C (temperatura de încercare = temperatura maximă de funcționare minus 10 °C);
(b) perioadă de expunere: 168 de ore.
Cerințe:
(a) variație maximă a rezistenței la tracțiune: 25 %;
(b) variație maximă a alungirii la rupere: – 30 % și + 10 %.
1.4. Specificații și metodă de încercare pentru înveliș
1.4.1. Rezistență la tracțiune și alungire la rupere în conformitate cu ISO 37. Rezistență la tracțiune de cel puțin
1.4.1.1. Rezistență la n-hexan în conformitate cu ISO 1817 în următoarele condiții:
(a) medie: n-hexan;
Cerințe:
1.4.1.2. Rezistență la îmbătrânire în conformitate cu ISO 188 în următoarele condiții:
Cerințe:
1.4.2. Rezistență la ozon
1.4.2.1. Încercarea trebuie realizată în conformitate cu standardul ISO 1431/1.
1.4.2.2. Epruvetele, care trebuie alungite până la o alungire de 20 %, se expun timp de 120 de ore la aer la 40 °C cu
o concentrație de ozon de 50 de părți la o sută de milioane.
1.4.2.3. Nu se admite nicio fisurare a epruvetelor.

1.5. Specificații pentru furtunul fără racorduri
1.5.1. Etanșeitate (permeabilitate) la gaz
1.5.1.1. Un furtun cu o lungime liberă de 1 m trebuie conectat la un rezervor umplut cu propan lichid, la
1.5.1.2. Încercarea trebuie efectuată în conformitate cu metoda descrisă în standardul ISO 4080.
1.5.1.3. Scurgerile prin pereții furtunului nu trebuie să depășească 95 cm3 pe metru de tub per 24 h.
1.5.2. Rezistență la temperatură scăzută
1.5.2.1. Încercarea trebuie efectuată în conformitate cu metoda descrisă în metoda B din standardul ISO 4672:1978.
1.5.2.2. Temperatură de încercare: – 25 °C ± 3 °C
1.5.2.3. Nu se tolerează nicio fisură sau ruptură.
1.5.3. (Neutilizat)
1.5.4. Încercare la îndoire
1.5.4.1. Un furtun gol, cu lungimea de aproximativ 3,5 m, trebuie să suporte de 3 000 de ori, fără apariția rupturilor,
încercarea la îndoire alternantă descrisă în continuare. După încercare, furtunul trebuie să poată suporta
presiunea de încercare menționată la punctul 1.5.5.2 de mai jos.
1.5.4.2.
Figura 1 (doar cu titlu de exemplu)
Distanța dintre centre [mm]

Diametrul interior al furtu Raza de îndoire (figura 1)
nului [mm]
[mm] (figura 1) Verticală Orizontală
b a
până la 13 102 241 102
între 13 și 16 153 356 153
între 16 și 20 178 419 178
1.5.4.3. Dispozitivul de încercare (a se vedea figura 1) constă într-un cadru din oțel, prevăzut cu două roți din lemn, cu
o lățime a jantei de aproximativ 130 mm.
Circumferința roților trebuie să fie canelată pentru ghidarea furtunului. Raza roților, măsurată până la baza
canelurii, trebuie să fie cea indicată la punctul 1.5.4.2 de mai sus.
Planurile mediane longitudinale ale celor două roți trebuie să fie în același plan vertical, iar distanța dintre
centrele roților trebuie să fie în conformitate cu valorile de la punctul 1.5.4.2.
Fiecare roată trebuie să se poată mișca liber în jurul axei sale.
Un mecanism de propulsie trage furtunul pe roți la o viteză de patru mișcări complete pe minut.
1.5.4.4. Furtunul trebuie să fie instalat peste roți sub forma literei S (a se vedea figura 1).
Partea care se rulează pe roata superioară trebuie să aibă la capăt o masă suficientă pentru ca furtunul să se
poată așeza complet pe roți. Partea care trece peste roata inferioară este atașată la mecanismul de propulsie.
Mecanismul trebuie să fie astfel reglat încât furtunul să parcurgă o distanță totală de 1,2 m în ambele direcții.
1.5.5. Presiunea hidraulică de încercare și determinarea presiunii minime de rupere
1.5.5.2. Presiunea de încercare de 6 750 kPa trebuie aplicată timp de 10 minute, fără ca aceasta să cauzeze apariția
vreunei scurgeri.
1.5.5.3. Presiunea de rupere nu trebuie să fie mai mică de 10 000 kPa.
1.6. Racorduri
1.6.1. Racordurile trebuie să fie fabricate din oțel sau din alamă, iar suprafața lor trebuie să fie rezistentă la
coroziune.
1.6.2. Racordurile trebuie să fie de tipul celor cu sertizare.
1.6.2.1. Piulița neerlandeză trebuie să aibă pasul UNF.
1.6.2.2. Conul de etanșeizare de tip piuliță neerlandeză trebuie să fie de tipul celui cu semiunghi vertical de 45°.
1.6.2.3. Racordurile pot fi de tip piuliță neerlandeză sau de tip cuple rapide.
1.6.2.4. Racordurile tip cuple rapide nu trebuie să poată fi deconectate fără măsuri specifice sau fără utilizarea unor
unelte speciale.
1.7. Ansambluri furtun-racorduri
1.7.1. Racordurile trebuie să fie astfel construite încât să nu fie necesară îndepărtarea învelișului, cu excepția cazului
în care materialul de ranforsare a furtunului este un material rezistent la coroziune.
1.7.2. Ansamblul furtun-racorduri trebuie supus unei încercări la impuls în conformitate cu standardul ISO 1436.
1.7.2.1. Încercarea trebuie efectuată cu ulei de circulație la o temperatură de 93 °C și o presiune minimă de 3 000 kPa.
1.7.2.2. Furtunul trebuie supus la 150 000 de impulsuri.
1.7.2.3. După încercarea la impulsuri, furtunul trebuie să poată suporta presiunea de încercare menționată la
punctul 1.5.5.2 de mai sus.
1.7.3. Etanșeitate la gaz
1.7.3.1. Ansamblul furtun-racorduri trebuie să suporte timp de cinci minute o presiune a gazului de 3 000 kPa, fără să
apară vreo scurgere în acest interval.
1.8. Marcaje
1.8.1. Fiecare furtun trebuie să poarte, la intervale de cel mult 0,5 m, următoarele marcaje de identificare perfect
lizibile și indelebile, constând în caractere, cifre sau simboluri:
1.8.1.1. denumirea comercială sau marca comercială a producătorului;
1.8.1.2. anul și luna de fabricație;
1.8.1.3. dimensiunea și marcajul de tip;
1.8.1.4. marcajul de identificare „GPL clasa 1”.
1.8.2. Fiecare racord trebuie să poarte denumirea sau marca comercială a producătorului care a fabricat ansamblul.
2. Furtunuri de cauciuc de joasă presiune, clasa 2
2.1.1. Furtunul trebuie proiectat astfel încât să suporte o presiune maximă de funcționare de 450 kPa.
2.1.2. Furtunul trebuie proiectat astfel încât să suporte temperaturi cuprinse între – 25 °C și + 125 °C. Pentru
adaptate.
2.2.1. Furtunul trebuie să cuprindă un tub cu alezaj fin și cu un înveliș din material sintetic adecvat, întărit cu unul
sau mai multe straturi intermediare.
2.2.2. Stratul (straturile) intermediar(e) de întărire trebuie să fie protejat(e) de un înveliș împotriva coroziunii.
În cazul în care, pentru stratul (straturile) intermediare de întărire, este utilizat un material rezistent la
coroziune (de exemplu, oțel inoxidabil), învelișul nu mai este necesar.
2.2.3. Căptușeala și învelișul trebuie să fie fine și fără pori, găuri sau elemente străine.
2.3.1.1. Rezistență la tracțiune și alungire la rupere în conformitate cu ISO 37. Rezistență la tracțiune de cel puțin
(b) temperatura: 23 °C (toleranță în conformitate cu ISO 1817);
Cerințe:
2.3.1.3. Rezistența la îmbătrânire în conformitate cu ISO 188 în următoarele condiții:
(a) temperatura: 115 °C (temperatura de încercare = temperatura maximă de funcționare minus 10 °C);
(b) perioada de expunere: 168 de ore.
Cerințe:
(a) variația maximă a rezistenței la tracțiune: 25 %;
(b) variația maximă a alungirii la rupere: – 30 % și + 10 %.
2.4.1.1. Rezistența la tracțiune și alungirea la rupere în conformitate cu ISO 37. Rezistență la tracțiune de cel puțin
2.4.1.2. Rezistența la n-hexan în conformitate cu ISO 1817 în următoarele condiții:
(a) medie: n-hexan;
(c) perioada de scufundare: 72 de ore.
Cerințe:
(a) variația maximă a volumului: 30 %;
(b) variația maximă a rezistenței la tracțiune: 35 %;
(c) variația maximă a alungirii la rupere: 35 %.
(a) temperatura: 115 °C (temperatura de încercare = temperatura maximă de funcționare minus 10 °C);
Cerințe:
(a) variația maximă a rezistenței la tracțiune: 25 %;
(b) variația maximă a alungirii la rupere: – 30 % și +10 %.
2.4.2. Rezistența la ozon
2.4.2.2. Epruvetele, care trebuie întinse la o alungire de 20 %, se expun timp de 120 de ore la aer la temperatura de
40 °C, cu o concentrație de ozon de 50 de părți la o sută de milioane.
2.5.1.1. Un furtun cu o lungime liberă de 1 m trebuie conectat la un rezervor umplut cu propan lichid, la
2.5.1.3. Scurgerile prin pereții furtunului nu trebuie să depășească 95 cm3 pe metru de tub per 24 h.
2.5.2. Rezistența la temperatură scăzută
2.5.2.1. Încercarea trebuie efectuată în conformitate cu metoda descrisă în metoda B din standardul ISO 4672-1978.
2.5.2.2. Temperatura de încercare: – 25 °C ± 3 °C
2.5.3.1. Un furtun gol, cu lungimea de aproximativ 3,5 m, trebuie să poată suporta de 3 000 de ori încercarea la
îndoire alternantă descrisă în continuare, fără apariția vreunei rupturi. După încercare, furtunul trebuie să poată
suporta presiunea de încercare menționată la punctul 2.5.4.2.
2.5.3.2.
Distanța dintre centre [mm]

Diametrul interior al furtu Raza de îndoire (figura 2)
nului [mm]
[mm] (figura 2) Verticală Orizontală
b a
până la 13 102 241 102
între 13 și 16 153 356 153
între 16 și 20 178 419 178
2.5.3.3. Dispozitivul de încercare (a se vedea figura 2) constă într-un cadru din oțel, prevăzut cu două roți din lemn, cu
canelurii, trebuie să fie cea indicată la punctul 2.5.3.2 de mai sus.
Planurile mediane longitudinale ale celor două roți trebuie să fie pe același plan vertical, iar distanța dintre
axele roților trebuie să fie în conformitate cu valorile de la punctul 2.5.3.2.
Partea care se rulează pe roata superioară trebuie să aibă la capăt o masă suficientă pentru ca furtunul să se
2.5.4.2. Presiunea de încercare de 1 015 kPa trebuie aplicată timp de 10 minute, fără apariția vreunei scurgeri.
2.6. Racorduri
2.6.1. Racordurile trebuie să fie confecționate dintr-un material necoroziv.
2.6.2. Presiunea de rupere a racordului montat nu trebuie să fie niciodată mai mică decât presiunea de rupere
a conductei sau a furtunului.
Presiunea de scurgere a racordului montat nu trebuie să fie niciodată mai mică decât presiunea de scurgere
a conductei sau a furtunului.
2.6.3. Racordurile trebuie să fie de tipul celor cu sertizare.
2.6.4. Racordurile pot fi de tip piuliță neerlandeză sau de tip cuple rapide.
2.6.5. Racordurile tip cuple rapide nu trebuie să poată fi deconectate fără măsuri specifice sau fără utilizarea unor
unelte speciale.
2.7. Ansambluri furtun-racorduri
2.7.1. În cazul în care furtunul și racordurile nu sunt asamblate de titularul omologării, omologarea trebuie să
includă:
(a) furtunul;
(b) racordurile; și
(c) instrucțiunile de asamblare.
Instrucțiunile de asamblare trebuie să fie redactate în limba țării în care tipul de furtun sau de cuplaje va fi
livrat sau cel puțin în limba engleză. Acestea trebuie să includă caracteristicile detaliate ale echipamentului
utilizat pentru operațiune de asamblare.
2.7.2. Racordurile trebuie să fie astfel construite încât să nu fie necesară îndepărtarea învelișului, cu excepția cazului
în care materialul de ranforsare a furtunului este un material rezistent la coroziune.
2.7.3.1. Încercarea trebuie efectuată cu ulei de circulație la o temperatură de 93 °C și la o presiune minimă de

1 015 kPa.
2.7.3.3. După încercarea la impulsuri, furtunul trebuie să poată suporta presiunea de încercare menționată la
punctul 2.5.4.2 de mai sus.
2.7.4.1. Ansamblul furtun-racorduri trebuie să suporte timp de cinci minute o presiune a gazului de 1 015 kPa fără
apariția vreunei scurgeri.
2.8. Marcaje

3. Furtunuri sintetice de înaltă presiune, clasa 1
3.1.1. Scopul prezentului capitol este acela de a stabili dispoziții privind omologarea furtunurilor flexibile sintetice
utilizate pentru GPL, având un diametru interior de cel mult 10 mm.
3.1.2. Prezentul capitol include, pe lângă specificații generale și încercări pentru furtunurile sintetice, și specificații și
încercări aplicabile anumitor tipuri de materiale sau unui furtun sintetic.
3.1.3. Furtunul trebuie proiectat astfel încât să suporte o presiune maximă de funcționare de 3 000 kPa.
3.1.4. Furtunul trebuie astfel proiectat încât să suporte temperaturi cuprinse între – 25 °C și + 125 °C. Pentru
adaptate.
3.2.1. Furtunul sintetic trebuie să cuprindă un tub termoplastic și un înveliș dintr-un material termoplastic adecvat,
rezistent la ulei și la intemperii, întărit cu unul sau mai multe straturi intermediare sintetice. În cazul în care
pentru stratul (straturile) de întărire este utilizat un material rezistent la coroziune (de exemplu, oțel inoxidabil),
învelișul nu mai este necesar.
3.2.2. Căptușeala și învelișul trebuie să fie fără pori, găuri sau elemente străine.
3.3.1.1. Rezistența la tracțiune și alungirea la rupere în conformitate cu ISO 37. Rezistența la tracțiune nu trebuie să fie
mai mică de 20 MPa, iar alungirea la rupere nu trebuie să fie mai mică de 200 %.
Cerințe:
(a) variația maximă a volumului: 20 %;
(b) variația maximă a rezistenței la tracțiune: 25 %;
(c) variația maximă a alungirii la rupere: 30 %.
Cerințe:
3.3.2. Rezistență la tracțiune și alungire specifică pentru poliamidă 6
3.3.2.1. Rezistență la tracțiune și alungire la rupere în conformitate cu ISO 527-2, cu respectarea următoarelor condiții:
(a) tipul de eșantion: tip 1 BA;
(b) viteză de tracțiune: 20 mm/min.
Materialul trebuie să fie păstrat cel puțin 21 de zile la 23 °C și la o umiditate relativă de 50 % înainte de a fi
încercat.
Cerințe:
(a) rezistența la tracțiune trebuie să fie de cel puțin 20 MPa;
(b) alungirea la rupere trebuie să fie de cel puțin 50 %.
(b) temperatură: 23 °C (toleranța conform ISO 1817);
Cerințe:
(b) variație maximă a rezistenței în extensie: 10 %;
3.3.2.3. Rezistența la îmbătrânire în conformitate cu ISO 188, cu respectarea următoarelor condiții:
(b) perioada de expunere: 24 și 336 de ore.
După procesul de îmbătrânire, eșantioanele trebuie păstrate la o temperatură de 23 °C și la o umiditate relativă

de 50 % timp de cel puțin 21 de zile înainte de efectuarea încercării la tracțiune conform punctului 3.3.2.1 de
mai sus.
Cerințe:
(a) variația maximă a rezistenței la tracțiune trebuie să fie de 35 % după o îmbătrânire de 336 de ore față de
rezistența la tracțiune a materialului după 24 de ore de îmbătrânire;
(b) variația maximă a alungirii la rupere trebuie să fie de 25 % după o îmbătrânire de 336 de ore față de
alungirea la rupere a materialului după 24 de ore de îmbătrânire.
(a) medie: n-hexan;
Cerințe:
Cerințe:
(b) variație maximă a alungirii la rupere: – 30 % și +10 %.
3.4.2.2. Epruvetele, care trebuie aduse la o alungire de 20 %, trebuie expuse la aer la o temperatură de 40 °C și
o umiditate relativă de 50 % ± 10 %, cu o concentrație de ozon de 50 de părți la 100 de milioane, timp de
120 de ore.
3.4.3. Specificații și metodă de încercare pentru învelișul confecționat din poliamidă 6
(a) tip de eșantion: tip 1 BA;
supus încercării.
Cerințe:
(a) medie: n-hexan;

