Liviu Tudor Digitally signed

by Liviu Tudor
Bailestean Bailesteanu
Date: 2021.06.29
u 13:50:01 +03'00'

LIVRABIL 3. POLITICA URBANĂ 2020-2035

ȘI PLANUL DE ACȚIUNE

DOCUMENT ÎNSOȚITOR 1:
Cadru de planificare spațială pentru dezvoltare
durabilă

www.poca.ro
CLAUZĂ DE LIMITARE A RESPONSABILITĂȚII

Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca

Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.

DECLARAȚIE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR

Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea
anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea legislației în
vigoare.
Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Str. Apolodor nr. 17, București, România); sau (ii) Grupul Banca Mondială în România
(Strada Vasile Lascăr, nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România).

Prezentul raport a fost transmis în luna decembrie 2020, în cadrul Acordului privind Serviciile de
Asistență Tehnică Rambursabile pentru Politica Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie
2019 între Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare. Acesta reprezintă un document de sprijin pentru Livrabilul 3 în cadrul
acordului menționat mai sus - Contribuții la politica urbană 2020-2035.

Proiect co-finanțat din Fondul Social European prin intermediul

Programului Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020
MULȚUMIRI

Prezentul raport este transmis în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile
pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea lui Christoph
Pusch (Director de Sector, Managementul Riscurilor Sociale, Urbane, Rurale și al Rezilienței, Europa și
Asia Centrală), David N. Sislen (Director de Sector, Managementul Riscurilor Sociale, Urbane, Rurale și
al Rezilienței, America Latină și Caraibe) și a Tatianei Proskuryakova (Director de Țară, România și
Ungaria). Raportul a fost elaborat de o echipă coordonată de Dean Cira (Specialist Principal în
domeniul Urban) și Paul Kriss (Specialist Principal în domeniul Urban) și alcătuită din Alexandra Nae
(expert în dezvoltare urbană), cu îndrumarea din partea Yondelei Silimela (specialist principal în
dezvoltare urbană), Carli Venter (specialist principal în dezvoltare urbană) and Marcel Ionescu-Heroiu
(specialist principal în dezvoltare urbană) și cu sprijinul lui Damaris Bangean (expert în dezvoltare
urbană), Bogdan Topan (expert politică), Oana Franț (expert operațiuni) și George Moldoveanu
(Asistent Informații).

Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedback primit
de la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special Ministrului
Ion Ștefan, Secretarului de Stat Gheorghe Păsat, Directorului General Alexandru Soare, Directorului
Liviu Băileșteanu, Șefului Serviciu Radu Necșuliu, precum și Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Bogdan
Micu, Beniamin Stoica, Alina Huzui, Georgiana Toth, Anca Ureche, Antonia Dudău, Andrei Giurăscu,
Andreea Chitrosan și celorlalți parteneri locali, regionali și naționali care au contribuit la elaborarea
acestui raport.
ABREVIERI ȘI ACRONIME

ANCPI Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară

CCD Densitate de construcție condiționată
CORINE Coordonarea informațiilor despre mediu
EC Comisia Europeană
ESPON Rețeaua europeană de observare a planificării spațiale
EU Uniunea Europeană
FUA Zonele urbane funcționale
GIS Sistem de informații geografice
INS Institutul Național de Statistică
MLPDA Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
OECD Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
OUG Ordonanță de urgență a Guvernului
PATN Planul de Amenajare a Teritoriului Național
PLUREL Relaţiile în cadrul utilizării terenurilor periurbane
PNCCF Programul Național pentru Teren și Cadastru
PUG Planul Urbanistic General
PUZ Plan Urbanistic Zonal
RAS Servicii de consiliere rambursabile
RON Lei românești
SDGs Obiectivele de dezvoltare durabilă
SUMP Planul de mobilitate urbană durabilă
TAU Unitatea administrativă teritorială
TDR Drepturi de dezvoltare transferabile
TIF Finanțare cu creștere fiscală
TOD Dezvoltare orientată spre tranzit
UN ONU
UK Marea Britanie
CUPRINS
1. REZUMAT ........................................................................................................................ 1
2. UN MANIFEST PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ A TERITORIULUI ...................................... 3
2.1 Către dezvoltarea durabilă......................................................................................................... 3
2.2 Rolul planificării spațiale în dezvoltarea durabilă ...................................................................... 4
2.2.1 Ce reprezintă planificarea spațială ? ........................................................................ 4
2.2.2 De ce este importantă planificarea spațială? ........................................................... 5
2.3 Provocarea dublă a declinului urban și a extinderii urbane ...................................................... 6
2.4 Momentul pentru o reformă a planificării spațiale ................................................................... 7
3. ÎNȚELEGEREA CONTEXTULUI LOCAL ȘI A PROVOCĂRILOR .................................................. 9
3.1 Modele teritoriale dominante în România ................................................................................ 9
3.2 Forțe de acțiune și bariere ....................................................................................................... 11
3.3 Răspuns instituțional................................................................................................................ 12
4. DIRECȚII DE POLITICĂ PENTRU SUSTENABILITATEA SPAȚIALĂ .......................................... 13
4.1 Obiective de sustenabilitate spațială în cadrul politicii urbane naționale românești ............ 13
4.2 Principii directoare pentru sustenabilitate a spațială .............................................................. 18
4.2.1 Conceptul de reziliență urbană .............................................................................. 18
4.2.2 Incluziune socială.................................................................................................... 20
4.2.3 Calitatea vieții ......................................................................................................... 21
4.3 Indicatori de performanță a sustenabilității spațiale .............................................................. 22
5. DIRECȚIA POLITICĂ 1: CONSOLIDAREA CADRULUI DE REGLEMENTARE PENTRU
PROMOVAREA SUSTENABILITAȚII SPAȚIALE .................................................................... 23
5.1 Măsuri instituționale cheie pentru promovarea sustenabilității spațiale ............................... 25
5.1.1 Alinierea obiectivelor naționale de sustenabilitate cu politicile sectoriale și
strategiile locale ....................................................................................................................... 25
5.1.2 Facilitarea cooperării metropolitane și gestionarea creșterii periurbane ............. 26
5.1.3 Adresarea provocărilor urbane printr-o abordare teritorială localizată ................ 27
5.2 Instrumente politice pentru promovarea sustenabilității spațiale.......................................... 30
5.2.1 Instituțional: cadru analitic pentru evaluarea și gestionarea dinamicilor urbane . 30
5.2.2 Planificare: îmbunătățirea capacității de planificare și de gestionare a dezvoltării
30
5.2.3 Reglementare: instrumente fiscale pentru a limita expansiunea necontrolată și a
stimula regenerarea urbană .................................................................................................... 32
5.3 Măsuri și indicatori: cuantificarea capacității instituționale de promovare a sustenabilității
spațiale 35
5.3.1 Fragmentarea administrativă ................................................................................. 35
 5.3.2 Dinamica demografică ............................................................................................ 38
5.3.3 Cadastrul și Intabularea .......................................................................................... 41
5.3.4 Planul Urbanistic General ....................................................................................... 42
5.4 Recomandări vizate pentru zonele urbane românești ............................................................ 43
6. DIRECȚIA POLITICĂ 2. LIMITAREA EXPANSIUNII URBANE NECONTROLATE........................ 46
6.1 Măsuri politice cheie pentru limitarea expansiunii urbane necontrolate ............................... 46
6.2 Context local și provocări......................................................................................................... 47
6.3 Instrumente politice pentru limitarea expansiunii urbane necontrolate ................................ 48
6.3.1 Reglementare: Măsurarea și monitorizarea dinamicilor spațiale .......................... 48
6.3.2 Instrumente de planificare pentru ținerea sub control și compactarea zonelor de
expansiune urbană................................................................................................................... 49
6.3.3 Instrumente de planificare pentru dezvoltare densă, diversă și compactă ........... 51
6.4 Măsuri și indicatori: cuantificarea expansiunii urbane ............................................................ 54
6.4.1 Consumul de teren ................................................................................................. 54
6.4.2 Modele de expansiune spațială .............................................................................. 59
6.4.3 Dinamică imobiliară ................................................................................................ 60
6.4.4 Densitatea populației ............................................................................................. 61
6.5 Recomandări vizate pentru zonele urbane românești ............................................................ 64
7. DIRECȚIA POLITICĂ 3. REVITALIZAREA ZONELOR URBANE................................................ 66
7.1 Strategii politice cheie pentru revitalizarea nucleului urban................................................... 66
7.2 Context local și provocări......................................................................................................... 69
7.3 Instrumentele politice pentru revitalizarea nucleului urban ................................................... 70
7.3.1 Permiterea regenerării integrate a cartierelor ....................................................... 70
7.3.2 Reconversia fondului învechit de clădiri................................................................. 75
7.3.3 Recuperarea spațiului deschis și diversificarea dotărilor publice .......................... 78
7.3.4 Reamenajarea terenurilor industriale dezafectate din spațiul urban și reutilizarea
productivă a proprietăților vacante ......................................................................................... 83
7.4 Măsuri și indicatori: informarea regenărării urbane ............................................................... 90
7.5 Recomandări vizate pentru orașele românești........................................................................ 91
8. DIRECȚIA POLITICĂ 4. ÎMBUNĂTĂȚIREA CONECTIVITĂȚII URBANE ................................... 93
8.1 Dezvoltarea orientată spre tranzitul metropolitan.................................................................. 94
8.1.1 Utilizarea mixtă a terenului și accesibilitatea în clusterele urbane: cartierul de 20 de
minute 95
8.1.2 Management peri-urban pentru a închide lacunele de infrastructură .................. 97
9. CONCLUZII ..................................................................................................................... 98
10. BIBLIOGRAFIE............................................................................................................... 104
LISTA FIGURILOR
Figura 1. Legătura dintre obiectivul de dezvoltare durabilă 11.3 cu politicile UE, sistemul de organizare
a teritoriului naţional, regional şi local ................................................................................................... 6
Figura 2. Legătura dintre planificarea spațială și obiectivele politicii urbane naționale ..................... 14
Figura 3. Îmbunătățirea rolului planificării spațiului precum cadru umbrelă pentru sustenabilitatea
spațială. ................................................................................................................................................. 15
Figura 4. Orașe în creștere și scădere din România, 2000-2018: analiză spațială și demografică ....... 16
Figura 5. Cele patru direcții politice pentru a merge spre sustenabilitatea spațială. ........................... 17
Figura 6. Dimensiunile calității vieții urbane - Forma Heptagonului. ................................................... 22
Figura 7. Mediul de autorizare pentru sustenabilitatea spațială: cadrul de acțiune ............................ 25
Figura 8. Analiza comparativă a fragmentării municipale în România și alte țări ale UE. .................... 36
Figura 9. Fragmentarea municipală ponderată în funcție de populație și nivelul NUTS 2. .................. 37
Figura 10. Dinamica demografică a populației rezidente permanente. ............................................... 38
Figura 11. Populația rezidentă permanentă de la 1 ianuarie 2020. ..................................................... 39
Figura 12. Dinamica demografică în România între 2000 - 2020.......................................................... 39
Figura 13. Orașe sub pragul PATN pentru categoria lor - populația rezidentă permanentă 2020. ...... 40
Figura 14. Clasificarea zonelor urbane pe baza dinamicii demografice între 2000 și 2020. ................ 40
Figura 15. Extinderea suprafeței construibile între 2000 - 2019 în orașele românești. ....................... 55
Figura 16. Modificări ale zonei construite în zonele urbane și periurbane ale capitalelor de județ. ... 56
Figura 17. Zona de așezare pe cap de locuitor în orașele românești în 2018....................................... 57
Figura 18. Raportul dintre rata consumului de teren și rata de creștere a populației (formula eficienței
utilizării terenului)................................................................................................................................. 58
Figura 19. Raportul dintre rata consumului de teren și rata de creștere a populației în capitalele
județene ................................................................................................................................................ 59
Figura 20. Modele de utilizare a terenului în capitalele de județ, pe baza unei analize vizuale. ......... 59
Figura 21. Autorizațiile totale de construcție din 2002 până în 2019 la nivelul TAU............................ 60
Figura 22. Numărul de autorizații de construire la 1000 de locuitori la nivelul TAU............................ 60
Figura 23. Densitatea populației pe suprafața totală a TAU-dinamica de creștere între 2000 - 2020. 61
Figura 24. Densitatea utilizării în zonele urbane și periurbane în 2018. .............................................. 62
Figura 25. Dinamica densității de utilizare între 2000 și 2018 în zonele urbane și periurbane............ 63
Figura 26. Cvartal complet: model de cvartal de 20 de minute (Melbourne) ...................................... 96
Figura 27. Strategii politice cheie derivate din cadrul de avansare a sustenabilității spațiale ............. 98

LISTA TABELELOR
Tabelul 1. Indicele de fragmentare municipală în regiunile istorice ale României. .............................. 37
Tabelul 2. Sumarul recomandărilor de-a lungul direcțiilor politice pentru sustenabilitate spațială .... 99

LISTA CASETELOR
Caseta 1. Indicatori de sustenabilitate spațială pentru cele patru direcții politice ............................. 23
Caseta 2. Indicatori de sustenabilitate spațială care urmează să fie analizați la nivel local ................ 23
Caseta 3. Cele mai bune practici: Polonia - un cadru instituțional pentru politica națională urbană .. 29
Caseta 4. Cele mai bune practici: Franța - instrumente fiscale pentru planificarea spațială ............... 34
Caseta 5. Cele mai bune practici: Columbia - model de cadastru polivalent. ...................................... 42
Caseta 6. Cele mai bune practici: Elveția - un model pentru planificarea durabilă a spațiului. ........... 53
Caseta 7. Cele mai bune practici: Polonia - Legea revitalizării (cadrul național pentru reînnoirea urbană)
.............................................................................................................................................................. 68
Caseta 8. Cele mai bune practici: Berlin - regenerarea cvartalului condusă de comunitate. ............... 73
Caseta 9. Cele mai bune practici: Olanda - convenții naționale și locale pentru implementarea politicii
de metropolă ........................................................................................................................................ 74
Caseta 10. Cele mai bune practici: Estonia - cofinanțarea renovării clădirilor de apartamente socialiste.
.............................................................................................................................................................. 77
Caseta 11. Cele mai bune practici: Tirana - extinderea facilităților publice prin colaborare public-privată
.............................................................................................................................................................. 81
Caseta 12. Cele mai bune practici: Elveția - străzile locale ca spații comunitare. ................................ 82
Caseta 13. Cele mai bune practici: Leipzig – Reamenajarea zonei verzi industriale dezafectate......... 85
Caseta 14. Cele mai bune practici: Ogre - reamenajare industrială urbană ......................................... 86
Caseta 15. Cele mai bune practici: Dublin și Bruxelles - gestionarea proprietăților neocupate .......... 89
Caseta 16. Cele mai bune practici: Paris și Copenhaga - Paris Express și Finger Plan .......................... 95
1. REZUMAT
Banca Mondială a fost contractată de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
(MLPDA) pentru a susține elaborarea Politicii Urbane a României. Scopul serviciilor de asistență
tehnică este de a oferi sprijin MDLPA în elaborarea documentului de politică urbană care va conduce
la consolidarea capacității administrative și a planificării strategice a orașelor din România, cu scopul
alinierii cadrului normativ și de investiții pentru dezvoltarea urbană și teritorială și optimizarea
proceselor decizionale orientate către cetățeni. Procesul de formulare a politicilor și, în cele din urmă,
contribuțiile politicii sunt multisectoriale și implică o multitudine de părți interesate, publice (diferite
niveluri de guverne) și private. În cadrul scopului mai larg al RAS, obiectivul acestui raport specific este
de a aborda rolul central al planificării spațiale sustenabile în vederea elaborării politicilor urbane
românești. Acest raport sectorial este unul dintre puținele rapoarte independente care vor
fundamenta o politică urbană integrată.
Acest raport abordează rolul planificării spațiale în dezvoltarea durabilă și propune redefinirea
acestei practici sub forma unui cadru umbrelă pentru integrarea și coordonarea politicilor sectoriale.
În scopul obținerii orașelor durabile printr-o politică urbană integrată, este nevoie de o schimbare de
paradigmă către dezvoltarea durabilă drept cadru de guvernare pentru elaborarea politicilor urbane.
Cu toate acestea, pentru implementarea principiilor de sustenabilitate, planificarea teritorială ar
trebui redefinită ca un cadru-umbrelă pentru integrarea și coordonarea politicilor sectoriale. Un set
semnificativ de lucrări subliniază rolul planificării spațiale în coordonarea obiectivelor teritoriale și
spațiale a politicilor sectoriale și armonizarea interacțiunii dintre dimensiunile naționale, regionale și
locale.
Puterea planificării spațiale constă în capacitatea sa de a aborda un spectru larg de provocări
interdependente ale dezvoltării urbane care provin din forma și structura orașului. Planificarea
spațială este atât un amplificator al potențialului, cât și un instrument de control asupra provocărilor,
cu influență directă atât asupra orașelor în creștere, cât și a celor aflate în declin, în a deveni mai
incluzive, reziliente și competitive. Pentru orașele dinamice care atrag în mod organic oameni și
capital, planificarea spațială este un instrument de sporire a productivității și sustenabilității utilizării
terenurilor, în timp ce pentru orașele în declin, ea poate deveni un instrument pentru a transforma
procesul de contracție într-o oportunitate de îmbunătățire a calității mediului construit și a spațiului
public. În general, planificarea spațială contribuie la creșterea calitătii vieții urbane.
Politica urbană națională are un dublu rol în conturarea dezvoltării urbane: un rol vizionar în
formularea unui set de obiective clare care să ghideze dezvoltarea către calea sustenabilității și un rol
de coordonare în consolidarea capacității instituționale și a instrumentelor politice disponibile pentru
a avansa dezvoltarea durabilă. Politica Urbană Națională pentru România vizează ca orașele să devină:
i) ecologice și reziliente, ii) echitabile și incluzive, iii) competitive și productive și iv) bine guvernate.
Planificarea urbană și aceste patru obiective sunt din ce în ce mai interdependente. Chiar dacă există
un acord general ce prevede că întreaga capacitate de a aborda dezvoltarea nesustenabilă ar trebui
să se concentreze la nivel de guvernare regională și locală, adoptarea principiilor sustenabilității
necesită modificări ale politicilor, cadrului legal, structurii guvernamentale, a instituțiilor, procedurilor
și instrumentelor, care pot fi cel mai bine integrate printr-o strategie națională. Având în vedere dubla
provocarea a României, declinul urban în unele orașe și expansiunea urbană necontrolată în altele,
acest cadru propune patru direcții de acțiune sau obiective ale politicilor publice general valabile, pe
care toate orașele ar trebui să le urmeze pentru a se îndrepta spre sustenabilitatea spațială, chiar dacă
abordarea ar putea diferi între orașele în creștere și cele în contracție sau declin:

1
1. Consolidarea cadrului de reglementare pentru sustenabilitatea spațială. Această direcție a
politicii răspunde nevoii de a stabili o viziune comună pentru a avansa sustenabilitatea
teritorială și a spori capacitatea instituțională de a promova modele de urbanizare durabile,
semnalând responsabilitatea partajată a tuturor părților interesate și a nivelurilor de
guvernare de a acționa în direcția obiectivelor respective și a interdependenței acestora de
practica planificări teritoriale. Recomandările politicii din acest domeniu implică alinierea
obiectivelor naționale de sustenabilitate cu politicile sectoriale și strategiile locale; facilitarea
cooperării metropolitane și a gestionării expansiunii din zona periurbană; și răspunsul la
provocările urbane printr-o abordare teritorială localizată.

2. Limitarea și controlul expansiunii urbane necontrolate. Această direcție a politicii are ca scop
ghidarea dezvoltării și facilitarea planificării integrate a dezvoltării periurbane pentru a forma
comunități compacte, conectate și diverse, stopând în același timp expansiunea urbană
necontrolată și soluționând deficiențele din infrastructura fizică și socială din comunitățile
periurbane existente. Domeniile de acțiune din această direcție a politicii includ monitorizarea
dinamicilor de dezvoltare; dezvoltarea unei strategii locale de gestionare a creșterii urbane și
aplicarea unor măsuri pentru orașele compact; orientarea expansiunii spre conectarea,
densificarea și diversificarea clusterelor urbane și periurbane; și facilitarea planificării urbane
integrate.

3. Revitalizarea zonelor urbane. Această direcție a politicii își propune să valorifice activele
urbane existente, cum ar fi patrimoniul și terenurile industriale dezafectate, și să
îmbunătățească atractivitatea cartierelor rezidențiale urbane existente, acționând asupra
fondului construit îmbătrânit, supraaglomerării parcărilor, a spațiilor publice și a dotărilor
publice limitate, conform principiilor refolosirii circulare și planificării integrate. Măsurile
incluse în această direcție a politicii necesită regenerarea integrată a cartierelor;
modernizarea imobilelor vechi; recuperarea spațiului deschis pentru pietoni și diversificarea
facilităților publice; reamenajare urbană a terenurilor industriale dezafectate; și gestionarea
proprietăților vacante și reconversia funcțională a acestora.

4. Îmbunătățirea conectivității între zonele urbane. Această direcție a politicii își propune să
consolideze conectivitatea în interiorul și între zonele urbane și periurbane pe baza principiilor
accesibilității și integrării planurilor de utilizare a terenului și de amenajare a infrastructurii,
pentru a reduce utilizarea automobilelor ca urmare a expansiunii urbane necontrolate și
pentru a spori accesul echitabil la resurse. Progresul în această direcție necesită încurajarea
dezvoltării orientate către tranzitul metropolitan; îmbunătățirea mixității funcționale în
utilizarea teritorilor și a accesibilității în cadrul clusterelor urbane și periurbane; și
implementarea managementului periurban pentru a închide decalajul dintre expansiunea
urbană și infrastructură publică.

2
2. UN MANIFEST PENTRU DEZVOLTARE DURABILĂ A TERITORIULUI
2.1 Către dezvoltarea durabilă
Există un acord general în literatura de specialitate, potrivit căruia este necesară acțiunea
internațională, națională și locală pentru a ne îndrepta către obiectivul final al dezvoltării urbane
durabile, așa cum este elaborat în Carta de la Leipzig, în Acordul Verde European, în Agenda 2030
pentru Dezvoltare Durabilă și în cele 17 obiective ale sale și în Noua Agendă Urbană. Acest concept
larg se bazează pe obiectivul comun de a continua stimularea creșterii economice, reducând în același
timp impactul asupra mediului urban și asigurând echitatea socială.
Cei trei piloni principali ai dezvoltării sustenabile sunt competitivitatea economică, coeziunea
socială și protecția mediului. Un al patrulea pilon care permite progresul către aceste obiective este
guvernarea urbană eficientă.1
Orașele, prin natura lor densă, stimulează creșterea economică și favorizează dezvoltarea și
inovarea, prin reunirea oamenilor și concentrarea resurselor economice, sociale și culturale. La nivel
european, aproximativ 80% din noile locuri de muncă și PIB sunt generate în zonele urbane.2 Totuși,
zonele intens urbanizate sunt, de asemenea, supuse unei presiuni tot mai mari provocate de creșterea
continuă a populației, consumul rapid al terenurilor, consumul necontrolat de energie și emisiile de
gaze cu efect de seră (GES) ce rezultă, lupta cu expansiunea urbană necontrolată, congestionarea
traficului, poluarea aerului și inegalitățile sociale.
Rolul orașelor în abordarea provocărilor de mediu, economice și sociale este esențial: se
preconizează că 82% din populația europeană va locui în orașe până în 2050 și că suprafața globală a
teritoriului urban va crește de la 603 000 km2 în 2000 la 3 milioane km2 în 20503. Lăsate neabordate,
aceste provocări urbane au o contribuție negativă majoră la obiectivele de sustenabilitate urbană și la
toți cei trei piloni de dezvoltare
Toate cele 17 ODD ale Agendei 2030 au o dimensiune urbană, 90 din 169 de indicatori cuprinzând
zonele urbane, în timp ce ODD 11 este în totalitate dedicat orașelor și creșterii durabile, stabilind
următorul obiectiv: „orașele și așezările omenești să devină incluzive, sigure, reziliente și durabile”
(ODD 11). De aseenea, ONU-Habitat subliniază necesitatea „consolidării urbanizării ca motor al
dezvoltării globale durabile și pentru a depăși actualului model nesustenabil de urbanizare”, în timp
ce Noua Agendă Urbană marchează o schimbare de paradigmă în declararea clară a oportunităților
încorporate în dezvoltarea urbană durabilă, în special identificând-o ca parte a soluției la provocările
sociale:
„(În ODD11 și Noua Agendă Urbană) […] Se recunoaște că orașele sunt motoare ale
progresului și nu doar o sursă de probleme și riscuri, care poate fi văzută ca o schimbare de
paradigmă. Dezvoltarea urbană este esențială pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare
durabilă, deoarece în prezent mai mult de jumătate din populația globală locuiește în zonele
urbane și acest număr este în continuă creștere. ” (Comitetul consultativ științific al UE JPI)

1 Națiunile Unite. WESS 2013. Sondaj economic și social mondial: Capitolul III: Către orașe durabile. pp. 53 - 84.
2Inițiativă comună de programare Urban Europe (JPI UE) și China Center for Urban Development (CCUD) .2018. Dezvoltare
urbană durabilă. pp.51.
3 Agenția Europeană de Mediu (EEA). 2016. Expansiunea urbană în Europa: Un raport EEA-FOEN. pp.16.

3
Acest context necesită o schimbare de paradigmă către adoptarea dezvoltării durabilă drept cadru
de guvernare pentru elaborarea politicilor urbane. Decalajul dintre obiectivele strategice,
mecanismele de finanțare și implementare trebuie să fie închis prin cooperarea între toate nivelurile
de guvernanță. În același timp, trebuie creată o sinergie între știință și nevoile societale prin dialog și
implicarea tuturor părților interesate. Dezvoltarea durabilă echitabilă necesită un cadru de cooperare
interguvernamentală, precum și flexibilitate pentru guvernele locale și regionale pentru a aborda
provocările specifice și pentru a valorifica oportunitățile locale.

2.2 Rolul planificării spațiale în dezvoltarea durabilă

2.2.1 Ce reprezintă planificarea spațială ?

În ciuda unei înțelegeri de bază pe scară largă a conceptului, definiția planificării spațiale poate avea
nuanțe diferite în contexte diferite și adesea coagulează cu urbanismul, planificarea urbană,
planificarea teritoriului sau amenajarea utilizării teritoriului. Prin urmare, este utilă definirea cadrului
în care operează acest raport, rezumat prin definiția de lucru furnizată în Compendiul UE al Sistemelor
și Politicilor de Planificare a Teritoriului (1997):
„Planificarea spațială se referă la metodele utilizate în mare măsură de sectorul public pentru
a influența distribuția viitoare a activităților în teritoriu. Este întreprinsă în scopul de a crea o
organizare teritorială mai rațională a utilizărilor terenurilor și a legăturilor dintre acestea,
pentru a echilibra cererile de dezvoltare cu necesitatea de a proteja mediul și pentru a atinge
obiectivele economice și sociale. ” (p.24)
Printre definițiile distincte și domeniul de aplicare divers al planificării spațiale în diferite țări, OCDE
identifică trei funcții cheie care sunt partajate de majoritatea sistemelor de amenajare a teritoriului
:
 Oferirea unei strategii pe termen lung sau mediu pentru teritorii în urmărirea obiectivelor
comune, încorporând perspective diferite ale politicilor sectoriale.
 Gestionarea utilizării teritoriului și dezvoltarea fizică ca un sector distinct al activității
guvernamentale alături de transport, agricultură, mediu etc.
 Planificarea politicilor sectoriale în funcție de diferite dimensiuni teritoriale.4

Este importantă evidențierea obiectivului final al planificării spațiale, care este aliniat cu cei trei
piloni ai dezvoltării durabile. Comisia Europeană afirmă că planificarea teritoriului ar trebui
„întreprinsă în scopul […] de a echilibra cererile de dezvoltare cu necesitatea de a proteja mediul
înconjurător și de a atinge obiectivele economice sociale”5, întărită de OCDE care evidențiază „rolul
crucial” jucat de aceasta „în gestionarea compromisurilor dintre obiectivele de mediu, economice și
sociale”.6
Competențele pentru planificare spațială sunt partajate între nivelul național, regional și local, UE
având doar influență indirectă. În consecință, rolul guvernului național și al unei politici urbane
naționale este de a face legătura între obiectivele internaționale, instituții și resurse, și nivelurile de
guvernanță subordonate, direct responsabile de conturarea zonelor urbane.

4 OCDE. 2001. Către un nou rol pentru planificarea spațială.

5 Naţiunile Unite 2008. Amenajarea teritoriului. Instrumente cheie pentru dezvoltare și guvernare eficientă.pp. 24
6 OECD. 2019. SPINE – Spatial Planning Instruments and the Environment.

4
În toate statele membre ale UE și ale OCDE, există diferite sisteme în care se practică amenajarea
teritoriului, dar de obicei:
 La nivel național se elaborează numeroase instrumente de planificare cu o abordare vizionară,
care stabilesc obiectivele generale de dezvoltare, instrumentele legislative și instrumentele
de politici publice pentru a crea o distribuție mai uniformă a dezvoltării economice și sociale
între regiuni.

 La nivel regional, planificarea este utilizată pentru a modela dezvoltarea, prin instrumente de
stabilire a cadrelor, politici concrete și un cadru de coordonare între diferiți actori.

 La nivel local, planificarea spațială se concentrează pe elaborarea și aplicarea instrumentelor

de reglementare și planificarea utilizării terenurilor.7

2.2.2 De ce este importantă planificarea spațială?

Puterea planificării spațiale rezidă în capacitatea sa de a aborda un spectru larg de provocări

interdependente de dezvoltare urbană provenite din forma și structura orașului. Prin modelarea
formei și organizării utilizării spațiului în orașe, amenajarea teritoriului poate să valorifice avantajele
urbane, să îmbunătățească performanțele sociale, economice și de mediu și să ghideze toate eforturile
către o viziune unificată a dezvoltării durabile și a obiectivelor sociale și politice generale.
Planificarea teritorială a fost identificată ca un instrument cheie prin care adaptarea la schimbările
climatice poate fi facilitată iar reziliența urbană poate fi atinsă, deoarece consumul necontrolat de
teren duce la pierderea zonelor naturale și seminaturale, la conflicte de utilizare a terenurilor și
consumul mai mare de energie. Planificarea spațială a fost acceptată ca „un instrument cheie pentru
coordonarea strategică a urbanizării durabile” la Forumul Mondial Urban III al ONU-Habitat din 2006
și de atunci, aceasta a fost consolidată de actori cheie globali, precum OCDE, UNECE, Comisia
Europeană și ONU-Habitat prin numeroase studii și directive politice. Mai mult, fenomenul de
expansiune urbană necontrolată aflat în creștere este o preocupare globală, determinând liderii
mondiali să stabilească un obiectiv pentru a atinge „zero degradare netă a terenului” până în 2050,
obiectiv adoptat în cadrul Conferinței ONU pentru dezvoltare durabilă, Rio 20+.
Amenajarea teritoriului ar trebui să aibă prioritate în implementarea Noii Agende Urbane, în special
obiectivul 11 privind „transformarea orașelor în locuri incluzive, sigure, reziliente și durabile”, așa
cum se afirmă clar prin obiectivul 11.3: Până în anul 2030, îmbunătățiți urbanizarea incluzivă și
durabilă și capacitatea de participare, planificare și gestionare integrată și durabilă a așezărilor umane
în toate țările.
Un corp semnificativ de lucrări evidenţiază rolul planificării spațiale în coordonarea obiectivelor
teritoriale și de dezvoltare spațială a politicilor sectoriale și armonizarea interacțiunii dintre
dimensiunile naționale, regionale și locale, într-un spectru larg de domenii. Scopul amenajării
teritoriului este de a echilibra și corecta disparitățile teritoriale și regionale din interiorul unei țări.
Dincolo de reglementările privind utilizarea terenurilor, planificarea spațială „abordează tensiunile și
contradicțiile dintre politicile sectoriale […] pentru a concilia obiectivele politice concurente".8
Totuşi, Comisia Europeană, OCDE și ONU recunosc că mecanismele actuale de coordonare între
diferitele niveluri de guvernare și între sectoare nu sunt suficient de puternice, așa cum s-a

7 OCDE. 2001. Către un nou rol pentru planificarea spațială.

8 Naţiunile Unite. 2008. Planificarea spațială. Instrumente Cheie pentru dezvoltare şi guvernare eficientă.

5
evidenţiat în mai multe analize ale practicilor de amenajare. Implicarea mai multor actori în procesul
de planificare fără mediere eficientă duce adesea la stabilirea unui „grad minim de consens” care „nu
are o componentă strategică orientată spre viitor”9, ceea ce duce la decalaje economice între regiuni
și la o deconectare între obiectivele strategice stabilite la nivel național şi internațional, practica
planificării teritoriale și instrumentele de reglementare locale. Deși este o provocare, este imperativ
să se ofere un cadru clar pentru cooperarea și implementarea obiectivelor strategice pe termen lung,
permițând în același timp o flexibilitate suficientă la nivel local și o concurență sănătoasă.
Figura 1. Legătura dintre obiectivul de dezvoltare durabilă 11.3 cu politicile UE, sistemul de organizare a
teritoriului naţional, regional şi local

Sursa: ESPON 2018. Implementarea Agendei 2030 pp.11.

2.3 Provocarea dublă a declinului urban și a extinderii urbane

Nu urbanizarea în sine este responsabilă de problemele de mediu care apar din zonele urbane, ci
anumite forme de dezvoltare nesustenabilă, și anume expansunea urbană necontrolată și scăderea
atractivității nucleului urban. Această concepție greșită des răspândită face dificilă separarea
modelelor de dezvoltare urbană nesustenabile de legătura pozitivă dintre urbanizare, creștere
economică, etichetarea extinderii urbane drept „rezultatul natural al procesului de transformare dorit
și eficient, mai degrabă decât o alocare greșită a resurselor”.10 În același timp, este dificil de sesizat
interdependența dintre dezvoltarea durabilă, orașele compacte și calitatea vieții, costul și calitatea
serviciilor publice și mediul socio-cultural.
Pe de o parte, în ultimele decenii, creșterea urbană în întreaga Europă a fost caracterizată de obicei
de forme necontrolate de expansiune și dispersie – expansiunea urbană necontrolată, provocând
conflicte de utilizare a terenurilor, deteriorarea calității vieții și creșterea consumului de energie. În
ciuda îngrijorării la nivel mondial cu privire la amenințările reprezentate de expansiunea urbană și de
continuarea preconizată a creșterii necontrolate în întreaga Europă, fenomenul rămâne „un concept
evaziv care este adesea definit simplist” (OCDE, 2018) și care nu are un cadru cuprinzător pentru
monitorizare și orientare către căi mai durabile.
Pe de altă parte, multe orașe se luptă cu scăderea atractivității nucleului urban. Aceasta este o
problemă atât a orașelor dinamice, în special a celor care se confruntă cu extindere urbană în
contextul declinului populației, cât și a orașelor mai puțin prospere, cu economii instabile și populație
în scădere. Acest fenomen se manifestă prin eșecul de a valorifica pe deplin avantajele urbane care ar
contribui la minimizarea costurilor petru asigurarea serviciilor publice și a costurilor de trai personale,
cum ar fi încurajarea reutilizării productive a terenurilor urbane subdezvoltate, conectarea
fragmentelor urbane existente și îmbunătățirea echității sociale și a calității vieții urbane prin
regenerarea zonelor defavorizate, îmbunătățirea mobilității urbane și a condițiilor de viață.

9 OECD. 2017. Politica Urbană Naţională în Ţările OCDE. .

10 OECD. 2018. Regândirea extinderii urbane Mutarea Către Orașe durabile. Publicaţie OCDE pp.17

6
Amploarea beneficiilor publice aduse de dezvoltarea durabilă este umbrită de ceea ce în teoria
jocurilor este cunoscută sub numele de „tragedia bunurilor comune”. Acest lucru se manifestă atunci
când „câștigurile și costurile nu sunt acumulate și nici născute de aceiași actori; câștigurile sunt adesea
abstracte și se află în viitor […] în timp ce costurile sunt concrete și se plătesc în prezent.”11
Dezvoltarea nesustenabilă este legată de creșterea costurilor serviciilor publice și sociale, care sunt
dificil de măsurat și de internalizat în costurile de dezvoltare și proprietate. Diverse studii sunt
„împotriva utilizării responsabilității individuale sau a conțiintei ca mijloc de poliție a bunurilor
comune”, având în vedere că, în absența unor instrumente puternice, predomină logica pieței libere
și preferințele personale, astfel rezultând expansiunea urbană necontrolată, așa cum s-a dovedit în
ultimele decenii.
În consecință, măsurile de dezvoltare durabilă se confruntă adesea cu rezistența publică și politică
din cauza temerilor de pierdere economică sau a lipsei de prioritate acordată provocărilor imediate
ale zonelor urbane. Este dificil să dezlegăm tiparele de dezvoltare urbană de provocări și factori
determinanți, în special în orașele dinamice, unde expansiunea urbană necontrolată și scăderea
atractivității nucleului urban sunt interdependente. Acest lucru favorizează o abordare localizată care
abordează externalitățile/consecințele, mai degrabă decât depunerea unor eforturi coordonate de
abordare a rădăcinii problemei, ce adesea provin din structura urbană. În consecință, există un nivel
ridicat de fragmentare a soluțiilor și a investițiilor, care rămân în principal sectoriale și deconectate de
obiectivele strategice.
Este necesară acțiunea publică în numele interesului public, precum și partajarea responsabilității
între nivelurile de guvernanță naționale și subnaționale. Există încă diferențe semnificative de
dezvoltare între orașe și regiuni, solicitând astfel modalități de echilibrare a responsabilității de a urma
obiectivele de dezvoltare durabilă cu răspunsuri localizate bazate pe dimensiunea unității
administrativ teritoriale și pe oportunitățile regionale.

2.4 Momentul pentru o reformă a planificării spațiale

Ritmul rapid de schimbare pe care l-au suferit orașele în ultimele decenii și amploarea dezvoltării
urbane neplanificate și necoordonate, necesită o reformă a planificării spațiale . Această schimbare
este menită să integreze mai bine impactul globalizării și să îndemne la dezvoltarea durabilă a unei
practici adesea orientată doar pe probleme locale. Sistemele tradiționale de amenajare s-au
concentrat în principal pe reglementarea utilizării terenurilor, dar nu au fost sincronizate cu
obiectivele de dezvoltare și cu natura dinamică a orașelor contemporane. Ritmul rapid al transformării
necesită acțiune imediată și leadership, întrucât „alegerile făcute astăzi vor fi multiplicate în următorul
secol și mai departe.”12
Ultimele decenii s-au caracterizat printr-o trecere de la sistemele tradiționale de amenajare rigide
către o abordare laissez-faire, în favoarea dezvoltării bazate pe piață, blocând administrațiile
publice în poziția pasivă de a juca la „recuperare”.13 Această atitudine a fost influențată de ideea
greșită că planificarea spațială limitează dezvoltarea economică, de costurile ridicate, complexitatea
administrativă și procesele îndelungate implicate în sistemul de planificare tradițional. În timp ce
pentru anumite orașe această abordare a dus la înflorirea creșterii economice urbane și la expansiunea
urbană necontrolată, altele se confruntă cu probleme economice și scăderea atractivității mediului

11 Nilsson et al. Peri-Urban Futures: Scenarios and models for land use change in Europe.2013. Loc. 7906.
12 WB Construirea sustenabilității într-o lume urbanizantă
13 Habitat ONU, Africa de Sud, … CĂTRE SCHIMBARE: Realizarea noii agende urbane prin amenajare urbană și teritorială

7
urban. Ambele scenarii sunt asociate cu modele de consum de teren nesustenabile, presiuni sporite
asupra bugetului local, inegalități urbane și excluderi sociale, schimbând rolul administrației publice
de la modelarea și coordonarea dezvoltării către un rol pur corectiv.
Această realitate necesită o schimbare de paradigmă către sustenabilitatea teritorială ca principiu
de bază al planificării spațiale , deoarece devine clar că tiparele nesustenabile în care sunt blocate
zonele urbane și provocările care apar din aceste dinamici nu mai pot fi lăsate să se rezolve singure.
Una dintre primele bariere este separarea angajamentelor globale de către prioritățile locale dar și
concepția greșită că acțiunile necesare avansării în direcția obiectivelor de dezvoltare durabilă ar avea
un impact negativ asupra prosperității locale.
Este important să subliniem că dezvoltarea nesustenabilă are consecințe economice, sociale și de
mediu asupra tuturor actorilor implicați în viața urbană - guvernele naționale, subnaționale și locale,
sectorul privat și locuitorii în aceeaşi măsură, și subliniază nevoia de acțiune imediată și rolul critic a
fiecărui grup în modelarea sustenabilității teritoriale. De asemenea, pentru a maximiza rolul
planificării spațiale în realizarea dezvoltării durabile, această practică trebuie revigorată.
Orașele românești nu fac excepție de la aceste provocări, accentuate de tumultuoasa tranziție post-
socialistă. Tranziția de la planificarea centrală la dezvoltarea bazată pe piața libera, cadrul legislativ în
proces continuu de perfecționare și gradul ridicat de fragmentare, au avut un impact negativ asupra
eficacității sistemului de amenajare a teritoriului. Urgența globală pentru schimbare în această direcție
a fost deja semnalată de la nivel supranațional, prin urmare formularea unei Politici Urbane a
României reprezintă ocazia perfectă de a genera o schimbare de paradigmă.
Planificarea spațială este atât un instrument ce facilitează potențialul de dezvoltare, cât și un
instrument de control asupra provocărilor generate de aceasta, cu influență direct asupra
transformării atât a orașelor în creștere, cât și a celor în declin în locuri mai incluzive, reziliente și
competitive. Pentru orașele dinamice care atrag în mod organic oameni și capital, planificarea spațială
este un instrument pentru a spori productivitatea, armonizarea și sustenabilitatea formelor de
utilizare a terenurilor, în timp ce pentru orașele în declin, planificarea poate deveni un instrument
pentru a transforma procesul de contracție într-o oportunitate de a îmbunătăți calitatea mediului
construit și a spațiului public. În general, planificarea spațială contribuie la calitatea vieții urbane.

8
3. ÎNȚELEGEREA CONTEXTULUI LOCAL ȘI A PROVOCĂRILOR
3.1 Modele teritoriale dominante în România
Această secțiune rezumă contextul național și modelele de dezvoltare spațială ale României după
1989, după cum a fost detaliat în analiza situațională a Politicii Urbane a României,14 care prezintă
provocările teritoriale care ar trebui abordate pentru a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă.
România se luptă cu o dezvoltare teritorială inegală și un decalaj economic semnificativ, oferind o
imagine dublă atât de creștere și declin. După anul 1989, sistemul de guvernanță național a intrat
într-un proces de descentralizare, în timp ce economia s-a îndepărtat de industrializare, determinând
multe dintre orașele mai mici să-și piardă motorul economic, creând un decalaj între capitala
București, principalii poli de creștere economică, orașele secundare de importanță regională ce adesea
subperformează și o mare parte din orașele mici și mijlocii ce se află în declin.
În general, orașele dinamice au resursele financiare pentru a aborda problemele teritoriale pe măsură
ce apar, dar trebuie acordată o atenție sporită orașelor secundare care nu sunt performante și celor
mici care se află într-un proces de declin, adesea numit și contracție. De asemenea, România se
confruntă cu un declin demografic semnificativ, din cauza îmbătrânirii populației, a natalității reduse
și a migrației atât pe plan național cât și internațional. Cele câteva orașe care continuă să atragă
oameni se bazează pe economii puternice, oportunități de angajare și din ce în ce mai mult pe un nivel
ridicat de viață. În timp ce orașele în contracție se confruntă cu declin urban ca urmare a resurselor
limitate, pierzând rezidenți către alte regiuni, orașele dinamice se confruntă cu diferite provocări
cauzate de dinamicile urbane din nucleul urban și din zonele periurbane, aflate în concurență directă.
Performanța economică are un impact direct asupra modelelor de creștere spațială, de unde și tripla
realitate a dinamicilor spațiale de creștere, stagnare și chiar contracție. Indiferent de dimensiune și
dinamica spațială, orașele României prezintă două provocări teritoriale: expansiunea urbană și
scăderea atractivității nucleului urban. Există dovezi ale expansiunii urbane necontrolate atât în
orașele dinamice din punct de vedere economic, cât și în orașele mai puțin prospere, cu populații în
scădere, deși fenomenul este mai pronunțat în prima categorie și în mod similar, scăderea atractivtiății
nucleelor urbane afectează atât orașele în creștere, cât și cele în scădere. În general, această dublă
provocare a creat o deconectare spațială între oportunitățile de muncă, dotările publice și locurile de
reședință.
Scăderea atractivității zonelor centrale se manifestă prin declinul calității generale a vieții în nucleul
urban cauzat de scăderea atractivității dotărilor publice și a infrastructurii pietonale, de vitalitatea
socială redusă și de eforturile insuficiente de regenerare pentru a menține atractivitatea centrelor
urbane. Acest fenomen poate fi fie un simptom al orașelor mai puțin dinamice aflate în dificultate
demografică și economică, fie o consecință a echilibrului perturbat între dinamica urbană și
periurbană, cauzată de expansiunea urbană necontrolată în și în jurul orașelor dinamice. Următoarele
provocări sunt manifestări comune ale declinului urban în orașele românești:
 În ciuda conceptului de planificare centrat pe construirea unor artiere dense, active, în care
se pot face plimbări, cu acces bun la transportul public, fondul imobiliar îmbătrânit din
cartierele construite în epoca socialistă, care constituie 69,7% din locuințele urbane, a devenit
mai puțin dorit și competitiv pe piața imobiliară. Acesta necesită reabilitare seismică, termică

14 Rezultat 1.4 Creșterea și declinul orașelor românești

9
 și arhitecturală pentru a rămâne opțiuni de locuire competitive și pentru a se alinia la noile
standarde de viață.
 De asemenea, calitatea spațiului deschis și public a scăzut, descurajând oamenii să petreacă
timp în spațiul public. Gestionarea ineficientă a parcărilor și dependența de mașini exercită un
impact direct asupra calității spațiului public, deoarece spațiul liber neamenajat pentru uz
pietonal devine imediat sufocat de mașinile parcate, care ocupă ilegal trotuare, zone verzi și,
uneori, chiar și piațete și scuaruri publice. Zonele verzi urbane și numărul de copaci scad,
afectând direct sănătatea, microclimatul urban și calitatea vieții.
 Patrimoniul istoric și cultural este o resursă generoasă pentru orașele dinamice, dar o povară
pentru cele mai mici, care se luptă să găsească resursele financiare pentru regenerarea urbană
și conservarea istorică. O provocare obişnuită este găsirea unui echilibru între proiectarea
orientată spre om și îmbunătățirea funcționalității, între veniturile economice și păstrarea
caracterului public al unui spațiu.
 Locurile libere, abandonate, inclusiv fostele platforme industriale dezafectate, sunt răspândite
în multe din fostele orașeindustriale, cauzând fragmentarea și declinul urban în zonele
înconjurătoare. Eforturile de reutilizare productivă sunt limitate, iar dezvoltatorii evită de
obicei zonele industriale dezafectate din cauza problemelor de proprietate, a costurilor
ridicate asociate achiziției de terenuri și decontaminării acestora.
Expansiunea urbană necontrolată a fost forma dominantă de creștere în era post-socialistă,
fenomen care a luat amploare după anii 2000, când creșterea în nucleul urban a încetinit, în timp ce
expansiunea în localitățile periurbane s-a intensificat - 61,3% din creșterea reședințelor de județ, a
fost situată dincolo de granița administrativă a orașului, 45,2% la marginea unei așezări periurbane
existente, în general cu caracter rural, 10,3% ca dezvoltare de tip greenfield, pe terenuri fără
infrastructură existentă și 44,5% la marginea nucleului urban. În absența unor instrumente puternice
și proactive de planificare spațială, tiparele de creștere spațială au fost modelate de dezvoltarea
speculativă bazată pe piață și de preferințele individuale, rezultând într-un proced de expansiunea
urbană necontrolată. În timp ce autoritățile publice nu au reușit să valorifice avantajele urbane ale
orașelor de toate dimensiunile, dezvoltatorii privați s-au grăbit să speculeze mobilitatea crescândă a
clasei superioare și medii, cererea de locuințe la prețuri accesibile și preferințele schimbătoare în ceea
ce privește nivelul de trai, prin dezvoltarea pe terenuri de tip greenfield, precum cele agricole din
zonele peri-urbane. În ciuda faptului că este o consecință directă a schimbării preferințelor față de
locuire, noile dezvoltări periurbane nu reușeșc să ofere o calitate bună a vieții și a spațiul construit,
confruntându-se cu o serie de provocări:
 În ceea ce privește utilizarea terenului, expansiunea urbană necontroată este dominată de
expansiunea rezidențială (68,7%), care apare adesea ca dezvoltarea neplanificată,
incrementală, a parcelelor individuale, ducând la consumul rapid al terenurilor, fragmentare
și dispersare. Clusterele de dezvoltare sunt mono-funcționale și, cu excepția dezvoltării
spațiilor de birouri, dezvoltările de tp comercial și industrial migrează către periferie. Această
creștere necontrolată reprezintă o amenințare pentru resursele naturale și perturbă
activitatea agricolă din jurul orașelor.

 Noile clustere de dezvoltare au conexiuni de transport public către nucleul urban slabe sau
inexistente, sprijinindu-se pe un stil de viață dependent de mașină ce duce la congestionarea
traficului, amprente de carbon individuale mai mari și inegalități sociale. În același timp, noua
infrastructură rutieră din zonele peri-urbane se dezvoltă destructurat și incremental, pe
parcurs ce se dezvoltă proiectele individuale, ducând la o lipsă de planificare și structură.

10
 Străzile rămân deseori neasfaltate la mult timp după apariția construcțiilor și pe măsură ce
comunitățile cresc, capacitatea rutieră este copleșită rapid de volumul de trafic.
 În cadrul noilor zone de dezvoltare, rețelele de utilități publice nu țin pasul cu viteza
expaniunii urbane, punând presiune suplimentară asupra autorităților publice pentru
extinderea și modernizarea acestor rețele. Infrastructura de bază pentru apă, canalizare și
gaze trebuie fie să ajungă din urmă zonele de expaniunea, acolo une ea lipsește, fie să fie
corect redimensionate, acolo unde ele sunt legate la rețelele de utilități existente,
supraîncărcând sistemul. Datorită dezvoltării incrementale și fragmentate a parcelelor, sau a
dezvoltării inclomplete a ansamblurilor suburbane, noile comunități nu au adesea trotuare,
treceri de pietoni sau iluminat stradal.
 Infrastructura socială este omisă din planificarea de noi comunități, în consecință, locuitorii
lor se bazează pe școlile, serviciile de sănătate și facilitățile de petrecere a timpului liber din
oraș sau din așezările rurale existente, facilități care devin rapid supraaglomerate și
subfinanțate, deoarece locuitorii din periurban nu au o contribuție financiară directă la
jurisdicțiile respective. În plus, noile comunități sunt lipsite de vitalitate și identitate socială,
deoarece nu au infrastructura socială necesară pentru a genera întâlniri și a stimula implicarea
comunității.

3.2 Forțe de acțiune și bariere

Economia internațională și locală poate juca un rol critic în declanșarea declinului urban sau a
expansiunii urbane necontrolate, în special eșecul pieței libere, concurența nesănătoasă între orașe,
creșterea puterii de cumpărare și dezvoltarea speculativă.

 Expansiunea urbană necontrolată este determinată de prețul scăzut al achiziției și construirii

asociate cu dezvoltarea de tip greenfield, în zonele lipsite de infrastructură, făcând piața
locuințelor periurbane mai accesibilă. Așadar, dezvoltarea periurbană se adresează nu numai
celor care caută spații de locuit mai generoase, ci și generațiilor mai tinere care trebuie să facă
un compromis între apropierea de facilități și o locuință accesibilă ca preț. În plus, trecerea
către economia bazată pe sectorul serviciilor necesită spații comerciale și zone de logistice
extinșe, care sunt costisitor de construit în zonele urbane dense , ducând la o dispersie a
locurilor de muncă, a caselor și a facilităților publice.

 Scăderea atractivității nucleului urban este determinată de eșecul de a valorifica avantajele

urbane intrinseci și terenurile subdezvoltate disponibile în zonele deja urbanizate, pentru a
păstra și atrage activități economice și oportunități de muncă și pentru a menține calitatea
vieții, a spațiilor publice, a cartierelor rezidențiale și a infrastructurii publice. În absența unor
oportunități economice puternice, orașele se luptă cu declinul demografic, pe măsură ce
oamenii migrează în locuri cu mai multe oportunități. Cu toate acestea, chiar și în cazul
orașelor dinamice, lipsa unei vieți publice în interiorul nucleului active a dus la popularitatea
centrelor comerciale și la colpasul activităților economice cu amănuntul – de tipul high-street,
împingând actiitățile spre zonele de dezvoltare periurbane. În plus, expansiunea urbană
necontrolată este determinată de considerațiile economice atât ale indivizilor cât și ale
dezvoltatorilor.

Dinamica socială alimentează cererea constantă de noi unități locative, reflectând schimbări în stilul
de viață și în preferințele de locuire, precum și o schimbare în structura socială. Pe de o parte,
preferințele de consum se schimbă odată cu reprezentarea socială a unui stil de viață dorit, și a stilului

11
de viață axat pe consumerism. Așadar, în procesul de tranziție către o clasă socială ascendentă, cei cu
venituri mai mari manifestă o preferință pentru spații de locuit mai mari și mai moderne, cu grădini
private generoase, aspirații materializate de obicei prin case unifamiliale aflate la periferie. Pe de altă
parte, cererea de pe piața imobiliară este influențată și de reducerea dimensiunii gospodăriei și de
preferința pentru îndeplinirea vieții individuale. Acestea susțin tendința expansiunii continue, pe
fondul declinului demografic, dar nu au o influență directă asupra modelelor de dezvoltare –
expansiunii urbane necontrolate.
Accesul pe scară largă la automobile este un alt factor important ce alimentează expasiunea urbană
necontrolată, deoarece facilitează decizia oamenilor de a se muta mai departe de nucleul urban.
Nivelul ridicat de posesie de autoturisme și costurile aparente reduse asociate cu utilizarea unui
automobil par să compenseze lipsa infrastructurii sociale și publice din zona periurbană. În schimb,
structura spațială a dezvoltărilor periurbane mărește dependența de automobile, în timp ce ritmul
rapid și natura fragmentată a expansiunii fac ca expansiunea infrastructurii de transport public să fie
nu numai nesustenabilă, ci și imposibil din punct de vedere logistic ca aceata să țină pasul cu
dezvoltarea.
În timp ce expansiunea spațială este declanșată de un cumul de factori socio-economici și de accesul
la și dependența sporită față de vehiculele private, tiparele de dezvoltare nesustenabile sunt permise
de incongruențe instituționale, care împiedică planificarea urbană proactivă pentru sustenabilitate și
reziliență. Rezultatele unui raport PLUREL 2013 privind capacitatea statelor membre ale UE de a
controla și reglementa dezvoltarea terenurilor plasează România printre țările cu cel mai slab nivel de
control asupra dezvoltării terenurilor și cu cele mai ridicate niveluri de fragmentare, semnalând astfel
nevoia unei reforme a sistemului de planificare spațială.

3.3 Răspuns instituțional

În ciuda progreselor semnificative în această direcție, cadrul instituțional și de reglementare din
România încă prezintă o serie de bariere legislative și de planificare, provenind din lipsa unui acord
cu privire la importanța dezvoltării durabile ca obiectiv comun și a rolului cheie al planificării spațiale
în atingerea acestui obiectiv. Un studiu PLUREL asupra zonelor periurbane a plasat România în
categoria țărilor cu un nivel slab al mecanismelor de control de la nivelurile supra-locale asupra
sistemului de planificare, parțial din cauza nivelului ridicat de fragmentare.15

Structura de guvernanță și lipsa de coordonare între politicile sectoriale și strategiile locale,

regionale și naționale, care nu sunt sincronizate și servesc interese conflictuale, dau naștere la politici
care contravin dezvoltării durabile. De exemplu, legea finanțelor publice locale (Legea nr. 273/2006)
a declanșat un nou val de dezvoltare în zona periurbană, deoarece autoritățile locale au extins
nejustificat suprafața intravilană totală, dublând suprafața urbană construibilă totală la nivel național,
pentru a atrage mai multe fonduri către bugetul local. Acest lucru împiedică aplicarea reglementărilor
privind utilizarea terenurilor și face dificilă prevenirea expansiunii urbane necontrolate de către
autoritățile locale, chiar dacă aceasta practică contravine obiectivelor de dezvoltare durabilă,
deoarece în absența unui cadru de reglementare a planificării spațiale care să respecte obiectivele
naționale, deținerea de terenuri într-o zonă din intravilan este confundată cu dreptul de a construi.

Instrumentele de planificare și de reglementare pe care guvernele locale le au la dispoziție pentru a

se îndrepta spre obiectivul final al sustenabilității ar putea fi la început puse în fața rezistenței opiniei

15Nilsson K et al. 2013. Peri-urban futures: Scenarios and models for land use change in Europe. Springer-Verlag Berlin
Heidelberg.

12
publice, deoarece punerea lor în aplicare are un impact imediat și tangibil asupra rezidenților și
investitorilor și, în consecință, apropierea guvernelor locale de electorat face dificilă adoptarea de
decizii nepopulare în numele beneficiilor sociale și al obiectivelor de mediu. Astfel, instrumentele și
obiectivele dezvoltării durabile ar trebui să fie integrate în mod clar în cadrul național de planificare și
de reglementare. Exemple concrete sunt reticența de a folosi Legea nr. 255/2010 care permite
exproprierea pentru interes public, de a profita de modificările din Codul fiscal / 2005 permițând, de
exemplu, impozitarea mai mare pentru cei care nu respectă Legea nr. 153/2011 privind reabilitarea
fațadelor sau incapacitatea de a refuza „drepturile de construcție” pe terenuri construibile, în ciuda
contradicției cu principiile de dezvoltare durabilă sau a creșterii costului furnizării serviciilor publice
locale.

Fragmentarea administrativă și capacitatea locală limitată de a influența dezvoltarea terenurilor în

regiune, în lipsa unui un cadru puternic de colaborare, nu reușesc să răspundă nevoilor și provocărilor
expansiunii urbane în afara granițelor administrative ale unui oraș, a organizării organice a ternurilor
din zonel metropolitane și zonele urbane funcționale, permițând ca interesele politice și nevoile locale
imediate să prevaleze obiectivelor de dezvoltare durabilă. De asemenea, responsabilitățile
administrative sunt fragmentate chiar și în limitele unui oraș, deoarece terenurile proprietate publică
sunt împărțite între mai multe entități publice (ex. poduri, căi ferate), ducând la goluri de dezvoltare
cauzate de interese conflictuale, birocrație și colaborare greoaie între instituțiile publice ce le dețin și
administrația locală.

Percepția locală și lipsa implicării părților interesate mărește diferența dintre abordarea „teoretică”
și obiectivele pe termen lung enunțate în strategiile naționale și provocările, nevoile și preferințele
locale. Consultările publice naționale și implicarea părților interesate, precum și literatura
internațională indică faptul că autoritățile locale, părțile interesate private și locuitorii pot avea o lipsă
de înțelegere a importanței strategiilor de dezvoltare durabilă, pe lângă capacitatea administrativă
uneori limitată. Aceasta alimentează preconcepția că expansiunea urbană necontrolată este o
consecință naturală și inevitabilă a dezvoltării, în timp ce politicile de densificare pot fi criticate pentru
efectele negative, ca de exemplu majorarea prețurilor terenurilor, provocarea gentrificării sau
pierderea spațiului verde.

4. DIRECȚII DE POLITICĂ PENTRU SUSTENABILITATEA SPAȚIALĂ

4.1 Obiective de sustenabilitate spațială în cadrul politicii urbane naționale
românești
Politica urbană națională are un dublu rol în conturarea dezvoltării urbane: un rol vizionar în
formularea unui set de obiective clare care să ghideze dezvoltarea către calea sustenabilității și un rol
de coordonare în consolidarea capacității instituționale și a instrumentelor politice disponibile pentru
a avansa dezvoltarea durabilă.
Politica urbană națională pentru România vizează ca orașele să devină:
i) verzi și reziliente,
ii) juste & incluzive,
iii) competitive și productive,
iv) bine guvernate.

13
Planificarea urbană și aceste patru obiective sunt din ce în ce mai interdependente. Chiar dacă
acordul general prevede că responsabilitatea de a adresa problema dezvoltării nesustenabile ar trebui
să se concentreze la nivelul de guvernare regional și local, adoptarea principiilor sustenabilității
necesită modificări ale politicilor publice, a cadrului legal, a structurii guvernamentale, a instituțiilor,
procedurilor și instrumentelor, care pot fi cel mai bine integrate printr-o strategie națională.
Figura 2. Legătura dintre planificarea spațială și obiectivele Politicii Urbane a României.

Sursa: autori

În maximizarea capacității planificării teritoriului de a avansa agenda de sustenabilitate și de a

îndeplini cele patru obiective de dezvoltare, o abordare dublă este reflectată de studiile de caz ce
relevă cele mai bune practici abordate de alte țări și de literatura de specialitate consultată:
 Abordarea instituțională: definirea principiilor care ghidează funcționarea și sporesc eficiența
sistemului de planificare, pe baza principiilor subsidiarității, integrării politicilor și cooperării
orizontale și verticale.
 Abordarea strategică: definirea principiilor care urmează să fie adoptate de politicile de
planificare a utilizării terenurilor pe baza acordului general că orașele compacte, regenerate
și conectate sunt atât un instrument, cât și un rezultat al dezvoltării durabile.

Rolul critic al planificării spațiale în facilitarea și avansarea eforturilor sectoriale ar trebui să fie clar
definit și consolidat printr-o schimbare în funcționarea sistemului de planificare și a cadrului
instituțional. Principiul orașelor bine guvernate este o condiție prealabilă pentru atingerea
obiectivelor strategice printr-o planificare spațială eficientă. Abordarea tradițională a planificării
utilizării terenurilor este că planificarea acționează ca unul dintre sectoarele multiple ale activității
guvernamentale, operând în paralel cu celelalte, limitând astfel rolul sistemului de amenajare și
planificare a terenurilor. Totuși pentru ca principiile de sustenabilitate să fie puse în aplicare,
planificarea spațială ar trebui redefinită ca un cadru-umbrelă pentru integrarea și coordonarea
politicilor sectoriale.

14
Figura 3. Îmbunătățirea rolului planificării spațiului precum cadru umbrelă pentru sustenabilitatea spațială.

Sursa: autori

Orașele compacte, regenerate și conectate sunt manifestarea spațială a dezvoltării urbane durabile
și condițiile prealabile pentru orașele verzi și reziliente, dar problemele urgente ridicate de
expansiunea urbană necontrolată și de scăderea atractivității nucleului urban necesită ajustarea
rapidă a sistemului de planificare spațială, pentru ca acestă și își maximizeze capacitatea să limiteze
expansiunea necontrolată, să valorifice și să regenereze activele urbane și să îmbunătățească
conectivitatea urbană.
Orașele juste și incluzive ar trebui să rămână obiectivul general care ghidează procesul de elaborarare
a politicilor, împreună cu trei principii cheie: incluziunea socială, calitatea vieții și reziliența urbană.
Din punct de vedere al planificării spațiale, o atenție deosebită ar trebui acordată potențialelor
externalități negative ale strategiilor de limitare a expansiunii, de regenerare a nucleului urban și
îmbunătățire a conectivității, cum ar fi gentrificarea sau pierderea spațiului verde din oraș. Strategiile
de planificare și politicile sectoriale ar trebui formulate în jurul principiilor de bază ale calității vieții,
incluziunii sociale și rezilienței urbane ce se adresează dimensiunii de mediu, a celei sociale și
economice.
Reforma instituțională și strategiile spațiale descrise mai sus, împreună cu principiile directoare ale
echitabilității și incluziunii, ajută orașele să își valorifice activele urbane, să consume mai puține
resurse de teren și energie, să furnizeze servicii publice mai eficient și să păstreze și să atragă oamenii
printr-o calitate mai bună a vieții și a spațiului construit. În consecință, sustenabilitatea spațială joacă
un rol important în modelarea orașelor competitive și productive.
Sustenabilitatea spațială ar trebui să fie un principiu director universal al dezvoltării urbane atât în
orașele în creștere, cât și în scădere, deoarece poate avansa productivitatea și competitivitatea
ambelor tipologii. O parte din orașele românești se confruntă cu expansiune necontrolată - în principal
orașele dinamice din punct de vedere economic, de regulă polii de creștere regională și reședințele de
județ, dar și alte orașe cu importanță locală, în timp ce celelalte se luptă cu declinul demografic și
economic, care are inevitabil un impact asupra mediului construit. Între anii 2000 - 2018, 94 dintre
orașele României au înregistrat o formă de expansiune spațială, 189 au fost statice și 37 s-au
confruntat cu contracție spațială, așa cum rezultă din coroborarea datelor privind utilizarea terenurilor
CORINE Land Cover și dinamica imobiliară urbană - nr. autorizațiilor de construire. Expansiunea urbană
a fost susținută de o creștere demografică de peste 5% în doar 28 de orașe, concentrate în principal
în regiunea de nord-est și în jurul Bucureștiului și Cluj-Napoca. Între timp, 123 dintre orașele statice se
confruntă cu un declin demografic de peste 5%, iar în alte 47, dinamica populației a fost relativ
stagnantă - între 5% și -5%.

15
Atât orașele în expansiune, cât și cele în contracție pot contrazice principiile dezvoltării durabile în
absența unei planificări spațiale proactive și a unei gestionări eficiente a resurselor de teren.
 Pe de o parte, expansiunea urbană necontrolat pune presiune asupra economiei locale, în
special atunci când nu este justificată de un grad ridicat de utilizare a resurselor funciare în
zonele deja urbanizate - precum fostele platforme industriale, și cânt amenajările nu sunt
conectate corespunzător la infrastructura urbană, creând nevoia suplimentară de a extinde
infrastructura și a furnizarea de servicii publice, în timp ce blochează oamenii în modele de
viață nesustenabile, orientate spre automobil.
 Pe de altă parte, fenomenul orașelor în contracție are manifestări spațiale, ca o consecință a
declinului demografic și economic, de exemplu creșterea spațiilor vacante, a îmbătrânirii
fondului construit și a infrastructurii publice care nu mai răspunde nevoilor populației în vârstă
sau cerințelor generațiilor mai tinere, având un impact negativ asupra calității vieții urbane.

Figura 4. Orașe în creștere și scădere din România, 2000-2018: analiză spațială și demografică

Sursa: autori

În ansamblu, acest cadru propune patru direcții sau obiective politice universale pe care toate
orașele ar trebui să le urmeze pentru a se îndrepta spre sustenabilitatea spațială, chiar dacă
abordarea ar putea diferi între orașele în creștere și cele în scădere:
1) Consolidarea cadrului de reglementare pentru sustenabilitatea spațială.
2) Limitarea și controlul expansiunii urbane necontrolate.
3) Regenerarea zonelor urbane
4) Îmbunătățirea conectivității între zonele urbane

16
În urmărirea acestor obiective, trei principii ar trebui să rămână universale: incluziunea socială,
reziliența urbană și calitatea vieții.
Relațiile teritoriale și zonele urbane funcționale devin și mai importante atât pentru a face zonele
urbane dinamice aflate în expansiune mai eficiente, cât și pentru a ajuta la regenerarea economiei în
unele centre urbane mic ice nu au o economie locală puternică. O abordare teritorială este importantă
pentru a echilibra diferitele provocări și oportunități din fiecare context local. Orașele în expansiune
și cele în contracție se confruntă cu provocări diferite în direcția dezvoltării durabile și îmbunătățirea
calității vieții, în timp ce fiecare zonă urbană oferă oportunități diferite pe care fiecare zonă urbană le
poate exploata pentru a crea o identitate locală și un punct de atracție.
Pe lângă asigurarea locurilor de muncă, fiecare oraș trebuie să își păstreze locuitorii și să atragă alții
noi, asigurând o bună calitate a vieții, a locuirii și a spațiului construite. În general, orașele în
expansiune rapidă trebuie să facă față problemei noilor cartiere rezidențiale periurbane, unde
infrastructura tehnică de calitate, spațiile publice și transportul public rămân deseori în urmă, în timp
ce orașele statice și în scădere pot crește atractivitatea și calitatea vieții prin intermediul regenerării
urbane a spațiului public. Revitalizarea cartierelor de locuințe colective construite în perioada
socialistă rămâne o problemă importantă pentru toate orașele românești, deoarece are un impact
pozitiv asupra calității vieții, restabilind în același timp atractivitatea centrului urban, având astfel
potențialul de a reduce fenomenul de suburbanizare.
Figura 5. Cele patru direcții politice pentru a merge spre sustenabilitatea spațială.

Sursa: autori

17
4.2 Principii directoare pentru sustenabilitate a spațială

4.2.1 Conceptul de reziliență urbană

Conceptul de reziliență urbană a fost discutat în ultimele decenii în contextul dezvoltării durabile. La
început, conceptul a fost legat în principal de adaptabilitatea la schimbările climatice și de gestionarea
dezastrelor, dar recent, reziliența urbană a devenit un principiu-cheie în planificarea urbană și în
special în modernizarea, regenerarea și compactarea orașelor, întrucât sfera sa de aplicare a fost
extinsă pentru a include și reziliența spațială. Obiectivul de dezvoltare durabilă 11 afirmă în mod clar
ambiția de a „face orașele incluzive, sigure, reziliente și durabile”. În contextul european, unde nivelul
de trai este relativ bun, iar procesul de luare a deciziilor este destul de deschis, reziliența urbană este
definită ca: „capacitatea sistemelor urbane, a comunităților, a persoanelor, a organizației și a
întreprinderilor de a-și recupera, a-și menține funcțiile și a prospera după un șoc sau un stres,
indiferent de impactul, frecvența sau amploarea acestuia. ”16
Reziliența față de mediu este preocupată de dependența orașelor de resursele naturale, de
importanța ecosistemelor și a biodiversității în bunăstarea și calitatea vieții dintr-un loc și necesitatea
de a se pregăti, de a se adapta și de a răspunde la dezastre și perturbări naturale. Planificarea spațială
durabilă este atât o pre-condiție, cât și un instrument pentru avansarea rezilienței față de mediu.
 Deoarece UE se angajează să atingă neutralitatea climatică până în 2050, iar orașele sunt
responsabile pentru o mare parte din emisiile de GES legate de consumul de energie -
aproximativ 70% din emisiile globale17, orașele ar trebui să urmărească tranziția către o
economie neutră din punct de vedere climatic și reducerea amprentei de carbon. Pentru
zonele urbane cu activitate industrială intenstiv generatoare de carbon, această tranziție
poate fi o provocare și, prin urmare, procesul ar trebui să ia în considerare și reziliența socială
și economică - orașele românești mono-industriale, adesea supuse contracției urbane sunt
deosebit de vulnerabile. Strategiile de tranziție ar trebui să implice părțile interesate locale și
să ofere stimulente atât pentru indivizi, cât și pentru întreprinderi.
 Eficientizarea energetică clădirilor poate accelera trecerea la obiectivele de sustenabilitate,
deoarece clădirile și sectorul construcțiilor sunt printre principalii consumatori de energie din
lume. Programul de modernizare a fondului locat în curs de îmbătrânire oferă oportunități de
a merge spre obiectivele clădirilor verzi, fără amprenta de carbon asociată cu noile construcții.
Cu toate acestea, părțile interesate publice și private ar trebui să colaboreze pentru a pune în
aplicare în mod echitabil programul, în timp ce planificarea integrată a sistemelor interioare
și exterioare ale clădirilor, precum și inovația tehnică, pot îmbunătăți și mai mult performanța
energetică.
 Vulnerabilitatea seismică este o problemă de cea mai mare importanță pentru România,
Bucureștiul fiind unul dintre cele mai vulnerabile 10 orașe din lume18 și toate zonele urbane
se confruntă cu o pondere mare de construcții îmbătrânite - mai ales cu mai multe etaje,
clădiri rezidențiale și clădiri de patrimoniu, care au devenit vulnerabile după cutremurul major
din 1977. Înțelegerea gradului de risc seismic și construirea rezistenței seismice ar trebui să
fie prioritare în cadrul programelor și investițiilor de reînnoire urbană, deoarece expertiza

16 Resilient Europe, Urbact & EU. Urban Resilience: A concept for co-creating cities of the future. pp.6
17 Banca Mondială, 2012. Sustainable Low-Carbon City Development in China.
18 Banca Mondială. 2019. Comunicat de presă nr. 2019 / ECA / 75.

18
 structurală și, dacă este necesar, adaptarea, ar trebui să pună bazele regenerării urbane.
Având în vedere cea mai mare rată de case private din lume - 96%, procesul de regenerare
depinde de o colaborare strânsă între autoritățile publice, organizația comunitară și
proprietarii individuali, care sunt adesea blocați în condiții de locuință vulnerabile sau în locații
nedorite.
 Extinderea și calitatea zonelor verzi urbane au un impact direct asupra efectelor insulelor
urbane de căldură care amenință multe orașe și asupra bunăstării generale a persoanelor, prin
urmare ar trebui să se acorde prioritate conservării spațiului verde existent și extinderea
rețelei verzi, pe fondul implementării politicii care favorizează densificarea și dezvoltarea
umpluturilor. În România, suprafața verde medie pe cap de locuitor este cu mult sub 50 m2
recomandată de OMS și în multe zone urbane chiar sub standardul UE de 26 m2 pe cap de
locuitor, chiar dacă schimbările metodologice în modul în care municipalitățile locale
raportează suprafața verde indică un aspect aparent creştere. Calitatea și accesibilitatea
echitabilă la spațiul verde rămâne o provocare pentru multe cartiere rezidențiale, inclusiv
dezvoltarea periurbană și zonele marginalizate.
 Soluții bazate pe natură - intervențiile inspirate, susținute sau copiate din natură, ar trebui să
fie integrate în planificarea spațiului, proiectarea urbană și strategiile de reînnoire, pentru a
păstra ecosistemele existente, a încuraja utilizarea mai eficientă și gestionarea durabilă a
ecosistemelor existente (adică utilizarea multifuncțională a ecosistemelor verzi-albastre) și
restabilirea sau crearea de ecosisteme noi (de exemplu, reamenajarea terenurilor industriale
dezafecate). Planificarea spațiului este esențială pentru reziliența ecosistemelor verzi și
albastre, prin limitarea și, dacă este necesar, reorientarea proiectelor de dezvoltare pentru
păstrarea acestor resurse și planificarea unor intervenții de proiectare de înaltă calitate,
minim invazive, pentru a le include în rețeaua de facilități recreative. În același timp, dacă sunt
gestionate corespunzător, ecosistemele verzi și albastre se pot dubla ca instrumente de
limitare a expansiunii urbane, care sunt mai ușor de acceptat decât centurile verzi artificiale
sau reglementarea utilizării terenurilor, având în vedere beneficiile lor individuale și colective.

Reziliența economică se referă la capacitatea unui oraș de a se adapta la dinamica în schimbare a

economiei. Din perspectiva sustenabilității teritoriale, este important ca politicile de concentrare
urbană să nu împiedice creșterea, ci să o orienteze în mod echitabil spre coeziunea urbană. Aceasta
depinde de o monitorizare transparentă și precisă a resurselor funciare și de politici care încurajează
utilizarea productivă a terenurilor. În contextul economiilor postindustriale, fostele platforme
industriale deschid alternative durabile și eficiente din punct de vedere economic la dezvoltarea de
tip greenfield, prin reutilizarea infrastructurii existente și a resurselor de teren cu conexiuni mai bune
la sistemele urbane. Aceste resurse de teren permit diversificarea economică. Dincolo de reconversia
funcțională și dezvoltarea privată, aceste spații pot deschide oportunități de îmbunătățire a
infrastructurii sociale și a rezilienței, prin extinderea spațiului verde, a oportunităților de a construi
locuințe sociale sau facilități de agrement.
Reziliența socială se referă la rolul societății civile ca motor global al noilor forme de organizații socio-
economice și la capacitatea oamenilor de a se auto-organiza și de a-și valorifica abilitățile, de a se
adapta organic la schimbări și de a profita de noi oportunități. Sentimentul de apartenență la locul și
la comunitate este esențial pentru implicarea civică iar dialogul dintre autoritățile publice, factorii de
decizie politică și oameni este important pentru a spori acceptarea socială a politicilor menite să
atenueze externalitățile expansiunii urbane necontrolate.

19
Reziliența teritorială este, de asemenea, critică, după cum subliniază mai multe studii teoretice care
recunosc faptul că orașele nu pot fi considerate „reziliente” sau „durabile” dacă nu țin cont de
interdependența lor de zona periurbană și de sistemele regionale. De asemenea, este important să se
ia în considerare relația dintre loc, oameni și economii, pentru a se asigura că potențialele consecințe
distribuționale ale densificării și politicilor de coeziune sunt minimizate și că politicile de control al
expansiunii urbane nu sunt evitate din cauza îngrijorărilor că acestea ar împiedica creșterea
economică, declanșând gentrificarea sau punerea unei sarcini disproporționate asupra grupurilor mai
vulnerabile. Cu toate acestea, reziliența urbană poate fi îmbunătățită doar prin răspunsuri
instituționale proactive, politici compensatorii și strategii de adaptare și atenuare anticipative.

4.2.2 Incluziune socială

Conceptul de incluziune socială în orașe, enunțat în ODD 11, se referă la un mediu urban care oferă
șanse egale și condiții bune de viață pentru toți, dar este adesea legat de sărăcie, care este adesea o
cauză principală de excludere. Construirea orașelor incluzive depinde de factori spațiali, sociali și
economici multipli, interdependenți, totuși, în ciuda faptului că a fost adoptată formal ca obiectiv
cheie și principiu de dezvoltare în Europa încă din 199419, rămâne o provocare. În timp ce urbanizarea
deschide oportunități economice suplimentare și poate crea oportunități pentru o viață mai bună,
dacă nu este gestionată corespunzător, ar putea crea, de asemenea, excludere suplimentară și poate
adânci diviziunea socială.
Zonele urbane marginalizate și accesul echitabil la locuințe, tranzit public și infrastructură socială și
tehnică ar trebui să fie prioritare în procesul de dezvoltare urbană. Instrumentele de planificare a
spațiului ar trebui, de asemenea, să vizeze integrarea zonelor urbane marginalizate în rețeaua urbană
și extinderea opțiunilor de locuințe publice.
Planificarea spațiului și proiectarea urbană joacă un rol esențial în conturarea mediilor urbane
incluzive, construite în jurul accesului echitabil la locuințe, apă și salubritate, precum și un design
inclusiv pentru a spori accesibilitatea și participarea grupurilor vulnerabile, cum ar fi persoanele în
vârstă sau persoanele cu dizabilități. Gestionarea nesistematică a creșterii urbane și degenerarea
urbană, deopotrivă, pot declanșa sau aprofunda excluziunea socială, totuși politicile compacte de
reînnoire a orașelor ar putea duce, de asemenea, la astfel de externalități.
Pe de o parte, lipsa unui management adecvat al creșterii și a unei reglementări adecvate a planificării,
mai ales dacă duce la expansiunea urbană necontrolată, poate împiedica accesul adecvat la rețelele
de infrastructură edilitară și socială și poate duce la un nivel scăzut de trai. Mai mult, expansiunea
urbană necontrolată duce la distanțarea dintre locul de reședință, locul de muncă, serviciile publice și
zonele de agrement agrement și blochează oamenii în dependența de mașini, creând astfel locuri de
excludere sau izolare bazate nu numai pe criterii financiare, ci și pe vârstă - în absența unui acces bun
la transportul public, vârstnicii și adolescenții ar avea conexiuni limitate cu nucleul urban.
Pe de altă parte, scăderea atractivității nucleului urban în cazul orașelor în scădere și presiunea
crescută asupra infrastructurii urbane existente (de exemplu școli, facilități de sănătate, transport) în
cazul orașelor dinamice au un impact negativ asupra calității vieții. Zonele de contracție spațială, cum
ar fi terenurile industrial dezafectate și spațiile vacante, declanșează un declin suplimentar în zona
înconjurătoare, în timp ce clădirile îmbătrânite încetează să mai răspundă la standardele de viață
moderne și să se adapteze la nevoile unei populații în vârstă – multe din apartamentele din epoca

19 Doyle,
C. Sustenabilitate, regenerare urbană și incluziune socială. Dezvoltare și Planificare Durabilă II, Vol. 2. Tranzacții WIT
pe ecologie și mediu, Vol. 84. 2005.

20
socialistă se află în clădiri care nu au lifturi, iar accesibilitatea este încă o problemă majoră în orașele
românești, în special în spațiul public, instituțiile publice și clădirile de apartamente.
Incluziunea socială ar trebui, de asemenea, să fie la baza politicilor orașelor compacte și a celor de
regenerare urbană, deoarece acestea ar putea declanșa gentrificarea și, astfel, divizarea și excluderea
ulterioară. Păstrarea locuințelor accesibile ca preț, atât pentru cumpărare cât și închiriere este o
provocare majoră a zonelor urbane, în jurul căreia se învârt multe probleme sociale, dar problemele
diferă în funcție de mărimea orașului și de dinamica economică. Chiar dacă această problemă depinde
de programele și legislația națională, politica urbană ar trebui să se adapteze la contextul local. Zonele
urbane dinamice, în special, se luptă cu expansiunea urbană necontrolată nu numai ca o consecință a
mobilității sociale ascendente, ci și din cauza inaccesibilității financiare a lucuirii în nucleului urban:
persoanele care doresc să cumpere case cu un budget limitat - Programul de împrumut Prima Casa
(2009) garantat de fondurile de stat care în trecut a fost limitate la 70.000 EUR, au fost împinse spre
periferie, unde oferta extinsă și costurile mai mici de dezvoltare a terenurilor permit opțiuni mai
accesibile. În același timp, în afara polilor dinamici de creștere, nucleele urbane se luptă cu rate
ridicate ale spațiilor vacante și cu un fond imobiliar privat în curs de îmbătrânire, blocând oamenii în
condiții de locuit sau locații nedorite. Instrumentele fiscale și de planificare pot fi utilizate pentru a
echilibra nepotrivirea dintre cerere și ofertă, nucleu și periferie, mergând spre sustenabilitatea
spațială. În acest sens, filtrul accesibilității și incluziunii ar trebui încorporat în procesul de elaborare a
politicilor.

4.2.3 Calitatea vieții

Conceptul de calitate a vieții se referă la satisfacția generală de viață a indivizilor, care este influențată
de un spectru larg de factori, cum ar fi standardele de viață, condițiile de locuință, accesul și calitatea
furnizării serviciilor publice de bază, apropierea de transportul public, -infrastructura culturală sau
spațiile verzi. La nivel european, Eurobarometrul Flash - „Calitatea vieții în orașele europene” se
desfășoară din 2004, măsurând nivelul de satisfacție și opinia publică pe o gamă largă de subiecte.
Calitatea vieții este strâns legată de bunăstare, viabilitate și calitatea mediului construit și are un
impact direct asupra competitivității locului; prin urmare, ar trebui integrat ca principiu de bază al
obiectivelor de dezvoltare urbană. Este o construcție multidimensională care este interconectată cu
toate sectoarele guvernamentale și, în consecință, politica publică poate contribui la stimularea
calității vieții. Deoarece calitatea vieții este un factor al condițiilor economice, sociale și de mediu, cei
trei piloni pe care ar trebui să îi echilibreze dezvoltarea durabilă, există o relație reciprocă între cele
două concepte: politicile de sustenabilitate ar trebui să fie întotdeauna ghidate de îmbunătățirea sau
păstrarea calității vieții, în timp ce indicele calității vieții poate fi un instrument pentru planificarea
strategică și stabilire a priorităților.
Calitatea vieții în orașe este influențată în mod intrinsec de planificarea urbană și de guvernanța
urbană, mai ales dacă acestea funcționează sub agenda dezvoltării durabile, unde obiectivele finale
ale planificării spațiale încep să se suprapună cu calitatea vieții. În cadrul sustenabilității, rolul
planificării spațiale se schimbă către coordonarea și integrarea diferitelor politici sectoriale și ajutarea
acestora să se materializeze în contextul teritorial local. În consecință, întrucât satisfacția umană
depinde și de interacțiunea dintre multiplele calități ale spațiului cu politicile sectoriale, abordarea
integrată a planificării este vehiculul adecvat pentru progresul prind calitatea vieții.

21
 Figura 6. Dimensiunile calității vieții urbane - Forma Heptagonului.

Sursa: Serag și colab. 2012. Principiile calității vieții urbane pentru un cartier.

Cu toate acestea, este important să se ia în considerare calitatea vieții la diferite scări urbane și să
se ghideze procesul de elaborare a politicilor în consecință, deoarece, de exemplu, unele politici de
dezvoltare durabilă cu beneficii sociale pe termen lung s-ar putea confrunta inițial cu o acceptare
publică scăzută și ar fi percepute ca diminuând calitatea vieții membrilor individuali ai societății (adică
motivele de descurajare). În același timp, indicatorii holistici la nivel de oraș ar putea să nu reflecte
zone de marginalizare sau probleme specifice de accesibilitate. În plus, pe măsură ce orașele dinamice
se extind și dezvoltarea periurbană remodelează dinamica urbană, este important să se evalueze
calitatea vieții în zona metropolitană, mai ales că în România, aceste comunități sunt dezvoltate fără
infrastructură socială și cresc presiunea asupra facilităților urbane existente. Calitatea fizică a vieții
urbane depinde, de asemenea, de standarde de proiectare bine definite și riguros consolidate pentru
intervenții individuale. Standardele de proiectare pot fi universale, cum ar fi elementele de
accesibilitate pentru persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități sau familiile cu cărucioare pentru
copii, ce pot fi încorporate de la proiecte individuale de modernizare a clădirilor până la reabilitarea
spațiului public sau determinate de contextul local, cum ar fi ghidurile de proiectare menite să asigure
păstrarea caracteristicilor locale. În plus, pe măsură ce unele zone urbane se densifică sau se schimbă,
o abordare participativă a planificării urbane și formularea liniilor directoare de proiectare locală
poate facilita o tranziție echitabilă și poate contribui la construirea acceptării publice prin integrarea
valorilor locale în procesul de transformare.

4.3 Indicatori de performanță a sustenabilității spațiale

Terenul este o resursă limitată, al cărei consum excesiv - cunoscut și sub denumirea de expansiunea
urbană necontrolată - vine cu costuri de mediu, sociale și economice, în detrimentul terenurilor
naturale și agricole sau al spațiului public deschis. Dinamica spațială urbană ar trebui evaluată printr-
un set clar de indicatori care ar trebui analizați la nivel supranațional și național și dezagregați pe baza
tipologiilor urbane, nivelurilor de dezvoltare sau regiuni, pentru a stabili tiparele de consum de
terenuri și pentru a informa stabilirea obiectivelor țintă ale consumului național sau regional de
terenuri.
Obiectivul de a avea orașe compacte ar trebui să fie universal pentru toate zonele urbane, totuși
este important să se recunoască necesitatea de a accentua diferite măsuri și de a stabili obiective
distincte pentru diferite tipologii urbane. De exemplu, orașele dinamice cu amprente urbane în
expansiune rapidă ar trebui să considere ca priorități controlul expansiunii, compactarea amprentei
urbane și densificarea zonelor urbanizate existente, în timp ce orașele stagnante ar trebui să se
concentreze pe regenerarea urbană, menținând în același timp indicatorii de limitare a expansiunii.

22
Chiar dacă nevoia de a conserva resursele funciare și de a promova creșterea compactă este
recunoscută la nivel global, nu există un acord general cu privire la cuantificarea expansiunii urbane,
fiind propuși diferiți indicatori de către instituțiile supranaționale, cum ar fi SEE, OCDE, ONU- Habitat
sau UE, folosind diferite metodologii diferite. Următoarele tipuri de indicatori ar trebui luate în
considerare pentru o evaluare inițială a dinamicii teritoriale de la nivel național pentru a clasifica
orașele și tiparele urbane.
Caseta 1. Indicatori de sustenabilitate spațială pentru cele patru direcții politice
DIRECȚIA POLITICĂ 1: Fragmentarea administrativă DIRECȚIA POLITICĂ 4: Conectarea fragmentelor urbane

 Dimensiunea populației  Proximitatea centrului orașului

 Dinamica demografică
 Finalizarea, vechimea și calitatea planului
urbanistic general
 Finalizarea și complexitatea sistemului de cadastru
și carte funciară
DIRECȚIA POLITICĂ 2: Controlul expansiunii urbane
 Accesibilitate la transportul public - 0,5 km
 Densitatea rețelei de drumuri publice
 Accesibilitatea la parcurile urbane
DIRECȚIA POLITICĂ 3: Revitalizarea zonelor urbane

 Extinderea zonei construite  Calitatea locuințelor / supraaglomerarea

o dinamicile de creștere și utilizare a intravilanului o Autorizații de construire la 1.000 de locuitori
o dinamicile de creștere a suprafeței construite o Ponderea locuințelor în totalul autorizațiilor de
o suprafața construită pe cap de locuitor construire
o raportul dintre creșterea suprafeței o Densitatea unităților locative pe suprafața
intravilanului și creșterea populației construită
o Spațiu locativ pe cap de locuitor
 Densitatea populației o Gradul de renovare a fondului locativ (%)
o densitatea populației raportată la suprafața
 Spațiul public
totală
o Zona verde urbană / capita
o densitatea populației raportată la suprafața
o Zona de parc urban / capita
construită
o Indicele diversității culturale
 Fragmentare / proliferare / dispersie urbană (SEE)

În plus, este important să se adapteze obiectivele la proiecțiile economice locale, la cele de creștere a
populației și la resursele funciare existente în zonele deja urbanizate. Prin urmare, fiecare
administrație locală ar trebui să elaboreze analize ale consumului și utilizării terenurilor la nivel local
pentru a evalua următorii indicatori la nivel metropolitan:
Caseta 2. Indicatori de sustenabilitate spațială care trebuie să fie analizați la nivel local
ORASE COMPACTE SI CONECTATE ORASE REGENERATE
 Coeficientul de utilizare a zonei construite, a zonelor cu  Matricea de utilizare a terenului și golurile
densitate redusă și a zonei construibile existente infrastructurii sociale - folosind conceptul unităților de
nedezvoltate - intravilan. vecinătate complete de 20 de minute.
 Zonele industriale dezafectate, resurse de terenuri  Inventarul clădirilor și al spațiilor publice care necesită
deschise cu potențial de reamenajare, evaluarea regenerare (consolidare seismică, reconversie
fezabilității investițiilor private sau alte utilizări ale funcțională, eficiență energetică, accesibilitate)
terenului - soluții bazate pe natură, infrastructură  Accesibilitatea pietonală: densitatea intersecției,
socială, spațiu public. lungimea și starea trotuarului
 Accesibilitate la infrastructura socială, spațiu public /
verde și facilități în 20 de minute de mers pe jos

5. DIRECȚIA POLITICĂ 1: CONSOLIDAREA CADRULUI DE

REGLEMENTARE PENTRU PROMOVAREA SUSTENABILITĂȚII
SPAȚIALE
DIRECȚIA POLITICĂ 1: Prima direcție politică răspunde nevoii de a stabili o viziune comună pentru a
promova sustenabilitatea spațială și a spori capacitatea instituțională de a promova modele de

23
urbanizare durabile, semnalând responsabilitatea comună a tuturor părților interesate și a nivelurilor
de guvernare de a acționa în direcția obiectivelor respective și a interdependenței cu privire la
planificarea spațială.
Recunoscând rolul sustenabilității spațiale în atingerea obiectivelor economice, sociale și de mediu,
guvernul național ar trebui să consolideze mai întâi capacitatea instituțională de a promova
sustenabilitate a spațială de la nivel național, regional și local. Reforma planificării spațiale necesită o
trecere de la rolul tradițional al planificării teritoriului ca actor egal sau probabil chiar mai slab, care
operează de-a lungul altor sectoare, la planificarea spațială care își asumă un rol organizațional în
promovarea agendei de sustenabilitate.
Guvernul național ar trebui să preia rolul principal de coordonator și planificator strategic pentru
orașele compacte, reînnoite și conectate, dar acordul general este că abilitățile de implementare ar
trebui să rămână la cel mai mic nivel de jurisdicție, pentru a permite dezvoltarea teritorială
competitivă și pentru a permite guvernelor locale să valorifice caracteristicile speciale ale fiecărui loc.
Acestea ar trebui să fie deplasate în sus numai atunci când nu pot fi utilizate efectiv la nivel local. În
timp ce domeniul de aplicare și metodele utilizate în diferite țări sunt diferite, exemplele celor mai
bune practici reflectă faptul că noile strategii naționale de sustenabilitate respectă trei principii
comune pentru îmbunătățirea eficacității planificării teritoriale prin guvernare pe mai multe niveluri.
Acțiunile instituționale cheie necesare pentru a avansa sustenabilitate a spațială includ:
 Integrarea și coordonarea politicilor sectoriale cu obiectivele de sustenabilitate spațială, folosind
planificarea spațială ca element de legătură, asigurând coordonarea verticală și orizontală, prin
cuplarea organizării teritoriale cu transportul, locuința, integrarea socială și protecția mediului. Acest
lucru necesită, de asemenea, coordonarea investițiilor prin corelarea planificării spațiale cu investițiile
sectoriale.

 Asigurarea implementării principiilor de sustenabilitate spațială peste granițele administrativ-

teritoriale, prin consolidarea rolului strategiilor metropolitane sau funcționale ale zonei urbane. Este
important să abordăm fragmentarea teritorială, în special în contextul interdependenței crescânde
dintre nucleul urban și împrejurimile sale și să îmbunătățim colaborările inter-jurisdicționale și
implicarea părților interesate. Activarea „capacității de convingere și mobilizare” este mai eficientă
decât puterea de control total.

 Stabilirea unui cadru de implementare care să permită ajustarea obiectivelor de sustenabilitate

spațială la particularitățile locale și regionale, pentru a valorifica competitivitatea prin maximizarea
activelor locale și pentru a răspunde direct nevoilor și provocărilor distincte ale orașelor în creștere și
scădere, orașelor de diferite dimensiuni și diferite rețele urbane și aglomerări regionale.

Rolul planificării teritoriului se deplasează de la reglementarea locală a utilizării terenurilor, către

integrarea sectorială și punerea în aplicare a politicilor, așa cum a subliniat corpul semnificativ de
muncă privind dezvoltarea durabilă. Pentru a se alinia obiectivelor ecologice și de reziliență,
planificarea spațială ar trebui să ia în considerare integrarea și gestionarea îndeaproape a mobilității,
a spațiului verde și a resurselor naturale și a tranziției către eficiența energetică. Aceste trei sectoare
particulare depind de politica de planificare, care poate permite sau împiedica implementarea
acestora, prin urmare strategiile sectoriale ar trebui sincronizate cu politicile de planificare și
strategiile de dezvoltare locală.

24
5.1 Măsuri instituționale cheie pentru promovarea sustenabilității spațiale
Figura 7. Mediul de autorizare pentru sustenabilitatea spațială: cadrul de acțiune

Sursa: autori

5.1.1 Alinierea obiectivelor naționale de sustenabilitate cu politicile sectoriale și

strategiile locale

Sustenabilitatea spațială se concentrează pe trei principii de planificare urbană – stoparea

expansiunii urbane necontrolate, regenerarea zonelor urbane și îmbunătățirea conectivității, care
ar trebui adoptate și consolidate de la nivel național și regional prin documente strategice, ghiduri de
implementare, măsuri, indicatori și note metodologice, precum și asistență tehnică și financiară
pentru zonele urbane cu capacitate instituțională limitată sau resurse economice mai mici.
Sustenabilitatea spațială ar trebui luată ca un pilon de dezvoltare în toate documentele strategice,
care ar trebui sincronizate și construite pe baza politicii urbane naționale.
Este important să existe o abordare integrată a dezvoltării urbane durabile în centrul răspunsurilor
instituționale și al documentelor de planificare. Cadrul instituțional în care obiectivele urbane
naționale sunt conduse și coordonate corespunzător la diferite niveluri guvernamentale este foarte
important pentru implementarea și eficacitatea lor cu succes. Capacitatea instituțională locală variază
semnificativ și în timp ce unele administrații locale se pot mobiliza rapid pentru a profita de
oportunități, altele se luptă cu resursele financiare, organizaționale sau umane. În plus, mai multe
studii leagă setările instituționale ca fiind atât o cauză a tendințelor de dezvoltare nesustenabile, cum
ar fi expansiunea urbană necontrolată, cât și o condiție prealabilă pentru tranziția către o dezvoltare
durabilă. În general, majoritatea comunităților locale nu dispun de „capacitatea” de a trece în mod
eficient către practici durabile, de unde necesitatea de a adapta cadrul instituțional existente, de a
consolida capacitatea instituțională locală și de a dezvolta noi structuri instituționale responsabile
pentru supravegherea urbanizării și mobilizarea energiilor și resurselor colective spre obiectivele
finale ale sustenabilității.

25
Integrarea sectorială sub umbrela planificării teritoriale este esențială pentru a pune în aplicare cei
trei piloni ai dezvoltării durabile care sunt interconectați cu domeniile transporturilor, locuințelor,
mediului, justiției sociale și economiei. Viziunile strategice, precum și măsurile de punere în aplicare
ar trebui aliniate pentru a se consolida reciproc și a reuni resursele. Acest lucru ar contribui la
eliminarea lacunelor legislative și la stabilirea unor măsuri și indicatori comuni, facilitând acțiunile de
la nivel local, care uneori pot fi descurajate de volumul ridicat de documente strategice și de legislația
conflictuală.
Răspunsul instituțional pentru integrarea eforturilor sectoriale este esențial pentru sustenabilitatea
spațială, deoarece planificarea utilizării terenurilor este legată intrinsec de mobilitatea urbană, politica
de mediu, locuințe sau integrarea socială. Răspunsul instituțional variază de la țară la țară, de la
ministere urbane specializate, la autorități de planificare naționale sau subnaționale, la agenții
independente cu expertiză tehnică specializată, de exemplu, în reînnoirea urbană, guvernarea
metropolitană sau regenerarea terenurilor industriale. Există diferite niveluri de răspuns la această
provocare, variind de la platforme de dialog și informare până la grupuri de lucru interministeriale
până la instituții comune care vizează crearea unei sinergii între politicile sectoriale. Întrucât
integrarea și colaborarea dintre diferite sectoare au devenit o componentă cheie a proiectelor de
cercetare finanțate de UE, unele țări au răspuns prin consolidarea ministerelor urbane legate de
dezvoltarea durabilă. Unele asociații instituționale comune sunt între următoarele sectoare: mediu și
planificarea spațială (de exemplu, Ministerul Mediului și Planificării spațiale , Slovenia, Ministerul
Mediului, Planificării Fizice și Lucrărilor Publice, Grecia), transporturilor, infrastructurii și planificării
(de exemplu Ministerul Planificării și Infrastructurii, Italia), transport și mediu (de exemplu Ministerul
Acțiunilor Climatice, Mediului, Energiei, Mobilității, Inovării și Tehnologiei, Austria). Țările de Jos au
asociat progresiv majoritatea sectoarelor relevante sub o umbrelă prin fuzionarea în cele din urmă a
Ministerului Locuințelor, Planificării spațial și Mediului cu Ministerul Transporturilor, Lucrărilor Publice
și Gospodăririi Apelor - cu toate acestea, politica de mediu a fost transferată în cele din urmă
Ministerului Afacerilor Economice.

5.1.2 Facilitarea cooperării metropolitane și gestionarea creșterii periurbane

Răspunsul instituțional pentru integrarea politicilor în diferite jurisdicții și un cadru pentru

guvernanță pe mai multe niveluri este esențial pentru dezvoltarea durabilă a zonelor urbane
funcționale, limitarea expansiunii urbane necontrolate și planificarea transportului în zona urbană
metropolitană sau funcțională. Fără un cadru de coordonare, jurisdicțiile independente pot dezvolta
politici conflictuale care, în cele din urmă, anulează orice eforturi independente de urmărire activă a
planificării durabile. Sisteme de guvernanță mai centralizate sau cadre de cooperare puternice, cum
ar fi agențiile metropolitane care facilitează definirea politicii de utilizare a terenurilor la nivel național
sau regional sau într-o manieră colaborativă, sunt mai susceptibile să modeleze dezvoltarea urbană
compactă (OCDE - MTSC).
Este important să fie conștienți de nivelul de fragmentare teritorială și administrativă pentru a
consolida cadrul de cooperare. Într-un studiu cuprinzător al unor astfel de reforme municipale, Pawel
Swianiewicz (2010) reunește numeroase studii care sugerează o corelație negativă între un nivel
ridicat de fragmentare și performanțele guvernamentale. Cu toate acestea, consolidarea teritorială,
deși implementată de la nivel național în țări precum Danemarca, Marea Britanie sau Grecia sau prin
inițiative localizate în jurul orașelor din Europa de Est (adică Tirana), rămâne o măsură controversată
și sensibilă din punct de vedere politic. În consecință, întrucât „urban” este definit pentru a include
zonele urbane metropolitane sau funcționale, cooperarea inter-jurisdicțională devine cheia

26
implementării principiilor durabile, vizând în special limitarea expansiunii necontrolate, facilitarea
conectivității și îmbunătățirea mobilității urbane.
Guvernarea metropolitană în mod specific „se referă la capacitatea de a face față provocărilor
aglomerărilor urbane” (EMA, 2015) și este un instrument de o importanță deosebită pentru a permite
planificarea spațială durabilă pentru a orienta expansiunea urbană și a cataliza regenerarea urbană în
interiorul nucleului. Abordările variază în funcție de nivelul de instituționalizare, mecanismele de
finanțare și competențele atribuite formei metropolitane de guvernanță, însă practicile europene
generale pot fi împărțite în patru modele: guvernele metropolitane, agențiile metropolitane,
coordonarea verticală și cooperarea voluntară între municipalități. O analiză a diferitelor modele
europene publicată de autoritățile metropolitane europene (AMB) subliniază eficiența sporită a
formelor de colaborare cu un nivel mai înalt de instituționalizare.
Diferitele modele de guvernanță metropolitană dezvăluie beneficii și provocări asociate fiecărei
tipologii, dar evidențiază câteva obiective comune pentru a le îmbunătăți eficacitatea:
 Facilitarea acțiunilor coordonate, nu doar o platformă de dezbatere și reflecție

 Eliminarea decalajului dintre jurisdicția instituțională și teritoriul aglomerării

 Structurile metropolitane trebuie să fie flexibile și să se adapteze rapid la dinamica urbană

în schimbare

 Consolidarea numărului de instituții și companii implicate în managementul teritorial

 Angajarea tuturor părților interesate de îmbunătățirea competitivității urbane (investitori

privați, profesioniști, organizații civice etc.)

Multe țări au descoperit că agențiile independente sunt agenți eficienți în evaluarea dinamicii urbane
și stimularea reînnoirii urbane, a reamenajării terenurilor industriale sau a cooperării metropolitane,
mai ales atunci când capacitatea locală nu are puterea, eficiența sau resursele financiare pentru a
pune în aplicare principiile de sustenabilitate spațială în procesul de dezvoltare urbană. Ele pot fi
stabilite la nivel național (adică CzechInvest, Parteneriatul englez, Agenția de reînnoire urbană),
subnațional (Pas de Calais, Franța) și uneori chiar la nivel local, dar este important ca guvernul național
să facă ajustările legislative pentru a permite acestor agenții să preia responsabilități de la alte entități.

5.1.3 Adresarea provocărilor urbane printr-o abordare teritorială localizată

O abordare teritorială bazată pe principiul subsidiarității este esențială pentru a traduce politicile
de dezvoltare urbană în acțiune și spațiu și pentru a răspunde nevoilor particulare ale regiunilor și
orașelor. Este important să coordonați obiectivele naționale cu strategiile de dezvoltare locală și
regională, precum și cu planurile spațiale și să definiți clar atribuțiile fiecărui nivel de guvernare și
ierarhiile dintre diferitele documente. Un cadru clar de acțiune pentru aceste obiective de dezvoltare
spațială ar trebui să fie definit la nivel național, activând autoritățile subnaționale să răspundă la aceste
directive pe baza contextului local. Cu toate acestea, consensul constă în trecerea de la organizarea
ierarhică la cooperare, parteneriate și guvernanță pe mai multe niveluri, subliniind necesitatea de a
implica mai mult părțile interesate în procesul de căutare a soluțiilor. Acest lucru ar trebui să faciliteze
trecerea de la un sistem politic de „putere de comandă și control” la obținerea legitimității organice
printr-o capacitate persuasivă și mobilizatoare și un mediu de colaborare care să ajute politicile să
câștige în mod organic legitimitatea.

27
Un pas important în implementarea principiilor sustenabilității spațiale printr-o abordare teritorială
este consolidarea capacității instituționale de evaluare a dinamicii urbane și coordonarea dezvoltării
în consecință. Capacitatea instituțională depinde de eficacitatea următoarelor instrumente:
 Un cadru instituțional independent pentru a măsura și evalua dinamica și activele urbane
pe baza unui set clar de indicatori și orientări naționale, cum ar fi nivelul de extindere urbană,
contracția urbană, potențialul de reamenajare economică a zonelor industriale, calitățile
terenurilor agricole sau calitatea vieții urbane.
 Un sistem eficient de terenuri și cadastru care favorizează un nivel ridicat de înregistrare a
terenurilor, pentru ca entitățile evaluatoare să aibă o imagine exactă a expansiunii urbane și
a evoluției configurației terenurilor.
 Un sistem integrat de gestionare a evidențelor funciare pentru a coordona diferitele
componente ale planificării spațiale – terenuri, rețele de servicii publice și infrastructură și
clădiri și furnizarea de informații transparente și actualizate entităților publice și private cu
privire la modificările în configurația terenurilor, proprietateaa, drepturile de dezvoltare și
nivelul de conectivitate la infrastructură.

28
 Caseta 3. Cele mai bune practici: Polonia - un cadru instituțional pentru politica națională urbană
Strategia de dezvoltare responsabilă
Strategia pentru dezvoltare responsabilă - SRD (2017), o strategie de dezvoltare pe termen mediu,
este principalul cadru strategic pentru implementarea politicilor de dezvoltare elaborate în Politica
Națională Urbană (2015) în „îmbunătățirea capacităților zonelor urbane de a crea dezvoltare,
creștere și ocuparea forței de muncă, sprijinirea dezvoltării durabile […] sprijinirea centrelor urbane
care se confruntă cu probleme de dezvoltare și crearea condițiilor pentru un stil de parteneriat de
gestionare a dezvoltării. ”
Strategia utilizează o abordare direcționată, diferențiind problemele și potențialele:
i) aglomerări urbane, cuprinse în capitalele regionale, care nu sunt toate suficient de competitive
ii) orașele mijlocii își pierd funcțiile sociale și economice, cu oportunități de dezvoltare limitate
iii) zone marginalizate cu probleme sociale și economice acumulate.
iv) fostelor zone industriale li se acordă o atenție specială, prin intermediul programului strategic
pilot pentru zona industrială din Silezia.

În primul rând, SRD sporește capacitatea instituțională de monitorizare a zonei urbane, oferind un
set clar de indicatori și cadrul de colaborare între Institutul de Geografie și Organizația Spațială
Academia Poloneză de Științe, pentru a monitoriza și evalua toate orașele. Acesta pune în mișcare
obiectivele spațiale ale politicii urbane naționale, printr-o serie de recomandări și angajamente și
concepe un proiect strategic destinat celor trei tipologii urbane și oferind sprijin orizontal. Două
programe sunt de interes special:
a) Inițiativa orașului parteneriat (PCI) este cadrul național de sprijin pentru dezvoltarea urbană
orizontală prin crearea de rețele tematice de orașe, care colaborează la îmbunătățirea condițiilor de
dezvoltare din orașele poloneze. Ministerul Investițiilor și Dezvoltării Economice oferă sprijin
organizațional în facilitarea cooperării între orașe și asistență tehnică, prin conectarea rețelelor cu
experți în domeniu. Au fost stabilite trei rețele în jurul temelor i) calității aerului, ii) mobilității urbane
și iii) revitalizării. Grupurile tematice lucrează la inițiativele de acțiune urbană pentru rezolvarea
problemelor locale și la Planul de îmbunătățire, un set de recomandări pentru formularea politicilor
naționale.
b) Investițiile teritoriale integrate (ITI) vizează aglomerările urbane și permite implementarea unei
strategii teritoriale în jurul zonelor urbane funcționale prin promovarea i) cooperării orizontale între
diferitele unități administrative și ii) consolidarea integrării între proiecte și o abordare eficientă și
cuprinzătoare a dezvoltării. Strategiile FUA sunt finanțate dintr-un pachet dedicat programelor
operaționale regionale și proiecte complementare finanțate prin alte programe naționale sectoriale.
Programul se dovedește eficient în construirea încrederii între parteneri, echilibrarea intereselor
contradictorii și a concurenței și diminuarea preocupărilor legate de poziția dominantă a orașului
central.

În Polonia, transformarea stimulentelor UE pentru ITI într-un imperativ a avut un impact pozitiv
asupra animării guvernanței metropolitane, fiind prima inițiativă la nivel național de consolidare a
cooperării metropolitane. În plus, actorii locali au libertatea de a alege forma juridică pe care o vor
adopta, făcând programul mai atractiv și generând soluții diverse. Cu toate acestea, instituțiile ITI
dezvoltate sub presiunea timpului, cu capacități slabe și tratate în principal ca o sursă de venit, nu
vor avea un impact pozitiv asupra cooperării.

29
5.2 Instrumente politice pentru promovarea sustenabilității spațiale

5.2.1 Instituțional: cadru analitic pentru evaluarea și gestionarea dinamicilor urbane

Principiul de bază care guvernează trecerea la sustenabilitatea spațială este gestionarea creșterii
urbane bazată pe o analiză critică și bine documentată a contextului local - o abordare
intervențională strategică și proactivă care trebuie implementată la nivel local, ghidată de obiectivele
generale pentru revitalizarea nucleu urban și conțin extindere. Aceste tactici sunt interdependente și
complementare: conducerea extinderii urbane necesită un nucleu urban competitiv și atractiv, în timp
ce regenerarea urbană necesită valorificarea activelor urbane existente, proces care ar fi împiedicat
de dispersia resurselor pentru a răspunde presiunilor declanșate de expansiunea necontrolată.
Este necesar un sistem de analiză independent și transparent pentru a înțelege dinamica urbană
actuală, a evalua activele și a modelelor de creștere a proiectelor. Acesta este un pas critic în cadrul
procesului de definire a domeniului, care ar trebui să preceadă planificarea urbană planificată și
coordonată pentru extindere și regenerare. Un cadru transparent și coerent poate fi facilitat de o gamă
largă de instituții guvernamentale sau independente, cum ar fi Ministerul Dezvoltării, universități,
institute de cercetare sau agenții sectoriale, cu condiția ca un set clar de indicatori să fie definit la nivel
supranațional sau național, în pentru a asigura o evaluare consecventă între diferitele unități
teritoriale și a evalua indicatori precum amplitudinea expansiunii urbane necontrolate, potențialul de
reamenajare a terenurilor industriale dezafectate, calitatea vieții sau accesibilitatea urbană.
În plus, ar trebui acordată o atenție specială evaluării rentabilității nefinanciare a politicilor,
programelor și proiectelor, cum ar fi beneficiile sociale nete, care sunt mai greu de înțeles și, prin
urmare, adesea trecute cu vederea în procesul de dezvoltare. Un exemplu cuprinzător este oferit de
Cartea verde elaborată de la guvernul central, de către Trezoreria Regatului Unit. În plus, ar trebui
dezvoltat un cadru instituțional care să evalueze progresul către beneficiile nefinanciare ale
dezvoltării, cum ar fi protecția mediului. Agențiile de mediu sunt un actor major în planificarea și
implementarea standardelor și politicilor de mediu în toată Europa.
Analiza cuprinzătoare și precisă depinde de sistemul funciar și de cadastru și este esențială în
pregătirea strategiilor de dezvoltare urbană și formularea politicilor de reînnoire urbană și compacte.
O viziune critică și cuprinzătoare asupra activelor urbane aflate în administrare este necesară pentru
ca autoritățile locale să dezvolte documente strategice și de planificare. Un sistem credibil, bine
documentat și digitalizat de înregistrare și administrare a terenurilor pune bazele unei piețe imobiliare
funcționale, mai ales dacă intenția este de a ghida dezvoltarea către terenurile disponibile în nucleul
urban, de a lega comunitățile periurbane și de a coordona eficient spațiul și dezvoltarea infrastructurii.
Un sistem integrat de gestionare a evidențelor funciare, cu mai multe straturi de informații accesibile
publicului, pornind de la limitele exacte ale cadastrului, sistemele de infrastructură publică,
reglementarea utilizării terenurilor sau statutul de proprietate al fiecărei parcele, poate îmbunătăți
planificarea participativă și valorifica investițiile private.

5.2.2 Planificare: îmbunătățirea capacității de planificare și de gestionare a

dezvoltării
Un instrument cheie pentru gestionarea creșterii urbane este planificarea spațială - aceasta
presupune formularea unui plan spațial pe termen lung care să integreze recomandările regionale și
naționale într-o viziune de dezvoltare locală pe termen lung, cu obiective și planuri de acțiune pe

30
termen mediu și scurt. Cu toate acestea, acest cadru ar trebui să fie suficient de flexibil pentru a nu
descuraja investițiile private și a răspunde naturii dinamice a dezvoltării urbane.
O viziune clară și un set de reglementări păstrează un echilibru sănătos între interesul public și
beneficii și rentabilitatea privată și oferă asigurarea investitorilor privați, ajutându-i să își proiecteze
mai exact rentabilitatea și contribuția publică la zonă. În cadrul strategiilor de bune practici, multiplele
cadre de planificare spațială permit revizuiri la fiecare 5-10 ani și sunt ghidate de obiective naționale
și supranaționale pe termen lung, cum ar fi obiectivele din 2050 pentru absența netă a terenurilor sau
neutralitatea climatică și gazul cu efect de seră net zero al emisiilor.
Planurile spațiale oferă un cadru pentru dezvoltare integrată și pun bazele dezvoltării compacte,
complete și conectate, în timp ce ghidează resursele publice și private spre regenerare și valorifică
activele existente, înainte de extindere. Zonarea este un instrument cheie care coordonează procesul
de dezvoltare, dirijând toate intervențiile către un set clar de obiective pe termen lung. În plus,
acționează ca un cadru integrat de planificare care stabilește responsabilitățile publice și private și
definește o succesiune clară de dezvoltare, astfel încât dezvoltarea parcelei să fie precedată de
furnizarea infrastructurii fizice a rețelelor de utilități publice de bază și a rețelelor stradale planificate
în mod cuprinzător pentru zonă, în conformitate cu capacitatea de dezvoltare proiectată și nu nevoia
imediată. Masterplanurile pot stimula, de asemenea, integrarea funcțiilor de utilizare a terenului,
reducând astfel numărul de deplasări zilnice cu mașina induse de extindere și pot facilita integrarea
planificării utilizării terenului și a transportului, îmbunătățind conexiunile și accesibilitatea de
mobilitate durabilă.
Planurile spațiale sunt esențiale în asigurarea spațiului pentru facilitățile publice și intervențiile în
infrastructură și în coordonarea proiectelor de dezvoltare cu investiții și planificare bugetară.
Masterplanurile sunt deosebit de importante pentru a facilita un cadru de negocieri public-privat
transparent și pentru a valorifica toate resursele financiare prin utilizarea eficientă a bugetelor locale,
coordonarea eforturilor regionale și naționale și utilizarea țintită a fondurilor europene în direcția
principalelor priorități de dezvoltare. În comunitățile dense sau în zonele în care pământul se află în
proprietatea privată, un dialog deschis între autoritățile publice și dezvoltatori este esențial pentru
realizarea spațiului public, fie prin reutilizarea productivă a proprietăților vacante, fie prin stimularea
dezvoltatorilor să doneze o parte din teren sau deschiderea parterului pentru facilități publice în
schimbul bonusurilor de densitate. Câteva exemple de succes, cum ar fi Tirana, ilustrează valoarea
menținerii unui nivel de flexibilitate în ceea ce privește utilizarea terenurilor și reglementarea zonării
în asigurarea terenului cu costuri minime.
Planurile urbanistice pot fi, de asemenea, esențiale în explorarea opțiunilor de utilizare a terenului
și a calităților spațiale, prin proiecții spațiale și experimentări cu masare, înălțime, densități, orientare,
grile și blocuri pentru spațiul de construcție, sculptarea spațiului pentru conexiuni și sisteme de
transport și propunerea unei varietăți de funcții pentru spațiu deschis, bazat pe context local.
Caracterul local și o analiză aprofundată a condițiilor existente pun bazele pentru stabilirea unui cadru
solid de dezvoltare, prin urmare unitatea spațială de utilizare a acestui instrument ar trebui definită
cu atenție. Procesul de planificare ar trebui să implice comunitatea locală și să aibă ca scop atingerea
unui consens între diferitele părți interesate. În plus, s-a dovedit esențial în investițiile atractive din
sectorul privat și în facilitarea dialogului între dezvoltatorii privați și autoritățile locale.

31
5.2.3 Reglementare: instrumente fiscale pentru a limita expansiunea necontrolată și
a stimula regenerarea urbană
Impozitele și subvențiile sunt două instrumente economice generale utilizate pentru a limita
expansiunea necontroaltă și a stimula dezvoltarea în limitele amprentei urbane existente.
Impozitele și subvențiile sunt de regulă reglementate la nivel național prin acte legislative și vorbesc
despre obiectivele generale ale compactării amprentei urbane. Cu toate acestea, anumite taxe și
subvenții pot fi dezvoltate și la nivel local sau metropolitan pentru a răspunde unor probleme
specifice, dar este esențial ca codul fiscal să fie flexibil și inclusiv pentru a permite o acțiune mai
localizată. În plus, coordonarea la nivel metropolitan este foarte importantă pentru a evita dezvoltarea
necontrolată, întrucât jurisdicțiile periurbane stabilesc impozite pe proprietăți mai mici, anulând
efectul instrumentelor fiscale utilizate de jurisdicția principală.
Impozitele pe proprietate sunt unul dintre cele mai răspândite instrumente fiscale, dar, de obicei,
sunt utilizate pentru a crește veniturile publice pentru bugetul local, mai degrabă decât pentru a
aborda costurile sociale ale dezvoltării urbane. Cu toate acestea, merită investigat efectul lor asupra
conturării densității urbane. Impozitele pe valoarea terenurilor și impozitele pe proprietate cu rată
divizată sunt două instrumente adesea puse sub semnul întrebării atunci când se explorează tehnici
de stimulare echitabilă a refolosirii productive a terenurilor, în special în apropierea infrastructurii
existente. Un impozit pe valoarea terenului este un impozit pe chiria economică, dar dificultatea de a
evalua valoarea terenului și de a-l despărți de valoarea îmbunătățirilor aduse acestuia, face ca acest
instrument să fie dificil de utilizat în realitate. Alternativ, un impozit pe proprietate cu rată divizată, un
instrument fiscal bazat pe stabilirea cotelor de impozitare care diferențiază între valoarea terenului și
valoarea clădirilor și îmbunătățirile proprietății pot stimula dezvoltarea terenurilor vacante în nucleul
urban prin i) stabilirea unei rate mai mari a valorii terenurilor sau stimularea densificării zonelor
împrăștiate și ii) stabilirea unor rate mai mici pentru valoarea clădirilor și îmbunătățiri.
Instrumentele fiscale, atât stimulente, cât și fiscale, pot fi utilizate pentru a preveni conversia
terenurilor agricole și a terenurilor forestiere din zona periurbană, cu impact pozitiv asupra reducerii
consumului de terenuri. Sistemul fiscal francez de planificare oferă un model cuprinzător de
impozitare și introduce un impozit de reconversie a terenurilor agricole. Mai multe țări - Republica
Cehă, Slovacia, Polonia, Bulgaria și Italia - îmbrățișează această formă de impozitare a conversiei
terenurilor agricole, în funcție de calitatea solului, de tipul zonei de așezare și de posibilitățile de
irigații. Unele strategii regionale din aceste țări fac un pas mai departe și introduc protecția agricolă în
strategia de amenajare a teritoriului, orientând dezvoltarea către zone cu o calitate a solului mai
scăzută.
În unele țări europene, achiziția de terenuri este un instrument utilizat în mod activ pentru a
controla dezvoltarea și a proteja resursele agricole și naturale. Acest instrument este deosebit de util
pentru asociațiile metropolitane și ridică o parte din presiunea exercitată de dezvoltatorii imobiliari.
Aglomerarea de la Haga și Montpellier sunt prezentate ca exemple, în care acest instrument are un
impact pozitiv asupra reducerii extinderii urbane, dar având în vedere resursele financiare mari
necesare pentru achiziționarea de terenuri, este viabil doar în cazul în care facilitățile publice sau
protecția resurselor agricole sau naturale sunt esențiale. Guvernul național olandez recunoaște
această limitare și acordă împrumuturi pentru achiziționarea de terenuri, care prin reutilizarea
productivă - facilități recreative, suprafață agricolă închiriată pe termen lung - ar restitui investiția.
Măsurile publice pot servi și ca stimulente economice și pot modifica valoarea sau potențialele
economice ale terenurilor, de exemplu dezvoltarea infrastructurii sau includerea sau excluderea

32
anumitor zone dintr-o zonă construibilă prin planuri de amenajare a teritoriului. Reducerea suprafeței
construibile este o abordare sensibilă, deoarece deținerea de terenuri într-o zonă dezvoltabilă este
adesea percepută în opinia publică ca având dreptul la drepturi de construcție, luând astfel de decizii
extrem de nepopulare. În consecință, guvernele locale aflate sub presiune politică sunt reticente în
implementarea unor astfel de instrumente. Acest lucru este deosebit de relevant în contextul
extinderii necontrolate și nejustificate a zonei urbane construibile din România, care a crescut cu 107%
din 1993, facilitând expansiunea urbană necontrolată și fragmentarea terenurilor. Instrumentele
compensatorii, totuși, pun o sarcină financiară suplimentară asupra administrației cu rezultate timide
în reducerea zonelor de construcție, așa cum s-a observat în Elveția, unde municipalitatea este
obligată să compenseze proprietarii de terenuri pentru oportunitățile pierdute. Pentru această
problemă, strategiile ar trebui să recurgă la instrumente de planificare reglementate la nivel național
și direct legate de obiectivele strategice de creștere compactă și protecția mediului - pentru a fi
detaliate în secțiunea următoare.
Instrumentele financiare alternative care stimulează dezvoltarea în mod contiguu includ taxele ‘de
impact’ asupra dezvoltării, drepturile de dezvoltare transferabile (TDD) și densitatea de construcție
condiționată (CCD). Dezvoltarea contiguă de calitate superioară poate fi, de asemenea, încurajată prin
partajarea costurilor dezvoltării infrastructurii pentru construcții noi cu dezvoltatorii, printr aplicarea
unei taxe de urbanism . Acest instrument este utilizat în principal pentru finanțarea costurilor
infrastructurii publice și asigurarea standardelor de viață de bază în cadrul comunităților noi, iar costul
mai mare asociat dezvoltării de tip greenfield, în zone fără infrastructură existentă ar stimula
dezvoltatorii să construiască mai aproape de nucleul urban, facilitând contiguitatea spațială.
 Transferul Drepturilor de Dezvoltare (TDD) este o practică de program bazată pe piață, care
permite proprietarilor să tranzacționeze drepturile de dezvoltare (densitatea construită,
limita de înălțime) a unei anumite părți de teren în condiții de piață liberă. Această practică
este mai frecventă în Statele Unite, de obicei folosită la nivel local și mai puțin răspândită în
Europa. Acest instrument poate fi utilizat și pentru protecția terenurilor deschise prin
vânzarea drepturilor de dezvoltare guvernului sau unei organizații non-profit, care va acorda
conservarea permanentă a terenului respectiv. Această metodă reduce povara financiară pusă
de guvern prin achiziția de terenuri, cu aceleași rezultate.
 O practică conexă este densitatea construcției condiționate (CCD), care permite
dezvoltatorilor densități mai mari dacă îndeplinesc anumite condiții, cum ar fi restituirea
terenului pentru facilități publice, infrastructură socială sau dacă se află într-o zonă TOD. Acest
instrument este foarte util în stimularea dezvoltării urbane de înaltă calitate, după cum este
ilustrat în exemplul Tiranei, fără costuri pentru municipalitatea locală. În același timp, necesită
condiții transparente pentru a asigura echitabilitatea și o viziune de planificare bazată pe
proiecții de creștere.

Regenerarea terenurilor industriale dezafectate necesită de obicei o anumită formă de stimulente

din partea autorităților locale, având în vedere costul inițial mai ridicat al reamenajării în comparație
cu dezvoltarea de tip greenfield. Costurile demolării, decontaminării și remedierii, adăugate la
costurile de achiziție ale terenului, deseori descurajează investitorii să aleagă un teren fost-industrial
din nucleul urban, în locul unui teren de tip greenfield din periurban. Cu toate acestea, rolul sectorului
public în reducerea la minimum a riscului este esențial, iar autoritățile ar trebui să își asume un rol mai
activ în această direcție, având în vedere potențialul de valorificare a terenurilor industriale
dezafectate pentru a limita expansiunea urbană necontrolată, a diminua congestionarea traficului și a
reduce la minimum costurile cu furnizarea serviciilor publice. Instrumentele fiscale disponibile sunt

33
supuse voinței și capacității locale, precum și legislației naționale, dar practica globală comună
stabilește o dublă strategie de descurajare a proprietății terenurilor urbane neutilizate - impozit pe
proprietate, impozit pe deșeuri și oferirea de stimulente pentru investitori - finanțare cu creștere
fiscală (TIF) sau stimulente fiscale de tip brownfield. Autoritățile locale pot oferi fie scutiri de impozite,
de exemplu, permițând ca costurile de remediere să fie deductibile din impozit, fie să utilizeze
finanțările cucreștere fiscal (TIF) pentru a oferi stimulente bazate pe valoarea anticipată a terenului,
cerând investitorilor să ramburseze veniturile fiscale suplimentare generate de dezvoltare.
Caseta 4. Cele mai bune practici: Franța - instrumente fiscale pentru planificarea spațială
Franța: Sistem de planificare fiscală
Franța oferă un model pentru conectarea instrumentelor fiscale la obiectivele de dezvoltare spațială,
în special spre realizarea unei dezvoltări compacte, reducerea consumului de terenuri și conservarea
terenurilor agricole, acționând de la nivel național pentru a permite guvernelor locale să angajeze și
să adapteze aceste instrumente, denumite în mod colectiv taxe d'urbanisme. În 2012, sistemul fiscal
a fost restructurat, cu obligația tuturor consiliilor cu un plan local în vigoare de a introduce noile taxe.
O listă cuprinzătoare include cinci taxe naționale de planificare și două taxe locale:
 Impozitul pe proprietate (impozitul local): plătibil anual de către proprietarii de imobile
 Impozit pe dezvoltare (impozit local): impozit unic, de plătit pentru terenurile zonate pentru
construcție printr-un plan local
 Taxe d’aménagement: taxă de planificare plătibilă pentru toate intervențiile care necesită
permis, calculată conform unei formule comune - suprafață x valoare x tarif local, ajustabilă de
către autoritățile locale.
 Serviciul de consultanță în planificare: taxa de planificare plătibilă pentru toate intervențiile care
necesită autorizare, pentru finanțarea serviciului local de consiliere în domeniul arhitecturii și
planificării - Conseil d’Architecture d’Urbanisme et de l’Environnement (CAUE).
 Taxa de autostradă (fostă parte a taxei de infrastructură - TLE)
 Taxa de conectare la servicii (fostă parte a taxei de infrastructură - TLE)
 Impozitul pe reconversia terenurilor
 Taxă de densitate mică (versement pour sous-densité - VSD)

Cele două taxe de infrastructură sunt supuse aplicării locale, dar autoritățile locale pot decide, de
asemenea, să utilizeze aceste fonduri pentru a finanța public astfel de servicii și pentru a stimula
dezvoltarea într-o anumită zonă.
Impozitul pe densitate redusă (VSD) dă dreptul administrațiilor locale să stabilească obiective
specifice pentru consumul de spațiu, cum ar fi pragurile de densitate minimă, pentru aplicarea VSD.
În același timp, un bonus de densitate este, de asemenea, reglementat la acest nivel, afirmând că
consiliile locale din zonele de urbanizare ar putea reduce pragul local cu 30% pentru clădirile care
îndeplinesc criteriile de performanță sau utilizează echipamente eficiente din punct de vedere
energetic alimentate cu energie regenerabilă și cu 50% pentru programele de locuințe care includ
locuințe sociale pentru închiriere, dar combinate nu trebuie să depășească mai mult de 50%.
În plus, Loi d’orientation Agricole (2010) introduce o nouă taxă pentru reconversia terenurilor
agricole ‘protejate’ în zonă construibilă. Această lege este pusă în aplicare prin înființarea de
observatoare de terenuri agricole la nivel local și stabilirea unei taxe de 5-10% pe valoarea adăugată
la conversie. Oferirea unui cadru național de reglementare pentru definirea zonelor agricole
protejate ajută la rezolvarea reticenței locale de a elimina dreptul proprietarilor de terenuri de a-și
dezvolta terenurile din cauza presiunii politice.

34
5.3 Măsuri și indicatori: cuantificarea capacității instituționale de promovare a
sustenabilității spațiale

5.3.1 Fragmentarea administrativă

Fragmentarea administrativă poate influența capacitatea instituțională a administrațiilor locale de
a promova sustenabilitatea spațială și de a oferi servicii publice de înaltă calitate. Pe de o parte, un
corp semnificativ de lucrări indică o corelație negativă între un nivel ridicat de fragmentare și
performanțele guvernamentale datorate funcțiilor suprapuse și politicilor necoordonate, o provocare
specială a i) zonelor metropolitane sau a capacității fiscale și instituționale limitate și ii) zone cu
populații în scădere și economii cu dificultăți. Pe de altă parte, literatura de descentralizare fiscală
sugerează că fragmentarea ar trebui să sporească creșterea, deoarece fiecare guvern local poate
adapta politicile pentru a răspunde mai bine provocărilor lor specifice. Un studiu OCDE care
investighează legătura dintre fragmentarea administrativă și performanța economică concluzionează
că „regiunile cu fragmentare municipală ridicată prezintă o creștere mai mică”, dar „impactul negativ
al fragmentării scade odată cu ponderea populației care trăiește în mediul rural”, datorită
suprapunerii mai mari a funcțiilor în regiunile urbane, în special în cazul în care oamenii fac naveta
peste granițele municipale, totuși accesul la administrația locală este mai dificil în zonele rurale. În
consecință, raportul OCDE recomandă ca reformele administrative să adopte o abordare bazată pe
loc, vizând zonele urbane, consolidând în același timp capacitatea administrativă în zonele rurale.20

Fragmentarea administrativă poate fi măsurată prin numărul de consilii locale dintr-un anumit
teritoriu ponderat de populație - OCDE propune indicele de fragmentare municipal care constă în
numărul municipalităților împărțite la populație și înmulțite cu 100.000, totuși se propune un model
mai complex care să acopere puterile și funcțiile administrative ale fiecărei unități administrative și
ponderea în puterea de cheltuieli a unei municipalități. Cifrele de mai jos reflectă indicele de
fragmentare municipală cântărit în funcție de populație și suprafața pentru România (cu galben),
comparativ cu alte țări europene, pe baza datelor furnizate de Eurostat și a metodologiei OCDE,
precum și a unei comparații regionale. Cel mai ridicat nivel de fragmentare dintre țările studiate este
în Republica Cehă și cel mai scăzut în Danemarca și Suedia, în timp ce România (galben) se situează
chiar deasupra medianei atunci când este ponderată în funcție de populație și chiar sub mediană
când este ponderată în funcție de suprafață.

20Jurnalul OCDE: Economic Studies, Volumul 2016, Fragmentarea administrativă și performanța economică a regiunilor OCDE

TL2. DOI: https://doi.org/10.1787/eco_studies-2016-5jg318w59m6h

35
 Figura 8. Analiza comparativă a fragmentării municipale în România și alte țări ale UE. 21

Sursa: OECD Fragmentarea administrativă și performanța economică a regiunilor OCDE TL2.

21Studii de caz în ordine de la stânga la dreapta: România, Republica Cehă, Polonia, Ungaria, Franța, Republica Slovacă,
Austria, Belgia, Germania, Olanda, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia, Danemarca.

36
În regiunile românești, cel mai înalt nivel de fragmentare municipală ponderat în funcție de
populație este în sud-vestul Olteniei - 20,88, urmat de sudul Munteniei - 17,91, în timp ce cel mai
scăzut este în nord-est - 13,81 și sud-est - 13,87.
Figura 9. Fragmentarea municipală ponderată în funcție de populație și nivelul NUTS 2.

Sursa: autori - sursa datelor: INS TEMPO.

Tabelul 1. Indicele de fragmentare municipală în regiunile istorice ale României.

Indice
Indice fragmentare Număr
fragmentare Suprafaț
muniucipală administrații Populație
muniucipală ă
(suprafață) locale
(populație)

Bucharest-Ilfov 1.57480073 22.73584278 41 2603504 1803.32

North-East 13.81908761 14.97835465 552 3994475 36853.18
South-East 13.87689486 10.90165339 390 2810427 35774.39
North-West 15.7525869 13.05625578 446 2831281 34159.87
Center 15.75632651 12.14406023 414 2627516 34090.74
West 16.17120854 10.08051932 323 1997377 32042
South-
Muntenia 17.91234325 17.68123263 567 3165415 32067.9
South-West
Oltenia 20.88872186 15.33873613 448 2144698 29207.1
Sursa: Prelucrarea datelor de la INS TEMPO

37
5.3.2 Dinamica demografică
Distribuția populației pe teritoriu este un alt indicator important, iar pragurile minime ale populației
pentru reorganizarea unităților administrativ-teritoriale sunt propuse în cadrul Planului de amenajare
a spațiului național (PATN), în prezent în curs de revizuire - a se vedea tabelul de mai jos. Documentele
recomandă consolidarea administrativă voluntară a Unităților Administrativ-Teritoriale învecinate,
pentru a face mai eficientă furnizarea serviciilor publice - sub rezerva consultării publice a populației
locale înainte de 31 decembrie 2025, care va fi apoi consolidată de MLPDA. Indicatorii sunt stabiliți pe
baza datelor populației rezidente și a locuințelor colectate în timpul recensământului, prin urmare,
recensământul din 2021 va fi important în descrierea situației exacte, având în vedere multiplele
schimbări socio-demografice și spațiale care au avut loc de la ultimul recensământ din 2011. Cu toate
acestea, imaginea prezentată de analiza populației rezidente permanente - disponibilă bianual de la
INS, oferă o imagine relevantă a dinamicii demografice din România între 2000-2020, chiar dacă ar
putea fi distorsionată de procentul semnificativ de populație care nu trăiește sau lucrează în UAT a
adresei lor oficiale.

Indicator Comună Oraș Municipiu

Nr. de locuitori 1.500 10.000 40.000
Dinamica demografică Nu este cazul -15% -10%

Analiza demografică bazată pe datele INS din 2020 reflectă faptul că 37% dintre orașe (118 din 319)
au mai puțin de 10.000 de locuitori, 48% dintre municipalități (49 din 102) sunt sub pragul de 40.000
și 13,6% din comune (388 din 2862) au mai puțin de 1.500 de locuitori. Există diferențe considerabile
în dinamica și nivelul de dezvoltare a unităților administrative: de exemplu, comuna cel mai puțin
populată are 121 de locuitori (Bătrâna în Hunedoara), în timp ce cea mai populată este situată
deasupra pragului pentru municipalități (Florești lângă Cluj-Napoca) cu 41.503 locuitori.

România s-a confruntat cu un declin demografic semnificativ, așa cum este ilustrat de dinamica
populației între 2000 și 2020, având în vedere rata natalității mai redusă și migrația internă și externă,
care s-au intensificat după intrarea României în UE în 2007. Dinamica demografică reflectă scăderea
populației în 74,4% din totalul unități și creșterea populației concentrate în zonele urbane funcționale
din București, polii de creștere - Cluj-Napoca, Brașov, Timișoara, Constanța, Iași, precum și unele dintre
cele mai dinamice capitale de județ - Oradea, Sibiu, Alba Iulia. În același timp, populația scade cu peste
5% în 191 de orașe, a crescut cu mai mult de 5% în 47 de orașe, concentrate în cadrul FUA din
București, Constanța, Brașov, Sibiu, Timișoara și Arad și în regiunea de nord-est a Moldova și a rămas
stagnant în cele rămase.
Figura 10. Dinamica demografică a populației rezidente permanente.

Sursa: Prelucrarea datelor de la INS TEMPO

38
Figura 11. Populația rezidentă permanentă de la 1 ianuarie 2020.

Sursa: Prelucrarea datelor de la INS TEMPO

Figura 12. Dinamica demografică în România între 2000 - 2020.

Sursa: Prelucrarea datelor de la INS TEMPO

39
Figura 13. Orașe sub pragul PATN pentru categoria lor - populația rezidentă permanentă 2020.

Sursa: Prelucrarea datelor de la INS TEMPO

Figura 14. Clasificarea zonelor urbane pe baza dinamicii demografice între 2000 și 2020.

Sursa: Prelucrarea datelor de la INS TEMPO

40
5.3.3 Cadastrul și Intabularea

Un registru cadastral complet și un sistem eficient de înregistrare funciară sunt un instrument

important pentru modelarea orașelor compacte, întrucât pune bazele înțelegerii terenurilor
existente și a activelor de construcție și a monitorizării consumului de terenuri și a evoluției
configurației terenurilor. Această componentă este esențială în elaborarea planurilor urbane generale
eficiente și a strategiilor de dezvoltare urbană.
Sistemul funciar și cadastral românesc, care funcționează conform Legii nr. 7/1996 și administrat de
ANCPI, ia act de limitele fizice și de caracteristicile juridice și economice la momentul anchetei,
concentrându-se mai precis pe determinarea proprietății și a valorii impozabile. În urma Programului
național pentru cadastru și carte funciară 2015-2023 (PNCCF), înregistrarea sistematică a terenurilor
a accelerat considerabil și, începând cu 30.10.2020, starea înregistrării terenurilor în România indică
următoarele date: din cele 3.181 UAT ale României, 96 UAT și-au finalizat înregistrarea (suprafața
totală de 2.387.007,96 ha) și 2.004 UAT sunt în proces de înregistrare sistematică (suprafața totală de
4.626.441,45 ha); au fost înregistrate aproximativ 40% din proprietățile construite (16.307.833 dintr-
o estimare de 40.000.000). Un obiectiv cheie al programului existent a fost înregistrarea terenurilor
agricole pentru a servi la accesarea subvențiilor, realizând un procent de 55,3% din înregistrarea
pentru terenurile care beneficiază de finanțare APIA.
Înregistrarea românească a terenurilor și a cadastrului ar trebui să se accelereze, în special în zonele
urbane și periurbane, pentru a informa mai bine elaborarea politicilor urbane și planificarea urbană.
Din cele 96 UAT în care a fost inclus ancheta sistematică, nu există orașe și doar 19 localități
periurbane, învecinate cu un oraș. Zonele urbane și periurbane sunt cele mai dinamice în ceea ce
privește expansiunea spațială, iar lipsa de informații exacte cu privire la caracteristicile terenurilor
poate duce la o gestionare ineficientă a utilizării terenurilor, la expansiunea necontrolată și la
dezvoltarea incrementală fără acces adecvat la utilități, infrastructură de transport și public amenajări.

În consecință, programele de înregistrare a terenurilor și cadastrului ar trebui să ia în considerare

următoarele recomandări:
 Prioritizarea înregistrării sistematice și complete a zonelor urbane și periurbane.
 Includerea caracteristicilor de zonare și de utilizare a terenurilor definite în documentele de
urbanism (PUG, PUZ), precum și utilizarea efectivă a terenului la nivel de parcelă și istoricul
unui teren.
 Sincronizarea cu alte sectoare și includerea datelor cheie la nivel de lot referitoare la rețelele
de utilități, infrastructură și transport.

41
 Caseta 5. Cele mai bune practici: Columbia - model de cadastru polivalent.
Columbia: model de cadastru multifuncțional
Proiectul Cadru multifuncțional pentru Columbia este un proiect care vizează „realizarea unui inventar
sistematic, actualizat și permanent al informațiilor fizice, juridice, economice și sociale ale exploatației
funciare” la nivel municipal, care este în prezent implementat cu sprijinul tehnic al Băncii Mondiale și al
Băncii Interamericane de Dezvoltare.
În Columbia, un procent ridicat de informații cadastrale (66%) este depășit, 28% din teritoriu nu are
acoperire și nu există integrare și interoperabilitate între cadastru, registru și sistemele de informații
geospațiale.
Se preconizează că cadastrul multifuncțional și GIS vor contribui la trecerea la Obiectivele de dezvoltare
durabilă (ODD) și la implementarea standardelor de dezvoltare durabilă și a bunelor practici, prin
asigurarea securității juridice a proprietăților, formalizarea programelor de proprietate socială,
contribuind la eficiența realității pieței imobiliare și la consolidarea capacității și a instrumentelor pentru
o prioritare și alocare adecvate a resurselor publice.
Sursa : (Banca Mondială, Organizația pentru Alimentație și Agricultură)

5.3.4 Planul Urbanistic General

Strategiile de gestionare a terenurilor sunt importante pentru încurajarea creșterii compacte și a

(re)utilizării eficiente a resurselor funciare, de unde și rolul critic al planului urbanistic general (PUG).
În consecință, capacitatea instituțională de a transmite agenda de sustenabilitate spațială depinde de
existența, vârsta și calitatea unui plan urbanistic general valabil. Statutul Planurilor Urbanistice
Generale existente este înregistrat în Observatorul teritorial și ar trebui să continue să monitorizeze
îndeaproape acest indicator, deoarece Planurile Urbanistice Generale sunt esențiale pentru a permite
administrațiilor locale să pună în aplicare recomandările spațiale făcute în politica urbană națională.

În general, 23,2% din orașele în care datele erau disponibile (245 din 319) au expirat Planurile
Urbanistice Generale și nu au început procesul de actualizare a acestora. Din cele 41 de capitale de
județ, 5 au expirat Planuri Urbanistice Generale, 4 sunt în proces de achiziții, 15 sunt în proces de
actualizare și 9 sunt în proces de avizare / aprobare, iar pentru 8 capitale de județ nu a fost posibilă
colectarea datelor privind statutul de PUG.22 Din cele 62 de municipalități rămase, 9 au expirat Planuri
Urbanistice Generale, 3 sunt în proces de achiziții, 14 în proces de actualizare și 20 în procesul de
aprobare, în timp ce pentru 16 nu a fost posibilă colectarea datelor privind starea actuală. Situația este
mai acută în orașele rămase, unde există 43 Planuri Urbanistice Generale expirate, 7 În procesul de
achiziții, 72 în procesul de aprobare - nu a fost posibilă colectarea datelor pentru celelalte 50 de
orașe.23

Din cele 2.936 de Planuri Urbanistice Generale cuprinse în Observatorul Teritorial, 65,7% au mai
mult de zece ani, valabilitatea maximă specificată în Legea nr. 350/2001. Cu toate acestea,
valabilitatea lor poate fi extinsă până la intrarea în vigoare a noului PUG, de unde și numărul mare de
planuri învechite care sunt extinse în mod repetat, care nu reușesc să răspundă realităților spațiale, să
controleze expansiunea urbană necontrolată și să modeleze orașe compacte, bine conectate. În plus,
289 de planuri urbanistice generale ale comunelor, 11 de orașe și 2 de municipii sunt pe cale să expire
la momentul pregătirii acestui studiu.

22 Alba Iulia, Oradea, Bistrița, Galați, Miercurea Ciuc, Slobozia, Iași, Slatina, Sibiu
23 Sursa datelor: Observatorul teritorial și politica națională urbană a României. Ieșire 1. Hârtie însoțitoare 3.

42
 Indisponibi
2000-2019

2010-2015
aprobării

Before

2017
2000

2016

2018

2019
Anul

l
PUG 305 1.630 674 70 63 101 98 240

Mai mult, procesul de elaborare este foarte lung și complex și este adesea întârziat din cauza lipsei
unui cadastru complet care să ducă la incongruențe, la lacunele din registrele de administrare a
terenurilor și a clădirilor, în special pentru activele deținute de diferite instituții publice sectoriale care
fac parte din procesul de luare a deciziilor și deseori solicită studii suplimentare, fără a partaja bazele
lor de date cu administrația locală. Pentru a consolida capacitatea instituțională a guvernelor locale
de a-și gestiona mai bine terenurile și activele de construcție și de a încuraja creșterea compactă,
următoarele recomandări ar trebui luate în considerare de la nivel național:

 Clarificarea termenilor de valabilitate ai planurilor urbanistice generale, limitând

circumstanțele în care sunt permise prelungiri repetate și consolidarea actualizărilor în timp
util, pentru a evita decalajele dintre ele.
 Luarea în considerare a scurtării perioadei de valabilitate la 5 ani sau includerea revizuirilor
periodice în intervalul de timp de 10 ani.
 Sincronizarea și secvențierea PUG cu masterplan sectorial, urmând o viziune strategică
orientativă elaborată în Strategia de dezvoltare urbană integrată.

5.4 Recomandări vizate pentru zonele urbane românești

Nivel național:
 Integrarea eforturilor sectoriale și eficientizarea incongruențelor legislative, folosind
planificarea spațială precum cadru de coordonare pentru a integra diferite sectoare preocupate
de mediu, transport, locuințe sau incluziune socială. În același timp, luați în considerare
introducerea unor criterii de sustenabilitate spațială în programele urbane naționale existente,
cum ar fi Prima Casă - relansată ca Noua Casă în iulie 2020, care până acum a sprijinit indirect
speculația terenurilor și peri-urbanizarea, dar criterii care favorizează modernizarea clădirilor,
energia, eficiența sau accesul la transportul public și la infrastructura socială ar putea transforma
programul într-un instrument de orientare a extinderii.

 Proiectațrea programelor naționale și stabilirea măsurilor de performanță a sustenabilității

spațiale, care vizează probleme spațiale sau orașe de dimensiuni diferite - adică orașe în scădere,
reînnoire urbană, limitare. Furnizarea cadrelor de reglementare și îndrumare pentru zonele
urbane pentru a pune în aplicare obiective de sustenabilitate spațială - adică linii directoare privind
decontaminarea și reconversia funcțională a zonelor industriale, standarde de eficiență energetică
pentru modernizarea clădirilor.

 Consolidarea rolului zonelor urbane funcționale în strategiile urbane și planificarea spațială ,

având în vedere interdependența crescândă între centrele urbane și localitățile învecinate, prin
consolidarea cooperării inter-jurisdicționale din partea guvernului central. Prioritizarea zonei
urbane funcționale ca unitate de analiză în documentele strategice și în alocarea resurselor pentru
dezvoltarea urbană. Importanța crescândă a zonelor urbane metropolitane și funcționale a fost
abordată în mai multe documente, inclusiv în propunerea de revizuire a legii de amenajare a
teritoriului nr. 351/2001 și mai multe rapoarte ale Băncii Mondiale, dar există încă necesitatea de

43
 a clarifica definiția metodologică a zonelor urbane funcționale de la nivel național - cea mai
recentă propunere a Băncii Mondiale utilizează metodologia CE-OCDE 2019 și identifică zona
urbană funcțională pentru 41 de capitale de județ și 116 de orașe suplimentare.

 Revizuirea normelor metodologice pentru a recunoaște în mod legal următoarele domenii de

influență ca unități de cooperare și luare a deciziilor, pentru a fi analizate în documente strategice,
cum ar fi Strategia integrată de dezvoltare urbană durabilă și abordate în continuare în planurile
urbanistice generale. Cooperarea inter-jurisdicțională este necesară pentru a rezolva cerințele
conflictuale de dezvoltare peste granițe jurisdicționale și pentru a coordona acțiunile de
planificare.

 zona urbană funcțională din cele 157 de orașe în care a fost definită
 rețeaua de orașe din alte zone metropolitane sau clustere urbane
 o zonă de impact transfrontalieră de 1-5 km în jurul tuturor municipalităților
să fie stabilită printr-o metodologie națională
 Consolidarea capacității instituționale de măsurare și înțelegere a dinamicii urbane într-o
manieră cuprinzătoare și utilizarea informațiilor în formularea strategiilor de dezvoltare. Este
important să se definească în mod clar atribuțiile fiecărui nivel de guvern și strategiile și planurile
spațiale respective și să se sincronizeze eforturile naționale, regionale și locale pentru a înainta
obiective naționale și pentru a evita suprapuneri sau goluri. Parteneriatele cu universități și
institute de cercetare pot fi utilizate ca vehicule pentru a spori expertiza profesională și
transparența. În plus, având în vedere necesitatea unei cooperări orizontale în jurul aglomerării
urbane și a eforturilor continue de descentralizare - adică OUG nr. 101/2020 care să permită
capitalelor județene sau consiliilor județene să gestioneze și să dezvolte proiecte de infrastructură
de transport, agențiile de dezvoltare teritorială ar putea fi, de asemenea, considerate ca un
instrument de îmbunătățire a capacității instituționale la nivel de țară sau de zonă urbană
funcțională, ridicând în același timp presiunea politică și asigurând continuitatea dincolo de cicluri
electorale.

 Accelerarea înregistrării terenurilor și perfecționarea sistemului cadastral integrat, prioritizând

zonele urbane și periurbane și trecând spre implementarea unui sistem național de gestionare a
informațiilor funciare. Eforturile ar trebui să înceapă de la înregistrarea limitelor cadastrului, dar
să includă în continuare straturi utile de informații atât pentru autoritățile publice, cât și pentru
entitățile private, cum ar fi sistemele de infrastructură, statutul de proprietate și reglementările
de dezvoltare. Mai multe orașe dezvoltă deja baze de date GIS integrate, totuși pentru a pregăti
integrarea viitoare a datelor geospațiale prin valorificarea și coordonarea acțiunilor municipale
fragmentate (adică baze de date geospațiale la nivelul întregului oraș) sau inspecții sectoriale
(adică sondaje privind contaminarea zonelor industriale urbane) spre acest obiectiv final prin
cadre și metodologii naționale care ar asigura coerența în colectarea datelor și
interoperabilitatea sistemelor.

 Îmbunătățirea rolului planificării spațiului prin sincronizarea și corelarea acestuia cu diversele

documente strategice locale, în special cu cele privind dezvoltarea urbană și mobilitatea. Un
obstacol principal în coordonarea dezvoltării urbane este procentul ridicat de orașe cu planuri
urbanistice generale depășite, dar pot fi adoptate o serie de măsuri la nivel central și / sau
județean pentru a aborda această problemă: actualizarea metodologiei pentru dezvoltarea
planurilor urbanistice generale, raționalizarea procesului de aprobare, consolidarea termenului
maxim de valabilitate de 5-10 ani prin stimulente sau reglementări restrictive care descurajează
orașele să extindă planurile învechite.

