Booklet Chimie Liceal Cls 9 Chimie Culegere de Exercitii Alina Maiereanu

Alina Maiereanu
clasa a IX-a
Exerciții și probleme
CHIMIE
CHIMIE
Exerciții și probleme clasa a IX-a
Booklet
ISBN 978-606-590-792-8
LC136
Booklet
Booklet
ALINA MAIEREANU
CHIMIE
culegere de exerciţii şi probleme
pentru clasa a IX-a
Booklet
București, 2019
Editura Booklet Pentru comenzi:
www.booklet.ro
tel: 021 430.3095
021 440.1002
e-mail: comenzi@booklet.ro
web: www.booklet.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

MAIEREANU, ALINA
Chimie : culegere de exerciții și probleme pentru clasa a IX-a / Alina
Maiereanu - Ed. a 2-a, reviz.. - București : Booklet, 2019
ISBN 978-606-590-792-8
54
Redactor: Oana Chiriță

Tehnoredactor: Carmen Dumitrescu
Editura Booklet 2019

Toate drepturile asupra lucrării aparțin editurii.
1. Reacţii chimice
ORGANIZATOR: SUBSTANŢE CHIMICE ● OXIZI ● BAZE ● ACIZI ● SĂRURI ● CALCULE PE BAZA FORMULELOR CHIMICE
● CALCULE PE BAZA ECUAŢIILOR CHIMICE ● EXERCIȚII ȘI PROBLEME
ClasifiCarea substanţelor anorganiCe

SUBSTANŢA CHIMICĂ este acea formă omogenă a materiei caracterizată printr-o compoziţie
chimică bine determinată. Substanţele se pot găsi în amestecuri, în orice proporţii, păstrându-şi
proprietăţile şi se pot separa unele de altele prin procedee fizice. În funcţie de compoziţie se
deosebesc substanţe simple şi substanţe compuse.
SUBSTANŢELE SIMPLE sau elementare sunt formate din atomii unui singur element chimic.
Substanţele simple reprezintă formele de existenţă ale elementelor în stare liberă. În funcţie de
proprietăţi, substanţele simple pot fi metale sau nemetale.
Elementele din Tabelul Periodic pot fi clasificate în trei categorii principale: metale, nemetale şi
semimetale, aşa cum se arată în fig.1.1.
Multe dintre substanțele existente în natură sunt alcătuite din atomi individuali. De exemplu,
heliul este compus din atomi de heliu, aluminiul este format din atomi de aluminiu, iar fierul este
format din atomi de fier.
Unele substanţele simple pot exista în natură sub formă de molecule alcătuite din doi sau mai
mulți atomi ai aceluiaşi element. De exemplu, hidrogenul este compus din molecule H2, azotul este
compus din molecule N2, iar clorul este compus din molecule Cl2. Câteva elemente există ca
molecule poliatomice, cum ar fi fosforul (P4) sau sulful (S8).
Culegere de exerciții și probleme 3
SUBSTANŢELE COMPUSE sunt formate din atomii a două sau mai multe elemente chimice.
Substanţele compuse pot fi moleculare (alcătuite din atomii a două sau mai multe nemetale) sau
ionice (alcătuite, de obicei, din ioni de metale şi ioni de nemetale).
SUBSTANȚE PURE
SUBSTANȚE SIMPLE SUBSTANȚE COMPUSE
Atomice Moleculare Moleculare Ionice
Exemplu: He Exemplu: O2 Exemplu: H20 Exemplu: NaCl

OXIZII sunt compuşi binari ai oxigenului cu alte elemente, metale sau nemetale. Formula generală
a unui oxid al unui element E cu valenţa n este:
E2On
Oxizii metalelor care au o singură valenţă se denumesc după regula:
oxid + de + numele metalului
Exemple: Na2O – oxid de sodiu MgO – oxid de magneziu

K2O – oxid de potasiu CaO – oxid de calciu
Al2O3 – oxid de aluminiu ZnO – oxid de zinc
Oxizii metalelor care au mai multe valenţe se denumesc după regula:
oxid + de + numele metalului + valența metalului
Exemple: Cu2O – oxid de cupru (I) sau oxid cupros CuO – oxid de cupru (II) sau oxid cupric
FeO – oxid de fier (II) sau oxid feros Fe2O3 – oxid de fier (III) sau oxid feric
Compuşii metalelor care au mai multe valenţe se pot denumi utilizând sufixul -os pentru o valenţă
inferioară a metalului şi sufixul - ic pentru o valenţă superioară.
Oxizii de nemetale se denumesc după regula:
prefix + oxid + de + numele nemetalului

Prefixele sunt determinate de numărul de atomi de oxigen:
mono = 1 tri =3 penta = 5 hepta = 7 nona =9
di =2 tetra = 4 hexa = 6 octa = 8 deca = 10
4 Chimie – clasa a IX-a

Exemple: CO – monoxid de carbon SO2 dioxid de sulf
N2O3 – trioxid de azot P2O5 pentaoxid de fosfor
HIdROXIZII sunt substanţe compuse alcătuite din ioni pozitivi de metal şi ioni hidroxid, HO-.
Hidroxizii sunt BAZE anorganice.
Formula generală a unui hidroxid ce conţine ioni de metal Mn+ este:
M(OH)n
Hidroxizii metalelor care au o singură valenţă se denumesc după regula:
hidroxid + de + numele metalului
Exemple: NaOH – hidroxid de sodiu Mg(OH)2 – hidroxid de magneziu

KOH – hidroxid de potasiu Ca(OH)2 – oxid de calciu
Al(OH)3 – hidroxid de aluminiu Zn(OH)2 – oxid de zinc
Hidroxizii metalelor care au mai multe valenţe se denumesc după regula:
hidroxid + de + numele metalului + valența metalului
Exemple: Cu(OH)2 – hidroxid de cupru (II)

Fe(OH)2 – hidroxid de fier (II)
Fe(OH)3 – hidroxid de fier (III)
ACIZII sunt substanţe compuse care pot ceda ioni H+. Moleculele acizilor sunt alcătuite din atomi
de hidrogen, atomi de nemetal şi uneori din atomi de oxigen.
Acizii se clasifică în hidracizi (acizi care nu conţin oxigen în moleculă) şi oxiacizi (acizi care conţin
oxigen în moleculă).
Hidracizii şi anionii corespunzători se denumesc după următoarele reguli:
HIdRACIZI ANIONI (radicali acizi)
numele sufixul numele sufixul

acid + + +
nemetalului „hidric” nemetalului „-ură”
Exemple: HF – acid fluorhidric Exemple: Fˉ – fluorură

HCl – acid clorhidric Clˉ – clorură
HBr – acid bromhidric Brˉ – bromură
HI – acid iodhidric Iˉ – iodură
H2S – acid sulfhidric S2- – sulfură
HSˉ – sulfură acidă / hidrogeno sulfură

Oxiacizii au molecule alcătuite din hidrogen şi radicali acizi (oxianioni) care conţin oxigen.
Oxiacizii în care nemetalul are valenţă inferioară şi anionii corespunzători se denumesc după
următoarele reguli:
OXIACIZI ANIONI (radicali acizi)
în care nemetalul are valenţă inferioară
numele sufixul numele + sufixul
acid + +
nemetalului „-os” nemetalului „-it”
Exemple: HNO2 – acid azotos Exemple: NO2ˉ – azotit
H2SO3 – acid sulfuros SO32- – sulfit
H3PO3 – acid fosforos HSO3ˉ – sulfit acid / hidrogenosulfit
PO33- – fosfit
Oxiacizii în care nemetalul are valenţă superioară şi anionii corespunzători se denumesc după
următoarele reguli:
OXIACIZI ANIONI (radicali acizi)

în care nemetalul are valenţă superioară
numele sufixul numele sufixul
acid + + +
nemetalului „-ic” nemetalului „-at”
Exemple: H2CO3 – acid carbonic Exemple: CO32- – carbonat

HCO3ˉ – carbonat acid / bicarbonat /
hidrogenocarbonat
HNO3 – acid azotic NO3ˉ – azotat
H2SO4 – acid sulfuric SO42- – sulfat
HSO4ˉ – sulfat acid / hidrogenosulfat
H3PO4 – acid fosforic PO43- – fosfat
H2PO4ˉ – fosfat diacid / dihidrogenofosfat
HPO42- – fosfat acid / hidrogenofosfat
SĂRURILE sunt substanţe compuse alcătuite, de obicei, din ioni pozitivi de metal şi anioni (radicali
acizi). Formula generală pentru sărurile care conţin ioni de metal Mn+ şi anioni Ax- este:
Mx(A)n
Sărurile metalelor care au o singură valenţă şi formează un singur ion se denumesc conform
regulii următoare:
numele numele
+ de +
anionului metalului
Exemple: Mg(NO3)2 – azotat de magneziu CaCO3 – carbonat de calciu
K2SO4 – sulfat de potasiu AlCl3 – clorură de aluminiu
NaHCO3 – carbonat acid de sodiu, bicarbonat de sodiu

Sărurile metalelor care au mai multe valenţe şi formează ioni cu sarcini diferite se denumesc
conform regulii următoare:
numele numele valența

+ de + +
anionului metalului metalului
Exemple: Cu2S – sulfură de cupru (I) Fe2(SO4)3 – sulfat de fier (III)

FeCl2 – clorură de fier (II)
Unele săruri nu conţin ioni pozitivi de metale, ci ionul amoniu NH4+.

Exemplu: NH4NO3 – azotat de amoniu
CalCule pe baza formulelor ChimiCe
Unitatea atomică de masă, u, reprezintă a douăsprezecea parte din masa izotopului 12 C

6
1
1u m 1,66054 1027kg
12 6 C
Masa atomică relativă, A, este numărul care arată de câte ori masa atomului respectiv este mai
mare decât unitatea atomică de masă.
Exemplu: masa relativă a hidrogenului

mH
AH = = 1,008 ≈ 1
1u
Masa moleculară a unei substanțe se calculează pe baza formulei chimice, prin însumarea
maselor atomice relative ale atomilor din moleculă. În calcul se utilizează valorile rotunjite ale maselor
atomice, cu excepția masei atomice a clorului ACl=35,5.
Exemple: MH O = 2 AH + AO MCa(NO ) = ACa+ 2(AN + 3AO)
2 2
3
= 2 ⋅ 1 + 16 = 18 = 40 + 2(14 + 3 ⋅ 16) = 164
Numărul lui Avogadro se notează NA şi se exprimă NA = 6,022 ⋅ 1023 mol-1
Molul reprezintă cantitatea de substanță exprimată în grame care conține 6,022⋅1023 particule
(atomi, ioni sau molecule).
Exemple: 1 mol de atomi 12C conține 6,022 ⋅ 1023 atomi 12C

1 mol de molecule H2O conține 6,022 ⋅ 1023 molecule H2O
1 mol de ioni SO42- conține 6,022 ⋅ 1023 ioni SO42-
6,022 ⋅ 1023 ioni Ba2+ și
1 mol de BaCl2 conține { 2 ⋅ 6,022⋅10 23 ioni Cl-

Masa molară , M, reprezintă masa unui mol de substanță, este numeric egală cu masa
moleculară şi este exprimată în g/mol.
Exemple: masa molară pentru H2O este MH = 18 g/mol
2O
masa molară a azotatului de calciu este MCa(NO3)2 = 164 g/mol
Numărul de moli de substanță se notează cu n. Numărul de moli se poate determina dacă se

cunoaşte masa substanţei, m.
unde: m – masa de substanță (g)

n=m M – masa molară a substanței (g/mol)
M
Numărul de particule, N, din n moli de substanță se calculează: N=n⋅NA.
Pentru a calcula numărul de atomi dintr-o anumită masă de substanţă se calculeză mai intâi
numărul de moli.
se utilizează
se utilizează
masa(grame) număr de moli Numărul lui număr de atomi
masa molară
Avogadro
Raportul de masă în care se combină elementele într-o substanţă compusă se determină pe
baza masei molare. În raportul de masă se utilizează pentru fiecare element masa care intervine în
calculul masei molare.
De exemplu, raportul de masă în care se combină hidrogenul şi oxigenul în apă se calculează
pe baza masei molare a apei:
MH2O = 2 ⋅ 1 + 16 = 18 g/mol  H:O = 2:16 = 1:8
Compoziția procentuală de masă a unei substanțe compuse indică procentul cu care

contribuie fiecare element la masa substanţei respective. Compoziția procentuală de masă exprimă
masa fiecărui element în 100 g de substanţă.
Compoziţia procentuală de masă se determină pe baza masei molare, printr-o regulă de trei
compusă:
– în primul rând se scrie masa molară a substanței şi masele elementelor care intervin în calculul
masei molare;
– în al doilea rând se trece masa de 100 g substanță şi necunoscutele care exprimă procentele
elementelor;
De exemplu, pentru a calcula compoziţia procentuală de masă a sulfatului de cupru, CuSO4:
- se calculează masa molară
MCuSO4 = 64+32+4.16
= 64 + 32 + 64 = 160g/mol
- se scrie regula de trei compusă, în care se trec masa molară şi masele elementelor:
160g CuSO4...........64g Cu................32g S................64g O b = 32 .100 = 20%S
100g CuSO4............ a% Cu....................b% S....................c% O 160
a = 64 .100 = 40%Cu c = 64 .100 = 40%O
160 160

Masa unui element conţinută într-o anumită masă de substanţă se determină pe baza masei
molare, printr-o regulă de trei simplă:
- în primul rând se scrie masa molară a substanței şi masa elementului care intervine în calculul
masei molare;
- în al doilea rând se trece masa substanței şi necunoscuta care exprimă masa elementului.
De exemplu, pentru a determina masa de cupru conţinută în 32 g CuSO4, se scrie:

MCuSO4 = 64+32+4⋅16 = 160g/mol  160g CuSO4..............64g Cu
32g CuSO4 .................. x g Cu  x = 12,8 g Cu
Masa de substanţă ce conţine o anumită masă dintr-un element se determină pe baza masei
molare, printr-o regulă de trei simplă:
- în primul rând se scrie masa molară a substanței şi masa elementului care intervine în calculul
masei molare;
- în al doilea rând se trece necunoscuta care exprimă masa substanței şi masa elementului.
De exemplu, pentru a determina masa de sulfat de cupru ce conţine 16 g S, se scrie:

MCuSO4 = 64+32+4⋅16 = 160g/mol  160g CuSO4..............32g S
x g CuSO4 ................. 16 g S  x = 80 g CuSO4
Determinarea formulei chimice pe baza compoziției procentuale de masă se bazează pe un
algoritm compus din două etape:
- se împarte fiecare procent la masa atomică a elementului respectiv;
- numerele obținute se împart la cel mai mic număr dintre acestea obținându-se indicii din formula
substanţei.
De exemplu, cunoscând că o substanţă conţine 20% Mg, 26,66% S, 53,33% O, se poate determina
formula acesteia:
Mg: 20 = 0,833 Mg: 0,833 = 1
24 0,833
: 0,833 0,833 = 1
S: 26,66 = 0,833 S:
0,833 MgSO4
32
O: 53,33 = 3,333 O: 3,333 ~

=4
16 0,833

În cazul unor compuşi anorganici şi în cazul substanțelor organice, prin algoritmul prezentat se
determină formula brută a substanţei care este exprimată printr-un raport de numere întregi şi mici
între atomi. Formula moleculară poate fi aceeaşi cu formula brută sau poate fi un multiplu al
acesteia. Pentru calculul formulei moleculare este necesară cunoaşterea masei moleculare.
Exemplu: cunoscând că o substanţă conţine 5,88 %H şi 94,12%O, se poate determina formula

brută a acesteia:
H: 5,88 = 5,88 5,88 =1
1 : 5,88 5,88 formula brută
5,88 este HO
S: 94,12 = 5,88 =1
16 5,88
 formula moleculară se exprimă ca multiplu al formulei brute (HO)n. Ştiind că masa
molară a substanţei este M = 34 g/mol, se poate determina formula moleculară egalând
masa molară calculată conform formulei brute cu valoarea cunoscută:
17n= 34  n=2  H2O2 formula moleculară

M(HO)n= (1 + 16) n = 17n g/mol
M = 34 g/mol
determinarea formulei chimice pe baza raportului de masă a elementelor componente se bazează
pe algoritmul prezentat.
Exemplu: cunoscând că o substanţă se caracterizează prin raportul de masă Ca:C:O = 10:3:12,
se poate determina formula acesteia:
Ca: 10 = 0,25 0,25 =1

40 0,25
C: 3 = 0,25 : 0,25 0,25 =1 CaCO3

12 0,25
12 0,75 ~
=3
O: = 0,75
16 0,25
CalCule pe baza eCuaţiilor ChimiCe
Reacţiile chimice sunt procese prin care substanţele se transformă unele în altele. Substanţele
care reacţionează între ele se numesc reactanţi, iar cele care rezultă din reacţie se numesc produşi
de reacţie. Schema generală a unei reacţii chimice:
condiții de reacție
Reactanți Produși de reacție
Într-o reacție chimică suma maselor reactanților este egală cu suma maselor produșilor de
reacție conform legii conservării masei substanțelor.
Exemplu: prin reacţia dintre aluminiu şi oxigen se formează oxidul de aluminiu, conform ecuaţiei
chimice:
4Al + 3O2  2 Al2O3

Conform legii conservării numărului de atomi, numărul de atomi din fiecare tip care intră în reacţie
este egal cu numărul atomilor de acelaşi tip care rezultă din reacţie.
Calculele stoechiometrice se referă la relaţia numerică dintre cantitatea de reactanţi care se consumă
în reacţie şi cantitatea de produşi care se formează într-o reacţie chimică.
Interpretarea cantitativă a ecuaţiei chimice în moli este dată de coeficienţii stoechiometrici ai
substanţelor în ecuaţia chimică.
Exemplu: pentru ecuaţia reacţiei de oxidare a aluminiului:
4Al + 3O2  2 Al2O3
se poate stabili că
4 mol Al reacţionează cu 3 mol O2 formând 2 mol Al2O3
sau că
raportul stoechiometric este 4 mol Al : 3 mol O2 : 2 mol Al2O3
Raportul stoechiometric se poate utiliza pentru a determina câţi moli de produs se formează dintr-o
anumită cantitate de reactant.
Exemplu: Câţi moli de Al2O3 rezultă prin arderea a 20 moli de aluminiu?
4 mol Al ……………………. 2 mol Al2O3
20 mol Al …………………….. x mol Al2O3  x = 10 mol Al2O3
În cazul în care reactanţii se introduc în reacţie într-un raport diferit de cel stoechiometric, unul
dintre aceştia se consumă integral (reactant limitativ) şi o cantitate din celălalt reactant rămâne
netransformată, fiind în exces. Reactantul limitativ este cel care conduce la obţinerea unei cantităţi
mai mici de produs de reacţie.
Exemplu: Câţi moli de Al2O3 rezultă prin arderea a 4,8 moli de aluminiu în 4,2 moli de oxigen?
Se determină cantitatea de Al2O3 care se formează din fiecare cantitate de reactant:
 x = 2,4 mol Al2O3

4 mol Al …………. 2 mol Al2O3
 se obţin 2,4 mol Al2O3

4,8 mol Al …….….. x mol Al2O3
 x = 2,8 mol Al2O3

3 mol O2 …………. …. 2 mol Al2O3
4,2 mol O2 ………. … x mol Al2O3
În cazul în care în enunţ sunt date masele de substanţe, exprimate în grame sau în kilograme,
acestea se pot transforma în moli şi apoi se poate lucra în modul prezentat mai sus.
Exemplu: În procesul de fotosinteză, plantele transformă dioxidul de carbon şi apa în glucoză

(C6H12O6) conform ecuaţiei:
6CO2 + 6H2O lumină solară, clorofilă C6H12O6 + 6O2
Ce masă de glucoză, exprimată în grame, se poate forma din 26,4 g CO2?
Etape de rezolvare:
(1) (2 (3)
g CO2 mol CO2 mol C6H12O6 g C6H12O6

(1) calculul numărului de moli de CO2
m CO2
n CO = = 26,4 g = 0,6 mol
2
MCO2 44 g/mol
(2) determinarea numărului de moli de glucoză, pe baza ecuaţiei chimice
 6 mol CO2 …………. 1 mol C6H12O6
 0,6 mol CO2 …………. x mol C6H12O6  x = 0,1 mol C6H12O6
ecuaţia chimică
date problemă
(3) calculul masei de glucoză

mC H
6 12 O6 = n C6H12O6 . MC H O6 = 0,1 mol . 180g/mol = 18 g
6 12
Interpretarea cantitativă a ecuaţiei chimice în grame este dată de produsele dintre coeficienţii
stoechiometrici şi masele molare ale substanţelor.
Pentru exemplul anterior, se poate calcula masa de glucoză scriind o regulă de trei simplă în
care, în primul rând se va trece interpretarea în grame a ecuaţiei chimice şi în al doilea rând ceea
ce se cunoaşte din enunţ şi necunoscuta.
 6 . 44 g CO2 …………. 180 g C6H12O6
 y = 18 g C6H12O6
ecuaţia chimică
date problemă  26,4 g CO2 ……………. y g C6H12O6
Puritatea substanțelor, p, se exprimă procentual şi se calculează:

mp unde mp - masa de substanţă pură
p = . 100
mi unde mi - masa de substanţă impură; mi = mp + mimpurități
În calculele stoechiometrice se utilizează doar mase de substanțe pure.
Randamentul unei reacții se referă la gradul de transformare a reactanților în produşi de reacție.

Randamentul (η) se exprimă procentual şi se poate calcula în două moduri:
- în funcţie de cantitatea sau masa de reactant transformată în produşi reacţie
η = mtransformată . 100
mintrodusă
unde mtransformată - masa de reactant transformată
unde mintrodusă - masa de reactant introdusă
mp
- în funcţie de cantitatea sau masa de produs formată
η= . 100
mt
unde mp - masa de produs care se obţine practic (masa practică)
unde mt - masa de produs care ar trebui să se obţină teoretic
(masa teoretică), calculată conform raportului
stoechiometric

exerCiţii şi probleme
1. Scrieți formulele chimice pentru compușii din următoarele perechi de elemente:

a. calciu și sulf ________________ c. rubidiu și clor ________________
b.zinc și oxigen ________________ d. aluminiu și sulf ________________
2. Scrieți formulele chimice pentru compușii din următoarele perechi de elemente:

a. argint și iod ________________ c. magneziu și brom ________________
b. sodiu și clor ________________ d. potasiu și sulf ________________
3. Denumiți următoarele săruri:

a. Li2S ____________________________ d. BaBr2 ____________________________
b. KF ____________________________ e. CsF ____________________________
c. NaI _________________________ f. MgCl2 ____________________________

a. KNO3 ____________________________ d. NaNO2 ___________________________
b. Ca3(PO4)2 ________________________ e. ZnCO3 ___________________________
c. MgSO4 ___________________________ f. KHCO3 ___________________________

a. PbI2 ____________________________ d. Cu(NO3)2 _________________________
b. (NH4)2S __________________________ e. CuI ____________________________
c. FeSO4 ___________________________ f. CrCl2 ____________________________
6. Scrieți formulele chimice pentru următorii compuși:
a. trioxid de sulf ________________ d. azotat de argint ________________
b. monoxid de azot ________________ e. azotat de crom (III) ________________
c. oxid de fier (III) ________________ f. clorura de staniu (IV) ________________
7. Scrieți formulele chimice pentru următorii acizi:

a. acid fluorhidric ________________ d. acid carbonic ________________
b. acid bromhidric ________________ e. acid fosforic ________________
c. acid sulfuros ________________ f. acid clorhidric ________________

8. Denumiți fiecare acid:
a. H2S ____________________________ d. H3PO3 __________________________
b. H2SO3 __________________________ e. HNO2 ___________________________
c. H2SO4 __________________________ f. HNO3 ___________________________
9. Asociați fiecare dintre substanțele din coloana A cu câte o denumire din coloana B:
A B
1. NaHSO4 a. sulfat de sodiu
2. Na2SO4 b. sulfură de sodiu
c. acid sulfuric
3. Na2S
d. sulfură acidă de sodiu
4. NaHS
e. sulfat acid de sodiu
5. NaOH
f. hidroxid de sodiu
10. Asociați fiecare dintre substanțele A cu câte o denumire din coloana B:
A B
1. CaCO3 a. oxid de calciu
2. Ca(HCO3)2 b. monoxid de carbon
c. dioxid de carbon
3. Ca(OH)2
d. hidroxid de calciu
4. CaO
e. carbonat de calciu
5. CO
f. carbonat acid de calciu
11. Calculați numărul de atomi de oxigen din:
a. 3 moli O2 __________________________________________________________
b. 3,6 g H2O __________________________________________________________
c. 1 mol H2SO4 ________________________________________________________
d. 4 ∙ 1020 molecule O3 _________________________________________________
12. Calculați masa, în grame, pentru:

a. 0,02 moli NaHCO3 _______________________________________________________
b. 5 ∙ 10-3 moli NaOH ______________________________________________________
c. 0,15 moli acid sulfuric ____________________________________________________
d. 0,48 moli carbonat de calciu _______________________________________________

13. Determinați raportul atomic în care se combină elementele în următoarele substanțe:
a. Mg3N2 _____________________________________________________________
b. Ca(OH)2 _____________________________________________________________
c. Al2(SO4)3 _____________________________________________________________
d. NH4NO3 _____________________________________________________________
14. Determinați raportul atomic în care se combină elementele în următoarele substanțe:

a. CaSO4 _____________________________________________________________
b. Mg(NO3)2 _____________________________________________________________
c. Fe(OH)2 _____________________________________________________________
d. (NH4)2S _____________________________________________________________
15. Calculați compoziția procentuală de masă pentru următoarele substanțe:

a. NaOH _____________________________________________________________
b. CuSO4 _____________________________________________________________
c. NH4NO3 _____________________________________________________________
d. MgCO3 _____________________________________________________________
16. Calculați procentul masic de oxigen din următoarele substanțe:

a. aspirină, C9H8O4 ____________________________________________________
b. morfină, C17H19NO3 __________________________________________________
c. tetraciclină, C22H24N2O8 _________________________________________________
d. vitamina C, C6H8O6 ____________________________________________________
17. Calculați masa de carbon din:

a. 0,2 moli CO2 ________________________________________________________
b. 1,68 g MgCO3 ________________________________________________________
c. 0,09 g C6H12O6 _______________________________________________________
d. 81 g Ca(HCO3)2 ______________________________________________________
18. Calculați masa de zinc dintr-un amestec ce conține 0,2 moli de ZnCO3 și 0,1 mol Zn(OH)2.

19. Determinați formulele moleculare ale substanțelor care au:
a. compoziția procentuală de masă 28,16% K, 25,63% Cl și 46,21% O;
b. compoziția procentuală de masă 29,166% N, 8,33% H și 12,5% C și 50% O;
c. raportul de masă Cu : C : O = 16 : 3 : 12;
d. raportul de masă Fe : N : O = 14 : 7 : 24;
20. Un compus cu formula XF3 conține 67,857% F în procente de masă. Care este compusul?
21. Un amestec format din hidroxid de sodiu și carbonat de sodiu conține 80% NaOH. Determinați
masa de sodiu din 5,3 g amestec.
22. Sarea de masă conține 39,33% Na în procente de masă. Organizația Mondială a Sănătății
(OMS) recomandă ca adulții să consume cel mult 2 g de sodiu pe zi. O anumită marcă de
chipsuri snack conține 3 g de sare la 100 g de produs. Care este masa de chipsuri snack pe care
un adult poate să o consume cu respectarea recomandării OMS?
23. Un minereu de fier conține 87%FeCO3, 8,4% MgCO3, 2,33% BaSO4 și restul impurități.
Determinați ce masă de minereu este necesară pentru a se obține 2,1 tone de fier, știind că
randamentul întregului procent este de 80%.
24. Un amestec de carbonat de calciu și carbonat de magneziu are masa de 14,2 g. Cunoscând că
raportul molar CaCO3:MgCO3 = 2:1, determinați masa de C din amestec.
Indicații: se notează numărul de moli de CaCO3 cu 2x și numărul de moli de MgCO3 cu x și se exprimă masa
amestecului ca suma maselor de CaCO3 și MgCO3.
25. În sticlă raportul masic Na:Ca:Si este de 1,15:1:4,2. Știind că sticla conține aceste metale sub
formă de oxizi, determinați masa de sodiu din 23,9 g de sticlă.
26. Stabiliți coeficienții următoarelor reacții chimice:

a. _ SrCl2 + _ Li3PO4  _ Sr3(PO4)2 + _ LiCl
b. _ PCl3 + _H2O  _ H3PO3 + _ HCl
c. _ NO2 + _ H2O  _ HNO3 + _ NO
d. _ C3H8 + _ O2  _ CO2 + _H2O
e. _ Fe2O3 + _ CO  _ Fe + _ CO2
f. _ Al + _ H2SO4  _ Al2(SO4)3 + _ H2
27. Scrieți și egalați ecuațiile chimice pentru următoarele reacții:
a. cloratul de potasiu prin încălzire formează clorură de potasiu și oxigen;

b. hidroxidul de cupru (II) prin încălzire formează oxid de cupru (II) și apă;
c. cuprul în reacție cu acidul sulfuric, la cald, formează sulfat de cupru (II), apă și dioxid de sulf;
d. apa oxigenată se descompune în apă și oxigen.

28. Scrieți și egalați ecuațiile chimice pentru următoarele reacții:
a. arderea zincului în oxigen cu formare de oxid și zinc;
b. reacția sodiului cu apa cu formare de hidroxid de potasiu și hidrogen;
c. reacția aluminiului cu oxid de fier (III) cu formare de fier și oxid de aluminiu;
d. fosfatul de sodiu în reacție cu clorura de magneziu formează fosfat de magneziu și clorură de sodiu.
29. Superoxidul de potasiu este utilizat pentru producerea oxigenului ca urmare a reacției cu dioxidul
de carbon.
4KO2 + 2CO2  2K2CO3 + 3O2
a. Câți moli de O2 se formează prin reacția a 1,2 mol KO2?
b. Ce masă de KO2 este necesară pentru a se forma 48 g O2?
c. Ce masă de O2 se formează în reacția a 14,2 g KO2 cu 4,4 g CO2?
30. Glucoza fermentează sub acțiunea enzimelor produse de drojdia de bere, transformându-se în
alcool etilic, conform ecuației:
C6H12O6  2C2H5OH + 2CO2
a. Câți moli de CO2 se formează prin descompunerea a 3 moli C6H12O6?
b. Ce masă de glucoză este necesară pentru a obține 23 g alcool etilic?
c. Care este randamentul reacției de fermentație alcoolică, dacă din 9 g glucoză se obține o masă
de 3,22 g alcool etilic?
31. Un medicament antiacid se prezintă sub formă de comprimate ce conțin 500 mg carbonat de
calciu/ comprimat. La nivelul stomacului carbonatul de calciu reacționează cu acidul clorhidric
formând clorură de calciu, apă și dioxid de carbon. Se cere:
a. Scrieți ecuația chimică pentru reacția carbonatului de calciu cu acidul clorhidric.
b. Ce masă de acid clorhidric poate reacționa cu carbonatul de calciu dintr-un comprimat?
c. Câți moli de dioxid de carbon se formează în urma reacției a 0,73 g HCl?
32. O masă de 49 g KClO3 de puritate 80% se descompune cu un randament de 75%,

conform ecuaţiei: tºC
2KClO3 2KCl + 3O2
Să se calculeze masa de KCl obținută.
33. O masă de 620 g CuCO3 de puritate 90% se descompune cu un randament de 80%, conform
ecuaţiei chimice:
tºC
CuCO3 CuO + CO2
Să se calculeze masa de CuO obţinută.

34. Se supun descompunerii termice 400g CaCO3 de puritate 80%, conform ecuaţiei chimice:
tºC
CaCO3 CaO + CO2
Știind că amestecul solid format în urma descompunerii are masa 312 g şi este format din
CaCO3, CaO şi impurităţi, să se calculeze compoziţia procentuală a acestui amestec.
35. O masă de 149 g amestec ce conţine CaO şi Na2O în raport molar de 2:3 reacţionează total cu o
soluţie de HCl de concentraţie 10%, conform ecuaţiilor chimice:
CaO +2 HCl  CaCl2 + H2O
Na2O +2 HCl  2NaCl + H2O
Să se calculeze:
a. compoziţia procentuală de masă a amestecului de oxizi;
b. masa de soluţie de HCl de concentraţie 10% necesară reacţiei.
36. O masă de 146 g amestec ce conţine CaCO3 şi Na2CO3 în raport molar de 2:5 reacţionează total
cu o soluţie de HCl de concentraţie 10%, conform ecuaţiilor chimice:
CaCO3 +2 HCl  CaCl2 + H2O+ CO2
Na2CO3 +2 HCl  2NaCl + H2O+ CO2
Să se calculeze:
a. masa de soluţie de HCl de concentraţie 10% necesară reacţiei;
b. numărul de moli de dioxid de carbon care rezultă.
37. O masă de 41 g amestec ce conţine NaOH şi Ca(OH)2 în raport molar de 1:5 reacţionează total cu
o soluţie de HCl de concentraţie 20%, conform ecuaţiilor chimice:
NaOH + HCl  NaCl + H2O
Ca(OH)2 +2 HCl  CaCl2 +2 H2O

Să se calculeze:
a. compoziţia procentuală de masă a amestecului de hidroxizi;
b. compoziţia procentuală de masă a soluţiei finale.
38. Un amestec ce conţine KOH şi Mg(OH)2 în raport molar de 1:2 reacţionează total cu 365 g soluţie
de HCl de concentraţie 20%, conform ecuaţiilor chimice:
KOH + HCl  KCl + H2O
Mg(OH)2 +2 HCl  MgCl2 +2 H2O

Să se calculeze masa amestecului de hidroxizi.
39. O masă de 53,6 g amestec ce conţine NaOH şi Ca(OH)2 reacţionează total cu 730 g soluţie HCl de
concentraţie 7%, conform ecuaţiilor chimice:
NaOH + HCl  NaCl + H2O
Ca(OH)2 +2 HCl  CaCl2 +2 H2O

Să se calculeze raportul molar NaOH şi Ca(OH)2 în amestecul iniţial.

40. O masă de 81,2 g amestec ce conţine CaCO3 şi Na2CO3 reacţionează total cu 584 g soluţie HCl de
concentraţie 10%, conform ecuaţiilor chimice:
CaCO3 +2 HCl  CaCl2 + H2O+ CO2
Na2CO3 +2 HCl  2NaCl + H2O+ CO2
Să se calculeze compoziţia procentuală de masă a amestecului iniţial.

41. Un amestec solid ce conține CaO, CaCO3, (NH4)2CO3 și NH4HCO3 este supus încălzirii
formându-se un amestec gazos ce conține NH3, CO2 și H2O conform reacțiilor:
CaCO3  CaO + CO2
(NH4)2CO3  2NH3 + H2O + CO2
NH4HCO3  NH3 + H2O + CO2

O masă de 80 g amestec solid formează prin încălzire 0,6 mol CO2, 0,3 mol H2O și 0,5 mol NH3.
Care este compoziția procentuală de masă a amestecului solid?
42. O probă de 10 g dolomită CaCO3 ⋅ MgCO3, se supune descompunerii termice conform ecuaţiilor
chimice:
tºC
CaCO3 CaO + CO2
tºC
MgCO3 MgO + CO2
Știind că dolomita conţine 12 % C, să se calculeze:
a. puritatea dolomitei;
b. masa amestecului solid rezultat, ştiind că impurităţile sunt stabile termic.
43. O probă de 11,2 g amestec echimasic, ce conţine carbonat de calciu și o altă substanță, se
încălzeşte la temperatură ridicată până când se obţine un reziduu solid, ce conţine un singur
component. Care este masa soluţiei de H3PO4 de concentrație procentuală de masă 10% ce
reacţionează cu reziduul?
44. Se obţin 16 g amestec solid prin încălzirea unui amestec de sulf şi 8 g magneziu pur.
Să se calculeze:
a. masa de sulf din amestecul iniţial;
b. masa soluţiei de HCl 30% necesară reacţiei cu 16 g amestec rezultat la calcinare.
45. La arderea unei probe de magneziu de puritate 99,6% se obţine un reziduu solid care
conţine 13% metal. Ştiind că impurităţile sunt inerte chimic, să se calculeze:
a. randamentul reacţiei;
b. puritatea oxidului de magneziu obţinut.
46. Un amestec de CuCl2 şi FeCl3 se tratează cu 400g soluţie de NaOH de concentraţie 20%. Prin
filtrare şi uscare se separă un precipitat mixt. La calcinarea precipitatului mixt, format din
Cu(OH)2 şi Fe(OH)3, masa acestuia scade cu 24,324%. Ştiind că reacţiile sunt totale, se cere
să se determine:
a. raportul molar al hidroxizilor în precipitatul mixt;
b. masa amestecului iniţial de cloruri;
c. concentraţia procentuală de masă a soluţiei rămase după filtrare.

47. O probă dintr-un amestec de FeCl2 şi FeCl3 se tratează cu clor gazos şi masa amestecului
creşte cu 9,885%. Pin dizolvarea în apă a unei probe identice de amestec şi tratarea cu NaOH
se obţin 27 g de precipitat mixt. Ştiind că reacţiile sunt totale, se cere să se determine:
a. masa probei de amestec;
b. compoziţia procentuală de masă a amestecului de cloruri;
c. masa soluţiei de NaOH de concentraţie 10%, ştiind că aceasta se utilizează în exces de 15%.
48. Se dă schema de reacții:
a + O2  b
c  b + H 2O
a + Cl2  d
Fe2O3 + a  b + f
a + e  d + H2
Se cunoaște că b este un oxid care conține 47,0588 % oxigen. Se cere:
a. să se stabilească formulele substanțelor notate cu litere;
b. să se scrie ecuațiile reacțiilor chimice;
c. să se calculeze masa de Fe2O3 care reacționează cu aceeași cantitate de substanță a ca și 6
moli de oxigen.
49. Se dă schema de reacții:
a + O2  b
a + H2SO4  c + d + H2O
b + H2SO4  c+ H2O
Fe + c  d + a
a + HCl + O2  e + H2O
Se cunoaște că e este o clorură care conține 52,5925 % clor. Se cere:
a. să se stabilească formulele substanțelor notate cu litere;
b. să se scrie ecuațiile reacțiilor chimice;
c. să se calculeze masa de soluție de H2SO4 de concentrație procentuală 58,8% care reacționează
la cald cu 12,8 g substanță a de puritate 90%.
Grilă de autoevaluare
Considerații Suficient Bine Foarte bine
Utilizez terminologia specifică chimiei pentru reprezentarea unor elemente,

substanțe simple sau compuse și transformări ale substanțelor..
Interpretez caracteristicile specifice diferitelor procese în contexte diverse.
Rezolv exercițiile și problemele propuse utilizând algoritmi și

instrumente specifice chimiei.

2. StRuctura atomului. Tabelul peRiodic al elemenTeloR
organizator: ATOM. ELEMENT CHIMIC. IZOTOPI●MASA ATOMICĂ RELATIvĂ●STRUCTURA îNvELIȘULUI dE
ELECTRONI●CONFIGURAȚIE ELECTRONICĂ ●CORELAȚIA dINTRE STRUCTURA îNvELIȘULUI dE ELECTRONI ȘI POZIȚIA
ELEMENTULUI îN TABELUL PERIOdIC●EXERCIȚII ȘI PROBLEME
atom. element ChimiC. izotopi

Atomul este cea mai mică parte în care se poate diviza o substanță simplă şi care păstrează
individualitatea acesteia.
Atomul este divizibil şi are o structură internă complexă. Particulele care alcătuiesc un atom se
numesc particule subatomice; dintre acestea, electronii, protonii şi neutronii sunt considerate particule
fundamentale.
Caracteristicile particulelor fundamentale sunt:
masă MASA SARCINA
SIMBOL
PARTICULA sarcină absolută relativă absolută
electrică relativă
(kg) (u) (C)
1 p sau p+
proton +1 1,6726 x 10-27 1 1,602 x 10-19 +1
1 n sau n0
neutron 0 1,6749 x 10-27 1 0 0
0 e sau e-
electron -1 9,109 x 10-31 0,00054 1,602 x 10-19 -1
12
Unitatea atomică de masă, u, reprezintă a douăsprezecea parte din masa izotopului 6C .
1u = 1 m 12C = 1,66054⋅10-27 kg
12 6
Protonii şi neutronii (nucleoni) formează partea centrală a atomului, nucleul.

Caracteristicile nucleului:
• este încărcat pozitiv şi se află în centrul atomului;
• concentrează aproape toată masa atomului deoarece electronii au o masă neglijabilă în
raport cu cea a protonilor şi neutronilor;
• forțele de atracție între nucleoni (forțe nucleare) sunt foarte puternice;
• diametrul nucleului este de aproximativ 10.000 de ori mai mic decât diametrul atomului;
• nu se modifică în procesele chimice;
• transformările nucleelor atomilor, în reactoarele nucleare, sunt însoțite de variații mari de
energie.
Sarcina nucleului este egală cu numărul protonilor din nucleu, se notează cu Z şi se numeşte NUMĂR
ATOMIC.
Atomul este neutru din punct de vedere electric, numărul de protoni fiind egal cu numărul de
electroni.

Speciile de atomi în care numărul de protoni este diferit de numărul de electroni se numesc
IONI:
• ionii pozitivi conţin un număr mai mic de electroni decât numărul de protoni; ionii pozitivi
se formează din atomi prin cedare de electroni.
• ionii negativi conţin un număr mai mare de electroni decât numărul de protoni ; ionii
negativi se formează din atomi prin acceptare de electroni.
Specia de atomi care are acelaşi număr atomic (aceeaşi sarcină nucleară) formează un ELEMENT
CHIMIC.
Suma dintre numărul de protoni (Z) şi numărul de neutroni din nucleu se numeşte NUMĂR dE
MASĂ şi se notează cu A. Numărul de masă este întotdeauna un număr întreg.
Cunoscând Z si A se deduce că în nucleul atomului vor fi Z protoni si A - Z neutroni.

De exemplu, pentru atomul de clor, Z=17 şi A  35  35
17 Cl are 17protoni, 17 electroni şi
35-17=18 neutroni.
IZOTOPII sunt specii de atomi cu același număr de protoni (același număr atomic Z), dar cu număr
diferit de neutroni (număr de masă diferit). Majoritatea elementelor sunt amestecuri de izotopi
(elemente mixte).
Un izotop se notează:
(numărul de masă) A
(numărul atomic) Z E (simbolul elementului chimic)
Izotopii hidrogenului conțin în nucleu un proton și un număr diferit de neutroni:
1 2 3
1H (protiu) 1 H (deuteriu) 1H (tritiu)
+ +
+
10 11 12 13 14 15 16
• Izotopii carbonului: 6C, 6C, 6C, 6C, 6C, 6C, 6C.
16 17 18
• Izotopii oxigenului: 8O, 8O, 8O.
35 37
• Izotopii clorului: 17Cl, 17Cl.
234 235 238
• Izotopii uraniului (element radioactiv): 92U, 92U, 92U.
MASA ATOMICĂ RELATIvĂ, A, este numărul care arată de câte ori masa atomului respectiv este
mai mare decât unitatea atomică de masă.
Pentru un element chimic format din mai mulți izotopi se calculează masa atomică relativă medie:
Ar  A1   A2  2  ...  An n
a1 a a
100 100 100
unde: A1, A2, ..., An reprezintă masele atomice relative ale izotopilor 1, 2, ..., n
a1, a2, ..., an reprezintă procentele izotopilor în compoziția elementului în natură.