Cerințe:
(b) perioadă de expunere: 24 și 336 de ore.
După procesul de îmbătrânire, eșantioanele trebuie condiționate timp de cel puțin 21 de zile înainte de
efectuarea încercării la tracțiune în conformitate cu punctul 3.3.1.1.
Cerințe:
3.5.1.1. Un furtun cu o lungime liberă de 1 m trebuie conectat la un rezervor umplut cu propan lichid aflat la
3.5.1.3. Scurgerile prin pereții furtunului nu trebuie să depășească 95 cm3 de vapori pe metru de tub per 24 h.
3.5.2. Rezistență la temperatură scăzută
3.5.2.1. Încercarea trebuie realizată în conformitate cu metoda prezentată în standardul ISO 4672, metoda B.
3.5.2.2. Temperatură de încercare: – 25 °C ± 3 °C.
3.5.3. Rezistență la temperatură înaltă
3.5.3.1. O bucată de furtun, presurizată la 3 000 kPa, cu o lungime minimă de 0,5 m, trebuie introdusă într-un cuptor
la o temperatură de 125 °C ± 2 °C timp de 24 de ore.
3.5.3.2. Nu este permisă nicio scurgere.
3.5.3.3. După încercare, tubul trebuie să reziste la presiunea de încercare de 6 750 kPa timp de 10 minute. Nu este
permisă nicio scurgere.
îndoire alternantă descrisă în continuare, fără apariția vreunei rupturi. După încercare, furtunul trebuie să poată
suporta presiunea de încercare menționată la punctul 3.5.5.2 de mai jos.
(a = 102 mm; b = 241 mm)
3.5.4.2. Dispozitivul de încercare (a se vedea figura 3) constă într-un cadru de oțel, prevăzut cu două roți din lemn, cu
canelurii, trebuie să fie de 102 mm.
Planurile mediane longitudinale ale celor două roți trebuie să fie pe același plan vertical. Distanța dintre axele
roților trebuie să fie de 241 mm pe verticală și de 102 mm pe orizontală.
Partea din capăt, care se rulează pe roata superioară, trebuie să aibă o masă suficientă pentru ca furtunul să se
3.5.5.2. Presiunea de încercare de 6 750 kPa trebuie aplicată timp de 10 minute, perioadă în care nu trebuie să existe
scurgeri.
3.6. Racorduri
coroziune.
3.6.2. Racordurile trebuie să fie de tipul celor cu sertizare și trebuie să fie formate dintr-un racord pentru furtunuri
sau un șurub banjo. Etanșarea trebuie să fie rezistentă la GPL și să respecte dispozițiile de la punctul 3.3.1.2 de
mai sus.
3.6.3. Șurubul banjo trebuie să fie conform cu standardul DIN 7643.
3.7. Ansamblul furtun-racorduri
3.7.1.1. Încercarea trebuie efectuată cu ulei de circulație la o temperatură de 93 °C și o presiune minimă de 3 000 kPa.
3.7.1.3. După încercarea la impuls, furtunul trebuie să poată suporta presiunea de încercare menționată la
punctul 3.5.5.2.
3.7.2. Etanșeitate la gaze
3.7.2.1. Ansamblul furtun-racorduri trebuie să suporte timp de cinci minute o presiune a gazului de 3 000 kPa, fără să
apară vreo scurgere în acest interval.
3.8. Marcaje
4. Furtunuri sintetice de înaltă presiune, clasa 0
4.1.1. Scopul prezentului capitol este acela de a stabili dispoziții privind omologarea furtunurilor flexibile sintetice
utilizate pentru GPL, având un diametru interior de cel mult 10 mm.
4.1.2. Prezentul capitol include, pe lângă specificații generale și încercări pentru furtunurile sintetice, și specificații și
încercări aplicabile anumitor tipuri de materiale pentru furtunuri sintetice.
4.1.3. Furtunul trebuie proiectat astfel încât să suporte o presiune maximă de funcționare egală cu presiunea de lucru.
4.1.4. Furtunul trebuie proiectat astfel încât să suporte temperaturi cuprinse între – 25 °C și + 125 °C. Pentru
adaptate.
4.2.1. Furtunul sintetic trebuie să cuprindă un tub termoplastic și un înveliș dintr-un material termoplastic adecvat,
rezistent la ulei și la intemperii, întărit cu unul sau mai multe straturi intermediare sintetice. În cazul în care,
pentru stratul (straturile) de întărire, este utilizat un material rezistent la coroziune (de exemplu, oțel
inoxidabil), învelișul nu mai este necesar.
4.2.2. Căptușeala și învelișul trebuie să fie fără pori, găuri sau elemente străine.
4.3.1.1. Rezistență la tracțiune și alungire la rupere în conformitate cu ISO 37. Rezistența la tracțiune nu trebuie să fie
mai mică de 20 MPa, iar alungirea la rupere nu trebuie să fie mai mică de 200 %.
Cerințe:
După păstrare la aer la o temperatură de 40 °C timp de 48 de ore, masa nu trebuie să scadă cu mai mult de
Cerințe:
4.3.2. Rezistență la tracțiune și alungire specifică pentru poliamidă 6
supus încercării.
Cerințe:
Cerințe:
4.3.2.3. Rezistență la îmbătrânire în conformitate cu ISO 188, cu respectarea următoarelor condiții:
După procesul de îmbătrânire, eșantioanele trebuie păstrate la o temperatură de 23 °C și la o umiditate relativă

de 50 % timp de cel puțin 21 de zile înainte de efectuarea încercării la tracțiune conform punctului 4.3.2.1 de
mai sus.
Cerințe:
(a) medie: n-hexan;
Cerințe:
4.4.1.3. Rezistență la îmbătrânire în conformitate cu ISO 188, cu respectarea următoarelor condiții:
Cerințe:
4.4.2.1. Încercarea trebuie realizată în conformitate cu standardul ISO 1431/1-1:2004/Amd 1:2009.
4.4.2.2. Epruvetele, care trebuie alungite până la o alungire de 20 %, se expun în atmosferă timp de 120 de ore la
40 °C și la o umiditate relativă de 50 % ± 10 %, cu o concentrație de ozon de 50 de părți la o sută de
milioane.
4.4.3. Specificații și metodă de încercare pentru învelișul confecționat din poliamidă 6

supus încercării.
Cerințe:
(b) alungirea la rupere trebuie să fie de minimum 100 %.
(a) medie: n-hexan;
Cerințe:
După procesul de îmbătrânire, eșantioanele trebuie condiționate timp de cel puțin 21 de zile înainte de
efectuarea încercării la tracțiune în conformitate cu punctul 4.3.1.1 de mai sus.
Cerințe:
4.5.1.1. Un furtun cu o lungime liberă de 1 m trebuie conectat la un rezervor umplut cu propan lichid aflat la
4.5.1.3. Scurgerile prin pereții furtunului nu trebuie să depășească 95 cm3 de vapori pe metru de furtun în 24 de ore.
Scurgerile de GPL lichid trebuie să fie măsurate și trebuie să fie mai mici decât scurgerile de gaz (95 cm3/oră).
4.5.2. Rezistența la temperatură scăzută
4.5.2.1. Încercarea trebuie realizată în conformitate cu metoda prezentată în standardul ISO 4672, metoda B.
4.5.2.2. Temperatura de încercare: – 25 °C ± 3 °C.
4.5.3. Rezistență la temperatură înaltă
4.5.3.1. O bucată de furtun, presurizată la presiunea de lucru, cu o lungime minimă de 0,5 m, trebuie introdusă într-un
cuptor la o temperatură de 125 °C ± 2 °C timp de 24 de ore.
4.5.3.2. Nu este permisă nicio scurgere.
4.5.3.3. După încercare, furtunul trebuie să reziste, timp de 10 minute, la presiunea de încercare egală cu de 2,25 ori
presiunea de lucru. Nu este permisă nicio scurgere.
îndoire alternantă descrisă în continuare, fără apariția vreunei rupturi.
După încercare, furtunul trebuie să poată suporta presiunea de încercare menționată la punctul 4.5.5.2 de mai
jos.
(a = 102 mm; b = 241 mm)
4.5.4.2. Dispozitivul de încercare (a se vedea figura 4) constă într-un cadru de oțel, prevăzut cu două roți din lemn, cu
canelurii, trebuie să fie de 102 mm.
Planurile mediane longitudinale ale celor două roți trebuie să fie pe același plan vertical. Distanța dintre axele
roților trebuie să fie de 241 mm pe verticală și de 102 mm pe orizontală.
Partea din capăt, care se rulează pe roata superioară, trebuie să aibă o masă suficientă pentru ca furtunul să se
4.5.5.2. O presiune de încercare de 2,25 ori mai mare decât presiunea de lucru trebuie aplicată timp de 10 minute,
interval în care nu trebuie să apară scurgeri.
4.5.5.3. Presiunea de rupere nu trebuie să fie mai mică de 10 000 kPa și trebuie să fie cel puțin egală cu de 2,25 ori
presiunea de lucru.
4.6. Racorduri
coroziune.
4.6.2. Racordurile trebuie să fie de tipul celor cu sertizare și trebuie să fie formate dintr-un racord pentru furtunuri
sau un șurub banjo. Etanșarea trebuie să fie rezistentă la GPL și să respecte dispozițiile de la punctul 4.3.1.2 de
mai sus.
4.6.3. Șurubul banjo trebuie să fie conform cu standardul DIN 7643.
4.7. Ansamblul furtun-racorduri
4.7.1.1. Încercarea trebuie efectuată cu ulei de circulație la o temperatură de 93 °C și la o presiune minimă egală cu
presiunea de lucru.
4.7.1.3. După încercarea la impuls, furtunul trebuie să poată suporta presiunea de încercare menționată la
punctul 4.5.5.2.
4.7.2.1. Ansamblul furtun-racorduri trebuie să suporte timp de cinci minute o presiune a gazului de 1,5 ori mai mare
decât presiunea de lucru fără să existe scurgeri.
4.8. Marcaje
ANEXA 9
DISPOZIȚII CU PRIVIRE LA OMOLOGAREA STAȚIEI DE UMPLERE
2. Clasificarea componentei (în conformitate cu figura 1 de la punctul 2 din prezentul regulament):

Unitate de umplere: clasa 3
Supapă antiretur: clasa 3
3. Presiune de clasificare: 3 000 kPa.
Pentru temperaturile care depășesc valorile menționate anterior, se aplică anumite condiții speciale de încercare.

Punctul 6.15.10, Dispoziții privind unitatea de umplere.

Încercare de scurgere la scaun Punctul 8 din anexa 15
Anduranță (cu 6 000 de cicluri de Punctul 9 din anexa 15
funcționare)
Rezistență la căldură uscată Punctul 13 din anexa 15
Îmbătrânire la ozon Punctul 14 din anexa 15
Încercare la șoc Punctul 7 din prezenta anexă.
7. Cerințe privind încercarea la șoc pentru unitatea de umplere Euro
7.1. Cerințe generale
Unitatea de umplere trebuie supusă unei încercări la șoc de 10 J.
7.2. Procedura de încercare
O masă de oțel durificat de 1 kg trebuie lăsată să cadă de la o înălțime de 1 m astfel încât să atingă o viteză de
impact de 4,4 m/s. Acest lucru se obține prin montarea masei într-un pendul.
Unitatea de umplere trebuie instalată orizontal pe un obiect solid. Impactul masei trebuie să se producă pe centrul
părții proeminente a unității de umplere.
7.3. Interpretarea încercării
Unitatea de umplere trebuie să respecte cerințele încercării la scurgere externă și ale încercării de scurgere la scaun
la temperatura ambiantă.
7.4. Repetarea încercării
În cazul în care unitatea de umplere nu satisface cerințele încercării, două eșantioane ale aceleiași componente
trebuie supuse încercării la șoc. În cazul în care ambele eșantioane satisfac cerințele încercării, prima încercare
trebuie ignorată. În cazul în care unul dintre eșantioane sau ambele nu satisfac cerințele la repetarea încercării,
componenta nu trebuie omologată.
Observații:
(a) încercarea la suprapresiune trebuie efectuată pe fiecare supapă antiretur;
(b) încercarea la anduranță trebuie efectuată cu o duză special prevăzută pentru unitatea de umplere supusă
încercării. Trebuie aplicate 6 000 de cicluri în conformitate cu următoarea procedură:
(i) se conectează duza la conector și se deschide unitatea de umplere;
(ii) se lasă în poziție deschisă timp de cel puțin 3 secunde;
(iii) se închide unitatea de umplere și se deconectează duza.
Figura 1
Zonă de conectare a unității de umplere cu baionetă
Figura 2
Zonă de conectare a unității de umplere cu cuvă

Figura 3
Zonă de conectare a unității de umplere Euro pentru vehicule ușoare
Figura 4
Zonă de conectare a unității de umplere ACME

Figura 5
Zonă de conectare a unității de umplere Euro pentru vehiculele grele
Dimensiuni în milimetri
Legendă:
1 Suprafață de etanșeitate a duzei
2 Cursă minimă a supapei
3 Toleranță generală

ANEXA 10
DISPOZIȚII PRIVIND OMOLOGAREA REZERVOARELOR DE GPL
Semnificația simbolurilor și a termenilor utilizați în prezenta anexă
Ph = presiunea de încercare hidraulică în kPa;
Pr = presiunea de rupere a rezervorului, măsurată în încercarea la rupere, în kPa;
Re = efortul elastic minim, în N/mm2, garantat de standardul de material;
Rm = rezistența minimă la tracțiune, în N/mm2, garantată de standardul de material;
Rmt = rezistența reală la tracțiune, în N/mm2;
a = grosimea minimă calculată a peretelui carcasei cilindrice, în mm;
b = grosimea minimă calculată a capetelor bombate, în mm;
D = diametrul exterior nominal al rezervorului, în mm;
R = raza interioară a curburii capătului bombat al rezervorului cilindric standard, în mm;
r = raza de racordare interioară a capătului bombat al rezervorului cilindric standard, în mm;
H = înălțimea exterioară a părții bombate a capătului rezervorului, în mm;
h = înălțimea părții cilindrice a capătului bombat, în mm;
L = lungimea carcasei rezistente la eforturi a rezervorului, în mm;
A = alungirea materialului de bază (în %);
V0 = volumul inițial al rezervorului în momentul creșterii presiunii în încercarea la rupere, în dm3;
V = volumul final al rezervorului în momentul ruperii, în dm3;
g = gravitația, în m/s2;
c = coeficientul de configurație;
Z = coeficientul de reducere a efortului.
1. Cerințe tehnice
1.1. Recipientele cilindrice reglementate de prezenta anexă sunt următoarele:
GPL-1 Rezervoare metalice
GPL-4 Rezervoare în întregime din material compozit
1.2. Dimensiuni
În cazul tuturor dimensiunilor pentru care nu sunt indicate toleranțele, se aplică toleranțele generale din
standardul EN 22768-1.
1.3. Materiale
1.3.1. Materialul utilizat la fabricarea carcaselor rezistente la eforturi ale rezervoarelor trebuie să fie oțelul,
conform specificației Euronorm EN 10120 (cu toate acestea, pot fi utilizate alte materiale cu condiția ca
rezervorul să aibă aceleași caracteristici de securitate, care trebuie certificate de autoritățile de omologare de
tip care acordă omologarea de tip).
1.3.2. „Material de bază” înseamnă materialul în starea de dinaintea oricărei transformări specifice legate de
procesul de fabricație.
1.3.3. Toate părțile corpului rezervorului și toate părțile sudate de corpul respectiv trebuie să fie din materiale
compatibile între ele.
1.3.4. Materialele de aport trebuie să fie compatibile cu materialul de bază astfel încât să formeze suduri cu
proprietăți echivalente cu cele specificate pentru materialul de bază (EN 288-39).
1.3.5. Producătorul rezervorului trebuie să obțină și să furnizeze:
(a) pentru rezervoarele metalice: certificate de analiză chimică a turnării;
(b) pentru rezervoarele în întregime din material compozit: certificate de analiză a rezistenței chimice
legate de încercările efectuate în conformitate cu cerințele apendicelui 6;
(c) proprietățile mecanice ale materialului pentru tipurile de oțel sau de alte materiale utilizate pentru
fabricarea elementelor supuse presiunii.
1.3.6. Autoritatea de control trebuie să aibă posibilitatea de a efectua analize independente. Aceste analize trebuie
efectuate fie pe eșantioane prelevate din materiale în forma în care sunt furnizate producătorilor de
rezervoare, fie pe rezervoarele finite.
1.3.7. Producătorul trebuie să pună la dispoziția autorității de control rezultatele încercărilor metalurgice și
mecanice și ale analizelor materialelor de bază și de aport efectuate asupra sudurilor și trebuie să furnizeze,
de asemenea, autorității de control o descriere a metodelor și a procedeelor de sudare care pot fi
considerate reprezentative pentru sudurile efectuate în timpul procesului de producție.
1.4. Temperaturi și presiuni prin proiectare
1.4.1. Temperatura prin proiectare
Limitele temperaturilor de funcționare prin proiectare ale rezervorului sunt – 20 °C și 65 °C. Pentru
temperaturi de funcționare extreme care depășesc temperaturile menționate anterior, se aplică anumite
condiții speciale de încercare care trebuie stabilite de comun acord cu autoritatea competentă.
1.4.2. Presiunea prin proiectare
Presiunea de funcționare prin proiectare a rezervorului este de 3 000 kPa.
1.5. Procedurile de tratament termic, doar pentru rezervoarele metalice, trebuie efectuate în conformitate cu
următoarele cerințe:
1.5.1. Tratamentul termic trebuie efectuat pe componente sau pe rezervorul complet.
1.5.2. Componentele unui rezervor care au fost deformate cu mai mult de 5 % trebuie supuse următorului
tratament termic: normalizare.
1.5.3. Rezervoarele cu o grosime a peretelui ≥ 5 mm trebuie supuse următorului tratament termic:
1.5.3.1. material laminat la cald și normalizat: stabilizare sau normalizare;
1.5.3.2. material de alt tip: normalizare.
1.5.4. Producătorul trebuie să prezinte procedura de tratament termic utilizată.
1.5.5. Nu este permis tratamentul termic localizat al unui rezervor finit.