44
Nivel local:
 Asigurarea actualizării timpurii a PUG-urilor pentru a înțelege resursele funciare existente - terenurile
industriale, zonele verzi, spațiile publice și activele imobiliare - patrimoniul și orientarea dezvoltării viitoare,
limitând extinderea excesivă a suprafeței construibile - intravilan.

 Consolidarea alinierii sectoriale între planurile urbanistice generale (PUG) și planurile de mobilitate
urbană durabilă (PMUD), prin etapizarea acestora în consecință, pentru a permite PMUD să informeze PUG
și prioritizarea clusterelor de dezvoltare. Utilizarea PUG ca principal instrument de reglementare care
facilitează realizarea obiectivelor PMUD, prin stabilirea standardelor de utilizare a terenurilor pentru
furnizarea infrastructurii de mobilitate în zone noi sau întârziate de dezvoltare și securizarea terenurilor
pentru cerințele de transport.

 Consolidarea planificării și coordonării strategice peste granițele administrative, în timp ce deplasarea

unității analitice de la granițele fiecărui teritoriu administrativ către zona de influență a fiecărui oraș.
 Angajarea în mod continuu a părților interesate locale, creșterea gradului de conștientizare cu privire la
costurile și beneficiile dezvoltării durabile în ceea ce privește expansiunea urbană necontrolată , deoarece
măsurile de promovare a sustenabilității spațiale se pot confrunta uneori cu rezistența publicului larg.
Consolidarea importanței sustenabilității spațiale urbane - reducerea extinderii și regenerarea nucleului
urban, deoarece ar putea ușura presiunea politică care ar putea împiedica consolidarea de la nivelurile
subnaționale / locale.

 Facilitarea dialogului și cooperării între guvernele locale și diferitele ministere sau instituții sectoriale care
dețin proprietăți și active situate în jurisdicția lor, pentru a permite municipalităților respective fie să
gestioneze, fie să cumpere proprietățile respective, să valorifice oportunitățile de investiții și să faciliteze
dezvoltarea integrată, astfel accelerând regenerarea proprietăților valoroase.

45
6. DIRECȚIA POLITICĂ 2. LIMITAREA EXPANSIUNII URBANE
NECONTROLATE
DIRECȚIA POLITICĂ 2: A doua direcție de politică abordează creșterea rapidă și de obicei necontrolată,
fragmentată a zonelor urbane - expansiunea urbană necontrolată (urban sprawl) și răspunde nevoii
de a orienta dezvoltaea urbană către modele de creștere mai durabile, urmând principiile densității
ridicate și contiguității. Această direcție politică își propune să ghideze dezvoltarea și să faciliteze
planificarea integrată a dezvoltării periurbane pentru a forma comunități compacte, conectate și
diverse, limitând în același timp expansiunea necontrolată și soluționând decalajul dintre dezvoltările
rezidențiale și infrastructura fizică și socială în comunitățile periurbane existente.

6.1 Măsuri politice cheie pentru limitarea expansiunii urbane necontrolate

Conceptul de orașe compacte, bazat pe principiile densității ridicate și contiguității, este esențial
pentru implementarea și avansarea agendei de dezvoltare durabilă, având în vedere costurile de
mediu, economice și sociale asociate cu expansiunea fizică necontrolată, fragmentată și cu densitate
redusă a zonei construibile. În același timp, zonele periurbane existente rămân în urmă în ceea ce
privește infrastructura fizică și socială, accesibilitatea și calitatea vieții și ar trebui să primească mai
multă atenție pentru a se îndrepta spre obiective legate de incluziune, calitatea vieții și reziliența.
Urgența de a aborda această provocare a fost identificată în mod clar de entitățile supranaționale în
documente și programe precum Agenda urbană ODD 11 pentru orașe „incluzive, sigure, reziliente și
durabile” sau Programul de acțiune pentru mediu până în 2020 (Rio 20+) care a introdus obiectivul
ambițios de a atinge „nicio preluare netă de terenuri” până în 2050 și de a stabili politici până în 2020
pentru a atinge acest obiectiv. După cum subliniază raportul Compact City Policies elaborat de OCDE,
pe baza unei evaluări comparative a abordării politicilor orașelor compacte cu statele lor membre,
majoritatea țărilor OCDE fac din conceptul de oraș compact un element central al strategiilor și
politicilor lor urbane naționale.24
Un prim pas către orașele compacte este de a demonta concepția greșită conform căreia politicile
orașelor compacte limitează creșterea economică, care este o barieră comună în implementarea
politicilor de dezvoltare durabilă. Dimpotrivă, orașele întinse se confruntă cu costuri mai mari asociate
cu extinderea infrastructurii fizice și a furnizării de servicii publice pe un teritoriu fragmentat, cu
densitate redusă. Un raport care examinează beneficiile fiscale ale dezvoltării inteligente în țară
concluzionează că dezvoltarea inteligentă a orașelor economisește în medie 38% din costurile inițiale
ale noii construcții de infrastructură (drumuri, canalizări, linii de apă etc.) și în medie 10% din costurile
furnizarii de servicii.25 Chiar dacă amploarea fenomenului și a spațiului fizic preluat de extindere este
mult mai vastă în America în comparație cu Europa, cifrele indică povara fiscală suplimentară a
expansiunii urbane necontrolate asupra autorităților locale. Cu toate acestea, politicile de limitare a
expansiunii necontrolate ar trebui să se bazeze pe proiecții atente ale cererilor demografice și spațiale
viitoare și pe analiza disponibilității terenurilor existente și densificarea sau completarea
oportunităților în cadrul amprentei urbane existente, pentru a se asigura că acestea nu împiedică
creșterea economică, ci mai degrabă ghidează dezvoltarea și forma orașului în cel mai eficient mod.

24 OCDE. Politici urbane compacte: o evaluare comparativă, studii OCDE privind creșterea verde. Editura OCDE.2012.
25 Smart Growth America. Construirea unor bugete mai bune: o examinare națională a beneficiilor fiscale ale dezvoltării
inteligente a creșterii. 2013.

46
Politicile urbane și planificarea spațială sunt esențiale în avansarea sustenabilității teritoriale și
patru strategii principale reies din studii teoretice și exemplele de bună practică de la nivel global:
 Monitorizarea dinamicilor spațiale pentru a înțelege provocările și oportunitățile contextului local.
 Implementarea măsurilor de planificare compactă a orașului pentru a atenua consumul de terenuri și
pentru a reduce costurile de mediu asociate.
 Ghidarea extinderii pentru compactarea, densificarea și diversificarea zonelor urbane și periurbane.
 Stabilirea cerințelor de planificare integrată pentru dezvoltarea viitoare pentru a conecta mai bine
fragmentele urbane și a evita costurile sociale ale expansiunii neplanificate.
Strategiile cheie pentru modelarea orașelor compacte depind de înțelegerea de către toate părțile
interesate a costurilor societale și individuale asociate cu expansiunea urbană necontrolată, precum
și de rolul lor în direcționarea tendințelor actuale, de la autoritățile locale, regionale și centrale, la
entitățile private, organizațiile societății civile și individual, de către toți locuitorii din mediul urban.
Rolul implicării părților interesate de dezvoltarea urbană, în special a comunităților locale, a
organizațiilor societății civile și a sectorului privat, în procesul de negociere și implementare nu numai
că va spori eficiența politicilor, ci va spori și acceptarea publică a politicilor precum impozitarea, care
în absența unui dialog deschis care să evidențieze beneficiile economice, sociale și de mediu colective
ar fi putut primi rezistență. Dialogul deschis și transparent sporește legitimitatea politică a unui
guvern, eliminând o parte din presiunea guvernelor locale, care sunt de obicei reticente în a-și asuma
riscul politic de a aplica măsuri nepopulare pentru binele mai mare. În general, procesul de elaborare
a politicilor pentru controlul și limitarea dezvoltării urbane ar trebui să depășească obiectivul final de
protejare a mediului natural și a terenurilor agricole și, de asemenea, să acorde atenție sustenabilității
mediului, viabilității economice și echității sociale, abordând în același timp potențialele externalități
negative și echilibrând compromisurile.
Zonele metropolitane sau zona urbană funcțională reprezintă principalul nivel de implementare a
politicilor urbane compacte, după cum s-a concluzionat în studiile de literatură și observat în practicile
globale. Conceptul în sine se bazează pe cooperarea inter-jurisdicțională în interiorul zonei urbane
metropolitane sau funcționale, dat fiind că orașele sunt adesea incapabile să controleze expansiunea
necontrolată, deoarece acesta depășește limitele lor administrative și jurisdicția de planificare se
situează în afara ariei lor de acțiune. Dezvoltarea urbană compactă poate fi promovată și la nivel local
și de cartier, dar acestea nu ar fi suficiente dacă nu sunt ghidate de o viziune metropolitană și un cadru
de reglementare pentru a sincroniza politicile de utilizare a terenurilor urbane și rurale. Cu toate
acestea, este important, de asemenea, să se legitimeze implementarea politicilor orașelor compacte
de la nivel național prin instrumente de reglementare, fiscale și de planificare, coordonând eforturile
și investițiile sectoriale, în special în utilizarea strategiilor de mobilitate către sustenabilitatea spațială
și consolidarea capacității instituționale de măsurare a gradului de expansiune urbană necontrolată și
eficacitatea politicilor urbane compacte.

6.2 Context local și provocări

În ciuda declinului demografic general și a numărului limitat de poli dinamici de creștere, marile
orașe românești și-au extins semnificativ suprafața construită în modele întinse: 61,3% din creșterea
spațială înregistrată de setul de date CORINE Land Cover între 1990 și 2018 și în jurul celor 41 de
capitale de județ a fost situat dincolo de granițele administrative urbane, indicând un puternic proces
de peri-urbanizare. Expansiunea urbană necontrolată este dominată de dezvoltarea rezidențială
mono-funcțională, fragmentată, cu un regim de înălțime redus (68,7%), dar există și ansambluri
periurbane de locuințe colective în jurul marior poli de creștere, cum ar fi București sau Cluj-Napoca.
În plus, procentul suprafeței construibile urbane a crescut cu 107% la nivel național între 1993 și 2018

47
și 64% din locuințele construite între 1990 și 2015 sunt situate în zonele urbane funcționale ale celor
41 de reședințe de județ, 51% dintre ele în afara orașului. Modelele de dezvoltare nu reflectă căutarea
unei mai bune calități a vieții sau a cererii crescute, ci mai degrabă speculațiile funciare, coroborate
cu nevoia de locuințe moderne la prețuri accesibile și materializarea idealurilor nou construite de
mobilitate socială în locuințele unifamiliale spațioase cu grădină privată.
Formele de expansune nu prezintă o viziune comună de dezvoltare și o planificare cuprinzătoare și,
în consecință, dezvoltarea este fragmentată în periferia urbană și în zonele periurbane și se
caracterizează prin caracteristici urbane de calitate slabă și chiar uneori de condiții de viață precare.
În plus, în absența cerințelor de mixitate funcțională, clusterele periurbane sunt de obicei mono-
funcționale. Având în vedere că planurile urbanistice generale și locale sunt adesea expirate sau sunt
în curs de revizuire, dezvoltarea nu are o direcție generală și cerințele de planificare (limite de înălțime,
retrageri etc.) sunt ajustate pe baza circumstanțelor individuale, în timp ce întinderea planurilor
spațiale necesare pentru autorizațiile de construcție este de obicei limitată la granițele parcelei
individuale, rezultând o dezvoltare urbană haotică, lipsită de organizarea vecinătății și de calitățile
spațiale.
În consecință, în cadrul dezvoltărilor periurbane și al comunităților rezidențiale în special,
infrastructura fizică și socială rămâne în urmă, în timp ce infrastructura socială sau ecologică, precum
și conexiunile de tranzit eficiente sunt limitate, blocând oamenii în stilurile de viață dependente de
mașini. Dezvoltarea incrementală a apărut haotic, fără rețele rutiere adecvate sau conexiuni la utilități
publice. Rețelele de utilități publice fie rămân în urmă față de construcții, fie dacă există înainte de
extindere, capacitatea lor este repede extinsă. Cu toate acestea, modificările legislative recente
precum legea nr. 193/2019 vizează consolidarea conexiunilor adecvate la infrastructura de utilități
publice și simplificarea procesului de autorizare și conectare la servicii publice, în timp ce legea nr.
7/2020 modifică legislația existentă care reglementează calitatea construcției (legea nr. 10/1995 și
legea nr. 50/1991) care impune dezvoltatorilor să finalizeze conexiunea la rețelele de utilități publice
înainte de a vinde o proprietate nouă. În ansamblu, modificările legislative vizează atenuarea
conexiunilor ilegale la serviciile publice, în special a energiei electrice sau a conexiunii
necorespunzătoare la rețelele subdimensionate, ceea ce duce la prăbușirea sistemului local.
Extinderea deficitului de infrastructură trebuie abordată pentru ca zonele periurbane să devină mai
durabile.
Comunitățile mari sunt dezvoltate fără nici o cerință pentru studii de accesibilitate la infrastructura
socială sau apropierea de conexiunile de transport public din cauza dificultății de anticipare a
populației, având în vedere dezvoltarea și parcelarea incrementală. În mod similar, rețelele rutiere nu
sunt planificate pentru eventualele volume de trafic, devenind rapid aglomerate sau incapabile să
acomodeze liniile de transport public, în timp ce comunitățile periurbane se bazează pe serviciile și
facilitățile sociale furnizate în interiorul nucleului urban. În puținele cazuri excepționale din toată țara
în care investitorii privați de mari dezvoltări periurbane și-au exprimat intenția de a furniza
infrastructură socială sau fizică, procesul a fost întârziat de negocierile lungi cu ministerele sectoriale.

6.3 Instrumente politice pentru limitarea expansiunii urbane necontrolate

6.3.1 Reglementare: Măsurarea și monitorizarea dinamicilor spațiale

Înainte de punerea în aplicare a măsurilor de limitare și controlare a expansiunii urbane, este

esențial să se măsoare cu precizie gradul de dezvoltare în exnteso, să se stabilească ținte de consum
de terenuri și criterii de referință pe termen mediu și să se monitorizeze dinamica urbană pentru a

48
înțelege amploarea fenomenului de expansiune urbană necontrolată, a începe să o gestioneze și să
evalueze progresul către obiectivele de dezvoltare durabilă. Implementarea eficientă a instrumentelor
de limitare a expansiunii necontrolate depinde de monitorizarea regulată a zonelor de expansiune și
a dinamicilor spațiale, dar și de procesul transparent de evaluare a potențialului de dezvoltare în zona
deja urbanizată, pentru a evita crearea unui deficit în oferta de locuințe sau limitări ale oportunităților
de dezvoltare economică.
Procesul de dezvoltare durabilă ar trebui să se bazeze pe obiectivele pe termen mediu și lung
definite la nivel național și regional, care să permită suficientă flexibilitate pentru a se adapta la
particularitățile locale. De exemplu, în contextul obiectivului „fără teren până în 2050”, mai multe
state membre UE și-au stabilit obiective de reducere a zonei de creștere zilnică până în 2020 pentru a
îndeplini obiectivul pe termen mai lung: Germania a urmărit reducerea creșterii zilnice a suprafeței
utilizate pentru așezarea umană la 30 ha / zi până în 2020 de la 129 ha / zi în 2000, în timp ce
Luxemburgul a inclus în Planul său național de dezvoltare durabilă obiectivul de a limita creșterea la
un hectar pe zi până în 2020. Cu toate acestea, potrivit Comisiei Europene Ghidurile de etanșare a
solului (2012) ar putea fi mai profitabil să se definească obiectivele de utilizare a terenurilor la nivel
regional, având în vedere dezvoltarea regională neuniformă și variațiile dinamicii urbane, , pentru a
echilibra diferitele nevoi de expansiune ale orașelor dinamice și ai polilor de creștere și orașelor statice
sau în scădere.
Măsurarea extinderii și a progresului către obiectivele compacte ale orașului necesită o capacitate
instituțională sporită, chiar dacă instrumentele de monitorizare a terenurilor sunt puse la dispoziție
de la nivel supranațional de către instituții precum Agenția Europeană de Mediu. Guvernul național
are un rol esențial în punerea în mișcare a dezvoltării compacte prin obiective clare și realizabile și un
cadru cuprinzător pentru măsurarea extinderii, care poate fi apoi implementat la niveluri
guvernamentale inferioare de către agenții de dezvoltare dedicate sau în parteneriat cu universități și
instituții de cercetare.
O practică obișnuită derivată din măsurarea exactă a expansiunii urbane este definirea
instrumentelor restrictive și a pragurilor pentru dezvoltarea urbană în zonele țintă - adică limitarea
dezvoltărilor de tip greenfield sau stabilirea unor ținte de reutilizare a terenurilor din fostele platforme
industriale. Acestea sunt de obicei definite ca un procent din dezvoltarea totală nouă pe o perioadă
de timp și pot reduce expansiunea urbană într-un mod mai puțin restrictiv, permițând decizii de la caz
la caz. Multe guverne naționale sau regionale din țări precum Germania, Austria sau Luxemburg
folosesc instrumente de reglementare pentru a preveni expansiunea urbană necontrolată și stabilesc
obiective de consum maxim de teren sau de dezvoltare a terenurilor de tip greenfied din zona
periurbană. Olanda, de exemplu, și-a stabilit ca obiectiv național ca 40% din clădirile noi să fie
amplasate în interiorul orașului, un prag care este mărit în Regiunea Metropolitană Haga la 80%, în
timp ce Aglomerarea Urbană Montpellier a definit o cantitate maximă de consum de teren de 3.000
ha pentru 15 ani. Cu toate acestea, pentru ca acest instrument să stimuleze în mod proactiv
dezvoltarea durabilă și să nu fie o simplă restricție asupra dezvoltării, ar trebui să fie completat de
reglementări de planificare suplimentare pentru a forma zone de dezvoltare compacte, dense și
diverse.

6.3.2 Instrumente de planificare pentru ținerea sub control și compactarea zonelor

de expansiune urbană
Limitele de creștere urbană se numără printre cele mai populare instrumente utilizate pentru a
limita expansiunea urbană și a ghida dezvoltarea către umplerea și densificarea zonelor urbane

49
existente. Limitele de creștere iau forma fie ca centuri verzi fizice și limite de servicii, fie prin zonare
în zonele non-construibile.
 Practica utilizării centurilor verzi, stabilirea unei benzi de spațiu natural deschis în jurul
nucleului urban, pentru a limita extinderea orașelor este de obicei dezvoltată la nivel regional
sau local și creată prin achiziționarea de spații deschise, drepturi de dezvoltare sau prin
reglementarea proprietății private stabilită la nivel național. Eficacitatea acestui instrument
este discutabilă și variază în diferite studii de caz, cu dovezi că sentimentul de permanență al
unei centuri verzi poate duce în timp la sărituri și să se fragmenteze în continuare. Cu toate
acestea, orașe precum Roma și Tirana au introdus recent această măsură.
 O altă abordare a granițelor urbane este gruparea expansiunii prin reglementarea utilizării
terenurilor - stabilirea strategică a zonelor construibile și non-construibile. În timp ce acestea
necesită un cadru eficient de coordonare metropolitană și o capacitate instituțională
puternică, valoarea stă în flexibilitatea lor, care permite reevaluarea periodică și adaptarea
rapidă la dinamica urbană. O provocare specială și adesea o barieră în calea implementării
este cum să abordăm oportunitățile pierdute pentru proprietarii de proprietăți, care împiedică
de obicei administrațiile să reducă zona construibilă.
 O alternativă mai puțin comună, dar demnă de remarcat, este definirea limitelor serviciilor
urbane, dincolo de care serviciile publice precum apa, canalizarea sau gazul sunt restricționate
sau, alternativ, pentru a restricționa dezvoltarea în zonele în care nu sunt furnizate utilități de
bază și pentru a lăsa costul pe dezvoltator.

O abordare complementară pentru limitarea creșterii este consolidarea legăturilor urban - rural și
utilizarea instrumentelor de reglementare, de planificare și fiscale pentru a proteja spațiul deschis
periurban, în special resursele naturale valoroase și terenurile agricole productive. În Franța, de
exemplu, protecția terenurilor agricole periurbane și a zonelor naturale este asigurată de la nivel
național de Zone Agricole Projeté: périmètre de protection et de mise en valeur des espaces agricoles
et naturels périurbains, care este în continuare permisă de un teren agricol taxa de reconversie - Loi
d'orientation Agricole. Unele instrumente de consolidare a legăturii urban - rural și de protejare a
terenurilor deschise periurbane includ:

 Rezervele funciare care sunt stabilite prin reglementări de zonare, desemnând terenurile
agricole sau naturale ca prioritate sau „zonă protejată”. Zonarea permite limitarea
posibilităților de dezvoltare, condiționată de construcția cu impact redus asupra mediului,
care adaugă valoare zonei (adică echiparea spațiului verde în scopuri recreative) sau pentru
implementarea instrumentelor fiscale speciale, cum ar fi un sistem compensatoriu pentru
pierderea oportunității de limitare a drepturilor de dezvoltare.
 Stimularea valorificării zonelor agricole existente situate în imediata apropiere a nucleului
urban, în special pentru suprafețele de teren fertil, pentru a compensa câștigurile imediate pe
care proprietarii le-ați putea obține din conversia terenurilor agricole în teren construibil.
Alternativ, instrumentele fiscale pot descuraja conversia spațiului verde și a spațiului agricol
în spațiu construibil.
 Investiții în infrastructura verde - albastră legată de facilitățile de agrement în aer liber
pentru a stimula utilizarea productivă a ariilor protejate. Având în vedere apropierea de
nucleul urban și lipsa spațiilor verzi urbane, în absența acestei acțiuni complementare,
degradarea rezervelor de terenuri poate fi o oportunitate pierdută.

Este important să fie conștienți de potențialele externalități negative ale politicilor de izolare și să
echilibreze strategiile de gestionare a creșterii cu dezvoltarea economică și echitatea socială,
deoarece acestea pot contribui la creșterea valorii proprietății în cadrul graniței și la scăderea drastică

50
a valorii în afara graniței. Astfel de măsuri pot crea câștigători și învinși și pot declanșa critici și un nivel
inferior de acceptare socială. Este necesară o combinație de instrumente politice pentru a utiliza
politicile de izolare durabil și eficient, cum ar fi stabilirea unui mecanism de compensare pentru a
aborda în mod echitabil modificările valorii proprietății, împreună cu un proces transparent de
elaborare a politicilor axat pe implicarea părților interesate și sporirea responsabilității sociale pentru
a crește acceptarea publicului , ridică presiunea politică de la autoritățile locale și stimulează
comportamentele responsabile pentru mediu.
Având în vedere dinamica urbană care se schimbă rapid, instrumentele de izolare ar trebui să
rămână flexibile și să permită revizuiri periodice, chiar dacă stabilitatea acestor limite este
importantă pentru a planifica dezvoltarea și a crea un mediu de încredere pentru investițiile viitoare.
Revizuirile la fiecare 5-10 ani sunt frecvente printre cele mai bune practici din studiile de caz. În timp
ce instrumentele de planificare a reținerii urbane, precum limitele de creștere stabilite de Planul
elvețian de utilizare a terenurilor din 1970, s-au dovedit a avea succes în limitarea expansiunii și
creșterea densității în cadrul amprentei existente, caracterul permanent al centurilor verzi a declanșat
salturi suplimentare dincolo de limita stabilită, blocând oamenii în modele de navetă și mai lungi și
amprente de carbon nesustenabile, așa cum este ilustrat de studiul de caz din Anglia.
Anglia are o lungă tradiție de utilizare a centurilor verzi, fiind primul județ care a introdus conceptul,
mai întâi la nivel local (Londra în 1938), urmată de o reglementare națională care permite tuturor
autorităților locale să îl desemneze (Town and Country Planning Act), inelasticitatea acestor centuri
verzi a provocat salturi suplimentare și o rată scăzută de reacție a ofertei de locuințe la cerere.26 Acest
lucru pune un accent mai mare pe zonare și pe limitele serviciilor urbane, precum și pe măsuri bazate
pe calitate, cum ar fi protecția terenurilor deschise periurbane, așa cum se ilustrează prin exemple
precum sistemul de tampon verde și albastru dezvoltat în regiunea de la Haga sau tranziția centurii
verzi din Manchester în jurul zonei metropolitane într-o centură ecologică, pentru a valorifica resursa
naturală și terestră valoroasă în scopuri recreative.

6.3.3 Instrumente de planificare pentru dezvoltare densă, diversă și compactă

Politicile de limitare a expansiunii urbane necontrolate ar trebui să fie completate de o abordare

proactivă de densificare și diversificare a dezvoltărilor urbane și periurbane existente, orientând
dezvoltarea nouă departe de dezvoltarea de tip greenfield către dezvoltările de tip infill, pe terenuri
virane din zone déjà dezvoltate, către densificare, valorificarea fostelor platforme industriale și
reconversia funcțională sau către zone speciale de dezvoltare. Scopul final al acestei abordări politice
este de a reduce la minimum expansiunea periurbană neplanificată, densifica zonele urbane și
periurbane existente și în cazul în care expansiunea este justificată de proiecțiile de creștere,
orientează dezvoltarea către zone speciale de dezvoltare și facilitează formele compacte. Limitarea
extinderii grupării permite coordonarea planurilor de utilizare a terenurilor cu proiectele și investițiile
de mobilitate urbană, orientând creșterea spre calea dezvoltării durabile.

26 Clarke, E și colab. 2014. Realizarea schimbării: construirea de case acolo unde avem nevoie de ele. Avantajele și provocările

centurilor verzi.

51
Densificarea este un instrument comun folosit pentru modelarea orașelor compacte și realizarea unei
utilizări durabile a terenului. Cu toate acestea, este important de menționat că densitățile medii nu
sunt neapărat un indicator al utilizării eficiente a solului și a formei compacte, deoarece pot conține
suprafețe mari de densitate mică sau teren fragmentat. Pentru aceste zone și zonele urbane cu
densitate redusă, în special pentru cele cu un nivel ridicat de accesibilitate și conectivitate la
transportul public, politicile ar trebui orientate spre „intensificarea” zonelor existente prin densificare
și dezvoltare de umplere. Chiar dacă dezvoltarea cu densitate ridicată este esențială pentru
sustenabilitatea spațială, este important să înțelegem și să minimalizăm impactul potențialelor
externalități de înaltă densitate, cum ar fi congestia traficului, gentrificarea sau pierderea spațiului
verde urban și, prin urmare, să includem măsuri pentru incluziunea socială, reziliența urbană și
mobilitatea durabilă în cadrul procesului de elaborare a politicilor.
Pe de o parte, dereglarea zonării restricțiilor de înălțime sau coeficientul de utilizare a terenului sunt
instrumente obișnuite pentru a intensifica utilizarea terenurilor în zonele rezidențiale existente. Cu
toate acestea, în acest proces, este important să se furnizeze orientări și reglementări de planificare
pentru a asigura un proces de tranziție echitabil și echilibrul între structura urbană existentă și noua
dezvoltare, astfel încât calitatea vieții pentru rezidenții existenți să nu fie deteriorată. Pe de altă parte,
cerințele de densitate minimă sunt instrumente importante pentru stimularea dezvoltării
compacte, atât în zonele urbane, cât și în cele periurbane. De obicei, planurile de zonare locale
determină o înălțime maximă a clădirii sau o cerință de densitate maximă, dar de multe ori pentru a
orienta dezvoltarea și a asigura o utilizare intensivă a terenului, sunt necesare cerințe minime de
densitate, împreună cu dereglementarea cerinței minime de parcare și asigurarea minimă a spațiului
public sau verde.
Este important să se mențină interesul public pe tot parcursul procesului de densificare și să se
asigure și să se sporească calitățile spațiale, deoarece densitatea ridicată poate fi uneori percepută
negativ în opinia populară datorită asocierii sale cu congestia sau pierderea spațiului verde. O gamă
largă de orientări de planificare urbană și proiectare sunt disponibile pentru a stimula o construcție
compactă de înaltă calitate și pentru a forma spații publice active între structurile construite. Ghidurile
clare de proiectare și un sistem puternic pentru implementarea și consolidarea acestora sunt
importante pentru a menține standarde de proiectare de înaltă calitate. De exemplu, dimensiunile
minime ale lotului pot fi definite pentru a reduce fragmentarea terenului și a evita parcelarea, dar
dacă nu sunt completate de reglementări privind densitatea și utilizarea terenurilor, acest instrument
poate facilita de fapt expansiunea necontrolată. În plus, restricțiile de înălțime, contracarările și
distanțele minime față de proprietățile adiacente pot fi ajustate pentru a facilita dezvoltarea densă,
dar calitativă și echitabilă, fără a se abate de la legile de zonare și a afecta calitatea vieții.
Chiar dacă dezvoltarea compactă și densă este adesea asumată ca obiectiv național, puterea de
decizie și capacitatea de implementare sunt diferite la formele de guvernare subnaționale, întrucât
nevoile de reglementare a densității și de diversificare depind de o înțelegere profundă a contextului
local. În Franța, de exemplu, cerințele de densitate sunt reglementate de la nivel național printr-un
articol de lege adăugat la Code de l’urbanisme (L 123-1-5, 13 ° bis) care creează un mecanism care
permite municipalităților să impună cerințe de densitate minimă pentru construcțiile noi în apropierea
amplasamentelor cu servicii de transport existente sau planificate, cu o taxă subdensă aplicată acelor
dezvoltări care nu îndeplinesc cerința.
Coordonarea metropolitană permite o dezvoltare compactă și densă, sincronizând în același timp
expansiunea și densificarea spațială cu strategiile sectoriale, cum ar fi mobilitatea urbană, dezvoltarea
economică sau asigurarea de locuințe. Aglomerarea Montpellier, de exemplu, se bazează pe articolul

52
de densitate menționat anterior introdus în codul național de amenajare a teritoriului și definește trei
niveluri minime de densitate a locuințelor pentru extinderile urbane, pe baza apropierii lor de
transportul public pentru a promova dezvoltarea integrată de-a lungul noilor linii de tramvai.
Municipiile mari precum Paris sau Londra au, de asemenea, cerințe minime de densitate, la Paris
53xcès53ce53 la 35 de locuințe / ha și la Londra pentru un minim de 125 de camere locuibile / ha, dar
supuse cerințelor explicite de la nivelul cartierului (170-175 camere locuibile / ha ). Modele de
dezvoltare urbană durabilă a cartierelor cu densitate mare, cu eficiență energetică ridicată, cum ar fi
Eco quartier fluvial de L’Île-Saint-Denis, pot servi, de asemenea, pentru a prezenta forma compactă de
dezvoltare urbană și pentru a spori acceptarea publicului de densitate mare, care este adesea
percepută negativ în unele culturi.
Caseta 6. Cele mai bune 53xcès53ce: Elveția – un model pentru planificarea durabilă a spațiului.
Elveția : un model pentru o planificare durabilă mai eficientă
Evoluția modelului elvețian pentru planificarea spațială a oferit lecții importante pentru modul în
care dezvoltarea durabilă poate fi modelată prin instrumente de planificare, prin cooperare verticală
și orizontală între statul federal, cantoane și municipalități. Legea federală privind planificarea
spațială , adoptată pentru prima dată în 1979, a concentrat puterea de implementare la cel mai
scăzut nivel al guvernului, dar revizuirile ulterioare ale Legii planificării spațiale au relevat
necesitatea de a acționa de la niveluri superioare pentru a promova principiile dezvoltării durabile în
scopul pentru a intermedia interese conflictuale.
O inițiativă de pionierat a fost introducerea granițelor de creștere urbană încă de la prima versiune
a legii, desemnând cantoanele pentru a elabora strategii regionale de planificare spațială pentru a
structura dezvoltarea și a obține aprobarea directă de la nivel federal și municipalități pentru a defini
granițele dintre zonele construibile și cele non-construibile. Planurile de orientare cantonale sunt
reevaluate la fiecare 10-15 ani, dar, în trecut, s-au străduit să stabilească obiective clare și să
monitorizeze progresul. În timp ce granițele au fost eficiente în limitarea dezvoltării, mai multe studii
au concluzionat că există un 53xcès de teren construibil, deși nu este distribuit în mod egal între
regiuni, facilitând expansiunea urbană necontrolată.
În consecință, în reviziile mai recente ale Legii privind planificarea spațială , au fost definite
instrumente suplimentare pentru a stimula dezvoltarea și densificarea umpluturilor și a reduce
zonele de construcție excesive. A fost stabilit un moratoriu pentru noi zone de construcție pentru a
opri extinderea necontrolată și, în consecință, nu a existat o creștere a suprafeței de construcție între
2012 și 2017. A fost ridicat în mai 2019 pentru acele cantoane care și-au ajustat planurile de structură
în funcție de noua direcție națională spre reducerea extinderii urbane și încetinirea consumului de
teren.
i) Pentru a reduce suprafețele construibile : municipalităților li s-a acordat autoritatea de a
reduce zonele de construcție excesive, dar li s-a cerut să plătească proprietarilor de terenuri
pentru oportunitatea pierdută și, în consecință, măsura nu a fost pusă în aplicare la scară
largă. Ca alternativă a fost utilizat un program finanțat federal pentru construirea și
extinderea rezervelor de terenuri – achiziționarea de terenuri pentru protejarea resurselor
agricole / naturale. A fost stabilit un prag clar pentru acordarea de noi zone de construcție
– necesitatea de dezvoltare depășește 100% din rezervele din următorii 15 ani.
ii) Pentru a stimula dezvoltarea și densificarea în interior, următoarele instrumente au fost mai
bine definite : sunt necesare densități minime pentru zonele rezidențiale și mixte ;
intensificarea moderată a utilizării terenurilor existente în zonele cu densitate mai mică ;

53
 acordă prioritate spațiului liber și subutilizat, facilitează îmbunătățirea condițiilor de viață
din cartierele urbane existente.
iii) Pentru o mai bună adaptare la nevoile regionale, a fost stabilit un set clar de reguli stricte
pentru a se abate de la politica națională : mecanismul de compensare a conversiei
terenurilor – desemnarea unei noi zone de construcție a trebuit compensată cu reconversia
unei alte zone de construcție în non-construcție – dacă nu se dovedește nevoia de
dezvoltare ; o mai bună clasificare a zonei periurbane în zone speciale de protecție a
utilizării terenurilor care vizează producția agricolă, turismul, sportul și recreerea ;
autorizațiile speciale de construcție sunt supuse înlăturării dacă utilizarea inițială se
termină ; autoritatea cantonală va fi consolidată și i se va acorda dreptul de a pune în
iv) aplicare legea.

6.4 Măsuri și indicatori: cuantificarea expansiunii urbane

6.4.1 Consumul de teren

Creșterea suprafeței construibile (intravilan) ar trebui monitorizată și reglementată pentru a asigura

o urbanizare durabilă și o creștere compactă, cu acces adecvat la o bună infrastructură publică. Mai
mult, este important ca fiecare guvern local să analizeze procentul de suprafață construibilă
subdezvoltată și faza și să concentreze dezvoltarea în aceste zone, reducând consumul excesiv de
teren. Între 2000 și 2018, suprafața construibilă a orașelor românești a crescut cu 91%, cea mai
accentuată în orașele de rangul III (117,2%). Creșterea efectivă a suprafeței construite reflectă o
creștere excesivă a conversiei suprafeței construibile, deoarece orașele de rangul III au înregistrat cea
mai mică rată de creștere de 3,5%.

54
 Figura 15. Extinderea suprafeței construibile între 2000 - 2019 în orașele românești.

Sursa: vizualizarea datelor INS TEMPO.

Schimbarea suprafeței construite este un bun indicator al consumului de teren, care poate fi utilizat
pentru identificarea extinderii și stabilirea obiectivelor pe termen mediu pentru orașele compacte.
Între 2000-2018, amprenta urbană a tuturor celor 320 de orașe și a zonelor periurbane din cele 41 de
capitale de județ s-a extins cu un total de 23,728 km2 (ha), în medie până la o rată de consum zilnic
de teren de 3,42 ha. Analiza comparativă reflectă faptul că expansiunea urbană totală a avut în medie
5,51%, dar nu a fost distribuită uniform: capitalele județelor au crescut cu 16,69%, în timp ce inelele
lor periurbane s-au extins mai repede, cu o medie de 27,83%. Prin comparație, media UE-28 a
modificării suprafeței construite din 2000 a fost de 2,55%.

55
 Figura 16. Modificări ale zonei construite în zonele urbane și periurbane ale capitalelor de județ.

Sursa: vizualizarea datelor INS TEMPO și CORINE Land Cover.

Zona de așezare pe cap de locuitor este unul dintre indicatorii care pot ajuta la definirea obiectivelor
de creștere compacte bazate pe diferitele tipologii urbane și rurale. Acesta este monitorizat de
Eurostat la nivel național, în cadrul ODD 11, pentru a evalua dezvoltarea durabilă - media UE a crescut
de la 616,1 m2 / capita în 2009 la 673,4 m2 / capita în 2018.27 AEM a propus următoarele praguri pentru
indicatorul de absorbție a terenului per persoană: <111 m2 pe cap de locuitor este intervalul de valoare
scăzută și> 222 m2 pe cap de locuitor este intervalul de valori ridicate. În România, la nivel urban,
suprafața medie de așezare pe cap de locuitor este de 489 m2 / capita, dar variază în funcție de
tipologiile urbane, de la 75,1 m2 / capita în București și 179,8 m2 / capita în celelalte capitale de județ,

27 Măsurează suprafața de așezare utilizată pentru clădiri, zone industriale și comerciale și infrastructură pe cap de locuitor.

56
la 600 m2 / capita în orașele de rangul III. Media în zonele periurbane a capitalelor județene atinge
1036,2 m2 / capita, indicând un nivel mai ridicat de extindere în jurul capitalelor județene.
Figura 17. Zona de așezare pe cap de locuitor în orașele românești în 2018.

Sursa: vizualizarea datelor INS TEMPO și CORINE Land Cover.

Raportul dintre rata consumului de teren și rata de creștere a populației la nivelul municipalității
este un indicator propus de ONU-Habitat pentru a monitoriza dinamica dezvoltării urbane, ca parte a
cadrului pentru ODD 2030 pentru care au fost recomandate două formule, LCRPGR și Eficiența utilizării
terenurilor (LUE) , cel mai târziu folosit pentru a captura mai bine zonele stagnante și care se
micșorează. Indicatorul relevă expansiunea terenului și scăderea populației pentru valori negative și
consumul de teren mai lent decât creșterea populației pentru valori pozitive.

57
Figura 18. Raportul dintre rata consumului de teren și rata de creștere a populației (formula eficienței
utilizării terenului)

Sursa: vizualizarea datelor INS TEMPO și CORINE Land Cover.

58
 Figura 19. Raportul dintre rata consumului de teren și rata de creștere a populației în capitalele județene

Sursa: vizualizarea datelor INS TEMPO și CORINE Land Cover.

6.4.2 Modele de expansiune spațială

Este important să se analizeze și modelele de creștere, pe lângă analiza statistică a consumului de
terenuri, pentru a identifica nivelul de fragmentare și dispersie a noilor dezvoltări. Pentru a măsura
gradul de extindere urbană, Agenția Europeană de Mediu propune metodologia ponderată a
proliferării urbane, care poate fi menționată în raportul Urban Sprawl in Europe (2016) și măsoară trei
componente:
 procentul din zona construită ca procent din unitatea de raportare,
 rata de dispersie dintr-o perspectivă geometrică - măsoară distanța dintre oricare două puncte din
interiorul zonelor construite; - UPU / m2; ponderat pentru a permite părților de peisaj în care zonele
construite sunt mai dispersate să fie percepute mai clar
 Intensitatea utilizării unei zone construite de către persoanele care lucrează / locuiesc acolo: LUP:
utilizarea unei zone construite de către persoanele care lucrează și / sau locuiesc în acea zonă;
inversul densității de utilizare - UD.

Figura 20. Modele de utilizare a terenului în capitalele de județ, pe baza unei analize vizuale.

Sursa: analiza datelor CORINE Land Cover.

59
6.4.3 Dinamică imobiliară
Figura 21. Autorizațiile totale de construcție din 2002 până în 2019 la nivelul TAU.

Sursa: vizualizarea INS TEMPO

Figura 22. Numărul de autorizații de construire la 1000 de locuitori la nivelul TAU.

Sursa: vizualizarea INS TEMPO

60
6.4.4 Densitatea populației

Densitatea populației pe aria administrativ-teritorială totală nu reflectă densitatea efectivă a unei

așezări urbane sau rurale, dar permite o analiză comparativă în timp a ratei consumului de terenuri și
a ratei de creștere a populației. În România, zona periurbană a celor mai dinamice zone urbane a
suferit un proces de densificare rapidă înregistrând o creștere de 25,61% din 2000, în ciuda extinderii
amprentei lor urbane, în timp ce nucleele urbane și-au redus de obicei rata densității sau au crescut
mai lent decât centurile, cu o scădere medie de 4,13%.
Figura 23. Densitatea populației pe suprafața totală a TAU-dinamica de creștere între 2000 - 2020.

Sursa: vizualizarea datelor INS TEMPO

61
Densitatea populației pe suprafața construită 2020 - cunoscută și sub denumirea de densitate de
utilizare, indică gradul efectiv de densitate a așezărilor urbane și rurale. PATN a propus următoarele
praguri pentru indicatorul densității de utilizare pe baza tipologiilor urbane: 1000 de locuitori pe km2
pentru orașe și 2.000 de locuitori pe km2 pentru municipalități. Media bazată pe datele furnizate
pentru 2018 este de 5929,86 persoane / km2 în capitalele județelor, 13091,24 persoane / km2 în
București, dar media este semnificativ mai mică în celelalte orașe și zonele periurbane. Localitățile
periurbane ale capitalelor județene au o densitate medie de 1330,99 persoane / km2, în timp ce cele
din jurul Bucureștiului au în medie 1948,93 persoane / km2.
Figura 24. Densitatea utilizării în zonele urbane și periurbane în 2018.

Sursa: vizualizarea datelor INS TEMPO și CORINE Land Cover.

62
Dinamica densității de utilizare între 2000-2018 indică faptul că zonele periurbane ale centrelor
urbane dinamice s-au densificat, în timp ce în nucleul urban rata de creștere a populației a fost mai
mică decât rata consumului de teren. La nivel european, Bucureștiul este mai dens decât Viena, Praga
sau Bruxelles, dar este mai puțin dens decât Berlinul, Parisul sau Roma.
Figura 25. Dinamica densității de utilizare între 2000 și 2018 în zonele urbane și periurbane.

Sursa: vizualizarea datelor INS TEMPO și CORINE Land Cover.

63
6.5 Recomandări vizate pentru zonele urbane românești
Nivel național:
 Consolidarea cooperării interministeriale între ministerele responsabile cu dezvoltarea
teritorială și urbană, agricultura și protecția mediului, pentru a adopta agenda de sustenabilitate
spațială ca linie directoare de bază și pentru a încorpora necesitatea urgentă de reducere a
consumului de terenuri în procesul de elaborare a politicilor.
 Consolidarea capacității instituționale a Observatorului teritorial, prin creșterea frecvenței
colectării și actualizării datelor urbane, extinderea numărului de indicatori care sunt analizați și
îmbunătățirea interoperabilității platformei online, pentru a facilita analiza dinamicii urbane și
pentru a informa la nivel național și local elaborarea politicilor.
 Adoptarea politicilor pentru reducerea consumului de teren, prin stabilirea unor obiective
naționale și regionale, ambițioase, dar flexibile, de consum maxim de teren pentru un interval de
timp scurt spre mediu, referitoare la conversia terenurilor de tip greenfield, agricole sau naturale,
în zonă construibilă - abordând astfel extinderea excesivă a zonelor construibile din ultimele
decenii, în multe zone urbane, în timp ce răspunde în continuare la nevoia de expnasiune a
orașelor dinamice.
 Revizuirea normelor metodologice pentru a include o analiză spațială și o componentă de
gestionare a creșterii în cadrul strategiilor locale de dezvoltare urbană, care în orașele în creștere
ar trebui să includă și zona funcțională urbană, cu accent pe centura periurbană, în timp ce toate
orașele ar trebui să includă un 1-5 km raza în jurul limitei lor administrative.
 Permiterea administrației locale să reducă zonele de construcție excesive care au fost deja
stabilite - în unele zone urbane din România, cantitatea de suprafață construibilă deja desemnată
este considerabil mai mare decât suprafața construită și nu este justificată de dinamica creșterii
populației. Pentru a conține creșterea și forma coerentă în aceste condiții, ar putea fi
implementate două abordări:
 Reducerea directă a zonelor de construcție excesive prin revizuirea legislativă pe baza unui
cadru compensatoriu central.
 Prioritizarea extinderii în cadrul unor clustere selectate de zone construibile
subdezvoltate, pe baza criteriilor locale, precum conexiunea de transport public,
infrastructura fizică și socială, apropierea de clustere economice / de locuri de muncă sau
proiecte de îmbunătățire planificate.
Cu toate acestea, aceste abordări ar putea declanșa critici și, în consecință, ar putea fi evitate de
guvernele locale din cauza presiunii politice. Un sistem echitabil, reglementat la nivel central, de
drepturi de clădire transferabile ar putea facilita implementarea acestora și ar oferi o alternativă
la metoda costisitoare de a oferi plăți directe pentru oportunitatea pierdută.
 Elaborarea unui program național de protejare a terenurilor agricole fertile și a resurselor
naturale din zona periurbană a orașelor în creștere, prin identificarea și protejarea clară a
resurselor valoroase, achiziționarea terenului respectiv dacă resursele naturale sunt sub
proprietate privată sau oferirea de stimulente pentru valorificarea privată a zonelor agricole și
investiții în facilități de agrement și infrastructură verde-albastră cu impact minim asupra
mediului, pentru a reutiliza productiv aceste resurse și a compensa pentru facilitățile limitate, verzi
și de agrement din nucleele urbane.
 Îmbunătățirea și ghidarea implementării la nivel local a instrumentelor de planificare a izolației
urbane și fiscale, în jurul centrelor urbane și a zonelor metropolitane. Este important să se
eficientizeze cadrul legislativ, dar și să se consolideze capacitatea instituțională de a lua măsuri,

64
 întrucât, în acest moment, multe guverne locale evită să acționeze în limitele extinderii datorită
atribuțiilor neclare, fricii de a lua decizii nepopulare din punct de vedere politic sau conflictelor de
interese - adică exproprierea pentru interesul public de a reorganiza rețelele stradale sau de a
furniza infrastructură suplimentară în zone dens construite, dar haotic, supra-impozitare.

Nivel local:
 Monitorizarea dinamicii urbane locale printr-o analiză amănunțită a resurselor funciare, a
structurii urbane și a dinamicii spațiale - în mod ideal la nivel de cartier pentru a determina zonele
cu densitate scăzută și mare, pentru a prezice cererea de dezvoltare și pentru a determina dacă
aceasta poate fi găzduită în zonele deja urbanizate.
 Elaborarea unei strategii de gestionare a creșterii durabile bazată pe o analiză statistică și
calitativă clară a dinamicii urbane, în care fiecare zonă urbană - unitate de analiză (FUA,
periurbană) își stabilește propriile priorități derivate din obiectivele naționale de sustenabilitate
spațială și implementează instrumentele adecvate măsurii de limitare a extinderii, densificare sau
regenerare a zonelor existente. Această componentă va fi critică pentru dezvoltarea durabilă a
zonelor dinamice și mai puțin importantă pentru orașele în scădere sau stagnante. Cu toate
acestea, toate orașele ar trebui să monitorizeze constant dinamica urbană, să prezică cererea
pentru consumul de terenuri și să creeze clustere de dezvoltare pe baza principiilor orașelor
compacte.
 Extinderea suprafeței construibile - intravilane numai dacă acolo orașul are un procent ridicat
din suprafața sa deja construită la densitatea corespunzătoare, fundamentând procesul
decizional în studii de fundamentare critică și cantitativă printr-o revizuire a legislației existente -
legea nr. 18/1991 și ordinul de revizuire procedurală ulterioară nr. 1056/2018. În prezent,
suprafața construibilă este legată de alocarea bugetară - în baza legii finanțelor publice nr.
273/2006 care ar putea stimula autoritățile locale urbane și periurbane să continue extinderea
spațiilor lor. În plus față de cerințele existente de elaborare a planurilor urbanistice generale (PUG)
sau zonale (PUZ), inițiativele de extindere venite de la autoritățile locale ar trebui să fie legate de
strategia de gestionare a creșteriiîn timp ce atât cererile private, cât și cele publice ar trebui să fie
însoțite de raționamente critice privind necesitatea extinderii în zona respectivă, lipsa de
oportunități în zonele deja dezvoltate și studii de accesibilitate a serviciilor publice, mobilitate
și impact asupra mediului.
 Implementarea unui set local de măsuri de izolare, densificare și zonare sau de dereglementare
a parcării, pe baza obiectivelor și cerințelor stabilite în strategia locală de gestionare a creșterii -
acestea ar trebui incluse într-un PUG actualizat pentru a câștiga putere de reglementare.
 Sincronizarea clusterelor de dezvoltare cu liniile de transport public existente sau cu proiectele
de transport planificate și oferirea unui calendar clar de dezvoltare pentru a ajuta dezvoltatorii,
investitorii și cetățenii să planifice în consecință.
 Angajarea tuturor părților interesate în procesul de planificare și creșterea gradului de
conștientizare cu privire la costurile sociale, economice și de mediu ale extinderii și amprenta
individuală de carbon, în parteneriat cu organizații profesionale independente și asociații
neguvernamentale. Folosirea unor stimulente directe pentru a încuraja indivizii și actorii privați să
acționeze responsabil printr-un sistem de beneficii fiscale sau, dimpotrivă, prin descurajări prin
supra-impozitare fiscală.

65
7. DIRECȚIA POLITICĂ 3. REVITALIZAREA ZONELOR URBANE
DIRECȚIA POLITICĂ 3: Această direcție politică își propune să valorifice activele urbane existente, cum
ar fi patrimoniul și zonele industriale, și să îmbunătățească atractivitatea cartierelor rezidențiale
urbane existente, acționând asupra imobilizării imobilului, supraaglomerării parcărilor și a spațiilor
publice limitate și infrastructură socială bazate pe principiile refolosirii circulare și planificării integrate.

7.1 Strategii politice cheie pentru revitalizarea nucleului urban

Conceptul de reînnoire urbană se referă la reamenajarea zonelor urbane și este adesea denumit
interschimbabil ca regenerare și revitalizare. Reînnoirea urbană este utilizată pentru a îmbunătăți
condițiile de viață din interiorul nucleelor urbane existente și pentru a valorifica activele urbane
existente subutilizate - terenuri și clădiri prin renovare și reconversie funcțională, stimulând astfel
utilizarea productivă și durabilă a terenului.
Uniunea Europeană și-a îndemnat statele membre să reconsidere importanța strategică a reînnoirii
urbane în abordarea problemelor de mediu, sociale și economice din zonele urbane, prin diferite
declarații și reuniuni precum Conferința europeană a miniștrilor responsabili cu amenajarea
teritoriului - CEMAT (2007) sau Declarația de la Toledo privind regenerarea urbană (2010). Cu toate
acestea, așa cum a subliniat Comisia Europeană în 2010, politicile de reînnoire urbană ar trebui să
„treacă de la renovarea urbană la regenerarea urbană”, de la domeniul intervențiilor izolate la
anvelopele clădirilor sau spațiile publice, către o abordare planificată și integrată pentru a modela
productivitatea și orașe competitive cu simțul locului și identității și cartiere de locuit compacte și
conectate. Așa cum s-a definit în declarația de la Toledo, „regenerarea urbană integrată” este un
mijloc de conservare, reevaluare și optimizare a capitalului urban existent, valorificare a avantajelor
încorporate în natura aglomerărilor urbane și a calităților specifice locale.
Regenerarea urbană are scopul final de a face zonele urbane mai atractive pentru oameni și
investitori, mai productive și, prin urmare, mai durabile prin reducerea cererii de locuințe noi în afara
nucleului urban și prin reducerea distanțelor dintre locurile de reședință, activitatea economică și
facilitățile recreaționale și culturale. Prin maximizarea avantajelor intrinseci ale orașelor și
îmbunătățirea calității vieții urbane, regenerarea urbană răspunde nevoilor distincte atât ale orașelor
în creștere, cât și ale orașelor în scădere:
 în orașele dinamice, în extindere, puterea nucleului urban este o condiție determinantă
pentru a controla expansiunea urbană și a se îndrepta spre sustenabilitatea spațială

 în orașele în contracție și în zonele urbane aflate în dificultate, regenerarea urbană poate

îmbunătăți atractivitatea urbană, contribuind la creșterea economică și integrarea socială.

Există multe căi de abordare a revitalizării, dar există anumite obstacole care nu mai permit ca
regenerarea să se producă în mod organic din cauza dinamicii pieței și, astfel, necesită intervenții
publice. În absența unor stimulente sau reglementări, sectorul privat preferă dezvoltările de tip
greenfield în locul regenerării, datorită costurilor și riscurilor mai mari ale investițiilor asociate cu
revitalizarea unui teren, regimului de proprietate fragmentat al terenurilor urbane, reglementărilor
mai stricte privind construcțiile și sau o durată de planificare și aprobare a documentațiilor de
urbanism necesare mai mare. În consecință, intervențiile din sectorul public sunt necesare pentru a
stimula revitalizarea – administrațiile publice naționale și locale pot proiecta cadre de reglementare
atractive pentru a stimula investițiile private.

66
Reînnoirea urbană în general și regenerarea rezidențială în special depinde de o sinergie între
acțiunea publică și privată locală și reglementarea națională, cu scopul final de a îmbunătăți calitatea
vieții în fiecare comunitate. Regenerarea urbană integrată ar trebui să se bazeze pe identitatea locală
și pe comunitate, subliniind astfel importanța planificării la nivel de cartier. Cooperarea metropolitană
este, de asemenea, importantă dacă politicile de revitalizare vor ajuta zonele urbane să atingă
obiectivele de sustenabilitate și să limiteze expansiunea.
 Rolul nivelului național este de a semnala importanța revitalizării pentru prosperitatea și
sustenabilitatea locală și națională și de a împuternici administrația locală prin:
i. legislație care permite autorităților locale să finanțeze și să implementeze în mod
eficient regenerarea - adică utilizarea legitimă a exproprierii pentru cauză de utilitate
publică;
ii. acordarea flexibilității fiscale în politica de impozitare - capacitatea de a acorda
facilități de scutiri de impozite sau de a aplica supra-impozitare ca răspuns la
problemele locale;
iii. susținerea consolidării capacității instituționale în regiuni - adică reguli fundamentale
clare pentru a asigura utilizarea corectă și transparentă a instrumentelor de
reamenajare, instrumente tehnice pentru monitorizarea utilizării terenurilor și
dezvoltarea infrastructurii (GIS), rețele de dezvoltare profesională;
iv. asistență financiară pentru zonele cele mai în dificultate, unde resursele locale sunt
limitate, cum ar fi orașele în declin sau zonele urbane marginalizate.
 Cooperarea oraș-regiune și cooperarea metropolitană pot încuraja dezvoltarea economică,
sporind productivitatea și prosperitatea întregii regiuni și, prin urmare, generând mai multe
resurse pentru revitalizare. Printr-o strategie metropolitană cuprinzătoare, revitalizarea poate
deveni o strategie activă de reducere a expansiunii, prin creșterea atractivității activelor
existente. Acesta joacă un rol fundamental în dotarea mai bună a zonelor periurbane existente
cu servicii publice și infrastructură socială și conectarea acestora la nucleul urban,
compensând impactul schimbărilor climatice.
 Rolul nivelului local este esențial pentru regenerarea rezidențială la nivel local, unde
provocările și oportunitățile specifice fiecărei zone urbane sunt cele mai cunoscute și
regenerarea poate fi planificată, coordonată și implementată. Autoritățile locale au
capacitatea de a acorda prioritate celor mai urgente probleme, de a stimula reamenajarea
anumitor zone, de a proteja zonele sensibile din punct de vedere ecologic sau social și de a
integra eforturile de regenerare publice și private pentru a maximiza eficiența utilizării
terenului, a transportului public și a furnizării de servicii.
 La nivel de cartier, regenerarea rezidențială, renovarea spațiilor publice, implementarea
soluțiilor inteligente de mobilitate și diversificarea funcțională pot îmbunătăți calitatea vieții
și pot face comunitatea mai atractivă și mai durabilă. Colaborarea cu organizațiile civice și
participarea publicului la planificare și bugetare pot fi valorificate de la acest nivel de
guvernare, permițând o mai bună incluziune socială, protecția resurselor locale și
responsabilitatea socială.

Reînnoirea urbană este un proces pe termen lung care ar putea fi întrerupt de fluctuațiile politice și
de ciclul de realegere de patru ani care ar putea presiona autoritățile locale să rămână în sfera
renovării superficiale pentru a obține rezultate rapide. Prin urmare, este necesară o structură
instituțională puternică pentru a contribui la atingerea obiectivelor pe termen lung, indiferent de
schimbările politice și pentru a crea un cadru transparent, echitabil de reamenajare, care ar contribui,
de asemenea, la creșterea investițiilor private. În plus, instituțiile sunt importante pentru a facilita
negocierea între sectoarele public, privat și comunitar. Cu toate acestea, responsabilitatea pentru

67
finanțare și implementare ar trebui să vină din toate cele trei sectoare ale economiei, prin
parteneriate între sectoarele public și privat și organizațiile societății civile.
Caseta 7. Cele mai bune practici: Polonia - Legea revitalizării (cadrul național pentru reînnoirea urbană)
După descentralizarea puterii la începutul anilor '90, multe sarcini au fost transferate către cele mai mici
unități ale administrației locale - comunele, iar revitalizarea a fost identificată ca o sarcină majoră a
comunelor de la primele documente. Cu toate acestea, mecanismul de implementare nu a fost descris
în niciun document obligatoriu din punct de vedere juridic până în 2015 - Legea revitalizării (2015). În
plus, strategiile de importanță națională, cum ar fi Strategia de dezvoltare responsabilă și politica
urbană națională (2015), acordă prioritate în continuare revitalizării pe agenda urbană, întăresc viziunea
strategică și oferă o paletă de instrumente politice pentru a facilita acțiunea către revitalizarea urbană.
Documentele naționale solicită o nouă abordare strategică, îndepărtându-se de percepția revitalizării
abia ca o reînnoire fizică (adică renovarea fațadelor, întâlniri de club pentru vârstnici, piață) spre o nouă
definiție ca:
“proces cuprinzător de recuperare din situația de criză a zonelor degradate prin activități
complexe (proiecte interdependente, inclusiv probleme sociale și economice sau spațio-
funcționale sau tehnice sau de mediu), integrarea intervenției pentru comunitatea locală, spațiul
și economia locală, concentrată teritorial și desfășurată într-un mod planificat integrat prin
programe de revitalizare.” (Legea revitalizării, art. 2.1)
Revitalizarea generală ar trebui să se îndrepte spre îmbunătățirea calității vieții și consolidarea
potențialelor locale, folosind îmbunătățirile fizice ca mijloc de a atinge obiectivele sociale și economice.
Abordarea necesită o viziune integrată care să țină cont de problemele sociale, economice, spațiale-
funcționale, tehnice și de mediu.
Actul de revitalizare definește cadrul de acțiune, care include patru etape: i) diagnostic, ii) delimitarea
zonelor degradate și a zonelor de revitalizare, iii) elaborarea programului municipal de revitalizare și iv)
implementarea activităților planificate. Participarea socială ca componentă critică a revitalizării și în
definirea strategiilor lor, municipalitățile ar trebui să faciliteze un proces de implicare a părților
interesate, inclusiv antreprenori, organizații neguvernamentale, proprietari de proprietăți și autorități
publice.
Investițiile în acest program sunt cruciale pentru a încuraja municipalitățile să își dezvolte strategiile.
Următoarele forme de sprijin financiar pentru dezvoltarea programelor de revitalizare sunt
disponibile de la nivel național:
a) Municipalitățile pot participa la concursuri naționale de subvenționare pentru a solicita sprijin financiar
pentru pregătirea și actualizarea programelor de revitalizare. Programele rezultate sunt aprobate pentru
a solicita finanțare la nivel regional.
b) Ministerul Investițiilor și Dezvoltării Economice implementează, de asemenea, un proiect numit Model
Revitalizare, care susține orașele selectate în procesul de dezvoltare a programelor lor de revitalizare și
implementarea activităților lor de revitalizare. Această competiție asistă cele mai bune 20 de proiecte în
9 domenii tematice diferite pentru a fi implementate și servi drept model.
c) c) Trei orașe - Bytom, Lodz și Walbrzych, au fost selectate pentru proiectul pilot de revitalizare prin
Acordul de parteneriat.

În consecință, un total de 1400 de municipalități au avut un program de revitalizare la sfârșitul anului

2018, aproximativ 55% din totalul națiunilor, din care 1000 au primit subvenții pentru pregătirea
programului lor.

68
Revitalizarea este implementată și aprobată la nivel regional, prin intermediul celor 15 birouri
Voivodeships / Marshal, care au o echipă dedicată de revitalizare axată pe consultarea municipalităților
în procesul de dezvoltare a strategiei și pe monitorizarea calității programelor. Rezultatele sunt
diseminate prin intermediul Centrului Național de Cunoaștere pentru Revitalizare. Proiectele de
revitalizare sunt cofinanțate printr-o combinație de fonduri UE - reglementate prin Orientările privind
revitalizarea în programele operaționale pentru 2014-2020, programele operaționale naționale și
regionale.

7.2 Context local și provocări

Regenerarea urbană va deveni un obiectiv național cheie și un set de reglementări naționale sunt
pregătite pentru a ghida dezvoltarea în viitorul apropiat, în special în contextul următoarei perioade
de programare UE 2021-2027 pentru care România are un buget total estimat de 79,9 miliarde EURO,
din care 1,5 miliarde EURO sunt dedicate investițiilor pentru regenerarea urbană, în conformitate cu
direcțiile politicii de reziliență și coeziune.
După cum se menționează în ordinul MRDPA nr. 233/2016 pentru aplicarea legii nr. 350/2001 privind
amenajarea teritoriului și urbanism și recenta Ordonanță de urgență în curs de examinare „privind
stabilirea măsurilor pentru proiectele de regenerare urbană finanțate din fonduri externe
nerambursabile”, zonele în care se așteaptă regenerarea urbană includ spațiul construit și deschis din:
i) zone centrale și istorice
ii) spații publice deschise și zone verzi (adică parcuri, grădini, maluri)
iii) ansambluri de locuințe mari
iv) zone de reconversie funcțională (de exemplu, terenuri industriale sau situri militare)
v) facilități publice (adică gări sau piețe de producție)
vi) zone marginalizate

În plus, zonele de regenerare trebuie să fie identificate și coordonate printr-o strategie de dezvoltare
urbană, iar proiectele de regenerare vor fi clar delimitate în limitele cadastrale, de unde este
importantă examinarea și obținerea unei imagini clare a activelor urbane existente - o barieră comună
în reamenajare în multe orașe românesti.
În România, practicile actuale se limitează în principal la revitalizarea zonei centrale sau a spațiilor
publice cheie, modernizarea energetică a anvelopei blocurilor de locuințe din epoca socialistă,
furnizarea de servicii de bază și întreținerea domeniului public. Proiectele de reînnoire se bazează pe
inițiative publice locale și sunt de obicei declanșate și finanțate prin intermediul programelor UE.
Având în vedere procesul lung și complicat de actualizare a planurilor spațiale, multe orașe românești
nu au un ghid activ pentru reamenajare, ceea ce duce la o deconectare între eforturile localizate de
regenerare și o viziune integrată de reamenajare pentru a avansa sustenabilitate a spațială.
Mai mult, proiectele de regenerare depind de voința politică și capacitatea instituțională și, ca rezultat,
eforturile de reînnoire urbană sunt întârziate sau fragmentate de ciclul electoral de patru ani sau nu
sunt urmărite deloc de administrațiile mai mici, care luptă pentru a echilibra provocările economice,
sociale și spațiale. În plus, bazându-se complet pe capacitatea administrației locale, se creează o
divizare calitativă între orașele dinamice din punct de vedere economic și orașele în scădere, cartierele
bogate și în dificultate. În consecință, această secțiune se concentrează pe consolidarea capacității
instituționale pentru a permite și a încuraja strategii inovatoare și integrate.

69
În contextul politicii urbane naționale, această secțiune se va concentra pe intervențiile legate direct
de sustenabilitatea spațială sau zonele în care amploarea sau complexitatea provocărilor necesită
intervenție de la nivel național. În consecință, următoarele abordări strategice vor fi discutate ca
răspuns direct la dinamica națională:
 regenerarea integrată a cartierului prin:
o modernizarea stocului imobiliar îmbătrânit
o gestionarea supraaglomerării parcărilor
o recuperarea spațiului deschis și diversificarea activităților economice, de agrement și
culturale,
 reamenajarea terenurilor industriale urbane și reutilizarea productivă a proprietăților libere.

7.3 Instrumentele politice pentru revitalizarea nucleului urban

7.3.1 Permiterea regenerării integrate a cartierelor

În România, 69,7% din locuințele urbane se află într-un cartier de locuințe colective din epoca
socialistă, care se luptă cu un fond construit învechit, în timp ce atât cartierele construite în era
socialistă, cât și ansamblurile colective mai recente și zonele urbane unifamiliale se luptă cu
congestionarea traficul și supra-aglomerarea parcărilor și calitatea precară a spațiului deschis.
● Calitatea vieții în cartierele de locuințe colective din epoca socialistă are un impact negativ
asupra calității vieții în orașe și poate fi un potențial factor declanșator pentru expansiunea
urbană, în ciuda proximității acestor cartiere de locurile de muncă și facilitățile publice, sau a
conexiunilor în general mai bune cu transportul public. În ciuda faptului că are cel mai mare
procentaj de locuințe ocupate de proprietari din UE - 96,8%, România se luptă cu calitatea
scăzută a condițiilor de locuire, reflectată de nivelul supraaglomerării (47% din populație vs.
15,7% media europeană), cel mai mic număr de camere per persoană (1,1 camere vs. 1,6
media europeană), cea mai mare rată a privării de locuință (16,5% față de 4% medie
europeană), după cum se arată în ultimele constatări ale Eurostat.28
● Spațiul deschis din cartierele rezidențiale este limitat, dar chiar și în cazurile în care există,
este sufocat de mașini parcate sau subevaluat pentru potențialul său recreativ și social. În
ansamblu, zona verde urbană - media națională urbană de 25,68 mp per persoană, raportată
pentru 2018, este chiar sub standardul UE sau 26 mp și cei 50 mp recomandați de Organizația
Mondială a Sănătății. Situația este și mai acută în interiorul zonelor urbane, dar, în general,
amploarea problemei este dificil de înțeles, datorită metodologiei de măsurare defectuoase
care include zone precum cimitire, sere private sau pepiniere. În plus, zonele urbane
rezidențiale ar putea beneficia de activități culturale și de agrement diversificate, care nu
numai că ar spori accesul echitabil la spațiul public, ci ar face și aceste cartiere mai atractive,
reducând expansiunea necontrolată.
● Supraaglomerarea parcărilor este o problemă stringentă a orașelor în creștere și chiar a celor
statice, care are un impact direct asupra calității spațiului public, deoarece parcarea ilegală
invadează spațiile publice și trotuarele, iar administrațiile publice sunt presate să creeze noi
locuri de parcare de suprafață în zonele rezidențiale și, în consecință, neglijează investiile în
spații publice - locuri de joacă, spații verzi, parcuri, baze sportive. Chiar dacă o parte

28
Eurostat. Condițiile de viață în Europa – Calitatea locuirii. Baza de date statistice.

70
 semnificativă din bugetele locale și naționale se îndreaptă spre sectorul transporturilor - o
medie anuală de 16,95% și respectiv 7,6% între 1991 și 2018, calitatea infrastructurii de
transport rămâne în urmă față de dezvoltarea urbană. Deoarece numărul vehiculelor aproape
s-a dublat din 2006, cu o concentrare ridicată în zonele urbane funcționale ale principalele
orașe, autoritățile publice nu au putut să limiteze impactul acestora asupra spațiului construit
și asupra mediului din nucleul urban , nici prin reglementări politice, nici prin infrastructură de
parcare suplimentară.

Expansiunea rezidențială neplanificată și concentrarea activităților de petrecere a timpului liber,

comerciale și economice fie în centrul orașului – în general în centrul istoric al unui oraș, fie la periferia
urbană – în mall-uri, modelează un stil de viață bazat pe destinație. Absența unor conexiuni bune de
transport public, combinată cu suburbanizarea și dezvoltarea bazată pe destinație, a sporit
dependența de mașini, adăugând presiuni spațiale și de mediu semnificative asupra nucleului urban.
Cartierele rezidențiale din nucleul urbane sunt de obicei țesutul de legătură între centrul orașului și
dezvoltarea în extenso și, în consecință, acestea sunt cel mai afectate de congestia traficului, poluarea
fonică și atmosferică și scăderea calității spațiului deschis.
Spațiul public supra-aglomerat și lipsa de atenție către pieton și dimensiunea umană este o
problemă universală a tuturor zonelor rezidențiale urbane, mai acută în cartierele cu regim de
înălțime mic. Pe măsură ce calitatea vieții în cartierele rezidențiale construite în epoca socialistă
scade, la fel o face și competitivitatea acestor unități pe piața imobiliară, atât în orașele în creștere,
cât și în cele în declin. În consecință, orașele în creștere răspund prin dezvoltarea în extenso și prin
modele de dezvoltare nesustenabile, în timp ce orașele în declin continuă să piardă locuitori din cauza
puținelor oportunități economice și a calității slabe a vieții.
Pe de o parte, orașele mai puțin dinamice se luptă cu bugete foarte limitate ca urmare a declinului
economic și demografic și cu capacități instituționale insuficiente. Aceste orașe jonglează cu
probleme mai presante, cum ar fi furnizarea de servicii publice de bază și neglijează problemele
îmbătrânirii clădirilor și ale domeniului public neatractiv din zonele rezidențiale. Pe de altă parte,
administrațiile cu bugete mai generoase se rezumă de obicei la practicile de revitalizare punctuale și
neintegrate, cum ar fi renovările fațadelor, construirea cluburilor de socializare pentru vârstnici sau
renovarea centrelor istorice în scopuri de petrecere a timpului liber. Deși aceste acțiuni sunt o parte
cheie a vieții urbane de calitate și stimulează economia, ele nu îmbunătățesc calitatea vieții în cadrul
comunităților rezidențiale și continuă să accelereze dezvoltarea nesustenabilă dincolo de amprenta
urbană. Pentru a crește calitatea vieții în zonele rezidențiale, pentru a-și îmbunătăți competitivitatea
pe piața imobiliară față de construcțiile noi și pentru a le face mai durabile, strategiile de regenerare
ar trebui să includă în programele lor toate zonele rezidențiale urbane: cartierele de locuințe colective
din epoca socialistă, cartierele de case și dezvoltările peri-urbane - proiectul de ordonanță care
reglementează regenerarea urbană din finanțare externă include doar ansamblurile din epoca
socialistă.
Pentru a alinia zonele de locuire la obiectivele economice, sociale și de de sustenabilitate,
abordările actuale trebuie să treacă de la intervenții fizice la proiecte integrate de regenerare a
cartierelor, de la procesul de planificare locală de sus în jos la un cadru de regenerare participativ,
ghidat de obiective naționale, dar proiectat și implementat la nivel local. În timp ce o viziune globală
cuprinzătoare și integrată este importantă pentru a forma comunități locale complete și conectate,
provocările specifice fiecărei tipologii de cartier ar putea necesita prioritizarea anumitor strategii față
de altele - de ex. urgența nevoile de conectare la infrastructură, necesitatea drumurilor pavate și
trotuarelor în anumite zone rezidențiale peri-urbane sau supraaglomerarea parcărilor în polii de

71
creștere. Potențialul regenerării cartierelor de a construit la atingerea sustenabilității urbane ar trebui
recunoscut mai direct și urmărit mai activ. Proiectele-pilot sunt un instrument important în
sensibilizarea și furnizarea de modele de bune practici. Acestea pot fi stimulate de guvernul central ca
în Polonia (modele de revitalizare) sau Estonia (modernizare eficientă din punct de vedere energetic),
dar cel mai adesea, prin inițiative locale asistate de programe regionale, naționale sau chiar
supranaționale (URBACT). Următoarele subsecțiuni discută pe scurt modele de cele mai bune practici
pentru strategiile relevante de regenerare pentru contextul românesc.
Proiectele de regenerare a cartierelor rezidențaile au devenit din ce în ce mai importante pe agenda
națională a multor țări europene începând cu anii 1990, cum ar fi Anglia - Strategia națională pentru
reînnoirea cartierelor și Noul acord pentru comunități, Germania - Oraș integrator din punct de vedere
social, Franța - Politica urbană și Olanda - Politicile orașelor mari. În general, aceste programe au avut
drept scop combaterea inegalităților sociale din cvartalele rezidențiale aflate în dificultate printr-o
combinație de intervenții fizice, economice și sociale. Modele mai recente din Elveția, regiunea Mării
Baltice, și-au schimbat abordarea privind regenerarea cartierelor către ameliorarea calității vieții și a
sustenabilității mediului. Multe dintre orașele din Europa de Est, inclusiv orașele românești, trebuie
încă să recupereze deficiențele fizice ale cvartalelor rezidențiale și să îmbunătățească vitalitatea
economică a nucleului urban, dar acest proces ar trebui să fie considerat, de asemenea, ca un
instrument important pentru a trece la obiectivele de sustenabilitate . Chiar dacă unele dintre
obiectivele specifice și accentul ar putea diferi de la un model la altul, lecții importante pot fi extrase
din interacțiunea dintre diferitele niveluri de guvernare, părțile interesate private și publice și
comunitățile locale în stimularea regenerării cartierelor.
Programele de regenerare timpurie au experimentat cu politici specifice, orientate spre îmbunătățirea
fie a calităților fizice ale unui spațiu - abordarea bazată pe loc, fie la îmbunătățirea calității vieții în
cadrul unei comunități - abordarea bazată pe oameni. Abordarea bazată pe loc, utilizată de exemplu
în anii 1980 în Olanda, a îmbunătățit o zonă numai pentru grupurile vulnerabile strămutate și
provocările socio-economice din alte părți ale orașului. Rezultatele unei abordări bazate pe oameni
axate pe măsuri socio-economice se reflectă în orașele dinamice, dar extinse - pe măsură ce oamenii
au dobândit mai multă independență economică, au început să se mute din oraș, declanșând declinul
urban. Această situație paradoxală și dezbaterile în curs au condus la concluzia că o abordare
integrată, care echilibrează îmbunătățirile socio-economice și fizice este mai benefică în modelarea
cvartalelor atractive.
O critică comună a inițiativelor de reînnoire urbană urmărite fără un cadru de coordonare vizează
legătura directă dintre fondurile UE și proiectele locale de regenerare care sunt elaborate ca răspuns
la schemele de finanțare, ajustate pentru a se potrivi cel mai bine cerințelor, fără a face conexiunea
inversă la provocările urbane sau la viziunea de dezvoltarea locală. Astfel de proiecte dezvoltate sub
presiunea politică a timpului, riscă să aducă doar îmbunătățiri marginale la calitatea vieții sau la
vitalitatea socio-economică a unei comunități și să rămână în domeniul intervențiilor fizice izolate.
Eforturile de regenerare ar trebui să răspundă direct identității și provocărilor din cvartal, să
servească viziunea dezvoltării locale și să se alinieze obiectiveor naționale. Integrarea celor trei
componente este facilitată cel mai bine prin guvernanță pe mai multe niveluri și o abordare
descentralizată. Prin acest sistem, municipalitățile locale sunt stimulate și împuternicite să acționeze
într-un cadru clar de obiective naționale, în timp ce li se acordă flexibilitate pentru a-și dezvolta propria
viziune și set de priorități.
Legătura directă dintre programele naționale și proiectele de regenerare a cartierelor este o
caracteristică comună atunci când regenerarea cartierelor este urmărită activ de la nivel național. În

72
mai multe studii de caz, guvernul central a devenit o legătură activă între obiectivele europene,
naționale și locale, coroborând resursele, facilitând finanțarea și consolidând capacitatea locală pentru
dezvoltarea și implementarea proiectelor în consecință. Varietatea condițiilor de cvartal necesită
totuși politici bazate pe zone pentru a prioritiza cele mai stringente provocări locale și pentru a
maximiza potențialul local, care sunt cel mai bine dezvoltate în strânsă colaborare cu locuitorii și
părțile interesate locale. În diferite studii de caz, regenerarea cuprinzătoare și extinsă a cartierelor a
fost inițiată, reglementată și finanțată cel mai eficient de la nivel național, dezvoltată și implementată
la nivel de cvartal, cu niveluri variate de implicare și responsabilitate comunitară atribuite
municipalității locale. În timp ce municipalitățile locale germane și olandeze sunt legături active care
susțin procesul de regenerare, în Anglia, modelul național de cvartal a venit ca răspuns la scăderea
încrederii în administrația locală. Această redistribuire a responsabilităților și a puterii nu este lipsită
de controverse, fie politice, precum în modelul englez de deplasare a puterii de la consiliile municipale
alese sau instituționale, plasând responsabilități suplimentare pe umerii administrației locale.
Pentru a maximiza contribuția abordării zonale la dezvoltarea națională și regională, guvernul
central ar trebui să definească priorități clare pentru program, pe baza unei analize teritoriale
adecvate - de ex. să reducă diferența de dezvoltare între diferite orașe dinamice și în declin, orașele
mai competitive, să susțină comunitățile marginalizate sau cvartalele cu un nivel ridicat de degradare
fizică. Acest proces de definire a domeniului ar informa un proces de selecție clar și transparent pentru
cvartalele beneficiare, indiferent de nivelul la care se face selecția. De exemplu, în Olanda, guvernul
central a fost responsabil de selectarea orașelor beneficiare, începând de la cele mai mari patru și
extinzând progresiv sfera de aplicare a programului național, urmărind mai întâi creșterea
competitivității economice a polilor de creștere; pe de altă parte, în Germania, administrația locală
este responsabilă de selectarea beneficiarilor, cu accent pe incluziunea socială; în Anglia, Noul Acord
pentru Comunități se concentrează pe comunitățile urbane marginalizate definite în conformitate cu
indicele național al deprivării, cu scopul de a reduce decalajul dintre cvartalele bogate și cele
dezavantajate.
Un rezultat valoros al abordării zonale este implicarea comunității. Pe termen lung, acest lucru ar
genera un nivel ridicat de reziliență locală prin construirea obiceiului de implicare civică și stimularea
locuitorilor să se autoorganizeze și să abordeze provocările locale ulterioare. De exemplu, în Germania
și Anglia au fost constituite instituții de gestionare a cartierelor pentru a facilita procesul de implicare
a părților locale interesate în procesele de dezvoltare și implementare a proiectului. Cu asistență și
finanțare de la nivelurile superioare ale guvernului, aceste instituții semi-independente accelerează
procesul de definire a domeniului, deoarece dialogul direct relevă cele mai presante probleme ale
comunității și menține interesul public în centrul regenerării, evitând conflictele de interese și
limitările de acțiune publică asupra proprietății private. Un exemplu interesant este cartierul
Körnerkiez, Berlin, care a reacționat rapid la gradul ridicat de neocupare din spațiile comerciale și
printr-un proiect comunitar, a desemnat o companie de mediere pentru a facilita negocierea între
proprietarii imobiliari care nu erau dispuși să accepte chirii mai mici, în ciuda neocupării persistente
și potențialii chiriași.
Caseta 8. Cele mai bune practici: Berlin - regenerarea cartierelor condusă de comunitate.
Germania: Regenerarea cartierelor plasată sub responsabilitatea comunității, în cadrul programului
Oraș integrator din punct de vedere social

73
În Germania, programul de management al cvartalelor (Quartiers-management) funcționând sub
programul federal Oraș integrator din punct de vedere social (1993) este un exemplu internațional de
bune practici pentru facilitarea regenerării urbane integrate, participative, printr-un proces descendent.
Obiectivul este descentralizarea procesului decizional prin delegarea responsabilităților de elaborare și
implementare a proiectelor la scară mică către locuitorii care locuiesc în zonă. În acest sens se stabilește
o structură „parainstituțională” numită „gestionare a cvartalelor” din partea reprezentanților
comunității și coordonată de la nivel federal / de stat, cu obiectivele generale de:
i) îmbunătățirea performanțelor spațiale, sociale și economice ale zonei
ii) creare de comunități autonome, reziliente și stabilirea unei rețele locale puternice pentru
organizarea civică.

Proiectul Oraș integrator din punct de vedere social este finanțat dintr-o combinație de fonduri UE și
federale și alocă fonduri directe pentru „microproiecte” proiectate în cadrul comunităților locale.
Deoarece proiectul general necesită o capacitate instituțională solidă și o cooperare orizontală și
verticală, Oficiul Federal pentru Construcții și Planificare Regională - instituția umbrelă care
guvernează proiectul, a comandat Institutului german pentru afaceri urbane să asiste în prima fază de
implementare. Programul național intră în dialog direct cu cvartalele pilot. Administrația locală
acționează ca o legătură, fiind responsabilă de selectarea districtelor pilot, stabilind planuri de acțiune
integrate și supraveghează implementarea programului. Rolul structurii para-instituționale a cartierelor
este de a facilita dialogul între părțile interesate locale și de a integra viziunea lor în procesul de
dezvoltare, dirijând întregul potențial al zonei pentru a modela cvartale dinamice și un sentiment al
apartenenței.
Proiectele implementate integrează cei trei piloni de dezvoltare printr-o gamă largă de proiecte sociale
și îmbunătățiri fizice, cum ar fi renovarea centrului de cvartal, îmbunătățirea grădinilor, piețele
comunitare și reactivarea magazinelor goale - în cartierul Körnerkiez din Berlin.
Caseta 9. Cele mai bune practici: Olanda - convenții naționale și locale pentru implementarea politicii de
metropolă
Olanda: Convenții național-locale pentru implementarea Politicii de Metropolă
Politicile olandeze de renovare urbană – Politici de Metropolă (BCP), au o istorie îndelungată și au suferit
deja mai multe revizuiri, trecând accentul de la dominanța reînnoirii pur spațiale la o abordare integrată
și zonală a regenerării spațiale, economice și sociale. Constanta a fost abordarea duală care echilibrează
problemele la scară largă (oraș) cu provocările la scară mică (cvartal), și anume revitalizarea și
restructurarea ofertei de locuințe și reglarea fină a planificării spațiilor deschise pentru o mai bună
plasare a locurilor.
Politicile de Metropolă, sunt o serie de direcții de politică generală elaborate de guvernul central, dar
mai important un cadru de aplicare, aducând resursele și responsabilitățile la nivel descentralizat de
guvernare. Structura centrală a fost supusă mai multor modificări datorită agendei politice a guvernelor
ulterioare: înainte de 2002 și după 2007, un minister special era dedicat BCP, Ministerului Politicii Urbane
și de Integrare și Ministerului Locuințelor, Cvartalelor și Integrării, respectiv , responsabilitățile fiind luate
de Ministerul Justiției în perioada 2002-2007. Acest lucru indică un accent constant pe locuință, unitatea
de cvartal și integrare.
Mai important, însă, BCP s-a bazat pe o colaborare puternică între guvernul central și municipalitățile
individuale, prin acorduri sau „convenții” care detaliază obiective clare, scopuri și obiective măsurabile.
Acest proces a permis fiecărei municipalități să-și planifice propria viziune bazată pe punctele forte
locale, în strânsă colaborare cu locuitorii, partenerii publici și privați, prioritizând în același timp pentru
a aborda cele mai acute provocări ale acestora, în timp ce acționează în cadrul unui obiectiv național. În

74
 același timp, guvernul central a reușit să coroboreze resursele, să supravegheze progresul și să intervină
acolo unde era necesar. Regenerarea a fost finanțată din resurse UE și naționale, dar guvernul central a
acționat cu succes ca o legătură între obiectivele europene, naționale și locale.

7.3.2 Reconversia fondului învechit de clădiri

Reconversia clădirilor rezidențiale existente din epoca socialistă ar trebui să se intensifice pentru a
restabili competitivitatea cvartalelor urbane, pentru a îmbunătăți eficiența energetică a clădirilor și
pentru a se adapta la noile standarde de viață. În România, în ciuda Programului național de creștere
a performanței energetice a clădirilor de apartamente, care acoperă până la 80% din costurile de
reabilitare, numărul beneficiarilor este relativ scăzut. În timp ce administrațiile locale sunt
responsabile pentru definirea domeniului, planificarea și implementarea fiecărui proiect, însă
asociația de proprietari trebuie să inițieze procesul și să pregătească o cerere, un pas care devine
adesea o barieră. Așa cum se ilustrează prin cadrul național eston pentru reabilitare, este esențial să
se inițieze un dialog deschis cu asociațiile, să se desfășoare sesiuni de informare pentru a prezenta
costurile colective și individuale față de beneficiile procesului de reconversie, pe baza analizei realiste
și a datelor și să se asiste în procesul de aplicare. Cadrul național duce mai departe cerințele minime
ale UE pentru a accesa finanțarea și stimulează activ proiectele cuprinzătoare cu niveluri mai ridicate
de economisire a energiei printr-o abordare diferențiată a finanțării, cu obiective și cerințe clare.
Angajamentul comunitar s-a dovedit esențial pentru implementarea pe scară largă a programului și
chiar a determinat oamenii să opteze pentru cel mai înalt nivel de eficiență energetică, în ciuda
contribuției financiare individuale mai mari. Având în vedere fragmentarea asociațiilor de proprietari,
este important ca autoritățile locale să își asume un rol activ în inițierea dialogului în domeniile
prioritare în care implicarea comunității este redusă și să dirijeze transformarea integrată a cartierelor.
Programul național de reabilitare termică a anvelopei clădirii, declanșat de cerințele de finanțare UE,
ar trebui să fie împins în continuare către o abordare mai cuprinzătoare. De exemplu, ar trebui
completată cu expertiză structurală și reabilitare, în special în zonele cu risc seismic. De asemenea,
procesul de transformare poate deschide oportunități pentru intervenții arhitecturale care caută să
adapteze clădirile la noile standarde de viață, de exemplu prin îmbunătățirea dotărilor comune,
extinderea spațiilor de locuit sau introducerea de noi funcții publice și comerciale în cadrul blocurilor
rezidențiale, prin reconversia funcțională a parterelor în spații publice sau comerciale sau intervenții
pe acoperiș.
În teorie, există trei opțiuni disponibile pentru a răspunde la stocul de clădiri învechit: i) demolarea
și reconstruirea grupurilor de clădiri în conformitate cu un design integrat al spațiului construit și
deschis, ii) intervenția de eficiență energetică la anvelopa clădirii și iii) reproiectarea majoră a structurii
clădirii, păstrând structura lagărelor.

75
  Primul scenariu este justificat atunci când clădirile nu mai sunt sănătoase din punct de vedere
structural și numai dacă costul reabilitării structurale este mai mare decât costul construcției
noi - dar, de obicei, costul despăgubirii proprietarilor privați, al demolării și al reconstrucției
este semnificativ mai mare, în plus față de amprenta energetică mai mare și de procesul
complicat de cumpărare a apartamentelor private. Chiar dacă este uneori propusă, ca de
exemplu în cele mai vechi zone de locuințe particulare din Tallinn, de obicei nu a fost
implementată la scară largă și în cea mai mare parte limitată la locuințe sociale construite
precar sau zone marginalizate. O excepție este politica de „restructurare” urbană olandeză
timpurie, care a dus la demolarea locuințelor sociale destul de bune și la înlocuirea acestora
cu locuințe mai scumpe pentru a promova un amestec social. Cu toate acestea, acest proces
ar fi putut îmbunătăți zona respectivă, dar doar a deplasat problemele sociale către alte zone
ale orașului. În consecință, politicile mai recente s-au orientat către o abordare integrată
bazată pe construirea comunității și îmbunătățirea calității generale a vieții.
 Cea mai comună strategie utilizată în întreaga Europă este reconversia anvelopei, bazată pe
obiectivele de eficiență energetică. Este cea mai practică soluție pentru blocurile rezidențiale
ale unităților private și singura abordare utilizată în prezent în România. Deși sa dovedit a fi
cea mai eficientă opțiune din punct de vedere economic și ecologic, deseori nu reușește să
integreze revitalizarea spațiilor publice interioare și exterioare comune și să adapteze
apartamentele la noile standarde de viață și cerințele pieței - zone de locuit flexibile, mai mari,
mai multe camere și terase mai mari.
▪ Ultima abordare implică un proces de reamenajare complex și costisitor, deoarece deseori
necesită soluții temporare de relocare. A fost utilizat pe o scară mai mare în Berlinul de Est și
în mod excepțional în alte țări, adesea sub forma unor experimentări mai inovatoare, cum ar
fi transformarea Lacaton & Vassal a unei case de locuit moderniste din anii 60 din Bordeaux.
Cu toate acestea, această strategie permite inovația arhitecturală în transformarea
configurației apartamentelor, extinderea teraselor sau suportarea unor îmbunătățiri majore
ale dotărilor comune - adăugarea de lifturi și dotăți publice, cum ar fi o grădină pe acoperiș.
În plus, acestea oferă oportunități de diversificare funcțională, adaptând spații pentru
activități comerciale.

În practică, cea mai implementabilă, rentabilă, echitabilă și durabilă opțiune este reconversia clădirii
existente. Îmbunătățirile structurale și ale anvelopei clădirii sunt esențiale în rezistența clădirii și în
îmbunătățirea eficienței energetice, deci în direcția de atingere a obiectivului sustenabilității și, în
consecință, sub presiunea noii agende europene pentru sustenabilitate și activată de schemele de
finanțare ale UE, aceasta a fost principala abordare la regenerarea rezidențială. În țările din Europa de
Est și în țările baltice, reconversia eficientă din punct de vedere energetic a clădirilor de apartamente
din epoca socialistă a câștigat din ce în ce mai multă atenție și, în multe cazuri, a devenit o chestiune
de importanță națională și, prin urmare, a fost integrată în politicile urbane naționale.
Intervențiile ar trebui împinse pentru a depăși anvelopa clădirii, pentru a îmbunătăți în mod activ
standardele de viață, pentru a adapta apartamentele la cerințele pieței și pentru a introduce noi
funcții și facilități, chiar dacă un proces de renovare în care locuitorii nu trebuie să se mute din
apartamentele lor este de preferat. Posibilitățile de proiectare sunt nelimitate și depind de
oportunitățile oferite de particularitățile structurale ale fiecărei clădiri. În consecință, experimentarea
arhitecturală poate fi încurajată și recunoscută doar de către autoritățile publice ca un instrument
valoros în regenerarea cartierelor, în special pentru îmbunătățirea calității vieții și a atractivității
pentru piața imobiliară. Instrumentele pentru promovarea experimentării sunt concursurile de
arhitectură și colaborarea informală cu universitățile și asociațiile profesionale.

76
Experimentarea cu scenarii de proiectare poate acționa și ca instrument pentru implicarea
comunității și proiectarea participativă. Cu toate acestea, proiectele-pilot sunt importante pentru a-
și testa impactul asupra climatului socio-economic local, precum și pe piața imobiliară și pentru a
crește gradul de conștientizare cu privire la valoarea clădirii globale și a regenerării cartierelor. Un
model de pionierat în această direcție este firma franceză de arhitectură Lacaton & Vassal și proiectele
lor de regenerare de succes din Paris, Bordeaux și Saint. Experimentele franceze au venit ca o critică
la adresa programului național de reamenajare a locuințelor sociale, adoptat în 2003 de către agenția
de reînnoire urbană, care avea ca scop demolarea și înlocuirea a 200.000 de unități. A fost stimulată
mai întâi de un studiu realizat de un grup de arhitecți implicați civic, care a explorat alternative de
reamenajare economică și practică la demolare. Studiul a câștigat sprijin din partea autorității locale
pentru locuințe din Paris, care a lansat un concurs de arhitectură pentru reabilitarea unui turn de
locuințe sociale, un model urmat de administrațiile din Saint Nazaire și Bordeaux. Ulterior a rezultat
un proiect arhitectural apreciat de critici.
Caseta 10. Cele mai bune practici: Estonia - cofinanțarea renovării clădirilor de apartamente socialiste.
Estonia: Cofinanțare pentru renovarea clădirilor de apartamente socialiste
În Estonia, o mare parte din locuințele urbane sunt reprezentate de clădirile de apartamente care fac
parte din ansamblurile de locuințe urbane mari, construite în perioada de construcție industrializată
între 1960 și 1990 și de obicei construite din panouri mari din beton prefabricate. În timp ce din punct
de vedere structural aceste construcții sunt încă viabile, problemele sunt legate de eficiența lor
energetică scăzută, degradarea fațadelor și a balcoanelor.
În consecință, Estonia a stabilit un program de renovare subvenționat de stat ca parte a politicii de
locuințe, pentru modernizarea clădirilor de apartamente, îmbunătățind în același timp și eficiența
energetică. Acest sistem este conceput pentru a sprijini financiar proprietarii de apartamente și a
încuraja abordări de reconversie durabile, fără ca statul să își asume întreaga sarcină financiară sau de
implementare.
Sistemul oferă subvenții de renovare finanțate din fondurile structurale europene, variind de la 15% la
40%, în funcție de nivelul cerințelor de eficiență energetică. În acest sens a fost stabilit un sistem clar
de clasificare a economiei de energie - Certificatul de performanță energetică (EPC).
i) EPC Clasa E: lucrări minore de renovare și fără cerințe de eficiență energetică – subvenție de
15%
ii) EPC Clasa D: îndeplinește cerințele de eficiență energetică pentru lucrări majore de renovare –
subvenție de 25% -40%
iii) EPC Clasa C: cerințe de eficiență energetică pentru clădirile de apartamente noi – subvenție de
40%

Cerința de eficiență energetică a integrat modernizarea durabilă a anvelopei clădirii pentru a diminua
transmitanța termică, a sistemului de încălzire și pentru cel mai mare procent din subvenția publică,
sistemul de ventilație. Cea mai mare subvenție necesită ca sistemul de ventilație să utilizeze
recuperarea căldurii și o soluție inovatoare implică integrarea unei unități centrale de tratare a aerului
cu conducte de ventilație în interiorul stratului de izolație a fațadei. Chiar dacă cerințele tehnice sunt
destul de complexe și inițial, diferiți actori s-au temut că vor fi un factor de descurajare, schema de
subvenții s-a dovedit mai populară decât se aștepta - aproximativ 90% din cereri au fost primite pentru
cea mai complexă lucrare de renovare integrată și subvenția de 40%.

77
 Au fost concepute mai multe măsuri în cadrul schemei de finanțare pentru a ajuta asociațiile de
apartamente să solicite subvenția și pentru a facilita pregătirea proiectului în conformitate cu cele mai
înalte standarde de proiectare, printre care:
i) Consultant tehnic care sprijină asociațiile să echilibreze diferitele alegeri și să stimuleze
renovarea complexă.
ii) Procesul de revizuire a soluției de proiectare dezvoltate, furnizat de un expert terț pentru a se
asigura că sunt îndeplinite cerințele tehnice.

Pentru a sprijini suplimentar proprietarii în cofinanțarea procesului, a fost pus la dispoziție și un

împrumut de reamenajare cu dobândă redusă și o perioadă lungă de rambursare, care abordează una
dintre principalele preocupări ale proprietarilor de apartamente. În plus, o analiză a fost realizată
pentru a dezvălui economiile energetice și câștigurile pe valoarea proprietății, care pe termen lung va
compensa investiția inițială: costul este aproximativ 260 EUR /m2, în timp ce reducerea energiei termice
este de aproximativ 50%, cu potențialul de a crește dacă se schimbă obiceiurile individuale de consum;
consumul energetic crește cu 10-20% ca urmare a sistemului de ventilație mecanică; media statistică a
proprietății a crescut cu 9%. În general, costurile lunare în perioada de rambursare a împrumutului sunt
doar puțin mai mari decât înainte de renovare, dar au fost compensate în percepția publică de
rentabilitatea pe termen lung și îmbunătățirea calității generale a vieții.

7.3.3 Recuperarea spațiului deschis și diversificarea dotărilor publice

Calitatea spațiului deschis în imediata apropiere a reședinței este esențială în modelarea locurilor
atractive și durabile de locuit. Facilitarea accesului la servicii sociale, infrastructură pietonală sigură,
spații verzi, locuri de joacă, terenuri sportive și spații de socializare pentru toate categoriile de vârstă
îmbunătățește calitatea vieții locuitorilor actuali și face cartierul mai competitiv pe piața imobiliară.
Jucând un rol activ în îmbunătățirea spațiului deschis, autoritățile publice pot valorifica mai bine
avantajele intrinseci ale zonelor urbane, fie în creștere, fie în declin, și pot crea alternative durabile la
evoluțiile extinse. În România, orașele mari se luptă cu principala barieră a supraaglomerării parcărilor
și cu necesitatea unei mai bune planificări teritoriale și a unei gestionări a parcărilor pentru a asigura,
de asemenea, spațiu pentru facilitățile publice, în timp ce în orașele în declin, capacitatea
instituțională și bugetarea pot împiedica regenerarea, chiar dacă reducerea dimensiunilor poate
deschide oportunități de a îmbunătăți creativ calitatea vieții și de a spori spațiile verzi.
Lipsa spațiilor de socializare, a zonelor verzi și a infrastructurii prietenoase pentru pietoni poate fi
abordată de la nivel local, prin investiții directe și în colaborare cu dezvoltarea privată, dar ar trebui
sporită conștientizarea beneficiilor lor de mediu, sociale și economice - compensând amprenta de
carbon, îmbunătățirea calității vieții, sporirea dezirabilității comunității și creșterea valorilor
proprietății. În plus, investițiile în infrastructura socială ar trebui să acorde prioritate zonelor întârziate,
și anume comunităților peri-urbane mari și zonelor în care infrastructura existentă funcționează sub
presiune. Cu toate acestea, este important să subliniem impactul acestora asupra tuturor membrilor
zonelor metropolitane și, prin implicarea și dialogul comunității, să construim o bună reputație pentru
noile școli.
O abordare cuprinzătoare a regenerării trebuie să includă îmbunătățirea accesului la infrastructura
socială, spațiile verzi și facilitățile de agrement din cvatalele rezidențiale, în funcție de nevoile locale.
În România, cvartalele de locuințe colective din interiorul orașului, cvartalele urbane joase și noile
dezvoltări peri-urbane se confruntă cu diferite provocări:

78
  Cvartalele de locuințe colective din interiorul orașului sunt de obicei bine deservite de
școli și alte servicii sociale, dar ar trebui îmbunătățit accesul general la spațiile de
agrement pentru toate vârstele. Găsirea spațiului pentru aceste facilități nu reprezintă
de obicei o limitare, dar resursele funciare trebuie gestionate mai bine. O oportunitate
deosebită se află în grădinile inactive, care sunt o resursă spațială care ar putea fi
transformată în spații active ale comunității. Aceste intervenții sunt cele mai
productive atunci când sunt concepute printr-o abordare ascendentă într-un cadru de
coordonare. De exemplu, în Germania, colaborarea directă între guvernul federal și
cvartale, în cadrul Programului de integrare socială a orașelor, a facilitat regenerarea
intensă, ascendentă, a spațiului deschis. În plus, mobilitatea pietonilor trebuie să fie
prioritară față de mașini și spațiul deschis trebuie recuperat de la dominația mașinilor,
care în acest moment sufocă domeniul public. Cu toate acestea, acest proces necesită
o planificare cuprinzătoare a mobilității în interiorul cartierului și o schimbare de
paradigmă în modul în care autoritățile publice gândesc și acționează, după cum
ilustrează experiența din Tallinn și Tirana.

 În zonele rezidențiale urbane joase, bine stabilite, compuse în mare parte din case
unifamiliale, facilitățile publice deschise au fost rareori incluse în planul inițial de
cvartal. În consecință, există dotări insuficiente și un nivel ridicat de ocupare și
fragmentare a terenurilor, lăsând resurse spațiale reduse pentru extinderea
facilităților publice. Chiar dacă s-ar putea argumenta că acești locuitori beneficiază de
spațiile lor private în aer liber, facilitățile publice sunt importante pentru a crea un
sentiment al apartenenței, pentru a facilita implicarea comunității, interacțiunea și un
stil de viață sănătos (de ex. baze sportive, piste pentru biciclete). Pe măsură ce orașele
cresc, aceste zone încep să se densifice organic, iar casele individuale sunt înlocuite de
clădiri de apartamente. În cadrul acestui proces, autoritățile locale trebuie să joace un
rol activ în păstrarea caracterului local și asigurarea unor condiții de viață echitabile
pentru toți, prin echilibrarea construcției existente și a celor noi prin reglementări de
planificare (de ex. restricții de înălțime, linii directoare de proiectare), să aplice în mod
riguros soluțiile de gestionare a parcărilor (de ex. cerințele de parcare subterană) și să
creeze oportunități pentru introducerea facilităților publice (de ex. densitatea
condiționată a construcției).

 În cadrul dezvoltărilor rezidențiale peri-urbane emergente, pe lângă lipsa spațiilor

publice și a infrastructurii pietonale, nu există nicio infrastructură socială (de ex. școli)
pentru aceste comunități în creștere, blocând oamenii în modele de navetă nedurabile
și generând supraaglomerare în cadrul facilităților vecine. Autoritățile publice trebuie
să își asume rolurile de coordonare și planificare, facilitând în același timp
parteneriatele public-privat pentru a asigura terenurile și finanțarea.

Municipalitățile locale dețin instrumentele pentru îmbunătățirea infrastructurii sociale, mobilitatea

pietonilor și recuperarea spațiului deschis și pentru planificarea, coordonarea și finanțarea acestor
intervenții. Cu toate acestea, contribuția lor critică la dezvoltarea economică și socială durabilă, la
calitatea vieții și la locuibilitate este adesea trecută cu vederea și ar trebui consolidată de la niveluri

79
mai înalte de guvernare. Comisia Europeană a semnalat deja o dezvoltare ecologică, durabilă și
echitabilă, cu accent pe calitatea vieții. Guvernul național își poate asuma, de asemenea, un rol mai
activ în stabilirea priorităților și sprijinirea punerii lor în aplicare prin punerea la dispoziție a unor noi
resurse financiare, cadre de îndrumare, facilitarea dialogului și prin consolidarea capacității
instituționale. În același timp, este esențial să se promoveze un proces participativ care să implice nu
numai locuitorii, ci și părțile interesate private, organizațiile civice, profesioniștii, universitățile locale
și institutele de cercetare. În timp ce unele aspecte, cum ar fi recuperarea spațiului liber inactiv, pot fi
facilitate prin implicarea comunității, alte aspecte, cum ar fi construirea infrastructurii sociale, necesită
o planificare activă și finanțare substanțială în colaborare cu agențiile guvernamentale centrale.
Procesul de îmbunătățire a mobilității pietonilor este adesea legat de extinderea și îmbunătățirea
infrastructurii sociale, dar depinde de eforturile publice, private și comunitare de recuperare a
spațiului pentru aceste facilități comune. Deoarece tema mobilității urbane a căpătat importanță în
cadrul strategiilor naționale de dezvoltare durabilă, mobilitatea pietonală a înregistrat o reapariție a
interesului de la toate nivelurile de guvernare și este explorată ca un proces de reorganizare a zonelor
urbane și de regenerare a spațiilor publice de cvartal. Chiar dacă este urmărit în mod activ de
numeroase administrații locale (de exemplu, Planul de mers pe jos pentru Londra), acțiuni legislative
și orientative semnificative provin din inițiative naționale sau sunt susținute din rețele internaționale
de învățare și schimb pentru dezvoltare durabilă, cum ar fi URBACT. Belgia, de exemplu, în 2003, și-a
înlocuit „codul de autostradă” care se adresează exclusiv traficului motorizat cu un „cod de stradă”
care încetează să se concentreze asupra mașinilor și a plasat pietonalismul urban într-o poziție egală
cu celelalte moduri de transport. În plus, Belgia a introdus de la nivel național un standard de
proiectare numit „trottoir traversant” în care trotuarul continuă neîntrerupt la intersecțiile străzilor,
ca măsură de prioritizare și facilitare a siguranței pietonilor.
Problema supraaglomerării parcărilor este o problemă urgentă în multe orașe și, deși necesită
strategii cuprinzătoare de mobilitate, o condiție prealabilă este schimbarea perspectivei generale
asupra parcărilor și a valorii spațiului public atât a autorităților publice, cât și a comunității. De
asemenea, părțile interesate private trebuie să fie implicate în proces pentru a înțelege că gestionarea
parcărilor va avea de fapt un impact pozitiv asupra economiei locale, datorită traficului pietonal
crescut. Spațiul public este adesea subevaluat, reducând acceptarea socială și, prin urmare, voința
politică de a pune în aplicare parcări cu plată și măsuri de descurajare. De exemplu, un sondaj „înainte-
după” din Viena a evidențiat faptul că acceptarea publicului după implementare, atunci când oamenii
au conștientizat beneficiile și impactul, a crescut de la 16% la 40% pentru nelocuitori și de la 46% la
67% pentru locuitori.
Amploarea disparității dintre numărul mare de vehicule personale și numărul limitat de locuri de
parcare din multe orașe din România indică faptul că problema imediată a supraaglomerării parcărilor
care încalcă siguranța pietonilor și calitatea generală a vieții, nu poate fi abordată doar printr-o mai
bună gestionare a locurilor de parcare existente sau prin continuarea practicilor existente de
organizare a parcării de suprafață pe domeniul public. Investiția în soluții de transport public este o
strategie pe termen lung de reducere a utilizării de mașini, dar pe termen scurt și mediu acestea ar
trebui să fie combinate cu o mai bună organizare a spațiului public prin concentrarea parcărilor în
facilități de parcare multi-nivel, subterane, semi-îngropate sau supraetajate, care ar elibera spațiul
pentru a îmbunătăți mobilitatea pietonilor și a extinde dotările publice și spațiul verde și prin investiții
în infrastructura de biciclete. Practicile existente necesită un cadru național de reglementare și de
orientare mai puternic pentru a spori calitatea infrastructurii de mobilitate nemotorizată, în special a
pistelor pentru biciclete, care adesea nu respectă standardele de siguranță și au un impact restrictiv
mai degrabă asupra mobilității pietonilor, decât asupra traficul auto. În același timp, comunitățile peri-

80
urbane ar trebui să fie conectate la nucleul urban prin intermediul rețelelor multimodale care leagă
transportul public prin facilități de parcare de tipul park & ride.
Spațiile urbane nevalorificate, cum ar fi spațiile verzi, dacă sunt valorificate, pot îmbunătăți accesul
la spațiu verde și spațiu public și ajută la atingerea standardului ideal recunoscut la nivel global stabilit
de urbanistul Jan Gehl de a furniza parcuri și spații publice pentru toți, accesibile tuturor locuitorilor
la o distanță de cel mult 10 minute de mers pe jos. Municipalitatea elvețiană Yverdon-les-Bains a
urmărit în mod activ această politică, urmărind să ofere un spațiu public accesibil în 5 minute tuturor
locuitorilor, concentrându-se în special pe cartierele rezidențiale aflate la distanță de destinațiile
publice mari. Municipalitatea a jucat un rol esențial în procesul de planificare și definire a obiectivelor,
analizând spațiul existent pentru a evalua modul în care spațiul este utilizat în prezent, pentru a
identifica și a cartografia posibilitățile din spațiile urbane nevalorificate și pentru a facilita conexiunile
pietonale între ele, pentru a dezvolta o rețea locală diversificată de dotări publice pentru sport, locuri
de joacă, spații de socializare și oaze verzi. Studiul a avut ca rezultat un plan director local predat
pentru implementare în colaborare cu comunitățile locale. O abordare similară a fost adoptată în
locuințele colective Mastamäe din Tallinn, mai puțin privilegiate în ceea ce privește spațiul liber
disponibil și sufocate de parcarea informală. Fragmentarea spațiului deschis între asociațiile de
proprietari și municipalitate a creat un vid de responsabilitate în organizarea spațiului deschis. Pentru
a face față acestei provocări, autoritățile locale au dezvoltat o strategie de împuternicire a asociațiilor
de proprietari să se autoorganizeze și să gestioneze spațiile comunitare - conducerea orașului a
elaborat o Schemă pentru asigurarea parcării, indicând unde ar putea fi organizată parcarea. Puterea
decizională a fost acordată asociațiilor de proprietari, iar implementarea a fost permisă de un program
cofinanțat pentru îmbunătățirea spațiului deschis. Această metodă nu numai că a ajutat la organizarea
parcării într-un mod eficient, ci a permis și comunităților să recupereze spații deschise și să creeze
spații pentru locurile de joacă, depozitarea bicicletelor sau alte facilități comune.
Caseta 11. Cele mai bune practici: Tirana - extinderea facilităților publice prin colaborare public-privată.

Tirana, Albania: Extinderea facilităților publice prin colaborare public-privată

În Albania, reformele naționale 2014-2015 au consolidat și au împuternicit guvernele locale, au
oferit subvenții municipale în funcție de populație și au stabilit un cadru de dialog între primari și
guvernul central. Reforma nu a fost liberă de opoziție și a reprezentat de fapt provocări
semnificative pentru guvernele locale mai mici, cu capacitate instituțională mai slabă, dar s-a
dovedit foarte benefică pentru Tirana care, după ani de creștere informală, a început să se dezvolte
într-un mod planificat, organizat, în funcție de colaborări public-privat.
Pentru a compensa deficiențele în infrastructura publică și limitările bugetare, orașul Tirana a
trebuit să dezvolte un cadru de colaborare cu sectorul privat pentru a finanța investițiile ample
necesare. Municipalitatea locală a urmat o politică activă de reconstrucție a orașului în interesul
copiilor săi, care a adus îmbunătățiri semnificative infrastructurii sociale, în special în așezările
informale periferice și în cvartalele rezidențiale emergente. Noile locuri de joacă, spațiile de
agrement și infrastructura pietonală accesibilă au fost produsul unei strategii cuprinzătoare de
reorganizare a spațiilor deschise, a circulației și a parcării comunitare în cvartalele urbane dense, în
general sufocate de parcare.
Urbanismul de tip acupunctură a fost prioritizat în stadiul incipient al strategiei de regenerare
pentru a obține sprijin politic, dar s-a extins în curând la proiecte de infrastructură mai ample și la
acțiuni mai echilibrate în nucleul urban față de periferie. În centrul istoric, întrucât țesătura
rezidențială joasă și învechită suferea un proces lent de densificare, municipalitatea a jucat un rol

81
activ în planificarea generală și construcția pe etape, asigurând terenuri pentru spațiile publice și
verzi, intrând în dialog direct cu proprietarii de terenuri și acordarea de bonusuri de densitate în
cazul în care au fost de acord să concentreze dezvoltarea și să ofere teren pentru facilități publice.
Același proces a fost utilizat într-un proiect la nivel de oraș care vizează construirea unei rețele de
școli pentru a reduce numărul de elevi care învață în schimburi și pentru a utiliza dotările ca centre
comunitare după ore, în special în comunitățile peri-urbane în curs de dezvoltare unde
infrastructura rămăsese în urmă. Un parteneriat public-privat a fost stabilit și finanțat dintr-o taxă
temporară pentru a pune în aplicare proiectul, a organiza concursuri de arhitectură pentru a stimula
un design de înaltă calitate și a desfășura campanii de „branding” pentru școlile nou construite,
astfel încât copiii să înceteze naveta din suburbie către oraș pentru o educație „mai bună”.

În același timp, reglementările de planificare au fost clar stabilite pentru noile dezvoltări, cu
prioritate acordată rețelei stradale și infrastructurii publice, deoarece orașul a găsit modalități de a
împărți costurile facilităților publice cu dezvoltatorii (de ex. obligațiunile de dezvoltare susținute de
metropolă pentru a evita exproprierea, taxe de impact asupra infrastructurii). Capacitatea
instituțională a fost esențială în obținerea sprijinului dezvoltatorilor privați, de exemplu prin
construirea unui sistem de planificare și autorizare transparent și clar, dar suficient de flexibil dacă
dezvoltatorul ar contribui la îmbunătățirea și extinderea spațiilor publice.

Caseta 12. Cele mai bune practici: Elveția - străzile locale ca spații comunitare.

Străzile locale ca spații comunitare în orașele elvețiene de dimensiuni medii

În Elveția, există o legislație în vigoare care să permită zone de 30 km / h și o colaborare strânsă
între guvern, autoritățile locale și organizația profesională Pedestrian Mobility Switzerland pentru a
pune în aplicare această politică, printre altele. În consecință, în prezent peste 38% dintre cetățenii
elvețieni locuiesc într-o zonă de 30 km / h și multe municipalități, nu doar metropolele, au fost
încurajate să dezvolte o politică locală axată pe mobilitatea pietonilor și să abordeze regenerarea
cartierelor prin acest obiectiv.
De exemplu, regiunea peri-urbană, cu densitate redusă, orientată spre mașini, din Terre di
Pedemonte a căutat soluții de reamenajare pentru a stimula interacțiunea socială și activitatea fizică
de-a lungul străzilor principale, explorând potențialul străzilor de carteir de a deveni spații
comunitare. O inițiativă similară de a respira viață pe străzi a fost explorată în unele cartieree
rezidențiale din Berna și Zurich, unde viteza a fost redusă la 20 km / h. Toate proiectele au folosit
cunoștințe locale și o abordare participativă în procesul de dezvoltare, creând parteneriate public-
privat și laboratoare de cartier și explorând posibilități de proiectare prin GIS și software de
modelare a arhitecturii.

82
7.3.4 Reamenajarea terenurilor industriale dezafectate din spațiul urban și
reutilizarea productivă a proprietăților vacante
Această strategie de revitalizare a activelor urbane existente se bazează pe principiul reutilizării
circulare și are ca scop regenerarea spațiilor urbane subutilizate. Ele reprezintă o resursă funciară
importantă și o oportunitate de a oferi noi locuințe în nucleul urban, intensificând în același timp
activitatea economică și socială, îmbunătățind calitatea vieții și încetinind dezvoltarea în extenso, de
tip greenfield. Există două tipologii principale de teren urban care necesită strategii specifice și niveluri
diferite de intervenții publice:

 terenuri urbane industriale dezafectate care necesită un cadru mai instituționalizat pentru
reamenajare.

 proprietăți vacante care permit o acțiune mai localizată și creativitate în procesul de

reconversie.

Reamenajarea terenurilor industriale dezafectate din spațiul urban

Având în vedere moștenirea industrială a multor orașe românești, terenurile industriale dezafectate
urbane sunt răspândite în aceste foste orașe industriale. Rata redusă de reconversie funcțională a
acestor spații reprezintă nu numai resursele funciare pierdute cu potențial ridicat de dezvoltare
durabilă - datorită amplasării lor în nucleul urban și conexiunilor de infrastructură, ci și o amenințare
la adresa calității vieții pentru comunitățile învecinate. Reconversia funcțională a acestor
amplasamente este mai intensă și mai costisitoare decât dezvoltarea terenurilor neexploatate, astfel
sunt necesare intervenții publice pentru a stimula inițiativele private pentru reamenajarea terenurilor
industriale sau dacă amplasamentul nu este competitiv din punct de vedere economic, luați în
considerare intervențiile publice pentru reabilitarea spațiului verde. De asemenea, patrimoniul
industrial urban valoros poate fi păstrat prin conservare arhitecturală și reconversie funcțională.
Reamenajarea terenurilor industriale dezafectate trebuie să devină mai importantă pe agenda
politicii urbane și să fie comercializată ca o alternativă competitivă la investițiile în terenuri
neexploatate pentru conexiunile lor bune cu infrastructura, proximitatea de facilitățile urbane și
activitatea economică. Aceste avantaje sunt adesea eclipsate de costurile inițiale și provocările de
dezvoltare asociate fostelor zone industriale și, în consecință, este necesară intervenția publică pentru
a stimula investițiile private. Reamenajarea terenului industrial dezafectat poate fi activată și stimulată
de la nivel național, regional și local de guvernanță, printr-un cadru legislativ clar, o capacitate
instituțională soldă și diverse instrumente de planificare fiscală și urbană. Extinderea zonelor
industriale dezafectate urbane disponibile, distribuția lor geografică și profilul economic al
jurisdicțiilor respective determină, în timp ce nivelul de guvernare poate fi cel mai eficient în
stimularea reamenajării, dar de obicei o combinație de acțiuni de la toate nivelurile maximizează
rezultatul.
Mai multe țări au făcut din reamenajarea zonelor industriale dezafectate urbane o temă de
importanță națională și au inclus-o în politica lor națională, printre care Anglia, Germania și Franța -
acest lucru este relevant mai ales atunci când există un patrimoniu industrial generos sau când sunt
concentrate în municipalități cu resurse limitate de revitalizare, precum orașele în declin. O
combinație de instrumente de reglementare, fiscale și de planificare este utilizată pentru a stimula
reamenajarea terenurilor industriale, care includ o legislație clară privind standardele de calitate a
mediului pentru remediere, un cadru național care facilitează reamenajarea (Polonia) sau ținte

83
naționale pentru reamenajare. În Anglia, politica de reutilizare rezidențială a terenurilor industriale
dezafectate a stabilit inițial un obiectiv de 60% pentru 2008, dar politica s-a dovedit foarte eficientă,
fiind realizată cu opt ani înainte de termen pentru a fi crescută în continuare la 80%, dar aceste
obiective necesită o evaluare atentă și constantă a disponibilității terenurilor pentru a asigura faptul
că, pe măsură ce zonele industriale dezafectate încep să se umple, obiectul nu devine prea restrictiv.
Concentrația geografică a zonelor industriale dezafectate a dus, de asemenea, la programe
regionale specifice, cum ar fi în Flandra (Belgia), Silezia (Polonia) sau Calais (Franța). De exemplu, în
Flandra, Brownfield Covenant Act din 2007 a acționat ca un cadru de facilitare a investițiilor private în
zonele industriale dezafectate prin stabilirea unui punct unic de contact între părți - Agenția pentru
Antreprenoriat, furnizând un negociator numit de guvern, oferind o reducere a impozitelor de 10% la
achiziționarea de terenuri și integrarea mai multor autorizații guvernamentale. Cu toate acestea,
guvernele locale rămân, de obicei, cele mai bine echipate pentru a stimula reamenajarea terenurilor
industriale bazate pe specificul amplasamentului și pe nevoile locale, cu condiția să li se ofere
suficientă capacitate de la nivel național. De exemplu, este important ca legea administrației să
stabilească responsabilități specifice pentru ca guvernele locale să se ocupe de reamenajarea
terenurilor industriale, să definească un cadru clar de colaborare pentru parteneriatele public-privat
și să transfere dotările industriale deținute de diferite entități publice în arendă sau proprietatea
jurisdicției lor respective.
Un prim pas către reamenajarea terenurilor industriale dezafectate este un sondaj precis al
terenurilor abandonate și digitalizarea dimensiunii proprietăților disponibile, a amplasării acestora,
a proprietății, a stării și a conexiunilor de infrastructură pentru a le comercializa investitorilor privați.
Astfel de inventare sunt esențiale în înființarea de programe industriale și în stimularea dezvoltării
private, dar depind de o capacitate instituțională puternică, capabilă să efectueze anchete detaliate și
frecvente ale terenurilor - un astfel de instrument este Baza de date națională privind amenajarea
teritoriilor dezvoltate anterior (NLUD-PDL) din Anglia, care a publicat locația, dimensiunea și starea
terenului liber pe baza rapoartelor anuale date de autoritățile locale. Unele țări în care reamenajarea
terenurilor industriale dezafectate a devenit o prioritate națională sau regională și capacitatea locală
nu a fost deosebit de puternică, au înființat agenții independente care s-au dovedit eficiente în
stimularea revitalizării - o astfel de agenție națională este CzechInvest, în timp ce în Franța Pas de
Calais funcționa la scară regională. Aceste agenții analizează și pun la dispoziție informații despre
terenurile dezvoltate anterior, acționează ca o legătură între proprietari și investitori și uneori lucrează
activ pentru a elimina o parte din povara economică de la dezvoltatorii privați: CzechInvest și Pas de
Calais asistență la demolări de până la 100% și costurile de remediere, în timp ce Parteneriatul Englez
are un rol și mai activ prin achiziționarea de terenuri industriale pentru a le readuce la starea lor zero
și a îmbunătăți conexiunile la infrastructură.
Având în vedere natura dinamică a dezvoltării urbane, frecvența mai mare a cartografierii s-a
dovedit utilă în țările cu o politică activă de reamenajare a terenurilor industriale dezafectate,
precum Anglia și Germania, dar nuanțele din informațiile colectate au fost, de asemenea, importante
pentru succesul programului: în Anglia, sistemul de monitorizare s-a diferențiat între dezvoltarea
terenurilor neexploatate și a zonelor industriale dezafectate, permițând astfel o mai bună evaluare a
progresului în direcția obiectivelor politicii în comparație cu Germania, unde statisticile se
concentrează doar pe creșterea absolută a suprafeței construite. O informație importantă, a cărei lipsă
a dovedit o limitare a ambelor sisteme, este amplasarea noilor dezvoltări în raport cu nucleele urbane
existente, rețelele de infrastructură și facilitățile. Poate fi util nu numai în evaluarea extinderii și
impactului extinderii urbane, ci și în stabilirea priorităților unde s-ar putea direcționa subvențiile
directe pentru reamenajare. CABERNET, rețeaua europeană de experți pentru regenerarea terenurilor

84
industriale dezafectate, utilizează o clasificare ABC pentru a ajuta administrațiile să acorde prioritate
unde ar trebui să se îndrepte intervențiile publice, diferențiind între terenurile de tip A care s-ar
dezvolta în cadrul economiei de piață liberă, terenurile de tip B cu potențial ridicat de reamenajare,
dar care necesită o formă de finanțare publică și terenuri de tip C care ar reprezenta o pierdere
financiară pentru un potențial investitor și ar putea fi mai potrivite pentru facilitățile publice (de
exemplu, parc, păduri etc.). O clasificare clară a terenului și a potențialului său este importantă pentru
a stimula economia pe termen lung și pentru a evita situațiile în care, sub presiunea politică pentru
rezultate rapide, guvernele locale ar putea stimula proprietățile în mod competitiv în condițiile pieței.

Caseta 13. Cele mai bune practici: Leipzig – Reamenajarea terenurilor industriale dezafectate ca zonă verde

Leipzig, Germania: un model de „co-creație” al reamenajării terenurilor industriale dezafectate ca

zonă verde
Leipzig este un oraș din estul Germaniei cu o istorie urbană complexă: la începutul anilor 1990, ca
urmare a dezindustrializării a înregistrat un declin sever al populației, pierzând aproape 20% din
populație din cauza șomajului masiv. Din 2002, datorită eforturilor naționale și regionale, economia
și populația au crescut constant și investițiile au început să preia aproape toate locurile disponibile
din oraș.
Leipzig a reușit să crească atractivitatea zonelor aflate în dificultate prin reamenajarea zonelor
industriale dezafectate de relevanță locală. În partea de est a orașului, de exemplu, un cartier dens,
cu rate de neocupare ridicate și spații verzi reduse, a fost revitalizat prin transformarea unui fost
teren industrial feroviar proprietate publică într-un parc public de 11 ha - Parcul Lene-Voigt. Situl a
fost abandonat între 1970 și 2000, iar reamenajarea sa a făcut parte din Planul de dezvoltare urbană
pentru dezvoltare rezidențială și regenerare urbană la nivel de oraș și din Planul regional din Leipzig
Est. Leipzig beneficiază, de asemenea, de sprijin internațional, făcând parte din cel de-al cincilea
proiect cadru UE, URGE - Dezvoltarea spațiilor verzi urbane pentru îmbunătățirea calității vieții în
orașe și regiuni urbane. Procentul global de suprafață verde a fost îmbunătățit semnificativ prin
aplicarea acestei strategii în întreg orașul și, în consecință, procentul de terenuri industriale
dezafectate a scăzut la 3,5% până în 2015, în timp ce zonele verzi au crescut la 17,89%.
Procesul de reamenajare, unul de „co-creare” și colaborarea strânsă între diferitele părți interesate
este un model de revitalizare participativă, care a facilitat un schimb sănătos de idei. Comunicând
locuitorilor multiplele beneficii ale revitalizării, proiectul a câștigat acceptarea publicului și a fost
facilitat procesul de achiziție a terenului necesar finalizării proiectului.
Echipa de proiectare a primit informații valoroase de la locuitori pentru a-i ajuta să proiecteze un
parc care să satisfacă nevoile comunității. Procesul a implicat o colaborare strânsă cu locuitorii prin
întâlniri publice cu echipa de proiectare și localnicii de toate vârstele - de ex. copii prin tabere de
tineri, grupuri comunitare și practicanți. Ca rezultat, proiectul a răspuns nevoilor diferitelor categorii
de vârstă prin proiectarea unui parc multifuncțional care încorporează o zonă silențioasă pentru
recreere, o zonă activă pentru sporturi și locuri de joacă și o zonă de grădinărit urban pentru uz
comunitar și individual. Unele detalii de proiectare, cum ar fi toboganele care permit copiilor să
alunece unul lângă altul, au fost produsul acestui proces de consultare. Moștenirea industrială a
amplasamentului nu a fost complet ștearsă, deoarece elementele din fosta infrastructură feroviară
au fost folosite în estetica locului.

85
 Caseta 14. Cele mai bune practici: Ogre - reamenajare industrială urbană

Ogre, Letonia: Lecții din eforturile de reamenajare a zonei industriale urbane

Regiunea Riga are multe dotări industriale de mari dimensiuni construite în epoca sovietică, care
sunt abandonate și în stare precară, dar în timp ce facilitățile sunt situate în orașul Riga au fost
transformate în facilități comerciale sau de locuințe, orașele mai mici din regiune se luptă să
revitalizeze patrimoniul industrial.
Orașul Ogre găzduiește una dintre cele mai mari instalații de tricotaj din Europa, care în prezent nu
este obișnuită cu capacitatea sa maximă și se deteriorează rapid, deoarece proprietarul nu are
fonduri pentru modernizarea instalației care are o eficiență energetică scăzută și este prea mare
pentru cerințele tehnologice de astăzi. Municipalitatea, care încearcă să-și regenereze economia și
să creeze noi locuri de muncă, a identificat potențialul de reamenajare al amplasamentului. În
colaborare cu centrul de afaceri și inovare și unele instituții de investiții publice, proprietatea a fost
promovată activ investitorilor. Parteneriatul dă dovadă de interes, dar starea actuală a
amplasamentului nu a îndeplinit așteptările investitorilor, în timp ce proprietarul nu a fost dispus să
vândă fragmente așa cum i s-a oferit. A devenit clar că investițiile publice sunt necesare pentru a
restabili valoarea de piață a acestei proprietăți, dar legislația actuală limitează municipalitatea să nu
investească direct în proprietăți private.
Acest experiment ilustrează faptul că eforturile locale trebuie să fie încurajate printr-un cadru clar
de colaborare public-privat și o legislație națională mai flexibilă privind investițiile și finanțele
publice.

Administrarea proprietăților vacante și reconversia funcțională a acestăra

Există diferite tipuri de proprietăți vacante care ar putea fi supuse reconversiei funcționale
permanente sau temporare sau valorificării terenurilor virane, deschizând oportunități atât pentru
orașele în creștere, cât și pentru cele în declin.

 În orașele dinamice dense, o strategie orientată spre reactivarea proprietăților vacante

localizate central poate reduce cererea de extindere a amprentei urbane, deschizând noi
terenuri pentru dezvoltare, facilitând astfel utilizarea productivă și durabilă a terenurilor
virane, conferind totodată coeziune formei orașului și îmbunătățind calitatea vieții și a
mediului construit. Chiar dacă conexiunile lor cu nucleul urban le fac foarte atractive
pentru dezvoltatorii privați, aceste spații ar trebui mai întâi luate în considerare de către
urbaniști pentru extinderea spațiului verde sau a infrastructurii socială în zone dens
construite, care nu dispun de facilități publice.

 În orașele în declin, unde numărul proprietăților vacante este ridicat,atât a celor aflate în
proprietate privată, cât și publică, gestionarea proactivă a acestor spații și reconversia
funcțională a acestora poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și poate transforma
provocările urbane în oportunități. Deoarece economia locală este mai puțin dinamică, în
orașele în declin, autoritățile publice, în colaborare cu organizațiile comunitare, trebuie să
își asume un rol activ în transformarea creativă a acestor spații. Contracția urbană
deschide oportunități pentru ca orașele să devină mai ecologice, să își extindă spațiul
public și facilitățile publice, îmbunătățind astfel calitatea vieții și, în consecință,
competitivitatea acestora. Prin urmare, autoritățile publice din orașele în declin ar trebui

86
 să încorporeze reconversia funcțională și gestionarea proprietăților neocupate în
strategiile lor de dezvoltare.

Orașele cu populații stagnante sau în declin, în special, trebuie să acorde prioritate gestionării
proprietăților neocupate și reconversiei funcționale în locul dezvoltării terenurilor neexploatate, în
timp ce orașele dinamice ar trebui să le stimuleze atractivitatea prin instrumente fiscale, de planificare
sau de reglementare. Această abordare îmbunătățește dezvoltarea durabilă, îmbunătățind calitatea
vieții în interiorul nucleului, reducând cererea de extindere și facilitând dezvoltarea în zonele care sunt
bine conectate la utilități, oferind astfel o alternativă mai economică și mai sustenabilă la dezvoltării
în extenso.
Cunoașterea locală a activelor neocupate este importantă la fel ca și accesul transparent și digital al
publicului larg la aceste informații. Pentru a coordona intervențiile publice și a stimula investițiile
private, este esențial ca autoritățile locale să inventarieze proprietățile vacante sau subutilizate și să
furnizați informații transparente cu privire la statutul juridic, starea și gradul de accesibilitate al acestor
amplasamente.
Un masterplan local și o strategie de gestionare a proprietăților vacante sunt instrumente
importante pentru coordonarea intervențiilor publice, precum și stimulente sau instrumente de
constrângere care să faciliteze investițiile private în proprietățile vacante , cum ar fi facilități fiscale
sau supra-impozitare și investiții publice complementare, către obiectivul final de a forma comunități
complete. Planificarea spațială proactivă este esențială pentru a asigura integrarea și diversificarea
funcțională și pentru a menține echilibrul între activitatea economică și facilitățile publice. În timp ce
anchetele publice și inițiativele de mediere ar putea stimula investițiile private în unele domenii, ar
putea fi necesară o politică de reglementare represivă pentru a accelera dezvoltarea și a descuraja
proprietarii de a menține intenționat amplasamentele neocupate în așteptarea unor potențiale
schimbări de valoare.
Gestionarea proprietăților vacante depinde, de asemenea, de un cadru de cooperare eficient care
ar trebui stabilit de la guvernul central, deoarece această strategie se referă nu numai la proprietăți
private care ar putea fi supuse intervențiilor tactice - de ex. grădini comunitare, locuri de joacă
temporare, ci și facilități deținute sau administrate de alte instituții publice, cum ar fi fostele baze
militare - și anume foste cazărmi, cu potențial de reconversie funcțională sau terenuri subdezvoltate
deținute de ministerul apelor și pădurilor, care ar putea îmbunătăți facilitățile recreative și de
agrement. În România, lipsa dialogului între guvernul local și părțile interesate private, dar mai ales
publice care dețin și gestionează activele urbane aflate în jurisdicția lor, reprezintă o barieră în
reutilizarea productivă a terenurilor urbane. Chiar dacă viziunea generală, ghidurile de dezvoltare și
rețelele de schimb de informații pot fi create la nivel național și chiar internațional (de ex. URBACT sau
Inițiativa de parteneriat urban din Polonia), implementarea ar trebui facilitată printr-o strânsă
colaborare între administrația locală, părțile private interesate, organizațiile comunitare și locuitori,
printr-o abordare de la firul ierbii.
Soluțiile participative, de la firul ierbii, ce pornesc de la comunitatea locală, pot fi implementate
pentru a face investitorii mai conștienți de aceste amplasamente sau pentru a spori calitatea și
acceptarea publică a intervențiilor publice. Proiectele de revitalizare temporală și creativă pot fi
căutate prin colaborarea autorităților locale și a organizațiilor comunitare. Dacă experimentele de
reintroducere a acestor situri urbane în ecosistemul comunității se dovedesc populare în rândul
locuitorilor și contribuie la îmbunătățirea atractivității zonei, acestea ar putea câștiga permanență prin
investiții publice directe, bugetare participativă, finanțare participativă din comunitate sau prin
fonduri de dezvoltare socială. CrowdBuilding este o platformă creată de o colaborare între arhitecți,

87
care prezintă proprietăți neocupate din Olanda și coordonează eforturile private de cumpărare și
transformare colectivă a proprietății. Un cadru clar și transparent pentru cooperarea public-privat în
finanțarea și implementarea acestor proiecte ar facilita procesul. Orașul Bologna, de exemplu, a fost
primul care a adoptat Regulamentele Comunelor, un cadru local bazat pe principiul subsidiarității
prevăzut în Constituția italiană și oficializând colaborarea dintre cetățeni și administrația publică în
regenerarea bunurilor comune urbane. În plus, orașul a sprijinit activ sectorul creativ printr-o
subvenție pentru inovare creativă și alocarea gratuită a spațiilor deținute de oraș pentru demersuri
creative.
În aceste parteneriate, autoritățile publice trebuie să joace un rol activ în conectarea investițiilor
private cu proiectele comunitare și cu obiectivele strategiei de dezvoltare locală, integrând și
coordonând eforturile prin corelarea amplasamentelor, cu tipul de activități de care ar beneficia
comunitatea locală cel mai mult. Pentru a consolida capacitatea instituțională de stimulare și
gestionare a revitalizării, unele orașe înființează sau sprijină agenții de reconversie temporară pentru
a facilita revitalizarea proprietăților neocupate: municipalitatea din Porto a înființat Agenția Urbană
pentru Reutilizare, Meanwhile Space din Londra a fost creat dintr-o organizație națională și Bremen
beneficiază de o agenție semi-independentă, dar finanțată din fonduri publice. Indicele de reutilizare
multidisciplinar este un instrument definit la nivel european care trebuie utilizat direct la nivel local
pentru a determina strategia locală de revitalizare.
Abordarea participativă, de la firul ierbii, a gestionării proprietăților vacante se poate dovedi
deosebit de benefică pentru orașele în declin, unde populația mai mică poate spori angajamentul
comunității și spațiile vacante pot deschide oportunități spațiale pentru soluții bazate pe natură sau
activități culturale și sociale care ar spori calitatea de viață (de ex. grădinărit urban). De exemplu, în
districtul Lazars din Poznan, Polonia, un program de închiriere preferențială stabilit de „Zona deschisă
a culturii” a primit o subvenție publică pentru a reactiva spațiile comerciale neocupate prin activități
culturale și sociale și pentru a revitaliza în cele din urmă o zonă care se luptă cu declinul economic și
cu asigurarea condițiilor de locuire.

88
 Caseta 15. Cele mai bune practici: Dublin și Bruxelles - gestionarea proprietăților neocupate

Dublin: Taxa pe terenurile neocupate Bruxelles: Inventarul clădirilor neocupate

Orașul Dublin a lansat în 2013 inițiativa Taxa Orașul Bruxelles a dezvoltat un sistem de
pentru terenurile neocupate pentru a stabili un identificare a proprietăților neocupate și un
impozit în creștere pe proprietățile neocupate. inventar al clădirilor neocupate, compilat într-o
Acest instrument a venit ca răspuns la o problemă bază de date GIS accesibilă publicului.
larg răspândită a neocupării, în ciuda celor 15 ani
Sunt identificate trei abordări în identificarea
de creștere economică continuă și a stimulentelor
proprietăților neocupate:
fiscale care nu au reușit să stimuleze
reamenajarea. Inițiativa a venit ca o extindere a i) Sondaje de teren bazate pe evaluarea
unei taxe existente plătibile pentru spațiile vizuală.
comerciale neocupate la toate proprietățile.
Impozitul se plătește către Departamentul de F ii) Colectarea de informații de la
companiile de servicii publice (de ex.
inanțe și crește în mod incremental de la 3% din energie electrică) pentru identificarea
valoarea de piață a amplasamentului în primul an, proprietăților cu consum redus.
la 7% în al doilea an ș.a.m.d. Pentru această
inițiativă, Departamentul de planificare al iii) Analiza registrului populației pentru a
Consiliului orașului Dublin a realizat un sondaj determina dacă există locuitori care
asupra tuturor proprietăților neocupate. locuiesc în clădire.
Informațiile colectate prin sondaj includ limitele și
dimensiunea proprietății, descrierea verbală și Baza de date pune la dispoziție toate
vizuală a stării acesteia, aria de zonare, informațiile relevante pentru potențialii
proprietatea și istoricul planificării. cumpărători: informații despre șantierul de
construcție, dimensiunea și starea, prezentarea
Acest experiment local a fost tradus în 2015 în geografică a locației, reglementarea zonării
Legea privind regenerarea urbană și locuințe, care urbanistice, taxele aplicate în zonă și permisele
stabilește un cadru pentru toate autoritățile locale de construcție potențiale necesare pentru
pentru a compila un registru al siturilor reamenajare.
abandonate în zone adecvate pentru locuințe.
În plus, municipalitatea își asumă un rol activ în
Un obiectiv special al orașului Dublin a fost de a a-l ajuta pe proprietar să ocupe clădirea. Ei au
stimula utilizarea temporară a spațiilor neocupate înființat Bourse d'Achat, o instituție publică care
și de a stimula locuitorii să obțină acces și să preia rolul unui intermediar neutru, negociază
transforme astfel de spații. Prin Planul local de un preț fix de cumpărare cu proprietarul și îl
acțiune, autoritățile locale au fost implicate într-o corelează cu un potențial cumpărător, dar
serie de proiecte-pilot într-o zonă cu o conexiune autoritățile păstrează dreptul de primă opțiune
bună la transportul public, dar rate ridicate ale de cumpărare. Abordarea proactivă este
neocupării, care leagă inițiativele localizate de completată de reglementări mai represive
viziunea mai largă a dezvoltării urbane. supuse voinței politice. Consiliul local poate
Tunelul de artă este un astfel de proiect pilot: un decide un impozit municipal anual pentru
proprietar binevoitor a oferit un contract de clădirile / terenurile abandonate sau neocupate
închiriere fără costuri pe trei ani, autoritățile locale în funcție de suprafața fațadei. În cazul
au plantat copaci și au organizat spațiul, în timp ce patrimoniului istoric, se aplică o amendă
comunitatea și rețeaua locală de artiști au regională pentru patrimoniul neglijat și, în cele
organizat mai multe expoziții pentru il activa.

89
 din urmă, municipalitatea poate obliga prin
instanță proprietarul să renoveze.

7.4 Măsuri și indicatori: informarea regenărării urbane

Densitatea locuitorilor
Modalitate Frecvență Densitate locuitori minimă (unități per km2
locuință)

Autobuz local 1 autobuz pe oră 990-1.235

Autobuz intermediar 1 autobuz la fiecare 30 min 1.730

Autobuz frecvent 1 autobuz la fiecare 10 min 3.705

Tramvai 5 min . avans sau mai bine în timpul orei de vârf 2.235

Tranzit rapid 5 min. avans sau mai bine în timpul orei de vârf 2.965

Spațiu de locuit

Spațiu verde per capita

Accesibilitate la spațiul public

Tipologie urbană Accesibilitatea parcurilor urbane (min) Apropierea orașului (% din populația urbană)

10 min 10-20 min 20-30 min 30-40 min > 40 min

Media urbană 51,92 28,4% 29,6% 13,4% 7,7% 21%

Capitale județene 36,25 11,7% 29,3% 25,3% 15,5% 19,2%

90
 Alte municipii 44,56 27% 40% 15,6% 5,4% 12%

Alte orașe 70,53 31,4% 26,6% 10,8% 6,3 % 24,7%

7.5 Recomandări vizate pentru orașele românești

Nivel național:

 Solicitați autorităților locale să dezvolte masterplanuri pentru a formula o viziune de dezvoltare,

pentru a proiecta un plan de acțiune și pentru a coordona investițiile publice și private în
grupurile urbane selectate. Aceste planuri directoare locale trebuie utilizate pentru a înțelege mai
bine dinamica locală, pentru a fundamenta în continuare proiectele de regenerare urbană și
pentru a identifica oportunități de parteneriat public-privat, pe baza adevăratelor nevoi ale
comunității și nu a cerințelor individuale ale programelor de finanțare.

 Dezvoltarea asistenței tehnice și financiare pentru reamenajarea terenurilor industriale

dezafectate, pentru a stimula intervenții locale, cum ar fi investiții private în amplasamente
competitive din punct de vedere economic și intervenții publice pentru decontaminarea și
pregătirea amplasamentelor pentru reamenajare privată sau reconversie în beneficiul publicului -
de ex. soluții bazate pe natură pentru restaurare.

 Reglementarea capacității administrației locale de a promova activ activele urbane locale către
investitorii privați din zonele industriale dezafectate, proprietățile neocupate și clădirile de
patrimoniu. Pentru consolidarea informațiilor și deschiderea resurselor funciare și de
infrastructură, guvernul central trebuie să faciliteze cooperarea verticală între autoritățile locale
și ministerele sectoriale. În plus, guvernul central trebuie să furnizeze metodologii pentru
culegerea informațiilor lipsă de la nivel municipal sau sectorial și să asigure integrarea ulterioară
a acestora într-un sistem național. De asemenea, trebuie să ofere un cadru de reglementare
pentru a facilita negocierea echitabilă între autoritățile locale și proprietarii de proprietăți pentru
a asigura terenuri pentru extinderea dotărilor publice sau a spațiului verde în zonele construite cu
o densitate mare unde municipalitatea nu dispune de terenuri în proprietate publică.

 Reevaluarea și consolidarea obiectivelor naționale de acces la infrastructura socială și spațiu

verde pentru a soluțio presiunea crescută exercitată asupra facilităților educaționale sau a
spitalelor din cauza dinamicilor de expansiunea urbană necontrolată și a asigura accesul echitabil
la spații publice, parcuri și locurile de joacă.

 Adoptarea la nivel național a principiul proximității pietonale de un spațiul public , la cel

mult 10 minute de mers pe jos.
 Program național pentru investiții în infrastructura educațională și de sănătate din
suburbii sau zonele urbane unde există deficiențe.
 Revizuirea metodologiei de cuantificare a spațiului verde pentru a se concentra asupra
indicatorilor calitativi.
 Stabilirea obiectivelor realizabile pe termen lung și scurt pentru a extinde spațiile verzi
urbane de calitate.

91
Nivel local:

 Facilitarea planificării integrate a intervențiilor de regenerare urbană, printr-o abordare

cuprinzătoare bazată pe clustere urbane bine definite.

 Analizarea terenurilor urbane și a activelor imobiliare - locație și stare, inclusiv zone

verzi, spații publice, locuri de joacă / spații de socializare, patrimoniu, terenuri
industriale dezafectate.

 Definirea în mod clar a zonelor de dezvoltare urbană și stabilirea unei liste de

priorități. Acest lucru este reglementat printr-o ordonanță de urgență aflată în
prezent în dezbatere publică, care stabilește măsurile pentru proiectele de regenerare
urbană finanțate din fonduri externe nerambursabile, care necesită identificarea
zonelor de regenerare prin strategii de dezvoltare urbană și planuri spațiale.

 Prioritizarea în procesul de regenerare a zonelor urbane marginalizate și a zonelor

peri-urbane cu decalaj de infrastructură, pentru a asigura accesul echitabil la
serviciile publice, infrastructura socială și calitatea vieții.

 Utilizarea cartierelor rezidențiale ca unitate de analiză și intervenție, cu scopul de a

modela cartiere complete cu o rază de acoperire de aproximativ 800 m (15-20 min).

 Stabilirea unui sistem local de analiză spațială și a unui set de indicatori de sustenabilitate
spațială pentru a monitoriza calitatea vieții, calitatea spațiului public și progresul spre aceste
obiective.

 Căutarea activă a resurselor financiare alternative pentru proiecte de regenerare, cum ar fi

bugetul local și parteneriatele public-privat.

 Continuarea consolidării capacității instituționale locale de a planifica și finanța regenerarea

urbană prin implementarea de stimulente fiscale sau a unor instrumente de constrângere fiscală
pentru gestionarea parcărilor, dezvoltarea terenurilor virane – de tip infill, reamenajarea
funcțională a proprietăților vacante sau diversificarea funcțională pentru a crea un amestec pozitiv
de funcțiuni. Oferirea de asistență specifică zonelor sensibile - de ex. orașele în declin, facilitarea
rețelelor tematice între municipalități pentru schimbul de de bune practici la nivel național și
internațional și utilizarea proiectelor-pilot pentru a sublinia liniile directoare de bune practici și a
stimula concurența pozitivă.

92
8. DIRECȚIA POLITICĂ 4. ÎMBUNĂTĂȚIREA CONECTIVITĂȚII URBANE
DIRECȚIA POLITICĂ 4: Această direcție politică își propune să consolideze conectivitatea în interiorul
și între zonele urbane și peri-urbane pe baza principiilor accesibilității și integrării politicii de utilizare
a terenului și de planificare a infrastructurii, pentru a reduce utilizarea mașinilor induse de extindere
și pentru a spori accesul echitabil la resurse.
Principiul cheie pentru îmbunătățirea conectivității în zonele urbane vizează sincronizarea utilizării
terenurilor și planificarea infrastructurii pentru transportul în masă și serviciile publice. Planificarea
utilizării terenurilor trebuie să asigure un echilibru local sănătos între facilitățile rezidențiale,
economice și de agrement, în timp ce planificarea infrastructurii trebuie să maximizeze eficiența
rețelelor de servicii publice, sporind accesul echitabil la serviciile publice. Legătura și coordonarea
dintre cele două discipline sunt esențiale pentru dezvoltarea durabilă și planificarea comunităților
complete. Politici direcționate, coordonate, care sporesc mobilitatea urbană, diversificarea
funcțională a utilizării terenurilor și furnizarea de servicii publice ar crește atractivitatea zonelor
urbane și peri-urbane deja construite, ar conecta fragmente urbane și locurile de reședință, de muncă,
de cumpărături și de divertisment. Acestea sunt intervenții proactive pentru a reduce expansiunea
urbană necontrolată și utilizarea de mașini indusă de aceasta. Cooperarea orizontală și verticală,
precum și complementaritatea politicilor sunt esențiale în sincronizarea dezvoltării spațiale și a
infrastructurii, precum și a investițiilor publice și private.
Politica integrată trans-sectoarială pune bazele dezvoltării durabile și avansează eforturile de limitare
a extinderii și regenerarea nucleelor urbane. Acest principiu a fost avansat și consolidat de la nivelul
supranațional, începând cu Declarația ONU de la Rio din 1992, până la cele mai recente obiective de
dezvoltare durabilă (ODD 11) care face trimitere la „adoptarea și implementarea politicilor și planurilor
integrate” și „planificarea integrată și durabilă a așezărilor umane ”(ONU, Obiectivele 11.3 și 11.B).
Integrarea sectorială este importantă pentru a valorifica planificarea strategică către obiective mai
ambițioase prin sinergii și pentru a evita incongruențele, suprapunerile sau lacunele în procesul de
elaborare a politicilor.
Guvernarea metropolitană este esențială pentru conectarea fragmentelor urbane și peri-urbane și
pentru coordonarea proiectelor și investițiilor de infrastructură cu tiparele de utilizare a terenurilor și
de extindere. Guvernarea metropolitană este esențială, dar guvernul național trebuie să își asume, de
asemenea, un rol activ în consolidarea conectivității prin intermediul legislației ce reglementează
dezvoltările viitoare și prin investiții menite să reducă decalajul infrastructurii din zonele peri-urbane
și să îmbunătățească conectivitatea cu și în interiorul zonele construite. În consecință, documentele
strategice și de planificare trebuie sincronizate, fie prin consolidarea într-o singură strategie trans-
sectorială, fie prin coordonare în jurul acelorași cicluri de planificare și obiective naționale.
Investițiile trebuie să fie coordonate la nivel metropolitan și să vizeze domeniile prioritare: investiții
în servicii publice către zone cu lacune semnificative în infrastructură, proiecte de mobilitate urbană
în zonele care se confruntă cu aglomerație și investiții private către zone care au nevoie de
diversificare funcțională. Sunt disponibile instrumente fiscale suplimentare pentru ca autoritățile
locale să descurajeze utilizarea mașinilor (de ex. taxe rutiere, taxe de acces la cabluri sau combustibil
pentru autovehicule), să încurajeze transportul public (de ex. subvenții), să stimuleze investițiile
private și dezvoltarea densă, cu utilizare mixtă (de ex. reduceri fiscale) sau să asigure furnizarea de
servicii publice (de ex. impozitul pe servicii), dar acceptarea lor publică, eficacitatea și echitabilitatea
depind de închiderea lacunelor existente în infrastructură, care necesită investiții substanțiale care
depășesc capacitatea bugetelor locale.

93
Planificarea spațială este esențială pentru coordonarea diferitelor sectoare și pentru materializarea
planurilor naționale și sectoriale la nivel local. În timp ce strategiile și instrumentele specifice necesită
expertiză sectorială și trebuie dezvoltate în cooperare, trei strategii specifice trebuie incluse în
abordarea planificării spațiale , descrisă în următoarele secțiuni: i) dezvoltarea orientată spre tranzitul
metropolitan; ii) îmbunătățirea amestecului de utilizare a terenului și a accesibilității în clustere
urbane (cartier de 20 de minute); și iii) gestionarea peri-urbană pentru a închide lacunele de
infrastructură publică.

8.1 Dezvoltarea orientată spre tranzitul metropolitan

Opțiunile de călătorie pot modela amenajarea teritoriului la fel cum amenajarea teritoriului
afectează comportamentele de călătorie și stilurile de viață. În consecință, politicile de mobilitate
pot continua să încurajeze expansiunea urbană necontrolată, agravând congestia traficului și
consumul de energie sau să înceapă să influențeze opțiunile de transport și chiar deciziile pe termen
lung, cum ar fi relocarea locuitorilor și chiar modelele de dezvoltare. În acest moment, infrastructura
și transportul public rămân în urmă față de zonele urbane extinse, iar eforturile publice se îndreaptă
spre încercări de a ajunge din urmă cererea, concentrându-se de obicei pe extinderea și îmbunătățirea
infrastructurii rutiere. Pentru a trece la o dezvoltare durabilă, oferta trebuie să direcționeze cererea,
iar investițiile trebuie să treacă de la o nouă infrastructură de transport rutier la transportul public și
la mobilitatea alternativă în cadrul comunităților existente (de exemplu, mersul cu bicicleta, mersul
pe jos).
Dezvoltarea orientată spre tranzit (TOD) este o strategie comună menită să raționalizeze
densificarea prin facilitarea utilizării transportului public, în special în jurul zonelor construite
existente în zona metropolitană. Există mai multe abordări ale TOD bazate pe starea locală a
infrastructurii publice: la Paris, un proiect ambițios de infrastructură își propune să reducă utilizarea
mașinilor și să acționeze drept coloană vertebrală pentru dezvoltarea spațială viitoare; în regiunea
Haga (Randstad), densificarea este stimulată în zonele peri-urbane situate de-a lungul axelor de
transport existente, prin zone destinate de clădiri înalte; la Copenhaga, un plan spațial pe termen lung,
bine definit, care conectează dezvoltarea urbană la infrastructura de transport, ghidează activitățile
economice către zone bine conectate, facilitând o potrivire mai bună a locurilor de muncă, caselor și
facilităților. Proiectul Bahn Ville din Germania și Franța și Programul Rail-City din Elveția adoptă o
abordare proactivă pentru încurajarea călătoriei, oferind transport feroviar de înaltă calitate și
activând nodurile de transport prin timp liber, cumpărături și alte servicii convenabile.

