Proiect de diplomă

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE INGINERIE MANAGERIALĂ ŞI A

MEDIULUI

IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI AL STATIILOR DE

EPURARE A APEI
- STUDIU DE CAZ PENTRU COMUNA VINGA -

Domeniul fundamental: Stiinte ingineresti

Domeniul pentru studii universitare de licenta: Inginerie si management
Specializarea: Inginerie economica industriala

Absolvent
Îndrumător ştiinţific Şef de lucrări

- 2010 –

1
 Proiect de diplomă

Universitatea Ecologică din Bucureşti

Facultatea de Inginerie Managerială şi a Mediului

TEMA PROIECTULUI DE DIPLOMĂ

a absolventului

1. Titlul temei: IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI AL STATIILOR DE EPURARE A

APEI - STUDIU DE CAZ PENTRU COMUNA VINGA -
2. Date iniţiale de proiectare: Parametrii staţiei de epurare a apei, caracteristicile locale ale factorilor de
mediu
3. Problematica actuală a temei: Creşterea nivelului de performanţă al epurării apelor menajere şi
industriale cu scopul de a creşte nivelul de performanţă al protecţiei mediului
4. Calcule inginereşti: Fluxuri de intrare şi de ieşire, cantităţi de poluanţi, parametrii de mediu
5. Calcule tehnico-economice: Costuri de investiţie şi utilizare
6. Aspecte manageriale ale temei: Conducerea echipei care realizează investiţia
7. Protecţia muncii: ......................................................................................................................
......................................................................................................................................................
8. Aspecte de mediu ale temei de proiect: Nu este cazul
9. Material grafic: Grafice, tabele, scheme bloc
10. Data primirii temei: Noiembrie 2009
11. Data predării proiectului: 02.06.2010
12. Bibliografie minimală: Rojanschi, Vladimir, Bran, F., Diaconu, G., Iosif, G., Teodoriu, F. – Economia
si protectia mediului, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 1997.

Decan, Conducător proiect,

Student,

Notă: Completarea tuturor rubricilor formularului este obligatorie. Formularul este unic şi are caracter de
act oficial, el ataşându-se la proiect.

2
 Proiect de diplomă

Cuprins

INTRODUCERE…………………………………………………………………………5
CAPITOLUL 1. Modelul calităţii mediului ………………………………………6
1.1. Calitatea aerului ……………………………………………………………………...6
1.2. Calitatea apei…………………………………………………………………………8
1.3. Calitatea solului ……………………………………………………………………..17
CAPITOLUL 2. Amplasarea in mediu a localităţii Vinga………………………23
2.1. Aşezare geografică…………………………………………………………………..23
2.2. Geologie……………………………………………………………………………..24
2.3. Apele de suprafaţă…………………………………………………………………...25
2.4. Apele subterane……………………………………………………………………...25
2.5. Resursele subsolului…………………………………………………………………25
2.6. Relieful………………………………………………………………………………25
2.7. Procese morfologice actuale şi degradarea terenurilor……………………………...26
2.8. Clima şi calitatea aerului…………………………………………………………….26
2.9. Solul…………………………………………………………………………………27
2.10. Vegetaţia…………………………………………………………………………...27
2.11. Fauna……………………………………………………………………………….27
2.12. Rezervaţii naturale…………………………………………………………………27
2.13. Aşezări umane şi alte obiective de interes public………………………………….28
CAPITOLUL 3. Date despre staţia de epurare………………………………….29
3.1. Scopul şi necesitatea activităţii……………………………………………………...29
3.2. Profilul activităţii……………………………………………………………………30
3.3. Amplasament ………………………………………………………………………30
3.4. Descrierea investiţiei………………………………………………………………...31
3.4.1. Descrierea reţelei de canalizare………………………………………………31
3.4.2. Descrierea staţiei de epurare………………………………………………….31
3.5. Unităţile staţiei de epurare…………………………………………………………..43
CAPITOLUL 4. Calcule hidraulice pentru dimensionarea tehnologică
a staţiei de epurare Vinga………………………………………………………………46
4.1. Date de bază…………………………………………………………………………46
4.1.1. Debite de calcul……………………………………………………………….46
4.1.2. Încărcarea apelor uzate……………………………………………………….46
4.1.3. Modificarea condiţiilor de deversare în emisar………………………………46
4.2. Stabilirea tehnologiei de epurare……………………………………………………47
4.2.1. Eficienţele de epurare necesare………………………………………………47
4.2.2. Schema tehnologică propusă…………………………………………………47
4.3. Calcule de dimensionare pe obiectele staţiei de epurare……………………………48
4.3.1 Treapta de epurare mecanică………………………………………………….48
4.3.2. Treapta de epurare biologică…………………………………………………49
4.3.3. Gospodăria de nămol…………………………………………………………52
4.3.4. Dezinfecţia apei epurate………………………………………………………52
CAPITOLUL 5. Sursele de poluanţi şi protecţia factorilor de mediu………….53
5.1. Emisii de poluanţi în ape şi protecţia calităţii apelor………………………………..53
5.2. Gospodărirea deşeurilor şi reziduurilor……………………………………………..54
5.3. Emisii de poluanţi în aer şi protecţia calităţii aerului………………………………..54

3
 Proiect de diplomă

5.4. Sursele şi protecţia împotriva zgomotului şi vibraţiilor……………………………..55

5.4.1. Zgomotul……………………………………………………………………...55
5.4.2. Vibraţii……………………………………………………………………….56
5.5. Sursele şi protecţia împotriva radiaţiilor……………………………………………56
CAPITOLUL 6. Impactul asupra mediului si posibilităţi de diminuare………57
6.1. Impactul produs asupra apelor………………………………………………………57
6.1.1. Impurificare cu materii organice şi efectele acestora asupra apei de
suprafaţă…………………………………………………………………………….57
6.1.2. Impurificarea cu suspensii……………………………………………………58
6.1.3. Dispersia principalilor poluanţi în apele emisarului………………………….58
6.2. Impactul produs asupra aerului……………………………………………………...60
6.2.1. Comportarea în atmosferă a poluanţilor……………………………………...60
6.2.2. Metodologie folosită pentru evaluarea impactului poluanţilor evacuaţi în
atmosferă de staţia de epurare……………………………………………………….61
6.2.3. Evaluarea impactului poluanţilor emişi de Staţia de epurare Vinga………….64
6.3. Impactul produs asupra solului şi subsolului………………………………………..64
6.4. Impactul produs asupra aşezărilor umane şi a altor obiective………………………69
6.4.1. Efectele poluanţilor atmosferici asupra omului………………………………69
6.4.2. Efectul reziduurilor solide rezultate din staţiile de epurare asupra omului…..69
6.4.3. Efectele poluanţilor atmosferici asupra construcţiilor şi instalaţiilor………...69
6.5. Impactul zgomotului………………………………………………………………..70
6.6. Impactul asupra vegetaţiei şi faunei terestre………………………………………..70
6.7. Evaluarea riscului declanşării unor accidente sau avarii cu impact major asupra
mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei…………………………………………….71
6.8. Posibilităţi de diminuare a impactelor………………………………………………71
CAPITOLUL 7. Evaluarea globală a impactului asupra mediului…………….72
7.1. Evaluarea impactului produs în perioada de execuţie……………………………….72
7.2. Evaluarea impactului produs după începerea activităţii…………………………….73
CAPITOLUL 8. Calculul indicilor tehnico-economici…………………………..76
8.1. Evaluare……………………………………………………………………………..76
8.1.1. Reţele de canalizare…………………………………………………………..76
8.1.2. Staţie de epurare………………………………………………………………76
8.2. Calculul indicilor…………………………………………………………………….77
8.2.1. Amortismente…………………………………………………………………77
8.2.2. Cheltuieli cu energia electrică………………………………………………...78
8.2.3. Cheltuieli cu întreţinerea……………………………………………………...78
8.2.4. Retribuţii……………………………………………………………………...78
8.2.5. Cantitatea de apă epurată pe an………………………………………………78
8.2.6. Preţ de cost……………………………………………………………………78
8.2.7. Preţ de vânzare………………………………………………………………..78
8.2.8. Profit net anual………………………………………………………………..79
8.2.9. Rata profitului net…………………………………………………………….79
8.2.10. Durata de recuperare a investiţiei…………………………………………...79
CONCLUZII ……………………………………………………………………………80
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………….82

4
 Proiect de diplomă

INTRODUCERE

Protecţia mediului este una din marile provocări actuale ale Europei, dată fiind
amploarea prejudiciilor aduse mediului de către poluare.
Nivelul de calitate foarte bună a apelor ridică standarde de calitate şi de viaţă al
unei naţiuni, pentru o apă de foarte bună calitate dovedeşte modul în care această naţiune
s-a comportat faţă de apă de-a lungul istoriei sale şi în acelaşi timp, o responsabilizează în
prezent şi în viitor să conserve şi să protejeze calitatea apelor, prin aplicarea unor politici
durabile de gospodărire a apelor.
Nivelul poluării apelor a crescut mult în ultimele decenii, în special în acele regiuni
de pe glob în care populaţia şi industria s-au dezvoltat puternic şi rapid, fără luarea unor
măsuri pentru protecţia calităţii apelor.
În condiţiile, actuale, activitatea unei staţii de epurare este de nesubstituit, având un
rol esenţial în reducerea poluării şi protecţiei mediului.
Epurarea apelor uzate este un proces deosebit de complicat şi costisitor,
presupunând echipamente de înaltă performanţă, exploatate de specialişti cu experienţă.
Prezentul studiu are drept scop evaluarea globală a impactului asupra mediului
datorat investiţiei în staţia de epurare amplasată în comuna Vinga judeţul Arad în scopul
obţinerii acordului de mediu.
În capitolul 1 se prezintă modelul calităţii mediului legat de aer, apă, sol şi cadrul
legislativ naţional şi european de protejare a mediului.
În capitolul 2, amplasarea în mediu a localităţii Vinga – aşezare geografică,
geologie, apele de suprafaţă şi subterane, relieful şi resursele solului, clima şi calitatea
aerului, solul vegetaţia, fauna şi aşezările umane şi alte obiective de interes public.
În capitolul 3 se prezintă date despre staţia de epurare – profil, amplasament,
descrierea reţelelor de canalizare şi a staţiei de epurare.
În capitolul 4 se prezintă calcule hidraulice pentru dimensionarea tehnologică a
staţiei de epurare. În capitolul 5 sunt prezentate sursele de poluanţi şi protecţia factorilor
de mediu, iar în capitolul 6 se prezintă impactul asupra mediului şi măsurile luate pentru
diminuarea poluării.
În capitolele 7 şi 8 se prezintă evaluarea globală a impactului asupra mediului şi
calculul indicilor tehnico-economici.
În încheiere aş dori să adresez mulţumirile mele specialiştilor de la Agenţia
Naţională de Protecţia Mediului, Agenţia Judeţeană de Protecţia Mediului Arad, care, pe
tot parcursul elaborării lucrării, mi-au acordat sprijinul lor competent în documentarea
lucrării şi în lămurirea unor aspecte tehnice mai dificile.
Ţin să mulţumesc, de asemenea D-lui Dr. Florin Căldăraru, îndrumător ştiinţific al
acestui proiect de diplomă, pentru observaţiile constructive pe care le-a făcut pe tot
parcursul elaborării lucrării.

5
 Proiect de diplomă

CAPITOLUL 1
MODELUL CALITĂŢII MEDIULUI

Modelul de calitate asociat mediului înconjurător are ca scop măsurarea şi

caracterizarea structurii fizico – chimice a componentelor mediului, limitările referindu-
se numai la cerinţele ce decurg din condiţiile de homeostazie ale biosferei, în general, şi
ale speciei umane, în special. Prin homeostazie se înţelege menţinerea stării de sănătate a
unui organism viu între anumite limite care pot fi măsurate. Reglementările în vigoare
prevăd măsurarea şi monitorizarea calităţii mediului pe următoarele componente de
mediu: aer, apă, sol, biodiversitate, sănătate umană şi schimbări climatice globale.

1.1. Calitatea aerului - definiţie, cerinţe, obiective (cadrul legislativ naţional şi

european)
Pentru că metodele standardizate de măsurare exactă şi criteriile comune de
amplasare ale staţiilor de măsurare reprezintă un element important pentru evaluarea
calităţii aerului înconjurător în scopul obţinerii unor informaţii comparabile în întreaga
Comunitate Europeană şi întrucât informaţiile la zi despre concentraţiile de poluanţi în
aerul înconjurător trebuie puse la dispoziţia publicului cu promptitudine, s-au elaborat
mai multe directive care se referă la:
Poluanţi orice substanţă introdusă direct sau indirect de om în aerul
înconjurător şi care poate avea efecte dăunătoare asupra
sănătăţii umane şi/sau mediului ca întreg;
Nivelele poluanţilor concentraţia momentană a unui poluant în aerul înconjurător
sau depunerea acestuia pe suprafeţe într-o anumită perioadă de
timp;
Evaluarea poluanţilor orice metodă utilizată pentru a măsura, calcula, prognoza sau
estima nivelul unui poluant în aerul înconjurător;
Valoarea limită un nivel fixat pe baza cunoaşterii ştiinţifice, în scopul evitării,
prevenirii sau reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătăţii
umane şi/sau mediului ca întreg, şi care nu trebuie depăşită
odată ce a fost atinsă;
Pragul de alertă un nivel a cărui depăşire prezintă un risc pentru sănătatea
umană în urma unei expuneri de scurtă durată şi la atingerea
căruia trebuie luate de îndată măsuri de către statele membre,
după cum prevede Directiva 96/62/CE;
Marja de toleranţă procentul din valoarea-limită cu care această valoare poate fi
depăşită în condiţiile stabilite de directiva 96/62/CE;
Pragul superior un nivel sub care se poate utiliza o combinare de măsurări şi
de evaluare tehnici de modelare pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător;
Pragul inferior un nivel sub care se pot folosi doar tehnicile de modelare sau
de evaluare estimare obiectivă pentru a evalua calitatea aerului înconjurător.
Au fost emise următoarele norme ce reglementează valorile mărimilor de mai sus
pentru poluanţii atmosferici (Reţeaua Naţională de monitorizare a Calităţii Aerului,
Ordine emise de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Directive
CE):
- Directiva de monitorizare a aerului din aprilie 1989, cu modificările aduse de directiva
AMD 2006 (Directiva de monitorizarea a aerului);

6
 Proiect de diplomă

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.243/28.11.2000 privind protecţia atmosferei;

- Ordinul nr. 592 din 25 iunie 2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea
valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de
sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10 şi PM2,5),
plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului in aerul înconjurător;
- Hotărârea Guvernului nr.543/07.04.2004 privind elaborarea şi punerea în aplicare a
planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului;
- Hotărârea Guvernului nr.586/15.04.2004 privind înfiinţarea şi organizarea Sistemului
naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului;
- Ordinul Nr. 462 din 1 iulie 1993 pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia
atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi
atmosferici produşi de surse staţionare;
- Directiva Consiliului nr. 85/337/EEC privind evaluarea efectelor anumitor proiecte
publice şi private asupra mediului, modificată prin Directiva Consiliului nr. 97/11/EC şi
respectiv prin Directiva 2003/35/EC;
- Directiva Consiliului nr.96/62/CE privind evaluarea si gestionarea calităţii aerului
înconjurător (Directiva-cadru);
- Directiva Consiliului nr.1999/30/EC privind valorile limită pentru dioxidul de sulf,
dioxidul de azot si oxizii de azot, pulberile în suspensie si plumbul din aerul înconjurător
(Directiva fiică 1);
- Directiva 2000/69/EC privind valorile limită pentru benzen şi monoxidul de carbon din
aerul înconjurător (Directiva fiică 2);
- Directiva 2002/3/EC privind ozonul din aerul înconjurător (Directiva fiică 3);
- Directiva 2004/107/EC privind arsenul, cadmiul, mercurul, nichelul si hidrocarburile
aromatice policiclice în aerul înconjurător (Directiva fiică 4);
- Directiva Consiliului si Parlamentului European 2004/35/CE privind răspunderea de
mediu cu referire la măsurile preventive şi de reparare;
- Directiva 2008/50/CE A Parlamentului European şi ă Consiliului din 21 mai 2008
privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa.
Directiva de monitorizare a aerului se referă la monitorizarea surselor de poluare a
aerului, stipulând valorile parametrilor celor mai importanţi de poluare a aerului, modul
de măsurare şi limitele la sursă (emisii). Directiva a fost emisă pentru a unifica valorile
limită admisibile ale emisiilor din majoritatea surselor de poluanţi. De asemenea sunt
emise norme pentru monitorizarea continuă (în timp real), ceea ce înseamnă o dată la 30
s. Pentru anumite substanţe sau spaţii unde nu se poate efectua o monitorizare continuă,
trebuie stipulate metode de luare a probelor. De asemenea în funcţie de toxicitate, se dau
preciziile de măsură pentru fiecare poluant în parte şi valorile medii maxime (dacă
aceste valori sunt depăşite trebuie anunţat forul competent (Tabel 1.1.).

Tabel 1.1. Valorile limită şi precizia cu care trebuie măsuraţi poluanţii

Poluant Precizie (ppm) Medie orară Medie zilnică (ppm)
(ppm)
Dioxidul de sulf 0,01 0,17 0.06
Hidrogen sulfurat 0,001 0,001
Oxizi de azot 0,01 0,21 0,11
Ozon 0,001
Monoxid de carbon 0,5 13 5 (medie pe 8 h)
Hidrocarburi totale 0,1
Amoniac 0,1 2

7
 Proiect de diplomă

Trebuie subliniat că directiva stipulează măsurători ale vitezei vântului, parametrii

topografici, date de apă şi sol, pentru a se putea estima poluarea pe care respectiva sursă
(fabrică, trafic, etc.) o are asupra poluanţilor atmosferici.
Conform ordinului Nr. 462/1993 se defineşte imisia ca fiind transferul poluanţilor în
atmosferă către un receptor (omul şi factorii sistemului său ecologic, etc.). Din punct de
vedere al imisiilor trebuie definiţi următorii termeni (Directive CE).
1. „ valoare-ţintă” înseamnă un nivel fixat cu scopul de a evita, preveni sau reduce
efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane şi/sau asupra mediului ca întreg, care se
doreşte a fi atins, în cazul în care este posibil, într-o perioadă dată;
2. „ prag de alertă” înseamnă un nivel dincolo de care există un risc pentru sănătatea
populaţiei în general, la o expunere de scurtă durată si la atingerea căruia trebuie să se ia
imediat măsuri;
3. „ prag superior de evaluare” înseamnă un nivel sub care, pentru a evalua calitatea
aerului înconjurător, poate fi folosită o combinaţie de măsurători în puncte fixe si tehnici
de modelare şi/sau măsurători indicative;
4. „ prag inferior de evaluare” înseamnă un nivel sub care, pentru a evalua calitatea
aerului înconjurător, este suficient să se folosească numai tehnicile de modelare sau de
estimare obiectivă.
„ PM10” respectiv „ PM2.5” înseamnă pulberile în suspensie care trec printr-un
orificiu de selectare cum este definit de metoda de referinţă pentru prelevare şi măsurarea
PM10, EN 12341, cu un randament de separare de 50 % pentru un diametru aerodinamic
de 10 respectiv 2,5 μ m.

1.2. Calitatea apei - definiţie, cerinţe, obiective (cadrul legislativ naţional şi

european)
Apele în cadrul Comunităţii Europene se află sub o presiune tot mai mare, având
în vedere creşterea continuă a cererii de apă de bună calitate în cantităţi suficiente pentru
toate tipurile de utilizări. Se impune elaborarea de definiţii comune pentru starea apei din
punct de vedere al calităţii şi, dacă este relevant pentru protecţia mediului, din punct de
vedere al cantităţii. Obiectivele ecologice trebuie stabilite astfel încât să se asigure
obţinerea unei stări bune a apelor de suprafaţă şi a apelor subterane în întreaga
Comunitate Europeană şi să se evite deteriorarea stării apelor la nivel comunitar. Trebuie
urmărit obiectivul realizării unei stări bune a apelor pentru fiecare bazin hidrografic,
astfel încât măsurile luate cu privire la apele de suprafaţă şi la apele subterane care
aparţin aceluiaşi sistem ecologic, hidrologic şi hidrogeologic să fie coordonate.
În acest sens a fost dată Directiva Cadru a Apei, nr. 60, adoptată în Septembrie
2000 (Directive CE). Se solicită un management integrat la nivel de bazin hidrografic în
toate Statele membre ale Uniunii Europene cu scopul de a reface şi menţine calitatea
apelor de suprafaţă la scara Comunităţii. Pentru implementarea directivelor CE şi
aducerea la un numitor comun a legilor tuturor statelor membre, Legea Apelor nr.
107/1996 a fost completată şi modificată cu Legea 310/2004 şi cu Legea 112/2006, Legea
161/2007 care aprobă OG 12/2007, legi care au transpus în legislaţia română obligaţiile
asumate de România pentru implementarea Directivei 60/2000. În acest sens s-au
reglementat activităţile de monitoring în domeniul apelor, pentru evaluarea coerentă şi
cuprinzătoare a stării corpurilor de apă, a zonelor protejate, a evaluării calităţii apelor şi
stabilirii programelor de măsuri pentru realizarea stării bune a apelor.

8
 Proiect de diplomă

Prin Ordinul 31/2006, s-a aprobat Manualul pentru modernizarea şi dezvoltarea

Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din România (SMIAR) care are ca obiectiv
cunoaşterea stării corpurilor de apă şi a evoluţiei acesteia în timp. Potrivit acestui manual,
sistemul de monitorizare, prevăzut de Directiva Cadru şi de celelalte Directive Europene
este reprezentat de 6 subsisteme, şi anume: râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape
subterane şi ape reziduale.
În conformitate cu noul SMIAR (plan de monitorizare a apelor), mediile de
investigare, sunt: apa; sedimente/materii în suspensie; biota (aspecte calitative ale
organismelor vii - mediul de viaţă habitat); elemente hidromorfologice.
Pentru fiecare categorie de ape trebuie monitorizaţi:
a. parametrii fizici (transparenţă, condiţii termice, condiţii de oxigenare, salinitate, nivel
de acidifiere)
b. parametrii chimici (concentraţiile unor substanţe ce pot fi nutrienţi ai mediului biotic,
poluanţi specifici)
c. parametrii biologici (compoziţia, abundenţa şi biomasa fitoplanctonului, compoziţia şi
abundenţa florei acvatice - alta decât fitoplanctonul - compoziţia şi abundenţa faunei
bentonice nevertebrate, compoziţia, abundenţa şi structura pe vârste a faunei piscicole)
d. parametrii hidromorfologici care susţin parametrii biologici (variază în funcţie de tipul
de apă: variaţii în adâncime, debit (dacă este cazul), legături cu corpurile de apă subterană
(dacă este cazul), cantitatea şi structura patului de coastă, maree (dacă este cazul),
expunerea la valuri (dacă este cazul, gradul de eutrofizare - proces natural sau artificial de
îmbogăţire cu materii organice şi cu substanţe nutritive (nitraţi, fosfaţi etc.) a apelor
lacurilor şi a bălţilor; prin acţiunea sa pe termen lung, acest fenomen face ca apele să fie
din ce în ce mai sărace în oxigen, distrugând în final fauna acvatică). Măsurarea acestor
parametrii defineşte starea apelor din punct de vedere ecologic. Au fost definite 5 clase de
calitate în funcţie de scorul ecologic („foarte bună”, „bună”, „medie”, „slabă” şi „foarte
slabă”).
Pentru caracterizarea apelor de suprafaţă (respectiv a râurilor şi lacurilor) s-au
delimitat următoarele ecoregiuni: (1) Regiunea iberico-macaroneziană; (2) Munţii Pirinei;
(3) Italia, Corsica şi Malta; (4) Munţii Alpi; (5) Balcanii vestici dinarici; (6) Balcanii
vestici eleni; (7) Balcanii estici; (8) Podişurile vestice; (9) Podişurile centrale; (10)
Munţii Carpaţi; (11) Pusta ungară; (12) Regiunea pontică; (13) Câmpiile vestice; (14)
Câmpiile centrale; (15) Regiunea baltică; (16) Câmpiile estice; (17) Irlanda şi Irlanda de
Nord; (18) Regatul Unit; (19) Islanda; (20) Regiunile înalte boreale; (21) Tundra; (22)
Scutul fino-scandinav; (23) Taigaua; (24) Munţii Caucaz; (25) Depresiunea Caspică.
S-au elaborat următoarele normative pentru definirea calităţii apei, în funcţie de
categoria de apă, aşa cum s-a arătat mai sus (Directive CE, Ministerul mediului, calitatea
apei):
- Directiva 2008/105/CE a parlamentului european şi a consiliului din 16 decembrie 2008
privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei;
- Directiva 2006/11/CE a parlamentului european şi a consiliului din 15 februarie 2006
privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase deversate în mediul acvatic al
comunităţii;
- Directiva 2000/60/CE a parlamentului european şi a consiliului din 23 octombrie 2000
de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei;
- Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie
2006 privind protecţia apelor subterane împotriva poluării şi a deteriorării;
- H.G. Nr.188/28.02.2002 (M.O. Nr. 187, partea I, 20.03.2002), pentru aprobarea unor
norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor reziduale. Din H.G. fac
parte integrantă următoarele norme:

9
 Proiect de diplomă

- NTPA-011- care reprezintă adoptarea directivei 91/271/EEC prin care sunt reglementate
condiţiile privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor reziduale orăşeneşti şi
condiţiile pentru epurarea şi evacuarea apelor reziduale industriale (anexa 1 a H.G.).
Normativul include o anexă prin care se adoptă planul de acţiune privind colectarea,
epurarea şi evacuarea apelor reziduale orăşeneşti;
- NTPA-002/2002 – prin care sunt reglementate cerinţele care trebuie satisfăcute de apele
reziduale evacuate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare
(anexa 2 a H.G.);
- NTPA-001/2002 – prin care sunt stabilite limitele de încărcare cu poluanţi a apelor
reziduale industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali. (anexa 3 a H.G.).
- H.G. Nr.100/07.02.2002 (M.O. Partea I, nr. 130, 19.02.2002), pentru aprobarea
normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru
potabilizare şi a normativului privind metodele de măsurare şi frecvenţa de prelevare şi
analiză a probelor din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă. Din H.G.
fac parte integrantă următoarele norme:
- NTPA-013/2002 – prin care sunt reglementate normele de calitate pe care trebuie să le
îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare;
- NTPA-014/2002 - prin care sunt reglementate metodele de măsurare şi frecvenţa de
prelevare şi analiză a probelor din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă.
- Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile
- H.G. nr. 202 (M.O. Nr.196 /22.03.2002), pentru aprobarea normelor tehnice privind
calitatea apelor de suprafaţă care necesită protecţie şi ameliorare în scopul susţinerii vieţii
piscicole. H.G.
- Directiva Consiliului European 75/440/EEC - Calitatea cerută pentru apele de suprafaţă
intenţionate pentru captări de apă de băut, anexa I din directivă: definirea metodelor
standard de tratare pentru transformarea apelor de suprafaţă de categoriile al, a2 şi a3 în
apă de băut: categoria a1 - Tratare fizică simplă şi dezinfecţie, de exemplu filtrare rapidă
şi dezinfecţie; categoria a2 - Tratare fizică normală, tratare chimică şi dezinfecţie, de
exemplu pre-clorinare, coagulare, floculare, decantare, filtrare, dezinfecţie (clorinare
finală); categoria a3 - Tratare fizică şi chimică intensivă, tratare extinsă şi dezinfecţie, de
exemplu clorinare la punctul de rupere, coagulare, floculare, decantare, filtrare, adsorbţie
(pe cărbune activ), dezinfecţie (ozon, clorinare finală).
- Directiva Consiliului European 78/659 referitoare la calitatea apelor dulci care au
nevoie de protecţie sau îmbunătăţire pentru a proteja viaţa piscicolă
- Directiva Consiliului European 75/440- calitatea cerută pentru apele de suprafaţă
intenţionate pentru captări de apă de băut.
Selectarea punctelor de control de monitorizare a apelor de suprafaţă (în concordanţă cu
directiva 2000/60/CE a parlamentului european din 23 octombrie 2000)
Pentru a oferi o evaluare a stării generale a apelor de suprafaţă din fiecare zonă de captare
sau sub-zonă de captare din bazinul hidrografic respectiv, se monitorizează un număr
suficient de corpuri de apă de suprafaţă. La selectarea acestor corpuri, statele membre se
asigură că, după caz, monitorizarea se efectuează în puncte unde:
- rata debitului este reprezentativă pentru districtul hidrografic în ansamblu, inclusiv
punctele de pe râurile mari în care zona de captare depăşeşte 2 500 km2;
- volumul de apă prezent este reprezentativ pentru districtul hidrografic, inclusiv în cazul
lacurilor sau al rezervoarelor întinse;
- corpuri de apă semnificative depăşesc graniţa statului membru;
- sunt identificate situri în conformitate cu Decizia 77/795/CEE privind schimbul de
informaţii şi în alte situri necesare pentru a estima cantitatea de poluanţi transferată peste
graniţele statului membru şi care pătrunde în mediul maritim.

