Nemeş Andrei Lucrarea

1
________________________________________________________________________________

Lucrarea 1

Determinarea rezistivităţii la metale

1. Generalităţi
Lucrarea stabileşte metoda de determinare a rezistivităţii de volum şi de
masă a materialelor metalice masive (necablate), utilizate drept conductoare.
Rezistivitatea de volum (ρv) este numeric egală cu rezistenţa unui
conductor de lungime şi secţiune egale cu unitatea [13].
Rezistivitatea de masă (densirezistivitatea δ) este numeric egală cu
rezistenţa unui conductor de lungime şi masă egale cu unitatea [13].
Metoda este destinată determinării rezistivităţii metalelor sau aliajelor, care
pot fi utilizate drept conductoare, având valori cuprinse între 0,01µΩm şi
2,0µΩm (în condiţii normale) [1, 3].

2. Scopul lucrării
Punerea în evidenţă, pe cale experimentală, a valorilor rezistivităţilor de volum şi
de masă, specifice fiecărui material;

3. Problemele de studiat
3.1. Determina rezistenţei între extremităţile lungimii de măsurare a
epruvetei, în [Ω], la temperatura t, conform punctului 5.1.
3.2. Calculul rezistivităţii de volum la temperatura t, conform punctului
5.2.1.
3.3. Calculul rezistivităţii de masă la temperatura t, conform punctului
5.2.2.
3.4. Calculul rezistenţei electrice liniare la temperatura t, conform punctului
5.2.3.

4. Metoda pentru măsurarea rezistenţei

Pentru măsurarea rezistenţei epruvetei se foloseşte metoda curentă, cu patru
borne [13]. Măsurarea se face cu ajutorul unei punţi Thomson, conform schemei de
principiu din figura 1.1.

1
Nemeş Andrei Lucrarea
1
________________________________________________________________________________

4.1. Sursa de alimentare

Se va utiliza o sursă de c.c. de 40 V, care poate furniza un curent maxim
de 5 A, în circuitul de măsură.
Sursa se cuplează la bornele (3) şi (4) ale punţii Thomson (fig. 1.2).
4.2. Epruveta de încercat
Epruveta de încercat poate avea diferite forme, cu laturile drepte şi netede şi
secţiunea sensibil uniformă, de exemplu fire, benzi, bare, tije.
Se consideră secţiunea sensibil uniformă dacă abaterea relativă a ariei
secţiunii, pentru cel puţin 5 măsurări efectuate în intervale egale pe lungimea de
măsurare, nu depăşeşte 1%.
4.3. Aparatura experimentală
Schema de măsurare a rezistenţei epruvetei este prezentată în figura 1.1.

Fig. 1.1. Schema de principiu pentru măsurarea rezistenţei:

E – sursa de alimentare; Rx – rezistenţa epruvetei;
RE – rezistor etalon; a – braţ de raport; R – rezistor de reglaj;
IN – indicator de nul

4.3.1. Puntea Thomson de c.c.

Puntea Thomson de c.c. poate folosi ca indicator de nul un galvanometru
sau un indicator electronic interior sau exterior.
La echilibrul punţii – pus în evidenţă prin indicatorul de nul – relaţia dintre
rezistenţele componente permite determinarea valorii unei rezistenţe necunoscute
conectată la punte.
Panoul frontal al punţii Thomson (fig. 1.2.) prezintă:

2
Nemeş Andrei Lucrarea
1
________________________________________________________________________________

Fig. 1.2. Panoul frontal al punţii Thomson

1 – borne pentru rezistenţa de măsurat Rx: I1, I2 – borne de curent şi U1,
U2 – borne de tensiune;
2 – borne pentru indicatorul de nul exterior;
3 – borne pentru sursa de alimentare a punţii de măsură; 4 – bornă de
pământ;
5 – braţ R cu decade de măsurare;
6 – fişă pentru închiderea circuitului de măsură;
7 – braţ de raport a cu două fişe;
8 – braţ RE cu două fişe pentru introducerea în circuit a rezistorului etalon
interior;
9 – indicator de nul interior;
10 – push buton pentru introducerea în circuit a indicatorului de nul interior
sau exterior;
11 – push buton MĂSURARE;
12 – potenţiometru pentru nouă trepte de sensibilitate (de la 0,01 mV la
100 mV);
13 – potenţiometru pentru reglaj ZERO al indicatorului de nul;

14 – formula pentru calculul rezistenţei necunoscute: Rx = R*(RE/a),în [Ω] .