1.6. Calcularea elementelor sub presiune
1.6.1. Calcularea elementelor sub presiune pentru rezervoarele metalice.
1.6.1.1. Grosimea peretelui carcasei cilindrice a rezervoarelor nu trebuie să fie mai mică decât cea calculată prin
următoarea formulă:
1.6.1.1.1. Rezervoare fără suduri longitudinale:
Ph � D Ph � D
a¼ Re ¼
2 000 þ Ph 1 500Re þ Ph
4=3
1.6.1.1.2. Rezervoare cu suduri longitudinale:
Ph � D Ph � D
a¼ Re ¼
2 000 � z þ Ph 1 500R e � z þ Ph
4=3
(a) z = 0,85 atunci când producătorul radiografiază fiecare intersecție de suduri și 100 m din sudura
longitudinală adiacentă și 50 mm (25 mm de fiecare parte a intersecției) din sudura circulară adiacentă.
Încercarea trebuie efectuată pentru fiecare post de lucru, la începutul și la sfârșitul fiecărei ture de
program din producția continuă.
(b) z = 1 atunci când fiecare intersecție de suduri și 100 mm din sudura longitudinală adiacentă și 50 mm
(25 mm de fiecare parte a intersecției) din sudura circulară adiacentă sunt radiografiate prin sondaj.
Această încercare trebuie efectuată pe 10 % din producția de rezervoare: rezervoarele încercate sunt
alese în mod aleatoriu. În cazul în care încercările radiografice evidențiază defecte inacceptabile, astfel
cum sunt definite la punctul 2.4.1.4 din prezenta anexă, trebuie luate toate măsurile necesare pentru
a controla lotul de producție în cauză și a elimina defectele.
1.6.1.2. Dimensiuni și calcularea capetelor (a se vedea figurile din apendicele 4 la prezenta anexă).
1.6.1.2.1. Capetele rezervorului trebuie să fie constituite dintr-un singur element, să fie concave pe partea pe care este
exercitată presiunea și să aibă o formă torisferică sau eliptică (în apendicele 5 sunt prezentate exemple).
1.6.1.2.2. Capetele rezervorului trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
Capete torisferice
limite simultane: 0,003 D ≤ b ≤ 0,08 D
r ≥ 0,1 D
R≤D
H ≥ 0,18 D
r≥2b
h≥4b
h ≤ 0,15 D (nu se aplică pentru rezervoarele din figura 2a din apendicele 2 la prezenta anexă)
Capete eliptice
limite simultane: 0,003 D ≤ b ≤ 0,08 D
H ≥ 0,18 D
h≥4b
h ≤ 0,15 D (nu se aplică pentru rezervoarele din figura 2a din apendicele 2 la prezenta anexă)
1.6.1.2.3. Grosimea acestor capete bombate nu trebuie să fie, în total, mai mică decât cifra calculată prin intermediul
următoarei formule:
Ph � D
b¼ C
1 500Re
Coeficientul de configurație C care trebuie utilizat pentru capete pline este indicat în tabelul și în graficele
din apendicele 4 la prezenta anexă.
Grosimea peretelui marginii cilindrice a capetelor nu trebuie să fie mai mică sau să difere cu mai mult de
15 % de grosimea minimă a peretelui carcasei.
1.6.1.3. Grosimea nominală a peretelui părții cilindrice și a capătului bombat nu poate fi, în niciun caz, mai mică
decât:
D
þ 1 mm
250
cu un minimum de 1,5 mm.
1.6.1.4. Carcasa rezervorului poate fi formată din una, două sau trei părți. Atunci când carcasa este formată din
două sau trei părți, sudurile longitudinale trebuie deplasate/rotite cu cel puțin de 10 ori grosimea peretelui
rezervorului (10 × a).Capetele trebuie să fie dintr-o singură bucată și convexe.
1.6.2. Calcularea elementelor sub presiune pentru rezervoarele în întregime din materiale compozite.
Eforturile din rezervor trebuie calculate pentru fiecare tip de rezervor. Presiunile utilizate la aceste calcule
sunt presiunea prin proiectare și presiunea de încercare la rupere. Calculele trebuie să utilizeze tehnici de
analiză adecvate care să permită stabilirea repartizării eforturilor în rezervor.
1.7. Construcție și bună execuție
1.7.1. Cerințe generale
1.7.1.1. Producătorul trebuie să demonstreze, printr-un sistem adecvat de control al calității, că posedă și menține
mijloace și metode de producție care garantează că rezervoarele produse îndeplinesc cerințele prezentei
anexe.
1.7.1.2. Producătorul trebuie să asigure, prin măsuri adecvate de supraveghere, că materialele de bază și părțile
ambutisate folosite la fabricarea rezervoarelor nu au defecte care ar putea afecta utilizarea în siguranță
a rezervoarelor.
1.7.2. Părți supuse la presiune
1.7.2.1. Producătorul trebuie să descrie metodele și procedeele de sudură adoptate și să indice controalele efectuate
în timpul producției.
1.7.2.2. Cerințe tehnice pentru suduri
Sudurile cap la cap trebuie executate printr-un procedeu de sudare automată.
Sudurile cap la cap pe carcasa rezistentă la eforturi nu pot fi situate în nicio zonă în care există modificări
de profil.
Sudurile în unghi nu pot fi suprapuse peste suduri cap la cap și trebuie să fie situate la cel puțin 10 mm de
acestea.
Sudurile care unesc părți ce formează carcasa rezervorului trebuie să îndeplinească următoarele condiții
(a se vedea figurile prezentate ca exemple în apendicele 1 la prezenta anexă):
Sudură longitudinală: această sudură este realizată sub forma unei suduri cap la cap pe întreaga secțiune
a materialului peretelui;
Sudură circulară: această sudură este realizată sub forma unei suduri cap la cap pe întreaga secțiune
a materialului peretelui. O sudură pe muchie este considerată un tip special de sudură cap la cap;
Sudurile plăcii sau ale inelului de fixare a supapelor trebuie efectuate în conformitate cu figura 3 din
apendicele 1.
O sudură care fixează gulerul sau suporturile de rezervor trebuie să fie de tip cap la cap sau de tip în
unghi.
Elementele de susținere sudate trebuie fixate prin sudură circulară. Sudurile trebuie să reziste la vibrații, la
frânări și la forțe exterioare de cel puțin 30 g din toate direcțiile.
În cazul sudurilor cap la cap, excentricitatea marginilor îmbinării nu trebuie să depășească o cincime din
grosimea pereților (1/5 a).
1.7.2.3. Controlul sudurilor
Producătorul trebuie să se asigure că sudurile prezintă o penetrație continuă, fără deviație a cordonului de
sudură, și că acestea nu au defecte care ar putea afecta utilizarea în siguranță a rezervorului.
Pentru rezervoarele compuse din două bucăți, trebuie efectuată o încercare radiografică pe sudurile
circulare cap la cap pe o distanță de 100 mm, cu excepția sudurilor conforme cu sudura pe muchie
menționată la pagina 1 din apendicele 1 la prezenta anexă. Pe un rezervor selectat la începutul și la sfârșitul
fiecărei ture de program din producția continuă și, în cazul întreruperii producției pe o perioadă mai mare
de 12 ore, primul rezervor sudat trebuie, de asemenea, radiografiat.
1.7.2.4. Ovalizare
Ovalizarea carcasei cilindrice a rezervorului trebuie limitată astfel încât diferența dintre diametrul exterior
maxim și diametrul exterior minim ale aceleiași secțiuni transversale să nu fie mai mare de 1 % din media
acestor diametre.
1.7.3. Accesorii
1.7.3.1. Suporturile trebuie să fie confecționate și fixate pe rezervor astfel încât să nu determine concentrații
periculoase de eforturi sau acumulări de apă.
1.7.3.2. Piciorul rezervorului trebuie să fie suficient de rezistent și confecționat dintr-un metal compatibil cu tipul
de oțel utilizat pentru rezervor. Forma piciorului trebuie să confere rezervorului o stabilitate suficientă.
Marginea superioară a piciorului trebuie sudată de rezervor, astfel încât să nu permită acumularea apei sau
infiltrarea apei între picior și rezervor.
1.7.3.3. O marcă de referință trebuie aplicată pe rezervoare pentru a asigura instalarea lor corectă.
1.7.3.4. În cazul în care sunt utilizate, plăcuțele de identificare trebuie fixate pe carcasa rezistentă la eforturi și nu
trebuie să fie detașabile. Trebuie adoptate toate măsurile necesare de prevenire a coroziunii.
1.7.3.5. Trebuie să fie posibilă montarea pe rezervor a unei carcase etanșe sau montarea unui dispozitiv de protecție
peste accesoriile rezervorului.
1.7.3.6. Cu toate acestea, orice alt material poate fi utilizat la fabricarea suporturilor, cu condiția să fie asigurată
rezistența sa și să fie eliminate toate riscurile de coroziune a capetelor rezervorului.
1.7.4. Protecția contra incendiilor
1.7.4.1. Un rezervor reprezentativ pentru tipul de rezervor, toate accesoriile montate pe acesta și orice material de
izolare sau de protecție suplimentar sunt supuse unei încercări la foc conform dispozițiilor de la
punctul 2.6 din prezenta anexă.
2. Încercări
Tabelele 1 și 2 de mai jos oferă o listă a încercărilor care trebuie efectuate pe rezervoarele de GPL, atât pe
prototipuri, cât și în timpul procesului de producție, în conformitate cu natura lor. Toate încercările se
efectuează la o temperatură ambiantă de 20 °C ± 5 °C, în afara cazului în care se prevede altfel.
Tabelul 1
Lista încercărilor care trebuie efectuate pe rezervoarele metalice
Numărul de rezervoare
Producția
Încercare de efectuat supuse încercării pentru Descrierea încercării
Încercări pe loturi
omologare
Încercare la tracțiune 1/lot 2 (1) A se vedea

punctul 2.1.2.2.
Încercare la îndoire 1/lot 2 (1) A se vedea

punctul 2.1.2.3.
Încercare la rupere 2 A se vedea punctul 2.2.
Încercarea hidraulică Fiecare rezervor 100 % A se vedea punctul 2.3.
Încercarea la foc 1 A se vedea punctul 2.6.
Examinare radiografică 1/lot 100 % A se vedea

punctul 2.4.1.
Examinarea macroscopică 1/lot 2 (1) A se vedea

punctul 2.4.2.
Controlul sudurilor 1/lot 100 % A se vedea

punctul 1.7.2.3.
Verificarea vizuală a părților re 1/lot 100 %

zervorului
(1) Aceste epruvete pot fi prelevate din același rezervor.

Nota 1: 6 rezervoare trebuie supuse omologării de tip.
Nota 2: Pe unul dintre aceste prototipuri trebuie determinate volumul rezervorului și grosimea peretelui fiecărei părți
componente a rezervorului.
Tabelul 2
Lista încercărilor care trebuie efectuate pe rezervoarele fabricate în întregime din material
compozit
Producția
omologare
Încercarea la rupere 1/lot 3 A se vedea punctul 2.2.
Încercarea hidraulică Fiecare rezervor Toate rezervoarele A se vedea punctul 2.3.

Producția
omologare
Încercarea la cicluri de presiune 1 la 5 loturi 3 A se vedea

la temperatură ambientală punctul 2.3.6.1.
Încercarea la cicluri de presiune 1 A se vedea

la temperatură ridicată punctul 2.3.6.2.
Încercarea la scurgere externă 1 A se vedea

punctul 2.3.6.3.
Încercarea de permeabilitate 1 A se vedea

punctul 2.3.6.4.
Încercarea la cicluri de presiune 1 A se vedea

GPL punctul 2.3.6.5.
Încercarea la fluaj la tempera 1 A se vedea

tură ridicată punctul 2.3.6.6.
Încercarea la foc 1 A se vedea punctul 2.6.
Încercarea la șoc 1 A se vedea punctul 2.7.
Încercarea la cădere 1 A se vedea punctul 2.8.
Încercarea la cuplul de torsiune 1 A se vedea punctul 2.9.

pe bosaj
Încercarea la mediu acid 1 A se vedea

punctul 2.10.
Încercarea la radiații ultraviolete 1 A se vedea

punctul 2.11.
2.1. Încercări mecanice
2.1.1. Cerințe generale
2.1.1.1. Frecvența încercărilor mecanice
2.1.1.1.1. Frecvența încercărilor pentru rezervoarele metalice trebuie să fie: de 1 rezervor pentru fiecare lot de
producție și pentru încercările de tip (a se vedea tabelul 1).
Epruvetele care nu sunt plate trebuie aplatizate prin presare la rece.
La epruvetele care conțin o sudură, aceasta din urmă trebuie prelucrată pentru a elimina surplusul.
Rezervoarele metalice trebuie supuse încercărilor descrise în tabelul 1.
Epruvetele de la rezervoare cu o singură sudură circulară (două secțiuni) trebuie prelevate din locurile
prevăzute în figura 1 din apendicele 2.
Epruvetele de la rezervoare cu suduri longitudinale și circulare (trei sau mai multe secțiuni) trebuie
prelevate din locurile prevăzute în figura 2 din apendicele 2.
2.1.1.1.2. Frecvența încercărilor pentru rezervoarele fabricate în întregime din materiale compozite trebuie să fie:
(a) în timpul producției: 1 rezervor din fiecare lot;
(b) pentru încercările de tip, a se vedea tabelul 2.
2.1.1.2. Toate încercările mecanice pentru verificarea proprietăților metalului de bază și a sudurilor carcaselor
rezistente la eforturi ale rezervorului trebuie efectuate pe epruvete prelevate din rezervoare finite.
2.1.2. Tipuri de încercări și evaluarea rezultatelor încercărilor
2.1.2.1. Fiecare eșantion de rezervor trebuie supus următoarelor încercări:
2.1.2.1.1. Pentru rezervoarele cu suduri longitudinale și circulare (trei secțiuni), pe epruvete prelevate din locurile
indicate în figura 1 din apendicele 2 la prezenta anexă:
(a) o încercare la tracțiune pe materialul de bază; epruveta trebuie prelevată în sens longitudinal (în cazul
în care acest lucru nu este posibil, epruveta poate fi prelevată în sens circular);
(b) o încercare la tracțiune pe materialul de bază al părții inferioare;
(c) o încercare la tracțiune, perpendicular pe sudura longitudinală;
(d) o încercare la tracțiune, perpendicular pe sudura circulară;
(e) o încercare la îndoire pe sudura longitudinală, cu suprafața interioară supusă tensiunii;
(f) o încercare la îndoire pe sudura longitudinală, cu suprafața exterioară supusă tensiunii;
(g) o încercare la îndoire pe sudura circulară, cu suprafața interioară supusă tensiunii;
(h) o încercare la îndoire pe sudura circulară, cu suprafața exterioară supusă tensiunii; și
(i) o încercare macroscopică a unei secțiuni sudate;
(m1, m2) minimum două încercări macroscopice pe secțiuni de bosaj/secțiuni de placă de supapă în cazul
supapelor montate lateral menționate la punctul 2.4.2 de mai jos.
2.1.2.1.2. Pentru rezervoarele având doar suduri circulare (două secțiuni), pe epruvete prelevate din locurile indicate
în figurile 2a și 2b din apendicele 2 la prezenta anexă:
Încercările prevăzute la punctul 2.1.2.1.1 de mai sus, exceptând cele de la literele (c), (e) și (f), care nu se
aplică. Epruveta pentru încercarea la tracțiune pe materialul de bază trebuie prelevată din (a) sau (b) în
conformitate cu punctul 2.1.2.1.1 de mai sus.
2.1.2.1.3. Epruvetele care nu sunt suficient de plane trebuie aplatizate prin presare la rece.
2.1.2.1.4. La toate epruvetele care conțin o sudură, aceasta din urmă trebuie prelucrată pentru a elimina surplusul.
2.1.2.2. Încercarea la tracțiune
2.1.2.2.1. Încercarea la tracțiune pe metalul de bază
2.1.2.2.1.1. Încercarea la tracțiune trebuie efectuată în conformitate cu standardele Euronorm EN 876, EN 895 și
EN 10002-1.
2.1.2.2.1.2. Valorile determinate pentru limita de curgere, rezistența la tracțiune și alungirea la rupere trebuie să
respecte caracteristicile metalului în conformitate cu cerințele de la punctul 1.3 din prezenta anexă.
2.1.2.2.2. Încercarea la tracțiune pe suduri
2.1.2.2.2.1. Această încercare la o tracțiune orientată perpendicular pe sudură trebuie efectuată pe o epruvetă cu
secțiunea transversală redusă de 25 mm lățime pe o lungime care se extinde cu până la 15 mm peste
marginile sudurii, după cum este indicat în figura 2 din apendicele 3 la prezenta anexă.
Dincolo de această parte centrală, lățimea epruvetei trebuie să crească în mod progresiv.
2.1.2.2.2.2. Valoarea rezistenței la tracțiune astfel obținută trebuie să respecte limitele minime prevăzute în standardul
EN 10120.
2.1.2.3. Încercarea la îndoire
2.1.2.3.1. Încercarea la îndoire trebuie efectuată în conformitate cu standardele ISO 7438:2005 și ISO 7799:1985 și
cu standardul ISO 5173:2009 + Amd 1:2011 pentru părți sudate. Încercările la îndoire trebuie efectuate pe
suprafața interioară în tensiune și pe suprafața exterioară în tensiune.
2.1.2.3.2. Nu trebuie să apară fisuri în epruvetă atunci când aceasta este îndoită în jurul unei mandrine atâta vreme
cât distanța dintre marginile interioare este cel mult egală cu diametrul mandrinei +3a (a se vedea figura 1
din apendicele 3 la prezenta anexă).
2.1.2.3.3. Raportul (n) dintre diametrul mandrinei și grosimea epruvetei nu trebuie să depășească valorile din
următorul tabel:
Rezistență reală la tracțiune Rt în (N/mm2) Valoare (n)
Până la 440 inclusiv 2
Peste 440 și cel mult 520 3
Peste 520 4
2.1.2.4. Repetarea încercărilor la tracțiune și la îndoire
2.1.2.4.1. Este permisă repetarea încercării la tracțiune și la îndoire. O a doua încercare trebuie efectuată pe două
epruvete prelevate din același rezervor.
În cazul în care rezultatele acestor încercări sunt satisfăcătoare, prima încercare este ignorată.
În cazul în care una dintre încercările repetate sau niciuna dintre acestea nu îndeplinește cerințele, lotul este
respins.
2.2. Încercarea la rupere sub presiune hidraulică
2.2.1. Condiții de încercare
Rezervoarele care fac obiectul acestei încercări trebuie să poarte inscripțiile care urmează a fi aplicate pe
secțiunea rezervorului supusă presiunii.
2.2.1.1. Încercarea la rupere sub presiune hidraulică trebuie efectuată cu echipamente care permit creșterea presiunii
la o rată constantă, până când rezervorul se rupe, și înregistrarea variației presiunii în timp. Debitul maxim
în timpul încercării nu trebuie să depășească, pe minut, 3 % din capacitatea rezervorului.
2.2.2. Interpretarea încercării
2.2.2.1. Criteriile reținute pentru interpretarea încercării la rupere sub presiune sunt următoarele:
2.2.2.1.1. dilatarea volumetrică a rezervorului metalic; este egală cu: volumul de apă utilizat între momentul la care
presiunea începe să crească și momentul ruperii;
2.2.2.1.2. examinarea rupturii și a formei marginilor acesteia;
2.2.2.1.3. presiunea de rupere.