16 17
Exemplu: Oxigenul se găseşte în natură ca amestec de trei izotopi: 8O în proporție de 99,762%, 8O
18
în proporție de 0,038% şi 8O în proporție de 0,2%.
Masa atomică relativă medie se calculează: Ar O  16   17   18   16

99, 762 0, 038 0, 2
100 100 100
Un MOL dE ATOMI reprezintă cantitatea dintr-un element care conţine numărul lui Avogadro atomi
(NA = 6,022⋅1023 mol-1).
Masa unui mol de atomi este egală numeric cu masa atomică şi reprezintă MASA MOLARĂ a
elementului, se notează cu M.
Electron
struCtura învelişului de eleCtroni
Spin
îNvELIşUL dE ELECTRONI al atomului este format din
totalitatea electronilor care gravitează în jurul nucleului.
Electronii sunt atraşi de nucleu prin forțe electrostatice care Nucleu
cresc cu scăderea distanței față de nucleu, astfel încât aceştia
tind să ocupe poziții cât mai apropiate de nucleu.
Învelişul de electroni este structurat în STRATURI ELECTRONICE , notate K, L, M, N, O, P, Q sau cu

numere de la 1 la 7 în ordinea creşterii energiei lor, de la nucleu spre exterior.
Un strat n poate fi ocupat cu maxim 2n2 electroni (n≤ 4).
În mişcarea lor rapidă în jurul nucleului, electronii nu urmează traiectorii precise. Cu toate acestea,
electronii pot fi găsiți cu mare probabilitate în anumite regiuni în jurul nucleului, formând nori de
electricitate negativă numiți ORBITALI.
Pe lângă mişcarea în jurul nucleului, electronii au şi o mişcare de rotație în jurul axei proprii numită
MIşCARE dE SPIN, care poate avea două sensuri opuse.
Un orbital poate fi ocupat de maximum doi electroni care au spin opus; aceşti electroni se numesc
electroni cuplați.
Un orbital ocupat cu un singur electron se poate reprezenta .
Un orbital ocupat cu doi electroni se poate reprezenta .
Se cunosc patru tipuri de orbitali: s, p, d şi f diferiți prin formă şi energie.
• orbitalii s sunt de formă sferică, se întâlnesc în fiecare strat, pot fi ocupați cu maximum 2e–;
• orbitalii p au o formă bilobară, sunt în număr de trei şi sunt orientați pe cele trei direcții ale
axelor de coordonate (px, py şi pz), pot fi ocupați cu maximum 6e–, se întâlnesc începând cu al
doilea strat;
• orbitalii d sunt în număr de cinci şi pot fi ocupați cu maximum 10e–, se întâlnesc începând cu al
treilea strat;

• orbitalii f sunt în număr de şapte şi pot fi ocupați cu maximum 14e–, se întâlnesc începând
cu al patrulea strat.
z
z
z z
x
x y x
y y
x y
Fig. 2.1. Forma orbitalilor a. orbital s; b. orbital px c. orbital py; d. orbital pz
Fiecare strat electronic este format din unul sau mai multe SUBSTRATURI . Substraturile sunt
formate din orbitali de acelaşi tip care au aceeaşi energie.
Strat Substraturi Nr. de orbitali din Nr. maxim de e- din Nr. maxim de e-
substrat substrat din strat
1(K) 1s 1 orbital s 2 2
2s 1 orbital s 2
2(L) 8
2p 3 orbitali p 6
3s 1 orbital s 2
3(M) 3p 3 orbitali p 6 18
3d 5 orbitali d 10
4s 1 orbital s 2
4p 3 orbitali p 6
4(N) 32
4d 5 orbitali d 10
4f 7 orbitali f 14
Energia orbitalilor unui strat n creşte în ordinea: ns < np < nd < nf.
NOTAȚIA UNUI SUBSTRAT include numărul stratului din care face parte, tipul de orbitali şi numărul
de electroni din substrat. De exemplu:
numărul electroni din substrat : 4
numărul stratului: 2 2p4
tipul de orbital / substrat : p
CONFIGURAȚIA ELECTRONICĂ reprezintă distribuția electronilor din învelişul de electroni al
unui atom în straturi, substraturi şi orbitali.
Reguli de ocupare cu electroni a straturilor, substraturilor şi orbitalilor:

1. Orbitalii se ocupă cu electroni în ordinea creşterii energiei lor (principiul energiei minime).
2. Un orbital poate fi ocupat cu maximum doi electroni de spin opus (principiul lui Pauli).
3. Orbitalii unui substrat se ocupă mai întâi cu câte un electron, spinii fiind paraleli, şi apoi are
loc completarea fiecărui orbital cu al doilea electron de spin opus (Regula lui Hund).

Aplicând regulile de mai sus rezultă ordinea de ocupare a substraturilor cu electroni:
1s, 2s 2p, 3s 3p, 4s 3d 4p, 5s 4d 5p, 6s 4f 5d 6p, 7s 5f 6d 7p
Configuraţiile atomilor cu numerele atomice de la 1 la 10 sunt următoarele:
1H: 1s1
1s
2He: 1s2
1s
3Li: 1s22s1
1s 2s
4Be: 1s22s2
1s 2s
5B: 1s22s22p1
1s 2s 2p
6C: 1s22s22p2
1s 2s 2p
7N: 1s22s22p3
1s 2s 2p
8O: 1s22s22p4
1s 2s 2p
9F: 1s22s22p5
1s 2s 2p
2 2 6
10Ne:1s 2s 2p 1s 2s 2p
Configuraţia electronică poate fi reprezentată simplificat prin notarea orbitalilor inferiori complet
ocupaţi cu simbolul gazului nobil cel mai apropiat între paranteze pătrate, apoi orbitalii rămaşi sunt
scrişi în mod obișnuit. De exemplu, configuraţia electronică a sodiului poate fi reprezentată:
11Na : 1s2, 2s2 2p6, 3s1 sau 11Na : [Ne] 3s1
ELECTRONUL dISTINCTIv este electronul prin care învelişul electronic al unui atom cu numărul
atomic Z diferă de cel al atomului cu numărul atomic Z-1.
ELECTRONII dE vALENȚĂ sunt electronii de pe ultimul strat, au energia cea mai mare şi sunt cei cu
care atomul participă la formarea legăturilor chimice.
de exemplu, conform configurației electronice a atomului de siliciu:
14Si : 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p2
acesta are patru electroni pe ultimul strat (3s2 3p2), aceştia sunt electronii de valenţă.

Ordinea crescătoare a energiei substraturilor după ocuparea cu electroni este diferită deoarece
substraturile d şi f îşi micşorează energia pe măsură ce se ocupă cu electroni.
de exemplu, configurația electronică a atomului de fier:
26Fe : 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6, 4s2 3d6
sau având în vedere micşorarea energiei orbitalilor 3d:
26Fe : 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6, 3d6 4s2
NOTĂ: În această carte configuraţiile electronice vor fi scrise în ordinea ocupării orbitalilor cu
electroni.
struCturi eleCtroniCe stabile:

• dublet pe primul strat: 1s2 (2He);
• octet pe ultimul strat (n): ns2 np6 (10Ne, 18Ar, 36Kr, 54Xe, 86Rn);
• orbitali d semiocupați: ns1-2 (n-1)d5 (24Cr, 25Mn);
• orbitali d complet ocupați: ns 1-2 (n-1)d10 (29Cu, 30Zn, 47Ag);
• orbitali f semiocupaţi: f7;
• orbitali f complet ocupaţi: f14.
ConseCințe:
• atomii gazelor rare au o tendinţă limitată de a se combina cu alţi atomi deoarece au structuri
electronice stabile;
• la unele elemente tranziționale se constată saltul unui electron din stratul exterior pe un
strat interior:
24Cr: 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6, 4s1 3d5;
29Cu: 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6, 4s13d10;
47Ag: 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6, 4s2 3d10 4p6, 5s14d10.
Corelaţia dintre struCtura învelişului de eleCtroni şi poziţia

elementului în tabelul periodiC
În tabelul periodic elementele chimice sunt ordonate în sensul creşterii numărului atomic Z,
formând şiruri orizontale numite perioade şi coloane verticale numite grupe.
elementele situate în partea stângă şi în centrul tabelului periodic sunt metale, iar elementele
situate în partea din dreapta sus a tabelului periodic sunt nemetale. elementele situate între
metale şi nemetale sunt elemente care prezintă atât proprietăţi de metale cât şi proprietăţi de
nemetale şi sunt numite semimetale.

Perioadele:
• cuprind elemente ai căror atomi au acelaşi număr de straturi electronice;
• sunt în număr de şapte şi se notează cu cifre arabe de la 1 la 7;
• numărul perioadei în care se găseşte elementul indică numărul de straturi electronice din învelişul
electronic şi totodată numărul stratului exterior.
Grupele:
• conțin elemente ai căror atomi au acelaşi număr de electroni pe ultimul strat ceea ce determină
proprietăți asemănătoare;
• se notează conform IUPAC (International Union of Pure and Applied Chemistry) cu cifre arabe
de la 1 la 18 sau conform notației tradiționale cu cifre romane de la I A la VIII A grupele
principale, respectiv de I B la VIII B grupele secundare (grupa a VIII-a B cuprinde trei elemente
în fiecare perioadă);
• numărul grupei principale în care se găseşte un element indică numărul de electroni de pe ultimul
strat.
• numărul grupei secundare conform notaţia IUPAC în care se găseşte un element indică suma dintre
numărul de electroni din substratul s al ultimului strat şi numărul de electroni din substratul d al
penultimului strat
• unele grupe au denumiri specifice: grupa IA (1) - grupa metalelor alcaline, grupa a II-a A (2) -
grupa metalelor alcalino-pământoase, grupa a VII-a A (17)- grupa halogenilor, grupa a VIII-a A
(18) - grupa gazelor rare.
blocul de elemente s blocul de elemente p blocul de elemente d blocul de elemente f

IA VIII A
1 18
1 II A III A IV A VA VI A VII A 2
1
H 2 13 14 15 16 17 He
3 4 5 6 7 8 9 10
2
Li Be B C N O F Ne
11 12 III B IV B VB VI B VII B VIII B IB II B 13 14 15 16 17 18
3
Na Mg 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Al Si P S Cl Ar
19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36
4
K Ca Sc Ti V Cr Mn Fe Co Ni Cu Zn Ga Ge As Se Br Kr
37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54
5
Rb Sr Y Zr Nb Mo Tc Ru Rh Pd Ag Cd In Sn Sb Te I Xe
55 56 57 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86
6
Cs Ba La Hf Ta W Re Os Ir Pt Au Hg Ti Pb Bi Po At Rn
87 88 89 104 105 106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118
7 Fr Ra Ac Rf Db Sg Rh Hs Mt Dn Rg Cn Nh Fl Mc Lv Ts Og
58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71
Lantanide Ce Pr Nd Pm Sm Eu Gd Tb Dy Ho Er Tm Yb Lu
90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100 101 102 103
Actinide Th Pa U Np Pu Am Cm Bk Cf Es Fm Md No Lr

După tipul de orbital în care se plasează electronul distinctiv elementele se clasifică în
BLOCURI dE ELEMENTE:
• blocul s cuprinde elementele grupelor IA şi IIA;

• blocul p cuprinde elemente din grupele IIIA, IVA, VA, VIA, VIIA şi VIIIA;
• blocul d cuprinde elementele grupelor secundare - metale tranziționale;
• blocul f cuprinde lantanidele şi actinidele.
Din configurația electronică se poate deduce poziția elementului în sistemul periodic.

De exemplu:
25Mn: 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s23d5
• se află în curs de completare substratul d  elementul face parte din blocul de elemente d,
se află într-o grupă secundară
• numărul grupei secundare este dat de suma dintre numărul de electroni din substratul 4s
(2e–) şi numărul de electroni din substratul 3d (5e–)  manganul se află în grupa 7 sau
a VII-a B .
• sunt patru straturi electronice ocupate cu electroni  manganul se află în perioada 4.
1. Definiți următoarele noțiuni:
a. atom c. orbital e. configurație electronică

b. izotop d. mișcare de spin f. electron distinctiv
2. Stabiliți dacă fiecare dintre următoarele afirmații este adevărată (A) sau falsă (F):
a. Nucleul este neutru din punct de vedere electric.

b. Masa atomului este concentrată în nucleu.
c. Toți atomii care au 2 electroni pe ultimul strat prezintă configurație stabilă de dublet.
d. Electronii de spin opus sunt electronii care se mișcă în jurul nucleului în sensuri diferite.
e. Protonul și electronul au sarcini egale și de semn opus.
f. Numărul de protoni din nucleu este egal cu numărul de electroni din învelișul de electroni al unui
atom.
a. Numărul atomic se notează cu A, iar numărul de masă se notează cu Z.

A
b. Un izotop al unui element E se notează ZE.
c. Doi izotopi ai aceluiași element au un număr diferit de electroni.
d. Protonul și neutronul au mase aproximativ egale cu unitatea atomică de masă.
e. Sarcina electrică a nucleului este dată de suma sarcinilor electrice ale protonilor din nucleu.
f. Mișcarea electronilor în jurul nucleului se numește mișcare de spin.

a. Stratul K este cel mai aproape de nucleu și are energia cea mai mare.
b. Energia substraturilor unui strat scade în ordinea: ns > np > nd >nf.
c. Toți atomii cu număr par de electroni au numai orbitali complet ocupați.
d. Orbitalii unui substrat au aceeași energie.
e. Electronii unui orbital se mișcă în jurul propriilor axe în sensuri diferite.
f. Numărul maxim de electroni dintr-un strat este dat de relația 2n, unde n este numărul stratului.
5. Referitor la izotopi este incorectă afirmația: 6. Atomul de beriliu conține 4 protoni, 5 neutroni
și 4 electroni. Afirmația corectă este:
a. au același număr atomic; a. au numărul de masă 5;

b. au număr diferit de neutroni; b. au numărul atomic 5;
c. au același număr de masă; c. au sarcina nucleară +5;
d. reprezintă același element; d. au configurație stabilă de dublet;
e. au același număr de protoni. e. nu au orbitali monoelectronici.
23 19 20
7. Referitor la atomul 11Na este corectă 8. Referitor la atomii 9F și 10Ne este
afirmația: corectă afirmația:
a. are 23 de electroni în înveliș; a. au câte un orbital monoelectronic;
b. are 11 neutroni în nucleu; b. au câte 10 neutroni;
c. are un orbital monoelectronic; c. sarcinile nucleare sunt egale;
d. un mol de atomi conține 11 electroni; d. conține același număr de electroni;
e. are numărul atomic egal cu 23. e. au configurații stabile de octet.
12 16
9. Referitor la atomii 6C și 8O este corectă afirmația:
a. au același număr de neutroni;

b. au un număr diferit de straturi ocupate cu electroni;
c. au un număr diferit de substraturi ocupate cu electroni;
d. conțin un numnăr egal de orbitali monoelectronici;
e. nu au orbitali monoelectronici.
10. Particulele fundamentale care alcătuiesc 11. Particulele fundamentale care alcătuiesc
atomul de fluor (Z=9, A=19) sunt: atomul de potasiu (Z=19, A=39) sunt:
a. 9 p+,10 n0,9 e- a. 19 p+, 19 n0, 20 e-

b. 10 p+, 10 n0, 19 e- b. 19 p+, 20 n0, 19 e-
c. 10 p+,9 n0,10 e- c. 19 p+, 19 n0, 20 e-
d. 9 p+, 9 n0, 10 e- d. 20 p+,19 n0, 20 e-
e. 19 p+, 10 n0, 19 e- e. 20 p+; 20 n0; 19 e-

12. Elementele chimice situate în grupele secundare ale tabelului periodic, pot avea electronul
distinctiv:
a. numai în substrat de tip s;

b. numai în substrat de tip d;
c. numai în substrat de tip p;
d. în substrat de tip d sau în substrat de tip f;
e. în substrat de tip s sau în substrat de tip p.
13. Elementele chimice situate în grupele principale ale tabelului periodic, pot avea electronul
distinctiv:
a. numai în substrat de tip s;

b. numai în substrat de tip d;
c. numai în substrat de tip p;
d. în substrat de tip s sau în substrat de tip p;
e. în substrat de tip d sau în substrat de tip f.
14. Numărul atomic Z al elementului situat în grupa 13, perioada 4 este:

a. 32; b. 31; c. 21; d. 14; e. 13.
15. Numărul atomic Z al elementului situat în grupa 12, perioada 4 este:

a. 4; b. 12; c. 14; d. 20; e. 30.
16. Elementul cu doi orbitali monoelectronici are numărul atomic:

a. 21; b. 13; c. 10; d. 8; e. 4.
17. Elementul cu toţi orbitalii dielectronici are numărul atomic:

a. 16; b. 14; c. 10; d. 8; e. 6.
18. Care dintre următoarele reprezentări redă corect distribuţia electronilor atomului de vanadiu
(Z = 23)?
a. [Ar]
4s 3d
b. [Ar]
4s 3d
c. [Ar]
4s 3d
d. [Ar]
4s 3d
e. [Ar]
4s 3d

19. Care este numărul maxim de electroni din următoarele substraturi?
a. 3p; b. 5d; c. 2S; d. 4f.
32
20. Se consideră atomul 16S. Precizați:
a. numărul de protoni, neutroni și electroni din atomul de sulf;
b. sarcina electrică a atomului de sulf;
c. numărul de protoni din 2 g S;
d. configurația electronică a atomului de sulf;
e. numărul de electroni plasați în orbitalii s din 0,5 moli S.
24
21. Se consideră atomul 12Mg. Precizați:
a. numărul de protoni, neutroni și electroni din atomul de magneziu;
b. sarcina electrică a atomului de magneziu;
c. numărul de protoni din 0,6 g Mg;
d. configurația electronică a atomului de magneziu;
e. numărul de electroni plasați în orbitalii s din 0,5 moli Mg;
f. masa de magneziu care conține 3,011·1020 electroni plasați în orbitalii p.
22. Scrieți simbolurile izotopilor care conțin în nucleu:
a. 6 protoni și 8 neutroni;
b. 10 neutroni și numărul de masă A = 18;
c. numărul atomic Z = 17 și 18 neutroni;
d. același număr de protoni și neutroni și numărul de masă A = 40;
e. numărul atomic Z = 16 și numărul de masă A = 34;
f. 7 protoni și numărul de masă A = 14.
23. Litiul se găsește în natură sub forma a doi izotopi: 6Li cu masa atomică 6,015 în procent de 7,5%
și 7Li cu masa atomică 7,016 în procent de 92,5%. Determinați masa atomică a litiului.
24. Argintul este format din doi izotopi naturali 107Ag în procent de 51,839% și 109Ag. Determinați
masa atomică a argintului.
25. Taliul se găsește în natură sub forma a doi izotopi: 203Tl cu masa atomică 202,9704 și 205Tl cu
masa atomică 204,9704. Cunoscând că masa atomică a taliului este 204,3833, determinați
compoziția procentuală a taliului natural.
26. Scrieți configurațiile electronice pentru fiecare dintre următoarele elemente:
a. 6C; b. 15P; c. 19K; d. 13Al.
a. 8O; b. 14Si; c. 18Ar; d. 20Ca.

a. 17Cl; b. 24Cr; c. 30Zn; d. 35Br.
29. Scrieți configurațiile electronice și stabiliți numărul atomic Z în următoarele cazuri:

a. atomul conține 4 electroni în orbitalii 2p;
b. atomul care are un singur electron în orbitalul 3s;
c. atomul căruia îi lipsesc doi electroni pentru a avea substratul 3p complet ocupat;
d. atomul care are același număr de electroni pe straturile L și M;
e. atomul care are 6 electroni s și 6 electroni p;
f. atomul care are structură stabilă pe al treilea strat.
30. Stabiliți pentru fiecare element de la exercițiul precedent poziția în tabelul periodic: numărul
grupei, numărul perioadei și blocul de elemente din care face parte.

a. atomul conține trei electroni în orbitalii 3p;
b. atomul care are un singur electron pe al patrulea strat și 8 electroni pe al treilea strat;
c. atomul căruia îi lipsesc doi electroni pentru a avea al treilea strat complet ocupat;
d. atomul care are pe al treilea strat un număr egal de electroni cu suma dintre numărul de
electroni din primul strat și numărul de electroni de pe al doilea strat;
e. atomul care are 7 electroni s, 12 electroni p și cinci electroni d;
f. atomul care are structură stabilă pe al patrulea strat.
32. Stabiliți pentru fiecare element de la exercițiul precedent poziția în tabelul periodic: numărul
grupei, numărul perioadei și blocul de elemente din care face parte.
a. atomul care are pe al patrulea strat 5 electroni;

b. atomul care are 7 electroni s, 12 electroni p și 10 electroni d;
c. atomul care are 4 orbitali s, 6 orbitali p și 5 orbitali d complet ocupați;
d. atomul care are 15 electroni în stratul 3;
e. atomul care are 1 orbital s și 5 orbitali d monoelectronici;
f. atomul care are pe al treilea strat un număr dublu de electroni față de numărul de electroni
de pe al doilea strat.
34. Se dă elementul X cu numărul atomic 27 şi masa atomică 59 . Precizaţi:

a. configuraţia electronică;
b. blocul de elemente din care face parte;
c. poziţia în tabelul periodic – grupa şi perioada;
d. configuraţia gazului rar care precede elementul X în tabelul periodic;
e. masa de element X care conţine 81,297 .1023 electroni.

35. Se dă elementul X cu numărul atomic 29 şi masa atomică 64 . Precizaţi:
b. blocul de elemente din care face parte;
c. poziţia în tabelul periodic – grupa şi perioada;
d. configuraţia gazului rar care urmează după elementul X în tabelul periodic;
e. numărul de electroni de tip d din 4 g de element X.
36. Se dă elementul 31X . Precizaţi:

b. numărul de straturi ocupate cu electroni;
c. numărul de substraturi complet ocupate;
d. blocul de elemente din care face parte;
e. poziţia în tabelul periodic - grupa şi perioada;
f. configuraţia elementului situat înaintea elementului X în grupă;
g. configuraţia gazului rar care precede elementul X în tabelul periodic.
37. În coloana A sunt enumerate configurațiile electronice ale atomilor unor elemente chimice,
iar în coloana B sunt enumerate câteva poziții în tabelul periodic indicate prin numărul grupei
și numărul perioadei. Asociați fiecare configurație electronică din coloana A cu câte o poziție
în tabelul periodic din coloana B.
A. B.
1. 1s2, 2s2 2p2 a. grupa 1(I A), perioada 4
2. 1s2, 2s2 2p6, 3s23p4 b. grupa 14 (IV A), perioada 3
3. 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s23d104p1 c. grupa 13 (III A), perioada 4
4. 1s2, 2s22p6, 3s23p2 d. grupa 16 (VI A), perioada 3
5. 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s1 e. grupa 13 (III A), perioada 3
f. grupa 14 (IV A), perioada 2
iar în coloana B sunt enumerate câteva poziții în tabelul periodic indicate prin numărul grupei
și numărul perioadei. Asociați fiecare configurație electronică din coloana A cu câte o poziție
în tabelul periodic din coloana B.
A. B.
1. 1s2, 2s2 2p6, 3s23p3 a. grupa 2(II A), perioada 4
2. 1s2, 2s2 2p3 b. grupa 13 (III A), perioada 4
3. 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s23d10 c. grupa 15 (V A), perioada 3
4. 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s2 d. grupa 1 (I A), perioada 4
5. 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s23d104p1 e. grupa 15 (V A), perioada 2
f. grupa 12 (II B), perioada 4

39. În coloana A sunt enumerate câteva poziții în tabelul periodic indicate prin numărul grupei
și numărul perioadei, iar în coloana B sunt enumerate configurațiile electronice ale atomilor
unor elemente chimice. Asociați fiecare poziție din tabelul periodic din coloana A cu câte o
configurație electronică din coloana B.
A. B.
1. grupa 2 (II A), perioada 3 a. 1s2, 2s2 2p3
2. grupa 13 (III A), perioada 3 b. 1s2, 2s2 2p6, 3s2
3. grupa 14 (IV A), perioada 3 c. 1s2, 2s22p6, 3s2, 3p3
4. grupa 17 (VII A), perioada 2 d. 1s2, 2s22p6, 3s23p1
5. grupa 15 (V A), perioada 3 e. 1s2, 2s22p6, 3s23p2
f. 1s2, 2s22p5
40. În coloana A sunt enumerate câteva poziții în tabelul periodic indicate prin numărul grupei și
numărul perioadei, iar în coloana B sunt enumerate configurațiile electronice ale atomilor
unor elemente chimice. Asociați fiecare poziție din tabelul periodic din coloana A cu câte o
configurație electronică din coloana B.
A. B.
1. grupa 2 (II A), perioada 4 a. 1s2, 2s2 2p6, 3s1
2. grupa 1 (I A), perioada 3 b. 1s2, 2s2 2p6, 3s23p2
3. grupa 11 (I B), perioada 4 c. 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s23d10
4. grupa 12 (II B), perioada 4 d. 1s2, 2s22p6, 3s22p6, 4s2
5. grupa 14 (IV A), perioada 3 e. 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s23d104p2
f. 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s13d10
iar în coloana B sunt enumerate câteva tipuri de elemente. Asociați fiecare configurație
electronică din coloana A cu câte un tip de element din coloana B.
A. B.
1. 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s23d104p6 a. element de tip s
2. 1s2, 2s2 2p6, 3s23p5 b. metal tranzițional
3. 1s2, 2s22p6, 3s23p1 c. gaz rar
4. 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s2 d. metal din blocul de elemente p
5. 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s23d10 e. halogen
f. metal alcalin

iar în coloana B sunt enumerate câteva tipuri de elemente. Asociați fiecare configurație
electronică din coloana A cu câte un tip de element din coloana B.
A. B.
1. 1s2 a. metal alcalino-pământos
2. 1s2, 2s2 2p6, 3s2 b. halogen
3. 1s2, 2s22p5 c. metal alcalin
4. 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s1 d. gaz rar
5. 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s23d2 e. metal tranzițional
f. metal din blocul de elemente p
43. Atomul elementului X are cu cinci electroni mai mult decât atomul gazului rar din perioada 3 și
are masa atomică relativă 51.
Să se determine numărul de electroni de tip s din 10,2 g element X.
44. Atomul elementului X are cu trei electroni mai puțin decât gazul rar din perioada 4 și are masa
atomică 75.
Să se determine numărul de electroni de tip p din 1,5 g element X.
45. Un atom al unui element monoizotopic are masa de 7,4726⋅10-23 g iar raportul dintre numărul
de protoni și numărul de neutroni este de 7:8. Să se determine masa atomică, numărul atomic Z
și să se stabilească poziția elementului în tabelul periodic.
46. În 4,6 g element X cu masa atomică A = 23 se află 13,2484 .1023 electroni. Determinați
numărul atomic Z și poziția elementului în tabelul periodic.
47. În 72 g element X cu masa atomică A = 24 se află 108,396 .1023 electroni în orbitali s și

108,396 .1023 electroni în orbitali p. Determinați numărul atomic Z și poziția elementului în
tabelul periodic.
48. Într-un amestec echimolar, format din 9 moli conținând atomi a trei elemente consecutive x,
y și z, se află 216,792⋅1023 electroni. Determinați numerele atomice ale celor trei elemente
și stabiliți poziția fiecărui element în tabelul periodic.
49. Într-un amestec ce conține 35 moli de cupru și zinc raportul dintre numărul de electroni s și
numărul de electroni d este 5:7. Determinați compoziția procentuală de masă a amestecului.

50. Clorurile a două metale vecine din aceeași perioadă formează un amestec echimolar ce
conține 69,381% clor. Știind că atomii celor două metale conțin câte 12 neutroni să se
determine formulele celor două cloruri.
51. Într-un aliaj Na-K raportul dintre numărul de electroni s şi numărul de electroni p este de 3:4.
Să se determine:
a. compoziţia procentuală molară a aliajului;
b. masa aliajului ştiind că acesta conţine 151,7544 . 1023 electroni.
52. O probă de aliaj Mg-Cu în care metalele se află în raport molar de 1:2 conţine 10,5385.1023
electroni. Să se determine masa probei de aliaj.
53. Se dă schema de transformări:
+n +n
0 0
1
1 H A B
+ p+ + p+
C D
în care se modifică compoziţia nucleului atomului de hidrogen prin adăugare de noi
particule. Se cere să se stabilească numărul atomic, numărul de masă, notaţia simbolică
pentru speciile de atomi A, B, C, D şi relaţia dintre acestea.
Folosesc corect terminologia specifică chimiei.
Corelez structura învelişului electronic a atomului unui element cu poziţia

elementului în tabelul periodic.
Rezolv exercițiile și problemele propuse utilizând algoritmi și instrumente

specifice chimiei.

3. VaRiația pRoprieTățiloR elemenTeloR în tabelul periodic
ORGANIZATOR: ENERGIA dE IONIZARE ● CARACTERUL METALIC ● CARACTERUL BAZIC AL OXIZILOR şI HIdROXIZILOR
METALELOR ● CARACTERUL NEMETALIC ● CARACTERUL ACId AL OXIZILOR şI OXIACIZILOR NEMETALELOR ● RAZA
ATOMICĂ ● RAZA IONICĂ ● ELECTRONEGATIvITATEA ● vALENȚA ● EXERCIȚII ȘI PROBLEME
Elementele au proprietăți care variază continuu în tabelul periodic (proprietăţi neperiodice, de

exemplu numărul atomic şi masa atomică) şi proprietăți care se repetă la un anumit interval de
elemente ( proprietăţi periodice).
• Proprietățile fizice şi chimice ale elementelor, care sunt determinate de configurațiile lor
electronice, sunt funcții periodice de numărul atomic Z (legea periodicității).
• Variaţia unei proprietăţi în grupă se corelează cu numărul de straturi ocupate cu electroni.
• Variaţia unei proprietăţi în perioadă se corelează cu numărul de electroni de pe ultimul strat şi
cu variaţia sarcinii nucleare.
ENERGIA dE IONIZARE PRIMARĂ (I 1 ) este energia consumată pentru îndepărtarea unui electron
dintr-un atom aflat în stare gazoasă.
Exemplu:
Na(g) + I1  Na(g)
+ + e- I1 = 496 kJ/ mol
Na(g) + I2  Na(g) + e(g)
(g)
2+ -
+ I2 = 4560 kJ/ mol
• În grupele principale, energia de ionizare scade de sus în jos odată cu creşterea numărului de
straturi ocupate cu electroni şi a scăderii atracţiei nucleului asupra electronilor de pe ultimul
strat.
• În perioadă, energia de ionizare primară creşte în general de la grupa I A (1) la grupa a VIII-a A
(18) odată cu creşterea numărului de electroni de pe ultimul strat şi a sarcinii nucleare. Fac
excepţie elementele din grupele a II-a A(2), a V-a A(15), a II-a B(12) care au o energie de ionizare
primară mai mare decât cea a elementelor care le urmează, deoarece atomii acestor elemente
au un susbstrat complet ocupat sau semiocupat, ceea ce conferă o stabilitate mai mare.
Energia de ionizare secundară (I2) reprezintă energia consumată pentru îndepărtarea unui electron
dintr-un ion cu o sarcină pozitivă. Energia de ionizare terţiară (I3) reprezintă energia consumată pentru
îndepărtarea unui electron dintr-un ion cu două sarcini pozitive.
Un atom cu energie de ionizare mică are tendința de a ceda electroni, formând ioni pozitivi cu
structură stabilă. Aceste elemente au caracter metalic (electropozitiv) şi sunt metale.
Caracterul metalic este determinat de uşurinţa cu care un atom cedează electroni şi se transformă
în ioni pozitivi.

Atomii cu număr mic de electroni pe ultimul strat (1, 2 sau 3 e-) au tendinţa de a ceda aceşti
electroni formând ioni pozitivi cu structură mai stabilă.
Exemple:
-1e-
11Na Na+
1s2, 2s22p6, 3s1 1s2, 2s22p6 (structură stabilă de octet pe ultimul strat)
-1e-
19K K+
1s2, 2s22p6, 3s23p6,4s1 1s2, 2s22p6, 3s23p6 (structură stabilă de octet pe ultimul strat)
-2e-
20Ca Ca2+
1s2, 2s22p6, 3s23p6,4s2 1s2, 2s22p6, 3s23p6 (structură stabilă de octet pe ultimul strat)
Ionii K+ şi Ca2+ au acelaşi număr de electroni, deci sunt IONI IZOELECTRONICI.
Metalele tranziţionale cedează electroni din substratul s al ultimului strat sau din substratul s al
ultimului strat şi din substratul d al penultimului strat.
- 2e- Fe2+
1s2, 2s22p6,3s23p63d6
26Fe -3e-
1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s23d6 Fe3+
1s2, 2s22p6,3s23p63d5
În perioadă, caracterul metalic creşte de la grupa a VII-a A(17) la grupa IA (1) odată cu scăderea
numărului de electroni de pe ultimul strat şi a energiei de ionizare;
În grupele principale, caracterul metalic creşte de sus în jos odată cu creşterea numărului de straturi
ocupate cu electroni şi a scăderii atracţiei nucleului asupra electronilor de pe ultimul strat. În grupele
secundare, caracterul metalic variază invers.
Metalele alcaline (grupa 1) sunt cele mai reactive metale. Metalele alcaline sunt agenţi
reducători puternici, reacţionează cu multe nemetale şi cu apa formând compuşi ionici. De exemplu:
2Na + Cl2  2NaCl

2Na + O2  Na2O2
2Na + 2H2O  2NaOH + H2
CARACTERUL BAZIC AL OXIZILOR şI HIdROXIZILOR METALELOR variază în acelaşi sens cu

caracterul metalic.

Tabelul 3.1. variația caracterului metalic și a caracterului bazic al oxizilor și hidroxizilor metalelor în
perioada 3
Grupa IA (1) IIA (2) IIIA (13)
Metal din perioada 3 Na Mg Al
Caracter metalic
Oxidul metalului Na2O MgO Al2O3
Caracterul oxidului oxid bazic oxid bazic oxid amfoter
Hidroxidul metalului NaOH Mg(OH)2 Al(OH)3
Tăria bazelor bază tare bază slabă caracter amfoter
Variaţia caracterului bazic
al oxizilor şi hidroxizilor
CARACTERUL NEMETALIC este determinat de uşurinţa cu care un atom acceptă electroni şi se

transformă în ioni negativi.
Atomii nemetalelor cu număr mare de electroni pe ultimul strat (5, 6 sau 7 e-) pot forma configuraţii
stabile prin acceptare de electroni sau prin punere în comun de electroni.
Exemple:
+2e-
8O O2-
1s , 2s22p4
2 1s2, 2s22p6 (structură stabilă de octet pe ultimul strat)
+1e-
17 Cl Cl-
1s2, 2s22p6, 3s23p5 1s2, 2s22p6, 3s23p6 (structură stabilă de octet pe ultimul strat)
Atomii nemetalelor acceptă mai uşor electroni dacă atracţia nucleului este mai mare şi dacă
numărul de electroni acceptaţi este mai mic.
• În perioadă, caracterul nemetalic creşte de la grupa IA(1) la grupa a VII-a A(17) odată cu creşterea
sarcinii nucleare şi scăderea numărului de electroni acceptaţi.
• În grupă, caracterul nemetalic creşte de jos în sus odată cu scăderea numărului de straturi ocupate
cu electroni şi creşterea atracţiei nucleului.
Halogenii (elementele din grupa 17) sunt printre cele mai reactive nemetale. Halogenii sunt agenţi
oxidanţi puternici, reacţionează cu multe metale formând compuşi ionici. De asemenea, halogenii
reacţionează şi cu multe nemetale formând compuşi covalenţi. De exemplu:

2Na + Cl2  2NaCl
2Fe + 3Cl2  2FeCl3
Cu + Cl2  CuCl2
H2 + Cl2  2HCl
Cl2 + H2O  HCl + HClO
Cl2 + 2NaOH  NaCl + NaClO + H2O
CARACTERUL ACId AL OXIZILOR şI OXIACIZILOR NEMETALELOR variază în acelaşi sens cu
caracterul nemetalic.
Tabelul 3.2. variația caracterului nemetalic și a caracterului acid al oxizilor și acizilor oxigenați ai
nemetalelor din perioada 3
Grupa IVA (14) VA (15) VIA (16) VIIA (17)
Nemetal din perioada 3 Si P S Cl
Caracter nemetalic
Oxidul metalului SiO2 P2O5 SO3 Cl2O7
Caracterul oxidului oxid acid oxid acid oxid acid oxid acid
Oxiacizii nemetalului H4SiO4 H3PO4 H2SO4 HClO4
Tăria acizilor acid slab acid de tărie medie acid tare acid foarte tare
Variaţia caracterului acid
al oxizilor şi oxiacizilor
RAZA ATOMICĂ creşte în grupă de sus în jos odată cu creşterea numărului de straturi ocupate cu
electroni.
În perioadă, raza atomică scade de la grupa IA(1) la grupa a VII-a A(17) odată cu creşterea sarcinii
nucleare. Cele mai mari raze dintr-o perioadă le au metalele alcaline şi gazele rare. Elementele situate
în zona centrală a sistemului periodic au razele cele mai mici.
RAZELE IONILOR POZITIvI sunt mai mici decât razele atomice deoarece ionii pozitivi au aceeaşi
sarcină nucleară cu atomii din care provin, dar numărul de electroni este mai mic.
RAZELE IONILOR NEGATIvI sunt mai mari decât razele atomice deoarece ionii negativi au aceeaşi
sarcină nucleară cu atomii din care provin, dar numărul de electroni este mai mare.
În tabelul periodic razele ionilor pozitivi şi negativi variază în acelaşi sens cu raza atomică.
ELECTRONEGATIvITATEA reprezintă capacitatea unui atom dintr-o moleculă de a atrage electroni.

Un atom cu energie de ionizare mică are o tendinţă pronunţată de a se transforma în ioni pozitivi
şi o electronegativitate mică.
Un atom cu energie de ionizare mare are o tendinţă pronunţată de a se transforma în ioni negativi
şi o electronegativitate mare.
Elementele au electronegativităţi cuprinse între 0,7 (Cs) şi 4 (F). În tabelul de mai jos sunt date
valori pentru electronegativităţile unor elemente din grupele principale.

Tabelul 3.3. valorile electronegativităților unor elemente din grupele principale.
H
2,1
Li Be B C N O F
1,0 1,5 2,0 2,5 3,0 3,5 4,0
Na Mg Al Si P S Cl
0,9 1,2 1,5 1,8 2,1 2,5 3,0
K Ca Ga Ge As Se Br
0,8 1,0 1,6 1,8 2,0 2,4 2,8
Rb Sr In Sn Sb Te I
0,8 1,0 1,7 1,8 1,8 2,1 2,5
Cs Ba Ti Pb Bi Po At
0,7 0,9 1,8 1,9 1,9 2,0 2,2
În tabelul periodic, electronegativitatea creşte în perioadă de la stânga la dreapta şi scade în grupă

de sus în jos.
Variația proprietăților periodice este prezentată în următoarea schemă:
Crește: - energia de ionizare primară;

- afinitatea pentru electron;
- electronegativitatea;
- caracterul nemetalic;
- caracterul acid al compușilor
oxigenați ai nemetalelor.
Crește:
- raza atomică;
- raza ionică;
- caracterul metalic;
- caracterul bazic al compușilor
oxigenați ai metalelor.
vALENȚA caracterizează capacitatea de combinare a unui atom cu alți atomi şi este determinată de
numărul de electroni cu care atomul participă la formarea legăturilor chimice.
În reacţiile chimice, atomii tind să realizeze configuraţia stabilă a gazului rar cel mai apropiat.
Elementele chimice cu configuraţii apropiate de cele ale gazelor rare sunt cele mai reactive, deoarece
configuraţiile stabile pot rezulta în urma cedării sau acceptării unui număr mic de electroni. În tabelul
următor sunt trecuţi ionii care au configuraţii stabile de tip gaz rar:

IA II A III A IV A VA VI A VII A VIII A
1 2 13 14 15 16 17 18
1 Li+ N3- O2- F-
2 Na+ Mg2+ Al3+ S2- Cl-
3 K+ Ca2+ Se2- Br-
4 Rb+ Sr2+ Te2- I-
5 Cs+ Ba2+
Valenţa metalelor din grupele principale este egală cu numărul grupei principale. Metalele
tranziţionale pot avea mai multe valenţe.
Valenţa nemetalelor în compuşii cu metale sau cu hidrogen este egală cu 8-n (n=numărul grupei
principale). În compuşii cu oxigenul, nemetalele pot avea mai multe valenţe, valenţa maximă fiind
egală cu numărul grupei principale. Excepţii: oxigenul are numai valenţa II, fluorul are numai valenţa
I.
1. Definiți următoarele noțiuni:
a. caracter metalic; c. caracter nemetalic;

b. energie de ionizare; d. electronegativitate.
2. Precizați cum variază caracterul metalic și energia de ionizare:
a. într-o grupă principală din tabelul periodic;

b. într-o perioadă.
Justificați răspunsurile.
3. Stabiliți dacă fiecare afirmație este adevărată (A) sau falsă (F):
a. Proprietățile elementelor sunt funcții periodice ale numărului atomic Z.

b. Masa atomică A este o proprietate neperiodică a elementelor.
c. Li are cea mai mică energie de ionizare dintre elementele grupei 1.
d. Dintre metale, Cs are caracterul metalic cel mai pronunțat.
e. Caracter metalic al magneziului este mai slab decât caracterul metalic al aluminiului.
f. Potasiul are un caracter metalic mai slab decât al sodiului.

a. Hidroxidul de aluminiu este o bază mai tare decât hidroxidul de magneziu.

b. În prezența hidroxidului de sodiu fenolftaleina se colorează în roșu-carmin.
c. Caracterul bazic al hidroxidului de potasiu este mai pronunțat decât caracterul bazic al
hidroxidului de magneziu.
d. Oxidul de aluminiu are caracter puternic bazic.
e. Într-o perioadă elementul cu cel mai pronunțat caracter metalic este metalul alcalin.
f. Energia primară de ionizare a calciului este mai mare decât energia primară de ionizare a
stronțiului.
5. Care element din următoarele perechi de elemente are un caracter metalic mai pronunțat?
a. K sau Al; b. Ga sau As; c. Ca sau Cs; d. Rb sau Hg.
6. Aranjați următoarele elemente în ordinea descreșterii caracterului metalic:
S, Ba, Sb, In, Cs, Se.
7. Aranjați următoarele elemente în ordinea creșterii caracterului metalic:
Sr, N, Ca, P, Al, S.
8. Rubidiul este un metal foarte reactiv, în timp ce kriptonul este un gaz inert. Explicați diferența de
reactivitate pe baza configurațiilor electronice ale atomilor celor două elemente.
9. Care este configurația electronică pentru Cu2+?
a. [Ar]4s13d8; b. [Ar]4s13d9 ; c. [Ar]4s13d10.

d. [Ar]3d10 ; e. [Ar]3d9 ;
10. Scrieți ecuațiile reacțiilor dintre următorii reactanți:
a. Na și Cl2; b. K și H2O; c. Na și S;
d. Mg și H2O; e. Na2O + H2O; f. CaO + HCl.
11. Care element din următoarele perechi de elemente are un caracter metalic mai pronunțat?
Justificați răspunsul.
a. Sn sau Te; b. Mg sau Al; c. Ge sau In; d. P sau Sb.
12. Care element din următoarele perechi de elemente are energia primară de ionizare mai mare?
a. Al sau S; b. As sau Sb; c. N sau Si; d. O sau S.

13. Care element din următoarele perechi de elemente are energia primară de ionizare mai mare?
a. Br sau Bi; b. Na sau Rb; c. Al sau N; d. O sau P.
14. Se dau următoarele energii de ionizare:
I1 = 580 kJ/mol; I2 = 1820 kJ/mol; I3 = 2750 kJ/mol; I4 = 11600 kJ/mol.