10
 Proiect de diplomă

- controlul de monitorizare este efectuat pentru fiecare sit de monitorizare pe o perioadă

de un an, pe parcursul perioadei acoperite de planul de gestionare a districtului
hidrografic pentru:
- parametrii indicatori pentru toate elementele calitative biologice;
- parametrii indicatori pentru toate elementele calitative hidromorfologice;
- parametrii indicatori pentru toate elementele calitative fizico-chimice;
- poluanţii incluşi pe lista de substanţe prioritare care sunt evacuaţi în bazinul hidrografic
- alţi poluanţi evacuaţi în cantităţi semnificative în bazinul, cu excepţia cazului în care
exerciţiul anterior de control de monitorizare a demonstrat că respectivul corp de apă era
într-o stare bună şi că studierea impactului activităţii umane nu indică în nici un fel
modificarea impacturilor asupra corpului de apă. În aceste cazuri, controlul de
supraveghere este efectuat o dată la fiecare trei planuri de gestionare a districtului
hidrografic.
Principalul normativ - încă parţial în vigoare - pentru apele de suprafaţă este STAS
4706 / 88. Acesta este normativ-cadru; pentru anumite folosinţe au apărut între timp
reglementări sectoriale mai noi. Categoriile şi condiţiile tehnice de calitate pentru
apele de suprafaţă prevăzute de STAS 4706 / 1988 sunt:
- Categoria I sunt ape care pot fi folosite pentru alimentarea centralizată cu apă
potabilă şi a unităţilor zootehnice, industria alimentară, anumite irigaţii, piscicultură,
piscine etc.
- Categoria a II-a de ape pot fi utilizate în industrie, pentru piscicultură (exceptând
salmonidele), pentru agrement şi nevoi urbanistice etc.
- Categoria a III-a de ape pot fi utilizate pentru irigaţii, alimentarea hidrocentralelor,
răcirea agregatelor, alimentarea staţiilor de spălare etc.
În Tabelul 1.2 sunt date principalele valori ale indicatorilor pentru cele trei categorii
de ape de suprafaţă.

Tabel 1.2. Indicatorii apelor de suprafaţă

Indicatorul UM Categorii de calitate
I II III
Indicatori organoleptici
Culoare fără culoare fără culoare fără culoare
Miros fără miros fără miros fără miros
Indicatori fizici
pH 6,8 – 8,5
Indicatori chimici
generali
Amoniu mg/dm3 1 3 10
Amoniac mg/dm3 0,1 0,3 0,5
Azotaţi mg/dm3 10 30 nenormat
Azotiţi mg/dm3 1 3 nenormat
Calciu mg/dm3 150 200 300
Clor mg/dm3 0,005 0,005 0,005
Cloruri mg/dm3 250 300 300
Dioxid de carbon liber mg/dm3 50 50 50
Fenoli antrenabili cu vapori de mg/dm3 0,001 0,02 0,05
apă
Fier total mg/dm3 0,3 1 1
Fosfor mg/dm3 0,1 0,1 0,1
Hidrogen sulfurat şi mg/dm3 lipsă lipsă 0,1
sulfuri
Magneziu mg/dm3 50 100 200
Mangan mg/dm3 0,1 0,3 0,8

11
 Proiect de diplomă

Oxigen dizolvat mg/dm3 6 5 4

Produse petroliere mg/dm3 0,1 0,1 0,1
Reziduu filtrabil uscat la 105 oC mg/dm3 750 1000 1200
Sodiu mg/dm3 100 200 200
Consum biochimic de oxigen mg/dm3 5 7 12
Consum chimic de oxigen- mg/dm3 10 15 25
metoda cu permanganat de
potasiu
Consum chimic de oxigen - mg/dm3 10 20 30
metoda cu bicromat de potasiu
Sulfaţi mg/dm3 200 400 400
Indicatori pentru eutrofizare
Grad de saturaţie în Oxigen % Minim 70 40 – 70 Sub 40
Azot total mg/dm3 Maxim 0,3 Maxim 1 Minim 1,5
Fosfor total mg/dm3 Maxim 0,03 Maxim 0,1 Minim 0,15
Biomasă fitoplanctonică mg/dm3 Maxim 10 10-20 Minim 20

Monitoringul stării cantitative a apelor subterane

I) Reţeaua de monitoring a nivelului apelor subterane
Reţeaua de monitoring a apelor subterane va fi prezentată în schema directoare la nivel de
bazin hidrografic. Reţeaua de monitoring trebuie să fie astfel proiectată încât să ofere o
imagine generală coerentă şi cuprinzătoare a stării chimice a apelor subterane în cadrul
fiecărui bazin hidrografic şi să detecteze prezenţa tendinţelor de creştere, pe termen lung,
a concentraţiilor poluanţilor din cauza activităţilor antropogene. Setul următor de
parametri-cheie trebuie să fie urmăriţi în toate corpurile de apă subterană selectate: a)
conţinut de oxigen; b) valoare pH; c) conductivitate; d) nitraţi; e) amoniu.
Monitoringul zonelor protejate
Registrul Zonelor Protejate trebuie să includă următoarele tipuri de zone protejate:
(I) zonele desemnate pentru captarea apelor pentru utilizare în scop potabil;
(II) zonele desemnate pentru protecţia speciilor importante din punct de vedere
economic;
(III) corpurile de apă desemnate ca ape cu scop recreaţional;
(IV) zonele sensibile la nutrienţi, inclusiv ariile desemnate ca zone vulnerabile;
(V) zonele destinate protecţiei habitatelor sau speciilor unde întreţinerea sau
îmbunătăţirea stării apelor este un factor important pentru protecţia acestora.
Principalii poluanţi ai apelor sunt:
1. Compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot forma compuşi de acest tip în mediul
acvatic.
2. Compuşi organofosforici.
3. Compuşi organostanici.
4. Substanţe şi preparate sau compuşii de descompunere ai acestora, pentru care s-a
demonstrat caracterul cancerigen sau mutagen sau proprietăţile care pot afecta funcţiile
steroidogene, tiroidiene, de reproducere sau alte funcţii de tip endocrin în sau prin
intermediul mediului acvatic.
5. Hidrocarburi persistente şi substanţe organice toxice persistente şi bioacumulabile.
6. Cianuri.
7. Metale şi compuşii acestora.
8. Arsenul şi compuşii acestuia.
9. Biocide şi produse fitofarmaceutice.
10. Materii în suspensie.
11. Substanţe care contribuie la eutrofizare (în special nitraţii şi fosfaţii).
12. Substanţe care au o influenţă negativă asupra condiţiilor de oxigenare.

12
 Proiect de diplomă

Apele freatice sunt considerate a fi în concordanţă cu cerinţele UE dacă au:

- nivele ale concentraţiilor de nitraţi sub 50 mg/L, iar pesticidele active, sau produsele
acestora din reacţii nu depăşesc 0,1 µg/L (un total de 0,5 µg/L pentru toate pesticidele
măsurate):
- nivelele substanţelor de risc sunt sub cele impuse de statele membre; acestea trebuie să
stipuleze cel puţin concentraţiile de amoniac, arsenic, cadmiu, cloruri, plumb, mercur,
sulfaţi, tricloretilenă şi tetracloretilenă;
- ceilalţi poluanţi sunt daţi în normele din anexa V a directivei cadru 60/2000. În general
limitele de concentraţii ale poluanţilor sunt date pin norme interne, care trebuie să ţină
cont de influenţa apelor freatice asupra sistemului ecologic, utilizarea apelor freatice la
apele potabile, corelarea cu parametrii din alte state membre.
Protecţia apelor de suprafaţă (ape interioare de suprafaţă, mări teritoriale, ape costiere
interne) – (Directiva 11/2006/CE) impune ţărilor membre să adopte limite pentru
concentraţiile următoarele substanţe: compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot
forma asemenea compuşi în mediul acvatic; compuşi organofosforici; compuşi
organostanici; substanţe care s-au dovedit a avea proprietăţi cancerigene în sau prin
intermediul mediului acvatic; mercurul şi compuşii săi. cadmiul şi compuşii săi; uleiuri
minerale persistente şi hidrocarburi petroliere; substanţe sintetice persistente care pot
interfera cu orice utilizare a apelor.
Directiva 2008/105/EC (Directiva 2008/105/CE) impune următoarele limite maxime de
concentraţie (MAC - maximum allowable concentration) şi medii anuale (AA - annual
average) pentru poluanţii din apele interioare şi respectiv alte ape de suprafaţă (Tabel 1.3)

Tabel 1.3. - Limite maxim admisibile şi medii anuale ale concentraţiilor poluanţilor apelor de
suprafaţă

Substanţa AA (ape AA (alte ape de MAC (ape MAC (alte ape

interioare de suprafaţă) [μg/l] interioare de de suprafaţă)
suprafaţă) [μg/l] suprafaţă) [μg/l] [μg/l]

Alachlor 0,3 0,3 0,7 0,7

Antracen 0,1 0,1 0,4 0,4
Atrazină 0,6 0,6 2 2
Benzen 10 8 50 50
Cadmiu şi 0,08 – 0,25 (în 0,2 0,45 – 1,5 (în 0,45 – 1,5 (în
compuşii săi funcţie de clasă) funcţie de clasă) funcţie de clasă)
Tetraclorură de 12 12 - -
carbon
Clorpirifos 0,03 0,03 0,1 0,1
Pesticide total 0,01 0,005 - -
DDT total 0,025 0,025 - -
Diclormetan 10 10 - -
Diuron 0,2 0,2 1,8 1,8
Endosulfan 0,005 0,005 0,05 0,05
Fluoranten 0,1 0,1 1 1
Hexaclor – 0,01 0,01 0,05 0,05
benzen
Hexaclor – 0,1 0,1 0,6 0,6
butadienă
Fierul şi compuşii 7,2 7,2 - -

13
 Proiect de diplomă

săi
Mercur şi 0.05 0,05 0,07 0,07
compuşii săi
Nichel şi 20 20 - -
compuşii săi
Pentacloro- 0,007 0,0007 - -
benzen
Pentacloro-fenol 0,4 0,4 1 1
Hidrocarburi - - - -
poliaromatice
Bezo(a)piren 0,05 0,05 0,1 0,1
Simazin 1 1 4 4
Tetracloro-etilenă 10 10 - -
Triclor-etilenă 10 10 - -
Compuşi 0,0002 0,0002 0,0015 0,0015
tributilinici
Triclor-benzen 0,4 0,4 - -
Triclor metan 2,5 2,5 -. -

Parametrii pe care trebuie să-i îndeplinească apele reziduale

În funcţie de industria care produce apele reziduale pot exista în aceasta
substanţele prezentate în Tabelul 1.4.

Tabel 1.4 - Substanţe prezente în principalele ape reziduale industriale

Subst Prezente în apele reziduale de la:

anţa
Clor liber Spălătorii de rufe şi îmbrăcăminte, fabrici de hârtie, înălbire textile
Amoniac Fabricarea cocsului şi benzinei, fabricarea substanţelor chimice
Fluoruri Scrubere pentru gaze, gravare în sticlă, uzine de energie atomică
Cianuri Fabricarea benzinei, acoperiri metalice, curăţirea metalelor
Sulfuri Vopsirea textilelor, tăbăcării, fabricarea benzinei, fabricarea mătăsii artificiale tip
vâscoză
Acizi Fabricarea substanţelor chimice, mine, fabricarea DDT, berii, textilelor,
fabricarea de baterii, soluţii de fier şi cupru
Alcalii Curăţirea lânii, mercerizarea bumbacului, spălătorii de rufe şi îmbrăcăminte,
fierberea bumbacului şi a paielor
Crom Acoperiri metalice, tăbăcirea pieilor cu crom, eloxarea aluminiului
Plumb Fabricarea bateriilor, fabricarea culorilor, fabricarea benzinei, mine de plumb

Nichel Acoperiri metalice

Cadmiu Acoperiri metalice
Zinc Galvanizare, acoperiri cu zinc, fabricarea mătăsii artificiale tip vâscoză,
prelucrarea cauciucului
Cupru Acoperiri metalice de cupru, soluţii de cupru, fabricarea mătăsii artificiale
Arsen Prepararea soluţiilor de deparazitare
Zaharuri Prelucrarea laptelui, fabricarea berii, fabrici de glucoză şi zahăr din sfecla de
zahăr, fabrici de ciocolată sau de dulciuri
Amidon Prelucrarea unor alimente, industria textilă, fabricarea tapetului
Grăsimi. Curăţirea lânii, spălătorii, industria de textile, rafinării de ţiţei, lucrări inginereşti
Uleiuri
Fenoli Fabricarea de benzină şi cocs, fabricarea răşinilor sintetice, industria de textile,
tăbăcării, distilerii de gudroane, fabrici chimice, soluţii pentru dezinfectare,
fabricarea coloranţilor
Formaldehide Fabricarea de răşini sintetice, fabricarea penicilinei şi medicamentelor
Acid acetic Fabricarea mătăsii artificiale, fabricarea conservelor
Acid citric Băuturi nealcoolice şi prelucrarea citricelor

14
 Proiect de diplomă

Fluoruri Fabricare de benzină şi cocs, fabricare de substanţe chimice, fabrici de substanţe

fertilizatoare, fabrici de ceramică, fabricarea de tranzistori, gravarea sticlei
Hidrocarburi Fabrici petrochimice şi de cauciuc
Apă oxigenată Înălbirea textilelor, încercarea motoarelor de rachetă
Mercaptani Rafinării de ţiţei, fabrici de pulpă de lemn
Acizi minerali Fabricarea substanţelor chimice, mine, soluţii de fier şi cupru, fabricarea DDT,
fabricarea berii, textilelor, bateriilor
Nichel Acoperi metalice
Nitroderivaţi Fabrici de produse chimice şi explozivi
Acizi organici Distilerii şi procese de fermentaţie
Argint Acoperiri metalice, fotografie
Acid tanic Tăbăcării, fabrici de cherestea
Acid tartanic Colorarea vinului, pieilor, fabricarea de substanţe chimice

Limitele admise pentru apele reziduale la deversare sunt date în Tabelul 1.5.

Tabel 1.5. - Limite admise la deversare

Limita admisă
0
Temperatura, C, max. 40
pH 6,5 - 9,0
-
Cianuri (CN ),mg/L, max 1,0
Clor liber (Cl) mg/L, max 1,0
Hidrogen sulfurat şi sulfuri, mg/L, max 1,0
Substanţe extractibile cu eter de petrol, 30
mg/L

Valorile limită admisibile ale principalelor substanţe poluante sau ale indicatorilor de
încărcare pentru apele reziduale, în funcţie de gradul de diluare în receptor, înainte de
evacuarea acestora în cursurile de apă, conform Decretului 414/ 84, sunt date în Tabelul
1.6.
Tabel 1.6 - Valorile limită admisibile ale principalelor substanţe poluante înainte de
evacuare

Substanţa poluantă sau UM Valorile limită admisibile în funcţie de gradul de

indicatorul de încărcare diluţie care se realizează
Gradul de diluţie
1 50
100
Materii în suspensie mg/L 25 100 200
Consumul biochimic de oxigen mg/L 15 60 100
(CBO5)
Hidrogen sulfurat (H2S) şi sulfuri mg/L 0,1 1 2
2-
(S )
Cianuri (CN) mg/L 0,1 1 2
Fier total ionic mg/L 2 5 8
Mercur (Hg) mg/L 0,01 0,01 0,01
Cadmiu (Cd) mg/L 0,1 0,1 0,1
Plumb (Pb) mg/L 0,2 0,2 0,2
Zinc (Zn) mg/L 0,1 0,5 1
Detergenţi anionici biodegradabili mg/L 0,5 15 30
Fenoli antrenabili cu vapori de apă mg/L 0,02 0,3 0,6
Concentraţia ionilor de hidrogen - 6,5-8,5 6,5-8,5 6,5-8,5
(pH)

15
 Proiect de diplomă

Măsurarea parametrilor apei se efectuează în conformitate cu următoarele

norme/directive prezentate în CEN/TC 230 N 585 revised "Water analysis":
ISO 6468:1996: Calitatea apei – Determinarea insecticidelor organocline, policlorinat
bifenil (PCB) şi clorobenzen în apele potabile, apele freatice, apele de suprafaţă şi ape
reziduale. Metoda se aplică eşantioanelor ce conţin substanţe solide în concentraţie de cel
mult 0,05 g/L. Metoda se bazează pe determinarea gaz cromatografică, după extragerea
lichid – lichid.
ISO 10301:1997: Calitatea apei – Determinarea hidrocarburilor halogenate volatile –
metoda gaz cromatografică, în apele potabile, apele freatice şi apele de suprafaţă; limitele
tipice sunt în domeniul 0,01 ... 50 μg/L, depinzând de substanţa de analizat.
ISO 10695:2000: Calitatea apei – Determinarea compuşilor organici azotaţi sau nitraţi în
ape, folosind metoda gaz cromatografică, după extragerea lichid – lichid sau lichid –
solid. Metoda se aplică determinării substanţelor în apele potabile, apele freatice şi apele
de suprafaţă cu concentraţii mai mari de 0,05 μg/L.
ISO 11369:1997: Calitatea apei – Determinarea anumitor agenţi de tratare din industrie,
folosind cromatografia cu detectare în UV în faza lichidă, după extragerea solid – lichid.
ISO 11423-1:1997: Calitatea apei – Determinarea benzenului şi a unor derivaţi – toluen,
xilen pe baza gaz cromatografiei, în concentraţii de peste 2 μg/L.
ISO 11885:2007: Calitatea apei – Determinarea anumitor elemente prin spectrometria cu
emisie optică cuplată inductiv în plasmă (ICP-OES). Se utilizează la determinarea
elementelor dizolvate, elemente legate de particule şi conţinutul total al diferitelor
elemente (aluminiu, antimoniu, arsen, beriliu, bismut, bor, cadmiu, calciu, crom, cobalt,
cupru, galiu, indiu, fier, litiu, magneziu, molibden, nichel, fosfor, potasiu, seleniu, siliciu,
argint, sodiu, stronţiu, sulfuri, titan, tungsten, vanadiu, zinc, zirconiu) în ape freatice, de
suprafaţă, potabile şi ape reziduale. metoda se aplică pentru concentraţii de sub 2 g/L.
EN ISO 17852:2007 Calitatea apei – Determinarea mercurului prin metoda
spectrometriei atomice cu fluorescenţă, în apele potabile, de suprafaţă, freatice şi apa de
ploaie. Se poate aplica la ape reziduale după o tratare de digestie. Se aplică la concentraţii
de 1 ng/L ... 10 μg/L.
ISO 15680:2003: Calitatea apei – Determinarea gaz cromatografică a hidrocarburilor
aromatice monociclice, naftalen şi compuşi clorinaţi după o etapă de purjare şi desorbţie
termică. Se utilizează cu precădere spectrometria de masă. Se detectează concentraţii de
10 ng/L ... 100 μg/L. Se aplică apei potabile, apelor freatice, de suprafaţă, apelor de
coastă şi apelor reziduale diluate.
ISO 15586:2003: Calitatea apei – Determinarea unor elemente reziduale (Ag, Al, As, Cd,
Co, Cr, Cu, Fe, Mn, Mo, Ni, Pb, Sb, Se, Tl, V, şi Zn) folosind spectrometria de absorbţie
cu atomizare în furnal de grafit. Se aplică apelor de suprafaţă, freatice, ape reziduale şi
sedimentelor, cu elementele în concentraţie scăzută.
ISO 17294-2:2003: Calitatea apei determinarea poluanţilor utilizând spectrometria cu
cuplaj inductiv în plasmă pentru 62 de elemente (aluminiu, antimoniu, arsen, bariu,
beriliu, fier, cadmiu, nichel, etc.) în apele potabile, ap de suprafaţă, ape freatice şi
reziduale; se poate utiliza şi la ape sedimente. Domeniul de concentraţii: 0,1...1 μg/L.
ISO 17993:2002: Calitatea apei – Determinarea a 15 hidrocarburilor aromatice
policiclice (PAH) prin detecţie cu cromatografie lichidă cu fluorescenţă după extragerea
lichid – lichid.
ISO 18857-1:2005: Calitatea apei – Determinarea alchilfenolilor cu extragere lichid –
lichid , urmată de cromatografie gazoasă cu detectarea selectivă de masă, în ape potabile,
freatice şi de suprafaţă. Domeniul de concentraţie 0,005 ... 0,2 μg/L.

16
 Proiect de diplomă

1.3. Calitatea solului - definiţie, cerinţe, obiective (cadrul legislativ naţional şi

european)
Cadrul legislativ pentru măsurarea poluanţilor solului este mult mai puţin
reglementat, deoarece măsurarea parametrilor de poluare a solului sunt greu de efectuat,
variază foarte mult de la un amplasament la altul şi sunt strâns corelaţi de parametrii
aerului, respectiv apei, cu care vin în contact (deci pot fi estimaţi pe baza calităţii aerului,
respectiv apei). În cadrul european o directivă cadru este încă în faza de proiect, iar legile
locale, respectiv caracterizarea solurilor se efectuează pe baza strategiei de protecţie a
solului furnizată de comisia europeană a consiliului european în data de 22.9.2006 şi
standarde internaţionale ISO (International Organization for Standardization).
Reglementările privind solul au în vedere: prevenirea poluării, eroziunii,
deşertificării, degradarea solului, contaminarea, compactizarea, salinizarea, alunecări de
teren, scăderea compoziţiei de materii organice, riscuri hidrologice. Măsurătorile trebuie
să ţină cont de specificitatea zonelor în care se efectuează măsurătoarea (regiuni montane,
regiuni joase, umede sau aride). Normele pe baza cărora se poate monitoriza solul sunt
(Directive CE, Health and environmental effects of pollutants in uww and ss, Impact
assessment of the thematic strategy on soil Protection, Directiva 11/2006, Ministerul
mediului, calitatea solurilor, HG188/2002):
- Directiva Parlamentului European şi Consiliului 91/676/CEE privind protecţia apelor
împotriva poluării cauzate de nitraţii proveniţi din surse agricole amendată de:
Regulamentul (CE) nr. 1882/2003
- Directiva 86/278/CCE privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se
utilizează nămoluri de la staţiile de epurare, care fost transpusă prin OM 49/2004 pentru
aprobarea Normelor Tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor când se
utilizează nămoluri de epurare în agricultură
- Decizia nr. 2006/799/EC (care înlocuieşte Decizia nr. 2001/688/EC) referitoare la
stabilirea criteriilor de acordare a etichetei ecologice pentru amelioratori pentru sol
- Directiva 91/689/EEC din 12 decembrie 1991 privind deşeurile periculoase
- Ordinul comun al MMGA nr. 242/26.03.2005 şi MAPDR nr. 197/07.04.2005 (M.Of. nr.
471/03.06.2005) pentru aprobarea organizării Sistemului naţional de monitoring integrat
al solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi
proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din
zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi şi pentru
aprobarea programului de organizare a sistemului naţional de monitoring integrat al
solului, de supraveghere, control şi decizii pentru reducerea aportului de poluanţi
proveniţi din surse agricole şi de management al reziduurilor organice provenite din
zootehnie în zone vulnerabile şi potenţial vulnerabile la poluarea cu nitraţi
- Legea nr. 444/08.07.2002 (M.Of. nr. 531/22.07.2002) pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 38/21.03.2002 (M.Of. nr. 223/03.04.2002) privind întocmirea şi
finanţarea studiilor pedologice şi agrochimice şi finanţarea sistemului naţional de
monitorizare sol-teren pentru agricultură, precum şi sol-vegetaţie forestieră pentru
silvicultură
- Hotărârea de Guvern nr. 1003/22.08.2003 (M.Of. nr. 631/03.09.2003) pentru aprobarea
Programului naţional de monitorizare sol-vegetaţie forestieră pentru silvicultură
- Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 244/12.06.2002 pentru
aprobarea Metodologiei de monitorizare sol-vegetaţie forestieră pentru silvicultură

