Carte Laborator v20200828 Final v2

Cătălin Burlacu Ernest Olinic
Manual de Laborator Geotehnic

cu suport multimedia pentru determinări
Manual de Laborator Geotehnic cu suport multimedia pentru determinări
PREFAȚĂ
Prefața oricărui Proiect pentru o investiție în domeniul construcțiilor este

constituită de Studiul geotehnic, pe baza căruia se stabilește practic sistemul de
fundare al construcției în funcție de caracteristicile fizice si mecanice ale terenului
suport.
Construcția, indiferent de caracteristicile sale (geometrice, legate de destinație,

clasa de importanță, materiale etc.), devine în fapt vulnerabilă în exploatare, daca
interacțiunea teren – structură nu este corect evaluată, ceea ce implică o riguroasă
caracterizare geotehnică a terenului de fundare.
Cum poate fi satisfăcută această cerință?
Începutul răspunsului, explicat tehnico - științific prin lecții scrise și exemplificat

practic vizual prin animații sugestive, se află în acest Manual de laborator geotehnic
cu rol didactic și aplicabilitate în domeniul Ingineriei geotehnice din România.
Este de apreciat că, prin conținutul său, lucrarea parcurge practic etapele
necesare obținerii datelor (de care este nevoie) pentru elaborarea unui studiu
geotehnic complet, pornind de la principiile de recunoaștere și investigare pe teren a
amplasamentului, până la detalierea principalelor încercări fizice și mecanice în
laboratorul geotehnic (mod de efectuare, prelucrarea și prezentarea rezultatelor).
Toate informațiile prezentate în acest manual sunt în concordanță cu normele

tehnice în vigoare în România, actualizate și în acord/conformitate cu prevederile
Eurocodurilor (SREN 1997 și SREN 1998) care guvernează în acest moment domeniul
de Geotehnică și Fundații.
Practica românească în domeniul ingineriei geotehnice se bazează istoric pe

cercetarea în laborator a probelor provenite din foraje executate pe teren, ceea ce
implică respectarea cu rigurozitate a desfășurării încercărilor specifice în laboratoare
3
autorizate în acest sens. Prin urmare, consider

că apariția acestui Manual de laborator cu un
conținut actualizat precum și cu explicații
ilustrative constituie un instrument necesar și
util nu numai în activitatea didactică ci și în cea
practică.
Pentru studenții noștri, acest manual este

începutul activității în domeniul Ingineriei
geotehnice, în domeniul larg al Construcțiilor.
Continuarea acestei activități o va

constitui, în mod firesc, proiectarea geotehnică
și, ca atare, așteptăm apariția unui Îndrumător
de proiectare cu exemple de calcul, reflectând interacțiunea teren – structură prin
soluții de fundare corect dimensionate.
Profesor Universitar Emerit Dr. Ing. Sanda MANEA
4
Despre autori:
Asist. Univ. Dr. ing. Cătălin Burlacu
- 2009 – Inginer Diplomat - Facultatea de Hidrotehnică,

Universitatea Tehnică de Construcții București;
- 2012 – Doctor în domeniul Inginerie Civilă, Universitatea
Tehnică de Construcții București, teza cu titlul ”Contribuții la
soluții de îmbunătățire a terenurilor slabe de fundare”;
- 2009 – prezent - preparator / asistent universitar în cadrul
Departamentului de Geotehnică și Fundații al Universității
Tehnice de Construcții București;
- membru al Societății Române de Geotehnică și Fundații (SRGF) din 2009;

- membru al International Society for Soil Mechanics and Geotechnical Engineering
(ISSMGE) din 2011;
- Domenii de interes: îmbunătățirea pământurilor dificile de fundare - în special a celor
sensibile la umezire (PSU), investigarea terenului de fundare, analiza stabilității pantelor,
depozite ecologice de deșeuri.
Conf. Univ. Dr. ing. Ernest-Daniel Olinic

- 1999 - Diplomă de Licență de Merit, Facultatea de
Hidrotehnică, Universitatea Tehnică de Construcții București;
- 2000 - Diplomă de Studii Aprofundate în specializarea
Inginerie Geotehnică, Facultatea de Construcții Civile,
Industriale și Agricole, Universitatea Tehnică de Construcții
București;
- 2010 - Doctor în domeniul Inginerie Civilă, Universitatea
Tehnică de Construcții București;
- 01.09.1999 / în prezent - Preparator, Asistent, Șef Lucrări,
Conferențiar Dr. Ing., Director Departament de Geotehnică și Fundați (1.10.2015 / în
prezent);
- membru al Societății Române de Geotehnică și Fundații, Secretar al Filialei București
(2008-2012), Secretar General (2012-2020);
- membru al International Society for Soil Mechanics and Geotechnical Engineering
(ISSMGE) din 2000; membru al Comitetului Tehnic 215 „Geotehnica Mediului Înconjurător”
(2003 – în prezent);
- membru al Asociației Române a Geosinteticelor din 2000, Director Executiv (2007-2009);
- membru al International Geosynthetics Society (IGS) din 2000;
- Verificator de proiecte Af – Rezistența mecanică și stabilitatea masivelor de pământ, a
terenului de fundare și a interacțiunii cu structurile îngropate;
- Domenii de interes: proiectarea depozitelor de deșeuri, analiza stabilității pantelor și
elaborarea studiilor geotehnice, experiență în furnizarea de soluții de fundare în condiții
speciale, experiență în utilizarea materialelor geosintetice la lucrările de construcții,
cunoștințe de legislație în construcții, inginerie geotehnică și managementul deșeurilor.
5
6
CUPRINS
MANUAL DE LABORATOR GEOTEHNIC
1. Introducere ..............................................................................................15
2. Cercetarea geotehnică a terenului de fundare .....................................17
2.1 Etapele cercetării geotehnice ............................................................ 18
2.1.1 Studiul documentelor de arhivă ..................................................... 18
2.1.2 Vizita tehnică pe amplasament ...................................................... 18
2.1.3 Lucrări de prospectare și explorare a terenului de fundare ............ 19
2.1.4 Încercări de laborator geotehnic .................................................... 20
2.1.5 Elaborarea documentației geotehnice ........................................... 21
3. Granulozitatea pământurilor ..................................................................23
3.1 Introducere ........................................................................................ 23
3.2 Compoziția granulometrica ................................................................ 23
3.2.1 Metoda combinată ......................................................................... 24
3.2.2 Metoda cernerii .............................................................................. 25
3.2.2.1 Interpretarea rezultatelor............................................................. 26
3.2.3 Metoda sedimentării ...................................................................... 29
3.2.3.1 Interpretarea rezultatelor............................................................. 30
4. Indici fizici ai pământurilor .....................................................................41
4.1 Introducere ........................................................................................ 41
4.1.1 Porozitatea, n [%] .......................................................................... 42
4.1.2 Indicele porilor, e [-] ....................................................................... 42
4.1.3 Umiditatea, w (%) .......................................................................... 42
4.1.4 Gradul de saturație, Sr [-] .............................................................. 42
4.1.5 Densități și greutăți volumice ......................................................... 43

7
4.1.6 Indici fizici ai pământurilor necoezive ............................................. 47
4.2 Exemplu de calcul indici simpli ai pământurilor .................................. 49
4.2.1 Determinarea umidității pământurilor ............................................. 49
4.2.2 Determinarea densității în stare naturală prin metoda cu ștanța .... 49
4.2.3 Determinarea densității scheletului mineral ................................... 50
4.2.4 Determinarea emin și emax ............................................................... 51
4.2.5 Aplicație indici simpli ai pământurilor ............................................. 52
5. Plasticitatea și consistența pământurilor argiloase .............................55
5.1 Introducere ........................................................................................ 55
5.2 Limitele de plasticitate ....................................................................... 55
5.3 Limita inferioară de plasticitate .......................................................... 56
5.4 Limita superioară de plasticitate ........................................................ 57
5.5 Exemplu de calcul plasticitate ............................................................ 60
6. Apa în pământ. Apa liberă – determinarea permeabilității...................63
6.1 Introducere ........................................................................................ 63
6.2 Mișcarea apei libere prin pământ – legea lui Darcy ........................... 63
6.3 Coeficientul de permeabilitate ........................................................... 64
6.3.1 Permeametrul cu nivel constant ..................................................... 65
6.3.2 Permeametru cu gradient variabil .................................................. 66
6.4 Antrenarea hidrodinamică .................................................................. 67
6.5 Aplicație antrenare hidrodinamică...................................................... 68
6.6 Exemplu de calcul permeabilitate ...................................................... 69
6.6.1 Permeametru cu gradient constant ................................................ 69
6.6.2 Permeametru cu gradient variabil .................................................. 70
7. Compactarea pământurilor.....................................................................71
7.1 Introducere ........................................................................................ 71
8
7.2 Încercarea Proctor normală ............................................................... 72
7.3 Exemplu de calcul compactare .......................................................... 74
8. Determinarea compresibilității în laborator ..........................................77
8.1 Introducere ........................................................................................ 77
8.2 Încercarea de compresibilitate în edometru ....................................... 77
8.2.1 Prelucrarea rezultatelor.................................................................. 79
8.2.2 Exemplu de calcul compresibilitate ................................................ 84
8.3 Consolidarea pământurilor ................................................................. 86
8.3.1 Introducere..................................................................................... 86
8.3.2 Încercarea de consolidare.............................................................. 86
8.3.3 Prelucrarea rezultatelor.................................................................. 88
8.3.4 Exemplu de calcul consolidare ...................................................... 90
8.3.5 Aplicație consolidare : .................................................................... 91
9. Încercarea de forfecare directă ..............................................................93
9.1 Introducere ........................................................................................ 93
9.1.1 Metodologia încercării .................................................................... 94
9.1.2 Interpretarea rezultatelor................................................................ 96
9.2 Exemplu de calcul forfecare directă ................................................... 99
10. Încercarea de compresiune triaxiala ...................................................101
10.1 Introducere ...................................................................................... 101
10.2 Metodologia încercării...................................................................... 102
10.3 Interpretarea rezultatelor ................................................................. 104
10.3.1 Dreapta lui Coulomb .................................................................. 104
10.3.2 Diagrama drumului de efort ....................................................... 104
10.4 Exemplu de calcul compresiune triaxială ......................................... 106
Lista standardelor aplicabile în geotehnică ................................................109
9
CAIET DE LABORATOR GEOTEHNIC
1. Determinarea granulozității pământurilor ...........................................115
1.1 Metoda cernerii ................................................................................ 115
1.2 Metoda sedimentării ........................................................................ 117
2. Indici simpli geotehnici.........................................................................122
2.1 Determinarea densității prin metoda cu stanța ................................ 122
2.2 Determinarea densității scheletului mineral ..................................... 122
2.3 Determinarea gradului de îndesare a nisipului ................................ 123
3. Limite de plasticitate .............................................................................124
4. Permeabilitate........................................................................................125
4.1 Determinarea coeficientului de permeabilitate prin metoda cu

permeametru constant ........................................................................................ 125

permeametru variabil .......................................................................................... 125
5. Încercarea Proctor normală..................................................................126
6. Încercarea de compresibilitate în edometru .......................................127
7. Încercare forfecare directa ...................................................................131
10
LISTA DE FIGURI
MANUAL DE LABORATOR GEOTEHNIC
Figura 2.1 – Secţiune transversala într-un amplasament afectat de alunecari de

teren ......................................................................................................................... 18
Figura 2.2 – Foraj geotehnic executat manual si mecanizat ............................ 19
Figura 2.3 – Probe prelevate in sistem cu recuperaj continuu.......................... 20
Figura 3.1 - Setul de ciururi și site .................................................................... 25
Figura 3.2 – Interpretarea grafică a granulozității – histograma și curba de

frecvență ................................................................................................................... 26
Figura 3.3 Curba granulometrică ..................................................................... 27
Figura 3.4 - a) Areometru introdus în cilindrul cu suspensie; b)Citire areometru la

menisc. ..................................................................................................................... 30
Figura 3.5 - Determinarea procentelor fracțiunilor granulometrice (STAS 1243-

88) ............................................................................................................................ 34
Figura 3.6 – Reprezentarea în diagrama ternară (STAS 1243-88) ................. 34
Figura 3.7 - Determinarea procentelor fracțiunilor granulometrice (SR EN ISO

14688-2) ................................................................................................................... 37
Figura 3.8 - Reprezentarea în diagrama ternară (SR EN ISO 14688-2) ......... 38
Figura 4.1 - Reprezentarea idealizată a unei probe de pământ de volum unitar cu

separarea fazelor constitutive ................................................................................... 41
Figura 4.2 – Determinarea densitatii pe teren prin metoda cu stanta ............... 44
Figura 4.3 – Determinarea densitatii pe teren prin metoda cu folia .................. 44
Figura 4.4 - Picnometrul ................................................................................... 45
Figura 4.5 - Determinarea emax ......................................................................... 47
Figura 5.1 - Variația de volum în funcție de umiditate ...................................... 55
11
Figura 5.2 - Limita inferioară de plasticitate: a) Cilindru realizat pe sticlă poroasa;

b) Cilindri în casolete pentru determinarea umidității. ............................................... 57
Figura 5.3 - Cupa Casagrande ......................................................................... 58
Figura 5.4 - Limita superioară de plasticitate: a) mărunțirea materialului; b)