2.2.3. Criteriile de acceptare pentru încercare
2.2.3.1. Presiunea de rupere măsurată (Pr) nu trebuie să fie în niciun caz mai mică de 2,25 × 3 000 = 6 750 kPa.
2.2.3.2. Variația specifică a volumului rezervorului metalic la momentul ruperii nu trebuie să fie mai mică de:
20 %, în cazul în care lungimea rezervorului metalic este mai mare decât diametrul;
17 %, în cazul în care lungimea rezervorului metalic este mai mică sau egală cu diametrul;
8 %, în cazul unui rezervor metalic special, astfel cum este indicat în figurile A, B și C de la pagina 1 din
apendicele 5 la prezenta anexă.
2.2.3.3. Încercarea la rupere nu trebuie să provoace nicio fragmentare a rezervorului.
2.2.3.3.1. Ruptura principală nu trebuie să prezinte niciun fel de fragilitate, și anume marginile rupturii nu trebuie să
fie radiale, ci trebuie să fie înclinate în raport cu un plan diametral și să prezinte o stricțiune pe toată
grosimea lor.
2.2.3.3.2. Pentru rezervoarele metalice, ruptura nu trebuie să evidențieze un defect inerent al metalului. Sudura
trebuie să fie cel puțin la fel de rezistentă precum metalul de bază, de preferință chiar mai rezistentă.
Pentru rezervoarele în întregime din material compozit, ruptura nu trebuie să evidențieze defecte ale
structurii.
2.2.3.4. Repetarea încercării la rupere
Este permisă repetarea încercării la rupere. O a doua încercare trebuie efectuată pe două rezervoare care au
fost produse imediat după primul rezervor, în cadrul aceluiași lot.
În cazul în care doar una sau niciuna dintre încercările repetate sau niciuna nu îndeplinește cerințele, lotul
este respins.
2.3. Încercarea hidraulică
2.3.1. Rezervoarele reprezentative pentru tipul de rezervor supus omologării (fără accesorii, dar cu ieșirile
obturate) trebuie să suporte o presiune hidraulică internă de 3 000 kPa fără scurgeri sau deformări
permanente, în conformitate cu următoarele cerințe:
2.3.2. Presiunea apei din rezervor trebuie să crească la o rată constantă până la atingerea presiunii de încercare de
3 000 kPa.
2.3.3. Rezervorul trebuie să fie supus presiunii de încercare un timp suficient de lung pentru a se stabili că
presiunea nu scade și că rezervorul poate fi considerat etanș.
2.3.4. După încercare, rezervorul nu trebuie să prezinte semne de deformare permanentă.
2.3.5. Orice rezervor încercat care nu îndeplinește cerințele încercării trebuie respins.
2.3.6. Încercări hidraulice suplimentare care trebuie efectuate pe rezervoarele fabricate în întregime din material
compozit
2.3.6.1. Încercarea la cicluri de presiune la temperatură ambientală
2.3.6.1.1. Procedura de încercare
Rezervorul finit trebuie supus unui număr maxim de 20 000 de cicluri de presiune, în conformitate cu
următoarea procedură:
(a) se umple rezervorul supus încercării cu un lichid necoroziv, de exemplu ulei, apă inhibată sau glicol;
(b) se supune rezervorul unor variații ciclice de presiune cuprinse între cel mult 300 kPa și cel puțin
3 000 kPa la o frecvență maximă de 10 cicluri pe minut.
Această încercare trebuie efectuată timp de cel puțin 10 000 de cicluri și continuată până la 20 000 de
cicluri, în afara cazului în care apare o scurgere înainte de rupere;
(c) trebuie transmise detalii cu privire la numărul de cicluri eșuate, la locul și la sursa erorii.
2.3.6.1.2. Interpretarea încercării
Rezervorul nu trebuie să se rupă sau să aibă scurgeri înainte de a fi supus la 10 000 de cicluri.
După încheierea a 10 000 de cicluri, rezervorul poate prezenta scurgeri înainte de rupere.
2.3.6.1.3. Repetarea încercării
Este permisă repetarea încercării la cicluri de presiune la temperatură ambiantă.
O a doua încercare trebuie efectuată pe două rezervoare care au fost produse imediat după primul rezervor,
în cadrul aceluiași lot.
În cazul în care doar una sau niciuna dintre încercările repetate nu îndeplinește cerințele, lotul este respins.
2.3.6.2. Încercarea la cicluri de presiune la temperatură ridicată
Rezervoarele finite trebuie supuse unei încercări la cicluri de presiune, fără să prezinte semne evidente de
rupere, scurgere sau destrămare a fibrelor, după cum urmează:
(a) se umple rezervorul supus încercării cu un lichid necoroziv, de exemplu ulei, apă inhibată sau glicol;
(b) se condiționează timp de 48 de ore la 0 kPa, 65 °C și minimum 95 % umiditate relativă;
(c) se supune rezervorul unei presiuni hidrostatice timp de 3 600 de cicluri cu o frecvență maximă de
10 cicluri pe minut, presiunea fiind cuprinsă între maximum 300 kPa și minimum 3 000 kPa la 65 °C
și 95 % umiditate.
După încercarea la cicluri de presiune la temperatură ridicată, rezervoarele trebuie supuse încercării la
scurgere externă și apoi unei presiuni hidrostatice până la rupere în conformitate cu procedura de încercare
la rupere.
Rezervorul trebuie să respecte cerințele încercării la scurgere externă definite la punctul 2.3.6.3 de mai jos.
Rezervorul trebuie să suporte o presiune minimă de rupere egală cu 85 % din presiunea de rupere.
Este permisă repetarea încercării la cicluri de presiune la temperatură ridicată.
2.3.6.3. Încercarea la scurgere externă
În timp ce este supus unei presiuni de 3 000 kPa, rezervorul trebuie scufundat în apă cu săpun pentru
a detecta scurgerile (încercarea cu bule de aer).
Rezervorul nu trebuie să prezinte scurgeri.
Este permisă repetarea încercării la scurgere externă.
În cazul în care rezultatele acestor încercări sunt satisfăcătoare, prima încercare este ignorată. În cazul în
care doar una sau niciuna dintre încercările repetate nu îndeplinește cerințele, lotul este respins.
2.3.6.4. Încercarea de permeabilitate
Toate încercările trebuie efectuate la 40 °C pe un rezervor umplut cu propan comercial la 80 % din

capacitatea sa de apă.
Încercarea trebuie efectuată timp de cel puțin 8 săptămâni până când se constată stabilitatea permeabilității
structurii timp de cel puțin 500 de ore.
Ulterior, trebuie măsurată rata pierderii în greutate a rezervorului.
Trebuie înregistrat graficul variației masei în funcție de numărul de zile.
Rata pierderii de masă trebuie să fie mai mică de 0,15 g/oră.
Este permisă repetarea încercării la permeabilitate.
În cazul în care rezultatele acestor încercări sunt satisfăcătoare, prima încercare este ignorată. În cazul în
care doar una sau niciuna dintre încercările repetate nu îndeplinește cerințele, lotul este respins.
2.3.6.5. Încercarea la cicluri de presiune GPL
Un rezervor care a înregistrat rezultate satisfăcătoare la încercarea la permeabilitate trebuie supus unei
încercări la cicluri de presiune la temperatură ambiantă în conformitate cu cerințele de la punctul 2.3.6.1
din prezenta anexă.
Rezervorul trebuie secționat, iar interfața dintre membrană și bosajul de extremitate trebuie verificat.
Rezervorul trebuie să respecte cerințele încercării la cicluri de presiune la temperatură ambiantă.
Verificarea interfeței dintre membrană și bosajul de extremitate nu trebuie să evidențieze nicio urmă de
deteriorare, precum fisurile provocate de oboseală sau descărcările electrostatice.
Este permisă repetarea încercării la cicluri de presiune GPL.
respins.
2.3.6.6. Încercarea la fluaj la temperatură ridicată
2.3.6.6.1. Generalități
Această încercare trebuie efectuată doar pe rezervoare în întregime din material compozit cu
matrice de rășină având o temperatură de tranziție vitroasă (Tg) mai mică decât temperatura prin proiectare
de + 50 °C.
Un rezervor finit trebuie încercat după cum urmează:

(a) Rezervorul trebuie presurizat la 3 000 kPa și menținut la o temperatură definită în conformitate cu
tabelul 3 în funcție de durata încercării:
Tabelul 3
Temperatură de încercare în funcție de durata încercării la fluaj la temperatură ridicată
T (°C) Timp de expunere (h)
100 200
95 350
90 600
85 1 000
80 1 800
75 3 200
70 5 900
65 11 000
60 21 000
(b) Rezervorul trebuie supus unei încercări la scurgere externă.

Creșterea maximă a volumului permisă este de 5 %. Rezervorul trebuie să respecte cerințele încercării la
scurgere externă definite la punctul 2.4.3 din prezenta anexă și ale încercării la rupere definite la
punctul 2.2 din prezenta anexă.
Este permisă repetarea încercării la fluaj la temperatură ridicată.
2.4. Examinare nedistructivă
2.4.1. Examinare radiografică
2.4.1.1. Sudurile trebuie radiografiate în conformitate cu specificația ISO R 1106, utilizând clasificarea B.
2.4.1.2. În cazul în care se utilizează un indicator de tipul cu fir, cel mai mic diametru vizibil al firului nu poate
depăși 0,10 mm.
În cazul în care se utilizează un indicator de tipul cu graden și găuri, diametrul celei mai mici găuri vizibile
nu poate depăși 0,25 mm.
2.4.1.3. Evaluarea radiografiilor sudurilor trebuie să se bazeze pe filmele originale, respectându-se practica
recomandată la punctul 6 din standardul ISO 2504.
2.4.1.4. Următoarele defecte sunt inacceptabile:
fisuri, suduri neadecvate sau penetrare neadecvată a sudurii.
2.4.1.4.1. Pentru o grosime a peretelui rezervorului ≥ 4 mm, următoarele incluziuni sunt considerate acceptabile:
orice incluziune de gaz măsurând cel mult a/4 mm;
orice incluziune de gaz măsurând mai mult de a/4 mm, dar cel mult a/3 mm, aflată la mai mult de 25 mm
distanță de orice altă incluziune de gaz care măsoară mai mult de a/4 mm, dar nu mai mult de a/3 mm;
orice incluziune alungită sau orice grup de incluziuni rotunjite aflate în linie, atunci când lungimea
reprezentată (pe o lungime de sudură de 12a) nu este mai mare de 6 mm;
incluziunile de gaz de pe orice lungime de sudură de 100 mm, atunci când suprafața lor totală nu
depășește 2a mm2.
2.4.1.4.2. Pentru o grosime a peretelui rezervorului < 4 mm, următoarele incluziuni sunt considerate acceptabile:
orice incluziune de gaz măsurând cel mult a/2 mm;