17
 Proiect de diplomă

- Legea nr. 84/02.04.2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei
forestiere din păduri şi din afara acestora
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor. Text
actualizat la data de 08.05.2007. Actul include modificările la următoarele acte: Legea nr.
426/2001; O.U.G. nr. 61/2006 ; Legea nr. 27/2007; Legea nr. 101/2006. De asemenea în
conformitate cu acest act sunt legiferaţi următorii constituenţi ai deşeurilor care fac ca
aceste deşeuri să fie periculoase: beriliu; compuşi ai beriliului; compuşi ai vanadiului;
compuşi ai cromului hexavalent; compuşi ai cobaltului; compuşi ai nichelului; compuşi ai
cuprului; compuşi ai zincului; arsen; compuşi ai arsenului; seleniu; compuşi ai
seleniului; compuşi ai argintului; cadmiu; compuşi ai cadmiului; compuşi ai staniului;
antimoniu; compuşi ai antimoniului; telur; compuşi ai telurului; compuşi ai bariului, cu
excepţia sulfatului de bariu; mercur; compuşi ai mercurului; taliu; compuşi ai taliului;
plumb; compuşi ai plumbului; sulfuri anorganice; compuşi anorganici ai fluorului, cu
excepţia fluorurii de calciu; cianuri anorganice; următoarele metale alcaline sau alcalino-
pământoase: litiu, sodiu, potasiu, calciu, magneziu în formă necombinată; soluţii acide
sau acizi în formă solidă; soluţii bazice sau baze în formă solidă; azbest (praf şi fibre);
fosfor; compuşi ai fosforului, cu excepţia fosfaţilor minerali; carbonili ai metalelor;
peroxizi; cloraţi; percloraţi; azide; PCB (bifenilpolicloruraţi) şi/sau PCT
(trifenilpolicloruraţi); compuşi farmaceutici sau veterinari; biocide şi substanţe
fitofarmaceutice; substanţe infecţioase; creozoturi; izocianaţi; tiocianaţi; cianuri organice;
fenoli; compuşi ai fenolului; solvenţi halogenaţi; solvenţi organici, cu excepţia solvenţilor
halogenaţi; compuşi organohalogenaţi, cu excepţia materialelor polimerizate inerte;
compuşi aromatici; compuşi organici policiclici şi heterociclici; amine alifatice; amine
aromatice; eteri; substanţe cu caracter exploziv; compuşi organici cu sulf; orice compus
din familia dibenzofuranilor policloruraţi; orice compus din familia dibenzo-para-
dioxinelor policlorurate; hidrocarburi şi compuşi ai acestora cu oxigen, azot sau sulf.
De asemenea sunt date caracteristicile care fac ca aceste substanţe să fie
periculoase:
H1. explozive - substanţe şi preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care
sunt mai sensibile la foc ori la frecare decât dinitrobenzenul;
H2. oxidante - substanţe şi preparate care produc reacţii puternic exoterme în contact cu
alte substanţe, mai ales cu cele inflamabile;
H3.A. foarte inflamabile: - substanţe lichide şi preparate care au punctul de aprindere sub
21 °C (inclusiv lichide extrem de inflamabile);
- substanţe şi preparate care se pot încălzi şi apoi se pot aprinde în contact cu aerul la
temperatura mediului ambiant, fără adaos de energie suplimentară;
- substanţe solide şi preparate care iau foc cu uşurinţă la contactul cu o sursă de aprindere
şi care continuă să ardă sau să se consume şi după îndepărtarea sursei de aprindere;
- substanţe gazoase şi preparate care sunt inflamabile în aer la presiune normală;
- substanţe şi preparate care, în contact cu apa sau cu aerul umed, produc gaze uşor
inflamabile în cantităţi periculoase;
H3.B. inflamabile - substanţe şi preparate lichide care au punctul de aprindere egal sau
mai mare de 21 °C şi mai mic sau egal cu 55 °C;
H4. iritante - substanţe şi preparate necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau
repetat cu pielea sau cu mucoasele, pot cauza inflamaţii;
H5. nocive - substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă
penetrează pielea, pot constitui riscuri limitate pentru sănătate;
H6. toxice - substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau dacă penetrează pielea, pot
provoca vătămări serioase, acute sau cronice ale sănătăţii şi chiar moartea;

18
 Proiect de diplomă

H7. cancerigene - substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă
penetrează pielea, pot induce cancer sau un risc crescut de incidenţă a acestuia;
H8. corozive - substanţe şi preparate care pot distruge ţesuturile vii la contactul cu
acestea;
H9. infecţioase - substanţe cu conţinut de microorganisme viabile sau toxinele acestora,
care sunt cunoscute ca producând boli omului sau altor organisme vii;
H10. teratogene - substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă
penetrează pielea, pot induce malformaţii congenitale neereditare sau creşterea incidenţei
acestora;
H11. mutagene - substanţe şi preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate ori dacă
penetrează pielea, pot produce defecte genetice ereditare sau creşterea incidenţei acestora;
H12. substanţe şi preparate care, în contact cu apa, cu aerul sau cu un acid, produc gaze
toxice sau foarte toxice;
H13. substanţe şi preparate capabile ca, după depozitare, să producă pe diferite căi altă
substanţă (de exemplu, levigat), care posedă una dintre caracteristicile prezentate mai sus;
H14. ecotoxice - substanţe şi preparate care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate sau
întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului.
Operaţiile de valorificare care sunt efectuate în practică (deşeurile trebuie să fie
valorificate fără a pune în pericol sănătatea umană şi fără a utiliza metode sau procedee
susceptibile de a prejudicia mediul):
R1 Utilizarea în principal drept combustibil sau alte mijloace de generare de energie
R2 Recuperarea sau regenerarea solvenţilor
R3 Reciclarea/recuperarea de substanţe organice care nu sunt utilizate ca solvenţi
(incluzând compostarea şi alte procese de transformare biologică)
R4 Reciclarea/recuperarea metalelor şi a compuşilor metalici
R5 Reciclarea/recuperarea altor materiale anorganice
R6 Regenerarea acizilor sau bazelor
R7 Valorificarea componentelor folosite pentru reducerea poluării
R8 Valorificarea componentelor din catalizatori
R9 Rerafinarea uleiurilor sau alte reutilizări ale acestora
R10 Tratarea solului cu rezultate benefice pentru agricultură sau reabilitări ecologice
R11 Utilizarea deşeurilor obţinute din oricare dintre operaţiile numerotate de la R1 la R10
R12 Schimb de deşeuri în vederea efectuării oricăreia dintre operaţiile numerotate de la
R1 la R11
R13 Stocarea de deşeuri înaintea efectuării oricăreia dintre operaţiile numerotate de la R1
la R12, excluzând stocarea temporară, până la colectare, la locul de producere.
Depozitarea şi tratarea deşeurilor (fără a afecta sănătatea umană sau mediul):
D1 Depozitarea pe sol şi în sol (de exemplu, depozite şi altele asemenea)
D2 Tratarea în contact cu solul (de exemplu, biodegradarea în sol a deşeurilor lichide sau
a nămolurilor şi altele asemenea)
D3 Injectarea la adâncime (de exemplu, injectarea deşeurilor pompabile în puţuri, saline
sau cavităţi naturale şi altele asemenea)
D4 Reţinerea pe suprafaţă delimitată (de exemplu, deversarea de deşeuri lichide sau de
nămoluri în batale, iazuri ori lagune şi altele asemenea)
D5 Depozitarea în depozite special amenajate (de exemplu, dispunerea în celule etanşe
separate, care sunt acoperite şi izolate unele faţă de celelalte şi faţă de mediu şi altele
asemenea)
D6 Evacuarea deşeurilor într-un corp de apă, cu excepţia mărilor/oceanelor
D7 Evacuarea în mări/oceane, inclusiv introducerea în subsolul marin

19
 Proiect de diplomă

D8 Tratamentul biologic din care rezultă compuşi sau amestecuri finale care sunt
eliminate prin intermediul oricărei operaţii numerotate de la D1 la D7 şi de la D9 la D12
D9 Tratamentul fizico-chimic din care rezultă compuşi sau amestecuri finale care sunt
înlăturate/îndepărtate prin intermediul oricărei operaţii numerotate de la D1 la D8 şi de la
D10 la D12 (de exemplu, evaporare, uscare, calcinare şi altele asemenea)
D10 Incinerarea pe sol
D11 Incinerarea pe mare
D12 Stocarea permanentă (de exemplu, amplasarea de containere într-o mină şi altele
asemenea)
D13 Amestecarea/combinarea deşeurilor înainte de a fi supuse oricărei operaţii
numerotate de la D1 la D12
D14 Reambalarea deşeurilor înainte de a fi supuse oricărei operaţii numerotate de la D1
la D13
D15 Stocarea înaintea oricărei operaţii numerotate de la D1 la D14, excluzând stocarea
temporară, până la colectare, la locul de producere.
- Ordinul comun al Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 344/16.08.2004 şi al
Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 708/01.10.2004 (M.Of. nr.
959/19.10.2004) pentru
aprobarea Normelor tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se
utilizează nămolurile de epurare în agricultură (modificat şi completat prin Ordinul
Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 27/10.01.2007 pentru modificarea şi
completarea unor ordine care transpun acquis-ul comunitar de mediu). Valorile maxime
admisibile pentru concentraţiile de metale grele în solurile pe care se aplică nămoluri
(mg/kg de materie uscată într-o probă reprezentativă de sol cu un pH mai mare de 6,5) –
Tabel 1.7. Concentraţiile maxime admisibile de metale grele din nămolurile destinate
pentru utilizarea în agricultură (mg/kg de materie uscată). Producătorii de nămoluri
trebuie să furnizeze utilizatorului de nămol, cu regularitate, informaţii privind
disponibilul de nămol şi caracteristicile nămolului, conform următorilor indicatori de
caracterizare: pH; umiditate; pierdere la calcinare; carbon organic total; azot; fosfor;
potasiu; cadmiu; crom; cupru; mercur; nichel; plumb; zinc.

Tabel 1.7 - Valorile maxime admisibile pentru concentraţiile de

metale grele la solurile pe care se aplică nămoluri

Parametrii Valorile limită

Cadmiu 3
Cupru 100
Nichel 50
Plumb 50
Zinc 300
Mercur 1
Crom 100

- Ordinul nr. 49 din 01/14/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecţia
mediului şi in special a solurilor, când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură
stabileşte indicatorii de caracterizare a nămolurilor şi modul de măsurare. În utilizarea

20
 Proiect de diplomă

nămolurilor trebuie să se ţină seama de următoarele reguli: a) să fie avute in vedere

necesităţile nutriţionale ale plantelor; b) să nu se compromită calitatea solurilor şi a apelor
de suprafaţă; c) valoarea pH-ului din solurile pe care urmează a fi aplicate nămoluri de
epurare trebuie să fie menţinută la valori peste 6,5.
- Ordin nr. 756 din 26 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind
incinerarea deşeurilor.
Standardele ISO care stabilesc metodele de măsurare a parametrilor din sol sunt:
- ISO 11262:2003 se aplică eşantioanelor de sol în forma în care au fost recoltate şi
prezintă două metode de determinare a cianurilor. Se aplică solurilor ce conţin
concentraţii de cianuri între 0,5 mg/kg şi 50 mg/kg. Pentru concentraţii mai mari (până la
10000 mg/kg) se titrează solul cu un indicator şi apoi se determină concentraţia de
cianuri;
- ISO 10382:2002 prezintă o metodă pentru determinarea cantitativă a 7 substanţe difenil
policlorurat şi 17 pesticide de tip clor-organice; se utilizează metoda gaz cromatografică,
cu detectarea capturii de electron. Se pot determina concentraţii 0,1 g/kg până la 4
g/kg.
- ISO 10390:2005 prezintă o metodă instrumentală pentru determinarea pH-ului utilizând
un electrod de sticlă într-o suspensie de sol în apă, într-o fracţie volumetrică de 1:5, într-o
soluţie de KCl (clorură de potasiu) de 1 mol/L sau în soluţie 0,01 mol/L CaCl2 (clorură de
calciu). Se aplică tuturor tipurilor de sol, la unele fiind nevoie de pretratare în
conformitate cu ISO 11464.
- ISO 10693:1995 prezintă o metodă de determinare a conţinutului de carbonaţi.
- ISO 11047:1998 Determinarea cadmiului, cromului, cobaltului, cuprului, plumbului,
manganului, nichelului şi zincului în sol, prin metoda absorbţiei atomice
- ISO 11048:1995 Determinarea sulfatului solubil în apă sau acid. Conţinutul de sulfat se
determină din extractele de acid sau apă cu sulfat, obţinute din eşantioanele de sol uscat
în aer. Prin adăugarea clorurii de bariu se obţin precipitate de sulfat de bariu, care este
apoi uscat şi cântărit (metodă gravimetrică). Cunoscând cantitatea de sulfat de bariu se
poate calcula cantitatea de sulfat iniţială, iar raportul masă sulfat/masă de sol rezultă
cunoscând cantitatea de sol utilizată în procesele descrise mai sus.
- ISO 11260:1994 Prezintă determinarea capacităţii de schimb de cationi şi nivelului de
saturaţie cu baze a solului utilizând soluţie de clorură de bariu. Se măsoară pH-ul solului
şi se determină capacitatea de schimb de cationi de sodiu, potasiu, calciu şi magneziu.
- ISO 11261:1995- Determinarea azotului total (sub formă de azot, nitrat, nitrit şi
organic) printr-o metodă Kjedahl modificată.
- ISO 11263:1994 Determinarea spectrometrică a fosforului solubil în soluţie de carbonat
acid de sodiu.
- ISO 11264:2005 Metodă calitativă şi cantitativă de înaltă performanţă de măsurare a
ierbicidelor folosind metoda cromatografiei lichide în UV (HPLC - high-performance
liquid chromatography).
- ISO 11265:1994 Metodă instrumentală pentru determinarea de rutină a conductivităţii
electrice specifice într-un extract de sol (soluţie apoasă). Se utilizează pentru a măsura
electroliţii solubili în apă existenţi în sol.
- ISO 11271:2002 Determinarea potenţialului redox (Eh) printr-o metodă de câmp.
- ISO 11464:2006 Metode de pretratare a eşantioanelor de sol care vor fi ulterior
analizate din punct de vedere fizico-chimic, prin uscare, cernere, divizare şi măcinare. Nu
se aplică în cazul în care se măsoară compuşi volatili.
- ISO 11465:1993 Determinarea materiei uscate şi conţinutului de apă din sol, pe baza
metodei gravimetrice. Eşantioanele de sol se usucă la 105 oC, se cântăresc şi se compară
cu masa iniţială.

21
 Proiect de diplomă

- ISO 11466:1995 Extragerea oligoelementelor din sol, ce conţin carbon în concentraţie

mai mică de 20 % (m/m) solubile în apă regală. Eşantioanele care conţin carbon organic
în concentraţie mai mare de 20 % (m/m) necesită tratare adiţională cu acid azotic.
Rezoluţia este foarte bună, deoarece se utilizează metoda spectrometrică cu absorbţie
atomică.
- ISO/DIS 11709 Determinarea gudroanelor de huilă formate din compuşi fenolici
utilizând metoda HPLC (high performance liquid chromatography).
- ISO/CD 12914 Extragerea fracţiunii solubilă în apă regală, printr-o metodă de
microunde, pentru măsurarea elementelor majore şi oligoelementele din sol.
- SO/WD 13196 Standard aflat în variantă de proiect – Determinarea unor elemente din
sol prin metoda spectrometriei cu fluorescenţă cu raze X.
- ISO 13877:1998 Determinarea hidrocarburilor aromatice polinucleare din sol, prin
metoda HPLC.
- ISO 14154:2005 Determinarea câtorva clorofenoli prin metoda gaz cromatografică cu
captură de electroni.
- ISO 14254:2001 Determinarea schimbării acidităţii în eşantioane tratate cu clorură de
bariu.
- ISO 14255:1998 Determinarea azotului sub formă de nitraţi, nitriţi, amoniac şi azot
solubil total în solurile uscate în aer, utilizând soluţia de clorură de calciu ca extractor.
- SO/TS 14256-1:2003 şi 2:2005 Determinarea nitraţilor, nitriţilor şi amoniacului în
soluri umede prin extragere cu soluţie de clorură de potasiu
- ISO 14507:2003 Pretratarea eşantioanelor de sol pentru determinarea poluanţilor
organici.
- ISO/CD 15009 Standard în fază de proiect. Determinare gaz cromatografică pentru
determinarea conţinutului de hidrocarburi aromatice volatile, metoda de purjare şi captare
cu desorbţie termică.
- ISO 15178:2000 Determinarea conţinutului total de sulfuri, prin combustie uscată.
- ISO/DIS 15192 Standard în fază de proiect. Determinarea cromului(VI) în sol prin
digestie alcalină şi cromatografie pe bază de ioni cu detecţie spectrofotometrică.
- ISO 16703:2004 Determinarea conţinutului de hidrocarburi prin metoda cromatografiei
gazoase.
- ISO 16720:2005 Pretratarea eşantioanelor prin uscare prin îngheţare.
- ISO 16772:2004 Determinarea mercurului în eşantioanele de sol în apă regală cu
spectrometrie atomică cu vapori răciţi sau spectrometrie cu fluorescenţă cu atomi răciţi.
- ISO 18287:2006 Determinarea hidrocarburilor aromatice policlice prin metoda gaz
cromatografiei cu detectare spectrometrică de masă (GC-MS).
- ISO 20279:2005 Extragerea taliului din sol şi determinarea sa prin metoda
spectrometriei cu absorbţie atomică
- ISO 20280:2007 Determinarea arsenului, antimoniului şi seleniului în eşantioanele de
sol extrase în apă regală prin metoda spectrometriei atomice de absorbţie electrotermică.
- ISO 22036:2008 Determinarea oligoelementelor din eşantioanele de sol prin
spectrometria cu emisie atomică datorată cuplajului inductiv în plasmă (ICP – AES).
- ISO 22892:2006 Ghid de identificare a compuşilor ţintă din sol prin metodele gaz
cromatografice şi spectrometriei de masă.
- ISO 23909:2008 Prepararea în laborator a eşantioanelor pentru determinarea
parametrilor fizico – chimici, poluanţilor moderat volatili şi nevolatili din eşantioane mai
mari de sol.

22
 Proiect de diplomă

CAPITOLUL 2
AMPLASAREA ÎN MEDIU A LOCALITĂŢII VINGA

2.1 Aşezare geografică

Comuna Vinga se găseşte în partea de sud a judeţului Arad învecinându-se cu:
- la est comuna Şag
- la vest comuna Orţişoara
- la sud comuna Orţişoara
- la nord comuna Felnac
Reşedinţa de comună Vinga, este situată între două mari oraşe urbane Arad şi
Timişoara, de care este legată prin magistrala ferovială nr.1 şi drumul naţional 69 din
vestul ţării.
Geografic, Vinga este situată în porţiunea înaltă din Câmpia Tisei şi în regiunea
mai ridicată a piemonturilor vestice.

Figura nr. 2.1. Aşezare geografică

23
 Proiect de diplomă

2.2 Geologie
Teritoriul judeţului Arad se suprapune pe două mari unităţi tehnostructurale:
Orogenul Carpatic şi Depresiunea Panonică. Orogenul Carpatic, situat în estul judeţului,
este alcătuit din şisturi cristaline variate, roci magmatice (granite, balte, gabrouri, riolite,
andezite, piraclastite) şi formaţiuni sedimentare mezozoice (calcare, conglomerate, gresii)
fragmentarea tectonică este evidenţiată prin numeroase falii şi depresiuni tectonice
interne (Hălmagiu) şi periferice (Zarand-Gurahonţ) în care s-au acumulat tortaniene
(pietrişuri, calcare, tufuri), sarmatiene (marme, argile, tufuri, calcare, conglomerate),
sarmato – piocene în facies panonic (nisipuri, argile, tufuri) şi cuaternare (pietrişuri,
nisipuri, argile). Depresiunea Panonică are un fundament constituit din şisturi cristaline
ce nu au fost regenerate de orogeneza aplină, fragmentat şi scufundat în blocuri la diferite
adâncimi. Cuvertura sedimentară este alcătuită mai ales din formaţiuni tortaniene,
sarmatiene, sarmato-pliocene în facies panonic şi cuaternare, asemănătoare din punct de
vedere litologic cu cele din bazinul Zarandului.
În zona amplasamentului investiţiei predomină pleistocenul superior; depozite
argiloase.

Caracteristici geofizice ale terenului din amplasamentul investiţiei

În conformitate cu P100-92 şi harta de zonare seismică a teritoriului, localitatea

Vinga se situează într-un amplasament cu condiţii specifice zonei "D" (Ks = 0,16; Tc =
1,0 s). Presiunea convenţională conform STAS 3300/2-85, pentru adâncimea de fundare
Hf = 2,0 m şi B = 1,0 m este Pconv = 160 kPa.
Conform regulamentului MLPAT se impune categoria de importanţă "C" şi clasa
de importanţă III (conform P100-92 pentru zona seismică "D", cu asigurarea cerinţelor de
calitate conform STAS 4165-96; P73-78; C140-86 şi stas 12500/86 pentru construcţii
îngropate de tip bazine, cuve, rezervoare ce impun construcţii specifice din beton armat
impermeabilitate P4-P8 cu tipul de ciment corespunzător pentru agresivitate).
Stratificaţia naturală a terenului conform cu datele din studiile geotehnice de pe
amplasamentul viitoarei staţii de epurare constă din:
- sol vegetal cu grosime de 0,2-0,3 m
- orizont de argilă prăfoasă cafeniu cenuşie plastic vârtoasă cu concreţii
calcaroase şi fero-magnoase cu grosime între 0,3-5,0 m.

Caracteristicile geotehnice ale terenului din amplasamentul investiţiei

Terenul de amplasament se prezintă aproximativ plan şi orizontal având stabilitate

generală asigurată. Faţă de localitate altitudinea terenului pe care va fi amplasată staţia de
epurare este mai coborâtă, cu cca. 15-20 m. Fiind situat în imediata apropiere de Valea
Ardelenilor şi cu altitudini cu cca. 1 m peste talvegul acestea, se impune corelarea cu
nivelele caracteristice ale regimului hidrologic.
Fundarea directă a obiectivelor este posibilă în următoarele condiţii prealabile ce
se vor definitive prin studiile de teren şi pe baze de foraje de amplasament:
- terenul de fundare – pachetul de argilă cuprins între cotele 1,5 – 4,5 m
- adâncimea minimă de fundare rezultată din condiţia de îngheţ va fi de 1,2 – 1,5
m faţă de terenul sistematizat şi 0,8 m faţă de terenul actual (simultan).

24
 Proiect de diplomă

Datorită nivelului ridicat al apei subterane s-a prevăzut pentru decantor şi bazinul
de aerare un subradier de 60 cm grosime din beton simplu (Bc10) ca o măsură de
asigurare la plutire a elementelor.

2.3 Apele de suprafaţă

În zona de amplasament a investiţiei studiate se află pârâul Valea Ardelenilor,
care constituie emisarul efluentului staţiei de epurare a localităţii. Pârâul este clasificat
conform STAS 4706 – 1988 în categoria III de calitate.
Parametrii hidrologici ai pârâului conform datelor furnizate de Regia Autonomă
Apele Române – Filiala Timişoara sunt:
- Qmax cu asigurare de 5% sete de 37,3 m3/s
- Qmax cu asigurare de 2% este de 24,2 m3/s
- Qmed lunar minim anual cu asigurare de 95% este de 0,010 m3/s.

2.4 Apele subterane

Apa subterană este cantonată în pachetul argilos, prezintă nivele ridicate până la
1,0 m de la cota terenului actual şi prezintă în anumite condiţii agresivitate sulfatică sau
carbonică faţă de betoane.
Calitatea apei din zona de amplasament a staţiei de epurare este prezentată în
detaliu în buletinul de analiză nr.1/2301 1998.

2.5 Resursele subsolului

Judeţul Arad are o mare varietate de minereuri de mangan însoţite de hidroxizi de
fier, sulfuri cuprifere, minereuri complexe, pirite, diatomite, materiale de construcţii
(marmură, calcar, granite, docite, gresii, andezite, balast, diorite), legată de diversitatea
tectonică a regiunii.
În limitele judeţului se mai găsesc izvoare mezotermale bicarbonate, calcice,
magneziene şi sodice.
Ca urmare a structurii sale grafice Câmpia Vingăi are în adâncime numeroase
pânze de apă freatică cu un debit apreciabil. Recentele foraje au pus în evidenţă mari
resurse de apă cu temperaturi între 35º - 70ºC, precum şi gaze de sondă.

2.6 Relieful
Teritoriul judeţului Arad este constituit din trei mari etape de relief, Carpaţii
Apuseni (35%), Dealurile Vestice (15%), Câmpia de Vest (50%), care se succed de la est
către vest, dar se întrepătrund între ele prin intermediul golfului depresionar Zarand –
Gurahonţ – Hălmagiu şi culoarul Mureşului.
Câmpia de Vest formează treapta de relief cea mai coborâtă. Este drenată de Teuz,
Crişul Alb, Cigher şi Mureş. Altimetric se desfăşoară între 90 şi cca. 150 – 180 m, cele
mai întinse suprafeţe menţinându-se la 100 – 130 m. În cuprinsul judeţului Arad sunt
incluse parţial sau total mai multe subunităţi ale Câmpiei de Vest : Câmpia joasă a
Crişurilor, Câmpia Cernei, Câmpia Aradului şi câmpia Vingăi.
Investiţia ce face obiectul prezentului studiu se află în Câmpia Vingăi. Câmpia
Vingăi, situată pe stânga Mureşului are caracterul unei câmpii piemontane formate din
conurile aluviale ale Mureşului. Urcă în pantă domolă spre est, de la 100 – 110 m până la
170 – 180 m la contactul cu Podişul Lipovei. Pătrunde la nivelul teraselor în culoarul
depresionar al Mureşului.

25
 Proiect de diplomă

2.7 Procese morfologice actuale şi degradarea terenurilor

Etajul de câmpie ce coboară în pantă uşoară (0,2 – 0,8%) de la est către vest cu o
energie redusă a reliefului (sub 20m) se caracterizează printr-o intensitate mai scăzută a
proceselor actuale de modelare. Aici apar ca dominante procesele de pluviodenudare, de
eroziune a malurilor şi cele de transport şi acumulare. La acestea se adaugă procesele de
colmatare şi de slabă ravenare a câmpurilor din timpul inundaţiilor de primăvară şi vară.
Numeroasele canale de desecare şi de preluare a debitelor de viitură, regularizarea
albiilor au diminuat însă cu mult efectele negative ale acestor fenomene.

2.8 Clima şi calitatea aerului

Teritoriul judeţului Arad aparţine în proporţie de 95% sectorului cu climă
continental moderată (65% ţinutul cu climă de câmpie şi 30% ţinutul cu climă de dealuri)
şi în proporţie de 5% sectorul cu climă de munte (ţinutul climatic al munţilor mijlocii).

Regimul climatic general. Este diferenţiat în funcţie de altitudinea reliefului. În

ţinutul de câmpie (unde este amplasată investiţia), verile sunt calde cu precipitaţii
moderate, iar iernile reci marcate foarte rar de viscole şi foarte des de perioade de
încălzire care întrerup continuitatea stratului de zăpadă.

Radiaţia globală. Prezintă valori care descresc treptat dinspre extremitatea

vestică, unde se înregistrează pe 112,5 kal/cm2 an şi către culmile montane din est unde
scade sub 112,5 kal/cm2 an.

Circulaţia generală a atmosferei. Se caracterizează prin frecvenţa foarte mare a

advecţiilor de aer temperat oceanic din vest în tot timpul anului, dar mai ales în semestrul
cald, prin frecvente advecţii de aer tropical – maritim din sud – vest şi sud, advecţii
relativ frecvente în sensul rece de aer temperat continental din nord – est şi est, precum şi
prin pătrunderi relativ rare ale aerului arctic din nord şi invazii foarte rare ale aerului
tropical continental din sud – est şi sud.