Ce element din perioada a treia prezintă aceste valori? De ce?
15. Caracterizați variația caracterului nemetalic:

a. Caracterul nemetalic influențează reactivitatea nemetalelor.

b. Nemetalele sunt situate în partea stângă a tabelului periodic.
c. Fluorul este elementul cu caracterul nemetalic cel mai accentuat.
d. Clorul are un caracter nemetalic mai pronunțat decât sulful.
e. Caracterul nemetalic al azotului este mai slab decât cel al siliciului.
f. Acidul sulfuric are un caracter acid mai slab decât acidul fosforic.
17. Care element din următoarele perechi de elemente are un caracter nemetalic mai pronunțat?
a. Br și I; b. S și F; c. C și N; d. P și O.
18. Aranjați următoarele elemente în ordinea crescătoare a caracterului nemetalic:
S, As, F, Ge, O.
19. Scrieți configurațiile electronice pentru următorii ioni:
a. Al3+; b. S2-; c. Zn2+; d. Br-.
a. Cu și Cl2; c. Cl2 și Mg; e. Cl2 și H2;

b. Fe și Cl2; d. Cl2 și NaOH; f. Cl2 și NaI.
a. Mg și O2; d. Br2 și KI;

b. Al și O2; e. Ca + H2O;
c. Cl2 și NaBr; f. Cl2 + H2O.

a. K2O și H2O; d. Al(OH)3 și NaOH;

b. MgO și HCl; e. CO2 și H2O;
c. Al(OH)3 și HCl; f. CO2 și Ca(OH)2.
a. CuO și HCl; d. SO3 și H2O;

b. Mg și H2SO4; e. P4O10 + H2O;
c. Zn(OH)2 și NaOH; f. Cl2O7 + H2O.
24. Caracterizați variația razei atomice:

a. Razele atomice cresc odată cu creșterea numărului de straturi ocupate cu electroni.

b. Un ion pozitiv are o rază mai mare decât atomul din care provine.
c. Un ion negativ are o rază mai mică decât atomul din care provine.
d. Razele ionilor izoelectronici scad odată cu creșterea sarcinii nucleare.
e. Raza ionului Fe2+ este mai mare decât raza ionului Fe3+.
f. Raza ionului Na+ este mai mare decât raza atomului Na.
26. Care dintre următorii atomi are o rază atomică mai mare?
a. N sau F; b. N sau Al; c. Al sau B; d. C sau Ge.
27. Care dintre următoarele perechi de specii are o rază mai mare? Justificați răspunsul.
a. K sau K+; b. F sau F-; c. Ca2+ sau Cl-; d. Mg2+ sau Na+.
28. Care dintre următoarele perechi de specii are o rază mai mare? Justificați.
a. S sau S2-; b. Ca sau Ca2+; c. Br- sau Kr; d. Al3+ sau F-.
29. Aranjați următoarele specii izoelectronice în ordinea crescătoare a razei:
Na+, Ne, O2-, Mg2+, F-.
30. Aranjați următoarele specii izoelectronice în ordinea descrescătoare a razei:
Se2-, Sr2+, Br-, Kr, Rb+.

31. Se consideră elementele Cl, Al, Na, K, Mg.
a. scrieți configurațiile electronice pentru atomii fiecărui element;

b. aranjați elementele în ordinea crescătoare a razei atomice;
c. aranjați elementele în ordinea descrescătoare a energiei de ionizare.
32. Se consideră elementele P, Ca, Si, S, Ar.
a. scrieți configurațiile electronice pentru atomii fiecărui element;

b. aranjați elementele în ordinea crescătoare a razei atomice;
c. aranjați elementele în ordinea descrescătoare a energiei de ionizare.
33. Aranjați următoarele specii în ordinea creșterii razei:
a. Se2-, Te2-, Se; c. Be2+, Na+, Ne;

b. Ca, Ca2+, Mg2+; d. S, Cl, K+.
34. Referitor la ionul de oxigen (oxigenul are Z=8, A=16) sunt corecte afirmațiile:
a. Are pe ultimul strat configurație stabilă de octet.

b. Este izoelectronic cu gazul rar din aceeași perioadă cu oxigenul.
c. Are raza mai mică decât atomul de oxigen.
d. Are raza mai mică decât ionul de fluor (fluorul are Z=9).
e. Are raza mai mare decât ionul de sodiu (sodiul are Z=11).
f. Numărul de electroni acceptați 4 g de oxigen este egal cu numărul de electroni cedați de 1,2
g de magneziu.
35. Referitor la ionul de calciu (Z=20, A=40) sunt corecte afirmațiile:
a. Are pe ultimul strat configurație stabilă de octet.

b. Este izoelectronic cu gazul rar din aceeași perioadă cu calciul.
c. Numărul de electroni este mai mic decât numărul de protoni.
d. Are raza mai mică decât a atomului de calciu.
e. Are raza mai mare decât ionul de magneziu (magneziul are Z=12).
f. Numărul de electroni cedați de atomii din 2 g de calciu este egal cu numărul de electroni
acceptați de 1,6 g de sulf (sulful are Z=16, A=32).
36. Precizați variația electronegativității:
a. într-o perioadă;
b. într-o grupă principală a tabelului periodic.

37. Care dintre atomii următoarelor elemente are electronegativitatea mai mare?
a. I sau Cl; b. P sau N; c. Se sau Br; d. S sau F.
38. Se consideră elementele Na (Z=11), Al (Z=13), Cl (Z=17) și K (Z=19).

a. scrieți configurațiile electronice pentru atomii elementelor de mai sus;
b. aranjați elementele în ordinea creșterii electronegativității lor;
c. asociați fiecărui element electronegativitatea corespunzătoare dintre următoarele valori: 0,8;
0,9; 1,5; 3;
d. precizați caracterul chimic al elementelor de mai sus.
39. Știind că GeO2 este un oxid amfoter, SrO este un oxid bazic, iar NO2 este un oxid acid, aranjați
elementele Ge, Sr, N în ordinea creșterii electronegativității.
40. Două elemente X și Y se găsesc în aceeași grupă principală. Știind că X are energia de ionizare
mai mică decât energia de ionizare a lui Y, precizați:
a. care dintre atomii celor două elemente are raza mai mare;
b. care dintre cele două elemente are electronegativitatea mai mare.
41. În urma reacţiei chimice dintre potasiu şi clor se formează clorura de potasiu. Se cere:
a. scrieţi ecuaţia reacţiei chimice;
b. calculaţi numărul de moli de clor care reacţionează cu 3,9 g potasiu;
c. calculaţi masa de clorură de potasiu care se obţine din 3,9 g potasiu.
42. Se arde o masă de 19,2 g de magneziu ce conţine 5 % impurităţi. După ardere, oxidul de
magneziu rezultat se tratează cu apă în exces. Care este masa de produs final de reacţie?
43. Un amestec care conține sodiu şi 8 % potasiu, în procente de masă, arde într-o atmosferă de clor.
Ştiind că în urma reacţiei rezultă 4,8176.1023 ioni Na+, să se calculeze:
a. masa amestecului alcalin;
b. numărul de moli de clor care se consumă.
44. Fierul reacționează cu clorul gazos, pentru a forma un compus (X), care conține ioni de fier cu o
configuraţie electronică mai stabilă. Prin încălzire puternică compusul X se descompune formând
compusul Y, care conține ioni de fier cu o configuraţie electronică mai puţin stabilă decât cei
conţinuţi în compusul X. Dacă pentru formarea compusului X se utilizează 50,4 g de fier și 85,2
g Cl2, ce masă de compus Y se poate obţine prin încălzirea acestuia?
45. Peroxidul de sodiu este adesea folosit pentru producerea oxigenului în spaţii închise deoarece
reacționează cu CO2 expirat, formând Na2CO3 și O2. Ce volum de aer poate fi împrospătat prin
reacţia cu 117 g de Na2O2 dacă, în urma respiraţiei, fiecare litru de aer conține 0,0704 g de
CO2?
46. O masă de 29,8 g amestec ce conţine CaO şi Na2O în raport molar de 2 : 3 reacţionează total
cu o soluţie de HCl de concentraţie 20%. Să se calculeze:
a. compoziţia procentuală de masă a amestecului de oxizi;
b. masa de soluţie de HCl de concentraţie 20% necesară reacţiei.

47. Câte grame de sodiu trebuie să se adauge peste 200 g apă astfel încât să se obţină o soluţie
de concentraţie procentuală de masă 7,68%?
48. Care este concentraţia soluţiei de hidroxid de sodiu care se obţine prin amestecarea a 2,3 g
Na cu 10 g apă şi 20 g soluţie NaOH de concentraţie 10%?
49. Pentru obţinerea acidului clorhidric se supun reacţiei, în condiţii fotochimice, hidrogenul şi
clorul într-un raport molar de 1:1. Din reacţie rezultă un amestec de gaze ce conţine în
procente molare 60% acid clorhidric, restul fiind hidrogen şi clor nereacţionat. Să se calculeze
masa de acid clorhidric care se obţin din 25 moli de hidrogen.
50. Ce masă de soluţie de acid sulfuric de concentraţie 10% trebuie să absoarbă 8 g SO3 pentru a
se obţine o soluţie de acid sulfuric de concentraţie 60%?
51. Două nemetale A şi B, vecine în a doua perioadă, formează hidruri al căror amestec
echimolecular conţine 21,212% H. Ştiind că hidrura nemetalului cu electronegativitate mai
mică are un raport masic A : H = 3 : 1, se cere să se determine hidrurile celor două nemetale.
52. Într-un vas cu apă se dizolvă 36 g amestec de hidroxid de sodiu şi hidroxid de potasiu. Prin
soluţia obţinută se trece un amestec gazos format din CO şi CO2 şi se constată o creştere a
masei vasului cu 15,4 g. Considerând că se obţin doar săruri neutre şi că reacţiile sunt totale,
se cere:
a. să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice care au loc;

b. să se determine raportul molar al hidroxizilor în amestec.
53. Prin arderea unei hidrocarburi într-o cantitate stoechiometrică de oxigen se obţine un
amestec gazos care se trece mai întâi printr-un vas ce conţine 123 g soluţie de acid sulfuric
de concentraţie 10% şi apoi printr-un vas ce conţine o soluţie de hidroxid de sodiu de
concentraţie 20%. La final, se constată că soluţia de acid sulfuric are o concentraţie de 8,2%,
iar masa celui de-al doilea vas creşte cu 33 g. Se cere să se determine formula moleculară a
hidrocarburii.
54. Se dizolvă în apă un amestec de halogenuri ce conţine clorură de sodiu, bromură de potasiu
şi iodură de potasiu în raport molar de 2:1:1. Soluţia obţinută se împarte în două părţi egale.
Prima jumătate se tratează cu soluţie de azotat de argint în exces, iar precipitatul format se
filtrează, se usucă şi se cântăreşte. Masa precipitatului format este de 56,8 g. A doua jumătate
se tratează cu soluţie de brom de concentraţie 4%, în exces. Se cere:
a. să se scrie ecuaţiile reacţiilor care au loc;

b. să se determine masa amestecului de halogenuri;
c. să se determine masa soluţiei de brom, ştiind că s-a folosit un exces de 10% faţă de cantitatea
necesară.

55. Două elemente X şi Y intră în compoziţia pigmenţilor respiratori din organismele vii. Atomii
elementului X conţin 4 orbitali s, 6 orbitali p şi 5 orbitali d, din care patru sunt monoelectronici.
Atomii elementului Y conţin 4 orbitali s, 6 orbitali p şi 5 orbitali d, din care unul este
monoelectronic. Se cere:
a. să se scrie configuraţiile electronice şi să se stabilească numerele atomice pentru elementele X

şi Y;
b. să se scrie configuraţiile electronice ale ionilor formaţi de cele două elemente;
c. să se identifice substanţele notate cu litere din următoarea schemă de reacţie şi să se scrie
ecuaţiile reacţiilor chimice.
X + Cl2  a g + h + i a
X + HCl  b+c
Y + Cl2  d
t⁰C
e  j+h
a + NaOH  e+ f d + NaOH  k+ f
b + NaOH  g+ f t⁰C
k  l+f
56. Oxidul unui metal trivalent conţine 52,94% metal. Se cere:
a. să se identifice metalul;
b. să se identifice substanţele notate cu litere din următoarea schemă de reacţie şi să se scrie
M + O2  a d + NaOH  f
M + HCl  b + c M + NaOH + H2O  f + c
b + NaOH  d + e a + NaOH + H2O  f
d + HCl  e + H2O
c. să se precizeze caracterul acido-bazic al substanţei d.
57. Două elemente E1 şi E2 formează ionii E12+ şi E2- izoelectronici cu atomul de argon. Se cere:
a. să se identifice elementele E1 şi E2 şi să se stabilească poziţia acestora în tabelul periodic;
b. să se scrie formulele substanţelor simple, respectiv Y formate din atomii acestor elemente;
c. să se identifice substanţele notate cu litere din următoarea schemă de reacţie şi să se scrie
ecuaţiile reacţiilor chimice;
d. să se precizeze caracterul acido-bazic al substanţei d.
X + O2  a X+Yf
X + H2O  b + c a + d  f + H2O
a + H2O  b b + d  f + H2O
Y + H2O  d + e Y + b  f + g + H2O

58. Se consideră schema de reacţii la care participă metalul X.
X + HCl  a + b↑ X + NaOH + H2O  f + b
X + O2  c c + NaOH + H2O  f
a + NaOH  d + e
d + NaOH  f
t⁰C
c + NaOH  g + H2O
Ştiind că metalul X formează un ion divalent care are primele trei straturi complet ocupate cu
electroni, se cere:
a. să se identifice metalul X;
b. să se identifice substanţele notate cu litere şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice;
c. să se precizeze caracterul acido-bazic al substanţei d.
59. Prin reacţia dintre 17,94 g metal alcalin M şi 102,84 g apă se obţine o soluţie apoasă de
concentraţie 26%. Se cere:
a. să se identifice metalul M;
b. să se identifice substanţele notate cu litere din următoarea schemă de reacţie şi să se scrie
M + H2O  a + b↑ c + CO2  e + d↑
M + O2  c↑ M+bf
c + H2O  a + d↑ f + H2O  a + b↑
60. Se dă schema de reacţii:

M+Xb d + H2O  e + f
M+Ya a + H2O  g
X+Yc b + H2O  g + h
Y+cd
Ştiind că M este metalul alcalin cu cea mai mare energie de ionizare, iar substanţele simple X
şi Y conţin atomi care formează ionii X3- şi Y2- izoelectronici cu atomul de neon, să se identifice
substanţele notate cu litere din schema de reacţie şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice.
Corelez structura învelişului electronic a atomului unui element cu poziţia

elementului în tabelul periodic și proprietăți ale elementelor.

specifice chimiei.

4. legături chimice. inTeRacţiuni intermoleculaRe
organizator: LEGĂTURA IONICĂ●PROPRIETĂȚILE SUBSTANȚELOR IONICE●LEGĂTURA COvALENTĂ
●LEGĂTURA COvALENTĂ COORdINATIvĂ●INTERACȚIUNILE INTERMOLECULARE●EXERCIȚII ȘI PROBLEME
Substanțele sunt formate din atomi uniți între ei prin legături chimice. În reacțiile chimice, atomii
tind să realizeze configurații electronice stabile de dublet sau de octet a gazului rar cel mai apropiat
(regula octetului). Aceste configurații se pot realiza prin transfer de electroni sau prin punere în comun
de electroni.
LEGĂTURA IONICĂ se realizează prin transfer de electroni de la atomii unui metal la atomii unui
nemetal şi prin atracţia electrostatică a ionilor formați.
Legătura ionică se stabileşte între elemente cu diferenţă mare de electronegativitate. Atomii de

metal cedează electronii de valență şi se transformă în ioni pozitivi, iar atomii de nemetal acceptă
electronii devenind ioni negativi. Ionii de semn contrar se atrag prin forțe electrostatice puternice,
rezultând compuşi ionici.
Formarea legăturii ionice se reprezintă folosind simboluri Lewis - simboluri chimice pentru atomii
elementelor şi puncte pentru electronii de pe ultimul strat. Simbolurile Lewis pentru elementele din
perioada 2 sunt următoarele:
●
● ●
●
●
●● ●●
Li ● ● Be ● ● B● ●
C ● ● N ●
●
● O ●
●
●
● F ●●
●
●
● Ne●●
● ● ●●
●
De exemplu, formarea legăturii ionice în clorura de sodiu, NaCl, se reprezintă:
●● - forțe de atracție
●●
transfer de e-
Na ● + ●
Cl ●● Na+ + ●
● Cl ●
● Na+Cl-
●● electrostatică
●●
Formarea legăturii ionice în oxidul de potasiu, K2O, se reprezintă:
K● transfer de 2e- 2- forțe de atracție

2K+ +
●●
2K+O2-
●
●
+ ● O ● ●
● O ●
●
K ● ●
● ●● electrostatică
Legătura ionică se stabileşte între ioni de semn contrar, monoatomici (Na+, Mg2+, O2-, Cl-, F- etc.)
sau poliatomici (NH4+,NO3-, SO42-, HO- etc.) şi se întâlneşte în săruri, unii oxizi ai metalelor şi în
majoritatea hidroxizilor. Excepții: FeCl3, AlCl3, AgI, FeS, ZnS.
Compuşii ionici formează rețele ionice alcătuite din ioni pozitivi ce alternează cu ioni negativi între
care se exercită forțe de atracție electrostatice. Legătura ionică nu este orientată în spațiu, forțele de

atracție electrostatică acționează în toate direcțiile, rezultând un agregat ionic.
Substanţele ionice nu sunt formate din molecule.
Cristalul de clorură de sodiu prezintă o rețea cubică centrată, în care ionii Na+ ocupă mijloacele
laturilor şi centrul cubului, iar ionii Cl- ocupă centrele fețelor şi colțurile cubului. Fiecare ion este
înconjurat de 6 ioni de semn contrar situați la cea mai mică distanţă (jumătate din latura cubului).
Cl-
Na+
PROPRIETĂȚILE SUBSTANȚELOR IONICE:

- sunt solide, cristaline, rigide;
- au puncte de topire mari deoarece forţele de atracţie dintre ioni sunt puternice. Forţele de
atracţie sunt direct proporţionale cu sarcinile ionilor şi invers proporţionale cu razele ionilor.
Ca urmare, punctele de topire ale substanțelor ionice cresc cu creșterea sarcinilor ionilor și cu
scăderea razelor ionilor care le compun.
- sunt solubile în solvenți polari (de exemplu, în apă) şi insolubile în solvenţi nepolari;
- sunt casante, se sparg;
- nu conduc curentul electric în stare solidă, deoarece ionii ocupă poziţii fixe în cristal, dar conduc
curentul electric în soluție apoasă sau în stare topită, deoarece în aceste stări ionii sunt mobili
şi se pot deplasa sub acțiunea unei diferențe de potențial.
LEGĂTURA COvALENTĂ se realizează prin punere în comun de electroni între atomi de nemetale,
identici sau diferiți, rezultând molecule. Sunt alcătuite din molecule: unele nemetale, oxizii
nemetalelor, acizii şi majoritatea substanțelor organice.
Legătura covalentă se formează între atomi de nemetale identici sau diferiţi care participă la
formarea legăturii cu orbitalii monoelectronici de pe ultimul strat. Orbitalii atomici monoelectronici
se întrepătrund formând un orbital molecular care conține dubletul electronic de legătură. Legătura
covalentă se reprezintă printr-o linie de valență.
La formarea moleculei de hidrogen, H2, fiecare atom de hidrogen pune în comun câte un electron
din orbitalul 1s. Atomii de hidrogen formează o configurație stabilă de dublet ce corespunde gazului
inert cel mai apropiat (He).
H● + ● H H ● ●H H–H

La formarea moleculei de clor, Cl2, fiecare atom pune în comun un electron necuplat din cei şapte
electroni de valență. Atomii de clor realizează o configurație stabilă de octet pe ultimul strat:
●● ●● ●● ●● ●● ●●
●
● Cl ● + ● Cl ●●
●
● Cl ● ● Cl ●● ●
● Cl Cl ●●
●● ●● ●● ●● ●● ●●
• Atomii de carbon, oxigen, azot şi ai altor nemetale, participă la formarea legăturilor covalente
într-o stare diferită de starea fundamentală, în care orbitalii atomici îşi schimbă forma, orientarea
şi energia rezultând orbitali hibrizi. Astfel, atomul de carbon are 4 orbitali monoelectronici, azotul
are trei orbitali monoelectronici iar oxigenul are doi orbitali monoelectronici.
• În unele cazuri atomii nemetalelor pot pune în comun mai mulți electroni formând legături
multiple, duble sau triple.
La formarea moleculei CO2 se realizează două legături covalente duble :
●● ● ●● ●● ●● ●● ●●
●
● O● + ● C● + ● O ●● ●
● O ●● ●● C ●● ●● O●● ●
● O = C = O●●
● ● ●
La formarea moleculei N2 fiecare atom de azot participă cu câte trei electroni din cei cinci electroni
de valență, pentru a forma o configurație stabilă de octet. Se formează o legătură covalentă triplă:
N ≡N
●● ●● ●● ●● ●● ●●
●
N● + ● N● N ●●● ●●● N
● ●
Legătura covalentă este rigidă, orientată în spațiu, moleculele au o anumită geometrie determinată
de direcțiile orbitalilor atomici care au participat la formarea ei.
În cazul moleculelor diatomice formate din atomi identici (H2, Cl2, N2, I2, etc.) dubletul de electroni
este atras în egală măsură de cele două nuclee. Se realizează o legătură covalentă nepolară. Molecula
formată este o moleculă nepolară.
În cazul moleculelor formate din atomi diferiți (HF, HCl, H2O, NH3), atomul cu electronegativitate
mai mare (F, Cl, O, N din exemplele prezentate) atrage mai puternic dubletul electronic de legătură,
astfel încât densitatea norului electronic este mai mare în apropierea acestui atom. Se realizează o
legătură covalentă polară. Molecula formată este o moleculă polară (dipol) şi are un pol negativ
(caracterizat de o sarcină electrică subunitară δ-) şi un pol pozitiv (caracterizat de o sarcină subunitară
pozitivă, δ+). De exemplu, în molecula de acid clorhidric legătura covalentă este polară:
δ+ ●●
δ-
H–Cl
●●
●
●
Cu cât diferenţa de electronegativitate dintre atomi este mai mare, legătura este mai polară. De
exemplu, molecula de acid clorhidric este mai polară decât molecula de acid bromhidric, deoarece
atomul de clor are o electronegativitate mai mare decât atomul de brom.

Unele molecule care conțin legături covalente polare sunt în ansamblu nepolare deoarece au
geometrii simetrice (BeCl2, BF3, CH4, CCl4, etc). De exemplu, în molecula de dioxid de carbon
legăturile covalente sunt polare, dar molecula este nepolară:
2δ- δ+ 12δ-
1
●● ●●
● O= C =O ●
● ●
Proprietăți generale ale substanțelor alcătuite din molecule:

- au puncte de topire şi puncte de fierbere scăzute deoarece forţele de atracţie dintre molecule
sunt slabe. De obicei sunt în stare lichidă sau gazoasă (excepţii : C, I2; P4.).
- substanțele cu molecule polare sunt solubile în solvenți polari (de exemplu apa) și insolubile
în solvenți nepolari;
- substanțele cu molecule nepolare sunt insolubile în apă şi solubile în solvenți nepolari de
exemplu în tetraclorură de carbon, CCl4, sulfură de carbon CS2, benzen, toluen, etc.
- nu conduc curentul electric.
LEGĂTURA COvALENTĂ COORdINATIvĂ se realizează prin punere în comun de electroni, dar, în

acest caz un singur atom pune în comun o pereche de electroni (atom donor), iar celălalt atom
participă cu un orbital liber (atom acceptor). Electronii puşi în comun aparţin ambilor atomi.
Legătura covalentă coordinativă se reprezintă printr-o săgeată dinspre atomul donor spre atomul
acceptor.
A ●
● + B A ●● B A B
atom donor atom acceptor
Legătura covalentă coordinativă se întâlneşte în ionii poliatomici (NH4+, H3O+), unii oxizi, acizi
oxigenați, cristalohidrați şi în combinații complexe.
De exemplu, în reacția amoniacului cu acidul clorhidric se formează clorura de amoniu care

conține ionul amoniu, NH4+ şi ionul clorură Cl-. Atomul de azot din molecula de amoniac conține
un dublet electronic neparticipant şi pune în comun doi electroni cu ionul de hidrogen, H+, realizând
o legătură covalentă coordinativă.
H +
-
●
●
●
●
●
●
H – N– H + H – Cl ●● H – N – H Cl ●●
●
●
●
●
H H
COMBINAȚIILE COMPLEXE sunt alcătuite dintr-un ion metalic central şi un număr de molecule
sau ioni negativi ce posedă electroni neparticipanți, numiți liganzi. Între ionul metalic central
(acceptor) şi liganzi (donori) se stabilesc legături coordinative. Numărul liganzilor se numeşte
număr de coordinare.

Ionul metalic central împreună cu liganzii formează ionul complex (sfera de coordinare), iar ionii
care neutralizează sarcina ionului complex formează sfera de ionizare.
Exemple: [Cu(NH3)4](OH)2 hidroxid de tetraaminocupru (II);
[Ag(NH3)2]OH hidroxid de diaminoargint (I);
Na[Al(OH)4] tetrahidroxoaluminat de sodiu.
În ionul complex tetraaminocupru (II) se realizează patru legături covalente coordinative între ionul
Cu2+ şi cele patru molecule de amoniac care sunt liganzi:
2+
↓
NH3
H3N  Cu ← NH3
↑
NH3
INTERACŢIUNILE INTERMOLECULARE sunt forțe de atracție mai slabe decât legăturile chimice, care
se stabilesc în stare lichidă sau solidă, între molecule sau între atomii gazelor rare:
- forțe dipol-dipol
- forțe de dispersie } interacții van der Waals
- legături de hidrogen.
Spre deosebire de legăturile chimice, care se stabilesc între atomi sau ioni, interacţiunile
intermoleculare se stabilesc între molecule.
Legătura de hidrogen este caracteristică substanțelor care conțin în moleculă atomi de hidrogen
legați de atomi cu electronegativitate mare şi volum atomic mic (F, O, N). Legătura de hidrogen este
de natură electrostatică.
Legăturile de hidrogen conduc la formarea asociațiilor moleculare de tipul (HF) n, (H2O)n, care
explică punctele de fierbere ridicate, comparativ cu ale altor compuşi din aceeaşi clasă. Legături de
hidrogen se formează şi între moleculele unor substanțe organice care conțin grupări -OH, -COOH, -
NH2.
● δ-
2δ+ O ● 12δ+
1
● ●
În cazul moleculelor de apă, puternic polarizate, H H , legăturile de hidrogen se
stabilesc ca urmare a atracției electrostatice dintre o pereche de electroni neparticipanți ai atomului

de oxigen şi un atom de hidrogen, parțial încărcat pozitiv, al moleculei vecine:

½+
½+ H
- ½+
H
-
●
●
O●● H O●●
H ½+
●
●
În gheață, moleculele de apă formează o rețea hexagonală. Fiecare moleculă de apă este
înconjurată de alte patru molecule, astfel încât atomii de oxigen formează un tetraedru. Fiecare
atom de hidrogen formează o legătură de hidrogen cu o pereche de electroni neparticipanți ai unui
atom de oxigen dintr-o moleculă vecină.
legătură de hidrogen
legătură covalentă
Forțele dipol-dipol se exercită între polii de semn contrar ai moleculelor polare cum sunt acidul
clorhidric (HCl), acidul bromhidric (HBr) etc. Forțele dipol-dipol sunt de natură electrostatică şi
depind de orientarea moleculelor. Forțele dipol-dipol sunt cu atât mai puternice cu cât moleculele
sunt mai polare, iar punctele de topire şi punctele de fierbere sunt cu atât mai ridicate.
Forțele de dispersie se stabilesc între molecule nepolare (H2, O2, N2, CO, CH4) şi între atomi ai
gazelor rare (Ne, Ar, Kr). Forțele de dispersie sunt forțe slabe şi se formează între moleculele
substanțelor lichide şi gazoase, determinând puncte de fierbere scăzute.
Tăria interacțiunilor intermoleculare crește în ordinea:
forțe de dispersie < forțe dipol - dipol < legătura de hidrogen
Legătura de hidrogen este cea mai puternică interacțiune intermoleculară și determină puncte
de fierbere și puncte de topire ridicate pentru substanțele care au molecule asociate prin legături
de hidrogen.
Substanțele care au moleculele asociate prin forțe de dispersie au puncte de fierbere și puncte
de topire scăzute.
Tăria forțelor de dispersie creşte odată cu creşterea mărimii moleculelor şi a masei molare.

a. La formarea legăturilor chimice, atomii participă cu electronii de pe ultimul strat.

b. Legătura ionică se realizează prin punere în comun de electroni.
c. Legătura ionică se realizează prin transfer de electroni între atomii metalelor la atomii
nemetalelor și prin atracția electrolitică a ionilor formați.
d. Legătura ionică se întâlnește în săruri.
e. Substanțele ionice nu sunt alcătuite din molecule.
f. În rețelele ionice nu pot exista ioni poliatomici.
2. Care dintre următoarele perechi de elemente pot genera legături ionice? Justificați răspunsul.
a. N și O; c. S și O; e. Mg și K;
b. Na și H; d. Ca și O; f. Al și F.
3. Care dintre următoarele perechi de elemente pot genera legături ionice? Justificați răspunsul.
a. Ba și O; c. S și Se; e. Sn și Ge;
b. Li și F; d. Sr și Cl; f. N și Cl.
4. Care dintre următoarele formule reprezintă substanțe ionice?
a. CaF2; c. H2O; e. NaH;

b. CF4; d. KNO2; f. PCl5.
5. Care dintre următoarele formule reprezintă substanțe ionice?
a. MgO; c. H2CO3; e. (NH4)2SO4;

b. HClO4; d. KNO3; f. Ca3(PO4)2.
6. Se consideră elementele: 1H, 19K și 17Cl. Se cere:
a. scrieți configurațiile electronice și notați simbolul Lewis pentru fiecare dintre atomi;
b. reprezentați formarea legăturilor ionice posibile între atomii elementelor de mai sus.
7. Se consideră următoarele elemente: Na (grupa 1, perioada 3), Mg (grupa 2, perioada 3) și S

(grupa 16, perioada 3). Se cere:
a. scrieți configurațiile electronice și notați simbolul Lewis pt fiecare dintre atomi;

b. reprezentați formarea legăturilor ionice posibile între atomii de mai sus.
8. Se consideră elementele: 7N, 20Ca și 35Br. Se cere:
b. reprezentați formarea legăturilor ionice posibile între atomii elementelor de mai sus.

a. Cristalele ionice se sparg la lovire.
b. CaF2 nu conduce curentul electric în stare solidă.
c. Soluția de KI conduce curentul electric.
d. Fluorura de aluminiu, AlF3, nu este un compus ionic.
e. NaCl are un punct de topire mai scăzut decât KCl.
f. MgO are un punct de topire mai mare decât NaCl.
a. Clorura de sodiu este solubilă în apă.
b. Bromura de potasiu nu conduce curentul electric în topitură.
c. În cristalul de clorură de sodiu fiecare ion Cl- este înconjurat de 6 ioni Na+.
d. Într-un cristal ionic, ionii pozitivi alternează cu ionii negativi.
e. La formarea clorurii de magneziu, atomii de magneziu cedează un singur electron atomilor de
clor.
f. La formarea oxidului de aluminiu, atomii de oxigen acceptă electronii cedați de atomii de
magneziu.
11. Referitor la clorura de sodiu, NaCl, sunt corecte afirmațiile:

a. Este un compus format prin transfer de electroni de la atomii de clor la atomii de sodiu.
b. Raportul dintre ioni este 1:1 în cristal.
c. Se cunoaște sub numele de sodă caustică.
d. Este utilizată în alimentație.
e. În 11,7 g NaCl se găsesc 1,2044·1023 ioni Cl-.
f. Se formează în reacția dintre Cl2 și NaBr.
12. Referitor la hidroxidul de sodiu, NaOH, sunt corecte afirmațiile:

a. Este un compus ionic.
b. Este o bază slabă.
c. Se formează în reacția sodiului cu apa.
d. Soluția de NaOH se colorează în roșu carmin în prezența fenolftaleinei.
e. Este solid.
f. În 16 g NaOH se găsesc 15,055·1023 ioni Na+.
13. Care dintre următoarele proprietăți ale clorurii de sodiu este comună cu cele ale compușilor
ionici:
a. Este solidă. d. Se sparge la lovire.
b. Are gust sărat. e. Are punct de topire ridicat.
c. Este de culoare albă. f. Nu se dizolvă în solvenți nepolari.

14. Referitor la fluorura de magneziu, MgF2, sunt corecte afirmațiile:
a. Conține ioni izoelectronici.

b. În cristalul ionic raportul dintre ioni este 1:1.
c. În 18,6 g MgF2 se află 1,8066 ioni F-.
d. La formarea 18,6 g MgF2 se transferă 3,6132·1023 electroni.
e. Are punctul de topire mai mare decât AlF3.
f. Are punctul de topire mai mare decât MgCl2.
a. La formarea legăturii covalente atomii participă cu electronii care ocupă orbitali monoelectronici.
b. Legătura covalentă se formează prin transfer de electroni.
c. Legătura covalentă se întâlnește la oxizii metalelor și majoritatea hidroxizilor.
d. La formarea legăturilor covalente simple se pun în comun doi electroni.
e. La formarea legăturii covalente duble fiecare atom pune în comun câte doi electroni.
f. La formarea legăturilor covalente participă atomi între care există o diferență mare de
electronegativitate.
a. Legătura covalentă nu este dirijată în spațiu.

b. La formarea legăturii covalente coordinative fiecare atom participă cu câte un electron.
c. Legătura covalentă polară se formează între atomii unui metal și atomii unui nemetal.
d. Legătura covalentă nepolară se formează între atomi cu electronegativități diferite.
e. Legăturile covalente coordinative sunt polare.
f. Atomii de nemetale pot forma atât legături ionice cât și legături covalente.
17. Care dintre următoarele perechi de elemente pot genera legături covalente?
a. Na și S; b. K și Na; c. S și O; d. Ca și Cl; e. P și Br; f. N și Cl.
18. Care dintre următoarele perechi de elemente pot genera legături covalente duble?
a. N și O; b. P și Cl; c. Ca și S; d. S și O; e. Mg și O; f. P și O.
19. Alegeți dintre următoarele formule chimice pe cele ale substanțelor alcătuite din molecule.
a. Fe2O3; b. P2O3; c. PH3; d. SO3; e. Al4C3; f. NO.
20. Alegeți dintre următoarele formule chimice pe cele ale substanțelor alcătuite din molecule.
a.NaNO2; b. HNO3; c. NH4Cl; d. NH4NO3; e. H3PO4; f. CaOCl2.

21. Se consideră următoarele elemente: 1H, 9F și 18K. Se cere să:
b. reprezentați formarea legăturilor covalente posibile între atomii de mai sus;
c. indicați care dintre legăturile și moleculele formate la punctul b sunt polare și care sunt
nepolare.
22. Se consideră următoarele elemente: 7N, 17Cl și 20Ca. Se cere să:
b. reprezentați formarea legăturilor covalente posibile între atomii de mai sus;
c. indicați care dintre legăturile și moleculele formate la punctul b sunt polare și care sunt
nepolare.
23. Referitor la amoniac, NH3, sunt corecte afirmațiile:
a. conține o legătură covalentă triplă în moleculă;
b. conține trei legături covalente simple în moleculă;
c. molecula de amoniac este nepolară;
d. are miros înțepător;
e. în 34 g NH3 se află 6 atomi de hidrogen;
f. în 34 g NH3 se află 24,088·1023 perechi de electroni neparticipanți.
24. Se consideră substanțele Cl2, HCl, NaCl. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate?
a. Toate cele trei substanțe sunt alcătuite din molecule.
b. Cel mai ridicat punct de topire îl are NaCl.
c. HCl și NaCl conțin legături covalente polare.
d. În molecula de clor, Cl2, legătura covalentă este nepolară.
e. În molecula de HCl, electronii puși în comun sunt deplasați către atomul de clor.
f. Numai NaCl este solidă la temperatură obișnuită.
25. Referitor la hidrurile elementelor 15P, 16 S și 17Cl, sunt corecte afirmațiile:

a. Sunt alcătuite din molecule.
b. Conțin numai legături covalente simple.
c. Polaritatea legăturilor scade de la P la Cl.
d. Au moleculele asociate prin legături de hidrogen.
e. Atomul de hidrogen constituie polul negativ al moleculei.
f. Conțin electroni neparticipanți.
26. Referitor la hidrurile elementelor 7N, 8O și 9F, sunt corecte afirmațiile:

a. Sunt alcătuite din molecule.
b. Conțin numai legături covalente simple.
c. Polaritatea legăturilor crește de la N la F.
d. Au moleculele asociate prin legături de hidrogen.
e. Conțin câte o pereche de electroni neparticipanți.
f. Numărul de electroni puși în comun din 153 g de hidrură scade de la N la F.

27. Indicați polaritatea fiecărei legături utilizând sarcini subunitare:
a. N-B; b. N-O; c. S-O; d. S-F; e. C-S; f. S-H.
28. Care dintre următoarele legături este mai polară?
a. N-B sau N-O; b. S-O sau S-F; c. C-S sau S-H.
29. Care dintre următoarele legături este mai polară?
a. F-Cl sau Br-Cl; b. H-As sau N-H; c. H-O sau Se-H.
30. Hidrazina, N2H4, este utilizată drept combustibil deoarece în reacția cu oxigenul din aer, cu
formare de azot și vapori de apă se degajă o cantitate mare de căldură. Se cere:
a. să se scrie ecuația reacției de ardere a hidrazinei;

b. să se reprezinte formarea legăturilor în molecula de hidrazină folosind simbolurile Lewis;
c. să se determine raportul dintre numărul de electroni puși în comun și numărul de electroni
neparticipanți din molecula de hidrazină.
d. să se calculeze numărul de atomi de hidrogen din 6,4 g hidrazină.
e. hidrazina are punctul de topire și punctul de fierbere anormal de mari. Explicați aceste
proprietăți pe baza structurii moleculare a hidrazinei.
31. Comparați punctele de fierbere ale următoarelor substanțe și puneți semnul „<” sau „>” între
formulele acestora:
a. H2 N2; b. HBr HI; c. NH3 H2O; d. HF F2; e. Ar Xe; f. NH3 PH3.
32. Comparați punctele de fierbere ale următoarelor substanțe și puneți semnul „<” sau „>” între
formulele acestora:
a. H2S H2; b. HF H2O; c. CH4 CCl4; d. HCl HBr; e. Cl2 I2; f. O2 N2.
33. Asociați formulele substanțelor din coloana A cu caracteristicile corespunzătoare din coloana B.
A B
1. HCl a. conține doar ioni monoatomici;
2. NH3 b. molecule asociate prin legături de hidrogen;
3. NH4Cl c. molecule asociate prin forțe dipol-dipol;
4. CCl4 d. legături covalente polare, moleculă nepolară;
5. Cl2 e. legătură covalentă nepolară, moleculă nepolară;
f. conține o legătură covalentă coordinativă.

A B
1. N2 a. conține legătură covalent-coordinativă;
2. H2O b. conține legături duble;
c. conține legături triple;
3. CO2
d. conține o legătură covalentă simplă;
4. KI
e. moleculele sunt asociate prin legături de hidrogen;
5. I2 f. cristal ionic.
35. Un compus gazos X utilizat ca agent frigorific conține 23,76% C, 5,94% H și 70,30% Cl. Știind
că masa molară a compusului este 50,5 g/mol, se cere să:
a. determinați formula moleculară a compusului X;

b. reprezentați cu ajutorul simbolurilor Lewis formarea legăturilor chimice în compusul X;
c. precizați tipul de interacțiune care se exercită între moleculele compusului X.
36. Reprezentați formarea legăturilor în următoarele molecule:

a. CH4O b. C2H6 c. C2H4 d. CH2O e. C2H2 f. HCN
37. Reprezentați formarea legăturilor în următoarele molecule:

a. H2O b. H2O2 c. HNO2 d. CH2O2 e. CH5N f. C3H8
38. Cafeina este un stimulent al sistemului nervos central care se găsește în boabele de cafea,
frunzele de ceai și boabele de cacao. Formula de structură a cafeinei este:
Se cere:
a. să se completeze formula de mai sus cu electronii neparticipanți
pentru atomii de N și O;
b. să se determine raportul dintre numărul de electroni implicați în
formarea legăturilor chimice și numărul de electroni neparticipanți
din molecula cafeinei;
c. să se determine formula moleculară a cafeinei;
d. să se calculeze numărul de molecule de cafeină dintr-o ceașcă de
cafea ce conține 145,5 mg de cafeină.
39. Referitor la legăturile covalente coordinative, sunt corecte afirmațiile:

a. Se formează prin punere în comun de electroni.
b. Electronii provin de la ambii atomi.
c. Donorul de electroni participă cu un orbital complet ocupat cu electroni.
d. Se întâlnesc numai în combinații complexe.
e. Pot fi donori de electroni ionii sau moleculele care conțin electroni neparticipanți.
f. Sunt legături polare.

40. Scrieți ecuațiile chimice și denumiți combinațiile complexe care se formează din următorii
reactanți:
a. Cu(OH)2 și NH3; c. Zn(OH)2 și NaOH; e. HgI2 și KI;

b. Al(OH)3 și NaOH; d. Ag2O, NH3 și H2O; f. FeCl3 și KSCN.
41. Referitor la combinația complexă Na[Al(OH)3] sunt corecte afirmațiile:
a. Ionul metalic central este Na+.

b. Între Al3+ și cei patru ioni HO- se stabilesc legături covalente coordinative.
c. Între Na+ și ionul [Al(OH)4]- se stabilesc legături covalente coordinative.
d. Valența aluminiului este 4.
e. Numărul de coordinare este 4.
f. Se formează prin reacția NaOH cu Al(OH)3.
42. Referitor la combinația complexă [Cu(NH3)4](OH)2 sunt corecte afirmațiile:
a. Moleculele de amoniac au rol de liganzi.

b. Între ionul [Cu(NH3)4]2+ și ionii HO- se exercită atracții electrostatice.
c. În legăturile covalente coordinative ionul Cu2+ este donor de electroni.
d. Numărul de coordinare este 2.
e. Se obține prin reacția Cu(OH)2 cu amoniac.
f. Se utilizează la dizolvarea celulozei.
43. Referitor la combinația complexă [Ag(NH3)2]OH sunt corecte afirmațiile:
a. Se numește hidroxid de diaminoargint (I).

b. Ionul HO- are rol de ligand.
c. În legăturile covalente coordinative formate, moleculele de amoniac au rol de donor de
electroni.
d. Sarcina ionului complex este egală cu sarcina ionului metalic central.
e. Valența argintului este 2.
f. Se utilizează la obținerea oglinzilor de argint.
44. Referitor la combinația complexă K3[Fe(CN)6] sunt corecte afirmațiile:
a. Ionul metalic central este K+.

b. Între Fe3+ și cei șase ioni CN- se stabilesc legături ionice.
c. Între K+ și [Fe(CN)6]3- se stabilesc atracții electrostatice.
d. Fe3+ este acceptor de electroni.
e. Numărul de coordinare este 6.
f. Se denumește hexacianoferat (III) de potasiu.

45. Referitor la combinația complexă [Cr(H2O)4Cl2]Cl sunt corecte afirmațiile:
a. Ionul metalic central este ionul Cr3+.
b. Numărul de coordinare este 4.
c. Moleculele de H2O au rol de ligand.
d. Ionul metalic central formează 6 legături covalente coordinative.
e. Sarcina ionului complex este egală cu sarcina ionului metalic central.
f. Doi ioni Cl- au rol de ligand.
B
A
1. NH4Cl a. numărul de coordinare este 2;
2. Na3[AlF6] b. toți ionii monoatomici sunt izoelectronici;
3. [Na2Zn(OH)4] c. sarcina ionului complex este 2+;
4. [Cu(NH3)4](OH)2 d. sarcina ionului complex este 2-;
5. [Cu(NH3)2]Cl e. nu conține legături covalente coordinative;
f. nu este o combinație complexă.
B
A
1. K2[PtCl6] a. ionul metalic central are sarcina 3+;
2. K3[Cr(CN)6] b. ionul metalic central are sarcina 4+;
3. K4[Fe(CN)6] c. ionul complex are sarcina 4-;
4. [Ni(NH3)6]Cl2 d. ionul complex are sarcina 3+;
5. K[Ag(SCN)2] e. sarcina ionului complex este egală cu sarcina ionului metalic central;
f. numărul de coordinare este 2.
48. În reacţia dintre clorura de crom (III) şi amoniac pot rezulta două combinaţii complexe care
conţin 5 şi, respectiv, 6 molecule de amoniac. Se cere:
a. să se scrie formulele celor două combinaţii complexe, ştiind că numărul de coordinare al
cromului este 6 în ambele cazuri;
b. să se scrie ecuaţia reacţiei dintre fiecare combinaţie compexă şi azotatul de argint, ştiind că
are loc un schimb de ioni.
a + NaOH  b+ c b + H2SO4  a+ d b + NH3  e
Se cunoaşte că substanţa a este un compus ionic, solubil în apă, rezultând o soluţie de culoare
verde-albăstrui. Compusul d este o combinaţie complexă, solubilă în apă, rezultând o soluţie
d culoare albastru intens. Se cere să se identifice substanţele notate cu litere şi să se scrie
ecuaţiile reacţiilor chimice corespunzătoare.