omogenizarea pastei din pământ; c) umplerea cupei d) trasarea fantei cu ajutorul
spatulei standardizate. .............................................................................................. 59
Figura 5.5 - Determinarea grafică a limitei superioare de plasticitate. .............. 59
Figura 6.1 - Experimentul lui Darcy .................................................................. 64
Figura 6.2 - Permeametru cu gradient constant ............................................... 65
Figura 6.3 – Permeametru cu gradient variabil ................................................ 66
Figura 6.4 - Antrenare hidrodinamică ............................................................... 67
Figura 7.1 - Diagrama Proctor .......................................................................... 73
Figura 8.1 - Celula edometrica ......................................................................... 77
Figura 8.2 – Baterie de edometre ..................................................................... 79
Figura 8.3 - Curba de compresiune - tasare..................................................... 80
Figura 8.4 - Curba de compresiune - porozitate ............................................... 82
Figura 8.5 - Celula edometrica ......................................................................... 86
Figura 8.6 - Curba de consolidare .................................................................... 88
Figura 9.1 - Etapele încercării de forfecare directă .......................................... 94
Figura 9.2 – Aparat de forfecare directa ........................................................... 96
Figura 9.3 - Curba de mobilizare a rezistenței la forfecare ............................... 96
Figura 9.4 - Dreapta intrinseca ......................................................................... 98
Figura 10.1 - Dreapta lui Coulomb ................................................................. 104
12
CAIET DE LABORATOR GEOTEHNIC
Figura 1.1 - Analiza granulometrică prin cernere ........................................... 116
Figura 1.2 - Nomograma lui Casagrande ....................................................... 118
Figura 1.3 - Analiza granulometrică prin sedimentare .................................... 119
Figura 1.4 - Diagrama ternară STAS 1243/5 – 88 .......................................... 120
Figura 1.5 - Diagrama ternară (SR EN ISO 14688-2) .................................... 121
Figura 5.1 - Diagrama Proctor ........................................................................ 126
Figura 6.1 - Diagrama de compresiune-tasare .............................................. 128
Figura 6.2 - Diagrama de compresiune-porozitate ......................................... 129
Figura 6.3 - Diagrama de consolidare ............................................................ 130
Figura 7.1 - Curba de mobilizare a rezistenței la forfecare ............................. 131
Figura 7.2 - Dreapta lui Coulomb ................................................................... 132
Figura 8.1 - Dreapta lui Coulomb ................................................................... 133
Figura 8.2 - Diagrama drumului de efort......................................................... 134
13
14
1. INTRODUCERE
Geotehnica este știința care se ocupă cu studiul pământurilor din punct de vedere
ingineresc, aceasta regăsindu-se în trei ipostaze:
●Suport ●Material de construcții
●Încărcare:
Pământurile sunt roci sedimentare necimentate.
15
„Documentațiile geotehnice pentru construcții reprezintă o componentă distinctă

a proiectului unei construcții” (NP 074 -2014).
„Studiul geotehnic face parte din Documentația tehnică pentru autorizarea

executării lucrărilor de construire (D.T.A.C.), astfel cum este definită aceasta în
legislația națională în vigoare” (NP 074 -2014).
Studiul geotehnic este documentația care sintetizează etapele parcurse pentru

investigarea terenului de fundare în zona de influență a construcției și prezintă
recomandări privind adâncimea și sistemul de fundare. Elementul central al unui studiu
geotehnic îl constituie parametrii fizici și mecanici ai straturilor care alcătuiesc terenul
de fundare, care se prezintă sub forma de valori caracteristice și din care, ulterior, sunt
determinate valorile de calcul. Într-un studiu geotehnic trebuie prezentate valorile
caracteristice ale tuturor parametrilor fizici și mecanici necesari în proiectare. Astfel,
efectuarea corectă a testelor de laborator geotehnic este absolut obligatorie.
Laboratoarele geotehnice sunt laboratoare de analiza și încercări în construcții,

de profil GTF – geotehnică și teren de fundare, autorizate de Inspectoratul de Stat în
Construcții. Ele funcționează în baza unei autorizații în care sunt specificate încercările
pentru care pot fi emise buletine de analiza. Toate încercările se efectuează pe baza
unor proceduri care respectă cerințe din standarde naționale sau internaționale.
Personalul care își desfășoară activitatea într-un laborator (tehnicieni sau ingineri
de laborator) este periodic instruit și calificat. Șeful de laborator este, de asemenea,
atestat periodic de Inspectoratul de Stat în Construcții.
Cunoașterea procedurilor de determinare a caracteristicilor fizice și mecanice

este esențială pentru personalul care activează în laborator sau verifică documentele
emise de un laborator, dar constituie bagaj de cunoștințe valoros pentru orice inginer
de profil inginerie civilă.
16
2. CERCETAREA GEOTEHNICĂ A TERENULUI DE FUNDARE
Cercetarea geotehnică a terenului de fundare are ca scop întocmirea unei

documentații geotehnice, care reprezintă o componenta distinctă a proiectului unei
construcții. Această activitate necesară și obligatorie pentru un proiect de construcții
este reglementată de „Normativul privind documentațiile geotehnice pentru construcții”
– NP 074-2014, „Eurocod 7: Proiectarea geotehnică, Partea 1: Reguli generale” – SR
EN 1997-1 și „Eurocod 7: Proiectarea geotehnică, Partea Investigarea si încercarea
terenului” – SR EN 1997-2.
Cercetarea geotehnică a terenului de fundare reprezintă ansamblul lucrărilor

geologice, tehnice și geotehnice care au ca scop obținerea unui complex de date
privind :
- stratificația terenului de fundare și caracteristicile straturilor;
- nivelul apei subterane;
- definitivarea amplasamentului;
- alegerea adâncimii de fundare și a sistemului de fundare;
- semnalarea unor condiții speciale de fundare (PSU – pământ sensibil la

umezire, PUCM – pământ cu umflări și contracții mari).
17
2.1 Etapele cercetării geotehnice
2.1.1 Studiul documentelor de arhivă
După primirea comenzii de la beneficiar, care trebuie sa cuprindă planul de

încadrare în zona, dimensiunile amplasamentului, regimul de înălțime și dimensiunile
viitoarei construcții, se studiază hărți topografice, morfologice, geologice, hidrologice,
seismice, etc... și studii efectuate anterior pe amplasament sau în vecinătatea
acestuia.
2.1.2 Vizita tehnică pe amplasament
După studierea amplasamentului pe baza documentelor de arhiva, este

obligatorie vizita tehnică pe amplasament.
În această etapă se fac observații vizuale privind stabilitatea amplasamentului

(zone de băltiri, copaci înclinați – „pădure beată”, denivelări), gradul de degradare al
construcțiilor învecinate, tipul vegetației, cursuri de apă.
Totodată, în această etapă se stabilesc lucrările de teren, numărul, adâncimea și

amplasarea acestora.
Copaci
înclinați
Crăpături
Vegetație
hidrofilă
Zone de
băltiri
Suprafață posibilă de cedare
Figura 2.1 – Secțiune transversală într-un amplasament afectat de alunecări de teren
18
2.1.3 Lucrări de prospectare și explorare a terenului de fundare
Aceste lucrări pot fi:
- de suprafața (groapa, șanțul, tranșeea, descoperta, galeria, puțul) – pentru

lucrări cu caracter temporar;
- de adâncime (forajul geotehnic).
Figura 2.2 – Foraj geotehnic executat manual si mecanizat
Aceste lucrări au ca scop determinarea stratificației terenului de fundare, a

nivelului apei subterane și prelevarea de probe tulburate în pungi sau borcane (care
nu mai conserva anumite proprietăți) și netulburate în ștuțuri (din foraje geotehnice)
sau monoliți -din sondaje (care păstrează structura și caracteristicile fizice și mecanice
ale pământului din amplasament). Pe aceste probe se vor efectua ulterior încercări de
laborator.
19
Figura 2.3 – Probe prelevate in sistem cu recuperaj continuu
Încercările de teren se efectuează în scopul stabilirii caracteristicilor fizice și

mecanice ale pământului. Ele pot fi:
- geofizice (radiometrice, seismice);
- încercări indirecte pe teren (penetrare statică penetrare dinamică, presiometrie,

etc..).
2.1.4 Încercări de laborator geotehnic
Încercările de laborator au ca scop determinarea caracteristicilor fizice

(granulozitate, umiditate, plasticitate, grad de îndesare, densitate, porozitate, grad de
saturație) și mecanice (compresibilitate, rezistența la forfecare) ale straturilor ce
alcătuiesc terenul de fundare, care sunt necesare in proiectare.
In Romania, încercările de laborator geotehnic se efectuează în laboratoare de

analize și încercări în construcții, autorizate de către Inspectoratul de Stat în
Construcții. Încercările se efectuează conform unor standarde naționale în vigoare, iar
în cazul în care acestea nu există, pe baza unor standarde sau proceduri de lucru
internaționale, recunoscute.
20
2.1.5 Elaborarea documentației geotehnice
Documentațiile geotehnice în care se descriu rezultatele cercetării geotehnice a

terenului de fundare sunt:
• SGP (studiul geotehnic preliminar) – este documentația geotehnica necesara

pentru fazele preliminare de proiectare (studiul de prefezabilitate). Studiul geotehnic
preliminar nu se poate substitui studiului geotehnic necesar la proiectarea lucrărilor.
• SG ( studiul geotehnic) – reprezintă documentația geotehnica de baza necesară
pentru proiectarea oricărei construcții. Studiul geotehnic face parte din proiectul tehnic
și este prezentat în anexa la proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de
construire (PAC).
• SG-D ( studiu geotehnic de detaliu) – se elaborează pentru faza de detalii de
execuție, în situațiile în care pentru proiectarea detaliilor de execuție sunt necesare
elemente suplimentare față de cele furnizate de studiul geotehnic elaborat pentru faza
de proiect tehnic și care a făcut parte și din PAC
Studiul geotehnic trebuie să conțină:
• sinteza lucrărilor de teren și încercărilor de laborator efectuate;

• stratificația terenului de fundare;
• nivelul apei subterane;
• concluzii privind stabilitatea amplasamentului;
• recomandări privind soluția și adâncimea de fundare;
• recomandări privind protecția terenului pe perioada executării lucrărilor de
infrastructură;
• măsuri speciale de fundare în cazul pământurilor dificile (PSU, PUCM,
pământuri foarte compresibile, alunecări de teren).
Conținutul cadru al studiilor geotehnice se regăsește in „Normativul privind

documentațiile geotehnice pentru construcții” – NP 074-2014. Același normativ impune
ca obligatorie verificarea studiilor geotehnice întocmite pentru faze ulterioare celei de
prefezabilitate, de către un verificator tehnic atestat pentru domeniul Af – „Rezistența
mecanică și stabilitatea masivelor de pământ, a terenului de fundare și a interacțiunii
cu structurile îngropate”.
21
22
3. GRANULOZITATEA PĂMÂNTURILOR
3.1 Introducere
Determinarea granulozității se efectuează conform ”STAS 1913/5-85 – Teren de

Fundare. Determinarea granulozității.
Geotehnica definește pământurile ca sisteme disperse trifazice alcătuite din:
• faza solidă – schelet mineral;

• faza lichidă – de regula, apa;
• faza gazoasă - aer.
Caracterizarea pământurilor se poate face după mărimea particulelor care îl

alcătuiesc. Nu este însă suficient să se cunoască doar dimensiunile particulelor, ci
trebuie sa se cunoască și în ce proporție intervin particulele de diferite dimensiuni în
alcătuirea unui pământ. În acest scop este necesară cunoașterea granulozității unui
pământ.
3.2 Compoziția granulometrica
Compoziția granulometrică reprezintă distribuția particulelor solide pe

dimensiuni.
Nota: În România, principalele fracțiuni granulometrice și clasificarea

pământurilor după granulozitate au fost stabilite de diferite versiuni ale STAS 1243, cel
mai recent fiind cel din 1988. In anul 2005, acestea au fost modificate de SR EN 14688-
2 „Cercetări și încercări geotehnice. Identificarea și clasificarea pământurilor. Partea
2: Principii pentru o clasificare”. Din acest motiv, acest aspect este tratat atât prin
23
prisma vechiului standard, folosit în continuare de foarte mulți geotehnicieni, dar și

conform celui nou.
Tabel 3.1 – Principalele fracțiuni granulometrice
STAS 1243 – 88 SR EN ISO 14688-2
Argilă 𝑑 < 0,005 𝑚𝑚 𝑑 < 0,002 𝑚𝑚
Praf 0,005 < 𝑑 < 0.05 𝑚𝑚 0,002 < 𝑑 < 0,063 𝑚𝑚
Nisip 0,05 < 𝑑 < 2 𝑚𝑚 0,063 < 𝑑 < 2 𝑚𝑚
Pietriș 2 < 𝑑 < 70 𝑚𝑚 2 < 𝑑 < 63 𝑚𝑚
Bolovăniș 70 < 𝑑 < 200 𝑚𝑚 63 < 𝑑 < 200 𝑚𝑚
Blocuri 𝑑 > 200 𝑚𝑚 𝑑 > 200 𝑚𝑚
Granulozitatea se determina prin:
- măsurare directă – pentru pământuri cu dimensiunea particulelor mai mare de

125 𝑚𝑚;
- cernere atunci când peste 90% particulele solide au diametrul echivalent mai
mare de 63 de microni (𝜇𝑚);
- sedimentare atunci când peste 90% particulele solide au diametrul echivalent

mai mic de 63 de microni (μm);
- metoda combinată care este și cea mai utilizată.
3.2.1 Metoda combinată
Constă în parcurgerea următoarelor etape:
- se prelevează o proba semnificativă de pământ (ex: argilă - 50g, praf - 70-100g,

nisip - 100-200g, pietriș – 1kg, bolovăniș – 5kg);
- proba se usucă în etuvă la 105℃ timp de 8-24ℎ;
- după uscare se cântărește proba în stare uscata;
-se adaugă soluție de carbonat de litiu și apa suficienta pentru a obține un

amestec lichid;
24
-amestecul apa-pământ se trece prin sita de 63 𝜇𝑚, urmând ca materialul care a

trecut prin sită sa fie analizat prin sedimentare, iar cel care a rămas pe sită, prin
cernere.
3.2.2 Metoda cernerii
Etape:
• o probă semnificativă de pământ se usucă în etuva la 105°∁ timp de minim 8

ore;
• după uscare se cântărește proba în stare uscata;
• se trece materialul uscat printr-un set de site așezate cu diametrul ochiurilor

descrescător de sus în jos;
• se cântărește masa de material rămasă pe fiecare sită.
Obs. Dacă suma maselor de pe fiecare sită diferă cu mai mult de 1% față de
masa totala uscată, se reface încercarea.
Obs. Dacă mai mult de 10% din masa totala uscată rămâne în cutie, se
analizează prin sedimentare.
Trebuie avut grijă ca prima sită să fie aleasă astfel încât să nu rămână material
pe ea.
md
m1
d1
m2
d2
m3
d3
mi
di
mn
dn
Figura 3.1 - Setul de ciururi și site
25
md=masa de pământ uscat
Se calculează masele procentuale:

𝑚𝑑𝑖
𝑚𝑝 𝑖 = ∙ 100(%)
𝑚𝑑
Formularul pentru înregistrarea datelor obținute din analiza granulometrică prin

cernere este prezentat în caietul de laborator geotehnic – capitolul 1.1.
3.2.2.1 Interpretarea rezultatelor
a) Histograma – reprezintă procentul de particule cu diametrul cuprins între