orice incluziune de gaz măsurând mai mult de a/2 mm, dar cel mult a/1,5 mm, aflată la mai mult de
25 mm distanță de orice altă incluziune de gaz care măsoară mai mult de a/2 mm, dar nu mai mult de a/
1,5 mm;
orice incluziune alungită sau orice grup de incluziuni rotunjite aflate în linie, atunci când lungimea
reprezentată (pe o lungime de sudură de 12a) nu este mai mare de 6 mm;
incluziunile de gaz de pe orice lungime de sudură de 100 mm, atunci când suprafața lor totală nu
depășește 2a mm2.
2.4.2. Examinarea macroscopică
Examinarea macroscopică a unei secțiuni transversale complete a sudurii trebuie să prezinte o fuziune
completă pe suprafața tratată cu orice acid de macropreparare și nu trebuie să evidențieze niciun defect de
asamblare, nicio incluziune importantă sau alte defecte.
În caz de incertitudine, este necesar să se efectueze o examinare microscopică a zonei suspecte.
2.5. Examinarea aspectului exterior al sudurii pentru rezervoarele metalice
2.5.1. Această examinare se efectuează atunci când sudura este terminată.
Suprafața sudată care urmează să fie examinată trebuie să fie bine luminată; nu trebuie să prezinte grăsimi,
praf, reziduuri de zgură sau vreun strat de protecție.
2.5.2. Tranziția de la metalul sudat la metalul de bază trebuie să fie netedă și să nu prezinte decapări. Pe suprafața
sudată și pe suprafața adiacentă peretelui nu trebuie să existe fisuri, crestături sau porozități. Suprafața
sudată trebuie să fie regulată și plană. În cazul utilizării unei suduri cap la cap, grosimea excedentară nu
trebuie să depășească 1/4 din lățimea sudurii.
2.6. Încercarea la foc
2.6.1. Generalități
Încercarea la foc are scopul să demonstreze că sistemul de protecție împotriva incendiilor, cu care
rezervorul este dotat prin proiectare, va împiedica explozia rezervorului atunci când acesta este încercat în
condițiile de foc prevăzute. Producătorul trebuie să descrie comportarea ansamblului sistemului de protecție
împotriva incendiilor, inclusiv revenirea automată la presiunea atmosferică, prevăzută prin proiectare.
Cerințele prezentei încercări sunt considerate îndeplinite pentru orice rezervor care are următoarele caracte
ristici comune cu rezervorul de bază:
(a) același titular al omologării de tip;
(b) aceeași formă (cilindrică, formă specială);
(c) același material;
(d) aceeași grosime a peretelui sau o grosime mai mare;
(e) același diametru sau un diametru mai mic (rezervor cilindric);
(f) aceeași înălțime sau o înălțime mai mică (formă specială de rezervor);
(g) aceeași suprafață externă sau mai mică;
(h) aceeași configurație a accesoriilor montate pe rezervor (1).
(1) Sunt permise accesorii suplimentare, modificări și prelungiri ale accesoriilor montate pe rezervor fără repetarea încercării, în cazul în
care acestea sunt notificate autorității de omologare de tip care a omologat rezervorul și în cazul în care se consideră că este puțin
probabil ca ele să producă efecte negative apreciabile. Autoritatea de omologare de tip poate solicita serviciului tehnic competent un
raport suplimentar de încercare. Rezervorul și configurațiile accesoriilor sale vor fi indicate în apendicele 1 la anexa 2B.
2.6.2. Structura rezervoarelor
(a) Rezervorul trebuie amplasat în poziția prevăzută prin proiectare de către producător, cu partea
inferioară a rezervorului la aproximativ 100 mm deasupra sursei de foc.
(b) Trebuie utilizat un ecran pentru a evita contactul direct între flacără și siguranța fuzibilă (dispozitiv de
limitare a presiunii), în cazul în care rezervorul este prevăzut cu o asemenea siguranță. Ecranul nu
trebuie să intre în contact direct cu siguranța fuzibilă (dispozitiv de limitare a presiunii).
(c) Orice eroare pe durata încercării unei supape, garnituri sau conducte care nu face parte din sistemul de
protecție dorit pentru model conduce la invalidarea rezultatului.
(d) Rezervoare cu o lungime mai mică de 1,65 m. Centrul rezervorului trebuie poziționat deasupra
centrului sursei de foc.
(e) Rezervoare cu o lungime mai mare sau egală cu 1,65 m. În cazul în care rezervorul este echipat cu un
dispozitiv de limitare a presiunii pe o parte laterală, aplicarea sursei de foc trebuie să înceapă din partea
opusă a rezervorului. În cazul în care rezervorul este echipat cu dispozitive de limitare a presiunii pe
ambele părți laterale sau în mai multe locuri pe lungimea rezervorului, centrul sursei de foc trebuie
fixat la mijlocul distanței dintre dispozitivele de limitare a presiunii care sunt despărțite de cea mai
mare distanță orizontală.
2.6.3. Sursa focului
O sursă de foc uniform având lungimea de 1,65 m trebuie să proiecteze flăcări directe pe suprafața
rezervorului pe întreg diametrul acestuia.
Orice combustibil poate fi utilizat pentru sursa de foc, cu condiția să furnizeze o căldură uniformă
suficientă pentru menținerea temperaturilor de încercare specificate până când rezervorul este aerisit.
Modul de dispunere a focului trebuie înregistrat suficient de detaliat astfel încât să poată fi reprodus debitul
de căldură aplicat rezervorului. Orice defecțiune sau neregularitate a sursei de foc în timpul încercării
anulează rezultatul.
2.6.4. Măsurarea temperaturii și a presiunii
În timpul încercării la flacără, trebuie măsurați următorii parametri:
(a) temperatura flăcării imediat sub rezervor, de-a lungul părții inferioare a rezervorului, în cel puțin două
locuri, situate la cel mult 0,75 m unul față de altul;
(b) temperatura peretelui în partea inferioară a rezervorului;
(c) temperatura peretelui la cel mult 25 mm de dispozitivul de limitare a presiunii;
(d) temperatura peretelui în partea superioară a rezervorului, în centrul sursei de foc;
(e) presiunea din interiorul rezervorului.
Scutul metalic este folosit pentru a preveni contactul direct al flăcării cu termocuplurile. Ca o soluție
alternativă, termocuplurile se pot introduce în blocuri de metal cu suprafața mai mică de 25 mm2. În
timpul încercării, temperaturile termocuplelor și presiunea rezervorului trebuie înregistrate la intervale de
2 secunde sau mai des.
2.6.5. Cerințe generale pentru încercare
(a) rezervorul trebuie umplut la 80 % din capacitate (în volum) cu GPL (combustibil comercial) și încercat
în poziție orizontală la presiunea de lucru;
(b) imediat după aprindere, focul trebuie să proiecteze flăcări pe suprafața rezervorului, de-a lungul celor
1,65 m ai sursei de foc;
(c) după 5 minute de la aprindere, cel puțin o termocuplă trebuie să indice o temperatură a flăcării,
imediat sub rezervor, de cel puțin 590 °C. Această temperatură trebuie menținută pe restul duratei
încercării, și anume până când nu mai există suprapresiune în rezervor;
(d) severitatea condițiilor de încercare nu trebuie să fie atenuată de condițiile atmosferice (de exemplu,
ploaie, vânt moderat/puternic etc.).
2.6.6. Rezultatele încercării
(a) O explozie a rezervorului anulează rezultatul încercării.
(b) O presiune mai mare de 3 700 kPa, adică 136 % din presiunea de etalonare a supapei de siguranță
(2 700 kPa), în timpul încercării anulează rezultatul acesteia.
O presiune cuprinsă între 3 000 și 3 700 kPa anulează rezultatul încercării numai în cazul apariției
unei deformări plastice vizibile.
(c) În cazul în care comportarea sistemului de protecție nu respectă specificația producătorului și conduce
la o atenuare a condițiilor de încercare, rezultatul este anulat.
(d) Pentru un rezervor compozit, este acceptată o scurgere de GPL prin suprafață în cazul unei scurgeri
controlate. O scurgere de GPL gazos după 2 minute de la începutul încercării sau o capacitate de
evacuare mai mare de 30 litri pe minut anulează rezultatul încercării.
(e) Rezultatele trebuie prezentate într-o sinteză a încercării și trebuie să includă cel puțin următoarele date
pentru fiecare rezervor:
(i) descrierea configurației rezervorului;
(ii) fotografia montării rezervorului și a dispozitivului de limitare a presiunii;
(iii) metoda aplicată, inclusiv intervalul de timp dintre măsurători;
(iv) timpul scurs între aprinderea focului și începerea evacuării GPL și presiunea efectivă;
(v) timpul necesar pentru revenirea la presiunea atmosferică;
(vi) diagrame de presiune și de temperatură.
2.7. Încercarea la șoc
La alegerea producătorului, toate încercările la șoc pot fi efectuate pe un singur rezervor sau fiecare
încercare poate fi efectuată pe un rezervor diferit.
2.7.2. Procedura de încercare
Pentru această încercare, mediul lichid trebuie să fie un amestec de apă și glicol sau un alt lichid cu un
punct de îngheț scăzut care nu modifică proprietățile materialului rezervorului.
Un rezervor umplut cu mediul lichid până la o greutate egală cu cea a unui rezervor umplut la 80 % din
capacitate cu GPL, cu o masă de referință de 0,568 kg/l, este proiectat paralel cu axa longitudinală (axa x
din figura 1) a vehiculului în care este prevăzut a fi montat, la o viteză V = 50 km/h, într-o pană din
material dur, fixată orizontal și perpendicular pe direcția mișcării rezervorului.
Pana trebuie instalată astfel încât centrul de gravitație (c.g.) al rezervorului să lovească centrul penei.
Pana trebuie să aibă un unghi α de 90°, iar punctul de impact trebuie rotunjit cu o rază maximă de
2,5 mm.
Lungimea L a penei trebuie să fie cel puțin egală cu lățimea rezervorului în raport cu mișcarea sa din
timpul încercării. Înălțimea H a penei trebuie să fie de cel puțin 600 mm.
Figura 1
Descrierea procedurii de încercare la șoc
Notă: c.g. = centrul de gravitație
În cazul în care un rezervor poate fi instalat în mai multe poziții pe vehicul, trebuie încercată fiecare
poziție.
După această încercare, rezervorul trebuie supus unei încercări la scurgere externă, astfel cum este
prevăzută la punctul 2.3.6.3 din prezenta anexă.
Rezervorul trebuie să respecte cerințele încercării la scurgere externă, astfel cum este definită la
punctul 2.3.6.3 din prezenta anexă.
2.7.4. Repetarea încercării
Este permisă repetarea încercării la șoc.
din același lot.
respins.
2.8. Încercarea la cădere
Un rezervor finit trebuie supus unei încercări la cădere la temperatura ambiantă fără presurizare internă și
fără supape montate. Suprafața pe care cad rezervoarele trebuie să fie o suprafață din beton dreaptă și
orizontală.
Înălțimea de cădere (Hd) trebuie să fie de 2 m (măsurată în punctul cel mai jos al rezervorului).
Același rezervor gol trebuie lăsat să cadă:
(a) în poziție orizontală;
(b) în poziție verticală, pe fiecare capăt;
(c) într-un unghi de 45°.

După încercarea la cădere, rezervoarele trebuie supuse unei încercări la cicluri de presiune la temperatura
ambiantă, în conformitate cu cerințele de la punctul 2.3.6.1 din prezenta anexă.
Rezervoarele trebuie să respecte cerințele încercării la cicluri de presiune la temperatura ambiantă în

conformitate cu dispozițiile de la punctul 2.3.6.1 din prezenta anexă.
Este permisă repetarea încercării de cădere.
din același lot.
respins.
2.9. Încercarea la cuplul de torsiune pe bosaj
Trebuie împiedicată rotația corpului rezervorului în timp ce se aplică un cuplu de torsiune egal cu de 2 ori
cuplul de torsiune al supapei sau al instalației dispozitivului de limitare a presiunii indicat de producător,
prima dată în direcția de înfiletare, apoi în direcția inversă și apoi din nou in direcția de înfiletare.
Ulterior, rezervorul trebuie supus unei încercări la scurgere externă în conformitate cu cerințele de la
punctul 2.3.6.3 din prezenta anexă.
Rezervorul trebuie să respecte cerințele încercării la scurgere externă definite la punctul 2.3.6.3 din
prezenta anexă.
Este permisă repetarea încercării la cuplu pe bosaj.
2.10. Încercarea la mediu acid
Un rezervor finit trebuie expus timp de 100 de ore la o soluție de acid sulfuric 30 % (acid de baterie cu
greutate specifică de 1,219), în timp ce este presurizat la 3 000 kPa. În timpul încercării, un procent minim
de 20 % din suprafața totală a rezervorului trebuie acoperită cu soluția de acid sulfuric.
Apoi, rezervorul trebuie supus unei încercări la rupere definită la punctul 2.2 din prezenta anexă.
Presiunea de rupere măsurată trebuie să fie de cel puțin 85 % din presiunea de rupere a rezervorului.
Este permisă repetarea încercării în mediu acid.
2.11. Încercare la radiații ultraviolete (UV)
Atunci când rezervorul este expus direct luminii solare (chiar și prin sticlă), radiațiile UV pot degrada
materialele polimere. Prin urmare, producătorul trebuie să demonstreze capacitatea materialului stratului
exterior de a rezista la radiații ultraviolete de-a lungul duratei sale de viață de 20 de ani.
(a) în cazul în care stratul exterior are o funcție mecanică (de suport), rezervorul trebuie supus încercării la
rupere în conformitate cu cerințele de la punctul 2.2 din prezenta anexă, după o expunere reprezen
tativă la radiații ultraviolete;
(b) în cazul în care stratul exterior are o funcție de protecție, producătorul trebuie să demonstreze că
învelișul rămâne intact timp de 20 de ani, pentru a proteja straturile interioare ale structurii împotriva
radiațiilor ultraviolete reprezentative.
În cazul în care stratul exterior are o funcție mecanică, rezervorul trebuie să respecte cerințele încercării la
rupere definite la punctul 2.2 din prezenta anexă.
Este permisă repetarea încercării la radiații ultraviolete.
respins.
Apendicele 1
Figura 1
Principalele tipuri de suduri cap la cap longitudinale
Figura 2
Suduri cap la cap circulare
Figura 3
Exemple de plăcuțe cu bolțuri sudate

Figura 4
Exemple de inele sudate cu flanșă

Apendicele 2
Figura 1
Rezervoare cu suduri longitudinale și circulare, amplasarea epruvetelor
(a) Încercare la tracțiune pe materialul de bază
(b) Încercare la tracțiune pe materialul de bază al părții inferioare
(c) Încercare la tracțiune pe o sudură longitudinală
(d) Încercare la tracțiune pe o sudură circulară
(e) Încercare la îndoire pe sudura longitudinală, cu suprafața interioară supusă tensiunii
(f) Încercare la îndoire pe sudura longitudinală, cu suprafața exterioară supusă tensiunii
(g) Încercare la îndoire pe sudura longitudinală, cu suprafața interioară supusă tensiunii
(h) Încercare la îndoire pe sudura longitudinală, cu suprafața exterioară supusă tensiunii
(m1, m2) Macrosecțiuni prin suduri de bosaj de supape/suduri de plăci de supape (bloc de supape montat lateral)
Figura 2a
Rezervoare doar cu suduri circulare, cu bloc de supape montat lateral; amplasarea epruvetelor
(a) sau (b) Încercare la tracțiune pe materialul de bază
(d) Încercare la tracțiune pe o sudură circulară
(g) Încercare la îndoire pe sudura longitudinală, cu suprafața interioară supusă tensiunii
(h) Încercare la îndoire pe sudura longitudinală, cu suprafața exterioară supusă tensiunii
(m1, m2) Macrosecțiuni prin suduri de bosaj de supape/suduri de plăci de supape (bloc de supape montat lateral)
Figura 2b
Rezervoare doar cu suduri circulare și cu bosaje/plăci de supapă montate la capăt
(m1, m2) Macrosecțiuni prin suduri de bosaj/suduri de plăci de supapă
(A se raporta la figura 2a pentru alte amplasări ale epruvetelor.)

Apendicele 3
Figura 1
Ilustrarea încercării la îndoire
Figura 2
Epruvetă pentru încercarea de tracțiune perpendiculară pe sudură

Apendicele 4
Notă: pentru capete torisferice

sffi�ffiffi�ffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffi�ffiffi�ffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffi�ffiffiffi�ffiffi
D D
H ¼ ðR þ bÞ − ðR þ bÞ − ðR þ bÞ þ − 2ðr þ bÞ
2 2
Relația dintre raportul H/D și coeficientul de configurație C
Valorile coeficientului de configurație C pentru raportul H/D cuprins între 0,20 și 0,25
Relația dintre raportul H/D și coeficientul de configurație C
Valorile coeficientului de configurație C pentru raportul H/D cuprins între 0,25 și 0,50
H/D C H/D C
0,25 1,000 0,38 0,612
0,26 0,931 0,39 0,604
0,27 0,885 0,40 0,596
0,28 0,845 0,41 0,588
0,29 0,809 0,42 0,581
0,30 0,775 0,43 0,576
0,31 0,743 0,44 0,572
0,32 0,714 0,45 0,570
0,33 0,687 0,46 0,568
0,34 0,667 0,47 0,566

H/D C H/D C
0,35 0,649 0,48 0,565
0,36 0,633 0,49 0,564
0,37 0,621 0,50 0,564
Notă: Valorile intermediare se pot obține prin interpolare lineară.