Temperatura aerului. Înregistrează o scădere treptată de la vest la est determinată

de creşterea altitudinii reliefului.
Mediile anuale sunt de 10,8oC la Arad, de 9,6oC la Hălmagiu şi 5 – 6oC pe culmile
munţilor din est.
Mediile lunii celei mai calde, Iulie, ating 21,4oC la Arad, 19,5oC la Hălmagiu şi
15,0 – 16,0oC pe culmile montane cele mai înalte.
Mediile lunii celei mai reci, Ianuarie, înregistrează aceiaşi scădere de la vest către
est, fiind de 1,1oC la Arad, de –2,0oC la Hălmagiu şi cca. –5oC pe culmile cele mai înalte
ale munţilor.
În zona comunei Vinga mediile anuale sunt între 10 – 11oC.
Mediile lunii Iulie cuprind valori între 21 – 22oC, iar mediile lunii Ianuarie sunt de
aproximativ 0oC.
Maxima absolută a fost de 41,5oC la Miniş (19.08.1946) iar minima absolută a
coborât până la –30,1oC la Arad (06.02.1954).
Numărul mediu anual al zilelor de îngheţ creşte de la 90 în câmpie, la peste 100 în
ţinutul deluros şi la peste 150 pe culmile cele mai înalte ale munţilor.

26
 Proiect de diplomă

Precipitaţiile atmosferice. Cantităţile medii anuale pentru zona studiată sunt în

jurul valorii 600 mm. Cantităţile medii ale lunii Iulie sunt cuprinse între 50 – 60 mm, iar
pentru luna Ianuarie valorile sunt cuprinse între 30 – 40 mm.
Cantităţile maxime de precipitaţii căzute în 24 ore au totalizat 66 mm la Arad (18
Iulie 1896), 78,2 mm la Chişineu Criş (10.07.1946), 104 mm la Ineu (30.06.1962) şi cca.
100 mm pe munţii din est.

Stratul de zăpadă. Creşte atât ca durată cât şi ca grosime de la vest către est.
Durata medie anuală este de 34,1 zile la Arad şi peste 120,0 zile în sectorul montan.
Grosimile medii declarate ating valori maxime de 5,2 cm la Arad (în Ianuarie) şi de 50,0
– 60,0 cm pe culmile montane cele mai înalte (în februarie şi martie).

Vânturile. Sunt influenţate de limitele mari ale reliefului.

Frecvenţele medii anuale înregistrate la Arad pun în evidenţă predominarea
vânturilor din sud – est (13,7%) şi sud (913,0%), urmate de cele din nord (12,4%), nord –
vest (10,7%) şi sud – vest (10,0%). Frecvenţa medie anuală are valori ridicate la Arad
între 2,6 şi 43 m/s.
Calitatea aerului din zonă se caracterizează ca încadrându-se în concentraţiile
maxime admisibile stipulate în STAS-ul 12574 – 1987.

2.9 Solul
În cuprinsul câmpiilor piemontane (Cernei, Vinga) apar soluri argiloase sau cu
orizont B argilos şi compact în profilul cărora apa din precipitaţii stagnează o perioadă de
timp îndelungată, determinând apariţia proceselor de pseudogleizare (soluri pseudogleice,
soluri argiloiluviale pseudogleice podzolice şi soluri brune moderat podzolice cu sau fără
caracter planic).
Solurile caracteristice amplasamentului investiţiei sunt cernoziomurile şi
cernoziomurile levigabile.

2.10 Vegetaţia
Comuna Vinga se găseşte în intersecţia zonei de silvostepă cu zona de lucru.
În zona de silvostepă vegetaţia naturală ocupă suprafeţe restrânse datorită
activităţii antropice de extindere a culturilor agricole. Pajiştile secundare existente sunt
alcătuite din păişuri (Fustuca sulcată, F. Pseudovina, F. valesică), pelinită (Artemisia
austriacă), barboasa (Bortriochola sau Andropogan ischaemum), sadina (ischaemum), etc.
În luncile pârâurilor este prezentă o vegetaţie specială alcătuită din păduri de
stejar în amestec cu frasin (Fraxinus angustifolia), ulm, pajişti de iarbă moale (Agrostis
stolonifera), coada vulpii (Alapecuras) şi pir ce alternează cu terenuri agricole. Local apar
asociaţii de sărătură.
2.11 Fauna
În silvostepă lumea animală este reprezentată prin dropie, graur, eretele alb,
potârniche, dintre păsări, iar dintre rozătoare popândăul şi hârciogul.
Pârâurile judeţului oferă condiţii optime dezvoltării crapului (Cyrinus corpio) şi
cleanului (Lenciscus cephalus) în sectorul de câmpie.

2.12 Rezervaţii naturale

Pe teritoriul judeţului Arad, în pădurea de fag din comuna Zimbru, se găseşte
rezervaţia Dosul Laurului, singurul loc din ţară unde veghează, ocrotit, un element
atlantic – laurul (Mex aquifolium).

27
 Proiect de diplomă

În apropierea obiectivului studiat nu se găsesc rezervaţii naturale (nici în judeţul

Arad nici în judeţul Timiş) rezervaţiile naturale existente în cele două judeţe găsindu-se la
distanţe mari.

2.13 Aşezări umane şi alte obiective de interes public

Comuna Vinga judeţul Arad este comună de sine stătătoare având în componenţa
sa localităţile Vinga, Maliat şi Mănăştur.
Comuna Vinga se găseşte în partea de sud a judeţului Arad învecinându-se cu :
- la est comuna Şag
- la vest comuna Orţişoara – judeţul Timiş
- la sud comuna Orţişoara – judeţul Timiş
- la nord comuna Felnac.
Reşedinţa de comună Vinga, este situată între două mari oraşe centre urbane
Timişoara şi Arad care este legată de magistrala feroviară nr.1 şi de Dn69 din vestul ţării.
Populaţia stabilă a comunei Vinga este de 4360 locuitori (conform datelor
recensământului din 1991).
În comuna Vinga îşi desfăşoară activitatea trei şcoli cu clasele I – VIII şi o şcoală
cu clasele I – IV precum şi patru grădiniţe.
În comună funcţionează un dispensar uman, având în subordine încă două, unul în
localitatea Maliat şi unul în localitatea Mănăştur. De asemenea funcţionează un cabinet
stomatologic şi o farmacie.
Numeroase urme arheologice atestă locuirea acestui ţinut încă din comuna
primitivă, în special cele din perioada neoliticului. Prezenţa daco-geţilor este semnalată
pe urmele de ceramică încă din epoca bronzului, pe care mai târziu să se descopere
vestigiul care demonstrează că ei se ocupau cu agricultura şi creşterea vitelor.
Primele documente care atestă localitatea Vinga sunt cuprinse în unele izvoare
scrise cum ar fi „Cronica lui Anonimus” şi „Legendele Sfântului Gerard”.
Prima menţionare documentară a Vingăi se află în anul 1214, când localitatea este
amintită ca proprietate a domeniului lui Csak Mikloş din Kamarome.
Înaintea sfârşitului de secol IX şi începutul secolului XX se ridică multe case şi
construcţii impunătoare care dăinuie şi azi. Se pot aminti construcţia bisericii romano-
catolice (anul 1912), cazinoul, căminul cultural şi tot centrul civic.

28
 Proiect de diplomă

CAPITOLUL 3
DATE GENERALE

3.1 Scopul şi necesitatea activităţii

Scopul proiectului

Sistemul de canalizare menajeră proiectat are scopul de a colecta, transporta epura

şi evacua apele uzate menajere provenite de la populaţie şi agenţii economici din
localitatea Vinga – judeţul Arad.

Utilitate publică

Populaţia localităţii Vinga numără în prezent 4300 locuitori stabili. Localitatea are
un număr de 1400 gospodării şi o reţea stradală de 25 km. De asemenea, localitatea
dispune de un sistem canalizat de alimentare cu apă compus din:
- captarea apei subterane din două puţuri de adâncime
- tratarea apei într-o staţie de deferizare – de manganizare (aerare şi filtrare)
- înmagazinarea apei (compensarea orară şi rezerva de incendiu) într-un castel de
apă
- reţea de distribuţie a apei la consumatori în lungime totală de 24 km.
Localitatea Vinga nu dispune de un sistem centralizat de canalizare.
Prin introducerea apei potabile curente în gospodării, debitul de ape uzate
menajere va cunoaşte un salt cantitativ de circa 5 - 6 ori, ceea ce în lipsa unui sistem
adecvat de colectare, evacuare şi epurare a acestor ape, va genera impurificarea solului,
subsolului şi aerului cu noxe provenite din aceste ape sau prin descompunerea
substanţelor organice conţinute de aceste ape. Astfel pot apărea epidemii de boli
infecţioase precum şi zone insalubre, ceea ce ar degrada mediul de viaţă al locuitorilor
acestei localităţi. De asemenea doar colectarea şi evacuarea centralizată a acestor ape în
emisar, Valea Ardelenilor, ar contribui la mărirea conţinutului de poluanţi al acestui curs
de ape peste limitele admise.
Din acest motiv este necesară execuţia unui sistem centralizat de canalizare a
apelor uzate menajere, care să colecteze apele uzate provenite de la gospodăriile
individuale şi de la agenţii economici din localitate. De asemenea înainte de deversarea
acestor ape în Valea Ardelenilor, este obligatorie epurarea lor într-o staţie de epurare
parte componentă a sistemului de canalizare, care să reducă conţinutul de poluanţi (resturi
menajere plutitoare, nisip, grăsimi şi produse petroliere, materii în suspensie şi dizolvate,
CBO5¸ etc.) în limitele admise de normativele şi standardele în vigoare, în scopul păstrării
echilibrului ecologic al emisarului. Nămolul rezultat este prelucrat prin tehnologii
moderne, rezultând un produs care poate fi folosit în agricultură sau depozitat fără să
provoace poluarea mediului înconjurător. Punerea în funcţie a acestui obiectiv atrage
după sine crearea de 4 locuri de muncă.

29
 Proiect de diplomă

3.2 Profilul activităţii

Conform legii nr. 137/1995 activitatea se încadrează în secţiunea a doua, respectiv
„gestionarea şi gospodărirea deşeurilor" (gospodărirea comunală – salubrizare).

3.3 Amplasament
Obiectivele tehnologice ale investiţiei vor fi amplasate în intravilanul localităţii
Vinga după cum urmează
- reţeaua de canalizare va fi amplasată pe domeniul public, urmărindu-se forma
stradală.
- staţia de epurare va fi amplasată în partea vestică a comunei Vinga pe domeniul
public păşune) în apropierea emisarului Valea Ardelenilor, imediat amonte în
confluenţă cu Valea Apa Mare. Amplasamentul este delimitat spre vest de calea
ferată Timişoara-Arad, la sud de un drum de pământ, la est de canal natural
colector de ape pluviale, iar la nord tot de un canal natural colector de ape
pluviale.
Terenul ce va fi ocupat de staţia de epurare este proprietatea satului, aparţinând
Primăriei comunei Vinga, suprafaţă ce urmează a fi ocupată de obiectivul de
investiţiedefinitiv şisau temporar.
Suprafaţa totală a terenului ocupată temporar pe durata de execuţie a reţelei de
canalizare este S = 1 ha. După execuţia reţelei de canalizare a apelor uzate (pozarea
conductelor sub adâncimea de îngheţ şi asupra lor) acest teren îşi va recăpăta destinaţia
iniţială.
Suprafaţa ocupată definitiv (cămine de vizitare şi cămine de rupere de pantă
amplasate pe reţeaua de canalizare) este aproximativ 110 m2.
Suprafaţa totală a terenului ocupată de staţia de epurare este de S=3850 m2.
Suprafaţa totală a terenului ocupată de drumul de acces la staţia de epurare este de
S = 1766 m2.

Figura nr. 3.1. Vedere ansamblu

30
 Proiect de diplomă

3.4 Descrierea investiţiei

Investiţia analizată se va executa pentru localitatea Vinga (s-a avut în vedere
dinamica populaţiei pentru următorii 25 de ani astfel încât dimensionarea obiectivelor
tehnologice s-a făcut pentru un număr de 5500 locuitori) astfel:
- reţea de canalizare a apelor menajere rezultate de la vatra localităţii
- staţie de epurare mecanico-biologică a apelor uzate menajere.

3.4.1 Descrierea reţelei de canalizare

Reţeaua de canalizare a fost proiectată în sistem separativ pentru ape uzate
menajere şi va avea o lungime L=10 km. Au fost analizate două variante :
- varianta I - Dn = 315 mm; L = 5,295 m
- Dn = 400 mm; L = 4,705 m

- varianta II - Dn = 300 mm; L = 5,295 m

- Dn = 400 mm; L = 4,705 m

Conductele se vor executa din tuburi PVC sau tuburi din fontă ductilă.
Reţeaua de canalizare se pozează îngropat sub adâncimea de îngheţ. Transportul
apelor uzate menajere până la intrarea în staţia de epurare se va face gravitaţional. În
cadrul reţelei de canalizare s-au prevăzut 133 cămine de vizitare şi 26 cămine de rupere
de pantă.

3.4.2 Descrierea staţiei de epurare

Debitele luate în calcul la dimensionarea tehnologică a staţiei de epurare sunt:
- debitul zilnic maxim Quzimax = 26 dm3/s
- debitul orar maxim Quhmax = 52 dm3/s
- debitul orar minim Quhmin = 6,5 dm3/s
Apele uzate fiind de provenienţă exclusiv menajeră încărcările cu poluanţi s-au
calculat pe baza cantităţilor specifice de impurităţi pe cap de locuitor, conform
normativului P28-1984, respectiv normei tehnice germane ATV-131. Astfel cantităţile
specifice de impurităţi sunt:
- materii totale în suspensie 70g / loc. zi
- materii organice biodegradabile exprimate în CBO5 65g / loc. zi
- azot amoniacal (NH4) 11g / loc. zi
- fosfat total (P) 2,5g / loc. zi

Cantităţile totale de impurificatori intrate în staţia de epurare în decurs de o zi

sunt:
MTS = 385 kg MTS / zi
CBO5 = 357,5 kg CBO5 / zi
NH4 = 60,5 kg NH4 / zi
Ptotal = 13,75 kg P / zi
Concentraţiile poluanţilor în apa uzată sunt:
CMTS = 171 mg/dm3
CCBO5 = 159 mg/dm3
CNH4 = 27 mg/dm3
CPtotal = 6,1 mg/dm3

31
 Proiect de diplomă

În conformitate cu avizul de gospodărirea apelor nr.B-46/15.06.1998 emis de

Regia Autonomă Apele Române – Filiala Timişoara condiţiile de descărcare a afluentului
staţiei de epurare în emisar (pârâul Valea Ardelenilor) sunt:
- materii totale în suspensie 60 mg/dm3
- materii organice biodegradabile exprimate în CBO5 5 mg/dm3
- azot amoniacal (NH4) 1 mg/dm3
- azotaţi 10 mg/dm3
- azotiţi 1 mg/dm3
- substanţe extractibile cu eter de petrol 5 mg/dm3
- produse petroliere 0,1 mg/dm3
- detergenţi sintetici activi biodegradabili 5 mg/dm3
- pH 6,5-8,5
Au rezultat astfel următoarele eficienţe de epurare ale staţiei de epurare:
ηMTS = 64,9 %
ηCBO5 = 96,85 %
ηNH4 = 96,29 %
În acest sens s-a propus realizarea unei staţii de epurare mecanico-biologică cu
eliminare pe cale biologică a nutrienţilor (nitrificare-denitrificare) .
Fluxul tehnologic propus pentru staţia de epurare mecanico-biologică a apelor
uzate menajere se compune din următoarele obiective:

A. Linia apei
 staţie de pompare apă brută;
 bloc de epurare mecanică având următoarele funcţii:
- grătar demecanizat (sită automată)
- denisipator
- separator de grăsimi.
 bloc de epurare biologică combinată, compusă din:
- bazin de nămol activat cu aerare cu bule fine, nitrificare şi nitrificare –
simulată şi stabilizarea nămolului;
- decantor secundar.
 staţie de pompare nămol biologic recirculat şi în exces;
 staţie de suflante.

B. Linia nămolului
 bazin tampon nămol biologic recirculat şi în exces;
 instalaţii de îngrăşare şi deshidratare mecanică a nămolului stabilizat compus
din:
- instalaţie de preparare şi dozare coagulanţi organici
- presă nămol
- staţie de pompare apă de spălare, presă.

Staţie de pompare apă uzată

Pentru ridicarea apelor uzate la cota necesară echilibrării pierderilor de presiune
din staţia de epurare s-a prevăzut realizarea unei staţii de pompare echipată cu
electropompare de apă uzată autoamorsante prin care să treacă solide cu Φ 75 mm.
Funcţionarea acestor pompe este condusă de un dulap de automatizare şi senzori de nivel
echipate care permit funcţionarea automată şi economică. Tot echipamentul se montează
într-o clădire supratermă, încălzită, în condiţii optime de întreţinere şi supraveghere. Este
prevăzută şi o pompă de rezerve. Pompele sunt de tip centrifugal, cu ax orizontal, cu

32
 Proiect de diplomă

rotoare speciale, care nu se înfundă şi sunt autoamorsante. Volumul bazinului de aspiraţie

V = 18,72 m3. Acesta se va executa în cheson dreptunghiular cu dimensiunile : 3m x 3m
x 2,2m. În vederea protejării pompelor, intrarea apei brute în cheson se va face printr-un
cămin echipat cu un grătar rar, cu cărătoare manuale având fante de trecere de e = 60
mm.

Figura 3.2. Staţie de pompare (schemă)

Figura 3.3. Staţie de pompare (foto)

33
 Proiect de diplomă

Blocul de epurare mecanică

Acesta constă dintr-o instalaţie compactă, automată tip „SEPARA”, realizată din
materiale necorozive, care îndeplineşte următoarele funcţii.
a. Sitarea apelor uzate se realizează prin intermediul unei site din oţel inoxidabil,
cu instalaţiile de 2 mm. Funcţionarea acestei site este automatizată, cu autocurăţire
realizată cu perii montate pe exteriorul melcului. Curăţirea sitei este comandată de un
cuplu de senzori de nivel montaţi în amonte şi aval de sită. Funcţie de gradul de înfundare
a sitei, prereglat este comandată rotaţia melcului şi implicit curăţarea sitei. În cazul în
care gradul de murdărire al apelor uzate este relativ mic, sita dispune, cu releu de timp
pentru pornirea şi curăţirea ei. Cele două sisteme mai sus menţionate sunt
complementare.
Prevederea sitei cu instalaţii cu 2 mm, asigură curăţirea apelor uzate de suspensie,
astfel încât nu mai este necesară decantarea primară. Această soluţie este generalizată în
ţări dezvoltate, pentru staţiile de epurare cu un debit asemănător staţiei de epurare de la
Vinga. De fapt, nu separă numai suspensiile cu granulaţie mai mare de 2 mm. Până la
curăţirea sitei se formează un pat filtrant, care reţine şi suspensiile mai mici.
Caracteristicile tehnice principale ale instalaţiei de sitare sunt:
- debitul nominal 30 dm3/s
- masa reţinerilor 173,25 kg/zi
- umiditate reziduuri reţinute 80 %
- volumul reţinerilor 3
79 m /an
b. Transportarea, compactarea, deshidratarea şi evacuarea direct în containere a
materialului reţinut
Sita are ca element central un transportor elicoidal (melcat) care are montate pe
exteriorul melcului (pe porţiunea de sitare) periile de curăţire. Acest transportor elicoidal
are pas variabil, astfel că îndeplineşte şi rolul de presă pentru materialul reţinut. În timpul
rotaţiei melcului acesta transportă (la un unghi de 35°) materialul reţinut îl compactează
şi-l deshidratează evacuându-l apoi direct într-un container special închis. Ulterior,
materialul reţinut se va putea colecta în saci de plastic.
c. Desnisiparea şi separarea grăsimilor din apele uzate, fig.3.4. şi fig. 3.5.
Acest procedeu se realizează într-un desnisipator cuplat cu separator de grăsimi,
aerat. Instalaţia compactă „SEPARA" are un compartiment de formă specială pentru
desnisipare. Acest compartiment este legat printr-un grătar submersibil de
compartimentul de separare al grăsimilor. Circulaţia lichidului, flotaţia şi realizarea
vitezei lichidului (astfel încât să nu se sedimenteze nămolul) se realizează prin
echipamentul de insuflare cu bule medii a aerului. Instalaţia compactă „SEPARA”
dispune de propria suflantă, care realizează aerul comprimat necesar insuflării. Evacuarea
nisipului de pe fundul compartimentului de desnisipare şi colectarea acestuia într-o başă
în contracurent, se realizează prin intermediul unui transportor elicoidal special. Volumul
de nisip evacuat (conform P28-1984 se consideră o normă de 40 dm3 nisip la 1000 m3 apă
uzată) este de 89,84 dm3/zi (32,79 m3/an), respectiv o cantitate de nisip (φnis = 1,5
kg/dm3) de 134,76 kg/zi (49,1 t/an).
Grăsimile separate din apa uzată sunt evacuate cu ajutorul unui echipament cu
raclor şi sunt colectate într-o başă de grăsimi. De aici grăsimile sunt pompate cu o pompă
specială de grăsimi, cu şurub excentric în faţa sitei. Prin recirculări succesive, grăsimile
sunt evacuate odată cu materialul reţinut.
Eficienţa desnisipării şi separării grăsimilor este de cel puţin 95%.

34
 Proiect de diplomă

Figura 3.4. Desnisipator (schemă)

Figura 3.5. Desnisipator (foto)

35
 Proiect de diplomă

d. Extragerea nisipului, deshidratarea acestuia şi evacuarea direct în container

Această funcţie se realizează automat cu un transportor presă, special, fiind
programabil în timp. Transportorul extrage nisipul din başa desnisipatorului, îl transportă
sub un unghi de 35º, îl deshidratează şi îl evacuează într-un container special.
La nevoie se poate completa echipamentul cu dispozitiv de spălare nisip până la
limita în care să aibă un procent de grăsimi mai mic de 30%. În acest caz nisipul se poate
utiliza în construcţii.
Instalaţia compactă „SEPARA", prevăzută pentru echiparea staţiei de epurare are
următoarele avantaje:
- randament ridicat de epurare mecanică;
- rezistenţă deosebită la coroziune, fiind construită din oţel inoxidabil şi
alte materiale necorozive;
- fiabilitate deosebită datorită soluţiilor constructive simple.
Concentraţiile poluanţilor în efluentul treptei mecanice de epurare este de:
CMTS = 79,95 mg/dm3
CCBO5 = 127,2 mg/dm3.
În acest context eficienţele etapei mecanice de epurare sunt:
ηMTS = 45%
ηCBO5 = 20%
ηNH4 = 0%

Figura 3.6. Tratare mecanică (schemă)

36
 Proiect de diplomă

Figura 3.7. Tratare mecanică (foto)

Blocul de epurare biologică combinată

Soluţia propusă constă dintr-un bazin combinat pentru aerare prelungită cu
stabilizare nămol şi decantare secundară.
a. Bazin de aerare prelungită, de stabilizare a nămolului şi de nitrificare-
denitrificare, a cărui diametru este de 28 m, este prevăzut cu aerare pneumatică cu bule
fine, cu zone anoxice pentru denitrificare şi zone aerate pentru nitrificare.
Pentru circulaţia apei în interiorul bazinului de aerare şi creşterea eficienţei aerării
în bazin, sunt prevăzute mixere cu turaţie lentă, submersibile.
Bulele fine se realizează cu panouri de aerare cu elemente difuzoare INVET din furtun
silicon.
Aerul necesar este produs de suflante cu pistoane rotative (cu turaţie variabilă pentru
crearea posibilităţii de adoptare a necesarului de aer, automat, funcţie de oxigen dizolvat)
de mare eficienţă amplasate într-o clădire încălzită, vezi fig.nr.3.8. şi 3.9.

37
 Proiect de diplomă

Figura 3.8. Staţie suflante (schemă)

Figura 3.9. Staţie suflante (foto)

38
 Proiect de diplomă

Oxigenul se măsoară continuu cu traductoare de oxigen dizolvat şi prin intermediul

sistemului de automatizare se reglează cantitatea de aer introdus în bazinul de aerare.
Astfel se realizează economii importante de energie, mai ales noaptea când debitele şi
încărcările scad semnificativ şi deci necesarul de oxigen este mult mai mic. Menţinerea în
suspensie a nămolului activat pe perioada de noapte este realizată de către mixerele
submersibile din bazinul de aerare.
Bazinul de aerare combinat cu nitrificarea şi denitrificarea este dispus sub formă de inel
în jurul decantorului secundar.
Principalii parametri ai instalaţiei sunt:
 debitul de calcul este Quzimax = 26 dm3/s;
 volumul bazinului de aerare Va = 1677 m3, din care volumul bazinului de
denitrificare Vd = 296 m3, iar volumul bazinului de nitrificare Vn = 1381 m3;
 încărcarea organică a nămolului este ION = 0,05 kg/kgzi;
 concentraţia nămolului în bazinul de aerare este Cn = 0,5 kg/m3;
 încărcarea organică a bazinului de aerare IOB = 0,17 kg/m3zi;
 capacitatea de oxidare este de 64 kg oxigen/h;
 debitul de nămol reciclant este de 93,4 m3/h;
 concentraţia nămolului reciclat în cazul decantoarelor secundare cu sucţiune
este de 6,9 kg/m3.

b. Decantorul secundar
S-a prevăzut un decantoare radial cu următoarele dimensiuni:
 diametrul nominal D = 16 m;
 suprafaţa de decantare A0= m2.
Decantorul de construcţie specială se caracterizează prin:
 colectarea nămolului activ cu pod raclor cu sucţiune, din oţel zincat, cu auto
sifonare, cu acţionare fixă, exterioară şi lamă de spumă;
 alimentarea şi distribuţia centrală prin dispozitiv de alimentare special care
realizează viteze mici de intrare în bazinul de decantare şi care dirijează
tangenţial curenţii de lichid.
Evacuarea apei decantate se face prin sistem clasic
Nămolul activat sedimentat curge prin presiune hidrostatică într-un cheson unde
se face pomparea cu nămolul recirculat sau nămolul în exces.
Reglarea debitului de nămol recirculat se va putea face cu ajutorul pompei de nămol cu
turaţie variabilă.
Echipamentele treptei biologice sunt prevăzute a fi din materiale necorozive: silicon,
oţel, inox şi/sau oţel zincat, pentru reducerea problemelor de coroziune şi eliminarea
problemelor de întreţinere ce pot apărea ca urmare a acestui fenomen.
Principalii parametri ai decantorului secundar sunt:
 debitul de calcul Quzimax = 93,4 m3/h;
 încărcarea hidraulică superficială USC = 0,566 m/h;
 încărcarea superficială cu materii în suspensie este de 95 kg/m3zi;
 timpul de decantare pentru debitul de calcul este 6,184 h;
 timpul de îngroşare a nămolului în decantorul secundar este de 1,5 h.