M+a b e  b+ f↑ a + H2O  d+ g
c+a d e + d  b + a↑ + H2O c + f  H2O

Se cunoaşte că M este un element al cărui ion pozitiv M+ are configuraţia electronică a
argonului, iar a este un gaz galben verzui, cu miros sufocant. Se cere:
a. să se identifice substanţele notate cu litere şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice
corespunzătoare;
b. să se precizeze tipul legăturilor chimice în compuşii b, e şi g;
c. să se calculeze masa de substanţă g care conţine 3,6132.1023 atomi.
X+a b e + NaOH  g
b + NaOH  e + i d + NaOH + H2O  g
X+c d X + NaOH + H2O  g + h
X + f  Fe + d g + HCl  i + b + H2O
Se cunoaşte că X este un element din grupa a III-a A, al cărui ion este izoelectronic cu atomul de
neon. Se cere:
a. să se identifice substanţele notate cu litere şi să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice
corespunzătoare;
b. să se precizeze tipul legăturilor chimice în compuşii b, e şi g;
c. să se ordoneze substanţele a,c şi h în sensul crescător al punctelor de fierbere.
52. Un comprimat de ASPIRIN PLUS C conține 400 mg acid acetilsalicilic (A) și 240 mg
acid ascorbic (B).
(A) (B)
Se cere:
a. să se completeze formulele de mai sus cu electronii neparticipanţi;
b. să se determine formulele moleculare pentru acidul acetilsalicilic şi acidul ascorbic;
c. să se determine raportul molar al celor doi compuşi într-un comprimat ASPIRIN PLUS C.
53. DDT-ul (diclor-difenil-tricloretan) este un compus folosit ca insecticid foarte mult timp, în
prezent fiind interzis în majoritatea statelor dezvoltate deoarece este extrem de toxic şi are
acţiune cancerigenă. DDT-ul are formula de structură:
Se cere:
a. să se completeze formula de mai sus cu electronii neparticipanţi;
b. să se determine formula moleculară pentru DDT;
c. să se determine raportul dintre numărul de electroni participanţi la formarea legăturilor şi
numărul de electroni neparticipanţi din molecula de DDT.

54. Acizii oxigenaţi ai clorului au următoarele formule structurale:
Se cere:
a. să se identifice legăturile covalente coordinative, atomul donor de electroni şi atomul acceptor
de electroni din fiecare moleculă şi să se completeze formulele indicând prin săgeţi legăturile
covalente coordinative;
b. să se precizeze în care moleculă legătura H-O este mai polară;
c. să se indice tipul interacţiunilor intermoleculare stabilite în fiecare caz.
55. Asociaţi tipul particulelor și natura interacțiunilor din coloana A cu formulele substanțelor din
coloana B:
A B
1. molecule asociate prin legături de hidrogen a. HF, H2O
2. molecule asociate prin forţe dipol-dipol b. N2, CCl4
3. molecule asociate prin forţe de dispersie c. HCl, H2S
4. atomi între care se stabilesc forţe de dispersie d. NaCl, AlF3
5. ioni care se atrag prin forţe electrostatice e. K, Na
f. Ne, Ar
coloana B:
A B
1. molecule asociate prin legături de hidrogen a. CaO, KI
2. molecule asociate prin forţe dipol-dipol b. HBr, HCl
3. molecule asociate prin forţe de dispersie c. He, Ar
4. atomi între care se stabilesc forţe de dispersie d. Ag, Ra
5. ioni care se atrag prin forţe electrostatice e. Cl2, CO2
f. NH3, N2H4
coloana B:
A B
1. molecule asociate prin legături de hidrogen a. NH4NO3, NH4Cl
2. molecule asociate prin forţe dipol-dipol b. CH3-OH, H2O2
3. molecule asociate prin forţe de dispersie c. PH3, PCl3
4. atomi între care se stabilesc forţe de dispersie d. Na, As
5. ioni care se atrag prin forţe electrostatice e. Br2, O2
f. Ne, Ar

58. Acetona (A), glicerina(B) şi 1-propanolul (C) sunt compuşi organici cu multiple utilizări şi au
formulele de structură de mai jos. Toate substanţele sunt lichide la temperatura obişnuită, dar
diferă prin volatilitate, vâscozitate, punct de fierbere, etc.
A B c
Se cere să se precizeze:
a. numărul de electroni neparticipanţi din molecula fiecărei substanţe;
b. care dintre moleculele de mai sus sunt polare;
c. tipul interacţiunilor intermoleculare stabilite în fiecare caz;
d. ordinea crescătoare a punctelor de fierbere pentru substanţele de mai sus;
e. cauza vâscozităţii mai mari a glicerinei faţă de vâscozitatea 1-propanolului.
59. Etilenglicolul (A) este componentul majoritar al lichidului antigel. Este un lichid ușor vâscos, cu
volatilitate scăzută la temperatura camerei şi are punctul de fierbere de 198 °C. Pentanul (B), care
aproximativ aceeași masă moleculară este un lichid nevâscos, foarte volatil la temperatura
camerei și al cărui punct de fierbere este de 36 °C.
A B
Explicați diferențele proprietăților fizice ale celor două substanțe, pe baza structurii moleculelor
acestora.
60. La analiza unei substanţe s-a determinat următoarea compoziţie procentuală de masă:
52,17% C, 13,04% H şi restul oxigen. Se cere:
a. să se determine formula moleculară a substanţei ;
b. să se scrie formulele de structură posibile pentru formula moleculară determinată;
c. să se aprecieze care dintre formulele de structură explică punctul de fierbere ridicat al
substanţei.

Diferenţiez substanţele chimice după natura interacţiunilor

dintre atomi, ioni, molecule.


5. Starea gazoaSă
ORGANIZATOR: PROPRIETĂȚI CARACTERISTICE GAZELOR ●vOLUM MOLAR ● ECUAȚIA dE STARE A GAZELOR
IdEALE ● AMESTECURI dE GAZE ● EXERCIȚII ȘI PROBLEME
La temperatură obișnuită, există în stare gazoasă substanțe cu masa molară mică, alcatuite din:
• atomi: He, Ne, Ar, Kr și Xe (elementele din grupa a VIII-a A, gazele rare)
• molecule diatomice: H2, N2, O2, F2, Cl2 , CO etc.
• molecule poliatomice :
- unii oxizi ai nemetalelor: CO2,SO2, SO3, NO, NO2, N2O4, N2O5, etc.
- unele hidruri ale nemetalelor: HCN, NH3, H2S, HCl, HF, etc.
- unele hidrocarburi: CH4, C2H2, C2H4, C2H6, C3H8, etc.
Substanțele care sunt lichide sau solide în condiții obișnuite pot exista, de asemenea, în stare
gazoasă, sub formă de vapori. De exemplu apa, H2O poate exista în stare de apă lichidă, solidă
(gheață) sau gazoasă (vapori).
Proprietăți caracteristice gazelor:
- nu au formă proprie, spre deosebire de solide;

- nu au volum propriu, un gaz ocupă tot volumul recipientului în care se află. Ca urmare, volumul
unui gaz este egal cu volumul recipientului în care se află;
- exercită o presiune asupra pereților recipientului în care se află;
- sunt foarte compresibile, spre deosebire de lichide și solide, când se aplică o presiune asupra
unui gaz, volumul său scade ușor;
- difuzează unele în altele: două sau mai multe gaze formează un amestec omogen, indiferent
de natura sau proporțiile în care se află gazele.
Teoria cinetico-moleculară a gazelor stabilește relații între mărimile fizice caracteristice

proprietăților unui gaz ideal. Caracteristicile unui gaz ideal sunt:
- moleculele se mișcă haotic și continuu, energia cinetică medie a moleculelor de gaz este
proporțională cu temperatura absolută și nu se schimbă în cazul în care temperatura rămâne
constantă;
- volumul moleculelor de gaz este considerat neglijabil în comparație cu volumul recipientului
în care se află gazul;
- moleculele de gaz nu se atrag, nici nu se resping reciproc;
- dimensiunile particulelor sunt mult mai mici decât distanţa dintre ele, încât pot fi considerate
puncte materiale;
- ciocnirile particulelor între ele și ciocnirile cu pereții vasului sunt perfect elastice (fără pierderi
de energie, particulele au numai energie cinetică), iar între două ciocniri consecutive,
moleculele au mișcări rectilinii.

Pentru a descrie starea unui gaz, trebuie să se precizeze patru parametri: presiunea (p), volumul
(V), temperatura (T) și cantitatea (n). Volumul este de obicei măsurat în litri, temperatura în grade
Kelvin și cantitatea de gaz în moli.
Legătura dintre temperatura absolută (T) exprimată în grade Kelvin și temperatura exprimată în
grade Celsius (t), este:
T = t + 273
Presiunea este forța pe unitatea de suprafață și este exprimată în SI ca N/m2 sau Pa (pascal). Alte
unități de măsură pentru presiune sunt atmosfera (atm) și milimetri coloană de mercur (sau torr):
1 atm = 101325 N/m2 =760 mmHg
Pentru un gaz la temperatură și presiune constante, volumul gazului este direct proporțional cu
numărul de moli de gaz.
Volume egale de gaze diferite, aflate în aceleaşi condiții de presiune şi temperatură, conțin acelaşi
număr de molecule. (Legea lui Avogadro)
Volumul ocupat de 1 mol de gaz în condiții normale (c.n), presiune de 1 atm şi temperatura 0°C,
este de 22,4 L. Volumul molar se notează:
vm=22,4 L/mol sau vm=22,4m3/kmol
Volumul ocupat de n moli de gaz în condiții normale se calculează:
V = n . Vm
La temperatură constantă, produsul dintre presiunea şi volumul unei mase determinate de gaz este
constant. (Legea Boyle - Mariotte)
p1 . v1 = p2 . v2
La presiune constantă, volumul ocupat de o masă determinată de gaz variază direct proporțional cu
temperatura absolută. (Legea Gay-Lussac)

V1 T1
V2 T2

La volum constant, presiunea unei mase determinate de gaz variază direct proporțional cu
temperatura absolută. (Legea Charles)

p1 T1
p2 T2
Fiecare dintre aceste legi este un caz special al legii generale a gazelor ideale, a cărei ecuație
este:

p1V1 p2V2
T1 T2
Ecuația de stare a gazului ideal:
p.V=n.R.T
unde R este constanta generală a gazelor şi are diferite valori în funcție de unitățile de măsură
pentru parametrii p, V, T:
L  atm
R  0 , 082
mol  K
cm3  mmHg
R  62400
mol  K
R  8 , 31  103
J
kmol  K
Ecuația de stare se poate aplica pentru:

- calculul unui parametru atunci când se cunosc valorile celorlalți trei parametri;
- calculul masei molare a unui gaz aflat în anumite condiții de presiune și temperatură:
pV pV 
nn 
nn 
m m
}
RT RT 
M M 
  pV  RT  M 
m
M
mRT
pV
Densitatea se notează cu ρ şi pentru gaze se exprimă de obicei în g/L.

Calculul densităţii unui gaz se face diferit în funcţie de condiţiile de presiune şi temperatură în
care se află gazul:
- densitatea unui gaz în condiții normale de presiune și temperatură se calculează utilizând masa
molară a gazului şi volumul molar, Vm = 22,4 L/mol :
M
ρ0 =
Vm

- densitatea unui gaz în alte condiții de presiune și temperatură se deduce din ecuaţia de stare a gazelor:
 
m pM
V RT
Densitatea unui gaz este direct proporţională cu masa molară a gazului.
Densitatea relativă a unui gaz A faţă de un gaz B se calculează ca raport al maselor molare ale
celor două gaze:
d
MA
MB
densitatea relativă faţă de aer a unei substanţe se calculează:
M
d=
Maer
unde Maer este masa molară medie a aerului şi are valoarea Maer =28,9 g/mol.
Amestecurile de gaze au compoziții care se pot exprima în procente de masă, procente molare,
procente de volum sau prin fracţii molare.
Compoziţia procentuală molară a unui amestec este aceeaşi cu compoziţia exprimată în procente de
volum, deoarece volumul unui gaz este direct proporţional cu numărul de moli de gaz.
Fracția molară se calculează ca raport între numărul de moli de gaz și numărul total de moli din
amestec:
xi = ni / ntotal
În amestecurile de gaze, presiunea totală (P) este suma presiunilor parțiale ale gazelor componente.
(Legea amestecurilor de gaze J. Dalton)
P = p1 + p2 + … + pn
Presiunea parțială a unui gaz este presiunea pe care fiecare gaz ar exercita-o dacă ar ocupa singur
acel volum, în aceleași condiții.
Presiunea parțială a unui gaz din amestec depinde de presiunea totală şi de fracția sa molară:
pi = xi . P
—
Masa molară medie a amestecurilor de gaze, M, este determinată de masa molară a fiecărui gaz
din amestec (M1, M2, …, Mn) și de proporția acestuia în amestec. Masa molară medie se poate calcula
în funcție de:
- procentele molare ale gazelor (a1, a2, …, an) în amestec:
M  M1  2  M2  ...  n  Mn
a1 a a
100 100 100
- fracțiile molare ale gazelor (x1, x2, …, xn):
M  x1M1  x2M2  ...  xnMn

1. Stabiliţi dacă fiecare dintre următoarele afirmaţii este adevărată (A) sau falsă (F).
a. În gaze, interacţiunile dintre molecule sunt puternice.
b. Gazele sunt alcătuite din ioni.
c. Gazele au formă proprie, dar nu au volum propriu.
d. Distanţele dintre molecule sunt mai mari decât dimensiunile acestora.
e. Gazele se pot comprima uşor.
f. Presiunea este mărimea fizică ce caracterizează starea de încălzire a unui corp.
2. Referitor la un amestec format dintr-un mol de hidrogen şi un mol de oxigen, aflat în condiţii
normale de presiune şi temperatură, sunt corecte afirmaţiile:
a. Ocupă un volum de 44,8 L.
b. Are masa molară medie de 4,5 g/mol.
c. Are densitatea de 0,758 g/L.
d. Poate forma, în anumite condiţii, un mol de apă.
e. Este mai uşor decât aerul.
f. Conţine 12,044. 1023 molecule de hidrogen şi oxigen.
3. Relația corectă dintre valorile temperaturii măsurate pe cele două scări de temperatură, scara
Kelvin şi scara Celsius, este:
a. T(K)=t(°C); c. T(K)= 273 + t(°C); e. T(K)= 273 - t(°C).
b. t(°C)= 273 +T(K); .
d. T(K)=273 t(°C);
4. Sunt considerate condiţii normale de temperatură şi presiune:

a. 273°C şi 1 atm; b. 273 K şi 1 atm; c. 0°C şi 0 atm; d. 1°C şi 1 atm; e. 20°C şi 1 atm.
5. Ecuaţia de stare a gazelor ideale este:

a. p.V=R.T; b. V = p.R.T; c. p.V = n.R.t; d. p.V=n.R.T; e. p.T=n.R.V.
6. Afirmaţia incorectă referitoare la volumul unui mol de gaz este:

a. Se numeşte volum molar.
b. Este egal cu 22,4 m3 în condiţii normale.
c. Este acelaşi indiferent de natura gazului.
d. Este diferit în funcţie de condiţiile presiune şi temperatură în care se află gazul.
e. Conţine 6,022 . 1023 molecule de gaz.
7. Calculaţi volumul, în condiţii normale, ocupat de:
a. 5 mol de He; c. 3,4 g de NH3; e. 22 kg CO2;

b. 30 kmol de N2; d. 32 mg CH4; f. 3,011 . 1022 molecule O2.

8. Calculaţi masa pentru :
a. 2 mol de Cl2; d. 56 cm3 CO2(c.n.);
b. 3 kmol de NH3; e. 20,5 dm3 SO2 măsuraţi la 37°C şi 3,1 atm;
c. 3,011 . 1025 molecule O2; f. 82 m3 SO3 măsuraţi la 57°C şi 6,6 atm.
9. Calculaţi volumul pentru:

a. 3 moli de azot, N2,(c.n);
b. 24 mg oxigen, O2, (c.n);
c. 8 g hidrogen, H2, la 3 atm şi 12 °C;
d. 3,011 . 1025 molecule NH3 (c.n);
e. 7,2 g amestec echimolecular de trioxid de sulf, SO3, şi dioxid de sulf, SO2,(c.n);
f. 3,6 g amestec de Ne şi Ar în raport molar de 4:1, la 20 °C şi 570 mmHg.
10. Calculaţi:
a. densitatea în condiţii normale de presiune şi temperatură a oxigenului;
b. densitatea hidrogenului la 3 atm şi 12°C;
c. densitatea faţă de azot a dioxidului de sulf;
d. densitatea faţă de aer a trioxidului de sulf;
e. densitatea în condiţii normale de presiune şi temperatură a unui amestec echimasic de neon şi
argon;
f. densitatea relativă faţă de aer a unui amestec echimolecular de hidrogen şi clor.
11. Să se completeze următorul tabel cu valorile mărimilor care lipsesc, după modelul dat:
m n N V (c.n.) ρ (c.n.)
64 g O2 2 mol O2 12,044.1023 molecule O2 44,8 L O2 1,428 g/L
1,4 mg CO
3 kmol N2
9,033.1020 molecule F2
56 cm3 O3
12. Să se completeze următorul tabel cu valorile parametrilor care lipsesc pentru un gaz ideal:
p V n T
3 atm 20 L 1,5 mol
4,4 atm 5000 mL 275 K
8,2 atm 20 mol 410 K
590 cm3 0,05 mol 295 K

13. Presiunea în pneurile unui automobil este de 2,1 atm măsurată la 23 °C. Care va fi presiunea
în timpul deplasării, la 50 °C, considerând că volumul pneurilor nu se modifică?
14. Într-un cilindru de oţel se află dioxid de carbon la presiunea de 2,8 atm şi temperatura de 7°C.
Determinaţi:
a. presiunea exercitată în cilindru dacă temperatura creşte la 27 °C;
b. temperatura la care presiunea în cilindru creşte de 1,2 ori.
15. Temperatura unui gaz aflat într-un recipient bine închis creşte de la 50°C la 300°C. De câte
ori creşte presiunea gazului?
16. O anumită cantitate de gaz exercită o presiune de 722 mmHg la 12 °C şi ocupă un volum de
4 L. Determinaţi:
a. volumul ocupat de gaz dacă temperatura creşte la 69°C, în timp ce presiunea rămâne constantă;
b. volumul ocupat de gaz dacă presiunea creşte la 1,9 atm, în timp ce temperatura rămâne constantă.
17. Pentru o reclamă luminoasă s-a folosit un tub de sticlă, cu neon, cu diametrul de 2 cm şi
lungimea de 8,2 m. Ştiind că tubul conţine neon la presiunea de 1,9 mmHg şi temperatura de
37 °C, determinaţi masa de neon din tub. (Vcilindru= πr2h).
18. Într-un recipient cu volumul de 41 L, se află metan, la temperatura de 27 °C şi presiunea

6 atm. Calculaţi:
a. cantitatea de metan din recipient;
b. volumul ocupat de aceeaşi cantitate de metan în condiţii normale;
c. volumul de oxigen (c.n.) consumat la arderea întregii cantităţi de metan.
19. Un scufundător foloseşte o butelie cu volumul de 2,8 L, în care se află 0,5 kg O2 comprimat.
Calculaţi:
a. presiunea din butelie la 7°C;
b. care este masa de oxigen consumată dacă, după un timp, presiunea scade la 82 atm.
20. Clorul este des utilizat pentru purificarea apei din piscine. O probă de clor cu masa de 355 g,
este introdusă într-un recipient cu volumul de 20 L, la temperatura de 17 °C. Calculaţi:
a. numărul de atomi de clor din probă;
b. presunea gazului din recipient;
c. volumul ocupat de aceeaşi cantitate de clor în condiţii normale;
d. masa de clor care trebuie să fie introdusă în recipient, astfel încât presiunea să se dubleze.
21. Floricelele de porumb (popcorn) sar pentru că umezeala din interiorul boabelor de porumb
se transformă în abur. Din cauza presiunii exercitate coaja exterioară a boabelor crapă,
iar interiorul bogat în amidon creşte în volum. În medie, o boabă de porumb are masa de
0,054 g, volumul de 0,25 cm3 şi conţine 1,5% apă în procente de masă. Determinaţi:
a. presiunea exercitată de vaporii de apă, la temperatura de 180°C, considerând că vaporii de
apă pot ocupa 80% din volumul boabei de porumb;
b. ce volum ar ocupa vaporii de apă la temperatura de 20°C şi presiunea de 1 atm.

22. În urma reacţiei hidrurii de calciu, CaH2, cu apa se formează hidroxid de calciu şi hidrogen.
Această reacţie este folosită uneori pentru a umfla plute de salvare sau baloane meteorologice.
Se cere:
a. Să se scrie ecuaţia reacţiei chimice descrisă în enunţ;
b. Să se calculeze masa de hidrură de calciu necesară pentru a genera 123 L hidrogen gazos, dacă
presiunea hidrogenului este de 1,2 atm la 22 °C.
23. Într-un vas cu volumul de 2 L se introduce o probă de 3,2 g azotat de amoniu solid, NH4NO3. Vasul
se videază şi se încălzeşte la temperatura de 250°C pentru descompunerea totală a azotatului
de amoniu conform ecuaţiei:
NH4NO3  N2O + 2 H2O
Să se calculeze presiunea din vas exercitată de amestecul celor două gaze rezultate.
24. Analiza unei probe de insecticid a arătat că acesta conţine C, H şi Cl. La arderea, în exces de
oxigen, a unei probe de insecticid cu masa de 0,709 g se formează 627,2 mL dioxid de carbon
(c.n) şi 201,6 mL vapori de apă (c.n). Să se determine:
a. compoziţia procentuală de masă a substanţei;
b. formula moleculară a substanţei, ştiind că într-o moleculă sunt 5 atomi de clor.
25. Gazul care umflă un airbag este azotul produs în urma reacţiei de descompunere a azidei de
sodiu, NaN3, în prezenţa azotatului de potasiu şi a dioxidului de siliciu. Reacţiile care au loc sunt
următoarele:
2 NaN3  2 Na + 3 N2
10 Na + 2KNO3  K2O + 5 Na2O + N2
K2O + Na2O + SiO2  K2Na2SiO4
Să se calculeze masa de azidă de sodiu necesară pentru a umfla un airbag cu volumul de 70 L, în
condiţii normale de presiune şi temperatură.
26. Un balon ce conţine hidrogen gazos la 0 °C şi 1 atm are volumul de 4,48 L. Să se determine care
este volumul balonului după ce se adaugă 0,3 mol He şi se măreşte temperatura la 97°C,
considerând presiunea constantă.
27. Într-un vas se află un amestec echimolecular format din trei gaze ale căror mase molare se găsesc
în raport de 1:5:10. La presiunea de 4,1 atm şi temperatura de 37 °C, amestecul gazos are o
densitate de 3,441 g/L. Se cere să:
a. se determine prin calcul masele molare şi să se identifice gazele ştiind că sunt monoatomice;
b. apreciaţi dacă un balon care conţine un amestec echimolecular din cele trei gaze, în condiţii
normale de presiune şi temperatură, se va ridica în aer.
28. Un amestec gazos conţine 9,6 g SO2 şi 7 g CO. Să se calculeze:

a. masa molară medie a amestecului;
b. densitatea faţă de hidrogen a amestecului;
c. presiunea exercitată de amestec într-un recipient cu volumul de 3 L la temperatura de 27°C;
d. presiunea parţială a SO2.

29. Compoziţia aerului expirat diferă de compoziţia aerului inhalat. În urma analizei unei probe
de aer expirat la 37°C şi 1 atm s-a determinat următoarea compoziţie: 75% N2, 15% O2, 4%
CO2, 5% H2O şi 1 % Ar, în procente de volum. Să se calculeze:
a. presiunea parţială a dioxidului de carbon;
b. masa molară medie a aerului expirat.
30. Un tub cu volumul de 820 cm3 conţine neon la temperatura de 200 K. Prin adăugarea unei
mase de 1,08 g argon, presiunea devine 1,2 atm. Să se calculeze masa de neon din tub.
31. Un amestec gazos format din heliu şi 76,8 g oxigen se află într-un vas închis la temperatura
camerei. Să se calculeze masa de heliu din amestec ştiind că presiunea parţială a heliului este
de 0,12 atm iar presiunea parţială a oxigenului este de 0,48 atm.
32. Un amestec format din heliu şi neon are densitatea 0,912 g/L la presiunea de 1,14 atm şi
temperatura de 285 K. Să se calculeze:
a. compoziţia procentuală molară a amestecului;
b. densitatea relativă faţă de aer a amestecului.
33. Un amestec gazos de dioxid de sulf şi oxigen exercită o presiune de 1,23 atm într-un vas cu
volumul de 3,2 L, la temperatura de 800 K. În urma reacţiei chimice dintre cei doi compuşi
presiunea scade la 1,025 atm. Se cere:
a. Să se scrie ecuaţia reacţiei chimice care are loc;
b. Să se determine cantitatea de trioxid de sulf în amestecul gazos final.
34. Într-un vas închis se află o probă de trioxid de azot gazos, N2O3, care exercită o presiune de
0,025 atm la o anumită temperatură. Pentru descompunerea completă a trioxidului de azot
în monoxid de azot, NO, şi dioxid de azot, NO2, se triplează temperatura. Se cere:
a. Să se scrie ecuaţia reacţiei chimice care are loc;
b. Să se determine presiunea finală în vas.
35. Într-un vas închis ce conţine un amestec gazos de metan (CH4) şi propan (C3H8) presiunea este
0,6 atm. În vas se adaugă cantitatea de oxigen necesară pentru a se realiza arderea completă
a celor două hidrocarburi rezultând dioxid de carbon şi vapori de apă. Presiunea finală în vas
este de 2,6 atm. Se cere:
a. să se scrie ecuaţiile chimice pentru reacţiile care au loc;
b. să se determine presiunea parţială a metanului în amestecul gazos iniţial considerând că
temperatura este constantă;
c. să se calculeze masa molară medie a amestecului iniţial;
d. să se calculeze masa molară medie a amestecului final.
36. Un amestec echimolecular format din doi oxizi echimasici are volumul de 5,6 L (c.n) și
densitatea față de hidrogen 22. Ştiind că amestecul conţine carbon, azot şi oxigen în raport
de atomi egal cu 1:2:3, se cere:
a. să se identifice cei doi oxizi;
b. să se calculeze numărul de atomi de oxigen din amestec;
c. să se calculeze masa soluţiei de hidroxid de calciu de concentraţie 10% care poate reţine unul
dintre oxizi.
37. Într-un recipient se află, la presiunea de 0,4 atm şi temperatura de 400 K, un amestec gazos
format din amoniac, NH3, şi hidrazină, N2H4. Prin încălzirea amestecului la 1200 K fiecare dintre
cele două substanţe se descompune complet în azot şi hidrogen. În urma reacţiilor de
descompunere presiunea în recipient creşte la 2,55 atm. Se cere:
b. să se calculeze compoziţia procentuală molară a amestecului iniţial;
c. să se calculeze masa molară medie a amestecului iniţial;
d. să se calculeze densitatea relativă faţă de aer a amestecului final.
38. La tratarea unei probe dintr-un aliaj de cupru şi zinc cu o soluţie de acid clorhidric de concentraţie
procentuală de masă 10%, în exces, degajă 2,24 l gaz (c.n). O altă probă de aliaj identică cu prima,
în reacţie cu o soluţie de acid sulfuric de concentraţie procentuală de masă 80%, la cald,
formează 13,44 litri amestec de gaze. Se cere:
b. să se calculeze compoziţia procentuală de masă a aliajului;
c. să se calculeze masele soluţiilor de acizi utilizate ştiind că excesul de soluţie de acid clorhidric a
fost de 5% faţă de cantitatea necesară.
39. Într-o incintă se supun reacţiei 3 moli de azot cu 6 moli de hidrogen, la o presiune de 210 atm şi
temperatura de 1000 K. Să se determine:
a. presiunea parţială a azotului în amestecul iniţial;
b. densitatea amestecului gazos intial;
c. compoziţia procentuală molară a amestecului final, ştiind că unul dintre reactanţi reacţionează
total.
40. La trecerea unui amestec gazos care conţine CO, CO2, H2 şi N2, printr-o soluţie de hidroxid de
calciu, Ca(OH)2, se formează 4 g precipitat alb iar volumul amestecului gazos scade cu 40%. La
arderea amestecului rămas se consumă un volum de 600 cm3 O2 măsurat la presiunea de 779
mmHg şi temperatura 27 °C. Ştiind că amestecul iniţial conţine CO şi H2 în raport molar de 1:1,
se cere:
b. să se calculeze fracţiile molare ale gazelor în amestecul gazos iniţial;
c. să se calculeze densitatea amestecului gazos iniţial în condiţii normale de presiune şi temperatură.
41. Un amestec gazos ce conţine hidrogen, dioxid de carbon şi dioxid de sulf, ocupă un volum de 56
L (c.n). Amestecul se arde cu cantitatea stoechiometrică de aer şi apoi se răceşte la 0°C. Rezultă
un volum de 107,52 L de gaze care după trecerea printr-o soluţie de NaOH îşi reduc volumul la
67,2 L. Se cere:
b. să se determine masa molară medie amestecului gazos înainte de ardere;
c. să se calculeze volumul de aer (cu 20 % O2 şi 80% N2) necesar arderii.
42. Două baloane sunt conectate între ele printr-un tub subţire, aşa cum se arată în figura de mai
jos. În balonul A, cu volumul de 500 cm3, se află 56 g azot, iar în balonul B, cu volumul de 1L,
se află 192 g oxigen la aceeaşi temperatură, de 12° C. Considerând că temperatura rămâne
constantă, iar volumul tubului este neglijabil, să se determine:
B A

a. presiunile exercitate de gaze în cele două baloane;
b. presiunea exercitată în sistem după deschiderea robinetului;
c. densitatea relativă faţă de aer a amestecului gazos format.
43. Într-un vas se află dioxid de carbon la temperatura de 800 K şi presiunea de 9 atm. Dacă
temperatura creşte la 1400 K presiunea din recipient devine 21 atm deoarece o parte din
dioxidul de carbon se descompune în monoxid de carbon şi oxigen. Să se determine procentul
de dioxid de carbon descompus.
44. Carbonatul de amoniu şi azotatul de amoniu se descompun la încălzire conform reacţiilor de

mai jos: (NH ) CO  2NH + CO + H O
2NH4 NO3  2N2 + O2 + 4H2O
4 2 3 3 2 2
Să se determine volumul ocupat la 24°C şi 1,1 atm de gazele rezultate prin descompunerea
completă a 13,6 g amestec, în care raportul molar dintre carbonatul de amoniu şi azotatul de
amoniu este de 2 : 1. Se va considera că apa este în stare de vapori.
45. În două baloane de volume egale conectate între ele printr-un tub subţire, aşa cum se arată în
figura de mai jos, se află mase egale din două substanţe gazoase cu molecule diatomice
nepolare. Presiunile exercitate de cele două gaze se află în raportul pA : pB = 7 : 8. După
deschiderea robinetului se obţine un amestec gazos cu masa molară medie egală cu 29,866
g/mol. Considerând că temperatura rămâne constantă, iar volumul tubului este neglijabil, să
se determine formulele chimice ale celor două gaze.
46. Un volum de 11,2 L (c.n.) amestec gazos care conţine monoxid de carbon, metan şi hidrogen
se arde cu un volum de aer (ce conţine 20% O2 şi 80% N2) care asigură cantitatea
stoechiometrică de oxigen. Gazele rezultate la ardere se răcesc şi se trec printr-un vas cu
soluţie de hidroxid de bariu. Se constată că masa vasului creşte cu 13,2 g. În final se obţine un
volum de 26,24 L gaz măsurat la 27 °C şi 1,5 atm. Se cere:
b. să se calculeze masa molară medie a amestecului gazos iniţial;
c. masa de precipitat formată la trecerea gazelor prin soluţia de hidroxid de bariu.
47. În trei baloane conectate prin tuburi subţiri prevăzute cu robinete, se află gaze la anumite
presiuni, aşa cum reiese din figura de mai jos. Se cere să se determine presiunea din sistem în
cazul în care se deschid robinetele dintre baloane. Se va considera că temperatura rămâne
constantă şi volumul tuburilor este neglijabil.

48. O probă de amestec de bicarbonat de sodiu şi carbonat de calciu cu masa de 4,68 g se tratează
cu o soluţie de acid clorhidric de concentraţie 25% în exces. Rezultă un volum de 1,312 L dioxid
de carbon măsurat la 39 °C şi 741 mm Hg, care este reţinut într-o soluţie de hidroxid de calciu de
concentraţie procentuală 10%. Se cere:
b. să se calculeze masa soluţiei de hidroxid de calciu de concentraţie procentuală 10% care
reacţionează cu dioxidul de carbon rezultat;
c. să se calculeze compoziţia procentuală de masă a amestecului de carbonaţi;
d. să se determine masa soluţiei de acid clorhidric, ştiind că se utilizează un exces de 5%.
49. Trinitratul de glicerină este o substanţă explozivă care intră în compoziţia dinamitei. Trinitratul
de glicerină, cu formula de structură de mai jos, se descompune uşor în dioxid de carbon, oxigen,
azot şi apă.
Se cere:
a. să se scrie ecuaţia reacţiei de descompunere a trinitratului de glicerină;
b. să se calculeze volumul gazelor rezultate prin descompunerea a 13,62 kg trinitrat de glicerină,
măsurat la presiunea de 1 atm şi temperatura de 27 °C. Se va considera că apa este în stare de
vapori.
50. În procesul de respiraţie are loc arderea unor substanţe organice în prezenţa oxigenului, cu
formare de dioxid de carbon, apă şi energie. Considerând că aerul expirat conţine 75% N2, 15%
O2, 4%CO2 şi 6% vapori de apă, în procente molare, se cere să se calculeze:
a. presiunile parţiale ale gazelor din aerul expirat, dacă presiunea totală este de 0,984 atm;
b. numărul de moli de dioxid de carbon din 465 mL aer expirat, la temperatura de 27°C;
c. masa de glucoză (C6H12O6) care trebuie metabolizată pentru a forma cantitatea de dioxid de
carbon de la punctul b.
Integrez relaţiile matematice în rezolvarea de probleme.

specifice chimiei.

6. Soluții
ORGANIZATOR: dIZOLvAREA ● SOLUBILITATEA ● CONCENTRAȚIA PROCENTUALĂ dE MASĂ ● CONCENTRAȚIA
MOLARĂ ● CRISTALOHIdRAȚI ● EXERCIȚII ȘI PROBLEME
Soluțiile sunt amestecuri omogene formate din două sau mai multe substanţe.
În alcătuirea unei soluții, componenta care dizolvă, numită dizolvant sau solvent, se găseşte în
cantitate mai mare decât componenta care se dizolvă, numită solut, solvat sau substanță dizolvată.
Exemple de solvenți: apa (H2O), etanol (CH3-CH2-OH), metanol (CH3-OH), acetonă (CH3-CO-CH3),
hexan (C6H14), tetraclorură de carbon (CCl4), toluen (C7H8) etc.
La dizolvarea unei substanţe într-un solvent intervin trei tipuri de interacţiuni:

- interacţiuni între particulele solutului – trebuie învinse pentru dispersia particulelor de solut
printre cele ale solventului;
- interacţiuni între moleculele solventului – trebuie învinse pentru a face loc particulelor de
solut;
- interacţiuni solut-solvent – trebuie să depăşească în intensitate celelalte două tipuri de
interacţiuni pentru ca dizolvarea să aibă loc.
În general, o substanță se dizolvă în solventul care are o structură asemănătoare cu aceasta. Astfel:
- substanțele ionice şi substanțele cu moleculă polară se dizolvă în solvenți polari (apa). Între
apă şi particulele de solut se stabilesc atracţii electrostatice de tipul ion-dipol, dipol-dipol sau
legături de hidrogen;
- substanțele cu molecule nepolare se dizolvă în solvenți nepolari (benzen, toluen, tetraclorură
de carbon etc.) Între particulele de solut şi moleculele de solvent se exercită forţe de dispersie;
- substanțele cu rețele atomice (diamant, grafit) nu se dizolvă în niciun solvent.
SOLUBILITATEA este proprietatea substanțelor de a se dizolva într-un solvent.

Din punct de vedere cantitativ, solubilitatea reprezintă masa maximă de substanță, exprimată
în grame, care se poate dizolva la o temperatură dată într-o anumită masă de solvent, de obicei
100 g de solvent.
Soluția care conține o cantitate maximă de substanță dizolvată este o soluție saturată. Această
soluție nu mai poate dizolva o cantitate suplimentară de substanță.
Soluția care conține o cantitate de substanță mai mică decât cantitatea maximă este o soluție
nesaturată.
Factorii care influențează solubilitatea sunt:
- natura solventului;

- temperatura – în general, solubilitatea substanțelor lichide şi solide creşte la creşterea
temperaturii, așa cum reiese din figura de mai jos, iar solubilitatea substanțelor gazoase scade la
creşterea temperaturii;
100
Solubilitatea (g solut în 100 g H2O) 90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Temperatura (°C)
Fig. 6.1. Variația solubilității substanțelor în funcție de temperatură
- presiunea – influențează solubilitatea substanțelor gazoase, solubilitatea gazelor creşte odată cu
creşterea presiunii.
CONCENTRAŢIA PROCENTUALĂ dE MASĂ reprezintă masa de substanță, exprimată în grame

dizolvată în 100 grame de soluție.
Relația de calcul:
md
c= ⋅100
ms
unde: c - concentrația procentuală
md - masa de substanță dizolvată (g)
ms - masa de soluție (g)
În cazul unei soluții apoase:
ms = md + msolvent
Modificarea concentraţiei unei soluţii se poate realiza prin:

- adăugare de apă (scade concentraţia soluţiei iniţiale);
- evaporare de apă (creşte concentraţia soluţiei iniţiale);
- adăugare de substanţă (creşte concentraţia soluţiei iniţiale);
- adăugare de soluţii de aceeaşi natură, dar de concentraţii diferite (se poate obţine atât scăderea,
cât şi creşterea concentraţiei soluţiei iniţiale).

Regula dreptunghiului se aplică în cazul amestecării a două soluții ale aceleiași substanțe pentru
a determina raportul dintre masele soluțiilor. Se desenează un dreptunghi și se trasează
diagonalele. În două colțuri ale dreptunghiului se trec concentrațiile soluțiilor inițiale c1 < c < c2,
iar la intersecția diagonalelor se trece concentrația soluției finale, c, obținută prin amestecare.
c1 c2
(c2 - c) părți (c - c1) părți

Se scad pe diagonală valorile concentrațiilor (numerele mici din numerele mari) și se obține un
număr de părți pentru fiecare soluție. Raportul de masă în care trebuie amestecate soluțiile pentru
mS1 c2 - c
a obține o soluție de concentrație C este:
=
mS2 c - c1
Exemplu:
În ce raport de masă trebuie să se amestece o soluție de HCl de concentrație 25% cu o soluție
de Hcl de concentrație 70% pentru a obține o soluție de concentrație 40%?
25 70
40
70 - 40 = 30 părți soluție 20% 40 - 25 = 15 părți soluție 70%
ms1 30 2
= =
ms2 15 1
CONCENTRAŢIA MOLARĂ reprezintă numărul de moli de substanță dizolvată într-un litru de soluție.
Relația de calcul a concentrației molare:
n md
cM = sau cM =
Vs M ⋅ Vs
unde: cM - concentrația molară (mol/L) md - masa de substanță dizolvată (g)

n - numărul de moli de substanță M - masa molară a substanței dizolvate
dizolvată (g/mol)
Vs - volumul soluției (L)
Relația de calcul a concentrației molare pentru o soluție cu o concentrație procentuală c şi
densitate ρ (g/cm3), este :
. .
CM = 10 c ρ
M

CRISTALOHIdRAŢII se pot obține prin evaporarea lentă a soluțiilor unor substanțe. Prin eliminarea
totală a apei de cristalizare din cristalohidrat se obține substanța anhidră. La dizolvarea unui
cristalohidrat (mcristalohidrat) în apă (mapă) concentrația procentuală se calculează:
msubstanța anhidră .
c= 100
mcristalohidrat + mapă
Exemplu: Ce concentrație va avea soluția obținută prin dizolvarea a 50g piatră vânătă în 450g apă?
 50 g
4 5 H2O
mCuSO
MCuSO  160 g / mol; MCuSO  250 g / mol
4 H2O
250 g CuSO4  5H2O. . . . . . . . . . . . . . . . 160 g CuSO4

4
50 g CuSO4  5H2O. . . . . . . . . . . . . . . . . . mCuSO  mCuSO  32 g

4 4
c  100  c  6, 4%.
32 g
50 g  450 g

1. Stabiliţi dacă fiecare dintre următoarele afirmaţii este adevărată (A) sau falsă (F).
a. Soda caustică, NaOH, se dizolvă în apă.

b. Substanţa dizolvată este componentul majoritar al unei soluţii.
c. Concentraţia molară reprezintă numărul de moli de substanţă dizolvată în 100 g de soluţie.
d. Soluţiile care mai pot dizolva o cantitate suplimentară de solvat sunt nesaturate.
e. La dizolvarea unei substanţe polare în apă se formează interacţii dipol-dipol.
f. Solubilitatea unei substanţe gazoase în apă scade la creşterea presiunii.
a. Iodul se dizolvă în toluen.

b. Într-o soluţie de sare în apă, apa este solutul.
c. Concentraţia procentuală reprezintă masa de substanţă dizolvată în 100g de solvent.
d. Soluţiile care nu mai pot dizolva o cantitate suplimentară de solvat sunt saturate.
e. La dizolvarea unei substanţe ionice în apă se formează interacţii ion-dipol.
f. Solubilitatea unei substanţe gazoase în apă creşte la creşterea temperaturii.
3. Dintre perechile de substanţe de mai jos, alegeţi perechile de solut şi solvent potrivite:
a. KOH, toluen; d. I2, H2O;

b. S, H20; e. KCl, CCl4 ;
c. S, CS2; f. Br2, CCl4.
4. Dintre perechile de substanţe de mai jos, alegeţi perechile de solut şi solvent potrivite:
a. KOH, H2O; d. NaNO3, H2O;

b. H2SO4, H20; e. C, toluen;
c. I2, CCl4 ; f. Cl2, CCl4.
5. Zaharoza, C12H22O11, este cunoscută sub numele de zahăr şi are formula de structură:
CH2 OH
C O CH2 OH
H H O H
H
C H C C C
HO H HO
O
HO C C CH2 OH
C C
H OH OH H
Explicaţi pe baza formulei de structură a zaharozei de ce zahărul se dizolvă în apă.