94
 Caseta 16. Cele mai bune practici: Paris și Copenhaga - Paris Express și Finger Plan

Grand Paris Express Copenhagen Finger Plan

Schéma directeur pour la Région Ile de France Finger Plan, datând din 1947 și aplicat în
(2007) a stabilit în mod explicit dezvoltarea continuare printr-o directivă națională de
compactă ca obiectiv pentru 2030, realizabil prin planificare în 2007, își propune să limiteze
densificarea zonei urbane existente . dezvoltarea urbană de-a lungul coridoarelor de
transport public pentru a se asigura că „porțiuni
Grand Paris Express este un proiect de
verzi nu sunt convertite în zone urbane sau
infrastructură major, care planifică o centură de
utilizate pentru facilități de agrement urbane. ”
cale ferată în jurul zonelor metropolitane din
Paris și asigurarea a aproximativ 170 km de noi De asemenea, scopul planului spațial este de a
linii de metrou automate. Scopul este de a spori concentra funcțiile de generare a transportului -
accesibilitatea prin intermediul transportului activitatea economică, în jurul nodurilor de
public din zonă și de a servi drept coloană transport public. În acest sens, o serie de
vertebrală pentru densificare și dezvoltare modificări au fost introduse în Legea planificării,
policentrică, facilitând nu numai transportul de exemplu , Principiul proximității gării a fost
suburban până la nucleu, ci și conexiunile dintre introdus în 1989 prin care se impunea ca
suburbii. birourile de peste 1500 m2 să fie situate la 600
m de o gară. În plus, în 1997 a fost introdus un
Statul sprijină dezvoltarea tranzitului în jurul a
amendament legat de localizarea activității de
opt categorii de activități specializate, reunind
vânzare cu amănuntul, care până în acel
actori cheie în dezvoltarea economică și
moment a fost concentrată la periferia marilor
conectând strategic proiecte de importanță
orașe, care preciza că „zonele destinate
națională și metropolitană (aeroport, oraș
comerțului cu amănuntul vor fi situate în centru
financiar, poartă maritimă etc.).
sau un oraș sau, în centre regionale individuale
în orașe mai mari. ”

8.1.1 Utilizarea mixtă a terenului și accesibilitatea în clusterele urbane: cartierul de

20 de minute

Este important să se stabilească cerințe de utilizare mixtă pentru a diversifica clustere peri-urbane
existente și a forma viitoare cartiere complete, pentru a crea un echilibru sănătos între activitățile
rezidențiale, comerciale și de agrement și o mai bună compatibilitate între locația locului de muncă și
zonele de locuințe. În general, cartiere „complete” cu mixitate funcțională sporesc accesul echitabil la
locuri de muncă și servicii și reduc amprenta unei comunități asupra mediului. Diversificarea
funcțională este de cea mai mare importanță pentru regenerarea durabilă a comunităților rezidențiale
peri-urbane, unde, dacă activitățile comerciale și economice sunt stimulate, împreună cu dezvoltarea
de dotăril publice și private în comunitate, ar putea reduce în mod semnificativ utilizarea mașinii ca
urmare a modelelor nesustenabile de dezvoltare urbană neplanificată și prin reducerea numărul de
călătorii pe care le o persoană le face într-o zi, făcând aezările peri-urbane mai inclusive din punct de
vedere social.
Cartierul de 20 de minute este un concept popular de design urban care trebuie să ghideze obiectivul
de regenerare integrată a cartierelor complete, cu o rază de 800 de metri, aferentă a 20 de minute
de mers pe jos, acesta fiind timpul maxim pe care oamenii sunt dispuși să îl parcurgă pietonal pentru

95
necesitățile lor zilnice, conform diferitelor studii de cercetare. În cadrul acestor zone, locuitorii trebuie
să aibă acces la trotuare sigure, spații publice pentru toate categoriile de vârstă și interese lor diferite:
locuri de joacă, spații de socializare, parcuri pentru câini, facilități, supermarketuri, magazine,
infrastructură socială, precum și conexiuni la mijloacele de transport public și piste de biciclete. De
exemplu, Melbourne (Victoria) propune următoarea listă de facilități și caracteristici pentru cvartalele
sale, utilizând modelul de cvartal de 20 de minute: centre comerciale locale, facilități și servicii locale
de sănătate, școli locale, oportunități de învățare pe tot parcursul vieții, locuri de joacă și parcuri
locale, străzi și spații verzi, grădini comunitare, baze sportive și recreative, străzi și spații sigure, opțiuni
de locuință la prețuri accesibile, capacitatea de a îmbătrâni într-un loc, diversitatea locuințelor,
pasarelă, rețele de ciclism sigure, transport public local, conexiuni la transportul public - locuri de
muncă - servicii în cadrul oportunități de angajare regionale și locale.
Figura 26. Cvartal complet: model de cvartal de 20 de minute (Melbourne)

96
 Sursă: Guvernul de Stat Victoria– Planificare29

8.1.2 Management peri-urban pentru a închide lacunele de infrastructură

Integrarea planificării serviciilor publice cu planificarea utilizării terenurilor prin intensificarea
dezvoltării urbane în zonele cu conexiuni bune la serviciile publice și în cazul proiectelor de dezvoltare
în extenso, reglementarea furnizării serviciilor publice înainte de acordarea autorizațiilor de
construcție și consolidarea diferitelor rețele tehnico-edilitare și a construcțiilor într-un sistem GIS
integrat. Investiția în acoperirea lacunelor de infrastructură tehnico-edilitară ale zonelor peri-urbane
existente, care rezultă din extinderea rapidă a zonelor construite într-un mod necontrolat și
neplanificat. Cu toate acestea, în acest proces, este important să se anticipeze și să se planifice
perspectivele de creștere viitoare și să se identifice rezervele de terenuri pentru infrastructura socială,
dar, dacă este cazul, orașele trebuie să continue să aplice măsuri de limitare a dezvoltării în extenso.
Acest pas este esențial pentru creșterea calității vieții în comunitățile peri-urbane și accesul echitabil
la facilitățile publice. Extinderea și îmbunătățirea legăturilor slab dezvoltate cu serviciile publice
necesită eforturi coordonate între administrațiile publice și furnizorii de servicii din zona
metropolitană.

29
https://www.planning.vic.gov.au/policy-and-strategy/planning-for-melbourne/plan-melbourne/20-minute-
neighbourhoods

97
9. CONCLUZII
În general, pentru a promova dezvoltarea durabilă și a modela orașele care sunt aliniate la cele patru
obiective ale politicii urbane naționale a României: i) verzi și reziliente, ii) juste și incluzive, iii)
competitive și productive, iv) bine guvernate; rolul sistemului de planificare spațială trebuie
consolidat și el trebuie să treacă de la planificarea utilizării terenurilor la integrarea, echilibrarea și
transpunerea direcțiilor de dezvoltare sectorială în realitățile mediului construit, aliniindu-le în
același timp la viziunea de dezvoltare urbană locală și la obiectivele generale de sustenabilitate.

Puterea structurii urbane și a caracteristicilor arhitecturale în modelarea orașelor reziliente,

productive și vibrante este adesea subestimată, însă forma urbană, aspectul, utilizarea terenului și
influența conexiunilor sunt factori cheie în performanța economică, consumul energetic eficient,
incluziunea și calitatea vieții unui loc, iar calitatea mediului construit reprezintă un factor cheie în
percepția calității vieții într-un oraș.
Figura 27. Strategii politice cheie derivate din cadrul de avansare a sustenabilității spațiale

Dubla provocare a dezvoltării urbane necontrolate și a contracției cu care se confruntă orașele

românești necesită o abordare versatilă a elaborării politicilor, care să permită guvernelor locale să
răspundă nevoilor imediate ale comunităților lor. Cu toate acestea, pentru a obține sustenabilitatea
spațială, zonele urbane trebuie să vizeze următoarele patru direcții de politică și să utilizeze paleta de
instrumente de reglementare, de planificare, fiscale și instituționale disponibile ce sunt rezumate în
tabelelel de mai jos.

98
 Tabelul 2. Sumarul recomandărilor de-a lungul direcțiilor politice pentru sustenabilitate spațială
Politică Măsuri propuse
Direcția1
Reglementare Planificare Fiscale Instituționale

Alinierea Formalizarea redefinirii Consolidarea rolului Consolidarea instrumentelor Consolidarea capacității

obiectivelor zonelor urbane, planurilor de amenajare a fiscale disponibile pentru ca instituționale de
naționale de dincolo de granițele teritoriului în integrarea guvernele locale să le monitorizare a
sustenabilitate cu administrative, obiectivelor sectoriale și folosească pentru a limita dezvoltării urbane într-
politicile consolidând rolul coordonarea expansiunea urbană un departament dedicat
sectoriale și zonelor urbane intervențiilor la nivel necontrolată și a stimula (de ex. la nivelul ADR).
strategiile locale funcționale. metropolitan. Intervenții regenerarea urbană:
Consolidarea
(de ex. urmărirea impozite pe proprietate,
Stabilirea unei zone de capacităților și
actualizărilor în timp util taxe de impact, taxe de
impact ce merge formalizarea cadrului
Facilitarea a PUG-urilor). densitate mică, impozite de
dincolo de granițele instituțional pentru
cooperării reconversie a terenurilor,
administrativ- Angajarea părților publice cooperarea inter-
metropolitane și a stimulente fiscale, drepturi
teritoriale în jurul și private interesate în jurisdicțională în
gestionării de dezvoltare transferabile.
tuturor localităților procesul de planificare elaborarea planurilor
creșterii peri-
pentru a reglementa pentru a accelera urbanistice și de
urbane
procesul de planificare deciziile. amenajarea teritoriului.
Integrarea obiectivelor de
și decizie inter-
Alinierea sistemului de sustenabilitate spațială și a Facilitarea cooperării
jurisdicțional.
Răspundeți planificare teritorială / a standardelor de proiectare între departamentele
provocărilor Stabilirea de legislației cu obiectivele în criteriile de finanțare a locale de urbanism și
urbane printr-o instrumente și de sustenabilitate investițiilor publice locale ministerele sectoriale.
abordare indicatori analitici spațială. sau naționale.
teritorială naționali pentru a
localizată evalua dinamica
urbană.

Politică Măsuri propuse

Direcția 2
Reglementare Planificare Fiscale Instituționale

Stabilirea de Elaborarea de strategii Investiție în accelerarea Consolidarea cadrului de

metodologii naționale de gestionare a creșterii înregistrării terenurilor și a cooperare cu
pentru a monitoriza la nivel metropolitan. cadastrului și în avansarea universitățile și
dinamica spațială digitalizării, în zonele urbane institutele de cercetare
Analiza terenurilor
urbană la nivel local. și peri-urbane. din sfera dezvoltării
Monitorizarea urbane și a activelor
urbane.
dinamicii spațiale Stabilirea liniilor construite (de exemplu, Sprijin financiar pentru
directoare pentru terenuri industriale municipalități / ZUF-uri Consolidarea capacității
integrarea sistemelor dezafectate, patrimoniu) pentru a dezvolta sisteme instituționale naționale
locale de gestionare a și publicarea informațiilor integrate de gestionare a sau locale de
înregistrărilor funciare pentru a facilita evidențelor funciare (GIS). monitorizare a
într-un sistem național. reamenajarea. consumului de teren și a
modelelor de dezvoltare.

99
 Stabilirea de obiective Instrumente de limitare a Asistență fiscală către Colaborare inter-
de consum de teren. creșterii - centuri verzi, administrațiile locale pentru jurisdicțională pentru
limite de servicii urbane, a compensa oportunitatea implementarea
Limitarea conversiei
zone fără construcții pierdută în cazul exproprierii consecventă a politicilor
terenurilor deschise în
/ reducerii terenurilor de limitare a extinderii.
Elaborarea unei zone construibile, prin Protejarea spațiului
construibile.
strategii locale de fundamentarea deschis peri-urban / Creșterea gradului de
gestionare a cererilor cu studii de rezervelor de teren / Consolidarea taxelor de conștientizare cu privire
expansiunii impact asupra terenurilor agricole conectare a serviciilor la costurile sociale,
urbane mediului, mobilității și fertile. pentru zonele peri-urbane. economice și de mediu
accesibilității. ale extinderii.
Protejarea și integrarea Stimularea valorificării
Permiterea guvernelor infrastructurii verde- terenurilor agricole Cooperarea
locale să reducă zonele albastru în rețelele de existente. interministerială pentru
de construcție excesive agrement urbane. a coordona strategiile de
(de ex. să construiască dezvoltare urbană, cu
rezerve de teren cele din domeniul agricol
pentru ariile protejate) și de protecție a
mediului.

Stabilirea clusterelor Dereglementarea zonării Asistență fiscală pentru Furnizarea de asistență

prioritare pentru coeficientului de utilizare municipalitățile cu bugete tehnică pentru
dezvoltarea urbană. a terenurilor și parcărilor limitate pentru a dezvolta municipalitățile locale
strategii de coerență a pentru a-și alinia
Stabilirea unui cadru Cerințe de densitate
amprentei urbane. strategiile la obiectivele
Îndrumarea de reglementare minimă.
naționale de
extinderii spre pentru a prioritiza Stimularea dezvoltării
Planificarea accesului sustenabilitate .
compactare, valorificarea resurselor umpluturilor și diversificarea
echitabil la facilitățile
densificare și de terenuri urbanizate funcțională. Angrenarea tuturor
publice.
diversificare a existente și părților interesate în
Prioritizarea investițiilor
clusterelor urbane densificarea zonelor Protejarea zonelor verzi procesul de planificare
sectoriale în cadrul
și peri-urbane bine conectate de existente și extinderea pentru a obține o
clusterelor de dezvoltare.
densitate mică. rețelei verzi. potrivire mai bună între
locurile de reședință,
locul de muncă și timpul
liber.

Identificarea Elaborarea de Stimularea diversificării Dezvoltarea capacității în

clusterelor de masterplanuri locale de funcționale și economice. cadrul autorităților
dezvoltare pentru către administrația locale de a implementa
Coordonarea planificării
dezvoltarea viitoare, publică (ex. PUZ director) instrumente fiscale și de
teritoriale și bugetare și
pe baza criteriilor și anticiparea dinamicilor planificare pentru
Facilitarea stimularea investițiilor
locale de acces la demografice pentru a limitarea expansiunii
planificării private în infrastructura
tranzit, conexiuni de coordona și etapiza urbane necontrolate.
integrate socială.
infrastructură, dezvoltarea.
Consolidarea capacității
proximitatea de Stimularea elaborării de
Cerințe de utilizare mixtă de planificare spațială în
clustere de locuri de planuri directoare locale în
pentru a forma cadrul administrațiilor
muncă etc. domenii cheie de extindere.
comunități complete. locale.
Alinierea planurilor și
Asigurarea de terenuri Stabilirea unui cadru de
implementarea
pentru facilități publice și colaborare
secvențială a
servicii sociale. interjurisdicțională
proiectelor de
pentru a gestiona și
infrastructură și
planifica dezvoltarea
transport cu modelele
urbană.
de dezvoltare și
utilizare a terenurilor.

100
 Politică
Direcția 3
Reglementare
Planificare integrată a
clusterelor de regenerare
clar definite.
Adoptarea unor obiective
naționale pentru accesul la
Regenerarea dotări publice și spațiul
integrată a verde (10 min. distanță de
cartierelor mers pe jos până la un
spațiu public, cartier
complet de 15-20 min.)
Stabiliți indicatori calitativi
pentru a măsura
accesibilitatea la facilitățile
publice.
Stabilirea de linii directoare
clare și a unui cadru de
revizuire pentru
retehnologizarea energetică
și structurală pentru a vă
Reconversia
asigura că soluțiile de
stocului de
proiectare îndeplinesc
clădiri învechit
cerințele tehnice.
Abordare integrată a
modernizării arhitecturale,
structurale și de eficiență
energetică.
Stabilirea de criterii de
proximitate și bazate pe
calitate pentru a evalua
spațiile publice și verzi,
infrastructura socială și
Recuperarea facilitățile publice.
spațiului deschis
și diversificarea Elaborarea de strategii de
facilităților gestionare a parcărilor
publice pentru a controla
supraaglomerarea, pentru a
îmbunătăți mersul pe jos și
pentru a deschide spațiu
pentru facilități comune.
Măsuri propuse
Planificare
Solicitarea și furnizarea
de asistență tehnică
autorităților locale pentru
a elabora planuri
directoare de cvartal
pentru a integra și
coordona eforturile de
reînnoire.
Prioritizarea intervențiilor
pe baza provocărilor
specifice ale locului.
Extinderea infrastructurii
educaționale / de
sănătate în suburbii.
Consolidarea celor mai
bune practici de orientare
de proiectare și
standarde de
accesibilitate.
Elaborarea de linii
directoare de identitate
locală (de exemplu,
scheme de culori)
Considerarea
reconversiei funcționale
parțiale a clădirilor de
apartamente (de ex.
deschidere parter /
acoperiș)
Adoptarea și consolidarea
ghidurilor de bune
practici în standardele de
design și calitate, pentru
a crește calitatea
spațiului construit (ex.
lățimea trotuarului /
separarea benzii de
biciclete de trafic,
mobilier urban).
Elaborarea de
masterplanuri de cartier
și diversificarea
facilităților publice..
Regenerarea spațiilor
urbane inactive.
Fiscale
Sprijin financiar pentru
municipalitățile mai mici
pentru a dezvolta
planuri generale de
regenerare.
Sprijin financiar și
asistență pentru
proiecte pilot și inițiative
comunitare.
Extinderea
oportunităților de
investiții în regenerarea
urbană către grupurile
peri-urbane.
Subvenționarea
reconversiei stocului
imobiliar în zonele
marginalizate.
Elaborarea de
mecanisme clare de co-
finanțare pentru
reconversia clădirilor de
apartamente.
Investiție în reabilitarea
clădirilor de patrimoniu
istorice pentru a le
valorifica, a păstra
caracterul urban și a
îmbunătăți calitatea
vieții.
Echilibrarea investițiilor
în parcări și în spațiul
public și valorificarea
investițiilor private în
spațiul public.
Folosirea criteriilor de
calitate și accesibilitate
în finanțarea proiectelor
de regenerare.
Deschiderea spațiilor
publice mai mici pentru
gestionarea și
întreținerea comunității.
Instituționale
Asistență tehnică pentru
municipalitățile mai mici
pentru a accesa liniile de
finanțare supranaționale
și naționale.
Angajament comunitar și
abordare participativă în
procesul de planificare și
implementare.
Angajamentul comunității
pentru a sublinia
beneficiile reconversiei
integrate.
Ofertă de consultări
tehnice pentru a ajuta
asociațiile să își
pregătească cererile și să
opteze pentru renovarea
complexă.
Consolidarea eforturilor
publice și comunitare de
recuperare a spațiilor
deschise și creșterea
gradului de conștientizare
cu privire la impactul
colectiv al deciziilor
individuale.
Angrenarea cetățenilor și
părților interesate în
procesul decizional și de
proiectare.
101
 Politică
Direcția 3
Reglementare
Setarea obiectivelor
măsurabile de valorificare a
terenurilor din zonele
industriale dezafectate.
Orientări naționale și
asistență tehnică pentru
Reamenajarea decontaminarea și
terenulurilor pregătirea zonelor
industriale industriale dezafectate
dezafectate pentru reamenajare.
Orientări metodologice
pentru reconversia
funcțională și soluții bazate
pe natură.
Cadrul de reglementare
pentru a prioritiza
gestionarea proprietăților
neocupate în locul
dezvoltării de tip
Gestionarea greenfield, pe terenuri
proprietăților neexploatate (în orașele cu
neocupate și populații stagnante sau în
reconversia declin)
funcțională Elaborarea unei strategii de
gestionare a neocupării
prin clustere prioritare de
reamenajare
Măsuri propuse
Planificare Fiscale Instituționale
Racordarea zonelor Sprijin financiar pentru Inventare digitale,
industriale dezafectate la autoritățile locale pentru publice pentru terenuri
utilitățile publice pregătirea terenurilor industriale dezafectate și
adecvate, în scopul industriale dezafectate clădiri de patrimoniu
valorificării terenurilor. pentru reamenajare (de industrial.
ex. decontaminare)
Integrarea intervențiilor Facilitarea cooperării
de transport public și Investiție în reconversia între autoritățile locale și
spațiului public în jurul în beneficiul public al sectoarele publice care
zonelor industriale zonelor industriale dețin active în jurisdicția
dezafectate pentru a le dezafectate cu potențial lor (și anume fostele
stimula atractivitatea. economic mai redus. baze militare), permițând
autorităților locale să
Determinarea și indicarea Stimularea reamenajării
poată gestiona, planifica
prin planuri spațiale a private a terenurilor
și investi în aceste active.
utilizării adecvate a industriale dezafectate.
terenului pentru zona și
tipul de teren industrial
dezafectat.
Determinarea clusterelor Perceperea de impozite Consolidarea capacității
de regenerare urbană pe asupra terenulor vacante tehnice pentru guvernele
baza priorităților locale. / aplicarea de mijloace de locale de a studia
constrângere pentru a activele neocupate și de
Elaborarea de planuri
descuraja menținerea a digitaliza stocurile.
directoare locale pentru
intenționată a terenurilor
clusterele de regenerare
vacante în așteptarea Formalizarea unui cadru
pentru a coordona
schimbării valorii lor – în de cooperare între
investițiile publice și
orașele dinamice. autoritățile publice, CBO,
private.
dezvoltatori privați și
Încurajarea planificării Stimularea reconversiei cetățeni.
participative și a funcționale și restaurarea
proiectelor de gherilă proprietăților vacante (de
bazate pe comunitate, ex. subvenții pentru
urbanism tactic și soluții închiriere pentru OC) și
verzi. valorificarea investițiilor
private în regenerarea
spațiului public.
102
 Politică Măsuri propuse
Direcția 4
Reglementare Planificare Fiscale Instituționale

Gestionarea peri- Identificarea zonelor Alinierea strategiei de Coordonarea Integrarea elaborării

urbană pentru a prioritare de intervenție în dezvoltare cu planurile de investițiilor la politicilor între sectoare.
reduce lacunele de care infrastructura publică amenajarea teritoriului și nivel
Guvernarea metropolitană
infrastructură și de transport rămâne în urbanism, planurille metropolitan.
pentru a coordona
publică urmă. (zone marginalizate, privind transportul și
Prioritizarea urbanismul cu dezvoltarea
suburbii). planificarea infrastructurii.
investițiilor în peri-urbană.
Consolidarea cadrului de Stabilirea de criterii de domeniile
Îmbunătățirea Implicarea părților
reglementare pentru a accesibilitate pentru o prioritare de
amestecului de interesate în problemele de
asigura conexiuni adecvate nouă dezvoltare atât dezvoltare.
utilizare a terenului mobilitate, având ca scop
pentru dezvoltarea viitoare pentru transportul public,
și a accesibilității în Abordare de creșterea gradului de
a locuințelor și accesul la cât și pentru
cadrul clusterelor dezvoltare conștientizare cu privire la
tranzit pentru proiecte care infrastructură.
urbane și peri- orientată spre amprenta individuală de
generează locuri de muncă
urbane Stabilirea de cerințe de tranzit pentru carbon asociată cu
sau activitate economică
utilizare mixtă pentru proiecte de expansiunea urbană
intensă.
dezvoltarea peri-urbană regenerare necontrolată.
pentru a forma comunități publică.
Dezvoltarea
complete.
orientată spre Stimularea
tranzitul reconversiei
metropolitan funcționale a
clusterelor peri-
urbane mono-
funcționale.

103
10. BIBLIOGRAFIE
Cadrul de Sustenabilitate Spațială
Aksoy, E. și colab. (2016). Tipologii de orașe ale Europei: un instrument de susținere a studiilor și
practicilor de sustenabilitate urbană. Conferințe WIT.
Broekhoff, D., Piggot, G., Erickson, P. (2018). Construirea orașelor prospere cu emisii reduse de carbon:
O prezentare generală a opțiunilor politice pentru guvernele naționale. Coaliția pentru tranziția
urbană. Londra și Washington DC.
Bugler, W. (2019). Planificarea rezilienței poate descoperi oportunități de investiții la nivel de oraș.
Catch-MR - Regiuni metropolitane. (2012). Persoane în mișcare: Către o mobilitate durabilă în
regiunea metropolitană europeană.
Counsell, D. & Lloyd, G. (2009) Conectarea planificării spațiale cu investițiile publice: perspective din
insula Irlanda. ICLRD.
Dabrowski, M. și Piskorek, K. (2018). Dezvoltarea amenajării strategice a teritoriului în Europa Centrală
și de Est: între dependența de cale, influența europeană și politica internă. Perspective de planificare.
Doyle, C. Sustenabilitate , regenerare urbană și incluziune socială. Dezvoltare și Planificare Durabilă II,
Vol. 2, 1343.
Deelitheou, V. & Georgakopoulou, S. (2018). Investiții teritoriale integrate ca instrument pentru
dezvoltare urbană durabilă. Cazul Municipiului Pireu.
Lepuschintz, K. și Pisano, U. (2014). Cartografierea dezvoltării urbane durabile în Europa și dincolo.
Rețeaua europeană de dezvoltare durabilă. Studiu de caz ESDN nr. 15.
ESPON. (2018). Raport de evaluare a impactului urban: implementarea Agendei 2030. Influența ODD
11.3 asupra dezvoltării urbane prin planificarea spațială. Comitetul European al Regiunilor.
ESPON. (2013). Modele europene de utilizare a terenurilor. Dimensiunea urbană în proiectul UE-LUPA.
Comisia Europeană. (1996). Orașe europene durabile. Grupul de experți pentru mediul urban.
Comisia Europeană. (2013). Calitatea vieții în orașe: sondaj de percepție în 79 de orașe europene.
Comisia Europeană. (2019). Studiu de evaluare a agendei urbane pentru Uniunea Europeană. Direcția
generală pentru politica regională și urbană.
Comitetul European al Regiunilor. (2018). Amenajarea și guvernanța teritorială în cadrul politicilor și
legislației UE și relevanța acestora pentru Noua Agendă Urbană.
Autoritățile metropolitane europene -AMB. (2015). Guvernanța metropolitană în Europa: Provocări și
modele.
Garau, C. & Pavan, V. (2018). Evaluarea calității urbane: Indicatori și instrumente de evaluare pentru
orașe durabile inteligente. Sustenabilitate 2018, 10, 575.
Documentele de politică Habitat III. (2016). Politici urbane naționale.
Raport regional Habitat III (2016). Către o abordare centrată pe oraș, centrată pe oameni și integrată
a noii agende urbane.

104
JPI Urban Europe Tranziția către zone urbane durabile și locuibile. Schița agendei strategice de
cercetare și inovare.
Mouratidis, Kostas. (2019). Oraș compact, extindere urbană și bunăstare subiectivă. Orașe 92.
Myers, Dowell. (1988). Acumularea de cunoștințe despre calitatea vieții pentru urbanism.
OCDE. (2010). Politica de reglementare: Către o nouă agendă. Căi către viitor.

OCDE, (2012). Politici de oraș compacte. O evaluare comparativă. Studii OCDE privind creșterea
ecologică. Editura OCDE.
OCDE. (2012). Redefinirea urbanului: O nouă modalitate de măsurare a zonelor metropolitane. Editura
OCDE.
OCDE. (2019). 20 de ani de politică urbană la OCDE.

OCDE. (2013). Creștere ecologică în orașe. Studii OCDE privind creșterea ecologică. Editura OCDE.
OCDE. Cadrul politic național privind reziliența în țările OCDE.
OCDE. (2019). SPINE: Instrumentele de amenajare a teritoriului și mediile. Direcția OCDE pentru
Mediu.
OCDE. (2019). Principiile OCDE privind politica urbană. Centrul OCDE pentru antreprenoriat, IMM-uri,
regiuni și orașe.
Rogerson, Robert. (1998). Calitatea vieții și competitivitatea orașului.
Serag El Din, și colab. (2012). Principiile calității vieții urbane pentru un cvartal. Centrul Național de
Cercetare a Locuințelor și Clădirilor - Jurnalul HBRC.
Swianiewicz, Pawel. (2010). Reformele de consolidare teritorială în Europa. Institutul pentru o
Societate Deschisă.
UITP. (2019). Integrarea transportului public și a urbanismului: un cerc vicios.
UN-Habitat. (2015). Orientări internaționale privind urbanismul și amenajarea teritoriului.
UN-Habitat și OCDE. (2018). Starea globală a politicii urbane naționale. Programul Națiunilor Unite
pentru Așezări Umane, Nairobi.
UN-Habitat. (2018). Conducerea schimbării. Realizarea Noii Agende Urbane prin urbanism și
amenajare teritorială.
UN-Habitat. (2019). Cum se formulează o politică urbană națională. Un ghid practic.
UN-Habitat. (2015). Regiunile metropolitane ca sisteme de guvernanță: Explicarea guvernanței
metropolitane pentru dezvoltare durabilă.
UN-Habitat (2016). Planificare inteligentă pentru orașe durabile. Campusul Urban Thinkers # 17.
Națiunile Unite. (2008). Amenajarea teritoriului: instrument cheie pentru dezvoltare și guvernanță
eficientă. Comisia Economică pentru Europa.
Națiunile Unite. (2013). Ancheta economică și socială mondială: Capitolul III: Către orașe durabile.
URBACT. (2016). Reziliența urbană: un concept pentru co-crearea orașelor viitorului.
Grupul Băncii Mondiale. (2018). Modele organizatorice pentru acordurile interjurisdicționale.

105
Orașe compacte
Ahlfeldt G. și Pietrostefan E. (2017). Orașul compact în cercetarea empirică: O recenzie cantitativă a
literaturii. Centrul de cercetare în domeniul economiei spațiale. Documentul de dezbatere SERC 215.
Brueckner, Jan K. (2000) Expansiunea urbană: Diagnostic și remedii. Analiza științifică regională
internațională 23, 2: 160 - 171.

Ehrlich, M și colab. (2018) Cadrul instituțional și expansiunea urbană. Dovezi din Europa. Jurnalul
Locuirii în Economie 42.

Comisia Europeană. (2010). Știința pentru politica de mediu. În comparație, politicile de limitare a
extinderii urbane. Probleme tematice 39: Regenerarea terenurilor industriale dezafectate.
Agenția Europeană pentru Mediu. (2006) Expansiunea urbană în Europa: Provocarea ignorată.
Raportul SEE nr. 10/2006.
Agenția Europeană pentru Mediu. (2016) Expansiunea urbană în Europa. Raport comun SEE - OAMEN.
Nr. 11/2016.
Fertner și colab. (2016) Expansiunea urbană și managementul creșterii - Factori, impacturi și
răspunsuri în anumite orașe europene și americane. Orașe viitoare și mediu 2: 9.
Fertner, C. și Grobe, J. (2016) Orașe compacte și eficiente din punct de vedere al resurselor? Sinergii
și compromisuri în orașele europene. Cercetarea și politica europeană a teritoriului. Nr. 1, Vol. 23,
2016.
Geerlings H. & Stead D. (2003) Integrarea planificării spațiale , transportului și mediului în politica și
cercetarea europeană. Politica de transport 10.

Halleux, Jean-Marie Expansiunea urbană, izolare urbană și gestionarea terenurilor. O reflecție asupra
conceptului de aprovizionare cu terenuri urbane. Subsisteme urbane.
Henning E. și colab. (2015). Analiza la scară largă a expansiunii urbane în Europa: Către o strategie
europeană de dez-extindere. Politica de amenajarea teritoriului 49 (2015).
Jehling M. și colab. (2018). Evaluarea politicilor de izolare urbană într-un context suburban - O
abordare pentru a permite o perspectivă regională. Politica de amenajarea teritoriului 77.

Kovacs Z. și colab. (2019). Expansiunea urbană și conversia terenurilor în orașele post-socialiste: Cazul
Budapestei metropolitane. Orașe 92 (2019) 71-81.
Mendonca R. și colab. (2020). Evaluarea instrumentelor economice pentru a orienta expansiunea
rezidențială urbană, utilizând o abordare hedonică de modelare a simulării prețurilor. Politica de
utilizare a terenurilor 92.

Nagy, E. și colab. Compararea transnațională a politicilor naționale și a sistemelor de planificare.

Programul de cooperare transnațională pentru Europa de Sud-Est.
Nilsson, K. și colab. (2013). Viitoruri peri-urbane: Scenarii și modele pentru schimbarea planificării
spațiale în Europa. Springer.

OCDE. (2018). Regândirea extinderii urbane. Mergând către orașe durabile. Editura OCDE, Paris.

106
Pacheco J. & Garcia-Palomares (2014). Expansiunea urbană în regiunile mediteraneene urbane din
Europa și efectul de criză asupra dezvoltării terenurilor urbane: Madrid ca caz de studiu. Volum de
cercetare a studiilor urbane 2014.

Pichler-Milanovic. (2008). Expansiunea urbană europeană: Sustenabilitate , culturi de (anti-)urbanism

și peisaje urbane hibride. Al 44-lea Congres ISOCARP 2008.
Piorr, A și colab. (2010). Peri-urbanizarea în Europa. Către politici europene de susținere a viitorului
urban-rural. PLUREL.

Staganelli, Marialuce. (2009). Politici de extindere urbană și de amenajarea teritoriului. Politica de

amenajarea teritoriului.
Știință pentru politica de mediu (2016) Niciun teren net până în 2050? Future Brief 14. Produs pentru
Comisia Europeană DG Mediu de către Unitatea de comunicare științifică, UWE, Clarke, E și colab.
(2014). Realizarea schimbării: construirea de case unde avem nevoie de ele. Centerforcities.org.
Smart Growth America. (2013). Construirea unor bugete mai bune: O analiză națională a beneficiilor
fiscale ale dezvoltării inteligente a creșterii.
Westernik, J. și colab. (2013) PLUREL: Gestionarea compromisurilor de sustenabilitate ale orașului
compact în planificarea peri-urbană în regiunile orașelor europene. Studii de planificare europeană.
Grupul Băncii Mondiale. (2013). Construirea sustenabilității într-o lume în plină urbanizare: un raport
de parteneriat. Seria de dezvoltare urbană.

Vos, J. și Witlox, F. (2013). Politica de transport ca instrument de amenajare a teritoriului; reducerea

extinderii urbane prin creșterea costurilor de călătorie și gruparea infrastructurii și a transportului
public. Jurnalul Geografiei de Transport 33.

Zrobek, S și colab. (2014). Rolul planificării spațiale în procesul investițional în Polonia și Slovenia.
DeGryter Open.
Orașe revitalizate

Consiliul arhitecților din Europa. Regenerare urbană care renovează stocul de clădiri existente.
Poziția politică ACE 2016.

Baing, A. și colab. (2010). Limitarea extinderii urbane? Compararea politicilor de reutilizare a

terenurilor industriale dezafectate din Anglia și Germania.
Grupul de cercetare pentru dezvoltare durabilă China-UE. (2018) Dezvoltare urbană durabilă.
Provocări și bune practici în Europa și China. Europa Urbană & Centrul pentru Dezvoltare Urbană din
China.
Christiansen, P. și Loftsgarden, T. (2011). Factorii din spatele extinderii urbane din Europa.
Comunități și administrație locală. (2010). REGATUL UNIT. Evaluarea Strategiei Naționale pentru
Reînnoirea Cartierelor.

Couch, C. și colab. Treizeci de ani de regenerare urbană în Marea Britanie, Germania și Franța:
Importanța contextului și a dependenței de căi. Progrese în planificare 75.

107
Elmlund, P. și colab. (2018). Spațiul public în Noua agendă urbană. Provocarea implementării.
Jurnalul spațiului public. Cel de-al 9-lea Forum Urban Mondial.
Comitetul Regiunilor UE. (2010) Rolul regenerării urbane în viitorul dezvoltării urbane în Europa.
Agenția Europeană de Mediu. (2009). Asigurarea calității vieții în orașele europene. Raportul SEE nr.
5/2009.
Politica regională a Uniunii Europene. (2010) Raportul atelierului „Reutilizarea zonelor industriale
dezafectate și a construcțiilor organizate în regiuni pentru atelierul de schimbare economică de la
Bruxelles”.
Rețeaua europeană de cunoaștere urbană. (2011). Un studiu al abordărilor naționale ale politicii
urbane în 15 state membre ale UE. Dezvoltarea urbană în Europa.

Gotovac, A. & Kerbler, B. De la post-socialist la durabil: orașul Ljubljana. Sustenabilitate , 2019, 11,
7126.
Hasse, A. și colab. (2012). Zonele în declin: primii participanți cetățeni inovatori. Rețeaua europeană
de cunoaștere urbană.
Hadjri, K. și colab. (2015) O analiză critică a programelor de regenerare urbană din Europa.
Hess, D. și colab. (2018). Ansambluri de locuințe în Europa. Sărăcia, segregarea etnică și provocările
politice. Springer Open. Seria Cartea Urbană.

Kabisch, Nadja. (2019). Transformarea terenurilor industriale urbane dezafectate prin co-creație:
Parcul multifuncțional Lene-Voight din Leipzig ca studiu de caz.

INTELI. (2011). Strategii creative în orașele mici și mijlocii: orientări pentru autoritățile locale.
Clustere creative în zone urbane cu densitate redusă.
Kuris, Gabriel. Reconstruirea unui oraș în interesul copiilor săi: Tirana, Albania, 2015-2019. Învățare
și adaptare urbană 95. Universitatea Princeton.

Kubler, D. & Widmer, C. (2014) Regenerarea cvartalelor urbane în Europa. Opt studii de caz în șase
țări europene.

Lim, H. și colab. (2016). Orașele compacte sunt complexe, intense și diverse, dar: Putem proiecta
astfel de proprietăți urbane emergente? Urbanism Volumul 1, numărul 1, paginile 95-113.

McBains Cooper. Regenerarea urbană din Europa de Est și Asia Centrală și comunitatea de practici -
Un set de instrumente pentru o bună practică de regenerare urbană.
Mager, Caroline, (2000). Strategia națională pentru reînnoirea cartierelor. Un cadru de consultare.
FEDA.

Milanovič, N. & Foški, M. (2015). Infrastructură ecologică și revitalizare urbană în Europa Centrală:
Întâmpinarea provocărilor de mediu și teritoriale în centrul orașului Ljubljana, Slovenia. Urbani Izziv,
Vol. 26, supliment.
Oueslati, W. și colab. (2015). Factori determinanți ai extinderii urbane în orașele europene. Studii
urbane Vol. 52 (9).

108
Ramlee, M. și colab. (2015). Revitalizarea spațiilor publice urbane: O privire de ansamblu. Science
Direct.

Sako Musterd & Wim Ostendorf (2008) Reînnoirea urbană integrată în Olanda: O evaluare critică,
Urban Research & Practice, 1: 1, 78-92.

Slach, O. și colab. (2019). Contracție urbană și sustenabilitate : evaluarea legăturii dintre densitatea
populației, structurile urbane și sustenabilitate a urbană. Sustainability, 2019, 11, 4142.
Skovbro, A. (2002). Densificarea urbană - o politică urbană durabilă. Orașul durabil II.

Shroyer, A și colab. (2019). Catalizarea revitalizării cartierelor prin consolidarea infrastructurii civice.
Principiile inițiativelor bazate pe locație. Institutul Urban.
Consiliul național suedez pentru locuințe, construcții și amenajări. (2017). Densitatea urbană
corectă. Idei despre densificarea orașelor și a altor comunități

Torre, S. și colab. (2020). Regenerarea mediului construit dintr-o perspectivă economică circulară.
Springer Open.
Agenda urbană pentru UE. (2019). Reutilizarea durabilă și circulară a spațiilor și clădirilor - Manual.
USEAct. Catalog de studii de caz. www.urbact.eu
URBACT. (2018). Trezirea uriașului adormit. Un ghid urban pentru reactivarea și refolosirea clădirilor
neocupate mai mari. Chance Guidebook 2.
Valorificare URBACT II. (2015). Regenerarea durabilă în zonele urbane. URBACT.

VASAB. Viziune și strategii în jurul Mării Baltice. Revitalizarea urbană în regiunea Mării Baltice.
Ministerul Dezvoltării Economice.
Wassenberg, F. și Dijken, K. (2011). Viziunea unui practician asupra regenerării cartierelor. Probleme,
abordări și experiențe în orașele europene.

Williams, B. (2006). Stimulentele fiscale și regenerarea urbană în Dublin 1986 - 2015. Journal of
Property Investment & Finance, 24 (6): 542-555.
Wong, C. și Schulze, B. (2010). Reamenajarea zonelor industriale dezafectate în locuințe în Anglia.
Fundația Joseph Rowntree.
Grupul Băncii Mondiale. (2010). Gestionarea reamenajării zonelor industriale dezafectate. O notă de
orientare.

Grupul Băncii Mondiale. (2016). Regenerarea terenului urban. Un ghid al practicantului pentru
mobilizarea investițiilor private.
Grupul Băncii Mondiale. (2020). Bogăția ascunsă a orașelor. Crearea, finanțarea și gestionarea
spațiilor publice.
Zaluska, D. și Prondzynska, H. (2018). Regenerarea urbană în zonele funcționale urbane din Polonia
ca instrument de implementare a politicii de coeziune a UE. Jurnalul de Creștere și Schimbare.

109
 Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România

Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720

Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației

Data publicării: Decembrie 2020

Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod obligatoriu

poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Material distribuit gratuit

Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod

Material
obligatoriu poziția distribuit
oficială gratuit
a Uniunii Europene sau a
Guvernului României.
 Liviu Tudor Digitally signed by Liviu
Tudor Bailesteanu

Bailesteanu 13:50:16 +03'00'

Date: 2021.06.29

LIVRABIL 3. POLITICA URBANĂ 2020-2035

ȘI PLANUL DE ACȚIUNE

DOCUMENT ÎNSOȚITOR 2:
Orașe inteligente climatic, ecologice și reziliente

www.poca.ro
CLAUZĂ DE LIMITARE A RESPONSABILITĂȚII
Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca
Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.
Prezentul raport nu reprezintă neapărat poziția Uniunii Europene sau a Guvernului Român.

DECLARAȚIE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR

Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea
anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea legislației în
vigoare.
Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Str. Apolodor nr. 17, București, România); sau (ii) Grupul Banca Mondială în România
(Strada Vasile Lascăr, nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România).

Prezentul raport a fost transmis în luna decembrie 2020, în cadrul Acordului privind Serviciile de
Asistență Tehnică Rambursabile pentru Politica Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie
2019 între Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare. Acesta reprezintă un document de sprijin pentru Livrabilul 3 în cadrul
acordului menționat mai sus - Contribuții la politica urbană 2020-2035.
MULȚUMIRI

Prezentul raport este transmis în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile
pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea lui Christoph
Pusch (Director de Sector, Managementul Riscurilor Sociale, Urbane, Rurale și al Rezilienței, Europa și
Asia Centrală) și a lui David N. Sislen (Director de Sector, Managementul Riscurilor Sociale, Urbane,
Rurale și al Rezilienței, America Latină și Caraibe ) a Tatianei Proskuryakova (Director de Țară, România
și Ungaria). Raportul a fost elaborat de o echipă coordonată de Dean Cira (Specialist Principal în
domeniul Urban) și Paul Kriss (Specialist Principal în domeniul Urban) și alcătuită din Rosa De Luis
Matesanz (expert dezvoltare urbană), beneficiind de contribuții din partea lui Marcel Ionescu-Heroiu
(specialist superior dezvoltare urbană), Yondela Silimela (specialist superior dezvoltare urbană), Carli
Venter (specialist superior dezvoltare urbană), Adina Croitoru (expert climatolog), Alexandru
Dumitrescu (expert climatolog) and Sorin Cheval (expert climatolog), și cu sprijin din partea lui Bogdan
Țopan (expert politici), Damaris Bangean (expert dezvoltare urbană), Oana Franț (expert operațiuni),
și George Moldoveanu (Asistent informațional).
Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedback primit
de la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special Ministrului
Ion Ștefan, Secretarului de Stat Gheorghe Păsat, Directorului General Alexandru Soare, Directorului
Liviu Băileșteanu, Șefului Serviciu Radu Necșuliu, precum și Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Bogdan
Micu, Beniamin Stoica, Alina Huzui, Georgiana Toth, Anca Ureche, Antonia Dudău, Andrei Giurăscu,
Andreea Chitrosan și celorlalți parteneri locali, regionali și naționali care au contribuit la elaborarea
acestui raport.
ABREVIERI ȘI ACRONIME
ABMEE Agenția pentru Managementul Energiei și Protecția Mediului Brașov
CPC Căldură și Putere Combinate
FC Fondul de coeziune
CoMo/PP Pactul primarilor
MRD Managementul Riscului de Dezastru
CE Comisia Europeană
BEI Banca Europeană de Investiții
FDR Fondul european de dezvoltare regională
FSE Fondul Social European
ESI Fonduri structurale și de investiții europene
IUE Inițiativa urbană europeană
UE Uniunea Europeană
ZUF Zona urbană funcțională
PIB Produsul intern brut
APE Achiziții publice ecologice
GES Gaze cu efect de seră
CISC Comisia interguvernamentală pentru schimbările climatice
ECCV Evaluarea costurilor ciclului de viață
ANM Administrația Națională pentru Meteorologie
PNCA Planul național al calității aerului
ANAR Administrația Națională Apele Române
SBN Soluții bazate pe natură
PNEC Planul național pentru energie și climă
ONG Organizație non-guvernamentală
INFP Institutul Național pentru Fizica Pământului
SER Surse de energie regenerabilă
POR Programul Operațional Regional
ODD Obiectiv de dezvoltare durabilă
PAED Planuri de acțiune pentru energie durabilă
DUD Dezvoltare urbană durabilă
PMUD Planul de mobilitate urbană durabilă
UTCCB Universitatea Tehnică de Construcții Civile București
IUV Infrastructură urbană verde
EIC Efectul insulă de căldură
CCNUSC Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice
ONU Națiunile Unite
BM Banca Mondială
OMS Organizația Mondială a Sănătății
SAU Sisteme de apă uzată
CUPRINS

REZUMAT .................................................................................................................................. 11
1. INTRODUCERE ............................................................................................................... 16
2. PACTUL VERDE EUROPEAN: CE ÎNSEAMNĂ A FI NEUTRU DIN PERSPECTIVA EMISIILOR DE
CARBON ÎN UE? ......................................................................................................................... 19
3. DE CE ROMÂNIA TREBUIE SĂ ABORDEZE ATENUAREA ȘI ADAPTAREA LA SCHIMBĂRILE
CLIMATICE ÎN ZONELE URBANE? ................................................................................................. 24
4. DE CE ORAȘELE ROMÂNEȘTI AR TREBUI SĂ ABORDEZE REZILIENȚA? ................................ 30
5. STRATEGII PENTRU ATENUAREA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ÎN ORAȘELE DIN ROMÂNIA:
DECARBONIZAREA ȘI EFICIENȚA RESURSELOR ............................................................................. 32
5.1. Decarbonizarea ........................................................................................................................ 32
5.1.1. De ce ar trebui ca orașele române să abordeze decarbonizarea? ......................... 32
5.1.2. Care este progresul recent în ceea ce privește decarbonizarea în orașele românești?
37
5.2. Utilizarea eficientă a resurselor ............................................................................................... 40
5.2.1. De ce ar trebui orașele românești să abordeze utilizarea eficientă a resurselor? 40
5.2.2. Care este progresul recent în ceea ce privește eficiența resurselor în orașele
românești? ............................................................................................................................... 42
6. STRATEGII DE ADAPTARE LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE ÎN ORAȘELE ROMÂNEȘTI:
BIODIVERSITATEA ...................................................................................................................... 44
6.1. Biodiversitatea ......................................................................................................................... 44
6.1.1. De ce ar trebui orașele românești să abordeze biodiversitatea? ........................... 44
6.1.2. Care este progresul recent în ceea ce privește biodiversitatea urbană în orașele
românești? ............................................................................................................................... 45
7. ÎMBUNĂTĂȚIREA REZILIENȚEI ÎN ORAȘELE ROMÂNEȘTI .................................................. 47
7.1. De ce ar trebui ca orașele românești să abordeze reziliența seismică? .................................. 47
8. DIMENSIUNI DE POLITICĂ VERTICALĂ ȘI ORIZONTALĂ PENTRU ORAȘE VERZI ȘI REZILIENTE
ÎN ROMÂNIA .............................................................................................................................. 50
8.1. Intervenții politice verticale ..................................................................................................... 50
8.1.1. Atenuarea prin decarbonizare................................................................................ 51
8.1.2. Atenuarea prin utilizarea eficientă a resurselor ..................................................... 60
8.1.3. Abordarea gestionării riscurilor de dezastru pentru dezastrele climatice ............. 64
8.2. Integrarea orizontală a politicii ecologice ................................................................................ 71
8.3. Care este progresul recent în ceea ce privește reziliența în orașele românești? .................... 72
9. POLITICĂ DE FINANȚARE PENTRU ORAȘE VERZI ȘI REZILIENTE ........................................ 73
9.1. Fondurile structurale și de investiții ale UE (FESI) ................................................................... 73
9.2. Fondul de modernizare ............................................................................................................ 74
9.3. Fondul de tranziție justă .......................................................................................................... 74
10. SUPORT TEHNIC ȘI PLATFORME DE PARTAJARE A CUNOAȘTERII PRIVIND ORAȘELE VERZI ȘI
REZILIENTE PENTRU ACTORII URBANI DIN ROMÂNIA .................................................................. 75
10.1. Pactul primarilor pentru energie și climă ................................................................................ 75
10.2. Acordul Green City ................................................................................................................... 75
10.3. Inițiativa urbană europeană (IUE), pentru a oferi asistență cheie orașelor ............................ 76
10.4. Cadrul Orizont Europa: 100 de orașe neutre din punct de vedere climatic până în 2030 ...... 76
11. REFERINȚE ..................................................................................................................... 77
ANEXĂ 1. RISCURILE DE PERICOL URBAN-CALORIC ÎN ROMÂNIA: SITUAȚIA ACTUALĂ ȘI PERSPECTIVA
SCHIMBĂRII CLIMATICE .............................................................................................................. 83
Introducere ........................................................................................................................................... 83
Date și metode ...................................................................................................................................... 83
Rezultate ............................................................................................................................................... 85
Risc de risc termic în anumite zone urbane ale României ....................................................... 86
Insula de căldură urbană și riscul termic asociat în această perioadă 2021-2040 .................. 92
Concluzie ............................................................................................................................................... 94
Valoare metodologică și aplicații potențiale ........................................................................... 94
Limitări și soluții posibile.......................................................................................................... 94
Recomandări ............................................................................................................................ 95
Bibliografie ............................................................................................................................................ 97
LISTA FIGURILOR
Figura 1. Obiectivele politicii UE privind pactul verde .......................................................................... 20
Figura 2. Consumul per capita (US$) în regiunea București - Ilfov, înainte și imediat după un cutremur
de 200-ani ............................................................................................................................................. 31
Figura 3. Emisiile și veniturile la nivel de județ ..................................................................................... 37
Figura 4. Foaie de parcurs pentru rezistență sporită ............................................................................ 66
Figura 5. Propunere pentru politica de coeziune 2021-2027 ............................................................... 73

LISTA HĂRȚILOR
Harta 1. Punctele fierbinți cu creștere semnificativă statistic a indicilor de frecvență a temperaturii
extreme ................................................................................................................................................. 25
Harta 2. Punctele fierbinți cu creștere semnificativă statistic a indicilor intensității temperaturii
extreme ................................................................................................................................................. 25
Harta 3. Modificări ale temperaturii maxime medii (TXm, ° C) între 2021-2040 în comparație cu
perioada (1981-2010) ........................................................................................................................... 26
Harta 4. Modificări ale frecvenței HW (HWn) în perioada 2021-2040 ................................................. 27
Harta 5. Riscul termic proiectat în zonele urbane ale României pentru perioada 2021-2040, derivat
din riscul termic actual și impactul încălzirii asupra schimbărilor climatice ......................................... 27
Harta 6. Riscul de pericol seismic în 50 de ani ...................................................................................... 31
Harta 7. Schimbări în zonele verzi apar în orașele românești între 1993 și 2017 (INS, 2018) .............. 45

LISTA TABELELOR
Tabel 1. Pactul verde european detaliat .............................................................................................. 21
Tabel 2. Planuri de adaptare și rezistență sporită prin biodiversitatea urbană reducerea riscului de
valuri de căldură și efect IUC................................................................................................................ 67
Tabel 3. Recomandări privind îmbunătățirea rezilienței la riscul seismic ............................................ 69

LISTĂ CASETE
Caseta 1. Cele mai bune practici - Olanda: Programul Delta ................................................................ 24
Caseta 2. Document de lucru al serviciilor Comisiei – Evaluarea planului național integrat energetic și
climatic final al României (PCEN) .......................................................................................................... 28
Caseta 3. Raportul Alianței Europene de Sănătate Publică (EPHA) ...................................................... 32
Caseta 4. Pachetele de încălcare a drepturilor comunitare: Programul Național de Control al Poluării
Aerului (PNCCA) .................................................................................................................................... 33
Caseta 5. Exemplu de bune practici - Agenția Brașov pentru Managementul Energiei și Mediului
(ABMEE) ................................................................................................................................................ 40
Caseta 6. Exemplu de bune practici - Gestionarea deșeurilor solide în Comuna Sălacea ................... 41
Caseta 7. Exemplu de bune practici - Fondul național de reducere și gestionare a riscurilor de dezastru
din Filipine ............................................................................................................................................. 49
Caseta 8. Exemplu de bune practici - Australia (Queensland) Programul național de rezistență la
dezastre................................................................................................................................................. 65
Caseta 9. Exemplu de bune practici - Ministerul ceh al Mediului........................................................ 75

8
DEFINIȚIILE ȘI TERMENII UTILIZAȚI ÎN RAPORT
Adaptare: Acomodarea în cadrul sistemelor naturale sau umane ca răspuns la stimulii climatici reali
sau anticipați sau la efectele acestora, care moderează daunele sau exploatează oportunități benefice.
Rezistență la climat: Acțiuni întreprinse în proiectarea unui proiect sau program pentru a reduce
vulnerabilitatea acestuia la riscurile legate de climă, inclusiv la schimbările climatice. Nu implică
eliminarea completă a riscurilor. (Grup de evaluare independentă pentru Banca Mondială 2012)
Schimbarea climatică: O schimbare a climei care este atribuită direct sau indirect activității umane
care modifică compoziția atmosferei globale și care se adaugă variabilității climatice naturale
observate pe perioade de timp comparabile. (așa cum este definit în Convenția Cadru a Națiunilor
Unite privind Schimbările Climatice, articolul 1)
Economia circulară: Modelul de creștere regenerativă care menține consumul de resurse în interiorul
granițelor planetare și, prin urmare, se străduiește să reducă amprenta sa de consum. (CE 2020)
Decarbonizarea: Procesul de reducere a „intensității carbonului” și scăderea cantității de emisii de
gaze cu efect de seră. Conceptul este aplicat unui set cuprinzător de strategii care implică, dar nu se
limitează la inovare, construirea infrastructurii, mecanisme de finanțare, cadru de politici,
aranjamente instituționale, modele de afaceri și comportamentul consumatorilor. (Rețeaua de soluții
de dezvoltare durabilă 2015)
Managementul riscului de dezastru: Procese de proiectare, implementare și evaluare a strategiilor,
politicilor și măsurilor de îmbunătățire a înțelegerii riscului de dezastru, încurajarea reducerii și
transferului riscului de dezastru și promovarea îmbunătățirii continue a pregătirii, răspunsului și
practicilor de recuperare în caz de dezastru, cu scopul explicit de a crește securitatea, bunăstarea,
calitatea vieții, reziliența și dezvoltarea durabilă. (Grup de evaluare independentă pentru Banca
Mondială 2012)
Răspunsul la dezastru: Acțiuni întreprinse în urma unui dezastru pentru ameliorarea impactului
dezastrului, inclusiv potențiale eforturi de reconstrucție. (Grup de evaluare independentă pentru
Banca Mondială 2012)
Reducerea riscului la dezastre: Acțiunile întreprinse înainte de un dezastru menite să reducă
probabilitatea ca un dezastru să se întâmple sau să reducă daunele cauzate de un dezastru în cazul
producerii acestuia. (Grup de evaluare independentă către Banca Mondială 2012)
Expunere: Prezența oamenilor; mijloace de trai; servicii și resurse de mediu; infrastructură; sau active
economice, sociale sau culturale în locuri care ar putea fi afectate negativ de efectele schimbărilor
climatice. (IPCC 2012)
Pactul verde al UE: Strategia Comisiei Europene de punere în aplicare a Agendei 2030 a Națiunilor
Unite și obiectivele de dezvoltare durabilă. Strategia vizează atingerea neutralității climatice până în
2050. (CE 2019)
Risc de pericol generat de valuri extreme de căldură/risc de pericol termic: Index care măsoară
produsul rezultat din pericolul derivat din LST (H) și vulnerabilitatea redusă de efectul combinat al
densității populației și caracteristicile zonei intravilane exprimate de zonele climatice locale, inclusiv
regimul de înălțime, densitatea și emisiile antropice. (Banca Mondială 2020)

9
Atenuare: (1) reducerea creșterii gazelor cu efect de seră în atmosferă; (2) atunci când este utilizat în
contextul riscurilor climatice, se referă la atenuarea riscurilor. (Grup de evaluare independentă pentru
Banca Mondială 2012)
Dezastre naturale: Proces natural sau fenomen care poate avea un impact negativ asupra economiei,
societății și ecologiei. Pericolele hidro-meteorologice („hidrometru”) se referă la cele generate de
condiții meteorologice extreme și/sau atmosferice, împreună cu cele cauzate de apariția, mișcarea și
distribuția de la suprafață și subterană a apei dulci și a apei sărate. Acestea includ, dar nu se limitează
la furtuni, ruperi de nori, inundații, secete, valuri de căldură și frig extreme. Pericolele geofizice sunt
cele care provin de pe pământul solid. Acest termen este folosit interschimbabil cu termenul de
dezastru geologic și include cutremure, mișcări de masă și activitate vulcanică. Pentru a fi clasificat ca
dezastru, acesta trebuie să respecte cel puțin unul dintre următoarele criterii: 10 sau mai mulți morți,
100 sau mai mulți afectați, declararea stării de urgență și/sau apel la asistență internațională. (BM
2018).
Soluții bazate pe natură: Soluțiile inspirate și susținute de natură, care sunt rentabile, oferă simultan
beneficii de mediu, sociale și economice și contribuie la consolidarea rezilienței. (CE 2018).
Reziliență: Abilitatea nu numai de a rezista și de a face față provocărilor, ci și de a se transforma într-
un mod durabil, echitabil și democratic (așa cum este definit de Strategia Prospectivă a UE 2020). În
contextul politicii Uniunii Europene, dacă este utilizată în legătură cu mediul și/sau clima, se referă la:
acțiuni care vizează atingerea neutralității climatice până în 2050, în timp ce se atenuează și se
adaptează la schimbările climatice și restabilește capacitatea sistemelor ecologice de a susține
capacitatea de a trăi bine în interiorul granițelor planetare. (CE 2020)
Utilizarea eficientă a resurselor: Acțiuni întreprinse pentru creșterea productivității resurselor și
separarea creșterii economice de utilizarea resurselor și impactul acesteia asupra mediului. (CE 2011)
Infrastructură urbană verde: O rețea planificată strategic de zone naturale și semi-naturale cu alte
caracteristici de mediu proiectate și aranjate să ofere o gamă largă de servicii ecosistemice. În zonele
urbane, strategiile luate în considerare includ, dar nu sunt limitate la parcuri, grădini sau marginile
ierboase. (Agenția Europeană de Mediu 2017)
Zonă urbană verde: Un lot de teren vegetat în structura urbană pentru uz predominant recreativ. Se
poate referi și la ariile naturale suburbane care sunt administrate ca grădini urbane. (Agenția
Europeană de Mediu 2017)
Efectul de insulă urbană de căldură: Caracteristică asociată climatului urban, în care centrele orașelor
tind să fie de 0,56 până la 5,6 ° C (1 până la 10 ° F) mai calde decât suburbiile și zonele rurale din jur.
(Banca Mondială 2020)
Vulnerabilitate: Gradul în care un sistem este susceptibil și nu poate face față efectelor adverse ale
schimbărilor climatice, inclusiv variabilitatea climatică și extremele. Vulnerabilitatea este o funcție a
caracterului, amplorii și ratei schimbărilor climatice și variației la care este expus un sistem,
sensibilitatea și capacitatea de adaptare a acestuia. (IPCC 2007)

10
REZUMAT
Schimbările climatice sunt o provocare globală urgentă care au un impact direct și local asupra
orașelor și comunităților din întreaga lume. În Uniunea Europeană, dezastrele provocate de condițiile
meteorologice și climatice au reprezentat aproximativ 83% din pierderile monetare în perioada 1980-
2017, în valoare de 426 miliarde EUR (la valorile din 2017)1. Astăzi, efectele dramatice ale pandemiei
COVID-19 au accentuat importanța protejării, restabilirii naturii și consolidării rezilienței, având în
vedere interacțiunea dintre schimbările climatice și boli pe măsură ce natura este distrusă. În contextul
Obiectivelor de dezvoltare durabilă, Acordul de la Paris, Pactul verde al UE, Noua Cartă de la Leipzig și
alte cadre globale și europene de dezvoltare, a devenit clar că orașele compacte, rezistente, incluzive,
bine conectate și curate vor deveni motoare de creștere și prosperitate pentru toți.

Orașele românești sunt mari contribuabili, dar și extrem de vulnerabile la efectele schimbărilor
climatice. Cu un grad de urbanizare de 76%, în 2017 transportul rutier a reprezentat 96% din nivelul
de emisii de GES la nivel național și rămâne sectorul în care se așteaptă o creștere a emisiilor de GES
în ciuda strategiilor de atenuare planificate. Contribuția emisiilor de GES legate de energia produsă în
orașe reprezintă 16% din cota națională, iar gestionarea deșeurilor solide municipale reprezintă doar
2% din emisiile totale de GES la nivel național.

Când vine vorba de vulnerabilitatea la schimbările climatice, Bucureștiul este a treia capitală cu cea
mai rapidă încălzire la nivelul UE. Cu toate acestea, fenomenul este comun în întreaga țară. Se
așteaptă ca temperatura medie în majoritatea orașelor românești să crească cu 1-2 ° C în viitorul
apropiat (2021-2040). Temperatura minimă va fi cu 0,9 ° -1,1 ° C mai mare în majoritatea orașelor
(2021-2040), inclusiv în unele zone montane și centrale, în timp ce numărul de valuri de căldură va
crește în special în jumătatea sudică a țării. Aceste evenimente de căldură ar trebui luate în
considerare în contextul unui efect crescut de insulă urbană de căldură (IUC), care favorizează riscul
termic în zonele urbane.

Orașele românești sunt, de asemenea, extrem de vulnerabile la riscul seismic. Deși cutremurele nu
sunt provocate de schimbările climatice, concentrarea ridicată a obiectivelor supuse riscului și a
populației în zonele cu predispoziție la cutremure crește vulnerabilitatea la aceste dezastre naturale.
În prezent, România este țara europeană cu o suprafață construită cu risc crescut: 92%. Un procent
de 65% din populația urbană din România se află într-o zonă seismică ridicată, în timp ce 60% până la
75% din mijloacele fixe și 70-80% din PIB sunt produse în zone predispuse la cutremure.

Printr-o analiză în profunzime și printr-un proces de stabilire a priorităților au fost identificate patru
provocări principale de mediu. Aceste patru zone vor necesita o analiză semnificativă în cadrul
politicii urbane din România și, în cele din urmă, vor necesita acțiuni din partea tuturor administrațiilor
locale urbane. Zonele prioritizate sunt:
- Efectul de insulă de căldură (EIC);
- Riscul seismic;
- Poluarea aerului; și
- Gestionarea deșeurilor solide municipale.

Cadrul legislativ al României reprezintă un bun punct de plecare pentru dezvoltarea unei strategii
cuprinzătoare pentru crearea orașelor ecologice și reziliente. Strategia de dezvoltare teritorială 2035

1
“Pierderi economice din evenimente extreme generate de schimbările climatice în Europa - Agenția Europeană
de Mediu. ” Evaluarea indicatorilor.

11
prevede combaterea schimbărilor climatice și îmbunătățirea calității mediului urban prin planificarea
spațiului public și dezvoltarea rețelelor de spații verzi și coridoare verzi în zonele urbane.
Strategia pentru dezvoltare durabilă 2030 (SDD) reprezintă o completare a acesteia prin abordarea
combaterii schimbărilor climatice și îmbunătățirea calității aerului în cadrul Obiectivelor de dezvoltare
durabilă 11, respectiv 13. Proiectul Planului integrat pentru energie și schimbări climatice 2021-2030
stabilește numeroase obiective care vizează integrarea atenuării schimbărilor climatice și
îmbunătățirea rezistenței la dezastre privind producția și consumul de energie. În ceea ce privește
riscul seismic, România a întreprins proiectul RO-RISK (2016-2018) care vizează efectuarea unei
evaluări generale a riscurilor de dezastre la nivel național.

Orice nouă strategie legată de climă în contextul european ia în considerare Pactul verde european.
Acest nou cadru de reglementare încorporează un plan cuprinzător pentru a face climatul UE neutru
până în 2050 și plasează orașele ca actori cheie în consacrarea sa. Ca atare, viitorul cadru financiar
multianual al UE (2021-2027) cuprinde un set variat de instrumente financiare care pot ajuta orașele
românești să atingă obiectivul de a deveni ecologice și reziliente. Acest raport încorporează fondurile
cheie de interes pentru orașele românești, care includ: fondurile structurale ale UE, fondul de
modernizare al UE și Fondul pentru o tranziție justă.

Raportul evidențiază, de asemenea, rețelele de partajare a cunoștințelor sprijinite de UE și

instrumentele de colaborare care pot sprijini eforturile orașelor românești de a combate schimbările
climatice, de a atinge neutralitatea emisiilor de carbon și de a le spori reziliența. Aceste platforme
includ: Pactul Primarilor, Inițiativa Urbană Europeană, cadrul Orizont Europa: 100 de orașe neutre din
punct de vedere climatic până în 2030 și Acordul Green City.

Analiza acestui raport este susținută de cadrul Pactului verde european. Prin urmare, analiza
provocărilor prioritare de mediu și recomandările privind politicile ulterioare sunt grupate în patru
subiecte-generale aliniate la Pactul verde al UE: decarbonizarea, utilizarea eficientă a resurselor,
reziliența și biodiversitatea.

- Decarbonizarea cuprinde domenii de politici și măsuri orientate spre reducerea

amprentei de carbon. În contextul orașelor românești, această strategie va pivota în
jurul principalelor sectoare care contribuie la emisiile de GES și la reducerea calității
aerului. Acestea sunt: mobilitatea urbană, sectorul de termoficare și rețeaua de
monitorizare a calității aerului.
- Eficiența resurselor cuprinde domenii politice și măsuri orientate spre promovarea
practicilor economiei circulare și îmbunătățirea reciclării
- Biodiversitatea cuprinde domenii politice și măsuri orientate spre restaurarea naturii
în zonele urbane. În contextul orașelor românești, acest lucru se va realiza prin
implementarea soluțiilor bazate pe natură și a infrastructurii urbane ecologice. Aceste
tehnologii de adaptare din orașele românești ar putea scădea temperatura ambiantă
cu cel puțin 5-6 ° C în comparație cu structura urbană și ar contribui la atenuarea
evenimentelor de căldură extremă, adică valurile de căldură și efectul de insulă de
căldură.
- Reziliența cuprinzând domenii de politici și obiective orientate spre îmbunătățirea
pregătirii și a răspunsului la cutremure.

Raportul oferă în cele din urmă o selecție de investiții cheie care sunt fundamentale pentru a aborda
provocările care limitează în prezent capacitatea orașelor românești de a deveni ecologice și reziliente,
aliniată la Pactul verde al UE și prioritățile de investiții ale României pentru viitorul cadru financiar
multianual (2021-2027). Principalele constatări ale acestui raport sunt următoarele:

12
DECARBONIZAREA:
Principalele provocări
Mobilitate urbană:
 Creșterea bruscă a motorizării
private
 Predominanța parcării informale
 Lipsa transportului integrat și a
planificării urbane
Termoficare:
 Subvenționare ridicată care
afectează sustenabilitatea
financiară și tehnică
 Infrastructură învechită bazată în
principal pe combustibili fosili
Recomandări cheie
 Implementarea instrumentelor de mobilitate a orașelor inteligente pentru a dezvolta politici de parcare bazate pe
dovezi menite să limiteze parcarea informală și să elibereze trotuarele și străzile pentru căile pietonale și
accesibile pe bicicletă.
 Îmbunătățirea infrastructurii de ciclism în zonele urbane și punerea acesteia la dispoziție în toate sistemele de
infrastructură relevante, precum calea ferată. Suplimentarea asigurării infrastructurii prin campanii de
sensibilizare pentru a încuraja „mobilitatea activă”.
 Crearea cadrului legal și instituțional care permite implementarea în orașele mai mari a programelor de
mobilitate specifice orașelor inteligente pentru a facilita partajarea utilizării de către mai multe persoane în
același timp a autoturismelor personale, a motocicletelor, a autobuzelor etc. pentru a promova paradigma
„mobilitatea ca serviciu”.
Consolidarea Planului Urbanistic General pentru a asigura cel puțin următoarele: (a) Existența unei rețele de
drumuri colectoare și rute alternative la nucleul urban pentru a preveni aglomerația. (b) Adoptarea cuprinzătoare
a celor 5 principii de proiectare din manualul CROW pentru traseele de ciclism.
 Crearea unui mediu favorabil pentru finanțarea comercială în sectorul de termoficare;
 Utilizarea pe scară mai largă a tehnologiilor de cogenerare și a sistemelor centralizate de generare a căldurii;
 Înlocuirea cazanelor vechi cu cazane hibride constând din sisteme geo-termice regenerabile care includ biomasă și
energie solară.
13
Rețele de monitorizare a calității aerului :
 Stații de monitorizare a calității
aerului îmbătrânite și greșit plasate
 Plan inexistent privind calitatea
aerului
EFICIENȚA RESURSELOR :
Principalele provocări
 Ratele de reciclare au stagnat din
2013
 Recuperare redusă a costurilor
 Promovarea economiei circulare este
una dintre cele mai scăzute din UE
REZILIENȚĂ:
Principalele provocări Recomandări cheie
 Lipsa informațiilor exacte despre
riscul seismic.
 Managementul riscului seismic nu
este o practică instituționalizată
 Absența conștientizării riscurilor de
către populație, în special în rândul
grupurilor vulnerabile
BIODIVERSITATEA:
Principalele provocări
 Elaborarea planului național de calitate a aerului, conform prevederilor Directivei (UE) 2016/2284. Acest plan va
stabili obiective de reducere la nivel național și subnațional. Acestea includ obligații de evaluare a calității aerului
pe zone în raport cu valorile limită.
 Extinderea rețelei actuale de monitorizare a aerului în zonele periurbane, suburbane și industriale. În zonele
industriale, senzorii folosiți trebuie să fie sensibili la poluanții specifici industriei
Recomandări cheie
 Aplicarea unui prag de accesibilitate bazat pe venitul mediu al gospodăriei în intervalul 1,0% 1,5% pentru a
asigura recuperarea costurilor.
 Creșterea infrastructurii de reciclare cu atenție la containerele individuale și stradale, sisteme de transport
adaptate, echipamente pentru sortare - în special pentru deșeurile organice și sensibilizarea societății civile
pentru a încuraja aderarea la reducerea deșeurilor „reduce-reutilizează-reciclează”.
 Adoptarea unei abordări de gestionare a riscului de dezastru la nivel local, incluzând trei aspecte cheie: (1)
elementele de risc (inclusiv infrastructura publică și rezidențială, infrastructura critică etc.); (2) capacitatea de a
evalua riscul, de a-l reduce și de a gestiona impactul riscului prin pregătirea și răspunsul de urgență; și (3)
dimensiunile sociale și financiare ale gestionării riscurilor
 Crearea cadrului tehnic și juridic pentru introducerea și operaționalizarea conceptului de rezistență seismică
 Dezvoltarea unei baze de date cu active aflate în situații de risc (clădiri rezidențiale și publice, infrastructură de
transport, rețele de utilități) care conține metadate importante pentru analiza riscului seismic.
 Îmbunătățirea coordonării trans-sectoriale privind conștientizarea publicului, asigurarea raportării periodice a
campaniilor de conștientizare și a exercițiilor de simulare, adaptate scopului / obiectivului și publicului său
Recomandări cheie
14
  Adaptarea legislației actuale la obiectivul mai realist de 15m2 / pe cap de locuitor pe o rază de 10 minute.
Complementar, pentru a crea o orientare națională pentru înființarea registrelor locale de zone verzi și pentru a
 Peste 96% din orașe au o valoare a
adapta metodologia utilizată de măsurare a zonelor verzi să includă indicatori calitativi pentru a se asigura că
infrastructurii urbane verzi (IUV) sub
aceste zone contribuie activ la îmbunătățirea calității vieții
legislația națională, în timp ce
 Implicarea activă a ONG-urilor și a organizației comunitare în proiectarea infrastructurii urbane verzi
categoriile incluse nu contribuie la
multifuncționale și a SBN
îmbunătățirea bunăstării
 Crearea cadrului legal care permite municipalităților să negocieze cu proprietarii privați renaturarea terenurilor.
 Lipsa conștientizării beneficiilor
În aceste terenuri libere, soluțiile BNS și IUV ar trebui să includă activarea grădinilor și a parcurilor publice.
aduse de IUV
 Creșterea numărului suprafețelor permeabile (trotuare verzi, spații verzi)
 Angajament activ față de achizițiile publice ecologice

15
1. INTRODUCERE
Orașele sunt cele mai mari contribuitoare la schimbările climatice, dar și cele mai expuse riscului de
impact. Astăzi, peste jumătate din populația lumii trăiește în orașe, iar aceasta va crește probabil la
peste două treimi până în 2030. Orașele sunt responsabile pentru aproximativ 70% din emisiile globale
de gaze cu efect de seră (GES) legate de energie la scară mondială, care captează căldura și duce la
încălzirea globală. Schimbările climatice pun în pericol realizarea tuturor obiectivelor cheie de
dezvoltare durabilă, inclusiv obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), obiectivele cadrului de acțiune
Sendai și eradicarea durabilă a sărăciei2. Prin urmare, abordarea schimbărilor climatice este esențială
pentru realizarea unor societăți mai incluzive, mai juste, productive și competitive.
Investițiile în neutralitatea emisiilor de carbon în orașe nu numai că sunt esențiale pentru protejarea
bunăstării populației, dar vor produce și randamente economice într-o perioadă de rulare pe un
termen relativ scurt. Pentru a face orașe neutre din punct de vedere climatic va fi necesară în medie
o investiție de 2% din PIB-ul anual. Deși relativ ridicat, costul unei astfel de investiții va produce
randamente anuale de 2,8 trilioane USD pe an până în 2030 și 6,9 trilioane USD pe an până în 2050
numai din economiile de energie și materiale. În ceea ce privește beneficiile neutralității climatice pe
piața muncii, se estimează că vor fi generate peste 87 de milioane de noi locuri de muncă până în 2030
și 45 de milioane până în 2050, în principal în noua industrie a construcțiilor3. Astfel, orașele bine
conectate, mai curate și mai reziliente reprezintă factori mai productivi, competitivi și mai inovatori ai
creșterii economice pe termen mediu și lung. Cu alte cuvinte, guvernele naționale care creează și
promovează orașe compacte, conectate și curate vor asigura prosperitatea economică și standarde de
viață mai bune pentru cetățenii lor.
Vulnerabilitatea orașelor românești la schimbările climatice, alături de contribuția lor la emisiile
naționale de GES reflectă situația cu care se confruntă orașele din întreaga lume.
Cu un grad de urbanizare de 76%, transportul rutier reprezintă 96% din totalul emisiilor de GES la nivel
național, în timp ce contribuția emisiilor de GES legate de energia produsă în orașe reprezintă 16% din
cota națională. Emisiile de GES sunt un factor principal al poluării aerului, care provoacă moartea a
peste 20.000 de români în fiecare an. La fel, impactul încălzirii globale este deja resimțit în zonele
urbane. Se așteaptă ca temperatura medie din orașele din sudul țării să crească cu 1-2 grade în viitorul
apropiat, în timp ce Bucureștiul este a treia capitală cu cea mai rapidă rată de încălzire la nivelul UE.
Rata mortalității generată de valurile de căldură și a evenimentelor de căldură extremă este măsurată
la 0,2 și 5,5% pentru fiecare creștere a temperaturii de 1 ° C peste un prag specific locației4.
Orice cercetare legată de climă în contextul UE trebuie să ia în considerare pactul european, care
oferă un cadru general sau o foaie de parcurs pentru a face UE „neutră din punct de vedere climatic”
până în 2050.
La baza Pactului Verde se află propunerea „Legii europene a climei”, un nou cadru legislativ care să
responsabilizeze statele privind angajamentul lor de a atinge neutralitatea climatică.
Pentru a susține această ambiție, UE a adoptat o serie de reglementări în opt domenii de politică care
încorporează toate sectoarele urbane, inclusiv, dar fără a se limita la: transport, energie, gestionarea
apei, planificare urbană și agricultură urbană. Regulamentele se aplică direct și au caracter obligatoriu
pentru statele membre și prevalează în cazul în care apare un conflict cu legislația națională. Pe

2 Banca Mondială. “Plan de acțiune privind schimbările climatice și reziliența,” 2019.

3Nick, Godfrey. “Coaliția pentru tranziții urbane: investiții în orașe pentru viitor cu emisii reduse de carbon și prosper.”
Prezentat la WBG Climate Smart Cities Community of Practice, iulie 2020.
4 “Căldura și sănătatea — Agenția Europeană de Mediu.” Evaluarea indicatorilor. Accesat la 1 octombrie, 2020.

16
parcursul acestui raport, cele opt domenii de politică au fost grupate împreună în următorii termeni
generali:
a) Decarbonizarea, care cuprinde domenii de politică și obiective orientate spre reducerea
amprentei de carbon;
b) Eficiența resurselor, care cuprinde domenii de politică și obiective orientate spre promovarea
practicilor economiei circulare și reducerea deșeurilor; și
c) Biodiversitatea, care cuprinde domenii de politică și obiective orientate spre restabilirea
naturii în zonele urbane.
Deși reziliența nu este integrată inițial în domeniile politice ale Pactului verde european, CE a făcut din
pregătirea pentru dezastre de mediu o parte integrantă a strategiei de reziliență aferentă Analizei
prospective strategice a Comisiei Europene 5. În plus, reziliența este unul dintre obiectivele de bază
care conduc investițiile viitorului cadru financiar multianual (2021-2027). Aceasta înseamnă că
reziliența ca și capacitate de a face față riscurilor meteorologice și de a reduce vulnerabilitățile este
paradigma de bază prezentată de CE pentru recuperare din pandemia COVID-19. Rezultă că reziliența
este o parte integrantă a politicilor prezente și viitoare ale CE. Prin urmare, acest raport se implică în
strategia de previzionare europeană și include:
d) Reziliența, care cuprinde domenii de politică și obiective orientate spre îmbunătățirea
pregătirii și a reacției la dezastrele naturale.
Raportul prezintă o revizuire a provocărilor și oportunităților pentru orașele românești de a deveni
mai durabile printr-un focus ecologic și de reziliență. Prin prisma schimbărilor climatice, acest raport
studiază provocările și prezintă recomandări pentru a atinge neutralitatea climatică și a se adapta la
schimbările climatice din zonele urbane românești. Ca parte a concentrării asupra rezilienței, raportul
ia în considerare capacitatea orașelor și a comunităților lor de a rezista efectelor negative ale riscului
climatic și seismic și face recomandări relevante. Printr-o analiză profundă și un proces de stabilire a
priorităților au fost identificate patru provocări de mediu principale pentru prioritizare și acțiune
urgentă. Acestea sunt:
Efectul Insula Urbană de Căldură și valurile de căldură extremă (IUC);
1) Riscul seismic;
2) Poluarea aerului; și
3) Gestionarea deșeurilor solide municipale
Prin suprapunerea domeniilor aferente politicilor UE grupate (luând astfel în considerare pactul
verde al UE și strategia de previzionare a Comisiei) cu provocările presante, se recomandă un set
limitat de acțiuni pe politici prioritare. Această structură este prezentată mai jos și oferă o foaie de
parcurs pentru citirea acestui raport:

Figura 1. Rezumatul principalelor provocări și recomandări

Pentru a atenua schimbările climatice în zonele urbane românești:
Centrare pe : Prin acțiuni de:
(a) Decarbonizare și Reducere a poluării aerului prin sisteme de transport multimodale
(b) Eficienta resurselor durabile și cu emisii zero, digitalizarea pentru gestionarea parcărilor, o
infrastructură mai bună pentru ciclism și pietoni, împreună cu
implicarea publicului.

5 Comisia Europeană. „ Raportul de prospectivă strategică (2020)”. Text. Comisia Europeană - Comisia Europeană.

17
 Îmbunătățirea practicilor de gestionare a deșeurilor solide municipale,
acordând o atenție deosebită îmbunătățirii ratelor de reciclare
Adaptarea și reducerea vulnerabilității zonelor urbane românești la schimbările climatice și la
riscul seismic:
Centrare pe: Prin acțiuni de:
(c) Biodiversitate și Pledare pentru o abordare de gestionare a riscului de dezastru în
(d) Reziliență planificarea și dezvoltarea urbană. Raportul oferă, de asemenea,
strategii concrete de adaptare pentru orașele românești, care includ
investiții în infrastructura verde urbană specifică locului, soluții bazate
pe natură, modernizare pentru risc seismic și includerea societății civile
pentru a reduce riscul asupra comunităților vulnerabile.
Raportul oferă, de asemenea, strategii concrete de adaptare pentru
orașele românești, care includ investiții în infrastructură urbană verde
specifică locului, soluții bazate pe natură, modernizare pentru risc
seismic și includerea societății civile pentru a reduce riscul comunităților
vulnerabile.

Raportul este structurat după cum urmează:

- Secțiunea 2 oferă o trecere în revistă a Pactului verde european, astfel cum a fost definit de
Comisia Europeană pentru a contura domeniile de politici și obiectivele și reglementările
legale la care România va fi obligată să se conformeze.
- Secțiunea 3 fundamentează importanța stabilirii unei strategii de atenuare și adaptare a
schimbărilor climatice ca strategie transversală în orașele românești.
- Secțiunea 4 consideră că este important să propunem o strategie de reziliență pentru orașele
românești.
- Secțiunea 5 angrenează cadrul de analiză pe două niveluri stabilit la început, și anume:
adaptarea prin (a) decarbonizare (b) utilizarea eficientă a resurselor. Scopul este de a explica
modul în care poluarea aerului și gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor solide
municipale sunt obstacole în calea capacității orașelor românești de a deveni ecologice și
reziliente.
- Secțiunea 6 angrenează cadrul de analiză pe două niveluri stabilite la început, și anume:
atenuarea prin (c) biodiversitate. Acesta explică modul în care pericolele hidrometeorologice
în principal: efectul Insulei urbane de căldură (IUC) și valurile de căldură creează vulnerabilități
pentru a spori capacitatea orașelor românești de a deveni ecologice și reziliente.
- Secțiunea 7 angrenează cadrul de analiză pe două niveluri stabilit la început, și anume: (d)
reziliența. Acesta explică modul în care riscul seismic creează vulnerabilități pentru a spori
capacitatea orașelor românești de a deveni ecologice și reziliente.
- Secțiunea 8 oferă finanțarea UE disponibilă pentru a construi orașe ecologice și reziliente în
orașele românești, așa cum este prezentat în Pactul verde european și în cadrul financiar
multianual general 2021-2027.
- Secțiunea 9 oferă recomandări de politici pentru a se asigura că orașele ecologice și rezistente
se pot materializa.
- Secțiunea 10 oferă o prezentare generală a grupurilor de lucru tehnice existente care pot
ajuta orașele românești să ia parte la platformele de partajare a cunoștințelor și la rețelele UE.

18
2. PACTUL VERDE EUROPEAN: CE ÎNSEAMNĂ A FI NEUTRU DIN
PERSPECTIVA EMISIILOR DE CARBON ÎN UE?
Pactul Verde european este cadrul general pentru a face economia UE sustenabilă6. Se desfășoară
sub forma unei strategii de creștere care vizează transformarea UE într-o societate echitabilă și
prosperă, cu o economie eficientă din punct de vedere al resurselor și competitivă, unde nu există
emisii nete de gaze cu efect de seră în 2050 și unde creșterea economică este decuplată de la utilizarea
resurselor. De asemenea, își propune să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al
UE și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor de riscurile și impactul generat de mediu. Pentru
a atinge aceste obiective, Comisia a implementat progresiv un set de cadre de reglementare, strategii
de adaptare și platforme de schimb de cunoștințe pentru a se asigura că tranziția este bine
înrădăcinată în rândul membrilor UE.
Pentru a se asigura că tranziția către o economie zero-zero este ireversibilă și pentru a oferi
predictibilitate investitorilor, Comisia a stabilit propunerea pentru prima „lege europeană a climei”7
în martie 2020. Această propunere consacră obiectivul de neutralitate climatică din 2050 în legislație
și creează obligații juridice impuse statelor membre ale UE. Prin urmare, „legea europeană a climei”
se asigură că toate politicile UE și toate sectoarele economiei sunt orientate spre atingerea emisiilor
nete zero prin reducerea emisiilor de GES, investiții în tehnologie ecologică și protejarea mediului
natural.
Noul Pact verde european este susținut de un set de strategii structurate pe opt domenii de politică8
(vezi Figura 1). Acest lucru este fundamental pentru a consolida eforturile de prevenire a schimbărilor
climei, construirea rezistenței și adaptarea prin investiții private și publice, cu accent deosebit pe
tehnologia ecologică și soluțiile bazate pe natură.

6 Comisia Europeană: ‘Comunicarea Comisiei către Consiliul European, Consiliu, Comitetul European și Social și Comitetul
Regiunilor.”, 2019
7 Legea privind clima include un set de mecanisme de monitorizare și raportare pentru a urmări progresul pe baza cadrelor

de guvernanță existente, inclusiv planurile naționale pentru energie și climă ale statelor membre, rapoarte periodice ale
Agenției Europene de Mediu și corpusul științific produs de grupurile de lucru tehnice.
8 Comisia Europeană. „Pachetul 2020 privind clima și energia.”

19
 Figura 1. Obiectivele politicii UE privind pactul verde

Sursa: CE, 2019

Aceste domenii de politici, care sunt enumerate mai jos, prezintă mai multe obiective strategice
care subliniază toate politicile sectoriale la nivel urban. Scopul este de a se asigura că decarbonizarea,
circularitatea și reziliența sunt paradigme transversale la fiecare nivel al sectorului urban, cum ar fi
gestionarea apei și a apelor uzate, politicile de transport, gestionarea energiei etc. În acest scop, au
fost puse în aplicare noi măsuri de reglementare sau vor fi puse în aplicare progresiv.
În plus, pentru viitorul cadru financiar multianual (2021-2027), 25% din bugetul UE va fi dedicat
programelor de integrare climatică. Aceasta va reduce toate fondurile structurale și de investiții ale
UE. Dar va afecta și programele de finanțare suplimentare, inclusiv Banca Europeană de Investiții
(BEI), care va crește finanțarea proiectelor ecologice până la 50% din investiția totală până în 2025.
Prin urmare, statele membre vor fi solicitate și asistate pentru a se asigura că legislația și politicile
actuale și viitoare sunt relevante pentru Pactul verde european.
Mai mult, Pactul verde european admite și recunoaște că orașele și regiunile sunt actori cheie care
asigură concretizarea obiectivelor sale în inițiative la nivel local care acționează eficient spre
decarbonizare și circularitate9.
Pentru a contura mai bine domeniile de aplicabilitate ale celor opt domenii de politică a pactului
verde european, astfel cum sunt definite de Comisia Europeană, pe parcursul acestui raport, acestea
au fost grupate în trei teme generale: (a) Decarbonizarea, care cuprinde obiective politice orientate
spre reducerea amprentei de carbon (b) Eficiența resurselor care cuprinde obiective politice orientate
spre promovarea practicilor economiei circulare, (c) Biodiversitatea care cuprinde obiective politice
orientate spre restabilirea biodiversității și a naturii în zonele urbane.

9Comisia Europeană: ‘Comunicarea Comisiei către Consiliul European, Consiliu, Comitetul European și Social și Comitetul
Regiunilor.”, 2019

20
 Tabel 1. Pactul verde european detaliat
Domeniul politicii
Obiectivele pactului verde centrate pe mediul
Tema principală pactul verde Noul cadru de reglementare al UE
urban
european
„Legea europeană a climei” (Propunere COM[2020] 80 var. finală
04.03.2020)
„Pachetul energie curată pentru toți europenii” care cuprinde:
(1) Directiva prin care se modifică Directiva privind performanța
Emisii nete zero de gaze cu efect de seră (GES)
energetică a clădirilor (2018/844/UE)
până în 2050, cu obiective intermediare, pentru
(2) directiva revizuită privind energia regenerabilă 2018/2001/UE
2030, de:
(3) Planurile naționale privind energia și clima (PNEC) pentru perioada
1. Reduceri de 40% ale emisiilor de GES, de la
Acțiunea climatică: 2021-2030. (Regulamentul (UE) 2018/1999). Se revizuiește la fiecare
nivelurile din 1990 (cu noi propuneri preconizate
creșterea ambiției doi ani.
în iunie 2021 pentru creșterea reducerilor până în
climatice a UE (4) Directiva privind eficiența energetică (Regulament 2018/2002/UE)
2030 la 50-55%);
pentru 2030 și 2050 (5) Directiva privind guvernanța energetică (Regulamentul(UE)
2. Cota de cel puțin 32% pentru energia
2018/1999)
regenerabilă;
(6) Regulament privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei
3. Îmbunătățirea cu cel puțin 32,5% a eficienței
electrice (UE) 2019/941
energetice.
Decarbonizarea (7) Regulamentul privind piața internă a energiei electrice(UE)
2019/943
(8) Directiva privind normele comune pentru piața internă a energiei
electrice (UE) 2019/944
1. Reduceri de 40% ale emisiilor de GES, de la ‘Pachetul energie curată pentru toți europenii’ (a se vedea mai sus)
nivelurile din 1990 (cu noi propuneri preconizate
Energie curată: în iunie 2021 pentru creșterea reducerilor până în
furnizarea de 2030 la 50-55%);
energie curată, 2. Cota de cel puțin 32% pentru energia
accesibilă și sigură regenerabilă;
3. Îmbunătățirea cu cel puțin 32,5% a eficienței
energetice.
Mobilitate 1. Creșterea eficienței sistemului de transport prin Regulamentul (UE) 2019/631 de stabilire a standardelor de performanță a
sustenabilă: creșterea mobilității automatizate, a sistemelor emisiilor de CO2 pentru autoturismele noi și pentru autoutilitarele noi din
Accelerarea trecerii inteligente de gestionare a traficului și a UE (finală la 10.04.2019). Se va revizui până în iunie 2021

21
 Domeniul politicii
Obiectivele pactului verde centrate pe mediul
Tema principală pactul verde Noul cadru de reglementare al UE
urban
european
la mobilitatea gestionării inteligente a transportului, cum ar fi
durabilă și „Mobilitatea ca serviciu’;
inteligentă. 2. Accelerarea implementării energiei alternative
cu emisii reduse pentru transport, cum ar fi
biocombustibili avansați, electricitate, hidrogen și
combustibili sintetici regenerabili și eliminarea
obstacolelor din calea electrificării transportului;
3. Trecerea la vehicule cu emisii zero;
4. Îmbunătățirea transportului public.
1. Revizuirea standardelor de calitate a aerului în Programul Național de Control al Poluării Aerului (PNCPA) (Articolul 6 din
conformitate cu orientările Organizației Mondiale Directiva (UE) 2016/2284 - „Directiva NEC
Eliminarea a Sănătății;
poluării: 2. Asigurarea sprijinului autorităților locale pentru
Pentru a reduce a obține un aer mai curat pentru cetățeni;
poluarea eficient și 3. Conservarea biodiversității;
rapid. 4. Reducerea poluării deosebit de dăunătoare
cauzată de micro-plastice, particule chimice toxice
și produse farmaceutice
1. Implementarea proactivă a ierarhiei deșeurilor Al doilea plan de acțiune al UE pentru economia circulară (COM [2020] 98
„reduce, reutilizează, reciclează”; final din 11.03.2020)
Economia circulară
2. Implementarea integrală a Directivei-cadru Revizuirea Directivei-cadru 2008/98/CE privind deșeurile planificată pentru
– Eliminarea
privind deșeurile - inclusiv noi obiective care vor fi 2023
deșeurilor
introduse după 2020
3. Promovarea practicilor de afaceri „circulare”.
Circularitatea
1. Proiectarea, renovarea și deconstruirea Al doilea plan de acțiune al UE pentru economia circulară (COM [2020] 98
Economia circulară
clădirilor în conformitate cu principiile economiei final din 11.03.2020)
- Clădiri &
circulare; Directiva 2010/31 / UE privind performanța energetică a clădirilor -
renovare:
2. Piață în curs de dezvoltare pentru materialele modificată prin (UE) 2018/844
Pentru a asigura
de construcție secundare (adică folosite).
cicluri de producție

22
 Domeniul politicii
Obiectivele pactului verde centrate pe mediul
Tema principală pactul verde Noul cadru de reglementare al UE
urban
european
mai durabile, mai
ecologice
1. Protecția privind efectele climei și consolidarea Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice COM (2013) 216 -
Adaptarea la seismică a clădirilor și infrastructurilor. plus revizuirea prevăzută pentru 2020
schimbările
climatice Directiva 2010/31 / UE privind performanța energetică a clădirilor -
modificată prin (UE) 2018/844
1. De plantat 3 miliarde de copaci până în 2030. Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 (COM [2020] 380 final din
Pentru aceasta, noua platformă europeană de 20.05.2020)
ecologizare urbană va facilita, de asemenea, „O nouă strategie forestieră a UE: pentru păduri și sectorul forestier” (COM
plantarea arborilor urbani; (2013) 659 final)
2. În lumina crizei COVID-19, Comisia solicită
Biodiversitatea:
orașelor europene de cel puțin 20.000 de locuitori
De implementat
Biodiversitatea să elaboreze planuri ambițioase de ecologizare
măsuri de protejare
urbană până la sfârșitul anului 2021;
a ecosistemului
3. Promovarea ecosistemelor sănătoase, a
nostru fragil
infrastructurii ecologice și a soluțiilor bazate pe
natură ar trebui integrate sistematic în acțiunile de
planificare urbană și adaptare la schimbările
climatice.

De la fermă la 1. Pentru a reduce risipa de alimente în întreaga Propunere de obiective la nivelul UE pentru reducerea deșeurilor
consumator: UE. alimentare care urmează să fie stabilite până în 2023 în contextul revizuirii
Pentru a asigura 2.Consolidarea legăturilor dintre dezvoltarea Directivei 2008/98 / CE38
sisteme alimentare orașelor și zonele rurale înconjurătoare. Strategii integrate de dezvoltare urbană durabilă (SIDUD) pentru fondurile
mai durabile UE (Regulamentul FEDR / CF 2021-2027) Considerentul 25 și articolul 9

23
3. DE CE ROMÂNIA TREBUIE SĂ ABORDEZE ATENUAREA ȘI
ADAPTAREA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE ÎN ZONELE URBANE?
Impactul pericolelor climatice se resimte deja în orașele românești. România este una dintre țările
cele mai predispuse la inundații din Uniunea Europeană, cu daune semnificative cauzate de inundații
care apar de mai multe ori pe deceniu, în aproape toate bazinele hidrografice.
Numărul viiturilor a crescut, de asemenea, în ultimii 50 de ani. Motivul constă în schimbarea
matricelor intensității și distribuției furtunilor abundente. La nivel urban, astfel de modificări ale
nivelului precipitațiilor sunt deosebit de acute în orașele situate în partea de nord-vest și sud-est a
țării10. Modificările nivelurilor de precipitații sunt asociate cu schimbările climatice și defrișările. De
atunci, suprafețe mari au fost defrișate progresiv prin tăierea masivă și deseori ilegală11. Acest lucru a
redus considerabil mecanismele de reținere a apei.
Caseta 1. Cele mai bune practici - Olanda: Programul Delta

Programul Delta a fost creat în Olanda pentru asigurarea unei delte sigure și durabile, îmbunătățirea
protecției împotriva inundațiilor, precum și pentru creșterea disponibilității de apă dulce.
Gestionat de Ministerul Infrastructurii și Gospodăririi Apelor, Institutul Meteorologic Regal Olandez și un
comisar al Programului Delta, programul a oferit 1,1 miliarde EUR pentru 7 tipuri de investiții în 2018 și a
selectat proiectele pe baza unei recomandări oferite de comisarul pentru Programul Delta..
Programul oferă, de asemenea, o viziune pe termen lung, cu 17 miliarde EUR propuse în perioada 2018-2031.
Printre proiectele finanțate, proiectul Ijsselmeer a abordat îmbunătățirea a 88 km de sisteme primare de
apărare împotriva inundațiilor.

Evenimentele de căldură extremă devin din ce în ce mai frecvente, de lungă durată și intense în
orașele românești. Se estimează că pierderile economice potențiale pentru fiecare zi de val de căldură
cu care se confruntă orașele românești se ridică la peste 2,5 milioane EUR la scară de oraș.
Bucureștiul se situează printre cele 5 orașe cu cea mai rapidă încălzire de pe glob. Cu toate acestea,
acest fenomen nu este limitat la capitală, ci comun pe întreg teritoriul. De-a lungul ultimilor 50 de
ani (1961-2013), evenimentele de căldură extremă au devenit mai frecvente, de lungă durată și
intense în orașele românești. Creșterea frecvenței evenimentelor de căldură extremă este deosebit
de importantă în zonele metropolitane situate în nordul Carpaților Orientali, în Câmpia de Vest, zona
de deal sudică și sudul Moldovei12. Când vine vorba de intensitatea acestor evenimente de căldură,
orașele din partea de nord a țării suferă un grad crescut de afectare aferent variațiilor extreme de
temperatură. Aceste rezultate ar trebui luate în considerare în contextul unei proeminențe sporite a
efectului Insulei urbane de căldură, care pune marile orașe la o expunere și mai mare la valuri de
căldură intense și de lungă durată (vezi Harta 1 și Harta 2).

10 Vezi Anexa I
11Banca Mondială. “De la o creștere neuniformă la calea dezvoltării incluzive spre prosperitate comună: DIAGNOSTIC
SEISTEMATIC DE ȚARĂ,” 2018.
12 Vezi Anexa 1

24
 Harta 1. Punctele fierbinți cu creștere semnificativă statistic a indicilor de frecvență a temperaturii
extreme

Harta 2. Punctele fierbinți cu creștere semnificativă statistic a indicilor intensității temperaturii extreme

25
Rezultatele bazate pe ansambluri de experimente cantitative cu modele climatice globale arată că
în viitorul apropiat (2021-2040) situația nu va fi mai promițătoare. Temperatura maximă medie va
crește cu aproximativ 1 ° - 1,2 ° C în multe orașe din partea de sud a României (vezi figura 4),
temperatura minimă va fi cu 0,9 ° -1,1 ° C mai mare în majoritatea orașelor, inclusiv în unele zone
montane și centrale, în timp ce numărul de valuri de căldură va crește în special în jumătatea sudică a
țării. Mai mult, combinând estimările evenimentelor de temperatură extremă cu valurile de căldură,
împreună cu obiectivele și persoanele expuse riscului, riscul termic în zonele urbane din România
pentru 2021-2040 arată un scenariu foarte alarmant, în special în orașele din regiunile sudice și estice.
(vezi figura de mai jos). Astfel, costurile umane și economice ale schimbărilor climatice din România
fac din măsurile de adaptare și politicile de atenuare priorități cheie de abordat.
Harta 3. Modificări ale temperaturii maxime medii (TXm, ° C) între 2021-2040 în comparație cu perioada
(1981-2010)

26
 Harta 4. Modificări ale frecvenței HW (HWn) în perioada 2021-2040

Harta 5. Riscul termic proiectat în zonele urbane ale României pentru perioada 2021-2040, derivat din riscul
termic actual și impactul încălzirii asupra schimbărilor climatice

27
Pe lângă dezastrele naturale, schimbările climatice sunt inexorabil legate de bolile infecțioase.
Recenta pandemie COVID-19 a făcut din restaurarea ecosistemelor o problemă urgentă și presantă.
Se crede că această nouă patologie a apărut la populațiile de lilieci, ulterior trecând bariera speciei
pentru a infecta oamenii. Apariția unor astfel de agenți patogeni zoonotici este legată de degradarea
mediului și de interacțiunile umane cu animalele din sistemul alimentar13. Nu numai că protejarea,
restaurarea și crearea de spații verzi în orașe sunt esențiale pentru consolidarea rezistenței la
schimbările climatice, dar sunt fundamentale pentru a proteja traiul și bunăstarea populației.
Valurile de căldură și creșterea temperaturii asociate ridică, de asemenea, preocupări pentru
sănătatea publică. Efectele directe ale căldurii includ, dar nu se limitează la oboseală și disconfort, la
crampe, epuizare la căldură, insolație și moarte. Acest lucru este deosebit de important pentru
populațiile vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă. Mai mult, creșterea temperaturii asociată cu
creșterea umidității reprezintă un risc potențial pentru bolile transmise de țânțari14. În 1967, România
a fost considerată de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) o zonă fără malarie. Din 1967 până
în 2014, au fost raportate cazuri de malarie, 70% din cazurile diagnosticate au fost găsite în București
și Constanța. Studiile din 2015 arată că printre cele cinci specii de țânțari considerate ca vectori pentru
malarie în Europa, A. labranchiae a fost găsită în larve stadiul patru. Acest lucru indică faptul că specia
s-a adaptat la specificul climatic al teritoriului României. În consecință, reapariția malariei ar putea fi
o problemă dacă efectele schimbărilor climatice nu sunt abordate în mod eficient.

Caseta 2. Document de lucru al serviciilor Comisiei – Evaluarea planului național integrat energetic și climatic
final al României (PCEN)
Comisia Europeană a publicat, în octombrie 2020, un document de lucru care evaluează planul național
integrat pentru energie și climă al României (PNEC) pentru perioada 2021-2030. Documentul, care propunea
în cadrul orizontului 2030 o scădere de 2% a emisiilor de gaze cu efect de seră non-ETS (GES), a fost criticat
din cauza mai multor puncte care au fost considerate a nu fi suficient de ambițioase sau departe de cerințele
europene în materie. Printre aceste preocupări, CE a subliniat caracterul neambițios al țintei / contribuției
naționale pentru energie regenerabilă și a cotei de energie din surse regenerabile în consumul final brut de
energie, contribuția națională pentru eficiența energetică și nivelul de interconectivitate electrică. Comisia
Europeană a emis o serie de recomandări în iunie 2019 pentru a fi luate în considerare în planul final al
României, considerând ulterior că autoritățile române au „abordat parțial” preocupările respective în
documentul final. CE a subliniat, de asemenea, că cele trei runde de consultări publice, desfășurate în 2018,
2019 și 2020 sunt doar vag reprezentate în documentul final, documentul în sine recunoscând că atât
comentariile cât și recomandările furnizate în acesta au fost doar „parțial puse în aplicare”. Evaluarea
subliniază, de asemenea, progresul limitat realizat în legătură cu recomandarea specifică țării emisă în 2019
în timpul semestrului european, dar a subliniat, de asemenea, schimbarea priorităților la nivelul semestrului
european cauzată de pandemia COVID-19.

Sursa:
https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/staff_working_document_assessment_
necp_romania.pdf

13 Agenția Europeană de Mediu. “Mediu sănătos, vieți sănătoase: modul în care mediul influențează sănătatea și bunăstarea
în Europa - Agenția Europeană de Mediu.”
14 Ivanescu, Larisa, Ilie Bodale, Simin-Aysel Florescu, Constantin Roman, Dumitru Acatrinei, and Liviu Miron. “Schimbările
climatice cresc riscul reapariției malariei în România.” BioMed Research International 2016 (1 ianuarie, 2016).

28
Cheia pentru a înțelege prevalența provocărilor de mediu în orașele românești este lipsa sistemelor
metodologice uniforme și a datelor standardizate pentru a măsura impactul schimbărilor climatice
în zonele urbane și a prognoza pericolele climatice care ar trebui să provină de la Administrația
Națională pentru Meteorologie (ANM) și de la Administrația Națională Apele Române. Mai multe
informații la nivel de oraș sunt fundamentale pentru a asigura proiectarea și implementarea eficientă
a măsurilor de atenuare și adaptare la schimbările climatice.
Cadrul legal și de reglementare al României oferă o bază solidă pentru dezvoltarea și implementarea
unei strategii privind schimbările climatice și sustenabilitatea mediului în cadrul politicii sale urbane.
România este una dintre țările care au semnat Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice
de la Rio de Janeiro din 5 iunie 1992 și a ratificat-o prin Legea nr. 24 din 6 mai 1994. România a adoptat
Protocolul de la Kyoto la Convenția Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice la 11
decembrie, 1997 și a ratificat-o prin Legea nr. 3 din 2 februarie 2001. Ca stat membru al UE, România
a adoptat și a inclus acquis-ul comunitar de mediu în legislația sa națională de mediu.
Mai mult, prioritățile de investiții enumerate de guvernul român pentru perioada de investiții 2021-
2027 evidențiază angajamentul de a se angaja în proiectele necesare pentru îndeplinirea
Obiectivelor Pactului Verde european enumerate mai sus [COM(2019) 640 final]. Cu alte cuvinte,
cadrul legislativ românesc alături de prioritățile de investiții reprezintă un punct de plecare solid
pentru asigurarea dezvoltării unui cadru urban cuprinzător care să abordeze măsurile de mediu în
toate sectoarele urbane.

29
4. DE CE ORAȘELE ROMÂNEȘTI AR TREBUI SĂ ABORDEZE
REZILIENȚA?
România este unul dintre statele membre ale UE cu cel mai mare risc de cutremure. Frecvența
cutremurelor este redusă, iar potențialul unui cutremur nu este afectat de schimbările climatice. Cu
toate acestea, extinderea urbană necontrolată, gradul ridicat de urbanizare și concentrarea activelor
economice în zone cu predispoziție ridicată (cum ar fi Bucureștiul) înseamnă că vulnerabilitatea va
continua să crească dacă nu se iau măsuri și sute de vieți și mii de obiective de infrastructură vor fi
pierdute sau deteriorate. La nivel global, România și Italia sunt singurele țări europene din cele 10 țări
clasate cu cea mai mare cantitate de suprafață construită potențial expusă riscului seismic. În timp ce
între cele două țări europene clasate România rămâne țara cu cel mai mare procent de suprafață
construită situată în zone de pericol: 92% din suprafața totală construită. Mai mult, în UE, România și
Bulgaria sunt țările în care seismicitatea în regiunile de frontieră poate duce la impacturi
transfrontaliere ale evenimentelor de cutremur15.
Bucureștiul este capitala europeană cel mai predispusă la cutremure din cauza apropierii sale de
zona seismică Vrancea, care este capabilă să producă cutremure cu o magnitudine de până la 8,1 pe
scara Richter. Recent, cel mai puternic cutremur înregistrat, cel din 1977, care a măsurat 7.2, a
provocat peste 1.500 de decese, a lăsat 11.321 de răniți și a prăbușit sau a deteriorat grav 156.000 de
apartamente rezidențiale. În ceea ce privește infrastructura secundară, peste 2.000 de școli au fost
avariate, iar 274 s-au prăbușit complet. Un număr de 488 de spitale și policlinici au fost avariate și 11
spitale s-au prăbușit complet. Mai mult, evaluarea riscurilor de cutremur arată că seismicitatea în
România poate avea ca rezultat și impacturi transfrontaliere ale evenimentelor de cutremur.
Conform raportului Băncii Mondiale din 2018, un eveniment de o magnitudine similară cu cea din
1977 ar avea costuri directe în daune de 7-11 miliarde EUR, din care 5 miliarde EUR ar fi pierderi
neasigurate16. Pierderile economice ar depăși 25 de miliarde de EUR. Estimările numărului de vieți
pierdute variază de la 700 la 4.500, în timp ce un număr estimat de 250.000 de persoane ar rămâne
fără adăpost timp de luni sau ani. În ceea ce privește vulnerabilitățile actuale, mai mult de 80% dintre
familiile afectate nu vor avea mijloacele necesare pentru a repara sau reconstrui după un cutremur
similar cu evenimentul din 1977. Banca Mondială estimează că un cutremur cu magnitudinea 7,5 ar
reduce imediat funcționalitatea și accesul la locuințe în București la 30%, funcționalitatea crescând la
65% doar după un an.
Când vine vorba de consum, peisajul după un cutremur de 200 de ani este devastator. În regiunea
București-Ilfov, pierderile de consum cauzate de acest tip de eveniment au șanse de 5% să apară în
următorii 10 ani (Figura 3). Un astfel de eveniment ar putea aduce 329.000 de oameni în prag de
sărăcie de consum (14,3% din populația locală) și ar putea disloca aproximativ 140.000 de persoane
sub nivelul de consum din clasa mijlocie (reprezentând o scădere de 25,2% comparativ cu nivelurile
de dinainte de dezastru) (Figura 3)17.

15Serviciile Comisiei Europene. “Prezentare generală a dezastrelor naturale și provocate de om Riscurile cu care se pot
confrunta europenii,” 2017.
16 Ibid.
17 Banca Mondială. “ROMÂNIA Impactul dezastrelor și al schimbărilor climei asupra celor mai săraci și mai vulnerabili,” 2020.

30
 Harta 6. Riscul de pericol seismic în 50 de ani

Sursa: Banca Mondială, 2018

Figura 2. Consumul per capita (US$) în regiunea București - Ilfov, înainte și imediat după un cutremur de
200-ani

Sursa: Banca Mondială, 2020

31
5. STRATEGII PENTRU ATENUAREA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ÎN
ORAȘELE DIN ROMÂNIA: DECARBONIZAREA ȘI EFICIENȚA
RESURSELOR
5.1. Decarbonizarea
5.1.1. De ce ar trebui ca orașele române să abordeze decarbonizarea?
Emisiile de GES sunt o cauză pentru încălzirea climei și un factor major de poluare a aerului. Efectele
poluării aerului asupra sănătății publice se resimt deja în orașele românești. Conform raportului din
2018 realizat de Observatorul Român de Sănătate, poluarea aerului cauzează moartea a peste 23.000
de români în fiecare an și este cauza principală a unor boli precum cancerul pulmonar, bolile cardiace
ischemice, accidentul vascular cerebral, infecțiile respiratorii inferioare și obstructivele cronice, boli
pulmonare18.
Caseta 3. Raportul Alianței Europene de Sănătate Publică (EPHA)
Potrivit unui raport publicat de Alianța Europeană de Sănătate Publică (EPHA) la 21 octombrie 2020,
Bucureștiul generează cele mai mari costuri în ceea ce privește decesul prematur, tratamentul medical,
pierderea zilelor lucrătoare și alte probleme de sănătate adiacente. Costul anual total, 6.345.139.087 EUR,
este semnificativ mai mare comparativ cu alte regiuni puternic industrializate din Italia, Polonia sau Germania.
Studiul se concentrează din punct de vedere metodologic asupra poluării exterioare, cum ar fi concentrațiile
de PM10, PM2.5 și NO2, și prezintă costurile sociale din calitatea raportată a aerului.
Studiul subliniază, de asemenea, că problemele de sănătate generate de poluarea aerului sunt un
multiplicator al inegalităților și propune mai multe recomandări pentru a combate acest fenomen, cum ar fi
nevoia de politici de transport ecologice, precum și opțiuni de prevenire și tratament mai bun pentru
problemele de sănătate generate de poluare. Mai mult, recomandările subliniază că costurile efectelor
asupra sănătății legate de poluare vor crește și dacă vor fi incluse cazurile legate de pandemia COVID-19.

Sursa: https://epha.org/wp-content/uploads/2020/10/final-health-costs-of-air-pollution-in-
european-cities-and-the-linkage-with-transport.pdf

În lumina izbucnirii actuale a pandemiei COVID-19, un studiu de la Universitatea Harvard a constatat

că expunerea la particule fine de aer crește rata de deces din COVID-19. În special, studiul arată că
„o creștere de numai 1 μg / m3 în PM2.5 este asociată cu o creștere de 8% a ratei mortalității COVID-
19 19. Abordarea poluării aerului este fundamentală pentru a reduce rata mortalității bolilor similare.
În 2017, România s-a clasat pe locul 10 în UE în ceea ce privește emisiile de GES și pe locul 5 în ceea
ce privește emisiile de GES ca pondere din PIB - mai mare decât țări precum Germania, Franța, Italia.
Emisiile provenite din producția publică de energie electrică și termică au fost reduse, dar rămân un
important contribuitor la emisiile de GES în România (17% în 2017). Transportul este acum a treia
sursă de emisii de GES din România, transportul rutier contribuind la 96% din emisiile de transport.
Deși contribuția este mai mică în comparație cu media la nivelul UE, care a reprezentat 27%, aceasta
crește mai repede și rămâne singurul sector ale cărui emisii de GES sunt prevăzute să crească (cu
aproape 63% față de nivelurile din 1990) în ciuda măsurilor planificate de atenuare. Eliminarea
deșeurilor solide municipale din România contribuie la aproximativ 2% din emisiile globale ale țării în

18 Observatorul Român al Sănătății. “Clasamentul eficienței poluării pe cele mai mari 10 orașe din România,” 2018.
19Harvard University. “COVID-19 PM2.5 Un studiu național privind expunerea pe termen lung la poluarea aerului și
mortalitatea COVID-19 în Statele Unite,” Martie 2020.

32
mod colectiv, cu emisiile provenite din epurarea și evacuarea apelor uzate egale cu 37,5% în această
categorie.20

Caseta 4. Pachetele de încălcare a drepturilor comunitare: Programul Național de Control al Poluării Aerului
(PNCCA)
Începând cu 30 octombrie 2020, România a comis o încălcare a legislației europene prin faptul că nu a adoptat
un Program Național de Control al Poluării Aerului (PNCCA) (articolul 6 din Directiva (UE) 2016/2284 -
„Directiva NEC”), conform cerințelor CE. Acest plan ar trebui să acționeze ca principal instrument de
guvernanță prin care statele membre UE trebuie să se asigure că sunt îndeplinite angajamentele de reducere
a emisiilor pentru 2020-2029 și 2030 încoace.

Directiva impune statelor membre să elaboreze, să adopte și să pună în aplicare programe naționale de
control al poluării aerului pentru a atinge niveluri de calitate a aerului care nu dau naștere la efecte negative
semnificative asupra sănătății umane și mediului și nu reprezintă riscuri pentru acestea. Directiva stabilește
angajamente de reducere a emisiilor pentru emisiile antropice atmosferice ale statelor membre în ceea ce
privește diferite substanțe (dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili non-metanici, amoniac și
particule fine (PM2,5).

România are la dispoziție două luni, de la 30 octombrie 2020, pentru a pune în aplicare dispoziția legală. După
această perioadă, Comisia poate decide - în caz de nerespectare - să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii
Europene21.

Decarbonizarea sectorului energetic prin îmbunătățirea eficienței în conversia, transportul,

distribuția și consumul de energie este esențială pentru succesul atenuării schimbărilor climatice în
România. Din punct de vedere urban, problema majoră este incapacitatea guvernului de a rezolva
problemele sectorului de termoficare22.
Sistemele de încălzire centralizată pot fi văzute ca o soluție pentru abordarea sărăciei energetice și
a eficienței energetice în zonele urbane. În special în locurile în care alternativa la sistemele de
încălzire centralizată existente poate consta în cazane la mâna a doua de calitate slabă, nesigure, pe
gaz, sau consumatorii pot renunța pur și simplu la furnizarea de căldură. Deși sunt implementate
instrumente legale de descurajare a debranșării23, sistemele de încălzire urbană suferă o scădere
dramatică a numărului de utilizatori, în principal din cauza lipsei de întreținere și investiții, ceea ce
duce la o calitate slabă a serviciilor și la costuri ridicate.24
Declinul fizic al infrastructurii sistemelor din România în ultimele două decenii a afectat grav
eficiența acestora. Pierderile substanțiale din rețelele de transport și distribuție (30% pierderi de
căldură și apă, comparativ cu 5-10% pentru rețelele mai noi) cresc costul încălzirii urbane cu 18-20%
comparativ cu alte țări ale UE. În 2019, energia termică totală produsă a fost de 1,4 ori mai mare decât
energia vândută, ceea ce duce la prețuri ridicate de aprovizionare. La nivel național, doar 20% din
rețeaua de transport și 30% din rețeaua de distribuție sunt modernizate. Mai mult, în timp ce România

20 Banca Mondială. “PROGRAMUL DE EVALUARE A SECTORULUI INFRASTRUCTURĂ DIN ROMÂNIA,” 2020.

21 Comisia Europeană – Comisia Europeană. “Press Corner.” Text. Accesat la 14 nov., 2020.
22 Banca Mondială. “Programul privind schimbările climatice și creșterea ecologică cu emisii reduse de carbon,” 2013.
23 Legislația actuală interzice deconectarea totală a blocurilor de apartamente, dacă blocul este situat în zona de încălzire
unitară pentru care APL a stabilit că încălzirea se efectuează exclusiv într-un sistem centralizat. Consultați documentul
însoțitor privind serviciile urbane
24Vezi Servicii Urbane companion documentul însoțitor ca parte a Livrabilului ca parte a pachetului livrabil 3 pentru acest
proiect.

33
a atins obiectivul din 2020 pentru ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de
energie în avans (24% până în 2018), 95% din sectorul de termoficare provine din combustibili fosili.
Sistemul tarifar actual pentru sectorul de termoficare afectează în continuare sustenabilitatea
financiară și tehnică a sectorului și limitează potențialul investițiilor private. Tarifele pentru
termoficare sunt sub nivelul de recuperare a costurilor pentru majoritatea operatorilor. În multe
orașe, încălzirea centralizată este o povară mare pentru bugetul local, deoarece este foarte
subvenționată (în medie cu 50%). Datorită dependenței mari de subvenții și a performanței financiare
scăzute, companiile de termoficare nu sunt în măsură să sprijine proiectele de modernizare, în timp
ce la fel de multe companii au încetat pur și simplu operațiunile sau au dat faliment. Mai mult, o analiză
recentă a subsectorului subliniază că nu există un proces sistematic sau metodologie pentru revizuirea
tarifelor la căldură, recomandând, în schimb, aplicarea „unui mecanism automat de trecere și a unei
metodologii tarifare bine definite pentru tariful la căldură”.
Până în 2019, cele 300 de sisteme care funcționau în anii 1990 au scăzut la 55, doar 16 având peste
10.000 de utilizatori conectați. În 2019, în 13 din cele 55 de localități au existat debranșări
semnificative (peste 5%) ale caselor de la rețelele de termoficare. Numărul total de utilizatori
rezidențiali conectați în 2019 a fost de 1.140.321. Majoritatea consumatorilor conectați la termoficare
sunt în București (565.108), Comuna Oradea și Sânmartin (68.832), Craiova (60.157), Timișoara
(57.498), Ploiești (54.871), Constanța (49.450), Arad (29.832) și Iași (28.155) . La nivel regional, cel mai
mare număr de conexiuni este în regiunea București - Ilfov (565.824), urmată de regiunea Sud-Vest
(120.591), în timp ce cea mai mică este în regiunea Centru (16.685).
În paralel, instalațiile individuale de încălzire pe gaz au fost în creștere, deoarece sunt percepute ca
având o fiabilitate mai mare, dar și un nivel de calitate mai mare și costuri mai reduse decât
sistemele de încălzire centralizată.
Acest lucru are ca rezultat un număr din ce în ce mai mare de gospodării din localitățile urbane care
decid să se deconecteze de la termoficare. Numărul clienților casnici conectați la sistemul de
distribuție a gazelor naturale este de aproximativ 3,3. de ori mai mare decât numărul de clienți
conectați la sistemele de termoficare. În prezent există 3.822.459 conexiuni rezidențiale la sistemul
de distribuție a gazelor, reprezentând 36,4% din consumul total de gaze naturale la nivel național, în
timp ce 44,2% dintre consumatorii casnici sunt conectați la o rețea de gaze naturale6. Această tendință
este susceptibilă să afecteze și mai mult sectorul de termoficare, care necesită intervenții importante
în direcția eficienței și calității serviciilor.25
În consecință, sunt necesare investiții semnificative pentru dezvoltarea și modernizarea sistemelor.
Estimările variază între 1,2 miliarde EUR și 2,6 miliarde EUR (1,3% din PIB în 2018) până în 2030 doar
pentru infrastructura de transport și distribuție a sistemelor de încălzire centralizată; nevoile totale de
investiții pentru sistem, inclusiv generarea, sunt estimate la 4 miliarde EUR până în 2030. Este, de
asemenea, necesară îmbunătățirea coordonării pentru a se asigura că acțiunile de modernizare sunt
întreprinse în mod complementar. Această coordonare lipsește frecvent din cauza dezvoltării
inadecvate a capacității.26
Transportul urban este o altă sursă majoră de emisii . Acest lucru se datorează faptului că deplasările
individuale cu autoturismul propriu reprezintă o parte majoră a mișcărilor generale de transport din
orașele românești, peste 76% din populația țării rezidând în zonele urbane. Cu toate acestea,

25 Consultați Servicii Urbane – document însoțitor ca parte a Livrabilului 3 din pachetul prezentului proiect.
26 Ibid.

34
contribuția exactă a transportului urban la cota națională generală este dificil de evaluat din cauza
lipsei de date standardizate și consistente la nivel urban.
Un factor important pentru creșterea bruscă a emisiilor de GES în sectorul transporturilor urbane
este creșterea motorizării private. Deși sub media la nivelul UE, nivelul de proprietate a automobilelor
proprietate personală a crescut constant în ultimii 20 de ani, ajungând la 261 de automobile la 1.000
de locuitori în 2018 (media la nivelul UE se situează la 505 automobile la 1.000 de locuitori)27. În plus,
vehiculele care circulă în orașe sunt vechi și neeficiente din punct de vedere al consumului de
carburant. Acest lucru afectează negativ emisiile de GES și calitatea generală a aerului. De fapt, în
2017, România a importat 520.000 de vehicule la mâna a doua care nu respectă reglementările de
mediu la nivelul UE28. Între 2011 și 2017 numărul autoturismelor la mâna a doua (second hand)
înregistrate a crescut cu 450%. În consecință, în 2019, peste 74% din toate autoturismele înmatriculate
în România au depășit 10 ani, corespunzând standardelor de emisii de 4,3,2,1 sau 0. Numai 16% din
totalul autoturismelor înregistrate respectă standardele de emisii Euro 6.29
În plus, congestia traficului este o problemă în creștere în marile orașe românești, pe măsură ce rata
de proprietate a vehiculelor crește. Natura rezultatului start-stop al ciclului de conducere pe care îl
impune vehiculelor crește semnificativ emisiile de GES din traficul rutier. Motivul constă în lipsa
transportului integrat și a planificării urbane.
Noile zone de dezvoltare nu au o rețea stradală coerentă, care să poată găzdui transportul public
îmbunătățit și sistemele de transport cu emisii zero, cum ar fi ciclismul.
În aceste zone periurbane, cu densități mari, fluxurile de trafic sunt evacuate într-un singur coridor
principal de transport. Acest lucru se datorează faptului că artera, care constă de obicei doar dintr-o
singură bandă de circulație, nu a fost concepută pentru volume de trafic atât de mari, ea devine ușor
aglomerată, mai ales în timpul orelor de vârf. Capacitatea redusă a drumului face imposibilă crearea
unor linii de autobuz dedicate sau implementarea măsurilor de dietă rutieră. În ceea ce privește
evoluțiile sporadice, care au ca rezultat densități mici, există măsuri limitate pentru a face operațiunile
de transport public rentabile.30 În consecință, locuitorii sunt obligați să folosească vehicule private,
ceea ce crește aglomerația.
În plus, în ciuda densității populației, aceste zone de dezvoltare nou construite nu au infrastructură
secundară, cum ar fi spitale, școli și infrastructură socială pentru petrecerea timpului liber. Prin
urmare, locuitorii recurg la călătorii suplimentare cu mașina privată pentru a face naveta către
aglomerările înconjurătoare și nucleele urbane.
În paralel, odată cu creșterea rapidă a proprietății și utilizării autoturismelor private, oferta de locuri
de parcare desemnate în orașele României a fost supusă presiunii și numărul este adesea inadecvat
pentru a satisface cererea.31 Un astfel de fenomen afectează atât nucleele urbane ale orașelor
românești, cât și zonele de dezvoltare nou construite. Lipsa locurilor de parcare adecvate duce adesea
la amenajări informale de parcare, cu vehicule parcate pe trotuare, piste pentru biciclete și spații

27 “Proprietatea de autoturisme în Europa.” Vizualizarea datelor. Agenția Europeană de Mediu. Accesat la 18 iunie 2020.
28 Radio Romania International. “Radio Romania International - La Contaminación Del Aire y La Salud de Los Rumanos.” Radio
Romania International, 2019.
29 Consultați documentul însoțitor privind Mobilitatea ca parte a pachetului Livrabil 3 în cadrul acestui proiect.
30 Ibid.
31Banca Mondială. „România - Către o economie cu emisii reduse de carbon și rezistentă la climă: analiza sectorului urban.”
Banca Mondială, 1 ianuarie 2016.

35
publice.32 Pe lângă faptul că cauzează probleme pietonilor, utilizatorilor de biciclete și limitează accesul
la spațiile publice pentru toți locuitorii din mediul urban, amenajările omniprezente de parcare
informală duc la creșterea congestiei și limitează capacitatea de a implementa cu succes proiecte de
mobilitate durabilă. Deși unele soluții de parcare inteligentă de succes au fost implementate în Brașov
și Cluj-Napoca, în general atunci când există sisteme de gestionare a parcării, acestea nu reușesc să fie
evaluate în funcție de valoarea terenului, iar aplicarea este aproape inexistentă.33
În cele din urmă, s-a acordat puțină atenție îmbunătățirii ratei de energie regenerabilă (RER) în
sectorul transporturilor. România nu atinge obiectivele UE din 2020 privind sursele de energie
regenerabilă (SER) în sectorul transporturilor (10%), după ce a înregistrat doar 6,3% din energia din
surse regenerabile în sectorul transporturilor în 2018 - în urma unor țări precum Bulgaria și Slovacia34.
Comparativ cu sectoare precum clădirile și transporturile, sistemele de apă tind să primească relativ
puțină atenție în planurile de atenuare a schimbărilor climatice la nivel național sau la nivel național.
România nu a respectat în mod constant standardele Directivei 2014/413/UE privind tratarea apelor
uzate urbane. Conform analizei de mediu a UE pentru 2019, doar 2,5% din încărcătura de apă uzată a
României a fost colectată în conformitate cu directiva, în timp ce șase aglomerări îndeplinesc cerințele
de tratare secundară și doar una îndeplinește cerințele de tratament mai stricte35.
Cheia pentru a înțelege de ce poluarea aerului nu a fost încă abordată în mod corespunzător este
actuala rețea națională de monitorizare. Include stații de monitorizare în diferite regiuni, fiecare cu
o suită identică de senzori. Acești senzori măsoară concentrația de GES (CO2, CH4 și N2O), a
particulelor (PM10 și PM2.5) și a poluanților reglați (monoxid de carbon, ozon și plumb).
Acest sistem actual îmbătrânește și multe stații au încetat să înregistreze unele valori sau au încetat
să funcționeze toate împreună. În toată țara, există 283 de teritorii administrative (UAT) cu
întreprinderi înregistrate - surse de poluare. Doar 25,08% (71 de teritorii) din aceste teritorii cu
întreprinderi înregistrate au cel puțin o stație de monitorizare, lăsând 75% din teritorii
nesupravegheate. Inexactitatea datelor este evidentă. De exemplu, atunci când se compară emisiile
de gaze cu efect de seră (poluanți globali), poluanții locali și veniturile raportate din industriile probabil
poluante pentru fiecare județ, nu există o corelație observabilă între emisii și venituri. Această
diferență este deosebit de relevantă pentru București, care are cele mai mari emisii de GES din toate
județele, dar cea mai mică rată de măsurare a poluanților locali (a se vedea Figura 3).

32 Banca Mondială. România C3 din România Clima.

33 Consultați documentul însoțitor privind Mobilitatea ca parte a pachetului Livrabil 3 în cadrul acestui proiect.
34 Banca Mondială. „PROGRAMUL DE EVALUARE A SECTORULUI INFRASTRUCTURII ROMÂNIEI”, 2020.
35 Comisia Europeană. „Revizuirea implementării cerințelor de mediu: România,” 2019.

36
 Figura 3. Emisiile și veniturile la nivel de județ

Sursa: Banca Mondială, 2020

5.1.2. Care este progresul recent în ceea ce privește decarbonizarea în orașele românești?
România a adoptat Strategia națională de combatere a schimbărilor climatice în 2013 prin
Ordonanța Guvernului nr. 529/201336. Această strategie se bazează pe cunoștințele anterioare
privind domeniile prioritare și vulnerabilitățile identificate în Ghidul de adaptare emis în 2008.
Strategia națională din 2013 prevede 13 sectoare prioritare în care sunt necesare măsuri de atenuare
și adaptare a schimbărilor climatice: industrie, agricultură și pescuit, turism, sănătate publică,
construcții și infrastructură, resurse de apă, păduri, energie, biodiversitate, asigurări, activități
recreative și educație. Pentru a asigura o integrare consistentă a măsurilor de adaptare, Strategia este
împărțită într-o structură dublă. În primul rând, încorporează un cadru național general de adaptare.
În al doilea rând, oferă, de asemenea, măsuri sectoriale și acțiuni prioritare cheie menite să ofere un
cadru general și orientări de acțiune pentru domeniile prioritare cheie menționate anterior.
Pentru a operaționaliza strategia națională privind clima, a fost lansat un program de doi ani, în
cooperare cu Banca Mondială, care a dus la elaborarea strategiei naționale privind schimbările
climatice și creșterea ecologică cu emisii reduse de carbon (2016-2030) completat cu Planul de
acțiune privind schimbările climatice (2016-2020), adoptat prin Rezoluția Guvernului 739/201637. În
prezent, acest organism de reglementare este cel mai relevant cadru de acțiune și atenuare a
schimbărilor climatice din România.

36 Banca Mondială. „Programul privind schimbările climatice și creșterea ecologică cu emisii reduse de carbon,” 2013.
37 Ibid

37
Aceste planuri redefinesc cele 13 sectoare prioritare și dezvoltă în continuare strategii de atenuare și
adaptare la schimbările climatice. Ulterior, Strategia națională privind combaterea schimbărilor
climatice și creșterea ecologică cu emisii scăzute de carbon include următoarele informații
suplimentare 38: (1) Prezintă informații detaliate legate de impactul schimbărilor climatice în diferite
sectoare ale economiei (energie, procese industriale, transporturi, agricultură etc.); strategia de
dezvoltare ecologică și, respectiv, formularea unui set de obiective pe domenii specifice de politică;
(3) Secțiunea referitoare la reducerea emisiilor de GES include date privind obiectivele pentru 2030 și
2050 și implicațiile acestora pentru creșterea economică și distribuție în România; (4) Două noi
secțiuni privind finanțarea dezvoltării cu creștere redusă a emisiilor de carbon și, respectiv,
monitorizare și raportare; (5) Secțiunea referitoare la adaptarea la efectele schimbărilor climatice
oferă informații mai cantitative despre efectele potențiale ale schimbărilor climatice asupra
agriculturii și dezvoltării rurale, apă, industrie, energie, turism, biodiversitate, sănătate publică,
educație publică, conștientizare și asigurări.
Pentru a aborda eficiența energetică și decarbonizarea în sectorul energetic, obiectivele stabilite în
planul național sunt completate de măsuri concrete, astfel cum au fost elaborate în cel de-al treilea
plan național de acțiune privind eficiența energetică (PNEE) pentru perioada 2014 - 202039. Din
punct de vedere urban, cele mai relevante măsuri includ următoarele:
 Înlocuirea unităților învechite cu unități de generație nouă moderne și eficiente prin programe
precum „Casa Verde” și „Casa Verde Plus”. Început în 2015, programul Casa Verde oferă
subvenții pentru instalarea panourilor solare termice și a pompelor de căldură pentru
proprietarii privați și persoanele juridice. Organizate la nivel județean, valorile subvențiilor
sunt de 3.000 de lei (aproximativ 650 euro) pentru sistemele de termosifon de tip
nepresurizat, 6.000 de lei (aproximativ 1300 euro) pentru sistemele sub presiune și 8.000 de
lei (aproximativ 1800 euro) pentru pompele de căldură. Fiecărui județ i s-a alocat un număr
de instalații. Valoarea totală a bugetului subvenției este de 60 de milioane de lei (13, 3
milioane de euro);
 Repotențarea unităților de 330 MW care funcționează pe centrale electrice pe lignit;
 Promovarea cogenerării de înaltă eficiență; turbine cu gaz cu un cazan de recuperare a căldurii
(GT + HRB) și un ciclu combinat (CC + GT) de aproximativ 1000 MW și 600 MW unități
alimentate cu biomasă;
 Continuarea lucrărilor de modernizare a sistemelor de termoficare, respectiv a unităților de
generare a căldurii și a rețelelor către consumator;
 Susținerea ipotecilor ecologice / împrumuturilor verzi pentru renovarea clădirilor, respectând
în același timp standarde înalte de eficiență energetică și durabilitate.
Mai mult, Programul național pentru creșterea eficienței energetice în blocurile rezidențiale, care a
dus deja la peste 70.000 de apartamente pentru care s-a finalizat reabilitarea termică în toată țara, a
fost prelungit pentru perioada 2019-2020 cu un buget total alocat de 10,4 EUR. milioane pentru o
perioadă de trei ani. Cu toate acestea, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a aborda
performanța energetică scăzută a clădirilor și pentru a stimula renovarea clădirilor vechi.
Un plan național general de transport general (GTMP) este în curs de elaborare, dar nu acoperă
investițiile în transportul urban și intervențiile politice din cauza problemelor de guvernanță.

38 România. „Energie națională integrată și schimbări climatice pentru 2021 - 2030,” 2019.
39
Banca Mondială. „România - Planul național de acțiune 2016-2020 privind schimbările climatice: raport de sinteză.” Banca
Mondială, 1 decembrie 2015.

38
După cum s-a menționat în evaluarea Băncii Mondiale 2014, administrațiile locale dețin
responsabilitatea pentru investițiile în transportul urban, sub umbrela Ministerului Dezvoltării
Regionale și Administrației Publice, mai degrabă decât Ministerul Transporturilor, care are
responsabilitatea dezvoltării MPGT. Deși PMUS au fost dezvoltate pentru cele șapte orașe pol de
creștere și București /Ilfov până la sfârșitul anului 2014, planurile nu au fost puse în aplicare în toate
orașele de pe teritoriu40.
Pentru a completa obiectivele de mobilitate durabilă în planul național, România a adoptat în 2018
„Strategia privind cadrul național al politicii de piață pentru combustibili alternativi în sectorul
transporturilor și pentru instalarea infrastructurii relevante în România și înființarea consiliului de
coordonare interministerială pentru dezvoltarea pieței pentru combustibili alternativi”41. Succesul
programului rămâne să fie evaluat, dar din punct de vedere urban, sunt relevante următoarele măsuri
concrete:
• Extinderea sistemelor inteligente de gestionare a transportului în marile orașe
• Dezvoltarea infrastructurii de ciclism
• Promovarea infrastructurii de combustibil alternativ, completarea și simplificarea
cadrului legal aferent
La nivel local, au fost întreprinse lucrări majore de către cele 164 de orașe semnatare ale inițiativei
Pactul primarilor. În calitate de membri semnatari, aceste administrații locale au promis acțiuni
pentru a sprijini punerea în aplicare a obiectivului UE de reducere a emisiilor de GES de 40% până în
2020 sau 2030 și adoptarea unei abordări comune care să abordeze atenuarea și adaptarea la
schimbările climatice. După un proces formal de pregătire, autoritatea locală se angajează să prezinte
planuri de acțiune pentru energie durabilă (PAED) în termen de doi ani de la aderare. Planul de acțiune
pentru energie durabilă este un document cheie care arată modul în care administrația locală își va
atinge obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 până în 2020 sau 2030. Această foaie de parcurs se
bazează pe rezultatele Inventarului de emisii de referință pentru a identifica cele mai bune domenii
de acțiune și oportunități.
Autoritățile locale au flexibilitate în ceea ce privește sectoarele sau strategiile pe care aleg să se
concentreze în PAED, dar trebuie aprobate de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene.
(CCCCE).42 Angajamentele Pactului acoperă întreaga zonă geografică a autorității locale (orășel, oraș,
regiune). Principalele sectoare țintă pentru municipalitățile din România sunt eficiența energetică în
clădiri, echipamente/facilități și transportul urban. Un factor fundamental de succes al inițiativei CoMo
sunt susținătorii locali și coordonatorii regionali care oferă orientări strategice, sprijin tehnic și
financiar autorităților locale.43 Două agenții lucrează ca și coordonatori regionali pentru CoMo în
România:
- Agentia pentru Dezvoltare Regionala Centru - acționând în calitate de coordonatori a 8
unități teritorial administrative
- Consiliul Județean Alba - în calitate de coordonator a 21 de unități teritoriale

40 Banca Mondială. România C3 din România Schimbările climatice RAS,” 2015.

41 România. „Energie națională integrată și schimbări climatice pentru 2021 - 2030,” 2019.
42 Boyer, Frédéric. Pactul Primarilor. Skype, 22 mai, 2020.
43 Ibid

39
 Caseta 5. Exemplu de bune practici - Agenția Brașov pentru Managementul Energiei și Mediului (ABMEE)

Agenția pentru Managementul Energiei și Mediului (ABMEE) a Orașului Brașov servește ca punct central al
orașelor parte a Pactului Primarilor - CoMo din România. În calitate de susținător regional, ABMEE a fost
înființat pentru a oferi o platformă de schimb de idei și informații între semnatari.
ABMEE caută, de asemenea, să asigure o voce comunitară în problemele legislative și politice din România.
ABMEE servește și ca sediu al Energy Cities România, un consorțiu al managerilor de politici energetice din
orașele românești. Integrarea structurii Pactul Primarilor într-o strategie națională de guvernanță poate
contribui la asigurarea unei abordări de jos în sus a politicii urbane care să satisfacă și să atingă în mod eficient
obiectivele climatice și energetice la nivel național.
Deși multe municipalități sunt membre semnatare, provocările prevalează pentru alte autorități locale.
Administratorii locali nu au resurse umane și capacități pentru a dezvolta AP-uri SE (C), pentru a monitoriza
și evalua progresul acestora, pentru a concepe instrumente financiare și pentru a se angaja în dezvoltarea
proiectelor.
La fel ca în țările similare precum Republica Moldova, provocările prevalează pentru factorii de decizie politică
locală români în transpunerea standardelor europene de implementare 1. Mai multe resurse tehnice și
financiare alocate la nivel național sunt fundamentale pentru a realiza materializarea inițiativei la nivel local.
Mai multă cooperare la nivel național și local este esențială pentru implementarea măsurilor de neutralitate a
carbonului care sunt susținute pe termen lung. Mai mult, un factor cheie limitativ pentru implementarea în
continuare a măsurilor de neutralitate a carbonului este lipsa conștientizării din partea locuitorilor urbani.
Acest lucru este deosebit de important în cazul sistemelor de transport durabile și cu emisii zero. După cum a
remarcat directorul ABMEE, rezidenții locali sunt „reticenți să facă trecerea la o mobilitate durabilă, deoarece
se simt mai în siguranță și autonom când se deplasează cu autoturismul propriu1.

5.2. Utilizarea eficientă a resurselor

5.2.1. De ce ar trebui orașele românești să abordeze utilizarea eficientă a resurselor?
Performanța țării în ceea ce privește gestionarea deșeurilor solide a fost considerată „alarmantă”
de către Comisia Europeană. Emisiile de GES asociate cu eliminarea deșeurilor solide municipale din
România totalizează aproximativ 2% din emisiile totale ale țării în mod colectiv. De atunci, acesta
continuă să se caracterizeze prin reciclarea foarte scăzută a deșeurilor municipale, care stagnează din
2013 (14%, inclusiv 7% reciclarea materialelor și 7% compostare) și rate de depozitare foarte mari.
Deșeurile organice îngropate într-un depozit de deșeuri se degradează anaerob, produc metan, un GES
cu potențialul de 25 de ori mai mare de captare a căldurii dioxidului de carbon. Cu excepția cazului în
care depozitul de deșeuri este conceput pentru a captura metanul printr-o serie de țevi încorporate în
gunoi, gazul se va scurge încet din depozitul de deșeuri timp de mulți ani, inclusiv cu mult timp după
închiderea formală a depozitului de deșeuri44. Marea majoritate a depozitelor de deșeuri din România
nu au capacitatea de a arde acest gaz. Acest lucru implică faptul că cea mai mare parte a metanului
este eliberat în atmosferă, ceea ce incumbă asupra legislației UE privind gestionarea deșeurilor.
Deșeurile biodegradabile reprezintă cea mai mare pondere din deșeurile municipale, făcându-l o
prioritate absolută pentru colectarea selectivă în toate localitățile urbane.
Conform Planului național de gestionare a deșeurilor, deșeurile biodegradabile reprezintă aproximativ
55-60% din deșeurile menajere (și deșeuri similare) colectate în perioada 2010-2014. Deșeurile

44Banca Mondială. „România - Către o economie cu emisii reduse de carbon și rezistentă la climă: analiza sectorului urban.”
Banca Mondială, 1 ianuarie, 2016.

40
menajere reprezintă 72-74% din deșeurile municipale, în timp ce deșeurile generate de operatorii
economici și instituții reprezintă 17-18%, iar deșeurile din serviciile publice reprezintă 9-11% din
cantitatea totală de deșeuri municipale.45 Cu toate acestea, materialele reciclabile sunt capturate în
principal din sectorul comercial și instituțional, în timp ce separarea deșeurilor menajere rămâne slab
organizată.
Caseta 6. Exemplu de bune practici - Gestionarea deșeurilor solide în Comuna Sălacea

Comuna Sălacea (3.000 de locuitori) este primul municipiu din România care compostează deșeurile
biologice colectate de la 97% din locuitorii săi. Au fost distribuite peste 400 de unități de compostare casnică.
Proiectul pilot, nou pentru România, a început în mai 2018 și a introdus separarea deșeurilor menajere din
ușă în ușă. Cheia succesului proiectului a fost programul de educație întreprins înainte de schimbarea
sistemului de gestionare a deșeurilor. Municipalitatea a stabilit un program cuprinzător de educație de 4
săptămâni întreprins în școli, biserici și centre culturale. Rezultatele au fost uimitoare. În 3 luni, rezultatele
proiectului arată că:
- - Rata totală de reducere a deșeurilor generate a trecut de la 0% la 55%
- - Depozitul a fost redus de la 99% la 55%
- - Rata de colectare separată a crescut de la 1% la 61%
- - Rata de reciclare a crescut de la 1% la 4%
- - Rata angajamentului local cu practicile de reciclare și economie circulară a crescut de la 8,4% la
97%

Recent (august 2020) Legea nr. 181/2020 privind gestionarea deșeurilor nepericuloase compostabile
a fost emisă, urmând a intra in vigoare din februarie 2021. Acest cadru legal permite implementarea
managementului deșeurilor compostabile nepericuloase, prin reciclare/recuperare utilizând opțiunea
de compostare/ digestie anaerobă, împreună cu reguli tehnice pentru stabilirea tratamentului și a
calității compostului. Având în vedere ponderea mare a componentei biodegradabile din cantitatea
totală de deșeuri solide municipale colectate, o versiune actualizată a Legii nr. 181/2020 trebuie să
includă un cadru de reglementare pentru prevenirea generării deșeurilor alimentare.46 La nivel urban,
provocările pentru îmbunătățirea situației includ47:
 Lipsa unui cadru legal bine dezvoltat la nivel național și a planurilor inexistente de gestionare
a deșeurilor la nivel municipal;
 Lipsa instrumentelor relevante pentru deturna deșeurile de la depozitele de deșeuri, inclusiv
o taxă pentru depozitele de deșeuri și nicio acțiune de aplicare cuprinzătoare și decisivă
împotriva depozitelor de deșeuri ilegale;
 Lipsa infrastructurii pentru colectarea separată a reciclării din surse interne. Întrucât
infrastructura se învârte în prezent în jurul abordării „aduceți la locul de gunoi”;
 O absență marcată a unui centru de validare a unei scheme privind responsabilitate extinsă a
producătorului pentru ambalaje, prin care să se verifice respectarea cerințelor de reciclare și
recuperare și verificarea producătorilor din perspectiva conformității cu aceste cerințe.
În viitor, obiectivele UE de bună gestionare a deșeurilor incluse în strategia Economiei circulare vor
impune standarde mai exigente în 2030. Aceasta include încorporarea strategiilor de economie

45 Consultați Documentul însoțitor privind gestionarea deșeurilor solide

46 Consultați Documentul însoțitor privind gestionarea deșeurilor solide
47 Comisia Europeană. „Revizuirea implementării cerințelor de mediu: România,” 2019.

41
circulară care necesită mai puțină generare de deșeuri, reutilizare, mai multă reciclare, reintroducerea
materiilor prime secundare (de exemplu, de la reciclare) în circuitul economic, mai puține eliminări
(depozitare și incinerare). România nu se încadrează în strategiile economiei circulare. Reutilizarea nu
este o practică extinsă în România și, prin urmare, țara nu are propria foaie de parcurs în acest
domeniu. În plus, sunt necesare investiții substanțiale pentru integrarea containerelor individuale și
stradale, a mijloacelor de transport adaptate și a echipamentelor de sortare pentru a facilita
colectarea și reintroducerea ulterioară a materiilor prime secundare în economie.48
În 2017, raportul „productivității resurselor” al României (care măsoară cât de eficient utilizează
economia resursele materiale pentru a produce bogăție) a fost cel mai scăzut din UE. Alături de
Bulgaria și Estonia, raportul României este de 0,33 EUR / kg, mult sub media la nivelul UE: 2,04 EUR /
kg49. În plus, analizând numărul de produse cu etichetă ecologică și programele Schemei de
management și audit ecologic (SMAE) ale Comisiei Europene, România arată o implicație scăzută din
partea părților interesate naționale și a companiilor private pentru tranziția în schemele de afaceri cu
economie circulară. În 2018, România avea 24 de produse și 19 licențe înregistrate în sistemul de
etichetă ecologică UE din 71.707 produse și 2.167 licențe în UE, în timp ce doar 11 organizații din
România sunt înregistrate în prezent în SMAE 50.
Un factor cheie limitativ îl reprezintă lipsa conștientizării cu privire la beneficiile aduse de modelele
economiei circulare și eficiența resurselor la fiecare nivel al societății. În 2017, 79% dintre români și-
au exprimat îngrijorarea pentru efectele produselor din plastic asupra mediului. Această proporție
este cea mai mică din UE, întrucât media la nivelul UE este de 87%. În plus, 84% dintre români au spus
că sunt îngrijorați de impactul substanțelor chimice. O astfel de proporție este cu mult sub media
Uniunii, care este stabilită la 90%51. Deși pare să existe o anumită îngrijorare pentru protecția mediului
și măsurile economiei circulare în societate, acest sprijin este printre cele mai scăzute din UE - în urma
țărilor similare, precum Republica Cehă și Slovacia. Deși preocuparea pentru durabilitate este mai
prezentă în rândul românilor mai tineri, consumul preocupat de mediu este relativ rar în toată
demografia. În mod similar, predomină preferința pentru cumpărarea de produse noi în locul reciclării
materialelor existente. Această preferință este deosebit de importantă în rândul generațiilor mai
tinere. În consecință, acest lucru pune în pericol potențialul de implementare a modelelor de
economie circulară care au succes pe termen lung52.

5.2.2. Care este progresul recent în ceea ce privește eficiența resurselor în orașele
românești?
România a aprobat Planul național de gestionare a deșeurilor și Programul de prevenire a deșeurilor
în 2017, ambele fiind valabile până în 2025.După cum s-a menționat în revizuirea implementării
cerințelor de mediu a UE: adoptarea acestor documente strategice nu este totuși însoțită de eforturi
de investiții relevante53.

48 Consultați Documentul însoțitor pentru gestionarea deșeurilor solide

49 Comisia Europeană. „Revizuirea implementării cerințelor de mediu: România,” 2019.
50 Ibid.
51
“Eurobarometru special 468: Atitudinile cetățenilor europeni față de mediu - Portalul de date deschise al Uniunii Europene.
” Accesat la 18 iunie 2020.
52Lakatos, Elena Simina, Lucian-Ionel Cioca, Viorel Dan, Alina Oana Ciomos, Oana Adriana Crisan, and Ghita Barsan. “Studii și
investigații despre atitudinea față de producția durabilă, consumul și generarea deșeurilor în conformitate cu economia
circulară din România. ” Durabilitate 10, nr. 3 (martie 1, 2018): 865.
53 Comisia Europeană. op. cit.

42
Planul național stabilește o strategie pentru creșterea ratelor de reciclare și respectarea obiectivelor
de evitare a descărării deșeurilor biodegradabile la depozite. Se concentrează pe implementarea
colectării separate, inclusiv pentru deșeurile biodegradabile, și planurile de infrastructură pentru a le
trata prin compostare sau digestie anaerobă. De asemenea, propune extinderea semnificativă a
rețelei de stații de tratare mecanico-biologice. În plus, există un plan pentru construirea primului
incinerator de deșeuri municipale dedicat cu recuperare de energie în București, ca parte centrală a
unui proiect integrat de gestionare a deșeurilor pentru capitală și, eventual, pentru județul Ilfov.
Dezvoltarea proiectului rămâne în faza de planificare. Închiderea tuturor depozitelor de deșeuri
neconforme este planificată pentru 2020.
În ceea ce privește economia circulară, România dezvoltă în prezent Strategia României pentru o
tranziție la o economie circulară 2020 - 2030 în cooperare cu Institutul de cercetare în economia
circulară și mediu “Ernest Lupan” (IRCEM)54.
Proiectul a început în aprilie 2019, urmărind să ofere recomandări guvernului român pentru a facilita
o tranziție eficientă către o economie circulară și pentru a oferi un set de instrumente pentru
implementarea spre obiective mai largi de dezvoltare durabilă.