2 valori succesive date;
b) Curba de frecvență – indică fracțiunea granulometrica dominantă;
c) Curba granulometrică – reprezintă procentul de particule cu diametrul

inferior unei valori date;
d) Diagrama ternară – permite, în funcție de fracțiunile granulometrice

principale, clasificarea pământurilor.
Curba de frecvență se obține prin unirea mijloacelor segmentelor din

histograma.
Figura 3.2 – Interpretarea grafică a granulozității – histograma și curba de frecvență
26
Un punct de pe curba granulometrică indică procentul de particule cu

diametrul mai mic sau egal decât cel indicat în abscisă.
Figura 3.3 Curba granulometrică
Pe baza curbei granulometrice se poate determina, în cazul pământurilor

necoezive (nisip, pietriș, bolovăniș), coeficientul de neuniformitate 𝑈𝑛 :
𝑑60
𝑈𝑛 =
𝑑10
𝑑60 = diametrul care corespunde procentului de 60% pe curba granulometrică;
𝑑10 = diametrul care corespunde procentului de 10% pe curba granulometrică.
În funcție de valoarea coeficientului de neuniformitate, pământurile se clasifică

în:
• foarte uniforme, dacă 𝑈𝑛 ≤ 5;
• uniforme, dacă 5 < 𝑈𝑛 ≤ 15;
• neuniforme, dacă 𝑈𝑛 > 15.
Formularul utilizat pentru interpretarea grafică a rezultatelor obținute din analiza

granulometrică prin cernere este prezentat in figura 1.1 din caietul de laborator
geotehnic – capitolul 1.1.
27
3.2.2.2 Exemplu de calcul cernere
28
3.2.3 Metoda sedimentării
• se ia o proba de pământ (75 − 100𝑔);
• proba se usucă în etuvă la temperatura de 105℃;
• proba astfel uscată se cântărește (𝑚𝑑 );
• pentru pământurile cu plasticitate mica, 𝐼𝑝 ≤ 10 (nisip, nisip prăfos, nisip

argilos, praf nisipos), dispersia se realizează folosind ca agent dispersant
carbonatul de litiu anhidru (0,5 𝑔) și ca agent antifloculant soluție diluată de
silicat de sodiu. Pentru pământurile cu 𝐼𝑝 > 10 (argilă grasă, argilă, argilă
prăfoasă, argilă nisipoasă, praf argilos) se folosește ca agent antifloculant
soluție de hexametafosfat de sodiu (100𝑔). Proba de pământ este lăsată la
înmuiat cu reactivii corespunzători timp de 8 − 24ℎ;
• suspensia este apoi cernută sub apă prin sita cu diametrul ochiurilor de
0,063 𝑚𝑚;
• cantitatea de material rămasă pe sită este uscată în etuvă și apoi cântărita.
Obs. Dacă masa de material în stare uscată este mai mare de 10% din cantitatea
inițiala (𝑚𝑑 ), acest material va fi supus unei analize granulometrice prin cernere.
• cantitatea de material care a trecut prin sita de 0,063 𝑚𝑚 este pusă împreuna
cu apa utilizată la cernere într-un cilindru de 1000 𝑐𝑚3;
• suspensia obținută este omogenizată cu ajutorul unui agitator manual timp

de 15 − 30𝑠;
• se introduce areometrul în suspensie și se pornește cronometrul;
• se măsoară densitatea suspensiei cu ajutorul unui areometru;
• citirile pe areometru se realizează la tangenta la menisc, la următoarele

intervale de timp: 30𝑠, 1𝑚𝑖𝑛, 2𝑚𝑖𝑛, 4 𝑚𝑖𝑛, 8 𝑚𝑖𝑛, 15 𝑚𝑖𝑛, 30 𝑚𝑖𝑛, 1ℎ, 2ℎ, 4ℎ,
8ℎ, 24ℎ;
• odată cu citirile la areometru se efectuează și măsurători ale temperaturii

suspensiei.
29
a) b)
Figura 3.4 - a) Areometru introdus în cilindrul cu suspensie; b)Citire areometru la
menisc.
Formularul pentru înregistrarea datelor obținute din analiza granulometrică prin

sedimentare este prezentat în caietul de laborator geotehnic – capitolul 1.2.
3.2.3.1 Interpretarea rezultatelor
a) histograma – reprezintă procentul de particule cu diametrul cuprins între 2 valori

succesive date;
b) curba de frecvență – indică fracțiunea granulometrică dominantă;
c) curba granulometrică – reprezintă procentul de particule cu diametrul inferior unei

valori date;
d) diagrama ternară – permite, în funcție de fracțiunile granulometrice principale,

clasificarea pământurilor.
Pentru calculul diametrului particulelor sedimentate se poate utiliza nomograma

lui Casagrande sau relațiile lui Stocks.
Modul de utilizare al nomograme lui Casagrande:
30
- se trasează pe scara 1 (𝜌𝑠 ) valoarea corespunzătoare pământului care se

analizează;
- se trasează pe scara 2 (temperatura) valoarea temperaturii măsurate;
- se unesc punctele de pe scările 1 și 2 și se prelungește dreapta până la

intersecția scării 3 (𝐴);
- pe scara 𝑅 se marchează punctul corespunzător primei citiri corectate (𝑅 ′ + 𝐶𝑡 );
- pe scara 5 se marchează punctul corespunzător momentului 𝑡 la care a fost

realizată citirea 𝑅;
- unim cele 2 puncte și prelungim dreapta până la intersecția cu scara 6

corespunzătoare vitezei de sedimentare;
- unim punctul rezultat de pe scara 3 (𝐴) cu punctul rezultat de pe scara 6 (𝑣) și

citim valoarea punctului de intersecție dintre dreapta rezultată și scara 7, rezultând
valoarea căutată a diametrului.
Formularele utilizate pentru interpretarea grafică a rezultatelor obținute din

analiza granulometrică prin sedimentare sunt prezentate în figurile 1.2 și 1.3 din caietul
de laborator geotehnic – capitolul 1.2.
31
3.2.3.2 Exemplu de calcul sedimentare
32
3.2.3.3 Reprezentarea pământurilor în diagrama ternară. Aplicații.
3.2.3.3.1 Introducere
Granulozitatea constituie un criteriu de bază pentru clasificarea pământurilor. Pe

lângă utilizarea la clasificarea pământurilor, cunoașterea granulozității este importantă
de fiecare dată atunci când pământul este folosit ca material de construcție, la
realizarea amestecurilor dintre pământuri sau atunci când acesta este utilizat pentru
realizarea filtrelor inverse.
3.2.3.3.2 Reprezentarea unui pământ în diagrama ternară conform STAS

1243 – 88
În diagrama ternară sunt reprezentate principalele fracțiuni granulometrice (A,P,N),

iar fiecărui pământ îi corespunde un punct.
Pentru reprezentarea punctului corespunzător pământului analizat în diagrama

ternară, se procedează în modul următor:
• pe baza curbei granulometrice se determină procentul fracțiunilor

granulometrice principale: nisip (N), praf (P), argila (A);
• se reprezintă pe cele 3 laturi ale diagramei ternare valorile determinate pe

curba granulometrică pentru fracțiunile granulometrice principale A,P,N și din
aceste puncte se duc paralele la latura parcursă anterior celei de pe care se
duce paralela (sensul de parcurgere a diagramei ternare este anti orar);
• la intersecția celor 3 paralele se află punctul căutat M;
• pământul poate fi clasificat pe baza diagramei ternare.
Formularul utilizat pentru reprezentarea în diagrama ternară conform STAS

1243-88 este prezentat în figura 1.4 din caietul de laborator geotehnic – capitolul 1.2.
33
Figura 3.5 - Determinarea procentelor fracțiunilor granulometrice (STAS 1243-88)
Figura 3.6 – Reprezentarea în diagrama ternară (STAS 1243-88)
34
Exercițiu:
Se cunosc:
Pământul A B C
A (%) 0 14 62
P (%) 5 82 14
N (%) 95 4 24
a) Să se reprezinte în diagrama ternară punctele corespunzătoare pământurilor A, B și

C.
b) Să se reprezinte și să se clasifice în diagrama ternară amestecul de pământ realizat

din 1 parte din pământul "A" și 1 parte din pământul "𝐵".
c) Să se reprezinte și să se clasifice în diagrama ternară amestecul de pământ realizat

din 2 părți din pământul "B" și 1 parte din pământul "A".
d) Să se reprezinte și să se clasifice în diagrama ternară amestecul de pământ realizat

din 2 părți din pământul "A" și 1 parte din pământul "B" și 3 părți din pământul "M".
35
3.2.3.3.3 Reprezentarea unui pământ în diagrama ternară conform SR EN

ISO 14688-2
În diagrama ternară sunt reprezentate principalele fracțiuni granulometrice

(A, P, N, Pi), iar fiecărui pământ îi corespunde un punct.
Pentru reprezentarea punctului corespunzător pământului analizat în diagrama

ternară, se procedează în modul următor:
• pe baza curbei granulometrice se determină procentul fracțiunilor

granulometrice principale: nisip (N), praf (P), argila (A), pietriș (Pi);
36
Figura 3.7 - Determinarea procentelor fracțiunilor granulometrice (SR EN ISO 14688-

2)
• se reprezintă pe cele 3 laturi ale diagramei ternare valorile determinate pe

curba granulometrică pentru fracțiunile granulometrice A+P, N, Pi și din aceste
puncte se duc paralele la latura parcursă anterior celei de pe care se duce
paralela (sensul de parcurgere a diagramei ternare este orar);
• la intersecția celor 3 paralele se află punctul M, care face parte dintr-o grupă
de pământuri cu proprietăți asemănătoare;
• în vederea clasificării pământului, se utilizează cea de-a doua parte a

diagramei. Se reprezintă pe axa 3 procentul de A+P, iar pe axa 4 procentul de
A.
Formularul utilizat pentru reprezentarea în diagrama ternară conform SR EN ISO

14688-2 este prezentat în figura 1.5 din caietul de laborator geotehnic – capitolul 1.2.
37
Figura 3.8 - Reprezentarea în diagrama ternară (SR EN ISO 14688-2)
3.2.3.4 Filtrul invers
Filtrul invers - este alcătuit dintr-o succesiune de materiale cu diametrul

granulelor crescător în sensul curgerii apei subterane. El se realizează în scopul
antrenării particulelor solide.
Un material poate îndeplini rolul de filtru invers dacă respectă următoarele 2

condiții:
• are curba granulometrică paralelă cu a materialului care trebuie protejat;

• 𝑀𝑃
4 ∙ 𝑑15 𝐹
≤ 𝑑15 𝑀𝑃
≤ 4 ∙ 𝑑85
Unde: d15, d85 – diametrele corespunzătoare la 15%, respectiv 85% dintre

particulele pentru pământul care trebuie protejat.
Etape:
• 𝑀𝑃
Se determină 𝑑15 𝑀𝑃
și 𝑑85
• 𝑀𝑃
Se calculează și se reprezintă 4 ∙ 𝑑15 𝑀𝑃
, si 4 ∙ 𝑑85
38
• 𝑀𝑃 )
Prin punctele (15%, 4 ∙ 𝑑15 𝑀𝑃 )
și (15%, 4 ∙ 𝑑85 se duc 2 curbe paralele cu
cea a pământului protejat. Acesta este domeniul pământului ce poate servi
ca filtru invers pentru pământul protejat.
• Pentru filtre inverse se folosesc minim 3 granulozități.
Filtru invers Filtru invers realizat pentru a
împiedica colmatarea unui puț
3.2.3.5 Exemplu de calcul
39
40
4. INDICI FIZICI AI PĂMÂNTURILOR
4.1 Introducere
În vederea clasificării pământurilor și pentru a putea avea anumite indicații asupra

comportării acestora sub acțiunea solicitărilor, se folosesc o serie de indici fizici ai
pământurilor, denumiți si indici simpli. Acești indici exprimă raportul care există între
fazele constituente ale unui pământ și starea în care se găsește acesta.
Indicii fizici ai pământurilor dau indicații asupra comportamentului mecanic al

acestora. Totodată, o serie de încercări de laborator au proceduri speciale de
determinare a anumitor parametri, în funcție de caracteristicile fizice ale pământului.
Figura 4.1 - Reprezentarea idealizată a unei probe de pământ de volum unitar cu

separarea fazelor constitutive
𝑉𝑝 – volumul porilor (faza lichidă + faza gazoasă)
𝑉𝑠 – volumul scheletului mineral (faza solidă)
𝑉𝑡 = 𝑉𝑝 + 𝑉𝑠 = 1
41
4.1.1 Porozitatea, 𝒏 [%]

𝑉𝑝
𝑛= ∙ 100
𝑉
- porozitatea nu se determină în laborator, se obține prin relații specifice, in funcție

de alți parametrii geotehnic care se determina in laborator.
4.1.2 Indicele porilor, 𝒆 [−]
𝑉𝑝 𝑉𝑝 1 𝑉𝑝 ⁄𝑉 𝑛⁄100
𝑒= = | ∙ →𝑒= =
𝑉𝑠 𝑉 − 𝑉𝑝 𝑉 𝑉 ⁄𝑉 − 𝑉𝑝 ⁄𝑉 1 − 𝑛⁄100
- nu se determină în laborator
4.1.3 Umiditatea, 𝒘 [%]

𝑚𝑤 𝑚 − 𝑚𝑑
𝑤= ∙ 100 = ∙ 100
𝑚𝑑 𝑚𝑑
𝑚𝑤 – masa apei;
𝑚𝑑 – masa pământului uscat
Umiditatea se determină în laborator, conform STAS 1913/1-82, astfel:
• se ia o probă de pământ în stare naturală și se cântărește (𝑚);
• se usucă proba în etuvă 24h la 105℃;
• se cântărește proba de pământ astfel uscată(𝑚𝑑 );
• diferența maselor reprezintă masa de apă.
Se realizează 3 încercări, eroarea admisibilă (diferența între valoarea minimă și

valoarea maximă) fiind de maxim 2%.
4.1.4 Gradul de saturație, 𝑺𝒓 [−]

𝑤
𝑆𝑟 =
𝑤𝑠𝑎𝑡
𝑤 – umiditatea în stare naturală
42
𝑤𝑠𝑎𝑡 – umiditate de saturație (toți porii sunt plini cu apă)
𝑤𝑠𝑎𝑡 se determină cu relația:
𝑛⁄100 ∙ 𝜌𝑤
𝑤𝑠𝑎𝑡 = ∙ 100
𝜌𝑑
<0,4 pământ uscat