H 3C C H3 C H3 C H3
C CH C CH C C H2
H 2C C CH CH CH CH OH
6. Vitaminele sunt compuşi organici necesari bunei funcţionări

H 2C a organismelor
C vii. Vitaminele se pot
C H2 C H3
clasifica după solubilitatea lor, determinată de structura moleculei. Vitaminele hidrosolubile sunt
solubile în apă, o cantitate mai mare de vitamine nu este periculoasă deoarece excesul poate fi
eliminat prin urină. Vitaminele liposolubile sunt vitamine care nu se dizolvă în apă, ci se dizolvă
în grăsimile din corp, excesul din astfel de vitamine se poate acumula în corp şi poate fi dăunător.
H C CH CH
Stabiliţi
3 pe 3baza structurii
3
care dintre
C H 3următoarele vitamine sunt hidrosolubile şi care sunt
HO
liposolubile:
C C H C CH C C H2 CH
H 2C C HO C H2 NH C H2 O H
C H H 3C C H C H 3 C H CH
CH 3 OH C H3
C C H2 C C
H 2C C C CH C CH C C H2 H 3C C H3
C H2 C H3 H 2C C CH O O
CH CH CH O H
H 2C C
C H2 C H3
a. Vitamina A
HO
HO HO O
CH O
HO C H2 NH CH C H2 O H C H2 CH C
C C H2 C C HO
H 3C C H3 C C
O O HO C H2 NH CH C H2 O H
C C H2 C C HO OH
b. Vitamina B5 (Acid pantotenic) H 3C C H3
O O c. Vitamina C
7. Solubilitatea clorurii de sodiu, la temperatura de 20°C, în trei solvenţi diferiţi (X, Y şi Z) este:
HO
36 g în solventul X, 1 g în solventul Y şi 1,2 g în solventul Z. Care dintre cei trei solvenţi este mai
polar? Justificaţi
H O răspunsul.
CH O O
C H2 CH C HO
8. Diclorometanul, CH2Cl2, este un solvent utilizat pentru extracţia cafeinei din cafea, cacao sau din
HO CH O
ceai, deoarece solubilitateaCcafeinei
C înCdiclorometan
H2 este O
de 7 ori mai mare decât în apă. Pentru
CH C
a extrage cafeina dintr-o
H Oprobă de ceai
O H cu volumul de 150 mL se adaugă 80 mL de diclorometan.
Ştiind că în probă se află 10 mg de cafeină, se cere:
C C
a. să se determine masa de cafeină care rămâne OH
H O în faza apoasă;
b. să se determine randamentul extracţiei.
c. O altă probă identică de ceai se tratează succesiv cu două volume de 40 mL de diclorometan.
Calculaţi care este masa de cafeină rămasă la final în faza apoasă.
9. Pentanul (A), glicerina (B) şi 1-propanolul (C) sunt substanţe lichide la temperatura obişnuită şi
au următoarele formule de structură:
Precizaţi care dintre substanţele de mai sus sunt solubile în apă.

10. Serul fiziologic este o soluţie de clorură de sodiu de concentraţie 0,9%. Să se calculeze masa
de clorură de sodiu necesară pentru a obţine 100 de fiole de ser fiziologic, ştiind că o fiolă
conţine 10 mL ser fiziologic cu densitatea ρ =1g/cm3.
11. Un sirop de zahăr cu masa de 80 kg conţine 10% zahăr. Să se calculeze:

a. masele de substanţe necesare preparării siropului;
b. masa de sfeclă de zahăr din care se extrage zahărul necesar preparării siropului, considerând
că sfecla de zahăr conţine 8 % zahăr, iar randamentul procesului de extracţie este de 62,5%;
c. masa de apă care trebuie să se adauge peste 80 kg sirop de concentraţie 10% zahăr pentru a
obţine o soluţie de concentraţie 4% zahăr.
12. Un flacon de 500 mL conţine o soluţie perfuzabilă de glucoză de concentraţie 5%. Să se

calculeze:
a. masa de glucoză conţinută în flacon, ştiind că densitatea soluţiei este 1 g/cm3;
b. masa de glucoză care trebuie să se adauge în flacon pentru a obţine o soluţie de
concentraţie 10%.
13. Se amestecă 150 g soluţie de hidroxid de sodiu de concentraţie 16% cu 160 g soluţie de
hidroxid de sodiu 10%. Să se calculeze:
a. concentraţia procentuală de masă a soluţiei obţinute;
b. concentraţia procentuală molară a soluţiei obţinute.
14. Se amestecă 50 g soluţie de acid sulfuric de concentraţie 10% cu o soluţie de acid sulfuric de
concentraţie 60% pentru a obţine o soluţie de concentraţie 20%. Să se calculeze:
a. raportul de masă în care se amestecă cele două soluţii;
b. masa soluţiei obţinute.
15. Se amestecă mase egale de soluţii ale aceleiaşi substanţe de concentraţii diferite care se află
în raport de 1:3:5:7. Ştiind că se obţine o soluţie de concentraţie 16 %, să se determine
concentraţiile iniţiale ale soluţiilor.
16. În trei sticle se află soluţii de clorură de calciu de concentraţii diferite. Prin amestecarea unor
mase egale din prima şi a doua soluţie se obţine o soluţie de concentraţie 20%. Prin
amestecarea unor mase egale din prima şi a treia soluţie se obţine o soluţie de concentraţie
egală cu concentraţia celei de a doua soluţii. Prin amestecarea unor mase egale din a doua şi a
treia soluţie se obţine o soluţie de concentraţie 40%. Să se determine concentraţiile celor trei
soluţii.
17. Referitor la o soluţie de hidroxid de sodiu cu masa de 120 g şi concentraţia procentuală de

masă 20%, sunt corecte afirmaţiile:
a. Conţine 24 g substanţă dizolvată.
b. Conţine 5 mol apă.
c. Prin evaporarea a 60 g apă, îşi dublează concentraţia.
d. Prin adăugarea a 100 g apă, concentraţia se reduce la jumătate.
e. Conduce curentul electric.
f. Se colorează în roşu-carmin la adăugare de fenolftaleină.

18. Referitor la o soluţie de sulfat de cupru, CuSO4, cu masa de 320 g şi concentraţia procentuală de
masă 10%, sunt corecte afirmaţiile:
a. Conţine 32 g apă.
b. Conţine sulfat de cupru şi apă în raport molar 1:80.
c. Prin adăugarea a 32 g sulfat de cupru, concentraţia se dublează.
d. Se poate obţine prin adăugarea a 120 g apă peste 200g soluţie CuSO4 de concentraţie 16%.
e. Conţine ioni hidrataţi.
f. Are culoare albastră.
19. Se amestecă 46,8 g soluţie de NaCl concentraţie 10% cu 70,2 g soluţie de NaCl de concentraţie
40%. Referitor la soluţia obţinută, sunt corecte afirmaţiile:
a. Conţine 32,76 g NaCl. d. Conţine 72% apă.
b. Conţine 84,24 g apă. e. Conţine 0,56 moli NaCl.
c. Conţine 25% NaCl. f. Conţine 10,687% NaCl în procente molare.
20. Determinaţi concentraţia procentuală de masă a unei soluţii de H2SO4 care conţine 80%
oxigen.
21. O soluţie aflată la temperatura de 50°C este saturată atât în dioxid de carbon gazos, cât şi în
AgNO3. Dacă soluţia este răcită la temperatura de 10°C, se va putea observa că:
a. se degajă bule de gaz;
b. se depune substanţă solidă, AgNO3, pe fundul vasului;
c. se degajă bule de gaz şi se depune substanţă solidă, AgNO3, pe fundul vasului;
d. nu se întâmplă nimic.
22. Într-un vas se introduc 100 g de apă cu temperatura de 30°C şi 50 g KNO3. Vasul se încălzeşte
apoi, până la 50°C. Ştiind că solubilitatea KNO3 în 100 g de apă, la 30°C, este 45 g, iar la 50°C de
85 g, stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate:
a. Soluţia iniţială, la 15°C, este o soluţie nesaturată.
b. Soluţia iniţială are concentraţia procentuală de masă 33,33%.
c. Iniţial au rămas pe fundul vasului 5 g KNO3.
d. După încălzire la 50°C, se obţine o soluţie nesaturată.
e. În soluţia finală, raportul de masă dintre KNO3 şi apă este de 1:2.
f. Pentru a se obţine o soluţie saturată la 50°C, trebuie să se mai adauge 35 g KNO3.
23. Într-un vas se introduc 220 g de apă cu temperatura de 40°C şi 280 g KI. Vasul se răceşte apoi,
până la 15°C. Ştiind că solubilitatea KI în apă, la 15°C, este 140 g, iar la 40°C de 160 g, stabiliţi
care dintre următoarele afirmaţiile sunt adevărate:
a. Concentraţia soluţiei iniţiale, la 40°C, este 56%.
b. Soluţia iniţială, la 40°C, este o soluţie nesaturată.
c. După răcire la 15°C, se obţine o soluţie nesaturată.
d. Prin răcire la 15°C, se depun 20 g KI.
e. Pentru a se obţine o soluţie saturată la 15°C trebuie, să se mai adauge 28 g KI.
f. Pentru a se obţine o soluţie saturată la 40°C trebuie, să se mai adauge 72 g KI.

24. Într-un vas se introduc 135 g soluţie saturată de AgNO3 la temperatura de 15°C. Vasul se
răceşte apoi, până la 5°C. Ştiind că solubilitatea AgNO3 în 100 g de apă, la 5°C, este 140 g, iar
la 15°C de 170 g, stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate:
a. Soluţia iniţială conţine 85 g AgNO3.
b. Soluţia iniţială are concentraţia procentuală de masă 62,96%.
c. Prin răcire se obţine o soluţie nesaturată.
d. Prin răcire se depun 30 g AgNO3.
e. În soluţia finală raportul de masă dintre AgNO3 şi apă este de 7:5.
f. Pentru a se obţine o soluţie saturată la 15°C trebuie să se mai adauge 100 g apă.
25. Se amestecă o soluţie de NaI de concentraţie procentuală de masă 20% cu o altă soluţie de
NaI de concentraţie 50% pentru obţine o soluţie de concentraţie 30%. Să se calculeze:
a. raportul maselor celor două soluții;
b. raportul molar al substanțelor în soluția finală.
26. Calculaţi concentraţia molară pentru fiecare din următoarele cazuri:

a. soluţia care conţine 0,522 g Mg(NO3)2 în 250 mL soluţie;
b. soluţia care conţine 21,3 g Na2SO4 în 200 cm3 soluţie;
c. soluţia care conţine 45,75 g Mn(NO3)2. 2H2O în 50 mL soluţie;
d. soluţia care conţine 5,56 g FeSO4. 7H2O în 2 L soluţie;
e. soluţia obţinută prin diluarea a 25 mL soluţie 3M de HNO3 la un volum de 0,25 L;
f. soluţia obţinută prin diluarea a 40 mL soluţie 2M de H2SO4 la un volum de 0,5 L.
27. Un volum de 10 L de soluţie nutritivă pentru plante a fost preparată prin dizolvarea în apă a
3,2 g azotat de amoniu, NH4NO3, şi 2,98 g fosfat de amoniu, (NH4)3PO4. Determinaţi
concentraţia molară a ionului amoniu, NH4+, şi concentraţia molară a ionului fosfat, PO43-, în
soluţia obţinută.
28. Calculaţi volumul de soluţie de acid clorhidric de concentraţie 1 M care se poate prepara
dintr-un litru de soluţie de acid clorhidric de concentraţie procentuală de masă 36% cu
densitatea ρ = 1,183 g/ml .
29. Calculaţi ce volum de soluţie de H2SO4 de concentraţie procentuală 98% cu densitatea

ρ=1,84g/mL, este necesar pentru a prepara 200 mL de soluţie de acid sulfuric de concentraţie 1M.
30. Se amestecă 400 ml soluţie H2SO4 de concentraţie 2 M (ρ = 1,25g/mL) cu 200 g de soluţie de

acid sulfuric de concentraţie 94% şi 50 g H2SO4. Determinaţi concentraţia procentuală de
masă a soluţiei obţinute.
31. Peste 500 ml soluţie H2SO4 de concentraţie 0,2 M (ρ = 1,2 g/mL) se adaugă 700 mL de soluţie
de acid sulfuric de concentraţie 98% (ρ = 1,84 g/mL). Calculaţi concentraţia molară a soluţiei
obţinute.
32. O soluţie folosită ca lichid antigel pentru automobile este obţinută prin amestecarea a 7
volume de etilenglicol, HO-CH2-CH2-OH, şi 3 volume de apă. Ştiind că densitatea lichidului
antigel este de 1,1 g/mL, densitatea etilenglicolului este de 1,113 g/mL, iar densitatea apei
este 1 g/mL, determinaţi concentraţia procentuală molară şi concentraţia procentuală de masă
a etilenglicolului în soluţia obţinută.

33. „Apa regală” este o soluție ce conţine acid clorhidric şi acid azotic în raport molar de 3:1.
Determinaţi care este raportul volumetric în care trebuie să se amestece o soluţie de acid clor-
hidric de concentraţie 36,5% (densitate 1,18 g/cm3) şi o soluţie de acid azotic de concentraţie
84% (densitate 1,475 g/cm3), pentru a obține „apă regală”.
34. Într-un balon cotat de 100 mL se introduc 20 mL soluţie HCl de concentraţie 2M şi 50 g soluţie
HCl de concentraţie 7,3% şi apoi se completează până la semn cu apă distilată. Calculaţi
concentraţia molară a soluţiei obţinute.
35. Într-un vas se introduc 120 g soluţie NaOH 4% şi 40 mL soluţie NaOH de concentraţie 2 M. Soluţia
obţinută se încălzeşte pentru a ajunge la un volum final de 50 mL, prin evaporarea unei părți din
apă. Calculaţi concentraţia molară a soluţiei obţinute.
36. Într-un balon de sticlă se află 80 mL soluţie de KBr de concentraţie 5 M. Determinaţi la ce volum
trebuie diluată soluţia din balon, prin adăugare de apă, astfel încât 20 mL soluţie diluată să
conţină 3,808 g de KBr.
37. Într-un vas se află 30 mL soluţie de NaOH de concentraţie 2 M. Determinaţi la ce volum trebuie
diluată soluţia din balon, prin adăugare de apă, astfel încât 35 mL soluţie diluată să conţină 0,084
g de NaOH.
38. Pentru a prepara 200 g soluţie de CuSO4, de concentraţie 16%, se dizolvă o masă de piatră
vânătă, CuSO4.5H2O, în apă. Determinaţi masa de piatră vânătă şi masa de apă necesară pentru
a prepara 200 g soluţie de CuSO4, de concentraţie 16%.
39. Calculaţi masa de piatră vânătă, CuSO4. 5H2O, care trebuie să se adauge la 200 g soluţie de CuSO4
de concentraţie procentuală 5%, astfel încât concentraţia soluţiei să se dubleze.
40. Determinaţi masa de sare amară, MgSO4. 7H2O, care trebuie să se dizolve pentru a prepara
2 L de soluţie de sulfat de magneziu de concentraţie 0,2 M.
41. O soluţie saturată de azotat de cupru, Cu(NO3)2, cu masa de 578,1 g, aflată la temperatura de
60°C se răceşte la 0°C. Ştiind că solubilitatea azotatului de cupru la 60°C este de 64 g, iar la 0°C
este de 45 g, calculaţi masa de cristalohidrat, Cu(NO3)2 . 6H2O care se depune prin răcire.
42. Pentru a prepara o soluţie de H2SO4 de concentraţie procentuală de masă 19,6 % se foloseşte o
soluţie de H2SO4 98 %. Să se calculeze:
a. masa soluţiei de H2SO4 de concentraţie 98% necesară pentru obţinerea a 200 g soluţie H2SO4
19,6 %;
b. masa soluţiei de NaOH 10 % necesară neutralizării a 200 g soluţie H2SO4 de concentraţie 19,6%;
c. concentraţia soluţiei rezultate la punctul b;
d. masa de cristalohidrat Na2SO4.10H2O ce se poate separa din soluţia de la punctul c.
43. Se neutralizează cu o cantitate stoechiometrică de NaOH, 300 g soluţie de acid azotic de

concentraţie 21 %. Să se calculeze masa de NaNO3 care mai trebuie adăugată în soluţia obţinută
pentru a rezulta o soluţie de concentraţie 36,25 %.
44. Determinaţi în ce raport de masă trebuie amestecată o soluţie de H2SO4 de concentraţie
procentuală de masă 49 % cu o soluţie de NaOH de concentraţie procentuală 5% pentru a
forma 28,4 g sare.
45. Peste o soluţie de acid sulfuric de concentraţie procentuală 4,9 % se adaugă 20 g soluţie BaCl2
de concentraţie procentuală 2,6 %. Ştiind că în soluţia obţinută raportul molar dintre H2SO4
nereacţionat şi HCl rezultat este 1:1, determinaţi masa de soluţie de acid sulfuric de
concentraţie procentuală 4,9 %.
46. Un amestec de Na2CO3. 10H2O şi NaHCO3 cu masa de 6,22 g se introduce într-un balon cotat
de 1L şi se completează cu apă până la semn. Din balon se iau 200 cm3 şi se tratează cu o
soluţie de HCl, în exces până când degajarea de gaz încetează. Se colectează un volum de
164 cm3 CO2 măsurat la presiunea de 1064 mmHg şi temperatura de 280 K. Se cere:
b. să se determine concentraţia molară a carbonatului de sodiu, Na2CO3, şi concentraţia molară
bicarbonatului de sodiu, NaHCO3, pentru soluţia din balon.
47. Într-un vas care conţine 0,75 L soluţie de HBr de concentraţie 0,2 M se adaugă o probă de
Zn(OH)2. Pentru neutralizarea soluţiei rezultate se adaugă 24 mL soluţie NaOH de concentraţie
0,1M. Se cere:
b. să se determine masa probei de Zn(OH)2.
48. Se neutralizează total 500 mL soluție de acid clorhidric de concentraţie 1M și densitate

1g/cm3, cu o soluție hidroxid de calciu și se obține o masă de 555 g soluție de clorură de calciu
de concentrație 0,5 %. Se cere:
a. să se scrie ecuația reacției chimice care are loc;
b. să se calculeze concentrația procentuală de masă a soluției de hidroxid de calciu utilizată la
neutralizare;
c. să se calculeze masa de CaCl2. 6H2O și masa de apă necesară dizolvării, pentru a obține, 555
g soluție de clorură de calciu de concentrație 0,5%;
d. să se determine numărul de ioni clorură din 555 g soluție de clorură de calciu de concentrație 0,5%.
49. Să se determine fracţiile molare ale substanţelor din următoarele soluţii:

a. soluţie apoasă de hidroxid de sodiu de concentraţie 10%;
b. oleum de concentraţie procentuală de masă 20% SO3 şi 80% H2SO4;
c. tinctură de iod obţinută prin dizolvarea a 2 g I2 şi 3 g KI în 100 mL alcool etilic (C2H6O), cu
densitatea 0,782 g/cm3;
d. soluţie perfuzabilă de glucoză (C6H12O6) de concentraţie procentuală de masă 10%.
50. Un amestec de oxid de magneziu şi oxid de cupru reacţionează integral cu 42 g soluţie de

acid sulfuric de concentraţie 14%. Pentru separarea cristalohidraţilor din soluţia obţinută,
MgSO4. 7H2O şi CuSO4. 5H2O, se evaporă 30 g apă. Se cere:
b. să se calculeze raportul molar al oxizilor în amestecul iniţial.

51. Pentru a determina puritatea hidroxidului de potasiu într-un amestec care mai conţine
carbonat de potasiu şi impurităţi, se dizolvă în apă o probă de 4 g şi se diluează la 100 cm3 soluţie.
Din această soluţie se ia un volum de 20 cm3 şi se tratează cu 10 mL soluţie de clorură de bariu
de concentraţie 0,1 M pentru precipitarea completă a ionilor CO32-. Un alt volum de 20 cm3 soluţie
reacţionează complet cu 12,5 mL soluţie de acid clorhidric de concentraţie 1M. Se cere:
a. să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice care are loc;
b. să se calculeze puritatea hidroxidului de potasiu.
52. Peste o soluţie de sulfat de cupru de concentraţie 1M se adaugă o soluţie de hidroxid de sodiu
până când precipitarea încetează. Amestecul rezultat se filtrează şi se separă 39,2 g precipitat şi
o soluţie care conţine 8 % sare. Se cere:
b. să se calculeze masa soluţiei obţinute prin filtrare;
c. să se determine volumul soluţiei iniţiale de sulfat de cupru;
d. să se calculeze volumul soluţiei de amoniac de concentraţie 2M care poate dizolva precipitatul.
53. Un litru de soluţie, cu densitatea 1g/cm3, care conţine hidroxid de sodiu şi hidroxid de calciu
în raport molar de 10:1 reacţionează complet cu 200 g soluţie de acid clorhidric de concentraţie
15 %, în exces. Ştiind că soluţia finală are o concentraţie de 1,405 % HCl, se cere:
b. să se calculeze concentraţiile molare ale hidroxidului de sodiu şi hidroxidului de calciu în soluţia
iniţială.
54. O probă cu masa de 31,32 g de cristalohidrat al carbonatului de magneziu se încălzeşte uşor
pentru a obţine sarea anhidră. Masa probei scade la 15,12 g. Să se determine:
a. formula cristalohidratului;
b. masa produsului solid format prin încălzirea probei la temperatură ridicată.
55. Prin dizolvarea în apă a 5,74 g cristalohidrat al sulfatului de zinc se obţine o soluţie de
concentraţie 16,1%. Pentru precipitarea ionilor Zn2+ din soluţia rezultată, aceasta se tratează cu
16 g soluţie de NaOH de concentraţie 10%. Se cere:
a. să se scrie ecuaţia reacţiei chimice care are loc;
b. să se determine formula cristalohidratului;
c. să se calculeze masa de apă în care s-a dizolvat cristalohidratul;
d. să se calculeze masa precipitatului separat prin filtrare, ştiind că acesta conţine 1% apă.
56. Pentru a determina puritatea hidroxidului de sodiu impurificat cu Na2CO3 . 10 H2O, se dizolvă
în apă o probă de 10 g şi se tratează cu o soluţie de acid clorhidric de concentraţie 2M. Soluţia
obţinută reacţionează complet cu 24,22 mL soluţie de azotat de argint de concentraţie 1M. Prin
barbotarea gazului rezultat printr-un vas cu soluţie de hidroxid de calciu se constată o creştere a
masei vasului cu 0,528 g. Se cere:

b. să se calculeze puritatea hidroxidului de sodiu;
c. să se calculeze volumul soluţiei de acid clorhidric care s-a consumat.

57. Prin încălzirea uşoară a unei probe de Na2CO3. 10H2O, masa acesteia scade cu 12,587 %. Să
se determine:
a. formula compusului obţinut;
b. procentul cu care scade masa probei la îndepărtarea totală a apei de cristalizare.
58. O soluţie perfuzabilă care conţine clorură de sodiu, clorură de potasiu şi clorură de calciu se
utilizează pentru a completa necesarul de fluide şi săruri din organism. Un flacon cu 500 mL
soluţie perfuzabilă conţine 147 mmol/L Na+, 4 mmol/L K+, şi 2,3 mmol/L Ca2+. Să se determine:
a. masele de clorură de sodiu, clorură de potasiu şi masa de CaCl2. 2H2O necesare pentru a
obţine soluţia perfuzabilă dintr-un flacon;
b. concentraţia ionilor Cl- din soluţia perfuzabilă.
59. Pentru determinarea conţinutul în BaCl2.2H2O, o probă cu masa de 40 g şi se diluează până
la un volum de 250 cm3 într-un balon cotat. Din această soluţie se iau 10 mL şi se tratează cu
o soluţie de acid sulfuric de concentraţie 0,5 M până când precipitarea încetează. Ştiind că se
consumă 12 mL soluţie de acid sulfuric de concentraţie 0,5 M, se cere:
b. să se calculeze concentraţia soluţiei de clorură de bariu din balonul cotat;
c. să se determine puritatea cristalohidratului de clorură de bariu;
d. să se calculeze volumul soluţiei de azotat de argint de concentraţie 1M necesar pentru
precipitarea completă a ionilor Cl- din probă.
60. Pentru stabilirea formulei unui cristalohidrat al carbonatului de sodiu, o probă cu masa de
2,145 g se dizolvă în 30 cm3 apă distilată, se introduce soluţia într-un balon cotat de 250 cm3
şi se completează cu apă până la semn. Se ia din balonul cotat un volum de 10 cm3 soluţie şi
se tratează cu o soluţie de acid clorhidric de concentraţie 0,1 M până la încetarea degajării de
gaz. Ştiind că se consumă 6 mL soluţie de acid clorhidric de concentraţie 0,1 M, se cere:
b. să se calculeze concentraţia soluţiei de carbonat de sodiu din balonul cotat;
c. să se determine formula cristalohidratului de carbonat de sodiu.
61. Pentru a determina puritatea sulfurii de sodiu impurificată cu sulfat de sodiu, se ia o probă
care se dizolvă în apă şi se tratează cu o soluţie de acid clorhidric de concentraţie 1M. Soluţia
obţinută reacţionează complet cu 20 mL soluţie de clorură de bariu de concentraţie 0,5M. Prin
barbotarea gazului rezultat printr-un vas cu soluţie de hidroxid de sodiu se constată o creştere
a masei vasului cu 3,4 g. Se cere:
b. să se calculeze masa probei analizate;
c. să se calculeze puritatea sulfurii de sodiu.
62. O probă cu masa de 20 g de oxid de cupru (II) impurificat cu carbonat de cupru (II)
reacţionează complet cu 49,45 g soluţie de acid sulfuric de concentraţie 49 %. Se cere:
b. să se calculeze puritatea oxidului de cupru;
c. să se calculeze masa de CuSO4.5H2O care se poate separa din soluţia obţinută.

63. Se amestecă mase egale de soluţii de carbonat de sodiu şi acid sulfuric, având loc o reacţie
completă din punct de vedere stoechiometric. Ştiind că soluţia obţinută are o concentraţie de
35,5% sare, se cere:
b. să se calculeze concentraţiile soluţiilor iniţiale.
64. Pentru obţinerea unui amestec nitrant care conţine acid azotic şi acid sulfuric în raport molar
de 3:1, se amestecă o soluţie de acid azotic de concentraţie 63% cu o soluţie de acid sulfuric de
concentraţie 98%. Să se determine:
a. raportul de masă în care trebuie amestecate cele două soluţii;
b. concentraţiile celor doi acizi în amestecul nitrant obţinut;
c. volumul de soluţie de hidroxid de calciu de concentraţie 2M care reacţionează total cu 200 g
amestec nitrant.
65. Se supune încălzirii la 40 °C un amestec de cristalohidraţi cu masa de 100 g ce conţine

CaCl2. 6H2O, CaCl2. 4H2O şi CaCl2. H2O, obţinându-se o soluţie saturată de clorură de calciu prin
dizolvarea sărurilor în apa de cristalizare. Ştiind că solubilitatea clorurii de calciu în 100 g apă la
această temperatură este 125 g, să se calculeze numărul de moli de cristalohidraţi din amestec.
66. Un amestec de sulfat de sodiu şi sulfat de fier (II) se dizolvă în apă distilată, apoi se introduce
într-un balon cotat de 500 cm3 şi se completează cu apă până la semn. Din balonul cotat se iau
20 cm3 soluţie şi se tratează cu soluţie de hidroxid de sodiu 2M până când precipitarea încetează.
Se consumă 12 cm3 soluţie de hidroxid de sodiu 2M. Din balonul cotat se mai ia un volum de
10 cm3 soluţie şi se tratează cu 20 cm3 soluţie de clorură de bariu de concentraţie 10%, cu
densitatea de 1,04 g/ cm3, până când precipitarea încetează. Se cere:
b. să se calculeze masa amestecului de sulfaţi;
c. să se calculeze concentraţiile molare ale ionilor prezenţi în soluţia din balonul cotat.
67. Trioxidul de sulf se dizolvă uşor în acid sulfuric, formând oleum. La contactul cu apa, trioxidul
de sulf din oleum reacţionează cu aceasta formând acid sulfuric.
O masă de 60 kg oleum cu 20% trioxid de sulf liber se diluează cu apă pentru a obţine o
soluţie de acid sulfuric de concentraţie 80%. Se cere:
b. să se calculeze masa de apă necesară;
c. să se calculeze masa soluţiei de acid sulfuric de concentraţie 80% care se obţine.
68. Pentru a prepara o soluţie de acid sulfuric de concentraţie 96% se folosesc oleum de
concentraţie 20% în trioxid de sulf liber şi 20 kg soluţie de acid sulfuric de concentraţie 70,5%.
Se cere:
b. să se calculeze masa de oleum necesară;
c. să se calculeze masa soluţiei de acid sulfuric de concentraţie 96% care se obţine.

69. Pentru a prepara un oleum de concentraţie 10% SO3, se amestecă 10 kg oleum de
concentraţie 20% SO3 cu o soluţie de acid sulfuric de concentraţie 91%. Să se calculeze:
a. masa de oleum de concentraţie 10% SO3 necesară;
b. masa soluţiei de acid sulfuric de concentraţie 91% necesară.
70. O masă de 500 g soluţie de hidroxid de sodiu reacţionează total cu 147 g oleum şi se formează
o soluţie de sare neutră de concentraţie 34,032%. Se cere:
b. să se calculeze concentraţia soluţiei de hidroxid de sodiu;
c. să se calculeze concentraţia în SO3 a oleumului.
71. Într-o soluție de acid azotic se dizolvă hidroxid de calciu solid până la neutralizare completă,
obținându-se o soluție de azotat de calciu de concentrație 16,4%. Se cere:
a. să se scrie ecuația reacției care are loc;
b. să se calculeze concentrația soluției de acid azotic;
c. să se determine ce masă de Ca(NO3)2. 6H2O trebuie să se adauge peste 200 g soluție de azotat
de calciu de concentrație 16,4% astfel încât concentrația soluției să se dubleze.
72. Într-un balon cotat se prepară o soluție (1) cu volumul de 500 cm3 dintr-o probă de
CuSO4.5H2O care se dizolvă în apă distilată şi apoi se completează cu apă până la semn. Din
balonul cotat se ia un volum de 25 cm3 care se tratează cu 2,4 g soluție de NaOH de concentrație
5% pentru precipitarea completă a ionilor Cu2+ . Balonul cotat se completează din nou cu apă
distilată până la semn, obținându-se soluția (2). Se cere:
b. să se calculeze masa probei de CuSO4. 5H2O;
c. să se determine concentrațiile celor două soluții.


7. echilibrul chimic
ORGANIZATOR: ECHILIBRUL CHIMIC ● LEGEA ACŢIUNII MASELOR ● CONSTANTA dE ECHILIBRU● PRINCIPIUL LUI
LE CHÂTELIER ● FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ ECHILIBRUL CHIMIC ● EXERCIȚII ȘI PROBLEME
Reacțiile chimice care decurg într-un singur sens, cu transformarea integrală a reactanților în
produşi de reacție, sunt reacţii ireversibile care se reprezintă schematic:
Reactanți Produși
Sunt reacții ireversibile: reacții cu degajare de gaz, reacții cu formare de precipitat, pentru care
produşii de reacţie nu participă la reacţia inversă.
Reacții reversibile sunt reacții care se pot desfăşura în ambele sensuri, cu transformarea parțială
a reactanților în produşi finali:
1
Reactanți Produși
2
În cazul reacțiilor reversibile, concentrația fiecărui reactant scade determinând scăderea vitezei
reacției 1. Pe măsură ce concentrația produşilor de reacție creşte, viteza reacției 2 creşte ajungând
să fie egală cu viteza reacției 1. Concentrațiile reactanților şi produşilor de reacție ajung la anumite
valori atingând o stare de echilibru, fără ca reacția să înceteze.
Starea de echilibru este rezultatul a două procese ce se desfăşoară cu viteze egale, dar în sensuri
opuse (echilibrul este dinamic).
Într-un sistem aflat în stare de echilibru nu se produce nicio modificare a compoziției atât timp
cât condițiile exterioare nu se schimbă (echilibrul este stabil).
La echilibru, raportul dintre produsul concentrațiilor produşilor de reacție şi produsul

concentrațiilor reactanților, toți termenii fiind ridicați la puteri egale cu coeficienții stoechiometrici
din ecuația chimică, este constant. (Legea acțiunii maselor — C. Guldberg, P. Waage, 1864)
Pentru reacția:
aA + bB cC + dd
legea acțiunii maselor se exprimă:
 în funcție de concentrații molare
Kc  [C]a [D]b
unde: Kc este constanta de echilibru a reacției directe la echilibru;
c d [A] este concentrația molară a substanței A la echilibru;
[A] [B]
[B] este concentrația molară a substanței B la echilibru;
[C] este concentrația molară a substanței C la echilibru;
[D] este concentrația molară a substanței D la echilibru.

Valoarea constantei de echilibru indică în ce măsură are loc transformarea reactanţilor în produşi
de reacţie. O valoare mare pentru Kc este dată de concentraţii mari pentru produşii de reacţie şi
concentraţii mici pentru reactanţi şi indică faptul că este favorizată reacţia care decurge în sensul
direct, către formarea produşilor de reacţie.
Valoarea constantei de echilibru, pentru o reacţie dată, variază cu temperatura.
Constanta de echilibru se poate exprima:

• în funcție de concentrațiile molare: Kc
• în funcție de presiuni parțiale:
PCc ⋅ PDd
K P = Pc ⋅ Pd
a b
K P = PAC ⋅ PDB
PAa ⋅ P bB
• în funcție de fracții molare: XCc ⋅ XDd
K x = Xc ⋅ Xd
a b
K x = XAC ⋅ XDB
XAa ⋅ X bB
Relația între Kc, Kp şi Kx depinde de presiune, temperatură şi de variaţia numărului de moli:

Kp = Kc ∙ (RT) ∆n = Kx P ∆n unde: Δn=(c+d) - (a+b) reprezintă variația numărului de moli
R este constanta universală a gazelor
T este temperatura absolută
Dacă reacţia are loc fără variaţia numărului de moli de gaz, atunci Kc = Kp = Kx.
O reacţie chimică se poate reprezenta prin mai multe ecuaţii chimice diferite prin coeficienţii
utilizaţi. Scrierea unei ecuaţii chimice folosind anumiţi coeficienţi stoechiometrici determină o
anumită relaţie matematică pentru exprimarea constantei de echilibru.
• constanta de echilibru pentru reacţia care are loc în sens invers este inversa constantei de
echilibru a reacţiei care are loc în sens direct:
A +B C+D K1
1
C+D A +B K2 =
K1
• constanta de echilibru asociată ecuaţiei în care coeficienţii stoechiometrici au fost multiplicaţi
cu un număr este egală cu constanta de echilibru a ecuaţiei nemultiplicate ridicată la o putere
egală cu acel număr:
A +B C+D K1
nA + nB nC + nD K2= K1n
• constanta de echilibru asociată unei ecuaţii care a rezultat prin însumarea altor două ecuaţii
chimice este egală cu produsul dintre constantele de echilibru pentru cele două reacţii:
A + B C + D K1
C + E A + F K 2
(+)
B +E D +F K3 = K1 ⋅ K2
96
Chimie – clasa a IX-a
Factorii care influențează echilibrul chimic
Starea de echilibru se menține atât timp cât condițiile de reacție nu variază. La variația
concentrației, presiunii sau temperaturii are loc o variație a compoziției sistemului, deci o deplasare
a echilibrului către o nouă stare de echilibru. Catalizatorii măresc viteza reacţiilor chimice şi scurtează
timpul în care un sistem atinge starea de echilibru, aceştia nu influenţează echilibrul chimic.
Influența diferiților factori asupra stării de echilibru este exprimată prin principiul lui Le Châtelier
(principiul constrângerii minime): Dacă un sistem aflat în echilibru suferă o constrângere, echilibrul se
deplasează în sensul diminuării constrângerii.
l Influența concentrației asupra echilibrului chimic

Dacă într-un sistem aflat la echilibru concentrația unui component se modifică, atunci şi
concentrațiile celorlalți componenți se modifică astfel încât constanta de echilibru să rămână aceeaşi.
Dacă într-un sistem aflat la echilibru concentrația unui component creşte, echilibrul se deplasează
în sensul consumării acelui component.
Dacă într-un sistem aflat la echilibru concentrația unui component scade, echilibrul se deplasează în
sensul formării acelui component.
l Influența temperaturii asupra echilibrului chimic

Din punctul de vedere al efectului termic care însoţeşte o reacţie chimică, se deosebesc:
- reacţii exoterme – care au loc cu degajare de căldură (Q): Reactanţi  Produşi + Q
- reacţii endoterme – care au loc cu absorbţie de căldură (Q): Reactanţi + Q  Produşi
La creşterea temperaturii, echilibrul se deplasează în sensul reacției endoterme, astfel încât sistemul
să absoarbă parțial energia calorică primită.
La scăderea temperaturii, echilibrul se deplasează în sensul reacției exoterme, astfel încât sistemul
să compenseze scăderea temperaturii.
l Influența presiunii (volumului) asupra echilibrului chimic

Sunt influențate de variația presiunii echilibrele chimice în care există componente în stare gazoasă.
Variaţia presiunii are un efect neglijabil în cazul lichidelor şi solidelor deoarece acestea practic nu se
pot comprima.
Presiunea se poate modifica dacă variază concentraţia unui component gazos sau dacă volumul
vasului variază. Dacă se adaugă un gaz inert, care nu participă la reacţie, acesta nu influenţează
echilibrul chimic.
La creşterea presiunii, echilibrul se deplasează spre formarea compuşilor gazoşi ce ocupă un volum
mai mic, respectiv în sensul formării unui număr mai mic de moli de gaz.
La scăderea presiunii, echilibrul se deplasează spre formarea unui număr mai mare de moli de gaz.
În cazul reacțiilor care au loc fără variația numărului de moli, presiunea nu influențează echilibrul
chimic.

1. Stabiliţi dacă fiecare dintre următoarele afirmaţii este adevărată (A) sau falsă (F).
a. La echilibru, viteza reacţiei directe este egală cu viteza reacţiei inverse.
b. În expresia constantei de echilibru, K, la numărător se scrie produsul concentraţiilor produşilor
de reacţie ridicate la puteri egale cu coeficienţii stoechiometrici.
c. La creşterea concentraţiei unui component dintr-un sistem aflat în echilibru, echilibrul chimic
se deplasează în sensul formării componentului respectiv.
d. La scăderea temperaturii unui sistem chimic aflat în echilibru, echilibrul se deplasează în
sensul reacţiei endoterme.
e. În cazul unei reacţii ireversibile se găsesc întotdeauna împreună toate speciile chimice care
participă la reacţia chimică.
f. Constanta de echilibru nu poate fi un număr negativ.
2. Pentru fiecare dintre următoarele reacţii scrieţi expresia constantei de echilibru şi stabiliţi
unitatea de măsură:
a. 3 O2 (g )  2 O3 (g )
b. 3 NO(g)  N2O(g )  NO2 (g )
c. Ag  (aq )  2 NH3 (aq )  Ag(NH3 )2 (aq)
a. CH (g ) + 2H S(g ) CS (g ) + 4 H (g )
4 2 2 2
b. 2 NO(g ) + Cl (g ) NOCl (g )
2
c. 2 H2O(l) H3O+ (aq ) + HO−(aq )
a. CO(g )  Cl2 (g)  COCl2 (g )
b. 2 BrNO(g )  2 NO(g )  Br2 (g )
c. 2 H2S(g )  2 H2 (g)  S2 (g )
5. Se consideră reacţia ipotetică:
2 A(g)  B(g)  C(g )

care are constanta de echilibru Kc = 1·10-3 la o anumită temperatură. Se cere:
a. să se scrie expresia constantei de echilibru şi stabiliţi unitatea de măsură pentru aceasta;

b. să se aprecieze care dintre concentraţii (produşi de reacţie sau reactant) vor fi mai mari la
echilibru.

6. Se consideră reacţia de descompunere a amoniacului:
2 NH3 (g )  N2 (g )  3 H2 (g )
se cunoaşte că la temperatura de 623 K, constanta de echilibru este Kc = 0,45 (mol/L)2. În urma
unui experiment în care amoniacul a fost încălzit la 623 K, după un timp s-au determinat
următoarele concentraţii: [NH3] = 0,4 M, [N2] = 0,3 M, şi [H2] = 0,6 M. Determinaţi dacă sistemul a
ajuns la echilibru şi, dacă nu, precizaţi în ce sens va continua reacţia.
7. Pentru reacţia de descompunere a tetraoxidului de azot:

N2O4 (g )  2 NO2 (g)
se cunoaşte valoarea constantei de echilibru, Kc = 0,2 mol/L, la temperatura de 100 °C. La un
moment dat s-au determinat următoarele concentraţii: [N2O4] = 0,8 M şi [NO2] = 1,2 M.
Determinaţi dacă sistemul a ajuns la echilibru şi, dacă nu, precizaţi în ce sens va continua reacţia.
8. La temperatura de 490°C, acidul iodhidric gazos se descompune în iod şi hidrogen, conform

ecuaţiei chimice:
2 HI (g )  H2 (g )  I2 (g )
După stabilirea echilibrului, într-un vas cu volumul de 2 L, se află 0,07 mol HI, 0,01 mol H2 şi 0,01
mol I2. Calculaţi constanta de echilibru la această temperatură.
9. Metanolul, CH3OH, se obţine prin reacţia dintre monoxid de carbon şi hidrogen, conform ecuaţiei
chimice:
CO(g )  2 H2 (g )  CH3OH(g )
După stabilirea echilibrului, într-un vas cu volumul de 3 L, la temperatura de 500 K, se află 0,27
mol CO, 0,04 mol H2 şi 0,06 mol CH3OH. Calculaţi constanta de echilibru la această temperatură.
10. Pentru determinarea constantei de echilibru a reacţiei de oxidare a amoniacului:

4 NH3 (g )  7 O2 (g )  2 N2O4 (g )  6 H2O(g)
într-un vas cu volumul de 2 L s-au introdus, la o anumită temperatură, 235,2 g amestec
echimolecular de amoniac şi oxigen. Ştiind că, după stabilirea echilibrului în vas s-a determinat
[N2O4] = 0,14 M, calculaţi constanta de echilibru.
11. Se consideră reacţia de formare a NOCl:

2 NO(g )  Cl2 (g)  2 NOCl (g)
Ştiind că, iniţial, concentraţiile reactanţilor sunt: [NO] = 0,6 M, [Cl2] = 0,6 M, la o anumită
temperatură, după stabilirea echilibrului, concentraţia NOCl în amestecul de reacţie este de
[NOCl] =0,35 M, determinaţi constanta de echilibru.
12. Se introduce amoniac gazos într-un vas încălzit la o anumită temperatură. Are loc reacţia de
descompunere conform ecuaţiei:
2 NH3 (g )  N2 (g )  3 H2 (g )
Ştiind că la echilibru concentraţiile sunt: [NH3] = 0,024 M, [N2] = 0,12 M, [H2] = 0,36 M, să se
calculeze constanta de echilibru.
A(g )  B(g )
care are constanta de echilibru Kc = 9 la o anumită temperatură. Ştiind că, iniţial, concentraţiile
sunt [A] = 0,1M, [B] = 0 M, determinaţi concentraţiile compuşilor A şi B la echilibru.
14. Se consideră reacţia de descompunere a amoniacului:
2 NH3 (g)  N2 (g)  3 H2 (g )

Se cunoaşte că la temperatura de 623 K, constanta de echilibru este Kc = 0,45 (mol/L)2.
Determinaţi constantele de echilibru, la temperatura de 623 K, pentru următoarele reacţii:
a. N2 (g)  3 H2 (g )  2 NH3 (g)
N2 (g )  H2 (g)
1 3
b. NH3 (g) 
2 2
15. Se consideră reacţia:
2 NO (g )  Br2 (g )  2 NOBr (g)

care are constanta de echilibru Kc = 0,016 la temperatura de 900 K.
a. calculaţi constanta de echilibru pentru reacţia:
1
NO (g ) + Br2 (g ) NOBr (g )
2
b. calculaţi constanta de echilibru pentru reacţia:
2 NOBr (g )  2 NO (g )  Br2 (g )
16. Cunoscând constantele de echilibru, la 300K, pentru următoarele reacţii:

2 NOBr (g )  2 NO (g )  Br2 (g ) K1 = 0,5 mol/L
N2 (g)  O2 (g )  2 NO (g ) K2 = 0,5 . 10-30
Determinaţi constanta de echilibru, la 300 K, pentru reacţia:
N2(g)+O2(g)+Br2(g)  2 NOBr(g)
17. Cunoscând constantele de echilibru, la 750 K, pentru următoarele reacţii:

H2(g)+I2(g)  2 HI(g) K1 = 50
N2(g)+3 H2(g)  2 NH3(g) K2 = 0,016 (L/mol)2
Determinaţi constanta de echilibru, la 750 K, pentru reacţia:
2 NH3(g)+3 I2(g)  6 HI(g) + N2(g)

X(g)  Y(g)
care are constanta de echilibru Kc = 100 la temperatura de 400 K. Ştiind că la echilibru
concentraţia reactantului este [X] = 0,01M, determinaţi concentraţia produsului Y la echilibru.