54IRCEM. “Strategia României pentru tranziția către o economie circulară 2020-2030 (ROCES) – IRCEM.” accesat 24 iunie,
2020.

43
6. STRATEGII DE ADAPTARE LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE ÎN
ORAȘELE ROMÂNEȘTI: BIODIVERSITATEA
6.1. Biodiversitatea
6.1.1. De ce ar trebui orașele românești să abordeze biodiversitatea?
Impactul efectului de insulă urbană de căldură ar putea fi raportat pe tot parcursul anului, dar
rezultatul său este deosebit de dramatic în timpul sezonului estival.
De exemplu, în Iași, un oraș de 300.000 de locuitori, temperatura medie a aerului în centrul orașului
este cu 0.8 ° C mai mare decât temperatura măsurată în mediul său rural. Efectul IUC din Iași este și
mai puternic în timpul nopților de vară, când în centrul orașului este în medie cu 2,5-3 ° C mai cald
decât zona rurală din jur55. Acest lucru este similar pentru Cluj-Napoca, al doilea oraș ca mărime din
țară, care se întinde pe 179,5 km2, cu o populație care depășește 320.000 de locuitori. În orașul Cluj-
Napoca, cele mai calde zone sunt zonele compacte înalte și semi-înalte din estul orașului, unde
temperatura crește cu mai mult de 2,0 ° C, ca valoare medie pentru toate anotimpurile, unde valorile
maxime, înregistrate vara, sunt mai mari de 3,0 ° C.
Schimbările în planificarea și amenajarea teritorială pentru dezvoltarea infrastructurii urbane și
periurbane sunt principalul motor al efectului insulei urbane de căldură și al valurilor de căldură
extremă.
Dezvoltarea urbană necontrolată neadecvată mediului intravilan, fără a lua în considerare arhitectura
locală și vernaculară, defrișarea pădurilor și schimbarea radicală a structurii comunitare tradiționale
(demolări, schimbări de funcțiuni nepotrivit într-un țesut de o anumită factură) este un factor major
de pierdere a biodiversității în România56. Mai mult, schimbările în utilizarea terenurilor de la
proprietarii publici la cei privați și dezangajarea sectorului privat față de protecția mediului în România
pun în pericol potențialul de refacere și protecție.
În 2016, 97,36% dintre orașe aveau o valoare a infrastructurii urbane verzi pe cap de locuitor sub
cerințele menționate în legislația națională, care stabilește o țintă de 26m2 de infrastructură urbană
verde pentru fiecare locuitor al orașului 57. Deși măsurile de reglementare există, dezvoltarea reală a
zonelor verzi este mult mai puțin promițătoare și deseori sunt construite pe spații publice. Ministerul
Mediului are o capacitate redusă de aplicare a normelor la nivel local. Protecția mediului este
supravegheată de consiliul de mediu la nivel județean. Cu toate acestea, în rândul factorilor de decizie
politică există puțină îngrijorare pentru menținerea zonelor verzi. În plus, această condiție reflectă
situația cu care se confruntă în zonele pre-urbane, unde rezidenții nu au acces la zonele urbane verzi,
deoarece se presupune că mediul rural este suficient pentru a asigura bunăstarea rezidenților.
Dincolo de cantitatea de zone verzi, un motiv cheie de îngrijorare este reprezentat de calitatea
acestor spații. În unele orașe de importanță națională, rata spațiului urban verde respectă standardele
naționale. În special, este cazul orașului Craiova (33,6 m2 /loc.), al orașului Cluj-Napoca (28,7 m2 / loc.)

55 “Sănătatea în România.” Climatechangepost.com. Accesat la 22 iunie, 2020.

56Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice. “CBD Al 5-lea raport național - România,” 2014.
57Badiu, Denisa L., Cristian I. Iojă, Maria Pătroescu, Jürgen Breuste, Martina Artmann, Mihai R. Niță, Simona R. Grădinaru, Constantina A.
Hossu, and Diana A. Onose. “Spațiul verde urban per capita este o țintă valoroasă pentru a atinge obiectivele de durabilitate ale orașelor?
România ca studiu de caz. ” Indicatori ecologici, navigarea complexității urbane: înțelegerea avansată a sistemelor urbane sociale - ecologice
pentru transformare și reziliență, 70 (1 noiembrie 2016): 53–66.

44
ai al orașului Oradea (24,6 m2 / loc.)58 (vezi figura 9). Cu toate acestea, adesea aceste spații nu se
încadrează în categoriile care contribuie la o bunăstare îmbunătățită, cum ar fi parcurile, zonele verzi
școlare și zonele verzi comerciale. Consultările publice sunt fundamentale pentru a asigura proiectarea
și implementarea zonelor verzi multifuncționale care care conduc la îmbunătățirea bunăstării
populației. Includerea publicului în aceste decizii este la un nivel deosebit de scăzut în România.
Harta 7. Schimbări în zonele verzi apar în orașele românești între 1993 și 2017 (INS, 2018)

Introducerea SBN ca măsuri eficiente din punct de vedere al costurilor care au impact cu succes
asupra cantității și calității zonelor verzi urbane este subdezvoltată.
În ceea ce privește factorii de decizie politică, există o lipsă de cunoștințe despre beneficiile aduse de
aceste măsuri, favorizând în schimb infrastructurile gri familiare. Mai mult, punerea în aplicare a SBN
necesită coordonarea diferitelor zone sectoriale, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, sectoarele de
gestionare a apelor urbane, dezvoltarea urbană și sectoarele de mediu. Coordonarea și dialogul între
diferite domenii sectoriale sunt deosebit de dificile în România atât la nivel local, cât și la nivel național.

6.1.2. Care este progresul recent în ceea ce privește biodiversitatea urbană în orașele
românești?
Strategia națională pentru biodiversitate și Planul de acțiune al României (2014-2020) stabilește cadrul
strategic general pentru biodiversitate și protecția naturii în țară, identificând obiectivele strategice și
acțiunile corespunzătoare care urmează să fie puse în aplicare până în 2020. Protecția și întreținerea

58Sorcaru, Iulian. “Evoluția zonelor urbane verzi din România în perioada 2002-2013. ” Acta Universitatis Danubius. Œconomica 11, nr. 2 (4
iulie, 2015).

45
infrastructurii ecologice urbane (IUE) sunt abordate implicit în cadrul obiectivului strategic (B):
„Asigurarea coerenței și gestionarea eficientă a rețelei naționale de arii naturale protejate”.
Planurile concrete de acțiune includ:
 Includerea ariilor naturale protejate și a coridoarelor ecologice în Agenția Națională pentru
Cadastru și Publicitate Funciară în planurile naționale, regionale și locale de gestionare a
terenurilor și urbanism, în planurile cadastrale și în registrele funciare. Cu toate acestea,
monitorizarea stării acestor zone protejate pe termen lung este încă neclară.
 Consolidarea capacității instituționale la nivelul autorităților de mediu și a managerilor/
custozilor și dezvoltarea unor programe pentru creșterea formării profesionale a personalului
în aceste structuri. Rămâne neclar în ce măsură aceste programe acoperă IUE.
Strategia națională privind schimbările climatice (2016-2030) include printre obiectivele sale
strategice „protecția și extinderea zonelor naturale de agrement din orașe și împrejurimile
acestora”. Cu toate acestea, măsura în care acest lucru a fost tradus în proiecte reale rămâne neclară.
Strategia de dezvoltare teritorială a României 203559 afirmă că dezvoltarea infrastructurii ecologice,
evitarea fragmentării peisajului și reducerea impactului fragmentării prin rețele ecologice, în special
Natura 2000, sunt esențiale pentru menținerea unui mediu sustenabil. Pentru a o pune în aplicare,
Strategia pledează pentru includerea unei măsuri de dezvoltare a spațiului verde în zonele urbane și a
centurilor verzi din jurul orașelor mari. Menționează necesitatea de a începe un proces de planificare
a spațiului public și de dezvoltare a rețelelor de spațiu verde în zonele urbane. De asemenea,
menționează că crearea centurilor verzi necesită atât includerea lor în documentele de planificare, cât
și operaționalizarea acestora prin măsuri legale și fiscale. Cu toate acestea, nu este clar în ce măsură
implementarea acestor măsuri a progresat60.

59 “România — Sistemul de informații privind biodiversitatea pentru Europa.” Accesat la 1 octombrie 2020.
https://biodiversity.europa.eu/countries/romania##t-4.
60Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. “STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ROMÂNIEI Policentrică 2035 Şi
Competitivitate Teritorială, Dezvoltare Şi Egale Pentru Oameni,” 2015.

46
7. ÎMBUNĂTĂȚIREA REZILIENȚEI ÎN ORAȘELE ROMÂNEȘTI
7.1. De ce ar trebui ca orașele românești să abordeze reziliența seismică?

Populația românească și economia românească sunt extrem de vulnerabile la cutremure. Un

procent de 65 % din populația urbană este situată într-o zonă seismică ridicată, în timp ce 60% până
la 75% din mijloacele fixe și 70 până la 80% din PIB sunt produse în zone predispuse la cutremure61. În
ciuda eforturilor întreprinse în anii 90, există date limitate privind activele, spațiul sau infrastructura
pentru gestionarea riscului seismic. Nu există baze de date omogene, complete, actualizate,
disponibile ale bunurilor aflate la risc în România, nici rezultate disponibile în ceea ce privește riscul
seismic, în general. Această lipsă de informații face foarte dificilă prioritizarea investițiilor în reducerea
riscului seismic, înțelegerea vulnerabilităților și monitorizarea și evaluarea impactului intervențiilor.
Nu există un plan de acțiune clar, cu o împărțire a responsabilităților între autoritățile publice pentru
implementarea planurilor de gestionare a riscului seismic. Planul național de amenajare a teritoriului
(PNAT) din 2001 impune elaborarea la nivel local a hărților de pericol de microzonare. În mod similar,
alte acte legislative, cum ar fi Programul național de gestionare a riscurilor seismice (PNGRS), elaborat
în 2004, plasează la nivel național responsabilitatea pentru „zonarea pericolului seismic în zonele
urbane dens populate”. În plus, modificările aduse în 2008 Legii 350/2001 privind planificarea urbană
și teritorială plasează responsabilitatea finanțării activităților regionale de cartografiere a
pericolelor/riscurilor în sarcina autorităților centrale/județene. Această lipsă de claritate între
autoritățile publice reflectă situația din cadrul municipalităților. De exemplu, din moment ce
Bucureștiul nu aparține niciunui județ, nu este clar ce autoritate trebuie să execute hărțile de risc.
Aranjamentele legale actuale impun autorităților locale să păstreze date despre mijloacele fixe
deținute în proprietate publică. Aceste active ar trebui incluse legal într-un inventar, care să fie
actualizat anual. În plus, primarii trebuie, de asemenea, să identifice și să păstreze inventarele
clădirilor de interes public și utilitate deținute de primărie, care au fost construite înainte de Codul de
proiectare seismică din 1978 (P100-78) și situate în circumscripția lor. Cu toate acestea, lipsa listelor
standardizate și lipsa aplicării instrumentelor digitale, cum ar fi datele de georeferențiere etc., face
dificilă monitorizarea stării acestor imobile.
Clădirile rezidențiale sunt singura componentă a fondului imobiliar care face obiectul unui proces
național periodic de colectare a datelor prin recensământul național.
Desfășurat la fiecare 10 ani, recensământul colectează informații de bază despre clădirile rezidențiale.
Cu toate acestea, datele colectate nu oferă informații detaliate necesare pentru a întreprinde o
evaluare a riscului seismic și planificarea programelor de intervenție pentru reducerea riscului. „De
exemplu, recensământul colectează date privind anul de construcție pentru clădirile existente, pe baza
unor perioade de timp care nu au legătură cu cutremurele majore care au generat pierderi sau care
nu sunt semnificative în elaborarea reglementărilor privind proiectarea și construirea. Mai mult, deși
recensământul colectează date despre materialele de construcție utilizate în pereții exteriori, nu există
date despre tipul de structuri de rezistență ale clădirilor rezidențiale existente ”62. Acest lucru limitează
capacitatea instituțiilor publice de a evalua vulnerabilitatea la cutremur a clădirilor existente și de a se
angaja în politici eficiente de modernizare.

61 Banca Mondială. „România Diagnostic sistematic de țară,” 2018.

62 Banca Mondială. „Rezultatul 3: Diagnosticarea legislației și reglementărilor relevante, programe anterioare de reducere a
riscului seismic, plan de acțiune pentru reforma legislativă, de reglementare și instituțională,” 2020.

47
Lipsa investițiilor în modernizarea sectorului construcțiilor este o provocare clară. Numai în
București, 2.563 blocuri rezidențiale au fost identificate ca având nevoie de consolidare structurală
din cauza vulnerabilității în cazul unui viitor cutremur. În plus, au existat aproximativ 607 de clădiri
rezidențiale incluse în clasa I, cea mai mare categorie de risc seismic din întreaga țară. Aceste clădiri
conțineau 10.577 de locuințe cu deficiențe structurale grave, majoritatea fiind ocupate. Peste 60%
dintre acestea erau localizate în București63. Mai mult, multe sisteme de infrastructură secundară,
inclusiv sediile de intervenție în caz de urgență, stațiile de pompieri și salvare, secțiile de poliție,
centrele de comandă, clădirile administrației publice și facilitățile de învățământ au fost evaluate ca
având un risc ridicat de colaps parțial sau complet în timpul unui cutremur. Prin urmare, este necesar
să se mărească finanțarea guvernului pentru modernizarea atât a stocului de clădiri rezidențiale, cât
și a celui public.
Mai mult decât atât, nu există o sursă viabilă de date care să cartografieze riscul stocului privat
nerezidențial al clădirilor, adică birouri, spații comerciale etc. la nivel de oraș.
La fel, când vine vorba de patrimoniul istoric, din cele 354 de clădiri etichetate în categoria I (clasa I)
de risc seismic din București, 90% sunt situate în zone construite protejate, în timp ce multe dintre ele
sunt clasificate drept monumente istorice. Patrimoniul nu este prioritar pentru lucrări de modernizare.
Cu toate acestea, protejarea bunurilor istorice este fundamentală pentru a consolida rezistența
comunităților afectate în situații post-dezastru64.
În egală măsură, programele existente nu sunt adaptate contextului.
Zonele cu concentrații foarte mari de clădiri vulnerabile cu particularități specifice, cum ar fi centrele
istorice ale orașelor, nu sunt abordate în mod integrat. „Abordarea actuală clădire cu clădire nu
valorifică oportunitatea de a viza zone în ansamblu, o abordare care ar putea avea mai multe
beneficii”65, precum: sensibilizarea instituțiilor relevante cu privire la avantajele tehnicilor de
modernizare a fondului locativ construit din zona respectivă, pentru a facilita și a accelera lucrările de
proiectare și autorizațiile pentru lucrări; și să sensibilizeze locuitorii din cartier prin inițiative specifice.
De fapt, lipsa conștientizării publicului a fost privită ca o limitare clară atunci când vine vorba de
reducerea vulnerabilităților în orașele românești.
Marea majoritate a populației din România nu este conștientă de riscul seismic și acest lucru este
deosebit de important printre cei mai vulnerabili, inclusiv cei în vârstă. Mai mult, programele actuale
nu iau în considerare vulnerabilitățile socioeconomice. Fără a înțelege aspectul socioeconomic al
pericolelor climatice, dezastrele majore pot avea consecințe majore de împiedicare a dezvoltării și
creșterii durabile. Creșterea gradului de conștientizare și consolidarea capacităților vor fi
fundamentale pentru realizarea cu succes a modernizării clădirilor. De fapt, după cum arată cercetarea
Băncii Mondiale din 2019, calitatea anchetelor tehnice este uneori discutabilă, din cauza incapacității
de a comunica riscul la care sunt supuși și a lipsei evidente a inginerilor de construcții instruiți66.

63 Banca Mondială. „România Diagnostic sistematic de țară,” 2018.

64 Banca Mondială și GFDRR. „Promovarea patrimoniului cultural rezistent, KNOWLEDGE NOTE,” 2017.
65 Banca Mondială. „Livrabil 3: Diagnosticarea legislației și reglementărilor relevante, a programelor anterioare de reducere
a riscului seismic, a planului de acțiune pentru reforma legislativă, de reglementare și instituțională,” 2020
66 Banca Mondială. „Livrabil 3: Diagnosticarea legislației și reglementărilor relevante, a programelor anterioare de reducere
a riscului seismic, a planului de acțiune pentru reforma legislativă, de reglementare și instituțională,” 2020.

48
Caseta 7. Exemplu de bune practici - Fondul național de reducere și gestionare a riscurilor de dezastru din
Filipine

Fondul național de reducere și gestionare a riscurilor de dezastre din Filipine (NDRRMF) a fost creat pentru
asigurarea pregătirii și răspunsului la dezastre, cum ar fi inundațiile, taifunurile și cutremurele, precum și
pentru a spori rezistența structurilor guvernamentale la nivel național și local. Gestionat de Departamentul
Apărării Naționale, prin Consiliul său Național de Reducere și Gestionare a Riscurilor de Dezastre, programul
a fost finanțat cu aproximativ 733 milioane USD în 2016. Donațiile și subvențiile primite de agențiile locale au
fost, de asemenea, eligibile ca surse de finanțare. Pentru a primi finanțare, proiectele selectate aveau nevoie
să abordeze subiecte specifice, cum ar fi prevenirea dezastrelor, atenuarea, pregătirea, răspunsul, reabilitarea
sau recuperarea.
Gestionat de Departamentul Apărării Naționale, prin Consiliul Național de Reducere și Gestionare a Riscurilor
de Dezastre, programul a fost finanțat cu aproximativ 733 milioane USD în 2016. Donațiile și subvențiile
primite de agențiile locale au fost, de asemenea, eligibile ca surse de finanțare. Pentru a primi finanțare,
proiectele selectate aveau nevoie să abordeze subiecte specifice, cum ar fi prevenirea dezastrelor, atenuarea,
pregătirea, răspunsul, reabilitarea sau recuperarea.
Printre proiectele finanțate, proiectul DINA a produs rezultate video instructive pentru sensibilizarea și
pregătirea publicului larg pentru asigurarea unui răspuns adecvat în caz de dezastru.

49
8. DIMENSIUNI DE POLITICĂ VERTICALĂ ȘI ORIZONTALĂ PENTRU
ORAȘE VERZI ȘI REZILIENTE ÎN ROMÂNIA
Constrângerile care limitează potențialul ca orașele românești să devină verzi și reziliente nu pot fi
atinse printr-o înțelegere sectorială a problemelor de mediu.
În conformitate atât cu foaia de parcurs a Pactului verde european, cât și strategia europeană de
previzionare și reziliență, soluțiile politice pentru (a) decarbonizarea, (b) eficiența resurselor, (c)
biodiversitatea și (d) reziliență ar trebui să fie întreprinse într-un mod cuprinzător. În acest scop,
dimensiunile politicii dezvoltate ulterior sunt împărțite în două moduri:
- Printr-o dimensiune verticală - aceasta cuprinde recomandări de politici organizate tematic,
oferind un cadru de intervenție cu acțiuni și măsuri concrete.
- Printr-o dimensiune orizontală: - aceasta înseamnă să propună o strategie care să promoveze
implicarea autorităților publice la toate nivelurile de guvernanță în vederea reducerii
impactului lor asupra mediului. Deoarece autoritățile publice pot, prin achizițiile lor, să
stimuleze economia către neutralitate din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon.
Prin urmare, acționează ca principali cumpărători de bunuri și servicii în sectoare cheie cu
impact asupra mediului, cum ar fi energia, transportul, gestionarea deșeurilor etc.
8.1. Intervenții politice verticale
Recomandările de politici enumerate mai jos sunt organizate sub cele patru teme generale, și anume:
decarbonizarea, utilizarea eficientă a resurselor, biodiversitatea și reziliența, care descriu
oportunitățile pentru orașele românești de a atinge obiectivul de a deveni ecologice și reziliente.
Recomandările de politică provin dintr-un nivel de analiză cu două sisteme.
- În primul rând, acestea sunt rezultatul unui studiu aprofundat al vulnerabilităților orașelor și
aglomerărilor urbane din România .
- În al doilea rând, acestea provin din bunele practici oferite de politice climatice de succes
recente din patru state membre ale UE 67: Slovacia, Polonia, Letonia și Portugalia. Alegerea
pentru aceste țări este motivată de un principiu dublu. În primul rând, Slovacia și Polonia sunt
prezentate ca fiind cazuri relevante pentru România datorită proximității lor regionale. În al
doilea rând, Letonia și Portugalia sunt prezentate ca două cazuri relevante datorită
performanței lor remarcabile în materie de climă și energie, prin aplicarea unor seturi
cuprinzătoare și intersectoriale de instrumente politice.

Pentru a se asigura că orașele românești pot atenua schimbările climatice, soluțiile politice oferite se
implică în obiectivele Pactului verde european în domeniile decarbonizării și eficienței resurselor.

67 Consultați Anexa II

50
 8.1.1. Atenuarea prin decarbonizare
8.1.1.1. Mobilitate durabilă 68:
Focus
Obiectivele Pactului Verde European Limitare curentă Recomandare de politică publică Nivelul administrației
sectorial
România ar putea beneficia de o intervenție
similară cu inițiativa stabilită de Ministerul ceh al
Mediului. Ministerul român ar trebui să se angajeze
2. Accelerarea implementării energiei activ în Pactul primarilor pentru a oferi sprijin
Lipsa informațiilor
alternative cu emisii reduse pentru tehnic și sprijin financiar, dacă este relevant pentru
standardizate privind
transport. municipalități, care caută în mod activ măsuri Investiții la nivel național și la
emisiile de GES de către
alternative pentru reducerea emisiilor de GES. nivel local
sectorul transporturilor la
3. Avansarea către vehicule cu emisii Prin aderarea la această rețea, Ministerul ar putea
nivel urban.
zero. stabili un ghid național de monitorizare pentru a
stabili un inventar cuprinzător de emisii de bază
pentru a putea monitoriza ulterior modificările.
Mobilitate
urbană

Reintroducerea unei taxe de poluare pentru

Vehiculele care circulă în reducerea emisiilor de GES și NOx cauzate de Investiții la nivel național
2. Accelerarea implementării energiei orașe sunt vechi și nu importurile de mașini vechi.
alternative cu emisii reduse pentru consumă combustibil, ceea
transport. ce reflectă situația generală
la nivel de țară. Orașele românești ar putea implementa un
program similar cu Cota pentru biocombustibili
Investiții la nivel național
implementată de guvernul portughez.

68 https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/fs_19_6726

51
 Focus
Obiectivele Pactului Verde European Limitare curentă Recomandare de politică publică Nivelul administrației
sectorial
Scopul realizării obiectivului de 10% din energia
regenerabilă utilizată în sectorul transporturilor
până la sfârșitul anului 2020.
În acest scop, companiile care furnizează
combustibili pe piața portugheză sunt obligate să
amestece o anumită cantitate de biocombustibil,
care crește treptat de la 5% (2011-2012) la 10%
(2019-2020).
Această măsură a fost completată în 2014 de
instrumentul juridic EN 14214. Aceasta obligă
companiile petroliere să amestece minimum 6,75%
(v / v) de biodiesel produs pe plan intern.
Orașele din România ar putea beneficia de
implementarea unor măsuri de electromobilitate
similare cu cele întreprinse în cadrul Programului
„Aer curat” (PAC) implementat de Comitetul
Economic Polonez Investiții la nivel național în
În consecință, pentru a stimula electromobilitatea, cooperare cu nivelul local
mașinile electrice sau hibrid electrice au fost
scutite de la plata taxelor de parcare și
utilizatorilor li se permite să le conducă pe benzile
de autobuz.
Orașele românești ar putea beneficia de
Există o scădere a implementarea unei intervenții politice similare
4. De a îmbunătăți transportul public. patronajului transportului Programului de sprijin pentru reducerea prețurilor
public în multe orașe transportului în comun, Programa de Apoio à
Investiții la nivel național în
1. Pentru a crește eficiența sistemului românești, cu o creștere Redução Tarifária nos Transportes Públicos (PART),
cooperare cu municipalitățile
de transport corespunzătoare a dezvoltat în 2020 de guvernul portughez.
nivelurilor de congestie. Un astfel de program unifică și reduce prețul
transportului în comun în marile orașe și
municipalități pentru a stimula utilizarea acestuia.

52
 Focus
Obiectivele Pactului Verde European Limitare curentă Recomandare de politică publică Nivelul administrației
sectorial

Sprijinirea dezvoltării planurilor de mobilitate

urbană durabilă în cooperare cu municipalitățile
pentru a propune sisteme de transport public
multimodal și sisteme de transport public
multimodal cu emisii zero.
În special, ar trebui pus accentul pe investițiile în
nodurile de transport, unde este posibil să se
transfere de la o formă de metodă de transport
public la alta.
Pentru a implementa programe care să faciliteze
carpooling-ul, partajarea motocicletelor,
partajarea autobuzelor etc. pentru a integra
paradigma „mobilitate ca serviciu”.
Prin urmare, pentru a încuraja trecerea de la
1. Pentru a crește eficiența sistemului
mijloacele de transport private la un serviciu care Investiții la nivel local
de transport
fuzionează mijloacele de transport publice și
private pentru o singură călătorie.
Acest mecanism este încurajat și consiliat de către
Comisia Europeană ca vector benefic al schimbării
comportamentale.
Orașele românești ar putea beneficia de
Există o lipsă de
implementarea unei intervenții politice similare cu
conștientizare cu privire la
programul de educație întreprins de guvernul
3. Avansarea către vehicule cu emisii beneficiile mobilității
portughez.
zero; durabile în cadrul societății Investiții la nivel local
Adică de a implementa programe care să stimuleze
civile și adesea programele
o populație activă prin sensibilizarea copiilor și
sunt supuse rezistenței
tinerilor cu privire la utilizarea bicicletelor.
rezidenților urbani
De vreme ce ei sunt utilizatorii de mâine 69.

69 Ibid.

53
 Focus
Obiectivele Pactului Verde European Limitare curentă Recomandare de politică publică Nivelul administrației
sectorial
Lansarea de programe menite să popularizeze
utilizarea bicicletelor în centrele urbane prin
implementarea unei infrastructuri adecvate
pentru ciclism în toate domeniile relevante,
inclusiv în sectorul feroviar.

Pentru a implementa stimulente pentru

achiziționarea de biciclete și pentru a instala stații
de andocare pentru biciclete

Pentru a consolida Planul Urbanistic General

Rețele stradale incoerente
3. Avansarea către vehicule cu emisii
din cauza lipsei de integrare
zero;
între transport și planificare
urbană
1. Pentru a crește eficiența sistemului
Parcarea ilegală este o
de transport
limitare majoră a sistemelor
de mobilitate cu emisii zero
4. Pentru a îmbunătăți transportul
și a accesibilității la spațiile
public.
verzi urbane.
pentru a asigura cel puțin următoarele: (a)
Existența unei rețele de drumuri colectoare și rute
Nivelul național în cooperare
alternative la nucleul urban pentru a preveni
cu nivelul local
aglomerația. (b) Adoptarea cuprinzătoare a celor 5
principii de proiectare din manualul CROW pentru
traseele de ciclism 70.
În orașe precum Brașov și Cluj-Napoca, au fost
implementate soluții inteligente de gestionare a
parcării.
Deși eficacitatea nu este încă testată,
implementarea unui sistem general de mobilitate a Investiții la nivel local
orașelor inteligente în care șoferii plătesc
parcometre prin intermediul telefonului mobil ar
putea fi o măsură eficientă pentru rezolvarea
gestionării parcării pe termen lung.

70 Consultați documentul însoțitor pe Mobilitate urbană

54
 8.1.1.2. Acțiune climatică și energie curată:
Focus
Pactul verde european Limitarea curentă Recomandare de politică publică Nivelul administrației
sectorial
3. Îmbunătățirea cu cel puțin 32,5% a Incapacitatea de a rezolva Asigurarea întreținerii preventive și monitorizarea
eficienței energetice. deconectarea de la implementării planurilor de investiții de reînnoire și
sistemele sectoriale de modernizare sunt esențiale pentru reducerea
termoficare întreruperilor și creșterea calității serviciilor.
O evoluție pozitivă a fost adoptarea Procedurii
privind fundamentarea și criteriile de aprobare a
planurilor de investiții ale operatorului de transport Investiții la nivel național în
și de sistem și ale operatorilor de distribuție a cooperare cu nivelul local
energiei electrice, aprobate prin Ordinul ANRE nr.
204/2019, cu modificările ulterioare.
Energie Conform noilor reglementări, gradul de realizare a
planului de investiții în elemente de rețea din surse
proprii, trebuie să fie de cel puțin 95% din valoarea
planificată.71
Lipsa de cunoștințe în rândul Crearea unui mediu favorabil pentru finanțarea
personalului tehnic Investiții la nivel național și
comercială în sectorul de termoficare și aplicarea local
principiilor competitivității întreprinderilor de stat.
Stimulentele fiscale trebuie aplicate atât la nivel
național, cât și la nivel local.72
Peste 80% din infrastructura Utilizarea mai largă a tehnologiilor de cogenerare și Investiții la nivel național în
de producere a căldurii din a sistemelor centralizate de generare a căldurii cooperare cu nivelul local

71 Consultați documentul însoțitor Servicii Urbane

72 Ibid

55
 Focus
Pactul verde european Limitarea curentă
sectorial
țară are peste 30 de ani,
unele instalații depășind 45
de ani, iar peste 95% din
termoficare este produsă din
combustibili fosili
73 Consultați documentul însoțitor Servicii Urbane
Recomandare de politică publică Nivelul administrației
poate juca un rol important în reducerea emisiilor și
a securității energetice.
Centralele moderne combinate de căldură și energie
(CHP) au flexibilitatea de a varia producția de
căldură și electricitate și de a furniza servicii de
rezervă pentru electricitate la cerere, contribuind
astfel la securitatea energetică a țării.
Este nevoie de informații adecvate la nivel local cu
privire la avantajele centralelor de cogenerare și
utilizarea surselor financiare furnizate prin
Programul național „Încălzire urbană” și finanțarea
UE în acest scop.73
Energia geo-termică este o resursă complementară
pentru îndeplinirea obiectivelor UE privind cota de
energie regenerabilă și decarbonizarea sectorului.
Dezvoltarea sistemelor hibride, inclusiv o pompă de
căldură și/sau un cazan convențional, poate
completa temperaturile mai scăzute ale apei
geotermale, în timp ce sistemele geotermale hibride
regenerabile care includ biomasă și energie solară ar
fi cea mai eficientă soluție pentru atingerea
obiectivului la nivelul UE de asigurare a 27% din
energie regenerabilă până în 2030
Zonele urbane cu densitate ridicată din vestul și
sudul României sunt deosebit de potrivite pentru
56
 Focus
Pactul verde european Limitarea curentă Recomandare de politică publică Nivelul administrației
sectorial
termoficare geotermală, cu până la 20% din
populația totală care ar putea fi alimentată astfel.74

74 Ibid

57
 8.1.1.3. Eliminarea poluării:
Focus
Pactul verde european Limitare curentă
sectorial
1. Revizuirea standardelor de calitate a
aerului în conformitate cu orientările ANM și ANAR nu au
Organizației Mondiale a Sănătății. sisteme metodologice
uniforme și date
standardizate pentru a
măsura emisiile de GES în
zonele urbane. În plus,
rețeaua de monitorizare a
calității nu este suficient
de robustă și de extinsă.
Mediu
75 Consultați Anexa II
Recomandare de politică publică Nivelul administrației
România ar putea beneficia de o intervenție
similară cu Planul Național pentru Calitatea Aerului
(PNCA) implementat în Polonia.
Promulgat în 2015, PNCA stabilește obiectivele și
încadrează planuri și programe la nivel național și
subnațional. Mai mult, evaluarea zonelor de calitate Investiții la nivel național
a aerului ar trebui să fie impusă de lege. În fiecare
dintre zonele de calitate a aerului din țară, calitatea
aerului trebuie monitorizată pentru a determina
respectarea valorilor limită și pentru a identifica
zonele în care sunt necesare îmbunătățiri ale calității
aerului.
Mărirea rețelei de monitorizare a calității aerului cu
un set cuprinzător de stații de monitorizare și
revizuire activă pentru a determina zonele în care
sunt necesare îmbunătățiri ale calității aerului.
Orașele românești ar putea beneficia de un sistem
specializat, aplicat în Polonia75. Lărgirea rețelei de
monitorizare a calității aerului ar trebui să ia în Investiții la nivel național în
considerare următoarele principii: cooperare cu nivelul local
1) Cel puțin o stație de monitorizare funcțională,
publică, în centrul orașului fiecărui oraș. Această
stație de nivel de bază ar trebui să măsoare poluanții
care au un efect mai mare asupra calității aerului și a
contribuției generale la schimbările climatice, și
anume: CO2, CH4, N2O, PM10, PM2.5, CO,
58
 Focus
Pactul verde european Limitare curentă Recomandare de politică publică Nivelul administrației
sectorial
VOC, SOx și senzori NOx. Pentru orașele mai mari
precum Arad, București, Curtici, Fălticeni, Suceava și
Rădăuți, rețeaua ar trebui să fie mai robustă și mai
extinsă. (2) rețeaua de senzori ar trebui extinsă la
domeniile de activitate industrială. În aceste locații ar
trebui identificați senzori adecvați pentru fiecare
sector industrial produce poluanți diferiți, ar trebui
să fie folosiți senzori sensibili la poluanți diferiți.
(3) A extinde senzorii la spații pre-urbane și
suburbane. Acest lucru va furniza date mai exacte și
va ajuta la identificarea atât a efectelor extinderii
urbane asupra mediului, cât și la identificarea
măsurilor specifice locului pentru îmbunătățirea
calității aerului.

În aceste zone, poluanții măsurați trebuie să

identifice PM10, PM2.5, CO, VOC, SOx și NOx.
Transportul rutier este Pentru a seta zone cu emisii reduse în centrele
sursa marii majorități a urbane cu densitate mare a construcțiilor.
Mobilitate emisiilor de GES din
urbană sectorul transporturilor. Investiții la nivel local
Este responsabil pentru
96% din emisiile de
transport intern.
4. Reducerea poluării deosebit de Orașele românești ar putea beneficia de sistemul
Se acordă puțină atenție
Gestionarea dăunătoare cauzată de micro- aplicat prin instrumentul fiscal aplicat în Letonia.
sistemelor de apă și
apei urbane materiale plastice, particule chimice Adică introducerea unui impozit pe bază largă Investiții la nivel național
poluare
toxice și produse farmaceutice; asupra poluării și utilizării resurselor naturale76.

76 Consultați Anexa II

59
 Focus
Pactul verde european Limitare curentă Recomandare de politică publică Nivelul administrației
sectorial
Implementarea atentă a soluțiilor bazate pe natură
Planificare
3. Conservarea biodiversității. în oraș acționează ca niște supape de carbon și ajută Investiții la nivel local
urbană
la atenuarea problemelor legate de apă.

8.1.2. Atenuarea prin utilizarea eficientă a resurselor

Economie circulara Eliminarea deșeurilor

Obiectivul privind Nivelul
Focus Limitare
pactul verde Recomandare de politică publică administraț
sectorial curentă
european iei
Date proaste Finalizarea lucrărilor curente privind modernizarea sistemului de colectarea și prelucrarea datelor
privind privind generarea și separarea deșeurilor. Aceste programe ar putea beneficia din implementarea
generarea și de soluții specifice orașului inteligent. În special, prin automatizarea procedurii de eliminare sau
separarea sortare a gunoiului, prin utilizarea inteligenței artificiale pentru gestionarea și reciclarea inteligentă
deșeurilor a deșeurilor.

Colectorii informali pentru reciclarea deșeurilor ar trebui să fie mai bine integrați în sistemul de
Gestionarea gestionare a deșeurilor solide.
Economia circulară
deșeurilor Muncitorii informali întreprind majoritatea reciclării și recuperării materialelor care lucrează ca
- Eliminarea
solide colectoare de materiale reciclabile pe străzi sau ca colectori de deșeuri în stațiile de transfer și în Investiții la
deșeurilor
municipale depozitele de gunoi. Introducerea lor în sistemul de gestionare a deșeurilor solide ar produce nivel național
randamente economice și ar îmbunătăți, de asemenea, standardele lor sociale și de sănătate.77 și local în
Investiții în containere individuale și stradale, mijloace de transport adaptate, echipamente cooperare.
pentru sortare - în special pentru deșeuri organice. Acest lucru ar trebui completat cu sensibilizarea
și educarea - pentru a promova aderarea la separarea deșeurilor „reduce-reutilizează-reciclează”.
În acest scop, se recomandă implementarea unui sistem centralizat de raportare a deșeurilor la
nivelul producătorilor de deșeuri (gospodării și CII), operatorilor de salubritate, centrelor de
colectare cu rapoarte electronice interoperabile obligatorii pentru 1) raportarea datelor cantitative

77 Consultați documentul însoțitor privind Serviciile Urbane

60
 Obiectivul privind Nivelul
Focus Limitare
pactul verde Recomandare de politică publică administraț
sectorial curentă
european iei
pe categorii de deșeuri; 2) eficientizarea rutelor de colectare a operatorilor de salubritate; 3)
descrierea corectă a disponibilității deșeurilor pe categorii de deșeuri la nivel local, municipal,
regional, național și efectuarea de previziuni cu un grad scăzut de eroare statistică; 4) transparența
procesului de raportare și acces facil la informații pentru toate părțile interesate.78
Implementarea OUG 74/2018 care a intrat în vigoare în 2019 este instrumentul juridic care obligă autoritățile
incompletă a locale/ADI-urile să implementeze instrumentul PAYT („plătește pe măsură ce arunci”). Cu toate
Directivei- acestea, această prevedere nu este respectată .
cadru privind O versiune actualizată a Legii nr. 181/2020 privind gestionarea compostului trebuie să includă un
deșeurile, cu cadru de reglementare pentru prevenirea generării de deșeuri alimentare.79
dificultăți Dezvoltarea cadrului strategic național și subnațional (posibil la nivel de zonă urbană funcțională)
probabile în pentru economia circulară, identificând potențialele de închidere a buclelor în diferite lanțuri de
atingerea valori și locații.
obiectivelor
pentru 2025 și
2030
Lipsa Promovarea economiei circulare prin acțiuni pentru a ajuta la închiderea buclelor identificate - cum
conștientizării ar fi proiectarea sistemelor „circulare”, simbioza industrială (de exemplu, parcuri de afaceri
sau progresului „circulare”) și inițiative axate pe cetățeni (de exemplu, repararea cafenelelor, economia comună
în dezvoltarea etc.).
oricărei
strategii sau Faceți trecerea la achiziții circulare sistematice de către autoritățile publice
plan de acțiune
privind
economia
circulară
Performanță Gestionarea deșeurilor nu este o activitate economică pentru generarea de venituri, ci un serviciu
redusă de public care necesită finanțare pentru recuperarea costurilor. Odată cu investițiile suplimentare

78 Consultați documentul însoțitor privind Serviciile Urbane

79 Ibid

61
 Obiectivul privind Nivelul
Focus Limitare
pactul verde Recomandare de politică publică administraț
sectorial curentă
european iei
recuperare a necesare pentru a se conforma noilor reglementări UE, se așteaptă să crească costurile pentru
costurilor serviciile municipale. Prin urmare, există un risc substanțial ca veniturile din tarife în unele județe
din România să nu fie suficiente pentru a acoperi costurile de exploatare, chiar și în cazul în care se
atinge nivelul maxim de accesibilitate. Pentru aceasta, este recomandabil să se schimbe
metodologia care definește accesibilitatea pentru a include un prag de accesibilitate bazat pe venitul
mediu al gospodăriei în intervalul 1,0% - 1,5%.80

Economia circulară - clădiri și renovare

Focus
Obiectivul Pactului Verde European Limitarea curentă Recomandare de politică publică Nivelul administrației
sectorial
Continuarea și finalizarea programelor de Investiții la nivel național în
modernizare energetică a clădirilor publice și cooperare cu nivel local
rezidențiale, urmând perspectiva „renovării
Au rămas un număr mare profunde”, sporind pârghia finanțării private.
de clădiri ineficiente din Accent specific asupra construcției în cadrul
Construcție Economia circulară - Clădire și renovare punct de vedere energetic strategic național și subnațional al economiei
(în ciuda programului de circulare recomandat în cadrul obiectivului
modernizare de succes). „eliminarea deșeurilor” (de mai sus)
Stabilirea unui ghid național cuprinzător, cu
reglementări la nivel local, completate cu
stimulente fiscale pentru a promova proiectarea

80 Consultați documentul însoțitor privind Serviciile Urbane

62
clădirilor „circulare” și deconstruirea clădirilor, mai
degrabă decât demolarea.
Stabilirea unui ghid național pentru informarea și
integrarea măsurilor pentru utilizarea pe scară largă
a transferului de materiale.
Soluțiile specifice Orașului Inteligent ar putea oferi
și avansa sisteme pentru finanțarea eficientă a
materialelor și facilități pentru stocarea/schimbul
materialelor de construcție uzate.
Trecerea la achiziții circulare sistematice de către
autoritățile publice pentru construcții noi și
renovări. Pentru aceasta, autoritățile publice se pot
baza în mod eficient pe orientările oferite de CE.
Acțiuni de sensibilizare, educare și formare în
domeniul construcției, renovării și deconstrucției
într-un context de economie circulară. Aceste
măsuri ar trebui să fie specifice vechimii, în timp ce
campaniile ar trebui să aibă loc în zone de adunare
socială.

63
8.1.3. Abordarea gestionării riscurilor de dezastru pentru dezastrele climatice
Pentru a se asigura că orașele din România se pot adapta la schimbările climatice și pentru a spori
reziliența, politicile de soluționare sunt încadrate într-o abordare de gestionare a riscului de
dezastru care se concentrează pe o mai bună înțelegere a riscului81. Acest lucru poate ajuta factorii
de decizie să informeze ghidurile de planificare și investiții. Efectul IUC, valurile de căldură și riscul
seismic sunt cele mai importante riscuri cu care se confruntă orașele românești. Dar nu sunt singurele:
inundațiile urbane, seceta și bolile infecțioase etc. fac parte din pericolele predominante care pot fi
evaluate. Deși, așa cum s-a prezentat la început, aceste pericole nu sunt resimțite în mod egal pe toate
teritoriile.
Foaia de parcurs prezentată mai jos (Figura 5) poate ajuta municipalitățile să ia în considerare
multiplele riscuri. Planificarea și dezvoltarea urbană bazate pe riscuri pot contribui la minimizarea
pierderilor legate de schimbările climatice din investițiile publice, private și combinate; poate
contribui, de asemenea, la o dezvoltare mai durabilă, planificare și, în cele din urmă, la economii și
societăți mai reziliente pe termen lung.
Orașele românești trebuie să înțeleagă mai bine ce anume determină valurile de căldură,
vulnerabilitatea la riscul seismic și efectele IUC la care sunt supuse. De asemenea, trebuie să
înțeleagă domeniul de aplicare al riscului lor, inclusiv persoanele și imobilele expuse și impactul asupra
anumitor zone sau grupuri de populație, inclusiv cele mai vulnerabile și/sau cele mai expuse riscului.
Informațiile privind riscul și impactul, împreună cu informațiile legate de dezvoltarea urbană (cum ar
fi schimbările în amenajarea terenului, utilizarea terenului sau creșterea populației) și proiecțiile
schimbărilor climatice, formează baza pentru identificarea celor mai eficiente soluții pasive, inclusiv
măsurile verzi, albastre sau albe care se impun.
Aceste măsuri ar trebui să corespundă nevoilor locale, iar investițiile ar trebui, de asemenea, să se
concentreze pe o pregătire îmbunătățită pentru situațiile în care se produc dezastrele. Planul de
acțiune pentru o reziliență sporită ar trebui să identifice investiții publice specifice și acțiuni de
promovare a măsurilor de adaptare adecvate - verzi, albastre sau albe. În ceea ce privește investițiile,
sisteme de avertizare timpurie îmbunătățite pentru a salva vieți și a reduce impactul asupra bunurilor
imobile sunt prioritare; precum și sistemele de pregătire și răspuns în caz de urgență ar trebui să fie
prioritare. Pentru a ne asigura că municipalitățile își sporesc pregătirea la dezastre, un element cheie
îl reprezintă înțelegerea impactul financiar potențial alături de un sistem de guvernanță simplificat
pentru a aloca responsabilitățile pe parcursul diferitelor faze de recuperare și reconstrucție post-
dezastru. În acest scop, recomandările politice oferă măsuri concrete și specifice care iau în
considerare provocările specifice cu care se confruntă orașele românești, în timp ce abordează, de
asemenea, obiectivele de adaptare subliniate de Pactul verde pentru statele membre ale UE.

81Banca Mondială. „Analiza valurilor de căldură și a efectelor insulelor urbane de căldură în orașele din Europa Centrală și
implicațiile pentru planificarea urbană,” 2020.

64
Caseta 8. Exemplu de bune practici - Australia (Queensland) Programul național de rezistență la dezastre
Australia și-a creat Programul Național de Rezistență la Dezastre (NDRP) pentru a spori rezistența orașului
Queensland în fața dezastrelor naturale, precum și pentru a sprijini programul de stat al priorităților de risc și
investiții și pentru a lega strategia locală de rezistență la dezastre din Queensland cu prioritățile naționale de
risc și cu proiectele specifice.
Gestionat de o autoritate tehnică, Queensland Reconstruction Authority, programul a beneficiat de 12
milioane de dolari australieni pentru perioada de implementare 2017-2018, finanțat în egală măsură în comun
de guvernul federal și guvernul statului Queensland (guvernul regional). De asemenea, proiectul a încurajat
parteneriatul între diferite organizații locale eligibile selectate.
În cadrul acestui proiect, investițiile specifice pentru proiecte individuale au fost limitate la 2,5 milioane dolari
australieni, iar proiectele au fost selectate atât pentru crearea lucrărilor de infrastructură, fie pentru alte
activități decât cele de infrastructură, cum ar fi cercetări și evaluări, pregătirea comunității și formare.
Proiectele au fost evaluate din punct de vedere al consistenței lor cu obiectivele Programului Național de
Rezistență la Dezastre.

65
Figura 4. Foaie de parcurs pentru rezistență sporită

Sursa: Banca Mondială, 2020

66
 Tabel 2. Planuri de adaptare și rezistență sporită prin biodiversitatea urbană reducerea riscului de valuri de căldură și efect IUC
Focus
Obiectiv Pactul Verde European Limitare curentă Recomandare de politică publică Nivelul administrației
sectorial
2. Dezvoltarea unor planuri Actualul proiect de lege pentru modificarea Legii nr. 24 din
ambițioase de ecologizare ianuarie 2007 privind reglementarea și gestionarea spațiilor
urbană până la sfârșitul anului verzi ar trebui să includă un obiectiv mai realist de 15 m2/pe
2021. cap de locuitor. Acest cadru legal va fi completat de
stabilirea unui ghid național pentru proiectarea registrelor
locale ale zonelor verzi. Acest registru trebuie să asigure Investiții la nivel național
că zonele verzi sunt protejate în timp. În plus, metodologia
3. Promovarea ecosistemelor utilizată pentru măsurarea zonelor verzi ar trebui să includă
sănătoase, a infrastructurii indicatori calitativi pentru a se asigura că acestea contribuie
Chiar dacă un oraș poate avea
ecologice și a soluțiilor bazate activ la îmbunătățirea calității vieții.
26 m2 de IUV pe cap de
pe natură.
locuitor. Astfel de IUV nu se
Standardizarea abordărilor participative și a consultărilor
încadrează de obicei în
publice în proiectarea IUV multifuncțională și a SBN
Planificare categoriile considerate a
pentru a se asigura că acestea răspund nevoilor locuitorilor
urbană contribui la îmbunătățirea
urbani. Pentru aceasta, abordările participative și soluțiile
bunăstării, cum ar fi: parcuri,
locale ar trebui să caute implicarea ONG-urilor locale și a
zone verzi școlare și zone verzi
organizațiilor comunitare locale.
comerciale. Mai mult, pe
3. Promovarea ecosistemelor
spațiile destinate a fi verzi, în
sănătoase, a infrastructurii Introducerea reabilitării termice și inovatoare a clădirilor
cele din urmă se construiește. Investiții la nivel local
ecologice și a soluțiilor bazate și locuințelor publice.
pe natură. Pentru clădirile existente, acest lucru ar trebui realizat prin
programe de reabilitare termică, adoptarea soluțiilor
„acoperișuri reci” (de exemplu, cele acoperite cu pietriș de
râu sau alte soluții inovatoare, acoperișurile vopsite cu
vopsea reflectorizantă etc.);
pentru clădirile care urmează să fie construite, adoptarea
„acoperișurilor reci / verzi” și a soluțiilor de grădini

67
 Focus
Obiectiv Pactul Verde European Limitare curentă Recomandare de politică publică Nivelul administrației
sectorial
verticale ar trebui luată în considerare în etapa de
proiectare.
Creșterea numărului de suprafețe permeabile (trotuare
verzi, spații verzi) pentru a reduce acumularea de căldură,
alegând inovații de tip „rece/verde” pentru parcări și
trotuare.
Instalarea corpurilor de apă/instalațiilor de pulverizare a
apei în zonele de tip „punct fierbinte” și respectarea
reglementărilor UE privind asigurarea apei de la robinet
gratuite în spațiile publice.
Crearea cadrului pentru ca actorii privați să negocieze cu
autoritățile locale în renaturarea terenurilor. În aceste
terenuri libere, soluțiile SBN și IUC ar trebui să includă
activarea grădinilor și a parcurilor publice.
Să aplice pentru programe de consolidare a capacităților
din inițiativele urbane europene, completate cu un
Investiții la nivel local și
angajament activ privind achizițiile publice ecologice
național
2. Dezvoltarea unor planuri implicând autoritățile de la toate nivelurile administrației.
ambițioase de ecologizare
urbană până la sfârșitul anului Ministerul din România ar trebui să implementeze o
Printre factorii de decizie
2021; intervenție similară cu programul de pionierat implementat
politică, există o lipsă de
de Ministerul Mediului în Polonia. În 2019, Ministerul a
conștientizare a beneficiilor
condus un proiect pentru a aborda și discuta rezistența la
aduse de infrastructura verde
3. Promovarea ecosistemelor schimbările de climă și gestionarea apei în zonele urbane
urbană. Nivelul național în cooperare
sănătoase, a infrastructurii „Dezvoltarea planurilor de adaptare la schimbările
cu nivelul local
ecologice și a soluțiilor bazate climatice în orașele de peste 100.000 de locuitori” (AMP).
pe natură. Programul național a sprijinit adaptarea a 44 de orașe, cele
cu peste 100.000 de locuitori din toată țara.
Scopul general a fost de a oferi un ghid național pentru
aprobarea și gestionarea apei în coordonare cu autoritățile

68
 Focus
Obiectiv Pactul Verde European Limitare curentă Recomandare de politică publică Nivelul administrației
sectorial
locale pentru a aborda în mod specific provocările cu care
se confruntă la nivel local.
În prezent, orașele sunt în proces de aprobare a planurilor
de adaptare sub formă de rezoluții obligatorii din punct de
vedere juridic, care ar trebui puse în aplicare până la
sfârșitul anului 2020 de către consiliile locale.

Tabel 3. Recomandări privind îmbunătățirea rezilienței la riscul seismic

Focus Nivel de
Obiectiv UE Limitare curentă Recomandare de politică publică
sectorial administrație
Managementul riscului seismic nu Să adopte o abordare strategică, holistică, pentru gestionarea riscului seismic la Investiții la nivel
este o practică instituționalizată. nivelul municipalității, incluzând trei aspecte cheie: (1) elementele de risc (inclusiv național în
infrastructura publică și rezidențială, infrastructura critică etc.); (2) capacitatea de a cooperare cu
evalua riscul, de a-l reduce și de a gestiona impactul riscului prin pregătirea și nivel local
răspunsul de urgență; și (3) dimensiunile sociale și financiare ale gestionării
Promovarea riscurilor82
rezilienței la Nu există un plan de acțiune clar, cu Crearea cadrului tehnic și juridic pentru introducerea și operaționalizarea Investiții la
dezastre o distribuție a responsabilităților conceptului de rezilienței seismică, inclusiv înființarea unui ofițer de reziliență la nivel local și
între autoritățile publice pentru risc. național
implementarea planurilor de
gestionare a riscului seismic.
Lipsa investițiilor în modernizarea Pentru a fundamenta deciziile de intervenție și a prioritiza lucrările de consolidare
sectorului construcțiilor și în funcție de resursele disponibile. Analizele de risc seismic (completate cu pierderile

82 Zuzana, Stanton-Geddes. DRM. Banca Mondială, 30 septembrie, 2020.

69
 Focus Nivel de
Obiectiv UE Limitare curentă Recomandare de politică publică
sectorial administrație
modernizarea greoaie a clădirilor de așteptate), urmate de analiza economică (cost-beneficiu) pot fi, de asemenea,
patrimoniu. utilizate pentru a fundamenta deciziile de investiții.

Seismic risk Capacitate tehnică limitată de a se Să investească activ în resurse de formare și cunoștințe tehnice pe termen lung
management angaja în modernizarea seismică,
ceea ce reduce în cele din urmă
strategiile de adaptare, dar, de
asemenea, descurajează populația
de la a aborda această problemă.

Lipsa accesului la informații exacte Dezvoltarea unei baze de date cu active în situații de risc (clădiri rezidențiale și
Nivelul național
despre riscul seismic. publice, infrastructură de transport, rețele de utilități) care conține metadate
în cooperare cu
importante pentru analiza riscului seismic (de exemplu, pentru clădiri: poziție, an de
nivelul local
construcție, material de construcție, structură de rezistență, regim de înălțime,
destinație83.
Lipsa de conștientizare a riscului Îmbunătățirea coordonării transsectoriale cu privire la conștientizarea publicului,
seismic în rândul populației și, în raportarea periodică a campaniilor de conștientizare și exerciții de simulare,
special, în rândul populației adaptate scopului / obiectivului și publicului 84.
vulnerabile.
Programele nu sunt adaptate la Prioritizarea intervențiilor de reducere a riscurilor (consolidare, reconstrucție/
contextul și tipul stocului de clădiri. demolare): pe baza informațiilor despre risc îmbunătățite, o abordare prioritară,
capacitatea instituțională alocată și resursele financiare pot contribui în mod
eficient la reducerea riscului seismic, salvarea de vieți și evitarea pierderilor
materiale85.

83 Zuzana, Stanton-Geddes. DRM. Banca Mondială, 10 ianuarie 2020.

84Banca Mondială. “Livrabil 3: Diagnosticul legislației și reglementărilor relevante, programelor anterioare de reducere a riscului seismic, planului de acțiune pentru reforma legislativă, de
reglementare și instituțională,” 2020.
85 Zuzana, Stanton-Geddes. DRM. Banca Mondială, 10 ianuarie, 2020.

70
8.2. Integrarea orizontală a politicii ecologice
Instrumentele cheie pentru integrarea orizontală a politicilor ar trebui să includă:
Aplicarea sistematică a Achizițiilor Publice Ecologice și/sau Circulare.
Definită ca ‘un proces prin care autoritățile publice încearcă să achiziționeze bunuri, servicii și lucrări
cu un impact asupra mediului redus pe tot parcursul ciclului lor de viață în comparație cu bunuri, servicii
și lucrări cu aceeași funcție primară care altfel ar fi achiziționată, Beneficiile achizițiilor publice
ecologice (GPP) sau beneficiile achizițiilor verzi sunt notorii. Dacă este însoțit de evaluări ale costurilor
ciclului de viață, beneficiile Planului de Achiziții Publice Ecologice depășesc beneficiile de mediu pentru
a încorpora, de asemenea, preocupări de sănătate publică și beneficii economice86. Mai mult, pentru
a ajuta la găsirea criteriilor de mediu de respectat în cadrul achizițiilor, autoritățile se pot baza pe
etichete ecologice independente, cum ar fi eticheta ecologică europeană.
În cel mai recent raport al GPP realizat de Comisia Europeană în 2012, absorbția României a fost sub
20%, una dintre cele mai scăzute dintre membrii UE alături de țări precum Bulgaria și Ungaria87. Mai
mult, în 2018, România era una dintre puținele țări alături de Ungaria, care nu aveau planuri naționale
de acțiune (PNA) accesibile publicului pentru ecologizarea achizițiilor publice. PNA-urile nu sunt
obligatorii din punct de vedere juridic, dar manifestă angajament și permit statelor membre să aleagă
opțiuni mai potrivite cadrului politic și contextului național88.
Deși, până în prezent, achizițiile cu respectarea planului pentru achiziții ecologice sau achizițiile verzi
sunt voluntare, acestea sunt intens recomandate de Comisia Europeană. De fapt, Comisia va
propune legislație și orientări suplimentare cu privire la Planul de Achiziții Publice Ecologice - GPP
ca instrument cheie în aplicarea Pactului verde al UE. În calitate de mari consumatori, autoritățile
publice au capacitatea de a aduce contribuții mari la sustenabilitate prin planul de achiziții ecologice
sau achiziții verzi și, de asemenea, oferă un exemplu pentru alte părți interesate. Prin urmare,
autoritățile române ar trebui să standardizeze implementarea planului de achiziții publice ecologice
utilizând Ghidurile și setul de standarde elaborate de DG Mediu.
Utilizarea sporită a tehnicilor de analiză a ciclului de viață în timpul evaluării detaliate a proiectelor

Evaluarea costurilor ciclului de viață (ECCV) reprezintă un cadru fundamental pentru a analiza
impactul potențial al produselor asupra mediului . Evaluarea costurilor ciclului de viață ar trebui să
includă, de asemenea, costul externalităților de mediu, cum ar fi emisiile de gaze cu efect de seră, în
condiții specifice stabilite în directivele UE. Directivele actuale (2014) impun ca în cazul în care se
utilizează evaluarea costurilor ciclului de viață, metoda de calcul și datele care trebuie furnizate de
ofertanți să fie prevăzute în documentele de achiziție. Se aplică și reguli specifice cu privire la metodele
de atribuire a costurilor externalităților de mediu.
În 2012, utilizarea evaluării costurilor ciclului de viață în România era încă foarte limitată, doar 22%
din achizițiile publice făcându-se conform standardelor ECCV89. Evaluarea costurilor este benefică
indiferent de obiectivele de mediu ale unei autorități publice. Prin aplicarea ECCV cumpărătorii publici
iau în considerare costurile de utilizare, întreținere și eliminare a resurselor care nu se reflectă în prețul
de achiziție. Acest lucru duce la o situație câștig-câștig prin care un produs mai ecologic este mai ieftin

86 Pentru detalii suplimentare despre modul în care abordările ECCV pot fi utilizate ca parte a procedurilor de achiziții publice,

a se vedea articolul 68(2) al Directivei 2014/24/EU și Articolul 83(2) al Directivei 2014/25/EU.

87
Comisia Europeană. “ADOPTAREA ACHIZIȚIILOR ECOLOGICE ÎN CADRUL UE 27,” 2012.
88 Ibid.
89 ICLEI – Administrațiile locale pentru durabilitate, Secretariatul European. “Raportul Stadiul actual al costului ciclului de
viață.” Consorțiu Proiect Regiuni de achiziții publice durabile, 2017.

71
în general. Acest lucru se datorează faptului că economiile pe durata ciclului de viață al produsului
includ: Economii la utilizarea energiei, apei și combustibilului; întreținere și eliminare. Autoritățile
române ar trebui să încerce să crească adoptarea acestui tip de evaluări a costurilor ciclului de viață.

8.3. Care este progresul recent în ceea ce privește reziliența în orașele

românești?
Principalele programe implementate sunt următoarele:
Evaluarea națională a riscurilor de dezastru – RO-RISK, 2016-2018
Proiectul RO-RISK, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional de Capacitate
Administrativă, a fost coordonat de IGSU în parteneriat cu 13 instituții și desfășurat pe o perioadă de
18 luni (2016-2018). Scopul său a fost de a efectua o evaluare generală a riscurilor de dezastru la nivel
național, adică 10 pericole, utilizând o metodologie omogenă pentru evaluarea riscurilor și integrarea
evaluărilor sectoriale a riscurilor, implementată de echipe de experți din TUCEB, NIEP, URBAN-INCERC
și alte instituții. Obiectivele proiectului RO-RISK au fost: (i) dezvoltarea unui set omogen de
instrumente pentru evaluarea riscului și integrarea rezultatelor evaluării riscurilor (metodologie, bază
de date, portal GIS); și (ii) să efectueze o primă evaluare a riscului național, inclusiv riscul seismic, și să
analizeze impactul acestor riscuri asupra siguranței cetățenilor, precum și impactul social, economic și
de mediu. Scopul rezultatelor proiectului a fost de a fundamenta deciziile strategice menite să reducă
riscurile de dezastru natural.
JICA - Proiect de cooperare tehnică privind reducerea riscului seismic pentru clădiri și structuri.
Proiectul a fost implementat între 2002-2008 de Centrul Național pentru Reducerea Riscului Seismic
(CNRRS). Cu toate acestea, după cum a constatat raportul Băncii Mondiale, evaluarea post-proiect
efectuată în 2013 a evaluat eficiența și impactul proiectului ca fiind echitabile, în timp ce a constatat
că obiectivul general nu a fost pe deplin atins: noile coduri de evaluare și de proiectare dezvoltate prin
proiect nu erau aprobate în totalitate de guvernul român până la sfârșitul proiectului, iar codul pentru
evaluarea seismică a clădirilor existente nu a fost aplicat pe scară largă (spre deosebire de cel pentru
clădirile noi).
‘Programul anual pentru acțiuni legate de proiectarea și executarea lucrărilor de modernizare a
clădirilor rezidențiale cu mai multe etaje, clasificat anterior printr-o evaluare a expertizei tehnice în
clasa I de risc seismic” este programul național de modernizare seismică pentru clădiri rezidențiale
private introdus de GO20. Cu toate acestea, evaluarea Băncii Mondiale a constatat că alocările
bugetare pentru acest program național nu acoperă nevoile reale identificate, și anume modernizarea
stocului de clădiri existent care este vulnerabil seismic90.

90 Ibid.

72
9. POLITICĂ DE FINANȚARE PENTRU ORAȘE VERZI ȘI REZILIENTE
Unul dintre principalele obiective care vor conduce investițiile UE în 2021-2027 va fi „o Europa mai
ecologică, cu emisii reduse de carbon, prin promovarea unei tranziții energetice curate și corecte, a
investițiilor verzi și albastre, a economiei circulare, a adaptării climatice și a prevenirii și gestionării
riscurilor”91 (PO 2). Dincolo de existența programelor de inovare (adică Horizon 2020 și LIFE) și a
platformelor de schimb de cunoștințe (a se vedea secțiunea 9), există trei mecanisme de finanțare
care sunt esențiale pentru ca orașele românești să își atingă obiectivul.

9.1. Fondurile structurale și de investiții ale UE (ESIF)

Pentru următoarea perioadă de programare (2021-2027), România se poate aștepta la aproximativ 30
de miliarde de euro din fondurile structurale și de investiții ale UE (ESIF) care cuprind:
(a) Fondul european de dezvoltare regională (FEDR);
(b) Fondul Social European Plus (ESF+); și
(c) Fondul de coeziune (FC).
Din acestea, cel puțin 30% din resursele FEDR totale ale României (cu excepția asistenței tehnice)
trebuie alocate unei Europe mai ecologice și fără emisii de carbon (PO 2), care include următoarele
activități:
Figura 5. Propunere pentru politica de coeziune 2021-2027 92

91 ComisiaEuropeană. “COM(2020) 22 final: Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

Fondul de tranziție echitabilă. ” Bruxelles, 14 ianuarie 2020.
92 Consultați documentul însoțitor Financiar

73
9.2. Fondul de modernizare
Pentru perioada 2021-2030, dimensiunea totală a Fondului de modernizare va fi de aproximativ 14
miliarde de euro, din care România ar putea primi aproximativ 12% - adică 1,7 miliarde euro.
Fondul de modernizare este recunoscut în Planul european de investiții privind pactul verde ca unul
dintre instrumentele cheie de finanțare care contribuie la obiectivele Pactului verde european. Prin
urmare, va sprijini proiecte care vor ajuta orașele românești să atingă următoarele obiective:

- Statele îndeplinesc obiectivele climatice și energetice din 2030 și joacă un rol activ în
tranziția UE către neutralitatea climatică;
- Creșterea securității energetice și modernizarea rețelelor energetice;
- Sporirea finanțării surselor de energie regenerabile;
- Contribuiți la transformarea economiilor și a sectoarelor energetice ale statelor membre
beneficiare mai ecologice și mai curate.

9.3. Fondul de tranziție justă

Fondul va fi dotat cu o finanțare de 40 miliarde EUR. Mecanismul va consta din trei piloni: (1) un fond
de tranziție echitabil implementat în gestiune partajată, (2) un sistem dedicat în cadrul InvestEU și (3)
o facilitate de împrumut din sectorul public cu grupul BEI pentru a mobiliza investiții suplimentare în
regiunile în cauză.
Fondul pentru tranziție justă va fi utilizat în principal pentru acordarea de subvenții; schema de
tranziție dedicată în cadrul InvestEU va aduce investiții private, iar parteneriatul cu BEI va stimula
finanțarea publică. Primul pilon se va concentra asupra diversificării economice a teritoriilor cele mai
afectate de tranziția climatică și recalificării și includerii active a lucrătorilor și a persoanelor în
căutarea unui loc de muncă. Eligibilitatea investițiilor în cadrul celorlalți doi piloni ai mecanismului de
tranziție justă va fi extinsă pentru a sprijini activitățile legate de tranziția energetică.

74
10. SUPORT TEHNIC ȘI PLATFORME DE PARTAJARE A CUNOAȘTERII
PRIVIND ORAȘELE VERZI ȘI REZILIENTE PENTRU ACTORII
URBANI DIN ROMÂNIA
Orașele și zonele urbane ca actori cheie în realizarea Pactului verde al UE. Grupurile tehnice de lucru
care includ diverse părți interesate sunt esențiale pentru o decarbonizare cu succes a economiilor
statelor membre ale UE, astfel cum se menționează în dispozițiile articolului 11 din legea climatică
propusă: Fiecare stat membru instituie un dialog pe mai multe niveluri privind clima și energia în
conformitate cu normele naționale, în care autoritățile locale, societatea civilă, comunitatea de
afaceri, investitorii și alte părți interesate relevante și publicul larg sunt aduși laolaltă.

10.1. Pactul primarilor pentru energie și climă

Pactul primarilor (CoMo) a fost lansat în 2008 de către Comisia Europeană, cu ambiția de a strânge
administrațiile locale angajate în mod voluntar în realizarea și depășirea obiectivelor UE privind clima
și energia. În prezent, 164 de municipalități din România s-au înscris. În calitate de membri semnatari,
aceste municipalități se angajează să acționeze pentru a sprijini punerea în aplicare a obiectivului UE
de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de 40% până în 2020 sau 2030. Pentru următoarea
perioadă de programare, CoMo încearcă să-și promoveze ambiția contribuind la neutralitatea climei
până în 2050. După cum s-a menționat la de la început, cheia succesului acestei inițiative este
contribuția activă a nivelului național la oferirea de capacități tehnice și materiale autorităților locale.
Caseta 9. Exemplu de bune practici - Ministerul ceh al Mediului
Ministerul ceh al Mediului s-a alăturat CoMo ca și coordonator național în 2016. Strategia a fost încorporată
în Planul național de acțiune privind adaptarea și schimbările climatice, adoptat în 2016. Ambiția acestei
inițiative a fost triplă :
- Sprijinirea punerii în aplicare a obiectivelor naționale privind clima și energia
- Susținerea unei abordări strategice a atenuării și adaptării climatului la nivel local
- Să exploreze sinergiile dintre CoMo și implementarea conceptelor de Oraș inteligent
Pe lângă faptul că oferă un sprijin tehnic puternic, Ministerul oferă și finanțare semnatarilor pentru a sprijini
elaborarea planurilor, în special prin finanțarea gestionării energiei în orașele cehe.

10.2. Acordul Green City

Comisia Europeană a lansat o inițiativă bazată pe voluntariat în octombrie 2020 pentru a ajuta orașele
să își susțină angajamentele în vederea realizării ambiției UE privind Pactul verde European. Oglindind
structura CoMo, Acordul Green City – Orașul Verde își propune să ajute orașele să organizeze acțiuni
și să îmbunătățească punerea în aplicare a legislației UE în cinci domenii de politică de mediu:
- Îmbunătățirea calității aerului;
- Îmbunătățirea naturii și a biodiversității;
- Reducerea poluării fonice;
- Îmbunătățirea gestionării deșeurilor municipale și promovarea economiei circulare;
- Îmbunătățirea calității corpurilor de apă și a eficienței utilizării apei.

75
10.3. Inițiativa urbană europeană (IUE), pentru a oferi asistență cheie
orașelor
Pentru următoarea perioadă de programare 2021-2027, va fi creată o nouă inițiativă urbană
europeană (IUE), care combină trei domenii principale de activitate curentă:
- Rețeaua de dezvoltare urbană a CE (RDU), care sprijină consolidarea capacității și crearea de
rețele pentru autoritățile urbane și alte organisme implicate în implementarea „Dezvoltării
urbane durabile”;
- acțiunile inovatoare urbane (AIU), care oferă până la 5 milioane euro zonelor urbane pentru
a testa soluții noi și nedovedite de abordare a provocărilor urbane;
- programul URBACT, care pentru următoarea perioadă de programare se va învârti în jurul
următoarelor priorități (1) Capacitatea de livrare a politicilor (2) Proiectarea
politicilor: pentru a îmbunătăți proiectarea politicilor și practicilor urbane durabile în orașe.
(3) Implementarea politicilor: pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a strategiilor și
acțiunilor urbane integrate și durabile în orașe. (4) Construirea și partajarea cunoștințelor
printre factorii de decizie politică.

Bugetul total al IUE va fi de 500 de milioane EUR din FEDR, defalcat în mod indicativ după cum
urmează:
- sprijin pentru consolidarea capacităților (20%);
- sprijin pentru acțiuni inovatoare (60%);
- sprijin pentru cunoaștere, elaborarea de politici și comunicare (20%).
Va exista flexibilitate între rubricile bugetare pentru a permite IUE să se adapteze la orice schimbare
a nevoilor în timpul perioadei de programare. IUE va fi relevantă pentru toate domeniile politicii
urbane naționale din România.

10.4. Cadrul Orizont Europa: 100 de orașe neutre din punct de vedere
climatic până în 2030
Comisia Europeană va sprijini, promova și prezenta 100 de orașe în transformarea lor sistemică către
neutralitatea climatică până în 203093. Acest lucru va fi întreprins printr-un proces de co-creare pe
mai multe niveluri, prin introducerea unui contract privind orașul climatic. Scopul său este să:
- identificarea lacunelor de politică și implementare ca bază pentru a informa o foaie de
parcurs pentru tranziție;
- coordonarea tuturor părților interesate din oraș către un obiectiv climatic comun;
- coordonarea autorităților naționale și a UE pentru a furniza condițiile juridice, de guvernanță
și de cadru financiar necesare pentru a oferi fiecărui oraș mijloacele necesare pentru a
atinge neutralitatea climatică;
- crearea unui ghișeu unic pentru negocieri pe mai multe niveluri pentru a facilita activitățile
orașului spre a face din tranziție o realitate.

93ALVAREZ, David GARCIA. “Misiunea 100 de orașe neutre climatic până în 2030.” Text. JRC Science Hub Communities –
Comisia Europeană, 12 martie , 2020.

76
Adaptat la circumstanțele specifice fiecărui oraș, un Contract privind orașul neutru climatic va include
obiective și ținte, strategii și foaia de parcurs pentru realizarea tranziției, în timp ce va identifica părțile
interesate și responsabilitățile implicate. În consecință, orașele vor fi plasate în centrul procesului de
transformare, permițând administrațiilor locale să determine sfera, activitățile și calendarul
contractului.

11. REFERINȚE
Adams, Kevin M., and Richard J. T. Klein. “Adaptarea la extreme: perspective esențiale pentru
realizarea adaptării la schimbările climatice și reducerea riscurilor de dezastru în cadrul pactului verde
european” 5 mai, 2020. https://www.sei.org/publications/adapting-extremes-insights-cca-drr-
european-green-deal/.
Albu, R. G., and I. B. Chiţu. “ Eticheta ecologică europeană – Avantaje și perspective pentru dezvoltare
în România.” Buletin al Universității Transilvania din Brasov. Seria V : Științe economice 5(54), nr. 2 (1
ianuarie, 2012): 9–14. https://doaj.org.
ALVAREZ, David GARCIA. “Misiunea 100 neutre climatic până în 2030.” Text. JRC Science Hub
Communities – Comisia Europeană, 12 martie 2020.
https://ec.europa.eu/jrc/communities/en/community/city-science-initiative/document/mission-
100-climate-neutral-cities-2030.
Andreea, Antoneac (lungu), PETRE Ionut Laurentiu, Nica Maria, and IANA Adrian Silviu. “ ANALIZA
DEȘEURILOR ALIMENTARE ÎN ROMÂNIA ÎN COMPARAȚIE CU UNIUNEA EUROPEANĂ.” Analele
Universității din Oradea: Științe economice 28, nr. 1 (1 iulie, 2019): 227–39. https://doaj.org.
Angotti, Tom. “Sistemele alimentare și diviziunea urbană-rurală. Către o revoluție holistică în secolul
XXI.” Appetite 56, nr. 2 (1 aprilie, 2011): 517. https://doi.org/10.1016/j.appet.2010.11.154.
Badiu, Denisa L., Cristian I. Iojă, Maria Pătroescu, Jürgen Breuste, Martina Artmann, Mihai R. Niță,
Simona R. Grădinaru, Constantina A. Hossu, and Diana A. Onose. “ Spațiul verde urban per capita este
o țintă valoroasă pentru a atinge obiectivele de durabilitate ale orașelor? România ca studiu de caz.”
Indicatori ecologici, navigarea complexității urbane: Înțelegerea avansată a sistemelor sociale -
ecologice urbane pentru transformare și rezistență, 70 (1 noiembrie, 2016): 53–66.
https://doi.org/10.1016/j.ecolind.2016.05.044.
Boyer, Frédéric. Pactul Primarilor. Skype, 22 mai, 2020.
CABUZEL, Thierry. “ Fondul de modernizare.” Text. Acțiune climatică - Comisia Europeană, februarie
13, 2020. https://ec.europa.eu/clima/policies/budget/modernisation-fund_en.
Carp, Suzana Carp, and Raphael l Hanoteaux. “ Finanțarea tranziției scăzute până în 2030 în România.”
Sandbag, 2020. https://bankwatch.org/wp-content/uploads/2020/02/Financing-low-carbon-
transition-in-Romania.pdf.
“CECILIA Project - Introducere.” Accesat pe 10 mai, 2020. http://www.cecilia-eu.org/.
Climate-ADAPT. “Romania — Climate-ADAPT.” Accesat 7 mai 2020. https://climate-
adapt.eea.europa.eu/countries-regions/countries/romania.
Contini, Daniele, and Francesca Costabile. “ Poluarea aerului influențează focarele COVID-19?”
Atmosphere 11, nr. 4 (April 2020): 377. https://doi.org/10.3390/atmos11040377.
Danu, Cornelia Marcela, Elena Nechita, and Liliana Rozemarie Manea. “ ROLUL MEDIULUI URBAN ÎN
IMPLEMENTAREA ECONOMIEI CIRCULARE ÎN ROMÂNIA.” Studii și cercetări științifice: Economie Ediția
0, nr. 21 (1 iulie, 2015). https://doi.org/10.29358/sceco.v0i21.322.

77
———. “ ROLUL MEDIULUI URBAN ÎN IMPLEMENTAREA ECONOMIEI CIRCULARE ÎN ROMÂNIA. ”
STUDII ȘI CERCETĂRI ȘTIINȚIFICE. EDIȚIA ECONOMICĂ 0, nr. 21 (19 iulie, 2015).
https://doi.org/10.29358/sceco.v0i21.322.
Danu, Cornelia Marcela, and Valentin Nedeff. “ ECONOMIA CIRCULARĂ ÎN ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL
EUROPEAN.” Studii și cercetări științifice: ediția Economics 0, nr. 21 (1 iulie, 2015).
https://doi.org/10.29358/sceco.v0i21.321.
Departamentul Dezvoltării Durabile. “ Strategia de dezvoltare durabilă a României,” 2019.
“ Dezvoltarea Strategiei României pentru o tranziție către o economie circulară 2020 - 2030 |
Platforma europeană a actorilor din economia circulară.” Accesat la 24 iunie, 2020.
https://circulareconomy.europa.eu/platform/en/about/cg-activities-documents/developing-
romanias-strategy-transition-circular-economy-2020-2030.
“EUR-Lex - 52019DC0190 - EN - EUR-Lex.” Accesat pe 22 mai, 2020. https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/?qid=1551871195772&uri=CELEX:52019DC0190.
Comisia Europeană. “2020 Raportul strategic prospectiv.” Text. Comisia Europeană - Comisia
Europeană, 2020. https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/new-push-european-
democracy/strategic-foresight/2020-strategic-foresight-report_en.
———. “ Accelerarea tranziției către economia circulară.” Text. Comisia Europeană - Comisia
Europeană. Accesat 22 mai, 2020. https://ec.europa.eu/info/publications/accelerating-transition-
circular-economy_en.
———. “COM(2020) 22 Final: Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL
CONSILIULUI Fondul de tranziție justă.” Bruxelles, 14 ianuarie, 2020.
———. “ Programul de acțiune pentru mediu - Comisia Europeană.” Accesat pe 22 mai, 2020.
https://ec.europa.eu/environment/action-programme/index.htm.
———. “ Acțiunile Uniunii Europene împotriva deșeurilor alimentare.” Text. Siguranța alimentară -
Comisia Europeană, 17 octombrie, 2016.
https://ec.europa.eu/food/safety/food_waste/eu_actions_en.
———. “ Costul ciclului de viață - CCV - Mediu - Comisia Europeană.” Accesat pe 23 iunie, 2020.
https://ec.europa.eu/environment/gpp/lcc.htm.
———. “Press Corner.” Text. Comisia Europeană - Comisia Europeană. Accesat la 1 octombrie, 2020.
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/home/en.
———.“Press Corner.” Text. Comisia Europeană. Accesat pe 14 noiembrie, 2020.
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/home/en.
———. “ Reducerea emisiilor de CO2 de la autoturisme - înainte de 2020. ” Text. Acțiune climatică -
Comisia Europeană, 23 noiembrie, 2016.
https://ec.europa.eu/clima/policies/transport/vehicles/cars_en.
———. “Raport privind evaluarea cadrelor de politică națională ale statelor membre pentru
dezvoltarea pieței în ceea ce privește combustibilii alternativi în sectorul transporturilor și
desfășurarea infrastructurii relevante în conformitate cu articolul 10 (2) of Directive/94/EU,” 2019.
https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-6819-2019-ADD-3/en/pdf.
———. “ România | Platforma europeană a actorilor din domeniul economiei circulare. ” Accesat pe
22 mai, 2020. https://circulareconomy.europa.eu/platform/en/main-language/romanian.
———. “ RAPORTUL DE MEDIU 2019,” 2019.
———. “The Environmental: România,” 2019.
https://ec.europa.eu/environment/eir/pdf/report_ro_en.pdf.

78
———. “ Pactul european încadrează orașele și regiunile, priorități noi. ” Accesat pe 22 mai2020.
https://cor.europa.eu/en/news/Pages/The-European-Green-Deal-frames-cities-and-regions-new-
priorities-.aspx.
———. “THE UPTAKE OF GREEN PUBLIC IN THE EU27,” 2012.
https://ec.europa.eu/environment/gpp/pdf/CEPS-CoE-GPP%20MAIN%20REPORT.pdf.
———. “Urban-Rural Linkages.” Accesat la 15 iunie 2020.
https://ec.europa.eu/regional_policy/en/policy/what/territorial-cohesion/urban-rural-linkages/.
Serviciile Comisiei Europene. “ Prezentare generală a dezastrelor naturale și provocate de om.
Riscurile europene cu care se pot confruntă,” 2017.
Agenția Europeană de Mediu. “ Inventarul anual al gazelor cu efect de seră al Uniunii Europene 1990–
2017 și Raportul de inventar 2019. ” Publicare. Agenția Europeană de Mediu, 2019.
https://www.eea.europa.eu/publications/european-union-greenhouse-gas-inventory-2019.
———. “ Adaptarea la schimbările climatice și reducerea riscurilor de dezastru în Europa — Agenția
Europeană de Mediu.” Publicare. Accesat pe 9 septembrie, 2020.
https://www.eea.europa.eu/publications/climate-change-adaptation-and-disaster/.
———. “ Mediu sănătos, vieți sănătoase: modul în care mediul influențează sănătatea și bunăstarea
în Europa - Agenția Europeană de Mediu.” Publicare. Accesat pe 13 septembrie, 2020.
https://www.eea.europa.eu/publications/healthy-environment-healthy-lives.
———. “Rata de deținere a unui autoturism propriu în Europa.” Vizualizarea datelor. Agenția
Europeană de Mediu. Accesat pe 18 iunie, 2020. https://www.eea.europa.eu/data-and-
maps/daviz/passenger-car-ownership-passenger-cars-5.
Portalul de date deschise al Uniunii Europene. „Eurobarometru special 468: Atitudinile cetățenilor
europeni față de mediu - Portalul de date deschise al Uniunii Europene.” Accesat pe 18 iunie, 2020.
https://data.europa.eu/euodp/en/data/dataset/S2156_88_1_468_ENG.
FPFIS. “Accelerarea investițiilor în renovarea energiei în clădiri.” Text. EU Science Hub - Comisia
Europeană, 31 octombrie, 2019. https://ec.europa.eu/jrc/en/publication/eur-scientific-and-
technical-research-reports/accelerating-energy-renovation-investments-buildings.
Business Review. „Jumătate din consumatorii români risipesc aproximativ 25% din alimentele pe care
le cumpără lunar”, 1 august, 2018. https://business-review.eu/news/half-of-romanian-consumers-
waste-about-25-percent-of-the-food-they-buy-monthly-178936.
Harvard University. “COVID-19 PM2.5 Un studiu național privind expunerea pe termen lung la
poluarea aerului și mortalitatea COVID-19 în Statele Unite” martie 2020.
https://projects.iq.harvard.edu/covid-pm/home.
Climatechangepost.com. “ Sănătate în România. ” Post despre Schimbările climatice. Accesat pe 22
iunie, 2020. https://www.climatechangepost.com/romania/health/.
“ Căldură și sănătate - Agenția Europeană de Mediu.” Evaluarea indicatorilor. Accesat la 1 octombrie,
2020. https://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/heat-and-health/heat-and-health-
assessment-published.
ICLEI – Administrațiile locale pentru sustenabilitate, Secretariatul European. “ Raport privind stadiul
actual al costului ciclului de viață. ” Consorțiul proiectului Regiuni SPP (Regiuni de achiziții publice
durabile), 2017. https://sppregions.eu/fileadmin/user_upload/Life_Cycle_Costing_SoA_Report.pdf.
Info Solar. “ România - Programe Casa Verde și Casa Verde Plus gata de început. ” Accesat pe 12 mai,
2020. https://www.info-solar.ro/2016/10/romania-green-house-and-green-house.html.

79
Interreg Europe. “ Poveste de succes: tranziția economiei circulare, România. ” Interreg Europa.
Accesat pe 22 mai, 2020. https://www.interregeurope.eu/bioregio/news/news-article/6576/success-
story-circular-economy-transition-romania/.
IRCEM. “ STRATEGIA ROMÂNIEI PENTRU TRANZIȚIA LA O ECONOMIE CIRCULARĂ 2020-2030 (ROCES)
– IRCEM.” Accesat pe 24 iunie, 2020. https://www.ircem.ro/roadmap-for-developing-a-strategy-on-
the-circular-economy-in-romania/.
Iterreg Europe. “ Trecerea de la 0 la 40% Rata de reciclare a deșeurilor în 3 luni.” Interreg Europe.
Accesat pe 24 iunie, 2020. https://www.interregeurope.eu/policylearning/good-
practices/item/362/plan-of-the-cultural-heritage-of-castile-and-leon-region/.
Ivanescu, Larisa, Ilie Bodale, Simin-Aysel Florescu, Constantin Roman, Dumitru Acatrinei, and Liviu
Miron. “ Schimbările climatice cresc riscul reapariției malariei în România.” Research Article. BioMed
Research International, 2016. https://doi.org/https://doi.org/10.1155/2016/8560519.
———. „Schimbările climatice cresc riscul reapariției malariei în România.” BioMed Research
International 2016 (1 ianuarie, 2016). https://doi.org/10.1155/2016/8560519.
Jackie Bojor. “ Sectorul apelor și al apelor uzate din România - O analiză demonstrativă a centrului FRD
... ” Medio ambiente, 4 noiembrie, 2019. https://es.slideshare.net/JackieBP/water-and-wastewater-
sector-in-romania-an-frd-center-demo-analysis-2019.
Lakatos, Elena Simina, Lucian-Ionel Cioca, Viorel Dan, Alina Oana Ciomos, Oana Adriana Crisan, and
Ghita Barsan. “ Studii și investigații despre atitudinea față de producția durabilă, consumul și
generarea deșeurilor în conformitate cu economia circulară din România.” Sustainability 10, nr. 3 (1
martie 2018): 865. https://doi.org/10.3390/su10030865.
Leibowicz, Benjamin D. “ Recomandări politice pentru o tranziție către o mobilitate durabilă bazată pe
dinamica istorică a difuzării sistemelor de transport.” Energy Policy 119 (1 august, 2018): 357–66.
https://doi.org/10.1016/j.enpol.2018.04.066.
Lucian, Paul. “Câteva considerații privind dezvoltarea urbană durabilă în România.” Procedia
Economics and Finance, A 22-a Conferință Economică Internațională din Sibiu 2015, IECS 2015
“Economic Prospects in the Context of Growing Global and Regional Interdependencies,” 27 (1
ianuarie, 2015): 574–78. https://doi.org/10.1016/S2212-5671(15)01035-7.
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. “STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ROMÂNIEI
Policentrică 2035 şi Competitivitate Teritorială, Dezvoltare Şi Egale Pentru Oameni,” 2015.
Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice. „CBD Al cincilea raport național - România,” 2014.
https://www.cbd.int/doc/world/ro/ro-nr-05-en.pdf.
———. “ A șasea comunicare națională a României privind schimbările climatice și primul raport
bienal,” 2013.
MINISTERUL MEDIULUI, APE ȘI PĂDURI. “ Al patrulea raport bienal al României în cadrul Convenția
Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice,” 2019.
https://www4.unfccc.int/sites/SubmissionsStaging/NationalReports/Documents/3791685_Romania-
BR4-1-BR4-Romania.pdf.
Monsalve, Carolina, Nick Ayland, Otilia Nutu, Jitendra Shah, and Grzegorz Peszko. „România -
Programul privind schimbările climatice și emisiile reduse de carbon : Componenta B Raport sectorial
- Evaluare rapidă sectorul transporturilor.” Banca Mondială, 1 ianuarie, 2014.
http://documents.worldbank.org/curated/en/898931468105255671/Romania-Climate-change-and-
low-carbon-green-growth-program-component-B-sector-report-transport-sector-rapid-assessment.
Morcillo, Miguel. Pactul primarilor - monitorizare și evaluare. Skype, 29 mai, 2020.

80
Nick, Godfrey. “ Coaliția pentru tranziții urbane: investiții în orașe pentru un viitor cu emisii reduse de
carbon și prosper.” Prezentat la e WBG Climate Smart Cities Community of Practice, iulie 2020.
Niță, Mihai R., Denisa L. Badiu, Diana A. Onose, Athanasios A. Gavrilidis, Simona R. Grădinaru, Irina I.
Năstase, and Raffaele Lafortezza. „Folosirea cunoașterii locale și a transportului durabil pentru a
promova un oraș mai ecologic: Cazul Bucureștiului, România.” Environmental Research 160 (1
ianuarie, 2018): 331–38. https://doi.org/10.1016/j.envres.2017.10.007.
Niță, Mihai-Razvan, Ana-Maria Anghel, Cristina Bănescu, Ana-Maria Munteanu, Sabina-Stella
Pesamosca, Mihuț Zețu, and Ana-Maria Popa. “ Sunt planificările strategiilor urbane românești verzi?”
European Planning Studies 26, nr. 1 (2 ianuarie, 2018): 158–73.
https://doi.org/10.1080/09654313.2017.1382446.
Piotrowicz, Katarzyna. “ Apariția unor condiții termice nefavorabile la om în Europa Centrală și
impactul potențial al schimbărilor climatice: un exemplu din Cracovia, Polonia,” 2009.
https://search.proquest.com/docview/36349203?rfr_id=info%3Axri%2Fsid%3Aprimo.
Poyatos-Racionero, Elisa, Jose Vicente Ros-Lis, José-Luis Vivancos, and Ramón Martínez-Máñez.
„Progrese recente în ceea ce privește ambalarea inteligentă ca instrumente pentru reducerea
deșeurilor alimentare. ” Journal of Cleaner Production 172 (20 ianuarie, 2018): 3398–3409.
https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2017.11.075.
Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene. “ Adaptarea la schimbările climatice a proiectelor majore
de infrastructură: Raport de țară pentru România.” Website, 19 decembrie, 2018.
http://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/9272a556-0412-11e9-adde-
01aa75ed71a1/language-en.
Radio Romania International. „Radio Romania International - La Contaminación Del Aire y La Salud de
Los Rumanos.” Radio Romania International, 2019.
https://www.rri.ro/es_es/la_contaminacion_del_aire_y_la_salud_de_los_rumanos-2599982.
Rata, Camelia. Pactul primarilor. E-mail, 15 iunie 2020.
Romania. “Energie națională integrată și schimbări climatice pentru 2021 - 2030,” 2019.
https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/romania_draftnecp_en.pdf.
“Romania — Sistemul de informații privind biodiversitatea pentru Europa.” Accesat la 1 octombrie,
2020. https://biodiversity.europa.eu/countries/romania##t-4.
Romanian Health Observatory. „CLASAMENTUL EFICIENȚEI POLUĂRII Pe Cele Mai Mari 10 Oraşe Din
România,” 2018. https://health-observatory.ro/wp-
content/uploads/2018/11/raport_ORS_poluare_27nov.pdf.
Rondinelli, Dennis A., and Hugh Evans. „Planificarea integrată a dezvoltării regionale: Conectarea
centrelor urbane și a zonelor rurale din Bolivia. ” Dezvoltarea mondială 11, nr. 1 (1 ianuarie, 1983):
31–53. https://doi.org/10.1016/0305-750X(83)90085-2.
Simon, Frédéric. “ Comisia dezvăluie „Pactul verde european”: punctele cheie.” www.euractiv.com,
11 decembrie 2019. https://www.euractiv.com/section/energy-environment/news/eu-commission-
unveils-european-green-deal-the-key-points/.
Sorcaru, Iulian. „Evoluția zonelor verzi urbane din România între 2002-2013.” Acta Universitatis
Danubius. Œconomica 11, no. 2 (July 4, 2015). http://journals.univ-
danubius.ro/index.php/oeconomica/article/view/2792.
team, FPFIS. “ Ghid „Cum să dezvolți un plan de acțiune pentru o energie durabilă (SEAP).’” Text. EU
Science Hub – Comisia Europeană, 31 mai, 2010. https://ec.europa.eu/jrc/en/publication/eur-
scientific-and-technical-research-reports/guidebook-how-develop-sustainable-energy-action-plan-
seap.

81
Team, The Sting’s. “ Calitatea aerului în București-România: Este ceață sau este smog?” The European
Sting - Critical News & Insights on European Politics, Economy, Foreign Affairs, Business & Technology
- europeansting.com, 4 februarie 2020. https://europeansting.com/2020/02/04/quality-of-air-in-
bucharest-romania-is-it-fog-or-is-it-smog/.
Banca Mondială. „Plan de acțiune privind schimbările climatice și reziliența,” 2019.
„Analiza valurilor de căldură extremă și a efectelor insulelor urbane de căldură în orașele din Europa
Centrală și implicații pentru planificarea urbană,” 2020.
„Programul privind schimbările climatice și creșterea ecologică cu emisii reduse de carbon,” 2013.
„Programul privind schimbările climatice și creșterea ecologică cu emisii reduse de carbon A1
Stocktaking Report,” 2015.
„De la o creștere neuniformă la calea dezvoltării incluzive către prosperitatea partajată: DIAGNOSTIC
SISTEMATIC AL ȚĂRII,” 2018.
„Input to Romania National Climate Change and Low Carbon Green Strategy 2016-2030,” 2015.
http://documentos.bancomundial.org/curated/es/105751527599602324/pdf/Comp-A-B-
P146697AB.pdf.
„Livrabilul 3: Diagnosticul legislației și reglementărilor relevante, programele anterioare de reducere
a riscului seismic, planul de acțiune pentru reforma legislativă, de reglementare și instituțională,”
2020.
„Romania - 2016-2020 Planul național de acțiune privind schimbările climatice: raport de sinteză.”
Banca Mondială, 1 decembrie, 2015.
http://documents.worldbank.org/curated/en/254931468188327164/Romania-2016-2020-National-
action-plan-on-climate-change-summary-report.
„România - Către o economie rezilientă la emisii de carbon și climatică: analiza sectorului urban.”
Banca Mondială, 1 ianuarie, 2016.
http://documents.worldbank.org/curated/en/874821467995044275/Romania-Toward-a-low-
carbon-and-climate-resilient-economy-Urban-Sector-Analysis.
„PROGRAM DE EVALUARE A SECTORULUI INFRASTRUCTURII ROMÂNIEI,” 2020.
„România Diagnostic sistematic de țară,” 2018.
http://documents1.worldbank.org/curated/en/785381530899707521/pdf/128046-SCD-PUBLIC-
P160439-RomaniaSCDBackgroundNoteClimateandDisasterRiskManagement.pdf.
„ România C3 din România Schimbările climatice RAS,” 2015.
https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/24783/Final0Output0Component0
C3.pdf?sequence=1.
„ROMÂNIA Impactul dezastrelor și al climei asupra celor mai săraci și mai vulnerabili,” 2020.
Banca Mondială și GFDRR. „Promovarea patrimoniului cultural rezilient NOTĂ,” 2017.
https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/28955/121709-WP-P161985-
PUBLIC-DisasterResilientCulturalHeritageKnowledgeNoteENWEB.pdf?sequence=1&isAllowed=y.
Török, Ibolya. „Evaluarea calitativă a vulnerabilității sociale la riscurile de inundații în România.”
Sustainability 10, no. 10 (October 1, 2018): 3780. https://doi.org/10.3390/su10103780.
Uriţescu, B., N. Ionac, and G. Grigoraş. „Influențele amenajării teritoriale pe insula urbană de căldură
din București.” Aerul Şi Apa: Componente Ale Mediului 2017, no. 2017 (March 1, 2017): 259–65.
https://doi.org/10.24193/AWC2017_32. Zuzana, Stanton-Geddes. DRM. Banca Mondială, 10 ianuarie
2020.

82
ANEXĂ 1. RISCURILE DE PERICOL URBAN-CALORIC ÎN ROMÂNIA:
SITUAȚIA ACTUALĂ ȘI PERSPECTIVA SCHIMBĂRII CLIMATICE
Introducere
Zonele construite declanșează schimbări majore ale climatului regional generând temperaturi
crescute, umiditate redusă și vânturi mai tulburi comparativ cu mediul rural. Unul dintre cele mai
vizibile rezultate este formarea Insulei urbane de căldură (IUC), denotând că orașele sunt mai calde
decât zonele învecinate de cele mai multe ori. Intensitatea insulei urbane de căldură (IUC) definită ca
diferența termică dintre un oraș și mediul său rural este un indicator general al impactului urban
asupra mediului, în mare măsură în funcție de acoperirea terenului - utilizarea terenului, metabolismul
urban, dimensiunea orașului în termeni de întindere spațială și populație. Având în vedere perspectiva
încălzirii globale a următoarelor decenii, schimbările climatice ar putea crește și mai mult provocările
pentru zonele urbane prin creșterea riscului termic asociat IUC. Prin urmare, atenuarea schimbărilor
climatice și strategiile de adaptare în zonele metropolitane ar trebui să fie o prioritate de top pentru
managementul urban. În cele din urmă, rezultatele vor sprijini dezvoltarea strategiei de adaptare
pentru zonele urbane la nivel național și regional și implementarea planurilor de adaptare la nivel
local, în orașe și orășele. Pericolele de căldură apar fie ca evenimente extreme de temperatură, fie ca
valuri de căldură, generând amenințări pentru siguranța populației sau daune pentru infrastructură.
Severitatea impactului depinde de caracteristicile diferitelor elemente, cum ar fi populația,
infrastructura, serviciile sau funcțiile, care definesc vulnerabilitatea unei zone la pericolele de căldură
la un anumit interval de timp. În consecință, riscul de căldură în zonele urbane este direct legat de (1)
dezastrele generate de temperaturi foarte mari și (2) de vulnerabilitatea orașului de interes.
Dezastrele generate de temperaturi foarte mari apar fie ca evenimente extreme de temperatură, fie
ca valuri de căldură, generând amenințări pentru siguranța populației sau daune pentru infrastructură.
Severitatea impactului depinde de caracteristicile diferitelor elemente, cum ar fi populația,
infrastructura, serviciile sau funcțiile, care definesc vulnerabilitatea unei zone la pericolele de căldură
la un anumit interval de timp. În consecință, riscul de căldură în zonele urbane este direct legat de (1)
dezastrele generate de temperaturi foarte mari și (2) de vulnerabilitatea orașului de interes. Acest
studiu investighează riscul actual de risc termic asociat IUC în prezent și în contextul schimbărilor
climatice din zonele urbane din România. În plus, este prezentată distribuția spațială a riscului de
căldură în cinci orașe din sudul și estul României, pentru a susține un concept metodologic ușor de
transferat în alte zone metropolitane. La sfârșit, studiul prezintă un set de concluzii și recomandări
pentru reducerea riscului de risc termic în zonele urbane din România.

Date și metode
Riscul termic asociat actualei Insule urbane de căldură și semnalul de schimbare climatică calculat
pentru mai mulți indici de temperatură extremă au fost combinate pentru a evalua impactul
schimbărilor climatice în termeni de stres de încărcare termică pe 262 de orașe din România în
următoarele decenii. Informațiile despre temperatura fiecărui oraș au fost extrase din imagini prin
satelit cu rezoluție spațială ridicată (30 m, eșantionate) furnizate de setul de date Landsat 8 și se referă
la temperatura de zi a suprafeței terestre (LST) în timpul perioadei 2013-2020 (Ermida et al 2020).
Riscul actual de dezastru termic (RDT) asociat IUC a fost calculat pentru fiecare oraș ca produs între
pericolul derivat din LST (H) și vulnerabilitatea redusă de efectul combinat al densității populației (PD)
și caracteristicile zonei construite exprimată pe zonele climatice locale (ZCL), inclusiv regimul de
înălțime, densitatea și emisiile antropice.

83
Valorile mai ridicate ale căldurii, densității populației și zonele climatice locale conduc la un risc mai
mare, în timp ce valorile mai mici ale oricărei componente scad nivelul riscului de încălzire a mediului
ambiant pentru o comunitate urbană. Setul de date Corine Land Cover (CLC) produs în cadrul
Serviciului de monitorizare a terenurilor Copernicus a fost utilizat pentru obținerea informațiilor
privind acoperirea terenurilor utilizate pentru studiile de caz în orașe selectate (Corine Land Cover
2018). În ceea ce privește contextul schimbărilor climatice, acest studiu se bazează pe calea de
concentrare regională (RCP) 4.5, o proiecție moderată a schimbărilor climatice în secolul XXI (IPCC
2013), oferind date climatice zilnice la o rezoluție spațială de 0,11 ° (aproximativ 12,5 x 12,5 km )
provenind din inițiativa EURO-CORDEX (Jacob și colab., 2014).
Datele climatice de la 8 modele climatice regionale (RCM) adunate prin modele de circulație globală
(GCM) (Tabelul 1) au fost colectate, agregate (mediate) și procesate cu R-ClimPACT2 (Alexander și
Herold 2016) pentru a calcula indicii relevanți pentru valori extreme tendința temperaturii în
următoarele decenii. Pericolul termic asociat schimbărilor climatice a fost explorat folosind
temperatura maximă (TXm) și cea minimă (TNm) și frecvența valurilor de căldură (HWn), exprimate
prin numărul anual de valuri de căldură (HWs).
Impactul încălzirii schimbărilor climatice asupra orașelor analizate a fost cuantificat utilizând
modificările cumulate în (a) valorile medii ale maximei și (b) temperaturii minime a aerului (⁰C) și (c)
numărul de valuri de căldură pe fiecare zonă urbană, în perioada 2021-2040 versus perioada de
referință 1981-2010.

Instituția sau grupul de lucru RCM GCM

Comunitate de modelare Zonă climat CLMcom-CCLM4-8-17 CNRM-CERFACS-CNRM-CM5
limitată (CLMcom)
Comunitate de modelare Zonă climat CLMcom-CCLM4-8-17 ICHEC-EC-EARTH
limitată (CLMcom)
Institutul suedez de meteorologie și SMHI-RCA4 ICHEC-EC-EARTH
hidrologie (SMHI)
Institutul Regal de Meteorologie din KNMI-RACMO22E ICHEC-EC-EARTH
Regatul Țărilor de Jos. (KNMI)
Institutul Meteorlologic Danez (DMI) DMI-HIRHAM5 ICHEC-EC-EARTH
Institutul Pierre-Simon Laplace (IPSL- IPSL-INERIS-WRF331F IPSL-IPSL-CM5A-MR
INERIS)
Comunitate de modelare Zonă climat CLMcom-CCLM4-8-17 MPI-M-MPI-ESM-LR
limitată (CLMcom)
Institutul suedez de meteorologie și SMHI-RCA4 MPI-M-MPI-ESM-LR
hidrologie (SMHI)

Tabel 1. Modele climatice regionale utilizate pentru analiza modificărilor indicilor de temperatură
extremă asupra zonelor urbane din România, 2021-2040 vs 1981-2010
Sursă de date: http://jeodpp.jrc.ec.europa.eu/ftp/jrc-opendata/LISCOAST/10011/LATEST/

84
Rezultate
Insula de căldură urbană și riscul termic asociat în climatul actual
Rezultatele demonstrează că, în prezent, părțile centrale ale orașelor sunt de obicei mai expuse
riscului de temperatură ridicată, foarte probabil ca urmare a riscului de încălzire mai intens la
populația mai densă și a extinderii structurii urbane (Figura 1). Valori mai ridicate ale riscului pot
apărea și la periferiile industriale ale orașelor (adică Brașov). Abordarea spațială permite estimarea
populației expuse riscului și identificarea zonelor în care managementul urban ar trebui să ia măsuri
imediate pentru a valorifica riscul de temperatură ridicată.

Figura 1. Riscul de pericol de încălzire ambientală asociat LST, densității populației și caracteristicilor urbane.
Valorile riscului variază de la 5 (foarte scăzut) la 25 (foarte mare)

85
Risc de risc termic în anumite zone urbane ale României
Distribuția spațială a riscului de căldură în orașele analizate este prezentată în figurile 2, 3, 5, 7, 9 și
10. Pentru a susține explicația cauzală a riscului de căldură, distribuția LST și categoriile
corespunzătoare de acoperire a terenurilor pentru orașele selectate sunt furnizate în figurile 4, 6, 8,
10 și 12. Mai multe caracteristici comune pot fi dezvăluite:
 În general, riscul de căldură este mai mare în părțile centrale ale orașelor, dar zonele
industriale și rezidențiale contribuie la valori ridicate ale riscului și către perimetrele marginale
.
 Dimensiunea și profilul industrial al unui oraș influențează amploarea riscului de căldură. De
exemplu, cele mai mari orașe din sud prezintă cele mai extinse zone cu risc (adică Craiova,
Ploiești și Galați). Deși are o poziție geografică mult nordică, Iașiul include mai multe zone cu
risc ridicat decât Brăila datorită dimensiunii sale.
 Acoperirea terenului este un factor semnificativ care controlează riscul de căldură în zonele
urbane; în toate cazurile, cele mai mari valori ale riscului de risc termic corespund țesăturii
urbane discontinue, unităților industriale și comerciale și șantierelor de construcții
(aproximativ 35,0 ° C), în timp ce valorile cele mai mici reprezintă pădurile (28,3 ° C) și corpurile
de apă (28,6 ° C) (Figura 13).

Figura 2. Risc de dezastru generat de căldură bazat pe Landsat LST, densitatea populației și zonele climatice
locale din 5 zone urbane din România

86
Figura 3. Riscul de căldură extremă în Iași pe baza Landsat LST, densitatea populației și zonele climatice
locale

Figura 4. Temperatura medie a zilei de vară a suprafeței terenului (stânga) și a categoriilor de acoperire a
terenului (dreapta) în Iași. Categorii de acoperire a terenurilor: 1. Pământ agricol; 2. Structură urbană
discontinuă; 3. Pădure; 4. Zonele urbane verzi; 5. Unități industriale și comerciale; 6. Șantierele de
construcții; 8. Apă; 9. Zonele de luncă

87
Figura 5. Riscul de căldură în Craiova pe baza Landsat LST, densitatea populației și zonele climatice locale

Figura 6. Temperatura medie a suprafeței terenului în timpul verii (stânga) și categoriile de acoperire a
terenului (dreapta) în Craiova. Categorii de acoperire a terenurilor: 1. Pământ agricol; 2. Structură urbană
discontinuă; 3. Forest; 4. Zonele urbane verzi; 5. Unități industriale și comerciale; 6. Șantierele de
construcții; 8. Apă; 9. Zonele de luncă.

88
Figura 7. Riscul de căldură în Ploiești pe baza Landsat LST, densitatea populației și zonele climatice locale

Figura 8. Temperatura medie a suprafeței terenului în timpul verii (stânga) și categoriile de acoperire a
terenului (dreapta) în Ploiești. Categorii de acoperire a terenurilor: 1. Pământ agricol; 2 Structură urbană
discontinuă; 3. Pădure; 4. Zonele urbane verzi; 5. Unități industriale și comerciale; 6. Șantierele de
construcții; 7. Pajiști naturale; 8. Apă; 9. Zonele de luncă

89
Figura 9. Riscul de căldură în Galați pe baza Landsat LST, densitatea populației și zonele climatice locale

Figura 10. Temperatura medie a suprafeței terenului în timpul verii (stânga) și categoriile de acoperire a
terenului (dreapta) în Galați. Categorii de acoperire a terenurilor: 1. Pământ agricol; 2. Structură urbană
discontinuă; 3. Pădure; 4. Zonele urbane verzi; 5. Unități industriale și comerciale; 6. Șantierele de
construcții; 7. Pajiști naturale; 8. Apă; 9. Zonă de luncă.

90
Figura 11. Riscul de căldură în Brăila pe baza Landsat LST, densitatea populației și zonele climatice
locale

Figura 12. Temperatura medie a suprafeței terenului în timpul verii (stânga) și categoriile de acoperire a
terenului (dreapta) în Brăila. Categorii de acoperire a terenurilor: 1. Pământ agricol; 2. Structură urbană
discontinuă; 3. Pădure; 4. Zonele urbane verzi; 5. Unități industriale și comerciale; 6. Șantierele de

91
 construcții; 7. Pajiști naturale; 8. Apă; 9. Zone umede.

Figura 13. Temperatura medie a suprafeței terenului pe diferite categorii de acoperire a terenurilor din
orașele selectate

Insula de căldură urbană și riscul termic asociat în această perioadă 2021-2040

Creșterea temperaturii estimate a se produce în următoarele decenii ar avea un impact asupra
regimului termic și asupra riscului în zonele urbane. În cadrul unui scenariu de schimbări climatice
moderate (RCP 4.5), riscul termic în orașe va fi mai mare în perioada 2021-2040, ca urmare a creșterii
temperaturilor extreme și a valurilor de căldură (Figura 14, 15 și 16). Cele mai expuse orașe cu risc
sunt răspândite în mod clar în regiunile sudice și estice ale României (Figura 17), dar practic toate
orașele foarte populate din celelalte zone (adică Timișoara, Oradea, Cluj-Napoca) returnează, de
asemenea, valori ridicate ale riscului termic . Abordarea la scară a țării permite elaborarea strategiilor
naționale pentru adaptarea durabilă la schimbările climatice și atenuarea zonelor urbane.

Harta 1. Modificări ale temperaturii maxime medii (TXm, ° C) în perioada 2021-2040 față de 1981-2010

92
 Harta 2. Modificări ale temperaturii minime medii (TNm, ° C) în perioada 2021-2040 față de 1981-2010

Harta 3. Modificări ale frecvenței HW (HWn, numărul de HW / an) în perioada 2021-2040 față de 1981-2010

Harta 4. Riscul termic proiectat în zonele urbane ale României pentru perioada 2021-2040, derivat din riscul
termic actual și impactul încălzirii asupra schimbărilor climatice. Valori de risc: <2 - risc scăzut; de la 2,1 la 3,0
- risc moderat; de la 3,1 la 4,0 - risc ridicat; 4.1 la 5.0 - risc foarte mare.

93
Concluzie
Valoare metodologică și aplicații potențiale
Figura 14 prezintă principalele elemente incluse în acest studiu, factori relevanți care contribuie la
gestionarea urbană durabilă atât în climatul actual, cât și în provocările viitoare ale schimbărilor
climatice.

Figura 14. Factori care contribuie la un management urban durabil în actualele provocări climatice
și ale schimbărilor climatice, în raport cu riscul de dezastru generat de temperaturi foarte mari
Metodologia utilizată în acest studiu poate fi ușor funcțională în altă abordare similară, pentru diferite
aplicații. Valoarea sa rezidă în cele ce urmează:
 Este prima estimare la nivel de țară a riscului potențial indus de creșterea temperaturii în toate
zonele urbane ale României;
 Metodologia este robustă: se bazează pe seturi de date cuprinzătoare atât pentru clima
prezentă, cât și pentru cea viitoare și metode de ultimă generație (adică utilizarea
teledetecției prin satelit cu rezoluție spațială înaltă);
 Rezultatele integrează pericolul de căldură (adică temperaturile extreme prezente și viitoare)
și vulnerabilitatea (adică populația și zonele construite), oferind o imagine holistică a riscului
de dezastru generat de temperaturi ridicate în zonele urbane;
 Incertitudinile și limitările inerente au efecte minore și nu afectează relevanța rezultatelor
pentru sfera studiului.
 Acoperirea la scară a țării permite elaborarea de strategii și planuri naționale pentru
adaptarea și atenuarea schimbărilor climatice la scară urbană;
 Oferă un sprijin consistent pentru gestionarea pe termen scurt și mediu a zonelor urbane
individuale în raport cu riscul așteptat din cauza încălzirii climatice;
 Oferă un instrument științific pentru investitori și părțile interesate din zonele urbane, adică
industria construcțiilor, calitatea aerului, asigurări, sănătate și situații de urgență.

Limitări și soluții posibile

Deoarece limitările declanșează incertitudini inerente ale rezultatelor și dificultățile legate de alte
aplicații, se poate remarca:

94
  Lipsa măsurătorilor meteorologice complete, pe termen lung, în multe zone urbane, fie la sol,
fie prin teledetecție; studiile care combină diferite surse de date pot aborda această limitare;
 Lipsa datelor auxiliare complete și actualizate pentru zonele urbane (de exemplu, numărul
actualizat al populației la scară mai fină, acoperirea detaliată a terenurilor sau informații
despre clădiri); sunt disponibile mai multe seturi de date în ultima perioadă, iar utilizarea
modelelor și aproximarea pot sprijini completarea datelor necesare;
 Modelele schimbărilor climatice sunt aproximări ale viitorului, pe baza cunoștințelor actuale
și aici este luat în considerare doar un scenariu moderat; scenarii mai extreme pot fi luate în
considerare și pentru o imagine mai completă;
 Imaginile prin satelit se referă numai la cerul senin, iar setul de date Landsat 8 conține doar
date din timpul zilei; utilizarea altor produse de teledetecție și a surselor de date la sol aduc
îmbunătățiri substanțiale în ceea ce privește rezoluțiile spațiale și temporal;

Recomandări
Analiza la scară de înaltă rezoluție a dezvăluit zone din orașele selectate în care administrația locală
ar trebui să se concentreze pentru a atenua impactul riscului actual de risc termic, având în vedere
și încălzirea foarte probabilă din deceniile următoare.
Se poate revendica o relație puternică între temperatura suprafeței terenului, caracteristicile
zonelor construite, densitatea populației și acoperirea terenului.
În timp ce încălzirea mediului este practic imposibil de controlat, pot fi urmărite măsuri eficiente
pentru a adapta și a atenua efectul de căldură urbană, cum ar fi:
 Având în vedere caracteristicile comune ale orașelor analizate, este pertinent să se elaboreze
și să se aplice o politică și o strategie naționale pentru reducerea impactului riscului de
dezastru termic în zonele urbane, cu planuri de acțiune asociate care ar trebui să includă
particularitățile locale. De exemplu, orașele din sudul și sud-estul României ar trebui să
investească mai mult în protecția împotriva riscului de căldură decât restul țării, mai ales dacă
perspectiva schimbărilor climatice este considerată categoric ca o amenințare.
 Planurile de acțiune ar trebui să vizeze reducerea sau controlul imediat al factorilor care
contribuie la încălzirea urbană, cum ar fi calitatea aerului, impermeabilitatea sau proiectarea
urbană.
 Prioritizarea investițiilor în industria construcțiilor, urbanism și arhitectură, prin stimularea
soluțiilor bazate pe natură, ar putea genera impacturi consistente într-un interval de timp
rezonabil, adică luni până la ani; analiza a demonstrat că infrastructurile verzi și albastre scad
temperatura ambiantă cu cel puțin 5-6 ° C în comparație cu structura urbană.
 Stimulente pentru măsuri individuale de îmbunătățire a microclimatului la nivelul clădirilor
sau al habitatului; în timp ce scara națională sau locală poate fi pusă în aplicare pe termen
mediu, măsurile individuale pot fi adoptate și au efecte pozitive imediate, adică ferestrele
acoperite, acoperișurile albe, pereții verzi și copacii.
 Campaniile de educare și conștientizare sunt vitale pentru a asigura implementarea cu succes
a măsurilor de reducere a riscului; ar trebui să se acorde o atenție specială grupurilor
vulnerabile și populației expuse, cum ar fi lucrătorii în aer liber, persoanele în vârstă sau
persoanele bolnave.
 Evaluarea exactă a riscului de risc termic necesită cât mai multe informații cât mai detaliate
cu privire la variabilele relevante pentru vulnerabilitate, care nu sunt întotdeauna disponibile.
De exemplu, informațiile de înaltă rezoluție despre vârsta, venitul sau numărul de persoane

95
 dintr-o locuință sau materialele de construcție încorporate într-o clădire ar spori
aplicabilitatea rezultatelor.
 Utilizarea combinată a tuturor informațiilor disponibile este foarte recomandată pentru o
înțelegere cuprinzătoare a originii riscului de risc termic și a impactului acestuia asupra
comunităților urbane. Dezvoltarea monitorizării sistematice a pericolului și vulnerabilității ar
putea spori semnificativ rezultatele.
 Punerea în aplicare a sistemelor de avertizare și a unităților de prim ajutor în zonele urbane
cele mai afectate de riscul de căldură ar trebui luată în considerare de urgență.

96
Bibliografie
Alexander L, Herold N (2016) ClimPACT2. Indici și software. Un document întocmit în numele Comisiei pentru
climatologie (CCl) Echipa de experți în indicii climatici specifici sectorului (ET-SCI). WMO-World Climate
Programme, 46 pp.
Corine Land Cover (2018) Corine Land Cover (CLC) 2018, Version 2020_20u1. https://land.copernicus.eu/pan-
european/corine-land-cover/clc2018
Demuzere M, Bechtel B, Middel A, Mills G (2019) Cartografierea Europei în zone climatice locale. PLoS ONE 14(4):
e0214474. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0214474.
Dosio A (2018): Înaltă rezoluție a UE Temperatură și precipitații. Comisia Europeană, Joint Research Centre (JRC)
[Dataset] PID: http://data.europa.eu/89h/jrc-liscoast-10011.
Ermida, S.L.; Soares, P.; Mantas, V.; Göttsche, F.-M.; Trigo, I.F. Google Earth Engine Open-Source Code for Land
Surface Temperature Estimation from the Landsat Series. Remote Sens. 2020, 12, 1471,
https://www.mdpi.com/2072-4292/12/9/1471/htm
IPCC AR5 WG1 (2013) Stocker T.F et al., eds., Schimbările climatice 2013: baza științei fizice. Contribuția Grupului
de lucru 1 (WG1) la Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) al cincilea raport de
evaluare (AR5), Cambridge University Press, arhivat din original la 12 august 2014.
Jacob, D., Petersen, J., Eggert, B., Alias, A., Christensen, O.B., Bouwer, L.M., Braun, A., Colette, A., Déqué, M.,
Georgievski, G., Georgopoulou, E., Gobiet, A., Menut, L., Nikulin, G., Haensler, A., Hempelmann, N.,
Jones, C., Keuler, K., Kovats, S., Kröner, N., Kotlarski, S., Kriegsmann, A., Martin, E., van Meijgaard, E.,
Moseley, C., Pfeifer, S., Preuschmann, S., Radermacher, C., Radtke, K., Rechid, D., Rounsevell, M.,
Samuelsson, P., Somot, S., Soussana, J.-F., Teichmann, C., Valentini, R., Vautard, R., Weber, B., Yiou, P.
EURO-CORDEX: Noile proiecții de înaltă rezoluție privind schimbările climatice pentru cercetarea
europeană de impact (2014) Schimbări de mediu regionale, 14 (2): 563-578.
Joint Research Centre (JRC) (2019) GHS Grila Populației Rezidente https://www.eea.europa.eu/data-and-
maps/data/external/ghs-resident-population-grid

97
 Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin

Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România
Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720
Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
Data publicării: Decembrie 2020

Conținutul
Titlul proiectului: acestui politicii
Elaborarea raport urbane
nu reprezintă în moddeobligatoriu
ca instrument consolidare a capacității
poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România
Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720
Denumirea beneficiarului:
Conținutul acestuiMinisterul
raport nuLucrărilor Publice,
reprezintă Dezvoltării
în mod și Administrației
obligatoriu
poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Material
Data distribuit
publicării: gratuit
Noiembrie 2020

Material distribuit gratuit

 Digitally signed
Liviu Tudor by Liviu Tudor
Bailesteanu
Bailesteanu Date: 2021.06.29
13:50:31 +03'00'

LIVRABIL 3. POLITICA URBANĂ 2020-2035

ȘI PLANUL DE ACȚIUNE

DOCUMENT ÎNSOȚITOR 3:
Servicii urbane de utilități publice

www.poca.ro
CLAUZĂ DE LIMITARE A RESPONSABILITĂȚII
Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca
Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.

DECLARAȚIE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR

Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau
transmiterea anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea
legislației în vigoare.
Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Bd. Libertății 16, Sector 5, București, Romania); sau (ii) Grupul Banca Mondială în
România (Strada Vasile Lascăr, nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România).

Prezentul raport a fost transmis în luna noiembrie 2020, în cadrul Acordului privind Serviciile de
Asistență Tehnică Rambursabile pentru Politica Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie
2019 între Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare. Acesta reprezintă un document de sprijin pentru Livrabilul 3 în cadrul
acordului menționat mai sus - Contribuții la politica urbană 2020-2035.
MULȚUMIRI

Prezentul raport este transmis în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică
Rambursabile pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea
lui Christoph Pusch (Director de Sector, Managementul Riscurilor Sociale, Urbane, Rurale și al
Rezilienței, Europa și Asia Centrală), a lui David N. Sislen (Director de Sector, Managementul
Riscurilor Sociale și Urbane, America Latină și Caraibe) și a Tatianei Proskuryakova (Director de Țară,
România și Ungaria). Raportul a fost elaborat de o echipă coordonată de Dean Cira (Specialist
Principal în domeniul Urban) și Paul Kriss (Specialist Principal în domeniul Urban) și alcătuită din
Viorela Sfârlea (Expert dezvoltare urbană), Oana Luca (Expert dezvoltare urbană), cu coordonarea
primită din partea Silpa Kaza (Specialist principal dezvoltare urbană) și cu contribuția următorilor:
Kremena Ionkova (Specialist principal dezvoltare urbană), Alexandru Cosmin Buteica (Specialist
furnizare apă și servicii de salubrizare), Ivaylo Hristov Kolev (Specialist principal furnizare apă și
servicii de salubrizare), Otilia Nutu (Expert energie și infrastructură), Catalin Pauna (Economist
prinicpal), Marcel Ionescu-Heroiu (Specialist principal dezvoltare urbană), Yondela Silimela (Specialist
principal în domeniul urban), Carli Venter (Specialist principal dezvoltare urbană), dar și cu sprijinul
din partea lui Bogdan Țopan (Expert dezvoltare urbană), Damaris Bangean (Expert dezvoltare
urbană), Alexandra Lulache (Expert dezvoltare urbană), Oana Frant (Expert operațiuni) și George
Moldoveanu (Asistent informații).

Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedbackul
primit de la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special
Ministrului Ion Ștefan, Secretarului de Stat Gheorghe Păsat, Directorului General Alexandru Soare,
Directorului Liviu Băileșteanu, Șefului de Serviciu Radu Necșuliu, precum și următorilor: Daniel
Vâlceanu, Amalia Virdol, Bogdan Micu, Beniamin Stoica, Alina Huzui, Georgiana Toth, Anca Ureche,
Antonia Dudău, Andrei Giurăscu, Andreea Chitrosan și tuturor celorlalți parteneri locali, regionali și
naționali care au contribuit la elaborarea acestui raport.

3
ABREVIERI ȘI ACRONIME
AAC Alimentare cu Apă și Canalizare
ADI Asociație de Dezvoltare Intercomunitară
ADR Autoritatea pentru Digitalizarea României
AFM Administrația Fondului pentru Mediu
AGU Acces de Generație Următoare
AI Inteligență Artificială
ANAR Administrația Națională Apele Române
ANCOM Autoritatea Națională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicații
ANRE Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei
ANRSC Autoritatea Națională de Reglementare a Serviciilor Publice
APL Autoritate Publică Locală
BERD Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare
BM Banca Mondială
CBI Inițiative Comunitare
CE Comisia Europeană
DAP Directiva privind Apa Potabilă
DESI Indicele Economiei și Societății Digitale
DRLC Dezvoltarea Locală plasată sub Responsabilitatea Comunității
DSL Linie de Abonat Digitală
DTAUR Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale
DUD Dezvoltare Urbană Durabilă
e.l. echivalent locuitor
EARDF Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)
EIB Banca Europeană pentru Investiții
FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională
FPS Fibră Până la Sediu
FSD Furnizori de Servicii Digitale
GAL Grup de Acțiune Locală
GDS Gestionarea Deșeurilor Solide
GIS Sistem Informațional Geografic
HGGD Hotărâre de Guvern
INEA Agenție Executivă pentru Inovare și Rețele
INS Institutul Național de Statistică
IOT Internetul Obiectelor
ISC Încălzire în Sistem Centralizat
ISPA Instrument pentru Politicile Structurale de Preaderare
ISWA Asociația Internațională a Deșeurilor Solide
MFE Ministerul Fondurilor Europene
MLPDA Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
MMAP Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
MPF Ministerul Finanțelor Publice
PNDL Programul Național de Dezvoltare Locală

4
PNDR Programul Național de Dezvoltare Rurală
PNGD Planul Național de Gestionare a Deșeurilor
OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
ODD Obiective de Dezvoltare Durabilă
OG Ordonanță de Guvern
OI Operare și Întreținere
OL Operator Local
OR Operator Regional
OSE Operator de Servicii Esențiale
OUG Ordonanță de Urgență a Guvernului
PAYT Plătește pentru cât arunci
PIB Produs Intern Brut
POCU Programul Operațional Capital Uman
POIM Programul Operațional Infrastructură Mare
SCADA Sistem de Monitorizare, Control și Achiziții de Date
SDL Strategie de Dezvoltare Locală
SEAU Stație de Epurare a Apelor Uzate
SIA Sistem Individual Adecvat
SM State Membre
SRE Surse regenerabile de energie
TD Tarifare Diferențiată
TIC Tehnologia Informației și Comunicațiilor
TVA Taxa pe Valoarea Adăugată
UAT Unitate administrativ-teritorială (oraș mare/oraș mic/comună) denumită
și „municipiu”
UE Uniunea Europeană
VHCN Rețele Fixe de Foarte Mare Capacitate
WAREG Autorități Europene de Reglementare în Domeniul Apei
ZUM Zona Urbană Marginalizată

5
CUPRINS

REZUMAT .................................................................................................................................. 10
1. DIRECȚIA POLITICII 1: ACCELERAREA DEZVOLTĂRII SECTORULUI DE ALIMENTARE CU APĂ ȘI
APĂ UZATĂ ................................................................................................................................ 13
1.1. Strategia politică cheie 1: Asigurarea acoperirii cu servicii complete și a conformității cu
directivele UE ........................................................................................................................................ 14
1.2. Strategia politică cheie 2: Asigurarea accesului și accesibilității la serviciile de alimentare cu
apă și canalizare .................................................................................................................................... 21
1.3. Strategia politică cheie 4: Asigurarea unei furnizări eficiente din punct de vedere financiar a
serviciilor ............................................................................................................................................... 24
1.4. Principalele concluzii și măsurile propuse pentru serviciile de apă și canalizare .................... 25
2. DIRECȚIA POLITICII 2: ÎMBUNĂTĂȚIREA SECTORULUI GESTIONĂRII DEȘEURILOR SOLIDE . 31
2.1. Strategia politică cheie 1: Asigurarea acoperirii complete și a eficienței serviciilor, creșterea
ratei de reciclare și sprijinirea tranziției către o economie mai circulară ............................................. 32
2.2. Strategia politică cheie 2: Asigurarea unei furnizări a serviciilor eficientă din punct de vedere
financiar ................................................................................................................................................ 43
2.3. Strategia politică cheie 3: Asigurarea accesului la servicii și a accesibilității acestora ............ 45
2.4. Strategia politică cheie 4: Îmbunătățirea eficienței instituționale în sectorul GDS ................. 46
2.5. Principalele concluzii și măsurile propuse pentru serviciile de gestionare a deșeurilor solide
48
3. DIRECȚIA POLITICII 3: ASIGURAREA UNOR SERVICII EFICIENTE DE ÎNCĂLZIRE ȘI ENERGIE
ELECTRICĂ ................................................................................................................................. 54
3.1. Strategia politică cheie 1: Asigurarea unor servicii de încălzire centralizată de calitate și
eficiente din punct de vedere energetic pentru zonele urbane dense ................................................ 55
3.2. Strategia politică cheie 2: Îmbunătățirea eficienței serviciilor de energie electrică ............... 64
3.3. Strategia politică cheie 3: Asigurarea unei furnizări eficiente din punct de vedere financiar a
serviciilor de încălzire și energie electrică ............................................................................................ 66
3.4. Strategia politică cheie 4: Asigurarea accesului și accesibilității la serviciile de încălzire și
energie electrică.................................................................................................................................... 66
3.5. Strategia politică cheie 5: Îmbunătățirea eficienței instituționale în sectorul termoficării .... 69
3.6. Principalele concluzii și măsurile propuse pentru serviciile de furnizare a termoficării și
energiei electrice................................................................................................................................... 70
4. DIRECȚIA POLITICII 4: FACILITAREA ACCESULUI LA SERVICIILE TIC .................................... 77
4.1 Strategia politică cheie 1: Asigurarea acoperirii serviciilor ...................................................... 78
4.2 Strategia politică cheie 2: Accelerarea inovației pentru eficientizarea serviciilor................... 86
4.3 Strategia politică cheie 3: Asigurarea accesului și accesibilității serviciilor ............................. 87
4.4 Strategia de politică cheie 4: Îmbunătățirea organizării instituționale și a cooperării pentru
furnizarea serviciilor ............................................................................................................................. 89

6
4.5 Principalele concluzii și măsurile propuse pentru serviciile TIC .............................................. 90
5. ANEXE ........................................................................................................................... 94
5.1 Anexa A1: Exemple de bune practici în organizarea serviciilor AAC ....................................... 94
5.2 Anexa A2: Furnizarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare în zonele urbane
marginalizate......................................................................................................................................... 96
5.3 Anexa A3: Principalele concluzii ale interviurilor..................................................................... 98
5.4 Anexa B1: Exemple de bune practici în organizarea serviciilor GDS ..................................... 103
5.5 Anexa B2: Serviciul de gestionare a deșeurilor din zonele marginalizate ............................. 110
5.6 Anexa B3: Principalele concluzii ale interviurilor ................................................................... 111
5.7 Anexa C1: Exemple de bune practici în organizarea comunităților energetice ..................... 114
5.8 Anexa C2: Furnizarea serviciilor de încălzire și energie electrică în zonele urbane
marginalizate....................................................................................................................................... 115
5.9 Anexa C3: Probleme legate de cooperarea inter-jurisdicțională care afectează furnizarea
serviciilor ............................................................................................................................................. 116
5.10 Anexa D1: Exemple de bune practici în serviciile TIC ............................................................ 118
6 REFERINȚE ................................................................................................................... 121

LISTA FIGURILOR
Figura 1. GDS – Generarea de deșeuri (excl. deșeurile minerale majore) ............................................ 33
Figura 2. GDS - Rata de circularitate / Rata de utilizare circulară a materialelor (% din materiile de
intrare) .................................................................................................................................................. 33
Figura 3. Reprezentarea vizuală a Directivei-cadru a UE privind Deșeurile .......................................... 34
Figura 4. Accesul la internet al gospodăriilor europene ....................................................................... 78
Figura 5. Indicatori TIC cheie în România.............................................................................................. 79
Figura 6. Matricea indicatorilor ICT cheie din România comparativ cu media UE ............................... 81
Figura 7. Cazurile de alertă de atacuri cibernetice din România, 2013-2017 ....................................... 85

7
LISTA TABELELOR
Tabelul 1. Măsuri propuse pentru AAC – Acoperire și conformitate ................................................... 25
Tabelul 2. Măsuri propuse pentru AAC – Accesul și accesibilitatea ..................................................... 28
Tabelul 3. Măsurile propuse pentru AAC – Decalaje în materie de eficiență și inovare suplimentară 28
Tabelul 4. Măsurile propuse pentru AAC – Furnizarea de servicii eficiente din punct de vedere
financiar ................................................................................................................................................ 29
Tabelul 5. Principalele părți interesate implicate în serviciile GDS....................................................... 47
Tabelul 6. Măsurile propuse pentru GDS - Acoperirea, eficiența, creșterea ratei de reciclare și
sprijinirea tranziției către economia circulară ...................................................................................... 48
Tabelul 7. Măsuri propuse pentru GDS – Furnizarea de servicii eficiente din punct de vedere financiar
.............................................................................................................................................................. 51
Table 8. Măsuri propuse pentru GDS - Accesul și accesibilitatea ......................................................... 52
Tabelul 9. Măsuri propuse pentru GDS - Eficiența instituțională ......................................................... 53
Tabelul 10. Modele-cadru pentru FDU-uri axate pe energie ................................................................ 62
Tabelul 11. Măsuri propuse pentru încălzire - Calitate și eficiență ...................................................... 71
Tabelul 12. Măsuri propuse cu privire la energia electrică – Eficiența ................................................. 72
Tabelul 13. Măsuri propuse cu privire la încălzire și energie electrică – Furnizarea de servicii eficiente
din punct de vedere financiar ............................................................................................................... 73
Tabelul 14. Măsuri propuse cu privire la serviciile de încălzire și energie electrică - Accesul și
accesibilitatea ....................................................................................................................................... 74
Tabelul 15. Măsuri propuse cu privire la termoficare - organizare instituțională ................................ 75
Tabelul 14. Directivele europene privind rețelele de comunicații ....................................................... 83
Tabelul 17. Măsurile propuse pentru TIC - Acces ................................................................................. 91
Tabelul 18. Măsuri propuse pentru TIC – Eficientizarea serviciilor ...................................................... 91
Tabelul 19. Măsurile propuse pentru TIC – Accesibilitate și acces ....................................................... 92
Tabelul 20. Măsuri propuse pentru TIC – Organizarea instituțională și cooperarea ............................ 92
Tabelul 21. Bariere în calea accesului la AAC în zonele urbane marginalizate ..................................... 96
Tabelul 22. Interviuri cu APL și OR ........................................................................................................ 98
Tabelul 23. Sinteza politicilor și măsurilor propuse pentru reutilizare ............................................... 107
Tabelul 24. GDS – Probleme și măsuri implementate în zonele marginalizate .................................. 110
Tabelul 25. GDS – Interviuri cu APL, ADI și operatori ......................................................................... 111
Tabelul 26. Probleme privind furnizarea de încălzire și energie electrică în zonele urbane
marginalizate....................................................................................................................................... 115
Tabelul 27. Riscuri și limitări în calea cooperării inter-jurisdicționale ................................................ 116

8
LISTA CASETELOR
Caseta 1. Legislația UE privind sistemele individuale adecvate............................................................ 16
Caseta 2. Cele mai bune practici privind reciclarea în Uniunea Europeană ......................................... 33
Caseta 3. Inițiativa „zero deșeuri” în Europa ........................................................................................ 35
Caseta 4. Reciclarea comunitară în Țara Galilor ................................................................................... 36
Caseta 5. Bariere în calea reciclării la domiciliu .................................................................................... 37
Caseta 6. Colectarea separată a deșeurilor biodegradabile în Oradea ................................................ 38
Caseta 7. Măsuri de prevenire a risipei de alimente în Franța și Scoția ............................................... 38
Caseta 8. Intervenții comunitare pentru gestionarea deșeurilor ......................................................... 40
Caseta 9. Integrarea lucrătorilor informali ........................................................................................... 42
Caseta 10. Măsuri inovatoare pentru asigurarea eficienței serviciului GDS......................................... 43
Caseta 11. Gestionarea deșeurilor și transmiterea SARS-CoV2 ............................................................ 45
Caseta 12. Sistemul de termoficare din Oradea ................................................................................... 56
Caseta 13. Provocările Programului „Termoficare 2006-2020 - Căldură și confort” ............................ 60
Caseta 14. Fonduri de dezvoltare urbană axate pe energie (FDU) ....................................................... 61
Caseta 15. Zece motive pentru aderarea la Convenția Primarilor........................................................ 63
Caseta 16. Accesul și accesibilitatea serviciilor de energie electrică în zonele urbane marginalizate . 67
Caseta 17. Politicile și măsurile Observatorului UE al sărăciei energetice ........................................... 68
Caseta 18. Codul european al comunicațiilor ....................................................................................... 83
Caseta 19. Schema de tichete pentru creșterea accesului la serviciile și tehnologia TIC în Italia ........ 88
Caseta 20. Migrarea în subteran a cablurilor subterane în Brașov....................................................... 90

9
 REZUMAT
Banca Mondială a fost contractată de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
Publice (MLPDA) pentru a sprijini elaborarea Politicii Urbane Naționale a României. Scopul
serviciilor de consultanță rambursabile în ansamblu este de a oferi sprijin MLPDA la elaborarea
documentului politicii urbane care va conduce la consolidarea capacității administrative și a
planificării strategice a orașelor din România, în scopul alinierii cadrului normativ și de investiții
pentru dezvoltarea urbană și teritorială și al optimizării proceselor decizionale orientate către
cetățeni. Procesul de elaborare a politicilor și, în cele din urmă, contribuțiile politice sunt
multisectoriale și implică o gamă largă de părți interesate, atât publice, cât și private. În cadrul
obiectivului mai larg al RAS, obiectivul acestui raport specific este de a face o analiză a literaturii de
specialitate, urmată de analize și recomandări de politici pentru a aborda provocările legate de
serviciile urbane grupate în patru categorii principale de servicii: apă și apă uzată, gestionarea
deșeurilor solide, încălzirea și energia electrică și serviciile TIC.
Acest raport recunoaște că provocările și oportunitățile menționate aici sunt probleme sectoriale
complexe, deoarece raportul subliniază doar aspectele cheie care au impact asupra așezărilor
urbane din România și sunt de competența administrațiilor locale. Raportul se bazează pe
rapoartele sectoriale respective și ia în considerare, de asemenea, rezultatele interviurilor organizate
de Banca Mondială cu APL-uri, ADI-uri și operatori din mai multe orașe din România, desfășurate în
perioada august-septembrie 2020. Pentru fiecare sector, el identifică recomandări care pot informa
și ghida procesul de dezvoltare urbană a României către cele patru obiective principale ale Politicii
Urbane: (1) Ecologice și reziliente, (2) Echitabile și incluzive, (3) Competitive și productive și (4) Bine
guvernate. În urma studierii literaturii de specialitate și a analizei, s-au identificat provocări și se fac
recomandări pentru fiecare temă de politici, toate rezumate la sfârșitul fiecărei secțiuni.
Există mai multe teme coerente aplicabile în toate cele patru sectoare examinate: i) asigurarea
acoperirii și conformității cu obiectivele UE; ii) accesul și accesibilitatea; iii) promovarea
competitivității, reducerea decalajelor în materie de eficiență și promovarea inovării; iv) furnizarea
de servicii eficiente din punct de vedere financiar; și v) îmbunătățirea organizării instituționale și a
cooperării pentru prestarea de servicii.
În ceea ce privește alimentarea cu apă și canalizarea, în timp ce un procent mare din populația
urbană a României beneficiază de servicii de alimentare cu apă și canalizare (AAC), sectorul este
marcat de discrepanțe majore între zonele urbane și cele rurale. Accesul la servicii sigure și fiabile
de alimentare cu apă și de canalizare este o problemă critică, cu mai multe provocări care afectează
respectarea directivelor UE și a obiectivelor asumate. Dinamica urbană joacă un rol-cheie în
accesibilitatea și prețul rezonabil al serviciilor AAC, care tind să fie contestate de migrația accelerată,
extinderea urbană, declinul demografic (în cazul orașelor în contracție) și prezența pe scară largă a
zonelor marginalizate. Accesibilitatea serviciilor AAC în România este cea mai scăzută din UE și este
probabil să fie împiedicată și mai mult de creșterii tarifelor practicată pentru a sprijini investițiile în
implementarea DTAUR, exacerbând caracterul inaccesibil și afectând astfel locuitorii vulnerabili.
Îmbunătățirea eficienței sectorului AAC și îmbunătățirea gestionării activelor necesită o atenție
urgentă, având în vedere că nivelurile pierderilor de apă se apropie de 50 % (inclusiv pierderile din
producție, transport și întreținerea infrastructurii) și că se produce concomitent un impact tot mai
mare al schimbărilor climatice asupra securității apei. În timp ce au fost implementate programe
mari de investiții, mai multe analize sectoriale au evidențiat necesitatea de a îmbunătăți gestionarea
activelor și de a elabora orientări de planificare pe termen lung pentru acest sector.

10
În sectorul gestionării deșeurilor solide, sunt necesare acțiuni semnificative pentru a asigura
acoperirea și eficiența complete ale serviciilor, pentru a crește rata de reciclare și pentru a sprijini
tranziția către o economie cu un grad mai mare de circularitate. Ratele de reciclare la nivelul
localităților și ratele de depozitare a deșeurilor sunt departe de a îndeplini obiectivele UE și, deși au
fost luate unele măsuri legislative pentru a ține pasul cu directivele UE, nu există o strategie
integrată pentru economia circulară în România. Având în vedere investițiile necesare pentru
realizarea obiectivelor UE, se preconizează că vor crește costurile pentru serviciile de gestionare a
deșeurilor solide, ceea ce poate prezenta un risc substanțial pentru accesibilitatea și caracterul
accesibil al prețurilor pentru populațiile vulnerabile, care se confruntă deja cu dificultăți în ceea ce
privește serviciile de gestionare a deșeurilor solide.
Pe fondul acestor provocări, eficiența instituțională este afectată de numeroșii actori și de
complexitatea organizării sectorului GDS. În plus, gradul de conștientizare al faptului că
gestionarea deșeurilor solide este o problemă de protecție a mediului rămâne scăzută. Implicarea
autorităților locale trebuie sporită, în special pentru separarea la sursă, reciclarea și compostarea
deșeurilor organice. Intervențiile pentru îmbunătățirea acestui lucru includ sensibilizarea,
introducerea infrastructurii adecvate și sancțiuni specifice pentru poluatori. Eliminarea deficiențelor
în materie de servicii, în special în zonele marginalizate și în ghetourile urbane este necesară pentru
un mediu sănătos și tranziția către economia circulară.
În ceea ce privește sectorul încălzirii și al energiei electrice, sistemele de încălzire centralizată s-au
confruntat cu o scădere dramatică a utilizatorilor conectați, în principal din cauza lipsei de
întreținere și investiții, ceea ce a dus la o calitate slabă a serviciilor și la costuri ridicate. Între timp,
progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivelor energetice ale UE legate de încălzire și
energie electrică au fost mixte: în timp ce Romania a atins din timp obiectivul pentru 2020 privind
ponderea energiei din surse regenerabile de energie, atingerea obiectivului orientativ privind
încălzirea și răcirea este considerată discutabilă și necesită modificări legislative. Pentru a asigura un
sistem eficient și viabil de termoficare, sunt necesare investiții semnificative pentru dezvoltarea și
modernizarea sistemelor, care sunt sprijinite de programe naționale și de fonduri UE și, într-o
măsură limitată, de finanțare comercială.
Sectorul TIC este marcat de o accesibilitate relativ scăzută, comparativ cu țările UE în ceea ce
privește nivelurile de acoperire a rețelelor de internet, atât în zonele urbane, cât și în cele rurale.
Îmbunătățirea infrastructurii va necesita investiții suplimentare, acordând o atenție deosebită
infrastructurii subterane, atât în fazele incipiente de proiectare și construcție a străzilor și
drumurilor, cât și prin accelerarea migrării rețelelor aeriene în subteran, cu un impact minim asupra
continuității furnizării de servicii. Ineficiența și lipsa de cooperare sunt ușor evidente, unul dintre
factorii care contribuie la aceasta fiind întârzierile în construcția infrastructurii de comunicații, care
rezultă din perioada îndelungată de autorizare a construcțiilor și existența mai multor litigii în curs de
desfășurare privind accesul la infrastructura fizică între furnizorii de servicii de comunicații
electronice și furnizorii de utilități. Acesta este un domeniu care necesită îmbunătățire în care
autoritățile locale au un impact direct și imediat.
Serviciile publice digitale sunt, de asemenea, aflate în întârziere, ca urmare a necesității de
infrastructură, de consolidare a capacităților, de interoperabilitate între organismele publice și de
elaborare a legislației privind digitalizarea și securitatea cibernetică. Sensibilizarea publicului cu
privire la oportunitățile oferite de digitalizare rămâne, de asemenea, scăzută, necesitând o educație
mai mare în domeniul TIC, în special în sectoarele educației și administrației publice, precum și
campanii de sensibilizare a cetățenilor. Între timp, investițiile de tipul „oraș inteligent” au început să
fie dezvoltate ca urmare a digitalizării, ceea ce poate accelera în mod semnificativ realizarea
obiectivelor politicii urbane.
Pe baza analizei provocărilor prezentate, se fac următoarele recomandări generale pentru cele patru
sectoare principale în funcție de dimensiunile Politicii Urbane a României.

11
Accelerarea dezvoltării sectorului serviciilor de alimentare cu apă și canalizare va necesita:
 Promovarea aprovizionării cu apă curată și a sanitației/canalizării pentru toți, ca prioritate
națională și sprijinirea acțiunilor necesare pentru extinderea acoperirii la zonele periurbane și
marginalizate slab deservite.
 Continuarea tranziției către o economie mai circulară.
 Promovarea unor politici de stabilire a unor tarife eficiente din punct de vedere financiar, care să
abordeze, de asemenea, preocupările legate de echitatea socială.
 Facilitarea cooperării interjurisdicționale prin îmbunătățirea cadrului legislativ privind ADI.

Măsurile de îmbunătățire a serviciilor de gestionare a deșeurilor solide includ:

 Stabilirea unor obiective obligatorii de reciclare pentru localități, însoțite de sancțiuni în caz de
neconformitate.
 Încurajarea participării utilizatorilor în ceea ce privește separarea la sursă, devierea de la
depozitarea deșeurilor, reciclarea și compostarea deșeurilor organice prin:
o inițiative educaționale,
o introducerea infrastructurii adecvate,
o tarife aplicate în funcție de deșeurile generate și
o tarife punitive pentru poluatori.
 Îmbunătățirea accesului la serviciile de colectare a deșeurilor în zonele urbane și rurale slab
deservite prin:
o implementarea infrastructurii adecvate,
o reexaminarea acordurilor instituționale pentru a facilita cooperarea inter-jurisdicțională
în vederea realizării de economii de scară; și
o reconsiderarea tarifelor și a subvențiilor pentru îmbunătățirea accesibilității
comunităților și gospodăriilor sărace și marginalizate
 Elaborarea foilor de parcurs naționale și locale pentru pregătirea pentru reutilizare pe termen
scurt, mediu și lung, ceea ce implică o schimbare de paradigmă.

Asigurarea unor servicii eficiente de încălzire și energie electrică:

 Acordați o atenție urgentă soluționării problemei complexe a zonelor urbane marginalizate,
unde condițiile precare de locuire adesea nu conduc la acces la servicii sigure de încălzire și
energie electrică.
 Încurajați autoritățile locale să pună în aplicare a tehnologiile de cogenerare și să utilizeze
sursele de finanțare disponibile pentru reabilitarea infrastructurii vechi de încălzire centralizată.
 Sprijiniți măsurile de politică și modificările legislative pentru creșterea eficienței sistemelor de
încălzire centralizată rămase în stare de funcționare.
 O strategie națională actualizată pentru încălzirea centralizată poate crea un mediu mai favorabil
pentru finanțarea comercială.
 Administrațiile locale ar trebui să intensifice eforturile de prevenire a deconectărilor de la
sistemele de încălzire centralizate viabile din zonele de încălzire unitare stabilite și să se asigure
că noile clădiri se conectează la sistemul centralizat acolo unde este disponibilă infrastructura.
 Promovați apelul pentru o conducere instituțională mai puternică în scopul îmbunătățirii
încălzirii centralizate, care și-ar putea afla locul în cadrul MLPDA.
 Sprijiniți autoritățile locale în îmbunătățirea absorbției fondurilor naționale și ale UE în sectorul
încălzirii centralizate, prin organizarea de programe de consolidare a capacităților la nivel local și

12
 prin utilizarea instrumentelor de finanțare inovatoare pentru a stimula participarea sectorului
privat.
 Îmbunătățiți cadrul legislativ privind ADI pentru a consolida coordonarea și procesul decizional.
 În ceea ce privește serviciile de energie electrică, consolidați eforturile de întreținere preventivă
și monitorizarea adecvată a punerii în aplicare a planurilor de investiții.
Facilitarea accesului la serviciile TIC va fi bazată pe:
 Sprijinirea dezvoltării serviciilor de internet în bandă largă
 Sprijinirea elaborării foilor de parcurs pentru planificarea și punerea în aplicare a proiectelor de
tip „oraș inteligent”
 Actualizarea cadrelor de competență și a ocupațiilor profesionale și calificărilor funcționarilor
publici ca un pas pentru satisfacerea nevoilor pieței muncii și a rezilienței forței de muncă.
 Desemnarea unei singure autorități pentru transformarea digitală a țării
 Stabilirea unor orientări/cadre clare pentru sistemele interoperabile pentru a obține o
productivitate mai mare, cheltuieli reduse și o mai mare reziliență, permițând în același timp
cetățenilor să aibă acces la o mai bună asistență medicală, la servicii publice, la educație și, în
general, la o mai bună calitate a vieții.
Raportul este organizat în jurul fiecăruia dintre aceste sectoare de servicii în raport cu obiectivele de
politică menționate anterior și stabilește provocările, explorează cauzele și face recomandări pentru
a le aborda.

1. DIRECȚIA POLITICII 1: ACCELERAREA DEZVOLTĂRII

SECTORULUI DE ALIMENTARE CU APĂ ȘI APĂ UZATĂ
Prezenta Notă a Politicii se axează pe alimentarea cu de apă și apă uzată, bazându-se pe studii
recente (inclusiv, dar fără a se limita la publicațiile Băncii Mondiale, BERD și OCDE) și evidențiind
aspectele-cheie care au impact în acest sector asupra așezărilor urbane din România. De asemenea,
comisia ia în considerare rezultatele interviurilor organizate de Banca Mondială în rândul
Autorităților Publice Locale (APL), Autorităților de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) și al operatorilor
de servicii publice din 3 orașe din România (Timișoara, Craiova, Aninoasa) desfășurate în perioada
august-septembrie 2020. Literatura de specialitate, analiza și detaliile interviului servesc la
identificarea recomandărilor care pot ghida și contribui la procesul de dezvoltare urbană a României
către următoarele patru obiective principale ale Politicii Urbane.
ODD 6 din Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale ONU impune asigurarea unui acces universal
la apă potabilă sigură și la prețuri accesibile, dar și la o canalizare adecvată care să fie realizat până în
2030. În timp ce România este pe cale să atingă accesibilitatea deplină în zonele sale urbane, o
discrepanță majoră persistă între mediul urban și cel rural în ceea ce privește accesibilitatea. Cu
toate acestea, canalizarea a rămas mult în urmă, doar 87,8% din populația urbană racordându-se la
rețelele de canalizare. Există deci o întârziere în ceea ce privește atingerea obiectivului legat de
accesul populației României la apă, calitatea acesteia etc.
Orașe echitabile și incluzive
Politica urbană ar trebui să promoveze furnizarea apei curate și canalizarea pentru toți ca
prioritate națională și să sprijine acțiunile necesare pentru dezvoltarea sectorului dincolo de zonele
urbane. Acoperirea serviciilor, precum și standardele și conformitatea necesare în sectorul AAC sunt
în mare măsură îndeplinite în localitățile urbane mai mari, dar orașele trebuie să acorde atenție
zonelor marginalizate, periurbane și cu densitate redusă afectate de declinul demografic.