0,4÷0,8 pământ umed
𝑆𝑟 = {
0,8÷0,9 pământ foarte umed
>0,9 pământ practic saturat
4.1.5 Densități și greutăți volumice
𝐺 = 𝑚 ∙ 𝑔 [𝑁] sau [𝑘𝑔 ∗ 𝑚/𝑠 2 ]

𝑚
𝜌=
𝑉
𝐺 𝑚∙𝑔
𝛾= = → 𝛾 = 𝜌 ∙ 𝑔 → toate relațiile pentru ρ sunt valabile și pentru γ
𝑉 𝑉
4.1.5.1 Densitatea în stare naturală, 𝝆 [𝒕/𝒎𝟑 ] sau [𝒈/𝒄𝒎𝟑 ]

𝑚
𝜌=
𝑉
Densitatea se determină, conform STAS 1913/3-76, astfel:
• În laborator sau pe teren – metoda cu stanța
− avem o stanță pe care o introducem în pământ, prin cântărire rezultând

masa materialului;
− cunoscând volumul stanței, se poate determina densitatea ca fiind

raportul dintre masa de material și volumul stanței.
43
Figura 4.2 – Determinarea densitatii pe teren prin metoda cu stanta
• pe teren – metoda cu folia
− se face o groapa în pământ și se cântărește pământul scos;
− se așază o folie impermeabilă în groapă;
− se umple groapa cu apă, aflându-se astfel volumul gropii;
− 𝜌 = 𝑚𝑝𝑎𝑚 ⁄𝑉𝑎𝑝𝑎
Figura 4.3 – Determinarea densitatii pe teren prin metoda cu folia
44
Formularul pentru înregistrarea datelor pentru determinarea densității în stare

naturală este prezentat în caietul de laborator geotehnic – capitolul 2.1.
4.1.5.2 Densitatea în stare uscată, ρd [t/m3] sau [g/cm3]

𝑚𝑑
𝜌𝑑 =
𝑉
4.1.5.3 Densitatea scheletului mineral, ρs [t/m3] sau [g/cm3]

𝑚𝑑
𝜌𝑠 =
𝑉𝑠
𝑚𝑑 = masa pământului în stare uscată
𝑉𝑠 =volumul scheletului
𝜌𝑠 se determină cu ajutorul PICNOMETRULUI, conform STAS 1913/2-76.
Figura 4.4 - Picnometrul
Picnometrul de sticlă are un volum minim de 50 𝑐𝑚3 și este echipat cu un dop

prevăzut cu un tub capilar.
− se cântărește picnometrul gol (cu dopul pus)→ 𝑚0 ;
− proba de pământ uscat și trecut prin sita de 2𝑚𝑚 (𝑚1 ) este introdusă în
picnometru și acesta se umple cu apă distilată;
− pentru eliminarea aerului se fierbe în baie de nisip fierbinte;
45
− apoi se completează cu apă distilată și se pune dopul cu capilar, cântărindu-

se din nou → 𝑚3 ;
− se golește picnometrul, se spală și se cântărește din nou plin doar cu apa

distilată → 𝑚3 ;
𝑚1
𝜌𝑠 = ∙ 𝜌𝑡 ∙ Ψ
𝑚1 + 𝑚2 − 𝑚3 𝐿 𝐿
𝜌𝐿𝑡 −densitatea lichidului utilizat la temperatura 𝑡;
Ψ𝐿 −factor de corecție egal cu raportul între densitatea apei la temperatura 𝑡 și la

20℃.
𝑉𝑝 𝑛
𝑛= ∙ 100 → ∙ 𝑉 = 𝑉𝑝 = 𝑉 − 𝑉𝑠
𝑉 100
𝑛 1 𝑉𝑠 𝑉 𝑛
𝑉𝑠 = 𝑉 ∙ (1 − )| ∙ → = ∙ (1 − )
100 𝑚𝑑 𝑚𝑑 𝑚𝑑 100
𝑚𝑑
= 𝜌𝑠
𝑉𝑠
1 1 𝑛 𝑛
→ = ∙ (1 − ) → 𝜌𝑑 = 𝜌𝑠 ∙ (1 − )
𝜌𝑠 𝜌𝑑 100 100
𝜌𝑑 – densitatea pământului în stare uscată
Formularul pentru înregistrarea datelor pentru determinarea densității scheletului

mineral este prezentat în caietul de laborator geotehnic – capitolul 2.2.
4.1.5.4 Densitatea în stare saturată, 𝝆𝒔𝒂𝒕

𝑛
𝜌𝑠𝑎𝑡 = 𝜌𝑑 + 100 ∙ 𝜌𝑤
În acest caz: volumul de apă = 𝑉𝑝 = 𝑛⁄100
4.1.5.5 Densitatea în stare submersată , 𝝆′

𝑛
𝜌′ = 𝜌𝑠𝑎𝑡 − 𝜌𝑤 = 𝜌𝑑 + ∙ 𝜌 − 𝜌𝑤
100 𝑤
𝑛 𝑛 𝑛
𝜌′ = 𝜌𝑠 ∙ (1 − ) − 𝜌𝑤 ∙ (1 − ) → 𝜌′ = (𝜌𝑠 − 𝜌𝑤 ) ∙ (1 − )
100 100 100
46
𝑚𝑤 𝑚 − 𝑚𝑑 𝑤 𝑤 1
𝑤= ∙ 100 = ∙ 100 → ∙ 𝑚𝑑 = 𝑚 − 𝑚𝑑 → 𝑚 = 𝑚𝑑 ∙ (1 + )| ∙
𝑚𝑑 𝑚𝑑 100 100 𝑉
𝑚 𝑚𝑑 𝑤 𝑤 𝑛 𝑤
→ = ∙ (1 + ) → 𝜌 = 𝜌𝑑 ∙ (1 + ) → 𝜌 = 𝜌𝑠 ∙ (1 − ) ∙ (1 + )
𝑉 𝑉 100 100 100 100
4.1.6 Indici fizici ai pământurilor necoezive
4.1.6.1 Gradul de îndesare, 𝑰𝑫 [– ]
𝑒𝑚𝑎𝑥 − 𝑒 <0,33-stare afânată

𝐼𝐷 = {0,33÷0,67-îndesare medie
𝑒𝑚𝑎𝑥 − 𝑒𝑚𝑖𝑛
>0,67-stare îndesată
𝑒 − indicele porilor în stare naturală
𝑒𝑚𝑖𝑛 − indicele porilor în starea cea mai îndesată
𝑒𝑚𝑖𝑛 − indicele porilor în starea cea mai afânată
4.1.6.2 Capacitatea de îndesare , 𝑪𝑰 [−]
𝑒𝑚𝑎𝑥 − 𝑒𝑚𝑖𝑛 <0,4-capacitate redusa

𝐼𝐷 = {0,4÷0,6-capacitate medie
𝑒𝑚𝑖𝑛 >0,6-capacitate mare
Figura 4.5 - Determinarea emax
47
Determinarea 𝑒𝑚𝑖𝑛 :
− se introduce o spirala într-un cilindru cu masa (𝑚) și volumul (𝑉) cunoscute;
− se introduce lent materialul granular uscat în cilindru;
− după umplerea recipientului, se nivelează suprafața superioara și se scoate

spirala printr-o mișcare combinata de translație și rotire, ceea ce va duce la o
pierdere de material și la afânarea acestuia;
− se cântărește cilindrul plin cu nisip – 𝑚1 .
Determinarea 𝑒𝑚𝑎𝑥 :
-pentru a obține starea ce mai îndesata, același cilindru este umplut cu material
granular, aplicând în același timp lovituri cu o baghetă metalică în scopul provocării
unor vibrații care să conducă la îndesarea pământului;
-se cântărește din nou cilindrul plin după ce a fost nivelată în prealabil față
superioara a acestuia – 𝑚2 .
𝑚1 − 𝑚 𝜌𝑚𝑖𝑛 𝑛𝑚𝑎𝑥 ⁄100

𝜌𝑚𝑖𝑛 = ∙ 𝜌𝑤 → 𝑛𝑚𝑎𝑥 = (1 − ) ∙ 100 → 𝑒𝑚𝑎𝑥 =
𝑉 𝜌𝑠 1 − 𝑛𝑚𝑎𝑥 ⁄100
𝑚2 − 𝑚 𝜌𝑚𝑎𝑥 𝑛𝑚𝑖𝑛 ⁄100

𝜌𝑚𝑎𝑥 = ∙ 𝜌𝑤 → 𝑛𝑚𝑖𝑛 = (1 − ) ∙ 100 → 𝑒𝑚𝑖𝑛 =
𝑉 𝜌𝑠 1 − 𝑛𝑚𝑖𝑛 ⁄100
Formularul pentru înregistrarea datelor pentru determinarea indicelui porilor în

starea cea mai afânată și în starea cea mai îndesată este prezentat în caietul de
laborator geotehnic – capitolul 2.3.
48
4.2 Exemplu de calcul indici simpli ai pământurilor
4.2.1 Determinarea umidității pământurilor
4.2.2 Determinarea densității în stare naturală prin metoda cu ștanța
49
4.2.3 Determinarea densității scheletului mineral
50
4.2.4 Determinarea emin și emax
emax
emin
51
4.2.5 Aplicație indici simpli ai pământurilor
1) Pentru un pământ se cunosc următoarele caracteristici:
𝛾𝑠 = 26,5 𝑘𝑁⁄𝑚3
𝑤 = 16,3%
𝛾 = 19,8 𝑘𝑁⁄𝑚3
Sa se determine:
a) Porozitatea (𝑛)
b) Indicele porilor (𝑒)
c) Umiditatea corespunzătoare stării de saturație (𝑤𝑠𝑎𝑡 )
d) Greutatea volumică în stare saturată (𝛾𝑠𝑎𝑡 )
e) Greutatea volumică în stare submersată (𝛾′)
 n   w 
 =  s  1 −   1 +  g
 100   100 
 n   w 
=  =  s  1 −   1 + 
a)  100   100 
 n   16,3 
19,8 = 26,5  1 −   1 +  =
 100   100 
n = 35, 73%
n 35, 73
b) e = 100 = 100 → e = 0,55
n 35, 73
1− 1−
100 100
n
 w
g
wsat = 100 
d g
n  w
c) wsat =
d
 w = 10kN / m3
 n   35, 73 
 d =  s  1 −  = 26,5   1 −  →  d = 17, 03kN / m
3
 100   100 
52
35, 73*10
wsat = = 20,98%
17, 03
n
 sat =  d +   w g
100
d)
n 35, 73
 sat = d +   w = 17, 03 + 10 = 20, 6kN / m3
100 100
e)  ' = sat −  w = 20,6 − 10 = 10,6kN / m3
53
54
5. PLASTICITATEA ȘI CONSISTENȚA PĂMÂNTURILOR ARGILOASE
5.1 Introducere
Deoarece comportarea pământurilor este influențată de umiditate, este necesară

stabilirea modului în care acest parametru influențează volumul pământului, precum și
corelarea cu anumite umidități caracteristice.
5.2 Limitele de plasticitate
Plasticitatea pământurilor coezive definește proprietatea acestora de a se

comporta ca un corp plastic pentru un interval definit de umidități.
Daca se ia o proba de pământ în stare uscata și i se adaugă succesiv cantități

de apă, se constată că între volumul probei și umiditate există o relație care, în mod
simplificat, poate fi reprezentată astfel:
Figura 5.1 - Variația de volum în funcție de umiditate
55
Determinarea limitelor de plasticitate se efectuează conform STAS 1913/4-86 –

Teren de Fundare. Determinarea limitelor de plasticitate.
Limitele de plasticitate sunt date de umilitățile care definesc domeniul în care

pământul se comporta ca un corp plastic.
𝑤𝑠 =limita de contracție – acea valoare a umidității sub care nu se mai înregistrează

variații de volum;
𝑤𝑝 =limita inferioară de plasticitate (limita de frământare)–reprezintă umiditatea pentru

care pământul trece din stare tare în stare plastică;
𝑤𝐿 =limita superioară de plasticitate (limita de curgere)– reprezintă umiditatea pentru

care pământul trece din stare plastică în stare curgătoare.
5.3 Limita inferioară de plasticitate
𝑤𝑝 =limita inferioară de plasticitate este umiditatea pentru care se pot fabrica cilindri
din pastă care se fisurează la un diametru de 3 𝑚𝑚 și o lungime de 3 − 5 𝑚𝑚.
Determinare (metoda cilindrilor):
- se ia o probă de pământ(100𝑔);
- se dă prin râzătoare și se omogenizează până se obține o pastă vârtoasa;
- se rulează cu podul palmei proba pe o sticla poroasă până se obține un cilindru

cu un diametru de aproximativ 3 𝑚𝑚;
- se rulează până când datorita faptului ca se micșorează umiditatea, proba se

rupe în cilindri de 2 − 3 𝑐𝑚 și se fisurează în câmp;
- se determină umiditatea cilindrilor;
- se efectuează minim 3 încercări;
56
- valoare wp este calculată ca medie aritmetică a umilităților obținute prin cele 3

determinări.
a) b)
Figura 5.2 - Limita inferioară de plasticitate: a) Cilindru realizat pe sticlă poroasa; b)