19. Într-un vas închis cu volumul de 0,5 L, are loc conversia metanului cu vapori de apă, la
temperatura de 1000 °C, conform reacţiei:
CH4(g) + H2O(g)  CO(g) + 3 H2 (g)
La echilibru, în vas se găsesc 0,03 mol CO, 0,09 mol H2 şi 0,07 mol CH4. Ştiind că la această
temperatură Kc = 0,25 (mol/L)2, determinaţi concentrația molară a apei la echilibru.
20. Într-un vas cu volumul de 2 L, s-au introdus 2 mol HI la o anumită temperatură. Ştiind că, la
echilibru, concentraţia acidului iodhidric este [HI] = 0,79 M, calculaţi constanta de echilibru
pentru reacţia de descompunere a acidului iodhidric, conform ecuaţiei:
2HI(g)  H2(g) + I2(g)
21. Un amestec format din 0,2 mol NO, 0,1 mol H2 şi 0,1 mol H2O se introduce într-un vas cu volumul
de 2 L, la temperatura de 27 °C. Ştiind că ecuaţia chimică a reacţiei care are loc este:
2 NO(g) + 2 H2(g)  N2(g) + 2 H2O(g)
şi la echilibru concentraţia hidrogenului [H2] = 0,01 M, determinaţi:

a. compoziţia procentuală molară a amestecului la echilibru;
b. calculaţi constanta de echilibru pentru reacţia de mai sus.
22. Se consideră sistemul gazos în echilibru:
2HI(g)  H2(g) + I2(g)
Ştiind că, la o anumită temperatură, concentraţiile la echilibru sunt: [HI] = 3 M, [H2] = 1 M,

[I2] = 1 M, se cere:
a. să se calculeze constanta de echilibru în funcţie de concentraţie, Kc;
b. să se calculeze concentraţia iniţială a acidului iodhidric;
c. să se calculeze procentul de acid iodhidric transformat.
2NO2(g)  2NO(g) + O2(g)
Ştiind că, la o anumită temperatură, concentraţiile la echilibru sunt [NO2]=0,05 M, [NO]=0,1 M,

[O2]=0,05 M, se cere:
b. să se calculeze compoziţia procentuală molară la echilibru;
c. să se determine concentraţia iniţială a dioxidului de azot.
2SO2(g) + O2(g)  2SO3(g)
Ştiind că, la o anumită temperatură, concentraţiile la echilibru sunt [SO3]=0,12 M,

[SO2]=0,4 M, [O2]=0,6 M, se cere:
b. să se calculeze compoziţia procentuală molară la echilibru;
c. să se determine concentraţia iniţială a dioxidului de sulf.

2SO3(g)  2SO2 (g) + O2(g)
Ştiind că, la o anumită temperatură, concentraţiile la echilibru sunt [SO3]=0,16 mol/l, [SO2]=0,4
mol/l, [O2]=0,2 mol/l, se cere:
b. să se calculeze compoziţia procentuală molară la echilibru a amestecului gazos;
c. să se determine concentraţia iniţială a trioxidului de sulf;
d. să se determine procentul de trioxid de sulf transformat.
26. Într-un vas cu volumul de 1L se introduc 2 mol hidrogen şi 1 mol iod la temperatura de 750 K.
Ştiind că la această temperatură constanta de echilibru Kc = 50 pentru reacţia:
H2(g) + I2(g)  2HI(g)
determinaţi concentraţiile molare la echilibru pentru hidrogen, iod şi acid iodhidric.
27. Într-un vas cu volumul de 250 mL se introduc 0,5 mol CO(g) şi 0,5 mol H2O(g) la temperatura
de 900 K. Ştiind că la această temperatură constanta de echilibru Kc = 1,5625 pentru reacţia:
CO(g) + H2O(g)  CO2(g) + H2(g)
determinaţi concentraţiile molare pentru toate speciile chimice la echilibru.

4NH3(g) + 5O2(g) + Q  4NO(g) + 6H2O(g)
a. Scriețí expresia constantei de echilibru în funcţie de concentraţie şi stabiliţi unitatea de
măsură pentru aceasta.
b. Apreciaţi cum trebuie să fie presiunea şi temperatura amestecului gazos pentru a asigura
obţinerea NO cu randament cât mai mare.
N2(g) + 3H2(g)   2NH3(g) + Q
1

 2
Indicaţi sensul în care se deplasează echilibrul dacă:
a. scade concentraţia amoniacului; d. creşte concentraţia de hidrogen;
b. creşte presiunea; e. scade volumul incintei în care are loc reacţia.
c. creşte temperatura;

CO(g) +3H2(g) + Q   CH4(g) + H2O(g)
1

 2
Indicaţi sensul în care se deplasează echilibrul dacă:
a. scade concentraţia hidrogenului; d. creşte concentraţia de CO;

2 CH4(g) + Q   C2H2(g) + 3H2(g)

1

 2
Indicați sensul în care se deplasează echilibrul dacă:
a. scade concentraţia hidrogenului; d. creşte concentraţia de CH4;
32. Prin reacţia carbonului cu vapori de apă, la temperatură ridicată, se obţine un amestec gazos
de monoxid de carbon şi hidrogen, conform reacţiei:
C(s) + H2O(g)  CO(g) + H2(g)
Apreciaţi cum variază concentrația CO în următoarele cazuri:

a. se adaugă C(s); c. se îndepărtează H2(g);
b. se îndepărtează H2O(g); d. se adaugă vapori de apă.
33. Pentru a mări randamentul următoarelor reacţii, cum trebuie să varieze presiunea în incinta în
care acestea au loc?
a. CaCO3 (s ) CaO(s ) + CO2 (g )
b. S(s) + 3F2 (g) SF6 (g )
c. Cl2 (g ) + I2 (g ) 2ICl(g )
d. 2H2S(g ) + SO2 (g ) 3S(s ) + 2H2O(g )
e. NO(g ) + CO2 (g ) NO2 (g ) + CO(g )
f. CH4 (g ) + CO2 (g ) 2CO(g ) + 2H2 (g )
34. Cum variază randamentul în cazul creşterii volumului incintei în care se desfăşoară fiecare dintre
următoarele reacţii?
a. 2SO (g )  O (g)  2SO (g )
b. 4NH (g)  5O (g)  4NO(g)  6H O(g )
2 2 3
c. CaC O (s )  CaCO (s )  CO(g )

3 2 2
d. CH (g )  CO (g )  2CO(g )  2H (g )
2 4 3
e. 2H S(g )  SO (g )  3S(s )  2H O(g )

4 2 2
f. NO(g )  CO2 (g )  NO2 (g )  CO(g )

2 2 s
35. Metanolul se obţine prin reacţia dintre monoxidul de carbon gazos şi hidrogen la temperatura
de 1000 K, conform ecuaţiei chimice:
CO(g) + 2H2(g)  CH3OH(g)
Ştiind că reacţia de sinteză a metanolului este exotermă, apreciaţi care dintre următoarele
schimbări conduc la creşterea randamentului de reacţie:
a. se adaugă metanol; d. se micşorează temperatura;
b. se comprimă amestecul pentru a mări presiunea; e. se adaugă hidrogen;
c. se măreşte volumul vasului în care are loc reacţia; f. se măreşte temperatura.

1
36. Se cunosc valorile constantelor de echilibru pentru următoarele reacții:
CO2(g)  CO(g) + 2 O2(g) K1=1,4 . 103
SO2(g)  S(s) + O2(g) K2=4,5 . 105
Să se determine constanta de echilibru a reacției:

2CO2(g) + S(g)  SO2(g) + 2CO(g)
37. Într-un vas cu volumul de un litru s-au introdus un mol de SO2 și 0,5 moli O2 la o anumită
temperatură. Știind că dioxidul de sulf se transformă în proporție de 10%, se cere:
a. să se calculeze constanta de echilibru pentru reacția de oxidare a dioxidului de sulf, conform
ecuației:
1
SO2(g) + 2 O2(g)  SO3(g)
b. să se calculeze compoziția procentuală molară a amestecului gazos la echilibru.
38. Se consideră reacția:
PCl3(g) + Cl2(g)  PCl5(g)
Într-un vas cu volumul de 2,5 L s-au introdus 41,7 g amestec echimolecular de PCl3 și Cl2, iar
după stabilirea echilibrului s-au găsit în amestecul de reacție 12,51 g PCl5. Să se determine:
a. constanta de echilibru Kc b. compoziția procentuală molară a amestecului gazos la echilibru.
39. Pentru sistemul chimic:
CO(g) + 3H2(g)  CH4(g) + H2O(g)
la presiunea de 12,3 atm și temperatura de 600K, la echilibru se obține un amestec de
reacție care conține CO, H2, CH4 și H2O în raport molar: CO : H2 : CH4 : H2O = 2 : 5 : 4 : 4. Să se
determine:
a. raportul molar inițial CO : H2; b. procentul de CO transformat; c. constanta de echilibru Kc.
Rezolv exercițiile și problemele propuse utilizând algo-

ritmi și instrumente specifice chimiei.

8. acizi şi baze
ORGANIZATOR: SOLUŢII APOASE dE ACIZI (TARI şI SLABI) şI BAZE (TARI şI SLABE) ● PROdUSUL IONIC AL APEI
● pH-UL SOLUŢIILOR APOASE ● CONSTANTĂ dE ACIdITATE● CONSTANTĂ dE BAZICITATE ● EXERCIȚII ȘI
PROBLEME
teoria protolitiCă a aCizilor şi bazelor
Conform teoriei protolitice (J.N. Brönsted, T.Lowry, 1923) acizii sunt specii chimice care cedează
unul sau mai mulţi protoni, iar bazele sunt specii chimice care acceptă unul sau mai mulţi protoni.
Ionul pozitiv de hidrogen, H+, denumit proton este o particulă cu sarcina +1 şi masa relativă 1.
Protonul, H+, se formează prin scindarea asimetrică a unei legături covalente polare. În soluție
apoasă protonul, H+, nu poate exista liber deoarece se coordinează la o moleculă de apă printr-o
pereche de electroni neparticipanți ai atomului de oxigen, formând ionul hidroniu, H3O+.
Într-o reacție acido-bazică are loc un transfer de protoni de la o specie care cedează protoni la
o specie care acceptă protoni. De exemplu în reacţia dintre amoniac şi acid clorhidric are loc un
transfer de H+ de la acidul clorhidric la amoniac.
H +
H
●● ●● -
H– N ●● + H Cl ●● H N H +
●
● Cl●●
●● ●●
H H
După numărul de protoni cedați, acizii se clasifică în:

- acizi monoprotici, acizi care pot ceda un singur proton : HF, HCl, HBr, HI, HNO2, HNO3,CH3COOH,
H3O+, HSO4-, HS-, HCO3- etc.
- acizi poliprotici, acizi care pot ceda doi sau mai mulţi protoni: H2S, H2SO3, H2SO4, H2CO3, H2PO4-,
H3PO4 etc.
După numărul de protoni acceptați, bazele se clasifică în:
- baze monoacide: NaOH, KOH, NH3, HSO4-, HS-, HCO3-, HO- etc.
- baze poliacide: Ca(OH)2, Mg(OH)2, Al(OH)3, Zn(OH)2, SO42-, HPO42-, PO43-, CO32- etc.
Reacţia dintre un acid şi o bază se numeşte reacţie de neutralizare.
Amfoliții acido-bazici sunt substanțe care pot atât să cedeze, cât şi să accepte protoni. Exemple
de amfoliți acido-bazici: H2O, HSO-4, HCO-3, H2PO-4, HPO42-, Al(OH)3, Zn(OH)2.
La dizolvarea în apă a acizilor are loc un proces de ionizare:

HA + H2O  A- + H3O+

Conform legii acţiunii maselor, constanta de echilibru Kc este:
[ A ]  [H3O ]
Kc 
[HA]  [H2O]
Deoarece în soluţiile diluate concentraţia apei rămâne practic constantă, se poate considera că
produsul dintre constanta de echilibru şi concentraţia apei este constant şi egal cu constanta de
aciditate: Kc . [H2O] = Ka. Constanta de aciditate se exprimă în mol/L şi se calculează:
[A  ]  [H3O ]
Ka 
[HA]
Cu cât constanta de aciditate este mai mare, cu atât acidul este mai tare, cedează mai uşor protoni.
După valoarea constantei de aciditate, se deosebesc:
- acizi tari cu Ka>1, practic total ionizaţi în soluţie apoasă, de exemplu: HI, HClO4, HBr, HCl, H2SO4,
HNO3
- acizi slabi cu Ka<1, care ionizează parțial în soluție apoasă:
- acizi de tărie medie: H2SO3, H3PO4,HSO4-
- acizi slabi : CH3COOH, H2CO3
- acizi foarte slabi: H2S, HCN, etc.
Acizii poliprotici cedează succesiv protoni, în mai multe trepte de ionizare caracterizate de
constante de aciditate cu valori diferite. În general Ka1> Ka2 >Ka3 > … > Kan. De exemplu:
H2SO4 + H2O  HSO4- + H3O+ Ka1= 1,5 . 10-2 mol/L
Ka1>Ka2
. 10-8 mol/L
HSO4 + H2O  SO4 + H3O
- 2- + Ka2 = 9,1
Acizii tari dezlocuiesc acizii slabi din sărurile lor. De exemplu:

H2 O
NaHCO3  NaCl +
CO2↑
HCl + H2CO3
acid tare acid slab
Tabelul 8.1. Constantele de aciditate ale unor acizi:

substanța Ka (mol/L) substanța Ka (mol/L) substanța Ka (mol/L)
H2CO3 4,3 . 10-7 H3PO2 8,7 . 10-1 HF 7,2 . 10-4
HCO3- 4,8 . 10-11 H3PO3 0,96 HCl 106
HCN 4,9 . 10-10 H3PO4 7,5 . 10-3 HBr 109
HCOOH 1,7 . 10-4 H2PO4- 6,3 . 10-8 HI 3,1 . 109
CH3COOH 1,8 . 10-5 HPO42- 4,8 . 10-13 HClO 3,5 . 10-8
CH3OH 3,0 . 10-16 H2S 1,0 . 10-7 HClO2 1,1 . 10-2
CH3CH2OH 10-17 HS- 6,2 . 10-8 HClO3 10
HOOC-COOH 5,9 . 10-2 H2SO3 1,5 . 10-2 HClO4 108
HOOC-COO- 5,4 . 10-5 HSO3- 9,1 . 10-8 HIO3 1,6 . 10-1
HNO2 4,0 . 10-4 H2SO4 103 HIO 2 . 10-11
HNO3 25,1 HSO4- 1,2 . 10-2 HBrO 2 . 10-9

Gradul de ionizare, , se exprimă procentual şi se calculează ca raport între numărul de moli de
substanţă ionizată (ni) şi numărul total de moli de substanţă dizolvată (n):
ni
α= ⋅ 100
n
Dacă se notează concentrația molară a unei soluției de acid HA cu c, la echilibru concentrațiile
speciilor existente în soluție sunt:
[A-] = [H3O+] =  · c şi [HA] =c · (1- )
Înlocuind în expresia constantei de aciditate Ka aceste valori, se obține legea diluției (Ostwald,
1888):
α2c
Ka =
1− α
Reacţia de ionizare a unei baze slabe se poate reprezenta:
B+H2O  BH++HO-
Conform legii acţiunii maselor, constanta de echilibru Kc este:

[BH ]  [HO ]
Kc 
[B]  [H2O]
Deoarece în soluţiile diluate concentraţia apei rămâne practic constantă, se poate considera că
produsul dintre constanta de echilibru şi concentraţia apei este constant şi egal cu constanta de
bazicitate : Kc . [H2O] = Kb. Constanta de bazicitate se exprimă în mol/L şi se calculează:
[BH ]  [HO ]
Kb 
[B]
Cu cât constanta de bazicitate este mai mare, cu atât baza este mai tare, acceptă mai uşor protoni.
După valoarea constantei de bazicitate, se deosebesc:
- baze tari cu Kb>1, practic total ionizate în soluţie apoasă : NaOH, KOH, CsOH, RbOH, Ba(OH)2, TlOH
- baze slabe cu Kb<1, care ionizează incomplet: NH3.
Bazele tari dezlocuiesc bazele slabe din sărurile lor. De exemplu:
NaOH + NH4Cl  NaCl + NH3 + H2O
bază tare bază slabă
Orice acid A, prin cedarea unui proton se transformă în baza sa conjugată şi orice bază B, prin
acceptarea unui proton se transformă în acidul conjugat:
acid1 + bază2  bază conjugată1 + acid conjugat2
Cu cât un acid este mai tare, cu atât baza sa conjugată este mai slabă şi invers.
Produsul ionic al apei este produsul concentraţiilor ionilor proveniţi prin ionizarea apei,
KH2O = [HO-] . [H3O+].

Pentru o soluție apoasă, valoarea produsului ionic al apei la 25°C este:
KH = 10-14 mol2.L-2
2O
pH-ul se defineşte în raport cu concentrația molară a ionilor hidroniu:

[H3O+] = 10-pH
Caracterul acid sau bazic al unei soluții poate fi apreciat prin valoarea concentraţiei [H3O+], a
concentraţiei [HO-], sau prin valoarea pH-ului:
- în soluţii neutre: [H3O+] = [HO-] = 10-7mol/L ⇒ pH=7
+ -7
- în soluții acide: [H3O ] > 10 > [HO ]- ⇒ pH<7
+ -7
- în soluții bazice: [H3O ] < 10 < [HO ] - ⇒ pH>7
Tabelul 8.2. valori ale pH-ului în funcție de [ H3O+]
[H3O+] 1 10-1 10-2 10-3 10-4 10-5 10-6 10-7 10-8 10-910-1010-1110-1210-1310-14
pH 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
Variația caracteru- crește caracterul acid crește caracterul bazic

neutru
lui acido-bazic
Prin analogie cu pH-ul se poate defini pOH-ul:

[HO-] = 10-pOH.
Din produsul ionic al apei se deduce că:
pH + pOH = 14.
Indicatorii acido-bazici sunt acizi slabi sau baze slabe din clasa coloranţilor organici care au
proprietatea de a-şi schimba structura în funcţie de caracterul acido-bazic al soluţiei, ceea ce
determină schimbarea culorii acestora. Schimbarea culorii are loc într-un interval de pH numit
domeniu de viraj.
INdICATOR dOMENIU dE vIRAj CULOAREA INdICATORULUI

metiloranj 3,2 – 4,4 roşu (pH< 3,2) galben (pH > 4,4)
turnesol 5,0 - 8,0 roşu (pH< 5) albastru (pH > 8)
fenolftaleină 8,2 -10 incolor (pH < 8,2) roşu carmin (pH > 10)
Calculul pH-ului în soluţii de acizi şi baze
l
Calculul pH-ului în soluții de acid tare monoprotic, HA, de concentraţie cunoscută c mol/L.
Deoarece acizii tari ionizează practic total în soluţie apoasă, concentraţia ionului hidroniu este
egală cu cea a acidului, [H3O+] =[HA] .
[HA] = 10-pH
De exemplu, pH-ul unei soluții de HCl 10-2 M este 2.

l Calculul pH-ului în soluții de bază tare monoprotică, B, de concentraţie cunoscută c mol/L.
Deoarece bazele tari ionizează practic total în soluţie apoasă, concentraţia ionului hidroxid este egală
cu cea a bazei, [HO-] =[B] .Din produsul ionic al apei, KH O = [HO-].[H3O+], reiese:
2
H O    H2O 10 14
  10 pH
K
  HO 
 
3
c
De exemplu, pH-ul unei soluții de NaOH 10-2 M este 12.
lCalculul pH-ului în soluții de acid slab monoprotic, HA, de concentraţie cunoscută c mol/L.
Deoarece acizii slabi ionizează parţial în soluţie apoasă, concentrațiile la echilibru sunt: [A-] = [H3O+],
[HA] = c - [H3O+]. Înlocuind aceste concentraţii în constanta de aciditate, se obţine:
2
H O+  2
Ka = 
3  ⇒ H O+  = − Ka + Ka + K c
c −  H3O+   3  2 4 a
 
Pentru soluţii de acizi cu Ka < 10-5, se poate aproxima [HA] = c - [H3O+]  c. Se obţine:
2
H O+ 
Ka =   ⇒
3
H O+  = K ⋅ c
c  3  a
De exemplu, pentru o soluție de CH3COOH cu Ka=1,8⋅10-5 de concentraţie 5,55 M:
H O    1, 8  10 5  5 , 55  10 4  pH  2
 3 
l
Calculul pH-ului în soluții de bază slabă monoprotică, B, de concentraţie cunoscută c mol/L.
Deoarece bazele slabe ionizează parţial în soluţie apoasă, concentrațiile la echilibru sunt:
[BH+] = [HO-], [B] = c - [HO-]. Înlocuind aceste concentraţii în constanta de bazicitate, se obţine:
2
HO−  = − Kb + Kb + K c
  2 4 b
Pentru soluţii de baze cu Kb < 10-5, se poate aproxima [B] = c - [HO-]  c. Se obţine:
HO−  = Kb • c
 

a. Acizii sunt specii chimice care cedează protoni.
b. În reacția de ionizare în soluție apoasă a bazelor se formează ionul hidroniu.
c. Acidul carbonic disociază total în soluţie apoasă.
d. Acizii diprotici au constanta de aciditate mai mare în prima treaptă de ionizare decât în a doua
treaptă de ionizare.
e. Ionul H3O+ este un amfolit acido-bazic.
f. Amoniacul, NH3, este o bază tare.
a. Bazele sunt specii chimice care acceptă protoni.
b. În soluții de acizi tari aceştia se găsesc practic total ionizaţi.
c. Acidul cianhidric disociază total în soluţie apoasă.
d. NaOH este o bază tare.
e. Ionul NH4+ este o bază.
f. Acidul azotic, HNO3, este un acid tare.
a. Fenolftaleina este incoloră în soluţii neutre.
b. Metiloranjul are culoare galbenă în mediu acid.
c. Ionul HCO3- este un amfolit acido-bazic.
d. Acidul iodhidric ionizează practic total în soluţie apoasă.
e. Ionul CO32- este o bază monoprotică.
f. Azotatul de amoniu, NH4NO3, se obţine prin reacţia dintre un acid tare şi o bază tare.
4. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la acidul sulfuric sunt adevărate:
b. Este un acid mai tare decât acidul sulfhidric.
c. Are formula moleculară H2SO3.
d. Este un acid diprotic.
e. Constanta de aciditate pentru prima treaptă de ionizare în soluţie apoasă, Ka1, este mai mică
de cât constanta de aciditate pentru a doua treaptă de ionizare, Ka2 .
f. În prima treaptă de ionizare se formează ionii SO42- şi H3O+.
5. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la acidul fosforic sunt adevărate:
a. Are formula moleculară H3PO4.
b. Este un acid poliprotic.
c. Acceptă un proton şi formează ionul H2PO4-.
d. Ionizează în trei trepte de ionizare.
e. Constantele de aciditate corespunzătoare treptelor de ionizare se află în relaţia: Ka1> Ka2 >Ka3.
f. Nu este un amfolit acido-bazic.

6. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la hidroxidul de sodiu sunt adevărate:
b. Poate ceda un proton.
c. În soluţie apoasă disociază în ionii HO- şi Na+ .
d. Ionizează practic total în soluţie apoasă.
e. Este un amfolit acido-bazic.
f. Soluţia de hidroxid de sodiu are caracter bazic.
7. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la ionul amoniu, NH4+, sunt adevărate:
a. Este o bază slabă.
b. Este baza conjugată a amoniacului.
c. Este un acid poliprotic.
d. Este un amfolit acido-bazic.
e. Prin cedarea unui proton formează molecula de amoniac.
f. Conţine o legătură covalentă coordinativă.
8. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la ionul HSO4- sunt adevărate:.
a. Prin cedarea unui proton formează acid sulfuric.
b. Este baza conjugată a acidului sulfuric.
c. Se formează din acid sulfuric prin cedarea unui proton.
d. Nu poate ceda protonul unei baze.
e. Prin cedarea unui proton formează acid sulfuros.
f. Este un amfolit acido-bazic.
9. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la H2CO3 (Ka=4,3 . 10-7 mol/L), sunt
adevărate:
a. Se numeşte acid carbonic.
b. Conţine două legături O-H.
c. Poate accepta doi protoni.
d. În soluţia apoasă ionizează parţial.
e. Soluţiile de H2CO3 au un pH >7.
f. Este un acid slab.
10. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la HCO3- (Ka=4,8 . 10-11 mol/L) sunt
adevărate:
a. Este baza conjugată a acidului carbonic.
b. Prin cedarea unui proton formează ionul carbonat.
c. Poate accepta doi protoni.
d. În soluţia apoasă ionizează parţial.
e. Soluţiile de H2CO3 au un pH >7.
f. Este un acid slab.

11. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la hidracizii halogenilor sunt adevărate:
a. Caracterul acid scade în ordinea HF, HCl, HBr, HI.

b. HF este un acid mai slab decât HCl, HBr, HI, care sunt acizi tari.
c. Sunt acizi monoprotici.
d. Se pot pune în evidenţă, în soluţie apoasă, prin adăugare de fenolftaleină.
e. Sunt acizi mai tari decât acidul carbonic.
f. HCl este un component al sucului gastric .
12. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la oxoacizii clorului sunt adevărate:
a. Formulele de structură sunt :

O O
↑ ↑
H – O – Cl H – O – Cl  O H – O – Cl  O H – O – Cl  O
↓
O
b. Sunt acizi poliprotici.
c. Polaritatea legăturii H–O creşte în ordinea HOCl, HClO2, HClO3, HClO4.
d. Caracterul acid creşte în ordinea HOCl, HClO2, HClO3, HClO4.
e. Caracterul bazic al bazelor conjugate scade în ordinea ClO-, ClO2-, ClO3-, ClO4-.
f. Au acelaşi conţinut procentual de hidrogen.
13. Se consideră acizii organici: acidul acetic (A) cu Ka=1,8 . 10-5 mol/L, acidul acetilsalicilic (B)
cu Ka=3 . 10-4 mol/L şi acidul citric (C) cu Ka=7,4 . 10-4 mol/L. Care dintre afirmațiile de mai
jos sunt adevărate?
(A) (b) H O (c)
H
H H C C O H
C C
H O H
H C C O H
H H O C C C C C O H
H O C C
H C O C C H O H C H O
O H O O H
H
a. Pot ceda atomii de hidrogen legaţi de oxigen, sub formă de protoni.

b. Toţi acizii sunt monoprotici.
c. Acidul acetic reacţionează cu hidroxidul de sodiu în raport molar de 1:1.
d. Acidul citric reacţionează cu hidroxidul de sodiu în raport molar de 3:1.
e. Baza conjugată a acidului acetic este H3C-COO-.
f. Caracterul acid creşte în ordinea A, B, C.
14. Antiacidele fac parte din clasa medicamentelor utilizate pentru tratarea afecțiunilor produse
de acidul clorhidric secretat de stomac, cu rol în descompunerea proteinelor. Scrieţi ecuațiile
chimice pentru reacțiile dintre HCI și fiecare dintre următoarele substanțe utilizate în diferite
antiacide: (a) MgO, (b) MgCO3, (c) NaHCO3, (d) Al2(CO3)3.

15. O soluție acidă care conţine acid clorhidric şi acid sulfuric se caracterizează printr-o concentraţie
0,2 M în HCI și 0,1 M în H2SO4. Determinaţi volumul de soluție de NaOH de concentraţie 0,5 M
care neutralizeză complet acizii din 500 mL soluție acidă.
16. Mirosul caracteristic al oțetului se datorează acidului acetic, CH3COOH. Acidul acetic reacționează
cu hidroxidul de sodiu conform ecuaţiei chimice:
CH3COOH + NaOH  CH3COONa + H2O
Ştiind că pentru neutralizarea a 8 ml de oţet este necesar un volum de 45 ml de hidroxid de sodiu
0,2 M, determinaţi masa de acid acetic dintr-un litru de oţet.
17. O probă de hidroxid al unui metal alcalin necunoscut cu masa de 43,35 g se dizolvă în 100 ml de
apă. Din soluţia rezultată se ia un volum de 10 ml și se neutralizează în prezenţa unui indicator
cu 8,5 mL soluţie de acid clorhidric de concentraţie 0,5 M soluție. Determinaţi hidroxidul alcalin
din probă.
18. Se amestecă o masă de 3,05 g de Sr(OH)2 cu un volum de 80 ml soluţie de HNO3 de concentraţie

0,2 M. Se cere:
b. să se calculeze concentrația fiecărui ion rămasă în soluția obţinută;
c. să se determinaţi ce culoare va avea soluţia rezultată la adaugare de turnesol.
19. O probă de hidroxid de magneziu impur cu masa de 0,58 g se dizolvă în 100,0 mL de soluție de
HCI 0,2 M. Pentru neutralizarea excesului de acid din soluţia obţinută se consumă 20 mL de
soluţie KOH de concentraţie 0,10 M. Determinaţi puritatea probei de hidroxid de magneziu.
20. O probă de calcar cu masa de 1 g se tratează cu 30 mL de soluție de HCI de concentraţie 1 M.

Pentru neutralizarea excesului de acid din soluţia obţinută se consumă 12 ml de NaOH 1,10 M .
Determinaţi procentul masic de carbonat de calciu din probă.
21. Asociați numerele de ordine ale concentraţiilor soluţiilor substanţelor din coloana A cu literele
A B
corespunzătoare valorilor pH-ului din coloana B.
1.[HO-] =10-7 mol/L a. pH= 0

2. [H3O+] = 10-13 mol/L b. pH= 1
3. HNO3 1M c. pH= 2
4. KOH 0,01M d. pH= 7
5. HCl 0,1 M e. pH= 12
f. pH= 13
22. Asociați numerele de ordine ale acizilor din coloana A cu literele corespunzătoare bazelor
A B
conjugate coloana B.
1. HSO4 - a. H2O
2. H3O+ b. HSO3-
3. H2SO3 c. S2-
4. H2S d. SO42-
5. H2O e. HO-
f. HS-
23. Stabiliţi care sunt perechile acid – bază conjugată în următoarele reacţii:
a. HCO3- + H2O ⇌ H3O+ + CO32-

b. CO32- + CH3COOH ⇌ HCO3- + CH3COO-
c. HNO3 + NH3 ⇌ NO3- + NH4+
d. HSO4- + HO- ⇌ SO42- + H2O
24. Scrieţi formulele chimice pentru:
a. bazele conjugate ale următorilor acizi: HClO3, H2S, PH4+, HPO42-;

b. acizii conjugaţi ai următoarelor baze: CN-, SO32-, H2O, HCO3- .
25. O soluţie de acid monoprotic de concentraţie 0,1 M are pH-ul egal cu 2. Determinaţi constanta
de aciditate, Ka, a acidului monoprotic.
26. Se dau următorii acizi şi constantele de aciditate corespunzătoare acestora:
Acidul H2CO3 H2SO3 HF H2S HCO3-
Ka (mol/L) 4,3 × 10-7 1,5 × 10-2 7,2 × 10-4 1,0 × 10-7 4,8 × 10-11
a. Scrieți formulele acizilor în ordinea creşterii acidităţii lor.

b. Apreciaţi care dintre următoarele reacţii pot avea loc şi completaţi ecuaţiile chimice ale
reacţiilor teoretic posibile:
1) H2SO3 + NaF 
2) H2CO3 + Na2SO3 
3) HF + NaHCO3 
4) H2SO3 + Na2S 
5) NaF + NaHCO3 
27. Completaţi tabelul cu valorile care lipsesc şi stabiliţi caracterul acido-bazic al fiecărei
soluţii:
[H3O+ ] [ HO- ] pH pOH Caracterul soluţiei

10-5 M
10-2 M
6
8

28. Completaţi tabelul cu valorile care lipsesc şi stabiliţi caracterul acido-bazic al fiecărei soluţii:
pH pOH [ H3O+ ] [ HO- ] Caracterul soluţiei

12
9
10-11 M
10-7 M
neutru
29. Să se calculeze pH-ul fiecăreia dintre următoarele soluții ale unor acizi tari:
a. soluţie de HBr de concentraţie 10-3M;
b. soluţie care conţine 1,575 g de HNO3 într-un volum de 250 ml de soluție;
c. soluţie obţinută prin diluarea a 5 mL soluţie de HClO3 de concentraţie 0,2 M diluat până la un
volum de 100 mL;
d. o soluție formată prin amestecarea a 20 mL soluţie de HI de concentraţie 0,1 M cu 30,0 mL, soluţie
de HCI de concentraţie 0,1 M.
30. Să se calculeze pH-ul fiecăreia dintre următoarele soluții ale unor acizi tari:
a. soluţie de HClO4 de concentraţie 0,01M;
b. soluţie care conţine 0,4225 g de HClO3 într-un volum de 5,00 L soluţie;
c. soluţie obţinută prin diluarea a 2 mL soluţie de acid iodhidric 1,00 M diluat la 0,200 L;
d. soluţie cu volumul de 300 mL obţinută prin dizolvarea a 6,72 cm3 HCl gazos (c.n.).
31. Să se calculeze pH-ul fiecăreia dintre următoarele soluții de baze tari:

a. soluţie de KOH de concentraţie 0,001 M;
b. soluţie de Sr(OH)2 de concentraţie 0,005 M;
c. soluţie care conţine 2,4 mg de LiOH în 10 mL de soluție;
d. soluţie obţinută prin diluarea a 1 mL NaOH 0,15 M diluat la 1,5 L.
32. Să se calculeze pH-ul fiecăreia dintre următoarele soluții de baze tari:

a. soluţie de NaOH de concentraţie 0,1 M;
b. soluţie de KOH care conţine 0,308 g de hidroxid de potasiu în 550 mL soluție;
c. soluţie obţinută prin diluarea a 10,0 mL soluţie de Ca(OH)2 de concentraţie 0,01 M la 200 mL;
d. o soluție formată prin amestecarea a 50,0 mL de 0,015 M Ba(OH)2 cu 100 mL soluţie de Ca(OH)2
de concentraţie 0,015 M.
33. O probă de oţet are un pH = 3. Ştiind constanta de aciditate a acidului acetic, CH3COOH,
Ka = 1,8 . 10-5, să se calculeze concentrația molară de acid acetic în oțet.
34. Să se calculeze pH-ul următoarelor soluţii:
a. soluţie de HCN de concentraţie 0,204 M (Ka = 4,9 · 10-10 mol/L);

b. soluţie de NH3 de concentraţie 5,55 M (Kb = 1,8 · 10-5 mol/L).

35. Să se calculeze volumul de soluţie de acid clorhidric de concentraţie 36,5%, cu densitatea
1,18g/cm3, necesar pentru a obţine prin diluare 3 L soluţie cu pH egal cu 2.
36. Să se calculeze pH-ul unei soluţii obţinute prin adăugarea unei cantităţi suficiente de apă
peste 3,1 g Na2O pentru a obţine un litru de soluţie.
37. Să se calculeze volumul soluţiei de NaOH de concentraţie cu pH=13 consumat în reacţia de

neutralizare a 25 cm3 soluţie H2SO4 de concentraţie 0,2 M.
38. Acidul acetic, cu formula H3C-COOH, este un acid monoprotic care ionizează parţial în
soluţie apoasă.
Se cere:
a. să se scrie ecuaţia reacţiei de ionizare a acidului acetic;
b. să se determine concentraţiile ionilor prezenţi într-o soluţie de acid acetic de concentraţie
2 . 10-4 M, ştiind că gradul de ionizare al acidului acetic este 25%.
39. Acidul formic, cu formula H-COOH, este un acid monoprotic care ionizează parţial în soluţie
apoasă.
Se cere:
a. să se scrie ecuaţia reacţiei de ionizare a acidului formic;
b. să se determine constanta de aciditate a acidului formic, ştiind că într-o soluţie de concentraţie
0,17 M gradul de ionizare al acidului formic este 3,2%.
40. Să se determine constanta de aciditate a acidului acetic, ştiind că într-o soluţie de

concentraţie 0,055 M, gradul de disociere este 1,8%.
41. Calculaţi concentraţiile molare ale acizilor din următoarele soluţii:

a. soluţia obţinută prin amestecarea a 50 mL soluţie de HCl care are pH=1 cu 150 mL soluţie
de HCl cu pH=2;
b. soluţia obţinută prin amestecarea unei soluţii de HBr cu pH=3 cu un volum egal de soluţie de
HBr cu pH=5;
c. soluţia obţinută prin amestecarea unui volum de soluţie de HI care are pH=2 cu patru volume
de soluţie de HI cu pH=1.
42. Calculaţi concentraţiile molare ale bazelor din următoarele soluţii:

a. soluţia obţinută prin amestecarea a 200 mL soluţie de KOH care are pH=12 cu 800 mL
soluţie de KOH cu pH=11;
b. soluţia obţinută prin amestecarea unei soluţii de NaOH cu pH=11 cu un volum egal de
soluţie de NaOH cu pH=13;
c. soluţia obţinută prin amestecarea unui volum de soluţie de KOH care are pH=10 cu nouă
volume de soluţie de KOH cu pH=12;
d. soluţia obţinută prin amestecarea a 100 mL soluţie de NH3 care are pH=10 cu 400 mL de
soluţie de NH3 cu pH=12 (KbNH3=1,8 · 10-5 mol/L).

43. Determinaţi caracterul acido-bazic al următoarelor soluţii:
a. soluţia obţinută prin amestecarea a 50 mL soluţie de HNO3 care are pH=1 cu 50 mL soluţie de
KOH cu pH=11;
b. soluţia obţinută prin amestecarea a 100 mL soluţie de HBr de concentraţie 0,08M cu 200 mL
soluţie de NaOH de concentraţie 0,04M;
c. soluţia obţinută prin amestecarea a 35 mL soluţie de HI de concentraţie 0,05M cu 15 mL soluţie
de KOH cu pH=13;
d. soluţia obţinută prin amestecarea a 0,75 L soluţie de HCl care are pH=1 cu 1,25 L soluţie de NaOH
cu pH=13;
44. Într-un vas se află 100 mL soluţie de acid clorhidric cu pH=1. Să se determine:
a. concentraţia molară a soluţiei de acid clorhidric;
b. volumul de soluţie de NaOH de concentraţie 0,5 M necesar pentru a obţine o soluţie cu pH=5;
c. volumul de soluţie de KOH de concentraţie 1 M necesar pentru a obţine o soluţie cu pH=7;
d. volumul de soluţie de KOH de concentraţie 0,2 M necesar pentru a obţine o soluţie cu pH=11.
45. Într-un vas se află 200 mL soluţie de hidroxid de potasiu cu pH=12. Să se determine:
a. concentraţia molară a soluţiei de hidroxid de potasiu;
b. volumul de soluţie de HNO3 de concentraţie 0,5 M necesar pentru a obţine o soluţie cu pH=7;
c. volumul de soluţie de HNO3 de concentraţie 1 M necesar pentru a obţine o soluţie cu pH=11;
d. volumul de soluţie de HNO3 de concentraţie 0,2 M necesar pentru a obţine o soluţie cu pH=4.
46. Pentru determinarea conţinutului de acid acetic din oţetul alimentar, se ia o probă cu volumul
de 10 mL şi se introduce într-un balon cotat de 200 mL şi se completează cu apă până la semn.
Din soluţia obținută se ia un volum de 10 mL şi se titrează cu 7,6 mL soluţie NaOH de concentraţie
0,1 M.
Se cere:
a. să se scrie ecuaţia reacţiei care are loc;
b. să se calculeze concentraţia molară a acidului acetic în oţet.
47. Acidul lactic este un acid monoprotic, cu formula de mai jos, care se formează în procesul de
fermentaţie a laptelui.
Pentru determinarea conţinutului de acid lactic din lapte, se
ia o probă de 10 mL, se diluează cu 20 mL apă distilată şi se
titrează cu 2,5 mL soluţie de NaOH de concentraţie 0,1 M în
prezenţă fenolftaleinei.
Se cere:
b. să se calculeze concentraţia molară a acidului lactic în lapte.
48. O masă de 50 g oleum se diluează cu apă şi se neutralizează cu 214,2 mL soluţie NaOH de

concentraţie 5 M.
Se cere:
b. să se calculeze concentraţia oleumului în SO3 liber.

49. O probă de hidroxid de potasiu cu masa de 3,5 g se dizolvă în apă şi soluţia obţinută se
diluează cu apă până la volumul de 500 cm3 într-un balon cotat. Din soluţia obţinută se ia un
volum de 10 cm3 şi se titrează cu 5 cm3 soluţie de acid clorhidric de concentraţie 0,2 M.
Se cere:
b. să se calculeze puritatea hidroxidului de potasiu;
c. să se determine pH-ul soluţiei KOH din balonul cotat.
50. Pentru a determina puritatea hidroxidului de sodiu impurificat cu Na2CO3, se dizolvă în apă
o probă de 0,0853 g şi se adaugă 25 mL soluţie de HCl de concentraţie 0,1 M. După reacţie,
excesul de acid clorhidric se titrează cu 4 mL soluţie de KOH de concentraţie 0,1 M.
Se cere:
b. să se calculeze puritatea hidroxidului de sodiu.
51. O probă de var nestins cu masa de 16 g care conține 50% Ca se introduce în 296 g de apă de
var de concentraţie 1%. Amestecul obținut se neutralizează cu o soluție acid azotic de
concentrație 2M. Știind că impurităţile din var nu sunt solubile în apă, nu reacţionează cu apa şi
nici cu acidul azotic:
Se cere:
a. să se determine puritatea probei de var;
b. să se scrie ecuațiile reacțiilor chimice care au loc;
c. să se calculeze concentraţia soluţiei rezultate prin introducerea probei de var în apa de var;
d. să se calculeze volumul soluției de acid azotic necesar neutralizării.
52. Prin amestecarea unei soluții de HCl cu pH=2 cu o soluție de KOH cu pH =12 rezultă 100 mL
soluţie cu pH=3.
Se cere:
b. să se calculeze volumele inițiale ale celor două soluții.
c. să se determine care dintre reactanţi este în exces şi în ce procent.


9. Reacţii Redox
ORGANIZATOR: NUMĂR dE OXIdARE ●OXIdARE● REdUCERE ● AGENȚI OXIdANȚI ● AGENȚI REdUCĂTORI
● STABILIREA COEFICIENŢILOR ECUAŢIILOR REACŢIILOR REdOX.● ELEMENT GALvANIC ● ELECTROLIZA
● EXERCIȚII ȘI PROBLEME
Numerele de oxidare (N.O.) reprezintă sarcini formale asociate cu diferenţa de electronegativitate
dintre atomi, acestea pot fi pozitive sau negative. Numai în cazul ionilor monoatomici numerele de
oxidare reprezintă sarcini reale. Numerele de oxidare se notează deasupra simbolurilor elementelor.
Practic, numerele de oxidare se stabilesc prin aplicarea unor reguli bazate pe efectele
electronegativităţii:
1. Numărul de oxidare al elementelor în stare liberă (necombinată) este zero.