13
În ceea ce privește accesibilitatea, politica urbană poate consolida mecanismele existente de
sprijin financiar care pot fi utilizate de autoritățile publice locale pentru a asigura un acces și o
accesibilitate îmbunătățite la serviciile de alimentare cu apă și canalizare pentru rezidenții urbani
vulnerabili. Politica Urbană poate promova, de asemenea, conștientizarea cu privire la beneficiile
conectării la rețelele existente pentru populațiile nedeservite.
Orașe ecologice și reziliente
Politica urbană poate determina tranziția către o economie mai circulară pentru a sprijini
dezvoltarea orașelor ecologice și reziliente. În calitate de principali poluatori, aglomerările urbane au
un rol de lider în îmbunătățirea eficienței și inovării în sectorul aprovizionării cu apă și al canalizării.
Politica urbană ar trebui să consolideze rolul orașelor ca factori determinanți ai schimbării în
rezolvarea problemelor complexe ale apelor uzate netratate evacuate în râuri, precum și eficiența și
reducerea pierderilor.
Orașe competitive și productive
Politica urbană ar trebui să promoveze politici de stabilire a tarifelor eficiente din punct de vedere
financiar, care să abordeze, de asemenea, preocupările legate de echitatea socială. Investițiile
coordonate și bine prioritizate, îmbunătățirea gestionării activelor pentru reducerea pierderilor,
strategiile tarifare bazate pe planuri de afaceri și reglementarea soluțiilor alternative la sistemele de
canalizare centralizate, în cazul în care acestea sunt mai eficiente, ar trebui să facă parte din soluțiile
promovate la nivel de politică.
Orașe bine guvernate
Facilitarea cooperării interjurisdicționale în sectorul aprovizionării cu apă și al salubrității este o
cerință esențială pentru o politică urbană de succes. În plus, cooperarea sectorială
interjurisdicțională ar putea servi drept pilot pentru cooperarea în mai multe scopuri. Atingerea
acestui obiectiv implică dezvoltarea cadrului legislativ privind zonele metropolitane și ADI, precum și
implicarea autorităților locale și a asociațiilor de dezvoltare intercomunitară ca actori-cheie în
promovarea standardelor și a conformității în acest sector, atât ca actori cheie, cât și ca mandanți.

1.1. Strategia politică cheie 1: Asigurarea acoperirii cu servicii complete și a

conformității cu directivele UE
1.1.1. Nivelurile de acoperire a serviciilor – comparații între zonele
urbane și cele rurale
Un procent mare din populația urbană a României beneficiază de servicii de alimentare cu apă și
de canalizare (96,9% pentru alimentarea cu apă și aproximativ 87,8% pentru apele uzate), dar
sectorul este marcat de discrepanțe majore între zonele urbane și cele rurale.
La nivel național, rata de acces la rețele de alimentare cu apă este de 67,74% și 51% pentru
canalizare. Unul din cinci români (aproximativ 4,5 milioane de oameni) nu are acces la apă potabilă
în casa lui, nici prin AAC, nici prin rețele de apă provenită din puțuri private. Mai mult decât atât,
aproximativ 2,5 milioane de oameni folosesc surse de apă nesigure, nepotabile pentru auto-
aprovizionare1.
În timp ce zonele urbane sunt în general bine conectate la sistemele de alimentare cu apă (adică
96,9% în România în 2017, comparativ cu 96-100% în alte state membre ale UE), majoritatea
populației fără acces la apă potabilă menajeră este concentrată în zonele rurale (33,5% dintre
locuitorii din mediul rural beneficiază de servicii publice de alimentare cu apă). Această discrepanță
se reproduce într-o măsură și mai mare atunci când se analizează ratele de racordare la sistemul de

1
Raportul diagnostic privind apele din România, Banca Mondială, 2018

14
ape uzate, cu 87,8% din populația urbană și doar 8,3% din populația rurală conectată la sistemul de
canalizare public, conform celor mai recente date naționale disponibile (Datele INS, 2017).
Creșterea ratei de urbanizare oferă oportunitatea de a aborda zonele periurbane și rurale și
provocările acestora. Având în vedere că numărul comunelor periurbane din România a căror
populație depășește 10 mii de locuitori (așa definește Legea 351/2001) a cunoscut o tendință
crescătoare, dezvoltarea infrastructurii de utilități a fost prea lentă în încercarea de a se adapta la
creșterea rapidă a cererii. Oportunitatea pentru următoarea perioadă de programare este aceea de
a pune la dispoziție fonduri pentru dezvoltare urbană durabilă (DUD) pentru ZUF, deoarece aceste
fonduri sunt concepute în primul rând pentru zonele urbane, nu doar pentru orașele mari. De fapt,
localitățile suburbane și periurbane ar trebui să devină și ele eligibile pentru finanțarea DUD, așa
cum este cazul majorității statelor membre2.
Pentru orașele aflate în contracție, declinul demografic aduce dificultăți suplimentare pentru
planificarea și funcționarea eficientă a sistemelor centralizate AAC. Potrivit unei analize recente,
160 din cele 319 localități urbane ale României au un potențial demografic extrem de limitat și este
aproape sigur că se vor contracta în următorul deceniu. Împreună cu zonele rurale cu densitate
redusă, localitățile care se confruntă cu declin demografic semnificativ și periferiile urbane pot
necesita o abordare diferită pentru a răspunde provocărilor de eficiență a canalizării, cum ar fi
punerea în aplicare a SIA.3

Politica urbană ar trebui să recunoască interdependența zonelor urbane,

Obiectivele Politicii Urbane:
Orașe echitabile și incluzive,
Orașe bine guvernate
periurbane și rurale în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii și
gestionarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare. Acest lucru implică
un accent mai larg pe promovarea cooperării interjurisdicționale și a
accesului la finanțare pentru ZUF, în vederea creșterii accesului la serviciile
de utilități de bază în zonele rurale din jurul orașelor.

1.1.2. Standardul serviciilor și niveluri de conformitate

1.1.2.1. Comparație cu directivele și normele UE
Accesul la servicii sigure și fiabile de alimentare cu apă și canalizare este o problemă critică pentru
România, cu mai multe provocări care afectează respectarea directivelor UE și a obiectivelor
asumate. Există două directive principale ale UE privind serviciile AAC: Directiva 98/83/CE (DAP)
privind apa potabilă și Directiva 91/271/CE privind tratarea apelor reziduale (DTAUR).
Abordarea decalajelor în materie de servicii din sectorul AAC (în special planul de implementare al
DTAUR) a constituit o parte importantă a procesului de negociere pentru aderarea României la UE.
În prezent, în întreaga Uniune Europeană 96 % dintre cetățeni sunt racordați, în medie, la sistemul
de alimentare cu apă potabilă. În comparație cu alte state membre ale UE, România a avut o
acoperire semnificativă în ceea ce privește conformitatea sa cu legislația UE în domeniul apei.4 La
sfârșitul erei socialiste, mai puțin de 50% din populație era conectată la rețele de alimentare cu apă
și aproximativ 35% la rețelele de canalizare, o mare parte din zonele urbane nefiind conectate la

2
Romania, Catching-Up Regions, Final Report [România, Regiuni care recuperează decalajul, Raport Final],
Banca Mondială, 2019
3
Livrabil 1, Document de însoțire 4, Document de sprijin. Schimbările demografice din România: Factori,
tendințe și proiecții pentru viitor, Banca Mondială, iunie 2020.
4
Raport de țară, România, CE, 2020

15
sistemele AAC prin conducte și majoritatea așezărilor rurale neavând nicio infrastructură de rețea
AAC. Puțurile de autoaprovizionare cu apă și latrinele erau prezente chiar și în suburbiile orașelor
mari (inclusiv București).5
S-au efectuat investiții masive pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor cerute, însă aproximativ
30 % din încărcarea poluantă trebuie încă să fie colectată, iar 40 % trebuie epurată în mod
adecvat.6 S-a deschis un dosar de constatare a neîndeplinirii de către România a obligațiilor privind
DTAUR pentru aglomerări de peste 10 mii e.l. până în 2013 și 2015, iar un nou dosar de constatare a
neîndeplinirii obligațiilor va fi deschis de CE împotriva României pentru că a ratat termenul din 2018
pentru aglomerările mai mari de 2.000 e.l.
Atingerea conformității ar putea fi accelerată printr-o combinație de două soluții de inginerie –
centralizată (sistem de colectare) și descentralizată (SIA – sisteme individuale adecvate). Acestea
din urmă sunt propuse ca fiind mai eficiente din punctul de vedere al costurilor în zonele cu
densitate redusă, unde nu se justifică înființarea unui sistem de colectare și a unor stații de tratare a
apelor uzate, fie pentru că nu ar produce niciun beneficiu pentru mediu, fie pentru că ar implica
costuri excesive.
În cadrul Acordului de servicii de asistența tehnică acordată României în Analiza și Abordarea
provocărilor legate de îndeplinirea cerințelor DTAUR semnat cu Ministerul Apelor și Pădurilor,
experții Băncii Mondiale au elaborat o metodologie pentru definirea "zonelor suficient de
concentrate" care fac obiectul DTAUR pe baza unor criterii clare, precum și pentru a actualiza lista
aglomerărilor de peste 2000 e.l. pe baza datelor actualizate ale rezidenților obișnuiți. Principiul de
orientare în a decide când să utilizeze SIA este densitatea: "cu cât populația și activitățile economice
sunt mai concentrate, cu atât va fi mai mic prețul per persoană pentru a colecta apele uzate."7

Caseta 1. Legislația UE privind sistemele individuale adecvate

Directiva 91/271 CEE privind Epurarea Apelor Uzate Urbane definește aglomerările ca zone "în care
populația și/sau activitățile economice sunt suficient de concentrate pentru ca apele urbane uzate să
fie colectate și conduse către o stație de epurare a apelor uzate urbane sau către un punct final de
evacuare”;
În conformitate cu articolul 3 din DTAUR, utilizarea DIA este recomandată în următoarele cazuri:
„Statele membre se asigură că toate aglomerările sunt prevăzute cu sisteme de colectare a apelor
urbane uzate. În cazul în care instituirea unui sistem de colectare nu este justificată fie pentru că nu
ar produce niciun beneficiu pentru mediu, fie pentru că ar implica costuri excesive, se utilizează
sisteme individuale sau alte sisteme adecvate care să atingă același nivel de protecție a mediului.”

1.1.2.2. Comparație cu normele și standardele naționale

Principalele documente legislative care reglementează accesul la alimentarea cu apă sigură sunt
Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, cu modificările și completările ulterioare și HG nr.

5
Deliverable 1, Concept paper on support provided to update the UWWTD implementation plan including
approach, workplan and roadmap of the associated activities [Livrabilul 1, Document conceptual privind
sprijinul acordat pentru actualizarea planului de implementare al DTAUR, inclusiv abordarea, planul de lucru și
foaia de parcurs a activităților asociate], Banca Mondială, iulie 2019.
6
Rezultatul 4, Raport cu un plan de punere în aplicare actualizat propus al DTAUR, inclusiv prioritizarea
măsurilor și noul calendar pentru conformitatea aglomerărilor mai mari de 2.000 e.l., Banca Mondială, mai
2020.
7
Rezultatul 3, Raport cu lista actualizată a aglomerărilor de peste 2.000 e.l., detalii și hărți bazate pe
metodologia de optimizare a costului de conformitate cu DTAUR, Banca Mondială, iunie 2020.

16
100/2002 pentru aprobarea Normelor de Calitate care trebuie respectate de apele de suprafață
folosite ca apă potabilă și a cadrului de reglementare privind metodele de măsurare și frecvența
prelevării de probe și a analizei probelor din apele de suprafață destinată producției de apă potabilă,
cu modificările și completările ulterioare.
Prevederile Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane au fost transpuse în
legislația națională prin HG nr. 188/2002 pentru aprobarea normelor privind condițiile de evacuare a
apelor uzate în mediul acvatic, cu modificările și completările ulterioare. Evacuarea apelor uzate
trebuie să fie autorizată printr-un permis de evacuare, gestionat de autoritatea de reglementare a
apei, ANAR. Operatorii care își evacuează apele uzate plătesc o taxă către ANAR, în funcție de
autorizația pe care o dețin și de volumele evacuate8.
Întrucât punerea în aplicare a SIA poate juca un rol major în reducerea distanței rămase până la
realizarea conformității și în furnizarea de servicii de salubritate sigure pentru o mare parte din
populația insuficient deservită, una dintre modificările legislative cu cel mai mare impact se referă la
reglementarea și încorporarea standardelor SIA în legislația națională (Norma NP 133/2013), care
reglementează înregistrarea, proiectarea, construcția, exploatarea și întreținerea și monitorizarea9.
1.1.3. Inițiative de abordare a decalajelor în materie de servicii – analiză
critică
Respectarea DTAUR a fost legată de necesitatea reformei sectorului de alimentare cu apă și
canalizare (AAC) din România prin regionalizarea și comercializarea serviciilor. Principalele sale
obiective au fost abordarea fragmentării sectorului apei (cu mii de operatori mici și ineficienți) și
atingerea potențialului economiilor de scară. În acest scop, a fost creat un nou cadru instituțional în
care primăriile au delegat serviciile AAC noilor operatori publici la nivel regional (OR). Performanța
OR este supravegheată de autoritățile administrației locale prin intermediul Asociațiilor de
Dezvoltare Intercomunitară (ADI).
Aglomerările urbane mai mari (mari zone metropolitane, orașe mari și municipii) au fost principalii
beneficiari ai investițiilor realizate de operatorii regionali nou-înființați. Ca urmare a politicii de
regionalizare, majoritatea aglomerărilor urbane cu o populație de peste 10 mii e.l. au în prezent
acces la infrastructura și serviciile de apă.10
1.1.3.1. Provocări în abordarea decalajelor în materie de servicii din sectorul AAC
Există trei provocări principale care pun presiune asupra extinderii furnizării de servicii AAC în
România, toate acestea având în comun i) rezistența de a continua procesul de regionalizare și ii)
lipsa stimulentelor sustenabilității. Aceste provocări au un impact negativ asupra sănătății publice, a
calității vieții, a dezvoltării economice și asupra eficienței și performanței financiare a operatorilor.
Deși s-au înregistrat progrese în unele domenii, și anume succesele timpurii ale procesului de
regionalizare, este nevoie de o mai bună înțelegere a nevoilor și preocupărilor celor trei părți
interesate principale: autoritățile locale, operatorii regionali și populația.
1. Există o rezistență din ce în ce mai mare din partea autorităților locale împotriva aderării la
ADI-uri. Autoritățile locale au fost stimulate să adere la Asociațiile de Dezvoltare

8
Rezultatul 6, Raport cu specificații tehnice privind modul de actualizare și de realizare a sistemelor de
raportare DTAUR existente compatibile CSII, Banca Mondială, octombrie 2020
9
Rezultatul 2. Raport privind opțiunile de optimizare a costurilor de conformitate și a stadiului de
implementare a DTAUR, inclusiv metodologia de definire a aglomerării cu peste 2.000 e.l., Banca Mondială,
iunie 2020
10
EBRD-RAMBOL-BDO: Report on Strategic Options for the Romanian water sector consolidation and
development 2020-2035 [Raport privind opțiunile strategice pentru consolidarea și dezvoltarea sectorului apei
din România 2020-2035], 2020.

17
 Intercomunitară (ADI), deoarece aceasta a fost o condiție prealabilă pentru aderarea la
fondurile UE pentru investițiile în domeniul apei și apelor uzate disponibile în cadrul POS
Mediu. Procesul de regionalizare a stagnat, însă. Aproximativ două treimi din autoritățile
locale fac parte din ADI-uri, dar numai aproximativ 60% dintre acestea și-au delegat serviciile
AAC către OR.11 Unii au decis să părăsească ADI-ul și doar un număr mic de noi localități
aderă la OR existenți.
Preocupările legate de tarifele ridicate, considerațiile politice locale și beneficiile
financiare directe (pentru municipiile mai mici și localitățile rurale) sunt principalele
motive ale rezistenței la regionalizare. În același timp, autoritățile locale nu au fost
stimulate să participe activ și să devină responsabile pentru conformarea la DTAUR. Prin
urmare, există o deconectare între eforturile la nivel național și cele de la nivel local care
trebuie abordată pentru a avansa în procesul de regionalizare și pentru a-l completa cu
alternative adecvate.
2. Rezistența OR-urilor de a continua extinderea serviciilor în așezările mici evidențiază, de
asemenea, limitele reformei regionalizării și lipsa unei strategii de stimulare. Unul dintre
principalele motive ale acestei rezistențe poate fi legat de efectul de descurajare al deservirii
zonelor cu densitate scăzută a populației asupra indicatorilor de performanță ai OR, care
sunt monitorizați de organizațiile de finanțare și sunt esențiali pentru accesarea finanțării.
Declinul demografic și migrația pun o presiune suplimentară pe expansiunea OR-urilor.
3. La nivel de gospodărie, refuzul sau incapacitatea oamenilor de a se racorda la
infrastructura nou construită este o altă problemă majoră în abordarea decalajelor de
servicii pentru sectorul AAC. Această rezistență, omniprezentă în principal în orașele mici și
în zonele rurale, își are rădăcinile în preocupările legate de costul de racordare o singură
dată și de accesibilitatea tarifelor lunare, precum și de lipsa de conștientizare cu privire la
beneficiile serviciilor de furnizare a apei. Deși este obligatorie racordarea acolo unde există
deja infrastructură, multe gospodării au decis să nu se conecteze din cauza acestor
preocupări.

1.1.3.2. Surse de investiții în sectorul AAC

În marile municipii (peste 100 de mii de locuitori) au fost implementate programe majore de
investiții pentru reabilitarea și modernizarea infrastructurii de apă și ape uzate, dar s-a acordat
atenție și orașelor mici și zonelor rurale. Investițiile în sectorul AAC au fost finanțate în mare parte
din fonduri UE (fonduri ISPA de preaderare, fonduri de coeziune, Programul Transnațional Dunărea),
BEI și Banca Mondială, prin Fondul Român de Dezvoltare Socială și Programul Național de Dezvoltare
Rurală (PNDR).
Nevoile de investiții estimate în vederea respectării DAP și DTAUR se ridică la peste 22 de miliarde
EUR, cu 51,4 % pentru apă și 48,6 % pentru apele uzate.12 Conform unei evaluări a BERD, deficitul
de finanțare ar ajunge la 12 miliarde EUR (cu 7 miliarde EUR identificate ca fiind disponibile în
prezent la nivel național prin POIM 2014-2020, PNDL I și II și PNDR 2014-2020) și subvenții UE în
următoarea perioadă de programare 2021-2027, estimate în prezent la 3 miliarde EUR.
Deși tarifele AAC au crescut semnificativ, există încă o dependență puternică de subvențiile UE
pentru investițiile de capital. În prezent, nivelul investițiilor din surse proprii ale OR este scăzut, cu

11
Idem
12
Rezultatul 4, Raport cu un plan de punere în aplicare actualizat propus al DTAUR, inclusiv prioritizarea
măsurilor și noul calendar pentru conformitatea aglomerărilor de peste 2.000 e.l., Banca Mondială, mai 2020.

18
mai puțin de 40 de milioane EUR pe an în ultimii 6 ani.13 În consecință, utilizarea lentă a fondurilor
UE nerambursabile a contribuit la decalajul mare de servicii rămas. Acest lucru a fost legat de
procese de achiziție rigide și consumatoare de timp, precum și de proceduri permisive pentru
depunerea contestațiilor. Absorbția fondurilor UE este foarte concentrată în câteva orașe mari,
patru APL-uri fiind responsabile pentru 86% din totalul cheltuielilor naționale14. Cheltuielile de
capital reprezintă doar aproximativ 11% din totalul cheltuielilor la nivel local, iar costurile cu
personalul și cheltuielile operaționale zilnice acoperă o mare parte din buget.
În plus, există o lipsă de coordonare între fondurile UE și programele naționale disponibile pentru
sectorul apei. Una dintre prioritățile pentru sprijinirea unei utilizări eficiente a finanțării ar trebui să
fie elaborarea unui cadru de reglementare pentru corelarea programelor UE și a celor naționale,
utilizarea acestora într-un mod complementar și evitarea concurenței datorate suprapunerii. După
cum subliniază BERD, „finanțarea acestui sector trebuie realizată în mod consecvent, respectând
aceleași reguli de prioritizare a investițiilor, de pregătire și aprobare a proiectelor, indiferent de sursa
de finanțare.”15

Politica Urbană ar trebui să ofere instrumente pentru creșterea capacității

Obiectivele Politicii Urbane: APL de a accesa finanțare din partea UE, să consolideze necesitatea unei
Orașe competitive și abordări integrate a utilizării diferitelor surse de finanțare (inclusiv un
productive, Orașe bine cadru de reglementare unitar de prioritizare a investițiilor) și să ofere
guvernate instrumente pentru sprijinirea autorităților locale în identificarea surselor
alternative prin finanțare comercială.

1.1.4. Organizarea instituțională pentru prestarea de servicii

Un număr mare de actori la nivel național, regional și local sunt responsabili pentru dezvoltarea
sectorului AAC. Cu toate acestea, pe fondul marii varietăți de actori implicați, una dintre
problemele-cheie care au fost identificate în sectorul AAC din România este lipsa conducerii
sectoriale și a coordonării dintre instituții.
La nivel național, MLPDA are responsabilități-cheie pentru punerea în aplicare a serviciilor
municipale și coordonează Grupul de Lucru Interministerial privind Apa. O conducere comună
pentru sectorul apei/apei uzate asigurată de Ministerul Finanțelor Publice și MLPDA a fost
identificată ca fiind de dorit.16 Există, de asemenea, apeluri consecvente pentru ca autoritatea
națională de reglementare (ANRSC) să joace un rol mai puternic în gestionarea activelor, evaluarea și
monitorizarea planurilor de afaceri.17

O conducere comună pentru sectorul apei/apei uzate furnizată de Ministerul

Obiectivele Politicii Urbane:
Orașe bine guvernate
Finanțelor Publice și MLPDA a fost identificată ca fiind de dorit. Există, de
asemenea, apeluri consecvente pentru ca autoritatea națională de
reglementare (ANRSC) să joace un rol mai puternic în gestionarea activelor,
evaluarea și monitorizarea planurilor de afaceri. De asemenea, a fost

13
BERD-RAMBOL-BDO: Raport privind opțiunile strategice pentru consolidarea și dezvoltarea sectorului apei
din România 2020-2035, 2020.
14
Evaluarea financiară subnațională pentru România, Banca Mondială, 2019.
15
BERD-RAMBOL-BDO: Raport privind opțiunile strategice pentru consolidarea și dezvoltarea sectorului apei
din România 2020-2035, 2020.
16
BERD-RAMBOL-BDO: Raport privind opțiunile strategice pentru consolidarea și dezvoltarea sectorului apei
din România 2020-2035, 2020.
17
Raport de țară România, CE, 2020.

19
 propusă extinderea implicării consiliilor județene în monitorizarea
masterplan-urilor de apă și apă uzată și coordonarea respectării directivelor
UE, deoarece acestea oferă finanțare/cofinanțare pentru proiecte de
investiții.18

În ceea ce privește cadrul instituțional la nivel local, administrațiile publice locale (APL) sunt
responsabile de înființarea, organizarea, monitorizarea și controlul funcționării serviciilor publice,
inclusiv alimentarea cu apă și apă uzată, conform Legii 51/2006. Activele publice ale AAC sunt
deținute de APL-uri, care sunt, de asemenea, responsabile de gestionarea și planificarea generală în
legătură cu sistemele de utilitate publică, în conformitate cu Legea administrației publice locale
215/2001. Autoritățile locale sunt singurii acționari ai OR, cărora le transferă gestionarea,
exploatarea și întreținerea prin contracte de delegare.
După cum s-a subliniat mai devreme, rolul autorităților locale pentru a sprijini conformitatea
DTAUR este problematică, pentru că multe APL-uri refuză să adere la ADI-uri sau le părăsesc la
scurt timp după aderare. Deși administrațiile locale sunt responsabile de înființarea, organizarea,
monitorizarea și controlul funcționării serviciilor publice și sunt reprezentantul legal pentru
raportarea către UE și raportarea națională privind apa și apa uzată la nivel urban, responsabilitățile
juridice în ceea ce privește respectarea directivelor UE nu sunt definite. Prin urmare, creșterea
responsabilității autorităților locale pentru respectarea DTAUR este necesară ca mijloc de aliniere a
eforturilor la nivel național și local. Ca urmare a introducerii regulamentului SIA, APL vor juca, de
asemenea, un rol mai important în asigurarea conformității, prin organizarea procesului de
înregistrare, precum și prin elaborarea planurilor de inspecție și informarea cetățenilor cu privire la
necesitatea înlocuirii sau reabilitării sistemelor individuale existente.19 (A se vedea secțiunea 7.1.3
din Anexa 1: Organizarea sistemelor de salubritate necolective din Franța).0
Operatorii regionali (OR) sunt entități comerciale înființate în temeiul legislației comerciale numai
pentru a furniza servicii de alimentare cu apă și canalizare pentru membrii unei ADI. Printre măsurile
propuse pentru îmbunătățirea performanței acestora se numără punerea în aplicare a strategiilor
tarifare bazate pe planurile de afaceri aprobate de ANRSC20 și măsurile de îmbunătățire a eficienței
costurilor prin reducerea pierderilor de apă, a pierderilor comerciale aferente pierderilor de apă în
sistem care nu generează venituri și creșterea eficienței energetice.
Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) sunt organizate în conformitate cu OG 26/2000
(privind asociațiile și fundațiile), cu statutul de utilitate publică (în conformitate cu Legea
215/2001) și HG 855/2008. Rolul lor este de a supraveghea performanța OR-urilor în cadrul
contractelor de servicii delegate, precum și de a aproba strategia tarifară și ajustările tarifare bazate
pe strategia tarifară înainte de aprobarea acestora de către APL. Absorbția lentă a fondurilor UE,
procesele decizionale dificile și preocupările politice reflectă deficiențele instituționale ale ADI-urilor.
În anexa A sunt detaliate considerații suplimentare și recomandări de politică privind îmbunătățirea
cooperării inter-jurisdicționale și a furnizării de servicii.

Obiectivele Politicii Urbane: Facilitarea cooperării interjurisdicționale este o cerință esențială pentru o

18
BERD-RAMBOL-BDO: Raport privind opțiunile strategice pentru consolidarea și dezvoltarea sectorului apei
din România 2020-2035, 2020.
19
Rezultatul 4, Raport cu un plan de punere în aplicare actualizat propus al DTAUR, inclusiv prioritizarea
măsurilor și noul calendar pentru conformitatea aglomerărilor de peste 2.000 e.l., Banca Mondială, mai 2020.
20
BERD-RAMBOL-BDO: Raport privind opțiunile strategice pentru consolidarea și dezvoltarea sectorului apei
din România 2020-2035, 2020.

20
 Orașe bine guvernate politică urbană de succes, iar cooperarea sectorială interjurisdicțională ar
putea servi drept pilot pentru cooperarea în scopuri multiple.21 Furnizarea
de servicii dincolo de limitele localităților în sectorul AAC ar beneficia de
consolidarea coordonării și a procesului decizional prin îmbunătățirea
cadrului legislativ privind ADI-urile, precum și a măsurilor complementare
legate de accesibilitatea și responsabilitatea autorităților locale, atât în
calitate de acționari, cât și de mandanți.

1.2. Strategia politică cheie 2: Asigurarea accesului și accesibilității la

serviciile de alimentare cu apă și canalizare
Această strategie politică esențială acoperă atât accesul, cât și accesibilitatea la serviciile de
alimentare cu apă și canalizare. Conceptul de acces utilizat aici depășește existența infrastructurii
fizice pentru a pune un accent deosebit pe comunitățile marginalizate. Acestea sunt definite ca
având dezavantaje pe trei criterii simultan, și anume: capitalul uman, condițiile de ocupare a forței
de muncă și condițiile de locuire.22
La nivel european, conceptul de accesibilitate este definit în general ca „importanța relativă a
costurilor serviciilor de alimentare cu apă pentru venitul disponibil al utilizatorilor, fie în medie, fie
numai pentru utilizatorii cu venituri mici”.23 Instrumentele de limitare a ponderii acestor costuri sunt
politicile sau reglementările de stabilire a prețurilor existente la nivel național.
1.2.1. Accesul la servicii
Datorită migrației accelerate și a extinderii urbane, dezvoltarea și reabilitarea sistemului de
alimentare cu apă și canalizare în zonele periurbane și rurale, parte a zonelor metropolitane
dinamice, este în întârziere. Extinderea urbană are implicații majore asupra acoperirii serviciilor și
ridică probleme de incluziune socială și de mediu, deoarece dezvoltările rezidențiale neregulate
adesea nu au acces la rețelele de alimentare cu apă și canalizare.
Orașele cu populații în scădere se confruntă cu provocări atât în ceea ce privește extinderea
acoperirii, cât și privința operațiunilor. Populațiile pot fi prea mici pentru a justifica serviciile în
rețea și, în cazul în care acestea există, veniturile pot fi limitate și, prin urmare, pot avea un impact
asupra funcționării durabile a acestor servicii.
În plus, prezența pe scară largă a zonelor marginalizate în aglomerările urbane din întreaga țară
este un impediment major pentru eliminarea decalajului de acces la apă și canalizare, după cum se
menționează în Raportul diagnostic privind apele din România (2018). În ceea ce privește AAC,
calitatea slabă a serviciilor publice sau absența totală a acestor servicii consolidează stigmatizarea și
excluziunea socială și este, de obicei, o manifestare a neglijenței din partea autorităților locale. Sunt
necesare investiții în sectorul apei pentru a promova incluziunea socială și competitivitatea
economică, precum și respectarea normelor și reglementărilor UE.
Conform Atlasului comunităților urbane marginalizate, orașele mici au cea mai mare incidență a
zonelor urbane marginalizate (de până la zece ori mai mare decât în orașele mai mari), populația
romă fiind cea mai afectată. Regiunile cele mai afectate sunt Nord-Est, Sud-Est și Centru (județele
Tulcea, Covasna, Hunedoara, Vrancea și Botoșani). Populația romă este cea mai afectată, întrucât

21
Romania – Regiuni care recuperează decalajul: Modele de Cooperare Interjurisdicțională, Banca Mondiala,
2019.
22
Atlasul comunităților urbane marginalizate din România, Banca Mondială, 2014.
23
Affordability in European Water Systems [Accesibilitatea în sistemele europene de apă], WAREG, 2017.

21
aproape 70 % din totalul romilor trăiesc în condiții dezavantajate pe baza a cel puțin unuia dintre
criteriile de marginalizare. În 2014, 324.933 de persoane (3,2 % din populația urbană a țării) au fost
identificate ca trăind în zone urbane marginalizate, din care 20,7% se autoidentificau ca fiind romi.24
Absența titlurilor de proprietate legală, precum și reticența de a se conecta din cauza costurilor
crescute împiedică racordarea gospodăriilor la infrastructură. Unele dintre cele mai utile lecții
învățate în furnizarea accesului la serviciile ACC în paralel cu programele de revitalizare urbană pot fi
găsite în Brazilia și Columbia (a se vedea Anexa 1).
În actuala criză de sănătate generată de COVID-19, lipsa accesului la serviciile ACC adaugă un nou
nivel de vulnerabilitate pentru populația afectată, dar intervențiile inovatoare pot sprijini
detectarea timpurie. Având în vedere că cea mai importantă recomandare pentru prevenirea
răspândirii virusului este spălarea mâinilor și igiena generală, asigurarea accesului la servicii sigure de
alimentare cu apă și canalizare este și mai importantă. În timp ce detectarea prezenței virusului
SARS-CoV-2 în rândul populației este vitală, testarea individuală poate fi costisitoare și invazivă.
Epidemiologia bazată pe analiza apelor uzate, care implică analizarea zilnică a probelor preluate
din canalizare poate fi o soluție. Prin aplicarea tehnicilor de învățare automată la datele de
supraveghere a probelor prelevate din sistemul de canalizare, potențialele focare pot fi detectate în
timp real. Metoda ia în considerare condițiile socio-economice pentru a identifica grupurile
vulnerabile care sunt expuse unui risc ridicat. Rezultatul este o estimare a numărului de persoane
infectate în zona acoperită de sistemul de canalizare25.
1.2.2. Accesibilitatea
Accesibilitatea serviciilor AAC în România este cea mai scăzută din UE, cel mai sărac grup de
populație fiind nevoit să cheltuiască peste 6% din totalul cheltuielilor pe alimentare cu apă și
canalizare.26 În România, metodologia de reglementare pentru asigurarea accesibilității utilizată de
ANRSC pentru a stabili nivelurile tarifare se calculează ca prag procentual maxim al venitului mediu
al gospodăriilor, și nu ca prag pentru gospodăriile sărace. Acest lucru contribuie la reticența de a se
conecta la infrastructura existentă.
Având în vedere că tarifele sunt susceptibile de a crește în continuare ca urmare a investițiilor
semnificative pentru punerea în aplicare a DTAUR, trebuie abordată problema accesibilității, care
afectează locuitorii vulnerabili (inclusiv persoanele în vârstă, cu dizabilități și grupurile etnice
marginalizate). După cum s-a subliniat mai sus, incidența marginalizării este de până la 10 ori mai
mare în orașele mai mici decât în cele mai mari. În cazul în care infrastructura este disponibilă,
principalii factori de restricționare pentru persoanele defavorizate (în principal vârstnici, persoane cu
dizabilități și romi) sunt costurile de conectare și de construcție a băii interioare, împreună cu tarifele
lunare.
Deși legislația privitoare la AAC a fost modificată recent și permite dezvoltarea unor mecanisme de
sprijin financiar pentru gospodăriile sărace (atât pentru costurile de racordare, cât și pentru
tarifele lunare pentru apă), foarte puține APL-uri au pus în aplicare astfel de măsuri. În contextul
creșterii tarifelor și al inegalităților mari de venit, una dintre nevoile prioritare este asigurarea
punerii în aplicare a acestei legislații la nivel național.

24
Atlasul comunităților urbane marginalizate din România, Banca Mondială, 2014.
25
Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene și Direcția Generală Mediu, în colaborare cu KWR și
Rheinisch-Westfälische Technische Hochschule din Aachen (RWTH), Water Europe și EUREAU fac o evaluare
"care vizează dezvoltarea unui sistem de avertizare bazat pe analiza apelor uzate pentru SARS-CoV-2 și
schimbul de experiență în monitorizarea SARS-CoV-2 în domeniul apelor uzate".
https://www.kwrwater.nl/en/projecten/kwr-wastewater-surveillance-guidance-for-sars-cov-2/
26
Raport de țară România, CE, 2020

22
Legea privind serviciile de alimentare cu apă și canalizare nr. 241/2006 oferă în prezent autorităților
administrației publice locale posibilitatea de a acorda un ajutor lunar, precum și de a acoperi integral
sau parțial cheltuielile suportate pentru conectarea la sistemul de alimentare cu apă și canalizare.
Acest ajutor poate fi oferit gospodăriilor care câștigă sume aflate sub salariul minim brut național
garantat pe membru de familie, în limita a 75 l / persoană / zi. Potrivit legii, ajutorul lunar acordat
beneficiarilor de ajutor social (așa este definit de Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat)
trebuie să acopere cel puțin 50% din costul furnizării serviciului de alimentare cu apă și canalizare.
Preocupările privind accesibilitatea se reflectă, de asemenea, în reticența APL-urilor de a delega
servicii către societățile care operează regional. Prin urmare, există o mare nevoie ca APL-urile să se
folosească de legislația privind stabilirea ajutorului financiar pentru gospodăriile cu venituri mici,
completată de actualizarea metodologiei de reglementare a ANRSC bazată pe un prag de venit
minim și nu pe cel mediu.

Politica Urbană trebuie să sprijine furnizarea de servicii AAC durabile care să

Obiectivele Politicii Urbane: acopere toți cetățenii, inclusiv grupurile sărace și vulnerabile, prin includerea
Orașe echitabile și incluzive măsurilor de sprijin financiar pentru racordare și a costurilor lunare, puse în
aplicare la nivel local.

Având în vedere că nivelul pierderilor de apă se apropie de 50% (inclusiv pierderile de producție,
transport și de întreținere a infrastructurii)27 și impactul tot mai mare al schimbărilor climatice
asupra securității apei, îmbunătățirea eficienței sectorului AAC în România necesită o atenție
urgentă.
În calitate de principali poluatori, orașele au un rol de lider în îndeplinirea angajamentelor de
atenuare a schimbărilor climatice. România este identificată ca fiind extrem de vulnerabilă la
schimbările climatice, multe regiuni fiind supuse riscurilor de inundații și intensificării secetei. Se
preconizează că efectele schimbărilor climatice vor diferi de la un bazin hidrografic la altul,
necesitând acțiuni adaptate la nivel local. Disponibilitatea apei naturale în râurile interne se va
reduce treptat până în 2050 (8-10% pentru principalele râuri Siret, Olt, Mureș, Jiu, Argeș și 25%
pentru râurile mai mici din sud)28.
Apar două provocări majore pentru primăriile din aceste domenii, iar principiul cheie în atenuarea
acestor efecte este urgența. În primul rând, reducerea disponibilității apei va pune o presiune sporită
pe rezolvarea problemei apelor uzate netratate evacuate în râuri. În al doilea rând, se preconizează
că cererea de apă va crește în viitor, în special pentru irigații (datorită frecvenței și intensității
crescânde a secetei), necesitând acțiuni pentru creșterea eficienței și reducerea pierderilor prin
investiții de capital și planuri de gestionare a activelor pe termen lung.
În timp ce s-au implementat programe mari de investiții, mai multe analize sectoriale au evidențiat
necesitatea de a îmbunătăți gestionarea activelor și de a elabora orientări de planificare pe termen
lung pentru acest sector. Un studiu recent al BERD semnalează faptul că „nu există o cultură pentru
gestionarea activelor pe termen lung, iar infrastructura construită cu fonduri semnificative ale UE și
altor fonduri publice s-ar deteriora rapid dacă nu se iau măsuri”.29

Obiectivele Politicii Urbane: Politica Urbană trebuie să promoveze o economie mai circulară în sectorul
AAC, să promoveze opțiuni alternative și măsuri inovatoare pentru a spori
Orașe ecologice și reziliente, eficiența serviciilor AAC, sprijinind în același timp administrațiile publice

27
Idem
28
Raportul de diagnostic privind apele din România, Banca Mondială, 2018
29
BERD-RAMBOL-BDO: Raport privind opțiunile strategice pentru consolidarea și dezvoltarea sectorului apei
din România 2020-2035, 2020.

23
 Orașe bine guvernate locale (APL) în planificarea gestionării activelor pentru a evita deteriorarea
infrastructurii construite cu fonduri semnificative ale UE și altor fonduri
publice.

1.3. Strategia politică cheie 4: Asigurarea unei furnizări eficiente din punct
de vedere financiar a serviciilor
1.3.1. Politici și practici de stabilire a tarifelor
Ca parte a procesului de regionalizare, a fost implementată o nouă abordare de stabilire a
tarifelor, constând în elaborarea strategiilor tarifare pe termen mediu pentru perioade de 5 până
la 7 ani. Strategiile tarifare ale Operatorilor Regionali (OR) sunt, de obicei, concepute pe baza
metodologiei din Ghidurile de analiză cost-beneficiu pentru proiectele de investiții emise de UE
pentru fiecare perioadă de programare. APL-urile trebuie să o aprobe, iar ADI-urile care deleagă
serviciile AAC către OR sunt responsabile pentru aprobarea ajustărilor tarifare pe baza strategiei
tarifare aprobate. Autoritatea națională de reglementare ANRSC trebuie să valideze strategia și să
aprobe ajustările tarifare anuale solicitate de operatori în consecință.
Structura tarifară este comună pentru toți OR, cu o singură taxă volumetrică în întreaga zonă
deservită și fără taxă fixă, dar ea nu reușește să protejeze persoanele sărace. Deși simplă și
transparentă, această abordare nu reflectă discrepanțele mari de venit din România (cu cele mai
sărace gospodării plătind până la sau mai mult de 6% din venitul lor disponibil pe facturile AAC).
Preocupările legate de costul de racordare și de accesibilitatea tarifelor lunare reprezintă un motiv
major al reticenței gospodăriilor de a se racorda la rețelele disponibile (așa cum se subliniază în
secțiunea 3.1.3.1).1.1.3.1
Tarifele pentru AAC au crescut constant în ultimele două decenii, dar sunt în continuare printre
cele mai scăzute din UE. Printre principalii factori determinanți ai acestei tendințe s-au numărat
creșterea prețului energiei, costurile financiare pentru contribuțiile proprii la dezvoltarea
infrastructurii și creșterea salariului minim național în urma modificărilor legislative din 2017.
1.3.2. Performanța de recuperare a costurilor
Veniturile tarifare reprezintă baza pentru finanțarea operațiunilor și întreținerii infrastructurii
(O&I), costurile de capital incluzând reabilitarea și modernizarea acoperite în cea mai mare parte
din transferuri. Operațiunile și întreținerea infrastructurii reprezintă o provocare pentru mulți OR,
deoarece veniturile tarifare acoperă în principal costurile de exploatare și rambursarea
împrumuturilor de cofinanțare pentru investiții și numai ceea ce a mai rămas se utilizează pentru
întreținere. Această situație a condus la o întreținere insuficientă a activelor AAC.
Zonele cu densitate redusă reprezintă o provocare majoră pentru OR și OL. Operatorii regionali
care deservesc zone cu densitate scăzută se luptă să acopere costurile operaționale de bază. În
prezent, se permite administrațiilor locale să implementeze soluții alternative pentru colectarea
apelor uzate prin intermediul SIA (Sisteme Individuale Adecvate) pentru a evita performanțele slabe
în zonele care nu au o concentrație suficient de mare. Situația este și mai dificilă pentru restul de
972 de OL (operatori locali), majoritatea deservind localități cu populație între 2.000 și 8.000 de
locuitori.30 Având în vedere capacitatea lor limitată de a accesa finanțare și subvenționarea lor
intensă, acești operatori locali (unii dintre ei fiind unități din cadrul autorităților municipale) sunt, în
general, nesustenabili și incapabili să asigure O&I de bază ale infrastructurii existente.

30
Rezultatul 4, Raport cu un plan de punere în aplicare actualizat propus al DTAUR, inclusiv prioritizarea
măsurilor și noul calendar pentru conformitatea aglomerărilor de peste 2.000 e.l., Banca Mondială, mai 2020.

24
Deși tarifele sunt un factor-cheie pentru performanța financiară a societăților de utilități publice,
creșterea eficienței operaționale ar trebui să fie principalul obiectiv al creșterii veniturilor și al
realizării recuperării costurilor. Măsurile necesare includ asigurarea eficienței personalului,
reducerea volumului de apă care nu produce venituri, subcontorizarea și consumul ilegal, precum și
eficiența energetică.
Tarifarea diferențiată (TD) reprezintă o soluție răspândită pentru o recuperare mai eficientă a
costurilor și promovarea utilizării responsabile a apei, dar acestea trebuie completate cu măsuri de
protecție a gospodăriilor sărace. Ipoteza că gospodăriile sărace consumă mai puțină apă decât cele
cu venituri mari nu este valabilă, deoarece acestea pot fi mai mari și pot consuma mai multă apă
datorită rețelelor și echipamentelor tehnico-sanitare mai puțin eficiente.31
Pentru a aborda această provocare, învățarea din experiența altor state membre ale UE, cum ar fi
Franța, Belgia, sau Portugalia se poate dovedi utilă. Unele dintre cele mai bune practici includ
comunicarea proactivă înainte, în timpul și după punerea în aplicare a reformei tarifare (inclusiv
simulări de facturi în cazul orașului Dunkerque în Franța), comunicarea pentru a încuraja schimbările
de comportament, complementare stimulentului de stabilire a prețurilor (inclusiv scanări gratuite
pentru optimizarea consumului de apă în regiunea Flandra din Belgia), deducerea directă din suma
datorată pentru tariful social pentru a evita problemele legate de plată (a se vedea anexa A1).

Politica urbană ar trebui să promoveze politici de stabilire a tarifelor

Obiectivele Politicii Urbane:
Orașe competitive și
productive, Orașe echitabile și
incluzive
eficiente din punct de vedere financiar, care să abordeze, de asemenea,
preocupările legate de echitatea socială. Creșterea eficienței operaționale ar
trebui să fie principalul obiectiv al creșterii veniturilor și al recuperării
costurilor. Tarifarea diferențiată (TD) reprezintă o soluție răspândită pentru
recuperarea costurilor și promovarea utilizării responsabile a apei, dar
aceasta trebuie completată cu măsuri de protecție a gospodăriilor sărace.
Strategiile tarifare ar trebui să aibă la bază planurile de afaceri.

1.4. Principalele concluzii și măsurile propuse pentru serviciile de apă și

canalizare
1.4.1. Strategia politică cheie 1: Asigurarea acoperirii cu servicii
complete și a conformității cu directivele UE
Eliminarea deficitului de servicii în sectorul AAC este o prioritate națională care necesită
instrumentele și stimulentele adecvate. Măsurile propuse pot implica următoarele:
Tabelul 1. Măsuri propuse pentru AAC – Acoperire și conformitate

Măsuri de reglementare Inițiatori Cronologie

estimată

Punerea în aplicare a subvențiilor specifice pentru MLPDA, Administrațiile locale 2020-2022

costurile de conectare și lunare. Legislația actuală
privind apa permite autorităților locale să ofere
sprijin financiar atât pentru racordarea inițială, cât
și pentru facturile lunare pentru gospodăriile
sărace. Având în vedere disparitățile sociale mari
din România, acesta este un pas critic pentru
eliminarea decalajului de servicii.

31
Abordarea consecințelor sociale ale tarifelor pentru alimentarea cu apă și canalizare, OCDE, 2020.

25
Măsuri de reglementare Inițiatori Cronologie
estimată

Îmbunătățirea reglementării și monitorizării MLPDA, Administrațiile locale 2020-2022

performanței SR-urilor de către ADI-uri (planuri de
afaceri, planuri de investiții)

Creșterea responsabilității și definirea MLPDA, MFP, Consiliile Județene 2020-2021

responsabilităților juridice ale APL-urilor în ceea ce
privește respectarea directivelor UE.
Continuarea cooperării interjurisdicționale prin
îmbunătățirea cadrului legislativ privind ADI-urile.
Consolidarea rolului consiliilor județene în
monitorizarea respectării directivelor UE și a
planurilor generale. Revizuirea listei proiectelor de
investiții în infrastructura AAC incluse în master
planuri și revizuirea proiectelor prioritizate pentru
a sprijini conformitatea cu DTAUR32.

Măsuri fiscale Inițiatori Cronologie

estimată

O strategie de stimulare care combină finanțarea MLPDA, Administrațiile locale, 2020-2022

comercială cu transferurile bugetare pentru a ANRSC, OR, ADI-urile
sprijini extinderea OR, acoperind cel puțin 2 mii e.l.
(conform cerințelor DTAUR)33.
Prioritizarea investițiilor care contribuie la
conformarea în aglomerări suficient de concentrate
de peste 2 mii e.l. și cu aglomerările de peste 10
mii e.l. ca prioritate maximă.
Sprijin țintă în perioada de programare 2021-2027,
care permite ADI-urilor să solicite și să acceseze
fonduri în mod direct.
Îmbunătățirea performanței financiare a ORr
(strategii tarifare bazate pe planuri de afaceri
aprobate de ANRSC, reducerea pierderilor,
creșterea eficienței energetice).

Controlarea extinderii urbane: în timp ce MLPDA, Administrațiile locale, 2020 – 2027

extinderea acoperirii serviciilor de apă și canalizare ADI-urile.
în zonele periurbane este o cerință urgentă, este
necesar să se asigure faptul că extinderea este
limitată prin planificarea urbană bine proiectată la
nivel metropolitan / nivel de ZUF.
Abordarea marginalizării și a accesului la
infrastructură și servicii de calitate cu prioritate,

32
INFRASAP, PROGRAMUL DE EVALUARE A SECTORULUI INFRASTRUCTURII DIN ROMÂNIA, Document
subsectorial pentru alimentarea cu apă și canalizare, mai 2020, Banca Mondială.
33
INFRASAP, PROGRAMUL DE EVALUARE A SECTORULUI INFRASTRUCTURII DIN ROMÂNIA, Document
subsectorial pentru alimentarea cu apă și canalizare, mai 2020, Banca Mondială.

26
Măsuri de reglementare Inițiatori Cronologie
estimată
începând cu accesul la apă potabilă sigură.
Conceperea unor programe de revitalizare urbană
destinate zonelor urbane marginalizate care să
includă extinderea și reabilitarea infrastructurii
AAC.
Adaptarea planificării infrastructurii AAC la
tendințele declinului demografic: localitățile cu
declin demografic semnificativ și periferiile urbane
pot necesita o abordare diferită pentru a rezolva
provocările de eficiență ale salubrizării centralizate
a apei, cum ar fi implementarea unor SIA.
Măsuri instituționale
Inițiatori Cronologie estimată

Creșterea gradului de conștientizare la nivel local MLPDA, Administrațiile locale, 2020-2022

cu privire la urgența problemei și creșterea Asociația Orașelor din România,
responsabilității APL. În timp ce standardele UE în Asociația Municipiilor din
materie de apă sunt îndeplinite în aglomerările România
urbane mai mari, conformitatea în aglomerări cu
populația cuprinsă între 2 și 10 mii e.l. trebuie
accelerată.
Proiectarea campaniilor naționale și locale de
conștientizare a populației nedeservite cu privire la
beneficiile conectării la infrastructura existentă.
Atribuirea de noi responsabilități APL-urilor în
procesul de asigurare a conformității sistemelor
individuale adecvate (SIA) – înregistrare, inspecție,
informarea cetățenilor.
Optimizarea funcționării ADI-urilor pentru a
asigura o absorbție mai mare a fondurilor UE, o
mai bună coordonare și un proces decizional
eficient.
Schimbul de expertiză tehnică între membrii ADI-
urilor și dezvoltarea programelor de consolidare a
capacităților.
Dezvoltarea în continuare a mecanismelor de
cooperare între MLPDA și Ministerul Finanțelor
Publice pentru a asigura conducerea sectorului.

1.4.2. Strategia politică cheie 2: Asigurarea accesului și a accesibilității

la servicii
Politica Urbană trebuie să sprijine furnizarea de servicii durabile de alimentare cu apă și de
canalizare pentru toți cetățenii, inclusiv grupurile sărace și vulnerabile, prin includerea măsurilor
de sprijin financiar pentru racordare și pentru costurile lunare, puse în aplicare la nivel local.
Autoritățile locale trebuie încurajate să aplice astfel de măsuri, deoarece li s-a conferit autoritatea să
facă acest lucru prin modificări legislative recente.

27
 Tabelul 2. Măsuri propuse pentru AAC – Accesul și accesibilitatea

Măsuri de reglementare Inițiatori Cronologie estimată

Actualizarea metodologiei de reglementare a ANRSC 2020-2021

ANRSC privind tarifele pe baza unui prag de venit
minim, în locul venitului mediu.

Măsuri instituționale Inițiatori Cronologie estimată

Sprijinirea APL-urilor pentru a utiliza mecanismele MLPDA 2020-2021

disponibile pentru a asigura accesul și
accesibilitatea la serviciile de alimentare cu apă și
de canalizare pentru rezidenții urbani vulnerabili.
(Subvenții țintite pentru racordare și costurile
lunare). Legea serviciului de alimentare cu apă și
canalizare nr. 241/2006, conferă în prezent
autorităților administrației publice locale
posibilitatea de a acorda ajutor lunar, precum și de
a acoperi integral sau parțial cheltuielile aferente
racordării la sistemul de alimentare cu apă și
canalizare.

Măsuri fiscale Inițiatori Cronologie estimată

Explorarea opțiunilor de tarifare diferențiată (TD) ANRSC 2020 – 2021

cu o componentă socială.

1.4.3. Strategia politică cheie 3: Reducerea decalajelor de eficiență și

continuarea inovării
Sprijinirea APL-urilor în planificarea gestionării activelor pentru a evita deteriorarea infrastructurii
construite cu fonduri publice semnificative provenite de la UE și a altor fonduri publice este o
prioritate esențială. Politica Urbană trebuie, de asemenea, să promoveze o economie mai circulară
în acest sector, promovând reutilizarea nămolurilor și opțiunile alternative și măsuri inovatoare
pentru creșterea eficienței serviciilor AAC.

Tabelul 3. Măsurile propuse pentru AAC – Decalaje în materie de eficiență și inovare suplimentară

Măsuri de reglementare Inițiatori Cronologie estimată

Orientări privind gestionarea activelor pentru acest MLPDA, MFP 2020-2022

sector, deoarece APL sunt responsabile de
gestionarea și planificarea activelor publice în
legătură cu sistemele de alimentare cu apă și
canalizare (în conformitate cu Legea administrației
publice locale nr. 215/2001).
Orientări naționale privind politicile de gestionare

28
a apei bazate pe evaluarea schimbărilor climatice
Noi orientări naționale pentru gestionarea
nămolurilor (inclusiv reutilizarea nămolurilor și a
apei tratate pentru agricultură).
Stimularea accesului liber și a politicilor privind
datele deschise în sectorul apei; interoperabilitatea
și schimbul de date între instituții vor deschide
calea către instituirea Data Analytics.
Actualizarea legislației pentru a asigura securitatea
colectării, transmiterii și stocării datelor, inclusiv a
soluțiilor de sprijin TIC în sectorul apei.

Măsuri instituționale Inițiatori Cronologie estimată

Îmbunătățirea gestionării energiei în sectorul AAC MLPDA, OR 2020-2021

Reducerea pierderilor de apă prin planificarea pe
termen lung a gestionării activelor, completată de
soluții inteligente.
Monitorizarea utilizării la domiciliu prin folosirea
contoarelor de apă și aplicațiilor inteligente;
alertarea serviciilor de golire pentru persoanele
fără conexiune la rețelele de canalizare prin
utilizarea aplicațiilor.

1.4.4. Strategia politică cheie 4: Asigurarea unei furnizări eficiente din

punct de vedere financiar a serviciilor
Sectorul AAC ar beneficia de stabilirea unor strategii tarifare bazate pe planuri de afaceri care
abordează, de asemenea, preocupările legate de echitatea socială. Creșterea eficienței
operaționale ar trebui să fie principalul obiectiv al creșterii veniturilor și al recuperării costurilor.
Politica Urbană ar trebui să ofere instrumente pentru creșterea capacității APL-urilor de a accesa
finanțare provenită de la UE, să consolideze necesitatea unei abordări integrate a utilizării diferitelor
surse de finanțare (inclusiv un cadru de reglementare unitar de prioritizare a investițiilor) și să ofere
instrumente pentru sprijinirea autorităților locale în identificarea surselor alternative prin finanțare
comercială.

Tabelul 4. Măsurile propuse pentru AAC – Furnizarea de servicii eficiente din punct de vedere financiar

Măsuri de reglementare Inițiatori Cronologie estimată

Se analizează în prezent implementarea unor MPF, MLPDA 2021-2035

soluții alternative în contextul în care sistemele de
colectare și SEAU nu ar funcționa la capacitate
optimă, potrivit unor criterii clare.

29
Gestionarea reclamațiilor nefondate necesită în
MLPDA 2020-2022
continuare modificări ale legislației privind
achizițiile publice34
Măsuri fiscale Inițiatori Cronologie estimată

Creșterea ratei de absorbție a fondurilor UE și MLPDA, MF, MFE, ANRSC, OR 2020-2027

identificarea măsurilor de creștere a eficienței în
gestionarea finanțelor municipale.
Asigurarea complementarității și coordonării
surselor de finanțare (programe de finanțare ale
UE și naționale, precum și finanțare comercială)
printr-un cadru de reglementare.
Consolidarea finanțării comerciale și a implicării
sectorului privat pentru a reduce dependența de
finanțările UE și pentru a extinde know-how-ul;
identificarea noilor mecanisme de cofinanțare. Ar
trebui utilizate instrumentele de reducere a
riscurilor, cum ar fi garanțiile și instrumentele de
îmbunătățire a creditului, pentru a atrage creditori
comerciali.35
Implementarea strategiilor tarifare bazate pe
planuri de afaceri.

Măsuri instituționale Inițiatori Cronologie estimată

Deși tarifele sunt un factor-cheie pentru OR, ANRSC, ADI-urile 2020-2021

performanța financiară a companiilor de utilități
publice, creșterea eficienței operaționale ar trebui
să fie principalul obiectiv al creșterii veniturilor și al
realizării recuperării costurilor.
Consolidarea capacității financiare a OR în vederea
finanțării investițiilor din resurse proprii, evitând în
același timp să se pună o presiune suplimentară
asupra creșterii tarifelor (prin reducerea pierderilor
de apă, a pierderilor comerciale aferente apei care
nu produce venituri și prin creșterea eficienței
energetice).
Punerea în aplicare a măsurilor de îmbunătățire a
eficienței costurilor, inclusiv a eficienței
personalului, de reducere a volumului de apă care

34
Output 4, Report with a proposed updated implementation plan of UWWTD, including prioritization of
measures and new timeline for compliance of the agglomerations above 2,000 p.e., World Bank, May 2020
35
Două documente-cheie privind produsele de reducere a riscurilor, cum ar fi garanțiile, sunt „ Governments
Don’t Have to go it Alone: Leveraging Public Funds To Attract Commercial Finance for Improved Water
Services” [„Guvernele nu trebuie să se descurce singure: mobilizarea fondurilor publice pentru a atrage
finanțare comercială pentru servicii de apă îmbunătățite”] (Bender 2015) și „Capital Subsidies Implicit In
Concessional Finance: How to Make Them More Transparent and Better Target” [„Subvenții de capital implicite
în finanțarea concesională: cum pot fi făcute mai transparente și mai bine direcționate”] (Kingdom, Baeumler și
Guzman 2012).

30
nu produce venituri și de creștere a eficienței
energetice.
Subcontorizarea și consumul ilegal (adesea asociat
cu utilizarea apei pentru irigații) care conduc la
pierderi comerciale trebuie abordate cu prioritate
pentru a reduce pierderile comerciale și a crește
rata de conectare.
Punerea în aplicare a celor mai bune practici de
gestionare a activelor și elaborarea de orientări
privind gestionarea activelor pentru acest sector.
Politici și practici orientate către client la nivelul
SR-urilor.

2. DIRECȚIA POLITICII 2: ÎMBUNĂTĂȚIREA SECTORULUI

GESTIONĂRII DEȘEURILOR SOLIDE
Prezenta Notă a Politicii definește deșeurile solide ca deșeuri rezidențiale, comerciale și
instituționale și se bazează pe cele mai recente date disponibile din 2017. Ea are la bază cele mai
recente studii dedicate acestui sector (inclusiv, dar fără a se limita la publicațiile Băncii Mondiale, ale
JASPERS și JRC) subliniind aspectele-cheie legate de gestionarea deșeurilor solide care au impact
asupra așezărilor urbane din România. Nota ia în calcul și rezultatele interviurilor organizate de
Banca Mondială cu autoritățile publice locale (APL), ADI-urile și operatorii din 6 orașe din România în
2020: Alexandria, Oradea, Timișoara, Aninoasa, Craiova și Sectorul 5 din București. Obiectivul
principal este de a identifica recomandările care pot aduce informații și ghida dezvoltarea urbană a
României în vederea atingerii celor patru obiective principale:
Orașe echitabile și incluzive
În pregătirea tranziției către economia circulară, Politica Urbană ar trebui să sprijine măsurile de
politică privind GDS pentru creșterea accesului la serviciile de colectare a deșeurilor atât în zonele
urbane, cât și în cele rurale, pentru a încuraja reciclarea, pregătirea produselor reutilizate și a reduce
gradul de depozitare a deșeurilor. Politica Urbană ar trebui să sprijine furnizarea de servicii și
infrastructură GDS de calitate persoanelor vulnerabile și defavorizate la tarife accesibile, reduse,
acordând atenție persoanelor care trăiesc în zone marginalizate.
Orașe ecologice și reziliente
Politica urbană trebuie să sprijine tranziția către o economie mai circulară, oferind instrumentele
necesare pentru implementarea reciclării și compostării în toate așezările urbane din România.
Campaniile de sensibilizare și folosirea educației publice pot fi utilizate ca principali factori pentru
creșterea participării publice la reciclarea deșeurilor și la economia circulară, pentru reducerea
depozitării ilegale a deșeurilor și pot avea drept obiective principale reducerea riscurilor de sănătate
pentru cetățeni, creșterea calității aerului și îmbunătățirea imaginii orașului.
Orașe competitive și productive
Politica urbană va promova un tarif pentru deșeuri care va aborda, de asemenea, problemele legate
de echitatea socială. Politica urbană va sprijini punerea în aplicare a instrumentului economic de
taxare a gospodăriilor în funcție de cantitatea de deșeuri generate, stabilind obiective obligatorii de
reciclare pentru localități, însoțite de sancțiuni în caz de nerespectare.
Orașe bine guvernate

31
Facilitarea cooperării interjurisdicționale în sectorul gestionării deșeurilor solide este o cerință
esențială pentru o Politică Urbană de succes. În plus, cooperarea sectorială interjurisdicțională ar
putea servi drept pilot pentru cooperarea în scopuri multiple. Atingerea acestui obiectiv implică
dezvoltarea cadrului legislativ privind zonele metropolitane și ADI-urile, precum și implicarea
autorităților locale și a asociațiilor de dezvoltare intercomunitară ca actori-cheie în promovarea
standardelor și a conformității în acest sector, atât ca acționari, cât și ca mandanți.

2.1. Strategia politică cheie 1: Asigurarea acoperirii complete și a eficienței

serviciilor, creșterea ratei de reciclare și sprijinirea tranziției către o
economie mai circulară
2.1.1. Nivelurile de acoperire a serviciilor – comparații între zonele
urbane și cele rurale
Nivelul de acoperire al sectorului se confruntă cu discrepanțe mari între zonele urbane și rurale
(95% rată de colectare în zonele urbane și 76% în zonele rurale). Un raport recent al Băncii
Mondiale36 informează că serviciile de colectare a deșeurilor au fost furnizate în 2017 către 86% din
populație: 95% în zonele urbane și 76% în zonele rurale. Aceste disparități sunt parțial explicate prin
ratele scăzute de semnare a contractelor și de colectare a veniturilor, împreună cu aspecte legate de
accesibilitatea vehiculelor care colectează deșeuri în zonele mai sărace și mai îndepărtate, dar acest
lucru ridică întrebări suplimentare legate de eliminarea deșeurilor în zonele rurale. Chiar dacă nivelul
de acoperire a crescut de la 89% în zonele urbane și de la 67% în zonele rurale în 201337, acoperirea
completă este considerată o condiție prealabilă pentru atingerea obiectivelor pentru 2020 pentru
reciclare.
Performanța țării se caracterizează în continuare prin rate foarte scăzute de reciclare a deșeurilor
municipale (14%), fără șanse de a atinge obiectivul de 50% stabilit pentru statele membre până la
sfârșitul anului 2020. În plus, separarea la sursă și transformarea deșeurilor biodegradabile netoxice
în compost reprezintă încă o provocare. România este una dintre ultimele țări UE în ceea ce privește
reciclarea (20 kg / an / locuitor în comparație cu media UE de 144 kg / an). În plus, ratele de reciclare
au stagnat din 2013, în timp ce rata de incinerare a crescut ușor la 4%. Mai multe județe au reușit să
atingă o rată de reciclare mai mare (cum ar fi Timiș cu > 80%), dar 35 dintre ele sunt sub media de
14%, iar 11 (cum ar fi Arad, Brăila, Constanța, Ilfov) sunt sub 1%. Rata de 14% include 7% din
reciclarea materialelor și 7% din compostare. Materialele reciclabile sunt preluate în cea mai mare
parte din sectorul comercial și instituțional, în timp ce separarea deșeurilor în gospodării rămâne
slab organizată. Numărul insuficient de containere de colectare selectivă a deșeurilor menajere,
nivelurile scăzute de conștientizare a populației, lipsa stimulentelor, dar și lipsa sancțiunilor pentru
încălcarea dispozițiilor legale conduc la o calitate slabă a fracției uscate. România rămâne în urmă nu
numai în ceea ce privește reciclarea deșeurilor, ci și colectarea și transformarea separată a
deșeurilor biodegradabile netoxice în compost sau incinerarea acestuia în instalațiile de producere a
energie din deșeuri biodegradabile (Error! Reference source not found.). Gestionarea eficientă a
deșeurilor necesită în primul rând o viziune unificată și documente strategice care să faciliteze
punerea în aplicare a politicilor publice adecvate obiectivelor asumate.
În 2017, au fost raportate Comisiei Europene rate ridicate de depozitare a deșeurilor (70%),
România nealiniindu-se la ierarhia deșeurilor și la obiectivele de reciclare stabilite la nivelul UE38.

36
Raportul Băncii Mondiale – Condiții favorabile pentru creșterea reciclării deșeurilor municipale, 2020.
37
Raportul ANPM privind starea mediului în România, 2019
38
Cu toate acestea, cifra nu include depozitarea temporară înainte de eliminare, care, dacă ar fi adăugată, ar
crește și mai mult această rată. Sursa: „The Environmental Implementation Review 2019” [Analiza punerii în
aplicare a prevederilor privind mediul 2019]. Raport de țară – România.

32
România depășește semnificativ media UE, cu 192 kg/an/locuitor, comparativ cu 114 kg/an/locuitor.
Ocuparea terenurilor cu deșeuri prin depozitarea acestora duce la probleme grave, precum emisiile
de poluanți în aer și apă, precum și poluarea solului.
O problemă importantă se referă la raportarea datelor referitoare la generarea de deșeuri: în
2017, generarea de deșeuri municipale pe cap de locuitor în România a fost raportată ca încă
aflându-se considerabil sub media UE de aproximativ 487 kg (Eurostat). În ciuda faptului că,
aparent, cifrele reprezintă un indicator pozitiv pentru România, trebuie menționat faptul că
importante cantități de deșeuri nu sunt colectate și raportate (a se vedea, de asemenea, problemele
comunităților marginalizate). Cantitatea medie de deșeuri municipale generate pe cap de locuitor
este mai mică în România, comparativ cu media europeană, dar ar trebui luată în considerare și
producția de deșeuri care rămâne în afara evidențelor statistice.

Figura 1. GDS – Generarea de deșeuri (excl. deșeurile minerale majore)

a) în Romania (kg/cap de locuitor, 2016) b) în UE

Sursa: Eurostat

În cazul Bucureștiului, deși populația municipiului reprezintă aproximativ 9% din populația României,
cantitatea de deșeuri generate reprezintă aproximativ 20% din cantitatea totală generată la nivel
național, proporțională cu contribuția sa la PIB. Indicatorul de generare a deșeurilor menajere este
de 0,9 Kg / loc, pe zi, fiind semnificativ mai mare decât indicatorul mediu național pentru mediul
urban, care este de 0,66 kg / loc pe zi.
Figura 2. GDS - Rata de circularitate / Rata de utilizare circulară a materialelor (% din materiile de intrare)

a) în Romania b) în UE
Sursa: Eurostat

Caseta 2. Cele mai bune practici privind reciclarea în Uniunea Europeană

Potrivit Eurostat, începând din 2018, Germania are cea mai bună rată de reciclare a deșeurilor municipale
(67%) la nivel european, dar sunt și alte țări performante (Slovenia, Austria, Olanda), cu rate de reciclare de
peste 55%. Succesul acestor țări se bazează în primul rând pe funcționarea sistemului de colectare selectivă a
deșeurilor. Acest sistem a vizat o gamă relativ restrânsă de deșeuri (hârtie, plastic, sticlă, metale și uleiuri
uzate) până în prezent. În viitorul apropiat, la nivel european vor fi introduse o serie de noi reglementări

33
legale, iar alte noi categorii de deșeuri vor face obiectul obligației de a fi colectate separat (textile, materiale
periculoase și deșeuri organice).

Așa cum a revelat raportul BM, disponibilitatea datelor privind colectarea separată este, de
asemenea, o problemă importantă. Nu există date centralizate și standardizate la nivel național cu
privire la sistemele de colectare selectivă. Unele activități în această direcție au început cu fonduri
europene, dar, pentru moment, există un decalaj de câțiva ani în ceea ce privește datele disponibile,
fapt îngrijorător și care are efecte asupra eforturilor de planificare.

În pregătirea tranziției către economia circulară, Politica Urbană ar trebui să

Obiectivele Politicii Urbane:
Orașe ecologice și reziliente,
Orașe competitive și
productive
sprijine măsurile de politică ale GDS pentru accelerarea creșterii ratelor de
reciclare, pregătirea pentru reutilizare și limitarea depozitării deșeurilor. În
plus, ar trebui încurajată creșterea accesului la serviciile de colectare a
deșeurilor în zonele periurbane pentru reducerea decalajului dintre mediul
rural (76%) și zonele urbane (95%).

2.1.2. Standardele serviciilor și gradul de conformitate

Legislația europeană este un factor-cheie pentru gestionarea inovatoare a deșeurilor, cu un accent
puternic pe reducerea producției de deșeuri. În Directiva-cadru privind Deșeurile, Uniunea
Europeană a definit o ierarhie în cinci etape de gestionare a deșeurilor, subliniind i) prevenirea ca
fiind cea mai favorizată opțiune, urmată de ii) reutilizare; iii) reciclarea; și iv) recuperarea resurselor
la un nivel maxim. În cele din urmă, v) eliminarea, ca de exemplu prin depozitarea deșeurilor, este
considerată opțiunea cea mai puțin preferată, care trebuie utilizată numai atunci când celelalte
opțiuni nu sunt posibile.

Figura 3. Reprezentarea vizuală a Directivei-cadru a UE privind Deșeurile

CEA MAI
PREFERATĂ

PREVENȚIE

REDUCERE

RECICLARE

RECUPERARE

DEPOZITARE
CEA MAI PUȚIN
PREFERATĂ
Sursa: Bide, Thomas. Optimizarea calității informațiilor în colectarea datelor privind materiile prime în
întreaga Europă (ORAMA). Raport privind seturile de date disponibile referitoare la dimensiunile sociale
și de mediu ale extracției. Livrabilul 1.3 al proiectului ORAMA.

2.1.2.1. Comparație cu directivele și normele UE

La nivelul UE au fost adoptate o serie de propuneri legislative, cu obiective declarate pe termen

lung de a reduce cantitatea de deșeuri generate, de a atinge niveluri mai ridicate de reciclare și de

34
a promova deșeurile ca resursă. În linii mari, acest obiectiv implică obiective generale pentru
reciclare (55 % reciclarea globală a deșeurilor municipale până în 2025, 60 % până în 2030 și 65 %
până în 2035); un obiectiv obligatoriu este reducerea ponderii depozitelor de deșeuri până la
maximum 10% din totalul deșeurilor până în anul 2030; interzicerea depozitării deșeurilor colectate
separat; promovarea instrumentelor economice pentru a descuraja depozitarea deșeurilor. Politicile
UE de gestionare a deșeurilor vizează reducerea impactului acestora asupra mediului și sănătății și
îmbunătățirea eficienței resurselor UE. Obiectivul pe termen lung al acestor politici este de a reduce
cantitatea de deșeuri generate și, atunci când generarea de deșeuri este inevitabilă, de a o promova
ca resursă și a atinge niveluri mai ridicate de reciclare și de eliminare în condiții de siguranță a
deșeurilor.

Prin aderarea la Uniunea Europeană în 2007, România și-a asumat treptat realizarea obiectivelor
în ceea ce privește colectarea selectivă, reciclarea, valorificarea și eliminarea în condiții de
siguranță a deșeurilor. Gestionarea deșeurilor reprezintă în continuare o provocare majoră pentru
România, în ciuda progreselor oficiale înregistrate în urma adoptării, în decembrie 2017, a Planului
Național de Gestionare a Deșeurilor și a Programului de Prevenire a producerii Deșeurilor, ambele
valabile până în 202539. Cu toate acestea, adoptarea documentelor strategice nu este însoțită de
eforturi de investiții relevante. Pe baza planului național existent, planurile județene de gestionare a
deșeurilor sunt în curs de elaborare și vor defini, până la sfârșitul anului 2020, investițiile necesare
pentru atingerea obiectivelor Pachetului privind economia circulară (CEP).
Reciclarea și utilizarea eficientă a resurselor sunt încă scăzute în comparație cu alte țări europene,
în ciuda eforturilor de a finaliza legislația privind reciclarea. În conformitate cu Raportul CE privind
Alerta Timpurie din 2018, România a fost considerată a fi în pericol de a nu-și îndeplini obiectivul de
reciclare a deșeurilor municipale, stabilit la 50% pentru 2020. În plus, România are cea mai mare rată
de depozitare a deșeurilor din UE, de 70%, cu mult peste media UE de 25%.
România a depus eforturi pentru completarea legislației care sprijină reciclarea: OUG 74 /2018 a
introdus sistemul „Pay As You Throw” (plătești pentru cât arunci) ca schemă de promovare a
colectării separate, împreună cu contribuția la taxa pe economia circulară care reprezintă o taxă pe
depozitele de deșeuri, și Legea nr.181/2020 privind gestionarea deșeurilor nepericuloase
compostabile. La nivel local, au avut loc unele inițiative timpurii, în special în ceea ce privește
abordarea deșeurilor biologice. Unele planuri regionale, cum ar fi Planul Județean Sibiu (2019-2025)
menționează oportunitatea de a înființa colectarea separată a deșeurilor biologice și de a construi
instalații de compostare/digestie anaerobă. Municipiul Oradea, unde o instalație de compostare este
funcțională din 2012, a implementat deja un proiect pilot pentru colectarea separată a deșeurilor
biologice.

Caseta 3. Inițiativa „zero deșeuri” în Europa

Orașul Ljubljana, a cărui populație numără 400 de mii de locuitori, inclusiv zone suburbane, este prima capitală

39
Planul național prevede o strategie de creștere a ratelor de reciclare și de îndeplinire a obiectivelor de
reducere a eliminării deșeurilor biodegradabile în depozitele de deșeuri. Acesta se axează pe introducerea
colectării separate, inclusiv a deșeurilor biodegradabile, și pe planurile de tratare a acestor deșeuri prin
compostare sau digestie anaerobă. Planul propune, de asemenea, o extindere semnificativă a rețelei de
instalații de tratare mecanico-biologică, astfel încât să existe câte una în fiecare județ, ceea ce pare excesiv.
Instalațiile ar trebui să fie convertibile, astfel încât să poată trata deșeurile colectate separat din momentul în
care producția de deșeuri reziduale scade. În plus, există un plan de construire a primului incinerator dedicat
deșeurilor municipale cu valorificare energetică în București, ca parte esențială a unui proiect integrat de
gestionare a deșeurilor pentru capitală și, eventual, pentru județul Ilfov. Dezvoltarea proiectului a stagnat în
faza de planificare.

35
a UE angajată în inițiativa „zero deșeuri” și care pune în aplicare colectarea deșeurilor biologice, inclusiv
elementele schemei PAYT („plătești pentru cât arunci”) și o schemă mixtă bazată pe containere din ușă în ușă
și subterane. În 2018, colectarea separată a ajuns la 68%. Orașul Vrhnika a fost, de asemenea, indicat ca fiind
un exemplu de bune practici de către obiectivul „Zero Deșeuri în Europa”. Cei 18 mii de locuitori au realizat
deja o colectare selectivă de peste 70% și își propun să crească acest nivel. Frecvența colectării deșeurilor
reziduale a fost redusă la o dată pe lună, în timp ce deșeurile biologice sunt colectate din ușă în ușă sau
compostate chiar de către locuitori.
Sursa: zerowasteeurope.eu.

În viitor, obiectivele bunei gestionări a deșeurilor în statele UE vor impune standarde în creștere
până în 2030: o economie circulară cu mai puțină generare de deșeuri, pregătirea pentru reutilizare,
mai multă reciclare, reintroducerea materiilor prime secundare (de exemplu, a celor provenite din
reciclare) în circuitul economic, mai puțină eliminare (depozitare și incinerare). A doua etapă a
economiei circulare se bazează pe pregătirea pentru reutilizare, care în România este mai puțin
practicată. Există persoane în România care își repară și recondiționează produsele pentru a
prelungi durata de utilizare a acestora (de exemplu, vânzarea la mâna a doua de haine sau alte
bunuri), dar țara nu are o foaie de parcurs proprie în acest domeniu. Colectarea selectivă (separată)
a fracțiilor reciclabile trebuie realizată, dar România face primii pași în acest sens. Pentru a realiza o
colectare eficientă pe 5 sau 6 fracții (în conformitate cu Directiva-cadru și Legea 211/2011), sunt
necesare nu numai investiții substanțiale în containere individuale și stradale, în mijloace de
transport adaptate sau în echipamente de sortare, ci și tarife majorate pentru acest serviciu. Întrucât
economia circulară este subdezvoltată, în ciuda potențialului său, trebuie puse în aplicare și
introduse măsuri suplimentare în politicile publice.

Caseta 4. Reciclarea comunitară în Țara Galilor

Consiliul Comitatului Powys din Țara Galilor are un parteneriat pe termen lung (8+ ani) cu societatea Phoenix
Community Furniture Ltd., care furnizează serviciul de colectare al deșeurilor voluminoase prin colectarea
gratuită a mobilierului și deșeurilor electrice. Două dintre centrele de reciclare și de deșeuri menajere au
magazine de reutilizare la fața locului, care sunt operate de contractantul pentru deșeuri. Powys plătește unor
grupuri comunitare pentru a rula o rețea de 40 de locații comunitare de reciclare care acceptă textile,
încălțăminte și cărți. Există, de asemenea, o rețea de peste 30 de bănci de textile (containere de reciclare) în
întregul comitat care colectează în scopul reutilizării.

Sensibilizarea și cooperarea publicului sunt esențiale pentru serviciile de gestionare a deșeurilor,

în special pentru separarea la sursă și reciclare, dar și pentru economia circulară. În România,
nivelul de conștientizare a populației este scăzut, iar alinierea la cerințele Uniunii Europene necesită
implementarea unor politici de mediu, care nu pot fi realizate fără sprijinul populației. Creșterea
ratei de reciclare va necesita nu numai implicarea autorităților publice, ci și implicarea activă a
cetățenilor și a altor actori relevanți (autorități de mediu, spitale, școli, companii de reciclare,
colectori informali, ONG-uri, mass-media, public etc.) în toate fazele/etapele de elaborare și punere
în aplicare a strategiei de gestionare a deșeurilor la nivel local.
Ar trebui luate în considerare barierele din calea reciclării la domiciliu, împreună cu măsurile de
sensibilizare cu privire la economia circulară. În acest sens, organizarea unor campanii frecvente de
sensibilizare a publicului cu privire la importanța colectării separate a categoriilor de deșeuri sau
crearea de centre de informare poate determina cetățenii să aibă atitudinea corectă față de
selectarea deșeurilor. Alocările bugetare și personalul dedicat pentru sensibilizare ar trebui să facă
parte din sistemul de gestionare a deșeurilor. Participarea intensă a cetățenilor la separarea și

36
colectarea corectă a deșeurilor reciclabile depinde de atitudini, stimulente, prezența copiilor în
gospodărie și informarea prin intermediul mijloacelor de informare directe.

Caseta 5. Bariere în calea reciclării la domiciliu 40

1. Bariere situaționale: inclusiv containere inadecvate, lipsa spațiului, colectarea instabilă și lipsa accesului la
punctele de colectare
2. Bariere comportamentale, inclusiv lipsa de organizare a oamenilor, care sunt prea ocupați cu alte activități,
lipsa unei rutine în gospodărie și eșecul de a sorta sau elimina deșeurile care urmează să fie ridicate de către
companiile de salubritate
3. Bariere legate necunoașterea deșeurilor care trebuie să ajungă în containere diferite sau neînțelegerea
mecanismelor de bază ale funcționării schemei de reciclare.
4. Bariere de atitudine legate de neîncrederea în beneficiile reciclării pentru mediu, având în vedere că
reciclarea este o datorie a autorităților locale, dar și lipsa recompenselor personale sau lipsa recunoașterii
eforturilor.

2.1.2.2. Comparație cu normele și standardele naționale

Directiva UE privind gestionarea deșeurilor a fost transpusă în legislația română prin Legea 211/2011
privind regimul deșeurilor (cu modificările ulterioare), iar cadrul juridic unitar privind serviciul public
de salubritate este asigurat de Legea 101/2006.
Un progres formal important în direcția gestionării eficiente a deșeurilor a fost adoptarea Planului
Național de Gestionare a Deșeurilor (PNGD) și a Programului de Prevenire a Deșeurilor în
decembrie 2017. Acest lucru a condus la numeroase modificări ale cadrului legislativ, inclusiv
abrogarea a mai mult de 12 legi. Deși obiectivele PNGD sunt clare și lista de măsuri este deja
stabilită, este necesară implementarea și punerea în aplicare efectivă și urgentă a acestor
instrumente, inclusiv pregătirea unor acte de punere în aplicare, cum ar fi planurile județene de
gestionare a deșeurilor.41
Deși au fost luate unele măsuri legislative pentru a ține pasul cu directivele UE, nu există o
strategie integrată pentru economia circulară în România. În 2018, Guvernul a emis o Ordonanță
de Urgență (OUG 74/2018) pentru facilitarea punerii în aplicare a legislației europene privind
economia circulară. O creștere bruscă a contribuției administrației locale la deșeurile eliminate
transmite un semnal puternic pentru reducerea deșeurilor și sprijinirea economiei circulare.
Începând cu anul 2020, valoarea contribuției la economia circulară pentru deșeurile municipale și
cele provenite din construcții destinate eliminării a fost majorată de la 30 RON la 80 RON pe tonă
(fără TVA). Acest lucru creează presiuni suplimentare asupra autorităților locale pentru a reduce
cantitatea de deșeuri eliminate și a pune în aplicare mecanisme separate de colectare.

40
Pocock, R., et al. Barriers to recycling at home [Bariere în calea reciclării la domiciliu]. Birmingham: Cercetare
M.E.L. Raport pentru WRAP., 2008. Revalidat în Jesson, J.K., Pocock, R.L. and Stone, I. Barriers to Recycling: A
review of evidence since 2008 [Bariere în calea reciclării: O analiză a dovezilor din 2008 până în prezent].
Birmingham: Cercetare M-E-L. Raport pentru WRAP, 2014.
41
The Environmental Implementation Review [Analiza punerii în aplicare a prevederilor privind mediul] 2019,
Raport de țară – Romania, Comisia Europeană, 2019.

37
Deșeurile biodegradabile reprezintă cea mai mare parte a deșeurilor municipale, făcând astfel
colectarea selectivă să devină o prioritate în toate localitățile urbane. Conform Planului Național de
Gestionare a Deșeurilor, deșeurile biodegradabile reprezintă aproximativ 55 până la 60% din
deșeurile menajere (și deșeuri similare) colectate în perioada 2010-2014, ceea ce face ca procesul de
compostare să fie o prioritate majoră în efortul de reducere a cantităților de deșeuri eliminate.
Deșeurile menajere reprezintă între 72 până la 74% din deșeurile municipale, în timp ce deșeurile
generate de operatorii economici și de instituții reprezintă între 17 și 18%, iar deșeurile provenite
din serviciile publice reprezintă între 9 și 11% din cantitatea totală de deșeuri municipale. Cantitatea
totală raportată de deșeuri municipale a scăzut treptat din 2010, de la 6.343 mii tone la 4.956 mii
tone în 2014.42
Reglementările privind compostarea au un mare potențial de îmbunătățire a tranziției către o
economie circulară în sectorul gestionării deșeurilor. Recent (august 2020), a fost emisă Legea nr.
181/2020 privind gestionarea deșeurilor nepericuloase compostabile, care urmează să fie pusă în
aplicare în februarie 2021. Aceasta stabilește cadrul legal pentru desfășurarea activităților de
gestionare a deșeurilor compostabile nepericuloase, prin reciclare/valorificare, folosind opțiunea de
compostare/digestie anaerobă, împreună cu normele tehnice pentru stabilirea tratamentului și a
calității compostului.

Caseta 6. Colectarea separată a deșeurilor biodegradabile în Oradea

Începând cu anul 2018, Primăria Oradea și operatorul RER Vest au implementat colectarea separată a
deșeurilor biodegradabile la 126 de asociații de proprietari (pe lângă cele 2 fracții de deșeuri reziduale și
reciclabile deja implementate în oraș). Deșeurile biodegradabile produse de locatarii acestor blocuri de
locuințe sunt transformate în compost la stația administrată de Eco Bihor SRL, în parteneriat public-privat cu
Consiliul Local Oradea.
Potrivit rapoartelor operatorului RER Vest pentru luna iulie 2020, cele 126 de asociații au aruncat 95 de tone
de deșeuri reziduale, 104 tone de deșeuri biodegradabile și 84 de tone de deșeuri reciclabile "uscate" (plastic,
hârtie, metal)43. Odată cu intrarea în vigoare a noului Regulament al Serviciului de Salubritate al Municipiului
Oradea, colectarea selectivă în 3 fracții diferite (inclusiv deșeurile biodegradabile) este implementată în tot
orașul, în baza unei scheme de tipul "plătești pentru cât arunci", în care colectarea deșeurilor reciclabile și
biodegradabile va fi asigurată gratuit.

Pentru prevenirea și reducerea cantităților generate, problema risipei de alimente este o nouă
prioritate în acest sector. O versiune actualizată a Legii nr. 181/2020 privind gestionarea
compostului trebuie să includă un cadru de reglementare pentru prevenirea generării de deșeuri
alimentare.

Caseta 7. Măsuri de prevenire a risipei de alimente în Franța și Scoția

Franța: Legea împotriva risipei, adoptată in 2016, stabilește o ierarhie în patru etape pentru a limita risipa de
alimente. Acesta acordă prioritate prevenirii risipei de alimente, urmată de donarea sau reprocesarea
alimentelor nevândute pentru consumul uman, de recuperarea hranei pentru animale și, în cele din urmă, de
utilizarea compostului în agricultură sau de recuperarea energiei. Legea se aplică tuturor supermarketurilor și

42
Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, 2017
43
https://www.ebihoreanul.ro/stiri/si-mai-selectiv-de-anul-viitor-oradenii-vor-colecta-deseurile-in-
trei-fractii-158270.html

38
magazinelor de retail a căror suprafață de vânzare depășește 400 de metri pătrați. Comercianții trebuie să
semneze un acord de finanțare cu una sau mai multe asociații de ajutor alimentar. Legea interzice orice
prevedere contractuală care constituie un obstacol în calea donării alimentelor etichetate cu etichete private și
include lupta împotriva risipei de alimente din școli. Toți comercianții cu amănuntul de produse alimentare
trebuie să facă acest lucru pentru a evita sancțiunile, care includ și sancțiuni de până la doi ani de închisoare.
Începând din 2016, toate întreprinderile scoțiene care produc mai mult de 5 kg de deșeuri alimentare au
obligația legală de a colecta toate deșeurile alimentare și articolele stricate pentru reciclare separată de către
un serviciu înregistrat de transport de deșeuri. De atunci, s-a constatat că obiceiurile de cumpărare ale
companiilor s-au schimbat din cauza reglementărilor, majoritatea oamenilor începând să cumpere cu
precădere în funcție de ceea ce au nevoie și încercând să reducă risipa de alimente cât mai mult posibil. În
plus, cantitatea generală de deșeuri trimisă la depozitele de deșeuri s-a diminuat. La începutul anului 2016,
„Zero Waste Scotland” (Zero Deșeuri în Scoția) a dezvăluit că volumul deșeurilor alimentare tratate la
instalațiile de digestie anaerobă scoțiană a crescut până la 15 mii de tone în primele luni în care reglementările
au intrat în vigoare și continuă să crească de atunci.

2.1.3. Provocări în abordarea decalajelor în materie de servicii din

sectorul GDS
2.1.3.1. Inițiative de abordare a decalajelor în materie de servicii – analiză critică
Există mai multe provocări legate de decalajele în materie de servicii, după cum se arată în
raportul de avertizare al CE, în ciuda fondurilor UE utilizate pentru sistemul integrat de gestionare
a deșeurilor în ultimele două perioade de programare. Comisia a menționat România ca fiind unul
dintre statele membre expuse riscului de a nu îndeplini obiectivul de reciclare a deșeurilor
municipale până în 2020. Au fost propuse recomandări specifice acestei țări pentru a sprijini
România să elimine decalajele, în conformitate cu Foaia de parcurs44 elaborată în 2011, care, în cea
mai mare parte, nu a fost pusă în aplicare. Fondurile UE au fost utilizate pentru construirea de
depozite de deșeuri conforme și pentru introducerea colectării și gestionării separate a deșeurilor
municipale la nivel de județ. 35 din cele 41 de județe au beneficiat de aceste proiecte, iar cele mai
multe dintre ele au ca termen limită 2018-2019. Prin urmare, un număr mare de instalații noi au fost
puse doar recent în funcțiune.
România a introdus sistemul integrat de gestionare a deșeurilor la nivel de țară, cu responsabilități
delegate de la nivelul UAT-urilor către ADI-uri, însă procesul întâmpină dificultăți. În cadrul unei
analize BEI PASSA, principalele probleme identificate la nivel local sunt legate de dificultățile
datorate lipsei de personal calificat în aprobarea documentației de licitație, dificultățile în aprobarea
tarifelor și tarifelor diferite pentru deșeurile municipale reciclabile, aplicarea necorespunzătoare a
principiului „PAYT” (plătești pentru cât arunci) în raport cu prevederile contractului de finanțare
POIM și monitorizarea necorespunzătoare a indicatorilor de performanță cu lipsa aplicării
sancțiunilor. ADI, care este de fapt deseori condusă de Consiliul Județean, implementează proiectul
de gestionare a deșeurilor finanțat din fonduri europene, dar tot primăria este cea care are
obligațiile și responsabilitățile legale pentru furnizarea serviciului de salubritate. În consecință, apar
două probleme importante: i) primarii se opun creșterii tarifelor la nivelul planificat, deși gestionarea
integrată a deșeurilor este o operațiune mult mai costisitoare decât depozitarea deșeurilor; dar ii)
tarifele actuale nu permit gestionarea selectivă a deșeurilor, deoarece colectarea selectivă necesită
investiții majore și cheltuieli pe care tarifele nu sunt suficient de mari pentru a le acoperi.
Depozitarea ilegală a deșeurilor este o problemă omniprezentă în întreaga țară,45 iar autoritatea
locală are obligația de a asigura curățarea terenurilor în cazul în care depozitele ilegale sunt

44
Foaia de parcurs pentru România, 2011.
45
Rapoartele anuale ale Gărzii Naționale de Mediu, 2018, 2019.

39
identificate pe teritoriul său. După a arătat analiza BM46, depozitarea ilegală se datorează mai
multor factori, și anume:
i) absența accesului la serviciile de salubritate (doar 86% din populație a beneficiat de servicii
de colectare a deșeurilor în 2016);
ii) mai puține informații pentru populația rurală cu privire la utilizarea sistemelor deja
implementate de colectare a deșeurilor;
iii) o disponibilitate scăzută a populației rurale pentru plățile aferente acestor servicii (după
perioade lipsite de servicii); și
iv) niveluri scăzute sau absența sancțiunilor impuse populației de către autoritățile locale
pentru abandonarea deșeurilor.
Locurile de depozitare ilegală a deșeurilor au cunoscut o creștere a cantităților, dar și o scădere
semnificativă a dimensiunilor. În 2019, numărul locațiilor de depozitare ilegală în România a crescut
până la 3.837 de astfel de locații, față de 2.716 în 2018. Cu toate acestea, suprafața ocupată de
depozitele de deșeuri este în scădere evidentă, de la 4.062.268 mp în 2018 la aproximativ 1.384.980
mp în 2019. Într-un efort de sensibilizare și participare a publicului către o gestionare mai
responsabilă a deșeurilor, au avut loc unele inițiative locale. Cu toate acestea, eforturile lor par a fi
intermitente și ineficiente în a stimula schimbările comportamentale de durată (Caseta 8).Caseta 8

Caseta 8. Intervenții comunitare pentru gestionarea deșeurilor

Există mai multe activități desfășurate la inițiative comunitare (IC) în domeniul gestionării deșeurilor în
România (inițiativa „Let's do it Romania” care a mobilizat peste 365 de mii de oameni în toată țara pentru
desfășurarea unor campanii de colectare a deșeurilor), dar efectele acestora sunt greu de cuantificat. Adesea,
activitățile IC se reduc la evenimente rare în care oamenii participă, fără alte modificări în comportamentul
populației în ceea ce privește reciclarea.

2.1.3.2. Surse de investiții în sectorul GDS (fonduri UE, finanțare comercială)

Până în prezent, în România au fost investite fonduri europene47 pentru sistemele de gestionare a
deșeurilor municipale. Fondurile europene pentru îmbunătățirea sectorului SWM au fost investite
din:
 ISPA (2000-2006) – 160 milioane EUR alocare totală;
 POS Mediu (2007-2013) – 874 milioane EUR alocare totală (inclusiv și alte priorități, de
exemplu decontaminarea siturilor poluate) și
 POIM (2014-2020) – 374 milioane EUR alocare (inclusiv și alte priorități, de exemplu
decontaminarea siturilor poluate).
În cadrul Obiectivului Specific POIM 3.1, în prezent sunt finanțate doar 18 proiecte legate de deșeuri
în mod etapizat (finanțate inițial de la POS Mediu), dar lista de proiecte este limitată la 3 noi sisteme
de management integrat al deșeurilor (Galați, Ilfov și Brașov) și 5 proiecte de modernizare a
infrastructurii existente (Sibiu, Bistrița Năsăud, Prahova, Dolj și Sălaj). Nu există niciun proiect nou
contractat în cadrul POIM și, având în vedere performanța sectorului, ciclul proiectelor este foarte
lung în comparație cu complexitatea investițiilor. Rata de absorbție pentru sectorul deșeurilor în POS
Mediu a fost la începutul anului 2020 de 84,27%, iar rata actuală de contractare POIM pentru acest
obiectiv specific a fost de 53%, plățile către beneficiari reprezentând doar 36%. În plus, se
preconizează că viitoarea alocare a UE pentru acest sector va scădea semnificativ (200 de milioane

46
BM, Condiții favorabile pentru creșterea gradului de reciclare a deșeurilor municipale, 2020.
47
Sectorul deșeurilor – prioritățile AT, Jaspers, 2019

40
EUR în cadrul noii perioade de programare) și va acoperi doar o mică parte din bugetul necesar
pentru investiții. Conform evaluării făcute de JASPERS, sunt necesare investiții în sectorul deșeurilor
în valoare de aproximativ 2 miliarde EUR48 pentru respectarea deplină a legislației naționale și
europene (infrastructură, centre publice de agrement și campanii de informare). Este demn de
remarcat faptul că un program de închidere a depozitelor de deșeuri municipale neconforme este
desfășurat de Administrația Fondului pentru Mediu în vederea aplicării dispozițiilor deciziei Curții de
Justiție a Uniunii Europene. Alocarea aprobată începând cu martie 2020 se ridică la 11,8 milioane
EUR, vizând să acopere 10 proiecte de închidere a depozitelor de deșeuri49.
România a înregistrat progrese semnificative în sectorul gestionării deșeurilor solide, dar se
confruntă în continuare cu provocări legate de capacitatea slabă de a implementa și gestiona
proiectele UE. Utilizarea fondurilor speciale ale UE pentru îmbunătățirea gestionării deșeurilor este
extrem de lentă, confruntându-se cu probleme specifice de punere în aplicare sau post-punere în
aplicare. Unele dintre principalele cauze sunt: (i) dificultățile de identificare a locațiilor pentru noile
infrastructuri; ii) procesul decizional lung și complex de integrare a infrastructurii deja construite (de
exemplu: depozite de deșeuri, stații de sortare etc.); iii) dificultăți în a convinge toate autoritățile
locale să adere la ADI și să sprijine proiectul; iv) incapacitatea beneficiarilor finali de a pregăti și
continua marile proiecte de investiții (criterii de selecție inadecvate: criteriul prețului mai mic în locul
calității serviciilor, lipsă de expertiză în achiziții / evaluare / implementare; durata excesivă a
procedurilor de licitație pentru pregătirea proiectelor din cauza contestațiilor etc.; v) lipsa
consultanței specializate (inclusiv analiza specializată pentru problemele de ajutor de stat (SIEG)
realizată în cazul sistemelor nou construite sau în cazul procesului de delegare a componentelor
sistemelor integrate de gestionare a deșeurilor și a expertizei tehnice privind instalațiile de digestie
anaerobă); vi) supraestimarea fluxurilor de deșeuri și dimensiunea infrastructurii în faza
pregătitoare.
Infrastructura finanțată din fonduri UE este utilizată în șapte județe în care proiectele au fost
finalizate și operarea a fost delegată. Cu toate acestea, infrastructura nu este exploatată cel puțin la
capacitatea inițială, care este deja depășită de noile reglementări, deoarece a fost proiectată în
conformitate cu nevoile și standardele vechi de 10 ani. În plus, cantitățile de deșeuri din unele zone
au scăzut ca urmare a reducerii populației.

Obiectivele Politicii Urbane:
Orașe competitive și
productive, Orașe bine
guvernate
Politica Urbană va sprijini autoritățile publice să își sporească capacitatea de
a accesa și absorbi fondurile UE pentru sistemele integrate de gestionare a
deșeurilor prin diverse instrumente (coduri de mediu pentru orașe, sesiuni
de formare cu povești de succes, programe de consolidare a capacităților
etc.)

2.1.4. Decalaje în materie de eficiență și potențiale inovații

Maximizarea valorii deșeurilor reprezintă utilizarea sporită a deșeurilor ca resursă și utilizarea
eficientă a materialelor, o componentă esențială a unei economii circulare și a gestionării
inovatoare a deșeurilor. Caracteristica definitorie a unei economii circulare este că produsele și
bunurile rămân într-o economie cât mai mult timp posibil. În cadrul unei economii circulare, este
încă nevoie de gestionarea deșeurilor pentru a facilita recuperarea valorii finale a produselor și

48
Sectorul deșeurilor – prioritățile AT, Jaspers, 2019
49
Comunicat de presă - Aprobarea dosarelor de finanțare pentru închiderea depozitelor de deșeuri municipale
neconforme, AFM, martie 2020.

41
materialelor. Acest lucru poate fi realizat numai printr-un sistem eficient și inovator de colectare,
recuperare și reciclare.
Trebuie aplicate perspectiva holistică și colaborarea între știință, industrie și sectorul public.
Gestionarea inovatoare a deșeurilor solide este un factor-cheie pentru utilizarea eficientă a
resurselor, afectând nu numai aprovizionarea cu materii prime și energie, ci și calitatea apei, a
solurilor și a ecosistemelor. Deșeurile pot fi manipulate mai eficient și chiar prevenite dacă se aplică
o perspectivă holistică și o colaborare între știință, industrie și sectorul public. Conceperea unor noi
modele de afaceri și stimulente poate maximiza valoarea deșeurilor, ducând la extinderea piețelor
pentru produsele și materialele recuperate din deșeuri. Pentru ca gestionarea durabilă a deșeurilor
să aibă succes la nivel regional și local, va fi necesar un nou val de inovare, asigurându-se că
"deșeurile reziduale sunt aproape de zero și că ecosistemele s-au refăcut".
Colectorii informali pentru reciclarea deșeurilor ar trebui să fie mai bine integrați în sistemul GDS.
O parte din activitatea de reciclare a deșeurilor derivate este efectuată de către colectori informali,
oameni cu un nivel de trai scăzut, fără un loc de muncă plătit stabil, activi peste tot în lume. Aceștia
funcționează drept colectori de deșeuri, colectori de materiale reciclabile pe străzi sau culegători de
deșeuri la stațiile de transfer și depozitele ilegale de deșeuri. În ciuda problemelor sociale și de
sănătate asociate reciclării informale, aceasta oferă beneficii semnificative din punct de vedere
economic și, prin urmare, ar trebui menținută50. Cea mai bună alegere ar fi integrarea sectorului
informal în sistemul de gestionare a deșeurilor, urmărind astfel îmbunătățirea condițiilor de viață și
de muncă ale celor implicați.

Caseta 9. Integrarea lucrătorilor informali

Pentru integrarea lucrătorilor informali, asociația non-profit de inserție socio-profesională pentru persoanele
defavorizate "Ateliere fără frontiere" oferă persoanelor defavorizate locuri de muncă pentru colectarea,
reciclarea și valorificarea deșeurilor pentru reintegrarea acestor persoane pe piața muncii.

Schema „Pay-as-you-throw” („plătești pentru cât arunci” sau „Plată în Funcție de Deșeurile
Generate” - PFDG), bazată pe principiul „poluatorul plătește”, a fost folosită timp de decenii ca
instrument eficient pentru a motiva oamenii să își asume responsabilitatea pentru deșeurile pe care
le produc. Legislația PFDG a fost emisă în 2019, dar nu este încă pusă în aplicare. În practică, acest
model poate varia, beneficiind de tehnologiile mereu îmbunătățite. În ultima vreme, datele privind
colectarea deșeurilor și utilizarea tehnologiilor nou apărute pentru gestionarea acestora au dus la
apariția altor modele care pot fi adoptate: modele mixte de tipul „Know-as-you-throw”
(„Informează-te când arunci”), sau „Rewarded-as-you-throw” („Recompensat când arunci”).
Inovațiile care implică tehnologii vor îmbunătăți serviciile de gestionare a deșeurilor. Se
preconizează că tehnologia 5G va juca un rol semnificativ în acest domeniu odată ce va deveni
disponibilă. Volumele mari de date („Big data”) combinate cu Internetul Obiectelor (IOT) și
inteligența artificială (AI) vor permite autorităților să creeze tablouri de bord analitice personalizate
care să sprijine înțelegerea fluxurilor de deșeuri și să ajute la proiectarea unor programe mai
inteligente de recuperare a resurselor. Se preconizează că automatizarea procedurii de eliminare sau
sortare a gunoiului prin utilizarea inteligenței artificiale pentru gestionarea și reciclarea inteligentă a
deșeurilor va constitui o metodă mai bună de reciclare a deșeurilor. Crearea tehnologiilor de
automatizare, în special robotica, cel mai probabil va aduce, de asemenea, una dintre cele mai mari
și mai importante contribuții ale tehnologiei la gestionarea deșeurilor în 2020. În România,
operatorul RETIM din Timișoara își propune să pună în practică mai multe procese de digitalizare și
automatizare.

50
Wilson, Velis, & Cheeseman, 2006

42
Învățarea din diseminarea celor mai bune practici la nivelul UE va sprijini și mai bine dezvoltarea
serviciului GDS. În fiecare an, se organizează Săptămâna Europeană pentru Reducerea Deșeurilor
menită să ușureze diseminarea bunelor practici. Tema pentru 2019 a fost "Educație și comunicare în
domeniul deșeurilor" și a fost concepută pe baza celor 3 de „R”: Reducerea deșeurilor, Reutilizarea
produselor și Reciclarea materialelor. Cei 3R sunt nucleul unei strategii de gestionare a deșeurilor și
constituie dovada faptului că schimbarea obiceiurilor de zi cu zi poate avea un impact real pentru a
evita risipa. În fiecare an se organizează o ceremonie de premiere pentru a felicita cele mai bune
inițiative din cadrul Săptămânii Europene pentru Reducerea Deșeurilor. În timpul acestei ceremonii,
proiectele remarcabile, pre-selectate de un juriu național și internațional, primesc un premiu.
România ar trebui să participe cu obiectivul clar al învățării, dar și cel al schimbului de bune practici.

Caseta 10. Măsuri inovatoare pentru asigurarea eficienței serviciului GDS

Conversia biogazului în electricitate în județul Bihor

Prin implementarea acestei tehnologii, biogazul generat în depozitul de deșeuri este împiedicat să fie emis în
atmosferă, evitând astfel efectele distructive ale metanului asupra stratului de ozon. Un alt avantaj este că
energia este generată aproape de locul de utilizare, reducând astfel pierderile de transport. Conversia
biogazului este implementată cu succes de ECO Bihor, compania care gestionează depozitul ecologic de
deșeuri din județul Bihor: biogazul este transformat prin cogenerare în energie electrică în procent de 30%, și
în energie termică 55%. Energia electrică este utilizată pentru instalațiile depozitului ecologic de deșeuri, în
timp ce surplusul de energie generat este livrat prin rețeaua de energie electrică existentă. Energia termică
poate fi captată din blocul motor și din țeava de eșapament și va fi utilizată pentru încălzirea și prepararea apei
calde pentru stație. Surplusul de energie termică poate fi utilizat pentru a evapora levigatul capturat din
depozitul de deșeuri.

Politica urbană trebuie să sprijine tranziția către o economie mai circulară,

Obiectivele politicii urbane:
Orașe ecologice și reziliente,
Orașe bine guvernate
oferind instrumentele necesare pentru implementarea reciclării și
compostării în toate așezările urbane din România. Campaniile de
sensibilizare și educația publică pot fi utilizate ca principali factori pentru
creșterea participării publice la reciclarea deșeurilor și la economia circulară
și pentru reducerea depozitării ilegale a deșeurilor, având drept principale
obiective reducerea riscurilor pentru sănătate pentru cetățeni, creșterea
calității aerului și îmbunătățirea imaginii orașului.

2.2. Strategia politică cheie 2: Asigurarea unei furnizări a serviciilor

eficientă din punct de vedere financiar
2.2.1. Politici și practici de stabilire a tarifelor
Autoritățile administrației publice locale au competență exclusivă în aprobarea tarifelor propuse
de operatorii de salubritate51. Procesul de aprobare a ajustării tarifelor, chiar dacă este în
conformitate cu cerințele legale, este foarte îndelungat și afectează operațiunile. Tarifele sunt
stabilite între fiecare ADI și operator, pe baza calculelor costurilor pregătite de operatori, cu o
corelație scăzută între tarif și indicatorii de performanță. ANRSC, autoritatea națională de
reglementare a serviciilor municipale, este doar informată de ADI cu privire la nivelul tarifar, dar nu
verifică niciun contract sau activitate de exploatare și nici nu stabilește sau aprobă tarife. Operatorii
pot propune și prezenta spre verificare ajustarea tarifelor către ADI și Consiliul Județean, apoi pentru

51
Consiliile locale, consiliile județene, Consiliul General al Municipiului București și ADI, așa cum sunt definite
prin Ordinul ANRSC 109/2007.

43
aprobarea APL, dar acest ultim pas se dovedește a dura câteva luni, deoarece primarii nu doresc să
majoreze tarifele din motive politice. În consecință, operatorul are venituri nerealizate și acest lucru
afectează operațiunile. APL-urile plătesc o sumă fixă pe cap de locuitor ca taxă de membru către ADI
(de exemplu, 1 RON pe cap de locuitor în Hunedoara și 1,5 RON pe cap de locuitor pe an în Timiș).
Se utilizează tarife diferite pentru populație (tarife pe persoană și lună) și pentru persoanele
juridice (în mare parte stabilite per metru cub). Tarifele diferite (tarife mai mici pentru "populație"
și tarife mai mari pentru persoanele juridice) transferă problema sprijinului social de la administrație
la operatorul de salubritate, anulând în același timp mijloacele concrete de stimulare a colectării
selective și descurajarea producției și eliminării deșeurilor.
Autoritățile locale pot alege metoda de plată pentru serviciul de gestionare a deșeurilor - tarif sau
taxă directă/ taxă pe deșeuri52. Ca alternativă la tarif, APL-urile ar putea introduce și colecta taxa pe
deșeurile municipale. Sistemul mixt ar putea include impozitele colectate de la gospodării de UAT și
tarifele de la entitățile comerciale, industriale și instituții colectate de operator pe baza contractelor
individuale.
Instrumentul PFDG „plată în funcție de deșeurile generate” (sau „plătești pentru cât arunci”) este
obligatoriu începând cu 2019 și poate influența comportamentul utilizatorilor prin creșterea
gradului de separare a deșeurilor la sursă. Conform OUG 74/2018, începând cu anul 2019,
autoritățile locale/ADI-urile au obligația de a implementa instrumentul PFDG ("plată în funcție de
deșeurile generate ") pe baza a cel puțin uneia dintre următoarele metode:
i) volum – oferind utilizatorilor posibilitatea de a opta pentru containere de colectare cu
volume diferite;
ii) frecvența colectării – oferind utilizatorilor posibilitatea de a opta pentru colectarea
deșeurilor la intervale de timp modificate (de exemplu, săptămânal sau la două săptămâni);
iii) greutate - utilizatorii plătesc doar pentru cantitatea de deșeuri generate); și
iv) pungi de colectare personalizate, pe care utilizatorii le primesc de la operator, în funcție de
volumul și tipul de deșeuri colectate.
Autoritățile locale pot aproba aplicarea unui tarif diferențiat și pot penaliza utilizatorii serviciilor care
nu depun eforturi pentru a separa deșeurile care pot fi reciclate sau recuperate. O campanie
eficientă de comunicare cu utilizatorii serviciului, astfel încât aceștia să fie conștienți de faptul că
plătesc diferențiat la serviciul furnizat ar trebui să-i informeze că tariful include în structura sa
diferite componente de cost pentru fracția reziduală care este reciclabilă sau recuperabilă.
Campania asigură astfel participarea efectivă la sistem.
2.2.2. Performanța de recuperare a costurilor
Gestionarea deșeurilor nu este o activitate economică pentru generarea de venituri, ci un serviciu
public care necesită finanțare pentru recuperarea costurilor. Cu toate acestea, sunt necesare
investiții semnificative pentru realizarea noilor obiective ale UE, ceea ce duce la creșterea costurilor
pentru serviciile de gestionare a deșeurilor. În consecință, potrivit unui raport al BM53, există un risc
substanțial ca veniturile din tarife în unele județe din România să nu fie suficiente pentru a acoperi
costurile de exploatare, chiar și în cazul în care se atinge nivelul maxim de accesibilitate. Modificarea
normelor de definire a accesibilității și aplicarea unui prag de accesibilitate bazat pe venitul mediu al

52
Legislația română oferă două posibilități de taxare pentru serviciile de deșeuri municipale. Cea mai frecventă
practică este taxarea directă de către prestatorul de servicii către gospodării și persoane juridice pe baza unor
contracte tarifare și individuale aprobate. Tarifele sunt percepute în RON pe persoană pe lună și sunt uniforme
pentru întreaga zonă de colectare în cazuI ADI-urilor. Ca alternativă, UAT-urile ar putea introduce și colecta
taxa pe deșeurile municipale. Sursa: BM - Condiții de facilitare a creșterii reciclării deșeurilor municipale, 2020
53
Condiții de facilitare a creșterii reciclării deșeurilor municipale.

44
gospodăriilor în intervalul 1% – 1,5% va permite creșterea tarifelor și, respectiv, ar putea genera
venituri suplimentare în sistem.

Obiectivele Politicii Urbane:
Orașe competitive și
productive, Orașe bine
guvernate, Orașe echitabile și
incluzive
Politica urbană va sprijini instrumentele economice, cum ar fi sistemele de
plată bazate pe cantitatea de deșeuri generate („plătești pentru cât arunci”)
și stabilirea unor obiective obligatorii de reciclare pentru localități, însoțite
de sancțiuni în caz de neconformitate. Politica Urbană va promova
creșterea tarifelor atunci când este necesar să se acopere costul procesării,
abordând, de asemenea, preocupările legate de echitatea socială.

2.3. Strategia politică cheie 3: Asigurarea accesului la servicii și a

accesibilității acestora
2.3.1. Accesul rezidenților urbani vulnerabili la servicii
Comunitățile marginalizate întâmpină dificultăți în ceea ce privește serviciul de gestionare a
deșeurilor. Serviciile de colectare a deșeurilor sunt foarte rare în comunitățile marginalizate din
România. De exemplu, 35% din gospodăriile cetățenilor români aparținând minorității rome nu
dispun de facilități de colectare a deșeurilor solide, comparativ cu 20% din gospodăriile de alte etnii
din apropiere.54 Problemele majore identificate în zonele marginalizate se referă la gunoiul
necolectat și la lipsa curățeniei. Nu toate gospodăriile au contracte cu firmele de salubritate și, prin
urmare, deșeurile fac obiectul depozitării ilegale în diferite locuri (a se vedea, de asemenea, capitolul
despre depozitarea ilegală). Pentru a rezolva situația, în Aninoasa, Hunedoara, locuitorilor vulnerabili
din mediul urban care semnează contracte cu societatea de salubritate li se oferă diverse reduceri de
taxe - de exemplu, celor cu dizabilități de gradul I și familiilor cu mai mult de 5 membri (de la al 6-lea
membru taxele se reduc cu 60%).
Contextul pandemic a adus provocări suplimentare serviciului GDS, care sunt abordate prin
dispoziții naționale. În contextul creșterii riscurilor pentru sănătatea publică generate de virusul
SARS-CoV2, Ministerul Mediului (MMAP), Ministerul Sănătății (MS) și Institutul Național de Sănătate
Publică au furnizat indicații specifice rezidenților aflați în autoizolare (serviciile de colectare selectivă
vor fi suspendate, deșeurile potențial infecțioase, cum ar fi mănușile, șervețelele, batistele,
scutecele, măștile și alte obiecte personale folosite ar trebui să fie ambalate în interiorul a cel puțin
doi saci bine legați).

Caseta 11. Gestionarea deșeurilor și transmiterea SARS-CoV2

Asociația Internațională a Deșeurilor Solide (AIDS) informează că cercetarea științifică actuală nu a furnizat
dovezi cu privire la faptul că gestionarea deșeurilor este un vector pentru transmiterea virusului SARS-CoV2,
dar, având în vedere că lucrătorii de la salubrizare sunt zilnic pe străzi, în ciuda măsurilor de izolare și carantină
care sunt luate pentru întreaga populație, ar trebui luate în considerare măsuri suplimentare. Fiecare
primărie/autoritate locală trebuie să elaboreze planuri de urgență prin care să se asigure că serviciile de
colectare a deșeurilor esențiale sunt neîntrerupte în orice caz, doar pentru a se asigura că nu se adaugă riscuri
suplimentare pentru sănătate pe lângă riscul prezentat de pandemie. Planurile de urgență ar trebui să implice
soluții alternative pentru personal, vehicule, deșeurile infecțioase, acumularea de deșeuri, serviciile de spălare,
dezinfectare și curățare stradală.
În conformitate cu indicațiile ONU privind habitatul, elementele potențial infecțioase trebuie manipulate ca
deșeuri reziduale pentru toate gospodăriile, deoarece nu sunt destinate recuperării materialelor. Măsurile

54
Guvernul României, STRATEGIA DE INCLUZIUNE A CETATENILOR ROMÂNI APARȚINÂND MINORITĂȚII ROME
PENTRU PERIOADA 2014-2020.

45
recomandate includ, de asemenea, atribuirea unui sac colorat separat pentru deșeurile potențial infecțioase,
distribuirea sacilor de deșeuri către gospodării, în special în așezările cu venituri mici și în așezările informale și
coordonarea cu lucrătorii informali pentru a menține și extinde serviciile de colectare în zonele cu venituri
mici, profitând de situație pentru a consolida sectorul informal.

Studiul a 10 strategii de dezvoltare locală (din 37 aprobate la nivel național) elaborat în 2017
pentru zonele urbane marginalizate ale căror măsuri prioritare urmează să fie puse în aplicare cu
sprijinul mecanismului DLRC a arătat că serviciul GDS este o problemă importantă pentru
persoanele vulnerabile, dar nu este întotdeauna luat în considerare pentru a fi îmbunătățit.
Sprijinul pentru selectarea și implementarea SDL este o acțiune esențială a RAS "Sprijinirea
implementării Programului Operațional Capital Uman (POCU) în România pentru perioada de
programare 2014-2020", semnat între Ministerul Fondurilor Europene și Banca Mondială.
Rezultatele cercetării efectuate cu privire la 10 Strategii de Dezvoltare Locală (peste 25% din SDL-
urile aprobate) au arătat că serviciul de gestionare a deșeurilor solide este o problemă pentru
persoanele vulnerabile din zonele urbane marginalizate din 8 așezări urbane, însă nu este
întotdeauna propus spre îmbunătățire prin măsuri și inițiative finanțate prin DLRC (Anexa 3).
2.3.2. Accesibilitatea
Dificultatea de a plăti pentru serviciile GDS este predominantă în rândul familiilor din zonele
rurale și pentru grupurile cu venituri mici. Pentru a răspunde incapacității de a plăti pentru acest
serviciu, autoritățile locale trebuie să instituie un sistem de subvenții, vouchere sau asistență socială
pentru aceste familii. De exemplu, în Sectorul 5 al Municipiului București, cazurile sociale identificate
vor fi subvenționate de către primăria generală din bugetul propriu, prin plata de către aceasta
operatorului desemnat a sumei aferente subvenției, egală cu echivalentul taxei pentru persoanele
respective.55
Un alt aspect problematic în această privință este faptul că pragul scăzut de accesibilitate utilizat
în România reduce în mod artificial tarifele, ducând astfel la subfinanțarea sistemului de
gestionare a deșeurilor și creând o cerere de finanțare din partea UE. De obicei, nivelul pragului de
accesibilitate utilizat pentru proiectele de investiții în România este legat de cel mai mic decil de
venit disponibil, mai degrabă decât de punctul mediu. Acest prag de accesibilitate scăzut reduce în
mod artificial tarifele pentru serviciile de gestionare a deșeurilor municipale, având consecințe
directe legate de subfinanțarea sistemului de gestionare a deșeurilor, creând astfel o cerere de
finanțare nerambursabilă din partea UE pentru a acoperi diferența dintre costurile reale și veniturile
preconizate din tarife.

Obiectivele Politicii Urbane: Politica Urbană ar trebui să sprijine furnizarea de servicii și infrastructură
GDS de calitate persoanelor vulnerabile și defavorizate la tarife accesibile și
Orașe echitabile și incluzive reduse.

2.4. Strategia politică cheie 4: Îmbunătățirea eficienței instituționale în

sectorul GDS
Având la bază o abordare similară pentru proiectele de apă și ape uzate, în 2007 a început o
abordare regională pentru serviciile de gestionare a deșeurilor, la nivel județean. În general,
proiectele constau în închiderea depozitelor de deșeuri neconforme din județ și a organizării
centralizate la nivel județean a gestionării deșeurilor cu toate elementele de infrastructură necesare

55
Studiu de oportunitate pentru fundamentarea si stabilirea soluțiilor optime de gestionare a Serviciului de
Salubritate din Sectorul 5 al Municipiului București – activități de salubrizare menajera și servicii de iarnă,
2019.

46
(stații de colectare, sortare, tratare, transfer etc.). La nivelul fiecărui județ a fost creată o Asociație
de Dezvoltare Intercomunitară (ADI), în care Consiliul Județean este cel mai influent actor. ADI-urile
sunt responsabile pentru licitațiile pentru proiecte (pregătirea documentelor de licitație, analiza
ofertelor, atribuirea contractelor), licitațiile pentru exploatare și stabilirea tarifelor. Guvernanța ADI-
urilor este greoaie, bazată pe un consens dificil de realizat între primăriile membre; cele mai multe
ADI-uri sunt blocate de conflicte interne. Unele APL-uri nu sunt implicate în ADI-uri, organizând
serviciul de gestionare a deșeurilor pe cont propriu. Principalele probleme cu care se confruntă ADI-
urile sunt reflectate în anexa A.
Organizarea sectorului este foarte complexă, cu o mare varietate de actori implicați (Figura 3).
Ministerele și instituțiile implicate au nevoie de mai multă cooperare și coordonare pentru a-și
îndeplini contribuția legată de punerea în aplicare a Planului Național de Gestionare a Deșeurilor
(PNGD) pentru atingerea obiectivelor UE și pentru dezvoltarea viziunii și priorităților pentru tranziția
către o economie circulară în acest sector. Sunt necesare îndrumări tehnice pentru colectarea
separată, procesarea, punerea în aplicare a instrumentelor economice și prevenirea generării
deșeurilor, precum și pentru următorii pași în economia circulară.
Conform legislației în vigoare (Legea 101/2006), ANRSC are un rol minor în acest sector. ANRSC
stabilește normele metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor, dar nu are niciun rol
în stabilirea, aprobarea sau controlul tarifelor, deoarece acestea sunt competențele exclusive ale
autorităților locale. La nivel local, este necesară clarificarea și îmbunătățirea ponderii
responsabilităților (ale operatorilor, ale ADI-urilor, ale primăriilor și consiliilor județene).

Tabelul 5. Principalele părți interesate implicate în serviciile GDS

Entități publice naționale Entități publice locale (inclusiv la Entități private

nivelul județului)

- Ministerul Lucrărilor Publice, - Autoritățile locale: consilii - Operatori din domeniul

Dezvoltării și Administrației județene, consilii locale salubrizării, colectori autorizați,
operatori din domeniul
- Ministerul Fondurilor Europene - Agențiile locale de protecție a
procesării, reciclării etc.
mediului
- Autoritatea de Management pentru
- Bănci pentru cofinanțarea
POIM - Comisariatele Județene ale Gărzii
proiectelor POIM
Naționale de Mediu
- Ministerul Mediului, Apelor și
- ONG-uri
Pădurilor - Asociații de dezvoltare
intercomunitară - Inițiative comunitare
- Ministerul Finanțelor Publice
- ANRSC
- Agenția Națională pentru Protecția
Mediului
- Garda Națională de Mediu
- Administrația Fondului pentru Mediu
- Consiliul Concurenței
- Comitetul Național pentru
Gestionarea Deșeurilor
- Universități și institute de cercetare

Obiectivele Politicii Urbane: Facilitarea cooperării interjurisdicționale și instituționale este o cerință

esențială pentru o Politică Urbană de succes. Cooperarea sectorială

47
 Orașe bine guvernate interjurisdicțională ar putea servi drept pilot pentru cooperarea în mai
multe scopuri. Furnizarea de servicii trans-teritoriale în sectorul GDS ar
beneficia de consolidarea coordonării și a procesului decizional prin
îmbunătățirea cadrului legislativ privind ADI-urile, precum și a măsurilor
complementare legate de accesibilitate și de responsabilitatea autorităților
locale, atât în calitate de acționari, cât și de mandanți.

2.5. Principalele concluzii și măsurile propuse pentru serviciile de

gestionare a deșeurilor solide
Conștientizarea faptului că gestionarea deșeurilor solide este o problemă de protecție a mediului
rămâne scăzută. Depozitele de deșeuri pot duce la poluarea solului, pot contribui la poluarea apelor
subterane sau la distrugerea habitatelor naturale. Particulele, mirosul puternic și poluarea vizuală,
împreună cu potențialul teren de reproducere pentru bacterii sunt, de asemenea, efecte negative
ale depozitelor de deșeuri. Mai multe campanii de sensibilizare din România au făcut parte din
proiectele UE de gestionare a deșeurilor solide, dar impactul acestora a fost limitat. Toate acestea,
combinate cu ratele scăzute de reciclare (14%) și obiectivele europene greu de atins conduc la
necesitatea unor campanii inovatoare de sensibilizare și la utilizarea educației publice pentru
reducerea deșeurilor generate, colectarea separată la sursă, reducerea depozitării ilegale,
compostarea și promovarea deșeurilor ca resursă. Implicarea autorităților locale trebuie sporită, cel
puțin pentru separarea la sursă a deșeurilor organice, atât prin sensibilizare, cât și prin sancțiuni.
Eliminarea deficitului de servicii din acest sector este necesară pentru un mediu sănătos și tranziția
către economia circulară. Pentru a accelera acest proces, trebuie incluse măsuri de reglementare,
fiscale, educaționale/de sensibilizare, legislative și instituționale.

2.5.1. Strategia politică cheie 1: Asigurarea acoperirii complete și a

eficienței serviciilor, creșterea ratei de reciclare și sprijinirea
tranziției către o economie mai circulară
Tabelul 6. Măsurile propuse pentru GDS - Acoperirea, eficiența, creșterea ratei de reciclare și sprijinirea
tranziției către economia circulară

Măsuri de reglementare Inițiatori Cronologie estimată

Creșterea implicării autorităților locale în Ministerul Lucrărilor Publice, 2020-2022

colectarea separată a deșeurilor municipale, la Dezvoltării și Administrației,
sursă pentru deșeurile organice, atât prin Ministerul Mediului, Garda de
conștientizare, cât și prin sancțiuni. Mediu, autoritățile locale, ONG-
urile din acest sector
Investiții în containere individuale și stradale, în
mijloace de transport adaptate, în sortarea cu
echipamente și tarife majorate pentru servicii.
Aplicarea de sancțiuni pentru primării pentru
nerespectarea obiectivelor de reciclare.
O versiune actualizată a Legii nr. 181/2020 privind
gestionarea compostului trebuie să includă un
cadru de reglementare pentru prevenirea generării
de deșeuri alimentare.

48
Elaborarea standardelor naționale pentru Ministerul Mediului, Ministerul 2021-2022
eficientizarea utilizării resurselor ca parte a unei Economiei împreună cu
politici integrate de gestionare a deșeurilor. Organismul Național de
Standardizare din România,
Elaborarea de standarde pentru prevenirea și asociații etc.
reducerea risipei de alimente.

Actualizarea legislației pentru a asigura securitatea

colectării, transmiterii și stocării datelor în toate
domeniile, inclusiv soluții TIC în sectorul gestionării
deșeurilor.
Măsuri instituționale Inițiatori Cronologie estimată

Utilizarea campaniilor de sensibilizare care vor Ministerul Lucrărilor Publice, 2020-2022

aborda barierele cunoașterii (mergând dincolo de Dezvoltării și Administrației,
descrierea a ceea ce ar trebui să facă cetățenii și Ministerul Mediului, Ministerul
incluzând o prezentare clară a procesului prin care Educației și Cercetării, Garda de
trec diferitele tipuri de deșeuri după ce părăsesc Mediu
gospodăria) și barierele de atitudine (legate de
neîncrederea în beneficiile reciclării pentru mediu,
luarea în considerare a faptului că reciclarea este o
datorie a autorităților locale, lipsa recompenselor
personale sau lipsa recunoașterii eforturilor).

Implementarea unui sistem centralizat de

raportare a deșeurilor la nivelul producătorilor de
deșeuri (gospodării și instituții), al operatorilor de
salubritate, al centrelor de colectare cu rapoarte
electronice interoperabile obligatorii pentru 1)
raportarea datelor cantitative pe categorii de
deșeuri; 2) simplificarea căilor de colectare a
operatorilor de salubritate; 3) descrierea corectă a
disponibilității deșeurilor pe categorii de deșeuri la
nivel local, municipal, regional, național și
efectuarea de predicții cu un grad scăzut de eroare
statistică; 4) transparența procesului de raportare și
accesul facil la informații pentru toate părțile
interesate. Crearea unei platforme online pentru
părțile interesate și cetățeni pentru a sensibiliza și a
promova reciclarea.
Promovarea inovării în campaniile de sensibilizare:
cine auto-organizate în aer liber în care membrii
comunității învață despre valoarea risipei de
alimente, folosirea comună a veselei, crearea unui
sentiment mai puternic de apartenență la
comunitate; evenimentele de la egal la egal, în care
familiile sunt protagoniste, ar putea fi deosebit de
semnificative pentru a îmbunătăți conștiința
colectivă privind gestionarea deșeurilor.
Utilizarea educației publice ca factor principal
pentru creșterea participării publicului la reciclarea
deșeurilor și la economia circulară.

49
Consolidarea responsabilității la nivel local și Ministerul Lucrărilor Publice, 2020-2022
oferirea de sprijin pentru implementarea reciclării Dezvoltării și Administrației,
și compostării în toate localitățile urbane din Administrațiile locale, Ministerul
România (Coduri de mediu pentru orașe, exemple Sănătății, Ministerul Mediului,
de bune practici). ONG-uri, Asociații profesionale
Sprijinirea autorităților publice locale în furnizarea
de servicii de colectare selectivă funcționale în
zonele cele mai populate, inclusiv furnizarea de
pubele / pungi de reciclare pentru sistemele de
colectare din ușă în ușă. Acest demers dă rezultate
mai bune atunci când colectarea materialelor
reciclabile se realizează mai frecvent decât
colectarea deșeurilor reziduale.
Coordonarea cu lucrătorii informali pentru
menținerea și extinderea serviciilor de colectare
este și mai relevantă în zonele cu venituri reduse.
De asemenea, este necesară asigurarea măsurilor
de siguranță pentru limitarea posibilei expuneri la
virusul SRAS-COV2 pentru lucrătorii informali.
Crearea unei platforme online la nivel național și
local, care să includă cele mai bune practici și date
deschise, pentru a îmbunătăți gestionarea
deșeurilor.
În contextul pandemiei, ar putea fi luată în
considerare și o nouă categorie de deșeuri și
instalații conexe. Noile măsuri ar putea include
atribuirea unei pungi de culoare diferită pentru
deșeurile potențial infecțioase la nivel menajer,
deoarece astfel de articole nu ar trebui eliminate în
recipiente destinate colectării separate a deșeurilor
reciclabile din plastic / metal sau hârtie / carton.

Promovarea celor mai bune practici și a poveștilor
de succes (de exemplu, comuna Sălacea din județul
Bihor – singura comunitate din România care a
îndeplinit obiectivele UE de reducere a cantității de
deșeuri depozitate în depozitele de deșeuri.
Încurajarea unei colaborări mai eficiente între
autoritățile publice, sectorul de afaceri, IC-uri și
ONG-uri, care ar putea duce la îmbunătățirea
colectării și procesării deșeurilor.
Ministerul Lucrărilor Publice, 2020-2022
Dezvoltării și Administrației,
Administrații locale, Asociația
Orașelor din România, Asociația
Municipiilor din România, ONG-
uri etc.

Realizarea unei viziuni integrate pe termen mediu
și lung, susținută de strategii și resurse pentru
economia circulară.
Elaborarea foilor de parcurs naționale și locale pe
termen scurt, mediu și lung pentru pregătirea
pentru reutilizării materialelor.
Ministerul Lucrărilor Publice, 2021-2022
Dezvoltării și Administrației,
Ministerul Mediului, autoritățile
locale, ONG-urile implicate în
acest sector

Măsuri fiscale Inițiatori Cronologie estimată

50
Alocarea de buget, de personal dedicat și MLPDA, MFP, MEF, ANRSC, OR 2020-2027
specializat pentru sensibilizare, ca parte a
sistemului de gestionare a deșeurilor pentru:
4. Reducerea deșeurilor generate prin
sprijinirea cetățenilor de a-și schimba
obiceiurile de consum;
5. Reducerea depozitării ilegale a deșeurilor
și, astfel, reducerea riscurilor pentru
sănătate pentru cetățeni, îmbunătățirea
calității aerului și îmbunătățirea imaginii
urbane;
6. Creșterea calității și cantității separării la
sursă pentru gospodării;
7. Utilizarea deșeurilor pentru producția de
îngrășăminte organice prin fermentare
(compostare);
 Promovarea utilizării deșeurilor ca resursă
și creșterea nivelului de reciclare a
deșeurilor și de eliminare monitorizată în
condiții de siguranță.

Măsuri instituționale Inițiatori Cronologie estimată

În timp ce tarifele sunt un factor cheie pentru OR, ANRSC, ADI-uri 2020-2021
performanța financiară a companiilor de utilități
publice, politicile și practicile orientate către client
la nivelul operatorilor regionali (OR) necesită
îmbunătățiri suplimentare.

2.5.2. Strategia politică cheie 2: Asigurarea unei furnizări eficiente din

punct de vedere financiar a serviciilor
Tabelul 7. Măsuri propuse pentru GDS – Furnizarea de servicii eficiente din punct de vedere financiar

Măsuri de reglementare Inițiatori Cronologie estimată

Stabilirea unor obiective obligatorii de reciclare MLPDA, Ministerul Mediului, 2020-2022

pentru primării, însoțite de sancțiuni pentru Garda de Mediu, autoritățile
neconformitate. Acest lucru necesită elaborarea locale, ONG-urile implicate în
unui mecanism de sancționare/amendare a acest sector
autorităților publice locale care nu reușesc să
implementeze serviciile de colectare necesare și
obiectivele de reciclare.

Măsuri fiscale Inițiatori Cronologie estimată

Aplicarea rapidă a instrumentului PFDG (Plată în MEF, MLPDA, Administrații 2020-2022

Funcție de Deșeurile Generate) impus de legislație. locale, Asociația Orașelor din

51
Acest lucru ar trebui să fie precedat de elaborarea România, Asociația Municipiilor
unor îndrumare de comunicare pentru asigurarea din România, ONG-uri etc.
participării cetățenilor la sistem și promovarea
celor mai bune practici și a poveștilor de succes.
Îmbunătățirea costurilor de procesare poate duce
la creșteri tarifare. ANRSC ar trebui să joace un rol
mai puternic în stabilirea și controlul tarifelor la
nivel local. Aceasta ar trebui să includă măsuri de
absorbție a efectului acestor creșteri asupra celor
săraci, cum ar fi introducerea unor măsuri de
compensare pentru cetățenii cu venituri mici
(scutire totală sau parțială de la plată); ii) subvenții
naționale și regionale pentru implementarea
proiectelor de reciclare.

Măsuri instituționale Inițiatori Cronologie estimată

Creșterea capacității autorităților publice locale de MEF, MLPDA, Administrații 2020-2022

a accesa și absorbi fondurile UE pentru sistemele locale, Asociația Orașelor din
integrate de gestionare a deșeurilor. România, Asociația Municipiilor
din România, ONG-uri etc.

Elaborarea unui ghid de comunicare pentru

asigurarea participării cetățenilor la sistemul PFDG
(cum funcționează, de ce este important, care sunt
beneficiile).

Promovarea celor mai bune practici și a poveștilor

de succes în aplicarea instrumentelor PFDG în
România pentru a accelera implementarea, așa
cum prevede legea.
Organizarea de asistență tehnică și operațională
prin intermediul unui program național de
consolidare a capacităților pentru autoritățile
locale, în vederea sprijinirii implementării colectării
selective.

Autoritățile trebuie să sporească capacitatea de accesare și punere în aplicare a fondurilor UE pentru

sistemele de gestionare a deșeurilor prin programe dedicate de consolidare a capacităților, inclusiv
lecții învățate din cele mai bune practici naționale și din UE.

2.5.3. Strategia politică cheie 3: Asigurarea accesului la servicii și a

accesibilității acestora
Table 8. Măsuri propuse pentru GDS - Accesul și accesibilitatea

Măsuri instituționale Inițiatori Cronologie estimată

MEF, MLPDA, Administrații 2020-2022

Asigurarea infrastructurii adecvate pentru
locale, Asociația Orașelor din
extinderea serviciilor de bază privind deșeurile
România, Asociația Municipiilor
pentru comunitățile marginalizate.
din România, ONG-uri etc.

52
Măsuri fiscale Inițiatori Cronologie estimată

Asigurarea accesibilității în contextul creșterii MEF, MLPDA, Administrații 2020-2022

costurilor pentru serviciile de gestionare a locale, Asociația Orașelor din
deșeurilor prin extinderea subvențiilor la România, Asociația Municipiilor
gospodăriile cu venituri reduse. din România, ONG-uri etc.
Sunt necesare investiții în containere individuale și
stradale, mijloace de transport adaptate,
echipamente pentru sortare și tarife majorate
pentru servicii (inclusiv zonele cu comunități
marginalizate) pentru îmbunătățirea calității
serviciilor și a accesibilității acestora.

Măsuri instituționale Inițiatori Cronologie estimată

Favorizarea coordonării și integrării lucrătorilor MEF, MLPDA, Administrații 2020-2022

informali pentru a menține și extinde serviciile de locale, Asociația Orașelor din
colectare în zonele marginalizate sau cu venituri România, Asociația Municipiilor
mici. din România, ONG-uri etc.

Furnizarea de servicii în sectorul GDS în afara limitelor teritoriale ar beneficia de o coordonare și

de un proces decizional sporit prin îmbunătățirea cadrului legislativ privind ADI-urile, precum și a
măsurilor complementare legate de accesibilitatea și responsabilitatea autorităților locale, atât în
calitate de acționari, cât și de mandanți. De asemenea, sunt necesare o comunicare îmbunătățită și
un feedback rapid între părțile interesate implicate în serviciu (operatori - ADI - Autoritate publică
locală - populație).

2.5.4. Strategia politică cheie 4: Creșterea eficienței instituționale în

sectorul GDS
Tabelul 9. Măsuri propuse pentru GDS - Eficiența instituțională

Măsuri instituționale Inițiatori Cronologie estimată

Crearea Comitetului Director sau a unui organism MEF, MLPDA, Ministerul 2020-2022
interministerial care să sprijine coordonarea Mediului, ANRSC
acțiunilor în sectorul gestionării deșeurilor.

Autoritatea națională de reglementare (ANRSC)

trebuie să joace un rol mai important în stabilirea
și controlul tarifelor la nivel local.

Stimularea accesului liber și a politicilor privind

datele deschise în sectorul gestionării deșeurilor;
interoperabilitatea și schimbul de date între
instituții vor deschide calea către înființarea de
depozite de date și analize.

53
3. DIRECȚIA POLITICII 3: ASIGURAREA UNOR SERVICII EFICIENTE
DE ÎNCĂLZIRE ȘI ENERGIE ELECTRICĂ
Nota de Politică Urbană se bazează pe cele mai recente studii dedicate acestui sector, precum și pe
rapoartele oficiale de monitorizare, evidențiind aspectele-cheie care afectează așezările urbane din
România în ceea ce privește serviciile de încălzire și energie electrică. Obiectivul principal este de a
identifica recomandările care pot aduce informații și ghida dezvoltarea urbană a României în direcția
celor patru obiective principale de mai jos:
Orașe echitabile și incluzive
Politica urbană ar trebui să acorde o atenție urgentă soluționării problemei complexe a zonelor
urbane marginalizate, unde condițiile precare de locuire adesea nu oferă acces la servicii sigure de
încălzire și energie electrică. Măsurile de natură financiară, nefinanciară și de eficiență energetică
ar trebui să vizeze rezidenții vulnerabili și să fie asigurate pe baza unor criterii clare de eligibilitate
și a unor date electronice ușor accesibile, în conformitate cu recomandările și cele mai bune practici
ale Observatorului UE pentru Sărăcia Energetică.
Orașe ecologice și reziliente
Politica Urbană ar trebui să încurajeze autoritățile locale să pună în aplicare tehnologiile de
cogenerare și să utilizeze sursele de finanțare disponibile pentru reabilitarea infrastructurii
învechite de încălzire centralizată. Politica ar trebui, de asemenea, să sprijine măsurile de reînnoire
și modernizare a rețelei de energie electrică existente, împreună cu migrarea subterană a cablurilor
aeriene.
Orașe competitive și productive
Politica Urbană ar trebui să sprijine măsurile de politică și modificările legislative pentru a spori
eficiența sistemelor de încălzire centralizată existente. Tarifele trebuie să asigure viabilitatea
financiară a sistemelor, iar subvențiile generale ar trebui înlocuite treptat cu cele specifice, evitând
în același timp accelerarea deconectărilor. O strategie națională actualizată pentru încălzirea
centralizată poate crea un mediu mai favorabil pentru finanțarea comercială. În ceea ce privește
serviciile de energie electrică, se recomandă consolidarea eforturilor de întreținere preventivă și
monitorizarea adecvată a punerii în aplicare a planurilor de investiții avansate prin recenta
modificare a legislației. Aplicarea principiilor de competitivitate ale întreprinderilor de stat (așa cum
sunt reglementate de legislația în vigoare) este necesară pentru toate serviciile urbane.
Orașe bine guvernate
Administrațiile locale ar trebui să intensifice eforturile de prevenire a deconectărilor de la sistemele
de încălzire centralizate viabile din zonele de încălzire unitare stabilite și să se asigure că noile
clădiri se conectează la Sistemul Centralizat de Încălzire (SCI) acolo unde este disponibilă
infrastructura. Politica urbană poate promova, de asemenea, apelul pentru o conducere
instituțională mai puternică pentru îmbunătățirea încălzirii centralizate, care s-ar putea afla în cadrul
MLPDA. Nivelul scăzut de absorbție a fondurilor naționale și europene în sectorul încălzirii
centralizate relevă necesitatea sprijinirii autorităților locale prin organizarea de programe de
consolidare a capacităților la nivel local. Furnizarea de servicii dincolo de limitele teritoriale în
sectorul energetic ar beneficia de consolidarea coordonării și a procesului decizional prin
îmbunătățirea cadrului legislativ privind ADI-urile.

54
3.1. Strategia politică cheie 1: Asigurarea unor servicii de încălzire
centralizată de calitate și eficiente din punct de vedere energetic
pentru zonele urbane dense
3.1.1. Nivelurile de acoperire a serviciilor – comparații între zonele
urbane și cele rurale
Sistemele de termoficare s-au confruntat cu o scădere dramatică a numărului utilizatorilor
conectați, în principal din cauza lipsei de întreținere și a investițiilor, ceea ce a dus la o calitate
slabă a serviciilor și la costuri ridicate. Până în 2019, cele 300 de sisteme care funcționau în 1990 au
scăzut la 55, din care doar 16 aveau peste 10 mii de utilizatori conectați56. În 2019, în 13 din cele 55
de localități s-au făcut debranșări semnificative (peste 5%) ale gospodăriilor din rețelele de
termoficare. Motivele pentru tendința continuă de deconectare sunt sistemele de termoficare
neperformante (calitate slabă, lipsa continuității furnizării serviciilor, costuri ridicate datorate
pierderilor de transport și distribuție), dar și alternativele accesibile oferite de unitățile individuale
de încălzire la nivel de apartament, subvenționate timp de mulți ani prin tarife reduse la gaze57.
Numărul total al utilizatorilor rezidențiali conectați la SCI în 2019 era de 1.140.32158. Cei mai mulți
consumatori racordați la termoficare sunt în București (565.108), Oradea și Comuna Sânmartin
(68.832), Craiova (60.157), Timișoara (57.498), Ploiești (54.871), Constanța (49.450), Arad (29.832) și
Iași (28.155). La nivel regional, cel mai mare număr de conexiuni este în regiunea București - Ilfov
(565.824), urmat de regiunea Sud-Vest (120.591), în timp ce numărul cel mai mic este în regiunea
Centru (16.685).
Numărul instalațiilor individuale cu funcționare pe bază de gaz a crescut, tot mai multe gospodării
din localitățile urbane decizând să se deconecteze de la sistemul de termoficare, determinate de o
fiabilitate și o calitate mai bună, dar și de costurile mai mici. Este probabil ca această tendință să
afecteze și mai mult sectorul încălzirii centralizate, care necesită intervenții masive în direcția
eficienței și calității serviciilor. Conform celor mai recente date, 44,2% dintre consumatorii casnici
sunt racordați la o rețea de gaze naturale59. În prezent, există 3.822.459 de locuințe racordate la
sistemul de distribuție a gazelor naturale, reprezentând 36,4% din consumul total de gaze naturale la
nivel național.
În timp ce rețelele de distribuție a gazelor sunt soluția optimă pentru zonele cu densitate mai mică
(atât urbană, cât și rurală), încălzirea centralizată este considerată cea mai eficientă și mai puțin
poluantă soluție pentru zonele urbane dense. În zonele în care rețelele individuale ar fi preferate
SCI, se poate lua în considerare parteneriatul cu companiile de distribuție a gazelor (cum ar fi cazul
Primăriei Oradea) și subvenționarea costurilor pentru conectarea și instalarea sistemelor proprii de
gaze.
Serviciile de încălzire centralizată de calitate fac parte din soluția de combatere a sărăciei
energetice în zonele urbane dense. Acest lucru este relevant în special pentru cazurile în care
„alternativa la sistemele de încălzire centralizată existente poate consta în cazane pe gaz nesigure,

56
Raport privind stadiul serviciului public de furnizare a energiei termice în sistemul centralizat, ANRE, 2019.
57
Programul de evaluare a sectorului infrastructurii din România, Subsectorul de termoficare, Banca Mondială,
2019.
58
Raport privind stadiul serviciului public de furnizare a energiei termice în sistemul centralizat, ANRE, 2019.
59
Raport de monitorizare a pieței gazelor naturale, ANRE, martie 2020.

55
de proastă calitate sau consumatorii pot abandona pur și simplu furnizarea de căldură cu totul”60.
Potrivit datelor Institutului Național de Statistică (2011), accesul la serviciile de încălzire centrală
(incluzând atât instalațiile de încălzire centralizată, cât și cele individuale) este de peste 45% în
majoritatea municipiilor și reședințelor de județ (87%), dar este de peste 35% în doar 38% din orașe.
Acest lucru evidențiază un decalaj semnificativ în ceea ce privește accesul la încălzirea centrală, o
mare parte din localitățile urbane bazându-se pe alte mijloace de încălzire (sobe, radiatoare electrice
etc.) sau nebeneficiind deloc de încălzire.
În plus, funcționarea sistemului de termoficare din București este legată în mod intrinsec de
furnizarea de energie electrică, întrucât cogenerarea de căldură și energie electrică furnizează
până la 80% din energia electrică consumată în oraș. Cu puține alternative aproape de oraș pentru a
acoperi cererea, prevenirea prăbușirii sistemului de încălzire centralizată în București este de o
importanță majoră.
În încercarea de a preveni debranșările, o parte din administrațiile locale au stabilit zone unitare
de încălzire, definite ca zone în care poate fi promovată o singură soluție de încălzire. Deși orașele
au la dispoziție acest instrument, nu multe pun în aplicare legislația în această privință61. Unele
orașe, cum ar fi Galați, au ales să subvenționeze achiziționarea de cazane individuale și au încurajat
populația să se deconecteze de la sistemul centralizat de încălzire.
Reabilitarea sistemelor de termoficare și restabilirea încrederii utilizatorilor în calitatea serviciilor
reprezintă abordarea optimă pentru descurajarea deconectărilor de la sistemele centralizate care
sunt încă viabile. Măsurile legislative dure (cum ar fi interdicția de a se deconecta de la sistem în
zonele de încălzire unitară stabilite de APL) nu produc efectul dorit și reprezintă, de asemenea, un
punct controversat în Legea 325/2006, aflată în prezent în curs de modificare în Parlament. Obligația
de a se conecta sau de a rămâne conectat la un sistem de încălzire centralizat a fost contestată cu
succes în instanță de mulți cetățeni și, de asemenea, ea îndepărtează și raliază împotriva SCI o parte
importantă a consumatorilor cu venituri mai mari, cu un istoric bun de plată, pe care un sistem
centralizat reformat și funcțional ar fi esențial să-i aibă în continuare.
O măsură proactivă care poate aduce beneficii perspectivelor sistemului de încălzire centralizată
din România este aceea de a solicita clădirilor noi să aibă o soluție comună de încălzire. Acest lucru
presupune asigurarea încălzirii printr-un cazan per clădire, în loc de cazane la nivel de apartament.
Prin această măsură, dezvoltatorii ar trebui să instaleze infrastructura de distribuție a căldurii pentru
toate apartamentele, facilitând tranziția la sistemul centralizat odată ce acesta este funcțional.
Odată ce sistemul de termoficare îndeplinește parametrii de calitate necesari, administrațiile
locale pot coopera, de asemenea, cu dezvoltatorii pentru a se asigura că toate clădirile noi se
conectează la sistemul centralizat de încălzire dacă rețeaua este disponibilă. Soluțiile posibile ar
putea include, de asemenea, stimulente fiscale pentru a rămâne conectat la sistemul centralizat de
încălzire (a se vedea caseta de mai jos), care pot consolida, de asemenea, în mod pozitiv intervențiile
în reabilitarea termică a blocurilor vechi de apartamente.

Caseta 12. Sistemul de termoficare din Oradea

Oradea este un exemplu de înlocuire efectivă a capacităților de producție învechite și neperformante cu o

nouă fabrică de cogenerare (2016), finanțată din fonduri UE. Din 2005, în oraș funcționează o centrală
geotermală, iar în 2012 a fost instalată și o centrală electrică, devenind prima centrală geotermală

60
Programul de evaluare a sectorului infrastructurii din România, Subsectorul de termoficare, Banca Mondială,
2019.
61
Legislația actuală (Regulamentul-cadru din 20 martie 2007 pentru serviciul public de furnizare a energiei
termice) interzice deconectarea totală a blocurilor de apartamente, în cazul în care blocul este situat în zona
de încălzire unitară pentru care APL a stabilit că încălzirea se realizează exclusiv în sistem centralizat.

56
operațională de producere a energiei electrice din România. Ca urmare a investițiilor extinse, numărul
racordărilor a cunoscut o tendință pozitivă. Peste 66.500 de gospodării sunt în prezent racordate la sistemul de
termoficare și se preconizează că numărul acestora va crește.
Strategia locală privind încălzirea în sistem centralizat
Orașul are o strategie de termoficare pentru perioada 2009-2028 care vizează identificarea și prioritizarea
investiției în acest sector pentru a ajuta orașul să respecte reglementările de mediu și a crește eficiența
energetică. Primăria a urmărit, de asemenea, eliminarea treptată a subvențiilor pentru încălzirea centralizată
începând cu anul 2015, menținând tarifele la aproximativ aceleași niveluri prin creșterea eficienței sistemului.
Încălzire unitară, zone unitare
Având în vedere că sistemul de termoficare a fost reabilitat pentru a oferi servicii de calitate, crearea de zone
unitare de termoficare a fost aplicată ca măsură complementară pentru descurajarea deconectărilor și
asigurarea de noi utilizatori.
Cele patru criterii de eliminare a anumitor zone din zonele unitare de încălzire din Oradea sunt:
- pierderile cauzate de transport - rețele de distribuție și puncte termice
- consumul pe metru liniar de conductă
- investiții pe metru liniar de traseu
- numărul de apartamente sau case deservite de aceste rețele.
Dacă, din punct de vedere al celor patru criterii, sistemul de termoficare dintr-o anumită zonă a municipiului
este eficient, acesta rămâne în zona unitară, dar dacă nu, acesta este îndepărtat din zonă. Este important de
menționat că în zonele în care termoficarea nu ar fi eficientă, primăria colaborează cu compania de distribuție
a gazelor naturale pentru a asigura racordarea la rețeaua de gaze.
În plus, toate clădirile rezidențiale și nerezidențiale noi trebuie să se conecteze la sistemele de încălzire
centralizată, dacă rețeaua este disponibilă. Administrația publică colaborează îndeaproape și cu dezvoltatorii
imobiliari pentru a se asigura că acest regulament este pus în aplicare.
Stimulente fiscale
Pentru a stimula locuitorii din blocurile de apartamente reabilitate termic să rămână racordați la sistem,
proprietarii apartamentelor sunt scutiți de la plata impozitului pe clădire pentru o perioadă de 10 ani, cu
condiția să rămână conectați la sistemul de termoficare în această perioadă .

Având în vedere numărul mare de persoane care locuiesc în blocuri (vechi)

Obiectivele politicii urbane:
Orașe ecologice și reziliente,
Orașe competitive și
productive
cu mai multe apartamente, încălzirea centralizată are un potențial puternic
în România. Politica Urbană ar trebui să promoveze măsurile pentru
creșterea eficienței sistemelor de termoficare existente și stimularea
utilizatorilor să se racordeze sau să rămână racordați la acestea. Acțiunile
necesare includ, de asemenea, consolidarea capacităților APL de a accesa
fondurile UE și naționale disponibile pentru reabilitarea sistemelor de
termoficare.