Cilindri în casolete pentru determinarea umidității.
5.4 Limita superioară de plasticitate
𝑤𝐿 = limita superioară de plasticitate este umiditatea pentru care un șanț trasat într-o
pastă de pământ pusă în cupa lui Casagrande se închide pe 12𝑚𝑚 pentru 25 de
căderi ale cupei de la înălțimea de 1𝑐𝑚.
Determinare:
- 𝑤𝐿 se determină cu ajutorul cupei lui Casagrande, care are niște dimensiuni

standardizate. Atunci când învârtim de manivela, cupa este ridicată la înălțimea
de 1𝑐𝑚 și lăsată apoi sa cadă liber;
- se ia o probă de pământ, se da prin răzătoare, se adaugă apă și se

omogenizează până se obține o pastă moale;
- se umple 2⁄3 din cupa aparatului;
57
Figura 5.3 - Cupa Casagrande
- cu spatula standardizată se trasează o fantă pe mijlocul cupei;
- se acționează manivela aparatului cu o frecventa de 2 căderi/secundă;
- când fanta se acoperă pe o lungime de ~1𝑐𝑚 se notează numărul de lovituri

efectuate;
- numărul de căderi ale cupei trebuie sa fie cuprins între 15 și 35. În caz contrar,
încercarea se reia;
- cu ajutorul unei spatule se prelevează pastă din cupă și se determină

umiditatea;
- se repeta încercarea pe aceeași pastă dar pentru diferite umidități, astfel încât
să se obțină 2 valori mai mici și 2 valori mai mari de 25 de lovituri;
- se realizează un grafic al numărului de lovituri în funcție de umiditate și se

trasează dreapta printre puncte. Punctul de pe dreapta care are ordonata N=25
lovituri are pe abscisă 𝑤𝐿 .
a) b)
58
c) d)
Figura 5.4 - Limita superioară de plasticitate: a) mărunțirea materialului; b)

omogenizarea pastei din pământ; c) umplerea cupei d) trasarea fantei cu ajutorul
spatulei standardizate.
Figura 5.5 - Determinarea grafică a limitei superioare de plasticitate.
𝑰𝑷 – indice de plasticitate
𝐼𝑃 = 𝑤𝐿 − 𝑤𝑝 [%]
0-pământuri neplastice
<10%-plasticitate redusă
𝐼𝑝 = 10÷20%-plasticitate medie
20÷35%-plasticitate mare
{>35%-plasticitate foarte mare
59
Ic - indice de consitenta
𝑤𝐿 − 𝑤
𝐼𝐶 = ; 𝑤 − umiditate în stare naturală
𝑤𝐿 − 𝑤𝑝
0-pământ curgător
0÷0,25-plastic curgător
0,25÷0,5-plastic moale
𝐼𝑝 =
0,5÷0,75-plastic consistent
0,75÷1-plastic vârtos
{ >1-pământ tare
Formularul pentru înregistrarea datelor pentru determinarea limitelor de

plasticitate este prezentat în caietul de laborator geotehnic – capitolul 3.
5.5 Exemplu de calcul plasticitate
60
61
62
6. APA ÎN PĂMÂNT. APA LIBERĂ – DETERMINAREA PERMEABILITĂȚII
6.1 Introducere
Apa se găsește în pământ sub diferite forme:
− apa reținută;
− apa liberă;
− apa în stare solidă;
− apa de cristalizare.
Apa liberă este apa care se deplasează în pământ sub influența gravitației. Spre
deosebire de apa reținută, apa gravitațională este liberă față de scheletul mineral, fiind
prezentă în porii pământurilor.
6.2 Mișcarea apei libere prin pământ – legea lui Darcy
Permeabilitatea este proprietatea unui mediu poros de a fi străbătut de fluide

(lichide sau gaze).
− se consideră un dispozitiv experimental format un cilindru transparent cu 2

pietre poroase la capete care se umple cu nisip;
− extremitățile sunt legate la 2 rezervoare care conțin apă, acestea fiind

amplasate la înălțimi diferite;
− se observă, datorita diferenței de presiune (𝛾𝑤 ∙ 𝛥ℎ), că apa va curge dinspre

primul rezervor înspre al doilea.
63
Figura 6.1 - Experimentul lui Darcy
Experimental a fost pus în evidență faptul că debitul de apă care trece în unitatea
de timp de la primul la cel de-al doilea rezervor este direct proporțional cu diferența de
nivel piezometric Δh și cu secțiunea probei, și invers proporțional cu lungimea probei.
Legea lui Darcy guvernează curgerea apei prin pământuri :
𝑣 =𝑘∙𝑖
unde 𝑣 – viteza medie de curgere a apei prin pământuri;
𝑖 – gradientul hidraulic (panta hidraulică);
𝑘 – coeficientul de permeabilitate (sau de conductivitate hidraulică).
∆ℎ
𝑖=
𝑙
6.3 Coeficientul de permeabilitate
Coeficientul de permeabilitate (𝑘) se determină în:
• laborator – acuratețe mai mare dar proba este tulburată;
• pe teren (pompări de probă)– acuratețe mai mică dar proba este netulburată.
În laborator coeficientul de permeabilitate se determina conform ”STAS 1913/6-76

– Teren de Fundare. Determinarea permeabilității în laborator.” cu:
• permeametru cu gradient constant
64
• permeametru cu gradient variabil
6.3.1 Permeametrul cu nivel constant
Figura 6.2 - Permeametru cu gradient constant
− proba de pământ este instalată în permeametru;
− se umple balonul de sticlă cu apă;
− se deschide robinetul de jos și cel de la partea superioară;
− după ce se obține un regim permanent de curgere, se măsoară volumul de apă

evacuat 𝑉 (măsurat cu ajutorul unui cilindru gradat) în intervalul de timp 𝑇.
Totodată, este înregistrata și temperatura apei.
𝑉
𝑄 = 𝐴 ∙ 𝑣 = 𝑡 − volumul de apă care trece printr-o secțiune într-un anumit timp
∆ℎ 𝑉 𝑉∙𝑙
→ 𝐴 ∙ 𝑘𝑡 ∙ = → 𝑘𝑡 =
𝑙 𝑡 𝑡 ∙ ∆ℎ ∙ 𝐴
Coeficientul de permeabilitate este apoi obținut prin multiplicarea lui 𝑘𝑡 cu un

coeficient c, care depinde de temperatură.
65
6.3.2 Permeametru cu gradient variabil
h2
h1
L
Figura 6.3 – Permeametru cu gradient variabil
− proba de pământ este instalată în permeametru;
− se umple cilindrul cu apă și se măsoară înălțimea ℎ în tubul piezometric;
− se deschide robinetul de la partea inferioară;
− se măsoară timpul în care nivelul apei în tubul piezometric ajunge de la ℎ1 la ℎ2 ;
− se fac minim 3 încercări pe aceeași probă de pământ.
𝑉 ℎ
𝑄 =𝐴∙𝑣 = →𝑣 =𝐴∙𝑘∙ ∙𝑡
𝑡 𝑙
-coloana inițială de apă = ℎ1
-coloana finală după un timp 𝑡 = ℎ2
66
h
dV = A  k  dt → dV = − A  dh →
l
h
A  k   dt = − A  dh →
l
l dh
dt = − 
k h
h
l 2 dh l
t =−  → t = − * ( ln h2 − ln h1 ) =
k h1 h k
l h
t = −  ln 1 →
k h2
l h
k =  ln 1
t h2
Formularele pentru înregistrarea datelor pentru determinarea coeficientului de

permeabilitate prin metoda cu permeametru cu gradient constant si variabil sunt
prezentate în caietul de laborator geotehnic – capitolele 4.1 și 4.2.
6.4 Antrenarea hidrodinamică
- Apare în pământuri necoezive ca urmare a curgerii ascensionale a apei și are ca

efect pierderea totală sau parțială a capacitații portante.
h
j
γ'
Figura 6.4 - Antrenare hidrodinamică
67
J = w h A
J w h A
j= = →
V Al
j =  w i
Dc. 𝑗 ≥ 𝛾′ → antrenare hidrodinamică
La limită:
'
j =  w  i =  ' → icr = →
w
icr
i pentru a nu apărea antrenarea hidrodinamica

𝜂 – factor de siguranța
𝜂 = 2÷3
Mijlocul cel mai utilizat de protecție față de apariția fenomenului de antrenare

hidrodinamică îl constituie filtrele inverse. Pe stratul de pământ care trebuie protejat se
așază mai multe straturi de material granular filtrant, mărimea particulelor crescând pe
măsura ce se depărtează de stratul protejat.
6.5 Aplicație antrenare hidrodinamică
Q (se coboara nivelul apei) ℎ = 4𝑚

𝛾’ = 11 𝑘𝑁/𝑚3
𝜂=2
h
𝑡 =?
Basa cu pompa
submersibila
Palplanse
(sau pereti mulati)
Aici se produce antrenarea

hidrodinamica
icr
i= la limită

68
h h
i= =
l h + 2t
'
h 
= w = t = ...
h + 2t 
6.6 Exemplu de calcul permeabilitate
6.6.1 Permeametru cu gradient constant
69
6.6.2 Permeametru cu gradient variabil
70
7. COMPACTAREA PĂMÂNTURILOR
7.1 Introducere
Compactarea pământurilor reprezintă atât o metodă de punere în operă

(ramblee, diguri, etc.), cât și o metodă de îmbunătățire a proprietăților terenurilor de
fundare în scopul măririi capacității portante a acestora.
Compactarea este procesul prin care particulele solide se rearanjează și trec

de la o stare mai afânată la o stare mai îndesată în scopul îmbunătățirii caracteristicilor
mecanice și reducerii permeabilității acestora.
Ca și utilaje pentru compactare se pot utiliza maiuri de mana, placa vibranta,

cilindri compactori (neted, cu came, cu pneuri), maiul greu sau foarte greu.
În cazul pământurilor uscate sau cu umiditate redusă, compactarea este dificilă

din cauza frecării mari dintre particule, efectul acesteia crescând pe măsură ce este
adăugată apă. Dacă apa se găsește în exces, din cauza faptului că aceasta este
incompresibilă, efectul compactării este unul redus.
Astfel, s-a observat ca efectul compactării pământului este foarte mare pentru un
anumit interval de umiditate.
Pentru studiul în laborator a parametrilor optimi de compactare se realizează

încercarea Proctor care este reglementata prin STAS 1913/13 – 83. Scopul acestei
încercări este de a stabili, pentru un anumit lucru mecanic de compactare (𝐿),
umiditatea optimă de compactare (𝑤𝑜𝑝𝑡 ) la care trebuie adus pământul ce urmează a
fi compactat astfel încât să se obțină o valoare maximă a greutății volumice în stare
uscată(𝛾𝑑𝑚𝑎𝑥 ).
71
Încercarea constă în compactarea cu același lucru mecanic specific a unor

probe din același pământ aduse la diferite umidități și determinarea pentru fiecare
probă a greutății volumice în stare uscata. În funcție de lucrul mecanic dezvoltat avem
încercarea Proctor normală (0,6 𝐽/𝑐𝑚3 ) sau Proctor modificată 2,7 𝐽/𝑐𝑚3 .
7.2 Încercarea Proctor normală
Încercarea Proctor normală constă în parcurgerea următoarelor etape:
• se ia o cantitate de pământ (~15 𝑘𝑔)care se mărunțește și se usucă la

temperatura camerei apoi este trecut prin sita de 20𝑚𝑚 (doar materialul
care trece prin sită se utilizează);
• după uscare se pregătesc minim 5 probe care se aduc la umidități diferite
prin adaos de apă. În vederea obținerii unei umidități omogene, probele se
păstrează în saci etanși.
Pentru fiecare din cele minim 5 probe se procedează astfel:
- se cântărește cilindrul gol;
- se introduce în cilindru primul strat - ~1/3 din cilindru;
- i se aplica, prin intermediul maiului, un număr de 25 de lovituri;
- după compactarea fiecărui strat suprafața se scarifică (zgârie) pentru un bun

contact cu stratul următor;
- se procedează similar și cu celelalte 2 straturi;
- se nivelează suprafața cilindrului Proctor și se cântărește cilindrul plin cu material;
- pentru fiecare probă de pământ se determină umiditatea, densitatea în stare

 
 d 
naturală și se calculează densitatea în stare uscată   d =
w 
;
 1+
 100 
- se reprezintă grafic variația densității în stare uscata în funcție de umiditate;
72
- din grafic se determina densitatea maximă a pământului în stare uscata și

umiditatea optimă de compactare.
Verificarea gradului de compactare (𝐷) este obligatorie în cazul tuturor

proiectelor în care se prevede acest procedeu de îmbunătățire a terenului.
 dsantier
D= 100
dmax(laborator )
Determinarea densității pământului compactat se poate realiza fie în laborator

pe probe netulburate prelevate din fiecare strat compactat, fie pe teren prin metoda cu
conul de nisip, cu balonul sau cu folia.
În caietele de sarcini se prevăd, în funcție de importanta lucrărilor, grade de

compactare de 92–98 %.
ρd max
wopt
Figura 7.1 - Diagrama Proctor
Formularul pentru înregistrarea datelor pentru determinarea parametrilor optimi

de compactare este prezentat în caietul de laborator geotehnic – capitolul 5.
73
7.3 Exemplu de calcul compactare
74
75
76
8. DETERMINAREA COMPRESIBILITĂȚII ÎN LABORATOR
8.1 Introducere
Studiul compresibilității pământurilor este necesar în scopul realizării calculelor de

tasare a terenului de fundare sub presiunile exercitate de construcții.
Compresibilitatea este proprietatea pământurilor de a se deforma sub acțiunea

încărcărilor exterioare sau chiar a greutății proprii prin rearanjarea particulelor solide și
trecerea de la o stare mai afânata la o stare mai îndesată.
Proprietățile de compresibilitate se determină pe teren prin încercări cu placa sau

în laborator în EDOMETRU, conform STAS 8942 /1-89.
8.2 Încercarea de compresibilitate în edometru
Figura 8.1 - Celula edometrica
77
Metodologia încercării:
- se cântărește inelul edometric gol;
- se prelevează proba netulburată în inelul edometric direct din ștuțuri sau

monoliți;
- se cântărește inelul cu proba de pământ;
- se montează în edometru inelul între două pietre poroase;
- se fixează dispozitivul de încărcare și se aduce micro comparatorul la valoarea

0;
- se pune în dispozitivul de încărcare o greutate corespunzătoare unei încărcări

de 5 – 25 kPa în funcție de consistența pământului;
- încărcarea inițiala (treapta de contact) se menține 30 de minute;
- se aplica ulterior treptele de încărcare (σ = 25, 50, 100, 200, 400 kPa) și se
citesc indicațiile microcomparatorului după: 1min, 30min, 1 oră și apoi din oră
în oră până la stabilizarea tasării. Tasarea se consideră stabilizată atunci când
trei citiri consecutive la intervale de o oră nu diferă între ele cu mai mult de
0.01mm;
- după stabilizarea tasării sub o treapta de încărcare, se poate aplica următoarea

treaptă de încărcare;
- după aplicarea ultimei trepte de încărcare și stabilizarea tasării sub aceasta, se

poate trece la descărcarea probei (în trepte sau până la încărcarea inițiala);
- se cântărește inelul cu proba de pământ. Ulterior proba este uscată în etuvă la