4.3.2. Braţul exterior al punţii, care asigură contactul cu epruveta
Acest dispozitiv trebuie să fie prevăzut cu patru contacte, două de curent şi
două de tensiune. Distanţa între contactele de tensiune trebuie să fie cât mai mare

3
Nemeş Andrei Lucrarea
1
________________________________________________________________________________

posibil, iar distanţa dintre contactele de curent şi cele de tensiune trebuie să fie de
cel puţin 1,5 ori perimetrul secţiunii epruvetei [13]. Contactele electrice de tensiune
se realizează cu ajutorul unor cuţite prevăzute cu şuruburi de strângere.
Contactele de tensiune se leagă la bornele U1 şi U2, iar cele de curent la
bornele I1 şi I2, ale punţii Thomson.

5. Modul de lucru
5.1. Determinarea rezistenţei electrice
Pentru efectuarea măsurării rezistenţei epruvetei se procedează astfel:
• se montează epruveta cu rezistenţa necunoscută Rx, în braţul exterior al
punţii şi se fixează lungimea de măsurare l1=1 m a rezistenţei prin poziţionarea
capului mobil al braţului la poziţia de 100 cm;
• braţul se conectează la bornele (1) ale punţii;
• se selectează indicatorul de nul interior prin acţionarea push butonului (10);
• se pune în funcţiune indicatorul de nul prin acţionarea push butonului
PORNIT;
• se acţionează push butonul ZERO apoi, cu ajutorul potenţiometrului pentru
reglaj ZERO se aduce acul indicator de nul pe reper zero pentru fiecare treaptă de
sensibilitate a potenţiometrului (12), începând cu cea minimă (100 mV) până la cea
maximă (0,01 mV);
• se trece potenţiometrul de sensibilitate (12) din nou pe treapta de
sensibilitate minimă (100 mV) şi se eliberează push butoanele ZERO şi PORNIT ;
• se stabileşte valoarea braţului de raport a prin introducerea fişelor în
lăcaşurile corespunzătoare;
• se stabileşte valoarea braţului RE (preferabil din acelaşi ordin de mărime cu
rezistenţa Rx) prin introducerea fişelor în lăcaşurile corespunzătoare;
• se fixează decadele braţului R pe valori maxime;
• se conectează sursa de alimentare la bornele (3) cu o tensiune minimă şi se
asigură împământarea la borna (4);
• se fixează fişa (6) în lăcaşul ÎNCHIS corespunzător închiderii circuitului de
măsurare;
• se acţionează push butonul MĂSURARE;
• se reglează sursa de alimentare la un curent astfel încât să nu depăşească pe
cel nominal suportat de cel mai mare rezistor din circuit (RE sau Rx), deci maxim 2
A;
• se acţionează push butonul PORNIT al indicatorului de nul, acul acestuia
deplasându-se în extremitatea dreaptă a scalei;

4
Nemeş Andrei Lucrarea
1
________________________________________________________________________________

• măsurarea rezistenţei Rx constă în echilibrarea punţii (acul indicatorului de

nul pe poziţie zero) prin reducerea valorii braţului R şi mărirea sensibilităţii cu
potenţiometrul (12);
• se începe echilibrarea punţii prin comutarea potenţiometrului decadei x100
pe valori descrescătoare, urmărindu-se deplasarea spre zero a acului indicatorului
de nul;
• se trece la decada următoare (×10) atunci când, pentru o valoare a decadei x
100, acul indicatorului de nul trece în stânga poziţiei de zero (se comută în acest
caz pe poziţia anterioară a decadei şi se trece la decada următoare), sau atunci când
decada ×100 a ajuns la valoarea zero;
• se repetă operaţia până se ajunge (dacă este necesar) la decada de valoare
minimă (×0,1) a braţului R, sensibilitatea fiind crescută pe măsură ce acul
indicatorului de nul se apropie de zero dinspre dreapta scalei;
• valoarea braţului R este dată de suma valorilor rezultate pe decadele de
măsurare în urma echilibrului punţii.
Rezistenţa necunoscută se stabileşte după formula:

Rx = R*(RE/a) [Ω]
în care:
R – valoarea braţului R rezultată în urma echilibrării
punţii; RE – valoarea rezistenţei etalon; a - valoarea
braţului de raport.
După efectuarea măsurării se trece potenţiometrul de sensibilitate al indicatorului
de nul pe treapta de sensibilitate minimă, se deconectează push butoanele PORNIT şi
MĂSURARE, sursa de alimentare şi se trece fişa (6) în lăcaşul liber.
Se vor executa cel puţin 5 determinări, considerându-se ca valoare a
rezistenţei media aritmetică a valorilor obţinute.
5.2. Relaţii de calcul
5.2.1. Rezistivitatea de volum, la temperatura t, se calculează cu ajutorul
relaţiei: ρ( t ) = [A ( t ) / l1(t)]⋅ R (t ,) [Ωm]
(1.2) în care:
R(t) – rezistenţa între extremităţile de măsurare ale epruvetei, în [Ω], la
temperatura t la care se face măsurarea;
A(t) – aria secţiunii transversale a epruvetei, în [m 2], la temperatura t; l1(t)
– lungimea de măsurare a epruvetei, în [m], la temperatura t.

5
Nemeş Andrei Lucrarea
1
________________________________________________________________________________

5.2.2. Rezistivitatea de masă (densirezistivitatea), la temperatura t, se

calculează cu ajutorul relaţiei:

δ(t) = [m/l2(t)]⋅[R(t)/l1(t)], ΩKg /m2 [ ]

(1.3)
în care:
R(t) – rezistenţa între extremităţile lungimii de măsurare, în [Ω], la
temperatura t; m – masa epruvetei, în [Kg]; l 1(t) – lungimea de măsurare a
epruvetei, [m], la temperatura t; l2(t) – lungimea totală a epruvetei, [m], la
temperatura t.
5.2.3. Rezistenţa electrică liniară, la temperatura t, se calculează cu ajutorul
relaţiei:
R l (t)= R(t)/ l1(t ,) [Ω / m] (1.4)
în care:
R(t) – rezistenţa între extremităţile lungimii de măsurare a epruvetei, în [Ω],
la temperatura t; l1(t) – lungimea de măsurare a epruvetei la temperatura t.
Rezultatele determinărilor se trec în tabelul 1.1.

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
-4 - - - -4
1 Cupru 20 5.2*10 4.96*10 0.43*10 1 2.23*10 1.26 0.04 0.15*10 5.2*10-
lat 4.8*10-4 4 4 6
0.148*10- 4

4.9*10-4 2.06*10-
6
4
4.8*10- (
0.147*10- 4

2.1*10-6 4
4.9*10-
6

2 Cupru 20 11.4*10- 11.5*10- 3.75*10- 1 42.75 1.22 0.04 0.31*10-4 5.5*10-

4 4 4
ingust *10-8 0.316*10- 4

11.6*10- 43.125 4
5.4*10-
4
*10-8 0.348*10- 4

-
11.5*10 43.5*10- 4
5.6*10-
4 8 6

-4 -4 -4 -
3 Aluminiu 20 5.5*10 5.4*10 35*10 1 1.92 1.25 0.01 0.044*10 5.5*10-
lat 5.4*10-4 *10-6 4 4

5.6*10-4 1.89 0.043*10 -

5.4*10-
*10-6 4 4

1.96*10- 0.045*10- 5.6*10-

6 4 6

4 Aluminiu 20 7.8*10-4 7.9*10-4 54*10-4 1 4.21 1.28 0.01 0.054*10- 7.8*10-

ingust 7.9*10-4 *10-6 4 4

8*10-4 4.26 0.055*10- 7.9*10-

*10-6 4 4

4.32*10- 0.056*10- 8*10-6

6 4