3.1.2. Standarde de servicii și conformitate – comparație cu directivele și

normele UE
Directiva 2018/2001/UE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile a stabilit
obiectivul de a reduce emisiile interne de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % față de nivelurile
din 1990 și de a obține cel puțin 32% din energie din surse regenerabile în cadrul consumului final
brut de energie în 2030. Ca urmare a recomandării Comisiei Europene de a crește nivelul de ambiție

57
pentru 2030 la o pondere a energiei din surse regenerabile de cel puțin 34%, aceasta a fost revizuită
de la o cotă propusă inițial de 27,9 % la 30,7 %, ceea ce este totuși sub obiectivul minim recomandat.
În plus, conform evaluării Planului Național (Integrat) în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice
pentru perioada 2021-2030, planul explică măsurile menite să permită atingerea contribuției
naționale din surse regenerabile pentru sectorul energiei electrice, al încălzirii și al transporturilor,
dar nu există o cuantificare clară a acestor măsuri"62.
România a atins din timp obiectivul pentru 2020 privind ponderea energiei din surse regenerabile
în consumul final brut de energie, depășind din timp traiectoria orientativă stabilită. Pentru
România, obiectivul global a fost de 24%, pe care a reușit să îl atingă în 2017, fără a fi nevoită să
recurgă la transferuri din alte state membre. Traiectoria orientativă a fost stabilită la 21,83% pentru
perioada 2017-2018, în timp ce ponderea totală a consumului de energie din SRE în consumul brut
de energie este de 24,45% (2017) și 23,87% (2018)63. Volumul de precipitații afectează în mod direct
ponderea hidroenergiei, în timp ce ponderea altor resurse regenerabile stagnează de la sfârșitul
anului 2016.
Conform PNEC (Planului Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice) 2021-
2030, România își propune o pondere de 50% din consumul său de energie electrică din RER până
în 2030. Evaluarea planului făcută de CE a confirmă faptul că acesta este un obiectiv realist, având în
vedere că „se preconizează că energia hidroelectrică va rămâne stabilă pe parcursul perioadei 2020-
2030, în timp ce producția eoliană aproape se va dubla și se preconizează că producția de energie
solară va crește de aproape patru ori ca pondere în producția totală”64. În 2018, ponderea energiei
regenerabile din volumul total de energie electrică a fost de 41,7%.65
Atingerea obiectivului orientativ de încălzire și răcire este considerată discutabilă și necesită
modificări legislative. Pentru încălzire și răcire, conform noii Directive privind energia din surse
regenerabile, România urmează să crească ponderea SRE cu o medie anuală orientativă de 1,1
puncte procentuale, începând cu anul 2020. Subiectul este considerat unul sensibil pentru România,
tot din cauza cadrului legislativ național neclar care dă naștere unor incertitudini privind includerea
lemnului de foc (utilizat la un nivel înalt în special în zonele rurale) în categoria biomasei66. Potrivit
Comisiei Europene, „faptul că adevăratul potențial al biomasei nu este clar la nivel național (din
cauza lipsei de date și a unui cadru juridic neclar) face foarte discutabil dacă contribuția globală a
energiei din resurse regenerabile poate fi atinsă și susținută.”67 În plus, planul nu oferă informații cu
privire la rolul producției de căldură din deșeuri.
Ponderea SRE în sectorul încălzirii și răcirii este deja relativ ridicată, 24,5% în 2018 și estimată la
25,6% în 2020, însă acest lucru se datorează ponderii semnificative a biomasei utilizate la nivel

62
Evaluarea Planului Național (Integrat) în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice pentru perioada 2021-
2030, Comisia Europeană, octombrie 2020.
63
Raportul privind progresele înregistrate de România în promovarea și utilizarea energiei din surse
regenerabile în temeiul articolului 22 din Directiva 2009/28/CE pentru perioada 2017-2018, Comisia
Europeană.
64
Evaluarea Planului Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice pentru perioada
2021-2030, Comisia Europeană, octombrie 2020.
65
Obiectivul național privind ponderea energiei electrice din RER în consumul final brut de energie electrică
pentru 2020 a fost de 38%, așa cum este definit în Legea 220/2008, cu modificările și completările ulterioare.
66
Planul național integrat în domeniul energiei și al schimbărilor climatice 2021-2030.
67
Evaluarea Planului național integrat în domeniul energiei și al schimbărilor climatice pentru perioada 2021-
2030, Comisia Europeană, octombrie 2020.

58
național (în principal în zonele rurale), care este considerată SRE. Ponderea SRE în încălzire și răcire
proiectată pentru 2030 este de 33%.
Deși aceasta nu este în mod specific o problemă urbană, zonele periurbane în care accesul la
serviciile de termoficare sau la rețelele de gaze nu există se bazează pe lemn de foc, iar necesitatea
unei legislații clare în această privință a fost semnalată de Planul Național Integrat în domeniul
energiei și schimbărilor climatice 2021-2030 (PNIEC). Politica Urbană poate prelua această
propunere și permite respectarea pe termen lung a directivei UE prin sprijinirea utilizării SRE în
încălzire și răcire în zonele în care extinderea infrastructurii centralizate nu ar fi viabilă.
Comunitățile care folosesc energie din surse regenerabile au început să fie create la nivel local în
conformitate cu Directiva UE 2018/2001 privind promovarea utilizării energiei din surse
regenerabile. La articolul 22.1 se menționează faptul că statele membre se asigură că clienții finali,
în special consumatorii casnici, au dreptul de a participa la o comunitate de energie din surse
regenerabile, menținând în același timp drepturile sau obligațiile lor în calitate de clienți finali.
Pentru a atinge obiectivele de decarbonizare și de tranziție către un sistem de energie curată,
participarea și sprijinul susținut al consumatorilor sunt esențiale; aceștia pot modela în mod activ
infrastructura energetică locală (de exemplu, pot trece la furnizori ecologici, pot investi direct în
surse regenerabile sau în măsuri de eficiență energetică sau pot deveni prosumatori prin instalarea
propriilor sisteme). Implicarea consumatorilor a devenit un mijloc important de a obține sprijin
public pentru tranziția energetică. Pe lângă încurajarea unei participări sporite a cetățenilor și a
acceptării proiectelor privind sursele regenerabile de energie, acestea oferă și alte beneficii socio-
economice, cum ar fi încurajarea investițiilor locale și implicarea clienților vulnerabili. În România,
"Cooperativa Energetică"68 este primul furnizor și producător de energie verde din România în
sistem de cooperare. Aceasta implică participarea directă și activă a comunității locale la
cooperativă. Fiecare client care devine membru al cooperativei cu putere de decizie va putea investi
în capacitățile de producție a energiei din surse regenerabile și va avea acces la achiziții colective.
Directiva 2018/2002 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind
eficiența energetică a stabilit un obiectiv de creștere a eficienței energetice cu cel puțin 32,5% până
în 2030 la nivelul UE. Obiectivul principal pentru 2020 pentru România este de 19%, ceea ce implică
o reducere de 0,8% pe an pentru perioada 2021-2030, comparativ cu consumul mediu de energie
din perioada 2016-2018. Potrivit Raportului de țară din 2019 pentru România, Comisia Europeană
consideră că România este în grafic și că își va atinge obiectivul de eficiență energetică, astfel stabilit
pentru 2020.69
Directiva UE 2018/844 privind performanța energetică a clădirilor impune noi norme pentru
constructori și proprietarii de clădiri, cum este obligația de a instala echipamente pentru
automatizarea și controlul consumului de energie, precum și aceea de a facilita instalarea de
echipamente de încărcare pentru vehiculele electrice. România a transpus prezenta directivă în
Legea 101/2020 care modifică și completează Legea 372/2005 privind performanța energetică a
clădirilor.
Directiva UE 2018/410 stabilește principiile pentru funcționarea instrumentelor de finanțare
pentru reducerea eficientă a emisiilor și investițiile în infrastructuri sau tehnologii cu emisii
scăzute de dioxid de carbon. Printre modificările aduse de directivă se numără și înființarea
Fondului de modernizare menit să sprijine investițiile în infrastructuri sau tehnologii cu emisii
scăzute de dioxid de carbon în sectoarele energetice ale zece state membre ale UE cu venituri sub
media europeană, precum și Fondul pentru inovare, care poate fi accesat de toate statele membre.

68
"Cooperativa de Energie" - https://cooperativadeenergie.ro/
69
Raport privind progresele înregistrate în realizarea obiectivelor naționale de eficiență energetică, ANRE,
2019.

59
În viitor, Pactul Verde al UE impune obiective pentru perioada 2030-2050, care sunt transpuse în
Planul Național (Integrat) în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice 2021-2030 și urmează să fie
revizuite. Potrivit PNIEC 2021-2030, „va fi posibilă o nouă revizuire/ajustare a obiectivului pentru
2030 privind revizuirea PNIEC, care va permite estimarea mult mai bună a efectelor punerii în
aplicare a Directivei (UE) 2018/410 și a programelor de sprijin pentru realizarea Pactului Verde
european”.
3.1.3. Inițiative de abordare a decalajelor în materie de servicii – analiză
critică
Pentru a asigura un sistem eficient și viabil de termoficare, sunt necesare investiții semnificative
pentru dezvoltarea și modernizarea sistemelor. Estimările variază între 1,2 miliarde EUR și 2,6
miliarde EUR (1,3% din PIB în 2018) până în 2030 doar pentru infrastructura de transport și
distribuție a energiei termice; necesarul total de investiții pentru sistem, inclusiv generarea, este
estimat la 4 miliarde EUR până în 203070.
Programul „Termoficare 2006-2020 - Căldură și confort” (sub coordonarea MLPDA) a avut ca scop
reformarea sectorului termoficării prin sprijinirea investițiilor pentru modernizarea sau dezvoltarea
sistemelor centralizate de încălzire. Acesta a avut ca scop reducerea pierderilor din rețelele de
transport și distribuție a agentului termic, valorificând în același timp potențialul cogenerării de
înaltă eficiență și utilizarea surselor regenerabile de energie. Programul a finanțat până la 70% din
costul total, cofinanțarea din bugetele administrației locale fiind de cel puțin 30%. El a fost
monitorizat de ANRE, autoritatea națională de reglementare în domeniul energiei, care a avut, de
asemenea, un rol în aprobarea proiectelor tehnice.

Caseta 13. Provocările Programului „Termoficare 2006-2020 - Căldură și confort”

Au fost identificate mai multe provocări în punerea în aplicare și conceperea programului, între care:
(1) bugetarea anuală limitează obiectivele de finanțare la activitățile la scară mică care pot fi scoase la
licitație, contractate și executate în termen de un an; termenul scurt al programului are, de
asemenea, și alte efecte negative asupra achizițiilor publice;
(2) capacitatea limitată de dezvoltare a proiectelor la nivel local - doar aproximativ 20% din fondurile
disponibile au fost absorbite;
(3) lipsa de coordonare cu programele de renovare a clădirilor, „ceea ce a dus la o supracapacitate a
unor sisteme reabilitate odată ce măsurile de eficiență energetică au fost puse în aplicare”71.

În anul 2019, programul „Termoficare 2006-2020 - Căldură și confort” a fost reorganizat în

Programul Multianual "Termoficare" (2019-2027) pentru finanțarea investițiilor pentru
modernizarea, reabilitarea, retehnologizarea și extinderea sau înființarea sistemelor de încălzire
centrală pentru localități și a fost aprobat prin Ordonanță de Urgență, el acoperind atât proiectele
noi, cât și pe cele aflate în derulare. Programul finanțează până la 85% din costul total, cu o
cofinanțare din bugetele administrației locale de cel puțin 15%. Recunoscând lipsa de predictibilitate
în planificarea investițiilor, noul program este reorganizat pe o bază de alocare multianuală, cu
scopul de a asigura finalizarea proiectelor. Se recomandă, de asemenea, includerea măsurilor de
consolidare seismică în programul de reabilitare termică.

70
Programul de evaluare a sectorului infrastructurii din România, Subsectorul de termoficare, Banca Mondială,
2019.
71
idem

60
Extinderea rețelei de distribuție a gazelor naturale este, de asemenea, pe agenda națională, cu un
nou program72 lansat în 2020 de Ministerul Fondurilor Europene. Potrivit declarațiilor oficiale, se
preconizează că un număr total de 200.000 de gospodării vor beneficia de program în cele două
etape ale acestuia (2014-2020 și 2021-2027). Programul va fi implementat în mare parte în zonele
rurale, deoarece majoritatea orașelor beneficiază de rețelele de distribuție a gazelor. Cu toate
acestea, există preocupări cu privire la utilizarea sistemului și la eficiența sa financiară și
operațională, având în vedere costurile ridicate de conectare pentru gospodării (estimate la
aproximativ 3000 EUR).
Începând cu anul 2011, Guvernul a introdus, de asemenea, un sistem de prime pentru sprijinirea
centralelor de cogenerare de energie termică și electrică (CHP), producând aproximativ 419 MW de
CHP suplimentară între 2011 și 2014. Schema se va încheia în 2023, dar Guvernul României a
notificat CE cu privire la intenția de a-l continua și după 2023 pentru a atrage investiții în noi
capacități de cogenerare. Continuarea schemei de sprijin transmite „semnalul corect cu privire la
cogenerare și către potențialii investitori nu numai în legătură cu angajamentele României cu privire
la sectorul energetic pe termen lung, ci și la predictibilitatea mediului energetic din țară pentru a
oferi finanțatorilor o anumită stabilitate pentru investițiile lor pe termen lung”73.
Finanțarea comercială are un rol limitat în acest sector, din cauza bonității scăzute a societăților de
termoficare. Asigurarea unui tarif de recuperare a costurilor sau transferul la timp al subvențiilor
reprezintă o provocare majoră pentru majoritatea orașelor, afectând astfel bonitatea. În prezent,
există un singur investitor privat (Veolia / Dalkia) în sectorul termoficării (din 2004 în Ploiești și din
2012 în Iași). Printre cele mai importante provocări pentru sectorul privat se numără „lipsa unei
strategii naționale actualizate pentru acest sector și a previzibilității cadrului juridic și de
reglementare”74.

Caseta 14. Fonduri de dezvoltare urbană axate pe energie (FDU)

Potrivit BEI, fondurile pentru dezvoltare urbană (FDU) ar trebui să vizeze abordarea zonelor de
disfuncționalitate a pieței în dezvoltarea urbană, iar „rentabilitatea preconizată a unui proiect fără sprijin FDU
ar trebui să fie mai mică decât cea impusă în mod normal de piață”. În acest sens, finanțarea comercială
pentru investiții în sisteme de termoficare la nivel local în România ar putea fi sprijinită prin înființarea unui
FDU axat pe energie. Tipurile de măsuri pe care un FDU axat pe energie le-ar putea finanța (în funcție de
eligibilitatea pentru programul operațional) ar putea include:
 Măsurile de eficiență energetică (EE) și energie regenerabilă (ER) în clădiri, inclusiv locuințele
existente;
 EE și ER în orașele mari ex. EE și ER la scară mică în iluminatul stradal;

 Proiecte de producere a energiei din deșeuri biodegradabile;

 Cogenerare și rețelele energetice districtuale;

 Infrastructură de transport curată și cu emisii scăzute de dioxid de carbon 75
Bulgaria a implementat cu succes instrumente financiare pentru dezvoltare urbană cu fonduri UE, inclusiv
măsuri de eficiență energetică. În mod similar, în Lituania au fost acordate împrumuturi de modernizare pe 20
de ani pentru eficiența energetică proprietarilor de apartamente aflate în clădiri multi familiale, cu rate scăzute

72
"Dezvoltarea rețelelor inteligente de distribuție a gazelor naturale în vederea creșterii nivelului de
flexibilitate, siguranță, eficiență în exploatare, precum și integrarea activităților de transport, distribuție și
consum final".
73
Raportul de evaluare a sectorului termoficării din România, Banca Mondială, 2018.
74
Idem
75
Raportul final al fondurilor de dezvoltare urbană axate pe energie, BEI, 2012.

61
și stabile ale dobânzii.

Tabelul 10. Modele-cadru pentru FDU-uri axate pe energie

Sursa: BEI, 2012.

Fondurile UE permit programarea investițiilor multianuale și o rată ridicată de finalizare a

proiectelor. În perioada de finanțare 2007-2013, a fost disponibilă finanțarea UE prin Programul
Operațional Sectorial Mediu (POSM) pentru modernizarea rețelei de termoficare pentru mai multe
orașe. POIM 2014–2020 continuă aceste lucrări, cu o finanțare dedicată modernizării sistemelor
locale de termoficare în cadrul axei prioritare 7. Orașele incluse in program sunt Bacău, Botoșani,
Focșani, Râmnicu-Vâlcea, Timișoara, Oradea, Iași si București76.
Cu toate acestea, absorbția fondurilor UE disponibile pentru sistemele de termoficare rămâne
scăzută, în ciuda nevoilor ridicate de investiții în acest sector. În aprilie 2019, doar 24 de milioane
de Euro din 375 au fost cheltuiți și doar două orașe – Oradea și Iași – au putut să le folosească. Suma
totală contractată a fost de aproximativ 64 de milioane de Euro (doar pentru Iași, Oradea, Focșani și
Râmnicu Vâlcea). Contractele au fost încheiate pentru toate orașele, cu excepția Bucureștiului, iar
proiectul din Oradea este aproape de finalizare. Cu toate acestea, toate orașele incluse în program
trebuie să se mobilizeze pentru a cheltui fondurile până în 2023.
Punerea în aplicare a Planurilor de Acțiune privind Energia Durabilă și Clima la nivel local poate
accelera reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și poate intensifica accesul la finanțarea UE.
Lansată în 2008, inițiativa Convenția Primarilor (CoP) urmărește să sprijine obiectivul UE de reducere
a emisiilor de gaze cu efect de seră de 40% până în 2030. În acest scop, orașele semnatare
elaborează Planuri de Acțiune privind Energia Durabilă și Clima (PAEDC) și se angajează să raporteze
și să monitorizeze punerea lor în aplicare. Documentul oficial PAEDC trebuie aprobat de Consiliul

76
Programul de evaluare a sectorului infrastructurii din România, Subsectorul de termoficare, Banca Mondială,
2019.

62
Local. 65 de municipii din România au aderat la CoP și se află în diferite faze de elaborare sau punere
în aplicare a PAEDC.

Caseta 15. Zece motive pentru aderarea la Convenția Primarilor

1. Obțineți o înaltă recunoaștere și vizibilitate internațională

2. Contribuiți la modelarea politicii UE în domeniul climei și energiei
3. Consolidați credibilitatea angajamentelor dvs.
4. Vă asigurați sprijin pe termen lung pentru acțiunile în domeniul climei și energiei
5. Creșteți accesul la finanțare pentru proiectele locale în domeniul climei și energiei
6. Participați la evenimente de rețea, sesiuni de consolidare a capacităților și discuții
7. Primiți îndrumări personalizate
8. Vă bucurați de acces facil la "know-how de excelență" și găsiți modalități de a implementa cu succes
proiectele
9. Beneficiați de autoevaluare și analiză comparativă facilitată
10. Creați conexiuni cu autoritățile naționale și subnaționale

Sursa: Ghidul „How to develop a Sustainable Energy and Climate Action Plan (SECAP) [Cum să elaborezi
un plan de acțiune privind energia durabilă și clima (PAEDC), Bertoldi P. (editor), 2018

Nivelul scăzut de absorbție a fondurilor naționale și UE în sectorul încălzirii

Obiectivele Politicii Urbane:
Orașe bine guvernate, Orașe
competitive și productive
centralizate relevă necesitatea ca Politica Urbană să sprijine autoritățile
locale prin organizarea de programe de consolidare a capacităților,
completate de Planurile de Acțiune privind Energia Durabilă și Clima la nivel
local. O strategie națională actualizată pentru termoficare și înființarea
FDU-urilor axate pe energie pot crea un mediu mai favorabil pentru
finanțarea comercială.

3.1.4. Decalaje în materie de eficiență și inovații posibile

În ultimele două decenii, rețelele de termoficare din România au suferit un declin financiar și fizic
constant. Pierderile substanțiale produse în rețelele de transport și distribuție (30% pierderi de
căldură și apă, comparativ cu 5-10% pentru rețelele mai noi) cresc costul termoficării cu 18-20 % în
comparație cu alte țări din UE77. În 2019, volumul total de energie termică produsă a fost de 1,4 ori
mai mare decât cel al energiei vândute, ceea ce a presupus prețuri ridicate de furnizare78. La nivel
național, doar 20% din rețeaua de transport și 30% din rețeaua de distribuție sunt modernizate79.

77
Idem.
78
Raport privind stadiul serviciului public de furnizare a energiei termice în sistemul centralizat, ANRE, 2019.
79
Programul de evaluare a sectorului infrastructurii din România, Subsectorul de termoficare, Banca Mondială,
2019.

63
Infrastructura de termoficare este grav îmbătrânită și se bazează în cea mai mare parte pe
combustibili fosili. Peste 80% din infrastructura de producere a energiei termice din țară are peste
30 de ani, unele instalații depășind 45 de ani, iar peste 95% din energia termică centralizată este
produsă din combustibili fosili80. Majoritatea unităților ineficiente vechi nu au fost încă modernizate
sau înlocuite cu echipamente de generație nouă și nici nu sunt echipate cu echipamente de ardere
adecvate, ceea ce duce la producerea de emisii de SO2 și NOX care depășesc normele UE.
Utilizarea pe scară mai largă a tehnologiilor de cogenerare poate juca un rol important în
reducerea emisiilor și în asigurarea securității energetice: „centralele moderne de cogenerare a
energiei termice și electrice (CHP) au flexibilitatea de a varia producția de energie termică și electrică
și de a furniza servicii de rezervă pentru energie electrică la cerere, contribuind astfel la securitatea
energetică a țării"81. Autoritatea de reglementare în domeniul energiei ANRE82 subliniază
necesitatea unei informări adecvate la nivel local cu privire la avantajele instalațiilor de cogenerare
(CHP) și la utilizarea surselor financiare furnizate prin Programul Național de "Termoficare" și
finanțarea UE în acest scop. Energia geotermală este o resursă complementară pentru îndeplinirea
obiectivelor UE privind cotele de energie din surse regenerabile și decarbonizarea sectorului.
Dezvoltarea sistemelor hibride, inclusiv a unei pompe de căldură și/sau a unui cazan convențional,
poate completa temperaturile mai scăzute ale apei geotermale, în timp ce sistemele geotermale
hibride regenerabile care includ biomasa și energia solară ar fi cea mai eficientă soluție pentru
atingerea obiectivului la nivelul UE de 27% reprezentând ponderea energiei regenerabile în 2030.
Zonele urbane cu o mare densitate a populației din vestul și sudul României sunt deosebit de
potrivite pentru încălzirea centralizată geotermală, cu până la 20% din populația totală care ar putea
beneficia de aceasta83.

Politica Urbană ar trebui să încurajeze autoritățile locale să implementeze

Obiectivele Politicii Urbane:
Orașe ecologice și reziliente,
Orașe competitive și
productive
tehnologiile de cogenerare și să utilizeze sursele de finanțare disponibile
pentru reabilitarea infrastructurii de termoficare vechi. De asemenea, ea
poate juca un rol-cheie în solicitarea unui cadru juridic mai precis privind
rolul biomasei în atingerea obiectivului privind sursele regenerabile de
energie pentru încălzire și răcire, precum și în ceea ce privește încălzirea
centralizată geotermală (inclusiv regulamentul privind reinjectarea apei).

3.2. Strategia politică cheie 2: Îmbunătățirea eficienței serviciilor de energie

electrică
În ceea ce privește acoperirea serviciilor de furnizare a energiei electrice, mai puțin de 1% din
populația urbană nu are acces la acestea84. La sfârșitul anului 2019, la rețelele de energie electrică
erau racordați 9.548.041 de utilizatori. Aproximativ 55% dintre aceștia se află în zone urbane

80
Idem
81
Raportul de evaluare a termoficării din România, Banca Mondială, 2018
82
Raport privind stadiul serviciului public de furnizare a energiei termice în sistemul centralizat, ANRE, 2019
83
Dezvoltarea încălzirii centralizate geotermale în Europa, Consiliul European al Energiei Geotermale, 2014.
84
Atlasul Comunităților Urbane Marginalizate din România, Banca Mondială, 2014.

64
(5.242.521 utilizatori), iar restul de 4.305.520 de utilizatori se află în zonele rurale (aproximativ 45%
din total)85.
Deși serviciul este furnizat extensiv în zonele urbane, lipsa accesului la electricitate este unul
dintre cei mai importanți indicatori ai marginalizării, indicând existența adăposturilor improvizate, a
clădirilor distruse, a clădirilor ocupate ilegal sau caselor nou construite care nu sunt încă conectate la
rețea. Din totalul locuințelor urbane fără acces, 24,7% se află în zone marginalizate (INS, 2011). În
medie, 4,1% din gospodăriile din zonele urbane marginalizate nu au acces la electricitate, comparativ
cu 0,4% în zonele urbane nemarginalizate86.

Politica Urbană ar trebui să acorde o atenție urgentă soluționării problemei

Obiectivele Politicii Urbane:
Orașe echitabile și incluzive
complexe a zonelor urbane marginalizate. Având în vedere că lipsa
accesului la energie electrică este adesea un indicator al condițiilor precare
de locuire, este esențial să se adopte orientări clare pentru autoritățile
locale în abordarea acestei probleme și în efortul de a asigura condițiile
favorabile pentru accesul la servicii.

În timp ce sunt asigurate niveluri ridicate de acoperire a serviciilor pentru zonele urbane, o mare
parte din rețelele de transport și distribuție a energiei electrice aflate în prezent în funcțiune au o
durată lungă de viață. Baza de active a operatorilor este, în general, depășită, cu o proporție
semnificativă de active mai vechi de 35 de ani. Pentru unele dintre aceste active, durata de
funcționare poate fi prelungită, în timp ce altele trebuie înlocuite. Programele de investiții în
reabilitarea sau modernizarea rețelei au avut un efect redus, doar o mică parte din capacitatea
energetică totală fiind reabilitată sau modernizată 87.
Asigurarea întreținerii preventive și monitorizarea implementării planurilor de investiții de
reînnoire și modernizare sunt esențiale pentru reducerea întreruperilor și creșterea calității
serviciilor. O evoluție pozitivă a fost adoptarea Procedurii privind fundamentarea și criteriile de
aprobare a planurilor de investiții ale operatorului de transport și de sistem și ale operatorilor de
distribuție a energiei electrice, aprobate prin Ordinul ANRE nr. 204/2019, cu modificările și
completările ulterioare. Conform noilor reglementări, gradul de realizare a planului de investiții în
elemente de rețea din surse proprii trebuie să fie de cel puțin 95% din valoarea planificată.88

Politica Urbană va sprijini măsurile de reînnoire și modernizare a rețelei

Obiectivele Politicii Urbane:
Orașe ecologice și reziliente,
Orașe competitive și
productive
electrice existente, împreună cu migrația subterană a rețelelor aeriene și
coordonarea lucrărilor de infrastructură rutieră. Se recomandă consolidarea
eforturilor de întreținere preventivă și monitorizarea adecvată a punerii în
aplicare a planurilor de investiții avansate prin modificarea recentă a
legislației.

85
Raport privind realizarea indicatorilor de performanță pentru serviciile de transport, sistem și distribuție a
energiei electrice și starea tehnică a rețelelor de transport și distribuție a energiei electrice, ANRE, 2019
86
Atlasul Comunităților Urbane Marginalizate din România, Banca Mondială, 2014.
87
Raport privind realizarea indicatorilor de performanță pentru serviciile de transport, sistem și distribuție a
energiei electrice și starea tehnică a rețelelor de transport și distribuție a energiei electrice, ANRE, 2018.
88
Raport privind realizarea indicatorilor de performanță pentru serviciile de transport, sistem și distribuție a
energiei electrice și starea tehnică a rețelelor de transport și distribuție a energiei electrice, ANRE, 2019

65
3.3. Strategia politică cheie 3: Asigurarea unei furnizări eficiente din punct
de vedere financiar a serviciilor de încălzire și energie electrică
Tarifele de încălzire centralizată sunt sub nivelul de recuperare a costurilor pentru majoritatea
operatorilor, afectând sustenabilitatea financiară și tehnică a sectorului și limitând investițiile
private. În multe orașe, încălzirea centralizată este o povară mare pentru bugetul local, deoarece
este puternic subvenționată (în medie cu 50%). Datorită dependenței ridicate de subvenții și
performanțelor financiare scăzute, companiile de termoficare nu pot susține proiectele de
modernizare.
În plus, o analiză recentă a subsectorului evidențiază faptul că nu există un proces sau o
metodologie sistematică pentru revizuirea tarifelor energiei termice, care să recomande "un
mecanism de trecere automată și o metodologie tarifară bine definită pentru tariful de energie
termică". Procesul de revizuire a tarifelor este inițiat de societatea de termoficare și nu există o
metodologie de revizuire tarifară (tarifele sunt pur și simplu "cost-plus").
Considerentele politice împiedică, de asemenea, aplicarea unor tarife viabile din punct de vedere
financiar. ANRE (agenția de reglementare în domeniul energiei) analizează și validează aplicația și
recomandă un tarif revizuit, iar operatorul transmite apoi spre aprobare recomandările ANRE
autorității locale. Autoritatea locală poate decide, de asemenea, să aprobe un alt tarif local, atât
timp cât subvențiile sunt transferate operatorului pentru a acoperi decalajele în venituri.
În ceea ce privește stabilirea tarifelor la gazele naturale și la energia electrică, ca urmare a
liberalizării pieței, care urmează să fie finalizată în 2021, prețurile nu mai sunt aprobate de ANRE,
ci sunt formate din cererea și oferta de pe piață. Liberalizarea completă a pieței gazelor naturale a
fost finalizată în iulie 2020, iar liberalizarea completă a pieței energiei electrice a fost stabilită pentru
ianuarie 2021. Începând cu această dată, prețul energiei electrice furnizate clienților casnici va fi
stabilit de furnizor. Sectorul energiei electrice se autofinanțează în mare parte și nu necesită
subvenții de la guvernamentale central, iar consumatorii comerciali plătesc o primă, care este
utilizată pentru subvenționarea consumatorilor casnici.

Obiectivul Politicii Urbane: O metodologie tarifară bine definită pentru încălzirea centralizată,
care include un proces sistematic de revizuire a tarifelor și de
Orașe competitive și aliniere a responsabilităților, este esențială pentru buna viabilitate
productive financiară a sistemului de termoficare.

3.4. Strategia politică cheie 4: Asigurarea accesului și accesibilității la

serviciile de încălzire și energie electrică
3.4.1. Măsuri financiare
România implementează în prezent o schemă de ajutor pentru sprijinirea consumatorilor
vulnerabili prin acoperirea costurilor de încălzire, dar subvențiile pentru prețurile GCal pentru
încălzirea centralizată nu sunt țintite către anumite categorii de consumatori, ci îi acoperă pe toți.
Planul Național Integrat în domeniul energiei și al schimbărilor climatice 2021-2030 constată că
subvențiile pentru încălzirea centralizată vor fi acordate numai consumatorilor vulnerabili identificați
în conformitate cu Legea 196/2016 privind venitul minim de includere – aplicarea Legii 196 a fost
amânată succesiv, acum până în 2021, ceea ce este și nerealist. Acesta subliniază, de asemenea,
importanța sistemului electronic național de asistență socială pentru sprijinirea autorităților publice
locale în acordarea subvențiilor, care nu este încă implementat. Sistemul va asigura prelucrarea
datelor privind solicitanții și verificarea criteriilor de eligibilitate pentru categoriile vulnerabile.

66
 Caseta 16. Accesul și accesibilitatea serviciilor de energie electrică în zonele urbane marginalizate

Lipsa accesului la energie electrică în zonele urbane marginalizate este de până la zece ori mai mare decât în
zonele urbane nemarginalizate. Conform datelor INS din 2011, 4,1% din gospodăriile din zonele urbane
marginalizate nu au acces la electricitate, comparativ cu 0,4% în zonele urbane ne-marginalizate. După cum se
subliniază în Secțiunea 1.1, accesul la energie electrică este asigurat aproape întregii populații urbane, mai
puțin de 1% din locuințele urbane neavând acces. Cu toate acestea, din totalul locuințelor care nu au acces,
24,7% se află în zone marginalizate. (INS, 2011)89.
În unele cazuri, primăriile au plasat case din containere în zonele urbane marginalizate, dar nu există o
abordare aliniată pentru acoperirea costurilor de utilități. În unele orașe, beneficiarii caselor din containere
nu trebuie să acopere aceste costuri, în timp ce în alte orașe da. Având în vedere că instalațiile de gătit,
încălzire și alimentare cu apă funcționează pe bază de energie electrică, facturile devin extrem de mari, ceea ce
duce la deconectare90.

3.4.2. Măsuri nefinanciare

În ceea ce privește măsurile nefinanciare, legislația română prevede dispoziții împotriva
deconectării consumatorilor vulnerabili de la încălzire în cazul riscurilor pentru sănătate, dar este
esențială identificarea eficientă și ușoară a consumatorilor eligibili. Deși legislația actuală include
interzicerea deconectării în cazul existenței riscurilor pentru sănătate, aceste restricții devin dificil de
aplicat din cauza lipsei unor criterii obiective. Punerea în aplicare a sistemului electronic național de
asistență socială este, de asemenea, necesară pentru a asigura verificarea criteriilor de eligibilitate
pentru aceste categorii vulnerabile.
Planul național integrat în domeniul energiei și al schimbărilor climatice 2021-2030 include, de
asemenea, dispoziții pentru restricționarea deconectării consumatorilor vulnerabili în anumite
condiții. În colaborare cu Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, Ministerul Muncii și
Protecției Sociale este responsabil și de implementarea planului național de acțiune împotriva
sărăciei energetice, care definește situațiile critice și clienții care nu pot fi deconectați în astfel de
situații. ANRE propune un plan de recuperare a costurilor aferente, de către operatori, în baza unei
proceduri specifice aprobate prin hotărâre de Guvern91.
Alte măsuri nefinanciare incluse în Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor
Climatice 2021-2030 privesc sprijinirea consumatorilor vulnerabili cu venituri mici la plata facturii de
energie electrică, prin posibilitatea ratelor de plată.

3.4.3. Măsuri de creștere a eficienței energetice

Măsurile de creștere a eficienței energetice sunt complementare măsurilor financiare și
nefinanciare pentru sprijinirea consumatorilor vulnerabili. Este esențial să se asigure coordonarea
programelor de renovare a clădirilor și reabilitarea sistemelor de încălzire, să se calibreze
performanța sistemelor de încălzire la necesități, odată ce măsurile de eficiență energetică sunt puse
în aplicare. Pe lângă programele de reabilitare a sistemelor de încălzire (programul "Termoficare și
confort" implementat de MLPDA) și programele de creștere a eficienței energetice a clădirilor
(reabilitarea termică a clădirilor rezidențiale finanțate prin împrumuturi bancare cu garanție
guvernamentală, programe locale), Ministerul Mediului, prin Administrația Fondului pentru Mediu

89
Atlasul comunităților urbane marginalizate din România, Banca Mondială, 2014
90
Idem
91
Planul Național Integrat în domeniul Energiei și al Schimbărilor Climatice 2021-2030.

67
implementează, de asemenea, programe de încălzire; izolare a locuinței unifamiliale; și înlocuirea
aparatelor electronice de uz casnic ineficiente pe bază de vouchere.
Mobilizarea investițiilor publice și private pentru îmbunătățirea eficienței energetice în clădiri
poate accelera economiile de energie și, de asemenea, poate aborda problema sărăciei energetice.
Potrivit unei evaluări recente a Comisiei Europene, „un sprijin suplimentar pentru renovarea
clădirilor publice și private, inclusiv a sectorului rezidențial, cu accent pe locuințele sociale și cele la
prețuri accesibile, ar putea fi oferit prin creșterea finanțării publice și prin mobilizarea bugetelor UE
și naționale cu finanțare privată, combinând subvențiile, împrumuturile, garanțiile și subvențiile
pentru împrumuturi”92.
ANRE propune ca o parte din fondurile disponibile să fie folosite pentru creșterea eficienței
energetice a gospodăriilor afectate de sărăcia energetică sau a locuințelor sociale. În timpul
președinției sale anuale a EnR (asociația agențiilor naționale de eficiență energetică din Europa),
ANRE a solicitat o abordare la nivelul UE în care o parte din măsurile de eficiență energetică să fie
implementate cu prioritate în gospodăriile afectate de sărăcia energetică sau în locuințele sociale93.
O astfel de abordare ar asigura o mai bună direcționare a măsurilor de eficiență energetică
disponibile și ar contribui la abordarea decalajului de sărăcie energetică la nivel structural.

Caseta 17. Politicile și măsurile Observatorului UE al sărăciei energetice

Observatorul UE al sărăciei energetice (EPOV) este o nouă inițiativă a Comisiei Europene de a ajuta statele
membre în eforturile lor de combatere a sărăciei energetice. România poate beneficia de îmbunătățirea
măsurării, monitorizării și schimb de cunoștințe și bune practici privind sărăcia energetică.
 Finanțarea îmbunătățirii situației energetice a gospodăriilor (izolarea clădirilor, sisteme de răcire,
stocarea energiei, sistem de încălzire, aparate de uz casnic, energie regenerabilă și/sau transport.)
 Audituri energetice (vizite la gospodăriile vulnerabile pentru a oferi consiliere directă cu privire la
modul de îmbunătățire a situației lor specifice.)
 Asistență financiară (tarife sociale, sprijin pentru plata facturii de energie).
 Protecția privind deconectarea (cea mai frecventă este interzicerea deconectării totale în timpul
iernii pentru anumite gospodării mai vulnerabile din punct de vedere fizic, cum ar fi cele ale
persoanelor cu handicap și pensionarilor.)
 Informare și sensibilizare (furnizarea de consiliere, informare sau educație pentru a ajuta indirect
gospodăriile să își îmbunătățească situația)

 Sprijin social (sprijin general la venitul gospodăriilor pentru a acoperi cheltuieli mai generale, cum ar fi
costurile de locuire sau de trai, care pot include, de asemenea, costurile energiei.)

Obiectivul Politicii Urbane: Coordonarea dintre MLPDA și Ministerul Energiei, Ministerul Muncii și
Protecției Sociale și Ministerul Mediului este esențială în implementarea
Orașe echitabile și incluzive
obiectivului de acces și accesibilitate a serviciilor energetice pentru toți.

92
Evaluarea Planului Național (Integrat) în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice pentru perioada 2021-
2030, Comisia Europeană, octombrie 2020
93
https://www.anre.ro/ro/eficienta-energetica/informatii-de-interes-public/info-eficienta-
energetica1386850500/prezentari-anre/conferinta-legislatia-romaneasca-si-noile-orientari-europene-privind-
protectia-consumatorilor-vulnerabili-si-in-saracie-energetica-bucuresti-14-09-2017&page=1

68
 Măsurile financiare, nefinanciare și de eficiență energetică ar trebui să vizeze
rezidenții vulnerabili și să fie furnizate pe baza unor criterii clare de eligibilitate
prin intermediul sistemului electronic național de asistență socială.

Subvențiile generale pentru termoficare ar trebui înlocuite treptat cu subvenții

specifice pentru gospodăriile sărace, în paralel cu eforturile sporite la nivel
local de îmbunătățire a eficienței energetice a clădirilor și a sistemelor de
încălzire prin intermediul fondurilor UE și naționale.

Explorarea măsurilor legislative pentru a ajuta primarii să abordeze problema

complexă a zonelor urbane marginalizate.

3.5. Strategia politică cheie 5: Îmbunătățirea eficienței instituționale în

sectorul termoficării
Este necesară coerența legislativă în ceea ce privește competențele ANRSC și ANRE în domeniul
aprobării tarifelor. Legea 325/2006 privind furnizarea energiei termice ar trebui
modificată/completată în conformitate cu modificările la Legea 51/2006, dar aprobarea acesteia
este blocată în Parlament. Astfel, nu există prevederi exprese privind competența ANRE pentru
aprobarea prețurilor/tarifelor locale aferente serviciului public de furnizare a energiei termice în
sistem centralizat, reglementat de Legea 51/2006.94
Raportarea datelor de monitorizare de către operatorii economici din domeniul termoficării nu
este reglementată în mod corespunzător în ceea ce privește parametrii, termenele limită,
condițiile etc. Un raport ANRE 95 a subliniat necesitatea ca ANRSC să elaboreze aceste reglementări,
deoarece situația actuală conduce la solicitări de date ad-hoc repetate din partea ANRE ca autoritate
de control și la nerespectarea anumitor termene. În plus, în prezent nu există indicatori de
performanță sau standarde de eficiență financiară și operațională definite.96
Fragmentarea procesului decizional și asumarea mixtă între autoritățile locale și naționale a
infrastructurii de termoficare reprezintă un alt factor limitativ. În cazuri precum cel al Bucureștiului
și Constanței, principalele capacități de producție sunt deținute și gestionate de o entitate deținută
de Ministerul Energiei, în timp ce rețeaua de transport și distribuție este operată de o entitate
deținută de autoritatea locală. După cum subliniază analiza subsectorului făcută de Banca Mondială,
„acest model de proprietate mixtă împiedică orașele să planifice integrat proiectele și accesul
potențial la fondurile UE (deoarece unul dintre criteriile de participare este ca rețeaua de transport
și distribuție să fie deținută sau cel puțin gestionată de autoritatea locală). În al doilea rând,
diferitele modele de proprietate au redus, de asemenea, economia de scară, complicând și mai mult
dezvoltarea proiectelor.”
În ceea ce privește cooperarea dincolo de limitele teritoriale în sectorul energetic, următoarele
domenii au fost identificate ca fiind adecvate pentru acordurile multi-jurisdicționale: modernizarea
sistemelor de termoficare, inclusiv cogenerarea, utilizarea energiei regenerabile pentru clădirile
publice, contorizarea inteligentă și monitorizarea consumului de energie, extinderea rețelelor de
distribuție a energiei și gazelor.

94
Raport privind stadiul serviciului public de furnizare a energiei termice în sistem centralizat, ANRE, 2019
95
Idem
96
Raportul de evaluare a termoficării din România, Banca Mondială, 2018

69
Potrivit unui sondaj al Băncii Mondiale realizat în rândul a 259 de administrații urbane, cooperarea
inter-jurisdicțională privind extinderea infrastructurii de gaze este cea mai frecventă între orașele
cu caracteristici rurale, cu o rată de 21% din totalul proiectelor realizate. Acest lucru subliniază
implicarea administrațiilor locale în zonele în care accesul la acest serviciu este cel mai necesar, în
timp ce termoficarea rămâne opțiunea cea mai viabilă și ecologică pentru zonele urbane de înaltă
densitate și ar trebui încurajate căile de cooperare în furnizarea serviciului în zonele periurbane.
Considerațiile generale și recomandările de politică privind îmbunătățirea cooperării inter-
jurisdicționale și a furnizării de servicii sunt detaliate în anexa 3.

Aprobarea noului cadru legislativ pentru termoficare. Este necesară

coerența legislativă în domeniul responsabilităților de aprobare tarifară și
asigurarea unui cadru de reglementare pentru raportarea datelor de
monitorizare de către operatorii economici ai sistemelor de termoficare,
pentru a sprijini eforturile de monitorizare și o mai bună coordonare
instituțională.

Pregătirea și punerea în aplicare a unei noi strategii naționale privind

Obiectivul Politicii Urbane:
Orașe bine guvernate
termoficarea, sprijinind centralele de cogenerare de energie termică și
electrică existente în tranziția către un impact mai redus asupra mediului al
acestui sector. Se recomandă coordonarea cu Ministerul Mediului privind
atenuarea schimbărilor climatice. Conducerea instituțională pentru
îmbunătățirea termoficării ar putea fi făcută de MLPDA (deoarece acesta
gestionează programul "Termoficare") și ar putea asigura coordonarea
politicilor sectoriale.
Rezolvarea problemei fragmentării proprietății ar necesita un singur
operator al sistemelor de transport și distribuție, prin contracte de
concesiune, leasing sau transfer de proprietate. În plus, este necesară
aplicarea principiilor de competitivitate ale întreprinderilor de stat, așa cum
sunt reglementate de Legea 111/2016.

Facilitarea cooperării interjurisdicționale și instituționale este o cerință

esențială pentru o Politică Urbană de succes. Cooperarea sectorială
interjurisdicțională ar putea servi drept pilot pentru cooperarea în scopuri
multiple97. Furnizarea de servicii dincolo de limitele teritoriale în sector ar
beneficia de consolidarea coordonării și a procesului decizional prin
îmbunătățirea cadrului legislativ privind ADI-urile, precum și a măsurilor
complementare legate de responsabilitatea autorităților locale, atât în
calitate de acționari, cât și de mandanți.

3.6. Principalele concluzii și măsurile propuse pentru serviciile de furnizare

a termoficării și energiei electrice
3.6.1. Strategia politică cheie 1: Asigurarea unor servicii de termoficare
de calitate și eficiente energetic pentru zonele urbane dense
În România termoficarea se confruntă cu mai multe provocări, dar este considerată cea mai
eficientă și mai puțin poluantă soluție de încălzire, în special în zonele urbane dense. Spre

97
România, Regiuni care recuperează decalajul: Modele de Cooperare Interjurisdicțională, Banca Mondiala,
2019.

70
deosebire de obligarea utilizatorilor să rămână conectați la sistemele de termoficare adesea
ineficiente și de slabă calitate, reabilitarea sistemelor de încălzire centralizată și restabilirea
încrederii utilizatorilor în calitatea serviciilor reprezintă soluția optimă pentru descurajarea
deconectărilor.
Infrastructura de termoficare este grav îmbătrânită, cu pierderi substanțiale în rețelele de
transport și distribuție și se bazează în cea mai mare parte pe combustibili fosili. Utilizarea pe scară
mai largă a tehnologiilor de cogenerare și a sistemelor centralizate de producere a energiei termice
poate juca un rol important în reducerea emisiilor și în asigurarea securității energetice.
Având în vedere că sistemele de termoficare sunt de preferat instalațiilor individuale în zonele
urbane dense, atât în ceea ce privește eficiența energetică, cât și efectele asupra mediului,
autoritățile locale trebuie să joace un rol mai puternic în punerea în aplicare a tehnologiilor de
cogenerare și în utilizarea surselor de finanțare disponibile pentru reabilitarea infrastructurii vechi
de termoficare. Acest lucru necesită, de asemenea, consolidarea capacităților APL-urilor de a accesa
finanțările UE și pe cele de la nivel național disponibile.

Tabelul 11. Măsuri propuse pentru încălzire - Calitate și eficiență

Măsuri de reglementare Inițiatori Cronologie estimată

Impunerea condiției ca noile clădiri să dețină o MLPDA, APL-uri, Ministerul 2020-2027

soluție comună de încălzire (un cazan sau centrală Energiei, ANRE, ANRSC
/ clădire, în loc de centrale de apartament), ceea ce
facilitează tranziția la încălzirea în sistem
centralizat odată ce sistemul este funcțional.

Orice îmbunătățiri aduse anvelopei clădirii, cum ar

fi intervențiile de consolidare seismică să includă,
de asemenea, măsuri de eficiență energetică.

O metodologie bine definită de stabilire a tarifelor

de termoficare, care să includă un proces
sistematic de revizuire a tarifelor și de aliniere a
responsabilităților între ANRSC și ANRE.

Finalizarea aprobării noului cadru legislativ pentru

termoficare (Legea 325/2006), aflată în prezent în
curs de modificare.

Pregătirea și punerea în aplicare a unei noi strategii MLPDA, APL-uri, Ministerul 2020-2027
naționale privind încălzirea în sistem centralizat, Energiei, ANRE, ANRSC
sprijinind instalațiile cogenerare de energie termică
și electrică existente în tranziția către un impact
mai redus al acestui sector asupra mediului.

Un cadru legislativ mai precis privind rolul Ministerul Energiei, ANRE 2020-2021
biomasei în atingerea obiectivului privind sursele
regenerabile de energie pentru încălzire și răcire,
precum și privind încălzirea centralizată
geotermală (inclusiv regulamentul privind
reinjectarea apei).

71
Măsuri fiscale Inițiatori Cronologie estimată

Îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor și a MLPDA, APL-uri, Ministerul 2020-2027

sistemelor de încălzire prin intermediul fondurilor Energiei, ANRE, ANRSC
UE și naționale.
În cazul în care închiderea sistemului este
inevitabilă sau sistemul este în zone cu densitate
redusă, subvenționarea costurilor de conectare la
rețeaua de distribuție a gazelor și de instalare a
sistemelor proprii de gaze pot fi luate în
considerare de administrațiile locale.
Diversificarea mixului energetic în încălzire și răcire
prin sprijinirea utilizării surselor regenerabile de
energie (altele decât lemnul de foc) în zonele în
care extinderea infrastructurii centralizate nu ar fi
viabilă.
Sprijinirea instalațiilor ecologice de către
cooperativele energetice

Măsuri instituționale Inițiatori Cronologie estimată

Prevenirea deconectării prin îmbunătățirea vizibilă MLPDA, APL-uri, Ministerul 2020-2027

a serviciilor sistemelor de termoficare. Energiei, ANRE, ANRSC
Odată ce sistemul de termoficare îndeplinește
parametrii de calitate necesari, administrațiile
locale pot coopera, de asemenea, cu dezvoltatorii
pentru a se asigura că toate clădirile noi se
racordează la sistemul de termoficare dacă rețeaua
este disponibilă.
Încurajarea autorităților locale în punerea în
aplicare a tehnologiilor de cogenerare și utilizarea
surselor de finanțare disponibile pentru
reabilitarea infrastructurii de termoficare vechi.
Consolidarea capacităților APL de a accesa
fondurile UE și naționale disponibile pentru
reabilitarea sistemelor de termoficare.
Desfășurarea unor campaniilor de conștientizare cu
privire la energie.

3.6.1.1. Sub-strategie de politică cheie: Îmbunătățirea eficienței serviciilor din domeniul energiei
electrică
Tabelul 12. Măsuri propuse cu privire la energia electrică – Eficiența

Măsuri de reglementare Inițiatori Cronologie estimată

Intensificarea investițiilor făcute de companiile de ANRE, Ministerul Energiei, 2020-2027

rețea în reînnoirea și modernizarea rețelei de MLPDA, Ministerul Fondurilor
energie electrică existente Europene, operatori

72
Asigurarea unei monitorizări adecvate de către
ANRE a implementării planurilor de investiții
avansate prin modificarea recentă a legislației
(conform Ordinului ANRE nr. 204/2019, cu
modificările și completările ulterioare, gradul de
realizare a planului de investiții în elemente de rețea
din surse proprii trebuie să fie de cel puțin 95% din
valoarea planificată).

Asigurarea întreținerii preventive a rețelelor de

energie electrică.

Măsuri de sprijin pentru migrația subterană a

rețelelor aeriene și coordonarea lucrărilor de
infrastructură rutieră.

3.6.2. Strategia politică cheie 2: Asigurarea unei servicii de furnizare a

căldurii și energiei electrice eficiente din punct de vedere financiar
Principalele acțiuni în acest scop sunt continuarea renovării clădirilor pentru creșterea eficienței
energetice, crearea unui mediu favorabil finanțării comerciale în sectorul termoficării (actualizarea
strategiei privind termoficarea, explorarea posibilității înființării unui Fond de Dezvoltare Urbană
axat pe energie - FDU) și aplicarea principiilor de competitivitate ale întreprinderilor de stat.
În plus, investițiile și reformele incluse în planul de redresare și reziliență post-COVID-19 pot
contribui în mod semnificativ la finanțarea sectoarelor încălzirii și energiei electrice, domeniile
emblematice ca, de exemplu, "Power up" sau "Renovarea" fiind deja fundamentate în Planul
Național privind Energia și Schimbările Climatice. Comisia UE subliniază faptul că măsurile din cadrul
inițiativei emblematice "Recalificare și perfecționare" sunt, de asemenea, necesare pentru a stimula
tranziția climatică și energetică (cum ar fi recalificarea șomerilor în calitate de consilieri energetici).

Tabelul 13. Măsuri propuse cu privire la încălzire și energie electrică – Furnizarea de servicii eficiente din
punct de vedere financiar

Măsuri de reglementare Inițiatori Cronologie estimată

Actualizarea strategiei naționale de termoficare MLPDA, APL-uri, Ministerul 2020-2027

pentru a crea un mediu mai favorabil pentru Energiei, ANRE, ANRSC
finanțarea comercială. Aceasta poate include
instrumente de finanțare inovatoare pentru a
stimula participarea sectorului privat.

Aplicarea principiilor de competitivitate ale Ministerul Energiei, MLPDA, 2020-2021

întreprinderilor de stat este obligatorie, așa cum Ministerul Mediului
reglementează Legea 111/2016.

Măsuri fiscale Inițiatori Cronologie estimată

Mobilizarea investițiilor publice și private pentru Ministerul Energiei, MLPDA, 2020-2027

îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor Ministerul Mediului

73
Măsuri fiscale Inițiatori Cronologie estimată

Recalificarea șomerilor pentru consilierire Ministerul Muncii și Protecției 2020-2027

energetică Sociale

3.6.3. Strategia politică cheie 3: Asigurarea accesului și accesibilității la

serviciile de încălzire și energie electrică
Politica Urbană ar trebui să sprijine asigurarea accesului și accesibilității serviciilor de încălzire și
energie electrică pentru consumatorii vulnerabili, în special în zonele urbane marginalizate. În acest
scop, măsurile financiare, nefinanciare (dispoziții împotriva deconectării) și cele privind eficiența
energetică ar trebui să vizeze rezidenții vulnerabili, în conformitate cu recomandările și cele mai
bune practici ale Observatorului UE al sărăciei energetice. Subvențiile generale pentru termoficare ar
trebui înlocuite treptat cu subvenții specifice pentru gospodăriile sărace.
Abordarea sărăciei energetice prin îmbunătățirea performanței energetice a fondului de clădiri
este, de asemenea, esențială. Potrivit Comisiei Europene, „impulsul inițiativei ‚Valul renovării’ a
Pactului verde european este o oportunitate de a intensifica eforturile de combatere a sărăciei prin
îmbunătățirea performanței energetice a fondului de clădiri existente, cu măsuri dedicate și acțiuni
specifice98.
Tabelul 14. Măsuri propuse cu privire la serviciile de încălzire și energie electrică - Accesul și accesibilitatea

Măsuri de reglementare Inițiatori Cronologie estimată

Subvențiile generale pentru termoficare ar trebui Ministerul Energiei, Ministerul 2020-2027

înlocuite treptat cu subvenții specifice pentru Muncii și Protecției Sociale,
gospodăriile sărace Ministerul Comunicațiilor și
Societății Informaționale, MLPDA
Măsuri financiare, nefinanciare (dispoziții împotriva
deconectării) și de eficiență energetică destinate
rezidenților vulnerabili și prevăzute pe criterii clare
de eligibilitate
Renovarea stocului de clădiri publice și private,
inclusiv în sectorul rezidențial, cu accent pe
locuințele sociale și cele la prețuri accesibile.

Implementarea sistemului electronic național de Ministerul Energiei, Ministerul 2020-2021

asistență socială pentru a asigura verificarea Muncii și Protecției Sociale,
criteriilor de eligibilitate pentru consumatorii Ministerul Comunicațiilor și
vulnerabili. Societății Informaționale, MLPDA

98
Evaluarea Planului național integrat privind energia și schimbările climatice pentru perioada 2021-2030,
Comisia Europeană, octombrie 2020.

74
Măsuri instituționale Inițiatori Cronologie estimată

Coordonarea dintre MLPDA și Ministerul Energiei, Ministerul Energiei, MLPDA, 2021-2022

Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Ministerul Mediului
Mediului este esențială în implementarea
obiectivului de acces și accesibilitate a serviciilor
energetice pentru toți.
Adoptarea de ghiduri sau orientări pentru
autoritățile locale în ceea ce privește zonele
urbane marginalizate și accelerarea acoperirii
serviciilor pe baza celor mai bune practici la nivel
național și internațional.

Intensificarea investițiilor companiilor de rețea în ANRE, Ministerul Energiei, 2020-2027

reînnoirea și modernizarea rețelei de energie MLPDA, Ministerul Fondurilor
electrică existente Europene, operatori
Asigurarea unei monitorizări adecvate de către
ANRE a implementării planurilor de investiții
avansate prin modificarea recentă a legislației
(conform Ordinului ANRE nr. 204/2019, cu
modificările și completările ulterioare, gradul de
realizare a planului de investiții în elemente de
rețea din surse proprii trebuie să fie de cel puțin
95% din valoarea planificată).
Asigurarea întreținerii preventive a rețelelor de
energie electrică
Măsuri de sprijin pentru migrația subterană a
rețelelor aeriene și coordonarea lucrărilor de
infrastructură rutieră.

3.6.4. Strategia politică cheie 4: Îmbunătățirea organizării instituționale

în sectorul termoficării
Tabelul 15. Măsuri propuse cu privire la termoficare - organizare instituțională

Măsuri instituționale Inițiatori Cronologie estimată

Conducerea instituțională pentru îmbunătățirea Ministerul Energiei, Ministerul 2020-2021

termoficării ar putea fi asigurată de MLPDA Muncii și Protecției Sociale,
(deoarece acesta gestionează programul Ministerul Comunicațiilor și
"Termoficare") și ar putea asigura coordonarea Societății Informaționale, MLPDA
politicilor sectoriale.

Rezolvarea problemei fragmentării proprietății ar Ministerul Energiei, MLPDA, 2020-2021

necesita un singur operator al sistemelor de Ministerul Mediului
transport și distribuție, prin contracte de
concesiune, leasing sau transfer de proprietate.

Măsuri de reglementare Inițiatori Cronologie estimată

75
Asigurarea unui cadru de reglementare pentru Ministerul Energiei, MLPDA, 2020-2021
raportarea datelor de monitorizare de către Ministerul Mediului
operatorii economici ai sistemelor de termoficare,
pentru a sprijini eforturile de monitorizare și
pentru a îmbunătăți coordonarea instituțională.

Coerența legislativă în domeniul responsabilităților MLPDA, APL-uri, Ministerul 2020-2027

de aprobare a tarifelor de termoficare între ANRSC Energiei, ANRE, ANRSC
și ANRE.

76
4. DIRECȚIA POLITICII 4: FACILITAREA ACCESULUI LA SERVICIILE TIC

Această Notă se bazează pe cele mai recente date și documente disponibile în domeniu, rețelele
TIC fiind considerate ca fiind formate din: i) rețelele de telefonie fixă; ii) rețelele de telefonie mobilă;
iii) rețelele de televiziune prin cablu; iv) rețelele radio și v) rețelele computerizate (internet).
Accentul principal este pus, însă, pe serviciile internet, care reprezintă o componentă esențială a
digitalizării. Domeniul TIC poate fi considerat o componentă transversală, spre deosebire de serviciile
sectoriale abordate anterior în documentul de față. Prin urmare, o parte dintre măsurile indicate în
secțiunile anterioare sunt incluse în componenta soluțiilor inteligente.
În contextul emergenței serviciilor și tehnologiilor de nouă generație în domenii cum ar fi cloud
computing, Internet of things (comunicarea mașină-mașină), orașele inteligente, rețelele inteligente,
aplicațiile medicale electronice, Guvernarea electronică, serviciile audiovizuale de înaltă definiție și
interactive etc. este necesară conectivitate de mare viteză pentru puterea de procesare și
capacitatea de stocare specifice „big data”. În plus, utilizarea simultană a mai multor terminale (PC,
tablete, smartphone-uri, televizoare conectate, smart box-uri, senzori etc.) și a aplicațiilor
multimedia, interactive și de înaltă definiție de către persoanele fizice și companii va crește
substanțial cererea de lățime de bandă peste 30 Mbps. Prin urmare, accesul la infrastructura critică –
așa-numita Next Generation Network (NGN) – este esențial nu doar pentru dezvoltarea unei
economii digitale, dar și pentru stimularea coeziunii sociale și economice, eliminându-se astfel
„diviziunea digitală” și exploatând capacitatea TIC pentru a elimina barierele dintre zonele urbane și
cele rurale, dintre cele centrale și cele periferice sau dintre grupurile sociale sau generații.
Raportul se bazează pe cele mai recente studii dedicate sectorului TIC, evidențiind aspectele-cheie
care afectează așezările urbane din România. Obiectivul principal este de a identifica recomandările
care pot aduce informații și ghida dezvoltarea urbană a României în direcția celor patru obiective
principale ale Politicii urbane a României.

Orașe echitabile și incluzive

Orașul viitorului este unul care crește, evoluează și răspunde nevoilor cetățenilor săi. TIC poate
oferi noi oportunități cetățenilor de a contura viitorul orașelor lor, prin identificarea unor noi forme
de participare civică, promovarea incluziunii sociale și a accesibilității pentru persoanele cu
dizabilități, reducerea barierelor care țin de infrastructură, partajarea resurselor, accesul la
informațiile relevante și susținerea unui dialog în timp real în care administrația orașului și cetățenii
să poată învăța unii de la ceilalți. Soluțiile bazate pe tehnologie, cum ar fi guvernarea electronică și
guvernarea disponibilă 24 de ore din (24-hour government) ajută la reducerea poverii administrative,
sporesc accesul și îmbunătățesc coordonarea. La rândul lor, toate acestea, asigură disponibilitatea
resurselor care pot fi utilizate pentru a crește calitatea serviciilor publice și pentru a le aduce plus-
valoare. Bankingul mobil poate îmbunătăți incluziunea prin asigurarea de servicii bancare celor care
nu beneficiază de acestea și promovând incluziunea socială în contexte informale.

Orașe ecologice și reziliente

Politica urbană ar trebui să încurajeze dezvoltarea serviciilor internet în bandă largă, deoarece
acestea sunt esențiale pentru dezvoltarea economică a orașelor. Este necesară o facilitare a
accesului general la serviciile TIC, pentru cetățeni și instituții publice deopotrivă, alături de educația
legată de aspectele de securitate cibernetică.

Orașe competitive și productive

77
Sunt necesare campanii de conștientizare pentru cetățenii care nu sunt pe deplin informați despre
oportunitățile pe care le pot oferi economia digitală, inteligența artificială și robotica. Actualizarea
cadrelor de competență și a ocupațiilor și calificărilor profesionale va reprezenta un pas important
către satisfacerea nevoilor pieței muncii și reziliența forței de muncă. Elaborarea unor foi de parcurs
pentru planificarea și implementarea orașelor inteligente ar trebui susținută.

Orașe bine guvernate

Un oraș cu instituții care funcționează într-un cadru de interoperabilitate asigură accesul
cetățenilor la servicii medicale, publice, de educație de calitate superioară și, în general, garantează
un nivel de trai mai bun, în timp ce autoritățile publice își pot crește productivitatea, reduce
cheltuielile și își pot spori reziliența.

4.1 Strategia politică cheie 1: Asigurarea acoperirii serviciilor

3.6.5. Niveluri de acoperire a serviciilor – analiză și comparații
Utilizarea serviciului de telefonie fixă este în scădere în România. Piața serviciilor de telefonie fixă
este în scădere constantă, atât din punctul de vedere al numărului de linii de acces (-4,1%, până la
3,51 milioane99), cât și al numărului de abonați (-4,6%, până la 2,99 milioane). La 30 iunie 2019, rata
de penetrare a telefoniei fixe la 100 de gospodării era de 36,8%. Traficul de voce prin rețele fixe a
scăzut cu 7% în România în această perioadă, până la 1 miliard de minute. Media lunar a traficului de
voce per cap de locuitor a continuat să scadă, atingând 9 minute, cu o durată medie per apel de 2
minute și 32 de secunde.
Utilizarea telefoniei mobile a înregistrat o creștere în România în ultimii ani. În prima jumătate a lui
2019, numărul utilizatorilor activi de telefoane mobile se ridica la 22,3 milioane (-1,6% comparativ cu
2018). Utilizatorii români care folosesc serviciile de roaming în afara țării generează în continuare
rate susținute de creștere a traficului internațional în roaming: traficul apelurilor efectuate și primite
în roaming a crescut cu 6%, iar roamingul de date a crescut cu 71%, depășind 10 mii de TB în prima
jumătate a lui 2019, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.
Abonamentele la serviciile de televiziune prin cablu au înregistrat o ușoară scădere. Numărul
abonaților la serviciile de retransmisie TV furnizate în schimbul unui abonament a scăzut ușor în
prima jumătate a lui 2019, respectiv cu -0,1%, atingând o cifră de 7,63 milioane. În funcție de mediul
utilizat, 5,36 de milioane de utilizatori s-au abonat la rețelele de televiziune prin cablu, 2,13 au
recepționat servicii de retransmisie TV prin satelit și 0,13 milioane, au recepționat servicii IPTV. În
zonele urbane, rata de penetrare a fost de 106% la 100 de gospodării, în timp ce în zonele rurale a
fost de 97% la 100 de gospodării.
Serviciile de internet au înregistrat cea mai mare creștere din categoria serviciilor TIC, dar există în
continuare disparități între mediul urban și cel rural. România a înregistrat o creștere rapidă a
procentului de gospodării cu acces la internet, cea mai importantă fiind cea înregistrată în perioada
2013 – 2018. Cu toate acestea, diferențele dintre zonele rurale și celelalte două tipuri de zone au
fost extrem de vizibile, cu un nivel general de acces la internet sub media UE-28.
Figura 4. Accesul la internet al gospodăriilor europene

99
Sursa datelor: Raportul ANCOM, 2019

78
 a) Accesul la internet în gospodării; b) Accesul la internet în funcție de gradul de urbanizare
Sursa: Eurostat, 2020

În 2019, România a înregistrat un progres din punctul de vedere al accesului de generație

următoare (AGU) în bandă largă de mare viteză, care a crescut la 82%, dar continuă să fie sub
media majorității statelor membre (media UE este de 86%). Acoperirea AGU în zonele rurale a
crescut de la 40% la 53%, însă este în continuare inferioară mediei europene de 59%. Acoperirea
rețelelor fixe de foarte mare capacitate (VHCN) a crescut de la 63% la peste 68%, depășind media
europeană de 44% (din acest punct de vedere, România se situează pe locul nouă în Europa). Cu
toate acestea, discrepanța digitală dintre zonele rurale și urbane din România este ilustrată în
figurile referitoare la acoperirea rețelelor fixe de foarte mare capacitate, de care beneficiază doar
39% dintre zonele rurale (dublu față de media europeană de 20%). Acoperirea VHCN atât în zonele
urbane, cât și în cele rurale corespunde acoperirii Fibrei Până la Sediu (FPS) de 68% și, respectiv,
39%. România este în urmă din punctul de vedere al acoperirii 4G (85%, cu mult sub media UE de
96%).
Figura 5. Indicatori TIC cheie în România

Acoperirea AGU și VHCN (% de gospodării, 2015-2019)

Total AGU

Total VHCN

AGU rural

VHCN rural

79
 Penetrarea serviciilor de 30 Mbps și 100 Mbps la nivelul statelor membre, 2013-2019

RO cel puțin 30 Mbps RO cel puțin 100 Mbps

Media UE cel puțin 30 Mbps Media UE cel puțin 100 Mbps
Sursa: Comitetul pentru comunicații (COCOM). Date anuale la 1 iulie.

România UE

Valoare Valoare DESI Valoare DESI Valoare DESI

DESI 2018 2019 2020 2020

1a1 Acoperirea generală cu rețea fixă în bandă 67% 66% 66% 78%
largă
2017 2018 2019 2019
% gospodării

1a2 Acoperire cu rețea fixă în bandă largă de 44% 45% 49% 26%
cel puțin 100 Mbps
2017 2018 2019 2019
% gospodării

1b1 Acoperirea cu rețea rapidă în bandă largă 74% 76% 82% 86%
(AGU)
2017 2018 2019 2019
% gospodării

1b1 Acoperirea cu rețea fixă de foarte mare 61% 63% 68% 44%
capacitate (VHCN)
2017 2018 2019 2019
% gospodării

1c1 Acoperirea 4G 72% 77% 85% 96%

2017 2018 2019 2019

1c2 Acoperirea cu rețea mobilă în bandă largă 82 86 86 100

Abonamente/100 de persoane 2017 2018 2019 2019

1c3 Pregătirea pentru 5G Nu este 0% 21% 21%

cazul
Spectrul alocat ca % din spectrul 5G total 2019 2019 2020
armonizat

1d1 Indicele de preț pentru rețeaua în bandă Nu este Nu este cazul 92 64

largă cazul
2019 2019
Punctaj (0-100)

Sursa: DESI RO, 2020

În ceea ce privește acoperirea generală cu rețea fixă în bandă largă, aceasta a stagnat la 66%
pentru al treilea an consecutiv, comparativ cu nivelul de 78% din UE100. Cu toate acestea,
acoperirea cu bandă largă de cel puțin 30 Mbps a crescut ușor de la 55% la 56% (peste media

100
Sursa datelor Raportul ANCOM, 2019

80
europeană de 49%). Mai important, însă, este că acoperirea cu bandă largă de cel puțin 100 Mbps a
crescut de la 45% la 49% în ultimul an, reprezentând aproape dublul mediei europene de 26%.
Această tendință poate fi explicată printr-o creștere a procentului de acoperire cu tehnologia Fibră
Până la Sediu/Clădire (FPS/C) a liniilor de bandă largă de la 59% la 64%. Cu toate acestea, procentul
de acoperire cu cablu și DSL a scăzut de la 18% la 16% și, respectiv, de la 16% la 13%.
Chiar dacă indicatorul de pregătire pentru 5G este similar cu media UE, România înregistrează în
continuare o performanță scăzută din punctul de vedere al digitalizării. România are un punctaj de
21% la indicatorul de pregătire pentru 5G, identic cu media UE. Per total, în România, a fost alocat
38% din spectrul armonizat la nivelul UE pentru banda largă wireless. În timp ce obținerea licențelor
5G pare a se încadra în termene, procesul de autorizare dificil s-ar putea dovedi un impediment
serios în dezvoltarea infrastructurii 5G. România se înscrie printre statele membre UE cu
performanțe slabe din punctul de vedere al digitalizării. Din punctul de vedere al Indicelui Economiei
și Societății Digitale (DESI), România era pe locul 28 în 2018, același ca și în 2017, iar în 2019,
România era pe locul 26 între cele 28 de state membre UE.
Servicii publice digitale din România și interoperabilitatea se află la primii pași, România situându-
se pe ultimele locuri din Europa în ultimii 3 ani. Scopul interoperabilității IT în administrația publică
este acela de a crește eficiența operațiunilor administrative prin îmbunătățirea calității serviciilor
furnizate cetățenilor și mediului de afaceri. Interoperabilitatea datelor diferitelor instituții este în
continuare o problemă în România. Organizațiile din sectorul public oferă servicii cetățenilor în
manieră destul de independentă. Din punctul de vedere al serviciilor publice digitale, România s-a
situat pe ultimele locuri dintre statele membre UE în ultimii 3 ani. România este pe locul opt din
punctul de vedere al utilizatorilor guvernării electronice, cu 82% utilizatori de internet comparativ cu
media UE de 67%. Cu toate acestea, acest nivel ridicat al interacțiunii online dintre autoritățile
publice și public se referă doar la acei utilizatori de internet care trebuie să depună formulare.
Punctajele reduse pentru formularele precompletate și furnizarea de servicii complete online, unde
țara se situează pe locul 28, indică o problemă sistemică legată de calitatea și utilizabilitatea
serviciilor oferite. Nu s-a înregistrat nicio îmbunătățire din punctul de vedere al serviciilor publice
digitale pentru companii, unde România este, de asemenea, pe ultimul loc.
România întâmpină dificultăți în furnizarea serviciilor publice digitale. Principalele obstacole în
calea furnizării serviciilor publice digitale în România sunt: (i) lipsa unei coordonări între instituțiile
publice din punctul de vedere al furnizării unor astfel de servicii; (ii) migrarea specialiștilor din
sectorul public IT către sectorul privat sau către alte țări și (iii) lipsa generală a abilităților digitale. O
soluție de guvernare electronică bine implementată ar ajuta companiile să interacționeze mai ușor,
mai rapid și la costuri reduse cu autoritățile publice. Adoptarea Legii privind interoperabilitatea și
implementarea sa de către toate autoritățile publice vizate ar reprezenta un prima pas către
ameliorarea situației din administrația publică digitală. Nodul eDAS (identificare electronică) din
România este încă în construcție, prin proiectul finanțat de FERD („SITUE”), finalizarea sa fiind
preconizată pentru finalul lui 2020.
Figura 6. Matricea indicatorilor ICT cheie din România comparativ cu media UE

Indicator Peste Sub media UE

media UE
Rețele de foarte mare capacitate (VHCN) x
Rețele fixe de foarte mare capacitate (în zona x
rurală)
Acoperire 4G x
Bandă largă de mare viteză cu Acces de Generație x
Următoare (AGU)
Bandă largă de mare viteză cu Acces de Generație x
Următoare (AGU) (în zona rurală)
Acoperirea generală cu bandă largă fixă x

81
 Acoperirea cu bandă largă fixă de cel puțin 30 x
Mbps
Acoperirea cu bandă largă fixă de cel puțin 100 x
Mbps
Utilizatorii soluțiilor de guvernare electronică x
Servicii publice digitale (formulare precompletate x
și furnizarea de servicii complete online)
Servicii publice digitale pentru companii x
Sursa: DESI 2020 România

3.6.6. Standardele serviciilor

Strategia națională privind implementare serviciului universal în sectorul comunicațiilor
electronice consideră accesul la un set minim de servicii de comunicații electronice drept unul
dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor, esențial pentru integrarea acestora în comunitate și
în societatea informațională. Obligațiile atașate serviciului universal se referă la obligațiile specifice
impuse furnizorului de rețele sau servicii de comunicații electronice cu privire la asigurarea de rețele
și servicii într-o anumită zonă geografică, incluzând, acolo unde este cazul, aplicarea unor tarife
comune prin stabilirea unei medii.
Planul național privind implementarea și dezvoltarea sistemelor de comunicații în bandă largă a
fost adoptat în 2015, autoritățile române intenționând să îl actualizeze până în 2020 pentru a
reflecta obiectivele Societății gigabiților. Infrastructura de servicii în bandă largă și digitale
reprezintă una dintre cele patru direcții de acțiune definite în Strategia Națională privind Agenda
Digitală pentru România 2020, al cărei scop este acela de a atinge o acoperire de 100% a
gospodăriilor cu internet în bandă largă fixă până în 2020, ca 80% dintre gospodării să aibă acces la
bandă largă cu viteză de peste 30 Mbps și 45% dintre gospodării să dețină abonamente pentru viteze
de peste 100 Mbps. Cu toate acestea, nu există informații cu privire la măsura în care România a
îndeplinit obiectivele asumate prin strategie. Este, de asemenea, neclar dacă România plănuiește să
evalueze implementarea strategiei și dacă intenționează să prezinte un raport privind situația
curentă. Unul dintre obiectivele strategiei este lansarea promptă a serviciilor, în 2020, în mai multe
orașe reprezentative din România, prin asigurarea acoperirii 5G în toate centrele urbane
funcționale, pe autostrăzile și căile ferate modernizate, în aeroporturile internaționale și parcurile
industriale din întreaga țară. Strategia intenționează să stimuleze instalarea rețelelor 5G, prin
reglementări simple de construire a unei noi infrastructuri fizice, transpunerea Codului european al
comunicațiilor, promovarea unor noi situații de utilizare și încurajarea cooperării.
Planul național de dezvoltare a infrastructurii NGN (Next Generation Network) își propune să
prioritizeze aducerea rețelelor prin fibră optică cât mai aproape cu putință de utilizatorul final. O
atenție specială este acordată zonelor rurale și marginalizate, stimulării concurenței și promovării
dezvoltării benzii largi mobile ca soluția adecvată pentru România, având în vedere creșterea rapidă
a pieței telefoniei mobile. Strategia națională pentru implementarea tehnologiilor 5G a fost adoptată
în 2019.
Legislația din domeniul digitalizării și al securității cibernetice este într-un stadiu incipient în
România. Recent, au fost adoptate două hotărâri de guvern cu impact asupra sectorului
comunicațiilor electronice și al digitalizării din România. Mai întâi, Hotărârea de Guvern nr. 89/2020
privind organizarea și funcționarea Autorității pentru Digitalizarea României (ADR). ADR, sub
coordonarea prim-ministrului, preia activitățile și structurile Ministerului Comunicațiilor și Societății
Informaționale din domeniul tehnologiei informației, societății informaționale și cadrului național de
interoperabilitate. În domeniul securității cibernetice, Legea 362/2018, privind asigurarea unui nivel
comun ridicat de securitate a rețelelor și sistemelor informatice, transpune în legislația națională
Directiva (UE) 2016/1148 (NIS) a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind
măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune.
Scopul legii este de a asigura o mai bună pregătire pentru a face față incidentelor de securitate

82
cibernetică și de a spori încrederea cetățenilor în piața unică digitală. Această lege se aplică
operatorilor de servicii esențiale (OSE) și furnizorilor de servicii digitale (FSD).
Cadrul de reglementare al Uniunii Europene (UE) privind rețelele și serviciile de comunicații
electronice constă dintr-o directivă generală (cadru) și patru directive specifice, sintetizate în tabelul
de mai jos:

Tabelul 16. Directivele europene privind rețelele de comunicații

Titlu și număr Scop

Directiva 2002/21/CE (Directivă- un cadru de reglementare comun pentru rețelele și
cadru) serviciile de comunicații electronice
Directiva 2002/20/CE (Directiva autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice
privind autorizarea)
Directiva 2002/19/CE (Directiva accesul la rețelele de comunicații electronice și la
privind accesul) infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora
Directiva 2002/22/CE (Directiva serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la
privind serviciul universal) rețelele și serviciile electronice de comunicații
Directiva 2002/58/CE (Directiva prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității
asupra confidențialității și în sectorul comunicațiilor publice
comunicațiilor electronice)

De asemenea, Codul european al comunicațiilor a intrat în vigoare în 2018 și va trebui transpus în

legislația națională până la finalul lui 2020.

Caseta 18. Codul european al comunicațiilor

Codul va fi definit de:

 Reglementări clare și incluzive: aceleași reglementări se aplică pe întreg teritoriul european,
în perspectiva unei piețe unice incluzive;
 Calitate superioară a serviciilor: Codul va încuraja competiția pentru investiții, cu precădere în
rețelele de generație următoare - 5G, însemnând viteze de conectare mai mari și acoperire
extinsă;
 Prețuri competitive: prin creșterea numărului de oferte disponibile și intensificarea
capacității, se preconizează că prețurile vor scădea;
 Protecția consumatorului: Codul propune o abordare de reglementare care permite tuturor
actorilor, de la operatorii tradiționali de telecomunicații la cei din mediul online, să ofere
servicii de comunicații interpersonale, cu același nivel de protecție pentru utilizatorul final.
Aceasta înseamnă că „serviciile de comunicații electronice” vor acoperi și serviciile furnizate
prin internet, cum ar fi aplicațiile de mesagerie și email (cunoscute și sub denumirea de
servicii de tip „over-the-top” sau „OTT”.

Alte măsuri CE includ 1) promovarea investițiilor în rețelele de bandă largă pentru a transforma
Europa în Societatea gigabiților; 2) susținerea tehnologiilor wireless, cum ar fi 5G și LTE, prin

83
programul politicii spectrului radio; 3) protejarea utilizatorilor mobili contra tarifelor mari de
roaming pe teritoriul UE și introducerea unor tarife maxime pentru comunicațiile intra-europene.
Ca parte a Pieței unice digitale, UE lucrează la legislația referitoare la infrastructura de securitate
cibernetică și reziliență colectivă. Ambițiile Pieței digitale unice depășesc granițele Europei, pentru a
încuraja cooperarea globală pentru viitorul digital, bazată pe eforturile concertate pentru progresul
economiilor internaționale de date și stabilirea unor standarde convergente pentru menținerea
accesibilității internetului prin contracararea riscurilor cibernetice și asigurarea circulației libere a
datelor între regiuni, țări și continente. Sunt necesare și angajamente puternice din partea fiecărei
țări pentru îmbunătățirea pregătirii și capacităților cibernetice. Aceasta va stimula „securitatea prin
proiectare” și se va asigura că aceste produse și servicii sunt compatibile tehnic în diferitele state
europene. Tehnologiile emergente, cum ar fi inteligența artificială (IA) sunt considerate o prioritate
pentru următorii ani.
Tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) sunt din ce în ce mai frecvent recunoscute ca parte
integrantă a procesului ODD. Există un consens larg asupra faptului că tehnologia modernă
reprezintă o modalitate de promovare și măsurare a ODD și este inclusă în Documentul final al
Grupului de lucru deschis, la Obiectivul 4 privind educația, Obiectivul 5 privind genul, Obiectivul 9
privind infrastructura și la Obiectul 17 privind tehnologia al cărui scop este acela de a „... extinde
utilizarea tehnologiilor generice, în special TIC”.
Provocarea Orașelor Digitale este o inițiativă a Comisiei Europene, care sprijină creșterea
economică sustenabilă în orașe, prin integrarea tehnologiilor avansate. Inițiativa stimulează
complementaritatea și sinergia dintre politicile existente referitoare la prioritățile digitale (de ex.,
specializarea inteligentă, orașul digital, e-guvernarea) și măsurile planificate conform noii politici de
susținere a transformării digitale.
3.6.7. O perspectivă critică asupra tuturor inițiativelor cunoscute,
menite să soluționeze diferențele de disponibilitate a serviciilor
Pentru a soluționa discrepanța digitală dintre zona urbană și cea digitală, România a accesat
fonduri UE aferente cadrului financiar 2014-2020. În primul rând, pentru Programul Operațional
Competitivitate al României au fost alocate fonduri de 100 de milioane de EURO din Fondul
European pentru Dezvoltare Regională (FEDR). În al doilea rând, Programul Operațional de
Dezvoltare Rurală 2014-2020 prevedea inițial o sumă informativă de 25 de milioane de EURO
acordată din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (FEADR) în cadrul programului
LEADER, din care sub 2 milioane de EURO au fost alocate efectiv măsurilor dedicate infrastructurii
rețelelor în bandă largă.
În plus, proiectul RoNet pentru susținerea dezvoltării rețelelor backhaul (de distribuție) în „zonele
albe” a beneficiat de finanțare FEDR în valoare de 45 de milioane de EURO, asigurând infrastructura
backhaul în bandă largă pentru un număr de 698 de localități țintă. La finalul lui decembrie 2019,
autoritățile naționale au raportat finalizarea lucrărilor în 606 localități, acestea fiind într-un stadiu
avansat în alte 82 de localități. O nouă schemă de granturi pentru implementarea rețelelor NGN
(Next Generation Networks), cu un buget total contractat de 59 de milioane de EURO, sprijină
operatorii privați în dezvoltarea infrastructurii de acces backhaul și de acces final pentru alte
localități din zonele albe. Proiectul își dorește să acopere 160 de mii de gospodării din „zonele albe”.
Agenția Executivă pentru Inovare și Rețele (INEA) a lansat inițiativa WiFi4EU pentru asigurarea
conectivității publice Wi-Fi gratuite pentru rețelele dedicate cetățenilor și vizitatorilor din 6 până la
8 mii de comunități până în 2020, la nivel european. Acestei inițiative i s-au alocat fonduri inițiale de
130 de milioane de EURO, provenind în principal de la Mecanismul de Conectare a Europei MCE
Telecom. Ea este disponibilă autorităților din sectorul public din toate Statele membre UE și țările
SEE participante (Norvegia și Islanda). Localitățile selectate primesc un tichet în valoare de 15 mii de
EURO pe care trebuie să îl utilizeze pentru instalarea unui hotspot Wi-Fi funcțional în locații cum ar fi

84
parcurile, piețele publice, librăriile sau clădirile publice în termen de 18 luni de la primirea acestuia.
De la primul apel pentru candidaturi, din 2018, peste 860 de localități din mediul urban și rural din
România au fost selectate pentru implementarea acestei inițiative.
3.6.8. Eficacitatea serviciilor
Furnizarea unei infrastructuri și a unor tehnologii wireless adecvate reprezintă o necesitate pentru
digitalizare. Cele mai recente servicii în bandă largă (educația online, rețelele sociale, televiziunea de
înaltă definiție, lucrul de acasă și altele) necesită o anumită capacitate de transfer (de peste 20
Mbps), care poate fi obținută prin infrastructura de acces prin fibră optică și prin tehnologiile
wireless adecvate. Accesul la Wi-Fi ar trebui să fie asigurat pentru toate instituțiile publice, cum ar fi
școlile și administrația publică locală și ar trebui să se definească standarde clare de performanță, în
concordanță cu cele mai recente progrese din industrie.
Legislația de autorizare a proiectelor de infrastructură TIC ar trebui simplificată. Un aspect
important în dezvoltarea infrastructurii TIC este reprezentat de lipsa clarității din legislație cu privire
la procesul de autorizare a proceselor de construcție, care determină decalaje foarte mari în
procesul de implementare. Soluția propusă constă în simplificarea regimului de autorizare a
lucrărilor de dezvoltare a infrastructurilor de telecomunicații, în funcție de tipul componentei de
rețea, astfel încât să se asigure eficientizarea lucrărilor de construcții și adoptarea mai rapidă a noilor
tehnologii.
În sectorul TIC este extrem de important ca produsele și serviciile să fie reciproc compatibile și
interoperabile, astfel încât informațiile să poată fi transmise prin internet, iar oamenii să poată
comunica unii cu ceilalți prin dispozitive diferite. Standardele relevante garantează că produse
diferite, cum ar fi perifericele pentru computere și alte echipamente electronice realizate de
companii diferite pot funcționa împreună fără probleme.
Securitatea cibernetică este esențială, având în vedere că numărul utilizatorilor de internet crește
constant. Internetul este utilizat în afaceri și pentru transferul de informații între entități, de la
companii, organizații și agenții guvernamentale la utilizatori finali. Toate aceste informații sunt
expuse riscului potențial al unor atacuri cibernetice. De asemenea, în timpul crizei SARS-CoV-19,
cetățenii au fost nevoiți să lucreze, să învețe, să își facă cumpărăturile sau să își plătească impozitele
de acasă. În acest context, numărul mare de atacuri cibernetice poate afecta semnificativ siguranța
utilizatorilor de internet.
Figura 7. Cazurile de alertă de atacuri cibernetice din România, 2013-2017

Sursa: CERT RO, 2020

85
Obiectivele politicii urbane: Politica urbană ar trebui să susțină dezvoltarea serviciilor internet în bandă
largă, având în vedere importanța lor pentru creșterea economică a orașelor.
Orașe ecologice și reziliente,
Facilitarea accesului la serviciile TIC ar trebui să fie asigurată tuturor, cetățeni și
Orașe competitive și
instituții publice deopotrivă, alături de educația legată de securitatea
productive
cibernetică.

4.2 Strategia politică cheie 2: Accelerarea inovației pentru eficientizarea

serviciilor
TIC joacă un rol semnificativ în sprijinirea orașelor în eforturile de reducere a amprentei de carbon
și în transformarea acestora în spații mai bune de locuit. Tehnologiile inteligente pentru clădiri,
sursele regenerabile pentru producerea de energie și tehnologiile de stocare a energiei – controlate
de sisteme de management inteligent al energiei – vor sprijini eficientizarea energetică. Prin
utilizarea big data, orașele vor putea reacționa la un eveniment, cum ar fi condițiile meteorologice,
mai rapid și mai eficient. Cu informații referitoare la consumul de energie, producția de deșeuri și
transporturile din toate zonele orașului, orașele inteligente pot monitoriza și direcționa mai bine
fluxul de trafic, pot oferi modalități de eficientizare a sistemelor de transport, de reducere a
costurilor aferente acestora și pot contribui la reducerea impactului acestora asupra mediului, pot
redirecționa utilizarea energiei către zonele cu un nivel ridicat al cererii și semnaliza o reducere a
consumului de energie neesențial în intervalele de vârf de utilizare a energiei.
Mobilitatea urbană din orașe poate beneficia de pe urma inovațiilor din comunicații. Necesitățile
sistemelor de transport urban pot fi abordate prin aplicații TIC inovatoare care oferă o deplasare
optimizată și mai eficientă. Unele dintre beneficiile oferite de automobilul personal pot fi oferite prin
transportul partajat și o mai bună integrare a sistemului de transport în comun, crescând
atractivitatea transportului cu mai multe mijloace de transport publice și private. Aceasta ar putea
include sistemele de transport optimizate prin TIC, care integrează modurile colective și private de
transport și oferă servicii mai comode de transport în comun cetățenilor. Spațiile urbane regândite,
care oferă o legătură mai strânsă între serviciu, zonele de cumpărături și cele rezidențiale și
utilizarea tehnologiei îmbunătățite de teleprezență și interacțiunile virtuale pot limita necesitatea de
a călători.
În educație, TIC reprezintă un instrument important pentru îmbunătățirea rezultatelor școlare, cu
potențialul de a îmbunătăți calitatea sistemelor de educație, de a oferi mai multe oportunități
educaționale și de a crește accesul individual la educație. Sistemele TIC pot crește calitatea
educației, sporind motivația și implicarea cursantului și facilitând dobândirea abilităților de bază.
Tehnologiile TIC au fost utilizate și pentru facilitarea accesului cadrelor didactice la activități de
formare și creșterea calității acestora și pot juca un rol important în promovarea educației pe întreg
parcursul vieții.
Dezvoltările recente din domeniul TIC și componentele sale specifice, Internetul Obiectelor (IOT),
Cloud-ul Obiectelor, Inteligența Artificială Avansată, pot deveni punți de legătură între persoanele
în vârstă, locuințele inteligente și orașele inteligente. Îmbătrânirea populației aduce cu sine
numeroase provocări, legate nu doar de viitoarea creștere economică, dar și de îngrijirea medicală și
bunăstarea populației. De asemenea, proporția persoanelor în vârstă din orașe este în creștere.
Pentru că orașele inteligente trebuie să țină seama de nevoile tuturor grupurilor de „utilizatori”,
acestea ar trebui să ia în considerare și activitatea persoanelor în vârstă și libertatea lor de deplasare
în oraș, care este condiționată de o planificare urbană adecvată și de disponibilitatea transportului în
comun. În plus, utilizarea tehnologiilor TIC în contextul unui oraș inteligent/al unei locuințe

86
inteligente poate oferi îngrijiri medicale și sociale personalizate și servicii comunitare inteligente
necesare populației în vârstă.
România a luat o serie de măsuri pentru transformarea digitală. TIC reprezintă între 6 și 7% din PIB-
ul României, iar sectorul digital este în creștere. Inovația din sectorul TIC este determinată cu
precădere de companiile care activează în acest sector, iar reprezentanții industriei consideră că
natura acestui sector forțează companiile să adopte soluții inovatoare. Sectoarele non-TIC au un
nivel redus de adoptare a digitalizării, cu excepția industriei auto și a celei bancare, care prezintă o
tendință crescută de digitalizare. Emergența serviciilor bazate pe cloud, a dispozitivelor mobile mai
puternice, a big data și a analiticii reprezintă o oportunitate uriașă pentru orașe de a intra într-o
nouă etapă a dezvoltării tehnologice și oferă noi modalități de furnizare a serviciilor către cetățeni.
Dezvoltarea orașelor inteligente101 în România a început încă din 2009, folosind fonduri UE pentru
proiecte inteligente, iar în perioada pandemiei procesul de digitalizare a fost accelerat. Municipiul
Alba Iulia este, în prezent, cel mai avansat oraș în cursa către a fi declarat oraș inteligent, cu un total
de 106 de proiecte inteligente, urmat de municipiul Cluj-Napoca, cu 54 de proiecte și de municipiul
Timișoara, cu 26 de proiecte. Numeroase localități au utilizat fonduri europene pentru proiecte de
infrastructură, cum ar fi cele de alimentare cu apă, iluminat sau supraveghere video și au adăugat
elemente specifice pentru proiectul Orașului inteligent. Pandemia actuală de COVID-19 a demonstrat
cât de importante au devenit instrumentele digitale pentru economiile noastre și faptul că rețelele și
conectivitatea, datele, IA și rețelele de supercalculatoare, precum și abilitățile digitale de bază și
avansate, ne susțin economiile și societățile, întrucât ne permit să lucrăm în continuare. Digitalizarea
s-a dovedit a fi o resursă cheie nu doar în monitorizarea răspândirii virusului și în accelerarea căutării
de medicamente și vaccinuri, dar și prin prisma rolului său în îmbunătățirea calității, siguranței și
confortului vieții și trecerea la un nivel superior de integrare a proiectelor, datelor și lecțiilor învățate
pentru dezvoltarea orașelor inteligente. Pe viitor, este nevoie de o viziune pentru dezvoltarea
orașelor cu strategii inteligente și concise și o implementare rapidă a soluțiilor.

Politica urbană ar trebui să promoveze serviciile publice digitale și cadrul de

Obiectivele politicii urbane:
Orașe ecologice și reziliente,
Orașe bine guvernate
interoperabilitate între instituții, asigurând accesul cetățenilor la servicii
medicale, publice, de educație de calitate superioară și, în general un nivel
de trai mai bun, în timp ce autoritățile publice își pot crește productivitatea,
reduce cheltuielile și își pot spori reziliența. Orașele care se vor adapta rapid
la tendințele pieței prin alinierea și diversificarea oportunităților
educaționale vor deveni mai atractive și vor fi mai bine echipate pentru
reținerea forței de muncă existente.

Politica urbană trebuie să ofere instrumente complexe autorităților locale,

care să le permită să dezvolte foi de parcurs pentru planificarea și
implementarea proiectelor orașelor inteligente.

4.3 Strategia politică cheie 3: Asigurarea accesului și accesibilității serviciilor

4.3.1.Accesul locuitorii urbani vulnerabili la servicii
Pentru ca tehnologiile TIC să aibă un impact puternic în orașe, acestea trebuie să fie accesibile
pentru întreaga populație. Cu toate acestea, este important de menționat că disponibilitatea nu
înseamnă neapărat accesibilitate. Astfel, este posibil ca produsele și serviciile TIC să fie disponibile

101
Conform UE, orașul inteligent reprezintă un loc în care serviciile și rețelele tradiționale sunt eficientizate
prin utilizarea tehnologiilor de telecomunicații și digitale în beneficiul cetățenilor și al economiei

87
într-un oraș, dar să nu poată fi practic accesate de către toate segmentele populației. În numeroase
situații, acest lucru se datorează lipsei accesibilității, a instruirii și educației. Acest aspect poate
exacerba divizarea digitală, crescând influența celor care dețin resurse financiare și reducând-o pe
cea a celor care nu le dețin și înrăutățind și mai mult inegalitățile urbane. În 2019, ANCOM a emis o
decizie care asigura accesul persoanelor cu dizabilități auditive și vizuale la servicii de telefonie și
internet, adaptat nevoilor lor specifice și în condiții echivalente cu cele de care se bucură majoritatea
utilizatorilor.
Restricțiile impuse de criza pandemiei au dus la o și mai mare marginalizare a persoanelor care nu
au acces la internet din România. De la cursurile online, la căutarea unui loc de muncă sau
solicitarea de asistență socială, restricțiile impuse au implicat transferarea multor activități esențiale
în mediul online, îngreunând și mai mult posibilitatea de conectare a persoanelor cu venituri reduse.
Adesea, persoanele fără acces la internet nu pot obține informații despre virus, nu pot să comunice
cu rudele, nu pot susține interviuri de angajare sau accesa programe de asistență socială și servicii
bancare. Conform unei evaluări102 efectuată de UNICEF România, împreună cu Banca Mondială și cu
Institutul pentru Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române, principalele obstacole în calea
educației online pentru copiii proveniți din familiile dezavantajate sunt reprezentate de accesul la
tehnologie și la Internet (7 mii de elevi dintr-un total de 100 de mii nu au acces la internet).
4.3.2.Analiza structurii de cost a serviciilor menționate prin prisma accesibilității
Tarifele serviciilor internet în România sunt considerate printre cele mai mici din Europa. Tarifele
pentru pachetele de servicii internet în bandă largă de bază din România sunt de două ori mai mici
decât în Bulgaria (12,56 EURO/lună), de aproape cinci ori mai mici decât în Spania și Italia (29,95
EURO/lună), de șase ori mai mici decât în Marea Britanie (39,78 EURO/lună) și de șapte ori mai mici
decât în Germania (42,44 EURO/lună) și în Statele Unite (45,23 EURO/lună)103. Tariful pentru
conexiunea fixă la internet în bandă largă super-rapidă, care oferă viteze de descărcare de până la 1
Gbps, este de doar 8 EURO pe lună în România, de departe cel mai mic din toate țările în care sunt
disponibile astfel de servicii104, reprezentând un factor care încurajează creșterea numărului de
abonamente și a conectivității.
Tarifele pentru serviciile de telefonie mobilă sunt stabilite în conformitate cu prevederile UE.
Începând cu 1 ianuarie 2020, operatorii de telefonie mobilă de pe piața din România au obligația de
a practica tarife în propria rețea către puncte mobile mai mici de 0,76 eurocenți / minut, o reducere
cu 10%, comparativ cu nivelul anterior maxim acceptat de 0,84 eurocenți/minut. Această obligație a
fost impusă de ANCOM în conformitate cu legislația adoptată la nivel național și european.

Caseta 19. Schema de tichete pentru creșterea accesului la serviciile și tehnologia TIC în Italia

Conform reglementărilor UE privind ajutoarele de stat, Comisia Europeană a aprobat o schemă de tichete în
valoare de 200 de milioane de EURO menită să faciliteze accesul familiilor cu venituri reduse din Italia la servicii
de internet în bandă largă de mare viteză. Scopul schemei din Italia este acela de a veni în sprijinul familiilor cu
venituri reduse din Italia, oferind tichete pentru achiziția de servicii în bandă largă cu viteze de descărcare de
cel puțin 30 de Megabiți pe secundă (Mbps). Tichetele acoperă și furnizarea echipamentului necesar, cum ar fi
o tabletă sau un computer personal. Măsura este menită să permită familiilor eligibile să lucreze de la distanță
și să acceseze serviciile educaționale și de alt tip oferite online de școli, universități, furnizorii de servicii

102
Evaluarea rapidă a situației copiilor și familiilor, cu accent pe categoriile vulnerabile, în contextul
epidemiei de COVID-19 din România
103
Romania-Insider.com
104
Picodi.com.

88
publice și companii.

Politica urbană trebuie să prioritizeze soluționarea problemelor din zonele

Obiectivul politicii urbane:
Orașe echitabile și incluzive
urbane marginalizate. Asigurarea accesului la servicii de internet pentru
familiile dezavantajate în contextul complex al pandemiei reprezintă o
necesitate majoră, pentru evitarea excluziunii și vulnerabilității
suplimentare a acestora ca urmare a restricțiilor impuse pe parcursul
pandemiei.

4.4 Strategia de politică cheie 4: Îmbunătățirea organizării instituționale și a

cooperării pentru furnizarea serviciilor
4.4.1.Principalele entități naționale din sectorul serviciilor TIC
Principalii actori naționali din sectorul serviciilor TIC din România sunt Ministerul Comunicațiilor și
Societății Informaționale și ANCOM, ca autoritate de reglementare din domeniul comunicațiilor
electronice. Agenția pentru Agenda Digitală a României (AADR) este subordonată Ministerului
Comunicațiilor și Societății Informaționale. Centrul Național de Răspuns la Incidente de Securitate
Cibernetică - CERT-RO se află sub coordonarea Ministerului, alături de Institutul de Cercetare -
Dezvoltare în Informatică - ICI București.
4.4.2.Ineficiențe organizaționale
România trebuie să conștientizeze importanța sectorului TIC pentru creșterea socială și economică
generală și să îl trateze în consecință, cu o singură autoritate responsabilă pentru Transformarea
Digitală a țării. Transformarea digitală implică regândirea organizațiilor și proceselor și modificarea
comportamentului, astfel încât serviciile publice să fie furnizate mai eficient publicului.
Având în vedere serviciile în cloud și cerințele de interoperabilitate, sistemele trebuie să fie
dimensionate corespunzător pentru a permite adaptarea la setul complet posibil de utilizatori
(interni și externi), niveluri ridicate de capacitate maximă de utilizare, aplicații și volume de date.
Infrastructura tehnologică ar trebui să se bazeze pe interoperabilitate și să încurajeze adoptarea
noilor tehnologii. Astfel, cetățenii pot avea acces la servicii medicale, publice și educaționale de
calitate superioară și la un standard de viață mai ridicat, iar autoritățile publice pot obține
productivitate sporită, își pot reduce cheltuielile și își pot crește reziliența.
Procesul de autorizare al construcțiilor (Legea 50/1991 cu modificările și completările ulterioare)
este complex și de o durată considerabilă, conducând la întârzieri în construirea infrastructurii de
comunicații. Lansarea noilor rețele 5G necesită simplificare și condiții favorabile pentru acces mai
ușor la proprietățile publice și private, precum și la infrastructura de alimentare cu energie electrică,
iluminat public etc. Pentru a crea un regim de autorizare simplificat, instituțiile responsabile (MTIC,
ANCOM, MLDPA) trebuie să fie implicate în procesul de revizuire a legislației referitoare la regimul
de autorizare, pe baza consultațiilor interinstituționale cu participanții din industrie.
Există litigii referitoare la accesul la infrastructura fizică între furnizorii de comunicații electronice
și de utilități. Există o serie de litigii în curs referitoare la accesul la infrastructura publică între
furnizorii de servicii de comunicații și furnizorii de utilități, dintre care, cel cu cea mai mare durată, a
depășit un an (patru lansate în 2018 și unul în 2019)105. Toate litigiile au fost inițiate de furnizori de
servicii telecom contra companiilor de distribuție și se referă la majorarea tarifelor de acces la stâlp.

105
Raportul ANCOM 2019

89
În martie 2020, președintele ANCOM a emis o decizie cu privire la unul dintre aceste litigii. Conform
acestei decizii, ANCOM a calculat tariful de acces la infrastructura fizică, mai exact, stâlpii de curent
și a acceptat parțial solicitarea operatorului de menținere a nivelului tarifelor convenite prin
contractul încheiat între părți.
Dezvoltarea infrastructurii de comunicații subterane trebuie luată în calcul în etapele incipiente
ale lucrărilor de construcție și modernizare a drumurilor și străzilor. Costurile pot fi substanțial
reduse dacă infrastructura de comunicații este inclusă în proiectele de construcții de drumuri
(europene sau naționale), dezvoltate de Compania Națională de Drumuri, în proiectele de
modernizare a drumurilor naționale, coordonate de către consiliile naționale și în proiectele de
modernizare urbană, desfășurate de autoritățile locale.
Migrarea rețelelor aeriene în subteran trebuie să fie accelerată, cu impact minim asupra
continuității furnizării serviciilor. Reglementările locale joacă un rol cheie în accelerarea migrării în
subteran a cablurilor și, deși astfel de măsuri pot îmbunătăți calitatea spațiilor publice, este esențial
să se asigure continuitatea prestării serviciilor prin realizarea de teste și instalarea noii rețele
subterane înainte de scoaterea din funcțiune a celei aeriene.

Caseta 20. Migrarea în subteran a cablurilor subterane în Brașov

În Brașov, lucrările de reparații au fost corelate cu succes cu planurile de dezvoltare a infrastructurii și a rețelei de
utilități. Cablurile de telecomunicații au fost migrate în subteran, iar infrastructura de alimentare cu apă și
canalizare și de electricitate au fost reabilitate în același timp cu trotuarele. Pentru atingerea unui nivel ridicat de
coordonare, Primăria Brașov organizează săptămânal o întâlnire cu reprezentanții rețelelor de utilități publice și
cu Departamentul Tehnic al Primăriei, în cadrul căreia sunt analizate diferitele zone din oraș, din punctul de
vedere al lucrărilor planificate pentru perioada următoare. Drept urmare, în oraș există foarte puține străzi în
oraș cu rețele de cabluri aeriene. Dezvoltarea noilor rețele de cabluri aeriene a fost planificată printr-o decizie a
Consiliului Local din 2004, cu un termen de 3 ani pentru pozarea celor existente în subteran. Conform HCL
486/2004, „Se interzice amplasarea aeriană pe stâlpi sau pe fațadele clădirilor, a rețelelor edilitare (electrice,
telefonice, fibră optică, ș.a.). Se vor dezafecta toate rețelele edilitare aeriene existente precum și stâlpii de
susținere a acestora, iar acestea vor fi pozate numai subteran.”

Politica urbană trebuie să ofere instrumentele necesare

Obiectivele politicii urbane:
Orașe competitive, productive, bine
guvernate, echitabile și incluzive
administrației publice pentru includerea rețelelor de
telecomunicații în construcția sau modernizarea drumurilor
și/sau străzilor, pentru atingerea unui nivel ridicat de
coordonare și eficiență a costurilor; migrarea rețelelor aeriene
în subteran trebuie organizată cu impact minim asupra
continuității serviciilor pentru utilizatorii finali.

4.5 Principalele concluzii și măsurile propuse pentru serviciile TIC

Accesul la serviciile internet reprezintă o condiție preliminară pentru digitalizare. Cu toate acestea,
România rămâne în urma statelor UE din punctul de vedere al nivelurilor de acoperire cu rețele
internet, în special în privința AGU de mare viteză în bandă largă, atât în zonele urbane, cât și în cele
rurale. Prin urmare, sunt necesare mai multe investiții în infrastructură, cu un proces de autorizare
simplificat, care trebuie să se bazeze pe consultări interinstituționale pentru revizuirea legislației.

90
Litigiile dintre furnizorii de servicii de comunicații și furnizorii de utilități trebuie să fie soluționate
mai rapid, cu implicarea ANCOM.
În plus, dezvoltarea infrastructurii subterane trebuie avută în vedere în etapele incipiente ale
proiectării și construcției drumurilor și străzilor; pentru rețelele aeriene existente, există o
necesitate puternică de accelerare a migrării acestora în subteran, cu impact minim asupra
continuității prestării serviciilor. Accesul la serviciile de internet reprezintă o necesitate pentru
instituțiile publice, dar și pentru familiile dezavantajate, pentru care trebuie să se asigure un nivel de
preț convenabil.
De asemenea, este necesară o mai bună dezvoltare a serviciilor publice digitale, însoțită de
promovarea interoperabilității necesare între autoritățile publice și dezvoltarea legislației referitoare
la digitalizare și securitate cibernetică. O altă măsură viitoare necesară este dedicată educației în
sectorul TIC (destinată în special sprijinirii cadrelor didactice și a funcționarilor din administrația
publică) și inițierea unor campanii de conștientizare adresate cetățenilor, cu privire la oportunitățile
oferite de digitalizare.
În fine, orașele inteligente au început să fie dezvoltate ca urmare a digitalizării, Alba Iulia fiind
pioneră în România, cu un total de 106 proiecte inteligente implementate. Reducerea amprentei de
carbon, mobilitatea urbană, educația și susținerea persoanelor în vârstă în orașele inteligente
reprezintă o parte dintre sectoarele cheie care trebuie dezvoltate în sectoarele din România. Sunt
necesare măsuri de reglementare, fiscale, instituționale, legislative și educaționale.
4.5.1.Strategia politică cheie 1: Asigurarea acoperirii serviciilor
Tabelul 17. Măsurile propuse pentru TIC - Acces

Măsuri reglementare

Investițiile în infrastructură sunt necesare pentru îmbunătățirea nivelurilor de acoperire pentru

următorii indicatori:
 Acoperire 4G, în prezent, de 85%
 Bandă largă de mare viteză cu Acces de Generație Următoare (AGU), în prezent, gradul de
acoperire este de 82%
 Bandă largă de mare viteză cu Acces de Generație Următoare (AGU) în zonele rurale, în
prezent, gradul de acoperire este de 53%
 Rețele de Foarte Mare Capacitate (VHCN) în zonele rurale, în prezent, gradul de acoperire
este de 39% pentru zonele rurale
 Adoptarea generală a rețelei fixe în bandă largă, în prezent, gradul de acoperire este de 66%.

4.5.2.Strategia politică cheie 2: Accelerarea inovației pentru eficientizarea serviciilor

Tabelul 18. Măsuri propuse pentru TIC – Eficientizarea serviciilor

Măsuri reglementare

Îmbunătățirea securității cibernetice, având în vedere creșterea constantă a numărului de utilizatori ai internetului și
de atacuri cibernetice;

91
Susținerea digitalizării în sectoarele non-TIC din economie, pe baza experienței din sectoarele auto și bancar;

Susținerea unui nivel superior de integrare a proiectelor, a datelor și lecțiilor învățate pentru dezvoltarea
orașelor inteligente;

Asigurarea condițiilor pentru dezvoltarea serviciilor de date: în contextul dezvoltării serviciilor în cloud și al
cerințelor de interoperabilitate, sistemele trebuie să fie dimensionate corespunzător pentru a se putea adapta
la setul complet de utilizatori posibili (interni și externi), utilizarea maximă ridicată, aplicații și volume de date;

Continuarea dezvoltării legislației referitoare la digitalizare și securitate cibernetică;

Dezvoltarea serviciilor publice digitale (inclusiv formulare precompletate și furnizarea de servicii complete
online) pentru cetățeni și companii, care, în prezent, se situează pe ultimele locuri în UE. Adoptarea Legii
interoperabilității și implementarea sa de către toate autoritățile publice implicate ar fi un prim pas către
îmbunătățirea administrației publice digitale;

4.5.3.Strategia politică cheie 3: Asigurarea accesibilității și accesului la servicii

Tabelul 19. Măsurile propuse pentru TIC – Accesibilitate și acces

Măsuri fiscale

Asigurarea accesului și accesibilității serviciilor internet pentru familiile dezavantajate în vederea

stimulării dezvoltării socioeconomice și eliminării discrepanțelor informaționale dintre gospodăriile
cu venituri reduse și ridicate

Asigurarea accesului la infrastructura TIC pentru toate segmentele populației, într-un mod care să
țină seama și de accesibilitate și de lipsa abilităților IT;

4.5.4.Strategia politică cheie 4: Îmbunătățirea organizării instituționale și a cooperării

pentru prestarea serviciilor
Tabelul 20. Măsuri propuse pentru TIC – Organizarea instituțională și cooperarea

Măsuri reglementare Inițiatori Cronologie

Reducerea termenului de soluționare a litigiilor MTIC, MLDPA, 2020-2025

referitoare la accesul la infrastructura fizică, dintre autoritățile locale,
furnizorii de servicii de comunicații electronice și industria
furnizorii de utilități și prevenirea apariției acestora.
Toate proiectele axate pe construirea de drumuri noi sau
modernizarea drumurilor europene și naționale din
România pot include infrastructura pentru rețelele de
telecomunicații (autoritatea responsabilă: CNAIR –
Compania Națională de Administrare a Infrastructurii
Rutiere); proiectele de modernizare a drumurilor
județene pot include și construirea infrastructurii

92
destinată rețelelor de comunicații electronice
(autoritatea responsabilă: Consiliile Județene);
proiectele de modernizare a infrastructurii urbane
trebuie să includă proiectarea și construirea spațiilor
tehnice pentru rețelele de comunicații. Coordonarea
lucrărilor publice poate fi asigurată prin organizarea
unor întâlniri regulate între autoritățile locale și
reprezentanții rețelelor de utilități publice. (autoritatea
responsabilă: autoritățile locale).
Organizarea migrării rețelelor aeriene în subteran, cu
impact minim asupra continuității serviciilor pentru
utilizatorii finali.
Simplificarea regimului de autorizare pentru construcția
infrastructurii de telecomunicații, reducând timpii de
dezvoltare și permițând o adoptare mai rapidă a noilor
tehnologii;

Măsuri reglementare Inițiatori Cronologie

Implicarea administrației locale în implementarea MTIC, MLDPA, 2020-2025

măsurilor planificate conform strategiilor de dezvoltare autoritățile locale,
a orașelor inteligente. industria
Asigurarea accesului Wi-Fi în toate instituțiile publice,
cum ar fi școlile și administrația publică locală;
Soluționarea problemei fragmentării instituționale prin
desemnarea unei singure autorități responsabile pentru
Transformarea Digitală a țării;
Planificarea unor strategii credibile de dezvoltare a
orașelor inteligente în cadrul parteneriatelor public-
private axate pe orașe inteligente, cu implicarea tuturor
actorilor în fazele de planificare, pentru îmbunătățirea
condițiilor de trai, muncă și a sustenabilității pentru un
număr mare de comunități, inclusiv cele mai vulnerabile.
Educație TIC suplimentară (inclusiv un cadru destinat
susținerii cadrelor didactice din mediul preuniversitar și
universitar în dobândirea abilităților TIC) și campanii de
conștientizare adresate cetățenilor care nu cunosc
oportunitățile oferite de economia digitală, IA și
robotică. Actualizarea cadrelor de competență și a
ocupațiilor și calificărilor profesionale va reprezenta un
pas important către satisfacerea nevoilor pieței muncii și
reziliența forței de muncă.

93
5. ANEXE
5.1 Anexa A1: Exemple de bune practici în organizarea serviciilor AAC
5.1.1.Extinderea aplicării tarifelor diferențiate (TD) cu o componentă socială
Regiunea Flandra, Belgia
Regiunea Flandra din Belgia a optat pentru aplicarea unor tarife diferențiate adaptate în funcție de
numărul de membri ai familiei, cu un prim nivel de tarifare subvenționat pentru acoperirea nevoilor
de bază.
1) indemnizații plafonate fixe per locuință (30m³) și per locatar (30m³), calculate la prețul de
bază
2) consumul peste indemnizația fixă este tarifat la prețul de confort (dublul prețului de bază).
Această abordare asigură faptul că necesarul de apă de bază este tarifat la un preț mai mic pentru
toți consumatorii, iar prețul de confort superior se încadrează în principiul „poluatorul plătește”,
crescând, în același timp, nivelul de conștientizare și promovând utilizarea sustenabilă a apei.
Componenta socială: Eligibilitatea pentru tariful social depinde de venit și se bazează pe criterii clar
definite. Gospodăriile sărace beneficiază de o reducere cu 80% din totalul facturii pentru consumul
de apă. Aceasta este scăzută direct din totalul de plată de pe factură, pentru evitarea problemelor de
plată. De asemenea, regiunea Flandra din Belgia a stabilit o procedură reglementată anterioară
debranșării, pentru protejarea utilizatorilor care nu își permit să își plătească facturile, fiind
debranșați doar cei care nu doresc să le plătească. Un Comitet Consultativ Local este implicat în
fiecare caz, iar clienților li se oferă o inspecție locală gratuită a instalației de alimentare cu apă,
pentru optimizarea consumului de apă.

Dunkirk, Franța
Începând din 2012, autoritățile din Dunkirk au implementat un tarif non-liniar, cu o schemă de
tarifare progresivă pentru diferite pachete de servicii, în funcție de volumul de apă consumat și o
componentă fixă.
- Pachetul unu: „consum vital” (sub 75 m3 /an)
- Pachetul doi: „consum util” (între 75 și 200 m3 /an)
- Pachetul trei: „consum de confort” (peste 200 m3 /an)
Acest mecanism este redistributiv, întrucât reducerea oferită pentru consumul vital este finanțată de
celelalte două niveluri. Scopul principal al acestui tarif pe niveluri este ca micii consumatori să își
mărească consumul, prin scăderea prețului și să reducă nivelul de consum pentru consumatorii de
nivelul doi și trei.
Componenta socială: Tarifele sociale din Dunkirk sunt asociate unui alt mecanism de protecție
socială – beneficiarii asigurării medicale universale primesc o reducere de 70% la prețul de consum
de nivelul unu. Acest tarif este alocat automat și dedus direct din suma de plată.

Portugalia
Portugalia aplică și ea tarife diferențiate cu creștere treptată similare, însă ia o serie de măsuri
pentru asigurarea accesibilității acestora în rândul populației sărace.

94
Componenta socială: În Portugalia, Legea apei impune obligația pentru furnizorii de servicii să
elaboreze un „plan social”, menit să crească accesibilitatea serviciilor pentru gospodăriile cu venituri
mici, definite ca fiind cele cu un venit anual sub salariul minim anual pe economie. Autoritatea de
Reglementare a Serviciilor de Alimentare cu Apă și Salubritate din Portugalia (ERSAR) recomandă
stabilirea unui tarif social pentru gospodăriile cu venituri mici, prin aplicarea primului tarif diferențiat
(pentru un consum de 0 - 5 m3) la consumuri de 1-15 m3. Autoritatea de reglementare recomandă,
de asemenea, operatorilor să aplice tarife pentru familii (cu indemnizații plafonate per locatar)
pentru evitarea penalizării gospodăriilor mai mari.
Pentru creșterea accesului la serviciile de alimentare cu apă, care este garantat prin lege, ERSAR
propune o reducere treptată a nivelului taxelor de branșare percepute de către prestatorul de
servicii, cu 20% pe an, astfel încât să asigure eliminarea completă a acestor costuri într-un interval de
5 ani.

5.1.2 Măsuri inovatoare pentru eficientizarea serviciilor AAC

Tranziția către o economie circulară în sectorul AAC, prin generarea de biogaz și refolosirea
nămolurilor. Producția de biogaz din Stațiile de Epurare a Apelor Uzate (SEAU) poate reduce
semnificativ achizițiile de electricitate și amprenta de carbon a SEAU. Deocamdată, OR depozitează
nămolul în facilitățile disponibile din incinta SEAU, însă acesta poate fi reciclat în agricultură, pentru
producția de energie sau în fabricile de beton. Aceste inițiative ar putea permite României să
acceseze mai multe fonduri UE conform Pactului Verde European.
Îmbunătățirea gestionării energiei pentru companiile furnizoare de servicii de alimentare cu apă
prin integrarea eficienței și recuperării energetice în operațiunile și investițiile de capital al
companiilor furnizoare de utilități. Furnizorul public de utilități din Uruguay Obras Sanitarios del
Estado (OSE) a implementat un program eficient de gestionare a energiei, bazat pe identificarea
următoarelor priorități: „optimizarea funcționării pompelor pentru reducerea consumului de energie
aferent transportului apei; reducerea consumului de carburant prin modificări tehnologice;
analizarea fezabilității soluțiilor bazate pe energie regenerabilă (solară, eoliană, micro-hidro) și a
legislației aferente; creșterea eficienței energetice a echipamentelor, sistemelor de iluminat,
încălzire, ventilare și aer condiționat și transport; organizarea unor sesiuni de formare pentru
personal în fiecare locație geografică; includerea evaluării eficienței energetice în propunerile de
sistem pentru noile proiecte, ca o cerință obligatorie106.
Gestionarea inteligentă a infrastructurii de apă și canalizare. Instrumente software specializate,
bazate pe tehnologia GIS (Sistem Informațional Geografic) sunt, de asemenea, disponibile, putând
contribui la o mai bună gestionare a infrastructurii de apă și canalizare și ajutând operatorii să
identifice necesitatea prioritizării investițiilor în infrastructura de alimentare cu apă. O astfel de
soluție a fost implementată de operatorul regional S.C. CUP S.A. Focșani, unde exista o necesitate de
prioritizare a bugetelor de investiții, de identificare a cauzei pierderilor din rețea și de creștere a
calității serviciilor. Instrumentul dezvoltat de Intergraph Computer Services facilitează și schimbul de
date cu instituțiile partenere, raportarea către autoritățile de reglementare și comunicarea cu
cetățenii.

5.1.3.Organizarea sistemelor de sanitație publică necolective din Franța

Începând din 1992, localitățile din Franța s-au specializat în controlarea sistemelor de epurare
necolective, cunoscute și sub denumirea de sisteme individuale adecvate (SIA). Au creat servicii

106
Gestionarea energiei pentru Companiile furnizoare de servicii de alimentare cu apă din America Latină și
Caraibe, Banca Mondială, 2017

95
dedicate, respectiv serviciile de sanitație publică necolective (SPANC), a căror sarcină este aceea de a
monitoriza aceste sisteme și de a le identifica pe cele neconforme sau întreținute necorespunzător.
SPANC este un serviciu public local în ale cărui atribuții intră: consilierea și susținerea persoanelor
fizice în realizarea instalației de sanitație necolectivă și inspectarea sistemelor de sanitație
necolective (diagnostic și inspecții periodice). Ca și în cazul sanitației colective, acest serviciu public
este furnizat contra cost, ceea ce asigură echilibrul financiar necesar.
Reglementări suplimentare vizând acest serviciu au fost introduse în 2012, pentru reducerea
disparităților de control la nivelul teritoriului. Măsurile de sprijin pentru aceste modificări
reglementare au inclus modificarea recomandărilor tehnice și organizarea unor sesiuni de formare
pentru cei care se ocupă de instalare și proiectare, precum și recomandări pentru utilizatori la
alegerea instalației și un site dedicat sanitației necolective, pentru îmbunătățirea comunicării și a
transparenței față de utilizatori.
Autoritățile franceze au identificat trei obiective majore în procesul de reglementare a SAI:
1. crearea unor noi sisteme de calitate care respectă reglementări clare, uniforme;
2. prioritizarea reabilitării instalațiilor existente care prezintă pericole pentru sănătatea
umană sau riscuri dovedite de poluare a mediului;
axarea pe vânzările imobiliare pentru accelerarea ritmului de reabilitare a sistemelor
existente. (vânzătorul trebuie să furnizeze un raport de inspecție la momentul vânzării,
cumpărătorul având obligația de a-și asuma realizarea reabilitării).

5.1.4.Soluționarea marginalizării din cartierele urbane sărace din Brazilia

În Rio de Janeiro, peste 24% din populație trăiește în favela, așezări informale, unde nu sunt
disponibile servicii adecvate de apă și canalizare, din cauza a) statutului ilegal al așezărilor și b) lipsei
actelor de proprietate solicitate de către Compania publică furnizoare de servicii de alimentare cu
apă și canalizare din (CEDAE) Rio de Janeiro pentru furnizarea acestor servicii către consumatori.
Cu toate acestea, în cazul cartierelor sărace (favela) în care infrastructura nu este disponibilă,
CEDAE poate furniza apă către o locație centrală dintr-o comunitate, la care locatarii se pot branșa
individual. Acolo unde CEDAE nu asigură infrastructura necesară în cartierele sărace (favela),
locatarii se branșează direct la zonele învecinate, pentru a avea acces la apă din rețea. Prin urmare,
accesul la apă este aproape universal, dar este furnizat în manieră informală, ceea ce generează
probleme legate de întreținere și întreruperile de alimentare.
Reacția guvernului a evoluat de la a intra cu buldozerul în cartierele sărace, la a înțelege că
modernizarea reprezintă o soluție mai înțeleaptă. În Paraisopolis, al doilea cartier sărac ca
dimensiune din São Paulo, în care locuiesc 60 de mii de oameni, locatarii și-au exprimat dorința de a
rămâne acolo și de a nu fi strămutați. Soluțiile de modernizare au fost implementate cu succes, iar
obiectivele pe termen lung ale orașului s-au modificat de la reducerea populației cartierului cu 50%,
la doar 10%, populație care era localizată în zone cu riscuri naturale107.

5.2 Anexa A2: Furnizarea serviciilor de alimentare cu apă și canalizare în

zonele urbane marginalizate
Tabelul 21. Bariere în calea accesului la AAC în zonele urbane marginalizate

Nr. Grup de acțiune Probleme identificate

locală

107
https://blogs.worldbank.org/sustainablecities/no-excuses-slum-upgrading

96
1. Caracal In ZUM 1 Carpați, toate locuințele au baia și bucătăria branșate la apă, dar pe
perioada iernii, conductele se sparg sau îngheață și se înfundă, astfel încât,
conform informațiilor obținute în cadrul ședințelor grupului tematic local,
alimentele sunt preparate cu apă obținută prin topirea zăpezii. În ZUM 2 Fanarie,
gradul de branșare la utilități este mult mai scăzut, având în vedere că zona este
populată de case și nu de blocuri, așa cum este cazul ZUM 1 Carpați.

2. Focșani Reabilitarea rețelei de apă și canalizare reprezintă o prioritate pentru populația

din ZUM Sud. Locuințele sociale sunt conectate la rețelele de alimentare cu apă
rece și canalizare, dar conform declarațiilor locatarilor, există probleme în zona
blocurilor-ghetou de pe Strada Revoluției, unde se înregistrează pierderi masive
de apă. Ca urmare a acestui fapt, facturile sunt foarte mari, gospodăriile fiind
taxate pentru un consum lunar de 10–20 sau chiar 50 de metri cubi, foarte
departe de consumul real. Apa este furnizată doar 4 ore/zi, dimineața și seara.

3. Reșița Nivelul de branșare la rețeaua de canalizare este foarte redus, deși infrastructura
este disponibilă. Majoritatea gospodăriilor sunt conectate la rețeaua de
alimentare cu apă, însă în majoritatea gospodăriilor nu există instalații de
încălzire a apei. Instalațiile de canalizare lipsesc în 56% dintre gospodăriile din
ZUM D și în 88% din gospodăriile din ZUM E.

4. Timișoara Majoritatea gospodăriilor au acces la serviciile AAC, însă multe sunt branșate
(Freidorf) ilegal.

5. Lugoj În ZUM 1, niciuna dintre cele 215 gospodării nu are acces la rețeaua de
canalizare, apa uzată fiind evacuată direct în sol. Aceasta se infiltrează în pânza
freatică, cu efecte nocive pentru calitatea solului și sănătatea publică. Din cauza
lipsei unei rețele de canalizare, în comunitate există un miros extrem de
neplăcut.

În ZUM 2, gospodăriile nu au acces la rețeaua de canalizare, precum și acces

parțial la alimentarea cu apă.

În ZUM 3, locuințele au acces la rețeaua de alimentare cu apă și canalizare.

6. Sectorul 4, În ZUM 1, locuitorii nu au acces la rețelele de canalizare, în ZUM 2 și 3, locuitorii

București nu au acces nici la rețea de alimentare cu apă, nici la cea de canalizare,
recurgând la fântâni improvizate.

7. Sfântu Gheorghe 86,2% dintre gospodării nu au acces la apă curentă, iar 1,1% sunt branșate ilegal.
Doar 2,1% dintre acestea sunt branșate la rețeaua de canalizare. 79,8% dintre
gospodării nu au nici o fosă septică individuală.

8. Vulcan Numeroase locuințe nu sunt branșate la utilități:

Nebranșate la rețeaua de alimentare cu apă: 8,64%, 393 de gospodării

Nebranșate la rețeaua de canalizare: 18,14%, 825 de gospodării

Rețeaua de canalizare lipsește în cartierele Morișoara și Crividia și nu este

funcțională în Colonia de Jos.

97
 5.3 Anexa A3: Principalele concluzii ale interviurilor
Tabelul de mai jos sintetizează principalele concluzii ale interviurilor organizate de Banca Mondială
cu APL și SR din trei orașe din România în anul 2020, mai exact Timișoara, Craiova și Aninoasa.
Tabelul 22. Interviuri cu APL și OR

Problema Descrierea problemei și măsuri recomandate

Acoperirea În ultimii ani, Primăria Timișoara a fost implicată în asigurarea branșării la rețeaua de
serviciilor alimentare cu apă și canalizare în zonele sărace ale orașului. Cu toate acestea, odată
branșați, locatarii au plătit aceleași tarife ca și ceilalți utilizatori. Politica localității a fost
aceea de a extinde rețeaua cât mai mult cu putință către zonele învecinate.
În ultimii ani, SR Aquatim a inițiat un sondaj de opinie axat pe grupurile vulnerabile, însă
concluziile acestuia au arătat că marginalizarea nu reprezintă o problemă majoră la
nivelul orașului. Au un tarif unic, bazat pe criterii de suportabilitate.
Conform reprezentanților OR Aquatim, investițiile în construirea infrastructurii și o mai
bună coordonare între consiliile locale, autoritățile locale și ADI este necesară pentru
asigurarea unei acoperiri complete. În întreaga regiune, există o singură comunitate în
care sunt furnizate servicii de canalizare, dar nu și servicii de alimentare cu apă.

Clarificarea rolurilor diferitelor instituții pentru populație: comunitățile trebuie să se

adreseze ADI pentru a se putea branșa la rețea, deoarece operatorul nu are contracte
încheiate cu comunitățile, ci cu ADI, care deleagă serviciile către operator.

Atingerea unui nivel de acoperire de 100% al serviciilor de alimentare cu apă în orașul

Craiova este limitată de extinderea continuă a zonei urbane, fără corelarea acesteia cu
extinderea sistemului de alimentare cu apă și canalizare. Cauzele principale ale lipsei
unei acoperiri complete sunt lipsa unei corelări între extinderea zonei urbane și
extinderea infrastructurii AAC, inclusiv posibilitatea de utilizare a unor sisteme
individuale adecvate (SIA).
Un proiect derulat prin POIM este în prezent în curs de desfășurare. Acesta va asigura
creșterea acoperirii serviciilor de canalizare.

Serviciile din zonele Primăria Timișoara consideră că implementarea SIA ar fi utilă, întrucât ar duce la o
cu densitate redusă scădere a costurilor generate de densitatea redusă a anumitor zone
comparativ cu cele
din zonele cu Conform OR Aquatim, pentru comunitățile mici, nu este eficientă construirea sistemului
densitate ridicată clasic de epurare a apei și filtrare a apelor uzate. Acesta ar trebui înlocuit cu metode
inovatoare care se bazează pe soluții naturale, ce nu vor necesita investiții mari.
OR susține implementarea SIA la nivelul comunității, nu la cel al gospodăriilor
individuale. Posibilitățile tehnice sunt disponibile pe piață, însă nu există încă norme
agreate de către instituțiile de mediu. Un astfel de proiect, derulat la nivel național, ar fi
benefic pentru toate comunitățile.

Conform OR Compania de Apă Oltenia, având în vedere densitatea din zona urbană,
sistemul de canalizare reprezintă o prioritate față de alte sisteme alternative. În cazul
utilizării sistemelor individuale de colectare și tratare a apelor uzate (SIA), nu există nici
un control riguros al evacuării apelor uzate.

Conform reprezentanților Primăriei Aninoasa, din cauza densității reduse din anumite
zone, instalarea unei conducte de apă nu ar fi justificată. Suportarea acestor costuri ar fi
nefondată. Sistemele individuale alternative ar reprezenta o soluție mai bună pentru
gospodăriile izolate din zonele deluroase.

98
Extinderea urbană Primăria Timișoara și Aquatim plănuiesc să investească în cercetare pentru
contracararea extinderii urbane. O legislație mai bună referitoare la Zonele
metropolitane ar fi utilă. Cartierele nou construite ridică probleme importante din
punctul de vedere al asigurării furnizării serviciului și se încearcă soluționarea acestora
prin accesarea de fonduri în cadrul POIM, precum și prin renovarea rețelelor
deteriorate.
Atingerea unui grad de acoperire de 100% de acoperire a serviciilor de alimentare cu
apă în orașul Craiova este limitată de extinderea continuă a zonei urbane, fără o
corelare a acesteia cu o extindere a sistemului de alimentare cu apă și canalizare.

Demografia Societatea regională Aquatim a evidențiat problema vârstnicilor care nu au acces la

instrumente online pentru plăți și sunt nevoiți să se meargă la casieria companiei
pentru a achita sumele datorate. O alternativă ar fi colectarea din ușă în ușă a plăților
pentru utilizatorii vârstnici.

Eficiența Pierderile din rețea nu se datorează doar conductelor sparte, ci și problemelor legate de
citirea contoarelor. La Acquatim, nivelul total al pierderilor (asociate citirilor) este
estimat la aproximativ 30%. Există un proces de digitalizare în curs, care ar trebui să
reducă problemele de calcul și să creeze sisteme de măsurare mai exacte.
De asemenea, sistemul ar putea fi eficientizat prin utilizarea apelor uzate în domenii
cum ar fi agricultura, industria sau încălzirea.

Inovația
OR Aquatim are un departament de cercetare dedicat identificării de soluții
inovatoare care nu sunt utilizate doar intern, ci și ca parte a studiilor externe mai
ample. De exemplu, Acquatim va participa la un studiu referitor la prezența Sars-Cov-2
în apele uzate, derulat la nivelul UE. Primăriile pot susține OR în desfășurarea
cercetărilor și implementarea măsurilor inovatoare.

Societatea regională Aquatim deține și un laborator pentru controlarea calității apei

(certificat de RENAR – Asociația de Acreditare din România), participând, prin
intermediul acestui laborator, la cercetări derulate la nivel internațional. Datele sunt, de
asemenea, comparate automat cu cele din alte puncte europene. Conform OR Aquatim,
autoritățile ar trebui să investească mai mult în cercetare pentru a promova soluții mai
creative și mai eficiente.

În Craiova, OR a implementat un sistem informațional geografic (GIS), un sistem de

soluții de modelare hidraulică, dispozitive moderne de detecție și sisteme SCADA
În Aninoasa, s-a făcut un pas important către implementarea unor soluții moderne,
inovatoare în utilizarea apometrelor cu citire automată.

Siguranța apei În prezent, OR Aquatim derulează un studiu de fezabilitate care cuprinde o

componentă de adaptare la schimbările climatice.

Tarife și
Tarifele sunt ajustate la inflație și sunt considerabile sustenabile din punct de vedere
accesibilitate
economic. Pentru evitarea creșterii costurilor, OR atrage fonduri europene pentru
investiții. Tarifele Aquatim sunt relativ reduse (3,8 Ron/metru cub de apă și 3,79 Ron
per metru cub de apă pentru canalizare) și corespund nivelului din întreaga zonă
metropolitană.

În Craiova, tarifele pentru apă și canalizare sunt stabilite pentru asigurarea recuperării
complete a costurilor și a unei dezvoltări sustenabile a Operatorului regional,

99
 respectiv pentru furnizarea resurselor financiare pentru susținerea cofinanțării
proiectelor derulate prin POS Mediu și POIM. Strategia tarifară aleasă ține seama și de
puterea maximă de cumpărare (limitele de accesibilitate) pentru clienții persoane fizice,
în conformitate cu principiile politicii accesibilității din sectorul apei și al apei uzate din
România.

În cadrul analizei POIM, a fost dezvoltată o strategie de tarifare pe termen mediu, care
acoperă perioada 2019-2024 și care va asigura o dezvoltare sustenabilă pentru
operatorul regional. Această strategie tarifară a fost asumată de autoritățile locale și
aprobată în cadrul Asociației de Dezvoltare Intracomunitară, fiind inclusă în contractul
de delegare. Aceasta reduce la minimum implicarea politică în implementarea
viitoarelor strategii de preț și va asigura o dezvoltare sustenabilă.

Nu există tarife diferențiate, însă strategia tarifară ține seama de puterea de cumpărare
a populației. În prezent, există un tarif unic pentru furnizarea apei, pentru întreaga zonă
deservită de operatorul regional, cu aceleași nivel tarifar pentru consumatorii casnici
(populația) și pentru alți consumatori (agenți economici și instituții), respectiv 4,26 lei /
metru cub fără TVA. De asemenea, există un tarif unic pentru canalizare / tratarea apei,
respectiv de 3,13 lei/metru cub, fără TVA. Strategia tarifară aprobată prevede
regularizări începând cu data de 1 iulie a fiecărui an.
Cu toate acestea, în cazul evacuării apelor uzate, agenții economici și instituțiile au
obligația de a achita o „taxă de poluare” suplimentară dacă depășesc nivelurile agreate
pentru calitatea apei uzate evacuate. Societatea regională monitorizează constant
întreprinderile industriale din acest punct de vedere.
Un aspect menționat de reprezentantul Primăriei din Aninoasa a fost necesitatea
stabilirii unor criterii clare de eligibilitate pentru tarifele (sociale) diferențiate.

Rata de colectare Rata de colectare a plăților pentru orașul Craiova este de 92,5%. În cadrul societății
regionale, există un Birou de monitorizare și recuperare a creanțelor, care
implementează măsuri de îmbunătățire a ratei de colectare. Aceste măsuri includ:
monitorizarea debitului, citații, scheme de eșalonare, concilieri directe, debranșări, etc.

Relația cu instituțiile Conform OR Aquatim, există o relație bună cu ADI și autoritățile locale, însă
comunicarea dintre ADI și comunități ar putea fi îmbunătățită.
Conform OR Compania de Apă Oltenia, există o colaborare permanentă cu
administrația locală și cu ADI, prin întâlniri și discuții referitoare la problemele cu care
se confruntă serviciile de alimentare cu apă și canalizare și soluțiile aferente, precum și
cu privire la monitorizarea indicatorilor stabiliți prin contractul de delegare. Cu ANRSC,
există o comunicare eficientă, cu raportări lunare ale datelor pentru indicatorii principali
ai serviciilor furnizate, precum și cu privire la procedurile de aprobare a tarifelor.
Conform reprezentanților Primăriei Aninoasa, cooperarea dintre ADI și operatorul
regional ar putea fi îmbunătățită, întrucât este limitată de interesele politice care
dictează stabilirea tarifelor, în locul sustenabilității. Referitor la procesul decizional,
există o dublare a eforturilor de aprobare a bugetului operatorului, întrucât procesul
se derulează mai întâi la nivelul ADI și apoi la cel al Adunării Generale a Acționarilor,
care include majoritatea reprezentanților ADI. În principiu, procesul de aprobare este în
mare parte duplicat. Astfel de situații ar putea fi mai bine reglementate la nivel
național.

Aspecte politice Conform reprezentanților Primăriei Aninoasa, tarifele pentru apă au fost utilizate ca
instrument electoral. Prețurile nu au fost ajustate constant din cauza opoziției ADI și a
reprezentanților Adunării Generale a Acționarilor. Sustenabilitatea serviciului ar trebui
să primeze în fața intereselor politice. Neaplicarea unor regularizări a tarifelor înseamnă
pierderi financiare. În locul unei majorări anuale moderate, se ajunge la o majorare

100
 bruscă, de impact pentru populație.

Aspecte legislative Conform reprezentanților Primăriei Timișoara, un sistem mai flexibil de solicitare și
obținere a avizelor de la diferitele instituții ar fi foarte util. Acest aspect trebuie
reglementat la nivel central. O altă problemă este că diferitele competențe sunt
împărțite între diferite instituții.
Conform reprezentantului Primăriei Aninoasa, există o problemă și din punctul de
vedere al obligației de respectare a politicii tarifare agreate, chiar și în situații în care
s-ar impune o reducere a tarifelor, dacă contractul de finanțare a fost negociat cu UE.

Bune practici În ultimii 20 de ani, Aquatim a atras fonduri de 356 de milioane de EURO pentru
investiții din fonduri UE. Operatorul regional solicită fonduri europene, iar Primăria
Timișoara asigură cofinanțarea. Îmbunătățirea serviciilor determină o îmbunătățire a
nivelului de satisfacție a consumatorilor. Datorită investițiilor masive, nu există foarte
multe reclamații din partea cetățenilor cu privire la serviciile de alimentare cu apă și
canalizare. Nivelul de acoperire al serviciilor de alimentare cu apă și canalizare este de
aproape 100% în Timișoara și de 88% (rata de branșare la rețeaua de alimentare cu
apă), respectiv 34% (rata de branșare la rețeaua de canalizare), în restul zonei deservite.
Operatorul regional oferă formări profesionale și adaptarea la tehnologiile noi.
Programele Fundației Aquademica, unde Aquatim este membru fondator, oferă diferite
oportunități pentru personalul companiilor de alimentare cu apă, interesat de
dezvoltarea profesională, atât la nivel intern, cât și pentru profesioniștii din alte
companii.
Compania de Apă Oltenia a accesat fonduri europene prin ISPA, POS Mediu
(„Extinderea și modernizarea infrastructurii de apă și canalizare din județul Dolj”), POIM
(„Proiect regional pentru dezvoltarea infrastructurii de apă și canalizare din Județul Dolj,
în perioada 2014-2020” – proceduri de achiziție publică în curs pentru alocarea
contractelor de execuție a lucrărilor). Scopul proiectului în curs de desfășurare este
acela de a continua eforturile de asigurare a conformității sectorului apei și apei uzatei
în cadrul POIM 2014- 2020. Obiectul specific este creșterea nivelului de colectare și
tratare a apelor uzate urbane, precum și a gradului de asigurare a alimentării cu apă
potabilă pentru populație.
În Aninoasa, societatea regională, care este actorul principal în dezvoltarea
infrastructurii, a instalat pompe pentru zonele greu accesibile și a accesat fonduri UE.

Alte obstacole Orașele și comunitățile mai mici se confruntă cu alte tipuri de probleme. Pentru orașele
mari, adaptarea la schimbările climatice este o problemă importantă, întrucât ploile
abundente reprezintă o problemă pentru sistemele de tratare a apelor uzate.
Poluarea apelor uzate este, de asemenea, un aspect important, având în vedere
impactul societăților industriale mari.

În comunitățile mici, societatea Aquatim s-a confruntat cu probleme la începutul

operațiunilor sale, din cauza situației diferite a infrastructurii existente în comunitățile
deservite. De asemenea, zonele periurbane se dezvoltă într-un ritm alert, cu diferite
necesități și o cerere exponențială de sisteme pentru apă și ape uzate. Modificările
demografice sunt și ele problematice, atât în comunitățile mici, cât și în cele mari.

Conform Companiei de Apă Oltenia, principala problemă este reprezentată de nevoia

de modernizare și extindere a infrastructurii pentru furnizarea unor servicii de
alimentare cu apă și canalizare conform standardelor de calitate impuse prin directivele
europene relevante și pentru asigurarea unui nivel superior al serviciilor. Rețelele de
alimentare, transport și distribuție sunt într-o stare avansată de degradare, afectând
siguranța operațională a sistemului de alimentare cu apă, precum și calitatea apei
furnizate.

101
Reprezentanții Primăriei Aninoasa au subliniat necesitatea sensibilizării populației cu
privire la utilizarea corectă a unei rețele de canalizare. Rețeaua a fost extinsă recent
prin fonduri europene, dar există probleme legate de faptul că cetățenii aruncă diferite
obiecte în toaletă, înfundând, astfel, canalizarea.

102
 5.4 Anexa B1: Exemple de bune practici în organizarea serviciilor GDS
5.4.1.Programul de colectare a deșeurilor alimentare din Milano, Italia

Context: Milano, un oraș mare și intens populat, a inițiat programul de colectare a deșeurilor
menajere rezidențiale și programul de utilizare a sacilor transparenți pentru
produsele reciclabile la finalul anului 2012. Cu 1,4 milioane de locuitori, dintre care
peste 80% locuiesc în blocuri de apartamente, o densitate a populației de peste
7.000 de persoane /km2, un volum total estimat de deșeuri alimentare generate de
120 kg per cap de locuitor, Milano depozitează aproximativ 105 kg de deșeuri pe cap
de locuitor exclusiv de proveniență alimentară, conform datelor din 2019.

Scurtă Implementarea proiectului de colectare a deșeurilor alimentare rezidențiale a fost

descriere finalizată în Milano în 2014, cu o campanie de informare care a ajuns în fiecare
gospodărie și furnizarea unor pubele ventilate cu o capacitate de 10 litri, alături de o
rolă de 25 de saci compostabili. Pe lângă cantitate, calitatea este și ea evaluată
trimestrial, iar rezultatele indică un nivel scăzut de contaminare, de aproximativ 5%.

Factori de Milano reprezenta ultimul punct neacoperit de pe hartă, respectiv ultima localitate
succes care nu implementase un sistem de colectare a deșeurilor organice, într-o regiune în
care colectarea selectivă a deșeurilor alimentare fusese implementată de mulți ani în
aproape toate localitățile învecinate. Cetățenii erau deja pregătiți pentru această
schimbare, acceptând eforturile suplimentare asociate utilizării pubelei ventilate
pentru bucătărie și transportării deșeurilor alimentare în saci compostabili în zona de
„depozitare a deșeurilor” din afara clădirii. Pentru organizarea pubelelor și a sacilor
cu doar câteva ore înainte de colectare și preluare este necesar un serviciu
administrativ dedicat, însă acest cost suplimentar s-a dovedit a fi acceptabil. O
schemă de distribuire a sacilor pentru deșeuri reziduale și ambalaje din plastic
derulată din ușă în ușă permite realizarea inspecțiilor vizuale de către o echipă
dedicată, care poate amenda clădirile care nu sortează corect deșeurile.

5.4.2.Promovarea compostării în Flandra, Belgia

Context În Belgia, legislația referitoare la deșeuri reprezintă sfera de responsabilitate a Regiunilor. În

Regiunea flamandă, în ultimele două decenii, Agenția Publică pentru Deșeuri din Flandra
(OVAM) a acordat o atenție deosebită tratării deșeurilor organice, compostării, digestiei și
utilizării sustenabile a compostului și a digestatului. Colectarea selectivă a reprezentat o
prioritate în Flandra încă de la începutul anilor ‘90. Deși acest aspect este în continuare
important, de la finalul anilor 1990, atenția s-a îndreptat către prevenție.

Măsuri Inițial, compostul era produs din deșeuri reziduale amestecate, cu oportunități slabe pe piață și
probleme grave de calitate (chimice, fizice, microbiologice), însă, treptat, calitatea compostului
ca produs s-a îmbunătățit, cu precădere datorită respectării cu strictețe a normelor.
Administrației locale și asociațiilor inter-municipale de tratare a deșeurilor li s-a impus obligația
de a implementa sisteme de colectare separate de cele dedicate deșeurilor menajere, atât
pentru deșeurile verzi, cât și pentru cele de legume, fructe și cele provenite din grădină.
Analizele referitoare la sortare au arătat că aproximativ jumătate din deșeurile rezidențiale
constau dintr-o fracție organică-biologică.
Pe lângă implementarea sistemelor pentru colectarea selectivă, s-au construit instalații de
tratare. Investițiile suplimentare și eforturile de colectare și tratare selectivă a deșeurilor
organice, promovate de aspecte legislative, au generat experiențe noi și rezultate

103
 satisfăcătoare. Începând din 2006 au fost puse în funcțiune aproximativ 40 de instalații de
digestie, procesând o combinație de gunoi de grajd, plante energetice și deșeuri industriale
biodegradabile.
În prezent, instalațiile de compostare și digestie din Flandra produc compost de înaltă calitate.

Factori de Doar deșeurile organice care corespund standardelor produsului finit pot fi acceptate ca
succes materie primă. De asemenea, tratarea deșeurilor (organice) nu ar trebui să cauzeze probleme
altor sectoare de mediu. Închiderea ciclului biologic pentru deșeurile organice implică și o
utilizare adecvată a produsului finit și un sistem de control decent.
Evitarea colectării deșeurilor organice prin încurajarea compostării menajere este considerată o
modalitate de prevenire a generării deșeurilor.
Este interzisă incinerarea:
 Deșeurilor colectate selectiv care pot fi reciclate, cu excepția anumitor deșeuri cu
putere calorică mare, utilizate ca surse de energie regenerabilă;
 Deșeurilor menajere nesortate;
 Deșeurilor industriale nesortate.
Este interzisă eliminarea în depozitele de deșeuri:
 A deșeurilor menajere și industriale nesortate;
 A deșeurilor colectate selectiv în scopul recuperării;
 A reziduurilor de combustibil rezultate din sortarea deșeurilor menajere sau a
deșeurilor industriale similare;
 A deșeurilor farmaceutice.
A fost adoptat un set de măsuri menite să promoveze compostarea la nivel regional, incluzând:
comisioane anuale pentru colectarea deșeurilor organice, campanii de informare pentru
educarea cetățenilor cu privire la compostarea menajeră, promovarea conceptului de
„grădinărit ciclic” pentru refolosirea deșeurilor menajere, încurajarea compostării deșeurilor
organice în școli și demonstrații practice la unitățile de compostare din comunitate.
Pentru îmbunătățirea separării la sursă, Guvernul flamand stabilește ținte pentru producția de
deșeuri rezidențiale per cap de locuitor, pentru compostarea menajeră și reziduurile maxime,
pe care trebuie să le îndeplinească toate localitățile din regiune.

5.4.3.Inovație în reciclare în Antwerp, Belgia

Context și Antwerp este un oraș cu peste 500 de mii de locuitori, cu 161 de naționalități. Este
problematică: cel mai mare oraș din Flandra și al doilea ca mărime din Belgia, după Bruxelles. Deși
rata de reciclare din Flandra atinge chiar 70%, Antwerp se situează sub acest nivel
din cauza turismului și a contextului său metropolitan specific.

Măsuri: Începând din 2001, orașul a implementat un sistem separat de colectare a

deșeurilor menajere pentru deșeuri reziduale, hârtie, plastic și metal, sticlă și
deșeuri organice. Deșeurile reziduale și deșeurile organice sunt colectate
săptămânal din ușă în ușă. Deșeurile de hârtie, carton, plastic și metal sunt
colectate săptămânal în centrul orașului și o dată la două săptămâni în nord și sud.
Sticla poate fi adusă la un container, în mod gratuit.
Antwerp dispune de un sistem de colectare subteran utilizat de 10% dintre
gospodării. Acesta permite colectarea deșeurilor reziduale, a hârtiei, plasticului și

104
 metalului, sticlei și deșeurilor organice. Deși cetățenii trebuie să achite o sumă
pentru eliminarea deșeurilor reziduale și a celor din plastic și metal, celelalte fracții
sunt gratuite. Orașul Antwerp se mândrește și cu 9 centre de reciclare pentru
deșeuri menajere, unde cetățenii pot aduce 20 de fracții (dintre care 18 sunt
gratuite). Aceasta poate fi, însă, o problemă pentru cei care nu dețin un
autovehicul.

Inovație Departamentul de logistică municipală din Antwerp organizează și 24 de stații de

reciclare de tip pop-up în fiecare an, în diferite cartiere, unde cetățenii pot elimina
fracția de deșeuri în mod gratuit. Scopul principal al stațiilor de reciclare de tip pop-
up a fost acela de a spori accesibilitatea cetățenilor la stațiile de reciclare și de a
reduce încărcarea. Aceste stații de reciclare de tip pop-up permit, de asemenea,
administrației locale să comunice mesajul dorit și să informeze populația. Stațiile
de reciclare de tip pop-up sunt disponibile gratuit (cu excepția deșeurilor
voluminoase), doar pentru cetățenii care vin pe jos sau cu bicicleta (transportul
auto nu este acceptat), cu o cantitate maximă de deșeuri de 2m³ și cu excluderea
anumitor fracții (cauciuc, azbest, etc.). Stațiile de reciclare de tip pop-up nu se
adresează exclusiv cartierelor sociale sau zonelor problematice, ci și zonelor mai
înstărite, campusurilor studențești, proiectelor rezidențiale, blocurilor de
apartamente și zonelor pietonale.
Inițiativa s-a bucurat de un real succes: de la începutul proiectului, în 2017, peste
15 vizitatori au depus cantități reduse de deșeuri la stațiile de reciclare de tip pop-
up

105
 5.4.4.Politica „zero deșeuri” din San Francisco, SUA

Context În 1989, guvernatorul Californiei a semnat Legea pentru tratarea integrată a deșeurilor din
California, conform căreia fiecare oraș și comitat din stat avea obligația de a găsi soluții
pentru descurajarea depozitării pentru un sfert din deșeurile produse până în 1995 și pentru
jumătate dintre acestea până în 2000. În 2003, orașul San Francisco și-a stabilit o țintă
ambițioasă: să atingă nivelul de zero deșeuri până în 2020, adică eliminarea totală a
depozitării sau a eliminării deșeurilor la unitățile de distrugere la temperaturi ridicate.

Încrederea Nu există informații referitoare la sondajele publice sau anchetele de opinie derulate
publică înaintea lansării programului. Cu toate acestea, reacția cetățenilor și a companiilor din San
Francisco a fost una pozitivă. Începând din 2012, 18 din 20 de mii de companii, adică,
aproximativ 80%, colectau separat deșeurile organice și toate clădirile cu mai puțin de șase
unități de locuit și majoritatea blocurilor de apartamente din oraș își separă deșeurile
organice pentru colectare.

