Romanul prezintă aventurile echipajului goeletei românești Speranța în drumul său spre Țara de

Foc. Personajul principal este Anton Lupan, căpitanul navei, pentru care îndeplinirea acestei
misiuni reprezintă un vis dintotdeauna și o obligație morală extrem de puternică față de un
vechi prieten, Pierre Vaillant, cu care studiase ingineria în Franța și cu care plănuise totul.
Opera începe cu povestea prieteniei dintre românul Anton Lupan și francezul Pierre Vaillant,
care plănuiesc să exploreze ultima zonă rămasă neexplorată și necunoscută: Țara de Foc, capătul
sudic al Americii de Sud.
După ce cei doi au strâng suficienți bani pentru a cumpără o goeletă ,cu care aveau de gând să
pornească expediția , Anton Lupan rămâne la Stambul în timp ce Pierre Vaillant pleacă spre
Brăila cu marfa . L’Esperance nu ajunge niciodată în port , fiind atacat de pirați , iar Pierre
dispărând fără urmă.
După cinci ani , Anton revine în Brăila pentru a verifica din nou dacă a mai apărut vreo veste
despre Pierre, fără rezultat însă. Acesta ( Lupan) își adună un echipaj format din Haralamb,
Mihu și Cristea Busuioc, respectiv Adnana, formând astfel echipajul goeletei Speranța, șase
bărbați, o femeie, un adolescent ,Mihu și un câine, pe nume Negrilă. În cele din urmă, Anton
Lupan găsește goeletă la Sulina pe o plajă pustie, în apropierea farului, eșuată și aproape
complet acoperită de nisip.
Goeletă „Speranța” era de fapt goeletă L'Esperance, ai căror proprietari fuseseră Anton Lupan și
Pierre Vaillant, după ce fusese parțial arsă de pirați, abandonată pe niște dune de nisip din
apropierea Sulinei și apoi recondiționată de Anton Lupan și echipajul său.
Împreună cu acești oameni inimoși călătorește până la capătul lumii pentru a explora un ținut
necercetat.