Instalaţia de îngroşare şi deshidratare mecanică a nămolului

Prelucrarea nămolului în exces (îngroşare şi deshidratare), se va face mecanic,
prin intermediul unei instalaţii automate, prevăzute cu presă melc (cu două funcţii

39
 Proiect de diplomă

alternative, prima de îngroşare şi a doua de deshidratare nămol) instalaţie realizată din

oţel/inox.
Instalaţia dispune de pompe care absorb nămolul în exces, neîngroşat, din rezervorul
de stocare şi stabilizare şi-l trimit, după amestecul cu soluţia de polielectrolit, într-un
reactor de floculare şi apoi în instalaţia de îngroşare, unde este îngroşat între 5-6% SU.
Nămolul îngroşat (4,2 m3/zi) este stocat într-un rezervor de nămol îngroşat (Vnî = 20 m3),
de unde cu aceeaşi pompă a instalaţiei este din nou repompat în presa melc, reglată de
această dată pentru deshidratare. Deshidratarea se face o dată la 3-4 zile.
Nămolul deshidratat până la 25-30% SU, este descărcat direct în containere de
transport. Volumul de nămol deshidratat aferent unei zile este de 0,8 m3/zi.
Instalaţia este complet automatizată şi cuprinde inclusiv staţia de hidrofor pentru
apa de spălare şi transportor elicoidal pentru evacuarea nămolului deshidratat. Instalaţia
este montată într-o clădire încălzită, dotată cu mijloace de ridicare.
Volumul de nămol biologic în exces este de Vnex = 35,96 m3/zi, iar volumul
nămolului deshidratat aferent unei zile Vnd = 0,8 m3/zi.

Figura 3.10. Staţie pompare nămol (schemă)

40
 Proiect de diplomă

Figura 3.11. Staţie pompare nămol (foto)

Figura 3.12. Bazin stocare nămol (schemă)

41
 Proiect de diplomă

Figura 3.13. Bazin stocare nămol (foto)

Figura 3.14. Tratare mecanică a nămolului (schemă)

42
 Proiect de diplomă

Figura 3.15. Tratare mecanică a nămolului (foto)

3.5 Unităţile staţiei de epurare

Alimentarea cu apă. Pentru alimentarea cu apă potabilă a clădirii staţiei s-a

prevăzut o conductă din ţeavă de polietilenă PE-HD cu De = 63 mm (63x3mm) în
lungime de 550 m, care este racordată la reţeaua de apă existentă în localitate.
Necesarul de apă potabilă (menajer, duşuri, tehnic-spălat utilaje, stropit spaţii
verzi, platforme, drumuri) a fost calculat în funcţie de programul de lucru (s-a considerat
că în fiecare schimb vor lucra trei persoane care fac duş după terminarea schimbului) care
va fi adoptat şi este prezentat în tabelul nr. 3.1.:

Tabelul nr. 3.1. Necesar apă potabilă

Schimb lucru Q zi mediu (m3/zi) Q n zi max (m3/zi) Q 0 max (m3/zi)
24/48 12,575 12,725 0,963
12/24 12,650 12,800 1,188
8/16 12,725 12,875 1,413

Canalizarea. În incinta staţiei de epurare este prevăzută o reţea de canalizare care

va prelua apele uzate menajere de la grupul sanitar din clădirea staţiei şi le va conduce în
bazinul de aspiraţie de la intrarea în staţie.

Alimentarea cu energie electrică. Se va realiza printr-un post trafo de tip PTA, de

20/0,4 kV, racordat la reţeaua de medie tensiune printr-o linie electrică aeriană de 50 m.
Postul trafo va fi amplasat în incinta staţiei de epurare. De la postul trafo prin intermediul
unui cablu tip CYABY-F pozat în pământ, se va alimenta tabloul general al distribuţiei
amplasat în camera de comandă-automatizare.
Pentru a asigura sursa de rezervă s-a prevăzut un grup electrogen de 25 kV cu pornire
manuală.

43
 Proiect de diplomă

Instalaţiile electrice. Instalaţiile electrice proiectate constau din:

- instalaţii electrice de iluminat interior şi exterior;
- instalaţii de forţă (prize);
- instalaţii de legare la pământ şi paratrăsnet;
- tablou electric;
- instalaţii de automatizare.
Instalaţiile electrice de iluminat se vor realiza cu corpuri de iluminat tip
fluorescent etanşe în staţie şi corpuri fluorescente normale în camera de comandă şi
laborator. În grupul sanitar corpurile vor fi de tip incandescent. Alimentarea corpurilor de
iluminat se va realiza cu un cablu tip CYABY-F montat aparent pe console în celelalte
spaţii. Comanda iluminatului se va face local cu întrerupătoare.
Instalaţiile electrice de iluminat exterior se vor realiza cu corpuri de vapori de mercur
montate pe stâlpi de beton. Comanda iluminatului se va realiza de la tabloul general.
Prizele în laborator, precum şi camera de comandă automatizare vor fi prevăzute cu
contacte de protecţie.
Instalaţia de legare la pământ şi paratrăsnet va fi de tip artificial şi se va realiza cu
electrozi din TOLZn02,2", banda OLZn40x4 mm. Instalaţia de paratrăsnet s-a prevăzut
pe clădirea staţiei. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ va fi sub 1 Ω.
Tabloul electric general va fi realizat dintr-o cutie montată în camera de comandă-
automatizare ce conţine aparatură de protecţie, comandă şi măsură. De la tabloul TG se
alimentează tablourile secundare livrate şi utilajele.
Staţia de epurare va fi prevăzută cu echipamente de automatizare şi conducere
proces treapta mecanică şi biologică, precum şi instalaţii de măsură.

Alimentarea cu căldură

Încălzirea staţiei se va realiza electric cu radiatoare cu ulei. Acestea vor fi

prevăzute cu termostat.

Echipamentele de automatizare şi măsură

După cum s-a menţionat anterior, se propune funcţionarea automată a staţiei de

pompare a treptei mecanice, a treptei biologice cu măsurarea continuă a oxigenului
dizolvat, a debitului de apă uzată intrată în staţia de epurare, a debitului de nămol
recirculant, a debitului de nămol în exces şi a debitului de apă epurată.

Lucrări rutiere

Accesul rutier la staţia de epurare se va face prin amenajarea drumului local de

pământ existent.
Drumul de acces se află la distanţa de 25 m faţă de intersecţia străzii locale cu Dn
69 Timişoara – Arad.
Pentru deservirea rutieră a obiectivelor proiectate în cadrul staţiei de epurare,
amenajarea terenului în jurul acestora, precum şi amenajarea drumului ce se racordează
cu strada locală şi asigură accesul spre staţia de epurare s-au proiectat: lucrări rutiere
exterioare, lucrări rutiere interioare şi sistematizare pe verticală.
Lucrări rutiere exterioare
Accesul rutier se prevede pe o lungime totală de 430 m.

44
 Proiect de diplomă

Drumul de acces se racordează cu strada locală, iar amenajarea carosabilului se

prevede cu o lungime 6,00 m pe o lungime de 70 m după care drumul de acces se
amenajează la 3,50 m lăţime. Intermediar la distanţa 125 m de la racordul accesului rutier
cu strada locală se prevede amenajarea unei platforme de încrucişare cu o lungime de
6,00 m pe o lungime de 40,00 m.
În dreptul staţiei de epurare se prevede amenajarea carosabilului cu o lăţime de
6,00 m pe o lungime de 30,00 m.
Profilul transversal al drumului de acces are o lăţime de 3,50 m cu pantă unică
3%, iar în zonele unde profilul transversal are o lungime de 6,00 m are pante în acoperiş
de 3%.
Acostamentele au 1 m lăţime, cu pantă de 4%.
Apele meteorice vor fi colectate prin intermediul pantelor transversale şi preluate
de canalul existent.
Sistemul rutier al drumului de acces este alcătuit din:
- 10 cm macadam
- 30 cm fundaţie de beton
- 10 cm strat filtrant de nisip.
Drumul de acces se amenajează astfel încât să existe posibilitatea de lărgire la
6,00 m lăţime.
Lucrări rutiere interioare
În incinta staţiei de epurare se prevede amenajarea unei platforme cu
îmbrăcăminte din beton, din ciment cu o lăţime de 10,00 m, având în capăt 4 locuri de
parcare.
În jurul decantorului se prevede realizarea unui trotuar de 1,00 m lăţime pentru
circulaţia pietonală.
Sistemul rutier al platformei din incinta staţiei de epurare este alcătuit din:
- 6 cm beton de ciment Bc 25 (B350);
- 10 cm beton de ciment Bc 20 (B300);
- 24 cm fundaţie din balast;
- 10 cm strat filtrant din nisip.
Sistematizare pe verticală
Pentru a se asigura scurgerea apelor pluviale de pe platforma din incinta staţiei de
epurare şi de pe trotuarul din jurul decantorului sunt necesare lucrări de sistematizare pe
verticală. Umpluturile se vor executa (132 m3), folosind pământul rezultat de la săpătura
executată pentru fundaţia decantorului.

Împrejmuirea staţiei de epurare

Împrejmuirea staţiei de epurare cu panouri din plasă de sârmă pe stâlpi din beton
armat prefabricat H = 2,00 m şi lungime L = 250 m.
Plantaţii de protecţie
Păstrarea şi completarea mediului ambiant atât în incintă cât şi în zonă au condus
la prevederea de zone verzi înierbate tip gazon, completate cu pereţi cu înălţime redusă,
spre zona vestică (calea ferată) şi cea sudică (accesul principal) şi plantaţii înalte spre est
şi nord (Dn 69 şi localitate) cu rolul de protecţie a mediului şi plantare cu arbuşti de liliac.
Plantaţiile înalte se vor realiza din plopi intercalaţi cu arbuşti de liliac.
Plantaţiile cu înălţime redusă se vor realiza din arini, liliac, salcie argintie, cătină
roşie, grupuri de goruni, salcâmi, mesteacăni.
Plantaţiile şi zonele verzi înierbate totalizează o suprafaţă de 2,350 m2.

45
 Proiect de diplomă

CAPITOLUL 4
CALCULE HIDRAULICE PENTRU DIMENSIONAREA
TEHNOLOGICĂ A STAŢIEI DE EPURARE VINGA

4.1 Date de bază

4.1.1 Debite de calcul

Localitatea Vinga prelucrează apele uzate menajere de la populaţie şi de la
obiectivele din localitate.
Astfel debitele ce intervin în dimensionarea tehnologică conform temei date de
Primăria comunei Vinga sunt:
- debitul zilnic maxim Quzimax = 26 1/s = 93 m3/h = 2,246 m3/zi
- debitul orar maxim Quhmax = 52 1/s = 187,2 m3/h
- debitul orar minim Quhmin = 6,5 1/s = 23,4 m3/h

4.1.2 Încărcarea apelor uzate

Apele uzate fiind de provenienţă exclusiv menajeră încărcările cu poluanţi s-au calculat
pe baza cantităţilor specifice de impurităţi pe cap de locuitor, conform normativului P28
– 1984, respectiv normei tehnice germane ATV – 131. Astfel cantităţile specifice de
impurităţi sunt:
- materii totale în suspensie 70g/loc. zi
- materii organice biodegradabile exprimate în CBO5 65g/loc. zi
- azot amoniacal (NH4) 11g/loc. zi
- fosfat total (P) 2,5g/loc. zi
Cantităţile totale de impurificatori intrate în staţia de epurare în decurs de o zi sunt:
- MTS = 70 x 5500/1000 = 385 kg MTS/zi;
- CBO5 = 65 x 5500/1000 = 357,5 kg CBO5/zi;
- NH4 = 10 x 5500/1000 = 60,5 kg NH4/zi;
- Ptotal = 2,5 x 5500/1000 = 13,75 kg P/zi.
Concentraţiile poluanţilor în apa uzată sunt:
- CMTS = MTS x 1100/Quzimax = 385 x 1000/2246 = 171 mg/dm3;
- CCBO5 = CBO5 x 1000/Quzimax = 357,5 x 1000/2246 = 159 mg/dm3;
- CNH4 = NH4 x 1000/Quzimax = 60,5 x 1000/2246 = 27 mg/dm3;
- CPtotal = Ptotal x 1000/Quzimax = 13,75 x 1000/2246 =6,1 mg/dm3.

4.1.3 Modificarea condiţiilor de deversare în emisar

Apele uzate epurate sunt deversate în emisarul Valea Ardelenilor care este apă naturală
de categoria III.
Limitele de încărcare cu poluanţi a apei epurate conform categoriei III de calitate a apelor
de suprafaţă STAS 4766 – 1988.

46
 Proiect de diplomă

Tabelul nr.4.1. Limitele de încărcare cu poluanţi

Limita
Nr. crt. Indicator de calitate UM maximă Metoda de analiză
admisibilă
1 Materii totale în suspensie mg/l 60 STAS 6953 – 81
2 Consum biochimic de oxigen mg/l 70 STAS 6560 – 82
3 CBO5 mg/l 12 STAS 6954 – 82
4 Azot amoniacal (NH4) mg/l 2 STAS8900/1 – 71
5 Azotaţi (NO3) mg/l 25 STAS 10064 - 75
6 PH mg/l 6,5 – 8,5 -
7 Oxigen dizolvat în apă mg/l 4 -

4.2 Stabilirea tehnologiei de epurare

4.2.1 Eficienţele de epurare necesare

Eficienţele de epurare se stabilesc cu ajutorul formulei generale:

ηF = (C1- C1LMA) C1 x 100
unde: ηF – eficienţa de epurare necesară pentru potenţial „I”
C1 – concentraţia poluantului „I” în apa uzată brută (mg/l)
C1LMA – concentraţia limită maximă admisibilă a poluantului „I” în apa epurată (mg/l)
conform tabelului nr. 1.
ηMTS = (171 - 60)/171 x 160 = 64,91%
ηCBO5 = (159 - 12)/159 x 100 = 92,45%
ηNH4 = (27 - 2)/27 x 100 = 92,26%

4.2.2 Schema tehnologică propusă

În vederea atingerii eficienţelor de epurare de mai sus se propune realizarea unei variante
de epurare mecanico – biologică cu eliminare pe cale biologică a nutriţiilor (nitrificare -
denitrificare). Fluxul tehnologic propus se compune din următoarele obiecte:

A. Linia apei
 Staţia de pompare apă uzată
 Blocul de epurare mecanică constă dintr-o instalaţie compactă, automată,
realizată din materiale nocive, care îndeplineşte următoarele funcţii:
- grătar demecanizat
- desnisipator
- separator de grăsimi
 Blocul de epurare biologică combinată
 bazin de nămol activat cu aerare cu bule fine, nitrificare şi denitrificare
simultană şi stabilizarea nămolului
 staţia de pompare nămol biologic recirculat şi în exces
 staţia de suflante.

47
 Proiect de diplomă

B. Linia nămolului
 Bazin tampon nămol biologic recirculat şi în exces
 Instalaţii de îngroşare şi deshidratare mecanică a nămolului stabilizat compus
din:
- instalaţie de preparare şi dozare coagulanţi organici
- presă nămol cu două funcţii
- staţie de pompare apă de spălare, presă.

4.3 Calcule de dimensionare pe obiectele staţiei de epurare

4.3.1 Treapta de epurare mecanică

Staţia de pompare apă uzată brută (STAS 12594 - 87)

Debitele de calcul al staţiei de pompare apă uzată brută (STAS 1846 - 90)
Qc = Quzmaxh = 52 l/s = 187,2 m3/h.
Volumul bazinului de aspiraţie trebuie să asigure înmagazinarea debitului de calcul pe o
durată de 2 – 10 minute; se alege t = 6 minute
VSP,Ab x Qc = 6 x 52 x 60/1000 = 18,72 m3.
Se proiectează un cheson dreptunghiular cu dimensiunile 3 x 3 x 2,2 m, pentru pompe de
autoaspiraţie, Hasp = 2,5 m, Href = 2,5 m.
În vederea proiectării pompelor, intrarea apei brute în cheson se va face printr-un cămin
echipat cu un grătar rar cu curăţire manuală având fante de trecere de e = 60 mm.

Grătar desnisipator aerat cuplat cu separator de grăsimi

Se prevede utilizarea unei instalaţii de epurare mecanică tip container cu următoarele

funcţii:
- sită deasă cu presă pentru material reţinut;
- desnisipator aerat cu presă pentru deshidratare nisip;
- separator de grăsimi cu raclor grăsimi;
- pompă grăsimi;
- suflantă.
Caracteristici tehnice principale:
- debitul nominal Q = 30 l/s;
- fanta de trecere grătar e = 2 mm;
- umiditate rezidii evacuate Urez = 80%.
Eficienţa de epurare treaptă mecanică:
- ηMTSTM = 45%
- ηCBO5TM = 20%
- ηNH4TM = 0%.
Masa reţinerilor pe sita deasă:
Ma = 385 x 45/100 = 173,25 kg/zi
Volum reţinut:
Vr = 173,25/0,8 = 216 dm3/zi = 79 m3/an

48
 Proiect de diplomă

Volumul de nisip evacuat pe zi (conform P28 – 84 se consideră 40 dm3/100 m3):

Vnisip = 40 x Quzimax = 40 x 2246/1000 = 89,84 dm3/zi = 32,79 m3/an
Cantitatea de nisip (Pnisip = 1,5 kg/dm3):
Mnisip = 1,5 x 89,84 = 134,76 kg/zi = 49,18 t/an
Concentraţia poluanţilor în apa uzată efluentă, treaptă mecanică:
- CMTSTM = - CMTS x ηMTS = 171 x 45/100 = 76,95 mg/l
- CCBO5TM = CCBO5 x ηCBO5 = 159 x 20/100 = 127,2 mg/l

4.3.2 Treapta de epurare biologică

Deoarece nu există un normativ românesc pentru această tehnologie, treapta de epurare

biologică este calculată cu programul ANAINVENT Germania pentru tehnologia de
epurare biologică cu nămol activat, cu nitrificare şi denitrificare simultană şi stabilizarea
nămolului, conform normelor Germane ATV 131, condiţiile de ieşire impuse fiind cele
din capitolul 1.3, tabelul 1.
Transmitem în continuare rezultatele calculului.

4.3.2.1 Bazin de aerare cu nitrificare şi denitrificare simultană şi stabilizarea

nămolului

Balanţa de azot
În procesul de epurare biologică a apei uzate sunt necesare pentru fiecare kg de CBO5
redus 0,05 kg de azot (5%) şi 0,01 kg fosfor (1%) pentru obţinerea biomasei sau
nămolului activ.
O parte a acestor cantităţi se evacuează cu nămolul în exces iar o altă parte este trimisă în
bazinul de aerare cu nămolul recirculat.
Balanţa azotului conform programului ANA este următoarea:
Azot în procesul de epurare 61 kg/zi
Azot din nămol recirculat 7,2 kg/zi
Azot organe în efluent N(org)E 3,4 kg/zi
Azot în nămol în exces Nnex 14,3 kg/zi
Amoniu în efluent N – NH4 3,4 kg/zi
Azot care se oxidează 47,1 kg/zi
Nitraţi în efluenţi N(NO3) 34 kg/zi
Azot pentru denitrificare ND 13,4 kg/zi
Capacitatea de denitrificare CD = ND/L5B = 13,4/286 = 0,0468
La capacitatea de denitrificare CD = 0,047 îi corespunde un raport al volumului de
denitrificare VD şi a volumului total al bazinului de aerare cu nitrificare – denitrificare
simultană VAt
VD/ Vat = 0,176
Vârsta nămolului
VN = 2,3 x 2,13 x 1,103(t-15)/(1-VD/VAt)
VN = 2,3 x 2,13 x 1,1031/13/(1-0,176) = 21,27
Funcţie de mărimea staţiei de epurare, vârsta nămolului se suplimentează cu un
anumit număr de zile, în cazul nostru – 2 zile.
Rezultă: VN = 23,27 zile.
Nămol în exces
Nex = 0,6 (MTSTM/CBO5TM + 1) – (0,072 x 0,3F/(1/VN + 0,08F))
Unde: F = 1,072 (t-15)

49
 Proiect de diplomă

t = 20
MTSTM = 245 kg/zile
CBO5TM = 286 kg/zile
VN = 23,3 zile
Rezultă: Nex = 0,88 kg SU/kg CBO5.
Volumul bazinului de aerare
Debit de calcul Qc = Quzzimax = 26 l/s
Parametrii biodegradabili L5B = CBO5TM = Qc x QCBO5TM = 286 kg/zi Încărcarea
organică a nămolului ION = 0,05 kg/kgzi
Concentraţia nămolului în bazinul de aerare CN = 0,5 kg/m3
Încărcarea organică a bazinului de aerare IOB = 0,17 kg/m3zi
Volumul bazinului Vat = L5B/IOB = 286/0,17 = 1677 m3
din care volumul bazinului de denitrificare (zona anoxică):
VD = VD/VAt x Vat = 0,18 x 1677 = 296 m3
În zona anoxică se prevăd amestecătoare submersibil cu rol de a menţine nămolul
biologic în suspensie. Dimensionarea acestora se rezumă la determinarea puterii instalate
având ca referinţă o densitate energetică de 30 W/m3.
Volumul de nitrificare: VN = Vat – VD = 1677 – 296 = 1381 m3
Oxigenul necesar
Conform programului ANA oxigenul necesar pentru oxidarea compuşilor de carbon:
ONC = 0,144VNF/(1 + VN0,08F) + 0,5 = 0,272 O2/kgCBO5
şi oxigenul necesar pentru oxidarea compuşilor de azot:
ONN = 4,6(N(NO3) - Ne) + 1,7(N(NO3) - ND)/L5B = 0,76 kg O2/kgCBO5
Capacitatea de oxigenare:
CO = 1/α CS/(CS - CX) · (ONC fC + ONN fX)
CO = 1/α 3 kg O2 / kg CBO5
Capacitatea de oxigenare se majorează cu 25%, datorită diferenţei dintre valorile CBO5 în
efluent, indicate de programul ANA şi NTPA – 001.
Rezultă:
CO = 1/α3·1,25L5B = 1/ α 3,75·286 = 1072,5/ α kgO2/zi
α – este determinat de sistemul de aerare ales
Pentru staţia de epurare Vinga s-a optat pentru aerare cu furtune INVENT din
Silicoflex, având α = 0,7, deci:
CO = 1532 kgO2/zi = 64 kgO2/h
Necesarul de aer
Qaer = CO103/c.hn = 64·102/24·4 = 670 m3/h
c – 24 g/m3·m – capacitatea de oxigenare specifică
hn – 4 m – înălţimea apei deasupra sistemului de aerare
Suprafaţa de aerare:
SA = Qaer/qaer = 670/10 = 67 m2
qaer = 4 – 16 m3/m2h – se adoptă qaer = 10 m3/m2h
Număr de panouri – pentru panouri de 0,9 x 5,12 m
Np = SA/sA = 67/6,12 = 10,94
sA = 6,12 m2/panou 0,9 x 5,12 m
- se adoptă Np = 11 panouri de 0,9 x 5,12 m
Gradul de acoperire:
GA = sANp/SBA = (6,12 x 11)/356 = 0,184 = 18,9%
La un grad de acoperire sub 20% sunt necesare mixere pentru menţinerea nămolului în
suspensie.
Se aleg 4 bucăţi de mixere orizontale.

50
 Proiect de diplomă

Debit de nămol recirculat:

QR = RQc = 1·93,4 = 93,4 m3/h
R – coeficient de recirculare
R = CN/(CR - CN) = 3,5/(6,9 – 3,5) = 1
CR – concentraţia nămolului recirculat
În cazul decantoarelor secundare cu secţiune:
CR = (1000/ISV)tE1/30,6 = 6,9 kg/m3
unde: ISV = 100 ml/g
tE = 1,5 H – timpul de îngroşare în decantorul secundar

4.3.2.2 Decantorul secundar

Dimensionarea decantoarelor secundare se face conform STAS 4162/2 – 89 şi ATV131.

Debitul de calcul Qc = Quzzimax = 93,4 m3/h
Debitul de verificare QV = Quzziorar + QRmax = 186,8 m3/h + 93,4 m3/h = 280,2 m3/h
Se alege un decantor radial cu diametrul nominal D = 16 m.
Suprafaţa orizontală de decantare:
A0 = 165 m2
Încărcările hidraulice superficiale sunt:
- la debitul de calcul usc = Qc/A0 = 93,4/165 = 0,566 m/h < 0,7 m/h
- la debitul de verificare usv = Qv/A0 = 186,8/165 = 1,132 m/h < 1,4 m/h
Încărcarea superficială cu materii în suspensie:
ISS = CN x (QC + QR) x 24A0 = 35 x (99,4 + 93,4) x 24/165 kg/m3zi conform STAS
4162/2 – 89.
Adâncimea decantorului se determină conform ATV 131. Adâncimea totală se
compune din 4 zone distincte:
- zona de siguranţă (h1)
- zona de sedimentare (h2)
- zona de înmagazinare (h3)
- zona de îngroşare (h4).
Se determină încărcarea superficială volumică a nămolului:
ISV = QV/A0 x CN x IVN = 186,8/165 x 3,5 x 100 = 409 < 450 dm3/m2h.
Conform ATV 131 pentru a avea concentraţia de suspensii totale în efluentul
decantorului secundar mai mic de 20 mg/l ISV ≤ 450 dm3/(m2h). Această condiţie este
satisfăcută.
Zona de siguranţă h1 = 0,50 m
Zona de sedimentare h2 = 0,5Quzziorar/A0 x (1 + r)(1 – CN x IVN x 103)
h2 = 0,5usc (1 + R)/(1 – ISV/1000) = 0,5 · 0.566 9(1 + 1)/(1 – 400/1000) = 0,94
Zona de înmagazinare h3 = 0,45ISV x (1 + R)/500
h3 = 0,45 · 400(1 + 1)/500 = 0,72
Zona de îngroşare h4 = ISV x (1 + R) x t1/(500 + 300 x h)
t1 = 1,5 – timp de îngroşare maxim admisibil
h4 = 400 x (1 + 1) x 1,5/(500 + 300 x 1,5) = 1,26
Htot = h1 + h2 + h3 + h4 = 0,5 + 0,94 + 0,72 + 1,26 = 3,5 m
Timpii de decantare corespunzători debitelor de calcul şi de verificare sunt:
tdc = Htotal/usc = 3,5/0,566 = 6,184 h
tds = Htotal/usv = 3,5/1,132 = 3,094 h

51
 Proiect de diplomă

4.3.2.3 Stabilirea dimensiunilor geometrice a modulelor treptei biologice

Se proiectează un modul de treaptă biologică. Modulul se compune dintr-un

decantor secundar radial în jurul căruia este dispus sub formă de inel bazinul de aerare
combinat nitrificare cu denitrificare.
Diametrul bazinului de aerare:
D = (4 x V1/2BA/Hu/π + d2)1/2 = (4 x 1677/π/4 + 16,62)1/2 = 28,45 = 29 m

4.3.2.4 Staţia de pompare nămol biologic recirculat extern

Debitul de dimensionare QC = Quzziorar = QRmax = 93,4 m3/h

Capacitatea de înmagazinare: t1 = 12 min.
Se proiectează un cheson dreptunghiular cu:
Vu = t1 x QC = 12/60 x 93,4 = 18,68 m3
Pompele pentru recircularea nămolului sunt pompe cu autoamorsare.