Apendicele 5
EXEMPLE DE REZERVOARE SPECIALE
Rezervor eliptic
Rezervor toroidal
Rezervor duo
Rezervor dublu
Apendicele 6
METODE DE ÎNCERCARE A MATERIALELOR
1. Rezistență chimică
Materialele utilizate pentru rezervoarele fabricate în întregime din material compozit trebuie încercate în conformitate
cu standardul ISO 175 timp de 72 de ore la temperatura camerei.
Este permisă, de asemenea, verificarea rezistenței chimice prin utilizarea datelor din literatura de specialitate.
Trebuie verificată compatibilitatea cu următoarele medii:
(a) lichidul de frână;
(b) lichidul de parbriz;
(c) lichidul de răcire;
(d) benzina fără plumb;
(e) soluția de apă deionizată, clorură de sodiu (2,5 % în procente de masă ± 0,1 %), clorură de calciu (2,5 % în
procente de masă ± 0,1 %) și acid sulfuric în cantitate suficientă pentru a obține o soluție cu pH de 4,0 ± 0,2.
Criteriile de acceptare a rezultatelor încercării:
(a) Alungire:
Alungirea unui material termoplastic, după efectuarea încercării, trebuie să fie egală cu cel puțin 85 % din
alungirea inițială. Alungirea unui elastomer, după încercare, trebuie să fie cel puțin mai mare de 100 %.
(b) Pentru componente structurale (de exemplu, fibre):
Rezistența reziduală pentru o componentă structurală după încercare trebuie să fie egală cu cel puțin 80 % din
rezistența la tracțiune inițială.
(c) Pentru componente nestructurale (de exemplu, învelișul de protecție):
Nu sunt permise fisuri vizibile.
2. Structură compozită
(a) Fibre integrate într-o matrice
Caracteristici de tracțiune: ASTM 3039 Materiale compozite din fibră-rășină
ASTM D2343 Sticlă, aramidă (caracteristici de tracțiune ale firelor)
ASTM D4018.81 Carbon (caracteristici de tracțiune ale filamentelor continue) cu

o mențiune specială pentru matrice
Caracteristici de forfecare: ASTM D2344 (Rezistența la forfecare interlaminară a compozitelor cu fibre para
lele prin metoda fasciculului scurt)
(b) Fibre uscate izotrope
Caracteristici de tracțiune: ASTM D4018.81 Carbon (cu filament continuu), alte fibre.
3. Înveliș de protecție
Radiațiile ultraviolete degradează materialul polimer atunci când acesta este expus direct luminii solare. În funcție de
instalație, producătorul trebuie să dovedească faptul că învelișul asigură protecția necesară pe întreaga durată de viață.
4. Componente termoplastice
Temperatura de înmuiere Vicat a unei componente termoplastice trebuie să fie mai mare de 70 °C. În cazul
componentelor structurale, temperatura de înmuiere Vicat trebuie să fie de cel puțin 75 °C.
5. Componente termorigide
Temperatura de înmuiere Vicat a unei componente termorigide trebuie să fie mai mare de 70 °C.
6. Componente elastomere
Temperatura de tranziție vitroasă (Tg) a unei componente elastomere trebuie să fie mai mică de – 40 °C. Temperatura
de tranziție vitroasă trebuie verificată în conformitate cu standardul ISO 6721 „Materiale plastice – Determinarea
proprietăților mecanice dinamice”. Punctul de tranziție Tg este determinat pe baza diagramei modulului de
conservare în funcție de temperatură, prin determinarea temperaturii în punctul de intersecție al celor două tangente
care reprezintă pantele diagramei înainte și după pierderea substanțială de rigiditate.
ANEXA 11
DISPOZIȚII PRIVIND OMOLOGAREA DISPOZITIVELOR DE INJECȚIE A GAZULUI SAU

A DISPOZITIVELOR DE AMESTECARE A GAZULUI SAU A INJECTOARELOR ȘI A RAMPEI DE
ALIMENTARE
1. Dispozitiv de injecție a gazului sau injector
1.2. Clasificarea componentei (în conformitate cu figura 1 de la punctul 2): clasa 1 sau clasa 0.
clasa 0: presiunea de lucru declarată;
clasa 1: 3 000 kPa.
Punctul 6.15.4.1, Mediu de transfer de căldură (cerințe privind compatibilitatea și presiunea).
2. Dispozitivul de injecție a gazului sau dispozitivul de amestecare a gazului
clasa 2: pentru partea cu o presiune regulată maximă de 450 kPa în timpul funcționării;
clasa 2A: pentru partea cu o presiune regulată maximă de 120 kPa în timpul funcționării.
de la – 20 °C până la 120 °C, atunci când pompa de combustibil este montată în exteriorul rezervorului.
3. Rampă de alimentare
Rampele de alimentare pot face parte din clasele 0, 1, 2 sau 2A.
3.3. Presiune de clasificare:
componente din clasa 0: presiune de lucru declarată;
3.5. Norme generale de proiectare: (neutilizat)

3.6.1. Pentru rampe de alimentare din clasele 0 și 1:

3.6.2. Pentru rampe de alimentare din clasa 2 și/sau 2A:


ANEXA 12
DISPOZIȚII PRIVIND OMOLOGAREA UNITĂȚII DE DOZARE A GAZULUI ATUNCI CÂND ACEASTA NU

ESTE COMBINATĂ CU DISPOZITIVUL (DISPOZITIVELE) DE INJECȚIE A GAZULUI
clasa 2: pentru partea cu o presiune regulată maximă de 450 kPa în timpul funcționării;
clasa 2A: pentru partea cu o presiune regulată maximă de 120 kPa în timpul funcționării.
3. Presiunea de clasificare:
Punctul 6.15.4, Mediu de transfer de căldură (cerințe privind compatibilitatea și presiunea).
Punctul 6.15.5, Derivație de limitare a presiunii în caz de suprapresiune.

Observații:
Elementele unității de dozare a gazului (clasa 2 sau 2A) trebuie să fie etanșe, cu orificiul (orificiile) elementului
respectiv obturat (obturate).
Pentru încercarea la suprapresiune, toate orificiile, inclusiv cele ale compartimentului lichidului de răcire, trebuie să
fie obturate.

ANEXA 13
DISPOZIȚII CU PRIVIRE LA OMOLOGAREA SENZORULUI DE PRESIUNE ȘI/SAU TEMPERATURĂ
1. Definiție:
Senzor de presiune: a se vedea punctul 2.13 din prezentul regulament.
Senzor de temperatură: a se vedea punctul 2.13 din prezentul regulament.
Senzorii de presiune și temperatură pot face parte din clasa 0, 1, 2 sau 2A.
3. Presiunea de clasificare:
componente din clasa 0: presiunea de lucru declarată;


Punctul 6.15.6.2, Evitarea scurgerilor de gaz.
6.1. Pentru elemente din clasele 0 și 1:
6.2. Pentru elemente din clasa 2 sau 2A:


Rezistență la coroziune Punctul 12 din anexa (*)

ANEXA 14
DISPOZIȚII CU PRIVIRE LA OMOLOGAREA UNITĂȚII ELECTRONICE DE CONTROL
1. Unitatea electronică de control poate fi orice dispozitiv care controlează cererea de GPL a motorului și stabilește
închiderea supapei (supapelor) de serviciu telecomandate, a supapelor de închidere și a pompei de alimentare
a sistemului GPL în cazul spargerii unei conducte de alimentare cu combustibil și/sau în cazul calării motorului.
2. Intervalul de timp până la închiderea supapelor de închidere de serviciu după calarea motorului nu trebuie să fie
mai mare de 5 secunde.
2.1. În pofida dispozițiilor de la punctele 1 și 2 de mai sus, supapa (supapele) de serviciu telecomandată (telecomandate)
și supapele de închidere pot să rămână într-o poziție deschisă în cursul fazelor stop comandate.
3. Unitatea electronică de control trebuie să respecte cerințele relevante privind compatibilitatea electromagnetică
(CEM) în conformitate cu Regulamentul nr. 10, seria 02 de modificări sau cu dispozițiile echivalente.
4. Defecțiunile instalației electrice a vehiculului nu trebuie să conducă la deschiderea necontrolată a niciunei supape.
5. Circuitul de ieșire al unității electronice de control trebuie să fie dezactivat atunci când alimentarea electrică este
oprită sau suspendată.
ANEXA 15
PROCEDURI DE ÎNCERCARE
1. Clasificare
1.1. Componentele GPL destinate utilizării în vehicule se clasifică în funcție de presiunea maximă de funcționare
și de funcția acestora, în conformitate cu capitolul 2 din prezentul regulament.
1.2. Clasificarea componentelor determină alegerea încercărilor care trebuie efectuate pentru omologarea
componentelor sau a părților de componente.
2. Proceduri de încercare aplicabile
În tabelul 1 sunt prezentate procedurile de încercare aplicabile în funcție de clasificare.
Tabelul 1
Încercare Clasa 0 Clasa 1 Clasa 2(A) Clasa 3 Punct
Suprapresiune x x x x 4
Scurgeri externe x x x x 5
Temperatură ridicată x x x x 6
Temperatură scăzută x x x x 7
Scurgeri la scaun x x x 8
Încercări la anduranță/încercări de
x x x 9
funcționare
Încercare de funcționare x x 10
Compatibilitate cu GPL x x x x 11
Rezistență la coroziune x x x x 12
Rezistență la căldură uscată x x x 13
Îmbătrânire la ozon x x x 14
Fluaj x x x 15
Ciclu termic x x x 16
Compatibilitate cu lichidul de trans

x x 17
fer de căldură
3. Cerințe generale
3.1. Încercările la scurgeri trebuie efectuate utilizând gaze presurizate precum aerul sau azotul.
3.2. Apa sau un alt fluid pot fi utilizate în vederea obținerii presiunii necesare pentru încercarea la rezistență
hidrostatică.
3.3. Toate valorile de încercare trebuie să indice tipul de mediu de încercare utilizat, după caz.
3.4. Durata unei încercări pentru încercările de durabilitate hidrostatică și pentru încercările la scurgeri nu trebuie
să fie mai mică de 1 minut.
3.5. Toate încercările trebuie efectuate la o temperatură a camerei de 20 °C ± 5 °C, cu excepția cazului în care se
prevede altfel.
4. Încercare la suprapresiune în condiții hidraulice
O componentă care conține GPL trebuie să reziste fără urme vizibile de ruptură sau deformare permanentă
la o presiune hidraulică de încercare în conformitate cu tabelul 1 (de 2,25 ori presiunea maximă de
clasificare) timp de cel puțin 1 minut, ieșirea părții de înaltă presiune fiind conectată.
Eșantioanele, supuse în prealabil încercării la durabilitate de la punctul 9 din prezenta anexă, trebuie
conectate la o sursă de presiune hidrostatică. Pe conducta de alimentare cu presiune hidrostatică trebuie
instalate o supapă de închidere comandată și un manometru având un domeniu al presiunilor cuprins între
cel puțin presiunea de încercare înmulțită cu 1,5 și cel mult presiunea de încercare înmulțită cu 2.
Tabelul 2 prezintă presiunea de clasificare și presiunile care trebuie utilizate la încercarea la suprapresiune în
funcție de clasificare:
Tabelul 2
Clasificarea compo Presiunea hidraulică de încercare pentru

Presiunea de funcționare [kPa]
nentei încercarea la suprapresiune [kPa]
Clasa 0 presiunea de lucru 2,25 înmulțit cu presiunea de lucru
Clasa 1 3 000 6 750
6 750 sau 2,25 înmulțit cu presiunea de

Clasa 3 3 000 sau presiunea de lucru
lucru
Clasa 2A 120 270
Clasa 2 450 1 015
5. Încercare la scurgere externă
5.1. O componentă nu trebuie să aibă scurgeri pe la garniturile tijei sau ale corpului sau pe la alte îmbinări și nu
trebuie să prezinte urme de porozitate din turnare atunci când este supusă încercării în conformitate cu
punctul 5.3 la orice presiune aerostatică cuprinsă între 0 și presiunea indicată în tabelul 3. Se consideră că
instrucțiunile de mai sus sunt respectate atunci când sunt îndeplinite dispozițiile de la punctul 5.4.
5.2. Încercarea trebuie efectuată în următoarele condiții:
(a) la temperatura camerei;
(b) la temperatura minimă de funcționare;
(c) la temperatura maximă de funcționare.
Temperaturile maximă și minimă de funcționare sunt precizate în anexe.
5.3. În timpul acestei încercări, echipamentul supus încercării este conectat la o sursă de presiune aerostatică (de
1,5 ori mai mare decât presiunea maximă și, în cazul unei componente din clasa 3, de 2,25 ori mai mare
decât presiunea maximă de clasificare). Pe conducta de alimentare sub presiune trebuie instalate o supapă de
închidere comandată și un manometru cu un domeniu al presiunilor cuprins între cel puțin presiunea de
încercare înmulțită cu 1,5 și cel mult presiunea de încercare înmulțită cu 2. Manometrul trebuie montat între
supapa de închidere comandată și eșantionul încercat. Pe durata în care se află sub presiunea de încercare,
pentru a detecta scurgerile, echipamentul ar trebui scufundat în apă sau ar trebui să se recurgă la orice altă
metodă de încercare echivalentă (măsurarea debitului sau căderea de presiune).
Tabelul 3
Presiunile de clasificare și de încercare la scurgere în funcție de clasificare
Presiunea de încercare pentru încercarea la