Exemple:
0 0 0 0 0
Cu, N2, S8, O3, P4.
2. Numărul de oxidare al ionilor monoatomici este egal cu sarcina ionului. Metalele alcaline au
întotdeauna numărul de oxidare +1, iar cele alcalino-pământoase +2:
+1 -1 +2 -1 +1 -1 +2 -1
NaCl, CaF2, CuBr, NiF2.
3. Fluorul are numărul de oxidare -1 în toţi compuşii săi, deoarece este cel mai electronegativ
element:
-1 -1 -1 -1
HF, FeF2, IF, H2[SiF6].
4. Oxigenul are numărul de oxidare -2 în majoritatea compuşilor.
-2 -2 -2 -2 -2
H2O, CaO, CO2, H2SO4, N2O3.
Fac excepţie: - peroxizii în care numărul de oxidare al oxigenului este -1:

-1 -1
H2O2, BaO2,
-1/2
- superoxizii, care conţin ionul O2- (N.O.= -1/2), de exemplu: KO2
- ozonidele care conţin ionul O3-
+2
- compuşii cu fluorul (care este cel mai electronegativ element): OF2

5. Hidrogenul are numărul de oxidare +1 în majoritatea compuşilor săi:
+1 +1 +1 +1
H2O, CH4, H2SO4, Fe(OH)3
Fac excepţie hidrurile ionice (hidrurile metalelor alcaline şi alcalino-pământoase), în care există
anionul hidrură H-, hidrogenul având numărul de oxidare -1:
+1 -1 +2 -1
NaH, CaH2.
6. Într-un compus neutru, suma algebrică a numerelor de oxidare ale tuturor atomilor trebuie
să fie egală cu zero:
+3 -2 +1 +5 -2
Fe2O3 HNO3
(+3)´2 +(-2)´3= 0 +3+5 +(-2)´3=0
7. Într-un ion poliatomic, suma algebrică a numerelor de oxidare ale tuturor atomilor trebuie să
fie egală cu sarcina ionului:
+4 -2 +5 -2
CO3-2 ClO3-
(+4)+(-2)´3= -2 +5 +(-2)´3= -1
8. În cazul compuşilor formați din atomii a două nemetale, se atribuie elementului cu
electronegativitate mai mare un număr de oxidare negativ.
Reacţia de OXIdARE este procesul în care o specie chimică cedează electroni; numărul de oxidare
al unui element din această specie chimică creşte.
Reacţia de REdUCERE este procesul în care o specie chimică acceptă electroni; numărul de
oxidare al unui element din această specie chimică scade.
Procesele de oxidare sunt întotdeauna cuplate cu cele de reducere. Dacă într-o reacţie un
element dintr-o substanţă se oxidează, atunci un altul dintr-o altă substanţă (sau din aceeaşi
substanţă) se reduce în cantitate echivalentă. De aceea aceste reacţii se numesc de oxido-reducere
sau redox.
Într-un proces redox, AGENTUL OXIdANT este specia chimică ce se reduce acceptând electroni
iar AGENTUL REdUCĂTOR este specia chimică ce se oxidează cedând electroni. O reacţie de oxido-
reducere constă într-un transfer de electroni de la agentul reducător la agentul oxidant. Ecuaţia
generală a procesului este:
Ox1 + Red2  Red1 + Ox2

unde Ox 1 este oxidantul care acceptă electroni de la Red 2 şi trece în specia conjugată Red 1 .
Agentul reducător Red2 prin cedare de electroni se transformă în oxidantul său conjugat Ox2.
Într-un cuplu oxidant-reducător conjugat, cu cât oxidantul va fi mai puternic, cu atât reducătorul
său conjugat va fi mai slab. De exemplu:
1/2 F2 + e- F-
fluorul este un oxidant foarte puternic, iar ionul fluorură este un reducător foarte slab.

Agenţi oxidanţi
lNemetalele pot accepta electroni transformându-se în ioni negativi. Tăria caracterului oxidant
scade în ordinea: F2 > Cl2 > O2 > Br2 > I2 > S > Se > Proşu
Cl2 + 2e-  2Cl-

0
Br2 + 2e-  2Br-

0
O2 + 4e-  2O2-
0
lIonii metalici pot accepta electroni, reducându-se până la metal sau până la un număr de oxidare
mai mic:
Cu2+ + 2e-  Cu
Fe3+ + e-  Fe2+
Fe2+ + 2e-  Fe
Cu cât atomul metalului este mai puţin reactiv, cu atât ionul său va accepta mai uşor electroni. De
exemplu, ionii de cupru acceptă electroni mai uşor decât ionii de fier, fiind oxidanţi mai puternici decât
ionii de fier. Ionii metalelor alcaline şi alcalino-pământoase acceptă electroni numai prin reducere
electrochimică; ca urmare, aceştia nu pot fi oxidaţi în reacţiile care au loc în soluţii.
lAcizii oxigenați ai halogenilor și sărurile acestora sunt oxidanţi puternici în mediu acid, când se
reduc la ionul halogenură:
ClO- + 2H+ + 2e-  Cl- + H2O
ClO2- + 4H+ + 4e-  Cl- + 2H2O
BrO3- + 6H+ + 6e-  Br- + 3H2O
IO4- + 8H+ + 8e-  I- + 4H2O
l
Compușii oxigenați ai manganului: MnO2, K2MnO4 şi KMnO4 .
Dioxidul de mangan și manganatul de potasiu au proprietăţi oxidante numai în mediu acid:
MnO2 + 4H+ + 2e-  Mn2+ + 2H2O
MnO42 + 8H+ + 4e-  Mn2+ + 4H2O
-
Permanganatul de potasiu are proprietăţi oxidante atât în mediu acid, cât şi în mediu neutru sau
bazic:
MnO4- + 8H+ + 5e-  Mn2+ + 4H2O (mediu acid)
MnO4- + 2H2O + 3e-  MnO2 + 4HO- (mediu neutru)
MnO4- + e-  MnO42- (mediu bazic)
lCompușii oxigenați ai cromului: CrO3, K2CrO4 şi K2Cr2O7 .
Ionii cromat şi dicromat există concomitent în soluţie, dar concentraţia lor depinde de pH-ul
mediului. Astfel, în mediu acid, ionii cromat trec în ioni dicromat:
2CrO42- + 2H+Cr2O72- + H2O

iar în mediu alcalin are loc transformarea ionilor diacromat în ioni cromat:
Cr2O72- + 2HO-  2CrO42- + H2O
Compușii oxigenați ai cromului au proprietăţi oxidante de obicei în mediu acid, iar reducerea
cromului decurge astfel:
CrO3 + 6H+ + 3e-  Cr3+ + 3H2O
CrO42- + 8H+ + 3e-  Cr3+ + 4H2O
Cr2O72- + 14H+ + 6e-  2Cr3+ + 7H2O
l Acidul sulfuric concentrat are proprietăţi oxidante la cald, trecând în dioxidul de sulf:
SO42- + 4H+ + 2e-  SO2 + 2H2O

+4
l Dioxidul de sulf manifestă proprietăţi oxidante În prezenţa unor reducători puternici:
SO2 + 4H+ + 4e-  S + 2H2O

0
lAcidul azotic este un agent oxidant atât în soluţii concentrate, cât şi în soluţii diluate; acesta
poate să oxideze metale inactive, nemetale, diferite substanţe organice etc. Unele metale active
(Fe, Cr, Al) sunt pasivate de acidul azotic concentrat (se formează un strat de oxid metalic protector).
Prin reacţia acidului azotic concentrat cu metale inactive cum sunt Cu, Ag, Hg, azotul îşi modifică
numărul de oxidare de la +5 la +2, rezultând azotaţi şi monoxid de azot:
NO3- + 4H+ + 3e-  NO + 2H2O

+5 +2
Acidul azotic oxidează unele nemetale până la numărul de oxidare maxim, de exemplu sulful la
acid sulfuric, fosforul la acid fosforic, arseniul la acid arsenic, carbonul (incandescent) la dioxid de
carbon. In aceste reacţii, acidul azotic este redus la NO, N2O3 sau NO2, în funcţie de concentraţie.
l
Acidul azotos este stabil numai la temperaturi scăzute (0-5oC) şi în soluţii foarte diluate. Este
un agent oxidant foarte puternic care, spre deosebire de acidul azotic diluat, oxidează iodura la
iod. Numărul de oxidare +3 al azotului se schimbă la +2.
NO2- + 2H+ + e-  NO + H2O

+3 +2
În cazul descompunerii termice a azotitului de amoniu, numărul de oxidare se schimbă de la +3 la 0.
2NO2- + 8H+ + 6e-  N2 + 4H2O

+3 0
l
Apa oxigenată şi peroxizii metalelor manifestă acţiune oxidantă în absenţa unor oxidanţi mai
puternici, numărul de oxidare scăzând la -2.
H2O2 + 2H+ + 2e-  2H2O
l
Dioxidul de plumb are caracter puternic oxidant în mediu acid, încât poate oxida combinaţiile
manganului până la numărul maxim de oxidare +7 (permanganat).
PbO2 + 4H+ + 2e-  Pb2+ + 2H2O

l Acizii oxigenaţi ai elementelor care prezintă număr de oxidare inferior (Se, Te, As etc.) au
proprietăţi oxidante numai în mediu acid, iar numărul de oxidare al elementului scade până la 0 sau
până la un număr de oxidare intermediar:
SeO42- + 2H+ + 2e-  SeO32- + 2H2O
SeO32- + 6H+ + 4e-  Se + 3H2O
SeO42- + 8H+ + 6e-  Se + 4H2O
AsO43- + 2H+ + 2e-  AsO32- + H2O
l Persulfatul de amoniu se reduce la ionul sulfat:
S2O82- + 2e-  SO42-
Agenţi reducători
lNemetalele sunt agenţi reducători de obicei la temperaturi ridicate. Prin cedare de electroni, în
majoritatea cazurilor aceştia se transformă în substanţe compuse, covalente şi mai rar ionice.
l Compușii binari ai nemetalelor cu metalele (hidruri, boruri, arseniuri, carburi, siliciuri, fosfuri,
nitruri, sulfuri, seleniuri, telururi şi halogenuri) prezintă caracter reducător:
S2- - 2e-  S
0
S2- - 6e-  S
+4
S2- - 8e-  S
+6
l Metalele cu caracter puternic electropozitiv au tendinţa de a ceda electroni; ecuaţia reacţiei de

oxidare este:
M - ne-  Mn+
l Ionii metalelor aflaţi într-o stare de oxidare inferioară ca Fe2+, Cu+, Sn2+, Hg2+, Mn2+, Cr3+ etc. se
pot oxida, în funcţie de tăria oxidantului şi de natura mediului de reacţie, până la numărul maxim de
oxidare sau până la un număr intermediar.
Mn2+ - 5e- + 4H2O  MnO4- + 8H+
Mn2+ - 2e- + 2H2O  MnO2 + 4H+
Fe2+ - e-  Fe3+
l Substanţele compuse ale unor metale şi nemetale în care acestea prezintă un număr de oxidare
intermediar îşi pot mări numărul de oxidare: FeO, MnO2, Na2SO3, Na2S2O3, Na2S2O5, CO, NO, SO2,
H2SO3, HNO2 şi sărurile sale, H2O2 etc. O parte din aceşti compuşi (MnO2, SO2, HNO2, H2O2) se
comportă ca reducători sau ca oxidanţi.

STABILIREA COEFICIENŢILOR îNTR-O REACŢIE REdOX se face în funcţie de variaţia numerelor de
oxidare în baza faptului că numărul de electroni primiţi de oxidant trebuie să fie egal cu cel al
electronilor cedaţi de reducător.
Exemplu:
HI + HNO3  I2 + NO + H2O
 se stabilesc numerele de oxidare ale tuturor atomilor, identificându-se atomii care îşi modifică
N.O.:
H I + HNO3  I2 + NO + H2O
+1-1 +1+5 -2 0 +2 –2 +1 -2
 Se scriu apoi ecuaţiile celor două semireacţii, stabilind numărul de electroni primiţi sau cedaţi
în fiecare semireacţie:
N + 3e-  N
+5 +2
proces de reducere
2I - 2e-  I2
-1 0
proces de oxidare
 Se amplifică ecuaţiile semireacţiilor cu numere cât mai mici astfel încât numărul de electroni
primiţi să fie egal cu cel al electronilor cedaţi:
N + 3e-  N
+5 +2
2
2I - 2e-  I2
-1 0
3
 Numerele folosite la amplificare se trec drept coeficienţi ai substanţelor care conţin elemente
care şi-au modificat numărul de oxidare şi în funcţie de aceştia se stabilesc coeficienţii
celorlalte specii (în acest caz, H2O):
6HI + 2HNO3  3I2 + 2NO + 4H2O
În cazul reacţiilor redox între ioni în soluţie apoasă se scriu ca ioni speciile ionice care există în
realitate. De exemplu, în cazul reacţiei:
10FeSO4(aq) + 2KMnO4(aq) +8H2SO4(aq) 5Fe2(SO4)3(aq) + 2MnSO4(aq) + K2SO4(aq) + 8H2O(l)

+2 +7 +3 +2
ecuaţiile celor două semireacţii, în care se reprezintă numărul de electroni transferaţi între speciile
reale, se scriu:
MnO4- + 8H+ + 5e-  Mn2+ + 4H2O
Fe2+ - e-  Fe3+ .5
Reacţiile redox ale oxoacizilor şi sărurile lor în soluţie apoasă sunt dependente de pH. Ecuaţiile
chimice ale acestor reacţii vor conţine perechile H+/H2O sau HO-/H2O. Protonul şi ionul hidroxid în
soluţie apoasă sunt hidrataţi, scrierea lor sub forma H+ şi HO- reprezintă o prescurtare
convenţională.

ELEMENTUL GALvANIC (celulă galvanică sau pilă electrică) este dispozitivul care permite
transformarea energiei chimice în energie electrică pe baza tendinţei diferite a metalelor de a se
transforma în ioni.
Componentele principale ale unui element galvanic sunt:
- cei doi electrozi, fiecare alcătuit dintr-un conductor electronic (un metal) împreună cu electrolitul
din jurul său (soluţia ce conţine o sare solubilă a metalului);
- fir conductor care asigură contactul între electrozi şi permite trecerea electronilor de la electrodul
negativ la cel pozitiv;
- puntea de sare, ce conţine soluţia unei sări, uneşte cei doi electroliţi cu rol de a asigura contactul
electroliţilor şi de a menţine neutralitatea electroliţilor.
Anodul este electrodul negativ, la care are loc un proces de oxidare.

Catodul este electrodul pozitiv, la care are loc un proces de reducere.
În circuitul exterior, electronii circulă de la anod la catod.
Pila daniell este alcătuită din două semicelule. Semicelula cuprului este alcătuită dintr-o plăcuţă
de cupru introdusă într-o soluţie de CuSO4. Semicelula zincului este alcătuită dintr-o plăcuţă de cupru
introdusă într-o soluţie de ZnSO4. La electrozi au loc reacţiile:
Anod (-) Zn  Zn2+ + 2e- proces de oxidare
Catod (+) Cu2+ + 2e-  Cu proces de reducere
Reacţia totală este: Cu2+ + Zn  Zn2+ + Cu
Pila Daniel dezvoltă în condiţii standard o tensiune de 1,1 V.
Pila Leclanché este alcătuită dintr-un cilindru de zinc ce constituie electrodul negativ al pilei, în
care este introdus un electrod de cărbune înconjurat de dioxid de mangan şi de un amestec format
din NH4Cl, ZnCl2, amidon, apă. La electrozi au loc reacţiile:
Anod (-) Zn  Zn2+ + 2e- proces de oxidare
Catod (+) 2NH4+ + 2MnO2 + 2e-  2NH3 + Mn2O3 + H2O proces de reducere
Reacţia totală este : Zn + 2NH4+ + MnO2  Zn2+ + Mn2O3 + H2O + 2NH3
Pila Leclanché dezvoltă o tensiune maximă de 1,5 V.

Acumulatorul cu plumb este alcătuit din mai multe celule legate în serie. Fiecare celulă galvanică
este alcătuită dintr-un grătar de plumb cu ochiurile umplute cu plumb spongios, ce constituie
anodul, şi un alt grătar de plumb cu ochiurile umplute cu dioxid de plumb, ce constituie catodul.
Cei doi electrozi se află într-o soluţie de acid sulfuric de concentraţie 38%, cu densitatea 1,29
g/cm3. La electrozi au loc reacţiile:
Anod (-) Pb + SO42-  PbSO4 + 2e- proces de oxidare
Catod (+) PbO2 +SO42- + 4H+ + 2e-  PbSO4 + 2H2O proces de reducere
Reacţia totală este: Pb + PbO2 + 2H2SO4  2 PbSO4 + 2H2O
Acumulatorul cu plumb dezvoltă o tensiune de 2V. Prin legarea în serie a mai multor celule, se
pot obţine tensiuni mai mari.
Acumulatorul cu plumb se poate reîncărca prin conectarea lui la o sursă de curent continuu care
debitează curent electric în sens invers, asigurând o tensiune mai mare decât cea a acumulatorului.
2 PbSO4 + 2H2O  Pb + PbO2 + 2H2SO4

Reacţia care are loc la încărcare este:
ELECTROLizA cuprinde totalitatea proceselor care au loc la trecerea curentului electric continuu
prin soluţia sau topitura unui electrolit. Spre deosebire de elementul galvanic, în care energia
chimică este transformată în energie electrică, prin electroliză, energia electrică este transformată
în energie chimică.
Electroliza se realizează într-o celulă de electroliză, ce conţine electrolitul, în care sunt introduşi
doi electrozi (anodul şi catodul) conectaţi la o sursă de curent continuu.
La anod are loc procesul de oxidare, anodul este electrodul pozitiv.
La catod are loc procesul de reducere, catodul este electrodul negativ.
Electroliza constă în migrarea ionilor la electrozi şi descărcarea acestora, rezultând atomi sau
grupe de atomi ce se pot depune la electrod, pot reacţiona între ei sau cu electrodul.
Dacă în celula de electroliză sunt prezente mai multe specii chimice (cazul electrolizei soluţiilor
apoase de electrolit):
- la catod se va reduce specia care are o tendinţă de reducere mai mare; ca urmare, ionii metalelor
foarte active (Na+, K+, Mg2+, Al3+ etc.) nu se reduc, ci se reduce apa, cu excepţia electrolizei cu catod
de mercur;
- la anod se va oxida specia care are cel mai mic potenţial de reducere, astfel încât ordinea de
descărcare a anionilor este: I - > Cl - > HO - > NO3- > SO42-
Electroliza NaCl în topitură: (-) 2Na+ + 2 e–  2Na

(+) 2Cl –  Cl2 + 2e–
2NaCl  2Na + Cl2
Electroliza apei acidulate: (-) 2H2O + 2 e–  H2 + 2HO-

(+) 3H2O  ½ O2 + 2H3O+ + 2e-
H2O  H2 + ½ O2

Electroliza NaCl în soluţie apoasă: (-) 2H2O + 2e–  H2 + 2HO–
(+) 2Cl–  Cl2 +2e-
2NaCl + H2O  2NaOH + H2 + Cl2
Reacţie secundară: 2NaOH +Cl2  NaCl + NaClO + H2O
LEGEA ELECTROLIZEI (M. Faraday): Cantitatea de substanţă separată de electrozi este proporţională
cu cantitatea de electricitate ce trece prin electrolit. Expresia legii generale a electrolizei este:
m = A ⋅I⋅ t
n⋅ F
unde: m - masa de substanţă;
I - intensitatea curentului electric continuu, [ I ]SI=1A
t - timpul, [ t ] SI =1s
A - masa unui mol de substanţă;
n - numărul de electroni transferaţi;
F - constanta lui Faraday: 1F=96500 C/mol
Cantitatea de electricitate Q se exprimă prin relaţia

Q=I⋅t [ Q ] SI = 1C.
1. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. Reducerea este un proces ce are loc cu cedare de electroni.
b. Metalele au numere de oxidare negative în substanţe compuse.
c. Agentul reducător este o specie care acceptă electroni.
d. Numărul de oxidare creşte în procesul de oxidare.
e. Acidul sulfuric este un agent oxidant.
f. În azotatul de potasiu, KNO3, azotul are numărul de oxidare +5.
2. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte:

a. Oxidarea este un proces în care numărul de oxidare scade.
b. În dioxidul de mangan, MnO2, manganul are numărul de oxidare +2.
c. Într-o reacţie redox, numărul de electroni cedaţi de agentul oxidant este egal cu numărul de
electroni acceptaţi de agentul reducător.
d. În reacţia acidului clorhidric cu hidroxid de sodiu, niciun element nu îşi modifică numărul de
oxidare.
e. Reacţia de neutralizare dintre un acid şi o bază nu este o reacţie redox.
f. Numărul de oxidare al unui ion monoatomic cu o sarcină reală.
3. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte:
a. Agentul oxidant participă la procesul de reducere.
b. Numărul de oxidare este o sarcină formală în cazul compuşilor covalenţi.
c. Arderea aluminiului este un proces redox.
d. În anionul perclorat, ClO4-, clorul are numărul de oxidare +7.
e. În apa oxigenată, oxigenul are numărul de oxidare -2.
f. În azotatul de amoniu, NH4NO3, azotul are numai numărul de oxidare +3.
4. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la elementele galvanice sunt corecte:
a. Elementul galvanic permite transformarea energiei chimice în energie electrică.
b. Electrodul negativ se numeşte anod.
c. La catod are loc procesul de reducere.
d. Elementul galvanic poate funcţiona şi în absenţa punţii de sare.
e. În circuitul exterior electronii circulă de la anod la catod.
f. Ionii pozitivi din puntea de sare migrează în celula anodului.
5. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la elementele galvanice sunt corecte:
a. Catodul este electrodul pozitiv.
b. Masa anodului creşte în timp.
c. Masa catodului scade în timp.
d. La anod are loc procesul de oxidare.
e. Puntea de sare menţine neutralitatea soluţiilor din spaţiul anodic şi din spaţiul catodic.
f. Ionii negativi din puntea de sare migrează în celula catodului.
6. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la pila Daniell sunt corecte:
a. Catodul este electrodul de cupru.
b. Anodul este electrodul de zinc.
c. La electrodul de cupru are loc procesul de oxidare.
d. La electrodul de zinc are loc procesul de reducere.
e. Funcţionarea pilei se bazează pe reacţia: Zn2+ + Cu  Zn + Cu2+.
f. În timp, electrodul de zinc se consumă.
7. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la pila Leclanché sunt corecte:
a. Anodul este electrodul de zinc.
b. Catodul este confecţionat din grafit.
c. La catodul pilei se formează amoniac.
d. Electrodul de grafit se consumă în timpul funcţionării pilei.
e. Funcţionarea pilei are loc în absenţa apei.
f. Tensiunea dezvoltată de pila Leclanché este mai mare decât tensiunea dezvoltată de pila Daniell.
8. Stabiliţi care dintre următoarele afirmaţii referitoare la acumulatorul cu plumb sunt corecte:
a. La anod are loc procesul de oxidare Zn  Zn2+ + 2e-
b. La catod are loc procesul de reducere: PbO2+SO42 +4H++2e-  PbSO4+ 2H2O
-
c. Acidul sulfuric se consumă în timpul funcţionării pilei.

d. În timpul funcţionării pilei, la ambii electrozi se formează sulfat de plumb.
e. Acumulatorul se poate reîncărca prin adăugare de acid sulfuric.
f. La reîncărcare are loc reacţia: 2 PbSO4 + 2H2O  Pb + PbO2 + 2H2SO4.
9. Precizaţi numărul de oxidare al clorului în următorii compuşi:
a. Cl2 b. HClO2 c. Cl2O7 d. KClO3 e. HCl f. CaCl2
10. Precizaţi numărul de oxidare al sulfului în următorii compuşi:
a. Cr2S3 b. K2SO4 c. CaSO3 d. H2S e. SO3 f. S
11. Precizaţi numărul de oxidare al manganului în următorii compuşi:
a. MnSO4 b. H2MnO3 c. KMnO4 d. MnO2 e. MnCl2 f. Mn
12. Precizaţi numărul de oxidare al cromului în următorii compuşi:
a. K3[Cr(CN)]6 b. Cr2(SO4)3 c. H2CrO4 d. K2Cr2O7 e. KCr(SO4)2. 12H2O f. CrCl2
13. Stabiliţi în care dintre următoarele reacţii acidul sulfuric este un agent oxidant:
a. H2SO4 + CaO  CaSO4 + H2O
b. 2H2SO4 + 2Ag  Ag2SO4 + SO2 + 2H2O
c. H2SO4 + PbO2 + H2O2  PbSO4 + 2H2O + O2
d. H2SO4 + 2NaHCO3  Na2SO4 + 2CO2 + 2H2O
e. H2SO4 + Zn(OH)2  ZnSO4 + 2H2O
f. 2H2SO4 + C  CO2 + 2SO2 + 2H2O
14. Stabiliţi în care dintre următoarele reacţii cuprul prezintă caracter reducător:
a. 2Cu + S  Cu2S
b. CuO + H2SO4  CuSO4 + H2O
c. Cu + 2H2SO4  CuSO4 + SO2 + 2H2O
d. CuO + H2  Cu + H2O
e. CuCO3 + H2SO4  CuSO4 + CO2 + H2O
f. 3Cu + 8HNO3 Cu(NO3)2 + 2NO + 4H2O
15. Completaţi tabelul conform cerinţelor:
Număr de electroni Tipul procesului

Ecuaţia transformării Agent reducător/ oxidant)
transferaţi (reducere/ oxidare)
Ca  Ca
+2 0
2O  O2
-2 0
Mn  Mn
+4 +7
I2  2I
0 -1

16. Interpretaţi următoarele reacţii redox, stabiliţi agentul oxidant şi agentul reducător în fiecare
caz şi egalaţi ecuaţiile chimice:
a. K2Cr2O7 + HI + H2SO4  Cr2(SO4)3 + K2SO4 + I2 + H2O
b. KMnO4 + HCl  MnCl2 + Cl2 + KCl + H2O
c. CuSO4 + KI  CuI + I2 + K2SO4
d. KIO3 + SO2 + H2O  KI + H2SO4
e. CrCl3 + NaOH + H2O2  Na2CrO4 + NaCl + H2O
f. MnO2 + H2SO4 + NaCl  MnSO4 + Cl2 + K2SO4 + H2O
a. H2S + K2Cr2O7 + H2SO4  Cr2(SO4)3 + K2SO4 + H2O + S
b. KMnO4 + H2SO4 + H2O2  MnSO4 + O2 + K2SO4 + H2O
c. Zn + HNO3  Zn(NO3)2 + NH4NO2 + H2O
d. PbO2 + HCl  PbCl2 + Cl2 + H2O
e. MnO2 + HClO3 + KOH  K2MnO4 + KCl + H2O
f. MnSO4 + PbO2 + HNO3  HMnO4 + Pb(NO3)2 + PbSO4 + H2O
a. H2S + HNO3  NO + S + H2O
b. KI + H2SO4 + H2O2  I2 + K2SO4 + H2O
c. SO2 + K2Cr2O7 + H2SO4  Cr2(SO4)3 + K2SO4 + H2O
d. Mn(NO3)2 + NaBiO3 + HNO3  HMnO4 + Bi(NO3)2 + NaNO3 + H2O
e. FeSO4 + H2SO4 + H2O2  Fe2(SO4)3 + H2O
f. Mn(OH)2 + Br2 + KOH  KMnO4 + KBr+ H2O
19. Interpretaţi următoarele reacţii de disproporţionare şi egalaţi ecuaţiile chimice:

a. Cl2 + KOH  KCl + KClO3 + H2O
b. Na2SO3  Na2S + Na2SO4
c. KClO3  KCl + KClO4
d. NO2 + H2O  HNO2 + HNO3
e. P4 + KOH + H2O  PH3 + KH2PO2
f. HNO2  NO + HNO3 + H2O
20. Egalaţi următoarele reacţii între ioni, ştiind că au loc în mediu bazic şi stabiliţi agentul
oxidant şi agentul reducător în fiecare caz:
a. MnO4- + SO32-  MnO2 + SO42-

b. CrO42- + Cu  Cr(OH)3 + Cu(OH)2
c. AsO43- + NO2-  AsO2- + NO3-
d. MnO4- + I-  MnO42- + IO3-

21. Egalaţi următoarele reacţii între ioni, ştiind că au loc în mediu acid şi stabiliţi agentul oxidant şi
agentul reducător în fiecare caz:
a. ClO3- + I- I2 + Cl-
b. Zn + NO3-  Zn2+ + N2
c. Cr2O72- + Zn  Zn2+ + Cr3+
d. MnO4- + H2O2  Mn2+ + O2
22. La introducerea unei plăcuţe de zinc într-o soluţie de azotat de plumb se constată că plăcuţa de
zinc se acoperă cu un strat de plumb. Se cere:
a. să se scrie ecuaţia reacţiei chimice care are loc.
b. să se stabilească procesele de reducere şi de oxidare.
c. să se determine cum variază după un timp masa plăcuţei de zinc.
d. să se precizeze care este metalul care ar putea fi utilizat drept anod pentru alcătuirea unui
element galvanic format din cele două metale. Justificaţi răspunsul.
23. Într-un pahar Berzelius ce conţine 100 cm3 soluţie FeSO4 de concentraţie 0,2 M se introduce o
plăcuţă de fier şi într-un alt pahar Berzelius ce conţine 100 cm3 soluţie de CuSO4 de concentraţie
0,5 M se introduce o plăcuţă de cupru. Se conectează cele două plăcuţe printr-un conductor
metalic, iar cele două soluţii se conectează printr-o punte de sare. După un timp circuitul se
întrerupe şi se determină că masa plăcuţei de cupru a crescut cu 0,32 g. Se cere:
a. să se stabilească procesele de reducere şi de oxidare care au loc şi scrieţi ecuaţia reacţiei totale;
b. să se determine cum se modifică masa plăcuţei de fier;
c. să se calculeze concentraţiile finale ale celor două soluţii.
24. Un element galvanic este format dintr-un electrod de zinc alcătuit dintr-o plăcuţă de zinc
introdusă în 50 mL soluţie de azotat de zinc de concentraţie 1 M şi un electrod de cupru alcătuit
dintr-o plăcuţă de cupru introdusă în 75 mL soluţie de azotat de cupru de concentraţie 2 M. După
un timp se constată că plăcuţa de zinc s-a consumat şi concentraţiile celor două soluţii devin
egale. Se cere:
a. să se stabilească procesele de reducere şi de oxidare care au loc şi scrieţi ecuaţia reacţiei chimice;
b. să se determine masa plăcuţei de zinc.
25. O placă de aluminiu cu masa de 60 g se introduce într-o soluţie de AgNO3 de concentraţie 8,5 %.
După consumarea azotatului de argint din soluţie se constată că masa plăcii este 65,94 g. Se cere:
a. să se stabilească procesele de reducere şi de oxidare care au loc şi scrieţi ecuaţia reacţiei chimice;
b. să se determine masa soluţiei de azotat de argint consumată în reacţie.
c. să se calculeze concentraţia finală a soluţiei.
26. Într-un pahar ce conţine 400 cm3 soluţie de CuSO4 de concentraţie 0,5 M se introduce o plăcuţă
de Fe. După consumarea totală a sulfatului de cupru, masa plăcuţei a devenit 5,2 g. Se scoate
plăcuţa de fier şi în pahar se introduce o altă plăcuţă de Zn cu masa egală cu masa iniţială a
plăcuţei de Fe. Se cere:
a. să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice şi stabiliţi procesele de reducere şi de oxidare care au loc;
b. să se calculeze masa iniţială a plăcuţei de Fe;
c. să se calculeze masa finală a plăcuţei de Zn.

27. Două plăcuţe confecţionate din acelaşi metal divalent au mase egale. O plăcuţă se introduce
într-o soluţie de azotat de argint şi cealaltă plăcuţă se introduce într-o soluţie de sulfat de
cupru. După un timp se constată că masa primei plăcuţe a crescut cu 302%, iar masa celeilalte
plăcuţe a scăzut cu 0,2%. Determinaţi masa atomică a metalului din care sunt alcătuite
plăcuţele.
28. Pentru extracţia aurului din minereuri se utilizează următoarea reacţie:
Au + NaCN + H2O + O2 Na[Au(CN)2] + NaOH
Se cere:
a. să se scrie ecuaţiile proceselor de oxidare şi reducere şi stabiliţi coeficienţii stoechiometrici;
b. să se precizeze agentul oxidant şi agentul reducător;
c. să se calculeze masa de cianură de sodiu utilizată pentru solubilizarea a 9,85 g aur.
29. Se dă reacţia:
CrCl3 + NaNO3 + Na2CO3 Na2CrO4 + NaNO2 + CO2 + NaCl
Se cere:
a. să se scrie ecuaţiile proceselor de oxidare şi reducere;
b. să se scrie agentul oxidant şi agentul reducător ;
c. să se stabilească coeficienţii stoechiometrici;
d. să se determine masa de azotat de sodiu, NaNO3, care se consumă pentru a obţine 20 g cromat
de sodiu, Na2CrO4, de puritate 97,2%.
NaClO2+ KMnO4+ H2SO4 K2SO4+ MnSO4 + NaClO3 + H2O
Se cere:
c. să se determine coeficienţii stoechiometrici;
d. să se determine masa de permanganat de potasiu, KMnO4, necesară pentru a reacţiona cu 60
g soluţie acid sulfuric de concentraţie 98%.
KMnO4 + H2S + HCl KCl + MnCl2 + S + H2O
Se cere:
d. să se determine masa de permanganat de potasiu, KMnO4, necesară pentru a reacţiona cu 3
L de acid sulfhidric, H2S, măsurat la 4,1 atm şi 27°C.
MnO2 + KOH + HClO3 K2MnO4 + KCl + H2O
Se cere:
a. să se determine ecuaţiile proceselor de oxidare şi reducere;
d. să se determine masa amestecului reactant pentru formarea a 21,276 g manganat de potasiu,
K2MnO4, cu randament de 90%.

KNO2 + KMnO4 + H2SO4 K2SO4+ MnSO4 + KNO3 + H2O
Se cere:
d. să se determine masa amestecului de săruri care reacţionează cu 33 g soluţie de concentraţie
98%, ştiind că se lucrează cu un exces de 10% de acid sulfuric.
CrCl3 + KNO3 + K2CO3  K2CrO4 + KNO2 + CO2 + KCl
Se cere:
d. să se determine masa amestecului reactant ştiind că se obţin 11,2 L CO2 (c.n.).
35. Procedeul Leblanc pentru obţinerea carbonatului de sodiu, Na2CO3, este format din următoarele
etape:
(1) NaCl + H2SO4 Na2SO4 + HCl
(2) Na2SO4 + C  Na2S + CO2
(3) Na2S + CaCO3  Na2CO3 + CaS
Se cere:
a. să se egaleze ecuaţiile reacţiilor chimice;
b. să se precizeze care dintre reacţiile de mai sus este o reacţie redox şi scrieţi procesele de reducere
şi oxidare care au loc;
c. să se calculeze masa de carbonat de sodiu care se poate obţine dintr-o tonă de minereu cu un
conţinut de 65% NaCl, ştiind că randamentul primei reacţii este de 100%, randamentul celei de
a doua reacţii este de 80% şi randamentul celei de a treia reacţii este de 90%.
36. Unul dintre procedeele utilizate pentru obţinerea cromului cuprinde următoarele etape:
(1) FeCr2O4 + Na2CO3 + O2  Na2CrO4 + Fe2O3 + CO2
(2) Na2CrO4 + H2SO4  Na2Cr2O7 + Na2SO4 + H2O
(3) Na2Cr2O7 + C  Cr2O3 + Na2CO3 + CO
(4) Cr2O3 + Al  Cr + Al2O3
Se cere:
a. să se precizeze care dintre reacţiile de mai sus sunt reacţii redox, scrieţi procesele de reducere
şi oxidare care au loc şi stabiliţi coeficienţii stoechiometrici pentru fiecare ecuaţie;
b. să se calculeze masa de crom care se poate obţine din 2 tone de FeCr2O4, ştiind că
randamentul pentru fiecare dintre primele două reacţii este de 70%, iar randamentul pentru
fiecare dintre celelalte două reacţii este de 80%.

37. Pentru determinarea concentraţiei de apă oxigenată în perhidrol, un volum de 25 cm3
perhidrol (cu densitatea 1,05 g/cm3) se introduce într-un balon cotat de 200 cm3 şi se aduce
la semn cu apă distilată. Din balonul cotat se ia o probă de 10 cm3 soluţie, se adaugă 2 cm3
acid sulfuric concentrat şi se titrează cu 21 cm3 soluţie de KMnO4 0,1 M. Se cere:
a. să se scrie procesele de reducere şi oxidare care au loc şi stabiliţi coeficienţii stoechiometrici
pentru reacţia totală;
b. să se calculeze concentraţia procentuală de masă a apei oxigenate în perhidrol.
38. Pentru determinarea compoziţiei unui amestec de sulfat de fier (II) şi sulfat de fier (III), o probă
de amestec s-a dizolvat în apă. Pentru oxidarea ionilor Fe2+, jumătate din cantitatea de soluţie
s-a titrat cu 20 mL soluţie KMnO4 de concentraţie 0,5 M, în prezenţa acidului sulfuric. Soluţia
rămasă după înjumătăţire s-a tratat la cald cu zinc amalgamat pentru reducerea ionilor Fe3+
la Fe2+, apoi s-a titrat cu 20,4 mL soluţie KMnO4 de concentraţie 0,5 M, în prezenţa acidului
sulfuric. Se cere:
a. să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice sugerate în enunţ şi stabiliţi coeficienţii stoechiometrici
pentru fiecare ecuaţie;
b. să se calculeze compoziţia procentuală de masă a amestecului de sulfat de fier (II) şi sulfat de
fier (III).
39. Un acumulator cu plumb conţine 1,5 L soluţie de acid sulfuric de concentraţie 38% cu
densitatea 1,29 g/cm3. După un timp se constată că soluţia de acid sulfuric are concentraţia
de 26%. Se cere:
a. să se scrie ecuaţiile proceselor care au loc la electrozii acumulatorului cu plumb şi ecuaţia
reacţiei totale;
b. să se determine masa de plumb consumată.
40. Clorul obţinut prin electroliza soluţiei apoase de clorură de sodiu este utilizat pentru
obţinerea acidului clorhidric. Se cere:
a. să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice descrise mai sus;
b. să se calculeze masa soluţiei de clorură de sodiu de concentraţie 50% necesară pentru
obţinerea a 10 L soluţie de HCl cu pH=1.