4.3.3 Gospodăria de nămol

În cursul procesului de epurare se obţine nămolul biologic în exces ce trebuie prelucrat

în vederea depozitării finale. Prelucrarea acestui nămol se face prin îngroşare şi
deshidratare mecanică cu presă tip melc după o prealabilă condiţionare chimică cu agenţi
de floculare de tip polielectroliţi organici.
Cantitatea de nămol biologic în exces ce trebuie prelucrat este:
Nex = L5B x Nexsp = 286 x 0,88 = 251,68 kg/zi
L5B – încărcarea organică a treptei biologice
Nex – producţia de nămol în exces
Volumul de nămol biologic în exces:
Vnex = Nex/p x 100/(100 – 99,3) = 35,96 m3/zi
C2 = 6,9 kgm3 = 0,69%  umiditate 99,3%
Necesarul de agenţi de coagulare (polielectrolit organic pulbere):
MPE = CPEsp x Nex = 4 x 252 = 1008 g/zi

4.3.4 Dezinfecţia apei epurate

Pentru prelucrarea nămolului se prevede o instalaţie automată cu două funcţii

succesive: îngroşare şi deshidratare nămol în exces.
Îngroşarea nămolului se face până la 5 – 6 % SU operaţie care se va face în fiecare
zi. După îngroşarea nămolului (4,2 m/zi) se va depozita în bazinul de nămol îngroşat cu
un VNI = 20 m, de unde se vor prelua şi deshidrata o dată la 3 – 4 zile.
În urma procesului de deshidratare concentraţia nămolului este de 25 – 30 % SU.
Volumul nămolului deshidratat aferent unei zile este VND = 0,8 m/zi.

52
 Proiect de diplomă

CAPITOLUL 5
SURSELE DE POLUANŢI ŞI PROTECŢIA FACTORILOR DE
MEDIU

Din procesul tehnologic al Staţiei de epurare comuna Vinga şi activităţile anexe

ce se vor desfăşura în cadrul staţiei se vor evacua în mediu următoarele noxe şi poluanţi:
- ape uzate;
- deşeuri şi reziduuri;
- emisii în atmosferă;
- zgomote şi vibraţii.

5.1 Emisii de poluanţi în ape şi protecţia calităţii apelor

Apele uzate sunt reprezentate de apele uzate menajer, ape industriale, ape uzate epurate,
ape pluviale.
Apele uzate menajere - provenite din activitatea igienico – sanitară a personalului de
întreţinere şi exploatare a staţiei de epurare, cu un debit estimat Qu zi med = 0,55 m3/zi, vor
fi colectate în canalizarea din incinta staţiei şi se vor descărca în canalul dinaintea
camerei grătarelor.
Ape uzate menajere epurate - după epurarea apelor uzate menajere provenite din comuna
Vinga (Quzimax = 26 dm3/s, Quhmax = 52 dm3/s şi Quzimin = 6,5 dm3/s) şi sunt deversate în
emisarul Valea Ardelenilor, care este o apă naturală de categoria II.
Limita de încărcare cu poluanţi a apei epurate conform valorilor transmise de Regia
Autonomă Apele Române – Filiala Timişoara, în cadrul Acordului de gospodărire a
apelor nr. B-46/15.06.1998 sunt :
- suspensii 60mg/dm3
- CBO5 5mg/dm3
- CCO - Mn 10mg/dm3
- CCO - Cr 10mg/dm3
- NH4 1mg3/dm3
- NO3 10mg/dm3
- NO2 1mg/dm3
- substanţe extractibile cu eter de petrol 5mg/dm3
- produse petroliere 0,1mg/dm3
- detergenţi sintetici activi biodegradabili 5mg/dm3
- pH 6,5 – 8,5
Treapta biologică va urmări pe lângă eliminarea substanţelor organice şi reducerea
cantităţilor de nutrienţi evacuaţi în receptor (azot şi fosfor) prin procesul de nitrificare şi
denitrificare.
Evacuarea apelor deversate punctual în pârâul Valea Ardelenilor, printr-o gură de vărsare
amplasată pe malul pârâului.

53
 Proiect de diplomă

5.2 Gospodărirea deşeurilor şi reziduurilor

Deşeurile rezultate din activitatea desfăşurată în cadrul investiţiei realizate sunt
reprezentate :
- deşeuri menajere
- deşeuri industriale.
Deşeurile menajere provenite din activitatea personalului a cărui cantitate se estimează la
cca. 3-5 kg / zi, sunt reprezentate de resturi menajere şi ambalaje. Aceste deşeuri sunt
colectate în pubele cu volum de 100 dm3, amplasat într-un loc special amenajat. În mod
ritmic aceste deşeuri se vor evacua prin intermediul serviciilor de salubrizare la cea mai
apropiată rampă de gunoi.
Deşeurile rezultate din staţia de epurare
Încărcarea mixtă în materii de suspensie a apei uzate brute a fost estimată la valoarea de
171 mg / dm3, iar în materii organice biodegradabile exprimate în CBO5 la valoarea de
159 mg / dm3.
Volumul de nămol în exces rezultat din staţia de epurare este de 35,96 m3/zi (adică
251,68 kg / zi).
Nămolul rezultat din decantarea secundară este prelucrat cu o instalaţie automată (tip
ROS 31 mărimea 1 modificată) cu două funcţii succesive îngroşarea şi deshidratarea
nămolului în exces.
Îngroşarea nămolului se face până la 5-6% SU, operaţie care se va executa în fiecare zi.
După îngroşarea nămolului (4,2 m3/zi) acesta se va depozita în bazinul de nămol îngroşat
cu un volum de 20 m3 de unde se va prelua şi se va deshidrata odată la 3-4 zile.
Volumul nămolului deshidratat aferent unei zile este de 0,8 m3.
Nămolul deshidratat până la 25-30% SU este descărcat direct în containere.

5.3 Emisii de poluanţi în aer şi protecţia calităţii aerului

Sursele potenţiale de mirosuri ale apei uzate includ:

 Apa uzată proaspătă septică sau incompletă
 Nămolul proaspăt sau incomplet stabilizat
 Materiale de la sitare, desnisipator şi separatoare de grăsimi conţinând
substanţe septice sau putrescibile
 Uleiuri, grăsimi şi săpunuri de la agenţi economici, locuinţe şi scurgeri stradale
 Emisii de gaze de la procesele tehnologice de epurare, cămine de vizitare, staţii
de pompare, containere care curg, zone de descărcare în emisar.
Surse de poluanţi pentru aer:
Emisiile gazoase ale sistemului de canalizare menajeră pot fi cauzate de:
- procese biochimice de descompunere
- reacţii chimice
- vaporizare.
Debitele emisiilor de la o staţie de epurare a apelor uzate orăşeneşti sunt guvernate de
mecanismele de producere şi transport a gazelor. Mecanismele de producere implică
producerea constituentului în fază gazoasă (şi de vapori) prin vaporizare, descompunere
biologică sau reacţii chimice. Mecanismul de transfer implică transportul unui constituent
în fază de vapori până la suprafaţa terenului sau a cuvei, prin stratul limitat de aer de
deasupra staţiei şi în atmosferă. Cele trei mecanisme principale care asigură transportul
unui constituent sunt difuzia, convecţia şi aducţia.
Din apele uzate colectate şi tratate în staţia de epurare Vinga rezultă emisii de compuşi
organici volatili (CV) în aer. Emisiile pot apărea prin mecanismele de difuzie sau de

54
 Proiect de diplomă

convecţie. Difuzia apere când contracţia COV la suprafaţa apei este mai mare decât în
aer. Compuşii organici volatilizează sau difuzează în aer, în încercarea lor de a atinge
echilibrul între fazele: apoasă şi gazoasă. Convecţia apare când la suprafaţa apelor uzate
există un curent de aer care absoarbe vapori de compuşi organici de la suprafaţa apei.
Calculul emisiei de compuşi organici volatili (COV) nonmetalici s-a efectuat aplicând
metodologia de calcul CORINAIR. În această metodologie s-a prevăzut un factor de
emisie de 0,256 kg COV /1000 m3 pentru apa uzată menajeră. Rezultatele se prezintă
în tabelul nr. 5.1.:
Tabel nr. 5.1. Calculul emisiei de compuşi organici
Debit de apă uzată Emisie de COV
[dm3/s] [m3/h] [kg/h] [g/s]
Qzi max 26 93 0,0238 0,007
Qh max 52 187,2 0,0372 0,0103

În apele uzate colectate la staţia de epurare Smocuţa Mare preconizează o încărcare de

26,85 mg/dm3 azot amoniacal. Folosind metodologia de calcul a emisarilor de noxe din
apele uzate USEPA AP-42 (cap.4.3 Waste Water Collection, Treatament and Starage)
ediţia a V-a (1995) s-a obţinut emisia de amoniac din apele uzate de 0,394 g/s. Calculul s-
a efectuat folosind teoria transferului de masă.
Rezultă că emisiile sunt extrem de mici, rezultând un impact minor asupra mediului, care
va fi sesizabil cel mult olfactiv în imediata vecinătate a sursei fără implicaţii asupra stării
de sănătate a populaţiei.

5.4 Sursele şi protecţia împotriva zgomotului şi vibraţiilor

5.4.1 Zgomotul

În perimetrul staţiei de epurare sursele de zgomot sunt:

- utilajele tehnologice (pompe, suflante, instalaţii de concentrare şi deshidratare
a nămolului, etc.);
- utilaje de transport;
Activitatea utilajelor tehnologice (suflante, pompe, etc.), este continuă, iar cea a
mijloacelor de transport a reziduurilor (reţineri pe grătar, nisipuri, grăsimi, nămol,
stabilizat) este intermitentă.
Zgomotul este produs de maşina de bază (motor) sau de utilajul tehnologic de lucru.
Pentru protecţia mediului înconjurător (zona de locuit) intersectează nivelul zgomotului
exterior.
Evaluarea nivelului de zgomot exterior
 Nivelul de zgomot de evaluare
Nivelul de zgomot al utilajelor tehnologice este sub limita admisă de 50 dB, ele fiind sau
submersibile (motoarele pompelor) sau adăpostite de zgomot (suflantele de aer
comprimat).
 Sursele de zgomot punctiforme.
 Receptorul – zona de locuit – este la o distanţă de sursă de aproximativ 3 km.
 Intensitatea sunetului (I) descreşte invers proporţional cu pătratul distanţi până
la sursă.
 Conform STAS –ului 10009-88, nivelul admis al zgomotului exterior clădirii
este de 50dB (A).

55
 Proiect de diplomă

5.4.2 Vibraţii
Obiectivul nu reprezintă o sursă de mişcări vibratorii.

5.5 Sursele şi protecţia împotriva radiaţiilor

Obiectivul nu reprezintă o sursă în domeniul radiaţiilor.

56
 Proiect de diplomă

CAPITOLUL 6
IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI ŞI POSIBILITĂŢI DE
DIMINUARE

Amplasarea Staţiei de epurare Vinga în exteriorul localităţii Vinga, pe malul

pârâului valea Ardelenilor (deversarea efluentului se va face în acest pârâu), va contribui
la influenţarea factorilor de mediu din zonă.
În continuare se evaluează impactul datorat poluanţilor evacuaţi, se analizează
măsuri de protecţie prevăzute în documentaţia întocmită de proiectant şi se fac
recomandări pentru diminuarea cantităţilor de noxe evacuate în vederea încadrării lor în
normele legale.
Recomandările se vor face pentru diminuarea cantităţilor de noxe, au la bază
datele din literatura de specialitate precum şi rezultatele practice obţinute în unităţi
similare aflate în exploatare.

6.1 Impactul produs asupra apelor

Apele fecaloide menajere provenite din evacuarea dejecţiilor umane, de la băi, bucătării,
etc., conţin materii organice putrescibile, de natură animală şi vegetală, în stare proaspătă
sau în diferite stadii de descompunere biochimică, săruri minerale, în special cantităţi
relativ ridicate de clorură de sodiu provenite din urină şi număr mare de microorganisme,
mai cu seamă bacterii (coliformi totali, coliformi fecali, streptocifecoli). Aceste ape mai
conţin hormoni, vitamine, săpunuri, detergenţi sintetici, etc. Gradul de degradare a
substanţelor organice este variabil şi în general, corelat cu durata perioadelor de stagnare.
Ca stare fizică, substanţele conţinute pot fi prevăzute în soluţii coloidale, suspensii de
particule solide cu dimensiuni mari.

6.1.1 Impurificare cu materii organice şi efectele acestora asupra apei de suprafaţă

Prin apele uzate se evacuează cele mai diverse substanţe organice: proteine, hidraţi de
carbon, grăsimi, săpunuri, coloranţi, etc., care pot avea asupra calităţii receptorului fie un
efect direct şi indirect, fie un efect întârziat, ca urmare a descompunerii lor biochimice.
Dintre proteine, mai comune sunt : albuminele, gelatina, cheratina, fibroina, coezina,
glutenul. Este de remarcat că, pe lângă carbon, azot, oxigen şi hidrogen unele proteine
mai conţin în molecula lor sulf şi fosfat. Ajunse în apă, sub acţiunea bacteriilor, aceste
substanţe sunt descompuse în produşi simpli: aminoacizi, acizi graşi şi aromatici, diferite
baze organice (amine, alifatice, putresceină, codaverină, indoletilamină, indol, scotol),
hidrogen sulfurat, sulfuri organice şi diferiţi compuşi ai fosforului.
Efectul acestor produşi asupra calităţii receptorului constă în imprimarea unui gust şi
miros caracteristic apei şi în scăderea concentraţiei oxigenului dizolvat, adesea până la
dispariţia lui.
Alături de proteine, un rol important în poluarea organică îl au grăsimile, substanţele
insolubile sau greu solubile în apă. Acestea sub acţiunea bacteriilor sunt descompuse în
glicerină şi acizi graşi, între care şi acidul butiric şi valerianic, ce dau apei un miros de
râncezeală.

57
 Proiect de diplomă

Hidraţii de carbon foarte frecvenţi în apele uzate se pot întâlni fie sub formă simplă
(monozaharide şi dizaharide), fie sub formă complexă (polizaharide: dextrina, glicogen,
celuloză şi amidon). Zaharidele şi dizaharidele sunt uşor descompuse de către flora
prezentă în apele de suprafaţă, polizaharidele fiind substanţe insolubile ce plutesc în masa
apei sau formează depuneri de fund, care se degradează foarte greu.
Pe lângă substanţele organice apele uzate conţin şi diverse săruri, care joacă un rol
important în poluarea emisarilor, aceste săruri fiind de azot, fosfor şi potasiu (nutrienţi).
Sărurile de azot şi fosfor mai iau naştere şi din mineralizarea substanţelor organice
datorită activităţii bacteriene. În zonele din aval ale pârâurilor poluate cu substanţe
organice aceste săruri pot atinge concentraţii ridicate.
De asemenea şi efluenţii epuraţi pe cale biologică sunt bogaţi în azotaţi şi fosfaţi, astfel
încât, prin deversarea lor în emisar, pot da naştere fenomenului de ”înflorire a apei”, cu
toate consecinţele negative cunoscute (poluarea secundară).

6.1.2 Impurificarea cu suspensii

Cea mai frecventă formă de impurificare fizică rezultată din deversarea apelor uzate este
produsă prin materiile solide, organice şi anorganice, aflate în suspensie.
În ordinea densităţii şi mărimii particulelor şi în funcţie de unele caracteristici ale apei,
ele se depun în albie, formând sedimente de diferite grosimi, influenţând astfel condiţiile
hidrologice şi biologice din receptor. Principalele efecte produse de suspensii sunt:
scăderea transparenţei apei, distrugerea biocenozei bentale, vătămarea peştilor şi a altor
organisme bentale, deteriorarea peisajului. Scăderea transparenţei apei are ca rezultat o
reducere a numărului de plante clorofiliene şi implicit a numărului de organisme acvatice,
cu consecinţe asupra proceselor de autoepurare. Tulburarea apei produce de asemenea o
stânjenire a nutriţiei peştilor, mai ales a celor care îşi găsesc hrana cu ajutorul văzului,
cum sunt cei răpitori.
Depunerea pe fund a suspensiilor fine sau grosiere acţionează pe cale mecanică asupra
organismelor acvatice, ducând la modificări calitative şi cantitative ale biocenozei bentale
sau chiar la eliminarea integrală a acestora.

6.1.3 Dispersia principalilor poluanţi în apele emisarului

Caracteristicile principale ale apelor uzate menajere provenite din comuna Vinga (Qu zi max
= 26dm3/s), care constituie influentul staţiei de epurare sunt:
- suspensii 171 mg/dm3 (aprox. 385 kg/zi)
- CBO5 159 mg/dm3 (aprox. 357,5 kg CBO5/zi)
- NH4 27 mg/dm3 (aprox. 60,5 kg NH4/zi)
- Ptotal 6,1 mg/dm3 (aprox 13,75 kg P/zi)
În urma dimensionării staţiei de epurare Vinga indicatorii de calitate ai efluentului
(conform celor prevăzute de proiectant şi acordul de gospodărirea apelor nr. B-
46/15.06.1998) se vor încadra în următoarele limite:
- suspensii 60 mg/dm3
- CBO5 5 mg/dm3
- NH4 1 mg/dm3
- NO3 10 mg/dm3
- NO2 1 mg/dm3
- CCO-Mn 10 mg/dm3
- CCO-Cr 10 mg/dm3

58
 Proiect de diplomă

- substanţe extractibile cu eter de petrol 5 mg/dm3

- produse petroliere 0,1 mg/dm3
- detergenţi sintetici activi biodegradabili 5 mg/dm3
- pH 6,5 – 8,5
Pentru realizarea acestor valori a indicatorilor proiectantul a ales o variantă de epurare
mecanico-biologică în care pe lângă procesul de eliminare a substanţelor organice pe cale
aerobă de către microorganismele heterotrofe au loc şi procese de nitrificare (pentru
eliminarea azotului).
Efluentul staţiei de epurare este evacuat în pârâul Valea Ardelenilor, apă naturală de
categoria III.
Deversarea apelor epurate în pârâul Valea Ardelenilor se va realiza punctual la mal prin
intermediul unei guri de desecare. În zona de desecare a pârâului Valea Ardelenilor are
următoarele caracteristici:
- pârâu de categoria III de calitate;
- Qmin = 0,01 m3/s (debit minim de asigurare 95%);
- Hmed = 0,40 m (adâncime medie a apei pentru Qmin);
- Amed = 4,00 m2 (aria medie a secţiunii de desecare pentru Qmin).
Pentru evaluarea impactului efectului staţiei de epurare Vinga asupra receptorului (pârâul
Valea Ardelenilor) s-au calculat valorile principalilor indicatori de calitate materii în
suspensie, CBO5 şi oxigen pentru apa din receptor imediat după secţiunea de deversare şi
în secţiunea de control.
Valorile au fost obţinute ţinând seama de autoepurare şi în principal de fenomenele fizice
care intervin (diluţia, dispersia şi amestecul).
Calculele au fost făcute pe baza datelor puse la dispoziţie de proiectant şi de Regia
Autonomă Apele Române – Filiala Timişoara prin adresa nr. 2023/04.03.1998 (parametrii
hidrologici, cheie limnimetrică pentru pârâul Valea Ardelenilor, profil transversal al
pârâului în secţiunea de descărcare).
Datele de bază folosite au fost:
- Q (debit minim pârâu cu asigurare de 95%) 0,010 m3/s;
- q (debit maxim zilnic efluent) 0,052 m3/s;
- concentraţia maximă de suspensii efluente 60 mg/dm3;
- concentraţia maximă de suspensii receptor 100 mg/dm3;
- concentraţia maximă în CBO5 a efluentului 5 mg/dm3;
- concentraţia maximă în CBO5 a pârâului 12 mg/dm3;
- adâncimea medie în secţiunea de descărcare pentru Qmin 0,4 m;
- temperatura medie a apei pârâului 15°C.
S-a determinat astfel o lungime de amestec total de 6,88 km. În acest caz amestecul
complet are loc după confluenţa Văii Ardelenilor cu Valea Apa Mare. Concentraţiile
pentru indicatorii amintiţi au fost determinate numai pentru zona de amestec incomplet,
de la evacuare şi până la confluenţa cu Valea Apa Mare, timpul de amestec în acest caz
fiind de 0,9942 zile.
Concentraţia de suspensii – în efluentul staţiei de epurare este de 60 mg/dm3, conform
acordului de gospodărirea apelor mai sus menţionat.
Se verifică dacă în secţiunea de deversare în emisar a efluentului, se respectă condiţiile
categoriei a III-a de calitate (normativul specifică faptul că în secţiunea de descărcare
trebuie respectate cel puţin condiţiile categoriei a III-a de calitate) considerându-se că aici
se produce amestecul complet.
Ţinându-se cont de faptul că evacuarea se face printr-o gură de deversare prevăzută cu
clapetă de reţinere care să împiedice pătrunderea apei emisarului în staţie, în cazul unei

59
 Proiect de diplomă

ape mari, se poate considera că în secţiunea de evacuare coeficientul de amestec este a =

0,8.
În acest caz, calitatea maximă de materii totale în suspensie care se pot descărca în emisar
(conform gradului de diluţie realizat D = 0,1923 este de 100 mg/dm3) pentru un emisar de
categoria a III-a de calitate.
Rezultă că instalaţiile de epurare propuse sunt suficiente din punct de vedere al materiilor
totale în suspensie. Ele realizează pentru acest indicator de calitate o eficienţă de epurare
de 64,91%.
Concentraţia de CBO5 – determinată în secţiunea de confluenţă este de 5,94 mg/dm3
(concentraţia de CBO5 în efluentul staţiei de epurare este de 5 mg/dm3), calculele fiind
făcute ţinând seama şi de fenomenul de reaerare din pârâu. Concentraţia CBO5 –ului din
această secţiune se situează sub valoarea maximă acceptată pentru râurile de categoria III
(maxim 12 mg/dm3 conform STAS 4706 - '88).
Pentru realizarea concentraţiei de CBO5 = 5 mg/dm3 în efluent, gradul necesar de epurare
a staţiei, în eliminarea substanţelor organice este de 96,85%.
Privind regimul oxigenului s-a determinat:
- timpul critic (după care oxigenul dizolvat din pârâu atinge valoarea critică) este
de 0,9942 zile;
- deficitul critic de oxigen în apa pârâului este de 26 mg de oxigen/dm3;
- concentraţia oxigenului în zona de confluenţă (Valea Ardelenilor cu Valea Apa
Mare) este de 4,8 mg de oxigen/dm3, valoare superioară concentraţiei minim
acceptabilă pentru ape de categoria III (STAS 4706 - '88).

6.2 Impactul produs asupra aerului

6.2.1 Comportarea în atmosferă a poluanţilor

Atmosfera este un adevărat laborator chimic în care compuşii de sulf şi de azot, oxigenul,
radiaţia solară, atomii şi moleculele libere sunt implicaţi în procese chimice. Se formează
în mod continuu noi substanţe, au loc reacţii complexe în mai mulţi paşi adesea sub
acţiunea radiaţiei solare.
Chimia atmosferei este foarte complicată şi numai parţial cunoscută. În cele ce urmează
se va descrie în linii mari comportarea compuşilor organici volatili (COV) emişi în
atmosferă.
Oxizii de azot existenţi în atmosferă, împreună cu COV, conduc la o formare a
oxidanţilor fotochimici, dintre care cel mai important este ozonul. Dacă în stratosferă
stratul de O3 este benefic, în atmosferă ozonul este un poluant cu puternică acţiune
oxidantă.
Când NO reacţionează cu O3 în atmosferă se formează NO2. Acesta poate fi mai departe
oxidat în acid azotic şi se poate depune ca ion NO3 prin precipitaţii.
În prezenţa radiaţiei solare (UV), NO2 se poate disocia în atom de O şi în NO, atomul
liber de oxigen reacţionează cu oxigenul atmosferic şi formează ozonul. Acest ozon este
reutilizat la formarea NO2 . Radiaţia solară nu conduce la formarea permanentă a O3 ,
trebuie să existe şi alte substanţe în atmosferă ca şi O3 , care să intre în reacţie şi să ducă
la conversia NO2 şi O2. Radicalii liberi (diferiţi reactivi, fragmente de molecule instabile)
ca R şi RO2 sunt produşi puternic reactivi ai reacţiilor chimice. Ei sunt formaţi în
principal când radiaţia solară rupe moleculele de hidrocarburi. Radicalii iau locul

60
 Proiect de diplomă

ozonului în procesul de transformare a NO şi NO2. Hidrocarburile activează astfel ca un

combustibil în formarea ozonului.
Probabilitatea de formare a O3 creşte cu cantitatea de hidrocarburi, dar datorită
complexităţii reacţiei, nu se poate trage concluzia unei dependenţe liniare.
Hidrocarburile pot avea diferite surse, naturale sau artificiale. Ca urmare, şansa ca în
atmosfera în care se emit gaze de ardere să existe cantităţi apreciabile de hidrocarburi este
mare, deci probabilitatea de formare a O3 este ridicată. Alături de O3 care deţine ponderea
cea mai mare apar şi alţi oxidanţi fotochimici: acid formic, apă oxigenată,
peroviacetilnitrat (PAN).

6.2.2 Metodologie folosită pentru evaluarea impactului poluanţilor evacuaţi în

atmosferă de staţia de epurare

Efectul poluanţilor evacuaţi în atmosferă de staţia de epurare, asupra mediului şi a

factorilor de mediu apar atât la perioade de expunere scurtă (30 minute), cât şi la perioade
de expunere lungi (sezon, an). Ca urmare, o evaluare cât mai completă a importanţei
acestei surse trebuie să se refere la ambele categorii de efecte, cu atât mai mult cu cât se
pune problema unui/unor grup/grupuri de surse amplasate într-o zonă poluată. În plus,
atunci când ariile de impact ale acestor grupuri de surse studiate apoi şi influenţate ale
altor surse, situaţie obişnuită marilor aglomerări urbane, este necesară evaluarea aportului
surselor studiate la nivelurile de poluare datorate celorlalte surse.
Efectuarea unor studii de asemenea complexitate impune modelării matematice care
permit obţinerea tuturor acestor informaţii. În lume s-au dezvoltat modelele matematice
la diferite scări şi cu diferite grade de rafinare care sunt utilizate pe scară largă, cu bune
rezultate.
Modelarea matematică, furnizând informaţii cu bună încredere statistică şi pe arii largi
este folosită atât ca mod unic de studiere a impactului unor surse de poluare a atmosferei,
ca şi în fundamentarea, completarea şi extinderea informaţiilor obţinute prin monitoring.
Modelul matematic utilizat pentru evaluarea impactului poluanţilor evacuaţi în atmosferă
Pentru rezolvarea problemelor ridicate de studiul de faţă s-a utilizat modelul climatologic
pentru calculul câmpului de concentraţii.
Utilizarea acestui model s-a făcut din următoarele motive:
- permit luarea în consideraţie simultan a aportului mai multor surse la
concentraţia totală într-un receptor;
- permite estimarea concentraţiei pe termen scurt şi pe termen lung;
- este aplicabil surselor continue punctiforme şi de suprafaţă.
Baza fizică fundamentală a modelului este dată de formula gaussiană a penei de poluant a
penei de poluant. Modelul este deci unul gaussian combinat cu o procedură de mediere a
concentraţiilor pe intervale lungi de timp (sezon, an).
Termenul de model gausian provine de la faptul că distribuţiile verticală şi orizontală
(perpendiculare pe axa vântului) ale concentraţiilor sunt distribuţii normale, deviaţiile
standard ”y” şi ”z” ale lor fiind funcţie de distanţa faţă de sursă şi de sursa meteorologică.
Rezolvarea gaussiană a ecuaţiei difuziei s-a dovedit adecvată pentru modelarea dispersiei.
Modelele de tip gausian sunt modele tridimensionale care permit calcularea concentraţiei
de poluant la o anumită înălţime (inclusiv la sol) şi la o anumită distanţă de sursă.
Datele de intrare – cuprind informaţii privind:
- grila de calcul;
- date de emisie;
- parametrii meteorologici.