Clasificarea compo Presiunea de clasificare
scurgere
nentei [kPa]
[kPa]
Clasa 0 presiunea de lucru 1,5 înmulțit cu presiunea de lucru
Clasa 1 3 000 4 500
Clasa 2A 120 180
Clasa 2 450 675
Clasa 3 3 000 6 750
5.4. Scurgerea externă trebuie să fie mai mică decât cea prevăzută în cerințele din anexe sau, în cazul în care nu
este menționată nicio cerință, scurgerea externă trebuie să fie mai mică de 15 cm3/oră, cu ieșirea conectată,
atunci când componenta este supusă unei presiuni a gazului egală cu presiunea de încercare la scurgere.
6. Încercare la temperatură ridicată
O componentă care conține GPL nu trebuie să prezinte o scurgere cu un debit mai mare de 15 cm3/oră, cu
ieșirea conectată, atunci când este supusă unei presiuni a gazului la temperatura maximă de funcționare,
astfel cum este indicat în anexe, egală cu presiunea de încercare la scurgere (tabelul 3 de la punctul 5.3 de
mai sus). Componenta trebuie supusă încercării timp de cel puțin 8 ore la această temperatură.
7. Încercare la temperatură scăzută
O componentă care conține GPL nu trebuie să aibă o scurgere mai mare de 15 cm3/oră, cu ieșirea conectată,
atunci când este supusă unei presiuni a gazului, la temperatura minimă de funcționare (– 20 °C), egală cu
presiunea de încercare la scurgere (tabelul 3 de la punctul 5.3 de mai sus). Componenta trebuie supusă
încercării cel puțin 8 ore la această temperatură.
8. Încercare la scurgere la scaun
8.1. Următoarele încercări privind scurgerea la scaun trebuie efectuate pe eșantioane de supapă de serviciu sau de
unitate de umplere care au fost supuse anterior încercării la scurgere externă prevăzute la punctul 5 de mai
sus.
8.1.1. Încercările la scurgere la scaun trebuie efectuate cu intrarea supapei eșantion conectată la o sursă de presiune
aerostatică, cu supapa în poziție închisă și cu ieșirea deschisă. Pe conducta de alimentare sub presiune trebuie
instalate o supapă de închidere comandată și un manometru cu un domeniu al presiunilor cuprins între cel
puțin presiunea de încercare înmulțită cu 1,5 și cel mult presiunea de încercare înmulțită cu 2. Manometrul
trebuie montat între supapa de închidere comandată și eșantionul supus încercării. Pe durata în care unitatea
este sub presiunea de încercare, aceasta trebuie observată pentru a detecta eventualele scurgeri, ieșirea
deschisă fiind scufundată în apă, cu excepția cazului în care se precizează altfel.
8.1.2. Conformitatea cu punctele 8.2-8.8 trebuie determinată conectând un tub flexibil de lungime specificată la
ieșirea supapei. Capătul rămas în aer al acestui tub trebuie introdus într-un cilindru inversat gradat, calibrat
în centimetri cubi. Cilindrul inversat trebuie închis printr-un închizător hidraulic. Instalația trebuie reglată
astfel încât:
(a) capătul tubului de ieșire să fie aproximativ la 13 mm deasupra nivelului apei din cilindrul inversat gradat;
și
(b) apa din cilindrul gradat să aibă același nivel cu cea din afara cilindrului. După efectuarea acestor reglaje,
trebuie înregistrat nivelul apei din cilindrul gradat. Cu supapa în poziția închis considerată a fi obținută
ca rezultat al funcționării normale, pe la intrarea supapei se introduce aer sau azot la presiunea de
încercare specificată, timp de cel puțin 2 minute. În acest interval se efectuează reglaje ale poziției
verticale a cilindrului gradat, dacă este necesar, pentru a menține același nivel al apei înăuntrul și în afara
cilindrului.
La sfârșitul perioadei de încercare și atunci când nivelul apei în exteriorul și în interiorul cilindrului gradat
este același, nivelul apei din cilindru se înregistrează din nou. Pe baza variației de volum din cilindrul gradat,
debitul de scurgere trebuie calculat cu următoarea formulă:
� �
60 273 P
V1 ¼ Vt � � �
t T 101,6
unde:
V1 = debitul de scurgere, în centimetri cubi de aer sau azot pe oră;
Vt = creșterea de volum din cilindrul gradat în timpul încercării;
t = timpul încercării, în minute;
P = presiunea barometrică în timpul încercării, în kPa;
T = temperatura ambientală în timpul încercării, în K.
8.1.3. Pe lângă metoda menționată mai sus, scurgerile mai pot fi măsurate utilizând un debitmetru instalat pe
partea de intrare a supapei care face obiectul încercării. Debitmetrul trebuie să poată indica precis, pentru
fluidul de încercare utilizat, debitele maxime de scurgere permise.
8.2. Scaunul unei supape de închidere, atunci când este în poziția închis, nu trebuie să prezinte scurgeri la nicio
presiune aerostatică cuprinsă între 0 și 3 000 kPa sau între 0 kPa și presiunea de lucru în conformitate cu
presiunea de clasificare a supapei.
8.3. O supapă antiretur prevăzută cu un scaun din material elastic, atunci când este în poziția închis, nu trebuie
să prezinte scurgeri în cazul în care este supusă la orice presiune aerostatică cuprinsă între 50 și 3 000 kPa.
8.4. O supapă antiretur prevăzută cu un scaun de tip metal/metal, atunci când este în poziția închis, nu trebuie să
prezinte scurgeri cu un debit mai mare de 0,50 dm3/oră în cazul în care este supusă unei presiuni de intrare
cel mult egală cu valoarea presiunii de încercare în conformitate cu tabelul 3 de la punctul 5.3 de mai sus.
8.5. Scaunul supapei antiretur superioare utilizate în ansamblul unității de umplere, atunci când este în poziția
închis, nu trebuie să prezinte scurgeri la nicio presiune aerostatică cu valoarea cuprinsă între 50 și
3 000 kPa.
8.6. Scaunul unei cuple de serviciu, atunci când este în poziția închis, nu trebuie să prezinte scurgeri la nicio
presiune aerostatică cu valoarea cuprinsă între 0 și 3 000 kPa.
8.7. Supapa de siguranță de pe conductele de gaz nu trebuie să prezinte scurgeri interne la nicio presiune mai
mică sau egală cu 3 000 kPa sau cu presiunea de lucru, în conformitate cu presiunea de clasificare a supapei.
8.8. Supapa de siguranță (supapa de evacuare) nu trebuie să prezinte scurgeri interne la nicio presiune mai mică
sau egală cu 2 600 kPa.
9. Încercare de anduranță
9.1. O unitate de umplere sau o supapă de serviciu trebuie să poată respecta cerințele încercării la scurgere
aplicabile prevăzute la punctele 5 și 8 de mai sus, după ce a fost supusă unei serii de cicluri de deschidere și
închidere astfel cum este precizat în anexele la prezentul regulament.
9.2. O supapă de închidere trebuie supusă încercării cu ieșirea supapei conectată. Corpul supapei trebuie umplut
cu n-hexan, iar intrarea valvei trebuie supusă unei presiuni egale cu 3 000 kPa sau cu presiunea de lucru în
conformitate cu presiunea de clasificare a supapei.
9.3. Trebuie efectuată o încercare la anduranță cu o frecvență de maximum 10 cicluri pe minut. În cazul unei
supape de închidere, cuplul de torsiune pentru închidere trebuie adaptat la dimensiunea roții manuale de
acționare a supapei, a cheii sau a oricărui alt mijloc utilizat pentru acționarea supapei.
9.4. Imediat după încercarea la anduranță, trebuie efectuate încercările adecvate la scurgerea externă și la
scurgerea la scaun descrise la încercarea la scurgere externă de la punctul 5 de mai sus, respectiv la
încercarea la scurgere la scaun de la punctul 8.
9.5. Anduranța supapei de limitare la 80 %
9.5.1. Supapa de limitare la 80 % trebuie să poată suporta 6 000 de cicluri complete de umplere până la gradul
maxim de umplere.
9.6. Încercarea de anduranță pentru regulatorul de presiune și vaporizator
Regulatorul trebuie să poată suporta 50 000 de cicluri fără a se defecta atunci când este supus încercării în
conformitate cu următoarea procedură:
(a) Regulatorul se supune la 95 % din numărul total de cicluri, la temperatura camerei și la presiunea de
serviciu. Fiecare ciclu constă într-o etapă de funcționare până la stabilizarea presiunii de ieșire, după care
debitul de gaz este întrerupt de către o supapă din aval după cel mult 1 s, până la stabilizarea presiunii
de închidere din aval. Prin presiune de ieșire stabilizată se înțelege presiunea prescrisă ± 15 % timp de
minimum 5 s.
(b) Se reproduce ciclic presiunea la intrarea regulatorului de un număr de ori egal cu 1 % din numărul total
de cicluri la temperatura camerei, de la 100 % până la 50 % din presiunea de clasificare. Durata fiecărui
ciclu nu trebuie să fie mai mică de 10 s.
(c) Se repetă procedura ciclurilor de la litera (a) la temperatura de 120 °C, la presiunea de clasificare, de un
număr de ori egal cu 1 % din numărul total de cicluri.
(d) Se repetă procedura ciclurilor de la litera (b) la temperatura de 120 °C, la presiunea de clasificare, de un
număr de ori egal cu 1 % din numărul total de cicluri.
(e) Se repetă procedura ciclurilor de la litera (a) la temperatura de – 20 °C și la o presiune egală cu 50 % din
presiunea de clasificare, de un număr de ori egal cu 1 % din numărul total de cicluri.
(f) Se repetă procedura ciclurilor de la litera (b) la temperatura de – 20 °C și la o presiune egală cu 50 % din
presiunea de clasificare, de un număr de ori egal cu 1 % din numărul total de cicluri.
(g) După terminarea tuturor încercărilor specificate la literele (a), (b), (c), (d), (e) și (f), regulatorul trebuie să
fie etanș astfel cum este descris la încercarea la scurgeri externe de la punctul 5 de mai sus, la
o temperatură de – 20 °C, la temperatura camerei și la o temperatură de + 120 °C.
10. Încercări de funcționare
10.1. Încercare de funcționare a supapei de siguranță (de pe conductele de gaz)
10.1.1. În cazul supapelor de siguranță, trebuie utilizate trei eșantioane corespunzătoare fiecărei mărimi, model și
reglaj pentru încercările privind presiunea de început de deschidere și presiunea de închidere. Același set de
trei supape trebuie utilizat pentru încercările de debit, pentru alte observații precizate la punctele următoare.
Trebuie efectuate cel puțin două observații succesive pentru începutul de deschidere și pentru închidere pe
fiecare dintre cele trei supape de încercare în conformitate cu încercările nr. 1 și nr. 3 de la punctele 10.1.2 și
10.1.4 de mai jos.
10.1.2. Presiuni de început de deschidere și de închidere ale supapelor de siguranță – încercarea nr. 1
10.1.2.1. Înainte de a fi supuse încercării de debit, presiunea de început de deschidere a fiecăruia dintre cele trei
eșantioane ale unei supape de siguranță de mărime, model și reglare specifice trebuie să fie egală cu ± 3 %
din valoarea medie a presiunilor, dar presiunea de început de deschidere a oricăreia dintre cele trei supape nu
trebuie să fie mai mică de 95 % și mai mare de 105 % din presiunea de reglare înscrisă pe supapă.
10.1.2.2. Presiunea de închidere a unei supape de siguranță înainte de a fi supusă unei încercări de debit nu trebuie să
fie mai mică de 50 % din presiunea de început de deschidere observată inițial.
10.1.2.3. O supapă de siguranță trebuie conectată la o sursă de aer sau la o altă sursă aerostatică care poate fi
menținută la o presiune efectivă cu cel puțin 500 kPa mai mare decât presiunea de reglare menționată pe
marcaj a supapei supuse încercării. Pe conducta de alimentare sub presiune trebuie instalate o supapă de
închidere comandată și un manometru având un interval de presiuni cuprins între cel puțin presiunea de
încercare înmulțită cu 1,5 și cel mult presiunea de încercare înmulțită cu 2. Manometrul trebuie montat pe
conductă între supapa încercată și supapa de închidere comandată. Presiunile de început de deschidere și de
închidere trebuie determinate prin intermediul unui închizător hidraulic cu o profunzime de maximum
100 mm.
10.1.2.4. După înregistrarea presiunii de început de deschidere a supapei, presiunea trebuie mărită suficient de mult
peste valoarea presiunii de început de deschidere pentru a asigura acționarea clapetei supapei. Apoi, supapa
de închidere trebuie închisă etanș, iar închizătorul hidraulic și manometrul trebuie observate îndeaproape.
Presiunea la care dispar bulele de aer de la închizătorul hidraulic trebuie înregistrată ca fiind presiunea de
închidere a supapei.
10.1.3. Debitul supapelor de siguranță – încercarea nr. 2
10.1.3.1. Debitul fiecăruia dintre cele trei eșantioane de supape de siguranță cu mărime, formă și reglare specifice
trebuie să fie de cel mult 10 % din capacitatea maximă observată.
10.1.3.2. În timpul încercărilor de debit pentru fiecare supapă, nu trebuie să se constate vibrații sau alte condiții
anormale de funcționare.
10.1.3.3. Presiunea de închidere a fiecărei supape nu trebuie să fie mai mică de 65 % din presiunea de început de
deschidere înregistrată inițial.
10.1.3.4. O încercare de debit la o supapă de siguranță trebuie efectuată la o presiune de măsurare a debitului egală cu
120 % din presiunea maximă de reglare.
10.1.3.5. O încercare de debit la o supapă de siguranță trebuie efectuată prin utilizarea unui debitmetru cu diafragmă
de tip flanșă conceput și etalonat corespunzător, conectat la o sursă de aer având debitul și presiunea
corespunzătoare. Pot fi utilizate un debitmetru cu alte caracteristici decât cele descrise mai sus și un alt fluid
aerostatic decât aerul, cu condiția ca rezultatele finale să fie aceleași.
10.1.3.6. Debitmetrul trebuie instalat cu conducte suficient de lungi atât în amonte, cât și în aval de diafragmă și
folosind orice alte dispozitive, inclusiv palete de egalizare, cu scopul de a evita orice perturbare la nivelul
plăcii diafragmei pentru rapoartele diafragmă/diametre ale conductelor care trebuie utilizate.
Flanșele între care este montată și fixată placa diafragmei trebuie echipate cu linii de derivație de presiune
legate la un manometru. Acest instrument indică diferența de presiune prin placa diafragmei, iar valoarea
citită este utilizată la calcularea debitului. Un manometru etalonat trebuie utilizat în porțiunea conductei
debitmetrului aflată în aval de placa diafragmei. Acest manometru indică presiunea debitului, iar valoarea
citită este folosită, de asemenea, la calcularea debitului.
10.1.3.7. Un instrument de indicare a temperaturii trebuie conectat la conducta debitmetrului situată în aval de placa
diafragmei pentru a indica temperatura aerului care se deplasează către supapa de siguranță. Valoarea citită la
acest instrument trebuie integrată la calculul de corectare a temperaturii fluxului de aer la o temperatură de
referință de 15 °C. Un barometru trebuie să fie disponibil pentru a indica presiunea atmosferică din
momentul încercării.
Valoarea indicată de barometru trebuie adăugată presiunii indicate de manometrul fluxului de aer. Această
presiune absolută este, de asemenea, integrată în calculul debitului. Presiunea aerului din debitmetru trebuie
reglată printr-o supapă corespunzătoare montată pe conducta de alimentare cu aer în amonte de debitmetru.
Supapa de siguranță supusă încercării trebuie conectată la ieșirea debitmetrului.
10.1.3.8. După efectuarea tuturor pregătirilor pentru încercările de debit, supapa de pe linia de alimentare cu aer
trebuie deschisă încet, iar presiunea de alimentare a supapei supuse încercării trebuie mărită până la
presiunea adecvată de măsurare a debitului. În timpul acestui interval, presiunea la care supapa se deschide
brusc trebuie înregistrată ca presiune de deschidere.
10.1.3.9. Presiunea de măsurare a debitului predeterminată trebuie menținută o scurtă perioadă de timp până când
valorile afișate de instrumente se stabilizează. Valorile indicate de manometrul pentru presiunea hidrodi
namică, de manometrul pentru presiunea diferențială și de indicatorul de temperatură a aerului circulant
trebuie înregistrate simultan. Apoi, presiunea trebuie redusă până când nu mai există nicio scurgere din
supapă.
Presiunea la care are loc acest eveniment trebuie înregistrată ca presiune de închidere a supapei.
10.1.3.10. Pe baza datelor înregistrate și a coeficientului de diafragmă cunoscut al debitmetrului, trebuie calculat debitul
de aer al supapei de siguranță supusă încercării, cu următoarea formulă:
pffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffiffi
Fb � F t � 0,1 � h � p
Q¼
60
unde:
Q = capacitatea supapei de siguranță în m3/min de aer la presiunea absolută de 100 kPa și la

o temperatură de t15 °C;
Fb = coeficientul de bază de diafragmă al debitmetrului la presiunea absolută de 100 kPa și la
o temperatură de 15 °C;
Ft = coeficientul de temperatură al aerului circulant utilizat pentru aducerea temperaturii înregistrate la
temperatura de referință de 15 °C;
h = diferența de presiune de-a lungul diafragmei debitmetrului, în kPa;
p = presiunea absolută a aerului circulant la supapa de siguranță, în kPa (presiunea manometrică
înregistrată plus presiunea barometrică înregistrată);
60 = numitorul de transformare a ecuației din m3/oră în m3/min.
10.1.3.11. Debitul mediu al celor trei supape de siguranță rotunjit la cele mai apropiate cinci unități trebuie considerat
ca fiind debitul supapei având mărimea, modelul și reglarea specifice corespunzătoare.
10.1.4. Reverificarea presiunilor de început de deschidere și de închidere ale supapelor de siguranță – încercarea
nr. 3
10.1.4.1. După efectuarea încercărilor de debit, presiunea de început de deschidere a unei supape de siguranță nu
trebuie să fie mai mică de 85 %, iar presiunea de închidere nu trebuie să fie mai mică de 80 % din presiunile
de început de deschidere și, respectiv, de închidere inițiale înregistrate la încercarea nr. 1 de la punctul 10.1.2
de mai sus.
10.1.4.2. Încercările trebuie efectuate la aproximativ o oră după încercarea de debit, iar procedura de încercare trebuie
să fie aceeași cu cea descrisă la încercarea nr. 1 de la punctul 10.1.2 de mai sus.
10.2. Încercarea de funcționare a limitatorului de debit
10.2.1. Un limitator de debit trebuie să funcționeze la un debit de cel mult 10 % și de cel puțin 20 % din debitul de
închidere nominal prevăzut de producător și trebuie să se închidă automat la o diferență de presiune între
capetele limitatorului de maximum 100 kPa în timpul încercărilor de funcționare descrise mai jos.
10.2.2. Trei epruvete pentru fiecare dimensiune și model de supapă trebuie supuse încercărilor respective. Un
limitator destinat a fi utilizat doar pentru lichide trebuie încercat cu apă, iar în celelalte cazuri încercările
trebuie efectuate atât cu aer, cât și cu apă. Sub rezerva dispozițiilor de la punctul 10.2.3, trebuie efectuate
încercări separate pentru fiecare epruvetă instalată, respectiv, în pozițiile verticală, orizontală și inversată.
Încercările cu aer trebuie efectuate fără conducte sau alte elemente restrictive conectate la ieșirea
eșantioanelor încercate.
10.2.3. Un dispozitiv limitator de debit prevăzut a fi instalat într-o singură poziție poate fi supus încercării doar în
poziția respectivă.
10.2.4. Încercarea cu aer trebuie efectuată prin utilizarea unui debitmetru cu diafragmă de tip flanșă conceput și
etalonat corespunzător, conectat la o sursă de aer având debitul și presiunea corespunzătoare.
10.2.5. Eșantionul supus încercării trebuie conectat la ieșirea debitmetrului. Un manometru sau un indicator de
presiune etalonat, gradat în trepte de maximum 3 kPa, trebuie instalat în amonte de eșantionul încercat
pentru a indica presiunea de închidere.
10.2.6. Încercarea trebuie efectuată prin creșterea lentă a debitului de aer prin debitmetru până când limitatorul se
închide. La momentul închiderii, trebuie înregistrate diferența de presiune prin diafragma debitmetrului și
presiunea de închidere indicată de manometru. Apoi, trebuie calculat debitul la închidere.
10.2.7. Pot fi utilizate alte tipuri de debitmetre și un alt gaz decât aerul.
10.2.8. Încercarea cu apă trebuie efectuată folosind un debitmetru cu lichid (sau echivalent) instalat într-un sistem de
conducte având o presiune suficientă pentru a asigura debitul necesar. Sistemul trebuie să includă un
piezometru de intrare sau o conductă cu cel puțin un ordin de mărime mai groasă decât limitatorul supus
încercării, precum și o supapă de reglare a debitului conectată între debitmetru și piezometru. Un furtun sau
o supapă de siguranță hidrostatică sau ambele pot fi utilizate pentru a reduce efectul șocului de presiune care
apare la momentul închiderii limitatorului de debit.
10.2.9. Eșantionul încercat trebuie conectat la ieșirea piezometrului. Un manometru sau un manometru etalonat de
tip cu întârziere, care permite măsurarea presiunii în intervalul 0-1 440 kPa, trebuie conectat la o derivație
de presiune în amonte de eșantionul încercat pentru a indica presiunea de închidere. Racordarea trebuie
efectuată folosind o bucată de furtun de cauciuc între manometru și derivația de presiune, în timp ce
o supapă trebuie instalată la intrarea manometrului pentru a permite purjarea aerului din sistem.
10.2.10. Înainte de efectuarea încercării, limitatorul de debit trebuie deschis lent, iar supapa de purjare de la
manometru trebuie să fie în poziția deschis pentru a elimina aerul din sistem. Supapa de purjare trebuie apoi
închisă, iar încercarea trebuie efectuată prin creșterea lentă a debitului până când limitatorul de debit se
închide. În timpul încercării, manometrul trebuie poziționat la același nivel cu eșantionul încercat. La
momentul închiderii, trebuie înregistrate debitul și presiunea de închidere. Atunci când limitatorul de debit
este în poziție închisă, trebuie înregistrat debitul scurgerii sau debitul derivației.
10.2.11. Un limitator de debit utilizat la o unitate de umplere trebuie să se închidă automat la o diferență de presiune
de maximum 138 kPa atunci când este supus încercării descrise mai jos.
10.2.12. Câte trei eșantioane pentru fiecare mărime de limitator trebuie supuse încercărilor respective. Încercările
trebuie efectuate cu aer; trebuie efectuate încercări separate pe fiecare eșantion montat vertical și orizontal.
Încercările trebuie efectuate în conformitate cu dispozițiile de la punctele 10.2.4-10.2.7 de mai sus, folosind
un furtun pentru racordarea unității de umplere la eșantionul încercat, în timp ce supapa antiretur superioară
este menținută în poziția deschis.
10.3. Încercare la diverse debite de umplere
10.3.1. Încercarea de bună funcționare a limitatorului gradului de umplere a rezervorului trebuie efectuată prin
utilizarea unor debite de umplere de 20, 50 și 80 l/min sau a unui debit maxim la o presiune în amonte
absolută de 700 kPa.
10.4. Încercare la anduranță pentru limitatorul de umplere
Dispozitivul care limitează gradul de umplere a rezervorului trebuie să poată suporta 6 000 de cicluri de
umplere complete la nivelul maxim de umplere.
10.4.1. Domeniu de aplicare
Se aplică oricărui dispozitiv care limitează gradul de umplere a rezervorului și care funcționează cu plutitor,
după ce a fost supus încercărilor menite să verifice că:
acesta limitează gradul de umplere a rezervorului la maximum 80 % din capacitatea sa;
nu permite – în poziția închis – umplerea rezervorului la un debit mai mare de 0,5 litri/minut;
trebuie supus uneia dintre procedurile de încercare stabilite la punctul 10.5.5 sau 10.5.6 de mai jos pentru
a se garanta că dispozitivul este construit să suporte eforturile vibratorii dinamice prevăzute și pentru
a asigura că vibrațiile din timpul funcționării nu determină degradări ale performanțelor sau disfuncționa
lități.
10.5. Procedură de încercare la vibrații
10.5.1. Echipamente și tehnici de montare
Dispozitivul de încercare trebuie fixat la echipamentul de vibrații prin accesoriile obișnuite de montare, fie
direct la generatorul de vibrații sau la masa de transmitere, fie prin intermediul unui accesoriu rigid care
poate transmite condițiile de vibrație specificate. Echipamentul utilizat pentru măsurarea și/sau înregistrarea
nivelului de accelerație sau de amplitudine și a frecvenței trebuie să aibă o precizie de cel puțin 10 % din
valoarea măsurată.
10.5.2. Alegerea procedurii
La alegerea autorității de omologare de tip, încercările trebuie efectuate fie în conformitate cu procedura A
descrisă la punctul 10.5.5, fie în conformitate cu procedura B descrisă la punctul 10.5.6 de mai jos.
Încercările următoare trebuie efectuate pe fiecare dintre cele trei axe ortogonale ale piesei care face obiectul
încercării.
10.5.4. Procedura A
10.5.4.1. Detectarea rezonanțelor
Frecvențele de rezonanță ale limitatorului de umplere trebuie determinate prin schimbarea lentă a frecvenței
vibrației aplicate în gama specificată, la niveluri reduse pentru încercare, dar cu o amplitudine suficientă
pentru a determina excitarea dispozitivului. Detectarea rezonanțelor sinusoidale poate fi efectuată prin
utilizarea nivelului de încercare și a duratei ciclului precizate pentru încercarea la cicluri, cu condiția ca
durata de detectare a rezonanțelor să fie inclusă în durata prevăzută a încercării la cicluri menționate la
punctul 10.5.4.3 de mai jos.
10.5.4.2. Încercare de permanență la frecvența de rezonanță
Dispozitivul de încercare trebuie supus vibrațiilor timp de 30 de minute pe fiecare axă la cele mai puternice
frecvențe de rezonanță stabilite la punctul 10.5.5.1 de mai jos. Nivelul de încercare trebuie să fie de 1,5 g
(14,7 m/sec2). În cazul în care se descoperă mai mult de patru frecvențe de rezonanță semnificative pentru
oricare dintre axe, trebuie alese pentru această încercare cele mai eficace patru frecvențe de rezonanță. În
cazul în care apare o modificare a frecvenței de rezonanță în timpul încercării, trebuie înregistrat momentul
apariției acesteia și trebuie reglată imediat frecvența pentru a menține condițiile de rezonanță maximă.
Trebuie înregistrată frecvența de rezonanță finală. Durata totală a încercării de permanență a frecvenței de
rezonanță trebuie să fie inclusă în durata încercării la cicluri precizată la punctul 10.5.4.3 de mai jos.
10.5.4.3. Încercare la ciclu sinusoidal
Dispozitivul de încercare trebuie supus unei vibrații sinusoidale timp de trei ore pe fiecare dintre axele sale
ortogonale, în următoarele condiții:
un nivel de accelerație de 1,5 g (14,7 m/sec2);
o gamă de frecvențe de 5-200 Hz;
o durată de baleiaj de 12 minute.
Frecvența vibrației aplicate trebuie baleiată în mod logaritmic în gama specificată.
Durata de baleiaj specificată este cea a unui baleiaj ascendent plus cea a unui baleiaj descendent.
10.5.5. Procedura B
10.5.5.1. Încercarea trebuie efectuată pe un banc cu vibrații sinusoidale, la o accelerație constantă de 1,5 g și la
frecvențe cuprinse între 5 și 200 Hz. Încercarea trebuie să dureze 5 ore pentru fiecare dintre axele prevăzute
la punctul 10.5.4 de mai sus. Banda de frecvență de 5-200 Hz trebuie acoperită în fiecare dintre cele două
sensuri în 15 minute.
10.5.5.2. În mod alternativ, în cazul în care încercarea nu se efectuează prin utilizarea unui banc cu accelerație
constantă, banda de frecvență de 5-200 Hz trebuie subdivizată în 11 benzi de o semioctavă, fiecare dintre
acestea fiind baleiată la o amplitudine constantă, astfel încât accelerația teoretică să fie cuprinsă între 1 și 2 g
(g = 9,8 m/sec2).
Amplitudinile vibrațiilor pentru fiecare bandă sunt următoarele:
Amplitudinea în mm Frecvența în Hz Frecvența în Hz