105℃ și este recântărită.
78
Figura 8.2 – Baterie de edometre
Formularul pentru înregistrarea datelor pentru determinarea compresibilității

pământurilor este prezentat în caietul de laborator geotehnic – capitolul 6.
8.2.1 Prelucrarea rezultatelor
Încercarea de compresibilitate în edometru:
a) Curba de compresiune-tasare
b) Curba de compresiune-porozitate
79
8.2.1.1 Curba de compresiune – tasare
lg σ (kPa)
10 20 50 pu 100 200 300 500
-2
Umflare -1
0 3
1
2
Curba de
incarcare
Curba de
descarcare
im 3
ε (%)
Figura 8.3 - Curba de compresiune - tasare
1) Încercări la umiditate naturală.
2) Încercări pe pământuri susceptibile a fi sensibile la umezire: proba se

inundă după consumarea tasării sub treapta de 300 kPa.
3) Încercări pe pământuri susceptibile a fi cu umflări și contracții mari : proba

se inundă sub treapta inițială și se determină presiunea de umflare ca fiind presiunea
pentru care tasarea este nulă.
Curba de compresiune-tasare exprimă variația tasărilor finale sub fiecare

treaptă de încărcare aplicată.
h
= 100  % 
h0
Pe baza acestei curbe se determină următorii indici :
a) Modulul de deformație edometrică 𝑀𝑖−𝑗 [𝑘𝑃𝑎]
80
  j −  i [kPa]
M i− j = =
  j −  i [−]
În funcție de modulul edometric calculat între treptele de 200 și 300 kPa

pământurile se clasifica astfel :
300 − 200
M 200 −300 =
 300 −  200
<5000-cu compresibilitate foarte mare

5000÷10000-cu compresibilitate mare
𝑀200−300 10000÷20000-cu compresibilitate medie
20000÷50000-cu compresibilitate redusa
{ >50000-practic incompresibil
b) Coeficientul de compresibilitate volumică 𝑚𝑉 [𝑘𝑃𝑎−1 ]
1
mV =
M
c) Pentru pământuri susceptibile a fi sensibile la umezire :
• Tasarea specifică suplimentară la umezire
im3 =  300
umezit
−  300
uscat
im3  2% → Pământ sensibil la umezire
Formularul utilizat pentru reprezentarea curbei de compresiune-tasare este

prezentat în figura 6.1 din caietul de laborator geotehnic – capitolul 6.
81
8.2.1.2 Curba de compresiune - porozitate
(v)
e
[-]
variatie liniara
(h)
B
curba
(b)
(t)
variatie liniara
σp lg σ (kPa)
Figura 8.4 - Curba de compresiune - porozitate
Se calculează indicele porilor ei după fiecare treaptă de încărcare :
ei = e0 − ei
i
ei =  (1 + e0 )
100
• Coeficientul de compresibilitate 𝑎𝑣 [𝑘𝑃𝑎−1 ]
e
aV =

• Indicele de compresiune 𝑐𝑐 [𝑘𝑃𝑎−1 ]
e
cC = −
 log
• Raportul de supraconsolidare RSC (R oc , OCR)
82
 p presiunea de preconsolidare
RSC = =
 gz sarcina geologică
<1-pământ subconsolidat

RSC =1-pământ normal consolidat
>1-pământ supraconsolidat

Determinarea lui σp prin metoda Casagrande
Din punctul de curbură maximă :
• se trasează orizontala (ℎ);
• se trasează tangenta la curba (𝑡);
• se duce bisectoarea unghiului format de cele 2 drepte (𝑏);
• se prelungește ultima parte liniară a curbei până la intersecția cu

bisectoarea → pct. B care are abscisa 𝜎𝑝 .
Formularul utilizat pentru reprezentarea curbei de compresiune-porozitate este

prezentat în figura 6.2 din caietul de laborator geotehnic – capitolul 6.
83
8.2.2 Exemplu de calcul compresibilitate
84
85
8.3 Consolidarea pământurilor
8.3.1 Introducere
Studiul consolidării pământurilor este necesar pentru a estima timpul în care se

desfășoară procesul de tasare.
Atunci când un pământ saturat este supus unor eforturi de compresiune, el nu se

poate deforma decât dacă apa interstițiala este drenată. Timpul necesar pentru
expulzarea apei din pori este direct legat de permeabilitatea pământurilor. Astfel,
consolidarea reprezintă un proces caracteristic pământurilor argiloase, care au o
permeabilitate foarte scăzută.
Prin consolidare se înțelege procesul de desfășurare în timp, sub încărcare

normală constantă, a deformațiilor pământului.
Fenomenul de consolidare a pământurilor argiloase sub încărcări poate fi

studiat în edometru, urmărindu-se în timp evoluția deformațiilor verticale ale probei de
pământ sub o încărcare normală constantă.
8.3.2 Încercarea de consolidare
Figura 8.5 - Celula edometrica
86
Metodologia încercării:
- se cântărește inelul edometric gol;
- se prelevează proba netulburată în inelul edometric direct din ștuțuri sau

monoliți;
- se cântărește inelul cu proba de pământ;
- se montează în edometru inelul între două pietre poroase;
- se fixează dispozitivul de încărcare și se aduce microcomparatorul la valoarea

0;
- se pune în dispozitivul de încărcare o greutate corespunzătoare unei încărcări

de 5 – 25 kPa în funcție de consistenta pământului;
- încărcarea inițială (treapta de contact) se menține 30 de minute;
- se plica ulterior treptele de încărcare (𝜎 = 25, 50, 100, 200, 400 𝑘𝑃𝑎)
- după aplicarea unei trepte de încărcare se citesc indicațiile microcomparatorului

după: 10", 20", 40", 1', 2', 4', 8', 15', 30, 1h, 2h, 4h, 8h și 24h și apoi, dacă
diferența dintre citirile de 8h și 24h este mai mare de 0.01 mm, se continuă
citirile din 24h în 24h până când 2 citiri consecutive nu diferă între ele cu mai
mult de 0.01𝑚𝑚;
- după consolidarea probei sub o treaptă de încărcare, se poate aplica

următoarea treaptă de încărcare;
- după aplicarea ultimei trepte de încărcare și consolidarea probei, se poate trece

la descărcarea probei;
- se cântărește inelul cu proba de pământ. Ulterior proba este uscată în etuvă la

105℃ și este recântărita.
Formularul utilizat pentru reprezentarea curbei de consolidare este prezentat în

figura 6.3 din caietul de laborator geotehnic – capitolul 6.
87
8.3.3 Prelucrarea rezultatelor
8.3.3.1 Curba de consolidare – evoluția în timp a tasărilor
Pentru fiecare treapta de încărcare aplicată, se reprezintă cuplul de valori (ε, t).
h
= 100  % 
h0
t1 4t1 t50 lg t (s)

ε0
0%
a
εt1
a
ε4t1
ε50 50%
100%
ε(%)
Figura 8.6 - Curba de consolidare
• Coeficientul de consolidare
T50  H 502
cV = cm2 / s 
t50 
𝑇50 =factor de timp
𝑇50 = 0.197
𝑡50 =timpul corespunzător uni grad de consolidare de 50%
88
𝐻50 este distanța pe care este drenată apa în momentul în care proba
este consolidată în proporție de 50%
Drenaj pe 2 direcții
h0   50 
H 50 =  1 − 
2  100 
Pentru determinarea t50 se utilizează construcția Casagrande :
- se alege 𝑡1 = 10𝑠 și 𝑡2 = 4 ∙ 𝑡1 = 40𝑠 și se marchează pe curba de consolidare

punctele corespunzătoare și se determina 𝜀𝑡1 și 𝜀4𝑡1 ;
- se determină punctul de 0 al consolidării primare :

 0 =  t1 − (  4 t1 −  t1 )
 0 = 2 t1 −  4t1
- se găsește punctul de inflexiune al curbei și se trasează o tangentă la curba din

acest punct și se prelungește ultima porțiune liniară a curbei, la intersecția
acestora regăsind-se punctul corespunzător sfârșitului consolidării primare
(100%);
- la jumătatea distantei dintre dreapta de 0% și 100% se găsește dreapta de 50%.

La intersecția acesteia cu curba se găsește punctul care are ca abscisa 𝑡50 și
ca ordonata 𝜀50 ;
- utilizând valoarea ε50 se calculează 𝐻50 .
- cunoscând 𝐻50 și 𝑡50 se poate calcula coeficientul de consolidare 𝑐𝑣 .
89
8.3.4 Exemplu de calcul consolidare
90
8.3.5 Aplicație consolidare :
1. Un masiv de pământ este alcătuit din :
• 0 − 1 𝑚 → nisip
• 1 − 5 𝑚 → argilă
• 5 − 15 𝑚 → 𝑚arnă (impermeabilă)
Cunoscând coeficientul de consolidare (𝑐𝑣 calculat în caietul de laborator

geotehnic) să se calculeze timpul corespunzător consolidării de 90%.
Relația lui cv este valabila pentru orice grad de consolidare.
T90  H 902
cV =
t90
𝑇90 = 0.93
𝑐𝑣 →determinat în laborator
𝑇90 → cunoscut
𝐻90 →se calculează
𝑡90 →necunoscut
  
H 90 = h0  1 − 90  - drenajul se realizează pe o singura direcție
 100 
ℎ0 = 4𝑚 = 400 𝑐𝑚
𝜀90 = de pe grafic se determina grafic cunoscând începutul și finalul consolidării

primare (dreapta de 0% și 100%).
T90  H 902
t90 =
cV
91
92
9. ÎNCERCAREA DE FORFECARE DIRECTĂ
9.1 Introducere
Studiul rezistenței la forfecare a pământurilor este necesar pentru realizarea

analizelor de stabilitate a pantelor, a calculelor de capacitate portantă, la evaluarea
împingerii asupra lucrărilor de sprijin.
Parametrii rezistenței la forfecare (unghiul de frecare internă și coeziunea) se

determină în laborator în aparatul de forfecare directă sau în cel de compresiune
triaxială.
Încercarea de forfecare directă se realizează conform STAS 8942/2-82 pe

probe de forma rectangulară, așezată într-o casetă constituită din două jumătăți, una
fixă iar cealaltă mobilă.
t=0 Piston
Pietre
poroase Semi-casetă
N fixa Inel
dinamometric
Probă
T
Semi-caseta
mobilă
93
t≠0
Figura 9.1 - Etapele încercării de forfecare directă
Încercarea constă în introducerea unei probe netulburate în caseta aparatului,

aplicarea unui efort normal de compresiune și forfecarea probei prin deplasarea cu
viteză constantă a semi-casetei de la partea inferioară.
Încercările realizare în aparatul de forfecare directă pot fi de mai multe tipuri:
− CD – consolidate drenate
− CU – consolidate nedrenate
− UU – neconsolidate nedrenate
9.1.1 Metodologia încercării
În prima faza epruveta de pământ este cântărita și este introdusă în caseta

aparatului între 2 pietre poroase.
Încărcarea verticală este aplicată prin intermediul dispozitivului de încărcare

perpendicular pe planul de forfecare.
1. Faza de consolidare – este valabilă pentru încercările de tip CU (consolidat

– nedrenat) sau CD (consolidat drenat).
94
• Proba este supusă efortului normal, care este păstrat până la

stabilizarea deformațiilor verticale (tasarea se consideră stabilizată
atunci când 2 citiri consecutive la interval de 20 𝑚𝑖𝑛 nu diferă între
ele cu mai mult de 0.01𝑚𝑚);
Obs. În cazul încercării de tip UU faza de forfecare începe imediat după

aplicarea încărcării verticale.
2. Faza de forfecare:
• forfecarea probei se realizează cu diferite viteze, în funcție de tipul de

comportare modelat, prin deplasarea cu viteza constantă a
semicasetei de la partea inferioară: pentru încercările nedrenate,
viteza de forfecare este mare (1 – 1.5 𝑚𝑚/𝑚𝑖𝑛) pentru a nu da
posibilitatea apei sa dreneze în timpul încercării;
• în timpul forfecării se înregistrează deformația verticală a probei dar

și valorile de pe microcomparatorul inelului dinamometric la diferite
intervale de timp;
• ruperea este atinsa atunci când se înregistrează o diminuare evidentă

a forței de forfecare sau atunci când aceasta rămâne constantă după
o deplasare a semicasetei de 5𝑚𝑚;
− Proba este scoasă din aparat, cântărită, uscată în etuvă și apoi recântărită.
Încercarea se reia pe alte 2 epruvete din aceeași proba de pământ, aplicând alte
eforturi normale:
− 50, 100, 150 𝑘𝑃𝑎 – pământuri argiloase cu consistență redusă și nisipuri afânate;
− 100, 200, 300 𝑘𝑃𝑎 – pământuri argiloase cu consistență ridicată și nisipuri

mediu-îndesate;
− 200, 300, 400 𝑘𝑃𝑎 – pământuri argiloase în stare tare și nisipuri îndesate.
95
Figura 9.2 – Aparat de forfecare directa
Formularul pentru înregistrarea datelor pentru încercarea de forfecare directă

este prezentat în caietul de laborator geotehnic – capitolul 7.
9.1.2 Interpretarea rezultatelor
9.1.2.1 Curba de mobilizare a rezistenței la forfecare
N
=
A
T
=
A
τ
(kPa)
τf3
τf2
τf1 τr3
σ3
τr2
σ2
τr1
σ1
δ(mm)
Figura 9.3 - Curba de mobilizare a rezistenței la forfecare
96
Reținând de pe aceste curbe numai valorile de vârf 𝜏𝑓 sau numai pe cele

reziduale 𝜏𝑟 se poate trasa dreapta intrinsecă corespunzătoare și se pot determina
parametrii de vârf (𝜙 ș𝑖 𝑐) sau cei reziduali (𝜙𝑟 ș𝑖 𝑐𝑟 ).
Formularul utilizat pentru reprezentarea curbelor de mobilizare a rezistenței la

forfecare este prezentat în figura 7.1 din caietul de laborator geotehnic – capitolul 7.
9.1.2.2 Dreapta intrinsecă
Dreapta intrinsecă este trasată printre punctele experimentale. În cazul

pământurilor necoezive, dreapta intrinsecă trebuie sa treacă prin origine.
τ
(kPa)
τf=σ*tgΦ+c
τf3
τf2
τf1
Φ
c
σ1 σ2 σ3
σ (kPa)
97
Pamant necoeziv: τf=σ*tgΦ
τ
(kPa)
Pamant coeziv: τf=σ*tgΦ+c
Pamant pur coeziv: τf=c
σ (kPa)
Figura 9.4 - Dreapta intrinseca
Formularul utilizat pentru reprezentarea dreptei intrinseci este prezentat în figura