61
 Proiect de diplomă

Grila de calcul – modelul permite calculul concentraţiei medii a poluantului în orice

punct aflat la anumite distanţe de sursă / surse, prin luarea în considerare a contribuţiei
tuturor surselor. Ca urmare, este posibil să se calculeze concentraţiile pe o arie în jurul
sursei. În acest scop se delimitează aria de interes, iar pe suprafaţa ei se fixează o grilă de
regulă pătratică ale cărei noduri constituie receptorii. Numărul de noduri şi pasul grilei se
aleg în funcţie de caracteristicile sursei, ale ariei de interes şi ale problematicii la care
trebuie să se răspundă. Grila va avea o origine şi un sistem de coordonate cu axa Ox spre
est şi axa Oy spre nord în funcţie de care se stabilesc coordonatele surselor şi ale
nodurilor.
Datele de emisie – cuprind caracteristicile sursei: înălţimea geometrică, diametru sau
suprafaţa de emisie, viteza şi temperatura de evacuare a poluanţilor, debit maxim al
poluantului.
Datele masice ale poluanţilor se determină fie direct, prin măsurători la sursă asupra
concentraţiilor în gazele evacuate în atmosferă (măsurători în coş sau în canalele de
exhaustare), fie indirect prin evaluări de bilanţ de materiale de flux tehnologic.
Parametrii meteorologici – se introduc sub forma funcţiei de funcţiei de frecvenţă
(K,1,m) a tripletului direcţia vântului; clasa de viteză a vântului şi clasa de stabilitate. De
exemplu dacă se lucrează pe 16 sectoare de vânt, 8 clase de viteză şi 7 clase de
stratificare, tabloul de valori al funcţiei de frecvenţă cuprinde 896 de intrări.
Pentru o mai bună înţelegere a relaţiei sursa de poluare – vor face în continuare câteva
consideraţii referitoare la fenomenul fizic al difuziei poluanţilor în atmosferă.
Odată injectată în atmosferă, o masă de poluanţi este supusă unui proces de dispersie.
Este evident că difuzia în atmosferă a unei mase de poluanţi gazoşi, în momentul în care
temperatura sa o egalizează pe cea a mediului şi dispare deci diferenţa de densitate, este
un fenomen care depinde esenţial de mişcările aerului. Particulele cu un diametru sub
20µm se comportă ca şi gazele, în timp ce asupra celor cu diametre mai mari intervine şi
diametrul de depunere.
Emisiile de noxe în atmosferă au loc în primele sute de metri, deci în stratul limită.
Mişcarea aerului în stratul limită este caracterizată prin transportul turbulent al
impulsului, căldurii şi masei. Interacţiunea unei mase de aer cu suprafaţă terestră are ca
rezultat, într-un punct , apariţia a trei componente ale mişcării care variază aleator şi
continuu în timp. Această fluctuaţie continuă, turbulentă, este acea caracteristică a
atmosferei joase care determină difuzia poluanţilor. Agentul transportor este turbionul
care asigură o împrăştiere mult mai eficace decât difuzia moleculară.
Turbioanele au dimensiuni foarte variate da la câţiva mm la câţiva km. Ele apar datorită
neomogenităţilor atmosferei reale şi ale suprafeţei pământului, având dublă origine:
tehnică şi dinamică.
În difuzia moleculară dacă mediul de difuzie, agentul ce difuzează şi temperatura lui şi a
mediului sunt date de o anumită cantitate de intensitate a turbulenţei care este o mărime
aleatoare. De aici caracterul probabililistic al fenomenului de dispersie.
Structura turbulentă este intim legată de structura verticală a atmosferei ca răspuns al
acestuia la bilanţul energetic pământ – atmosferă. Deoarece turbulenţa este mai dificil de
măsurat decât gradientul vertical care o însoţeşte, acesta din urmă este mult mai uşor de
folosit. Cercetările au stabilit legătura dintre parametrii de dispersie şi structura termică
verticală a atmosferei şi exprimarea ei cantitativă.
Acest lucru a permis elaborarea unor modele matematice practice care descriu procesul
de difuzie, bazate pe parametrii relativ uşor de măsurat decât gradientul vertical care o
însoţeşte, acesta din urmă este mult mai uşor de folosit.

62
 Proiect de diplomă

Revenind la fluctuaţiile mişcării aerului, scara lor de dimensiuni determină două tipuri de
mişcări: fluctuaţiile de scară mare de mişcare medie (vântul mediu, ca direcţie şi viteză),
iar cele de scară mică dau turbulenţa.
Cei doi parametrii meteorologici, vântul şi structura verticală a atmosferei sunt
determinaţi în procesul de difuzie al poluanţilor şi în ultimă instanţă şi repartiţia
concentraţilor la sol.
Vântul – intervine în dispersie prin direcţie şi prin viteză.
Direcţia vântului imprimă direcţia de deplasare a masei de poluanţi.
Viteza vântului determină diluţia poluantului pe direcţia deplasării şi influenţează
supraînălţarea ”h”.
Supraînălţarea ”h” se defineşte ca distanţa pe care o parcurge pana de la ieşirea din corp
până la pierderea impulsului iniţial. Această distanţă este invers proporţională cu viteza
vântului.
Influenţa vitezei vântului asupra concentraţiei are loc deci atât direct cât şi indirect, prin
supraînălţare, cele două variaţii având sens opus, dar magnitudini diferite. La o anumită
viteză a vântului şi o stare de stabilitate, pentru o sursă dată, cele două efecte se
echilibrează şi apare, la o anumită distanţă de sursă, o concentraţie maximă la sol. Viteza
corespunzătoare acestei concentraţii se numeşte viteza critică.
În cazul vitezelor de vânt mari, zonele mai puternic afectate de poluare vor fi mai strânse
şi mai apropiate de sursă. Pentru viteze mai mici, poluanţii emişi la sol vor afecta arii
largi în jurul sursei, iar cei emiţi la înălţime, arii mai depărtate. În condiţii similare de
vânt, sursele mai înalte vor afecta mai puternic zona îndepărtată de sursă decât sursele
mai joase.
Stabilitatea atmosferei (stratificare termică) – în atmosferă mişcările ascensionale ale
particulelor de aer se fac adiabatic. Conform legii gazelor ideale destinderea adiabatică
suferită în timpul acestei mişcări conduce la răcirea (se admite constanta vântului). În
general temperatura aerului scade cu înălţimea gradientului vertical al temperaturii, poate
să ia diferite valori în timp ce gradientul adiabatic este o constantă (1C/100 m).
Presupunem că într-un loc şi la un moment dat, în stratul de aer (Z1) şi (Z2) temperatura
atmosferei variază între T1 (Z1) şi T2 (Z2). Dacă o particulă de aer aflată la nivelul Z1,
egală cu a mediului, suferă un impuls vertical (de exemplu lovirea de un obstacol) ea va
urca răcindu-se adiabatic până la nivelul Z2. Dacă aici temperatura sa T2' este mai mare
decât T2 , ea va avea tendinţa să-şi continue mişcarea ascensională. În acest caz în stratul
considerat atmosfera este instabilă favorizând mişcările verticale.
Dacă T2' = T2 atunci particula se va afla în echilibru la orice nivel. În acest caz atmosfera
este neutră.
Dacă T2' < T2 particula va reveni la poziţia iniţială, atmosfera în acest caz este stabilă,
frânând mişcările verticale. Prin influenţa asupra turbulenţei, deci asupra parametrilor de
dispersie, stratificarea termică influenţează comportare penei de poluant în atmosferă.
Pentru o sursă dată, valoarea concentraţiei maxime şi distanţa de la care se atinge depinde
de stratificarea termică a atmosferei.
Distribuţia concentraţiei de poluant pe axa vântului pentru o sursă continuă, punctuală,
aflată la o anumită înălţime are următoarele caracteristici: concentraţie practic zero la
vaza coşului creşte cu distanţa până la o valoare maximă, după care scade în mod regulat.
După cum rezultă din cele prezentate, parametrii mediului aerian au un rol fundamental
în dispersia noxelor. Marea varietate a acestora în timp, multitudinea situaţiilor care pot
apărea, caracterul aleator al dispersiei fac deosebit de dificil studiul poluării atmosferei şi
mai ales modelarea. Trebuie menţionat că asupra parametrilor mediului aerian din zona
de amplasare a unei surse exercită o mare influenţă particularităţile locale ale terenului:
relief, înălţime şi dispunere în spaţiu a clădirilor sau a alto obstacole, orientarea acestora

63
 Proiect de diplomă

faţă de vânturile dominante. Impactul local al unei surse amplasate într-un teren plat este
mai uşor de evaluat, decât dacă aceeaşi sursă este amplasată într-o zonă cotită, cu
obstacole de diferite înălţimi, aflate la diferite distanţe. În această a doua situaţie pot
apărea cazuri grave de poluare care în prima situaţie nu au nici o şansă de realizare.
Evident, că la toate aceste influenţe se adaugă rolul parametrilor sursei: puterea, înălţimea
şi diametrul, toxicitatea poluantului, viteza şi temperatura de evacuare.
Evaluarea teoretică a impactului unei surse cât mai corect cu putinţă, presupune deci
cunoaşterea, de pe o parte , a regimului cu termen lung al parametrilor meteorologici, iar
pe de altă parte a tuturor particularităţilor locale. Acest lucru prezintă pe lângă avantajul
dimensionării corecte a sursei în sensul realizării impactului minim asupra mediului şi pe
cel al amplasării corecte. Este de menţionat că în zonele urbane efectul de căldură se
resimte asupra intensităţii şi înălţimilor, inversiunilor în sensul reducerii şi respectiv,
creşterii acestor mărimi. Acest fenomen este benefic în sine, mai ales că în straturile joase
rugozitatea mare şi orografia accidentată conduc la intensificarea turbulenţei. Totuşi,
pentru coşurile joase tocmai aceste elemente, care cresc turbulenţa, constituie cauze de
intensificare a poluării în volumul de aer din jurul surselor joase (omogenizare rapidă).
La creşterea concentraţiilor de poluanţi, contribuie de asemenea prezenţa în vecinătate a
surselor clădirilor înalte.
Datele de ieşire ale modelului constau în următoarele mărimi calculate în fiecare punct al
grilei care acoperă aria de influenţă a surselor:
 Concentraţie medie sezonieră sau anuală a fiecărui poluant.
 Concentraţia maximă pe 30 minute (cea mai mare valoare din şirul
concentraţiilor pe 30 de minute asociate tuturor situaţiilor meteorologice
posibile).
 Frecvenţa medie sezonieră sau anuală de atingere şi de depăşire a unui prag de
concentraţie pe 30 de minute (de exemplu norma sanitară, valoarea limită de
protecţie a vegetaţiei, etc.).
Pe baza acestor date se trasează pe harta zonei curbele de izoconcentraţii şi nivelul de
poluare a atmosferei pe termen lung şi pe termen scurt de expunere. Este de menţionat că
în cazul analizat impactul unui grup de surse, mărimile calculate în fiecare punct de grilă
însumează contribuţiile tuturor surselor.

6.2.3 Evaluarea impactului poluanţilor emişi de Staţia de epurare Vinga

Calculele asupra concentraţiilor de noxe (medii de 30 de minute) în atmosferă, au fost

efectuate pentru toate condiţiile meteorologice posibile şi pentru diferite distanţe de surse.
Rezultatele se prezintă în tabelul ce urmează.
Din tabelul care prezintă dispersia compuşilor organici volatili (COV) se observă că cea
mai mare concentraţie (77,09 mg/m3) se atinge la 200 m faţă de sursa de evacuare a
gazelor arse în condiţiile unei atmosfere instabile cu o viteză a vântului de 1 m/s.
Din compararea acestor valori maxime admisibile (COVmax = 6000 mg/m3) se poate
afirma că impactul investiţiei analizate asupra factorului de mediu aer este neglijabil.

6.3 Impactul produs asupra solului şi subsolului

Deşeurile menajere – estimate cantitativ 3-5 kg/zi provenite din activitatea personalului
sunt colectate în pubele speciale cu cantitatea de 100 dm3 amplasate într-un loc special
amenajat. În mod ritmic aceste deşeuri sunt evacuate la cea mai apropiată rampă de

64
 Proiect de diplomă

gunoi. Necolectarea deşeurilor în pubele şi netransportarea lor periodică la rampa de

gunoi poate conduce la degradarea ambientului, precum şi la apariţia unor potenţiale
focare de infecţie.
Reziduurile industriale – reţinerile pe grătar, nisipul din desnisipator, grăsimile din
separatorul de grăsimi şi nămolul vor pot fi tratate sau evacuate astfel:
- reţinerile pe grătare cu un volum de 79 m3/an (173,25 kg/zi) reţinute pe site
tip ROTAMAT la groapa de gunoi (pot fi tratate asemănător nămolului
deshidratat);
- nisipul reţinut, cu un volum de 32,79 m3/an (136,76 kg/zi), este depozitat într-
un container special. Dacă echipamentul se completează cu dispozitive de
spălare a nisipului, atunci acesta va putea fi utilizat în construcţii;
- substanţe extractibile în eter de petrol (grăsimi) reţinute vor fi aproximativ
496 kg/zi. Grăsimile reţinute se extrag prin vidanjare în căminul de stocare şi
se ard în cazane de încălzire centrală (dacă acestea permit folosirea lor)sau
sunt depozitate la groapa de gunoi;
- nămolul deshidratat – cu un volum de aproximativ 0,8 m3/zi poate fi utilizat
în agricultură ca îngrăşământ. Pentru asigurarea condiţiilor necesare utilizării
acestui nămol în agricultură după ieşirea din instalaţia de deshidratare ROS3,
se recomandă amestecarea cu var nestins pudră într-un transport elicoidal care
realizează amestecul nămolului deshidratat cu varul nestins (depozitat într-un
siloz de var).

65
 Proiect de diplomă

Tabel nr. 6.1. Concentraţia de COV în µg/m3 (timp de mediere 30 de minute)

Viteza Distanţa faţă de origine pe axa vântului (m)

Strat
m/s 40 80 120 160 200 240 280 320 360 400 440 480 520 560 600
F.I. 1 7,8 7,5 4,3 2,6 1,8 1,2 0,9 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2
F.I. 2 10,6 4,8 2,4 1,4 0,9 0,6 0,5 0,4 0,3 0,2 0,2 0,2 0,1 0,1 0,1
I. 1 0,7 7,7 6,9 4,9 3,5 2,6 2 1,6 1,3 1 0,9 0,7 0,6 0,5 0,5
I. 2 5,9 7,7 4,7 2,9 2 1,4 1,1 0,8 0,7 0,5 0,4 0,4 0,3 0,3 0,2
I. 3 7,8 6,1 3,4 2 1,4 1 0,7 0,6 0,4 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2
I. 4 7,8 4,9 2,6 1,6 1 0,7 0,5 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2 0,1 0,1
I. 5 7,3 4,1 2,1 1,3 0,8 0,6 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2 0,1 0,1 0,1
P.I. 1 0 3,4 7,4 7,2 6 4,8 3,9 3,2 2,6 2,2 1,9 1,6 1,4 1,2 1,1
P.I. 2 0,8 8,4 7,5 5,4 3,9 2,9 2,2 1,8 1,4 1,2 1 0,8 0,7 0,6 0,6
P.I. 3 2,5 8,2 6 4 2,8 2 1,5 1,2 1 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,4
P.I. 4 3,6 7,3 4,8 3,1 2,1 1,5 1,2 0,9 0,7 0,6 0,5 0,4 0,4 0,3 0,3
P.I. 5 4,1 4,6 4 2,6 1,7 1,3 0,9 0,7 0,6 0,5 0,4 0,3 0,3 0,3 0,2
P.I. 6 4,3 5,6 3,4 2,2 1,5 1 0,8 0,6 0,5 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2
P.I. 7 4,3 5 3 1,9 1,3 0,9 0,7 0,5 0,4 0,3 0,3 0,2 0,2 0,2 0,2
N. 1 0 0,4 3,8 6,4 7 6,6 5,9 5,2 4,6 4 3,5 3,1 2,8 2,5 2,3
N. 2 0 4,8 7,2 7,6 6,2 5 4,11 3,4 2,8 2,4 2,1 1,8 1,6 1,4 1,3

66
 Proiect de diplomă

N. 3 0,2 6,8 7,8 6,2 4,8 3,7 2,9 2,4 2 1,7 1,4 1,2 1,1 1 0,9
N. 4 0,6 7,1 6,8 5,1 3,8 2,9 2,3 1,8 1,5 1,3 1,1 0,9 0,8 0,7 0,6
N. 5 0,9 9,8 5,9 4,3 3,2 2,4 1,9 1,5 1,2 1 0,9 0,8 0,7 0,6 0,5
N. 6 1,2 6,4 5,2 3,7 2,7 2 1,6 1,3 1 0,9 0,7 0,6 0,6 0,5 0,4
N. 7 1,4 5,9 4,6 3,2 2,3 1,7 1,4 1,1 0,9 0,7 0,6 0,5 0,5 0,4 0,4
N. 8 1,5 5,5 4,1 2,9 2,1 1,5 1,2 1 0,8 0,7 0,6 0,5 0,4 0,4 0,3
P.S. 1 0 0 0,4 2,6 5,4 7,2 7,9 7,9 7,6 7 6,5 5,9 5,4 5 4,5
P.S. 2 0 0 0,7 2,8 4,4 5,1 5,1 4,9 4,5 4 3,6 3,3 3 2,7 2,4
P.S. 3 0 0 0,8 2,6 3,7 4 3,9 3,6 3,2 2,9 2,6 2,3 2,1 1,8 1,7
P.S. 4 0 0 0,9 2,4 3,1 3,3 3,1 2,8 2,5 2,2 2 1,8 1,6 1,4 1,3
P.S. 5 0 0 0,9 2,2 2,7 2,8 3,6 2,3 2,1 1,8 1,6 1,4 1,3 1,1 1
P.S. 6 0 0 0,9 2 2,4 2,4 2,2 2 1,8 1,6 1,4 1,2 1,1 1 0,9
P.S. 7 0 0,1 0,9 1,8 2,2 2,2 2 1,8 1,5 1,3 1,2 1 0,9 0,8 0,8
S. 1 0 0 0 0 0,3 1,1 2,5 4 5,4 6,3 7 7,3 7,4 7,4 7,3
S. 2 0 0 0 0,1 0,5 1,4 2,5 3,5 4,2 4,6 4,7 4,8 4,7 4,5 4,4
S. 3 0 0 0 0,1 0,6 1,4 2,3 3 3,3 3,6 3,6 3,6 3,5 3,3 3,1
S. 4 0 0 0 0,1 0,6 1,4 2,1 2,6 2,8 3 2,9 2,9 2,8 2,6 2,5
F.S. 1 0 0 0 0 0,3 1,1 2,5 4 5,4 6,3 7 7,3 7,4 7,4 7,3
F.S. 2 0 0 0 0,1 0,5 1,4 2,5 3,5 4,2 4,6 4,7 4,8 4,7 4,5 4,4

Notă:
Strat = Stratificarea aerului P.S. = Puţin Stabil
F.I. = Foarte Instabil S. = Stabil

67
 Proiect de diplomă

Amestecul intră în reacţie, obţinându-se o reacţie extremă la 80ºC, care asigură înmagazinarea
nămolului, respectiv distrugerea oricăror microorganisme sau ouă de paraziţi patogeni. De
asemenea şi pH – ul realizat, de cca. 12, asigură o pasteurizare a nămolului, care după acest
tratament poate fi utilizat ca îngrăşământ organic şi amendament agricol. Consumul de var este
de 25 kg la mc / nămol deshidratat respectiv 460 kg / zi.
Prevederea platformelor betonate a drumurilor şi aleilor pietonale sistematizate pe verticală
asigură protejarea solului.
Pentru obiectele tehnologice din staţia de epurare care sunt semiângropate sau îngropate s-au
adoptat soluţii constructive astfel încât să aibă loc scurgeri de apă uzată sau nămol în sol şi care
să ducă la infestarea pânzei freatice.
Soluţiile tehnologice au fost alese în conformitate cu Regulamentele M.L.A.T. Se propune
categoria III (conform P100-1992pentru zona seismică ”D” cu asigurarea cerinţelor de calitate
conform STAS 4165 / 96; P73 / 1978; C140 / 1986 şi STAS 12500 / 1986 pentru construcţii
îngropate de tip bazine, cuve, rezervoare, ce impun construcţii specifice din beton armat
impermeabilitate P4 – P8 cu tipul de ciment corespunzător pentru agresivitate).
Fundarea directă este posibilă pentru toate obiectele propuse în următoarele condiţii prealabile ce
se vor definitiva prin studiile de teren şi pe bază de foraje pentru amplasament.
Terenul de fundare – pachetul de argilă cuprins între cotele 0,3 – 5 m.
Dminfundare = 1,2 – 1,5 m.
Apa subterană prezintă nivele ridicate de până la 1.0 m de la cota terenului actual şi prezintă în
anumite condiţii de agresivitate sulfurică sau carbonică slabă faţă de betoane.
Presiunea convenţională Pconv = 160 kPa pentru Df = 2,0 m şi B = 1,0 m.
Pregătirea patului de fundare, grenajul pe contur şi sistemul de cămine prin metale se prevăd în
corelare cu măsurile de asigurare a execuţiei de uscare şi de asigurare la plutire a elementelor şi
ansamblului.
Soluţiile tehnologice adoptate se prezintă astfel:
 Clădirea staţiei.
Clădirea staţiei este o construcţie pater. Structura de rezistenţă a clădirii este alcătuită din cadre
din beton armat cu stâlpi prefabricaţi, grinzi longitudinale prefabricate şi acoperiş din beton
armat monolit.
Construcţia are forma dreptunghiulară având dimensiunile în plab de 15,20x100,00 m şi
înălţimea liberă de 5,00 m. Infrastructura se realizează din fundaţii izolate şi grinzi de fundare.
Deoarece nivelul apei subterane este ridicat se vor lua măsuri speciale pe timpul execuţiei pentru
evacuarea apei subterane cu filtre circulare.
Toate suprafeţele în contact cu apa se vor proteja împotriva umidităţii.
 Decantor secundar şi bazin de aerare
Decantorul secundar şi bazinul de aerare sunt cuve semiângropate circulare, dispuse concentric.
Decantorul secundar este dispus în interior şi are raza de 16,00 m. Bazinul de aerare are raza de
29,00 m. Datorită nivelului ridicat al apei subterane s-a prevăzut un subradier de 60,00 cm din
beton simplu (B10). Între subradier şi radier se vor prevedea hidroizolaţii. Radierul are grosimea
de 40 cm având îngroşări până la 60 cm sub pereţi. Radierul se va realiza din Bc 25 cu grad de
impermeabilizare P8.
Pereţii cuvei au grosime variabilă, între 40 cm la partea superioară şi 55 cm la partea inferioară şi
se vor realiza de asemenea din beton B25 cu impermeabilitate P8.
Pereţii cuvei au 5m înălţime din care 1,5 m deasupra terenului şi 3,5 m îngropat.
Atât la interiorul cuvei cât şi la exteriorul cuvei se vor prevedea tencuieli speciale impermeabile
tip Drizoro.

68
 Proiect de diplomă

 Cuva de nămol.
Este o construcţie din beton armat monolit. Datorită nivelului ridicat al apei subterane cuva se va
testa.
Materialele folosite sunt beton armat Bc15, oţel beton OB37 şi PC52.
Cuva este acoperită cu elemente prefabricate carosabile pentru a permite accesul la containerele
de nămol.
 Bazinul de aspiraţie apă uzată.
Bazinul de pompare apă uzată se va executa de asemenea din beton armat monolit, având
dimensiunile în plan de 3,00 m x 3,00 x 2,20 m.
Cuva se va executa din beton Bc15, OB37 şi PC52.
În aceste condiţii se apreciază că impactul asupra solului şi subsolului se situează la un nivel
neglijabil atât timp cât toate obiectele tehnologice şi instalaţiile aferente vor fi exploatate
corespunzător.

6.4 Impactul produs asupra aşezărilor umane şi a altor obiective

6.4.1 Efectele poluanţilor atmosferici asupra omului

Aşa după cum am menţionat anterior principalii poluanţi emişi în atmosferă de staţia de epurare
sunt compuşi organici volatili (COV).
Efectul acestora asupra sănătăţii omului apare doar atunci când concentraţiile lor sunt mari,
concentraţii ce caracterizează de regulă la locurile de muncă.
De remarcat pot apărea şi benz-a-pyrenul compuşi aromatici heterociclici (carbozol, acridina) şi
hidrocarburile cu grupare NO2(nitro-HAP).
Studiile au pus în evidenţă efectele acestor compuşi dintre care benz-a- pyrenul are un
rol primar.

6.4.2 Efectul reziduurilor solide rezultate din staţiile de epurare asupra omului

Impactul asupra mediului a acestor reziduuri se manifestă deosebit de variat, datorită numărului
mare de nocivităţi conţinute în acestea. Reziduurile sunt cele mai importante surse de răspândire
a infecţiilor datorită conţinutului mare de organisme, printre care pot fi agenţi patologici.
În condiţii prielnice agenţii patologici pot trăi în reziduuri chiar câteva luni de unde pot pătrunde
în sol şi în apa (de suprafaţă şi subterană), dând naştere la infecţii numeroase. Câteva din
maladiile produse de acestea sunt: febra tifoidă, produsă de Sahnonella typhifebna paratifoidă
produsă de Sahnonella paratifi, dizenteria bacilară, etc.
Insectele, rozătoarele sunt factori de răspândire a acestor boli. Muştele sunt atrase de mirosul de
substanţe organice în descompunere şi de condiţiile prielnice de înmulţire vehiculând şi microbii
preluaţi din aceste reziduuri.