Răspunsuri
1. reaCții ChimiCe
1. a. CaS, b. ZnO, c. RbCl, d. Al2S3. 2. a. AgI, b. NaCl, c. MgBr2, d. K2S. 3. a. Sulfură de litiu, b. Fluorură de
potasiu, c. Iodură de sodiu, d. Bromură de bariu, e. Fluorură de cesiu, f. Clorură de magneziu.
4. a. Azotat de potasiu, b. Fosfat de calciu, c. Sulfat de magneziu, d. Azotit de sodiu, e. Carbonat de
zinc, f. Carbonat acid de potasiu. 5. a. Iodura de plumb, b. Sulfura de amoniu, c. Sulfat de fier (II),
d. Azotat de cupru (II), e. Iodura de cupru (I), f. Clorura de crom (II). 6. a. SO3, b. NO, c. Fe2O3, d. AgNO3,
e. Cr(NO3)3, f. SnCl4. 7. a. HF, b. HBr, c. H2SO3, d. H2CO3, e. H3PO4, f. HCl. 8. a. Acid sulfhidric, b. Acid
sulfuros, c. Acid sulfuric, d. Acid fosforos, e. Acid azotos, f. Acid azotic. 9. 1-e, 2-a, 3-b, 4-d, 5-f
10. 1-e, 2-f, 3-d, 4-a, 5-b. 11. a. 36,132 · 1023 atomi O, b. 1,2044 · 1023 atomi O, c. 24,088 · 1023 atomi O, d. 12 · 1020 atomi
O. 12. a. 1,68 g NaHCO3, b. 0,2 g NaOH, c. 14,7 g H2SO4, d. 48 G CaCO3.
13. a. Mg : N = 3 : 2, b. Ca : O : H = 1 : 2 : 2, c. Al : S : O = 2 : 3 : 12, d. N : H : O = 2 : 4 : 3. 14. a. Ca : S : O =
5 : 4 : 8, b. Mg : N : O = 6 : 7 : 24, c. Fe : O : H = 28 : 16 : 1, d. N : H : S = 7 : 2 : 8. 15. a. 57,5% Na; 40%O;
2,5%H, b. 40%Cu; 20%S, 40%O, c. 35%N; 5%H, 60%O, d. 28,57% Mg; 14,28%C, 57,14%O.
16. a. 35,55% O; b. 16,84% O; c. 28,82% O; d. 54,54 %O. 17. a. 2,4g C; b. 0,24g C; c. 0,036g C; d. 12 g C.
18. 19,5 g Zn. 19. a. KClO4, b. (NH4)2CO3, c. CuCO3, d.Fe(NO3)2. 20. AlF3. 21. 2,898 g Na. 22. 169,5 g
cipsuri. 23. 6,25 t minereu. 24. 1,8 g C. 25. 2,3 g Na. 26. a. 3, 2, 1, 6; b. 1, 3, 1, 3; c. 3, 1, 2, 1; d. 1, 5, 3,
4; e. 1, 3, 2, 3; f. 2, 3, 1, 3. 29. a. 0,9 mol O2; b. 142 g KO2; c. 4,8 g O2. 30. a. 6 mol CO2; b. 45 g C6H12O6;
c. 70%. 31. b. 0,365 g HCl; c. 0,01 mol CO2. 32. 17,88 g KCl. 33. 288 g CuO. 34. 38,46% CaCO3, 35,89%
CaO, 25,64% impurităţi. 35. a. 37,58%CaO, 62,41%Na2O; b. 1825 g soluţie HCl. 36. a. 1022 g soluţie
HCl; b. 1,4 mol CO2. 37. a. 9,75 % NaOH, 90,24% Ca(OH)2; b. 2,41% NaCl, 22,95% CaCl2, 74,64%H2O.
38. 68,8 g amestec. 39. NaOH : Ca(OH)2 = 3:2. 40. 73,89% CaCO3, 26,10% Na2CO3. 41. 28,625% CaO,
37,5% CaCO3; 24% (NH4)2CO3; 9,875% NH4HCO3. 42. a. 92%, b. 5,6 g. 43. 101,92 g soluţie H3PO4
10 %. 44. a. 8 g S, b. 81,1 g soluţie HCl 30 %. 45. a. η = 80% b. p = 86,729%. 46. a. Cu(OH)2 : Fe(OH)3
=1:6; b. 111 g amestec; c. 26,77%. 47. a. 251,4 g amestec; b. 35,361% FeCl2; 64,638% FeCl3; c. 2484
g soluţie NaOH. 48. a. a = Al, b = Al2O3, c = Al(OH)3, d = AlCl3, e = HCl, f = Fe; c. 640g Fe2O3.
49. a. a = Cu, b = CuO, c = CuSO4, d = SO2, e = CuCl2; c. 60 g soluție
2. struCtura atomului. tabelul periodiC al elementelor

2. a. F; b. A; c. F; d. F; e. A; f. A. 3. a. F; b. A; c. F; d. A; e. A; f. F. 4. a. F; b. F; c. F; d. A; e. A; f. F. 5. c. 6. e. 7. c.
8. b. 9. d 10. a 11. b. 12. c. 13. d. 14. b. 15. e. 16. d. 17. c. 18. d. 19. a. 6; b. 10; c. 2; d. 14. 20. a. 16p+,
16n0, 16e- ; b. neutru; c. 6,022 . 10 p+; d. 1s2, 2s22p6, 3s23p4; e. 18,066 . 10 e-s. 21. a. 12+, 12n0,
23 23
14
12e-; b. +12; c. 1,8066·1023p+; d. 1s2, 2s22p6, 3s2; e. 18, 066·1023 electroni s; f. 0,002 g Mg. 22. a. 6C;
18 35 40 34 14 203Tl și 70,645% 205Tl.
b. 8O; c. 17Cl; d. 20Ca. e. 16S; f. 7N. 23. 6,94. 24. 107,963. 25. 29,355%
26. a. 6C: 1s2, 2s22p2; b. 15P: 1s2, 2s22p6, 3s33p3; c. 19K: 1s2, 2s22p6, 3s23p6, 4s1; d. 13Al: 1s2, 2s22p6,

3s23p1. 27. a. 8O: 1s2, 2s22p4; b. 14Si: 1s2, 2s22p6, 3s23p2; c. 18Ar: 1s2, 2s22p6, 3s23p6; d. 20Ca: 1s2,
2s22p6, 3s23p6, 4s2. 29. a. 8, b. 11, c. 16, d. 18, e. 12, f. 18. 30. a. perioada 2, grupa 16 (VI A), p; b.
perioada 3, grupa 1 (I A), s; c. perioada 3, grupa 16 (VI A), p; d. perioada 3, grupa 18 (VIII A), p; e.
perioada 3, grupa 2 (II A), s; f. perioada 3, grupa 18 (VIII A), p. 31. a. 15, b. 19, c. 28, d. 22, e. 24, f. 36.
32. a. perioada 3, grupa 13 (III A), p; b. perioada 4, grupa 1 (I A), s; c. perioada 4, grupa 10 (VIII B), d;
d. perioada 4, grupa 4 (IV B), d; e. perioada 4, grupa 6 (VI B), d; f. perioada 4, grupa 18 (VIII A), p.
33. a. 33, b. 29, c. 30, d. 27, e. 24, f. 28. 37. 1. f, 2. d, 3. c, 4. b, 5. a. 38. 1c, 2e, 3f, 4a, 5b. 39. 1. b, 2.
d, 3. e, 4. f, 5. c. 40. 1. d, 2. a, 3. f, 4. c, 5. b. 41. 1. c, 2. e, 3. d, 4. a, 5. b. 42. 1. d, 2. a, 3. b, 4. c, 5. e.
43. 9,6352 . 1023 electroni s. 44. 1,8066 . 1023 electroni p. 45. A = 45, Z = 21, grupa 3, perioada
4. 46. Z = 11, grupa 1, perioada 3. 47. Z = 12, grupa 2, perioada 3. 48. Zx = 3, Zy = 4, Zz = 3.
49. 85,52% Cu, 14,47% Zn. 50. 37,14% NaCl, 62,85% MgCl2. 51. a. 80%Na, 20%K, b. 52,4 g aliaj.
52. 3,8 g aliaj. 52. A = 2
1
H, B = 31 H, C =22 He, D =42 He; A, B - izotopi ai hidrogenului; C, D - izotopi ai
heliului
3. Variația proprietăților elementelor în tabelul periodiC

3. a. A, b. A, c. F, d. A, e. F, f. F. 4. a. F, b. A, c. A, d. F, e. A, f. A. 5. a. K, b. Ga, c. Cs, d. Rb. 6. Cs, Ba, In, Sb,
Se, S. 7. N, P, Si, Al, Ca, Sr. 9. e. 11. a. Sn, b. Mg, c. Ge, d. Sb. 12. a. S, b. As, c. N, d. O. 13. a. Br, b. Na,
c. N, d. O. 14. Al. 16. a. A, b. F, c. A, d. A, e. F, f. F. 17. a. Br, b. F, c. N, d. O. 18. Ge, As, S, O, F. 19. a.
1s22s22p6; b. 1s22s22p63s23p6; c. 1s22s22p63s23p63d10; d. 1s22s22p63s23p64s23d104p6. 20. a.
Cu + Cl2→CuCl2; b. 2Fe + 3Cl2→ 2FeCl3; c. Cl2 + Mg→MgCl2; d. Cl2 + 2NaOH→NaCl + NaClO +
H2O; e. Cl2 + H2→2HCl; f. Cl2 + 2NaI →NaCl + I2. 21. a. 2Mg + O2→2MgO; b. 4Al + 3O2→2Al2O3;
c. Cl2 + 2NaBr→2NaCl + Br2; d. Br2 + 2KI→2KBr + I2; e. Ca + H2O → Ca(OH)2; f. Cl2+ H2O → HCl
+ HClO. 22. a. K2O + H2O→2KOH; b. MgO + 2HCl → MgCl2+ H2O; c. Al(OH)3 + 3HCl → AlCl3+
3H2O; d. Al(OH)3 + NaOH → Na[Al(OH)4]; e. CO2 + H2O ⇆ H2CO3; f. CO2 + Ca(OH)2 → CaCO3+
H2O. 23. a. CuO + 2HCl → CuCl2+ H2O; b. Mg + H2SO4 → MgSO4+ H2; c. Zn(OH)2 + 2NaOH →
Na [Zn(OH) ]; d. SO + H O → H SO ; e. P O + 6H O → 4H PO ; f. Cl O + H O → 2HClO .
2 4 3 2 2 4 4 10 2 3 4 2 7 2 4
25. a. A, b. F, c. F, d. A, e. A, f. F. 26. a. N, b. Al, c. Al, d. Ge. 27. a. K, b. F-, c. Cl-, d. Na+. 28. A. S2-, b. Ca,
c. Br-, d. F-. 29. Mg2+, Na+, Ne-, O2-, F-. 30. Sr2+, Rb+, Se2-, Br-, Kr. 31. b. Cl, Al, Mg, Na, K; c. Cl, Mg, Al,
Na, K. 32. b. S, P, Si, Ar, Ca; c. Ar, P, S, Si, Ca. 33. a. Se, Se2-, Te2-; b. Mg2+, Ca2+, Ca; c. Be2+, Na+, Ne; d. S,
Cl, K. 34. a, b, e. 35. a, c, d, e, f. 37. a. Cl, b. N, c. Br, d. F. 38. a. 11Na: 1s22s22p63p1;
13Al: 1s22s22p63s23p1; 17Cl: 1s22s22p63s23p5; 19K: 1s22s22p63s23p64s1; c. K - 0,8; Na - 0,9; Al -
1,5; Cl - 3, d. K, Na, Al au caracter metalic, CL are caracter nemetalic. 39. Sr, Ge, N. 40. a. X; b. Y.
41. b. 0,05 mol Cl2, c. 7, 45 g KC. 42. 44, 08 g Mg(OH)2. 43. a. 20 g, b. 0,42 mol Cl2. 44. 101,6 g
FeCl2. 45. 937,5 L aer. 46. a. 37, 58%CaO, 62,41%Na2O; b. 182,5 g soluţie HCl. 47. 9,22 g Na.
48. 18, 63%. 49. 30 moli HCl. 50. 10 g soluţie H2SO4 10%. 51. CH4, NH3. 52. a. 2NaOH + CO2 →
Na2CO3 + H2O; 2KOH + CO2→ K2CO3 + H2O; b. NaOH : KOH = 2:5. 53. CH4. 54. a. NaCl + AgNO3→
NaNO3 + AgCl; KBr + AgNO3 → KNO3 + AgBr; KI + AgNO3 → KNO3 +AgI b. 64,32 g; c. 176 g
soluţie. 55. a. X: 1s22s22p63s23p64s23d6  X=Fe; Y: 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s1 3d10  Y=Cu;

b. Fe2+ : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d6; Fe3+ : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d5 ; Cu+ : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d10
Cu2+ : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d9 ; c. a = FeCl3; b = FeCl2; c = H2; d = CuCl2; e = Fe(OH)3; f = NaCl; g =
Fe(OH)2; h = H2O; i = O2; j = Fe2O3; k = Cu(OH)2; l = CuO. 56. a. M = Al; b. a = Al2O3; b = AlCl3; c = H2; d
= Al(OH)3; e = NaCl; f = Na[Al(OH)4]; c. Al(OH)3 are caracter amfoter. 57. a. E1 = Ca, grupa 2 (a II-a A),
perioada 4; E2 = Cl grupa 17 (a VII-a A), perioada 3; b. X = Ca, Y = Cl2; c. a = CaO, b = Ca(OH)2; c = H2; d =
HCl, e = HClO; f = CaCl2, g= Ca(OCl)2; d. CaO are caracter bazic. 58. a. X = Zn; b. a = ZnCl2; b = H2; c = ZnO;
d = Zn(OH)2; e = NaCl ; f = Na2[Zn(OH)4]; g = Na2ZnO2; c. Zn(OH)2 are caracter amfoter. 59. a. M = Na; b. a
= NaOH; b = H2; c = Na2O2; d = O2; e = Na2CO3; f = NaH. 60. M = Li, X = N2, Y = O2, a = Li2O; b = Li3N, c
= NO; d = NO2; e = HNO2, f = HNO3, g = LiOH, h = NH3.
4. legături ChimiCe. legături intermoleCulare

1. a. A, b. F, c. A, d. A, e. A, f. F. 2. b, d, f. 3. a, b, d. 4. a, e, d. 5. a, d, e, f. 6. KH, KCl. 7. Na2S, MgS. 8.
Ca3N2, CaBr2. 9. a. A, b. A, c. A, d. F, e. F, f. A. 10. a. A, b. F, c. A, d. A, e. F, f. F. 11. b, d, e, f. 12. a, c, d,
e. 13. a, d, e, f. 14. a, d, f. 15. a. A, b. F, c. F, d. A, e. A, f. F. 16. a. F, b. F, c. F, d. F, e. A, f. A. 17. c, e, f.
:
:
:
18. a, d, f. 19. b, c, d, f. 20. b, e. 21. b. H - H; : F - F : ; H - F : ; c. H2, F2 - legături covalente, mole-
cule. .nepolare; HF - legătură covalentă polară, moleculă polară. 22. b. N ≡ N; : Cl - Cl : ;
.. ..
:
:
:
:
:
:
Cl - N - Cl ; c. N2, Cl2 - legături covalente nepolare, molecule nepolare; NCl 3 - legături covalente polare,
I
Cl
- + + - + -
moleculă nepolară. 23. b, d. 24. b, d, e, f. 25. a, b, f. 26. a, b, c, d. 27. a. N - B ; b. N - O ; c. S - O ;
+ - + - - +
d. S - F ; e. C - S ; f. S - H . 28. a. N-B; b. S-F; c. S-H. 29. a. F-Cl; b. N-H; c. H-O. 30. a. N2H4 + O2
.. ..
N2 + 2H2O; b. H - N - N -H ; c. 5 : 2 ; d. 4,8176 . 1023 atomi H; e. moleculele de hidrazină sunt
I I
H H
asociate prin legături de hidrogen. 31. a. H2 < N2; b. HBr < HI; c. NH3 < H2O; d. HF > F2; e. Ar < Xe;
f. NH3 > PH3. 32. a. H2S > H2; b. HF < H2O; c. CH4 < CCl4; d. HCl < HBr ; e. Cl2 < I2; f. O2 > N2. 33. 1. c, 2. b,
3. f, 4. d, 5. e. 34. 1. c, 2. e, 3. b, 4. f, 5. d.
H H H H H H
I I I /
I /
:
35. a. CH3Cl; b. H - C - Cl : c. forțe dipol - dipol. 36. a. H - C - O - H b. H - C - C - H c. C = C

I I I I \ \
:
H H H H H H
:
H O:
d. C = 0 e. H - C ≡ C - H f. H - C ≡ N 37. a. H - O: b. H - O - O - H c. H - O - N = O : d. H - C
/ //
:
:
:
:
:
:
\ \ \
:
:
:
H H O-H
..
:
O: CH3

C—
H3C
—
N— C—
H H H H N
—
I ..
:
I I I

—
:
CH b. 7 : 2, c. C8H10N4O2,
—
e. H - C - N - H f. H - C - C - C - H 38. a.
C— —
—
I I I I I C

:
H H H H H N N

O:
:
—
:
CH3
d. 4,5165·1020 molecule. 39. a, c, e, f. 40. a. Cu(OH)2 + 4NH3 → [Cu(NH3)4](OH)2 - hidroxid de
tetraaminocupru (II); b. Al(OH)3 + NaOH → Na[Al(OH)4] tetrahidroxoaluminat de sodiu. c. Zn(OH)2
+ NaOH → Na[Zn(OH)4] tetrahidroxozincat de sodiu. d. Ag2O + 4NH3 + H2O → 2[Ag(NH3)2]OH hi-
droxid de diaminoargint (I) e. HgI2 + 6KI → K2[HgI4] tetraiodomercuriat (II) de potasiu f. FeCl 3 +
6KSCN → K3[Fe(SCN)6] + 3KCl hexatiocianoferat (III) de potasiu. 41. b, e, f. 42. a, b, e, f. 43. a, c, d,
f. 44. c, d, e, f. 45. a, c, d, f. 46. 1. f, 2, b, 3. d, 4. c, 5. a. 47. 1. b, 2. a, 3. c, 4. e, 5. f. 48. a. [Cr(NH3)5Cl]Cl2;
[Cr(NH3)6]Cl3; b. [Cr(NH3)5Cl]Cl2+ 2AgNO3 → [Cr(NH3)6](NO3)2+ 2AgCl; [Cr(NH3)6]Cl3+ 3AgNO3 →
[Cr(NH3)6](NO3)3+ 3AgCl 49. a = CuSO4; b = Cu(OH)2, c=Na2SO4; d=H2O; e = [Cu(NH3)4](OH)2
50. a. M = K; a= Cl2; b = KCl, c=H2; d=HCl, e = KClO3; f= O2; g =HClO; b. KCl – legături ionice K+Cl- ;
KClO3 - legătură ionică între ClO3- şi K+, o legătură covalentă simplă şi 2 legături covalente coordi-
native între Cl şi O ; HClO – o legătură covalentă polară H-O şi o legătură covalentă polară Cl-O ; c.
10,5 g HClO. 51. a. X = Al; b = Cl2; b = AlCl3; c = O2; d= Al2O3; e = Al(OH)3; f = Fe2O3; g = Na[Al(OH)4];
h = H2; i = NaCl; b. Cl2 – legătură covalentă nepolară; Al(OH)3 – legături ionice între Al3+şi HO- , le-
gături covalente polare O-H ; Na[Al(OH)4] - legătură ionică între [Al(OH)4]- şi Na+; legături covalente
coordinative între Al3+ şi HO-; legături covalentă în ionii HO-; c. H2, O2, Cl2.
52. a.
b. C9H8O4 (A), C6H8O6 (B), c. A : B = 1,629.

53. a.
b. C14H9Cl5 ; c. 7 : 3
54. a.
b. D c. A, B, C, D - legături de hidrogen
55. 1-a, 2-c, 3-b, 4-f, 5-d
56. 1-f, 2-b, 3-e, 4-c, 5-a
57. 1-b, 2-c, 3-e, 4-f, 5-a
58. a. A-4, B-12, C-4 b. A, B, C; c. A – interacţiuni dipol-dipol, B – legături de hidrogen intermoleculare
şi intramoleculare, C – legături de hidrogen; d. A, C, B ; e. se formează un număr mai mare de legături
de hidrogen. 59. A – molecule polare, asociate prin legături de hidrogen; B – molecule nepolare
asociate prin forţe de dispersie. 60. a. C2H6O ; b. H3C-CH2-OH ; H3C-O-CH3 c. H3C-CH2-OH .

5. starea gazoasă
1. a. F, b. F, c. F, d. A, e. A, f. F. 2. a, c, e, f. 3. c. 4. b. 5. d. 6. b. 7. a. 112 L, b. 672 m3, c. 4, 48 L, d. 44, 8 cm3,
e. 11,2 m3, f. 1,12 L. 8. a. 142 g, b. 51 kg, c. 1,6 kg, d. 0,11 g, e. 160 g f. 1600 kg. 9. a. 67, 2 L, b. 16, 8
mL, c. 31,16 L, d. 1120 L, e. 2,24 L, f. 4,8052 L. 10. a. 1,42 g/L, b. 0,25 g/L, c. 2,285 g/L, d. 2,768 g/L,
e. 1,190 g/L, f. 1,262. 11. 0,05 mmol CO, 0,3011.1020 molecule CO, 1,12 mLCO, 1,25 g/L; 84 kg N2, 18,
066.1026 molecule N2, 67, 2 m3 N2, 1,25 g/L; 57 mg F2, 1,5 mmol F2, 33, 6 cm3 F2, 1,696 g/L; 0,12 g O3,
2,5 mmoli O3, 15,055.1020 molecule O3, 2,142 g/L. 12. 487, 8 K; 0,975 ol; 82 L; 2,05 atm. 13. 1,92 atm.
14. a. 3 atm, b. 63 °C. 15. 1,77 ori. 16. a. 4, 8 L, b. 2 L. 17. 0,05 mg Ne. 18. a. 5 mol, b. 112 L, c. 224 L.
19. a. 143, 5 atm, b. 214,28 g. 20. a. 6, 022 . 1024 atomi Cl, b. 5,945 atm, c. 112 L, d. 355 g. 21. a. 8,357
atm, b. 1,08 mL. 22. CaH2+ 2H2O→Ca(OH)2 + H2; b. 128, 1 g. 23. 2,57 atm. 24. 47, 39%C, 2,53%H,
50,07 % Cl, b. C14H9Cl5. 25. 126, 95 g. 26. 15, 17 L. 27. a. He, Ne, Ar, b. da. 28. a. 41,5 g/mol, b. 20,75,
c. 3, 28 atm, d. 1,23 atm. 29. a. 0,04 atm, b. 28, 86g/mol. 30. 0,66 g Ne. 31. 2,4 g He. 32. a. 8,15%He,
91,85%Ne, b. 0,646. 33. 0,02 mol SO3. 34. a. N2O3 → NO + NO2 ; b.0,075 atm. 35. a. CH4 + 2O2 →
CO2 + 2H2O; C3H8 + 5O2 → 3CO2 + 4H2O; b. 0,4 atm, c. 25, 33 g/mol, d. 28 g/mol. 36. a. N2O şi CO2,
b. 2,25825 . 1023 atomi O, c. 92,5 g soluţie. 37. a. 2NH → N + 3H ; N H → N +2H ; b. 87,5%
3 2 2 2 4 2 2
NH3 şi 12,5% N2H4; c. 18, 875 g/mol, d. 0,653. 38. a. Zn + 2HCl → ZnCl2 + H2 ; Zn + H2SO4 → ZnSO4
+ H2 ; Cu +2H2SO4 → CuSO4 + SO2 + 2H2O; b. 83, 12% Cu şi 16, 88 % Zn, c. 76, 65 g soluţie HCl, 134,
75 g soluţie H2SO4. 39. a. 70 atm, b. 27, 31g/L, c. 20% N2 şi 80% NH3. 40. a. Ca(OH)2 + CO2 →
CaCO3↓ + 2H2O ; 2CO + O2 → 2CO2 ; 2H2 + O2 → 2H2O. b. xCO2 =0,4, xCO =0,25, xH2 = 0,25, xN2 = 0,1;
c. 1,245 g/L. 41. a. 2H2 + O2 → 2H2O; 2SO2 +O2 → 2SO3; CO2 + 2NaOH → Na2CO3 + 2H2O; SO3 +
2NaOH → Na2SO4 + 2H2O ; b. 38,64 g/mol; c. 84 L aer 42. a. pA= 93,48 atm, pB= 140,22 atm; b. p =
124,64 atm; c. 1,072. 43. 66,66% 44. 12,73 L. 45. O2, N2. 46. a. 2H2 + O2 → 2H2O; 2CO +O2 →
2CO2; CH4 +2O2 → CO2 +2H2O; CO2 + Ba(OH)2 → BaCO3 ↓ + 2H2O; b. 15,2 g/mol ; c. 59,1 g BaCO3.
47. 1,12 atm 48. a. NaHCO3 + HCl → NaCl + CO2 + H2O; CaCO3 + 2HCl → CaCl2 + CO2 + 2H2O; Ca(OH)2
+ CO2 → CaCO3 + H2O ; b. 37 g soluţie ; c. 35,89% NaHCO3, 64,10% CaCO3; d.12,264 g soluţie.
49. a. 4C3H5N3O9 → 12CO2 + 10H2O + 6N2 + O2 ; b. 10,701 m3. 50. a. pN2= 0,738 atm, pO2= 0,1476
atm, pCO2= 0,03936 atm, pH2O= 0,738 atm; b. 0,744 mmol CO2; c. 22,32 mg C6H12O6.
6. soluții
1. a. A, b. F, c. F, d. A, e. A, f. F. 2. a. A, b. F, c. F, d. A, e. A, f. F. 3. c, f. 4. a, b, c, d, f. 5. Se pot forma
legături de hidrogen între moleculele de zaharoză și moleculele de apă. 6. Vitaminele C și B5 sunt
hidrosolubile; vitamina A este liposolubilă. 7. Solventul X este mai polar. 8. a. 1,25 mg, b. 87, 5%, c.
0,15625 mg. 9. B, C. 10. 9 g NaCl. 11. a. 8 kg zahăr, 72 kg apă. b. 160 kg sfeclă de zahăr. c. 120 kg de
apă 12. a. 25 g glucoză; b. 27,777 g glucoză. 13. a. 12,9%; b. 6,25% NaOH și 93,75% H2O. 14. a. 4:1;
b. 62,5 g soluţie. 15. 4%, 12%, 20%, 28%. 16. 10%; 30%; 50%. 17. a, c, e, f. 18. b, d, e, f. 19. a, b,
d, e, f. 20. 37, 69 % H2SO4. 21. b. 22. c, d, e, f. 23. a, b, c, e, f. 24. a, b, e. 25. a. 2:1; b. 9:175. 26.

0,014M, b. 0,75M, c. 4,25M, d. 0,01M, e. 0,3 M , f. 0,16 M. 27. 0,01M NH4+, 0,002M PO43-. 28. 11,66
L. 29. 10,86 mL. 30. 42,18%. 31. 10,816 M. 32. 72,199%, 12,809 M. 33. 5:1. 34. 1,4 M. 35.
4 M. 36. 250 mL. 37. 1 L. 38. 50 g CuSO4. 5H2O şi 150g apă. 39. 18, 52 g CuSO4.5H2O. 40. 98,
4 g MgSO4.7H2O. 41. 142,2 g Cu(NO3)2 . 6H2O. 42. a. 40 g. b. 320 g c. 10,923 % d. 128, 8 g
Na2SO4.10H2O. 43. 60 g NaNO3. 44. 1:8. 45. 15 g soluţie H2SO4 4, 9 %. 46. 0,01M Na2CO3 ,
0,04M NaHCO3. 47. 7,3062 g. 48. b. 3,36 %, c. 5, 475 g CaCl2.6H2O, 549, 525 g H2O, d. 3, 011.1022
Cl-. 49. a. xNaOH = 0,047; xH2O = 0,952; b. xSO3 = 0,234; xH2SO4 = 0,765; c. xI2= 0,043; xKI = 0,01; xC2H6O
= 0,946; d. xC6H12O6 = 0,01; xH2O = 0,989. 50. a. MgO + H2SO4 → MgSO4+ H2O; CuO + H2SO4 →
CuSO4 + H2O; b. MgO : CuO = 5:1. 51. a. K2CO3 + BaCl2 → BaCO3↓ + 2KCl ; K2CO3 + 2HCl → 2KCl
+ H2O + CO2; KOH + 2HCl → KCl + H2O ; b. 73,5 %. 52. a. CuSO4 + 2NaOH → Cu(OH)2↓+ Na2SO4;
Cu(OH)2 + 4NH3 → [Cu(NH3)4] (OH)2 b. 710 g soluţie; c. 0,4 L soluţie; d. 0,8 L soluţie. 53. a. NaOH
+ HCl → NaCl + H2O; Ca(OH)2 + 2HCl → CaCl2 + 2H2O; b. 0,3 M NaOH; 0,03 M Ca(OH)2. 54. a.
MgCO3.5H2O; b. 7,2 g MgO. 55. a. ZnSO4 + 2NaOH → Zn(OH)2↓ + Na2SO4; b. ZnSO4.7H2O; c. 14,26
g apă; d. 2 g precipitat. 56. a. NaOH + HCl → NaCl + H2O ; Na2CO3 + 2HCl → 2NaCl + H2O + CO2;
AgNO3 + NaCl → AgCl↓ + NaNO3; CO2 + Ca(OH)2 → CaCO3↓ + H2O; b. 65,68 %, c. 12,11 mL. 57.
a. Na CO .8H O, b. 62,937%. 58. a. 4,299 g NaCl, 0,298 g KCl, 0,169 g CaCl .2H O; b. 155,6 mmol/L
59. a. H2SO4 + BaCl2 → BaSO4↓ + 2HCl; b. 0,024 M ; c. 91,5 % d. 0,3 L soluţie AgNO3. 60. a.
2 3 2 2 2
Cl-.
Na2CO3 + 2HCl → 2NaCl + H2O + CO2; b. 0,03 M; c. Na2CO3.10H2O. 61. a. Na2S + 2HCl → NaCl +
H2S ; Na2SO4 + BaCl2 → BaSO4↓ + 2NaCl; H2S + NaOH → NaHS + H2O. b. 9,22 g c. 84,59%. 62. a.
CuO + H2SO4 → CuSO4 + H2O ; CuCO3 + H2SO4 → CuSO4 + H2O + CO2; b. 96,9 %; c. 61,8125 g
CuSO4.5H2O. 63. a. Na2CO3 + H2SO4 → Na2SO4 + H2O + CO2; b. 47,74 % Na2CO3, 44,14% H2SO4.
64. a. 3:1, b. 47,25% HNO3; 24,5% H2SO4; c. 0,625 L soluţie. 65. 0,5 mol. 66. a. FeSO4 + 2NaOH
→ Fe(OH)2↓ + Na2SO4; Na2SO4 + BaCl2 → BaSO4↓ + 2NaCl; b. 74 g amestec; c. 0,8 mol/L Na+; 0,6
mol/L Fe2+; 1 mol/L SO42-. 67. a. SO3 + H2O → H2SO4; b. 18,375 kg; c. 78,375 kg soluţie. 68. a.
SO3 + H2O → H2SO4; b. 60 kg; c. 80 kg soluţie. 69. a. 12 kg oleum; b. 2 kg soluţie. 70. a. SO3 +
2NaOH → Na2SO4 + H2O; H2SO4 + 2NaOH → Na2SO4 + 2H2O; b. 24,8%; c. 15%. 71. a. Ca(OH)2 +
2HNO3 → Ca(NO3)2 + 2H2O; b. 13,6069%; c. 119,298 g. 72. a. 2NaOH + CuSO4 → Cu(OH)2 + Na2SO4;
b. 7,5 g; c1= 0,06 M¸ c2= 0,057 M.
7. eChilibrul ChimiC
1. a. A, b. A, c. F, d. F, e. F, f. A. 6. sistemul nu a ajuns la echilibru, reacţia va continua către formarea
produşilor de reacţie. 7. sistemul nu a ajuns la echilibru, reacţia va continua către formarea
reactanţilor. 8. 0,02. 9. 1250 (L/mol)2. 10. 5,743 . 10-8 (mol/L)-3. 11. 4,611 (mol/L)-1. 12. 9,72
(mol/L)2. 13. [A] = 0,09M, [B] = 0,01M. 14. a. 2,22 (L/mol)2 b. 0,67 mol/L. 15. a. 0,126, b. 62,5.
16. 1 . 10-30 L/mol. 17. 7,8125 . 106 L/mol. 18. 1M. 19. 0,01 M. 20. 0,017. 21. a. 33,33 % NO,
5,55% H2, 11,11% N2, 50% H2O b. 450. 22. a. Kc=0,11; b. 5M, c. 40 %. 23. a. Kc= 0,2 mol/L;
b. 25%NO2, 50% NO, 25% O2; c. 0,15 M. 24. a. Kc=0,15 L/mol; b. 10,71 %SO3, 35, 71% SO2, 53,
57% O2; c. 0,52 M. 25. a. Kc=1,25 mol/L; b. 21,05 %SO3, 52,63% SO2, 26,31% O2; c. 0,56 M;
d. 71,42%. 26. [H2] = 1,066 M, [I2] = 0,066 M, [HI] = 1,868 M. 27. [CO] = [H2O] = 0,89 M, [CO2] =
1
2
[H2] = 1,11 M. 28. b. presiune mică şi temperatură mare. 29. a. 1, b. 1, c. 2, d. 1, e. 1. 30. a. 2, b. 1, c.

1, d. 1, e. 1. 31. a. 1, b. 2, c. 1, d. 1, e. 2. 32. a. creşte, b. scade, c. creşte, d. creşte. 33. a. să scadă, b.
să crească, c. nu influenţează, d. să crească, e. nu influenţează, f. să scadă. 34. a. scade , b. creşte, c.
creşte, d. creşte , e. creşte , f. nu influenţează. 35. b, e, f. 36. Kc= 4,3. 37. a. Kc= 0,165 (mol . L)-1/2 , b.
62,06% SO2; 31,03% O2; 6,89% SO3. 38. a. Kc= 7,653 mol/L-1, b. 41,17% PCl3; 41,17% Cl2; 17,64%
PCl5. 39. a. CO : H2 = 6 : 17; b. 66,66%; c. 230,4 mol2. L-2.
8. aCizi și baze
1. a. A, b. F c. F, d. A, e. F, f. F. 2. a. A, b. A c. F, d. A, e. F, f. A. 3. a. A, b. F c. A, d. A, e. F, f. F. 4. b, d. 5.
a, b, d, e, f. 6. a, c, d, f. 7. e, f. 8. b, c, f. 9. a, b, d, f. 10. a, b, c, d. 11. b, c, e, f. 12. a, b, d, e.
13. a, c, e. 14. a. MgO + 2HCl → MgCl2 + H2O; b. MgCO3 + 2HCl → MgCl2 + CO2 + H2O; c. NaHCO3 + HCl
→ NaCl + H2O + CO2; d. Al2(CO3)3 + 6HCl → 2AlCl3 + 3CO2 + 3H2O. 15. 0,4L. 16. 67,5 g. 17. RbOH.
18. a. Sr(OH)2 + 2 HNO3 → Sr(NO3)2 + 2H2O; b. [HO-] = 0,425 M, [Sr2+] = 0,3125 M, [NO3-] = 0,2 M;
c. albastră. 19. 90%. 20. 84%. 21. 1d, 2f, 3a, 4e, 5b. 22. 1d, 2a, 3b, 4f, 5e. 23. a. HCO3- și CO32-; H3O+
și H2O; b. CH3COOH și CH3COO-; HCO3- și CO32-; c. HNO3 și NO3-; NH4+ și NH3; d. HSO4- și SO42-; H2O
și HO-. 24. a. ClO3-, HS-, PH3, PO43-; b. HCN, HSO3-, H3O+, H2CO3. 25. 1,11.10-3 mol/L. 26. a. HCO3-,
H2S, H2CO3, HF, H2SO3; b. H2SO3 + NaF → NaHSO3 + HF; HF + NaHCO3 → NaF + H2O + CO2; H2SO3 +
Na2S → NaHSO3 + NaHS. 29. a. 3, b. 1, c. 2, d. 1. 30. a. 2, b. 3, c. 2, d. 3. 31. a. 11, b. 12, c. 12, d. 10.
32. a. 13, b. 12, c. 11, d. 13. 33. 0,055 M. 34. a. 5, b. 12. 35. 2,54 cm3. 36. pH=13. 37. 0,1 38. a.
H3C-COOH + H2O ⇆ H3C-COO- + H3O+ ; b. [H3C-COO-] = [H3O+] = 5.10-5 M 39. a . H-COOH + H2O ⇆
H-COO- + H O+; b. Ka=1,79.10-4 mol/L. 40. Ka=1,8.10-5 mol/L. 41. a. 0,0325 M; b. 5,05.10-4 M ; c. 0,082
3
M; d. 0,0167 M. 42. a. 0,028 M; b. 5,05.10-2 M ; c. 9,01.10-3M; d. 3,735 M. 43. a. neutru; b. neutru;
c. acid; d. bazic. 44. a. 0,1 M; b. 19,99 mL ; c. 10 mL; d. 20,24 mL. 45. a. 0,01 M; b. 4 mL ; c. 3,592 mL;
d. 2,02 mL. 46. a. H3C-COOH + NaOH → H3C-COONa + H2O ; b. 1,5M. 47. a. H3C-CH(OH)-COOH + NaOH
→ H3C-CH(OH)-COONa + H2O ; b. 0,025M. 48. a. SO3 + H2O → Na2SO4; H2SO4 + 2NaOH → Na2SO4
+ 2H2O; b. 22%. 49. a. KOH + HCl → KCl + H2O ; b. 80%; c. 13. 50. a. NaOH + HCl → NaCl + H2O ;
Na2CO3 + 2HCl → 2NaCl + H2O + CO2; KOH + HCl → KCl + H2O b. 93,78%. 51. a. p = 70%; b.CaO +
H2O → Ca(OH)2; Ca(OH)2 + 2HNO3 → Ca(NO3)2 + 2H2O; c. 5,78%; d. 0,24L . 52. a. KOH + HCl → KCl +
H2O; b. 45 mL soluție KOH, 55 mL soluție HCl; c.22,22% HCl
9. reaCții redox
1. d, e, f. 2. d, e, f. 3. a, b, c, d. 4. a, b, c, e. 5. a, d, e. 6. a, b, f. 7. a, b, c, f. 8. b, c, d, f. 9. a. 0, b. +3 , c. +7,
d. +5 , e. -1 , f. -1 10. a. -2 , b. +6 , c. +4 , d. -2 , e. +6 , f. 0 11. a. +2 , b. +4 , c. +7 , d. +4 , e. +2, f. 0. 12. a. +3,
b. +3 , c. +6 , d. +6 , e. +3 , f. +2. 13. b, f. 14. a, c, f. 22. c. creşte, d. Zn. 23. b. scade cu 0,28g, c. 0,25M
FeSO4 ; 0,45 M CuSO4. 24. b. 1,95 g. 25. b. 120 g; c. 3, 73%. 26. b. 3, 6 g; c. 1,8 g. 27. 65(Zn). 28.
c. 4,9 g NaCN. 29. d. 15,3 g. 30. d. 63,2 g. 31. d. 31,6 g. 32. d. 29,5 g. 33. d. 74, 1 g. 34. d. 131 g. 35.
b. 2; c. 424 kg. 36. b. 291,2 kg. 37. 27,2%. 38. b. 95% FeSO4, 5% Fe2(SO4)3. 39. b. 311 g. 40. b.
117 g.

test de evaluare finală 1
I. Să se stabilească dacă fiecare dintre următoarele afirmaţii este adevărată (A) sau falsă (F):
1. Legătura ionică se stabileşte între elemente care au o diferenţă mare de electronegativitate.

2. Hidroxidul de aluminiu are un caracter bazic mai puternic decât hidroxidul de magneziu.
3. Temperatura de topire a fluorurii de sodiu este mai mică decât temperatura de topire a
fluorurii de potasiu.
4. În molecula de azot N2, atomii sunt uniți printr-o legătură covalentă simplă.
5. Clorura de potasiu şi clorura de amoniu sunt solubile în solvenţi polari.
II. Pentru fiecare item să se indice răspunsul corect:

1. Se poate forma o legătură covalentă între:
a. H şi Na; b. P şi Cl; c. K şi Cl; d. Al şi O.
2. Elementele sunt aranjate în ordinea scăderii caracterului nemetalic în seria:
a. F, Cl, Br; b. N, O, F; c. S, F, Cl; d. F, S, O;
3. Este corectă afirmaţia referitoare la ionul Na+:
a. are orbitali monoelectronici; b. se formează prin acceptare de electroni;
c. are configuraţia gazului rar argon; d. este izoelectronic cu ionul F-.
4. Reacția în care acidul sulfuric prezintă caracter oxidant este:
a. H2SO4 + CaO  CaSO4 + H2O
b. 2H2SO4 + Cu  CuSO4 + SO2 + 2H2O
c. H2SO4 + PbO2 + H2O2  PbSO4 + 2H2O + O2
d. H2SO4 + 2NaHCO3  Na2SO4+ 2CO2 + 2H2O
III. Se dă ecuaţia: N2(g) + 3H2(g)  2NH3(g) + Q
1. Să se scrie expresia constantei de echilibru pentru reacţia dată.

2. Să se aprecize cum trebuie să fie temperatura şi presiunea amestecului pentru a obţine
amoniac cu randament cât mai mare.
IV. Oxidul de magneziu se obţine în laborator prin arderea magneziului în flacără. Dacă oxidul de
magneziu obținut este introdus într-o eprubetă ce conține apă și câteva picături de soluție de
fenolftaleină, se poate observa colorarea soluției în roșu carmin.
1. Să se scrie ecuaţiile reacţiilor chimice care au loc.
2. Să se reprezinte formarea legăturii ionice în oxidul de magneziu.
3. Să se comenteze proprietăţile fizice ale oxidului de magneziu: starea de agregare, temperatura
de topire, comportarea la lovire, conductibilitatea electrică.
4. Se arde o masă de 19,2 g de magneziu ce conţine 5 % impurităţi. După ardere, oxidul de
magneziu rezultat se tratează cu apă în exces formând compusul A. Să se calculeze masa de
compus A care se formează.

test de evaluare finală 2
I. Să se stabilească dacă afirmaţiile următoare sunt adevărate (A) sau false (F):
1. În soluţia apoasă diluată un acid tare se găseşte parţial ionizat.
2. Specia HPO42- este un acid diprotic.
3. Soluţia apoasǎ care are pH = 8 prezintǎ caracter bazic.
4. La încălzirea unui sistem chimic aflat în echilibru, echilibrul se deplasează în sensul reacţiei
exoterme.
5. Agentul reducător este o specie care cedează electroni.
II. Pentru fiecare item să se indice răspunsul corect:
1. Este corectă afirmaţia referitoare la hidroxidul de sodiu:

a. În soluţie apoasă este o bază slabă. b. Este o bază mai slabă decât amoniacul.
c. Înroşeşte soluţia de fenolftaleina. d. Este un amfolit acido-bazic.
2. Soluţia apoasă al cărei pH=5, are concentraţia ionilor HO- egală cu :
a. 10-9 mol/L b. 10-5 mol/L c. 5 mol/L d. 9 mol/L
3. Sarcina ionului complex al combinației complexe Fe4[Fe(CN)6]3 este:
a. 3- b. 3+ c. 4- d. 4+
4. Numărul de substanţe ionice scrise în şirul HBr, KF, Na2O, NH3, Ca(OH)2, NH4Cl, este:
a. 2 b. 3 c. 4 d. 5
III. Să se scrie configuraţia electronică şi să se indice poziţia în Tabelul periodic a următoarelor

elemente chimice:
1. atomul elementului (X) are 2 electroni pe substratul 4s;
2. atomul elementului (Y) are trei orbitali monoelectronici pe substratul 3p;
3. atomul elementului (Z) formează un ion negativ divalent care prezintă configuraţia gazului rar
neon.
IV. Acizii şi bazele sunt substanţe compuse implicate în multe procese naturale sau în reacţiile
aplicate în industria chimică.
1. Să se explice semnificaţia noţiunilor:
a. acid slab;
b. bază monoprotică.
2. Să se indice perechile de acizii şi baze conjugate care participă la următoarea reacţie:
CN- + HSO4-  HCN + SO42-
3. a. Să se scrie ecuația reacției de neutralizare a acidului sulfuric cu NaOH.
b. Să se calculeze masa soluţiei de NaOH de concentraţie 10% consumată în reacţia de
neutralizare a 25 cm3 soluţie H2SO4 de concentraţie 0,2 M.
4. Să se calculeze pH-ul soluției obținute prin dizolvarea a 112 mL acid clorhidric gazos (c.n.)
într-un volum de 500 mL apă.

Cuprins
1. reacţii chimice ..........................................................................................................................................3

exerciții și probleme.......................................................................................................................13
2. structura atomului. tabelul periodic al elementelor ..........................21

exerciții și probleme......................................................................................................................28
3. Variația proprietăților elementelor în tabelul periodic ...................37

4. legături chimice. interacţiuni intermoleculare .............................................51

5. starea gazoasă ..................................................................................................................................68

6. soluții ...........................................................................................................................................................80
7. echilibrul chimic ...............................................................................................................................95

8. acizi şi baze .........................................................................................................................................105

9. reacţii redox ........................................................................................................................................119

exerciții și probleme.....................................................................................................................127
răspunsuri ..................................................................................................................................................135
Alina Maiereanu
clasa a IX-a
Exerciții și probleme
CHIMIE
CHIMIE
Exerciții și probleme clasa a IX-a
Booklet
ISBN 978-606-590-792-8
LC136
Booklet
Booklet

Booklet Chimie Liceal Cls 9 Chimie Culegere de Exercitii Alina Maiereanu

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Booklet Chimie Liceal Cls 9 Chimie Culegere de Exercitii Alina Maiereanu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alina Maiereanu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Redactor: Oana Chiriță

Editura Booklet 2019

ClasifiCarea substanţelor anorganiCe

SUBSTANȚE SIMPLE SUBSTANȚE COMPUSE

Atomice Moleculare Moleculare Ionice

Exemplu: He Exemplu: O2 Exemplu: H20 Exemplu: NaCl

oxid + de + numele metalului

Exemple: Na2O – oxid de sodiu MgO – oxid de magneziu

Oxizii metalelor care au mai multe valenţe se denumesc după regula:

oxid + de + numele metalului + valența metalului

prefix + oxid + de + numele nemetalului

4 Chimie – clasa a IX-a

hidroxid + de + numele metalului

Exemple: NaOH – hidroxid de sodiu Mg(OH)2 – hidroxid de magneziu

hidroxid + de + numele metalului + valența metalului

Exemple: Cu(OH)2 – hidroxid de cupru (II)

HIdRACIZI ANIONI (radicali acizi)

numele sufixul numele sufixul

Exemple: HF – acid ﬂuorhidric Exemple: Fˉ – ﬂuorură

Culegere de exerciții și probleme 5

OXIACIZI ANIONI (radicali acizi)

Exemple: H2CO3 – acid carbonic Exemple: CO32- – carbonat

6 Chimie – clasa a IX-a

numele numele valența

Exemple: Cu2S – sulfură de cupru (I) Fe2(SO4)3 – sulfat de ﬁer (III)

Unele săruri nu conţin ioni pozitivi de metale, ci ionul amoniu NH4+.

CalCule pe baza formulelor ChimiCe

Unitatea atomică de masă, u, reprezintă a douăsprezecea parte din masa izotopului 12 C

Exemplu: masa relativă a hidrogenului

= 2 ⋅ 1 + 16 = 18 = 40 + 2(14 + 3 ⋅ 16) = 164

Numărul lui Avogadro se notează NA şi se exprimă NA = 6,022 ⋅ 1023 mol-1

Exemple: 1 mol de atomi 12C conține 6,022 ⋅ 1023 atomi 12C

Culegere de exerciții și probleme 7

Numărul de moli de substanță se notează cu n. Numărul de moli se poate determina dacă se

unde: m – masa de substanță (g)

Compoziția procentuală de masă a unei substanțe compuse indică procentul cu care

8 Chimie – clasa a IX-a

De exemplu, pentru a determina masa de cupru conţinută în 32 g CuSO4, se scrie:

De exemplu, pentru a determina masa de sulfat de cupru ce conţine 16 g S, se scrie:

O: 53,33 = 3,333 O: 3,333 ~

Culegere de exerciții și probleme 9

Exemplu: cunoscând că o substanţă conţine 5,88 %H şi 94,12%O, se poate determina formula

17n= 34  n=2  H2O2 formula moleculară

Ca: 10 = 0,25 0,25 =1

C: 3 = 0,25 : 0,25 0,25 =1 CaCO3

CalCule pe baza eCuaţiilor ChimiCe

10 Chimie – clasa a IX-a

 x = 2,4 mol Al2O3

 se obţin 2,4 mol Al2O3

 x = 2,8 mol Al2O3

Exemplu: În procesul de fotosinteză, plantele transformă dioxidul de carbon şi apa în glucoză

Culegere de exerciții și probleme 11

(3) calculul masei de glucoză

Puritatea substanțelor, p, se exprimă procentual şi se calculează:

În calculele stoechiometrice se utilizează doar mase de substanțe pure.

Randamentul unei reacții se referă la gradul de transformare a reactanților în produşi de reacție.

12 Chimie – clasa a IX-a

1. Scrieți formulele chimice pentru compușii din următoarele perechi de elemente:

b.zinc și oxigen ________________ d. aluminiu și sulf ________________

2. Scrieți formulele chimice pentru compușii din următoarele perechi de elemente:

b. sodiu și clor ________________ d. potasiu și sulf ________________

3. Denumiți următoarele săruri:

b.zinc și oxigen d. aluminiu și sulf

b. sodiu și clor d. potasiu și sulf

b. KF e. CsF

c. NaI _ f. MgCl2 ____

b. Ca3(PO4)2 e. ZnCO3 ___

c. MgSO4 _ f. KHCO3 _

b. (NH4)2S e. CuI __

c. FeSO4 _ f. CrCl2 __

a. trioxid de sulf d. azotat de argint

b. monoxid de azot e. azotat de crom (III)

c. oxid de ﬁer (III) f. clorura de staniu (IV)

b. acid bromhidric e. acid fosforic

c. acid sulfuros f. acid clorhidric

b. H2SO3 e. HNO2 _

c. H2SO4 f. HNO3 _