Implicarea Colaborarea strânsă între corporațiile municipale, sindicatele și cetățenii din San Francisco,
părților reprezentând principalele părți interesate în atingerea țintelor de reducere a deșeurilor a
interesate fost definitorie. În 2009, după ce locuitorii și companiile s-au obișnuit cu compostarea
voluntară, administrația locală a introdus Ordonanța privind reciclarea obligatorie și
Ordonanța compostării, modificând Codurile pentru lucrări publice și sănătate din San
Francisco. Aceasta impunea „tuturor persoanelor care locuiesc în San Francisco să separe
deșeurile reciclabile, compostabile de cele destinate depozitării și să se participe la
programele de reciclare și compostare”.

Obiective Obiectivul general al programului – atingerea țintei de „zero deșeuri” până în 2020 – a fost
clare clar exprimat. Obiectivele detaliate ale programului, clar măsurabile, au fost stipulate în
documentul de politică redactat de către corporația municipală:
- „Solicită Primarului și Consiliului de supraveghere al Orașului și Comitatului San Francisco
să adopte un obiectiv de 75% de eliminare a depozitării deșeurilor până în anul 2010.
- Adoptarea unui obiectiv de zero deșeuri până în 2020.”

Fezabilitatea Administrația locală a implementat o serie de măsuri legislative pentru atingerea

obiectivului. A fost desemnată o echipă dedicată pentru supravegherea implementării și
activității în cadrul programului, alături de parteneri care să susțină colectarea și eliminarea.
San Francisco a dezvoltat o schemă robustă de colectare și tarifare, alături de operatorul de
salubritate. Orașul deține, de asemenea, „un sector prosper de reciclare informală, datorită
legii de la nivelul statului referitoare la colectarea sticlelor, conform căreia se acordă 5 sau
10 cenți pentru ambalajele din sticlă sau din plastic și peste 20 de centre de reciclare în oraș,
unde locuitorii orașului sau companiile de colectare pot solicita aceste sume”.

Factori de Administrația locală și-a stabilit un set de obiective ambițioase și repere măsurabile pentru
succes înregistrarea progresului. În plus, comunicarea clară către cetățeni a asigurat consecvența
programului și a facilitat participarea, asigurând o îmbunătățire a rezultatelor.
Pentru a încuraja modificarea comportamentului, San Francisco a stabilit inițial rate de
colectare a gunoiului superioare celor alocate reciclării și compostării. Serviciile rezidențiale
standard includ o pubelă albastră de reciclare de 64 de galoane (cca 290 l), o pubelă verde
de compostare de 32 de galoane (cca 145 l) și o pubelă de gunoi de 16 galoane (cca 72 l).
Programul „zero deșeuri” este coordonat de o echipă de conducere puternică, formată din
experți în operațiuni, comunicare și tehnologie, pentru asigurarea unei implementări fluide
(11 angajați, fiecare specializați pe diferite tipuri de deșeuri: un manager, patru experți în
deșeuri comerciale, trei în deșeuri menajere și trei axați pe relația cu autoritățile

106
 municipale).
Veniturile se obțin prin vânzarea compostului, care este certificat ca fiind organic. În cadrul
programului de compostare, administrația locală oferă găleți speciale, subvenționează
pubelele pentru compost menajer și oferă cursuri gratuite în mai multe limbi pe tema
compostării urbane (inclusiv despre viermii de compostare) și grădinăritul organic.

5.4.5.Pregătirea pentru reutilizare în Țara Galilor

Context În Țara Galilor există numeroase exemple de bune practici de reutilizare, însă nu există
foarte dovezi privind programele coordonate sau strategiile implementate de guvern,
pentru creșterea ratelor de reutilizare în mod solidar și pentru atingerea unui scop comun.
O oportunitate a fost întrezărită în această lipsă a unei viziuni strategice. Foaia de parcurs se
concentrează asupra deșeurilor municipale colectate de autoritatea municipală, principalele
subiecte de cercetare incluzând: mobilierul; obiectele vestimentare și încălțămintea;
deșeurile de echipamente electrice și electronice; vopselurile și lacurile; lemnul și covoarele
și mochetele.

Beneficii S-a estimat că simpla utilizare a politicilor și măsurilor pe termen lung va genera reduceri ale
estimate CO2e de 1,4 milioane de tone până în 2050, prin pregătirea pentru activitățile de reutilizare.
În total, lanțul de valoare al pregătirilor pentru reutilizare presupunea, pe termen scurt, 40
de posturi de voluntariat echivalent normă întreagă și peste 250 de locuri de muncă plătite
echivalent normă întreagă ENI. Activitățile desfășurate aveau să contribuie la economia țării
cu 135 de milioane de £ până în 2050.

Principalele Actorii cheie care trebuie să se implice în pregătirea pentru reutilizare sunt:
părți interesate
• Autoritățile naționale și locale;
• Organizațiile din sectorul terțiar al reutilizării;
• Companiile care activează în domeniul tratării deșeurilor;
• Organizațiile comerciale;
• Instituțiile de educație și formare;
• Experții în implicare și comunicare;
• Serviciile sociale;
• Asociațiile de locatari;
• Organizațiile comunitare și
• Consumatorii.

Tabelul 23. Sinteza politicilor și măsurilor propuse pentru reutilizare

Perioada Politicile și măsurile propuse Activități de comunicare:

107
pe termen Fiecare dintre autoritățile locale din Țara Galilor
scurt trebuie să pună la dispoziție magazine de reutilizare
sau, cel puțin, centre de donații, pentru pregătirea
reutilizării în toate Centrele pentru deșeuri menajere
și de reciclare, pentru a încuraja colectarea și
vânzarea articolelor refolosibile.
O strategie pentru formarea în domeniul tehnicilor de
reciclare superioară și promovarea reciclării
superioare ar trebui dezvoltată și implementată la
nivelul întregii Țări a Galilor. Această activitate
trebuie să includă partajarea de competențe între
organizațiile de reutilizare.
Coordonarea la întreg nivelul Țării Galilor, bazată pe
strategia națională a recomandărilor de reutilizare,
pentru a permite organizațiilor de nișă specializate în
reutilizarea materialelor (de ex., reutilizarea
vopselurilor) să exploreze și să dezvolte oportunitățile
de parteneriat.
Toate autoritățile din Țara Galilor trebuie să furnizeze publicului
informații referitoare la organizațiile locale specializate în
reutilizate cu privire la paginile lor web dedicate „pubelelor și
reciclării” (sau echivalente).
Organizațiile specializate în reutilizare își vor concentra eforturile
de comunicare asupra aspectelor pozitive ale reutilizării pe piața
competitivă a contractelor de tratare a deșeurilor și se recomandă
ca eforturile acestora în acest sens să fie susținute.
Specialiștii în reutilizare (inclusiv autoritățile locale) trebuie să își
împărtășească în mod regulat bunele practici de reutilizare și să
dezvolte astfel o bază de date a bunelor practici din domeniu
pentru reutilizare, constant actualizată, de ex., folosind site-ul web
Good Practice Wales (Bune practici în Țara Galilor.

pe termen O strategie de dezvoltare a Țării Galilor ca și centru Înființarea unei „linii de asistență pentru reutilizare” (și a unei
mediu academic de excelență în reutilizarea, monitorizarea platforme de asistență online) pentru Țara Galilor, care să ofere
și evaluarea reutilizării și a creării parteneriatelor în consiliere eficientă și consecventă persoanelor fizice.
domeniul reutilizării de la nivelul universităților ar
crește șansele țării de a deveni lider global în Guvernul galez trebuie să ia măsuri pentru includerea principiilor și
domeniul ratelor de reutilizare. beneficiilor reutilizării în sistemul de educație galez, să crească
sensibilizarea pe tema reutilizării prin campanii publicitare directe,
Susținerea și promovarea rețelei naționale a bazei de așa cum a procedat anterior în cazul reciclării
date cu lucruri (library of things), magazine de schimb
și cafenele de reparații.
Dezvoltarea unui program pentru stabilirea unor
aranjamente de lucru care să asocieze organizațiile
din domeniul reutilizării cu proprietarii de clădiri
sociale, pentru a putea colecta, pregăti pentru
reutilizare și redistribui respectivele articole
locuitorilor clădirilor sociale. Stabilirea unei obligații
statutare pentru autoritățile locale de a respecta
țintele minime de reutilizare (3%). Țintele se pot
referi la toate tipurile de materiale sau la anumite
obiecte, cum ar fi mobila.
Interzicerea evacuării obiectelor la depozitul de
deșeuri, pentru a stimula inovația în pregătirea
pentru utilizare, de ex., electrocasnice.
Dezvoltarea unui standard galez acreditat pentru
reutilizare și a unui cod de practici. Standardul trebuie
să depășească limitele standardelor existente, pentru
a acoperi întregul lanț de valoare: de la colectare și
tratare la comercializarea cu amănuntul, asistența
pentru clienți și serviciile post-vânzare.
Stabilirea unor centre regionale de reutilizare și
reparații, în combinație cu o rețea (rețele)
națională(e) (sau mai multe regionale) de puncte de
donație.

pe termen Sensibilizarea cu privire la reutilizare prin campanii de
lung cu o promovare directe, așa cum s-a procedat anterior în
schimbare cazul reciclării.
de
paradigmă Colaborarea cu sectorul financiar pentru promovarea
produselor și serviciilor financiare care susțin tranziția
de la modelele comerciale liniare la cele circulare.
Înțelegerea implicațiilor financiare ale tranziției și a
necesității de susținere a obiectivelor pe termen lung
ale afacerilor prin dezvoltarea, implementarea și
dezvoltarea practicilor circulare.
Cercetarea ar trebui să evalueze instrumentele
economice, de ex., aplicarea unor niveluri mai mari de
Campanii naționale sustenabile destinate economiei circulare care
să includă reutilizare ca și comportament de referință.
Cunoștințe care să poată fi împărtășite cu privire la aspectele
principale, cotidiene și exemple utile de schimbare ar trebui, de
asemenea, dezvoltate, pentru a demonstra că reutilizarea și
activitățile comerciale circulare și modelele din sectorul public pot
și ar trebui să reprezinte, de asemenea, normalitatea și rutina. Țara
Galilor ar trebui să depună eforturi pentru furnizarea de servicii
care să acopere activitățile de servisare, reutilizare și reparații.
Deciziile investiționale trebuie să includă o înțelegere profundă a
beneficiilor sociale ale reutilizării și ar trebui să beneficieze de
bugete trans-departamentale.

108
 impozitare pentru bunurile de unică folosință decât
pentru cele reutilizabile, rolul schemelor extinse de
responsabilitate a producătorului, subvenționarea
măsurilor de la toate nivelurile ierarhiei de tratare a
deșeurilor și scutiri fiscale pentru organizațiile de
reutilizare din sectorul terțiar. Platformele
tehnologice globale în cloud ar trebui să intensifice
legăturile dintre companii și consumatori, cu servicii
eficiente livrate local și mai puțină importanță
acordată deținerii de bunuri

5.4.6.Utilizarea tehnologiilor digitale– proiect finanțat prin intermediul Orizont 2020

Proiectul Waste4Think – cu accent asupra deșeurilor reziduale

Utilizarea Pe baza datelor colectate, Waste4Think generează analitică referitoare la producția de

tehnologiilor RFID deșeuri pe gospodărie, cu 1-5 sau mai mulți membri înregistrați. Un sistem de contabilizare
pentru PAYT calculează taxele municipale, care sunt proporționale cu deșeurile generate per
monitorizarea gospodărie. Performanța de sortare a cetățenilor este monitorizată prin eșantionarea
fracțiilor deșeurilor sacilor, cu feedback transmis printr-o aplicație destinată cetățenilor. Aceasta poartă
la nivelul denumirea de „Know As You Throw” (KAYT).
gospodăriilor
Se apelează la jocuri educative pentru a oferi cetățenilor informații care să asigure
familiarizarea acestora cu scenariile diferite de sortare și să îmbunătățească
comportamentul acestora.

Inițiative științifice Instrumente aferente inițiativelor științifice cetățenești bazate pe jocuri educative pentru
cetățenești crearea comună a unor soluții noi:
Soluții de proiectare ecologică pentru dezvoltarea unor produse mai sustenabile (cum ar fi
capsulele de cafea sau mobilierul stradal)
Planificarea de soluții pentru optimizarea gestionării integrate a deșeurilor (cum ar fi
implementarea unor noi sisteme de gestionare sau amplasarea punctelor de depozitare
sau instalațiilor de tratare)
Soluții de economie circulară pentru a contribui la identificarea de soluții pentru atingerea
nivelurilor de „zero deșeuri”

Inovație Telematica și Internetul Obiectelor (IOT) sunt utilizate pentru optimizarea serviciilor de
colectare pe baza nivelului de umplere sau a greutății containerelor, GPS și etichete,
precum și traficul și comportamentul în timpul condusului. Astfel, amprenta de CO2 (care
este, de asemenea, calculată) și resursele utilizate pentru colectare (ore de muncă/om/
carburant/amortizarea costului vehiculelor) sunt minimizate.
Waste4Think utilizează senzori pentru măsurarea valorificării deșeurilor verzi și organice
(de la deșeuri de alimente și scutece) sub formă de biogaz și compost. Sunt dezvoltate
aplicații mobile care să permită informarea și implicarea cetățenilor: Aplicația Food Loop
pentru prevenirea deșeurilor de alimente comestibile; Aplicația Local Trade pentru
încurajarea comerțului sustenabil, acțiuni de cooperare și turism conform ierarhiei
deșeurilor și care promovează economia circulară; Citizen App pentru încurajarea
transparenței și participării cetățenilor

Valoare adăugată PAYT poate reduce incinerarea / eliminarea la depozitul de gunoi prin reducerea deșeurilor
reziduale.

109
 KAYT, jocurile imagistice și imagistica NIR pot contribui la reducerea cantității de deșeuri
generate și pot promova sortarea, cantitatea/calitatea deșeurilor reciclabile și, astfel,
competitivitatea lor ca materie primă ca substitut pentru materialele noi.
Biogazul produs ar putea fi revândut în rețeaua națională sau utilizat pentru alimentarea
vehiculelor de colectare (așa cum se întâmplă în prezent).
Per total, colectarea datelor și raportarea cu privire la gestionarea deșeurilor municipale ar
putea deveni mai transparente și ar putea oferi date analitice referitoare la factori
determinanți ai costurilor și potențialul generării de venituri. Elaborarea politicilor se poate
baza pe date analitice detaliate

5.5 Anexa B2: Serviciul de gestionare a deșeurilor din zonele marginalizate

Tabelul 24. GDS – Probleme și măsuri implementate în zonele marginalizate

Nr. Strategia Probleme și măsuri implementate

1. Caracal Parteneriatele dintre localitate și compania de salubritate pentru colectarea

deșeurilor și instalarea containerelor reprezintă una dintre măsurile prioritare din
cele 2 zone urbane marginalizate definite în strategie

2. Focșani Gunoiul este aruncat pe străzi în zona marginalizată Bahne și este lăsat să
putrezească. Prin urmare, există un risc crescut de îmbolnăvire și de formare a
unor focare de infecție. Lipsesc pubelele din zona blocurilor de locuințe sociale
din ambele zone. Se propune realizarea unor campanii de salubrizare în zonă, cu
implicarea comunității. Implementarea unui sistem de supraveghere video în
ZUM.

3. Hunedoara Aruncarea ilegală/depozitarea inadecvată a deșeurilor este considerată o

problemă în ZUM. Este propus un program de salubrizare.

4. Timișoara Curățarea străzilor și frecvența redusă de colectare a deșeurilor reprezintă a treia

problemă majoră din ZUM. Nu este planificată finanțarea niciunei intervenții.

5. Lugoj ZUM Herendești – accesul la serviciile de salubritate este precar; există pubele
improvizate pentru colectarea deșeurilor, care sunt foarte rar golite, deoarece
serviciul nu este plătit de către locuitori. Este propusă implementarea unui
program de salubrizare

6. Sectorul 4, Probleme legate de colectarea deșeurilor: în ZUM Belerciu, locuitorii au

București improvizat toalete în spatele blocurilor de apartamente, unde depozitează
gunoaie care sunt colectate de maximum 2 ori pe ani, în urma reclamațiilor
vecinilor care locuiesc în casele din apropiere. Există în plan încheierea unui
parteneriat cu serviciul/societatea de salubritate pentru colectarea deșeurilor și
instalarea containerelor

7. Sfântu 9,6% dintre gospodăriile din ZUM Orko au încheiat un contract cu o societate de
Gheorghe salubritate pentru colectarea deșeurilor; 79,3% elimină deșeurile la depozitul de
deșeuri și în 10,6% dintre gospodării deșeurile sunt împrăștiate pe proprietate.
Nu există măsuri/inițiative propuse prin implementarea strategiei.

8. Vulcan A treia mare problemă din ZUM Colonia de jos este colectarea deșeurilor și
curățenia. Nu există măsuri/inițiative propuse prin implementarea strategiei

110
 5.6 Anexa B3: Principalele concluzii ale interviurilor
Tabelul de mai jos sintetizează principalele concluzii ale interviurilor organizate de Banca Mondială
cu APL, ADI și cu societățile din 6 orașe din România (Alexandria, Oradea, Timișoara, Aninoasa,
Craiova și Sectorul 5, București) în 2020.
Tabelul 25. GDS – Interviuri cu APL, ADI și operatori

Problema Descrierea problemei și măsurile recomandate

Acoperirea  Acoperirea de 100% ar fi posibilă printr-o mai atentă implicare a factorului politic,
serviciului precum și prin impunerea de penalități celor care nu achită taxele pentru deșeuri.

 Lipsa unei acoperiri de 100% se datorează refuzului cetățenilor de a încheia un

contract cu Societatea de salubritate.

 Pentru localitățile cu o densitate mai mică a populației, în care, implicit, cantitățile

de deșeuri sunt mai mici, s-a optat pentru o frecvență mai redusă a colectării, ceea
ce implică în mod automat costuri mai mici.

 Dificultățile în comunicarea cu departamentul financiar al administrației localei,

care are obligația de a impune taxa specială de salubritate utilizatorilor fără un
contract.

 Este necesară elaborarea unei baze de date complete la nivelul administrațiilor

locale, incluzând proprietarii de imobile din municipiu și posibilitatea de verificare a
numărului de persoane care își au locuința permanentă sau reședința la o anumită
adresă. Pentru a efectua verificările, este necesar sprijinul autorităților de poliție,
acestea fiind singurele autorizate să verifice domiciliile personale.

 Pentru localitățile cu o densitate mai mică a populației (cu cantități mai mici de
deșeuri s-a optat pentru o frecvență mai redusă a colectării, ceea ce implică în mod
automat costuri mai mici.

Financiar  Durata foarte mare de proiectare/construcție și dezvoltare a stațiilor de stocare a

deșeurilor; apelurile repetate datorate complexității proiectelor din sistemul de
achiziții publice (Proiectare/Construcție/Operare (PCO)) ar putea reprezenta o
soluție pentru sistemele de management integrat.

Politic  Interesul scăzut al decidenților (oficiali aleși) în cooperarea pentru implementarea

proiectelor sau inițiativelor care nu au un impact direct asupra
vizibilității/popularității și capitalului lor electoral

 Lipsa susținerii politice și a consensului – din cauza absenței beneficiilor directe

pentru toți membri, inclusiv localitățile rurale

 Dificultăți în aprobarea tarifelor și tarifelor diferențiate pentru deșeurile reciclabile;

primarii se opun majorării tarifelor – din cauza obiectivelor politice pentru alegeri

 Obligarea și sancționarea autorităților publice pentru neavizarea taxelor și tarifelor

anuale corespunzătoare serviciului.

Legislativ  Necorelarea diferitelor prevederi legislative reprezintă principala sursă a blocajelor

instituționale. Este necesară o mai bună organizare a cadrului legislativ, pentru

111
 clarificarea prevederilor legislative; achiziția serviciilor de salubritate este extrem
de complicată, motiv pentru care finalizarea procedurilor este extrem de dificilă

 Circuitul financiar dintre APL - ADI - Operator nu este clar reglementat atunci când
plata serviciilor este efectuată prin ADI.

 Necesitatea actualizărilor și îmbunătățirea cadrului legislativ din punctul de vedere

al:

1.includerii exemplelor de situații pentru acoperirea serviciului GDS pentru

gospodăriile care nu achită sumele datorate sau nu au contracte încheiate sau au
un contract încheiat, dar nu achită contravaloarea serviciilor.
2. implementarea legislației pentru instrumentul PAYT sau a Legii compostului
 Documente suport sub forma unor ghiduri ar fi extrem de utile pentru asigurarea
unei interpretări unitare a prevederilor legale de către toți actorii din lanțul valoric
al deșeurilor.

 Surse de finanțare limitate pentru ADI

 Specificații clare în legislație cu privire la impactul serviciului de salubritate asupra

sănătății populației;

 Este necesară centralizarea clară a datelor referitoare la colectarea selectivă în ATU

Instituțional  Procesul decizional de la nivelul ADI implică o procedură extinsă de avizare, care
determină decalaje în implementare, uneori chiar și de 3-4 luni. De asemenea,
nivelul de implicare a ATU este diferit, acolo unde primarii sunt implicați,
majoritatea dificultăților sunt soluționate și lucrurile funcționează, însă, din
nefericire, acest lucru se întâmplă doar în câteva cazuri.

Social  Necesitatea unor campanii de conștientizare publică bine gândite, dar și

necesitatea aplicării unor amenzi și sancțiuni

 Lipsa educației cu privire la gestionarea deșeurilor și economia circulară (reciclarea,

descurajarea depozitării, produse post-utilizare) care pot fi soluționate printr-o mai
bună educație și colaborarea cu autoritățile de cult (biserici, etc.), întrucât
populația are un grad ridicat de sensibilitate la mesajele venite din partea acestora.

 Ar fi util pentru grupurile marginalizate să primească stimulente sau tichete de la

autoritățile publice pentru colectarea deșeurilor și să beneficieze de practici
adecvate de colectare a deșeurilor.

Serviciile din  În zonele de periferie sau periurbane (extindere urbană), operatorii nu au acces
zonele cu adecvat (străzi înguste) pentru colectarea deșeurilor (de exemplu, în Florești).
densitate redusă
comparativ cu  Zonele cu o densitate mai mică sunt mai ușor de gestionat.
cele din zonele
cu densitate  Administrașia locală ar trebui să condiționeze construcția clădirilor noi în funcție de
ridicată capacitatea de colectare a deșeurilor. De asemenea, ar trebui să rezolve problema
legată de construcțiile în zonele extravilan, întrucât proprietarii susțin că este vorba
despre anexe gospodărești, dar acestea sunt de fapt clădiri rezidențiale. De
asemenea, străzile din aceste zone nu sunt pavate, iar accesul companiilor care se
ocupă de colectarea deșeurilor este mult îngreunat.

Aruncarea  Problema jurisdicției (măsura în care zona respectivă este sau nu acoperită de

112
ilegală a operator) este una reală.
deșeurilor
 Poliția locală a aplicat sancțiuni celor care au fost depistați depozitând deșeurile în
alte zone decât cele dedicate colectării acestora. Aceștia au fost obligați să refacă
terenul și să asigure transportul deșeurilor la depozitul de deșeuri prin intermediul
Societății de salubritate, contra cost.

 Pentru prevenirea depozitării ilegale a deșeurilor în zonele marginalizate,

administrația locală a solicitat amplasarea unui container de mari dimensiuni pe
domeniul public, pentru persoanele cu venituri reduse. Este necesară o replicare
pentru zonele marginalizate, precedată de sesiuni de conștientizare pentru
persoanele cu venituri reduse care locuiesc în aceste zone.

Operațional  Lipsa personalului calificat în cadrul APL și al ADI

 Sunt necesare mai multe containere pentru colectarea selectivă

 Perioada de timp lungă necesară pentru delegarea serviciilor și procedura foarte

dificilă au determinat decalaje majore în realizarea activităților planificate și
degradarea infrastructurii realizată prin proiecte.

 Consolidarea capacității administrative a părților interesate implicate în furnizarea

serviciului

 Sunt necesare comunicarea și feedback-ul rapid între părțile interesate implicate

(operatori - ADI – Autoritatea publică locală - populația);

Inovație  Monitorizarea prin GPS a vehiculelor operatorilor

 Accesul ADI în timp real la sistemul informatic pentru raportarea și înregistrarea

datelor;

 Cântărirea individuală a gunoiului pentru agenții economici și înregistrarea

automată a datelor în sistem (de ex., numele agentului economic, cantitatea, tipul
de deșeuri, etc.);

 Cameră video la bordul vehiculului.

Aspecte legate  O scădere a cantității de deșeuri la nivel industrial și instituțional și o ușoară

de pandemie creștere la nivel rezidențial ca urmare a solicitării ridicate de servicii de catering. În
timpul pandemiei, cei care au stat acasă au început să producă mai multe deșeuri,
pentru că s-au ocupat de curățenie în acea perioadă.

 Au fost implementate politici noi și reglementări mai stricte privind eliminarea

deșeurilor (folosind saci sigilați), cei aflați în autoizolare având obligația de a utiliza
saci sigilați dubli. Autoritățile publice locale au stabilit reguli stricte, iar deșeurile
provenite de la persoanele aflate în carantină au fost tratate de către personal
specializat.

 Operatorul a pus la dispoziție echipament de protecție și dezinfectant pentru

personal, dar autoritățile nu au furnizat informații privind identificarea unor locații
specifice pentru persoanele aflate în autoizolare.

 La nivel de sortare, s-a impus un interval de așteptare (72 de ore de păstrare a

deșeurilor, înainte de depozitare).

113
 5.7 Anexa C1: Exemple de bune practici în organizarea comunităților
energetice

Lansarea În Schönau, dezastrul nuclear de la Cernobîl din 1986 a schimbat opinia generală despre
inițiativei alimentarea cu energie. Această tragedie nucleară și norul de precipitații radioactive care i-
a urmat au stârnit un val de îngrijorare în rândul populației.
O întâlnire cu compania de electricitate regională monopolistă, deținătoare a rețelei s-a
încheiat brusc, întrucât societatea nu a manifestat prea mult interes pentru ambițiile și
preocupările de mediu ale organizației comunitare.
Un grup de cetățeni au înființat asociația „Părinți pentru un viitor fără energie nucleară”, în
căutarea unor soluții alternative, dar părerile locuitorilor orașului pe tema fezabilității
generării și distribuirii propriei electricități erau împărțite. Asociația a decis să devină
furnizor de electricitate și a înființat o cooperativă energetică (EWS), apelând la sprijinul
experților pentru a se familiariza cu domeniul.

Dezvoltarea Calea aleasă s-a dovedit a fi plină de obstacole și au fost necesari doi ani și două
inițiativei referendumuri organizate în urma inițiativelor cetățenești pentru a determina consiliul
local din Schönau să acorde avizul asociației. Cooperativa de electricitate comunitară EWS
a devenit primul operator de electricitate din Germania care furniza electricitate obținută
100% din surse regenerabile, alimentând mai întâi rețeaua locală și apoi întreaga țară,
după liberalizarea pieței energetice în 1998. Electricitatea comercializată de EWS este
produsă de unități de generare deținute de cetățeni și achiziționate în baza unor criterii
specifice stricte. În plus, asociația subvenționează și instalarea unităților de generare de
electricitate din surse regenerabile. Gestionează și produce unități de cogenerare, panouri
FV și ferme eoliene, precum și instalații hidroelectrice.
Electricitatea furnizată de EWS este produsă de unități deținute de cetățeni. EWS
achiziționează electricitate cu condiția ca instalațiile să aibă o vechime de maximum 6 ani
la data încheierii contractului. Cărbunii, energia nucleară și petrolul sunt interzise. În
prezent, activitățile includ și furnizarea de gaze naturale și biogaz. Cooperativa susține și
eficiența energetică, inițiativele de sensibilizare și proiectele de construire a instalațiilor
electrice și derulează un program de subvenționare.

Tehnologie/ Multienergie: eoliană, solară, biomasă, cogenerare, rețele termice; modele de electricitate
Energie pentru locatari, servicii pentru exploatarea rețelei de electricitate, gestionarea energiei;
carduri de încărcare electrică

Obiectiv Cooperativa EWS este primul furnizor german care a oferit un mix energetic obținut 100%
din surse regenerabile.
Implicarea civică, participarea și descentralizarea.

Alte beneficii EWS susține economia locală prin crearea de locuri de muncă, activități comerciale și
generarea de venituri din impozite la bugetul local. Drept urmare, Consiliul local din
Schönau a conștientizat fenomenul și a adoptat o strategie politică de dezvoltare
sustenabilă. Cetățenii din spatele acestei aventuri au dat dovadă de tenacitate și hotărâre
și au utilizat toate instrumentele democratice de care dispuneau pentru a garanta succesul
inițiativei lor.

114
 5.8 Anexa C2: Furnizarea serviciilor de încălzire și energie electrică în
zonele urbane marginalizate
Tabelul de mai jos include o sinteză a problemelor legate de furnizarea serviciilor de încălzire și
energie electrică în zonele urbane marginalizate, așa cum au fost acestea identificate în Strategiile
locale de dezvoltare elaborate de Grupurile acțiune locală, prin inițiativele DRLC:
Tabelul 26. Probleme privind furnizarea de încălzire și energie electrică în zonele urbane marginalizate

Nr. Strategia GLA Probleme identificate

1. Caracal În general, comunitatea are acces la rețeaua de electricitate.

Rețeaua de alimentare cu gaz lipsește cu desăvârșire în ZUM 1.

2. Focșani Locuințele sociale din cele două ZUM nu sunt branșate la rețeaua de
alimentare cu gaz și la cea de termoficare. Locuințele sociale sunt
branșate la rețeaua de electricitate.

3. Reșița Încălzirea este în mare parte asigurată de sobele sau centralele pe

lemne și cărbune (80% din ZUM A, 58% din ZUM B și 30% din ZUM C,
93% din ZUM D, 100% din ZUM E).

4. Timișoara (Freidorf) O parte importantă din populația de pe teritoriul ZUM este

conectată ilegal la rețeaua de electricitate și gaz, fiind raportate
întârzieri la plată pentru utilități de peste 3 luni.

5. Lugoj Infrastructura de electricitate este în stare precară, cu debranșări

frecvente, care uneori durează până la câteva zile. În majoritatea
cazurilor, populația din ZUM nu este branșată la rețeaua de
alimentare cu gaz și există aproximativ 11 familii care înregistrează
restanțe la plata facturilor de utilități. Încălzirea este asigurată în
regim individual, accesul la rețeaua de termoficare nefiind disponibil.

6. Sectorul 4, București Locatarii din ZUM 1 nu au acces la rețeaua de gaz și folosesc, în

schimb, GPL, disponibil la fiecare 2-3 săptămâni într-o locație din
apropiere. În ZUM 2, locatarii de pe Strada Nicolae Belerciu 23 nu au
acces la apă, electricitate și gaz de mai bine de 6 ani. În ZUM 3,
locatarii nu au acces la încălzire.

7. Sfântu Gheorghe 98,4% dintre gospodării sunt încălzite cu lemne, iar 1,6% cu gaz.
24,5% dintre gospodării nu au acces la electricitate, iar 4,3% sunt
branșate ilegal.

8. Vulcan Locuințe nebranșate la rețeaua de electricitate: 9,98%, aproximativ

400 de gospodării
Locuințe nebranșate la rețeaua de gaz: 48,71%, 2260 de gospodării.

115
 5.9 Anexa C3: Probleme legate de cooperarea inter-jurisdicțională care
afectează furnizarea serviciilor
Cooperarea inter-jurisdicțională s-a dezvoltat în ultimii ani, cu precădere ca vehicul pentru
accesarea fondurilor UE, în contextul regionalizării serviciilor de utilități. Cele mai frecvente
domenii de cooperare între administrațiile urbane țin de serviciile de apă și canalizare, de gestionare
a deșeurilor publice și transportul în comun, numeroase localități înscriindu-se în asociațiilor de
dezvoltare intercomunitară (ADI) dedicate fiecăruia dintre aceste sectoare.
Pentru crearea unor canale adecvate de informare în cadrul și între localități sunt necesare date
viabile, care să sprijine decidenții să elaboreze strategii de management integrat adaptate nevoilor
cetățenilor. Acesta este scopul pentru care au fost înființate ADI-urile din România, reunind
localitățile, sub coordonarea Consiliilor Județene.
Furnizarea unor servicii eficiente de apă și canalizare, precum și de gestionare a deșeurilor solide
necesită cooperarea și coordonarea între diferite localități și sectoare. Cu toate acestea, există o
serie de probleme care împiedică dezvoltarea acestora. Tabelul de mai jos sintetizează riscurile și
limitările identificate în urma discuțiilor cu reprezentanții ADI108.
Tabelul 27. Riscuri și limitări în calea cooperării inter-jurisdicționale

FINANCIAR  Surse instabile de venituri și finanțare

 Capacitatea de cofinanțare pentru proiectele
metropolitane – capacitate financiară limitată pentru
investiții suplimentare de la bugetul local al membrilor
 Alocarea și structura fondurilor UE pentru dezvoltarea
urbană se axează cu precădere pe localitățile mai mari,
determinând retragerea membrilor ADI care nu
beneficiază direct de finanțare

Măsuri recomandate: Asistență dedicată în Perioada de

programare 2021-2027, care să permită ADI-urilor să și să
acceseze direct fonduri.

POLITIC  Interesul scăzut al decidenților (oficiali aleși) cu privire

la cooperarea în proiecte sau inițiative fără impact
direct asupra vizibilității/popularității și capitalului lor
electoral
 Lipsa susținerii și consensului politic din cauza absenței
beneficiilor directe pentru toți membrii, inclusiv pentru
localitățile rurale
 Lipsa unui sprijin majoritar pentru cooperarea inter-
jurisdicțională în consiliile locale, rivalități politice

Măsuri recomandate: Definirea răspunderii APL pentru

conformitatea cu directivele UE

108
România, Regiuni care recuperează decalajul, Raport Final, Banca Mondială, 2019

116
LEGISLATIV
 Cadrul legislativ referitor la ADI-uri și sistemul de
planificare metropolitană. Sistemul național de
planificare și cadrul legal prevăd posibilitatea unor
planuri de dezvoltare metropolitană, însă nu există o
obligativitate în acest sens, iar AID-urile metropolitane
nu sunt definite ca posibile inițiatoare ale unor astfel de
inițiative, ceea ce înseamnă și că nu au acces la fonduri
externe pentru activitățile de planificare spațială.
 Sistemul de vot la nivelul ADI

Măsuri recomandate: Dezvoltarea legislației naționale

referitoare la ADI-uri și planificarea metropolitană, simplificarea
sistemului de vot la nivelul ADI (în contextul creșterii numărului
de membri).

SOCIAL  Refuzul populației de a se branșa sau de a susține

proiectele de extindere a OR – din cauza temerilor
legate de creșterea costului final și a preocupărilor
privind accesibilitatea acestuia

Măsuri recomandate: implementarea mecanismelor de sprijin

financiar pentru populația săracă

OPERAȚIONAL  Lipsa personalului

 Discrepanțe în capacitatea tehnică și administrativă a
APL-urilor membre

Măsuri recomandate: Împărtășirea experienței tehnice între

membrii ADI, elaborarea unor programe de consolidare a
capacității. Zonele principale în care este nevoie de specializare,
conform unui sondaj efectuat de către Banca Mondială (martie
2020) în rândul administrațiilor locale includ: elaborarea
documentației tehnice, achizițiile publice, accesarea fondurilor
UE, elaborarea documentației de planificare strategică și
aspecte cadastrale.

117
 5.10 Anexa D1: Exemple de bune practici în serviciile TIC
5.10.1.Serviciile digitale din Estonia

Context: e-Estonia este o inițiativă a guvernului estonian, menită să faciliteze

interacțiunile cu autoritatea centrală, prin intermediul soluțiilor electronice.
Serviciile electronice create sub umbrela acestei inițiative includ sistemul
electoral electronic, o platformă fiscală electronică, soluții de e-Business, de
banking electronic, de achiziție electronică a biletelor (e-Ticket), de școală
electronică (e-School), Universitatea prin internet, e-Governance Academy
(Academia de guvernanță electronică), precum și lansarea mai multor aplicații
mobile.

Estonia a devenit prima țară care oferă servicii de rezidență electronică (e-
residency) puse la dispoziția persoanelor din întreaga lume, oferind identități
digitale autorizate de stat, care oferă acces la servicii cum ar fi online banking,
educație și îngrijiri medicale. e-Residency implică, în esență, oferirea serviciilor
disponibile în cadrul programului e-Estonia cetățenilor din afara țării.
Documentele electronice inteligente au început să fie emise către finalul lui
2014.

Măsuri Estonia a investit într-o inițiativă de politică ce conferă cetățenilor și rezidenților

principale: acces la mii de servicii online, inclusiv gestionarea conturilor bancare, înființarea
societăților comerciale, semnarea de contrate, vizualizarea fișelor medicale,
votul și multe altele. Elementul central al acestui sistem este o identitate
digitală, emisă de guvernul eston.

Cetățenii străini care obțin rezidența electronică (e-residency) pot interacționa

cu administrația estonă și cu actorii din mediul privat, pentru a înființa și
gestiona societăți comerciale, pentru a depune declarații fiscale, pentru a semna
contracte și deschide conturi bancare în Estonia. Pe cărțile de identitate sunt
salvate doar date confidențiale minime. În cazul pierderii cărții de identitate,
aceasta poate fi pur și simplu anulată. Odată cu cartea de identitate sunt emise
și două coduri PIN, unul pentru autentificare (pentru verificarea identității
titularului) și unul pentru autorizare (la semnarea de documente sau efectuarea
de plăți). La primirea unei solicitări de autentificare a unui utilizator, serviciul
respectiv interoghează o bază centrală de date pentru verificarea
corespondenței dintre cartea de identitate și codul furnizat.

Avantaje:  atragerea de investiții: după obținerea unui cod de identitate estonian,

înființarea unei societăți comerciale în această țară durează doar câteva
minute
 crearea unei diaspore electronice în întreaga lume (Finlanda și alte țări
adoptă sistemul estonian integral sau parțial.)

5.10.2.Internet mobil în autobuzele din Porto

118
Context Proiectul a fost lansat în septembrie 2014 ca un serviciu experimental de
6 luni, conectând peste 400 de autobuze în care pasagerii au putut accesa
gratuit rețeaua „STCP | Porto Digital”.

Măsuri Aproape toate autobuzele din flota publică a SCTP fuseseră deja echipate
cu noua tehnologie, care constă dintr-un mic dispozitiv inovator și un
software care optimizează fluxul de date de la un nod la altul și, de acolo,
către infrastructura internet. Odată dispozitivul instalat la bordul
autobuzelor, acestea au devenit parte dintr-o rețea-plasă – o rețea ale
cărei noduri comunică pentru a face schimb de date. Rețelele-plasă pot
extinde acoperirea wireless funcționând ca un hotspot Wi-Fi pentru
pasageri și pot colecta volume uriașe de date din universul fizic pentru a
le transfera în cloud folosind instrumente cum ar fi senzorii mobili.

Beneficii Peste 70% dintre deținătorii de smartphone-uri din Porto folosesc deja
această soluție. Un număr de 60 de mii de persoane accesează lunar
internetul prin intermediul rețelei distribuite. Furnizorul tehnologiei
comercializează routerele Wi-Fi către administrația locală, alături de un
abonament lunar. Cetățenii au parte de Wi-Fi gratuit. În schimb,
administrația locală obține o serie de date colectate de routerele Wi-Fi de
la o rețea de senzori instalată la sediul său.

Factori de succes Factorul cheie pentru succesul inițiativei a fost infrastructura de fibră
optică a orașului, necesară pentru crearea hotspoturilor Wi-Fi în oraș,
folosind puncte cheie, cum ar fi stațiile de autobuz.
Combinația dintre Wi-Fi și standardul IEEE 802.11p pentru comunicații
wireless la bordul vehiculelor, precum și instalarea acestora pe flote
(taxiurile din oraș și flota Metro de Porto), au făcut posibilă și convenabilă
dezvoltarea acestei rețele-plasă la nivelul întregului oraș.

Părți interesate: Inițiativa „STCP Free Wi-Fi” este rezultatul unui parteneriat între instituții
ca STCP (Sociedade de Transportes Colectivos do Porto), Porto Digital,
Veniam'Works, NOS, Universitatea din Porto, Universitatea din Aveiro și
Instituto de Telecomunicações. Tehnologia, dezvoltată de o companie
axată pe cercetare din cadrul Universităților Porto și Aveiro, utilizează nu
doar rețeaua celulară, dar și rețeaua de fibră optică Porto Digital,
permițând descărcarea unor volume mari de date de către clienții STCP. În
plus față de accesul Wi-Fi, rețeaua disponibilă în mijloacele de transport
colectează și date referitoare la autobuze care pot fi utilizate pentru
eficientizarea consumului energetic, reducerea impactului asupra
mediului înconjurător și managementul transportului rutier și în comun.

119
5.10.3.Inovația. Spații de locuit inteligente în Gotheburg, Suedia

Context: Cartierul Brf Viva a fost realizat în Guldheden, în Gothenburg, ca un proiect

de densificare format din 132 de apartamente. Numele, Viva, înseamnă „a
trăi”, simbolizând un stil de viață sustenabil, dezvoltat în cartier și în jurul
acestuia.

Scurtă descriere: Cartierul Viva a fost planificat și proiectat pentru traiul cotidian care nu
implică necesitatea deținerii unui autovehicul. Sistemele de energie solară,
de stocare a energiei, de recuperare a energiei termice din ventilație (FTX),
stațiile de încărcare pentru mașinile și bicicletele electrice, locurile de
muncă situate la distanță și construcția realizată cu un consum eficient de
resurse, dintr-un tip special de beton inteligent adaptabil la schimbările
climatice sunt toate ingrediente care deschid calea către un stil de viață
sustenabil. O parte dintre acestea, cum ar fi stocarea energiei din bateriile
uzate de autobuz, sunt susținute prin proiectul IRIS Smart Cities lansat de
Uniunea Europeană. Soluția de stocare a energiei utilizată în complexul de
locuințe Viva face parte din proiectul de cercetare Riksbyggen, Spații de
locuit cu o amprentă pozitivă.

Câteva exemple de  Reutilizarea bateriilor de autobuz pentru stocarea energiei solare

inovații care se
regăsesc în Brf Viva:  Soluții inovatoare de mobilitate care permit traiul fără o mașină, de
exemplu, parcările speciale pentru biciclete
 Mobilitatea ca serviciu, o aplicație care facilitează combinarea
diferitelor modalități de transport, cum ar fi bicicleta, utilizarea în
comun a autovehiculelor și transportul public
 Analiza serviciului ecosistemic
 Beton nou, mai rezistent, cu emisii de CO2 cu 30% mai mici
 Certificare Gold pentru clădiri ecologice
Brf Viva este un pionier al viitoarelor soluții de locuit din punctul de vedere
al sustenabilității sociale, economice și de mediu complete, dintre care
unele nu au mai fost niciodată testate în proiecte rezidențiale în Suedia.

120
6 REFERINȚE

6.1.1.1.Servicii urbane: alimentarea cu apă și canalizare

Programul de evaluare a sectorului infrastructurii din România,

Documentul sub-sectorului de alimentare cu apă și canalizare Banca Mondială 2020

Raport privind opțiunile strategice pentru consolidarea și dezvoltarea

sectorului apei din România 2020-2035. BERD 2020

Abordarea consecințelor sociale ale tarifelor pentru alimentarea cu apă și

canalizare. OCDE 2020

Raport de țară, România CE 2020

Rezultatul 2. Raport privind opțiunile de optimizare a costurilor de

conformitate și a stadiului de implementare a DTAUR, inclusiv metodologia de
definire a aglomerării cu peste 2.000 e.l.
Banca Mondială 2020

Rezultatul 3, Raport cu lista actualizată a aglomerărilor de peste 2.000 e.l.,

detalii și hărți bazate pe metodologia de optimizare a costului de conformitate
cu DTAUR. Banca Mondială 2020

Rezultatul 4, Raport cu un plan de punere în aplicare actualizat propus al

DTAUR, inclusiv prioritizarea măsurilor și noul calendar pentru conformitatea
aglomerărilor de peste 2.000 e.l. Banca Mondială 2020

Rezultatul 6, Raport cu specificații tehnice privind modul de actualizare și de

realizare a sistemelor de raportare DTAUR existente compatibile CSII Banca Mondială 2020

Raport privind opțiunile strategice pentru consolidarea și dezvoltarea

sectorului apei din România 2020-2035 BERD 2020

Rezultatul 1, Document de însoțire 4, Document de sprijin. Schimbările

demografice din România: Factori, tendințe și proiecții pentru viitor. Banca Mondială 2020

Plan strategic instituțional 2019-2022 pentru Ministerul Apelor și Pădurilor Banca Mondială 2019

România, Regiuni care recuperează decalajul, Raport Final Banca Mondială 2019

România, Regiuni care recuperează decalajul, Raport Final, Modele de

cooperare inter-jurisdicțională Banca Mondială 2019

Banca Mondială 2019

Rezultatul 1, Document conceptual privind sprijinul acordat pentru

121
actualizarea planului de implementare al DTAUR, inclusiv abordarea, planul de
lucru și foaia de parcurs a activităților asociate

Evaluarea financiară subnațională pentru România Banca Mondială 2019

Raportul diagnostic privind apele din România. Pași către conformare cu

normele UE, incluziune și securitatea resurselor de apă. Banca Mondială 2018

Diagnosticul sistematic de țară – România Banca Mondială 2018

Managementul energiei pentru societățile furnizoare de apă din America

Latină și Caraibe Banca Mondială 2017

Accesibilitatea tarifelor în sistemele europene de alimentare cu apă WAREG 2017

Managementul energiei pentru societățile furnizoare de apă din America

Latină și Caraibe Banca Mondială 2017

Evaluare rapidă a resurselor integrate de apă – Acordul pentru servicii de

consultanță încheiat între Ministerul Mediului și al Schimbărilor Climatice și
Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare Banca Mondială 2014

Programul Schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii

reduse de carbon, Raportul sectorial al Componentei B – Evaluarea rapidă a
sectorului urban Banca Mondială 2014

Atlasul comunităților urbane marginalizate din România Banca Mondială 2014

Apa, electricitatea și populația săracă – cine beneficiază de subvențiile pentru

utilități? Banca Mondială 2005

6.1.1.2.Servicii urbane: gestionarea deșeurilor solide

Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor 2014

Planul Național de Gestionare a Deșeurilor 2018

CE – Evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu. Raport de țară, România 2019

CE – Evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu. Raport de țară, România 2020

BM - Condiții favorabile pentru creșterea reciclării deșeurilor municipale 2020

CE – Raport de țară, România. Asistența juridică în punerea în aplicare a reglementărilor privind 2016
achizițiile publice în sectorul deșeurilor

JRC – Cele mai bune practici de management de mediu pentru sectorul gestionării deșeurilor 2018

JASPERS - Instrumente economice pentru promovarea reciclării și descurajarea depozitării 2016

deșeurilor în România

122
Universitatea Dalhousie – Catedra de Sustenabilitate – Practici de gestionare a deșeurilor: 2011
Trecerea în revistă a literaturii de specialitate

CE – Raport de referință privind cele mai bune practici de management de mediu din sectorul 2019
gestionării deșeurilor

Foaia de parcurs pentru România (RO) pentru gestionarea deșeurilor 2011

ANPM – Raportul anual privind starea mediului în România 2019

DG ENV – Evaluarea schemelor de colectare selectivă în 28 de capitale ale UE 2014

C40Cities – Ghid de bune practici pentru transformarea deșeurilor în resurse 2016

Biroul European de Mediu – Armonizarea colectării selective a deșeurilor în Europa, 2020

CE -Raportul de avertizare timpurie pentru România 2018

GTZ – Promovarea condițiilor de integrare a sectorului informal în gestionarea deșeurilor solide 2008

SUA, EPA – Manual de prevenire a aruncării neautorizate a deșeurilor 1998

AIDS – Gestionarea deșeurilor în timpul pandemiei de COVID – 19 2020

Legislație, bazele de date INSEE și Eurostat

6.1.1.3.Servicii urbane: încălzire și electricitate

Raportul de monitorizare a pieței de gaze naturale ANRE 2020

Programul de evaluare a sectorului infrastructurii din România, Document privind

sub-sectorul termoficării Banca Mondială 2019

România, Regiuni care recuperează decalajul, Modele de cooperare inter-

jurisdicțională Banca Mondială 2019

Raportul de progres al României în promovarea și utilizarea energiei din surse

regenerabile în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2009/28/CE pentru Comisia
2017-2018 Europeană 2019

Raport privind starea serviciului public de alimentare cu energie termică in sistem

centralizat ANRE 2019

Raportul privind realizarea indicatorilor de performanță pentru serviciile

2019
de transport, de sistem și de distribuție a energiei electrice și starea tehnică a
rețelelor de transport și distribuție ANRE

Ministerul
Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbării Climatice 2021-2030 Energiei 2019

123
Diagnosticul sistematic de țară – România Banca Mondială 2018

Orașe-magnet: migrație și navetism în România Banca Mondială 2018

Energia UE în cifre CE 2018

Raportul privind realizarea indicatorilor de performanță pentru serviciile

de transport, de sistem și de distribuție a energiei electrice și starea tehnică a
rețelelor de transport și distribuție ANRE 2018

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2169 al Comisiei din 21 noiembrie

2017 privind formatul și modalitățile de transmitere a statisticilor europene
referitoare la prețurile la gaze naturale și energie electrică în conformitate cu Comisia
Regulamentul (UE) 2016/1952 al Parlamentului European și al Consiliului Europeană 2017

România – spre o economie rezilientă și cu intensitate redusă a carbonului:

analiza sectorului energetic. Notă de diseminare; analiza sectorului energetic Banca Mondială 2015

Atlasul comunităților urbane marginalizate din România Banca Mondială 2014

Programul Schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse

de carbon, Raportul sectorial al Componentei B – Evaluarea rapidă a sectorului
urban Banca Mondială 2014

Consiliul
European
pentru Energie
Promovarea sistemelor de termoficare din sursă geotermală în Europa Geotermală 2014

România – Creșterea eficienței energetice în Brașov Banca Mondială 2013

Apa, electricitatea și populația săracă – cine beneficiază de subvențiile pentru

utilități? Banca Mondială 2005

6.1.1.4.Servicii urbane: TIC

ANCOM. Raport anual, 2019

Romania Digitala. Concepte și instrumente operaționale, 2018

COOPERAREA REGIONALĂ ÎN SECTORUL TEHNOLOGIEI INFORMAȚIONALE ȘI AL COMUNICAȚIILOR (TIC)

Manualul transformării digitale a orașului

Conturarea viitorului digital al Europei

PROBLEME DE REGLEMENTARE ȘI OPORTUNITĂȚI ÎN NOUL SISTEM TIC, 2018

Indicele economiei și societății digitale (DESI), Raport de țară, România, 2019

Indicele economiei și societății digitale (DESI), Raport de țară, România, 2020

124
Indicele economiei și societății digitale (DESI), Securitatea cibernetică, 2020

Indicele economiei și societății digitale (DESI) 2020 Utilizarea serviciilor internet

Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România septembrie 2014

Proiectarea strategiilor de transformare digitală pentru orașele UE în secolul al XXI-lea. Provocări și

recomandări.

e-ghid pentru securitate cibernetică

Asistență pentru implementarea PRIORITĂȚII DE INVESTIȚIE FEDR. FACILITAREA ACCESULUI, UTILIZĂRII ȘI

CALITĂȚII TIC

RAPORT DE ACTIVITATE AL MINISTERULUI COMUNICAȚIILOR ȘI SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE PENTRU

ANUL 2018

Raport privind tipologiile de comunități/zone geografice și opțiunile pentru intervenții investiționale în

rețele broadband și NGN

POLITICI TARIFARE ȘI REGLEMENTAREA TIC Experiența Lituaniei

STRATEGIA 5G PENTRU ROMÂNIA

Strategia ANCOM pentru comunicațiile digitale 2020

Strategia Națională privind Agenda Digitală pentru România 2020

Bazele de date INS și EUROSTAT

125
 Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin

Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România
Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720
Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
Data publicării: Decembrie 2020

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România
Codul
Conținutul proiectului:
acestui SIPOCA
raport nu 711/ MySMIS
reprezintă 129720
în mod obligatoriu
poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
Data publicării: Noiembrie 2020
Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod obligatoriu
poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Material distribuit gratuit

Material distribuit gratuit

 Liviu Tudor Digitally signed
by Liviu Tudor
Bailestean Bailesteanu
Date: 2021.06.29
u 13:50:50 +03'00'

LIVRABIL 3. POLITICA URBANĂ 2020-2035

ȘI PLANUL DE ACȚIUNE

Document însoțitor 4:
Orașe în tranziție: O analiză a literaturii de
specialitate privind contracția orașelor și efectele
acesteia asupra României

www.poca.ro
CLAUZĂ DE LIMITARE A RESPONSABILITĂȚII
Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca Mondială.
Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod obligatoriu părerile
Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le reprezintă. Banca Mondială nu
garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.
DECLARAȚIE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR
Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea
anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea legislației în vigoare.
Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să trimiteți
o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
(Bd. Libertății nr. 16, Sector 5, București, România); sau (ii) Grupul Banca Mondială în România (Strada Vasile
Lascăr nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România).

Prezentul raport a fost transmis în luna decembrie 2020, în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență
Tehnică Rambursabile pentru Politica Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie 2019 între
Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru Reconstrucție și
Dezvoltare. Acesta reprezintă un document de sprijin pentru Livrabilul 3 în cadrul acordului menționat mai
sus - Contribuții la politica urbană 2020-2035.
MULȚUMIRI

Prezentul raport este transmis în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile
pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea lui Christoph Pusch
(Manager Operațional, Managementul Riscurilor Urbane și de Dezastru, Europa și Asia Centrală), David N.
Sislen (Manager Operațional, Managementul Riscurilor Urbane și de Dezastru, America Latină și Caraibe) și a
Tatianei Proskuryakova (Manager de Țară, România și Ungaria). Raportul a fost elaborat de o echipă
coordonată de Dean Cira (Specialist Principal în domeniul Urban) și Paul Kriss (Specialist Principal în
domeniul Urban) și alcătuită din Carli Bunding-Venter (Specialist Senior în domeniul Dezvoltării Urbane),
Yondela Silimela (Specialist Senior în domeniul Urban), Ilinca Păun Constantinescu (Expert în domeniul
Dezvoltării Urbane), Vera Marin (Expert în domeniul Dezvoltării Urbane), Barbu Mateescu (Expert în
domeniul Dezvoltării Sociale), Nicolaie Moldovan (Expert în domeniul Dezvoltării Urbane), Bogdan Topan
(Expert în domeniul Politicilor), Oana Ivan (Expert în domeniul Dezvoltării Sociale), Damaris Bangean (Expert
în domeniul Dezvoltării Urbane), cu sprijinul Oanei Frant (Expert Operațiuni) și a lui George Moldoveanu
(Asistent Informații).

Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedback primit de la
reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special Ministrului Ion Ștefan,
Secretarului de Stat Gheorghe Păsat, Directorului General Alexandru Soare, Directorului Liviu Băileșteanu,
Șefului de Serviciu Radu Necșuliu, precum și Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Bogdan Micu, Beniamin Stoica,
Alina Huzui, Georgiana Toth, Anca Ureche, Antonia Dudău, Andrei Giurăscu, Andreea Chitrosan și celorlalți
parteneri locali, regionali și naționali care au contribuit la elaborarea acestui raport.

2
ABREVIERI ȘI ACRONIME

CIRES Cities Regrowing Smaller (Orașe care cresc micșorându-se)

DLRC Dezvoltarea Locală plasată sub Responsabilitatea Comunității

COOPECO Coopérative éco (Supermarket Cooperativ)

COST European Collaboration in Science and Technology (Cooperarea Europeană în Știință și

Tehnologie)

OSC Organizația Societății Civile

CE Comisia Europeană

UE Uniunea Europeană

IBA Internationale Bauausstellung (Expoziția Internațională de Arhitectură)

GAL Grup de Acțiune Locală

DEL Dezvoltare Economică Locală

OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

SCIRN Shrinking Cities International Research Network (Rețeaua Internațională de Cercetare a

orașelor în declin)

Notă referitoare la traducerea termenilor folosiți:

În literatura de specialitate internațională se utilizeaza termenii „Shrinking Cities” și „shrinkage”. Aceaștia desemnează
contracția orașelor pe mai multe planuri, contracții care sunt interdependente: contracție socio-culturală, economică,
fizică și demografică.
Pe parcursul acestui text, noțiunea de „shrinkage” este utilizată prin „contracție urbană”, „declin urban”, însă se referă
la acest termen-umbrelă, care cuprinde complexitatea formelor de contracție descrise mai sus.
Aceste transformări contemporane importante și de durată în structura orașului le etichetează drept orașe în tranziție

3
CUPRINS

REZUMAT ................................................................................................................................................ 7
1. INTRODUCERE ........................................................................................................................... 10
2. PREZENTARE PE SCURT A LITERATURII DE SPECIALITATE REFERITOARE LA ORAȘELE ÎN DECLIN .... 12
2.1 Cronologia studiului privind orașele în declin ............................................................................................. 13
2.2. Definiție și tipologii de contracție .............................................................................................................. 17
2.2.1 Definiție și context.................................................................................................................................... 17
2.2.2 Tipologii ale contracției urbane ................................................................................................................ 18
2.3 Neajunsurile definirii orașelor în declin și a furnizării de tipologii .............................................................. 22
3. PERSPECTIVE DE CERCETARE PRIVIND ORAȘELE ÎN DECLIN .......................................................... 23
3.1 Rețeaua Internațională de Cercetare în domeniul orașelor în declin (SCIRN) ............................................ 25
3.2 Rețele de cercetare / proiecte / perspective comparative în Europa ......................................................... 26
3.3 Contracția în Europa de Est ......................................................................................................................... 28
3.3.1 Context specific ........................................................................................................................... 28
3.3.2 Percepție...................................................................................................................................... 29
3.3.3 Trei țări din Europa de Est ........................................................................................................... 29
3.3.4 Măsuri.......................................................................................................................................... 31
3.4 Fenomenul de contracție în România ......................................................................................................... 32
3.4.1 Context specific ........................................................................................................................... 32
3.4.2 Demografie .................................................................................................................................. 34
3.4.3 Răspunsul urbanismului .............................................................................................................. 36
3.4.4 Probleme și oportunități în orașele mici ..................................................................................... 36
3.4.5 Efectele contracției ...................................................................................................................... 38
4. DE LA CERCETARE LA PRACTICĂ .................................................................................................. 42
4.1 Provocările înțelegerii fenomenului de orașe în declin ............................................................................... 43
4.1.1 Înțelegerea incorectă a contracției. Crearea unei legături între cifre și cercetarea pe teren..... 43
4.1.2 Complexitatea contracției. Necesitatea unei abordări integrate ................................................ 43
4.1.3 Contracția ca proces continuu. Imprevizibilitate și dinamică ..................................................... 43
4.1.4 Varietatea fenomenului. Implicații politice diferite .................................................................... 44
4.2 Potențiale efecte pozitive ale contracției .................................................................................................... 44
4.2.1 Sustenabilitate / Responsabilitate / Potențial ecologic .............................................................. 44
4
 4.2.2 Îmbătrânire activă ....................................................................................................................... 46
4.2.3 O nouă formă de densitate ......................................................................................................... 47
4.2.4 Inovație și creativitate ................................................................................................................. 48
4.3 Răspunsuri politice la contracția orașelor ................................................................................................... 48
4.3.1 Răspuns politic 1. Ignorarea contracției ...................................................................................... 48
4.3.2 Răspuns politic 2. Combaterea contracției.................................................................................. 49
4.3.3 Răspuns politic 3. Acceptarea contracției ................................................................................... 52
4.3.4 Răspuns politic 4. Utilizarea benefică a contracției..................................................................... 53
4.3.4.1 Principii de ghidare a acțiunii ................................................................................................... 54
4.3.4.2 Ghid de potențiale intervenții .................................................................................................. 55
a) Durabilitate ................................................................................................................................ 55
b) Economia de argint .......................................................................................................................... 60
c) Densitatea scăzută drept calitate ..................................................................................................... 66
d) Industrii creative .............................................................................................................................. 67
5. PLANIFICAREA STRATEGICĂ ȘI PUTEREA COOPERĂRII .......................................................................... 71
5.1 Cooperarea dintre administrație și comunități ........................................................................................... 74
5.1.1 Provocările colaborării în anumite momente ............................................................................. 76
5.2 Dezvoltare Locală plasată sub Responsabilitatea Comunității (DLRC) și abordări axate pe zone .............. 78
5.3 Dinamica colaborării dintre administrația publică locală și organizațiile societății civile .......................... 81
5.3.1 Încurajarea economiilor sociale de către administrația publică ................................................. 83
5.4 Cooperare integrată: Strategii de dezvoltare urbană la nivel de oraș și la nivel regional .......................... 85
5. ROMÂNIA: PLAN DE UTILIZARE A CONTRACȚIEI ÎN ORAȘELE ÎN TRANZIȚIE ................................... 92
6. ANEXE ....................................................................................................................................... 95
Anexa A: Rezumatul studiilor de caz în funcție de opțiunile de răspuns politic (Secțiunea 4) și cooperare
(Secțiunea 5) ...................................................................................................................................................... 95
Anexa B: Rezumatul abordărilor și instrumentelor de utilizare a contracției (extras din Secțiunea 4) ............ 97
7. REFERINȚE ................................................................................................................................. 99

5
LISTA FIGURILOR
Figura 1. Creștere și scădere demografică în România, după 1989, în funcție de dimensiunea contracției și a
orașelor.............................................................................................................................................................. 35
Figura 2. Creștere și scădere demografică în România, după 1989, în funcție de dimensiunea contracției și a
orașelor.............................................................................................................................................................. 35
Figura 3. Efectul de reconsolidare al implicării reciproce ................................................................................. 81

LISTA TABELELOR
Tabelul 1. Reprezentare sintetică a cronologiei abordărilor ............................................................................. 16
Tabelul 2. Tipologia contracției în funcție de durata contracției ...................................................................... 20

LISTA CASETELOR
Caseta 1. Proiectul Shrinking Cities. Orașe românești în declin ........................................................................ 39
Caseta 2. O abordare diferită privind colaborarea ............................................................................................ 77
Caseta 3. Principii și ipoteze IBA privind elaborarea politicilor ......................................................................... 89

6
REZUMAT
Contracția orașelor nu reprezintă un concept nou, iar variațiunile identificate la nivelul dimensiunii și
densității așezărilor umane indică faptul că declinul și creșterea au existat încă de la apariția zonelor
populate. Dat fiind faptul că înainte de anii '50 s-au studiat doar câteva cazuri izolate de contracție, în
prezent, lumea academică și literatura de specialitate se concentrează în mare parte pe perioada de după cel
de-al Doilea Război Mondial. În UE, acest concept a fost studiat în profunzime și există multe exemple de
contracție reușită a orașelor în ceea ce privește infrastructura și politicile adoptate, mai ales în Germania.
Studiile în acest domeniu au început atât ca un mod de a analiza modelele de contracție, cât și ca un mod de
a căuta soluții pentru combaterea acestui fenomen. Acest domeniu academic a evoluat în mai multe stadii
începând cu anii '80 (descrise în secțiunea 2 din acest raport). În ultimul timp, subiectul micșorării orașelor a
început să se intersecteze cu cel al îmbătrânirii populației, iar concentrarea pe recuperarea după pandemie
va reprezenta cu siguranță un punct central în cercetările viitoare privind contracțiea orașelor.
Un oraș în declin poate fi un oraș care și-a atins potențialul maxim și care a suferit un declin semnificativ în
ceea ce privește dimensiunea, puterea economică sau importanța politică. Există numeroase definiții și
tipologii cu privire la acest concept (acestea sunt reprezentate în secțiunea 2.2 din acest raport). Conform
definiției oficiale propuse de OCDE, un oraș în declin este „o zonă urbană – un municipiu, o parte a unui
municipiu, întreaga zonă metropolitană sau un oraș – care a suferit pierderi de populație, declin economic,
scădere în ocuparea locurilor de muncă și probleme sociale, ca urmare a unei crize structurale. Conform
proiectului „Shrinking Cities. Orașe românești în declin”, aproape jumătate din orașele din România (163 din
320) s-au contractat în ultimii 30 ani cu peste 20%; printre acestea numărându-se stațiuni balneo-
climaterice, orașe port la Dunăre și orașe monoindustriale. Este posibil ca multe dintre aceste orașe să nu
mai poată reveni niciodată la ce au fost odată, dar încă dețin elemente din gloria de odinioară, iar aceste
elemente pot fi celebrate, reinventate și întregite prin investiții specifice în alte valori locale, care ar putea
ajuta la înflorirea acestor orașe.
În general, transformarea spațiilor urbane și contracțiea orașelor nu pot fi atribuite unui singur fenomen,
ci mai degrabă unei combinații de factori care contribuie la deteriorarea țesutului urban. Un rol important
în problema contracției orașelor îl joacă și procesele politice de tranziție care determină manifestări pe
termen lung ce afectează structura zonelor urbane, precum și structura populației. Cu toate acestea,
înțelegerea principalilor factori care determină contracțiea oferă posibilitatea de a dezvolta abordări și
răspunsuri la această problemă. În secțiunea 2.2.2 din acest raport se prezintă o serie de tipologii care pot fi
rezumate astfel:
 În funcție de factorii politici și economici: include declinul industrial determinat de închiderea unităților de
producție, schimbările monoindustriale dintr-o localitate și șocurile economice (precum colapsul economic
postsocialist;
 În funcție de durata contracției: prezentată adesea drept o succesiune cronologică de la creștere la contracție;
nivelul procesului de contracție sau gradul de contracție pot fi clasificate drept obișnuite sau extreme;
 În funcție de nivelele spațiale: întregi zone urbane care se contractează, nucleu central în declin, în timp ce
zonele periurbane se confruntă cu extinderi urbane sau o localitate aflată în declin care aparține de o zonă
metropolitană mai mare; și
 În funcție de dinamica populației: orașe mai mari (>100.000 locuitori) sau mai mici (<100.000 locuitori), cu o
literatură de specialitate care trece cu vederea orașele mici, fapt datorat de multe ori lipsei de date.
Diferențele de dimensiune ale orașelor ar putea reprezenta un factor important în luarea de măsuri privind
tiparele de contracție.

7
Printre proiectele UE care adresează această problemă se numără: Contracție Inteligentă – guvernanța
contracției urbane” - „Shrink Smart – The Governance of Shrinkage” (2009-2012) și Orașe care cresc
micșorându-se - „Cities Regrowing Smaller (CIRES)” (2009-2013).
În țările din Europa de Est, acest subiect a fost foarte puțin studiat, în ciuda faptului că țările postcomuniste
se confruntă cu probleme mari legate de dezindustrializare și declin demografic. Literatura de specialitate
invocă două motive pentru acest lucru, și anume i) contracția unui oraș este percepută drept un lucru
negativ, chiar rușinos, motiv pentru care nu reprezintă un subiect atractiv în ceea ce privește relațiile publice
și ii) termenul englezesc „shrinking” are o conotație negativă atunci când este tradus, mai ales în limbile
slavone. Republica Cehă, Ungaria și Polonia prezintă traiectorii urbane similare, cu un număr tot mai mic de
orașe mari, dinamice, în creștere și tot mai multe orașe mici în declin (atât din punct de vedere economic,
cât și din punct de vedere demografic).
Datele statistice indică faptul că majoritatea orașelor din România, de dimensiuni și tipuri diferite (orașe
mici turistice, orașe industriale, orașe agricole și orașe port de-a lungul Dunării) se confruntă cu diverse
forme de declin: socio-cultural, economic, fizic, demografic. În ciuda faptului că o mare parte din municipii
și orașe se află în curs de contracție accentuată, participarea României la inițiativele europene concentrate
pe contracția orașelor, atât pe plan academic, cât și politic, este aproape inexistentă. Cele mai vulnerabile
elemente din rețeaua urbană sunt orașele mici, în timp ce orașele mari sunt destul de stabile, furnizând
diversitate și oportunități. În ceea ce privește orașele de dimensiuni medii, acestea au reușit să se adapteze
la transformările profunde din perioada comunistă. Cu toate acestea, baza piramidei urbane este cea mai
afectată de contracție.
Există în continuare numeroase probleme în ceea ce privește înțelegerea generală a contracției drept un
fenomen urban, iar problema cheie este reprezentată de subestimarea complexității contracției urbane și
a necesității unor abordări integrate. Alte aspecte care pun probleme în acest sens sunt lipsa de date la
nivel local, lipsa unei conexiuni între date, cifre și realitatea vieții urbane, incapacitatea de a recunoaște
contracția ca pe un proces continuu, care este dinamic și imprevizibil, precum și numeroasele variațiuni ale
termenului general, care necesită răspunsuri diferite în ceea ce privește dezvoltarea de politici.
Cu toate acestea, contracția urbană nu constă doar în probleme, ci poate oferi și oportunități pentru un
viitor nou și prosper în multe dintre aceste locuri și comunități. Potențialul pozitiv poate include:
 Un viitor durabil și ecologic pentru municipii și orașe, cu mai mult spațiu, inclusiv spații noi, productive din
punct de vedere al agriculturii urbane.
 Încurajarea îmbătrânirii active și utilizarea competențelor și expertizei unei „economii de argint” prospere.
 Pot apărea noi forme de densitate, care să înlocuiască densitatea construită cu cea socială, prin relațiile și
interacțiunile dintre oameni.
 Adesea, orașele în declin reprezintă punctul de plecare pentru inovare culturală și manifestații artistice
spontane sau organizate.
Răspunsul prin politici la problema contracției orașelor poate fi clasificat în patru categorii generale și
oarecum secvențiale, în funcție de economia politică a unei țări sau a unei anumite localități. Categoriile
sunt: 1) Ignorarea contracției; 2) Combaterea contracției; 3) Acceptarea contracției și, cea mai ambițioasă
categorie, 4) Utilizarea benefică a contracției. Secțiunea 4 din acest raport conține o serie de studii de caz
practice din Europa și România, pentru fiecare din cele patru categorii. Secțiunea Utilizarea benefică a
contracției include exemple pentru cele patru oportunități de redefinire a contracției menționate mai sus.
Lista studiilor de caz este prevăzută în Anexa A, iar Anexa B oferă un rezumat al principiilor și mijloacelor de
răspuns rezultate din studiile de caz.
Multe dintre orașele în declin au început să redescopere beneficiile colaborării cu cetățenii pentru
furnizarea de servicii și crearea de locuri de muncă, mai ales pe timp de criză și restricții financiare.

8
Literatura de specialitate a identificat un element cheie pentru o bună planificare strategică, și anume,
procesul de implicare a cetățenilor, a sectorului public și a societății civile. Multe dintre exemplele
menționate în această secțiune accentuează nevoia de a clădi încredere și de a depăși obstacolele inerente,
precum capacitatea locală scăzută și lipsa de experiență în ceea ce privește eforturile de colaborare
anterioare. În multe cazuri, conducerea locală puternică reprezintă cheia implicării cetățenilor și a eforturilor
de a adresa în mod proactiv contracția. Adoptarea de către UE a Dezvoltării Locale plasate sub
Responsabilitatea Comunității (DLRC) și înființarea Grupurilor de Acțiune Locală (GAL) în vederea stimulării
planificării locale și investițiilor par a fi avut un oarecare succes. Mai mult decât atât, Organizațiile Societății
Civile (OSC-urile), indiferent de forma acestora (de ONG-uri la grupuri de cetățeni), pot juca un rol important
în implicarea civică și s-au dovedit a fi foarte importante și valoroase în calitate de parteneri în lupta
împotriva pandemiei de COVID-19 din România.
Într-o lume urbană axată pe creștere, de cele mai multe ori, orașele care se confruntă cu un declin socio-
cultural, fizic, economic și demografic nu sunt implicate suficient de mult în discuție. Adesea, rolul
politicilor este trecut cu vederea, deoarece, în general, studiile se concentrează pe efectele contracției
urbane, fără a explora în profunzime cauzele principale ale acestui fenomen. Literatura de specialitate,
precum și studiile asupra acțiunilor și răspunsurilor, arată că contracția orașelor poate reprezenta o sursă de
inspirație, un motor de stimulare a modernizării și inovării, de identificare a unor noi utilizări, de acceptare a
resurselor alternative și de reevaluare a relațiilor umane.
Niciun primar și nicio comunitate nu se va bucura de clasificarea drept oraș în declin, dar perspectiva
poate fi schimbată atunci când aceste municipii și orașe sunt văzute drept Orașe în Tranziție care, chiar
dacă vor avea poate mai puțini locuitori, vor oferi o viață urbană mai bună în viitor. Concentrarea pe
optimizarea infrastructurii existente și planificarea minuțioasă a investițiilor în infrastructura viitoare, care să
se potrivească și să fie durabilă într-un context demografic mai mic, vor avea ca rezultat beneficii pe termen
lung pentru respectivele comunități și pentru întreaga țară. Dat fiind faptul că numărul orașelor care se
confruntă cu contracția este în continuă creștere și țara se va confrunta cu o perioadă de recuperare după
pandemie, acesta este momentul perfect pentru dezvoltarea unei politici urbane axate pe orașele în declin.

9
 1. INTRODUCERE
Banca Mondială a fost contractată de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA)
pentru a furniza asistență în elaborarea Politicii Urbane a României. Ca parte din primele livrabile s-a
realizat o analiză situațională, care a inclus o analiză a cadrului legislativ și strategic al orașelor. De
asemenea, s-a realizat o analiză a mediului înconjurător și a problemelor complexe cu care se confruntă
municipiile și orașele, aspecte care au început să atragă tot mai multă atenție și au devenit zone de acțiune
pentru societatea civilă. În plus, s-a realizat și o analiză spațială și demografică în acest sens. Astfel, s-au
identificat principalele probleme cu care se confruntă țara în materie de dezvoltare urbană, iar contracția
orașelor ocupă un loc central în rândul celor 8 probleme identificate.
Dată fiind predominanța problemei contracției în municipiile și orașele din România, s-a decis
desfășurarea unor activități suplimentare, pentru o mai bună înțelegere a problemei și pentru
identificarea potențialului răspuns politic aplicabil contextului local. În acest sens, Banca Mondială a
contractat o echipă de cercetare cu experiență în domeniu1, în vederea analizării aprofundate a acestui
aspect.
Variațiunile legate de dimensiunea și densitatea așezărilor umane, precum și privind creșterea și declinul
acestora, au existat încă de la apariția acestor așezări. Drept urmare, contracția orașelor nu reprezintă un
concept nou, ba dimpotrivă, aceasta a afectat dezvoltarea așezărilor populate pe tot parcursul istoriei. Dat
fiind faptul că s-au realizat foarte puține studii în acest sens în perioada premergătoare anilor '50, lumea
academică și literatura de specialitate se axează, în mare parte, pe perioada de după cel de-al Doilea Război
Mondial.
Studiile în acest domeniu au început atât ca un mod de a analiza tiparele de contracție urbană, cât și ca un
mod de a căuta soluții pentru a trata acest fenomen. Deși este vorba despre probleme care au apărut în
urmă cu 70 ani, cercetările au început abia în anii 2000, când s-au demonstrat caracterul global și multiplele
fațete ale acestui proces, ca urmare a căderii Cortinei de Fier. Cu toate acestea, în timp, cercetările au
devenit mai rafinate, atât din punct de vedere al metodelor aplicate, cât și din punct de vedere al calității
rezultatelor.
În mare parte, literatura de specialitate se concentrează pe compararea manifestărilor declinului orașelor,
în ciuda factorilor diferiți care au determinat creșterea inițială a acestora. Mai exact, se consideră că
orașele din America, Europa de Vest (mai ales Anglia și Germania) și orașele postcomuniste suferă de
aceleași simptome. Cu toate acestea, cauzele contracției orașelor sunt variate, acestea incluzând
dezindustrializarea, suburbanizarea, modificări în dinamica populației și șocuri economice exogene. În ciuda
diferențelor conceptuale și tehnice cu privire la metodele de studiere a acestui fenomen global, literatura de
specialitate din acest domeniu este deja bine cunoscută și prezintă o evoluție favorabilă.
Deși anumite părți de pe glob se confruntă cu urbanizarea rapidă, studiul orașelor în declin este în
continuare un subiect important pe agenda urbană globală. Comunitatea internațională nu a reușit să
găsească o singură definiție exhaustivă pentru conceptul de contracție a orașelor, fapt confirmat de
multitudinea de definiții existente, lucru care subliniază varietatea manifestărilor acestui fenomen și
complexitățile care stau la baza profilului așezărilor umane din întreaga lume.

1
Proiectul „Shrinking Cities. Orașe românești în declin” aflat în curs de derulare. Consultați Caseta 1.

10
Prezentul raport include o analiză cuprinzătoare a literaturii de specialitate referitoare la contracția
orașelor, mai multe exemple de studii de caz și o serie de recomandări pentru abordarea acestui fenomen
de către orașele din România și conducerea națională. Raportul este structurat în trei secțiuni principale;
prima (Capitolul 2) oferă o Expunere a literaturii de specialitate referitoare la contracția urbană și care
include teoria contracției urbane, descrierea cauzelor, efectelor și motivelor pentru care trebuie studiat
acest fenomen, ținând cont de evoluția cercetărilor și analizând comparativ definițiile conceptului de orașe
în declin și tipologiile de contracție, identificate atât din punct de vedere conceptual, cât și din punct de
vedere geografic. A doua secțiune, Perspective de cercetare privind orașele în declin (Capitolul 3) prezintă
proiecte specifice de cercetare, globale (precum proiectul lui Oswalt „Shrinking Cities – Orașe în declin”) sau
aplicate (precum proiectul lui Wiechmann – „Cities Regrowing Smaller – Orașe care cresc micșorându-se”),
care se axează pe dinamica orașelor europene în declin. Tot în această secțiune se documentează și modelul
contracției orașelor din Europa de Est, iar în cele din urmă, se face o descriere aprofundată a orașelor
românești în declin.
Cea mai importantă parte a lucrării este secțiunea 4, De la cercetare la practică, în care se prezintă
schimbările de paradigmă din domeniul planificării care au fost determinate de contracție și se analizează
potențiale răspunsuri politice la problema contracției orașelor. Pornind de la problema înțelegerii acestui
fenomen, a cărui complexitate este adesea subestimată, această secțiune prezintă aspectele pozitive ale
contracției, cărora le corespund răspunsurile politice furnizate în subsecțiunea următoare. Prin scurte studii
de caz, acest raport prezintă măsura în care răspunsul politic propus la nivel academic și tehnic se reflectă în
procesul de luare a deciziilor politice și administrative, precum și eficiența acestora în rezolvarea
problemelor mai sus menționate. Secțiunea 5 se concentrează mai ales pe colaborare și pe nevoia de a
implica comunitățile locale în planificare pentru un viitor urban prosper. Concluzia raportului este prezentată
prin intermediul unui instrument cheie în abordarea problemei contracției, și anume, cooperarea între toate
nivelele și între mai multe discipline. Raportul se încheie cu o concluzie privind administrația orașelor din
România, care, dacă sunt bine îndrumate, ar putea utiliza contracția în avantajul lor.

11
 2. PREZENTARE PE SCURT A LITERATURII DE SPECIALITATE
REFERITOARE LA ORAȘELE ÎN DECLIN

REZUMAT
Micșorarea orașelor este un subiect studiat de lumea academică și de interes major pentru factorii de
decizie politică încă din anii '80. Acest domeniu a trecut printr-o tranziție, de la concentrarea pe
exemple izolate de declin post-industrial în America de Nord și Germania, la transformarea sa într-o
problemă globală, începând cu anii 2000. Din 2010, acest domeniu s-a consolidat în jurul unor grupuri
cheie de cercetare, concentrate, în mare parte, pe Europa. Din acest moment, problema micșorării
orașelor a început să fie inclusă în politicile urbane și în diverse studii de caz privind cele mai bune
practici. Perioada actuală, care începe din 2020, este caracterizată de reanalizarea teoriilor, evaluarea
proiectelor implementate și consolidarea politicilor urbane. Un alt aspect care a început să câștige teren
este îmbătrânirea orașelor (schimbarea demografică a orașelor, mai ales în Europa și Japonia) și nevoia
de a fi pregătiți pentru acest lucru în ceea ce privește infrastructura și serviciile.
În ciuda numărului mare de studii privind fenomenul de orașe în declin, comunitatea academică
globală și instituțiile supranaționale nu au reușit să ajungă la un consens cu privire la o definiție
comună sau universală pentru acest concept. Unele definiții utilizează o dimensiune specifică a
populației pentru a restricționa aplicarea acestui concept la orașele mai mici (de exemplu, orașe cu
populație sub 5000 sau 10000 locuitori). Practic, toate definițiile fac referire la un set complex de factori
și la interacțiunea dintre aceștia (precum declinul economic, scăderea populației, degradarea urbană),
care conduc la un rezultat negativ pe termen lung asupra societății.
În mod normal, transformarea spațiilor urbane și micșorarea orașelor nu pot fi atribuite unui singur
fenomen, motiv pentru care ar trebui văzute drept o combinație de factori care contribuie la
degradarea țesutului urban. Cu toate acestea, înțelegerea principalilor factori care determină
micșorarea oferă posibilitatea identificării de abordări și răspunsuri. Astfel, principalii factori pot fi
clasificați după cum urmează:
- Factori economici și politici: care pot fi subclasificați în 3 tipuri principale de declin, și anume: industrial
(închiderea marilor fabrici din anumite industrii), mono-structural (o zonă axată pe minerit în care se
închid brusc minele) și șocuri politice (precum colapsul economic postsocialist al fostelor sisteme
economice planificate)
- Durata sau cronologia micșorării: prezentare cronologică care variază de la micșorare la creștere, într-o
abordare treptată.
- Factori spațiali: care variază de la contracția urbană generală, la degradarea nucleului urban sau
micșorarea orașelor periferice ca urmare a unei aglomerări metropolitane mai mari.
- Scăderea populației

Într-o lume urbană axată pe creștere, de cele mai multe ori, orașele care se confruntă cu un declin
socio-cultural, fizic, economic și demografic nu sunt implicate suficient de mult în discuție. Adesea,
rolul politicilor este trecut cu vederea, deoarece, în general, studiile se concentrează pe efectele
micșorării, fără a explora în profunzime cauzele principale ale acestui fenomen. Literatura de specialitate,
precum și studiile asupra acțiunilor și răspunsurilor, arată că micșorarea orașelor poate reprezenta o
sursă de inspirație, un motor de stimulare a modernizării și inovării, de identificare a unor noi utilizări, de
acceptare a resurselor alternative și de reevaluare a relațiilor umane.

12
2.1 Cronologia studiului privind orașele în declin
În ultimul deceniu, subiectul orașelor în declin, adică creșterea urbană negativă, a ajuns să ocupe un loc
proeminent atât în discursul politic, cât și în cel academic. Termenul acoperă problemele sociale și
economice din ultima vreme, care, în cel mai pesimist scenariu, conduc la abandonarea clădirilor și chiar a
unor întregi zone urbane. Cu toate acestea, abandonul urban nu este un concept nou, așa cum o arată
numeroasele exemple din istorie. Cu riscul de a suprasimplifica lucrurile, se poate spune că până la
momentul Revoluției Industriale, care a generat o creștere generalizată și fără precedent a orașelor, care în
prezent este cunoscută sub denumirea de urbanizare, ascensiunea și declinul orașelor constituiau un ciclu
„natural” și se putea vorbi chiar de o alternare între cele două.
Eforturile teoretice – destul de nesemnificative și particularizate – de a aborda problema contracției
urbane au fost generate inițial de contextul postmodernității și de începutul dezindustrializării în Vest. Dat
fiind faptul că liderii politici din Blocul Răsăritean s-au axat până la sfârșit pe creșterea producției și au
ignorat reorientarea spre activități terțe din Vest, dezindustrializarea a fost foarte abruptă în Europa
Centrală și de Est, a durat mai mult și a avut a avut o gamă mai largă de consecințe. Astfel, se explică de ce
discursul privind orașele în declin a prins avânt abia în anii 2000, când efectele căderii Cortinei de Fier au
început să se resimtă cu adevărat. Pornind de la ipoteza că orașele în declin prezintă simptome similare la
nivel global, scopul acestui discurs mai cuprinzător a fost de a compara manifestarea acestui fenomen în
orașele a căror creștere era determinată de factori extrem de diferiți – orașele din America de Nord au fost
comparate cu cele din Europa de Vest (mai ales cu cele din Regatul Unit și Germania) sau cu orașele
postcomuniste. Discursul privind contracția orașelor2, care s-a dezvoltat după anul 2000, s-a distins de
abordările anterioare prin faptul că a pus accentul pe natura globală și multilaterală a procesului, pentru a
justifica, de exemplu, trendul ascendent paradoxal al populației urbane globale. Astfel, înțelegerea actuală a
conceptului de orașe în declin trebuie să țină cont de numeroase forme de declin urban.
Conceptul de orașe în declin3, care a devenit recent foarte popular, a apărut inițial în literatura de
specialitate din Germania și America de Nord în anii '80. La acea vreme, cercetarea urbană se concentra pe
apusul perioadei industriale și pe problemele economice și sociale aferente. Printre cele mai importante

2 În perioada 2000-2010, numărul de studii și proiecte care abordează problema orașelor în declin a crescut exponențial. Printre acestea se numără:

Proiect cultural internațional: Germania, 2002-2008, Shrinking Cities Project – Proiectul orașe în declin, finanțat de Kulturstiftung des Bundes,
împreună cu Galeria de Artă Contemporană din Leipzig, Fundația Bauhaus Dessau și Revista Archplus.

Cercetare academică: SUA, 2004, Berkeley IURD (Institutul pentru Dezvoltare Urbană și Regională): SCiRN (Rețeaua Internațională de Cercetare în
domeniul orașelor în declin).

Cercetări finanțate de guverne sau alte agenții naționale: Uniunea Europeană, 2009-2013, COST (cadrul european pentru sprijinirea cooperării
transnaționale în rândul cercetătorilor, inginerilor și oamenilor de știință; România nu este membră) Proiect: Cities Regrowing Smaller – Orașe care
cresc mai mici, lansat în Germania, Dresden/Dortmund; fonduri de cercetare UE: Shrink Smart – Micșorare inteligentă (lansat în Germania, Leipzig).
UE, 2011, Urbact, Cities of Tomorrow, Action Today: From Crisis to Choice: Re-imagining the Future in Shrinking Cities – Orașele de mâine iau acțiune
azi: de la criză la alegere: reimaginarea viitorului în orașele în declin; Franța, 2006, Proiect de cercetare ANR (Agenția Națională de Cercetare)
Shrinking Cities – Orașe în declin, ANR-06-JCJC-0058; Australia, Consiliul pentru Cercetare din Australia, Proiecte Discovery, Achieving Urban Vitality:
Skills and Employment Development in Shrinking Cities – Dobândirea vitalității urbane: dezvoltarea competențelor și a angajării în orașele în declin,
DP0984530;UK, CAR (Cambridge Architectural Research Ltd), etc.

Programe naționale de redezvoltare urbană: Stadtumbau Ost, Stadtumbau West, în Germania.

Proiecte de redezvoltare urbană implementate: Germania, 2002-2010, IBA (Internationale Bauaustellung): Weniger Ist Zukunft, intervenții
experimentale lansate și implementate în nouăsprezece orașe din Landul Sachsen Anhalt, finanțat de Fundația Bauhaus Dessau, Agenția de
Dezvoltare Sachsen Anhalt (SALEG); 2010: expoziție pe tema redezvoltării urbane din Sachsen Anhalt.
3 Parțial datorită Shrinking Cities Project – Proiectului orașe în declin, care a reprezentat o intervenție culturală complexă, condusă de Philipp Oswalt și
finanțată de guvernul german din 2002 până în 2008.

13
contribuții aduse în anii '80 se numără lucrările lui Hartmut Häußermann și Walter Siebel—Die Chancen des
Schrumpfens (1985), Neue Urbanität (1987) și Die Schrumpfende Stadt und die Stadtsoziologie (1988). Într-o
perioadă de prosperitate economică generală, acești autori au abordat problema orașelor industriale
germane și coexistența creșterii și declinului urban. A fost pentru prima dată când s-a argumentat că
restructurarea economică și scăderea demografică ar putea avea un impact pe termen lung asupra
constituirii și dezvoltării orașelor. Astfel, s-a adus în discuție un nou timp de oraș, și anume, orașul în declin,
care, deși la prima vedere nu se diferenția prea mult de restul orașelor, avea să-și urmeze propria traiectorie
în ceea ce privește evoluția economică și socială. Un aspect foarte interesant este faptul că încă de la primele
lucrări publicate pe acest subiect, declinul orașelor industriale nu a fost considerat temporar, unic sau
reversibil, ci un proces pe termen lung.
După Reunificarea Germaniei, discursul a prins avânt ca urmare a depopulării fără precedent a Germaniei
de Est după 1989. Cercetătorii germani au fost pionierii acestui subiect, iar cercetările lor au culminat în anii
2000 prin punerea la îndoială a strategiilor orientate spre creșterea orașelor, care predominau la acea
vreme. Noul tip de discurs privind Schrumpfende Städte – orașele în declin, a adus în discuție primele
strategii de demolare4, o problemă majoră pentru fosta Republică Democrată Germană, și a abordat
dificultatea gestionării unui proces complex de contracție urbană. Abandonarea în masă a clădirilor în fosta
Germaniei de Est și starea de urgență pe care a determinat-o acest lucru au devenit punctele de cotitură
pentru noua strategie de urbanism.
Anii 2000 au marcat schimbarea percepției privind rolul urbanismului. Astfel, profesioniștii au început să
dezvolte modele integrate, flexibile și care nu erau orientate exclusiv spre creștere. Din acest moment,
literatura de specialitate privind orașele în declin a început să includă exemple din întreaga lume și să
promoveze o abordare rațională și constructivă asupra deconstructivismului, spre deosebire de abordarea
anterioară, care fusese critică, asemănătoare unui manifest. În 2005, Germania a devenit scena fertilă și
efervescentă a planificării interdisciplinare a contracției urbane, incluzând povești de succes (vechi și noi),
exemple de comunități locale care colaborează eficient cu autoritățile locale și proiecte care combină
cercetarea, inovarea și acțiunile de succes.
Mai recent, după 2010, studiile privind orașele în declin s-au multiplicat, atât ca urmare a globalizării și a
schimbărilor sociale, cât și a faptului că factorii istorici care determină declinul continuă să fie relevanți. În
timp, tabuul politic reprezentat de conceptul de oraș în declin a început să se estompeze. Fenomenul începe
să fie văzut drept o realitate care nu este strict legată de modificarea tiparelor de urbanism, ci și de
repercusiunile directe ale economiei și demografiei. Ca urmare a schimbării de percepție, acest subiect
considerat anterior a fi tabu a început să devină mult mai prezent în presă, stimulând dezbateri, avansând
cercetările în acest domeniu (sursă Branislav et al.) și impulsionând discuțiile politice privind realitatea vieții
în zonele mai puțin mediatizate.
Conform celor mai recente lucrări publicate5, autoritățile și lumea academică au început să observe și să
țină evidența discrepanțelor regionale economice și demografice. Acestea sunt acompaniate tot mai mult

4 2001 a marcat începutul demolării Stadtumbau Ost și începutul programului de redezvoltare urbană (2002-2009 cu un buget de 2,5 miliarde euro,
proiecte derulate până în 2016). Stadtumbau West a început cu șaisprezece orașe pilot care s-au transformat în trei sute de comune incluse în
strategiile de redezvoltare urbană.
5Pallagst K., T. Wiechmann și Cristina Martinez-Fernandez (eds) Shrinking Cities: International Perspectives and Policy Implications – Orașe în declin:
perspective internaționale și implicații politice (Routledge Advances in Geography), 2014

Shrinking Cities in Romania / Orașe românești în declin (2019), Vol. 1: Research and Analysis / O cercetare critică; Vol. 2: Responses and Interventions /
Reacții și intervenții, Editor: Ilinca Păun Constantinescu, DOM publishers, Berlin & Editura MNAC, București,

14
de mediul non-guvernamental, într-o încercare de a furniza explicații pentru lipsa de performanță a
anumitor regiuni și de a adresa această problemă majoră pentru a lua decizii politice bine informate în
legătură cu contracția urbană. Deși perioada actuală este caracterizată de reanalizarea teoriilor, evaluarea
proiectelor implementate și consolidarea politicilor urbane, există niște neconcordanțe semnificative între
politicile sau proiectele implementate în Europa de Vest și situația din România, unde contracția urbană
trebuie recunoscută în mod corespunzător pentru a se putea adopta o politică națională. Cu toate acestea,
exceptând cele câteva intervenții inițiate de administrațiile orașelor, șirul lung de acțiuni de jos în sus din
România declanșează foarte încet reacții și cooperare din partea administrației locale. Tabelul de mai jos
rezumă cronologia evoluției termenilor utilizați în lucrările academice din domeniul contracției urbane.

Haase, A., Rink, d. and Grossman, K. (2016): ‘Shrinking Cities in post-socialist europe: what can we learn from their analysis for theory building today?
– Orașe în declin în Europa postsocialistă: ce putem învăța din analizarea lor pentru a elabora teorii noi?’, Geografiska Annaler: Series B, Human
Geography 98 (4): 305–31

Haase, A., Bernt, M., Großmann, K., Mykhnenko, V., & Rink, D. (2016). Varieties of shrinkage in European cities. European Urban and Regional Studies
– Tipuri de micșorare în orașele din Europa. Studii europene urbane și rurale, 23(1), 86–102. https://doi.org/10.1177/0969776413481985

Hartt, M., 2016. “Act Small and Think Big: Exploring the Plurality and Complexity of Shrinking Cities – Acționează la nivel mic și gândește la nivel mare:
Analizarea pluralității și complexității orașelor în declin” (teză de doctorat), Waterloo, Ontario: University of Waterloo). Accesat în 20 mai 2020.
https://uwspace.uwaterloo.ca/bitstream/handle/10012/10741/Hartt_Maxwell. pdf?sequence=3

15

‘80 – Recunoașterea
cazurilor izolate
SUA: „Orașele în declin"
văzute drept un efect al
suburbanizării încurajate
politic după cel de-al Doilea
Război Mondial, care leagă
două fenomene:
- suburbanizarea, care
determină schimbări în
forma orașelor (orașe de tip
gogoașă), și
- dezindustrializarea.
Ambele au condus la
segregare rasială și
inegalitate socială/ Weaver
R.,(1977)
Germania de Vest:
contracția urbană se referea
doar la câteva cazuri izolate
și adresatsuburbanizarea și
dezindustrializarea.
Häussermann, H. și Siebel,
W. (1987)
Tabelul 1. Reprezentare sintetică a cronologiei abordărilor
Anii 2000 – Fenomen global Anii 2010- Consolidarea grupurilor de cercetare Anii 2020 – Evaluarea
proiectelor implementate
și consolidarea politicilor
Efectele Reunificării Germaniei indică probleme comune în Perioadă caracterizată de consolidarea grupurilor de cercetare Studii de caz cu exemple de
țările din Europa de Este, precum și în Vest. în lumea academică (SUA și UE), precum și a rețelelor politici și programe
internaționale. O perioadă care a inclus conferințe și publicații implementare
Sunt identificate efecte similare în orașe din întreaga lume,
tematice, precum și propuneri pentru politici urbane (Cities
fapt care subliniază necesitatea unei dezbateri Analiză detaliată a
Regrowing Smaller – Orașe care cresc micșorându-se, SCIRN,
internaționale privind contracția urbană și a unei evaluări a fenomenelor din România:
EUKN, Shrink Smart – Contracție inteligentă, URBACT)
abordărilor care nu au funcționat în anii '90 în Germania de „Shrinking Cities. Orașe
Est. Acest lucru a influențat intervențiile de după Ex: Bontje, M. and Musterd, S. (eds.) (2012) Understanding românești în declin”,
reunificare, când a fost nevoie de finanțări pentru a salva shrinkage in European regions – Înțelegerea contracției în publicație și expoziție
economia locală în mod artificial. regiunile europene (ediție specială). Built Environment 38
O abordare fundamentală a cercetării cu argumente Acțiune COST: Cities Regrowing Smaller - Fostering Knowledge
Corelație cu orașele
teoretice puternice și mijloace de comunicare on Regeneration Strategies in Shrinking Cities across Europe –
îmbătrânite – probleme
multidisciplinare – transmiterea mesajului privind Orașe care cresc mai mici – Încurajarea cunoașterii privind
demografice identificate în
principalele caracteristici ale FENOMENULUI strategiile de regenerare a orașelor în declin din toată Europa
întreaga lume
OSWALT, P., (2006) Shrinking Cities – Orașe în declin, Vol. 1. (2009-2013)
International Research, Ostfildern-Ruit, Germania, Hatje Urbact II - From Crisis to Choice: Re-imagining the Future in
Cantz Verlag; Shrinking Cities – De la criză la alegere: Reimaginarea viitorului Corelație cu schimbările
OSWALT, P., (2006) Shrinking Cities – Orașe în declin Vol. 2. în orașele în declin climatice – reducerea
Interventions, Ostfildern-Ruit, Germania, Hatje Cantz efectelor, stiluri de viață mai
Shrink Smart Project - Proiectul contracție inteligentă/ (2009-
Verlag; ecologice
2012) Leipzig / Dieter Rink, Annegret Haase, și publicațiile
OSWALT, P., & T. RIENIETS, (2006) Atlas der schrumpfenden ulterioare
Städte (2006), Elke Beyer, Anke Hagemann, Kristina
Herresthal, Henning Schirmel, ed. Hatje Cantz, Ostfildern; IBA Stadtumbau 2010 / Less is Future/ 19 Cities, 19 Themes – În momentul de față nu este
Viitorul înseamnă mai puțin/ 19 orașe, 19 teme, Sachsen clare ce impact va avea
Shrinking Cities International Network – Rețeaua
Anhalt pandemia de COVID-19 asupra
internațională a orașelor în declin / Berkley, Thorsten
orașelor în declin comparativ
Wiechmann (2004) IBA (Internationale Bauaustellung) Germania 2002-2010:
cu cele în creștere, dacă mai
Institutul pentru Dezvoltare Urbană și Regională (IURD) din Weniger ist Zukunft, acțiuni experimentale inițiate și
multe orașe ar putea adopta o
cadrul Universității California, Berkeley / Karina Pallagst implementate de 19 orașe din Landul Saxonia-Anhalt
abordare post-creștere.
(2007)
16
2.2. Definiție și tipologii de contracție
2.2.1 Definiție și context
Chiar și definiția spațiilor urbane a evoluat de-a lungul timpului, de la viziunea limitată de limite
administrative la a lua în considerare mai multe orașe sau localități care formează o zonă
metropolitană sau o zonă urbană funcțională. Astfel, procesul de suburbanizare cu care se confruntă
multe orașe a fost identificat într-un cadru negativ, cunoscut sub denumirea de extindere urbană. Cu
toate aceste, conceptul de „orașe în declin” este mai puțin clar în ceea ce privește definițiile, dat fiind
faptul că nu există o definiție unică și uniformă. Această lipsă de impuls spre stabilirea unei definiții
globale ar putea fi influențată definiția termenului „urban” care este într-o continuă expansiune și de
concentrarea puternică la nivel global asupra urbanizării (populația care se mută în orașe) a comunității
pentru dezvoltare, fapt care pune multe probleme în multe zone din lumea dezvoltată.
Mai jos regăsiți cele mai utilizate definiții pentru orașele în declin:

 Definiția orașelor în declin furnizată de Rețeaua Internațională de Cercetare în domeniul orașelor în

declin (Wiechmann, 2006) stipulează că orașele în declin reprezintă o zonă urbană densă, care
include o suprafață urbană construită cu cel puțin 10.000 locuitori care a suferit o scădere a
populației, probleme economice și demografice timp de peste doi ani.
 Shrink Smart – Contracție inteligentă definește contracția urbană drept un eveniment care rezultă
din interacțiunea mai multor macro-procese la nivel local. Aceste macro-procese pot avea legătură cu
dezvoltarea economică, demografică și a așezării umane, precum și cu probleme legate de mediu sau
schimbări în sistemul politic și administrativ. Contracția urbană apare atunci când această
interacțiune dintre macro-procese conduce la o scădere a populației. De asemenea, scăderea
populației nu este sinonimă cu fenomenul contracției urbane. (Rink et al.,2009).
 Acțiunea COST (Cooperarea Europeană în Știință și Tehnologie) „Cities Regrowing Smaller – Orașe
care cresc micșorându-se” definește orașele în declin drept zone urbane funcționale cu o populație
minimă de 5000 locuitori în centrul orașului (sau în anumite raioane) care a suferit o scădere
semnificativă a populației timp de cel puțin 5 ani (în ultimii ani sau într-o anumită perioadă din
trecut) și/sau trece printr-un proces de transformare economică, socială sau culturală, pe termen
lung sau scurt, care generează simptome de criză structurală. (CIRES, 2011)
 Definiția furnizată de OCDE stipulează că orașele în declin reprezintă „o zonă urbană – un municipiu,
o parte a unui municipiu, întreaga zonă metropolitană sau un oraș – care a suferit pierderi de
populație, declin economic, scădere în ocuparea locurilor de muncă și probleme sociale, ca urmare a
unei crize structurale.” Această definiție, care ia în considerare suprafețe mai mari decât limitele unei
zone administrative, arată că contracția ar putea fi determinată și de suburbanizare și subliniază
manifestările multilaterale ale procesului de contracție (Martinez-Fernandez & others, 2012)
 Conform proiectului Shrinking Cities. Orașe românești în declin, contracția este rezultatul unei
interacțiuni complexe dintre mai mulți factori. Astfel, contracția urbană este descrisă drept un
fenomen care produce schimbări cantitative și calitative la nivelul unui oraș sau a unei porțiuni de
orașși include următoarele aspecte:

- Contracție socio-culturală: închiderea unităților urbane (teatre, cinematografe,

unități sportive etc.); comunități slăbite;

17
 - Contracție fizică: abandonarea clădirilor și a spațiilor publice; numărul de delapidări
sau demolări depășește numărul lucrărilor de construcții;
- Contracție economică: lipsa locurilor de muncă; valori imobiliare în scădere etc.;
- Contracție demografică: indicatorul global care măsoară scăderea populației într-un anumit
interval. (Păun Constantinescu, 2013)

Cu toate acestea, modificarea și contracția ulterioară a zonelor urbane reprezintă un fenomen istoric
aproape universal. Există mai multe stadii de dezvoltare care au fost acompaniate de părăsirea
așezărilor umane, precum orașele dezvoltate în Statele Unite în perioada Goanei după Aur sau, mai
recent, Criza Imobiliară din Dallas din anii '70. În alte părți ale lumii, contracția a fost determinată fie de
îmbătrânirea populației (în Japonia), fie de consecințele grave legate de economie și migrație care au
rezultat din prăbușirea statelor socialiste și a procesului de dezindustrializare care a urmat (în Europa de
Est) (Haase, A., Rink, D. and Grossman, K. , 2016). O parte dintre aceste tipologii care determină
contracția vor fi analizate în detaliu mai jos.

2.2.2 Tipologii ale contracției urbane

Ca urmare a studierii tiparelor recurente la nivel global, s-au identificat și tendințe regionale, mai ales
în ceea ce privește cauzele și efectele proceselor de contracție. În timp, acest lucru a condus la
formarea mai multor tipologii pentru studierea contracției urbane. Cel mai vizibil factor determinant
pentru contracția orașelor, care, pentru mult timp, a fost considerat a fi cel mai important instrument de
evaluare a acestui fenomen, a fost scăderea structurală a populației, care a fost observată în timp, prin
intermediul recensămintelor și a tendințelor de migrare. Scăderea populației a jucat un rol important și
în studierea fenomenelor asociate, care acționează asemenea unei reacții în lanț ca urmare a scăderii
populației, printre care se numără declinul economic și schimbări la nivelul geografiei populației, precum
îmbătrânirea populației și scăderea natalității. Scăderea populației a fost legată și de alte dimensiuni ale
contracției urbane, precum exodul intelectualilor din anumite regiuni, care a accentuat discrepanțele
deja existente și degradarea mediului industrial și de producție.
În mod normal, transformarea spațiilor urbane și contracția orașelor nu pot fi atribuite unui singur
fenomen, motiv pentru care, ar trebui văzute drept o combinație de factori care contribuie la
degradarea țesutului urban. Procesele politice de tranziție joacă și ele un rol important în abordarea
contracției urbane, deoarece pot genera manifestații pe termen lung care afectează structura zonelor
urbane, precum și structura populației și eficiența politicilor în ceea ce privește zonele urbane. Cu toate
acestea, înțelegerea principalilor factori care determină contracția oferă posibilitatea identificării de
abordări și răspunsuri și merită o analiză detaliată. Aceste tipologii sunt prezentate în detaliu mai jos.

a) În funcție de cauzele economice și politice

Declinul economic este strâns legat de factorii politici, motiv pentru care cele două dimensiuni sunt
adesea citate împreună în literatura de specialitate, drept factori care determină contracția. Așa cum
menționează Karina Pallagst (2007, 2009), există o legătură puternică între cauzele economice și cele
politice și, într-o anumită măsură, cauzele politice pot fi chiar sinonime cu cele economice. De exemplu,

18
schimbările pe termen lung la nivelul industriei, care conduc la lipsa concurenței pe piață în cazul
anumitor industrii poate determina părăsirea acelor locuri de către muncitori, care rezultă în scăderea
populației. În acest caz, contextul politic ar fi reprezentat de lipsa protejării forței de muncă, precum și
de lipsa unor politici capabile să furnizeze oportunități pentru respectivii muncitori sau să sprijine
tranziția industriilor istorice.
În mod tradițional, cauzele economice pot fi grupate în trei categorii generale:
 Contracția de tip postindustrial (sau post-fordistă) se referă la declinul industrial care a condus la
contracție. Acest lucru se poate întâmpla în contextul închiderii unei industrii, care determină părăsirea
acelei zone de către populație din cauza lipsei de oportunități economice.
 Cel de-al doilea tip de declin economic, și anume, contracția de tip mono-structural, se referă la
închiderea zonelor urbane cu un singur obiectiv, care conduce la contracție. Acest lucru poate fi observat
în mai multe regiuni, precum regiunea Rhein-Ruhr din Germania sau Valea Jiului din România. Acest declin
economic brusc conduce la o criză economică sau un șoc exogen care face zona respectivă mai puțin
atractivă ca urmare a lipsei de oportunități economice, a inflației sau a persecutării induse politic.
 Contracția de tip terapie prin șoc este similară contracției de tip post-fordist și se referă la colapsul
economic postsocialist al fostelor sisteme economice planificate, fenomen cunoscut sub denumirea de
centralizare. Acest fenomen este des întâlnit în țările din Europa Centrală și de Est care au aparținut
Blocului Sovietic, unde industriile și-au pierdut valoarea după căderea comunismului, iar orașele nu a
supraviețuit noului mediu al economiei capitaliste. Aceste schimbări politice au avut repercusiuni pe
termen lung care, în unele țări, au condus la emigrare și o atmosferă de revoltă, cu efecte pe termen lung,
care au generat și mai multe tulburări politice.

Una dintre caracteristicile contracției este reprezentată de faptul că, indiferent dacă acest declin este de
lungă sau scurta durată, în general, are consecințe grave care pot conduce la dezechilibre structurale în
respectivele zone urbane. De asemenea, contracția poate fi periodică, adică se poate manifesta cu o
repetare periodică sau poate reprezenta un eveniment singular. (Hartt, M., 2016)
b) În funcție de durata contracției
Clasificarea în funcție de cronologia contracției este strâns legată de clasificarea în funcție de durata
contracției (Hartt, 2016). În cazul acestei clasificări nu se pune accentul doar pe procesul de contracție,
ci și pe posibilitatea creșterii și regenerării urbane. În funcție de durata procesului, există două tipuri e
contracție: constantă sau fluctuantă și mai specific, pe termen lung (cu o incidență care depășește un
deceniu) sau pe termen scurt (sub un deceniu). Una dintre caracteristicile contracției este reprezentată
de faptul că, indiferent dacă acest declin este de lungă sau scurta durată, în general, are consecințe
grave care pot conduce la dezechilibre structurale în respectivele zone urbane. De asemenea, contracția
poate fi periodică, adică se poate manifesta cu o repetare periodică sau poate reprezenta un eveniment
singular. (Hartt, M., 2016)
Această abordare face o comparație treptată între creștere și contracție, arătând că, în anumite cazuri,
procesul poate fi reversibil. Caracterul ciclic al contracției a fost abordat de mulți autori din domeniul
geografiei umane, economiei și sociologiei urbane (Van den Berg, 1982, Champion, 2001; Cheshire
1995.). Astfel, în cazul acestei tipologii, contracția variază de la contracție la creștere, într-o abordare
treptată.

19
 Tabelul 2. Tipologia contracției în funcție de durata contracției

Contracție Contracția se manifestă constant în timp, fiind determinată de o scădere

structurală a populației și de pierderea oportunităților economice care ar putea
atrage populația care locuiește în respectiva așezare urbană.

Contracție Este un proces compus din trei părți, care începe cu un proces de micșorare,
stabilizată urmat de o perioadă de stabilizare care se agravează treptat, conducând la
scăderea populației.

Contracție ciclică Contracția ciclică este definită drept o perioadă de contracție, urmată de o
perioadă de creștere, fără scăderea populației.

Creștere ciclică Creșterea ciclică este definită drept o perioadă de contracție, urmată de o
perioadă de creștere, care se manifestă printr-o creștere netă a populației.

Recuperare Stadiul de recuperare include o perioadă de contracție, urmară de o perioadă de

stabilizare, care la rândul ei este urmată de o perioadă de creștere manifestată
printr-o creștere a populației, la fel ca în cazul creșterii ciclice.

Creștere Creștere continuă în timp, fără niciun fel de contracție.

Din perspectiva gradului de contracție, acest proces poate fi clasificat drept obișnuit sau extrem. În
ciuda câtorva diferențe de opinie în ceea ce privește literatura de specialitate, concluzia generală este că
orașele în declin sunt cele care au pierdut mai mult de un sfert din populație într-un interval de 40 ani
(Adelaja, S., 2010). Contracția extremă poate fi văzută drept un proces în care este afectată însăși natura
așezării urbane, manifestă prin lipsa de ocupare a peste jumătate din proprietățile imobiliare
(Burkholder, S., 2012.)
c) În funcție de nivelul spațial

Din punct de vedere al distribuirii în spațiu, contracția poate fi de trei tipuri. Primul tip este
reprezentat de zonele urbane care se micșorează în totalitate, fapt care poate fi observat printr-o
localizare geospațială care arată un proces constant ce afectează întreaga așezare urbană. Principalele
cauze ale aceste micșorări sunt legate de inabilitatea de recuperare economică, factori politici sau, în
anumite situații, de un proces de deteriorarea ireversibilă a țesutului urban, ceea ce face ca acele locuri
să nu mai fie atractive pentru cetățeni.
Cel de-al doilea tip poate fi descris drept o contracție a nucleului central, unde zona suburbană crește,
în timp ce zona centrală se micșorează. Există câteva lucrări publicate în ultimii ani care stabilesc o
legătură între durata contracției și efectele spațiale (Alves et al, 2016; Stryjackiewicz and Jaroszewska,
2016). Dacă contracția constantă implică, în general, o întreagă zonă urbană, contracția fluctuantă este
adesea reprezentată de contracția anumitor părți din zona urbană (în general, în zonele centrale ale
orașelor) și de creșterea altor părți (adesea în zona periurbană), ceea ce conduce la apariția așa-numitor

20
„orașe de tip gogoașă”6. Acest fenomen, care este strâns legat de extinderea urbană, are multe cauze
legate de alegerea locuitorilor de a migra spre așezări suburbane aflate mai aproape de locul de muncă
sau spre cvartale pentru navetiști sau de afacerile care se mută în noi unități comerciale situate mai
aproape de suburbii care facilitează accesibilitatea pentru forța de muncă.
Cel de-al treilea tip este definit prin contracția unor părți ale așezărilor urbane, precum municipiile
care fac parte dintr-o zonă metropolitană mai mare, anumite cartiere sau părți din orașe. În general,
acest tip de contracție este legat de condițiile socio-economice, mai exact de faptul că respectivele
cvartale nu sunt considerate a fi suficient de dezvoltate sau nu oferă oportunități economice. De
asemenea, în unele țări, există și anumite aspecte sociale care fac anumite cartiere mai atractive decât
altele.
d) În funcție de dimensiunea populației orașelor în declin

În funcție de dimensiunea populației, contracția se împarte în orașe mari în declin, cu peste 100.000
locuitori și orașe mici în declin, cu mai puțin de 100.000 locuitori. Cu toate acestea, literatura de
specialitate trece cu vederea orașele mici în declin, dat fiind faptul că majoritatea studiilor se
concentrează pe orașele mari. Principalul motiv pentru acest lucru este faptul că contracțieiîn cazul
orașelor mici există mult mai puține date disponibile.
Un studiu recent a arătat că există o diferență în ceea ce privește capacitatea de a gestiona fenomenul
de contracție în funcție de dimensiunea orașelor (Restrepo, 2017). Acest lucru se datorează atât
numărului mai mare de resurse materiale și capital pe care orașele mari le pot utiliza în gestionarea
acestui fenomen, cât și existenței infrastructurii necesare pentru a atrage o altă populație, fapt care
afectează structura populației, dar nu schimbă profilul orașului. Pe de altă parte, orașele mici sunt
predispuse la contracție urbană extremă pe termen lung dacă acestea se află în apropierea unui oraș
mare cu tracțiune. În acest caz, orașele mici pot deveni orașe de navetiști pentru orașele mari și, prin
intermediul unei infrastructuri corespunzătoare, pot deveni o parte importantă a zonei metropolitane.
Aceste lucruri accentuează importanța infrastructurii sociale, precum și contemporaneitatea rolului
funcțional al unui oraș în gestionarea contracției (Restrepo C., Cineas, G., Quintero, L. and Zhukova, S.,
2017).
Mai mult decât atât, această lucrare arată că, uneori, controlarea procesului de contracție depinde de
politicile care vizează un anumit loc, iar alte ori, acest proces este parte dintr-un fenomen structural care
nu poate fi combătut și care obligă așezările urbane să găsească funcții noi sau, în unele cazuri, să
accepte faptul că rolul lor s-a schimbat.

6 Fenomenul care implică declinul nucleului și creșterea zonei periurbane este documentat în analiza spațială care reprezintă o parte
constitutivă din Documentul Însoțitor elaborat pentru proiectul Creșterea și Micșorarea Orașelor din România

21
2.3 Neajunsurile definirii orașelor în declin și a furnizării de tipologii
Există câteva neajunsuri în ceea ce privește definițiile acceptate și tipologiile cele mai utilizate pentru
orașele în declin, fapt determinat de caracterul oarecum restrictiv și înclinat spre a „forța” includerea
unui oraș într-o anumită categorie. Caracterul multilateral al contracției se datorează și faptului că, de
cele mai multe ori, nu se poate identifica o singură cauză pentru contracție, iar tiparul contracției se
poate modifica în timp și spațiu din diverse motive.
Toate dimensiunile prezentate până în acest punct (dimensiunea spațială, politică, socială, geografică
și demografică) sunt interconectate și, de cele mai mute ori, este foarte dificil să identifici o singură
cauză care să explice contracția unei așezări urbane. Rolul politicilor utilizate pentru a adresa respectiva
contracție, precum și rolul contextului regional, național și, uneori, internațional în care are loc
contracția sunt extrem de importante. De multe ori, rolul politicilor este trecut cu vederea, deoarece
studiile se concentrează mai mult pe efectele contracției, fără a analiza în profunzime cauzele. Așa cum
am mai menționat anterior, cele mai multe studii includ doar municipii cu cel puțin 200.000 locuitori și
există mult mai puține studii care adresează problema orașelor cu o populație între 10.000 și 200.000
locuitori.
Discursul actual în ceea ce privește orașele se concentrează pe polarizare și pe alternanța și
coexistența creșterii și declinului. În contextul unei lumi urbane concentrate pe creștere, orașele în
declin, care se confruntă cu un declin socio-cultural, fizic, economic și demografic trebuie să fie include
în discursul actual. Literatura de specialitate, mai ales studiile privind acțiunile și răspunsurile arată că
contracția urbană poate reprezenta o sursă de inspirație, un motor de stimulare a modernizării și
inovării, de identificare a unor noi utilizări, de acceptare a resurselor alternative și de reevaluare a
relațiilor umane. Potrivit cercetătorilor care studiază contracția urbană, precum Wiechmann, Rink și
Haase, „participarea directă este esențială pentru planificare”. Cu toate acestea, o astfel de abordare
necesită o preocupare veritabilă din partea factorilor de decizie locali pentru înțelegerea vieții sociale și
a problemelor efective prin încurajarea implicării cetățenilor în procesele de conducere, în economia
socială și în coproducția de servicii publice.

22
 3. PERSPECTIVE DE CERCETARE PRIVIND ORAȘELE ÎN DECLIN

REZUMAT
Literatura de specialitate privind fenomenul orașelor în declin a devenit mai abundentă în jurul anului 2010,
iar sursele de informare cu privire la acest subiect s-au înmulțit pe toate continentele, oferind o imagine
globală și regională pentru acest fenomen. La nivel global, Rețeaua Internațională de Cercetare în domeniul
orașelor în declin (SCIRN) a adunat studii de caz comparative pe mai multe subiecte din 30 orașe. Cercetarea lui
Philipp Oswalt ca parte a proiectului Orașe în declin/ Schrumpfende Städte (2002 – 2008), finanțat de guvernul
german, este probabil cea mai cunoscută la nivel global. Aceasta a contribuit mai ales la introducerea ideii de
modele alternative de acțiune și intervenție și subliniat faptul că fenomenul de contracție urbană poate
reprezenta o oportunitate de remodelare și că declinul urban poate fi planificat.
Printre proiectele dezvoltate ulterior pe acest subiect la nivel UE se numără „Shrink Smart – The Governance
of Shrinkage – Shrink Smart – Managementul contracției urbane” (2009-2012) și „Cities Regrowing Smaller –
Orașele care cresc micșorându-se (CIRES)” (2009-2013). Primul s-a concentrat pe problemele legate de politică
și management și pe găsirea de soluții în acest sens, în timp ce al doilea a aplicat o abordare cantitativă în
vederea cartografierii și definirii tipologiilor de orașe în declin. Subiectul a fost puțin studiat în țările din Europa
de Est, în ciuda faptului că țările postcomuniste se confruntă cu probleme specifice legate de dezindustrializare
și scădere demografică. Literatura de specialitate invocă două motive pentru acest lucru, și anume i) că
micșorarea unui oraș este percepută drept un lucru negativ, chiar rușinos, motiv pentru care nu reprezintă un
subiect atractiv în ceea ce privește relațiile publice și ii) că termenul englezesc „shrinking” are o conotație
negativă atunci când este tradus, mai ales în limbile slavone. Republica Cehă, Ungaria și Polonia prezintă
traiectorii urbane similare, cu un număr tot mai mic de orașe mari, dinamice, în creștere și tot mai multe orașe
mici în declin (atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere demografic).
Datele statistice analizate (în cadrul proiectului Shrinking Cities. Orașe Românești în declin – consultați caseta)
arată că majoritatea orașelor din România, de dimensiuni și tipuri diferite se confruntă cu diverse forme de
declin socio-cultural, economic, fizic și demografic. Jumătate dintre orașele din România au în prezent cu 20%
mai puțini locuitori decât în anii '90. În ultimii 30 ani, 163 din cele 320 orașe din România au suferit o scădere a
populației de 20%, în timp ce 62 dintre orașe au suferit o scădere de 30%. În România, contracția urbană a fost
determinată de doi factori. Primul factor este moștenirea comunistă a unei urbanizări bazate pe producție și a
unei game largi de defecte în structura orașelor. Al doilea factor este reprezentat de tranziția rapidă la un sistem
economic capitalist care a schimbat semnificativ factorii economici și demografici. Cele mai vulnerabile
elemente din rețeaua urbană au fost întotdeauna orașele mici, iar cercetările realizate în domeniu le-au grupat
în funcție de caracteristici, fiecare grup având proprii factori care au determinat micșorarea, precum și opțiuni
diferite de răspuns la acest fenomen. Categoriile sunt: orașe industriale, orașe turistice și stațuni balneo-
climaterice, orașe port de-a lungul Dunării și orașe agricole. Cercetările au identificat două efecte ale micșorării
care merită aprofundate, și anume, ruralizarea zonei urbane (fie prin reluarea activităților agricole, fie prin
alegeri voite de relocare în centre urbane de mari dimensiuni) și (ii) declinul treptat al atributelor urbane (de la
pierderea activelor sociale și culturale, la pierderea majoră a serviciilor de bază, precum furnizarea de apă sau
salubritate).

23
Cu toate acestea, la nivel regional, studierea problemelor care au avut un impact mai mare asupra comunității,
au prevalat, ducând ulterior la crearea unor tipare regionale pentru studierea orașelor în declin. În unele țări,
precum Japonia și Germania, studiile s-au concentrat pe aspectele demografice ale contracției urbane și pe
îmbunătățirea calității vieții în comunitățile îmbătrânite și în declin, pe când în alte țări, precum țările din Europa
Centrală și de Est, studiile s-au axat, în mare parte, pe cauzele politice și economice și pe consecințele
micșorării. În ciuda concentrației mari de orașe în declin în țările din Europa Centrală și de Est (postcomuniste),
contracția urbană nu reprezintă un subiect principal pe agenda publică.

Primele proiecte care au adresat problema contracției urbane nu au fost structurate într-o manieră
strict academică, ci mai degrabă sub formă de documente orientate spre acțiune sau politici. Aceste
proiecte erau menite să identifice măsuri de combatere sau de limitare a efectelor negative apărute în
orașele care erau deja puternic afectate de acest fenomen. Din punct de vedere geografic și tematic,
dinamica studierii orașelor în declin a evoluat în timp și s-a dezvoltat într-o manieră inegală. Această
dezvoltare nu urmărește neapărat o traiectorie exactă de la studii globale, la studii de caz locale, ci mai
degrabă se dezvoltă pe un anumit subiect și evoluează spre identificarea unei perspective globale asupra
fenomenului. Contracția spațiilor urbane are diferite surse și răspunde la tipa diferite. Uneori, contracția
este parte dintr-o discrepanță structurală, și nu dintr-o serie de efecte conjecturale ale unui anumit
fenomen, ducând la transformarea contracției într-un fenomen multilateral, numit uneori și „multiplu”.
Cu toate acestea, majoritatea studiilor nu țin cont de „dimensiunea multiplă” a contracției, adică de
combinația de factori care determină contracția. În general, studiile favorizează una dintre dimensiuni –
există foarte puține studii metaanalitice sau empirice care se concentrează pe studiile regionale. Practic,
de cele mai multe ori, sursa sau efectul acestui fenomen sunt șocurile economice, în timp ce aspectele
politice ale contracției sunt adesea omise. Cu alte cuvinte, este greu să faci corelații directe, precum
viteza contracției corelată cu proximitatea granițelor naționale etc.
Unele lucrări de specialitate au încercat să uniformizeze dezbaterile naționale cu cele internaționale7,
dar majoritatea dezbaterilor naționale se bazează în continuare pe maniera singulară de prezentare,
fără a include abordări comparative. Există doar câteva surse care analizează situația națională a
orașelor în declin și care oferă o analiză comparativă8, precum și o perspectivă istorică și o concentrare

7 Dezbateri naționale
- Martinez-Fernandez, C., Audirac, I., Fol, S., & Cunningham-Sabot, E. (2012). Shrinking Cities: Urban challenges of globalization
– Orașe în declin: Provocări urbane ale globalizării. Jurnalul Internațional de Cercetare Urbană și Regională, 36(2), 213–225.
doi: 10.1111/j.1468-2427.2011.01092.x
8 Abordări comparative:
- Cunningham-Sabot,Е.andFol,С.,2007.“Polycentrisme et gouvernance dans la Central Belt, Ecosse – Policentrism și
management în Centura Centrală a Scoției”. L’Espace géographique 36 no.: 304-319. DOI: 10.3917/eg.364.0304
-Martinez-Fernandez, C. & Wu, C-T., 2007. “Shrinking Cities in Australia – Orașe în declin în Australia”. Accesat pe 15 octombrie
2016. http://soac.fbe.unsw.edu.au/2007/SOAC/shrinkingcities.pdf.
-Moraes, S., 2009. “Inequality and urban shrinkage- a close relationship in Latin America – Inegalitatea și micșorarea urbană – o
relație strânsă în America Latină”. În The Future of Shrinking Cities: Problems, Patterns and Strategies of Urban Transformation
in a Global Context – Despre viitorul orașelor în declin: probleme, tipare și strategii de transformae urbană în context global,
editat de K. Pallagst et al, 49-60. Berkeley, CA: Universitatea din California.

24
pe tipologie. Următoarele secțiuni explorează rețelele și proiectele de cercetare globale și europene,
după care atenția se îndreaptă spre fenomenul din Europa de Est și, în cele din urmă, pe fenomenul din
România.

3.1 Rețeaua Internațională de Cercetare în domeniul orașelor în declin (SCIRN)

Rețeaua Internațională de Cercetare în domeniul orașelor în declin (SCIRN) a fost înființată în 2004 și a
reușit să creeze un catalog impresionant de proiecte, studii de caz și intervenții politice. Rețeaua
reprezintă un consorțiu de cercetare format din 30 academicieni și experți din 14 țări, care se
concentrează pe cercetarea orașelor în declin la nivel global. SCIRN este găzduită de Institutul pentru
Dezvoltare Urbană și Regională din cadrul Universității din California, Berkely. SCIRN a fost creată cu
scopul de a adresa cercetările din domeniu, într-o manieră interdisciplinară, îmbunătățind astfel
înțelegerea scăderii populației din regiunile urbane și declinul urban și de a analiza cauzele, manifestările
și eficiența politicilor și intervențiilor aferente. Obiectivul inițial a fost de a cataloga intervențiile, cele
mai bune practici și proiectele de succes din 30 orașe, cu scopul de a genera tipologii pentru intervențiile
politice. Experiențele orașelor au fost filtrate pe baza mai multor criterii pentru a stabili un etalon al
eficienței politicilor.
Printre criteriile utilizate în analiza SCIRN se numără rolul inovării și importanța acesteia în procesul
de creștere economică. Raportul care adresează acest subiect prezintă cazul a cinci orașe din Australia,
și anume, Whyalla, Broken Hill, Mt. Isa – orașe miniere și Newcastle și Wollongong – foste centre
industriale, care au renăscut prin intermediul unor proiecte alternative. Pe lângă aspectul conversiei,
raportul analizează rolul practicilor de dezvoltare durabilă și efectele acestora în ceea ce privește
gestionarea contracției. Astfel de studii au fost realizate pentru orașele Newark din Marea Britanie,
Gelsenkirchen din Germania și Pittsburgh și San Francisco din Statele Unite.
De asemenea, studiul SCIRN accentuează importanța industriei culturale și creative, care a fost
analizată comparativ în cinci orașe. Printre efectele generate de sectorul cultural și de industria creativă
se numără atragerea de investiții, creșterea economică și îmbunătățirea calității vieții prin implicarea
comunității. De asemenea, s-a constatat și o creștere a tiparelor de consum la nivel individual și o
tendință de dezvoltare personală prin experimentarea noilor evenimente culturale sau prin experiențele
comunitare, precum evenimente, târguri și expoziții. În plus, trebuie menționat că printre orașele
selectate pentru accentuarea rolului dezvoltării durabile se numără orașe mari, precum Manchester și
Glasgow, Saint Louis, Pittsburgh, San Francisco, San José, Districtul Montreuil din Paris, Viena, Bilbao și
New York. Studiul SCIRN mai evidențiază și alte aspecte importante, precum:
 Importanța tehnologiei informației și comunicațiilor, așa cum este evidențiată în studiul asupra orașelor
din Texas (Dallas și Forth Worth), prin care se subliniază relația dintre spațiul social și cel fizic, cu impact

-Beauregard, R., 2009. “Shrinking Cities in the United States in Historical Perspective: A Research Note – Orașe în declin în
Statele Unite din perspectiva istorică: notă de cercetare”. În The Future of Shrinking Cities: Problems, Patterns and Strategies of
Urban Transformation in a Global Context – Despre viitorul orașelor în declin: probleme, tipare și strategii de transformae
urbană în context global, editat de K. Pallagst et al, 61-68. Berkeley, CA: Universitatea din California.
-Alves, D., Barreira, A. P., Helena Guimarães, M. H. and Panagopoulos, T., 2016. “Historical trajectories of currently shrinking
Portuguese cities: A typology of urban shrinkage – Traiectorii istorice ale orașelor portugheze în declin: o tipologie a micșorării
urbane”. Cities 52: 20-29. DOI: 10.1016/ j.cities.2015.11.008.

25
 asupra fenomenului de dispersie urbană și concentrare regională, care deși reprezintă fenomene
antagonice apar în mod simultan.
 Utilizarea eficientă a terenurilor și relația invers proporțională dintre declin și creștere, care pot fi
aplicate zonelor metropolitane afectate de alți factori decât colapsul industriei, cum este cazul orașelor
Pittsburgh, Youngstown și San Jose.
 Rolul infrastructurii industriale și a transportului în dezvoltarea/regenerarea zonei metropolitane, aplicat
în exemplul Districtului Municipal São Caetano do Sul din zona São Paulo. Dacă prezența căii ferate a
ajutat la transformarea zonei într-un centru industrial în anii '50, construcția autostrăzii într-un district
învecinat a condus la declinul industriei prin transferul funcțiilor.
 Implicarea comunității a avut un rol cheie în elaborarea strategiile de regenerare a industriilor sectoriale,
așa cum se poate observa în orașele miniere în declin din Coreea de Sud. Dat fiind faptul că tiparul cultural
al Coreei de Sud a fost inclus în această ierarhie, mai ales că vorbim despre o țară în care, în general,
deciziile nu sunt participative, ci sunt luate la nivel înalt, arată importanța implicării comunității și a
abordărilor participative.
 Fenomenul de suburbii și zone centrale în declin observat la nivelul metropolelor s-a bazat pe analiza
comparativă dintre primul inel suburban al orașului Paris și Saint-Etienne și Glasgow, care a evidențiat mai
ales reacțiile administrațiilor locale și seturile de măsuri și strategii aplicate, precum și impactul acestora.
 Fostele orașe socialiste au o două tendințe de transformare: postsocialistă și post-fordistă. Colapsul
economiei și industriei din orașele Leipzig și Dresden a fost cauzat de confruntarea bruscă cu o piață
globală extrem de competitivă.

3.2 Rețele de cercetare / proiecte / perspective comparative în Europa

În Europa, studiile privind orașele în declin sunt abundente și bine dezvoltate, incluzând o gamă largă
de literatură de specialitate și multiple studii de caz naționale, regionale și locale. Aspectul unic este
reprezentat de faptul că, în general, proiectele de cercetare au fost dezvoltate de practicanți în
domeniu. Multe dintre aceste studii utilizează o abordare multilaterală pentru a determina cauzele care
stau la baza fenomenului de contracție și includ mai multe domenii care s-au dovedit a fi implicate în
degradarea regiunilor urbane din Europa. De asemenea, există studii de caz importante din punct de
vedere al abordării comparative (Haase, A., Bernt, M., Großmann, K., Mykhnenko, V., Rink, D. 2016).
Turok și Mykhenenko au analizat comparativ dezvoltarea orașelor europene din 1950 până în 2005,
adresând mai multe probleme, precum experiențele diferite ale creșterii și declinului (Thurok și
Mykhnenko, 2007). Mai recent, lucrarea lui Stefanie Döringer include o analiză comparativă a
cercetărilor realizate în zonele urbane din Europa și Japonia (Döringer, Uchiyama, Penker, Kohsaka -
2019).
Fără îndoială, cel mai cunoscut studiu privind contracția orașelor a fost realizat în cadrul proiectului
Orașe în declin/ Schrumpfende Städte (2002-2008) desfășurat de Guvernul Federal al Germaniei, sub
conducerea lui Philipp Oswalt. Proiectul a vizat adresarea greutăților cu care se confruntă orașele în
declin din Germania, ca urmare a reunificării Germaniei de Vest cu Germania de Est în anii '90. Oswalt,
care este arhitect de profesie, a abordat studiul nu doar din perspectivă geografică, ci și din punct de
vedere tematic. Aceasta a fost prima inițiativă la scară mare de conștientizare publică a fenomenului de
contracție, generând dezbateri publice cu privire la acest subiect. Discursul încearcă să compare
manifestările declinului în orașe cu creștere determinată de factori diferiți, precum orașele din America,
Europa de Vest (mai ales Anglia și Germania) sau orașele postcomuniste, pornind de la premisa că
acestea prezintă simptome comune. Proiectul demonstrează caracterul global al acestui proces, precum
și caracterul său multilateral. În 2005, în baza acestui proiect s-a publicat un compendiu de studii

26
internaționale care a prezentat contracția urbană din perspectivă globală, incluzând forme foarte
diverse de contracție, precum contracția și principalele cauze ale acesteia. Astfel, s-a furnizat o imagine
cuprinzătoare a literaturii de specialitate și a studiilor realizate până la acel moment. Paradigma
elaborată ulterior a subliniat faptul că, pe lângă efectele generate de degradarea fizică a spațiilor
urbane, au existat și alte efecte care au cauzat tulburări semnificative, precum efectele sociale, culturale
și cele pe termen lung.
În al doilea stadiu al proiectului s-au dezvoltat idei pentru modele alternative de acțiune și
intervenție, punându-se accentul pe faptul că contracția poate reprezenta o oportunitate de
remodelare și că declinul urban poate fi planificat. O rețea formată din peste 200 artiști, arhitecți,
academicieni și inițiative locale a fost implicată în investigațiile care au durat patru ani și care au generat
o serie de potențiale răspunsuri. În ultimele două secole, urbanismul s-a axat aproape exclusiv pe
procesele de creștere, în ciuda stagnării sau a declinului economic și demografic. Ideea de colonizare
începe să-și piardă legitimitatea, motiv pentru care construirea nu mai reprezintă un obiectiv, ci un
punct de plecare. Astfel, arhitectura și urbanismul se confruntă cu o situație unică, ce necesită
paradigme noi. Cu toate acestea, planificarea urmărește comportamentul social, spațiul adaptându-se la
societate și nu invers. Planificarea în orașele în declin este adaptabilă, flexibilă și reversibilă. Conceptele
de acțiune propuse în cercetare sunt: negocierea inegalității, auto-guvernanța, , crearea de imagini,
planificarea retragerii și ocuparea spațiului.
Unul dintre studiile europene relevante, care definește această paradigmă, a fost realizat pe baza
celui de-al Șaptelea Program-Cadru pentru Cercetare al Uniunii Europene (PC7) și s-a intitulat „Shrink
Smart – The Governance of Shrinkage – Contracție inteligentă – Guvernanța contracțieii” (2009-
2012)9. Acest studiu a fost realizat în contextul problemei stringente privitoare la orașele în declin și la
perturbarea economică a acestora, dar și la problemele structurale, precum îmbătrânirea populației și
exportul de inteligență. Proiectul Contracție Inteligentă a fost printre primele de acest gen, care a
studiat politicile și managementul orașelor într-o manieră comparativă, în șapte regiuni urbane în declin,
din Europa de Est și de Sud. Acest tip de analizare a tiparului a permis o mai bună înțelegere a
principalelor probleme cu care se confruntă urbanismul, dar a furnizat și alternative de management
urban în contextul orașelor în declin (Pallagst & Fleschurz & Said, 2017).
Aproape concomitent, între 2009 și 2013, s-a desfășurat și proiectul Cities Regrowing Smaller – Orașe
care cresc micșorându-se (CIRES)10 care a studiat problemele demografice și economice cu care se
confruntă orașele europene și a furnizat o direcție strategică pentru adresarea acestora. De asemenea,
acest proiect a introdus soluții creative și a stabilit o terminologie comună în ceea ce privește contracția
urbană la nivel european. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că acest proiect, prin intermediul
unuia dintre grupurile sale de lucru (2), a dezvoltat o interfață teorie-practică cu sprijinul
academicienilor și practicanților din domeniu11. CIRES a studiat țările europene, în special țările membre
COST (cu participarea a 35 de țări), analizând aspectul scăderii populației în toate orașele cu peste 5.000
locuitori, din 1990 până în 2013 (pe o perioadă de 5 ani) și comparând aceste orașe cu zonele învecinate.
După centralizarea datelor colectate din 7035 orașe din 35 țări, s-a realizat o hartă a zonelor în creștere
și în declin. Limita avută în vedere a fost un declin de 15%, în timp ce cazurile extreme au înregistrat

9 Managementul micșorării în context european - https://cordis.europa.eu/project/id/225193

10 Dezvoltat de acțiunea COST și sponsorizat de Uniunea Europeană prin intermediul Cooperării Europene în Știință și Tehnologie
11 Pentru mai multe informații, accesați: http://www.shrinkingcities.eu/fileadmin/Action_Poster.pdf

27
scăderi ale populației de peste 30%. Prin corelarea analizelor privind scăderile în dimensiune, s-au
identificat diverse tipologii, precum orașe mari care înregistrează o scădere rapidă și continuă, orașe
mari stabile, centre regionale mai puțin dinamice etc.
Concluzia analizei CIRES este că peste jumătate din orașele europene (3563 din 7035) se încadrează
într-unul din tipurile de contracție (A, B sau C) identificate. Țările cu cel mai mare număr de orașe în
declin sunt: Letonia, România, Lituania, Estonia și Bulgaria. Proiectul include date statistice, analiza
creșterii naturale, a migrației interne și externe, a forței de muncă și a numărului de locuințe
abandonate din orașele în declin. Cu toate acestea, cele mai recente date statistice nu au putut fi
comparate, deoarece bazele de date ale unora dintre țări sunt inexistente. În plus, a fost pentru prima
dată când un studiu riguros de asemenea magnitudine a prezentat dinamica orașelor europene. Studiul
atrage atenția asupra interpretărilor simplificate și, uneori, eronate a datelor demografice.

3.3 Contracția în Europa de Est12

3.3.1 Context specific
Pe parcursul istoriei recente a țărilor din Blocul Sovietic, creșterea urbană a fost determinată, în mare
parte, de dezvoltarea industrială, mai ale în anii '50 și '60. Deși România a continuat să aplice o
strategie de dezvoltare axată, aproape exclusiv, pe producție, țările învecinate, precum Ungaria și
Iugoslavia au început să se axeze, încă din anii '60, pe industria serviciilor, urmate în anii '70 de Polonia.
Discrepanțele dintre economiile țărilor din Europa de Est și de Vest au devenit evidente doar după criza
petrolului din 1973 și s-au accentuat în anii '80 odată cu recesiunea.
Orașele din Blocul Sovietic au suferit transformări similare și după 1990. Ideologia comunistă promova
imaginea unei societăți axate pe raționalizare și urbanizare, care a rezultat din principiile Mișcării
Moderne. În ciuda faptului că s-au inspirat din principiile comune ale Cartei de la Atena, economiile
controlate de stat din Europa de Est și economiile bazate pe piața liberă din Europa de Vest au generat
tipare foarte diferite de creștere urbană. Abordarea rigidă a orașului comunist - venerat și considerat
întruchiparea „uniunii socialiste” perfecte - se reflectă în caracteristicile comune ale orașelor
postcomuniste actuale, consecințe ale lipsei unei planificări strategice cu adevărat eficiente..
Unul dintre principalele efecte ale tranziției la economia de piață în aceste țări a fost reprezentat de
închiderea întreprinderilor de stat, care a avut ca rezultat creșterea ratei șomajului și extinderea
ruinelor industriale. La mijlocul anilor '90, pe măsură ce economia a început să-și revină, s-au realizat
multe intervenții incoerente sau chiar ilegale, sub pretextul unor politici de investiții, care au deteriorat
spațiile urbane, având efecte ireversibile, în anumite cazuri. Unii autori consideră că lipsa de interes în
ceea ce privește conectarea structurilor vechi la unele noi a reprezentat o reacție la orașul comunist,
suprareglementat.(Stanilov, 2010).
În mare parte, tiparele de urbanizare din aceste țări au rămas cu mult în urma celor din Europa de
Vest din punct de vedere al dezvoltării și, de multe ori, au aplicat standarde de infrastructură mult mai
scăzute. Spre sfârșitul perioadei comuniste, statul român controla cu strictețe compactitatea orașelor,

12Această secțiune are la bază studiile realizate de Dr. Ilinca Paun Constantinescu (România și Europa de Est) și CIRES / Tadeusz Stryjakiewicz
(Europa de Est), Karel Schmeidler (Republica Cehă), Erzsebet Vajdovich Visy (Ungaria), Tadeusz Stryjakiewicz, Emilia Jaroszewska, Szymon
Marcinczak (Polonia)

28
iar suburbanizarea era strict interzisă- lucru care nu s-a întâmplat în celelalte țări din Blocul Sovietic. În
orașele capitală și în centrele regionale cu funcții metropolitane, precum Brno din Cehoslovacia, Györ
din Ungaria, Cracovia sau Poznan din Polonia și Ljubljana din Slovenia, procesul de suburbanizare a
început încă din anii '80. După căderea comunismului, șocul demografic a fost resimțit pentru prima
dată în țările mai bogate, după care s-a extins și în celelalte țări. Împreună cu migrația și suburbanizarea,
scădereademografică a stat la baza declinului socio-economic din aceste orașe.

3.3.2 Percepție
În Europa de Est, fenomenul de contracție nu a fost recunoscut oficial, motiv pentru care nici nu a fost
inclus pe agenda publică. Percepția asupra contracției este vagă și de importanță minoră, reprezentând
obiectul unor dezbateri limitate la un grup restrâns de experți și profesioniști. Contracția nu reprezintă
un subiect principal de discuție și atrage foarte puțină atenție din partea cercurilor politice sau a
publicului general. Politicienii și administrațiile locale continuă să se concentreze pe creștere și
prosperitate economică, oricât de evazive ar fi acestea.
În Europa Centrală și de Est (postcomunistă), procesul de contracție este înțeles în două moduri, fie ca
un proces de suburbanizare, fie ca o criză la nivel de oraș. În primul rând, orașele în declin sunt
menționate atunci când se face referire la procesele de suburbanizare care au loc în aglomerările mai
mari ce pierd din populația din zonele centrale în favoarea periferiilor. Astfel, singurul aspect implicat
este cel demografic, iar în cazul acestei abordări, numărul de orașe în declin este foarte mare. Cea de-a
doua utilizare comună a conceptului de „orașe în declin” apare în contextul zonelor cu probleme aflate
în pragul unei crize socio-economice, printre care se numără orașele care se confruntă cu un declin
industrial rapid (monoindustrial) sau cu un declin al industriei extractive.
Nu există alte cercetări mai aprofundate cu privire la acest proces, care să se concentreze pe această
regiune. În general, politicienii, primarii și liderii comunităților locale nu doresc să dezbată acest subiect
din două motive principale:
- Contracția unui oraș este percepută drept un lucru, negativ, rușinos și deloc atractiv pentru
relațiile publice; și
- Termenul englezesc „shrinking” are o conotație negativă atunci când este tradus, mai ales în
limbile slavone13.
Contracția urbană și modul în care aceasta este reprezentată în literatura de specialitate din Republica
Cehă, Ungaria și Polonia sunt analizate mai îndeaproape în secțiunea următoare.

3.3.3 Trei țări din Europa de Est

În Republica Cehă (fostă parte din Cehoslovacia) creșterea și declinul urban urmează un tipar tipic
pentru Europa de Est. În secolul al XX-lea, în perioada postbelică, creșterea anumitor orașe a fost

13 În general, terminologia micșorării utilizată în engleză și germană are conotații negative în traducere, precum
déclin (declin), rétrécissement (micșorare), și décroissance (scădere). În rusă, adjectivele adăugate pentru a descrie micșorarea
includ: сокращающийся (contracție), убывающий and сжимающийся, (scăderea populației și micșorarea spațiului) [Averkieva, 2014]. În
ciuda identificării conceptuale a micșorării, aplicarea sa în studiile empirice variază foarte mult în ceea ce privește dimensiunea spațială și
temporală a delienării urbane [Cunningham-Sabot et al., 2010; Châtel, 2011].

29
limitată ca urmare a restricțiilor privind dimensiunea populației impuse de autoritățile comuniste. Praga,
orașul capitală, a fost limitat la 1.000.000 locuitori, în timp ce restul orașelor aveau alte limite. În anii
'80, a fost introdus un sistem centralist de structură urbană, în care anumite orașe erau stimulate în mod
voit să crească, în timp ce altele erau stimulate să se micșoreze. Spre sfârșitul anilor '80 și începutul
anilor '90, un nou val de orașe în declin a început să se contureze în Republica Cehă, iar schimbarea
structurii urbane a fost strâns legată de schimbările economice. Fostele regiuni miniere, precum
districtele Ústecký și Moravskoslezský au fost cele mai afectate. Guvernul ceh a fost nevoit să creeze
programe speciale de dezvoltare pentru aceste regiuni, pentru a preveni agravarea situației (mai ales
proiecte concentrate pe furnizarea unor oportunități mai bune de angajare). Procesul de contracție
treptată afectează astăzi mai ales orașele de dimensiuni medii (populație de 100.000 – 500.000), precum
Brno, Olomouc, Pardubice sau Hradec Králové. Deși aceste orașe sunt relativ prospere, ele continuă să-și
piardă locuitorii ca urmare a tendințelor demografice și a migrării spre Praga și zonele suburbane.
Această tendință se poate observa și la nivelul orașelor mici din regiunile periferice. În unele cazuri,
fostele orașe mercantile s-au transformat în sate mai mari, deoarece și-au pierdut funcțiile urbane.
În Ungaria, începând cu anul 1985, populația totală a început să scadă, deoarece imigrările nu
compensează deficitul rezultat din schimbările demografice naturale. În contextul acestui declin
general, se desfășoară un proces de restructurare spațială treptată. În regiunea centrală, urbanizată, din
jurul capitalei se înregistrează o creștere a populației, în timp ce în părțile de nord-est, est, sud-est și
sud-vest, populația continuă să scadă. În anii '80, mai ales în a doua parte a deceniului, Budapesta și
celelalte orașe mari, în special din partea de vest a țării (ex. Gyor), au înregistrat procese de
suburbanizare. Tendința de creștere a populației din așezările din apropierea marilor orașe a fost bine
documentată încă din anii '60, deși acesta nu era un rezultat al suburbanizării, ci mai degrabă al
migrațieidin regiunile rurale.
Budapesta beneficiază cel mai mult de pe urma migrației internaționale, înregistrând un tipar de
scădere demografică care s-a schimbat într-o traiectorie ascendentă începând cu anul 2007. Centura
urbanizată din jurul orașului crește constant și suprafața se extinde. Orașul este afectat de mai multe
tendințe contradictorii și controversate de creștere și declin, prosperitate și sărăcie, degradare și
regenerare. Există o diferență foarte mare între orașul capitală cu o populație de 1.740.000 locuitori (și
peste 2.500.000 locuitori în regiunea Budapesta) și următorul grup de opt orașe cu o populație de peste
100.000 locuitor. Toate aceste orașe sunt înconjurate de centuri suburbane în creștere, în timp ce
populația din marile orașe continuă să fluctueze (ascendent și descendent) începând cu anul 1990, în
funcție de fluxurile de migrație atrase de industriile locale.
În Polonia, după 1989, s-a înregistrat o accelerare radicală a depopulării și o perturbare a structurii
demografice din multe zone, ca urmare a colapsului agriculturii socializate, a fabricilor industriale de
stat și a eșecului restructurării economice din centrele industriale cu funcții singulare. Polarizarea tot
mai accentuată a structurilor socio-demografice se manifestă prin concentrarea populației în zonele
metropolitane și în depopularea zonelor periferice. Majoritatea zonelor metropolitane, care beneficiază
cel mai mult de pe urma tendințelor migratoare, au reușit să-și adapteze destul de repede economiile la
noile condiții de piață. Restul orașelor mai mici se confruntă cu probleme precum declinul industrial,
rate crescute ale șomajului și fluxul extern al populației (în special al tinerilor și al persoanelor cu studii

30
superioare). Este vorba despre fostele orașe industriale, în care predominau industriile grele, extractive
și textile, situate în mare parte în sudul Poloniei (fostele districte industriale).

3.3.4 Măsuri
Conform literaturii de specialitate, nu există strategii și politici care să vizeze în mod specific
contracția, dar există anumite politici sectoriale care pot fi interpretate drept răspuns la contracția
urbană și la problemele pe care le pune. De exemplu, în Republica Cehă și în alte țări din Europa de Est,
există inițiative de îmbunătățire a fostelor proprietăți imobiliare socialiste, dat fiind că nivelul scăzut al
calității locuințelor disponibile poate conduce la o contracție suplimentară. Reprezentanții orașelor au
început să fie mai atenți la problemele legate de dezvoltarea urbană, cu un nivel mai mare de
descentralizare, iar administrațiile locale au devenit mai active în adoptarea de măsuri și tehnici de
planificare strategică și dezvoltare economică locală (DEL). Administrațiile locale au început să utilizeze
în mod activ cadrele de dezvoltare furnizate de stat, precum sprijinul pentru parcuri industriale și
locuințe (în mare parte sociale și închiriate).
În Ungaria, Strategia Națională de Amenajare a Teritoriului și programele operaționale ale Noului Plan
de Dezvoltare a Ungariei, promovează o abordare integrată a regiunii urbane Budapesta. Scopul este
de a crește importanța transnațională a capitalei prin intermediul unei economii bazate pe cunoștințe,
prin modernizare tehnologică și prin servicii financiare, tehnice și culturale. Ca răspuns la contracția
urbană, proiectele de regenerare urbană a orașului Budapesta includ dezvoltarea intensă a transportului
în comun, regenerarea centrului orașului (punctul central al proiectului) și diverse proiecte de reînnoire
și reabilitare a districtelor degradate din interiorul orașului, inclusiv proiecte participative, experimente
de reabilitare socială și proiecte de redezvoltare orientate spre investiții.
Programul național Pol de Creștere se concentrează pe modernizarea și dezvoltarea specializată a
orașelor cu populații între 100.000 și 200.000 locuitori, punând accentul pe mobilizarea și
îmbunătățirea resurselor locale ale acestora, precum tradiții, valori culturale și patrimoniu natural. În
strategiile integrate de dezvoltare, fiecare oraș și-a identificat propria orientare speciale, precum
tehnologia, industriile creative, tehnologia mediului etc. Mai mult decât atât, există mai multe proiecte
care se axează pe reînnoirea centrului orașului (așa-numitele programe pentru piața centrală),
renovarea locuințelor și, mai ales, pe ecologizarea proprietăților imobiliare de mari dimensiuni,
construite din materiale prefabricate.
Pe lângă aceste programe cu obiective specifice, orașele din Ungaria au găsit numeroase răspunsuri
pentru schimbările socio-politice și restructurarea industriei. Orașul Gyor din nord-vest și Debrecen din
nord-est reprezintă exemple de succes în acest sens. Gyor beneficiază de pe urma legăturilor sale cu
Vestul, precum și cu Viena și Bratislava și a reușit să-și mențină și să-și reînnoiască importanța
industrială, care a fost consolidată prin recenta dezvoltare tehnologică și a educației superioare.
Debrecen, un centru tradițional cultural și educațional pentru estul Ungariei, se transformă într-un
centru de cercetare medicală și electronică, de transfer de cunoștințe și inovare. Pécs și Szeged din
partea de sud-vest și sud-est au luat măsuri în vederea valorificării bazelor educaționale, de cercetare și
culturale. În 2010, Pécs a fost Capitala Culturală a Europei. De asemenea, prin intermediul companiilor
multinaționale de producție, orașele Székesfehérvár și Kecskemét se transformă în centre secundare ale
regiunii urbane Budapesta. Miskolc și Nyíregyháza din nord-estul Ungariei sunt în continuare afectate de
restructurarea industrială.