7.2 din caietul de laborator geotehnic – capitolul 7.
98
9.2 Exemplu de calcul forfecare directă
99
100
10. ÎNCERCAREA DE COMPRESIUNE TRIAXIALA
10.1 Introducere
Studiul rezistenței la forfecare a pământurilor este necesar pentru realizarea

analizelor de stabilitate a pantelor, a calculelor de capacitate portantă, la evaluarea
împingerii asupra lucrărilor de sprijin.
Parametrii rezistenței la forfecare (unghiul de frecare interna și coeziunea) se

determină în laborator în aparatul de forfecare directă sau în cel de compresiune
triaxiala.
Inel
dinamometric
Celula
Proba
Încercarea consta în introducerea unei probe cilindrice netulburate în celula

aparatului, aplicarea în celulă a unei presiuni izotrope 𝜎3 prin intermediul unui fluid
101
(tensor sferic) și ruperea probei prin solicitarea acesteia la compresiune de către un

piston care se deplasează pe verticală cu viteză constantă (deviator).
σ3 σ0 σ1
σ3 σ3 σ3 σ3
+ =
σ3 σ0 σ1
Presiune izotropa σ3 Presiune normala verticala
introdusa prin intermediul σ0 (deviator)
unui fluid (tensor sferic)
Se va înregistra la diferite intervale de timp variația efortului cu care proba de

pământ se opune ruperii, prin citire la microcomparatorul inelului dinamometric.
Parametrii rezistenței la forfecare se determină prin reprezentarea cercurilor lui

Mohr, care au pe abscisă diametrul cuprins între eforturile 𝜎1 și 𝜎3 .
Încercarea se realizează pe 3 probe.
10.2 Metodologia încercării
Ca și în cazul încercării de forfecare directa, în aparatul de compresiune triaxială

pot fi modelate 3 tipuri de încercări:
− CD – consolidate drenate
− CU – consolidate nedrenate
− UU – neconsolidate nedrenate.
Pentru toate tipurile de încercări sunt necesare minim 3 probe.
102
În primă fază proba cilindrică netulburată este introdusă în celula aparatului între
2 pietre poroase.
1. Faza de saturare:
În cazul pământurilor necoezive saturarea se realizează prin curgerea

ascensională, sub o presiune inferioară presiunii din celula. Se continuă
saturarea până când curgerea este continuă și apoi se aplică o contra-presiune
de câțiva kPa. Se menține pentru un timp o presiune în celulă, superioară cu
20 𝑘𝑃𝑎 față de contra-presiune.
În cazul pământurilor coezive, se aplică în celula, cu circuitul de drenaj

închis, presiunea 𝜎3 și o contra-presiune 𝑢𝐶𝑃 , după care de deschide drenarea.
2. Faza de consolidare:
Consolidarea se face sub o presiune izotropă σ3.
În cazul încercării UU, după aplicarea presiunii în celulă, faza de

forfecare începe imediat.
3. Faza de forfecare:
La sfârșitul fazei de consolidare (CU, CD) circuitele de drenare sunt

închise și forfecarea începe cu o viteză de forfecare dată, crescând deviatorul
până la rupere.
Se măsoară la diferite intervale de timp: forța axiala, deplasarea axiala,

presiunea în celulă și presiunea interstițiala (CD și CU).
Încercarea este oprită atunci când deformația atinge 15%.
După anularea forței axiale și a presiunii de consolidare, se golește

celula, se scoate proba, se cântărește și se determină umiditatea finala a probei.
Formularul pentru înregistrarea datelor pentru încercarea de compresiune

triaxială este prezentat în caietul de laborator geotehnic – capitolul 8.
103
10.3 Interpretarea rezultatelor
10.3.1 Dreapta lui Coulomb
Parametrii rezistenței la forfecare se determină prin reprezentarea cercurilor lui

Mohr, care au pe abscisă diametrul cuprins între eforturile 𝜎1 și 𝜎3 .
τ
(kPa)
τf=σ*tgΦ+c
Φ
c
σ3 σ1=σ0+σ3 σ (kPa)
Figura 10.1 - Dreapta lui Coulomb
Formularul utilizat pentru reprezentarea dreptei lui Coulomb este prezentat în

10.3.2 Diagrama drumului de efort
Drumul de efort: starea în care se găsește proba de pământ de când este pusă
în aparat și până la rupere.
a) Așezarea probei în aparat: 𝜎3 = 0; 𝜎1 = 0
𝜎3 ≠ 0
b) Introducerea presiunii 𝜎3 în celulă: | → 𝜎1 = 𝜎3
𝜎0 = 0
104
3  0
c) Ruperea probei: → 1  0
0  0
tg = sin 
a
c=
cos 
1 −  3
q=
2
1 −  3
2 β
a
σ3 1 +  3 1 +  3
2 p=
2
Formularul utilizat pentru reprezentarea drumurilor de efort este prezentat în

105
10.4 Exemplu de calcul compresiune triaxială
106
107
108
LISTA STANDARDELOR APLICABILE ÎN GEOTEHNICĂ

SR EN 1997-1:2004 - Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale
SR EN 1997-1:2004/A1:2014 - Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli
generale
SR EN 1997-1:2004/AC:2009 - Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli
generale
SR EN 1997-1:2004/NB:2016 - Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli
generale. Anexă naţională
SR EN 1997-2:2007 - Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Investigarea şi
încercarea terenului
SR EN 1997-2:2007/AC:2010 - Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2:
Investigarea şi încercarea terenului
SR EN 1997-2:2007/NB:2009 - Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 2:
Investigarea şi încercarea terenului. Anexa naţională
NP 074-2014: Normativ privind documentațiile geotehnice pentru construcții
NP 122-2010: Normativ privind determinarea valorilor caracteristice și de calcul ale
parametrilor geotehnici
STAS 1242/2-83 - Teren de fundare. Cercetări geologico-tehnice şi geotehnice
specifice traseelor de căi ferate, drumuri şi autostrăzi
STAS 1242/3-87 - Teren de fundare. Cercetări prin sondaje deschise
STAS 1242/4-85 - Teren de fundare. Cercetări geotehnice prin foraje executate în
pământuri
STAS 1242/7-84 - Teren de fundare. Cercetarea geofizică a terenului prin metode
seismice
STAS 1242/8-75 - Teren de fundare. Principii de cercetare geofizică a terenului prin
metode electrometrice în curent continuu
STAS 1242/9-76 - Teren de fundare. Cercetarea geofizică a terenului prin metode
radiometrice
STAS 13021-91 - Teren de fundare. Determinarea densităţii minime corespunzătoare
stării uscate a pământurilor necoezive
STAS 1913/1-82 - Teren de fundare. Determinarea umidităţii
STAS 1913/2-76 - Teren de fundare. Determinarea densităţii scheletului pământului
STAS 1913/3-76 - Teren de fundare. Determinarea densităţii pământurilor
STAS 1913/4-86 - Teren de fundare. Determinarea limitelor de plasticitate
STAS 1913/5-85 - Teren de fundare. Determinarea granulozităţii
STAS 1913/6-76 - Teren de fundare. Determinarea permeabilităţii în laborator
STAS 1913/8-82 - Teren de fundare. Determinarea înălţimii capilare în pământurile
necoezive. Metoda coloanei de pământ
STAS 1913/9-86 - Teren de fundare. Determinarea căldurii maxime de umezire a
pământurilor
STAS 1913/12-88 - Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor fizice şi mecanice
ale pământurilor cu umflări şi contracţii mari
STAS 1913/13-83 - Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor de compactare.
Încercarea Proctor
STAS 1913/15-75 - Teren de fundare. Determinarea greutăţii volumice, pe teren
109
STAS 1913/16-75 - Teren de fundare. Determinarea gradientului hidraulic critic

STAS 8942/1-89 - Teren de fundare. Determinarea compresibilităţii pământurilor prin
încercarea în edometru
STAS 8942/2-82 - Teren de fundare. Determinarea rezistenţei pământurilor la
forfecare, prin încercarea de forfecare directă
STAS 8942/3-90 - Teren de fundare. Determinarea modului de deformaţie liniară prin
încercări pe teren cu placa
STAS 8942/6-76 - Teren de fundare. Încercarea pământurilor la compresiune
monoaxială
STAS 1913/12-88 - Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor fizice şi mecanice
ale pământurilor cu umflări şi contracţii mari
STAS 13006-91 - Teren de fundare. Determinarea densităţii maxime corespunzătoare
stării uscate a pământurilor necoezive
SR EN ISO 14688-1:2018 - Investigaţii şi încercări geotehnice. Identificarea şi
clasificarea pământurilor. Partea 1: Identificare şi descriere
SR EN ISO 14688-2:2018 - Investigaţii şi încercări geotehnice. Identificarea şi
clasificarea pământurilor. Partea 2: Principii pentru o clasificare
SR EN ISO 17892-1:2015 - Cercetări şi încercări geotehnice. Încercări de laborator pe
pământuri. Partea 1: Determinarea umidităţii
SR EN ISO 17892-2:2015 - Cercetări şi încercări geotehnice. Încercări de laborator pe
pământuri. Partea 2: Determinarea densităţii în stare naturală
SR EN ISO 17892-3:2016 - Investigaţii şi încercări geotehnice. Încercări de laborator
pe pământuri. Partea 3: Determinarea densităţii particulelor
pe pământuri. Partea 4: Determinarea distribuţiei granulometrice a particulelor
SR EN ISO 17892-5:2017 - Cercetări şi încercări geotehnice. Încercări de laborator ale
solului Partea 5: Încercarea prin încărcarea în trepte în edometru
SR EN ISO 17892-6:2017 - Cercetări şi încercări geotehnice. Încercări de laborator ale
solului. Partea 6: Încercarea prin penetrarea conului
ale solului. Partea 7: Încercare la compresiune monoaxială
ale solului. Partea 8: Încercare trixială neconsolidată nedrenată
ale solului. Partea 9: Încercări consolidate de compresiune triaxială ale solurilor
saturate cu apă
SR EN ISO 17892-10:2019 - Investigații și încercări geotehnice. Încercări de laborator
ale pământurilor. Partea 10: Încercări de forfecare directă
SR EN ISO 17892-11:2019 - Investigații și încercări geotehnice. Încercări de laborator
ale solului. Partea 11: Încercări de permeabilitate
ale solului. Partea 12: Determinarea limitelor de lichiditate şi plasticitate
SR EN ISO/IEC 17025:2018 - Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de
încercări şi etalonări
STAS 3949/1-71 - Geologie tehnică. Terminologie
SR 3414:1994 - Geologie, geologie tehnică şi geotehnică. Hărţi, secţiuni şi coloane.
Indici, culori, semne convenţionale
110
SR EN ISO 22475-1:2007 - Investigaţii şi încercări geotehnice. Metode de prelevare şi

măsurări ale apei subterane. Partea 1: Principii tehnice pentru execuţie
SR CEN ISO/TS 22475-2:2009 - Investigaţii şi încercări geotehnice. Metode de
prelevare şi măsurări ale apei subterane. Partea 2: Criterii de calificare pentru firme
şi personal
SR CEN ISO/TS 22475-3:2009 - Investigaţii şi încercări geotehnice. Metode de
prelevare şi măsurări ale apei subterane. Partea 3: Evaluarea conformităţii firmelor
şi personalului de către o terţă parte
SR EN ISO 22476-1:2013 - Investigaţii şi încercări geotehnice. Încercări pe teren.
Partea 1: Încercare de penetrare cu conul electric şi cu piezoconul
SR EN ISO 22476-1:2013/AC:2013 - Investigaţii şi încercări geotehnice. Încercări pe
teren. Partea 1: Încercare de penetrare cu conul electric şi cu piezoconul
SR EN ISO 22476-2:2006 - Cercetări şi încercări geotehnice. Încercări pe teren. Partea
2: Încercare de penetrare dinamică
SR EN ISO 22476-2:2006/A1:2012 - Cercetări şi încercări geotehnice. Încercări pe
teren. Partea 2: Încercare de penetrare dinamică
3: Încercare de penetrare standard
SR EN ISO 22476-3:2006/A1:2012 - Cercetări şi încercări geotehnice. Încercări pe
teren. Partea 3: Încercare de penetrare standard
SR EN ISO 22476-4:2013 - Investigaţii şi încercări geotehnice. Încercări de teren.
Partea 4: Încercare cu presiometrul Menard
5: Încercare cu dilatometru flexibil
Partea 6: Încercare cu presiometru autoforant
7: Încercare cu dilatometru rigid diametral
Partea 8: Încercare cu presiometru refulant
Partea 10: Încercare mecanică de penetrare statică cu greutăţi
SR EN ISO 22476-11:2017 - Cercetări şi încercări geotehnice. Încercări pe teren.
Partea 11: Încercare cu dilatometrul plat
Partea 14: Penetrare dinamică în foraj
Partea 15: Măsurări în timpul forării
SR EN ISO 22476-12:2009 - Investigare şi încercări geotehnice. Încercări de teren.
Partea 12: Încercare mecanică de penetrare statică cu con (CPTM)
SR EN ISO 22282-1:2012 - Cercetări şi încercări geotehnice. Încercări geohidraulice.
Partea 1: Reguli generale
Partea 2: Încercări de permeabilitate la apă în foraje utilizând sisteme cu tub
deschis
Partea 3: Încercări de presiune a apei în roci
111

Partea 4: Încercări de pompare
Partea 5: Încercări cu infiltrometru
Partea 6: Încercări de permeabilitate la apă în foraje utilizând sisteme cu tub închis
SR EN ISO 14689:2018 - Investigaţii şi încercări geotehnice. Identificarea, descrierea
şi clasificarea rocilor
SR EN ISO 17628:2015 - Cercetări şi încercări geotehnice. Încercări geotermice.
Determinarea conductivităţii termice a solurilor şi a rocilor cu sonde geotermice
SR EN ISO 18674-1:2015 - Investigații și încercări geotehnice. Monitorizare
geotehnică prin instrumentare in situ. Partea 1: Reguli generale
SR EN ISO 18674-2:2017 - Investigații şi încercări geotehnice. Monitorizare
geotehnică prin instrumentare in situ. Partea 2: Măsurarea deplasării de-a lungul
unei linii: extensometre
SR EN ISO 18674-3:2018 - Investigaţii şi încercări geotehnice. Supraveghere
geotehnică in situ prin aparatură. Partea 3: Măsurarea deplasării de-a lungul unei
linii: înclinometre
SR EN ISO 18674-3:2018/A1:2020 - Investigații și încercări geotehnice. Supraveghere
geotehnică in situ prin aparatură. Partea 3: Măsurarea deplasării de-a lungul unei
linii: înclinometre. Amendament 1
SR EN ISO 18674-5:2020 - Investigații si încercări geotehnice. Monitorizare
geotehnică prin instrumentare in situ. Partea 5: Măsurări de schimbare a efortului
prin celule de presiune totală (TPC)
112
Caiet de
laborator geotehnic
Nume ______________________
Anul _______________________
Grupa ______________________
Specializarea ________________
113
CUPRINS
1. Determinarea granulozității pământurilor ...........................................115
1.1 Metoda cernerii ................................................................................ 115
1.2 Metoda sedimentării ........................................................................ 117
2. Indici simpli geotehnici.........................................................................122
2.1 Determinarea densității prin metoda cu stanța ................................ 122
2.2 Determinarea densității scheletului mineral ..................................... 122
2.3 Determinarea gradului de îndesare a nisipului ................................ 123
3. Limite de plasticitate .............................................................................124
4. Permeabilitate........................................................................................125

permeametru constant ........................................................................................ 125

permeametru variabil .......................................................................................... 125
5. Încercarea Proctor normală..................................................................126
6. Încercarea de compresibilitate în edometru .......................................127
7. Încercare forfecare directa ...................................................................131
114
1. DETERMINAREA GRANULOZITĂȚII PĂMÂNTURILOR
1.1 Metoda cernerii
115
Figura 1.1 - Analiza granulometrică prin cernere
116
1.2 Metoda sedimentării
Masa uscată de material de cernut, md=______g
Areometrul______
ΔR=________
ρs=_______g/cm3
𝜌𝑠 100
𝑚𝑝 = ∙ ∙ (𝑅 ′ + 𝐶𝑡 )
𝜌𝑠 − 1 𝑚𝑑
Temperatura Citiri reduse

