Vina tragică

Ileana Mălăncioiu

PARTEA INTAI. DESPRE VINOVATII TRAGICI

• ,,Freud va spune ca Hamlet nu-si va putea implini datoria de razbunator al tatalui ucis, intrucat
in unchiul ucigas, devenit sot al mamei dorite in copilarie, se va vedea pe sine si, prin urmare,
a-l omora pe Claudius, care a facut ceea ce a visat el insusi sa fara (sa-l ucida pe tatal sau), ar
echivala, de fapt, cu a se sinucide."
• complexul lui Oreste - nu isi doreste mama, vrea chiar sa o ucida
• tatal lui Hamlet apare in trei ipostaze: regele Hamlet, Claudius si ipocritul Polonius
• Hamlet a fost invatat la Wittenberg sa aiba o gandire umanista
• ,,Jan Kott spune ca Hamlet este un scenariu universal valabil si ca el conduce mereu la alt
spectacol in functie de cartea pe care o tine in mana cel ce joaca rolul printului danez
• ,,Pana in actul final, Hamlet este tot un vinovat fara vina, pentru ca, neputand sa-l pedepseasca
la vreme pe ucigas, il lasa sa-si continue sirul faradelegilor, in speranta ca si-ar putea pastra
coroana si regina
• ,,Hamlet: Ofelia, du-te la manastire!" = Hamlet ii sugereaza ca pentru a se salva trebuie sa iasa
din intrigile de la Curte, in care a fost amestecata de tatal ei
• ,,Dostoievski ne sugereaza faptul ca nu se poate trai in afara legii, dar ca legea morala
(fundamentata pe credinta) se afla in omul care crede in ea
• toate atributele pentru care se face elogiul lui Christ se refera la perfectiunea morala a acestuia
• dilema lui Hamlet, care framanta lumea romanelor lui Dostoievski => de la ,,a fi sau a nu fi" s-
a ajuns la ,,a crede sau a nu crede" => Exista sau nu exista Dumnezeu?
• Parintele Tihon: ,,dupa ultima treapta a ateismului urmeaza credinta"
• de la tragic la ridicol nu e decat un pas (daca un lucru e foarte tragic, incepe sa fie exagerat,
poate deveni ridicol)
• prin pedeapsa cu moartea, un om capata in forma legala dreptul de a-l ucide pe celalalt; astfel
ucgasul nu se teme de pedeapsa si nu are remuscari; Camus sustine ca executiile aveau un
pretins caracter educativ, dar si l-au pierdut deoarece executiile se fac pe ascuns, intre zidurile
inchisorilor
• Urmand ideile lui Dostoievski, Camus crede ca pedeapsa de a trai sub apasarea faptei comise
este si mult mai aspra si mult mai educativa decat cea de a plati deodata, prin moarte, pentru ce
ai facut, inainte de a parcurge drumul chinuitor al intelegerii si asumarii propriei vinovatii
pentru a putea iesi din desertul crimei
• Joseph K.: ,,nici o logica nu rezista in cele din urma in fata unui om care vrea sa traiasca"
• eroul kafkian nu-si accepta condamnarea si nu se lauda cu ea, cum vor face, fara sa-si dea
seama, cei mai multi dintre eorii teatrului absurd
• despre personajul principal din Procesul: ,,Eu cred ca el nu se confrunta cu u tribunal din afara,
ci procesul lui este unul de constiinta"
• omul a carui viata si-a pierdut sensul e supus esecului

