Riga Crypto si Lapona Enigel Pe trei covoare de răcoare Mă-nchin la soarele-nţelept,
Ion Barbu Lin adormi, torcând verdeaţă: Că sufletu-i fântână-n piept,
Când lângă sân, un rigă spân, Şi roata albă mi-e stăpână, Cu eunucul lui bătrân, Ce zace-n sufletul-fântână. Menestrel trist, mai aburit Veni s-o-mbie, cu dulceaţă:. Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, La soare, roata se măreşte; De cuscrul mare dăruit - Enigel, Enigel, La umbră, numai carnea creşte Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,. Ţi-am adus dulceaţă, iacă. Şi somn e carnea, se dezumflă, Uite fragi, ţie dragi, Dar vânt şi umbră iar o umflă.. Mult îndărătnic menestrel, Ia-i şi toarnă-i în puiacă. Un cântec larg tot mai încearcă, Frumos vorbi şi subţirel Zi-mi de lapona Enigel - Rigă spân, de la sân, Lapona dreaptă, Enigel, Şi Crypto, regele-ciupearcă!. Mulţumesc Dumitale. Dar timpul, vezi, nu adăsta, Eu mă duc să culeg Iar soarele acuma sta - Nuntaş fruntaş! Fragii fragezi, mai la vale. Svârlit în sus, ca un inel. Ospăţul tău limba mi-a fript-o, Dar, cântecul, tot zice-l-aş, -Enigel, Enigel, - Plângi, preacuminte Enigel! Cu Enigel şi riga Crypto. Scade noaptea, ies lumine, Lui Crypto, regele-ciupearcă. Dacă pleci să culegi, Lumina iute cum să-i placă? - Zi-l menestrel! Începi, rogu-te, cu mine. El se desface uşurel Cu foc l-ai zis acum o vară; De Enigel, Azi zi-mi-l strâns, încetinel, -Te-aş culege, rigă blând.. De partea umbrei moi, să treacă.. La spartul nunţii, în cămară. Zorile încep să joace Şi eşti umed şi plăpând: Dar soarele, aprins inel, *. Teamă mi-e, te frângi curând, Se oglindi adânc în el; Lasă. - Aşteaptă de te coace. De zece ori, fără sfială, Des cercetat de pădureţi https://www.versuri.ro/w/0c17 Se oglindi în pielea-i cheală. În pat de râu şi-n humă unsă, Împărăţea peste bureţi -Să mă coc, Enigel, Şi sucul dulce înăcreşte! Crai Crypto, inimă ascunsă,. Mult aş vrea, dar vezi, de soare, Ascunsa-i inimă plesneşte, Spre zece vii peceţi de semn, La vecinic tron, de rouă parcă! Visuri sute, de măcel, Venin şi roşu untdelemn Dar printre ei bârfeau bureţii Mă despart. E roşu, mare, Mustesc din funduri de blestem;. De-o vrăjitoare mânătarcă, Pete are fel de fel; De la fântâna tinereţii. Lasă-l, uită-l, Enigel, Că-i greu mult soare să îndure În somn fraged şi răcoare. Ciupearcă crudă de pădure, Şi răi ghioci şi toporaşi Că sufletul nu e fântână Din gropi ieşeau să-l ocărască, - Rigă Crypto, rigă Crypto, Decât la om, fiară bătrână, Sterp îl făceau şi nărăvaş, Ca o lamă de blestem Iar la făptură mai firavă Că nu voia să înflorească. Vorba-n inimă-ai înfipt-o! Pahar e gândul, cu otravă,. Eu de umbră mult mă tem,. În ţări de gheaţă urgisită, Ca la nebunul rigă Crypto, Pe-acelaşi timp trăia cu el, Că dacă-n iarnă sunt făcută, Ce focul inima i-a fript-o, Laponă mică, liniştită, Şi ursul alb mi-e vărul drept, De a rămas să rătăcească Cu piei, pre nume Enigel. Din umbra deasă, desfăcută, Cu altă faţă, mai crăiască:. Mă-nchin la soarele-nţelept. De la iernat, la păşunat, Cu Laurul-Balaurul, În noul an, să-şi ducă renii, La lămpi de gheaţă, supt zăpezi, Să toarne-n lume aurul, Prin aer ud, tot mai la sud, Tot polul meu un vis visează. Să-l toace, gol la drum să iasă, Ea poposi pe muşchiul crud Greu taler scump cu margini verzi Cu măsălariţa-mireasă, La Crypto, mirele poienii. De aur, visu-i cercetează. Să-i ţie de împărăteasă.