Citiri
Ora Timp de pe Corecția de
Data Citită Medie corectate Diametrul mp
citirii sedimentare 0 areometru granulelor temperatura R'+Ct
[ C] [0C] R'=R+ΔR [%]
R [mm] Ct
117
Figura 1.2 - Nomograma lui Casagrande
118
Figura 1.3 - Analiza granulometrică prin sedimentare
119
Figura 1.4 - Diagrama ternară STAS 1243/5 – 88
120
Figura 1.5 - Diagrama ternară (SR EN ISO 14688-2)
121
2. INDICI SIMPLI GEOTEHNICI
2.1 Determinarea densității prin metoda cu stanța
2.2 Determinarea densității scheletului mineral
122
2.3 Determinarea gradului de îndesare a nisipului
În starea cea mai În starea cea mai

U.M. În starea naturala
afânată îndesată
Volumul ștanței V cm3

Masa ștanței m g
Masa materialului uscat + masa ștanței m1 g
Masa materialului m 1-m g
𝑚1 − 𝑚
𝑛 = 1− 100 %
𝑉 𝜌𝑠
n mediu % n= nmax= nmin=

𝑛
100
𝑒= -
1 − 𝑛 100
𝑒𝑚𝑎𝑥 − 𝑒
𝐼𝐷 = = = →
𝐶 = = = →
𝑒𝑚𝑖𝑛
123
3. LIMITE DE PLASTICITATE
Limita inferioară de
Umiditate naturală Limita superioară de plasticitate
plasticitate
U.M. w [%] wL [%]
wp [%]
1 2 3 1 2 3 1 2 3 4
Numarul de căderi ale cupei NL - - - - - - -
Proba umedă + tara m1 g
Proba uscată + tara m2 g
Tara m3 g
𝑚1 − 𝑚2
𝑤= 100 %
𝑚2 − 𝑚3
w mediu %
Limita superioara de plasticitate, wL = _______ %
124
4. PERMEABILITATE

permeametru constant
Interval de Diferenta Lungime Sectiunea Gradient Volum de apă Coeficient Coeficient de Coeficient de
timp de nivel a probei epruvetei hidraulic evacuată de corecție permeabilitate la T oC permeabilitate la 20 oC
ℎ
𝑖=
T h l A 𝑙 V c kt k=kt c
2 3
s cm cm cm cm cm/s cm/s
Media
𝑉
𝑘𝑡 = 𝑘 = 𝑘𝑡 ∙ 𝑐
𝐴∙𝑖∙𝑡

permeametru variabil
l=______cm d=_____cm D=_____cm a=_____cm 2 A=_____cm2

𝑎 𝑙 ℎ
𝑘𝑡 = 2.3 ∙ 𝐴 ∙ 𝑇 ∙ log ℎ1 𝑘 = 𝑘𝑡 ∙ 𝑐
2
Interval 𝑙 Nivel Nivel ℎ1 Coeficient Coeficient de Coeficient de

ℎ1
de timp 𝑇 initial final ℎ2 log de corecție permeabilitate la T permeabilitate la 20 oC
ℎ2 o
C
T h1 h2 c k=kt c
kt
s cm cm cm/s cm/s
Media
125
5. ÎNCERCAREA PROCTOR NORMALĂ
Unit. Proba
Caracteristici
mas. 1 2 3 4 5 Cilindru:
Masa cilindru+material g
Masa cilindrului gol g d= _____ cm
Masa materialului g
h= _____cm
Volumul cilindrului cm3
Densitatea in stare naturala,  g/cm
3 V= _____cm3
Umiditatea medie, w %
3
Densitatea in stare uscata, ρd=ρ/(1+w/100) g/cm
3
Greutatea volumica in stare uscata, d=ρd *g kN/m
3
Densitatea in stare saturata, sat g/cm
Umiditatea optimă de compactare, woc = ______%

Densitatea maximă în stare uscata, d = _______ g/cm3
Figura 5.1 - Diagrama Proctor
126
6. ÎNCERCAREA DE COMPRESIBILITATE ÎN EDOMETRU
∆ℎ ∆𝜎
t  h 𝜀= ∗ 100 𝑀𝑖 −𝑗 = mv
ℎ0 ∆𝜀
Proba Ora
1
[min] [kPa] [ 𝑚𝑚] [%] [kPa] [kPa-1]
12.5
25
50
100
Nisip
200
300
500
25
12.5
25
50
Loess 100
200
300
300i
10''
20''
40''
1'
2'
4'
8'
Argila
15'
30'
1h
2h
4h
8h
24h
127
% -𝜀300 =
𝑖𝑛𝑢𝑛𝑑𝑎𝑡 𝑛𝑎𝑡
𝑖𝑚3 = 𝜀300
= 𝑘𝑃𝑎
=
∆𝜎
∆𝜀
= 𝑀2−3
Figura 6.1 - Diagrama de compresiune-tasare
128
𝜀 (1 + 𝑒0 )
  ∆𝑒 = e=e0-Δe av
100
-1
[kPa] [%] [-] [-] [kPa ]
129
Figura 6.2 - Diagrama de compresiune-porozitate
e0=______
𝑒 −𝑒
𝑎𝑣 = 𝜎1−𝜎2 = = [kPa-1] p=______ kPa
2 1
𝑒 −𝑒
𝑐𝑐 = 𝛥 1log 2𝜎 = = [kPa-1]
130
Figura 6.3 - Diagrama de consolidare
𝜀50 = % → 𝑡50 = 𝑠 𝑡1 = 𝑠→ 𝜀𝑡1 = %

ℎ0 = 𝑐𝑚 𝑡2 = 4𝑡1 = 𝑠→𝜀𝑡2 = %
ℎ0 𝜀50
𝐻50 = ∙ (1 − )= =______ cm 2
2 100 𝜀0 = 2 ∙ 𝜀𝑡1 − 𝜀𝑡2 = 𝑇50 ∙ 𝐻50
𝑐𝑣 = = = 𝑐𝑚2 /𝑠
𝑇50 = 0.197 = %ห 𝑡50
𝜀100 = %
7. ÎNCERCARE FORFECARE DIRECTA
 1= kPa  2= kPa  3= kPa

𝑇 𝑇 𝑇
t d n T 𝜏𝑓 = t d n T 𝜏𝑓 = t d n T 𝜏𝑓 =
𝐴 𝐴 𝐴
min mm div kN kPa min mm div kN kPa min mm div kN kPa
Inel dinamometric nr.: ___________

Suprafata epruvetei, A=________cm2
𝑇 = 𝑘 ∙ 𝑛 [kN]
Figura 7.1 - Curba de mobilizare a rezistenței la forfecare
131
Proba
U.M.
1 2 3
= °
Suprafata epruvetei A m 2 c= kPa
Înălțimea epruvetei h0 m
Forța normală N kN
Forța de forfecare  kN
Tf
Viteza de forecare v mm/min
𝑁
Efort unitar normal 𝜎= kPa
𝐴
𝑇
Efort de forfecare 𝜏= kPa
𝐴
132
8. ÎNCERCAREA DE COMPRESIUNE TRIAXIALA
Proba 1 Proba 2 Proba 3
Citirea finală a microcomparatorului

[div]
inelului dinamometric, n
Constanta inelului dinamometric, k
2
Sectiunea probei, A [cm ]
𝑘∗𝑛
𝜎0 = [kPa]
𝐴
σ3 [kPa]
= °
𝜎1 = 𝜎0+𝜎 3 [kPa]
c= kPa
133
𝑡𝑔𝛽 = °
sin 𝜙 = tan 𝛽 = →
→𝜙= °
𝑎= 𝑘𝑃𝑎
𝑎
𝑐= = = 𝑘𝑃𝑎
cos 𝜙
Figura 8.2 - Diagrama drumului de efort
134
① ② ③
𝜎3 = 𝑘𝑃𝑎 𝜎0 = 𝑘𝑃𝑎 𝜎3 = 𝑘𝑃𝑎 𝜎0 = 𝑘𝑃𝑎 𝜎3 = 𝑘𝑃𝑎 𝜎0 = 𝑘𝑃𝑎
𝜎1 = 𝜎0 + 𝜎3 = 𝑘𝑃𝑎 𝜎1 = 𝜎0 + 𝜎3 = 𝑘𝑃𝑎 𝜎1 = 𝜎0 + 𝜎3 = 𝑘𝑃𝑎
𝜎1 + 𝜎3 𝜎1 + 𝜎3 𝜎1 + 𝜎3
𝑝= = = 𝑘𝑃𝑎 𝑝= = = 𝑘𝑃𝑎 𝑝= = = 𝑘𝑃𝑎
2 2 2
𝜎1 − 𝜎3 𝜎1 − 𝜎3 𝜎1 − 𝜎3
𝑞= = = 𝑘𝑃𝑎 𝑞= = = 𝑘𝑃𝑎 𝑞= = = 𝑘𝑃𝑎
2 2 2

Carte Laborator v20200828 Final v2

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Laborator v20200828 Final v2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cătălin Burlacu Ernest Olinic

Manual de Laborator Geotehnic

Prefața oricărui Proiect pentru o investiție în domeniul construcțiilor este

Construcția, indiferent de caracteristicile sale (geometrice, legate de destinație,

Cum poate fi satisfăcută această cerință?

Începutul răspunsului, explicat tehnico - științific prin lecții scrise și exemplificat

Toate informațiile prezentate în acest manual sunt în concordanță cu normele

Practica românească în domeniul ingineriei geotehnice se bazează istoric pe

autorizate în acest sens. Prin urmare, consider

Pentru studenții noștri, acest manual este

Continuarea acestei activități o va

Profesor Universitar Emerit Dr. Ing. Sanda MANEA

Asist. Univ. Dr. ing. Cătălin Burlacu

- 2009 – Inginer Diplomat - Facultatea de Hidrotehnică,

- membru al Societății Române de Geotehnică și Fundații (SRGF) din 2009;

Conf. Univ. Dr. ing. Ernest-Daniel Olinic

MANUAL DE LABORATOR GEOTEHNIC

2. Cercetarea geotehnică a terenului de fundare .....................................17

2.1 Etapele cercetării geotehnice ............................................................ 18

2.1.1 Studiul documentelor de arhivă ..................................................... 18

2.1.2 Vizita tehnică pe amplasament ...................................................... 18

2.1.3 Lucrări de prospectare și explorare a terenului de fundare ............ 19

2.1.4 Încercări de laborator geotehnic .................................................... 20

2.1.5 Elaborarea documentației geotehnice ........................................... 21

3. Granulozitatea pământurilor ..................................................................23

3.1 Introducere ........................................................................................ 23

3.2 Compoziția granulometrica ................................................................ 23

3.2.1 Metoda combinată ......................................................................... 24

3.2.2 Metoda cernerii .............................................................................. 25

3.2.2.1 Interpretarea rezultatelor............................................................. 26

3.2.3 Metoda sedimentării ...................................................................... 29

3.2.3.1 Interpretarea rezultatelor............................................................. 30

4. Indici fizici ai pământurilor .....................................................................41

4.1 Introducere ........................................................................................ 41

4.1.1 Porozitatea, n [%] .......................................................................... 42

4.1.2 Indicele porilor, e [-] ....................................................................... 42

4.1.3 Umiditatea, w (%) .......................................................................... 42

4.1.4 Gradul de saturație, Sr [-] .............................................................. 42

4.1.5 Densități și greutăți volumice ......................................................... 43

4.1.6 Indici fizici ai pământurilor necoezive ............................................. 47

4.2 Exemplu de calcul indici simpli ai pământurilor .................................. 49

4.2.1 Determinarea umidității pământurilor ............................................. 49

4.2.2 Determinarea densității în stare naturală prin metoda cu ștanța .... 49

4.2.3 Determinarea densității scheletului mineral ................................... 50

4.2.4 Determinarea emin și emax ............................................................... 51

4.2.5 Aplicație indici simpli ai pământurilor ............................................. 52

5. Plasticitatea și consistența pământurilor argiloase .............................55

5.1 Introducere ........................................................................................ 55

5.2 Limitele de plasticitate ....................................................................... 55

5.3 Limita inferioară de plasticitate .......................................................... 56

5.4 Limita superioară de plasticitate ........................................................ 57

5.5 Exemplu de calcul plasticitate ............................................................ 60

6. Apa în pământ. Apa liberă – determinarea permeabilității...................63

6.1 Introducere ........................................................................................ 63

6.3 Coeficientul de permeabilitate ........................................................... 64

6.3.1 Permeametrul cu nivel constant ..................................................... 65

6.3.2 Permeametru cu gradient variabil .................................................. 66

6.4 Antrenarea hidrodinamică .................................................................. 67

6.5 Aplicație antrenare hidrodinamică...................................................... 68

6.6 Exemplu de calcul permeabilitate ...................................................... 69

6.6.1 Permeametru cu gradient constant ................................................ 69

6.6.2 Permeametru cu gradient variabil .................................................. 70

7.1 Introducere ........................................................................................ 71

7.2 Încercarea Proctor normală ............................................................... 72