PARTEA A DOUA. DESPRE VINA TRAGICA

• ,,moartea este cea care transforma viata eroului tragic in destin si destinul sau in Dreptate''
• Kierkegaard: pacatul il reprezinta disperarea insasi
• ,,Am subliniat de la bun inceput ca socotesc vina tragica drept o incalcare nedorita de catre
erou a legii morale admise ca proprie lege pentru care plateste printr-o suferinta mai mare decat
ar fi meritat" - incalcare nedorita a legii?????? nedorita? eroii tragici incalca voit aceasta lege
• ,,putem vorbi despre vina si atunci cand ne referim la tragicii antici si atunci cand ne referim la
tragedia de dupa aceea, fie ca se desfasoara pe fondul Crestinismului sau al altei religii, fie ca
este atee"
• ,,Importanta pentru tragedie nu este doar eroare ca atatre, ci si puterea eroului de a dispera
pentru ea, fie ca a savarsit-o deja, fie ca stie ca va trebui sa o savarseasca si ca asta il va duce la
pierzare."
• marilor pacatosi ai lui Dostoievski le este refuzata sansa de a-si ispasi pedeapsa prin suferinta,
ceea ce constituie o pedeapsa si mai mare
• Aristotel spune ca tragedia e cu atat mai convingatoare cu cat distanta dintre vina si pedeapsa
eroului este mai mare
• eriniile, concepute ca razbunatoare ale matricidului, au fost inlocuite cu eumenidele, care aveau
rolul de a spori fertilitatea pamantului
• ,,Kafka punea eticul deasupra esteticului si era convins ca scrisul nu-l poate justifica, ci e ,,o
dulce amagire sau o rasplata pentru ca se afla in slujba diavolului."
• ,,Spre deosebire de Sisif, care, asa cum spune Camus, este maret in drumul de coborare, eroul
tragic, intrucat spera ca ar putea urca muntele o data pentru totdeauna, nu e maret numai in
drumul de coborare, ci si atunci cand urca inapoi, ,,cu piatra propriei fapte in brate", in iluzia ca
va ajunge pana sus, pe culmea catre care se indreapta" - eroul tragic este orbit de dorinta de a-si
duce la indeplinire scopul
• ,,daca viata omului este opera cea mai de pret a Sa, cum s-ar putea uita Dumnezeu cu dragoste
la cineva caruia ii e totuna daca traieste sau daca moare"
• ,,Cine mizeaza pe viata vesnica nu ar avea ce pierde chiar daca ea nu exista." - Ileana spune
asta in ideea ca un om care se teme de Judecata, se va comporta moral in timpul vietii si astfel
este pazit si de o eventuala judecata de pe Pamant (ex. judecata pentru ca a furat)
• ,,Printul Hamlet se afla undeva la mijlocul drumului dintre tragicii greci si Dostoievski. A
invata de la Oedip si de la Oreste ca nu are cum sa se impotriveasca in cele din urma destinului
sau, dar, in acelasi timp, stie inainte de la Kirillov ca nu are ce spera punandu-si capat zilelor."
• ,,Inainte de a fi pusa in Hamlet, problema lipsei de sens a vietii in lumea devenita inchisoare
este dezbatuta de eroii lui Shakespeare in Masura pentru masura."
• ,,Iov este primul erau tragic (fiindca, in pofida finalului consolator, cartea sa nu se deosebeste
substantial de o tragedie) care se simte nevinovat nu in raport cu cineva sau cu ceva anume, ci
in absolut sau in fata Dumnezeului sau, impotriva caruia se revolta fiindca l-a facut sa indure
cele mai cumplite suferinte, desi stia ca ,,nu e nimeni ca el pe pamant, credincios si fara
prihana"."
• ,,Crestinismul va face insa ca revolta aparuta pe fondul lui sa se desfasoare in alti termeni decat
in tragedia antica, iar uneori, dat fiind caracterul sau consolator, o estompeaza. Nu intamplator,
moartea tragediei a fost pusa tot pe seama Crestinismului" - ,,In ce ma priveste, raman la ideea
ca eroul tragic se confrunta cu propriile lui exigente morale, formulate in functie de credinta in
spiritul careia a fost educat."
• ,,Dostoievski nu pune problema Transcendentei din ratiuni teoretice, ci practice. El deduce
existenta lui Dumnezeu din faptul ca negarea lui duce la haos si la prabusire. Ceea ce il
intereseaza, in ultima isntanta, este salvarea omului aici, pe pamant, in viata asta ca o rasuflare,
la a carei amenintare nejustificata insusi neprihanitul Iov nu a rezistat sa nu se revolte."
• ,,Spre deosebire de Dostoievski, din pierderea credinte si a armoniei legate de ea Nietzsche a
tras concluzia ca ,,Dumnezeu a murit" datorita Crestinismului care nu lasa individul sa traiasca
in om intrucat este el insusi nihilist. Dar, constatand moartea lui Dumnezeu in sufletul omului,
Nietzsche nu se situeaza pe pozitia nihilistilor, ci socoteste ca asta reprezinta o pierdere care ar
putea fi scump platita. Singura solutie de salvare in aceste conditii este, dupa el, marea
renuntare a omului la sine, concretizata in asceza. ,,Daca nimic nu este adevarat, totul este
permis" al lui Ivan Karamazov devine pentru Nietzsche ,,daca nimic nu este adevarat, nimic nu
este permis". Si totusi in pofida renuntarii totale, Nietzsche va alege viata, ca si Ivan. Pamantul,
striga el, este singurul meu adevar caruia vreau sa-i fiu fidel, pe care vreau sa traiesc si sa ma
salvez. Dar a trai inseamna, asa cum am mai spus, a actiona. Iar in contextul in care
,,Dumnezeu a murit" a actiona echivaleaza pentru Nietzsche cu a crea. In sensul ca valoarea
suprema trebuie inlocuita de om prin propriile sale valori."