(valoare de vârf) (pentru accelerație = 1g) (pentru accelerație = 2g)
10 5 7
5 7 10
Amplitudinea în mm Frecvența în Hz Frecvența în Hz

(valoare de vârf) (pentru accelerație = 1g) (pentru accelerație = 2g)
2,50 10 14
1,25 14 20
0,60 20 29
0,30 29 41
0,15 41 57
0,08 57 79
0,04 79 111
0,02 111 157
0,01 157 222
Fiecare bandă trebuie baleiată în ambele sensuri în 2 minute, adică în 30 minute în total pentru fiecare
bandă.
10.5.6. Specificații
După ce a fost supus uneia dintre procedurile de încercare la vibrații descrise anterior, dispozitivul nu trebuie
să prezinte defecțiuni mecanice și se consideră că acesta îndeplinește cerințele încercării la vibrații doar în
cazul în care valorile parametrilor săi caracteristici, și anume:
gradul de umplere în poziție închisă;
debitul de umplere permis în poziție închisă,
nu depășesc limitele prevăzute și nu depășesc cu mai mult de 10 % valorile dinaintea procedurii de încercare
la vibrații.
11. Încercări de compatibilitate cu GPL pentru materialele sintetice
11.1. O parte sintetică aflată în contact cu GPL nu trebuie să prezinte variații de volum excesive sau pierderi de
greutate substanțiale.
Rezistența la n-pentan trebuie stabilită în conformitate cu ISO 1817, în următoarele condiții:
11.2. Cerințe:
variația maximă a volumului: 20 %;
după păstrarea la aer la o temperatură de 40 °C timp de 48 de ore, masa nu trebuie să scadă cu mai mult de
12. Rezistență la coroziune
12.1. O componentă metalică ce conține GPL trebuie să reziste la încercările la scurgere prevăzute la punctele 4, 5,
6 și 7, după ce a fost supusă timp de 144 de ore la încercarea în ceață salină în conformitate cu standardul
ISO 9227, cu toate racordurile obturate.
Sau o încercare opțională:
12.1.1. O componentă metalică ce conține GPL trebuie să reziste la încercările la scurgere prevăzute la punctele 4, 5,
6 și 7, după ce a fost supusă unei încercări în ceață salină în conformitate cu standardul IEC 68-2-52 Kb:
Încercare în ceață salină (Salt Spray Fog Test).
Procedură de încercare:
Înainte de efectuarea încercării, componenta trebuie curățată în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

Toate racordurile trebuie obturate. Componenta nu trebuie să funcționeze în timpul încercării.
Ulterior, pe componentă trebuie pulverizată timp de 2 ore o soluție salină conținând 5 % NaCl (procente de
masă) cu un grad de contaminare mai mic de 0,3 % și 95 % apă distilată sau demineralizată, la
o temperatură de 20 °C. După pulverizare, componenta trebuie păstrată la o temperatură de 40 °C și la
o umiditate relativă de 90-95 % timp de 168 de ore. Această secvență trebuie repetată de 4 ori.
După încercare, componenta trebuie curățată și uscată timp de 1 oră la 55 °C. Apoi, componenta trebuie
condiționată la condițiile de referință timp de 4 ore, înainte de a fi supusă unor încercări ulterioare.
12.2. O componentă din cupru sau din alamă care conține GPL trebuie să reziste la încercările la scurgere
prevăzute la punctele 4, 5, 6 și 7, după ce a fost imersată în amoniac timp de 24 de ore în conformitate cu
standardul ISO 6957, având toate racordurile obturate.
13. Rezistență la căldură uscată
Încercarea trebuie efectuată în conformitate cu standardul ISO 188. Epruveta trebuie expusă la aer la
o temperatură egală cu maximul temperaturii de funcționare timp de 168 de ore.
Variația permisă a rezistenței la tracțiune nu trebuie să depășească +25 %.
Schimbarea acceptabilă a alungirii finale nu trebuie să depășească următoarele valori:
10 % creștere maximă;
30 % scădere maximă.
14. Îmbătrânire la ozon
14.1. Încercarea trebuie să fie în conformitate cu standardul ISO 1431/1.
Epruveta, care trebuie supusă unei alungiri de 20 %, se expune timp de 72 de ore la aer la o temperatură de
40 °C și la o concentrație de ozon de 50 de părți la o sută de milioane.
14.2. Nu se admite nicio fisurare a epruvetei.
15. Fluaj
O componentă nemetalică ce conține GPL lichid trebuie să reziste la încercările la scurgere prevăzute la
punctele 5, 6 și 7, după ce a fost supusă unei presiuni hidraulice egale cu presiunea maximă de funcționare
înmulțită cu 2,25 și unei temperaturi de 120 °C timp de cel puțin 96 de ore. Ca mediu de încercare poate fi
utilizată apa sau orice alt fluid hidraulic adecvat.
16. Încercare la cicluri de temperatură
O componentă nemetalică ce conține GPL lichid trebuie să reziste la încercările la scurgere prevăzute la
punctele 5, 6 și 7 după ce a fost supusă timp de 96 de ore unui ciclu termic constând în modificarea
temperaturii de la temperatura minimă de funcționare la temperatura maximă de funcționare, în timp ce
presiunea rămâne egală cu presiunea maximă de funcționare, durata ciclului fiind de 120 de minute.
17. Compatibilitatea componentelor nemetalice cu fluidele de transfer de căldură
17.1. Eșantioanele trebuie scufundate în mediul de transfer de căldură timp de 168 de ore la 90 °C; apoi trebuie
uscate timp de 48 de ore la o temperatură de 40 °C. Mediul de transfer de căldură utilizat pentru încercare
trebuie să fie compus din 50 % apă și 50 % etilen-glicol.
17.2. Încercarea este considerată satisfăcătoare în cazul în care variația volumului este mai mică de 20 %, variația
masei este mai mică de 5 %, variația rezistenței la tracțiune este mai mică de – 25 %, iar variația alungirii la
rupere este cuprinsă între – 30 % și + 10 %.
ANEXA 16
DISPOZIȚII PRIVIND MARCA DE IDENTIFICARE GPL PENTRU VEHICULELE DIN CATEGORIILE M2 ȘI M3
Semnul constă într-o etichetă autocolantă care trebuie să fie rezistentă la intemperii.
Culoarea și dimensiunile etichetei autocolante trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
Culori:
Fundal: verde
Margini: alb sau alb reflectorizant
Caractere: alb sau alb reflectorizant
Dimensiuni:
Grosimea bordurii: 4 - 6 mm
Înălțimea caracterelor: ≥ 25 mm
Grosimea caracterelor: ≥ 4 mm
Lățimea etichetei autocolante: 110 - 150 mm
Înălțimea etichetei autocolante: 80 - 110 mm
Inscripția „GPL” trebuie să fie centrată pe mijlocul etichetei autocolante.

ANEXA 17
DISPOZIȚII PRIVIND MARCA DE IDENTIFICARE PENTRU CUPLA DE SERVICIU
Semnul constă într-o etichetă autocolantă care trebuie să fie rezistentă la intemperii.
Culoarea și dimensiunile etichetei autocolante trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
Culori:
Fundal: roșu
Caractere: alb sau alb reflectorizant
Dimensiuni:
Înălțimea caracterelor: ≥ 5 mm
Grosimea caracterelor: ≥ 1 mm
Lățimea etichetei autocolante: 70 - 90 mm
Înălțimea etichetei autocolante: 20 - 30 mm
Textul „DOAR ÎN SITUAȚII DE SERVICIU” trebuie să fie centrat pe mijlocul etichetei autocolante.

Celex 42016X1829 Ro TXT

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Celex 42016X1829 Ro TXT

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

20.10.

2016 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 285/1

(Acte fără caracter legislativ)

ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN

Include toate textele valabile până la:

Suplimentul 14 la seria 01 de modificări – Data intrării în vigoare: 9 octombrie 2014

2. Definiția și clasificarea componentelor

6. Specificații privind diferitele componente ale echipamentelor GPL

7. Modificări ale unui tip de echipament GPL și extinderea omologării

10. Sancțiuni în cazul neconformității producției

11. Dispoziții tranzitorii privind diferitele componente ale echipamentelor GPL

12. Încetarea definitivă a producției

15. Cererea de omologare

18. Conformitatea producției

19. Sancțiuni în cazul neconformității producției

20. Modificarea și extinderea omologării unui tip de vehicul

21. Încetarea definitivă a producției

2A Dispunerea mărcii de omologare a echipamentelor GPL

2C Dispunerea mărcilor de omologare

3. Dispoziții privind omologarea accesoriilor rezervoarelor de GPL

4. Dispoziții privind omologarea pompei de combustibil

5. Dispoziții privind omologarea filtrului de GPL

6. Dispoziții privind omologarea regulatorului de presiune și a vaporizatorului

8. Dispoziții privind omologarea furtunurilor flexibile cu racorduri

9. Dispoziții privind omologarea stației de umplere

10. Dispoziții privind omologarea rezervoarelor de GPL

13. Dispoziții cu privire la omologarea senzorului de presiune și/sau temperatură

14. Dispoziții cu privire la omologarea unității electronice de control

15. Proceduri de încercare

Prezentul regulament se aplică pentru:

2. DEFINIȚIA ȘI CLASIFICAREA COMPONENTELOR

Componentele GPL destinate utilizării la vehicule se clasifică în funcție de presiunea maximă de

În sensul prezentului regulament:

2.1.1. „Presiune de serviciu” înseamnă presiunea stabilită la o temperatură uniformă de 15 °C a gazului.

2.1.4. „Presiune de funcționare” înseamnă presiunea în condiții normale de funcționare.

2.2. „Echipament specific” înseamnă:

(b) accesoriile montate pe rezervor;

(c) vaporizatorul/regulatorul de presiune;

(d) supapa de închidere;

(g) furtunurile flexibile;

(h) unitatea de umplere;

(i) supapa antiretur;

(j) supapa de siguranță de pe conductele de gaz;

(l) senzorul de presiune sau de temperatură;

(m) pompa de combustibil;

(n) cupla de serviciu;

(o) unitatea electronică de control;

(p) rampa de alimentare;

(q) dispozitivul de limitare a presiunii;

(r) componenta alcătuită din mai multe părți.

2.3.1. Un recipient poate fi:

(b) forma (cilindrică, formă specială);

(c) orificiile (plăcuță pentru accesorii/inel metalic);

(e) procesul de sudare (în cazul rezervoarelor metalice);

(f) tratamentul termic (în cazul rezervoarelor metalice);

(a) supapă de limitare la 80 %;

2.5.8. Priză de alimentare (pompă de combustibil/mecanisme de acționare/senzor pentru nivelul combusti­

2.8. „Supapă de închidere” înseamnă un dispozitiv prevăzut să întrerupă fluxul de GPL.

Standardul european EN 589:1993 precizează cerințe și metode de încercare a GPL-ului pentru

OMOLOGAREA ECHIPAMENTELOR SPECIFICE ALE VEHICULELOR DIN CATEGORIILE M ȘI N CARE UTILIZEAZĂ

3.2.2. o schiță a echipamentului specific, suficient de detaliată și la o scară adecvată;

3.2.3. verificarea respectării specificațiilor stabilite la punctul 6 din prezentul regulament.

La cerere, se furnizează eșantioane suplimentare.

2.5.8. Priză de alimentare (pompă de combustibil/mecanisme de acționare/senzor pentru nivelul combusti

6.9. Dispozitive de injecție a gazului/dispozitiv de amestecare a gazu 11