6.4.3 Efectele poluanţilor atmosferici asupra construcţiilor şi instalaţiilor

Principalii poluanţi datoraţi funcţionării staţiei de epurare Vinga se numără printre cei care pot
avea efecte negative asupra construcţiei. De interes direct sunt: SO2 şi sulfaţi (SO4), NOx şi
azotaţi, CO şi O3 (şi COV ca precursori ai acestuia).
Redăm în tabelul nr. 6.2. tipurile de daune asupra diferitelor materiale datorate acestor noxe:

69
 Proiect de diplomă

Tabel nr. 6.2. Tipurile de daune

Materialul Dauna Poluanţi

1. Piatra de Eroziunea suprafeţei, murdărire, formare SO2 şi alte gaze acide, hidrogen
construcţii crustă
2. Metale Coroziune, nituire, găurire SO2 şi alte gaze acide
3. Vopsea şi alte Decolorare, murdărire, cojire, crăpare, SO2, hidrogen, ozon (O3) şi alţi
acoperiri organice umflare oxidanţi
4. Ceramice şi sticlă Eroziunea suprafeţei, formare crustă Gaze acide
5. Cauciuc Crăpare O3

Poluanţii acizi sunt depuşi pe suprafeţe prin procese uscate şi umede. Prin depunere uscată
gazele şi aerosolii sunt absorbiţi pe suprafeţe (inclusiv suprafeţe umede). Este de reţinut că
poluanţii atmosferici accelerează procesele de degradare a materialelor datorate factorilor de
mediu (vânt, temperatură şi umezeala aerului, precipitaţiile).
Este dificil de stabilit ratele degradării materialelor induse de anumite surse din următoarele
motive:
- dificultatea stabilirii ratelor de fond (datorate factorilor naturali) ele având un puternic
accent local;
- existenţa contribuţiei altor noxe;
- existenţa efectului memorial al materialelor.
Printre efectele poluanţilor studiaţi se remarcă şi cele asupra instalaţiilor electrice. Astfel sunt de
menţionat problemele care apar la reţele electrice datorită corodării contractelor şi a cablurilor şi
favorizarea fenomenelor de descărcare electrică şi de conturare a curentului pe izolatoarele de
înaltă tensiune.
Staţia de epurare Vinga este amplasată în intravilanul localităţii Vinga.
Din analiza efectuată asupra datelor avute la dispoziţie se poate aprecia că obiectivul nu
creează un impact deosebit asupra aşezărilor umane sau sănătăţii populaţiei.

6.5 Impactul zgomotului

Zgomotul produs în procesul tehnologic de utilajele tehnologice este:

Lmax = 40 – 50 dB (A).
Nivelul zgomotului exterior la distanţa de minim 650 m, iar în zona locuită este:
Lext = 0 dB (A).
Conform STAS 10009 – 1988 nivelul admis al zgomotului în incinta staţiei de epurare este:
Lech = 50dB (A).
Se poate astfel considera că impactul din punct de vedere al zgomotului asupra mediului este
neglijabil.

6.6 Impactul asupra vegetaţiei şi faunei terestre

Emisiile de poluanţi prin valoarea concentraţiilor maxime mult sub limita CMA şi aria redusă de
răspândire nu afectează vegetaţia şi fauna din zonă.

70
 Proiect de diplomă

6.7 Evaluarea riscului declanşării unor accidente sau avarii cu impact major asupra
mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei

Prin analiza obiectelor tehnologice, tehnologiilor constructive proceselor tehnologice precum şi

analiza poluanţilor şi cantităţilor de poluanţi rezultaţi, obiectivul analizat nu ridică probleme
deosebite în decursul funcţionării curente.

6.8 Posibilităţi de diminuare a impactelor

După cum s-a prezentat anterior obiectivul analizat nu ridică probleme deosebite în
decursul funcţionării curente. Totuşi pentru eliminarea apariţiei unor poluări accidentale şi/sau
reducerea la minim a impactului asupra factorilor de mediu, trebuie avute în vedere câteva
elemente ce urmează a fi stabilite şi realizate cu prioritate de către proiectant şi beneficiar în
colaborare cu Agenţia de Protecţia Mediului.
Recomandările necesare a fi avute în vedere, pentru îmbunătăţirea funcţionării obiectivului sub
aspectul protecţiei mediului sunt:
 Pentru diminuarea impactului staţiei de epurare asupra apelor de suprafaţă (pârâul Valea
Ardelenilor) se recomandă dezinfectarea efluentului staţiei de epurare (prin epurarea
clasică mecanico-biologică nu se reduce decât maxim 40% din încărcarea bacteriană a
apelor uzate – coliformi totali 1,3 - 1,8 x 109 coli/dm3, coliformi fecali 1,1 – 1,5 x 107
coli/dm3, streptococili fecali 1,1 – 1,3 x 109 coli/dm3 – situaţie în care nu s-ar respecta
condiţiile de calitate stipulate în NTPA 001 – 1997 şi STAS 4706 - 1988) cu soluţie de
clorură de var.
 Pentru reducerea impactului aspra factorului de mediu sol sunt necesare a fi luate
următoarele măsuri:
- control riguros al etanşării tuturor obiectelor tehnologice din staţia de epurare
- pe linia nămolului, proiectantul a prevăzut ca ultimă prelucrare a nămolului în
exces stabilizat, deshidratarea mecanică a acestuia cu o instalaţie automată din oţel
inoxidabil. Pentru asigurarea condiţiilor necesare utilizării acestui nămol în
agricultură, după ieşirea lui din instalaţia de deshidratare mecanică, recomandăm să
fie amestecat cu var nestins, pudră, într-un transportor elicoidal. Amestecul intră
într-o reacţie exotermă la 80ºC, care asigură igienizarea nămolului, respectiv
oricăror microorganisme sau ouă de paraziţi patogeni. Consumul de var este de 25
kg/m3 nămol deshidratat. Este de menţionat faptul că proiectantul nu a prevăzut o
instalaţie de deshidratare de rezervă, fără să facă precizări privind posibilităţile de
stocare pe o perioadă mai lungă a nămolului în exces în caz de defectare a acestei
instalaţii. În această situaţie recomandăm fie prevederea unei instalaţii de
deshidratare de rezervă, fie realizarea unui număr de 1 – 2 platforme de
deshidratare naturală a nămolului, platforme necesare în cazul apariţiei unei
defecţiuni a staţiei de deshidratare mecanică a nămolului ce nu poate fi remediată în
scurt timp.
 Pereearea taluzului pe o lungime de1000 m.
 Bypass-area staţiei de epurare prin gura de vărsare în emisar a efluentului.

71
 Proiect de diplomă

CAPITOLUL 7
EVALUAREA GLOBALĂ A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI

7.1 Evaluarea impactului produs în perioada de execuţie

Prin gospodăriile individuale ale sistemului de canalizare de alimentare cu apă a

localităţii Vinga va apare un debit de ape uzate, încărcate cu substanţe organice, care descărcate
liber în mediul natural, în lipsa unui sistem centralizat de colectare, evacuare şi epurare a
acestora, va genera impurificarea solului, subsolului şi aerului cu noxe provenite din aceste ape.
Astfel ar putea apare epidemii de boli infecţioase precum şi zone insalubre, ceea ce ar degrada
aspectul localităţii Vinga. De asemenea, doar colectarea şi evacuarea acestor ape uzate menajere
în emisar, pârâul Valea Ardelenilor, al cărui debit minim cu asigurarea de 95% (Qmin = 0,01
m3/s) este mai mic decât debitul maxim zilnic al apelor uzate (Qzimax = 0,052 m3/s ) ar contribui
la mărirea conţinutului acestuia în poluanţi peste limitele admise. Din acest motiv este necesară
realizarea reţelelor de canalizare pe toate străzile pe care există reţea de alimentare cu apă
potabilă, care să colecteze şi să evacueze în aval de localitatea Vinga toate apele uzate menajere.
De asemenea, înaintea deversării acestor ape în pârâul Valea Ardelenilor este obligatorie
execuţia unei staţii de epurare, care să reducă conţinutul lor în poluanţi (resturi menajere
plutitoare, nisip, grăsimi şi produse petroliere, materii în suspensie decantabile şi dizolvate,
CBO5) sub limitele admise de normativele şi standardele în vigoare sau cele prescrise de
organele de gospodărire a apelor.
Lucrările de construcţii constau în principal din:
- realizarea reţelelor de canalizare menajeră pe toate străzile localităţii Vinga pe care
există reţea de distribuţie apă potabilă;
- executarea unei staţii de epurare a acestor ape înaintea deversării lor în emisar, pârâul
Valea Ardelenilor.

Reţele de canalizare menajeră

Realizarea reţelei de canalizare a apelor menajere presupune desfacerea sistemului rutier
şi a trotuarelor în vederea pozării conductelor de canalizare, precum şi readucerea acestora (după
pozarea conductelor şi proba de etanşeitate a acestora) la starea lor iniţială.
Tehnologia de execuţie va permite menţinerea circulaţiei mijloacelor de transport şi a
pietonilor, prin prevederea de podeţe, parapete, împrejmuirilor semnalizate în sistem controlat
ceea ce reduce foarte mult impactul cu efecte negative asupra zonei.
Toate lucrările care se execută contribuie la îmbunătăţirea stării sanitare a localităţii şi au
efecte pozitive asupra stării de confort a populaţiei.
Funcţionarea utilajelor de construcţie, a mijloacelor de transport şi activitatea de şantier
nu afectează decât perimetrul construit.
Execuţia unei staţii de epurare
Lucrările se execută în afara zonei construite şi nu afectează deloc localitatea.

72
 Proiect de diplomă

7.2 Evaluarea impactului produs după începerea activităţii

Evaluarea impactului pe factori de mediu

Pentru evaluarea globală a impactului asupra mediului s-a adoptat o metodă de interpretare de tip
cantitativ şi calitativ, pe bază de indici globali de poluare. În acest scop se exprimă sintetic prin
indicatori, starea fiecărui factor de mediu. Calitatea unui factor de mediu sau element de mediu
se încadrează în raport cu limitele admise în STAS - uri sau normative într-o scară de bonitate de
la 1 la 10, care exprimă starea de degradare a mediului analizat faţă de starea ideală (naturală)
neafectată de activitatea umană.
După cum a fost menţionat anterior, efluentul staţiei de epurare Vinga se va descărca în
pârâul Valea Ardelenilor, în amonte de confluenţa acestuia cu pârâul Valea Apa Mare.
Valoarea principalilor indicatori de încărcare ai efluentului la descărcarea în conformitate
cu limitele admise (stabilite de organele de gospodărire a apelor, respectiv prin Acordul de
Gospodărire a Apelor nr. B – 46/15.06.1998, eliberat de Regia Autonomă Apele Române –
Filiala Timişoara) sunt redate în tabelul nr.7.1.:

Tabel nr. 7.1. Valoarea principalilor indicatori de încărcare

Influent Efluent conform RAAR Timişoara

Poluant
[mg/dm3] [kg/zi] [mg/dm3] [kg/zi]

Suspensii 171 385 60 133,380

CBO5 159 357,5 5 11,230
CCO-Mn - - 10 22,230
CCO-Cr - - 10 22,230
NH4 27 60,5 1 2,223
NO3 - - 10 22,230
NO2 - - 1 2,230
Substanţe extractibile - - 5 11,230
Produse petroliere - - 0.1 0,222

Din scara de bonitate pentru apele de suprafaţă – râuri, faţă de valorile indicatorilor de
calitate ai efluentului descărcat în emisar, precum şi faţă de valorile calculate ale principalilor
indicatori de calitate ai emisarului în aval de secţiunea de descărcare (în secţiunea de calcul
amplasată în aval de lungimea de amestec total) nota de bonitate din punct de vedere al poluării
este Nb emisar = 7 (CCO – Mn cuprins între 10 – 15 mg/dm3, CBO5 = 6 mg/dm3, oxigen dizolvat
între 4 – 5 mg/dm3).
Din punct de vedere al sănătăţii oamenilor din zona studiată (zona de amplasament a
investiţiei – canalizare menajeră şi staţie de epurare), conform stării de bonitate, nota de bonitate
este Nb sănătate = 8 (speranţa de viaţă peste 60 de ani este cuprinsă, conform datelor Direcţiei
Sanitare Arad între 70 – 90%, respectiv risc de mortalitate la adulţii cuprinşi între 15 – 60 ani
cuprins între 13 – 15%).
Din punct de vedere a calităţii aerului din zona localităţii Vinga, conform scării de
bonitate pentru aer, nota de bonitate Nb aer = 9 (aer curat – nivel 1). În această apreciere s-a ţinut
cont de faptul că emisiile în atmosferă, datorate investiţiei studiate sunt foarte mici, astfel că
efectul acestora asupra factorului de mediu aer este insignifiant.

73
 Proiect de diplomă

Determinarea indicelui de poluare globală (IPG)

Indicele de poluare globală rezultă din raportul Si / Sr , fig. nr. 7.1.
Valoarea Si (starea ideală), rezultă din figura geometrică regulată (triunghi echilateral)
având suprafaţa:
Si = 3R2√3/4 = 3x102√3/4 = 129,9 cm2
Valoarea Sr (starea reală), rezultă din figura geometrică neregulată (înscrisă în figura)
pentru starea ideală şi construită cu valoarea Nb (notele de bonitate) pentru fiecare factor de
mediu luat în considerare.
Sr = hb/2 = 13,1x12,8/2 = 83,84 cm2
În aceste condiţii indicele de poluare globală rezultă:
IPG = Si / Sr = 129,9 cm2 / 83,84 cm2 = 1,55
Faţă de această valoare a indicelui global de poluare a zonei de amplasament a investiţiei
analizate, rezultă că efectele se înscriu în categoria: „Mediu supus efectului uman în limite
admisibile” – clasa 1 – 2.

74
 Proiect de diplomă

Sănătate

Si = 129,9 cm2

Sr = 83,84 cm2

Apă Aer

IPG = Si / Sr = 1,55

Determinarea indicelui de poluare globală

Figura 7.1. Determinarea indicelui de poluare

75
 Proiect de diplomă

CAPITOLUL 8
CALCULUL INDICILOR TEHNICO – ECONOMICI

8.1 Evaluare

8.1.1 Reţele de canalizare

 Terasamente: 205.500 lei

 Canal:
- De = 400 mm 360.000 lei
- De = 315 mm 260.000 lei
Total 620.000 lei
 Cămine de vizitare: 73.000 lei
 Cămine de rupere de pantă: 16.000 lei
Total reţele de canalizare: 914.500 lei

8.1.2 Staţie de epurare

 Bazin aspiraţie
- terasament: 7.000 lei
- structură: 2.600 lei
Total: 9.600 lei
 Clădire staţie: 80.600 lei
 Staţie pompare ape uzate: 34.000 lei
 Instalaţie compactă desnisipator – separator
- instalaţie: 212.500 lei
 Staţie suflante: 73.000 lei
 Staţie de îngroşat şi deshidratat nămol: 340.000 lei
 Automatizare: 250.000 lei
 Bazin aerare şi decantor secundar: 436.000 lei
 Echipament bazin aerare: 152.000 lei
 Pod raclor: 80.000 lei
 Reţele incintă: 8.000 lei
 Împrejmuire şi plantaţie: 12.000 lei
 Drum acces: 140.000 lei
 Instalaţii electrice: 53.000 lei
Total staţie de epurare: 1.880.700 lei
Total general: 2.795.200 lei

76
 Proiect de diplomă

Tabel nr.8.1. Indicatori tehnico – economici

Nr. crt. Indicatori tehnico – U.M. Valori

economici
1 Capacităţi (debit epurat) l/s 26
2 Durata de realizare a luni 24
investiţiei
3 Costuri totale anuale de mii lei 11.230,75
producţie
4 Volumul anual de apă mii m3/an 819,936
epurată
5 Costul apei epurate lei/m3 13,70
6 Profit net anual lei/an 564.027
7 Rata profitului % 5%
8 Valoarea anuală a mii lei 11.019
amortismentelor
9 Durata de recuperare ani 24
10 Locuri de muncă nr. 9

8.2 Calculul indicilor

8.2.1 Amortismente

 Reţele de canalizare
914.500 lei x 2,5% = 2.286.250 lei
 Bazin de aspiraţie
9.600 lei x 1,7% = 16.320 lei
 Clădire staţie de epurare
80.600 lei x 1,7% = 137.020 lei
 Staţie pompare ape uzate
34.000 lei x 12,5% = 425.000 lei
 Instalaţie compactă
212.500 lei x 4,2% = 892.500 lei
 Staţie de suflante
73.000 lei x 12,5% = 912.500 lei
 Instalaţie de îngroşat şi de deshidratat nămol
340.000 lei x 4,2% = 1.428.000 lei
 Automatizare
250.000 lei x 4,2% = 1.050.000 lei
 Bazin aerare şi decantor secundar
- construcţii: 436.000 lei x 1,7% = 742.100 lei
- utilaj: 152.000 lei x 12,5% = 1.900.000 lei
 Pod raclor
80.000 lei x 4,2% = 336.000 lei
 Reţele incintă
8.000 lei x 2% = 16.000 lei
 Împrejmuire şi plantaţie
12.000 lei x 4% = 48.000 lei

77
 Proiect de diplomă

 Drum acces
140.000 lei x 2,9% = 406.000 lei
 Instalaţii electrice
53.000 lei x 8% = 424.000 lei
Total amortismente: 11.018.790 lei

8.2.2 Cheltuieli cu energia electrică

2 x 1,2 kW x 12 ore x 365 zile = 10.512 kWh/an

1 x 4,2 kW x 12 ore x 365 zile = 18.396 kWh/an
2 x 7,4 kW x 24 ore x 365 zile = 129.648 kWh/an
4 x 2,4 kW x 24 ore x 365 zile = 84.096 kWh/an
1 x 0,3 kW x 24 ore x 365 zile = 2.628 kWh/an
1 x 8 kW x 7 ore x 365 zile = 20.440 kWh/an
1 x 1,2 kW x 3 ore x 365 zile = 1.314 kWh/an
1 x 3 kW x 24 ore x 365 zile = 26.280 kWh/an
Total: 293.314 kWh/an
293.314 kWh/an x 0,145 lei/kW = 42.530,53 lei/an

8.2.3 Cheltuieli cu întreţinerea

2.795.200 lei x 1% = 27.952 lei/an

8.2.4 Retribuţii

 9 muncitori x 1000 lei/lună x 12 luni/an = 108.000 lei/an

 CAS 25% x 108.000 lei/an = 27.000 lei/an
 Şomaj 5% x 108.000 lei/an = 5.400 lei/an
 Fond risc 1% x 108.000 lei/an = 1080 lei/an
Total: 141.480 lei/an
Total costuri anuale de producţie: 11.230.752,53 lei/an

8.2.5 Cantitatea de apă epurată pe an

2246,4 m3/zi x 365 zile/an = 819.936 m3/an

8.2.6 Preţ de cost

C = Total costuri anuale de producţie/Cantitatea de apă epurată pe an

C = 11.230.752,53 /819.936 = 13,70 lei/m3

8.2.7 Preţ de vânzare

Preţ de cost x 1,05

13,70 lei/m3 x 1,05 = 14,385 lei/m3

78
 Proiect de diplomă

8.2.8 Profit net anual

Preţ de vânzare x Cantitate de apă epurată

14,385 x 819.936 = 11.794.779,360 lei/an
11.794.779,360 - 11.230.752,53 = 564.026,830 lei/an

8.2.9 Rata profitului net

R = Profit net x 100/Total costuri anuale de producţie

R = 564.026,830 x 100/11.230.752,53 = 5%

8.2.10 Durata de recuperare a investiţiei

- din profit net +investiţie

T = Investiţia x 100/Profit net + Amortisment
T = 2.795.200 x 100/564.026,830 + 11.018.790 =24 ani

79
 Proiect de diplomă

CONCLUZII

Prezentul studiu are drept scop evaluarea impactului asupra mediului datorat investiţiei
„Canalizare menajeră şi staţie de epurare Vinga – judeţul Arad” amplasată în intravilanul
localităţii Vinga, investiţie a cărui beneficiar este Consiliul Local al comunei Vinga.
Proiectantul investiţiei mai sus amintite, proiect care a fost scos la licitaţie de către
beneficiar este Societatea de Proiectări IPROTIM Timişoara.
Conform legii nr. 137/1995, activitatea viitoarei investiţii se încadrează în secţiunea a
doua, respectiv „gestionarea şi gospodărirea deşeurilor” (gospodărire comunală – salubrizare,
respectiv colectarea şi epurarea apelor uzate menajere).
Oportunitatea investiţiei se explică prin faptul că prin introducerea apei potabile curente
în gospodării, debitul de ape uzate menajere va cunoaşte un salt cantitativ de cca. 5 – 6 ori, ceea
ce în lipsa unui sistem adecvat de colectare şi epurare a acestor ape va genera impurificarea
solului, subsolului şi aerului cu noxe din aceste ape. Astfel, pot apărea epidemii de boli
infecţioase precum şi zone insalubre, ceea ce ar degrada mediul de viaţă al locuitorilor acestei
localităţi. De asemenea, doar colectarea şi evacuarea centralizată a acestor ape în emisar, pârâul
Valea Ardelenilor ar contribui la mărirea conţinutului de poluanţi a acestui curs de apă peste
limitele admise. Din aceste motive este necesară execuţia unui sistem centralizat de canalizare a
apelor uzate menajere, care să colecteze apele uzate provenite de pe străzile pe care s-a introdus
apa curentă. De asemenea, înainte de deversarea acestor ape în pârâul Valea Ardelenilor este
obligatorie epurarea lor într-o staţie de epurare, parte componentă a sistemului de canalizare,
care să reducă conţinutul de poluanţi (resturi menajere plutitoare, nisip, grăsimi şi produse
petroliere, materii în suspensie şi dizolvate, CBO5, etc.) în limitele admise de normativele şi
standardele în vigoare.
Realizarea acestui obiectiv atrage după sine crearea a 9 locuri de muncă. Investiţia
propusă are o tehnologie de ultimă oră şi este aplicată pe plan internaţional.
Terenul pe care va fi amplasată investiţia este pus la dispoziţie Consiliului Local al
comunei Vinga şi aparţine domeniului public.
Părţile componente ale investiţiei analizate sunt:
- reţea publică de canalizare a apelor menajere (sistem separativ, conducte din PVC sau
tuburi din fontă ductilă cu Dn = 300 – 400 mm, în lungime totală L = 10 km).
- staţie compactă tip „SEPARA” de epurare mecanico – biologică a apelor uzate
menajere, compusă din: sită automată cu interspaţii din 2 mm, echipată cu presă pentru
material reţinut, desnisipator aerat echipat cu presă de deshidratat nisip, cuplat cu
separator de grăsimi, bazin de aerare cu nămol activ, cu stabilizarea nămolului, de
nitrificare – denitrificare, decantor secundar, instalaţie de deshidratare mecanică a
nămolului, staţie de pompare apă uzată, staţie de pompare nămol, anexe.
Aşa după cum s-a prevăzut anterior din activităţile care se desfăşoară în incinta
obiectivului analizat se vor evacua în mediu următoarele noxe şi poluanţi:
- ape uzate;
- deşeuri şi reziduuri;
- emisii în atmosferă;
- zgomote şi vibraţii.
În urma activităţilor desfăşurate în cadrul investiţiei, rezultă ape uzate menajere epurate
(Quzimed = 26 dm3/s, Quhmax = 52 dm3/s), ape ce vor fi deversate în pârâul Valea Ardelenilor, (râu
de categoria a III-a cu Qmin = 10 dm3/s), amonte în confluenţa acestuia cu pârâul Valea Apa
Mare.

80
 Proiect de diplomă

Calitatea efluentului staţiei de epurare va fi definită de următorii indicatori principali de

calitate:
- concentraţia de materii în suspensie 60mg/dm3;
- concentraţia în substanţe organice biodegradabile 5mg/dm3;
- potenţialul ionului de hidrogen (pH) va fi cuprins între 6,5 - 8,5.
Faţă de această calitate a efluentului staţiei de epurare care este indicată cu limitele
maxime admisibile impuse de RAAR Timişoara, emisarul va avea categoria a II-a de calitate
după lungimea de amestec totală, faţă de categoria a III-a de calitate, aşa cum este clasificat în
prezent pârâul Valea Ardelenilor.
În aceste condiţii se apreciază că impactul apelor uzate asupra mediului este neglijabil.
Impactul asupra aerului precum şi asupra celorlalţi factori de mediu se datorează în
principal emisiilor de compuşi organici volatili de către apele uzate menajere. Calcului emisiilor
de COV, precum şi dispersia acestora în atmosferă conduce la valori foarte mici care se situează
cu mult sub concentraţiile maxim admisibile.
În aceste condiţii se apreciază că impactul emisiilor în atmosferă este neglijabil.
Solul şi subsolul pot fi impurificate cu apele de spălare sau cu apele uzate exfiltrate din
obiectele tehnologice ale staţiei de epurare, sau din reţeaua publică de canalizare a apelor
menajere.
Măsurile propuse de proiectant, precum şi de către prezentul studiu de impact şi nu în
ultimul rând o realizare îngrijită a investiţiei proiectate vor conduce la eliminarea aproape totală
a posibilităţilor de poluare a solului şi/sau subsolului.
Pentru eliminarea acestui impact sau adoptat soluţii constructive optime privind
etanşeitatea obiectelor componente ale investiţiei.
În aceste condiţii se apreciază că impactul investiţiei analizate asupra factorilor de mediu
şi de sol şi /sau subsol va fi neglijabil.
Obiectivul analizat nu ridică probleme deosebite privind afectarea factorului uman din
zonă (locuinţe, starea de sănătate sau confort a populaţiei, producerea de zgomote peste limitele
admise, producerea de radiaţii, poluanţi, toxici, etc.).
Vegetaţia şi fauna terestră nu vor fi afectate de funcţionarea obiectivului.
Evaluarea globală a impactului investiţiei proiectate asupra mediului înconjurător a
condus la concluzia că mediul înconjurător va fi supus impactului în limitele admisibile.

Contribuţia proprie la realizarea acestei lucrări se referă la:

(1) documentarea generală şi specifică;
(2) calculul indicelui de poluare globală;
(3) calculul indicilor tehnico – economice.

81
 Proiect de diplomă

BIBLIOGRAFIE

1. Rojanschi, V., Grigore, F., Duduman, Şt. – Sisteme de management integrat- curs
universitar, Universitatea Ecologică Bucureşti, Ed. Pământul, 2006
2. Rojanschi, V. – Ingineria mediului, U.E. Bucuresti, 1996.
3. Rojanschi, Vladimir, Bran, F., Diaconu, G. – Protectia si ingineria mediului, Ed.
Economica, Bucuresti, 1997.
4. Rojanschi, Vladimir, Bran, F., Diaconu, G., Iosif, G., Teodoriu, F. – Economia si protectia
mediului, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 1997.
5. C. Coroian Stoicescu – Management-Teorii si tehnici, Ed. Elapis,Ploiesti, 1998.
6. Asistenta tehnica pentru elaborarea proiectelor din sectorul deseurilor – Romania –
Ministerul Mediului
7. * * * - Cartea Anuala de Statistica a Romaniei
8. Chivereanu D., Carabeţ A. – „Exemple de calcul în canalizări”
9. Proiectul de „Canalizare menajeră şi Staţie de epurare Vinga – judeţul Arad”
10. F. Caldararu, M. Caldararu - Metode de măsurare şi monitorizare a parametrilor de calitate
a mediului, Editura Cavaliotti, Bucuresti 2010

Legislatie :
1. OUG nr. 195 din 30.12.2005 – legea protectiei mediului
2. Legea 265/2006 pentru modificarea şi aprobarea OUG 195/2005 privind protecţia
mediului, M.Of., Partea I nr 88 din 31.01.2006

Surse internet:
1. Site-ul ANPM Bucuresti: http://www.anpm.ro
2. Site-ul APM Arad : http://www.apmar.ro/

82