Aș vrea să știu cum te simți. Și asta deoarece știu cum mă simt eu.

Mi-ai lăsat în suflet și în viață

un gol pe care nimeni nu-l va umple niciodată. Nu am regretat niciodată când cineva a ieșit din viața mea,
am fost mereu de gheață, o bucată mare de gheață mi-a fost sufletul mereu. Cunoscându-mă, nu am crezut
că o despărțire mă poate face să sufăr atât de mult. Mai ales fiind vorba de o relație doar de patru luni.
Dacă s-ar putea, aș da timpul înapoi și aș încerca să schimb ceva, să fac în așa fel încât să prelungesc totul
măcar o viață întreagă. Dar nu pot să fac asta. Decizia a fost luată, fără a exista o a doua șansă. Și doare
când mă gândesc că totul s-a terminat așa de ușor, așa de repede. Aseară mi-aș fi dorit să-ți cer să rămâi,
să o luăm de la zero, să mai încercăm încă o dată, dar poziția ta a fost implacabilă. Tocmai de aceea nu-ți
pot cere asta. Dar ți-aș cere să mă lași să-ți mai scriu din când în când perioada asta, despre ceea ce simt.
Și te rog să nu mă suni. Și nu trebuie să-mi răspunzi. Știu că dau dovadă de multă imaturitate făcând asta,
dar simt că nu pot să fac altfel. Ai grijă de tine!