• ,,gandirea lui Nietzsche pleaca de la refuzul mortii, nu in sensul de a dori o viata vesnica, ci in
acela de a gasi o ratiune de a trai."
• ,,Hamlet isi amana la nesfarsit fapta care il va ucide, asa cum isi va amana Joseph K. procesul
in speranta disperata de a gasi o dovada salvatoare. Si pentru unul si pentru celalalt, a amana
inseamna a-si mai da un ragaz de viata."
• e semnificativ faptul ca Hamlet nu ucide decat in timp ce moare si el; Hamlet s-a nascut in ziua
in care regele Hamlet l-a invins in lupta pe tatal lui Fortinbras, care va intra in scena dupa
uciderea sa
• poate facem o eroare atunci cand consideram vocea corului drept ,,vocea intelepciunii"; ex. in
momentul in care multimea a fost intrebata cine sa scape de la rastignire, aceasta a optat pentru
talharul Baraba, iar soarta Mantuitorului a fost decisa prin implicarea acesteia, care striga in
cor: ,,Sa fie rastignit!"
• crizele de epilepsie sunt precedate de un sentiment al eternitatii
• Jan Kott: ,,Hamlet este un biet tanar cu o carte in mana."
• Ileana Malancioiu: ,,Joseph K. este un biet tanar fara o carte in mana."
• Dostoievski spune in Fratii Karamazov ca existenta lui Dumnezeu nu poate fi dovedita, dar
daca prin negarea ei se ajunge la prabusire, atunci inseamna ca El exista. Daca nu ca o entitate
reala, ca un fundament al moralei in absenta caruia se ajunge la prabusire
• Kafka nu este nici un revolutionar, nici un autor care vizeaza o revolutie metafizica, ci un
martor care suna desteptarea intr-o cumplita vreme de criza
• ,,Dumnezeu vine degeaba daca omul nu stie ca a trecut pe langa el.''
• ,,In teatrul lui Beckett, unde viata e privita ca parte a mortii, se pierd cu totul criteriile care
diferentiaza fericirea de nefericire si implinirea de esec."
• anticii atrag atentia ca mecanismul crimei o data declansat, nu mai poate fi oprit
• tragediile lui Shakespeare nu mai pun accentul pe declansarea mecanismului crimei si pe felul
cum functioneaza acesta, ci pe incercarea disperata de a-l opri; Hamlet pune la indoiala
legitimitatea razbunarii tatalui, care la antici era obligatorie
• Cartea pe care o tine Hamlet in mana, cea despre care vorbeste Jan Kott, nu este cartea vremii
lui Hamlet, ci cartea utopiei vremii sale, spune Ileana Mălăncioiu
• ,,nu violenta defineste tragedia, ci resimtirea ei ca pierdere a valorii umane"
• Antigona - regina tragediilor, cum o numeste André Bonnard
• André Bonnard - ,,orice tragedie este intr-un sens un act de revolta impotriva lumii asa cum
este"; ,,orice tragedie este un act de credinta fata de lumea asa cum trebuie sa fie"
• ,,Adevarata disperare si adevarata tragedie se nasc din dragoste pentru viata traita uman si
necesitatea de a gasi o ratiune de a trai in contextul in care nu poti face abstractie de suferinta
nejustificata si de plusul de moarte din lume."
• ,,Orgoliul filozofilor de a pune conceptul tragicului si al culpabilitatii inaintea tragediei ca atare
a dus la un impas." - filozofii zic ca inainte a fost conceptul de tragic, apoi tragedia ca opera
• Divinitatea poate fi cel mult dramatica, dar in niciun caz tragica, fiindca ea poate sa ajunga cel
mult la o noua alianta cu omul, dar nu si la esec. Desigur, cu omul pentru care exista, pentru
celalalt nepunandu-se problema. O teologie tragica ar trebui sa presupuna nu numai un
Dumnezeu vinovat, ci unul care isi asuma tragic vina de a fi autor al unei ordini nedrepte, axata
pe suferinta inocentilor, si a plati pentru asta printr-o suferinta mai mare decat ar merita.
• ,,Vina tragica a lui Dumnezeu, ca orice vina tragica, ar trebui sa presupuna nu numai faptul real
prin care sunt incalcate propriile exigente, ci si interioritatea acestei incalcari si, implicit,
sentimentul pierderii valorii divine."
• ,,Tragediile perfecte sunt acelea in care vinovatul nu ajunge la nici o alta iesire decat aceea a
spectacolului tragic ce starneste mila."
• ,,Crestinismului nu i se poate atribui decat din eroare nasterea unei alte tragedii, substantial
diferita de cea antica, sau moartea tragediei."
ANEXA. REFERINTE
• Liviu Petrescu: ,,autoarea (Ileana Mălăncioiu) se situeaza astfel (fie ca o stie, fie ca nu) pe o
pozitie opusa aristotelismului, pe pozitia inaugurata de Johannes Volkelt
• Eugen Onu: ,,Se impune relevata, de asemenea, fina tesatura de argumente prin care e negata
partenenta la tragic a teatrului absurdului, ultimul reprezentant al aceste aptitudini creatore
fundamentale ramanand Kafka. Dincoace de el - se afirma - ,,s-a pierdut credinta in dovada
salvatoare", personajele, cu alte cuvinte, nu mai au elementul afirmativ in mecanismul lor
existential, nu mai lupta impotriva destinului, nu-l mai inving prin propria regasirem duc o
viata larvara. Totodata la autorii ,,absurzi", vina - arata Ileana Mălăncioiu - ajunge sa fie
generalizata, pierzandu-si pregnanta, rolul semnifcativ si ajungandu-se, pe aceasta cale, la
disolutia tragicului in ceea ce J.-M. Domenach numea ,,infratragedie"."; ,,In ciuda diferentelor
de toate felurile dintre Cervantes si Dostoievski, opera marelui prozator rus pledeaza
finalmente nu pentru crestinism, ci pentru un quijotism crestin."