Ludovic al XIV-lea s-a născut la 5 septembrie 1638 în
castelul Saint-Germain-en-Laye din Franța. El a fost fiul lui Ludovic al XIII-lea și al Annei de Austria. Tatăl său a murit când Ludovic era încă mic, lăsându-l sub îngrijirea mamei sale și a cardinalului Mazarin, care era prim-ministru. Copilăria lui Ludovic a fost marcată de tulburările politice și revoltele cunoscute sub numele de Fronde. Aceste evenimente au avut un impact puternic asupra viitorului său, învățându-l lecții despre guvernare și politică într-o Franță divizată și tulburată. La vârsta de 23 de ani, în 1661, Ludovic a preluat controlul complet al guvernului francez după moartea lui Mazarin. El a decis să conducă personal și să consolideze puterea regală, devenind cunoscut pentru celebra sa declarație: "L'État, c'est moi" (Statul sunt eu). Una dintre cele mai notabile realizări ale domniei lui Ludovic al XIV-lea a fost centralizarea puterii în mâinile monarhului. El a redus influența nobililor și a reorganizat administrația pentru a consolida autoritatea regală. A promovat o politică economică care a încurajat industrializarea și a sprijinit manufacturile, contribuind la creșterea economică a Franței. Ludovic a pus de asemenea un mare accent pe cultură și artă. El a fost un patron generos al artelor, sprijinind scriitori, filozofi și artiști ai vremii. Construirea Palatului Versailles a fost un proiect monumental care a ilustrat grandoarea și puterea regală. Versailles a devenit centrul vieții politice și culturale franceze. Pe lângă realizările interne, Ludovic al XIV-lea a avut și provocări. A trebuit să facă față rezistenței nobililor și a religiilor non-catolice în Franța, precum și problemelor financiare care au apărut din cauza cheltuielilor sale mari și a războaielor pe care le-a condus. Ludovic al XIV-lea a fost unul dintre cei mai influenți lideri ai Europei în secolul al XVII-lea. Politica externă a fost caracterizată de ambiția sa de a extinde granițele Franței și de a consolida influența sa în Europa. El a dus mai multe războaie majore, inclusiv Războiul de Treizeci de Ani și Războiul de Succesiune Spaniol, pentru a-și atinge obiectivele. Cu toate acestea, politica sa agresivă a adus Franței în conflicte costisitoare și a lăsat o moștenire mixtă. Pe de o parte, el este admirat pentru modernizarea Franței și pentru influența sa culturală. Pe de altă parte, cheltuielile mari și conflictele pe care le-a generat au lăsat țara cu datorii mari și au contribuit la declinul ulterior al puterii franceze.