31
Administrațiile locale proactive din Polonia folosesc adesea cadrele de dezvoltare furnizate de stat și
susțin programele axate pe parcuri industriale și locuințe (mai ales sociale și închiriate) pentru a
combate contracția. Unul dintre principalele instrumente ale politicii naționale aplicate la acea vreme a
fost crearea de zone economice speciale (ZES-uri) care ofereau, printre altele, stimulente fiscale cu
scopul de a reduce rata șomajului și de a implica fostele districte industriale în procesul de restructurare
(Stryjakiewicz 1999). Acele zone erau create în orașe sau regiuni în declin, precum Łódz, Wałbrzych și
Silezia de Sus. În Strategia Națională de Dezvoltare Regională 2010-2010, prioritățile prevăzute pentru
Polonia în domeniul politicii urbane au inclus revitalizarea zonelor problematice din orașe și
implementarea unor măsuri de oprire a suburbanizării necontrolate.

3.4 Fenomenul de contracție în România14

Majoritatea municipiilor și orașelor din România se confruntă cu o contracție accentuată, ca urmare a
transformărilor economice, sociale și demografice generate de procesul de descentralizate (aflat încă
în derulare). Cu toate acestea, participarea României, din punct de vedere academic și politic, la
inițiativele europene dedicate orașelor în declin este aproape inexistentă. Clasificarea și declasificarea la
întâmplare (de către stat) a multor orașe din România drept industriale, într-un interval foarte scurt, a
condus la o criză de identitate care s-a resimțit inițial drept o ruptură în ritmul natural de evoluție a
acestor orașe și, ulterior, drept o necesitate de a-și găsi o nouă direcție. Aceste lucruri se reflectă în
însăși structura acestor orașe care încep, pentru prima oară, să piardă locuitori. Aproape jumătate din
orașele românești și-au pierdut o cincime din populație comparativ cu anul 1989.
Datele statistice analizate arată că majoritatea orașelor din România, de diferite dimensiuni și tipuri
(orașe turistice, industriale, agricole, orașe port de-a lungul Dunării) se confruntă cu diverse forme de
declin socio-cultural, economic, fizic și demografic. În prezent, jumătate din orașele din România au cu
20% mai puțini locuitori decât în anii '90. În ultimii 30 ani, din cele 320 de orașe din România, 163 și-au
pierdut 20% din populație și 62 și-au pierdut 30% din populație. În timp ce majoritatea zonelor care se
confruntă cu un declin abrupt sunt situate în apropierea orașelor magnet, prospere, în orașele
marginalizate, fabricile, casele de cultură, spațiile de adunare și chiar și locuințele se închid sau sunt
abandonate, iar locuitorii lor sunt lăsați în urmă. Pe lângă scăderea generalizată a natalității, această
contracție drastică a orașelor este un efect al emigrării în masă, temporare sau definitive, care
reprezintă singurul mijloc de supraviețuire pentru locuitori, în contextul lipsei de atractivitate și
oportunități din orașul lor natal. Astfel, România se clasifică în top cinci la nivel global, în ceea ce
privește rata emigrării.
3.4.1 Context specific
Principalele circumstanțe care au determinat apariția proceselor de contracție în România pot fi
clasificate în două categorii. Prima categorie este reprezentată de moștenirea comunistă a unei
urbanizări bazate pe producție15 și a unei game largi de defecte în structura orașelor. A doua categorie
este reprezentată de tranziția la un sistem economic capitalist care a schimbat semnificativ factorii
economici și demografici.

14În mare parte, acestă secțiune are la bază și a fost extrasă din teza de doctorat a D-nei Ilinca Păun Constantinescu și din cartea Orașe
românești în declin (coautor al acestei lucrări)
15 Înainte de 1989, în România erau patruzeci și trei de orașe mono-industriale și jumătate din populație era angajată în domeniul producției.

32
Perioada de după 1989 este caracterizată de transformarea urbană. La scurt timp după căderea
sistemului centralizat, dezordinea a fost la putere în rețeaua urbană și o întreagă categorie de orașe și-a
pierdut identitatea și scopul economic, ceea ce a condus la un declin rapid. Această înșiruire de
evenimente a fost generată de intersectarea problemelor moștenite din ultimul deceniu al regimului
comunist și de transformările economice și demografice radicale din perioada postcomunistă. Această
nouă libertate în materie de dezvoltare urbană s-a ciocnit de vechile structuri sociale aflate în colaps și
de amintirea colectivă, creând confuzie.
Din punct de vedere economic, tranziția de la o economie centralizată, planificată, la un model
descentralizat bazat pe inițiative și capital privat necesita un proces de restructurare. În timp, acest
lucru a modificat aportul diverselor sectoare la economia națională. În 1990, producția reprezenta încă
principalul sector economic, cu un aport de 58,1% la venitul național. Odată cu căderea comunismului s-
a desființat și Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), care reprezenta singura piață de desfacere
pentru exporturile românești, ceea ce condus la reducerea activităților industriale pe termen lung.
Politica populistă de la începutul anilor '90 a insistat pe aplicarea unui program în două etape, și anume,
restructurare urmată de privatizare. Restructurarea companiilor de producție a început în 1993 (cu efect
asupra a treizeci de unități) și a continuat în 1994 (cu efect asupra a peste două sute de unități), când,
pentru prima dată, România s-a confruntat cu o rată crescută a șomajului (11% în 1994), mai ales în
orașele care dobândiseră statut urban în 1968 - Adjud, Huși, Bârlad și Darabani (peste 30%). În mod
surprinzător, în 1995, producția industrială a crescut, dar s-a dovedit a fi vorba despre o falsă creștere,
dat fiind faptul că industria minieră și marile companii naționale erau în continuare subvenționate de
guvern.
Politica de restructurare înainte de privatizare a zădărnicit multe reforme necesare. Restructurarea
industrială a început efectiv de abia după 1996, în contextul privatizării accelerate. De această dată,
unitățile aveau să fie restructurate după ce erau privatizate (din 1997 până în 2000). Subvenționarea de
către stat a ramurilor industriale cu performanță scăzută a încetat, ceea ce a condus la scăderea bruscă a
producției industriale. Cele mai afectate au fost industria minieră și industria chimică, în timp ce
industria alimentară și industria lemnului au fost afectate doar parțial. Anii 2000 au reprezentat
momentul privatizării giganților, precum fabricile SIDEX, Petromedia și Mioveni, ceea ce a rezultat într-o
creștere semnificativă, dar în mare parte, numărul persoanelor angajate în sectorul secundar a continuat
să scadă, în timp ce angajările din sectorul terțiar au înregistrat doar o ușoară creștere. În 2004, 2007 și
2012 s-au închis și mai multe unități industriale (Hunedoara, Reșița, Câmpia Turzii etc.). Impactul acestor
decizii se resimte și în ziua de azi, afectând structurile urbane și determinând creșterea industriilor de
servicii (terțiarizarea orașelor).
Adoptarea modelului societății capitaliste, împreună cu oportunitățile economice generate de
aderarea României la Uniunea Europeană au avut alte efecte pe termen lung asupra configurării vieții
urbane. Anumite megatendințe, precum globalizarea, automatizarea socială și culturală, inegalitățile
sociale și diversitatea culturală au fost exprimate drept polarizare. Cu toate acestea, trebuie ținut cont
de faptul că inegalitatea și polarizarea urbană, precum și coexistența tot mai accentuată dintre creștere
și declin reprezintă probleme principale ale societății contemporane. În cazul României, suprapunerea
acestor tendințe globale cu factorii locali crește dinamica urbană, făcând-o să devină rapidă și

33
imprevizibilă, „ceea ce impune adesea adaptare și repoziționare strategică” și nu foarte multe strategii
care să se succeadă în mod liniar.16

3.4.2 Demografie
Un factor cu impact puternic asupra mediului urban este reprezentat de tendințele și modificările
demografice17. Există două cauze care au determinat transformări semnificative în dimensiunea
populației. Prima cauză este rata natalității care a scăzut după 1990, odată cu eliminarea interdicției
privind avortul și a politicilor pro-natalitate, ceea ce a dus la îmbătrânirea populației. Cea de-a doua
cauză este ieșirea României din izolarea internațională, deschiderea pieței de muncă internaționale
pentru români, în 2004, aderarea la UE în 2007 și permanenta instabilitate politică, factori care au
generat valuri succesive de emigrare.
În ceea ce privește migrația internă, începutul anilor '90 au fost caracterizați de o creștere a orașelor
mari, odată cu eliminarea restricțiilor privind cifra populației. În primele șase luni ale anului 1990,
oamenii s-au mutat în masă în orașe precum Constanța, Timișoara, Craiova, Galați și Pitești,
determinând creșteri ale populației cu până la 10% - iar procentul populației urbane la nivel național a
crescut de la 53.2% în 1989, la 54,8% în 1992. Adoptarea Legii privind restituirea proprietăților
naționalizate în 1991, a generat un val de migrație înapoi din mediul urban spre cel rural. Astfel,
agricultura a redevenit o activitate principală în anumite zone ale țării, iar totalul populației urbane a
scăzut la 52,8% în 2002.
La nivel de oraș, există exemple concrete de creștere și scădere a populației în perioada 1989-2002. Ca
urmare a politicilor postcomuniste privind investițiile industriale, populația din Mioveni s-a dublat, iar
orașe precum Călan, Năvodari, Nucet, Filiași, Sovata și Seini au înregistrat creșteri semnificative la nivelul
populației. Pe de altă parte, orașele dezindustrializate la începutul anilor '90, precum Bălan, Moldova
Nouă, Anina, Predeal, Sinaia și Azuga, și-au pierdut o treime din populațieOrașele tradițional etnice
precum Brașov, Sibiu, Mediaș și Cisnădie, și-au pierdut aproximativ 20% din locuitori când aceștia au
decis, în mare parte, să emigrezecu precădere în Ungaria sau Germania.. Din 2002 până în 2012,
singurele populații urbane care au înregistrat o tendință ascendentă au fost cele din județele Ilfov și
Giurgiu, ca urmare a suburbanizării Bucureștiului. În restul țării, dezindustrializarea a continuat, fiind
acompaniată de o scădere îngrijorătoare a populației — Solca, Agnita, Roman, Târgu Frumos, Oneşti,
Buhuşi, Curtici, Ştei, Negreşti-Oaş, Corabia și Lupeni și-au pierdut încă 30% din populație. Orașele mici au
fost cele mai afectate de scăderea demografică în anii '90 și 2000, dar au existat și alte categorii de orașe
care și-au pierdut peste 30% din populație.18

16Consultați lucrarea lui Liviu Ianăși, „Noi practici în planificarea urbană. Oraşele mari din România în contextul integrării europene,” (teză de
doctorat, 2012).
17 Pentru mai multe informații consultați lucrarea lui Vasile Ghețău, „Depopularea României” – Orașe românești în declin - volumul 1
18Orașele care și-au pierdut peste 30% din populație în perioada 1989-2012: Bălan, Târgu Frumos, Bereşti, Solca, Moldova Nouă, Anina, Predeal,
Măcin, Cugir, Mediaş, Ştei, Reşiţa, Buhuşi, Tălmaciu, Bocşa, Agnita, Orşova, Roman, Cisnădie, Turnu Măgurele, Sulina, Negreşti-Oaş, Făgăraş,
Curtici, Hunedoara, Piatra-Olt, Oneşti, Sinaia, Oraviţa, Caransebeş, Vulcan, OţeluRoşu, Petroşani, Vânju Mare, Victoria, Braşov, Roşiori de Vede,
Azuga, Corabia, Vişeu de Sus, Buşteni, Bârlad, Bicaz, Vaşcău, Tecuci, Piatra Neamţ, Turda, Lupeni, Orăştie, Abrud, Lipova, Lugoj, Ţăndărei, Carei,
CâmpiaTurzii, Bacău, Vaslui, Jimbolia, Satu Mare, Sighişoara, Brăila, Dorohoi.

34
 Figura 1. Creștere și scădere demografică în România, după 1989, în funcție de dimensiunea
contracției și a orașelor19

Sursă: teză de doctorat Ilinca Paun Constantinescu

Figura 2. Creștere și scădere demografică în România, după 1989, în funcție de dimensiunea

contracției și a orașelor

19
Hărți și infografice din expoziția „Filtru de Informații”, oraganizată în baza proiectului Orașe românești în declin, la Muzeul Național de Artă
Contemporană, în aprilie-octombrie 2016. Credit foto: Tudor Constantinescu, 2016 / Infografic proiect Shrinking Cities. Orașe românești în
declin

35
 Sursă: teză de doctorat Ilinca Păun Constantinescu
3.4.3 Răspunsul urbanismului
În general, anterior anilor 2000, România pierdea locuitori în favoarea zonelor rurale, astfel, migrația
din zona urbană în cea rurală a redus procentul populației urbane la nivel național. Pe cale de
consecință, pentru a compensa aceste efecte, prin adoptarea Legii nr. 83/2004 s-a lansat un val de
declarare a anumitor comune drept medii urbane. Acest proces a fost defectuos din multe puncte de
vedere, în special din cauză că multe localități nu îndeplineau condițiile minime în acest sens, conform
Legii nr. 351/2001 privind Localitățile urbane de grad III, precum numărul minim necesar de locuitori,
acces la rețelele de comunicare, facilități etc. Unele dintre localități nu îndeplineau niciuna dintre aceste
condiții. Confruntându-se cu dificultăți majore de finanțare a administrațiilor lor locale
supradimensionate, unele dintre aceste localități, clasificate inițial drept rurale, care erau total
nepregătite pentru urbanizare, au solicitat să fie reclasificate drept rurale. Pe scurt, la orașele mici
create în 1989 s-au alăturat multe orașe noi și mai vulnerabile.
Spre deosebire de valul de urbanizare din deceniile anterioare, orașele create în mod artificial în anii
2000 și staza paradoxală a procentului populației urbane din ultimii treizeci de ani, reprezintă o
dovadă clară a declinului urbanizării și a problemelor legate de rețeaua urbană. Urbaniștii și geografii
au evidențiat mai multe probleme în ceea ce privește distribuirea teritorială a orașelor. Pe lângă rata
relativ scăzută a urbanizării (52% în 2012), municipiile și orașele sunt distribuite în mod inegal pe
teritoriul țării, fapt care determină o polarizare scăzută. Mai mult decât atât, există zone fără niciun
municipiu sau oraș pe o rază de 30 km sau chiar mai mult, nu există concurență reală între orașe, iar
zonele vacante din apropierea marilor orașe continuă să se extindă.
Diviziunea dintre dinamica urbană și răspunsul autorităților și a proceselor de planificare nu a fost
încă remediată. În ciuda unor inițiative inițiale de reformă, în principal studii și decizii guvernamentale,
elaborarea primelor legi privind dezvoltarea regională a durat zece ani. Când în cele din urmă a fost
promulgată în anul 2001, aceasta era deja depășită de transformările urbane care avuseseră loc20.
Legislația s-a confruntat imediat cu critici din partea profesioniștilor, mai ales în ceea ce privește
planificarea la nivel macro. Deși furniza reglementări detaliate privind planificarea la nivel micro,
reglementări care sunt adesea ignorate în practică, legea nu furniza niciun fel de instrucțiuni cu privire la
aplicarea principiilor la nivel macro. Venind în continuarea ideii de distribuire echilibrată a localităților pe
teritoriu, Legea 351 a vizat zonele în care nu existau niciun fel de așezări urbane pe o rază de 35 km,
precum și zonele rurale în declin, însă nu a adresat problema declinului urban. Lipsa de sprijin în
dezvoltarea urbană de după 1989, precum și eșecul guvernului de a recunoaște faptul că orașele
reprezintă factori de creștere pentru economia națională, au fost acompaniate de „abandon urban”21.

3.4.4 Probleme și oportunități în orașele mici

Cele mai vulnerabile elemente din rețeaua urbană sunt orașele mici. În timp ce orașele mari sunt
relativ stabile și oferă diversitate și oportunități, iar orașele de dimensiuni medii s-au adaptat la
transformările profunde determinate de era comunistă, baza piramidei urbane este cea mai afectată de

20 Ibidem 7
21 De arhitectul și urbanistul Liviu Ianăși.

36
contracție. Aceste orașe pot fi grupate în funcție de caracteristicile lor, fiecare grupă confruntându-se cu
diverși factori care determină contracția și având opțiuni diferite de răspuns la aceste probleme.
1. Orașele industriale
Dintre orașele industriale, orașele miniere formează o grupă de sine stătătoare (Baia Sprie, Anina,
Bălan, Brad, Cavnic, Motru, Rovinari, Moldova Nouă, Țicleni și orașele de pe Valea Jiului). Toate
aceste orașe împărtășesc imaginea dihotomică de „miner erou” / „miner șomer” și de comunități
extrem de variate, care erau cândva caracterizate de importanța lor economică și de natura periculoasă
a activității de minerit, precum și de practicile și activitățile din afara minei, și care au fost complet
divizate după închiderea minelor. Ca urmare a politicilor regionale și a lipsei de strategii autentice de
diversificare, zonele care se bazau pe o singură industrie au fost profund afectate de restructurarea
economică și de rata masivă a șomajului și a sărăciei care au urmat.
Orașele industriale se confruntă cu probleme similare, chiar dacă sunt diferite din punct de vedere al
profilului (metalurgie, extracția cărbunelui, chimie), dimensiunii (mici, >20.000 locuitori, mici-medii și
mari-medii) și istoriei (apărute în Evul Mediu, la începutul secolului al XX-lea, în perioada socialistă de
tip sovietic sau în perioada economiei centralizate). Zonele în declin sau abandonate au apărut rapid în
aceste orașe, proces care a fost accentuat de infrastructura slabă și inegală, ceea ce a creat diviziuni
mari între regiuni. Majoritatea zonelor industriale au fost abandonate la scurt timp după Revoluție, fără
niciun fel de intenție de a le schimba funcția sau de a le reabilita. Arătând reticență față de investițiile în
curățarea și convertirea fostelor terenuri industriale dezafectate, dezvoltatorii au preferat să
construiască pe terenuri neexploatate, care erau deja conectate la rețeaua de transport. Aceste acțiuni
au avut un impact major, nu doar asupra economiei, ci și asupra societății. Pe lângă lipsa de oportunități
de angajare și sărăcia generală, viața socială sterilă reprezintă una dintre cauzele principale ale emigrării
și contracției urbane. Fostele orașe industriale constituie majoritatea orașelor românești în declin, dar
nu sunt singurele aflate în această situație.
2. Orașe turistice, stațiuni balneo-climaterice
O altă categorie o reprezintă orașele mici turistice ale căror facilități – unele dețin patrimoniu
arhitectural – sunt abandonate temporar sau definitiv (ex. Băile Herculane, Borsec, Solca, Băile
Govora, Techirghiol și Căciulata). Dat fiind faptul că aceste orașe și-au menținut imaginea pozitivă,
revitalizarea acestora pare a fi soluția evidentă, dar acest lucru depinde de deciziile administrative și
economice care, de cele mai multe ori, sunt zădărnicite de conflicte privind titlul de proprietate. Astfel,
în ciuda unui potențial de regenerare evident, această categorie de orașe rămâne vulnerabilă.
3. Orașele port de-a lungul Dunării

Un al treilea grup este reprezentat de orașele port de-al lungul Dunării aflate în declin, precum Sulina,
Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea. Acestea se numără printre cele mai interesante orașe mici și mici-
medii din România, fapt datorat aspectului lor urban unic proiectat în secolul al XIX-lea, poziționării lor
periferice și deschise și zonelor lor înconjurătoare profund rurale.
4. Orașe agricole

37
Ultima categorie puternic afectată de contracție este reprezentată de orașele agricole (4), fostele sate
și comune construite în scopul producției agricole, care nu au avut posibilitatea de a-și dezvolta o
identitate urbană, precum Isaccea, Vânju Mare, Berești, Darabani, Babadag, Curtici. În general, aceste
orașe sunt situate în zonele de câmpie, departe de orașele mari și, de cele mai multe ori, sunt
deconectate de la infrastructură. Aceste orașe au fost construite în grabă, în ultimul deceniu al
comunismului și sunt caracterizate de forme de locuințe urbane introduse în mod artificial în mediul
rural și de mici zone industriale la periferii.

3.4.5 Efectele contracției

1. Ruralizarea
Ruralizarea mediului urban reprezintă o altă caracteristică a orașelor mici care merită analizată.
Aceasta poate fi o manifestare a continuității (caracterul rural nu s-a pierdut niciodată) sau o consecință
a sărăciei și regresiei. Astfel, în acest context, ruralizarea trebuie înțeleasă, pe de o parte, drept
reîntoarcerea la activitățile agricole și, pe de altă parte, drept o consecință a „migrației de reîntoarcere”
(tinerii pensionari și forța de muncă din anii '9022, precum și muncitorii concediați în anii 2000 încearcă
să supraviețuiască prin agricultură).
La celălalt capăt al spectrului, tendința de ruralizare poate fi o virtute tradusă printr-o alegere voită și
nu o expresie a regresiei. La urma urmei, reactivarea stilurilor de viață tradiționale cu integrarea
confortului modern reprezintă una dintre principalele preocupări ale arhitecturii contemporane. Poate
că unele dintre aceste orașe cu identități problematice și caracteristici urbane slabe, care prezintă o
tendință puternică de ruralizare, ar trebui încurajate să se transforme, pentru a rămâne fidele
trăsăturilor lor principale, devenind un tip de oraș în care confortul modern nu este tradus printr-un
atribut urban nepotrivit.
2. Dispariția treptată a atributelor urbane
Un alt aspect des întâlnit în studiile de caz analizate este dispariția treptată a atributelor urbane.
Aceasta variază de la închiderea sau fragmentarea unităților culturale sau comerciale publice, precum
Casele de cultură, cinematografele, „complexele comerciale” sau clădirile magazinelor universale, care
sunt înlocuite de mici afaceri temporare sau magazine de colț, acestea fiind mai dinamice și mai ușor de
gestionat, până la cazuri de sărăcie extremă în care locuitorii renunță la utilitățile urbane de bază,
precum încălzirea centrală sau furnizarea de apă, deoarece costurile sunt prea mari raportat la veniturile
acestora.
De asemenea, există și orașe mici cu caracteristici urbane care au un potențial neexploatat. Identitatea
acestora ar putea fi reactivată sau reinventată foarte ușor. În orice caz, viitorul acestor orașe trebuie
planificat ca parte din întregul sistem. Dat fiind faptul că aceste orașe mici sunt dependente de cele
mari, nu pot exista scenarii de dezvoltare izolate.

22În baza Legii nr. 60 din martie 1990, un număr mare de angajați (din întreprinderile de stat) au fost stimulați să iasă la pensie anticipat. Între
1990 și 1992, sub conducerea Președintelui Ion Iliescu și a Prim-Ministrului Petre Roman, numărul de pensionari a crescut cu 600.000.

38
 Caseta 1. Proiectul Shrinking Cities. Orașe românești în declin
PROIECTUL ORAȘE ROMÂNEȘTI ÎN DECLIN (2019 - PREZENT)
Proiectul Shrinking Cities. Orașe românești în declin, care include un număr mare de, cercetători,
artiști, arhitecți, urbaniști și mai multe evenimente recurente, reprezintă o inițiativă inovatoare de
creștere a nivelului de conștientizare cu privire la contracția orașelor românești — o problemă acută
și generalizată, dar puțin dezbătută, care este prezentată într-o formulă atractivă și interactivă, cu
intenția de a crea o perspectivă pozitivă asupra unui fenomen negativ. Scopul acestui proiect a fost,
pe de o parte, să furnizeze o imagine clară a stării actuale a orașelor din România și, pe de altă parte,
să arate măsura în care acest fenomen este trecut cu vederea în sfera publică românească, ca urmare
a concentrării exclusive pe procesele de creștere în discursul public. Următoarele aspecte au devenit
obiectivele proiectului: să crească nivelul de conștientizare cu privire la fenomenul de orașe românești
în declin, care este trecut cu vederea și să demonstreze nevoia de a redefini rolul arhitecturii și al
urbanismului
Cronologie:
2009-2013: CERCETARE
Teza de doctorat a Dnei Ilinca Păun Constantinescu, „Orașe românești în declin. O abordare
contemporană a contracției și declinului urban” (2013), Secția de Arhitectură din cadrul Universității
de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (UAUIM), București, coordonată de Ana Maria Zahariade,
Doctor în Arhitectură.
La zece ani după un prim eveniment care prezenta acest fenomen în Berlin (Shrinking Cities – Orașe în
declin, 2004, Berlin, Institutul KW de Artă Contemporană, organizat de Philipp Oswalt), expoziția
organizată în România a fost precedată teza de doctorat mențioantă mai sus, câteva încercări
nereușite de a organiza un proiect similar cu câțiva ani înainte și vizitarea a peste 60 orașe din
România într-un interval de 5 ani. Cercetările pe teren au dezvăluit pe de o parte, numeroase povești
despre spații abandonate, oameni care și-au pierdut scopul în viață și o stare generală de
decepționare și pe de altă parte, grupuri entuziaste de oameni cu inițiative culturale și sociale. Analiza
literaturii de specialitate și munca pe teren au contribuit la definirea orașelor în declin prin patru
componente ale contracție, o definiție aplicată realității din România. Contracția este rezultatul
interacțiunii complexe dintre mai mulți factori. Drept urmare, descrie un fenomen care produce
schimbări cantitative și calitative la nivel de oraș sau cartier și include următoarele aspecte: contracția
socială și culturală, contracția fizică, contracția economică și cea demografică.
2016: EXPOZIȚIA NAȚIONALĂ
Expoziția „Orașe românești în declin” organizată la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC),
Curator și concept: Ilinca Păun Constantinescu; Echipă de curatori: Asociația IDEILAGRAM; Arhitecți:
Tudor Constantinescu, Iulia Păun Curiman, Alexandru Păun, Laura Popa-Florea; Grafician: Gabriela
Belcineanu; Parteneri: ATU (Asociația pentru Tranziția Urbană); Finanțare: AFCN (Administrația
Fondului Cultural Național); Ambasada Republicii Federale Germania.
Expoziția organizată la București a vizat introducerea conceptului și creșterea nivelului de

39
conștientizare a publicului românesc cu privire la problema contracției urbane. Deși pare a avea
conotații integral negative, conceptul de contracție, cunoscut și sub denumirea de Schrumpfung în
literatura de specialitate germană, descrie forme complexe de declin urban.

Secțiunea „Filtru de Informații” din cadrul expoziției „Orașe românești în declin” organizate la Muzeul
Național de Artă Contemporană, în aprilie-octombrie 2016. Credit foto: Larisa Sitar, 2016
2019: PUBLICARE INTERNAȚIONALĂ
Shrinking Cities in Romania / Orașe românești în declin, Vol. 1: Research and Analysis / O cercetare
critică; Vol. 2: Responses and Interventions / Reacții și intervenții, Editor: Ilinca Păun Constantinescu,
DOM publishers, Berlin & Editura MNAC,
București.

Cele două volume de 800 pagini care au fost

publicate la nivel internațional, în engleză și
română, abordează subiectul orașelor
românești în declin drept un fenomen
răspândit. Publicația urmează structura
expoziției prezentate la MNAC în 2016 și vine
în completarea conținutului prin numeroase
articole scrise de cercetători de renume. Deși
contracția este percepută drept un fenomen
negativ, aceasta poate reprezenta un vector
pentru modernizare și inovare, reutilizare,
resurse alternative, creații artistice și

40
reevaluarea relațiilor interpersonale.
2021: EXPOZIȚIA INTERNAȚIONALĂ
Proiectul urmează să fie prezentat în cadrul Bienalei de Arhitectură de la Veneția, împreună cu
proiectul „Away” de Teleleu, în Pavilionul România „Fading Borders – Granițe care se estompează”.
IDEI ESENȚIALE ȘI REZULTATE
Principala întrebare care a apărut în legătură cu expoziția din 2016 și cu cartea, și anume: Cum poți
prezenta un subiect dificil în așa fel încât să creezi o percepție pozitivă asupra unui fenomen care este
adesea perceput drept complet negativ? Drept urmare, activitățile din cadrul proiectului s-au axat pe:
- cercetare și informare cu privire la fenomenul de contracție din România
- crearea unei platforme interdisciplinare pentru cercetători, artiști, arhitecți și urbaniști care să fie
vizibilă, axată pe acțiune și care să stimuleze dezbateri
- promovarea cât mai multor inițiative locale de jos în sus - stabilirea unei legături cu grupuri de
cercetare similare din Europa și furnizarea unui punct de plecare pentru elaborarea de politici urbane
care să vizeze orașele în declin, la nivel național
- evidențierea beneficiilor și oportunităților de a lucra cu comunități de orașe în declin și redefinirea
rolului arhitecturii și a urbanismului în aceste cazuri
- prezentarea unor idei complexe într-o formulare atractivă, care să atragă public nou.
Pe lângă rezultatele concrete, care au fost foarte apreciate de comunitatea profesională (expoziția
MNAC, evenimente interdisciplinare și artistice regulate, o conferință internațională și două volume
publicate), impactul acestui proiect a oglindit motivațiile și obiectivele specifice. Rezultatul pe termen
lung este contribuția pe care a avut-o acest proiect în crearea unei echipe cu o perspectivă
interdisciplinară asupra orașelor în declin și confirmarea relevanței muncii depuse odată ce aceasta
devine vizibilă.
Concept și cercetare: Ilinca Păun Constantinescu
Echipa de curatori, editori și cercetători: IDEILAGRAM (Tudor Constantinescu, Iulia Elena Păun, Laura
Popa Florea, Alexandru Păun, Gabriela Belcineanu)
Persoane care au contribuit la proiect: Ana Maria Zahariade, Ștefan Ghenciulescu, Călin Dan, Philipp
Oswalt, Tim Rieniets, Ilinca Păun Constantinescu, Vintilă Mihăilescu, Irina Tulbure, Vasile Ghețău,
Gabriel Pascariu, Șerban Popescu-Criveanu, Augustin Ioan, Dana Vais, Angelica Stan, Toader Popescu,
Bianca Mitrică, Bogdan Suditu, Ioan Ianoș, Liviu Ianăși, Vera Marin, Sorin Ioniță, Maria Voichiţa Grecu,
Manuela Stănculescu, Ioana Tudora, Tudor Constantinescu, Mihai Sima, Anca Trestian, Raluca Sabău,
Stejara Timiș, Andreea Iancu, Ioana Cîrlig, Marin Raica, Irina Tulbure, Andreea Chirică, Celia Ghyka,
Alex Călin, Radu Ponta, Oana Iacob, Tudor Giurgiu, Alexandru Belc, Gabriela Alexandrescu, Teodora
Ana Mihai, Cristina Sucală, Ion Barbu, Andrei Dăscălescu, Dragoș Dascălu, Angelica Stan, Irina Pața,
Ana-Maria Pălăduș, Emil Octavian Zorilă, Bogdan Jitea, Răzvan Delcea, Luminița Tatarici, Oana Chirilă,
Patricia Blidariu, Răzvan Popescu, Silvia Boeriu, Daniela Calciu, Ina Stoian, Alex Axinte, Cristi Borcan,
Oana Ţiganea, Simona Zărnescu- Braniște, Gabriela Pașcu, Marina Neagu, Alexandra Stoica, Mark
Lorant Mihat

41
 4. DE LA CERCETARE LA PRACTICĂ

REZUMAT
În ciuda faptului că principalele cauze ale micșorării urbane sunt reprezentate de macro-procese
politice, economice și demografice, acestea rezultă într-un fenomen extrem de dinamic,
imprevizibil, complex și variat la nivel urban și social, care necesită o abordare integrată și
transdisciplinară. Există în continuare multe probleme legate de înțelegerea generală a contracției
drept un fenomen urban, care trebuie aduse în prim plan pentru a putea crea instrumentele
necesare adresării problemei micșorării. Pe scurt, aceste probleme sunt reprezentate de:
 Înțelegerea incorectă a contracției ca urmare a discrepanței dintre date, cifre și realitatea vieții
(observată prin cercetare pe teren);
 Subestimarea complexității contracției și a necesității unei abordări integrate;
 Recunoașterea faptului că fenomenul de contracție este un proces continuu, dinamic șiimprevizibil; și
 Existența multor variații la nivelul termenului general, care necesită răspunsuri politice diferite

Cu toate acestea, contracția nu oferă doar obstacole și probleme, ci și oportunități de reimaginare a

viitorului multor orașe și comunități. Unele dintre potențialele aspecte pozitive sunt:
 Un viitor durabil și ecologic pentru municipii și orașe, cu mai mult spațiu, inclusiv spații noi, productive
din punct de vedere al agriculturii urbane. Oportunitatea de a redimensiona infrastructura în limitele
standardelor minime de servicii convenite oferă un potențial mai mare de durabilitate;
 Tendința de îmbătrânire reprezintă un efect al micșorării, dar prin încurajarea îmbătrânirii active și
utilizarea competențelor și expertizei se poate dezvolta o „economie de argint” prosperă;
 Pot apărea noi forme de densitate, care să înlocuiască densitatea construită cu cea socială, prin
relațiile și interacțiunile dintre oameni. Elementele de patrimoniu, care sunt adesea date uitării,
precum clădiri, situri de patrimoniu industrial și chiar vechile atracții turistice pot fi utilizate drept
locuri în care comunitățile să se poată întâlni pentru a-și conserva patrimoniul, pentru a crea noi spații
comunitare și chiar pentru a stimula economia locală;
 Din aceste situații de criză urbană se dezvoltă o gamă variată de noi forme de cultură populară și
înaltă. Adesea, orașele în declin reprezintă punctul de plecare pentru inovare culturală și manifestații
artistice spontane sau organizate.

Răspunsul politic la problema orașelor în declin poate fi clasificat în patru categorii generale și
oarecum secvențiale, în funcție de economia politică a unei țări sau a unei anumite localități.
Categoriile sunt: 1) Ignorarea contracției; 2) Combaterea contracției; 3) Acceptarea contracției și, cea
mai ambițioasă categorie, 4) Utilizarea contracției. Această secțiune include o serie de studii de caz
practice din Europa și România, pentru fiecare din cele patru categorii. Secțiunea Utilizarea
contracțieiinclude exemple pentru patru oportunități de reimaginare a fenomenului de contracție
menționate mai sus.

42
4.1 Provocările înțelegerii fenomenului de orașe în declin
Multe dintre sursele studiate pentru acest raport de analiză a literaturii de specialitate indică faptul că
înțelegerea cu adevărat a fenomenului de contracție reprezintă o precondiție pentru crearea de
instrumente care să avanseze lucrările în acest domeniu. Aceste provocări au fost menționate pe scurt
și în primul capitol din secțiunea privitoare la neajunsurile definirii orașelor în declin și a furnizării de
tipologii. Așa cum s-a mai spus anterior, mare parte din pregătire se bazează pe capacitatea de a fi lipsit
de prejudecăți și a vedea contracția drept o oportunitate de schimbare în bine. O parte din provocările
înțelegerii contracției sunt descrise mai jos.
4.1.1 Înțelegerea incorectă a contracției. Crearea unei legături între cifre și cercetarea pe
teren
În ciuda faptului că fenomenul de contracție urbană este destul de universal, esența lui este adesea
greu de identificat. În general, contracția se manifestă prin scăderea populației, creșterea numărului de
spații vacante și subutilizarea sau închiderea infrastructurii urbane existente, de la unități industriale, la
case de cultură, școli și spații publice. Pentru o mai bună înțelegere și interpretare a contracției,
experiența cercetării pe teren este esențială. Cifrele nu sunt suficiente pentru a reflecta manifestările
specifice ale contracției, care implică efecte economice, urbane și sociale, cartografierea fenomenelor,
relațiilor etc. Una dintre principalele capcane este utilizarea unei abordări mecanice atunci când se
analizează această relație de tip cauză-efect și utilizarea cu precădere a termenilor cu conotații negative,
de tip decădere, degradare, declin, abandon, dezurbanizare, criză urbană și schimbare demografică,
ignorând dinamica ce ar putea conduce la rezultate pozitive/ mai bune. Mulți autori au subliniat
importanța muncii de teren, care nu poate fi înlocuită de tabele și cifre. Mai mult decât atât, chiar și
munca de teren trebuie realizată ținând cont de faptul că și cele mai mici detalii pot fi extrem de
importante și că uneori, cantitatea este mai puțin importantă decât calitatea.
4.1.2 Complexitatea contracției. Necesitatea unei abordări integrate
De multe ori, creșterea și contracția apar simultan, în același oraș, creând goluri în țesutul urban și
polarizare. Același lucru este valabil și la scară mai mare, unde orașele marginalizate sunt adesea situate
în apropierea orașelor magnet, prospere. Pe lângă efectele specifice observate în zonele în declin,
trebuie ținut cont și de aspecte precum migrarea, egalitatea socială, schimbările climatice și durabilitate.
Acestea rezultă în (1) necesitatea de a adresa acest fenomen atât din punct de vedere global, ținând
cont de contextul regional, cât și din punct de vedere local, prin concentrarea pe specificul local și
observațiile de la fața locului și (2) în necesitatea unor abordări multidisciplinare sau chiar
transdisciplinare, care să includă studii urbane, geografie umană și științe sociale. Suprapunerea
domeniilor, perspectivelor și nivelelor este greu de pus în practică, abordarea integrată reprezintă
singura modalitate de adresare a complexității contracției (literatura de specialitate privind intervențiile
de regenerare urbană axate pe o anumită zonă este de asemenea foarte relevantă în acest caz).
4.1.3 Contracția ca proces continuu. Imprevizibilitate și dinamică
Una dintre principalele provocări o constituie capacitatea de a aborda contracția ca pe un proces: o
presupoziție, un mediu și un rezultat al relațiilor sociale aflate în continuă schimbare. Astfel, se ajunge
la ideea de a utiliza o planificare adaptabilă, reversibilă, în care construirea nu mai reprezintă un

43
obiectiv, ci un punct de plecare. Una dintre capcane este încercarea de a inversa tendința fără a înțelege
schimbările efective în ceea ce privește cererea de spații rezidențiale, de birouri și comerciale. În multe
cazuri, politica clasică pro-creștere, bazată pe piață și concurență s-a dovedit a fi ineficientă. Provocarea
strategică este să adresezi problemele actuale, dar să accepți faptul că viitorul rămâne incert. Astfel,
„flexibilitatea strategică devine mai importantă decât strategia însăși” (Wiechmann, 2014).
4.1.4 Varietatea fenomenului. Implicații politice diferite
Așa cum s-a arătat în prima parte, există multe variații ale contracției, motiv pentru care, diferite
tipuri de așezări sunt afectate în moduri diferite. Aceste așezări umane variază de la foste orașe
industriale din vestul Europei, orașe mari din SUA și orașe postsocialiste din Europa, până la orașe cu
caracteristici specifice din Asia. Suburbanizarea, globalizarea, dezindustrializarea și îmbătrânirea
populației apar în multe locuri și înțelegerea acestor tipare generale este importantă, dar doar dacă este
corelată cu particularitățile fiecărui context. Varietatea se bazează pe relația dintre diferite dimensiuni;
uneori, are la bază traiectoriile istorice și politice care au condus la starea actuală, în timp ce pentru
viitor și pentru diversele implicații politice este foarte importantă și varietatea sistemelor de planificare,
a instrumentelor financiare, a rolurilor jucate de părțile interesate etc. Drept urmare, analiza
caracteristicilor mediului construit și a datelor socio-economice nu este suficientă, trebuie analizat și
mediul politic în care se desfășoară aceste procese de contracție (Haase, 2014).

4.2 Potențiale efecte pozitive ale contracției

Mai mulți autori au subliniat deja faptul că este foarte important să existe o viziune în care contracția
să fie percepută drept o oportunitate de schimbare. Această secțiune analizează caracteristicile
contracției identificate în literatura de specialitate drept pozitive. Se poate planifica scăderea în locul
creșterii și îmbunătățirea calității vieții populației existente în locul concurării pentru investiții externe
de mari dimensiuni.
4.2.1 Sustenabilitate / Responsabilitate / Potențial ecologic23
Unul dintre aspectele des întâlnite în literatura de specialitate privind orașele în declin este
sustenabiliitatea. Conform mai multor autori, orașele în declin au potențialul de a deveni mai durabile în
viitor: scăderea populației și numărul mare de spații vacante creează un potențial de reducere a
intravilanului, ceea ce crește rezistența la fenomenele naturale extreme cauzate de schimbările
climatice. De asemenea, clădirile goale reprezintă o infrastructură care poate fi utilizată pentru
tehnologii și procese de producție noi, care implică energia regenerabilă, reutilizarea materialelor etc.
4.2.1.1 Peisajul reprezintă un instrument important, dat fiind faptul că spațiile vacante pot fi
transformate în zone penetrabile și pot fi conectate în coridoare verzi. Peisajul poate juca mai multe
roluri: (a) de instrument de planificare și proiectare sau (b) de producție: agricultură urbană, grădini
comunitare etc.
a. Peisajul drept instrument de planificare. Prin crearea mai multor goluri în masa construită,
contracția impune o mai bună integrare urbană și amenajarea spațiilor deschise, creând astfel
un echilibru între natură și elementele create de om, între spațiul verde și mediul construit.

23 Notă informativă 1 privind ecologia

44
 Astfel, peisajul orașelor în declin poate juca un lor important în utilizarea terenurilor și
proiectarea urbană, creând mai mult loc pentru natură. Din istoria arhitecturii reiese că orașele
create drept alternative la orașe mai mari, aglomerate și poluate, precum Orașul-Grădină al lui
Ebenezer Howard din secolul al XIX-lea sau Orașul Broadacre al lui Frank Lloyd Wright din secolul
al XX-lea, ce susțineau o morfologie absorbită într-un hinterland agricol. Conceptul bine
cunoscut și influent de Oraș-Grădină al lui Howard presupune o centură agricolă care să
furnizeze un mediu urban și alimente sănătoase pentru locuitori și, implicit, crearea unui spirit al
comunității. Mai târziu, în Statele Unite, Write a venit cu ideea Orașului Broadacre în care
agricultura și industria ar coexista într-un oraș complet dedensificat, aerisit și fără centru, care s-
ar putea integra în mediul rural.
Spațiile deschise de mari dimensiuni au fost utilizate sub formă de experimente de către IBA
(Expoziția Internațională de Construcții din Germania- consultați capitolul V) în proiectarea
orașelor în declin. Urbaniștii utilizează terenurile devenite vacante pe parcursul contracției drept
o componentă în modificarea structurii de bază a țesutului urban. De exemplu, multe dintre
fostele terenuri industriale pot fi redefinite în peisaje amenajate dominate de natură, unde s-ar
putea desfășura activități sportive și recreative pentru toate vârstele (parcuri de aventură, zone
destinate ciclismului și patinajului cu rotile, dar și zone destinate plimbărilor).
b. Peisaj (co) productiv. Viziunile și practicile privitoare la agricultura urbană organizate nu sunt
noi. Există multe exemple în istorie unde agricultura a reprezentat o soluție în momentele de
criză: în secolul al XIX-lea, aceasta a fost utilizată pentru a combate supraaglomerarea în orașele
industriale compacte, prin alienarea locuitorilor (consultați Howard, Wright); în secolul al XX-lea,
a fost utilizată drept metodă de restabilire a coeziunii comunitare și a sentimentului de
apartenență după cele două războaie mondiale (Grădinile Victoriei dintre cele două Războaie
sau proiectul lui Scharoun, Berlin) sau drept mijloc de relaxare într-un mediu politic controlat; în
secolul al XXI-lea, agricultura este percepută drept o activitate de tranziție care ar putea ajuta la
restabilirea capitalului social și a etosului comunitar după marile revolte economice și sociale.
Atitudinea generală față de agricultura urbană s-a schimbat după foametea cauzată de cele
două războaie mondiale: Republica de la Weimar (Germania de după Primul Război Mondial) a
adoptat o lege prin care acorda fiecărui cetățean dreptul la o parcelă pe care să o poată utiliza
pentru a cultiva hrană, iar Hans Scharoun a propus ca parcelele destinate grădinilor să fie incluse
în planul de reconstrucție al orașului Berlin. Alte variațiuni pe aceeași temă au fost Kleingärten
din Republica Democrată Germania (DDR), unde micile parcele de teren neconstruibile de la
periferiile orașele au devenit extrem de populare în anii '60 drept spații de recreere, care le
ofereau locuitorilor un sentiment de apartenență.
Modelul coproducției este tot mai des aplicat. Acesta utilizează și reinterpretează principiile
Noului Urbanism American care susține crearea de cartiere și comunități într-o lume tot mai
atomizată și egocentrică. Coproducția implica colaborarea dintre administrația locală și
comunitate în vederea creării de servicii publice utilizate la acea vreme de cetățenii care le
creaseră. Conform celor de mai sus, încă de la începutul secolului al XX-lea, există exemple de
grădini comunitare și parcele mai mari de teren gestionate în mod colectiv, sub diverse forme de
organizare și regimuri de proprietate. Ca urmare a crizei dezindustrializării, s-a pus problema
dacă este cu adevărat posibil să se trează de la producția industrială urbană la producția agricolă
urbană (așa cum este cazul orașului Detroit, prezentat în secțiunea 4.3).

45
4.2.1.2 Scale down și slowdown reprezintă un alt concept important prin care se stabilește standardul
MINIM de servicii și infrastructură necesar pentru a asigura egalitatea și ajustarea condițiilor de trai.
Acest concept vizează îmbunătățirea calității vieții, a durabilității și diversității comunităților locale într-o
economie globalizată și accelerată, prin valorificarea calităților locale în loc de a urma fluxul global (De
exemplu, mișcarea Cittàslow e o rețea internațională de orașe a cărei obiectiv este furnizarea unui stil de
viață durabil și sănătos pentru locuitori, prin consumul de hrană cultivată local, relansarea
meșteșugurilor tradiționale și activități comunitare culturale și recreative desfășurate într-un ritm mai
lent. Pentru mai multe detalii, consultați www.cittaslow.net sau https://natura2000.ro). Astfel, orașele
în declin pot beneficia de pe urma noilor oportunități, precum utilizarea eficientă a resurselor și crearea
unui oraș mai sănătos și ecologic.
4.2.2 Îmbătrânire activă24
Îmbătrânirea orașelor este un fenomen general la nivel global, care devine tot mai important pentru
Europa și mai ales pentru orașele în declin. Demografia orașelor în declin se manifestă nu doar prin
contracția populației, ci și printr-o creștere a numărului de persoane în vârstă raportat la populația
generală. Mai mult decât atât, rolul persoanelor în vârstă în economia locală și în posibilitatea de trăi o
viață activă mai lungă și mai sănătoasă, devine din ce în ce mai evident. Indexul Îmbătrânirii Active al
UNECE (Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite) este un concept multidimensional care se
referă la o situație în care oamenii continuă să participe la piața muncii oficială, să se angajeze în
activități productive neplătite (precum îngrijirea membrilor familiei și voluntariat) și să trăiască o viață
sănătoasă, independentă și sigură pe măsură ce înaintează în vârstă. Politicile de îmbătrânire activă sunt
elaborate la nivel național și local pentru a adresa această varietate de dimensiuni: furnizarea de
posibilități pentru o viață profesională mai lungă, asigurarea implicării sociale, încurajarea stilurilor de
viață sănătoase și furnizarea de oportunități pentru o viață independentă, atât pentru bărbați, cât și
pentru femei25.
Contracția urbană și îmbătrânirea populației reprezintă o cauză și un efect una pentru cealaltă. Odată
cu contradicțiile economice și culturale apare și scăderea numărului de adulți tineri, ceea are ca rezultat
o așezare mai puțin dinamică. Totuși, acest lucru se aplică doar în cazul în care populația îmbătrânită
este percepută drept pasivă, cu resurse limitate de oferit și cu un nivel înalt de cerere în ceea ce privește
serviciile medicale. Astfel, perspectiva pozitivă se bazează pe faptul că multe persoane în vârstă pot
continua să fie active, deoarece presiunea că vor fi înlocuiți este extrem de mică – dacă se pensionează,
multe din locurile de muncă ar rămâne vacante sau ar dispărea cu totul – ceea ce rezultă într-o varietate
mică de servicii. Dat fiind faptul că nivelul de concurență pentru locurile de muncă nu este foarte ridicat
și modul în care se realizează anumite lucruri nu trebuie să se schimbe, experiența profesională
acumulată de aceștia este în continuare relevantă. Cu toate acestea, pentru a se putea baza pe această
energie, orașele în declin trebuie să sprijine îmbătrânirea activă, purtându-se bine cu persoanele în
vârstă.
Încă din 2007, Organizația Mondială a Sănătății a prezentat instrucțiuni pentru orașe prietenoase cu
vârstnicii26. Într-un oraș prietenos cu vârstnicii se recomandă ca politicile, serviciile, cadrul și structurile

24 Notă informativă 2 privind îmbătrânirea activă în orașele în declin

25 (https://www.unece.org/population/aai.html).
26 (https://www.who.int/ageing/publications/Global_age_friendly_cities_Guide_English.pdf)

46
să susțină și să permită îmbătrânirea activă a locuitorilor, prin recunoașterea gamei largi de capacități și
resurse oferite de persoanele în vârstă. De asemenea, un astfel de oraș trebuie să anticipeze și să
răspundă în mod flexibil la nevoile și preferințele legate de îmbătrânire, să respecte deciziile și alegerile
legate stilul de viață a acestor persoane, să-i protejeze pe cei mai vulnerabili și să promoveze includerea
și contribuția acestora în toate aspectele vieții comunitare.
În ciuda faptului că se confruntă cu previziuni de îmbătrânire demografică, Europa de Est nu s-a
implicat încă, în mod activ, în schimburile internaționale privind politicile și programele specifice axate
pe îmbătrânire27. Agenda publică din această parte a lumii (care se confruntă încă cu numeroase
provocări moștenite din trecut) nu include în momentul de față subiecte privind pregătirea pentru
fenomenul de îmbătrânire a orașelor. Situația României este relevantă pentru furnizarea unui punct de
pornirea în introducerea acestui subiect pe agenda publică, precum și pentru stabilirea de acțiuni cheie
în acest sens. Un pas important pentru creșterea nivelului de conștientizare publică a fost reprezentat
de Strategia Națională pentru Promovarea Îmbătrânirii Active și Protecția Persoanelor Vârstnice 2015-
2020. Cel mai probabil, elaborarea acestui document oficial are legătură cu Anul european al
îmbătrânirii active și al solidarității între generații (2012) care a determinat mobilizarea autorităților
centrale din statele membre. O viitoare publicați a Băncii Mondiale axată pe orașele pregătite pentru
îmbătrânire, va include un studiu de caz aprofundat asupra României și este posibil să includă sugestii
suplimentare de acțiuni urbane.
4.2.3 O nouă formă de densitate28
Această secțiune se referă la noile calități spațiale pe care le dezvoltă orașele în declin, în ceea ce
privește spațiul sau clădirile.
B.3.1. Densitatea construită înlocuită de densitatea socială.
În primul rând, densitatea scăzută poate îmbunătăți calitatea vieții dacă este echilibrată prin diverse
activități. Densitatea construită este înlocuită de o densitate socială cu funcții culturale și de
interacțiune. Literatura de specialitate privind orașele în declin arată că acest obiectiv poate fi atins prin
concentrarea activităților în nuclee și prin utilizarea peisajului. Astfel, se stabilizează o formă importantă
de densitate urbană, păstrându-se și zonele verzi în scopuri de mobilitate. Toate acestea reprezintă o
interpretare a ideii de oraș compact, în care suburbanizarea trebuie controlată. Urbaniștii trebuie să
găsească un echilibru între dedensificarea orașului și crearea unui oraș compact, pentru a reduce
costurile utilităților și transportului.
B.3.2. Patrimoniu. Valorificarea resurselor neutilizate sau uitate
Majoritatea orașelor în declin dețin resurse adesea uitate, care trebuie cultivate și dezvoltate. Aceste
valori pot varia de la clădiri istorice, patrimoniu industrial, valori naturale, până la patrimoniu imaterial,
precum tradițiile. Pentru ca această abordare să fie durabilă, patrimoniul trebuie să devină mai atractiv
ca loc de utilizat, de trăit și trebuie să fie mai bine exploatat. De exemplu, prin reutilizarea/ convertirea
permanentă a spațiilor abandonare sau prin utilizări temporare (așa cum se prezintă în proiectul Urban
Catalysts – Catalizatori urbani), se poate atrage atenția asupra acestor resurse neutilizate.

27 Așa cum arată harta OMS – Rețeaua Globală a Orașelor și Comunităților Prietenoase cu Vârstnicii.
28Notă informativă 3 – cartografierea legăturilor sociale și a patrimoniului local drept resursă și a locurilor de întâlnire a oamenilor – calitatea
vieții pentru locuitori

47
4.2.4 Inovație și creativitate29
În aceste locuri caracterizate de criza urbană, începe să apară o gamă variată de noi forme de dezvoltare
culturală populară și înaltă. Adesea, orașele în declin reprezintă punctul de plecare pentru inovare
culturală și manifestații artistice spontane sau organizate. Indiferent dacă este vorba de muzică, artă,
arhitectură, literatură, fotografie sau film, acestea sunt adesea inspirate din culturi noi dezvoltate din
viața de zi cu zi, care se bazează atât pe potențialul, cât și pe dificultățile cu care se confruntă aceste
orașe. Drept urmare, aceste forme de dezvoltare culturală joacă un rol important în redefinirea
identităților și sănătatea mentală, oferind abordări importante pentru conceperea modelelor de acțiune
(Oswalt, Proiectul Shrinking Cities, Cultura contracției). Mai jos sunt enumerate câteva exemple de
creație:
a. Mișcări artistice generate de crize. Arta, literatura și umorul reprezintă formele de
rezistență utilizate de orașul minier Petrila din România, de-a lungul istoriei sale, așa
cum se poate observa în lucrările scriitorul local I.D. Sârbu, renumit în perioada
comunistă. În perioada postindustrială, cunoscutul artist contemporan Ion Barbu a
acceptat schimbarea prin artă, chiar dacă a recunoscut că declinul este inevitabil (cazul
Petrila este prezentat în secțiunea 4.3)
b. Orașele în declin și muzica tehno și house din Detroit, noul val indie și hip-hop din
Manchester etc. Clădirile goale și spațiile vacante abandonate cu mult timp în urmă de
industrie, au oferit tinerilor oportunitatea de a crea noi forme de producție și recepție
muzicală, precum petrecerile din depozite, rave-uri și cluburi (studiul de caz privind
Rockerill din Charleroi este prezentat într-o casetă)
c. Orașele în declin și filmul (consultați festivalul de film Shrinking Cities)
Așa cum se poate observa în literatura de specialitate, patrimoniul, cultura și creativitatea sunt
catalizatori ai dezvoltării urbane în orașele în declin. Secțiunea următoare prezintă mai multe exemple în
acest sens.

4.3 Răspunsuri politice la contracția orașelor

Această secțiune arată modul în care provocările înțelegerii contracției (A) și efectele pozitive ale
contracției (B) se reflectă în guvernare. Așa cum arată literatura de specialitate, tipurile de răspunsuri
politice la problema contracției variază între ignorarea, combaterea, acceptarea și utilizarea contracției.
4.3.1 Răspuns politic 1. Ignorarea contracției
În Vest, dar mai ales în Europa de Est, în localitățile în care contracția nu este recunoscută cu adevărat,
datele sunt puse la îndoială, trivializate și date la o parte. Prin faptul că nu se recunoaște existența unei
probleme, se blochează orice formă de reformă. Contribuțiile aduse celor două volume ale lucrării
„Orașe românești în declin” arată că această atitudine exista încă din anii '90, dar că în prezent, aceasta
a început să se schimbe.

29 Notă informativă 4 – culturi noi, redefinirea identităților, mijloace de exprimare.

48
4.3.2 Răspuns politic 2. Combaterea contracției
Această politică se bazează pe ideea că orașul trebuie să crească din nou și că contracția este strict
temporară. Acest lucru este evidențiat prin două exemple, unul din fostul Bloc Sovietic (Dresden) și unul
din Statele unite (Detroit), ambele cu rezultate neașteptate. Aceste exemple sunt relevante în ceea ce
privește nevoia de flexibilitate și modul în care administrația locală a ajuns la această concluzie doar
după eșecul unei abordări bazate pe concurență și stimulente de stat axate pe piață, care viza creșterea,
dar de fapt a dus la investiții nereușite.

49
 STUDIU DE CAZ: COMBATEREA CONTRACȚIEI
DRESDA, GERMANIA
O încercare inițială de inversare a tendințelor, urmată de adaptarea la tendințe,
care a avut rezultate mai bune
La scurt timp după schimbările politice din 1989 și 1990, Dresda a fost supusă unor activități dinamice de construcții,
dar, la fel ca în cazul celorlalte orașe din Germania de Est, investițiile destinate amenajării teritoriului s-au concentrat
inițial pe periferiile orașului. Planurile pentru centrul orașului erau blocate de opinii învechite privind principiile de
proiectare urbană și de titluri de proprietate controversate. Fiind profund influențate de stimulentele naționale
pentru investiții, construcțiile de locuințe au atins un vârf istoric între 1995 și 1998, cu un nivel anual de finalizare de
peste 5.000 locuințe. Acest nivel era de două, până la cinci ori mai mare decât în celelalte orașe comparabile din
Germania de Vest. În mod paradoxal, construcțiile și emigrarea au atins valori maxime în aceeași perioadă de după
reunificare, iar orașul a pierdut 60.000 din 500.000 locuitori pe parcursul unui singur deceniu. Rezultatul a fost
reprezentat de un exces de locuințe, care a condus la o rată de neocupare de peste 20% la sfârșitul deceniului. Cu
toate acestea, în anii '90, administrația locală era în continuare concentrată pe obiective de creștere.
Etapa I – Ignorarea contracției / Concentrare pe creștere (1990 - 1995)
În 1991/92, departamentul de urbanism a pregătit trei planuri strategice majore: o strategie de dezvoltare a orașului,
o viziune pentru centru și un concept de transport. Obiectivul ambițios era de a inversa tendința populației în
scădere și de a transforma Dresda într-un oraș al imigrării. Urbaniștii se așteptau la o creștere de 500.000 locuitori în
2005, iar strategia de dezvoltare a orașului estima un necesar de 50.000 locuințe noi, 700 hectare (1.729 acri) de
zone comerciale și peste 3 milioane m2 de noi spații de birouri. Un alt obiectiv îl constituia protejarea și conservarea
cartierelor istorice ruinate de cei peste 50 ani de deficit economic.
Etapa II – Restructurarea urbană (1996 - 2001)
În a doua parte a anilor '90, orașul și-a schimbat politica și s-a concentrat pe reabilitarea mai multor zone de locuințe
construite în anii '70 și '80, care deveneau tot mai sărace și stimulau emigrarea și inegalitatea socială. 9 municipalități
cu un total de 34.000 locuitori au fost încorporate în orașul Dresda. Noua populație de 471.000 locuitori din zona
municipală extinsă corespundea aproximativ cu populația înregistrată de același oraș cu doar cinci ani în urmă.
Dresda a fost inclus în programul federal Stadtumbau Ost (Restructurarea orașelor din est), care beneficia de un
buget pe opt ani de 2,7 milioane euro, al cărui obiectiv era stabilizarea pieței locuințelor prin demolarea clădirilor
abandonate sau subutilizate și îmbunătățirea zonelor de locuințe mai stabile. Ca precondiție pentru primirea de
fonduri, municipalitățile erau obligate să elaboreze concepte de dezvoltare integrată pentru teritoriile lor. Începând
cu anul 2001, noul plan strategic pentru Dresda nu mai era concentrat pe creștere, ci pe ideea de oraș european
compact, cu un centru urban atractiv, consum redus de teren și un nivel stabil de poluare. De asemenea, se poate
construi un număr maxim de 1.000 clădiri noi pe an și un anumit procent din terenurile industriale dezafectate vor fi
transformate în spații verzi. Aproape 10.000 locuințe au fost demolate din 1989 până în prezent. Aceste zone au fost
sau urmează să fie reutilizate ca spații verzi sau potențiale locuințe individuale.
Etapa III - Reurabanizarea (prezent)
În prezent, în Dresda, zonele afectate de contracție și declin sunt situate în apropierea comunităților prospere și
bogate. Provocarea strategică este de a face aceste cârpeli, acceptând în același timp faptul că viitorul rămâne
imprevizibil. Astfel, flexibilitatea strategică devine mai importantă decât strategia în sine. În acest caz, poate pentru
prima dată în istoria urbanismului modern, urbaniștii au renunțat la iluzia unei noi creșteri, concentrându-se pe
crearea unei paradigme de deconstructivism. Deși regiunea continuă să-și piardă din populație, orașul a înregistrat o
creștere neașteptată a populație de 25.000 locuitori. Procesele de suburbanizare s-au transformat în procese de
reurbanizare, cu o natalitate în creștere, mai puțină suburbanizare și un echilibru pozitiv al migrării.

50
 STUDIU DE CAZ: COMBATEREA CONTRACȚIEI
DETROIT, SUA
Proiect emblematic eșuat, urmat de soluții durabile
Orașul Detroit a început să intre în declin în anii '60 și, în ciuda faptului că țesutul său urban se afla în declin,
suburbiile zonei metropolitane continuau să se extindă. Un vârf al crizei a fost reprezentat de revoltele din 1967
cauzate de excluziunea rasială și socială. Ca răspuns la această situație, prima încercare a fost de a utiliza proiecte de
dezvoltare de mari dimensiuni pentru a promova revitalizare orașului. Speranța era ca prin intermediul modernizării
clădirilor și a proiectelor emblematice să se combată micșorarea. Printre acestea s-au numărat un complex de tip
„centru civic” pe malul râului, Sala și Arena Cobo, care reprezentau cele mai mari facilități pentru convenții din lume
și Centrul Renaissance Detroit. În ciuda investiției mari din partea statului, dezvoltarea nu a atras investitori privați și
a rămas pustie. În loc să se recunoască problemele acestei metropole disfuncționale, care au accentuat extinderea,
efectul gogoașă și segregarea, orașul s-a concentrat pe un proiect utopic, fără pic de viziune durabilă în ceea ce
privea viitorul orașului.
După un declin continuu care a dus la etichetarea orașului drept „cel mai periculos” sau „cel mai violent” timp de
mulți ani, au început să apară schimbări neprevăzute în spațiile vacante din Detroit, prin intermediul unui proces de
reimaginare, care ar fi fost de neconceput în trecut și care promova conservarea naturii și utilizarea spațiilor vacante
în scop agricol de mediu și comercial. De la cel mai notoriu oraș în declin din SUA, la cele 1500 de grădini auto-
sustenabile, orașul Detroit a reușit să-și schimbe radical imaginea, transformându-se din „Orașul Automobilelor” în
cel mai renumit exemplu de agricultură urbană la scară mare care se suprapune cu alte funcții urbane.
Ideea contemporană de agricultură urbană implică producția auto-sustenabilă de produse agricole în interiorul
orașului și unii sociologi, precum Bernd Hamm, susțin că aceasta ar trebui inclusă în mod strategic în planificarea
urbană. La scară mai mică, atunci când este vorba despre un oraș de dimensiuni normale, se accentuează ideea de a
avea un oraș mai bun, fără creștere, iar agricultura urbană, parcelele comunitare de cultivare, grădinile, locurile de
joacă improvizate și silvicultura urbană reprezintă o parte din noua imagine a orașului. O nouă tendință apărută este
cea a cartierelor agricole, care presupune concentrarea agriculturii în cartiere și vizează mai ales milenarii înstăriți
care își doresc tot mai mult alimente proaspete și neprocesate.
Michigan Urban Farming Initiative – Inițiativa Agricolă Urbană din Michigan reprezintă un exemplu bun de
organizație non-profit, înființată în 2012 care a creat primul cartier agricol urban durabil din America. Acesta include
o fermă cu o suprafață de 3 acri și se concentrează pe insecuritatea alimentară într-una din comunitățile istorice din
Detroit care se află în curs de degradare. Organizația dorește să creeze un Centru de Resurse Comunitare cu
programe educaționale, un spațiu de întâlnire situat peste drum de grădină, o cafenea și două unități comerciale
pentru prepararea mâncării. Produsele sunt gratuite pentru toată lumea și ferma este deschisă pentru recoltare în
diminețile de sâmbătă. Campusul agricol care a oferit sprijin cartierului a atras noi locuitori și investiții în zonă.
Detroit Black Community Food Security Network – Rețeaua pentru Siguranța Alimentară a Comunității Afro-
Americane din Detroit administrează cele mai mari grădini din Detroit, cultivă fructe și legume care sunt vândute în
piețele agroalimentare locale, angajează persoane cu jumătate de normă și folosește voluntari pe care îi
compensează cu alimente.
Oakland Avenue Urban Farm – Ferma Urbană de pe Oakland Avenue organizează frecvent evenimente comunitare,
cine de tip „farm-to-table” (include strict produse cultivate în ferme) și petreceri. Cartierele agricole creează un
mediu sigur și mai atractiv pentru persoanele nou venite în oraș.
Ce trebuie reținut din exemplul Detroit este că proiectele emblematice masive nu pot opri declinul, mai ales atunci
când acestea sunt grăbite de o schimbare semnificativă a bazei economice a orașului. În schimb, o combinație de
politici mai progresiste ar putea da rezultate în astfel de locuri, mai ales dacă amenajarea teritorială regională este
sprijinită de abordări de guvernare comune și un anumit nivel de redistribuire a resurselor din zonele aflate în
creștere, spre cele aflate în declin.

51
4.3.3 Răspuns politic 3. Acceptarea contracției
Această politică se axează mai mult pe modalități de menținere, decât pe modalități de atragere.
Tendința este de a încerca o stabilizare a populației, iar strategiile vizează îmbunătățirea calității vieții
pentru locuitorii existenți. Acest lucru se poate obține prin utilizarea și îmbunătățirea mediului construit,
fie prin utilizări noi („noile idei trebuie să se folosească de clădirile vechi”), fie prin adaptarea clădirilor
vechi, care corespunde conceptului de „vârsta a treia in propria locuință”. Această abordare este
prezentată în studiul de caz realizat asupra Orașului Brno din Republica Cehă și este evidentă și în
abordările Germaniei și a Regatului Unit în ceea ce privește pregătirea pentru declin.

STUDIU DE CAZ: ACCEPTAREA CONTRACȚIEI

BRNO, REPUBLICA CEHĂ
O abordare de jos în sus, către un focus pepe sprijinul familial
După cel de-al Doilea Război Mondial, Orașul Brno a crescut de la 285.000 locuitori la aproximativ
388.300 locuitori în 1990. În anii '60 și '70, s-au construit ansambluri mari de locuințe în districtele de la
periferiile orașului. În perioada comunistă, forța de muncă era angajată în industrie (în mare parte în
industria utilajelor. După 1989, o parte din forța de muncă a trecut de la industrie la servicii. În mod
remarcabil, Brno a devenit centrul IT al Cehiei. Cu toate acestea, noile zone industriale au fost construite
la marginea orașului. În 2001, populația generală era de 376.000, iar în prezent există o ușoară tendință
ascendentă.
O abordare de jos în sus a condus la focus pe familie. Ușurarea vieții pentru familiile locale este
considerată a fi principala soluție în adresarea problemelor legate de contracția orașului. Începând cu
anul 2008, autoritățile urbane au subvenționat „coeziunea familială” prin măsuri de îmbunătățire a
echilibrului casă-serviciu și a incluziunii sociale a părinților cu copii. În plus, familiile beneficiază de
consultanță gratuită și asistență prin intermediul centrelor de contact locale, create ca parte din așa-
numitul proiect „Punct Familial”. Pentru orașele în declin, crearea unui mediu prietenos cu copiii
reprezintă o strategie inteligentă, deoarece poate reprezenta un factor decisiv în alegerea familiilor
locale de a rămâne în cartierul respectiv, prevenind astfel contracția și mai accentuată a comunității
locale.
*bazat pe Schmeidler, K. (2012 in Urban Regeneration and Revitalization Strategies in the Czech Republic
– 2012 în Strategii de Regenerare și Revitalizare Urbană în Republica Cehă)

52
 STUDIU DE CAZ: ACCEPTAREA CONTRACȚIEI
WANSLEBEN, GERMANIA
O abordare de sus în jos din cadrul Expoziției Internaționale de Arhitectură (IBA) din Germania
Wanzleben este un oraș mic, cu o populație de 5.200 locuitori, situat în regiunea agricolă istorică
numită Börde. Orașul nu mai este reședință de district, motiv pentru care și-a pierdut din locurile
de muncă, locuitori și importanță. În ciuda faptului că orașul se confruntă cu un proces de
contracție, acesta beneficiază de o bază bună de capital social datorită istoricului său de cercetare
și cultivare a plantelor în care sunt specializați și activează mulți dintre locuitorii săi. Structurile
informale de ajutor reciproc și comunicare sunt bune și eroziunea acestora ca urmare a emigrării a
fost menținută la un nivel minim. Orașul deține 45 asociații, care variază de la asociații culturale,
Volkssolidarität (solidaritatea populației), asociația persoanelor cu dizabilități, până la un grup
intitulat „prietenii brigăzii de pompieri voluntari”.
În cadrul unui laborator IBA, Wanzleben a experimentat cu un model de stabilizare a societății sale
urbane în scădere printr-o „politică familială” neconvențională și intergenerațională. Politica
familială nu vizează consolidarea familiei în sensul clasic, ci transferarea sistemului familial în
societatea urbană modernă. Astfel, responsabilitățile sociale sunt asumate tot mai mult de către
anumite familii selectate, prieteni sau de către public, atât prin implicare civică, cât și prin
mijloace informale. Una dintre abordările din Wanzleben este reprezentată de creșterea nivelului
de conștientizare asupra conceptului de ajutor între vecini și încurajarea aprecierii acestui concept
de către publicul general. În cadrul procesului IBA, Wanzleben pune problema modului în care ar
trebui organizată o comunitate locală pentru a-și putea îndeplini sarcinile privitoare la asistență
socială, socializare și comuniune
Un grup intitulat „Familienbündnis” (alianța familială), care a fost creat de asociațiile și cetățenii
activi din Wanzleben, a pornit de la a pune următoarele întrebări: Cum putem să preluăm în mod
colectiv sarcinile de îngrijire care nu mai pot fi îndeplinite de comunitate? Cum putem să ne
îngrijim de comunitatea noastră? Cum putem împiedica transformarea Orașului Wanzleben într-
un oraș de navetiști? Cum putem să ne îmbunătățim calitatea vieții? – „asociații și cluburi pe post
de familie”, „vecini pe post de familie”.
O altă problemă a constituit-o organizarea transportului școlar. În vederea consolidării solidarității
școlare, alianța a organizat școlile gimnaziale din Wanzleben în așa fel încât toți elevii să aibă o
pauză comună la prânz, așa-numita „Mittagsband”. Mai mult decât atât, activități precum
cinematograful în aer liber (organizat o dată pe an, în luna august), construirea de plute și Soap
Box Derby (întrecere cu mașini de săpun) mențin interesul publicului.
Una dintre măsurile de sprijin pentru proiectul IBA este reprezentată de parcul situat de-a lungul
centurii verzi (grüne Bande) de pe malul râului Sarre, care oferă atracții pentru copii, tineri și
adulți. Această idee a unui „loc de joacă pentru toate generațiile” a venit din partea ligii familiale
și a fost sprijinită de clubul BurgKrümel e. V.

4.3.4 Răspuns politic 4. Utilizarea benefică a contracției

Ideile prezentate în această secțiune apar frecvent în literatura de specialitate dedicată implicărilor
politice privind orașele în declin. Paragrafele de mai jos prezintă pe scurt și grupează principiile
documentate de ghidare a acțiunii, care se concentrează pe pregătirea și gestionarea procesului de

53
implementare în vederea obținerii unor rezultate bune (4.3.4.1). Ultima parte a acestei secțiuni
furnizează un ghid de intervenție, prin descrierea proiectelor implementate cel mai des, grupate în jurul
temelor care reflectă efectele pozitive ale contracției, ilustrate în secțiunea 4.2, care includ durabilitatea
(4.3.4.2 a), economia de argint (4.3.4.2 b), densitatea scăzută văzută drept calitate (4.3.4.2 c) și
industriile creative (4.3.4.2 d).
4.3.4.1 Principii de ghidare a acțiunii
a) Fiți bine pregătiți
 Înainte de implementarea unei reforme economice sau sociale, primul pas este acceptarea realității și
modelarea viziunii strategice. Această viziune poate porni de la ideea de absență a creșterii văzută drept o
opțiune optimistă, fapt care necesită schimbarea mentalității și acceptarea contracției. Acest lucru nu se
aplică doar în cazul administrațiilor locale, ci și în cazul urbaniștilor, arhitecților și dezvoltatorilor.
 Țineți cont de aspectul teritorial al contracției. Orașele trebuie analizate ca parte dintr-un sistem, la nivel
regional, național și internațional și să includă globalizarea și impactul acesteia. Decideți nivelurile de
guvernare la care se implementează politica, ținând cont de nevoia de aplicare și la scară regională, nu doar
locală.
 Pregătiți-vă din timp. În cazul mono-orașelor, pregătirea pentru dezindustrializare și divizarea corporațiilor
implică pregătirea de strategii și programe anterior intrării în stadiul de declin. Gândiți în viitor, nu în trecut
(nu încercați să reparați ce a fost distrus, regândiți totul din perspectiva prezentului).
 Căutați parteneri. Cooperați și asigurați consistența pe toate nivelurile. Politicile trebuie să fie coerente,
motiv pentru care este indicat să obțineți sprijin din partea programelor naționale și a mișcărilor esențiale.
Profitați de amalgamul de consilii locale, de legăturile dintre comunitățile mici, de asociațiile de administrații
publice, de relațiile cu afacerile locale și, uneori, de colaborarea dintre corporațiile internaționale/ de mari
dimensiuni. Există multe părți interesate și instituții care trebuie să colaboreze în acest mediu fragmentat și
incert și, în ciuda faptului că acestea sunt conștiente de beneficiile colaborării pentru bunăstarea colectivă,
trebuie impuse reguli privind colaborarea pentru ca toate părțile să iasă în câștig (tendința naturală este de a
concura, în ciuda resurselor limitate).
b) Aplicați un proces bun pentru rezultate bune
 Abordați contracția ca pe un proces interconectat dintre creștere și declin. Identificați ciclurile de creștere și
contracție și strategiile de diversificare aplicabile amândurora.
 Abordare locală personalizată. Concentrați-vă pe resursele existente. Punctul de plecare în adresarea
problemei orașelor în declin ar trebuie să fie concentrarea pe îmbunătățirea calității vieții, prin utilizarea
resurselor existente. Chiar dacă în viitor orașul va fi mai mic, acesta poate reprezenta un loc bun de trăit, ba
chiar mai bun decât era anterior contracției. Schimbarea esențială și durabilă este generată din interiorul
orașelor, în colaborare cu directive din exterior, care este posibil să se afle prea departe pentru a cunoaște
toate detaliile problemei. Din nefericire, de cele mai multe ori, clădirile vechi sunt demolate în loc să fie
reutilizate, în ciuda faptului că ideea de reutilizare este una durabilă și că adesea, aceste clădiri sunt încărcate
de valori legate de identitate. Drept urmare, cunoașterea resurselor și valorilor locale este extrem de
importantă. Orașele pot deține patrimoniu construit sau neconstruit, neutilizat, motiv pentru care trebuie
identificat potențialul ascuns, prin acceptarea faptului că ideile noi trebuie să se folosească de clădirile vechi
și prin utilizarea surplusului.
 Înțelegerea nevoilor cetățenilor. Instrumentele și programele trebuie să vizeze cerințele reale ale
comunităților. Este posibil ca aceste nevoi să nu se refere la angajare sau abilități, ci la servicii legate de
sănătate, educație, mediu, locuințe și divertisment.
 Consolidați comunitățile. Gestionarea comunității promovează rețele și produce sinergii în parteneriat.
Pentru a depăși consecințele contracției este nevoie de o acțiune colectivă: autoritățile locale trebuie să

54
 implice cetățenii în procesele de conducere și în economia socială și să ajute la crearea de coservicii care să
includă și orașele învecinate. Împuterniciți societatea civilă, deoarece capitalul social trebuie să facă parte din
programele și strategiile dezvoltare. Restabiliți relațiile dintre guvern (sectorul public), piață (sectorul privat)
și societatea civilă (cel de-al treilea sector. Atingerea unei noi forme de acțiune colectivă produce efecte pe
care nici statul, nici piața nu le-ar fi putut genera pe cont propriu, în schimb, implicarea civică nu poate fi
controlată. În cazul în care consilierii locali doresc ca cetățenii să se îngrijească de comunitatea lor, atunci
trebuie să le permită să facă acest lucru.

4.3.4.2 Ghid de potențiale intervenții

Există multe exemple de orașe care utilizează avantajele contracției în scop propriu. Proiectele
implementate se concentrează pe idei specifice, care sunt grupate în următoare categorii: durabilitate,
densitate scăzută, economie de argint și creativitate. Acestea reflectă efectele pozitive descrise în
capitolul 4.2. Deși în această lucrare exemplele prezentate sunt structurate în jurul anumitor concepte
specifice, de multe ori, acestea se încrucișează, ca urmare a faptului că aceste idei nu pot fi separate.
a) Durabilitate
Conform literaturii de specialitate, orașele în declin au oportunitatea de a deveni mai durabile în viitor.
Golurile din țesutul urban reprezintă oportunități de regândire a orașelor, de acceptare a noului
potențial de utilizare eficientă a resurselor și de crearea a unui oraș mai sănătos și mai ecologic.
Exemplele de mai jos explorează conceptele/ instrumentele care vizează obținerea durabilității în
mediile aflate în declin.
a. Conceptul de scale down/ slowdown vizează stabilirea standardului minim de servicii și
infrastructură necesar pentru asigurarea egalității și ajustarea condițiilor de trai în vederea
îmbunătățirii calității vieții, durabilității și diversității comunităților locale, într-o economie
globalizată și accelerată. Acesta este punctul de plecare al proiectului dezvoltat de grupul
Urbanium în Turnu Măgurele. Scopul acestui proiect este de a utiliza potențialul neutilizat al
zonei, mai exact, resursele naturale, activele agricole și abilitățile locale, în vederea promovării
orașelor mici drept alternative atractive, ecologice și sociale la orașele mari.
b. Peisajul reprezintă un instrument important de urbanism, care creează un echilibru mai bun
între mediul natural și cel construit, iar peisajul (co)productiv reprezintă o activitate de tranziție
care poate ajuta la restabilirea capitalului social și a etosului comunitar, după revolte economice
și sociale majore.
Exemplele furnizate mai jos prezintă peisajul drept instrument urban, ilustrând o strategie
dezvoltată prin intermediul Expoziției Internaționale de Arhitectură (IBA)30, care a fost aplicată pe
Districtul Dessau-Rosslau și care s-a axat pe peisajul urban intern și pe conservarea activelor
industriale și culturale. Acest proiect a fost dezvoltat printr-o abordare participativă. Mai mult
decât atât, descrie noțiunea de peisaj coproductiv și dă drept exemplu o cooperativă alimentară
cu scop social din Charleroi (Avanti +Coopéco).

30
Expoziția Internațională de Arhitectură (IBA) este un dispozitiv german axat pe inginerie și arhitectură urbană, prin intermediul căruia se
prezintă noi concepte sociale, culturale și ecologice

55
 STUDIU DE CAZ: CONCEPTUL DE REDUCERE/ ÎNCETINIRE
TURNU MĂGURELE, ROMÂNIA
Orașele port de pe malul Dunării aflate în declin, precum Sulina, Corabia, Turnu Măgurele și Zimnicea, se
numără printre cele mai interesante orașe mici și mici-medii din România, fapt datorat aspectului lor urban
unic proiectat în secolul al XIX-lea, a poziționării lor periferice și deschise și a zonelor lor înconjurătoare
profund rurale. Din nefericire, în prezent, factorul cu cel mai mare potențial de creștere, Dunărea, nu joacă un
rol important în viața urbană a acestor orașe. Abordarea grupului de tineri Urbanium în ceea ce privește
Orașul Turnu Măgurele este reprezentată de încercarea de a spori patrimoniul natural, activele agricole și
abilitățile practice locale, în vederea promovării zonei drept un substitut atractiv, favorabil și ecologic la
orașele mari.
În România, la fel ca în multe alte țări din Europa de Est, unitățile industriale, lăsate moștenire din era
comunistă, au fost abandonate sau date în chirie oamenilor de afaceri locali, care le-au dus treptat și
intenționat la faliment. Lanțurile de magazine de vânzare cu amănuntul au preluat controlul atât asupra
zonelor centrale, cât și asupra periferiilor orașelor, transformându-se astfel în singurii operatori economici
care au prosperat pe parcursul ultimelor decenii.
Grupul Urbanium a fost înființat în 2013 cu scopul de a atrage mișcări artistice, sociale și economice, activiste
și inovatoare în orașele mici (>30.000 locuitori), mai ales în sudul României, în vederea facilitării tranziției spre
diversitatea urbană din România. Pentru o parte din populație, orașele mici sunt considerate a fi alternative
atractive, concentrate pe comunitate și ecologice la orașele mari. Primul spațiu experimental a fost Turnu
Măgurele, orașul natal al majorității membrilor Urbanium. Acest context specific a oferit credibilitate
proiectului și a facilitat adaptarea soluțiilor și implicarea comunității. Mai mult decât atât, Turnu Măgurele
este reprezentativ pentru orașele mici din sudul României din punct de vedere al dimensiunii (aproximativ
20.000 locuitori), al proximității (aprox. 2 ore) sale față de un oraș mare (București), al tiparului de dezvoltare
axat pe industria chimică, agricolă și alimentară din perioada comunistă și al activelor naturale neutilizate
(potențialul turistic). Pentru toate aceste motive, grupul Urbanium consideră că Orașul Turnu Măgurele poate
deveni un model pentru alte orașe din țară.
În procesul de imaginare a abordărilor de dezvoltare urbană și comunitară, Urbanium s-a inspirat din două
mișcări globale: Transition Network (Rețeaua de Tranziție_ și Cittàslow. Consolidarea rezistenței locale este
unul dintre obiectivele Transition Network și este extrem de relevantă pentru localitățile mici urbane și rurale
din sudul României, dat fiind faptul că acestea sunt cele mai vulnerabile din punct de vedere economic și
geografic la schimbările climatice. Valorificarea produselor agricole și a abilităților practice locale promovate
de Cittàslow ar putea genera soluții de dezvoltare creative și reale pentru orașele mici din sudul României,
aflate în declin.

56
 STUDIU DE CAZ: PEISAJUL DREPT INSTRUMENT IMPORTANT DE URBANISM
CHARLEROI, BELGIA
Centru de Recalificare AVANTI Charleroi + COOPECO

Proiectul AVANTI s-a desfășurat în fostele abatoare din Marchienne-au-Pont, care găzduiesc, printre
altele, Marchienne Babel și Supermaketul Cooperativ Coopéco. Creat în anul 2003, AVANTI este un
centru de integrare socială și profesională în cadrul căruia se organizează ateliere de lucru colective,
sociale, artistice, culturale și sportive. Acest centru este destinat oricărei persoane adulte, indiferent
dacă aceasta a beneficiat sau nu formare și experiență profesională. Centrul este deschis atât pentru
locuitorii din cartier, cât și pentru alte persoane aflate în situații precare, ce doresc să se înscrie într-un
proces de integrare socială și profesională.
Recent, Centrul Public de Acțiune Socială din Charleroi a împrumutat centrului AVATI o parcelă de 35
acri pentru crearea unei grădini-pădure (pădure alimentară) și a unei grădini comune de legume. Pe
lângă stagiari, persoanele care lucrează acolo și alte asociații implicate, și locuitorii sunt invitați să
participe la proiect prin activități precum cultivarea de compost, adoptarea unui pom din grădina-
pădure, furnizarea de sprijin în dezvoltarea unei grădini colective de legume, dar și diverse momente
festive și conviviale desfășurate pe tot parcursul anului. AVANTI organizează mai multe ateliere, printre
care se numără atelierul de construire de dulapuri, de realizare de articole din fier, de artă și, mai recent,
de permacultură (cultură agricolă permanentă). Obiectivul fiecărui participant la atelier este să își
descopere și să-și utilizeze abilitățile prin intermediul unui program de 35 ore pe săptămână, cu o durată
de cel mult 18 luni. Proiectele și activitățile sunt menite să răspundă nevoilor și dorințelor participanților
și cetățenilor, promovând în același timp emanciparea, exprimarea situațiilor trăite, analizarea și
punerea de întrebări legate de experiențele noastre, de contexte și mediul local.

Sus: Spații de lucru Jos: Persoane implicate în proiectul Avanti / cantină și ateliere de lucru

57
COOPECO (https://coopeco-supermarche.be/coopeco/) este o societate cooperativă privată (SCRL) cu
scop social, înființată în 2016 în cadrul AVANTI. Coopéco implementează o alternativă participativă la
distribuția în masă. Magazinul funcționează datorită participării active a membrilor – o cooperativă de
mari dimensiuni care oferă tuturor acces la alimente de calitate la prețuri accesibile, într-o abordare
care respectă mediul și persoanele.
Printre priorități se numără promovarea producătorilor locali, utilizarea de circuite scurte, plasarea pe
piață a produselor etice și sezoniere și reducerea deșeurilor alimentare. Fiecare client reprezintă în
primul rând un membru cooperant. Astfel, toată lumea deține Supermarketul Cooperativ Coopéco și
poate influența dezvoltarea acestuia prin deciziile luate în comun în cadrul adunărilor generale. Fiecare
membru convine să participe la funcționarea Supermarketului, făcându-se disponibil pentru Coopéco
timp de trei ore pe lună. Există multe activități care trebuie implementate, precum căutarea de finanțări,
comunicare, managementul grupului de achiziții, dotarea spațiului, cercetare privind produsele,
recrutarea membrilor, conceperea graficii pentru etichete, livrarea, serviciile asociate magazinului etc.
Magazinul este deschis 3 zile pe săptămână și oferă câteva sute de tipuri de produse, care, în mod
normal, se găsesc doar în supermarketurile organice. Planurile viitoare ale COOPECO includ: deschiderea
magazinului timp de 6 zile pe săptămână și creșterea numărului de membri activi la 400, transformarea
într-un „One stop shop” (magazin care oferă clienților o varietate de servicii și produse) cu o gamă mai
largă de produse pentru a permite clienților să-și facă majoritatea cumpărăturilor într-un singur loc,
încurajarea vânzării de produse locale produse cu respect față de mediu și oameni, furnizarea de prețuri
scăzute, dar corecte pentru clienți și producători, dezvoltarea de activități și servicii noi (ateliere,
pepiniere, asistență personală etc.) cu scopul de a crea o comunitate mai puternică.

Rafturi și produse COOPECO

58
 STUDIU DE CAZ: PEISAJUL DREPT INSTRUMENT IMPORTANT DE URBANISM
DESSAU-ROSSLAU, GERMANIA
Zone centrale urbane – Zone de peisaj
După 1990 și Reunificarea Germaniei, Orașul Dessau și-a pierdut mare parte din locurile de muncă din
domeniul industrial ca urmare a privatizării eșuate și a externalizării. Drept urmare, mulți dintre tineri
au emigrat din această zonă. Orașul și-a pierdut peste un sfert din populație și are o mortalitate de
două ori mai mare decât natalitatea. În vederea structurării contracției orașului, administrația locală a
repus în uz multe dintre spațiile nefolosite și a cheltuit 4,5 milioane euro pentru a demola structurile
dezafectate. Orașul a organizat mai multe activități de implicare a publicului numite „Zilele
redezvoltării urbane” și „Plimbări prin oraș” în vederea educării și implicării locuitorilor în discuțiile
legate de viitorul orașului.
IBA Saxonia-Anhalt a creat 19 strategii urbane separate pentru a adresa problema contracției în toată
regiunea. Fiecare oraș a implementat o varietate de programe de construcții, demolări, evenimente și
educație. Strategiile au fost implementate în funcție de nevoile și condițiile specifice ale fiecărei
localități în parte. Dessau-Rosslau reprezintă unul dintre exemplele de succes ale IBA, care a reușit să
implementeze o varietate de proiecte, pe baza conceptelor subtile de reimaginare.
Strategia dezvoltată prin intermediul IBA în vederea adresării problemei contracției din Dessau-Rosslau
se concentrează pe peisajul urban intern și pe conservarea activelor industriale și culturale. Odată cu
demolarea clădirilor nefolosite, noile parcele vacante au fost transformate în spații deschise. Locuitorii
au colaborat cu urbaniștii și ecologiștii pentru a proiecta diferite tipuri de peisaj: pajiști, grădini de
piatră și spații pentru generarea de energie. Principala îngrijorare era că districtele în care s-au realizat
multe lucrări de demolare ar putea fi abandonate și marginalizate. Echipa IBA și urbaniștii locali au
inclus în discuții locuitorii și părțile interesate pentru a-i face pe aceștia să înțeleagă faptului că
procesul de restructurare avea să acorde o atenție specială acestor zone și că acestea aveau să fie
transformate și nu uitate.
Deciziile privind spațiile deschise au fost luate prin intermediului unui proces de planificare participativ.
Administrația locală a decis, împreună cu locuitorii, să amenajeze aceste spații sub formă de pășuni
sălbatice, pentru a asigura un nivel minim de întreținere (iarba este tunsă o dată pe an) și un nivel
crescut de biodiversitate. Proiectul Red Thread, inspirat de mitologia chinezească a firului roșu, a fost
pus în practică pentru a oferi o identitate unitară acestor spații deschise din centrul orașului. Astfel,
locuitorilor și organizațiilor locale li s-au furnizat parcele de teren cu o suprafață de 400 m2 pentru a fi
utilizate în diverse scopuri necomerciale și publice, dar fără construire de clădiri. Printre proiectele
finalizate se numără o grădină pentru apicultură, o grădină pentru plante farmaceutice, o grădină
budistă Zen, o grădină multiculturală, o plantație de biomasă și un spațiu pentru bicicliștii BMX. Pe
lângă aceste intervenții, proiectul a încorporat și elemente de peisagistică. Drept element unificator, s-
a ales plantarea de stejari quincunx (o specie indigenă) în toate spațiile deschise create. Din vechile
clădiri demolate au fost conservate coșurile de fum, care acționează ca niște repere în peisaj.
Programul IBA din Dessau-Rosslau a inclus și renovarea mai multor clădiri istorice, inclusiv a structurilor
Bauhaus. De asemenea, s-a creat un centru social în locul unui fost spațiu comercial, care este utilizat
pentru activități de asistență socială și drept punct de informare cu privire la activitățile de
restructurare. Investițiile pentru proiectele din Dessau-Rosslau au inclus 469.257.000 EUR din Fonduri
Structurale UE.

59
b) Economia de argint
Există o legătură strânsă între fenomenele de contracție ale municipiilor și orașelor și îmbătrânirea
populației, mai exact acestea reprezintă o cauză și un efect una pentru cealaltă. Populația îmbătrânită
poate oferi oportunități de dezvoltare de noi servicii și aplicații în ceea ce privește traiul, recreerea și
îngrijirea. Odată cu contracția economică și culturală, apare și scăderea numărului de tineri, care rezultă
într-o așezare mai puțin dinamică. Dar acest lucru se întâmplă doar dacă populația îmbătrânită este
percepută drept pasivă, cu resurse limitate și un nivel crescut de cerere în ceea ce privește serviciile
medicale. Acest ciclu poate fi întrerupt prin analize corespunzătoare și prin planificarea pentru aspecte
care ar trebui soluționate la nivel național și local, în așa fel încât, orice persoană în vârstă, care este
dezavantajată să poată accesa aceleași servicii sociale, indiferent de unde locuiește (ex. subvenții mai
mari de la bugetul de stat pentru cămine de bătrâni).
Bugetele locale, mai ales cele suprasolicitate, ar putea să se axeze pe obiective locale specifice
privitoare la îmbătrânirea activă, la prevenție, la incluziune și la legături sociale care pot fi de mare
ajutor în crearea unor comunități mai coezive și a unor populații îmbătrânite mai rezistente. În zona
îmbătrânită Ruhr, administrația locală a dezvoltat concepte de trai inteligent pentru persoanele în
vârstă. De asemenea, în România, Turnu Măgurele și Petrila oferă exemple pozitive în acest sens

STUDIU DE CAZ: ECONOMIA DE ARGINT

ZONA RUHR, GERMANIA
Proiectul Economia de Argint („Seniorenwirtschaft”) dorește să ajute cât mai multe instituții sociale,
medicale și economice din Renania de Nord-Westfalia (RNW) și să îmbunătățească gama de produse și
servicii destinate persoanelor în vârstă sau adecvate persoanelor în vârstă.
Acest lucru ar trebui să îmbunătățească traiul cetățenilor în vârstă din RNW și să creeze noi locuri de
muncă în cadrul companiilor care furnizează produse și servicii pentru persoanele în vârstă. Puterea de
cumpărare a persoanelor în vârstă din RNW (dar și din regiunile învecinate) este mobilizată și RNW este
considerată o locație competentă să răspunsul la întrebările legate de viitorul îmbătrânirii și de locul în
care îmbătrânește societatea.

60
 STUDIU DE CAZ: ECONOMIA DE ARGINT
TURNU MĂGURELE, ROMÂNIA
Orașe îmbătrânite cu un rol activ în mediul rural
Turnu Măgurele este un loc bun în care să îmbătrânești: este un oraș ecologic, cu parcuri și zone
verzi în care se pot organiza diverse activități, distanțele se pot parcurge pe jos și majoritatea
cetățenilor locuiesc la casă și au grădină. În ciuda faptului că populația îmbătrânită este
dominantă, administrația locală începe să recunoască faptul că locuitorii săi reprezintă o resursă
valoroasă și că trebuie ținut cont de nevoile lor în procesele de planificare. Acest lucru a fost
demonstrat pe perioada pandemiei de COVID-19, când administrația locală s-a îngrijit de
persoanele în vârstă trimițându-le pachete cu alimente și organizând programe de ajutor reciproc.

Bunici și copii după școală în Parcul Mic

GAL (Grup de Acțiune Locală) Turnu 21 este o organizație non-guvernamentală (conform OUG
26/2000) înființată în cadrul unui proiect POCU (Programul Operațional Capital Uman) de sprijin în
elaborarea și implementarea unei Strategii Integrate de Dezvoltare (SDL Turnu 21) în perioada
2018-2023. S-a făcut o solicitare de proiecte cu o procedură specifică pentru DLRC (Dezvoltare
locală plasată sub responsabilitatea comunității) privind zonele urbane marginalizate (ZUM).
Aceste ZUM-uri au fost definite printr-un set de criterii, iar acest mecanism nu implica doar o
combinație de infrastructură (finanțare prin Programul Operațional Regional) și proiecte de
dezvoltare socială (Programul Operațional Capital Uman), ci și un proces care să demonstreze o
alianță oficială între municipalitate, sectorul privat local, asociațiile și grupurile locale, precum și
implicarea reprezentanților locuitorilor din zona urbană marginalizată.
În Turnu Măgurele, au fost vizate două zone din oraș (Bâlci și Rampa Gării) și centrul orașului. În
ambele ZUM-uri nivelul de dependență față de serviciile socială este foarte ridicat, mai exact,
peste 75% din venitul populației rezultă din pensii, asistență socială și prestații sociale. Conform
unui sondaj de opinie, în zona funcțională, 11,75% din locuitori se află într-o situație de depravare
materială gravă.
Propunerile strategiei de dezvoltare locală Turnu 21 și problemele pe care se axează sunt descrise
mai jos:

61
Problemă: Lipsa de spații de recreere pentru adulți, inclusiv lipsa de activități culturale și de spații
de întâlnire. Conform sondajului de opinie, cele mai comune mijloace de petrecere a timpului liber
se regăsesc acasă: la televizor, la calculator sau în activitățile gospodărești.
Propunere: Dezvoltarea unui centru cultural multifuncțional în zona funcțională a orașului, pentru
toate vârstele, care să ofere anumite servicii gratuit pentru membrii comunității, mai ales pentru
cei din ZUM. Creare unui grup de seniori voluntari/ propunere de sprijinire a GAL prin diverse
activități, bibliotecă sau profesori în cadrul Centrului Cultural Comunitar/ Flacăra; asistente
medicale și doctori în cadrul Centrului Medical Social, care este deja funcțional în interiorul
Cinematografului Flacăra/ o cameră în care pensionarii să se poată juca table și să ia lecții de
pictură organizate de un profesor de artă local și renumit (care are tot în jur de 70 ani).

Problemă: Accesul limitat la serviciile sociale și socio-medicale - Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Teleorman nu are niciun serviciu deschis în Turnu
Măgurele.
Propunere: furnizarea de locuințe sociale cu cazare pe termen determinat/permanent pentru
persoanele peste 60 ani fără locuință; crearea unei Zone de Solidaritate Comunitară pentru
colectarea de haine, cărți, jucării, diverse obiecte, hrană („frigider comunitar”) și distribuirea
acestora în ZUM-uri, în parteneriat cu școlile (așa cum se întâmplă deja în fața Bisericii Sf. Vineri,
unde au loc colectări și schimburi săptămânal).

Problemă: Lipsa implicării active a cetățenilor

Propunere: Crearea unei grădini comunitare urbane pentru toate vârstele, „La Pasarelă”, în zona
de pasaj care duce spre ZUM (terenul CFR/APL Rampa Gării)/ pentru zonele de blocuri, Programul
de construcție participativă de scenarii de dezvoltare locală „TURNU 2050”.

Alte propuneri: Promovarea producătorilor și distribuitorilor locali (brand „Made in Turnu –

Fabricat în Turnu”, hartă online), promovarea și consolidarea activităților și tradițiilor.

62
 STUDIU DE CAZ: ECONOMIA DE ARGINT
PETRILA, ROMÂNIA
Persoanele în vârstă drept resurse umane pentru politicile și programele locale
În contextul unei comunități în declin, persoanele cu experiență reprezintă o resursă umană
valoroasă în domeniile lor de activitate, dar dau dovadă și de o implicare activă în rețelele locale,
fiind adesea lideri de opinie și exemple de urmat pentru ceilalți în ceea ce privește îndeplinirea
sarcinilor cu convingere. Îmbătrânirea activă nu este doar posibilă, ci chiar recomandabilă.

Profesor Cordea, antrenor , 70 ani

„În '97 aveam la școală 1040 de elevi. Acum sunt în jur de 280. Așa vă faceți o idee despre cum
arată viitorul Petrilei.” Dl Ioan Cordea locuiește în prima casă construită în acest oraș, în care a
fost conceput și faimosul citat din imaginea de mai sus, care îi aparține lui I.D. Sîrbu. Părinții Dlui
Cordea s-au mutat de pe Valea Jiului în Ponor, Apuseni, pentru minerit. Cu toate acestea, el a ales
o altă cale în viață, devenind profesor de Educație Fizică și Sport în '74. Are 3 copii: un fiu, profesor
în Petrila, o fiică, veterinar în Cluj și încă o fiică care s-a mutat la Londra.
„Cel mai tare mă bucură ca am reușit să practic și să promovez sportul în Petrila, în ciuda
condițiilor vitrege. Un prieten venit în vizită și văzând condițiile în care se antrenează copiii, m-a
întrebat mirat: de-aici scoți tu campioni?!!”
Și într-adevăr, Dl Cordea chiar „scoate” campioni, pentru că, pe lângă orele de sport de la școală,
mai ține și cursuri de Kyokushin, judo și karate. Deși deține el însuși un titlu de vice-campion și
două medalii de bronz în judo, profesorul este mult mai mândru de realizările studenților săi. El a
mărturisit că nu ține evidența medaliilor, dar a enumerat o listă lungă de elevi premiați.

63
 Farmacist Maria Puiu, 71 ani
"Acțiunile culturale sunt ca un medicament."
Dna Maria Puiu are 71 ani și de 49 ani lucrează în cea mai veche farmacie din Petrila, pe care a și
achiziționat-o în 1992. Toată lumea o cunoaște drept „Doamna Maia". Soții Puiu au 3 copii: „Unul
dintre gemeni își dă acum examenul de specializare în ortopedie și traumatologie, celălalt este
inginer constructor, iar fratele lor este avocat.” „Soțul meu a lucrat la Mina Petrila ca șef de
sector, după care a devenit director tehnic al Minei Livezeni. Toți farmaciștii din Vale sunt
căsătoriți cu ingineri minieri.”

Eng. Cristina Șandor, 62 ani

Cristina are 62 ani și a lucrat timp de 20 ani ca inginer minier, din care 11 ani la pregătirea Minei
Petrila. S-a pensionat de boală în 1999. Cam în aceeași perioadă, a început să se dedice Casei
Memoriale I.D. Sîrbu și să se implice în numeroase activități de voluntariat, devenind o adevărată
activistă civică și culturală. „Nu înțeleg, nu pot să înțeleg de ce vor să dărâme tot: clădiri în stare
bună, cu atâta istorie, cum e Puțul Centru. Când există alternative viabile, nu înțeleg cum să alegi
distrugerea! Nu se poate să nu se poată!”

64
 Casa Pensionarilor - servicii
pentru persoanele în vârstă:
- furnizează servicii la domiciliu
pentru persoanele bolnave, care
nu se pot deplasa – plata
facturilor, cumpărături, prevenirea
încercărilor de a profita de pe
urma persoanelor în vârstă (ex.
pentru că mulți nu știu să
folosească internetul).
- organizează excursii cu
pensionarii, cel puțin, o dată pe lună. În ultima vreme s-a discutat despre organizarea unor tururi
în mină, la gară + depozit.
- Numărul membrilor a crescut constant. În prezent,
CARP Petrila are în jur de 4.700 membri.
- Alte servicii: înmormântare: asigurarea transportului
și a coșciugului pentru defunct. A existat chiar și un
atelier de lucru pentru construirea de coșciuge. Se
oferă împrumuturi pentru înmormântări, dar și pentru
probleme și dispozitive medicale (ex. aparate
auditive).
- O taxă lunară moderată + o taxă modestă, separat de
taxa lunară le oferă posibilitatea de a avea o persoană
care să le facă cumpărăturile sau care să le plătească
facturile (taxă de 5 lei / lună în 2019).
În 2012, Casa Pensionarilor a susținut atelierele de regenerare industrială din Petrila, furnizând
spațiul de desfășurare, organizând un concert de folk, participând activ la discuțiile privind viitorul
Minei Petrila și asigurând cina.

65
c) Densitatea scăzută drept calitate
Această nouă formă de densitate se referă la numărul infinit de posibilități de reutilizare a spațiilor și
clădirilor vacante, profitând de noile calități ale spațiilor determinate de contracția orașelor.
Proiectele se pot axa pe valorificarea resurselor neutilizate sau date uitării, prin folosirea patrimoniului
construit (a), convertirea zonelor industriale (b), utilizări temporare (catalizatori urbani) (c) sau chiar prin
programe controlate de demolare, în încercarea de a găsi un echilibru între dedensificarea orașului și
crearea unui oraș compact, conform exemplului IBA (d).
Exemplele se concentrează pe strategia de succes, pe termen lung, implementată în Leipzig, care ține
cont de noile caracteristici ale orașului, pe care le transformă în politici și pe renumitul proiect de jos în
sus din Băile Herculane, unde reutilizarea patrimoniului a reprezentat punctul de plecare pentru
potențiala revitalizare a acestui istoric oraș balnear din România.

STUDIU DE CAZ: UTILIZAREA NOII DENSITĂȚI

LEIPZIG, GERMANIA
Orașul Leipzig reprezintă un model de dezvoltare și restructurare din multe puncte de vedere. Fiind
cel de-al treilea oraș ca dimensiune din Germania de Est, acesta și-a atins numărul maxim de
populație în perioada dintre războaie, când, ca urmare a procesului rapid de industrializare,
populația sa a crescut de 10 ori comparativ cu 1855. Ulterior, în primul deceniu de după 1990,
Leipzig a pierdut aproape 100.000 cetățeni, reprezentând cam cel mai abrupt declin al unui oraș din
Germania de Est. În timpul regimului socialist, condițiile de trai se înrăutățise și a început să apară
fenomenul de suburbanizare. Spre sfârșitul anilor '80, un număr mare de locuințe din centrul
orașului erau deja abandonate.
Noul Gründerzeit (cu referire la perioada de dezvoltare a Germniei și Austriei de dinainte de căderea
Bursei din 1873 și recesiunea ce a urmat) a însemnat cât mai multă conservare și cât mai puțină
restructurare. Per ansamblu, planul a fost de a adopta o abordare care să implice atât reînnoirea, cât
și demolarea, o strategie adaptată la cerere, o asociere între vechile proprietăți imobiliare, proiectele
de dezvoltare de mari dimensiuni și construcțiile noi. Acesta s-a bazat pe următoarele strategii:
 Strategia competitivă care vizează crearea unui centru mai adecvat pentru zonele rezidențiale decât
suburbiile. Această strategie favorizează ideea de ORAȘ COMPACT și previne extinderea;
 Strategia conservării;
 Strategia modificării care utilizează proiecte de mici dimensiuni pentru a îmbunătății calitatea vieții în
ceea ce privește locuințele, spațiile publice etc.

Procesul de reînnoire urbană a fost creat împreună cu cetățenii. Printre proiectele implementate în
cadrul strategiilor s-au numărat: un proiect care să creeze o legătură între spațiile verzi, utilizarea
temporară a proprietăților private drept spații publice, prin intermediul unui contract pe 10 ani,
proiectul Guardian houses (Custodele casei) care implică utilizarea fără chirie a clădirilor abandonate
în schimbul întreținerii acestora, proiect coordonat de un grup non-profit. Astfel, se previne
vandalismul, clădirile sunt conservate, iar locuitorii sunt scutiți de cheltuieli. Beneficiarii primesc
stimulente de renovare în baza unui ajutor de la stat.

66
 STUDIU DE CAZ: UTILIZAREA PATRIMONIULUI CONSTRUIT
BĂILE HERCULANE, ROMÂNIA
Ideile noi trebuie să se folosească de clădirile vechi. Inițiativă de jos în sus. Patrimoniu arhitectural
Acest fenomen nu este unic pentru Băile Herculane, ci afectează multe dintre orașele balneare din
România. Aceste stațiuni sunt încă funcționale, într-o anumită măsură, dar nu au mai beneficiat de
îmbunătățiri de foarte mult timp, motiv pentru care, vechiul mediu construit, extrem de valoros, se
transformă treptat în ruine. Rând pe rând, facilitățile balneare au fost închise și accesul la izvoarele
de apă minerală a fost restricționat. Astfel, centrul istoric a fost complet abandonat, în ciuda
renumelui acestei stațiuni și a cererii mari.
Ca răspuns la o nevoie acută determinată de starea gravă de deteriorare a uneia dintre clădirile
emblematice din oraș (Băile Neptun), o echipă de studenți, care între timp au devenit arhitecți, s-a
angajat în lupta de reactivare socială și arhitecturală a acestei stațiuni și a reușit, din propriile
resurse, să demareze procesul de restaurare al acestei clădiri, prin implicarea proprietarilor și
autorităților locale în procesul de regenerare.

d) Industrii creative
Orașele în declin trebuie să profite de creativitatea propriilor cetățeni, chiar și în contexte dificile,
pentru a găsi noi moduri de utilizare a clădirilor. Conform literaturii de specialitate, patrimoniul, cultura
și creativitatea reprezentă catalizatori pentru dezvoltarea urbană a orașelor în declin, Mai mult decât
atât, crizele urbane pot determina apariția de manifestări culturale. Adesea, orașele în declin reprezintă
punctul de plecare pentru inovare culturală și manifestații artistice, spontane sau organizate, de muzică,
artă, arhitectură, literatură, fotografie sau film. Cele două exemple furnizate prezintă mișcările artistice
care au atras interesul publicului și care au devenit în timp proiecte importante pentru orașele lor,
conducând la o colaborare cu administrația locală. Proiectul Petrila din România a fost demarat sub
formă de inițiativă de jos în sus, într-un oraș minier, având ca prim obiectiv încetarea demolării clădirilor
industriale. La început, această inițiativă a atras un nucleu de arhitecți și membri ai comunității locale,
dar ulterior, s-a transformat într-un proiect complex, intitulat „Planeta Petrila”, în care este implicată și
administrația locală. Club Rockerill Charleroi reprezintă tot o clădire industrială recuperată, care a fost
transformată într-un club ce include săli de concerte, o cooperativă pentru articole din fier, ateliere de
lucru și creație pentru artiști și care, în timp, a ajuns să colaboreze cu Eden, un centru cultural
administrat de o agenție din oraș.

67
 STUDIU DE CAZ: INDUSTRII CREATIVE
PETRILA, ROMÂNIA
Acțiunile de jos în sus, intervențiile artistice și patrimoniul industrial se transformă în timp într-un
scenariu sprijinit de administrație.
Istoria Orașului Petrila este similară istoriei multor alte municipii și orașe industriale în declin din
România. Cu toate acestea, există și anumite particularități. Lucrările caricaturistului Ion Barbu din
Petrila reprezintă posibil cea mai sinceră formă de exprimare a percepției, fiind capabile să accepte și să
reziste în același timp. Arta, literatura și umor par să fie formele preferate de rezistență utilizate de
Orașul Petrila de-a lungul timpului, fapt evidențiat și prin lucrările scriitorului I.D. Sârbu, renumit în
perioada comunistă. Caricaturistul Ion Barbu adoptă schimbarea prin intermediul artei, dar în același
timp, acceptă faptul că declinul este inevitabil.
Proiectul derulat în Patrila a demarat sub formă de manifest de jos în sus împotriva demolării iminente și
a încercat să demonstreze autorităților locale că patrimoniul industrial poate fi o sursă de regenerare
într-un oraș care se confruntă cu probleme sociale și economice grave. Proiectul a început printr-o
solicitare din partea artistului și caricaturistului local Ion Barbu, cunoscut și la nivel internațional, care a
încercat să înființeze un muzeu de ară într-una din clădirile principale ale Minei Petrila. Scopul inițial era
de a organiza un atelier de arhitectură care să se concentreze pe convertirea minei. Arhitecții asociați au
răspuns prompt la această solicitare.
Proiectul a început ca proiect de cercetare și se intitula „Petrila: Regenerarea unui peisaj industrial”.
Primul atelier a implicat o analiză multidisciplinară coordonată, care viza colectarea de date ce aveau să
servească drept bază pentru temele unui proiect viitor. Cinci echipe de arhitecți și studenți din diverse
domenii (arhitectură, peisagistică, urbanism, ecologie și sociologie) au analizat diverse aspecte legate de
mină, în special istoricul, orașul per ansamblu, spațiul public, locuitorii din Petrila și locuințele. Studiul a
rezultat într-o carte analitică ce integra toate aceste domenii într-o manieră nemaiîntâlnită în rândul
orașelor miniere din vale. Niciunul din proiectele finanțate de stat, care vizau Valea Jiului, nu au reușit să
integreze atât de multe domenii și nu au ținut cont de valoarea mediului construit.
Pasul următor a vizat implicarea oficială a autorităților locale. Inspirându-se din atelierul „Cinci scenarii
pentru Mina Petrila”, echipa arhitecturală francezo-română a furnizat mai multe alternative consiliului
local, în vederea opririi demolărilor. Dat fiind faptul că cele cinci scenarii au condus la crearea unui
studiu de prefezabilitate intitulat „Întreținerea, siguranța și convertirea funcțională a structurilor cu
valoare patrimonială și economică rezultate din exploatarea Minei Petrila”, care a primit susținere
anonimă din partea consiliului local printr-un vot oficial, părea că această colaborare reușise. Cu toate
acestea, procesul de demolare a continuat. Acesta a fost punctul de cotitură care a dus la separarea
proiectului în două direcții complementare: una se concentra pe patrimoniul industrial, în timp ce
cealaltă a migrat spre proiecte bazate pe comunitate. Arhitecții implicați au început să promoveze o listă
de clădiri pentru includerea acestora în patrimoniul național, aceasta reprezentând singura soluție
imediată de protejare a acestor clădiri împotriva demolării. Mina de cărbune Petrila a fost prima mină
din Valea Jiului (creată pe 30 decembrie 1858) și reprezintă cele mai importante stadii ale dezvoltării
istorice și tehnice a mineritului de cărbune, de la primele extracții de cărbune din anii 1850, până la
hiperindustrializatrea din anii '70 și '80. Prin clasarea pe lista de patrimoniu a Minei Petrila, procesul de
demolare a clădirilor a încetat.

68
2014 a fost anul primei intervenții participative în interiorul Minei Petrila. StartUp Petrila a fost prima
acțiune derulată în acest sens și a evidențiat la scară mică potențialul existent: fosta stație de pompare
din interiorul minei a fost adusă în prim plan prin intermediul unei intervenții temporare (care între timp
a devenit permanentă), deschise publicului. Până în prezent, acest spațiu a rămas în administrația
asociației locale Condiția Română, reprezentată de Ion Barbu.

La sfârșitul anului 2017, prin intermediul aceleiași inițiative civice, a fost lansat Programul de Regenerare
prin Inițiative Culturale (PRIC), un proces coordonat de acțiune, al cărui scop final este dezvoltarea
noului centru administrativ, economic și cultural din Petrila, cu ajutorul unei comunități locale active și
deschide. Implementarea PRIC s-a bazat pe: identificarea nevoilor și oportunităților existente și
potențiale, cartografierea resurselor locale, regionale și naționale și facilitarea participării publice a
locuitorilor. Prima etapă a PRIC a implicat generarea și implementarea de evenimente culturale, sub
formă de acțiuni tactice menite să genereze rezultate vizibile pe termen scurt și mediu, pentru a câștiga
încrederea administrației locale și a locuitorilor; testarea și validarea direcțiilor PRIC; creșterea
consumului de cultură la nivel local; atragerea treptată a unui public nou; reintroducerea minei în
conștiința colectivă și creșterea presiunilor privind reconvertirea minei.
Obiectivele pe termen scurt includeau crearea structurii administrative necesare pentru coordonarea
procesului de transformare a complexului patrimonial, organizarea de evenimente culturale care să
mențină publicul interesat de subiectul Petrila (implicând un număr mai mare de localnici), transferarea
proprietății SNIMVJ (Societatea Națională de Închideri Mine Valea Jiului) deținute de Orașul Petrila și
includerea acesteia în lista membrilor asociației ERIH - Ruta europeană a patrimoniului industrial.

69
Ca urmare a acestui proces, s-a înființat o nouă asociație, „Planeta Petrila”, a căror membri fondatori
sunt Primăria Petrila – autorități locale, Asociația Plusminus – reprezentantă a profesioniștilor care
încearcă să clasifice ansamblul, Asociația Ideilagram prin intermediul artistului Ion Barbu, ACV Petroşani
– reprezentanta ONG-urilor locale. Partenerii asociației sunt SNIMVJ (Societatea Națională de Închideri
Mine Valea Jiului), coordonatorul RUR (Romanian Register of Urban Planners) pentru PUG-ul orașului,
reprezentanții societății civile locale și din alte orașe din țară și experți în fonduri europene.
Proiectul se transformă treptat într-o colaborare între administrație, experți și cetățeni. Faptul că Mina
Petrila devine noul centru al orașului reprezintă o șansă pentru schimbarea discursului general, de la
resemnare la optimism și de la fatalism la simpatie față de valorile comune ale comunității din Petrila.

70
 STUDIU DE CAZ: INDUSTRII CREATIVE
EDEN & ROCKERILL, CHARLEROI, BELGIA
Manifestări artistice spontane sau organizate susținute de agențiile locale
În regiunea minieră Charleroi se pot observa mai multe intersectări interesante între administrația locală și
societatea civică. Un factor important în tranziția orașului de la trecutul său industrial este proiectul Eden, un
centru cultural, precum și un centru de exprimare și creativitate renumit, subvenționat de Federația Valonia-
Bruxelles, Valonia, Provincia Hainaut, Orașul Charleroi, cu sprijinul CPAS (Centrul Public de Acțiune Socială)
Charleroi. Majoritatea programelor se concentrează pe Eden, un fost teatru din centrul Orașului Charleroi, care
dă și numele proiectului, dar acțiunile sale vizează întreaga regiune Charleroi și includ o combinație de concerte,
întâlniri/ dezbateri, scene deschise și spectacole pentru tineri și vârstnici. Toate aceste propuneri atrag peste
55.000 persoane anual.
Pe lângă numărul mare de spectacole, Eden depune eforturi mari pentru a sprijini practicile artistice ale
amatorilor și stimularea exprimării și a creativității, prin organizarea de stagii, ateliere de lucru și introducerea
unei dimensiuni creative și culturale în diverse proiecte derulate de administrația locală, prin intermediul unei
abordări participative care combină atelierele de dans, creații textile, circ, muzică, artă stradală etc.
Unul dintre colaboratorii Eden este ROCKERILL, care deține o sală de concerte, un bar și un spațiu de producție
culturală în Marchienne-au-Pont, lângă Charleroi, în locul fostelor fabrici Cockerill. În 2005, un grup de artiști și
prieteni a recuperat și salvat acest teren industrial dezafectat și l-a redenumit Rockerill. Astfel, fabrica cu o
suprafață de peste 4.000 m2 a revenit la viață prin săli de concerte, cooperativa articolelor din fier, ateliere
pentru artiști și prin crearea mărcii înregistrate Rockerill Records, care include: Apéros Industrial, Festivalul
Rockerill, Festivalul Uzinei, petrecerile FlashForward, Festivalul Fabricii de Carne. Locația este una strategică,
fiind situată între Fluviul Sambre și Canalul Charleroi-Bruxelles-Antwerp, în apropierea liniei ferate Marchienne-
Malinnes și un sit minier important.
* bazat pe un studiu de teren realizat în Charleroi https://www.eden-charleroi.be/eden/
În 2011, Rockerill a semnat un contract de program cu Federația Valonia-Bruxelles în baza căruia se dezvoltă
activități culturale și locația găzduiește peste 300 artiști per sezon. Din 2011, influența sa a continuat să crească,
atrăgând peste 25.000 persoane pe an. După industria grea și extracția de cărbune, cultura alternativă
reprezintă acum emblema Orașului Charleroi, iar Rockerill joacă un rol activ și decisiv în acest sens.
Obiective:
- Adunarea artiștilor locali într-o structură oficială
- Furnizarea de sprijin, consultanță, promovare, publicitate pentru artiști și valorificarea acestora
- Furnizarea unei structuri, unui loc, unui spațiu de exprimare pentru toată lumea
- Organizarea de evenimente culturale și artistice în diverse domenii: muzică rock, electronică, arte
vizuale și digitale, teatru, film, dans și artă stradală
- Asigurarea conservării unui element excepțional de patrimoniu, și anume Forges de la Providence
(Forjele Provinciei) construită în 1838 de Thomas Bonehill, care a reprezentat primul combinat siderurgic din
„Black Country – Țara Neagră”, prin investiții în renovare și îmbunătățiri structurale și tehnice
- Colaborarea cu alte asociații și instituții culturale naționale și internaționale
- Închirierea spațiilor pentru orice fel de activități artistice și culturale.

71
 REZUMAT
“Planificarea pentru o zonă în declin este mult mai dificilă decât planificarea pentru un oraș în
creștere. De la bun început, ideile ar trebui dezvoltate împreună cu locuitorii. Administrația locală ar
putea renunța la controlul central, transferându-l în sarcina cartierelor și comunităților, având
încredere în faptul că localnicii cunosc cel mai bine zona, drept pentru care pot dezvolta planuri
pentru viitor. În plus, dacă ai un proces de planificare strategică pentru un oraș în declin în care
încerci să dezvolți o anumită perspectivă, acest lucru va avea o șansă mai mare de reușită dacă
implică cetățenii, sectorul public și societatea civilă.”
-Wiechman 2012, Președintele rețelei CIRES, pag. 42
Multe orașe în declin redescoperă beneficiile colaborării cu cetățenii în furnizarea de servicii și
crearea de oportunități de angajare, mai ales într-o perioadă de criză și de restricții financiare.
Asemenea multor alte crize din trecut, actuala pandemie de COVID-19 evidențiază beneficiile
colaborării, dar aduce și niște provocări unice. Multe dintre exemplele furnizate în această secțiune
arată că trebuie clădită încrederea și că trebuie depășite provocările (precum nivelul scăzut de
experiență în eforturi de colaborare anterioare). În multe cazuri, o conducere locală puternică
reprezintă cheia implicării cetățenilor și adresării micșorării într-un mod proactiv.
Adoptarea de către UE a Dezvoltării Locale plasate sub Responsabilitatea Comunității (DLRC) și
crearea Grupurilor de Acțiune Locală (GAL) pentru stimularea planificării și investițiilor la nivel
local, par să fi dat ceva rezultate. Organizațiile Societății Civile (OSC-uri), indiferent de forma
acestora (de la ONG-uri la grupuri de cetățeni) pot juca un rol important într-o abordare generală a
implicării civice. Acest aspect s-a dovedit a fi foarte important și valoros prin parteneriatele create
ca răspuns la pandemia de COVID-19 în România. La nivel local se pot aplica mai multe recomandări
pentru consolidarea mediului GAL din România, inclusiv prin cartografierea peisajului GAL la nivel
local, în vederea identificării tuturor actorilor principali și a clădirii capacității comune dintre
conducerea locală și OSC-urile locale.
Literatura de specialitate evidențiază faptul că procesul de implicare a cetățenilor, a sectorului
public și a societății civile reprezintă un element cheie pentru succesul planificării strategice.
Multe dintre poveștile de succes prezentate în acest raport au la bază o schimbare a paradigmei, în
sensul că se adresează micșorării urbane, și nu creșterii, prin strategii de regenerare axate pe orașe
mici, nu pe metropole și consideră incluziunea socială o soluție durabilă pentru îmbunătățirea
calității vieții din aceste orașe. Cu toate acestea, instrumentul principal pentru implementarea
corespunzătoare a proiectelor în orașele în declin este, cu certitudine, cooperarea.

72
5. PLANIFICAREA STRATEGICĂ ȘI PUTEREA COOPERĂRII

REZUMAT
“Planificarea pentru o zonă în declin este mult mai dificilă decât planificarea pentru un oraș în
creștere. De la bun început, ideile ar trebui dezvoltate împreună cu locuitorii. Administrația locală ar
putea renunța la controlul centralizat, transferându-l în sarcina cartierelor și comunităților, având
încredere în faptul că localnicii cunosc cel mai bine zona drept pentru care pot dezvolta planuri
pentru viitor. În plus, dacă ai un proces de planificare strategică pentru un oraș în declin în care
încerci să dezvolți o anumită perspectivă, acest lucru va avea o șansă mai mare de reușită dacă
implică cetățenii, sectorul public și societatea civilă.”
-Wiechman 2012, Președintele rețelei CIRES, pag. 42
Multe orașe în declin redescoperă beneficiile colaborării cu cetățenii în furnizarea de servicii și
crearea de oportunități de angajare, mai ales într-o perioadă de criză și de restricții financiare.
Asemenea multor alte crize din trecut, actuala pandemie de COVID-19 evidențiază beneficiile
colaborării, dar aduce și niște provocări unice. Multe dintre exemplele furnizate în această secțiune
arată că trebuie clădită încrederea și că trebuie depășite provocările (precum nivelul scăzut de
experiență în eforturi de colaborare anterioare). În multe cazuri, o conducere locală puternică
reprezintă cheia implicării cetățenilor și adresării contracției urbane într-un mod proactiv.
Adoptarea de către UE a Dezvoltării Locale plasate sub Responsabilitatea Comunității (DLRC) și
crearea Grupurilor de Acțiune Locală (GAL) pentru stimularea planificării și investițiilor la nivel
local, par să fi dat ceva rezultate. Organizațiile Societății Civile (OSC-uri), indiferent de forma
acestora (de la ONG-uri la grupuri de cetățeni) pot juca un rol important într-o abordare generală a
implicării civice. Acest aspect s-a dovedit a fi foarte important și valoros prin parteneriatele create
ca răspuns la pandemia de COVID-19 în România. La nivel local, se pot aplica mai multe
recomandări pentru consolidarea mediului asociativ din România, inclusiv prin cartografierea
peisajului societății civile la nivel local, în vederea identificării tuturor actorilor principali și a clădirii
capacității comune dintre conducerea locală și OSC-urile locale.
Literatura de specialitate evidențiază faptul că procesul de implicare a cetățenilor, a sectorului
public și a societății civile reprezintă un element cheie pentru succesul planificării strategice.
Multe dintre poveștile de succes prezentate în acest raport au la bază o schimbare a paradigmei, în
sensul că se adresează contracției urbane, și nu creșterii, prin strategii de regenerare axate pe orașe
mici, nu pe metropole și consideră incluziunea socială o soluție durabilă pentru îmbunătățirea
calității vieții din aceste orașe. Cu toate acestea, instrumentul principal pentru implementarea
corespunzătoare a proiectelor în orașele în declin este, cu certitudine, cooperarea.

73
5.1 Cooperarea dintre administrație și comunități
În orașele în declin, consolidarea și mobilizarea rețelelor sociale sunt necesare pentru a crea noi forme
de cooperare și de guvernanță cu implicarea comunității. Se cunoaște de foarte mult timp faptul că
administrația locală ar trebui să încredințeze puterea de opinie și puterea decizională comunităților,
deoarece acestea își cunosc cel mai bine nevoile și problemele. Transferul responsabilităților către
cetățeni în sfera publică și implicarea acestora în acțiuni concrete au dat rezultate, deoarece
participarea conduce la clădirea capacității în comunități și la auto-realizare pentru locuitori.
În ciuda faptului că literatura de specialitate care adresează problema contracției este plină de
recomandări privind colaborarea cu comunitățile și împuternicirea societății civile, implicarea civică
nu poate fi copiată pur și simplu dintr-un loc în altul. Dacă consilierii locali vor ca cetățenii să se
îngrijească de comunitatea lor, trebuie să le permită să facă acest lucru, ceea ce nu este așa de ușor cum
pare. Administrația trebuie să ofere sprijin comunităților și cartierelor și trebuie să împartă sarcinile în
mod inteligent între cetățeni și guvern. În Germania, există mai multe exemple de municipalități care au
declanșat formarea de grupuri de voluntari (precum studenți, angajați ai firmelor locale sau membri ai
cluburilor comunității) pentru a ajuta în diverse lucrări urbane (vopsirea clădirilor, renovări, tâmplărie
etc.).
Multe orașe în declin redescoperă beneficiile colaborării cu cetățenii în furnizarea de servicii și crearea
de oportunități de angajare, mai ales într-o perioadă de criză și de restricții financiare. În multe cazuri,
o conducere locală puternică reprezintă cheia implicării cetățenilor și adresării contracției într-un mod
proactiv. Acest lucru este bine ilustrat în studiul de caz realizat asupra Orașului Altena din Germania,
care este prezentat mai jos.

STUDIU DE CAZ: COOPERARE

ALTENA, GERMANIA
Un primar care ghidează schimbarea, într-o situație de contracție

Altena este un vechi oraș de producere și procesare a metalului, de la marginea Ruhrgebiet. În anii '70,
Altena a început să-și piardă o parte din industriile metalurgice și numărul locurilor de muncă a scăzut
de la 9.000 în anii '70, la 5.000 în anul 2012. Pe parcursul aceleiași perioade, populația a scăzut de la
32.000, la 18.000 locuitori, iar municipalitatea prevede o continuare a contracției, ajungând la un nivel
de stabilizare în jurul a 15.000 locuitori, adică mai puțin de jumătate din populația inițială. Pierderea
locuitorilor și a locurilor de muncă a condus la un surplus de spații rezidențiale și comerciale și la o
scădere a calității serviciilor furnizate de oraș.
Primarul a înțeles că este important ca cetățenii, politicienii și funcționarii publici să depășească etapa
negării realității contracției. Trebuiau să recunoască faptul că orașele mici, precum Altena, se confruntă
cu probleme socio-economice la fel de grave ca cele ale orașelor mari. Astfel, s-a dezvoltat o strategie cu
două obiective principale:
- generarea unui sprijin financiar mai mare din partea administrației publice regionale; și
- înțelegerea de către cetățeni a motivelor pentru care serviciile trebuiau adaptate și reduse.

74
Pe parcursul acestui proces de reimaginare, Altena a reușit să dezvolte o nouă perspectivă strategică,
care nu se mai concentra strict pe creșterea economică pentru a inversa declinul, ci pe îmbunătățirea
calității vieții cu ajutorul resurselor existente și într-un mod sustenabil. Desigur, s-a ținut cont și de
nevoile persoanelor în vârstă, dar de această dată, această categorie a populației juca un rol cheie în
inversarea norocului orașului și nu mai era considerată o povară asupra bugetului public.
Încurajarea participării cetățenilor a reprezentat o parte din acest proces și a ajutat la transformarea
energiei negative în dezvoltări pozitive. Printre acestea s-au numărat investițiile în consiliul local pentru
servicii de voluntariat și crearea unui buget pentru proiecte de mici dimensiuni care por fi accesate doar
prin implicarea activă a cetățenilor. Un proiect esențial, care a îmbunătățit semnificativ relațiile dintre
municipalitate și cetățeni a implicat pietonizarea pieței centrale și a promenadei de pe malul râului.
Îmbunătățirea acestor locuri importante ale orașului s-a aflat în stadiul de planificare timp de mulți ani,
dar motivând o lipsă de finanțare, municipalitatea a amânat proiectul. În spiritul noii acțiuni conduse de
cetățeni, municipalitatea a furnizat materialele de construcții, a închis drumul vinerea și sâmbăta și a
chemat locuitorii din Altena să lucreze ei înșiși la acest proiect. Pe parcursul mai multor luni, personalul
municipalității, inclusiv primarul, a lucrat cot la cot cu comercianții și locuitorii pentru a revitaliza aceste
zone. Procesul a demonstrat că municipalitatea era hotărâtă să găsească modalități inovatoare de
colaborare cu cetățenii și comercianții în vederea îmbunătățirii orașului. De atunci, puterea acțiunii de
voluntariat a cetățenilor din Altena a crescut semnificativ.

Recent, acest spirit pionier a condus la înființarea unei cooperative de vânzare cu amănuntul, deținută
de locuitorii din cartierul deservit de această inițiativă. Cooperativa cuprinde o măcelărie și o mică piață
într-un cartier neglijat timp de mai multe decenii de ″piața imobiliară″ și funcțiunile comerciale. De
asemenea, locuitorii își asumă responsabilitatea pentru tot mai multe spații care altfel ar fi închise de
municipalitate, precum foste creșe și școli, utilizându-le pentru a furniza diverse servicii sociale și
inițiative culturale. Altena beneficiază de multe spații construite, care au fost complet ignorate pe
parcursul anilor în care se spera că prosperitatea trecutului avea să revină. Procesul de reimaginare a
identificat mai multe locuri cu potențial de exploatare. Unul dintre acestea este malul râului, care
fusese, în mare parte, ascuns de structurile inginerești create pentru a preveni inundarea. Astfel,
municipalitatea a creat panorame și căi de acces și a încurajat deschiderea de cafenele. La data
elaborării acestui raport, două cafenele erau în curs de construire și o a treia urma să se deschidă.
Acestea sunt doar câteva dintre inițiativele care arată primele semne de impact general asupra orașului.
În prezent, vânzările din domeniul imobiliar sunt în creștere, cu tot mai mulți oameni mutându-se în
Altena, iar sectorul comercial înregistrează și el o creștere ca urmare a deschiderii de noi magazine și
restaurante. De asemenea, s-au solicitat fonduri UE pentru dezvoltarea de rețele care să elimine izolarea
și să încurajeze schimbul de cunoștințe în ceea ce privește adresarea contracției. Unul dintre cele mai
importante aspecte este faptul că cetățenii preiau inițiativa, utilizând spațiile orașului în propriul
beneficiu. Fără contribuția comunității, este puțin probabil ca primarul și municipalitatea să fi putut
genera acest nivel de schimbare pozitivă.

75
Altena nu s-a concentrat pe dezvoltarea de proiecte emblematice, ci pe îngrijirea industriei rămase și a
încercat să gestioneze cât mai bine sursele de venit aflate într-o continuă scădere. În loc să fie proactivă
în primele stadii de declin, Altena a fost reactivă, sperând la o creștere economică salvatoare.
Bineînțeles că această abordare nu a ajutat deloc, deoarece populația a continuat să scadă, exacerbând
problemele și reducând posibilitățile de inversare a tendinței descendente.

În orașele în declin, conducerea este esențială pentru dezvoltarea de noi perspective și inițiative. Acest
proces poate fi extrem de dificil, deoarece liderii trebuie să găsească modalități de stimulare a implicării
cetățenilor în procesul de reimaginare a viitorului orașului.
*bazat pe URBACT și pe prezentarea primarului, CIRES

5.1.1 Provocările colaborării în anumite momente

Actuala pandemie de COVID-19 a evidențiat mai multe slăbiciuni ale societății și urbanismului, dar a
generat și coeziune și a atras atenția asupra importanței cooperării. Acest lucru este și mai evident în
orașele în declin, unde numărul mai mic de resurse determină o nevoie mai mare de colaborare, în
detrimentul competiției pentru acele resurse. În unele orașe mari, locuitorii s-au mutat în zone cu
caracter mai rural sau în locuințe mai mari din zonele periurbane și suburbane; astfel, simptome similare
cu cele ale orașelor în declin se pot observa în diverse părți ale orașelor mari31. Acest lucru a determinat
mai multe zone să recunoască necesitatea dezvoltării de planuri sau scenarii mai proactive post-
creștere.

31 Consultați documentul justificativ privind Impactul COVID-19 asupra orașelor, inclus în Livrabilul 3

76
 Caseta 2. O abordare diferită privind colaborarea

În cea mai recentă lucrare a sa, Adam Kahane (2017) recomandă o abordare diferită privind
colaborarea, în condiții complexe și atunci când persoanele implicate nu reușesc să ajungă la un
acord, nu se plac sau nu au încredere să lucreze împreună. El descrie aceste situații drept
„colaborare cu inamicul”.
Se pornește de la premisa că strategiile convenționale se confruntă cu 2 probleme. Pe de o parte,
elita consideră că știe cel mai bine ce este benefic pentru restul și că este cea mai în măsură să
lanseze programe de schimbare. Pe de altă parte, se consideră că schimbarea va apărea în
momentul în care convenim asupra unei viziuni, stabilim obiective și o cale previzibilă de îndeplinire
a acestora și stabilim măsuri specifice, cu termene limită și praguri de atins. Înțelegerea
convențională a colaborării este că toate persoanele implicate trebuie să formeze o echipă care să
aibă un scop comun, care să convină asupra acțiunilor necesare și să se asigure că acestea sunt
realizate și care să determine oamenii să facă ceea ce trebuie făcut. Cu alte cuvinte, colaborarea
convențională este asemănătoare unei întruniri de planificare, carenu generează rezultatele
așteptate atunci când vine vorba de situații complexe și care nu pot fi controlate cu ușurință.
Kahane introduce ideea de colaborare extinsă drept alternativă la gândirea dominantă legată de
obținerea progresului. El prezintă un proces prin care participanții lipsiți de încredere reciprocă, cu
obiective incompatibile și care nu se plac, pot crea un viitor alternativ, fără a ajunge la consensuri majore.
Mai exact, aceste persoane cu intenții diferite trebuie să se întâlnească, dar nu ca să negocieze sau să
dezvolte planuri de acțiune, ci doar ca să convină asupra faptului că o anumită condiție trebuie să se
schimbe, fără să li se ceară să furnizeze soluții sau păreri.

77
Rezistența prin colaborare trebuie pregătită înainte de apariția unei crize. Un studiu recent privind
rolul jucat de Organizațiile Societății Civile (OSC-uri) și de alte rețele civice în răspunsul la pandemia de
COVID-19 arată că un nivel existent de încredere și cooperare reprezintă o precondiție pentru reușită.
Experiențele anterioare de cooperare au deschis calea comunicării deschise și rapide32. La nivel general,
implicarea civică este considerată un factor cheie în ceea ce privește democrația și conducerea. În ciuda
faptului că răspunsul obișnuit este de a reacționa în fața unei crize sau de a pune la îndoială răspunsul la
criză, cel mai bine ar fi ca aceste răspunsuri să fie coordonate și ghidate spre beneficii comune (nu
individuale) atunci când vine vorba de o comunitate cu un istoric de implicare civică.

5.2 Dezvoltare Locală plasată sub Responsabilitatea Comunității (DLRC) și

abordări axate pe zone
În 2013, Consiliul Uniunii Europene a avizat mecanismul DLRC ca parte din noile reguli și legi aplicabile
noilor investiții ale Politicii de Coeziune a UE 2014-2020. Finanțată timp de 20 ani prin Fondurile de
Dezvoltare Rurală și Structurală, această abordare a ajutat actorii rurali să ia în considerare potențialul
pe termen lung al regiunilor locale și s-a dovedit a fi un instrument eficient în crearea de politici de
dezvoltare. DLRC conferă un nou rol asupra administrației locale, și anume acela de a mobiliza și a
implica comunitățile și organizațiile locale în atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020 de creștere
inteligentă, durabilă și inclusivă, de protejare a coeziunii teritoriale și de identificare a unor obiective
politice specifice33.
Ideea principală este că pentru a obține un proces de planificare condus de comunitate, trebuie
înființate Grupuri de Acțiune Locală (GAL). GAL implică colaborarea tuturor părților interesate, de la
administrația publică, Societatea Civilă, organizațiile non-profit, până la sectorul privat. Procesele de
planificare au ca rezultat strategii integrate, multisectoriale de dezvoltare axate pe zone. Prin
planificarea în comun și prin includerea celor trei sectoare ale societății într-o organizație cu reguli și
obiective specifice, identificarea nevoilor și potențialului local are șanse mai mari de reușită. Mai mult
decât atât, planificarea în comun poate ajuta la atribuirea de sarcini membrilor GAL și altor părți
interesate din cadrul comunității, în vederea implementării planurilor de acțiune incluse în aceste
strategii.
În august 2017, România și-a publicat propriile directive privind strategiile de dezvoltare locală. Astfel
s-a dorit dezvoltarea de intervenții integrate pentru Zonele Urbane Marginalizate (ZUM) pe baza
abordării DLRC și GAL. Provocarea era foarte mare, deoarece zonele vizate pentru aceste intervenții
reprezentau „buzunarele de sărăcie” ale orașelor mici și medii. Dat fiind faptul că această combinație de
fonduri (Programul Operațional Regional și Programul Operațional Capital Uman) implica proiecte care,
în mod normal, sunt gestionate de departamente diferite din cadrul administrației locale, a apărut și
provocarea colaborării interne din cadrul municipalității. Funcționarii publici, care, în general, nu

32
Calin,Alexandra; Volintiru,Clara Alexandra; Kasprovschi,Alina; Masud,Harika; Zambor,Andrei. Romania rapid assessment of CSO under COVID-
19 conditions – România: Analiză rapidă a OSC-urilor în condițiile COVID-19. Banca Mondială. 2020
33
https://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/2014/community_en.pdf

78
lucrează în echipă, au fost nevoiți să joace un rol activ într-un proces în care Grupul de Acțiune locală
trebuia:
 Să identifice și să completeze date privind condițiile din zona urbană marginalizată – modele de
probleme din comunitate care necesitau cunoașterea anumitor indicatori aferenți mediului construit,
la diverse nivele (clădiri de locuințe, cartier, facilități publice din zonă etc.), precum și a nivelului de
coeziune al comunității;
 Să organizeze sesiuni de instruire cu privire la aspectele relevante pentru proces și pentru rezultatele
mecanismului;
 Să organizeze acțiuni de creștere a coeziunii comunității: evenimente culturale și artistice, activități
educaționale, excursii. Să dezvolte instrumente concrete de obținere a informațiilor de la locuitori
(instrumente precum casete pentru întrebări și sugestii, întâlniri publice etc.)
 Să organizeze acțiuni care să contribuie la diminuarea segregării acestor zone de restul orașului
(măsurile și proiectele propuse spre finanțare trebuiau să-și arate contribuția în ceea ce privește
desegregarea).

Pentru a fi cu adevărat conduse de comunitate, DLRC-urile necesită depunerea de eforturi intense de

comunicare și schimb de informații între membrii comunității și diverse părți interesate. Acest lucru
pune multe probleme pentru proiectele selectate pentru finanțare, precum prioritățile, obiectivele,
succesiunea activităților, impactul dorit și potențialele riscuri. Toate aceste lucruri ar trebui realizate
într-un mod complet transparent, iar comunitatea ar trebui implicată în toate stadiile de pregătire a
proiectului și în procesul decizional. Mobilizarea comunităților marginalizate include câteva elemente
cheie, precum resursele de mobilizare, oamenii și liderii din comunități, implicarea unui coordonator
extern (antrenor sau mediator), dezvoltarea de activități de clădire a comunității, implicarea mass-
mediei și implementarea monitorizării comunitare. Un exemplu de oraș din România care a adaptat în
mod activ această abordare, conform directivelor pentru strategii locale, este Reșița.

79
 STUDIU DE CAZ: ÎNVĂȚAREA PRIN ASISTENȚĂ TEHNICĂ
REȘIȚA, ROMÂNIA
Reșița s-a confruntat cu o scădere constantă a populației ca urmare a emigrării, o reducere a
creșterii naturale și ca urmare a închiderii industriilor grele numărul angajaților a scăzut de la 35.000,
la 1.500. Acest oraș are mai multe „buzunare de sărăcie” care s-au calificat drept zone marginalizate
în cadrul solicitării de proiecte lansate de administrația centrală către administrațiile publice locale.
Începând cu anul 2016, conducerea locală din Reșița s-a dedicat atragerii de fonduri europene și
îndeplinirii condițiilor necesare în acest sens, prin planificare și pregătire. Unul dintre exemplele de
mobilizare a fost reprezentat de strategia de dezvoltare locală necesară în 2017 pentru mecanismul
DLRC (Dezvoltare Locală plasată sub Responsabilitatea Comunității). Municipalitățile care doreau să
aplice pentru acest program au avut acces la un fond pentru introducerea asistenței tehnice în
procesul de elaborare a strategiei. În ciuda faptului că termenul era foarte scurt, colaborarea
serioasă dintre administrația publică și echipa de asistență tehnică a rezultat într-o documentație
bine elaborată care a condus la câștigarea finanțării, precum și o creștere a capacității locale atât la
nivelul municipalității, cât și la nivelul actorilor din cadrul comunității locale.
Strategia a fost elaborată cu ajutorul unei echipe interdisciplinare de profesioniști care a colaborat
cu Grupul de Acțiune Locală (GAL) format din autoritățile locale, organizații caritabile, companii
private și reprezentanți ai zonelor marginalizate. Potențialul de a accesa fonduri UE a reprezentat
principalul motivator pentru implicarea părților interesate într-un proces participativ de planificare.
Cu toate acestea, procesul în sine mai avea de depășit multe obstacole, precum reticența și lipsa de
încredere, lipsa de experiență în colaborare și percepția locuitorilor că deciziile aveau să fie impuse
de sus în jos.
Reșița a obținut unul dintre cele mai mari punctaje în evaluarea strategiilor (clasându-se pe locul
patru în lista celor 31 orașe implicate). Anterior acestei strategii, s-a dezvoltat și alte documente de
planificare, precum planul urban general (PUG 2011) și strategia de dezvoltare locală (2015), dar
acestea nu se adresau în mod explicit cartierelor sărace, care necesitau o abordare complexă, axată
pe zonă, care să combine intervenții asupra mediului construit și proiecte pentru desegregare,
coeziune comunitară și servicii sociale. Procesul a evidențiat prioritățile care trebuie finanțate,
furnizând dovezi în acest sens (identificarea datelor existente, colectarea de date noi prin sondaje) și
aplicând un proces autentic de consultare locală. Fondurile primite urmează a fi utilizate pentru
reducerea numărului de persoane care se confruntă cu un nivel grav de sărăcie și excluziune socială
și pentru îmbunătățirea calității vieții în aceste zone urbane marginalizate.
https://galresita.ro/strategie-de-dezvoltare-locala/

80
5.3 Dinamica colaborării dintre administrația publică locală și organizațiile
societății civile34
Implicarea civică include atât colaborarea dintre cetățeni și sectorul public, cât și colaborarea dintre
organizațiile societății civile (OSC-uri) și sectorul public. OSC-urile pot juca un rol important în
canalizarea informațiilor dintre cetățeni și conducerea locală (în ambele sensuri), acționând drept
catalizator al acțiunii civice și administrative și furnizând sprijin în canalizarea resurselor. Implicarea OSC-
urilor reprezintă doar o parte din sistemul de implicare civică proactivă dar nu poate și nu ar trebui să
înlocuiască complet eforturile directe ale administrației publice locale. Cu toate acestea, OSC-urile pot
reprezenta parteneri valoroși, așa cum s-a demonstrat în timpul pandemiei de COVID-19 în România.
Poate exista un cerc VIRTUOS între politicile publice locale, care sprijină societatea civilă și nivelul de
implicare al comunităților locale. Implicarea publică se poate manifesta prin acțiuni precum finanțarea
OSC-urilor sau a proiectelor comunitare, implicarea în proiecte de colaborare cu OSC-urile sau grupurile
informale, organizarea de consultări, evenimente și dezbateri publice, construirea sau finanțarea de
centre comunitare etc. Implicarea civică aflată în directă legătură cu sectorul public se poate manifesta
prin propuneri de proiect, participarea la dezbateri publice, organizare comunitară etc. Cu cât OSC-urile
și cetățenii sunt mai activi, cu atât administrația publică locală va beneficia mai mult de pe urma ideilor
și cunoștințelor acestora, care vor ajuta la dezvoltarea de activități și implementarea de proiecte. De
asemenea, cu cât administrația publică locală oferă mai mult sprijin cetățenilor, cu atât este mai
probabil ca acea comunitate să devină mai încrezătoare în sectorul public și în colaborarea cu statul.
Această încredere poate duce la dedicarea și implicarea cetățenilor în rezolvarea problemelor și nevoilor
locale (coproducție de servicii publice).
Figura 3. Efectul de reconsolidare al implicării reciproce

Sursă: Banca Mondială, România: Analiză rapidă a OSC-urilor în condițiile COVID-19. Pag. 49

34Această secțiune se bazează pe publicația Băncii Mondiale – Romania Rapid Assessment of CSOs under COVID-19 conditions - România:
Analiză rapidă a OSC-urilor în condițiile COVID-19. (consultați lista de referințe)

81
Colaborarea dintre administrația publică locală și societatea civilă începe prin schimbări la nivelul
culturii organizaționale a conducerii locale. Baza unei colaborări de succes cu societatea civilă și
cetățenii este reprezentată de o cultură instituțională care apreciază transparența și colaborările și care
dorește să găsească cele mai bune soluții și să deservească interesul public. Capacitatea instituțională de
implicare este facilitată prin aspecte care țin de resursele umane precum dezvoltarea de colaborări între
colegi în cadrul rețelelor naționale și transnaționale, formarea de relații de colegialitate și transfer de
cunoștințe, funcționari publici bine pregătiți și nu în cele din urmă viziune politică. La fel de important
este și nivelul de coeziune socială, activism și dorință de implicare din partea societății civile locale.
Totuși, acest lucru depinde de încrederea în bunele intenții și transparența conducerii locale și se poate
obține prin interacțiuni în iterații.
Raportul Băncii Mondiale privind rolul jucat de OSC-uri pe parcursul pandemiei de COVID-19 din
România furnizează mai multe recomandări de bune practici. Acestea pot fi relevante și aplicabile în
contextul orașelor în declin, prin adaptarea celor de mai jos în vederea aplicării la nivel local, dat fiind că
o parte din recomandările inițiale vizau nivelul național:

1. Identificarea Societății Civile la nivel local: În vederea formării unei relații importante și constructive între
OSC-uri sau între OSC-uri și actorii publici sau privați, trebuie identificate OSC-urile locale dintr-o
comunitate sau care activează pentru acea comunitate.
2. Includerea reprezentanților OSC-urilor în structuri relevante de dezvoltare locală sau regională: Chiar
dacă încă nu există un cadru de reglementare în acest sens, actorii locali pot adopta cele mai bune practici
în vederea asigurării unui dialog și a unei reprezentări generale prin diverse forumuri.
3. Clădirea încrederii și a capitalului social: OSC-urile pot sprijini guvernareaparticipativă, pot îmbunătății
calitatea democrației și pot crește legitimitatea actorilor publici.
4. Rolul OSC-urilor în dezastre: A devenit evident faptul că OSC-urile beneficiază de flexibilitatea,
încrederea publică și experiența dovedită care sunt necesare pentru a veni în sprijinul administrațiilor
locale și centrale în reducerea impactului unei crize. Pentru a fi eficient, Guvernul trebuie să
împărtășească date și informații și să evite fragmentarea și duplicarea prin coordonare și dialog.
5. Date: Există informații limitate cu privire la acțiunile societății civile la nivel local, drept pentru care este
nevoie de o mai bună integrare și centralizare transparentă a datelor relevante.
6. Adresarea deficitelor de capacitate la nivel local: Pentru a fi eficiente, OSC-urile trebuie să beneficieze
de finanțare și personal, iar administrațiile locale pot veni în sprijinul acestora prin acordarea de fonduri.
Deficitul de capacitate al administrațiilor locale se reflectă în deficitul de capacitate al OSC-urilor, motiv
pentru care s-ar putea aplica diverse opțiuni proactive de formare în comun și de creștere a capacității în
ambele direcții
7. Orașele prosperă atunci când beneficiază de o implicare civică puternică: Acest lucru îmbunătățește
guvernarea prin promovarea eticii și responsabilității publice în rândul actorilor publici, poate ajuta
orașele să prioritizeze mai bine investițiile și să elaboreze politici inovatoare prin consultări publice, dialog
și schimb de cunoștințe.

Conform casetelor cu exemple din străinătate, sistemele de guvernare locală creează cadre pentru
sprijinirea constantă a societății civile. Există exemple de resurse pe care autoritățile publice locale care
le pot pune în sprijinul OSC-urilor: de centre culturale care pot fi spații de întâlnire și lucru, mici scheme
de finanțare, programe de formare și multe alte forme de ajutor care sunt și tot atâtea mijloace de
legitimare a OSC-urilor în vederea implicării lor în procesele de planificare. De asemenea, este

82
important să se stabilească clar rolurile și responsabilitățile, precum și așteptările comune, chiar și în
cazul mobilizării de acțiuni voluntare.

5.3.1 Încurajarea economiilor sociale de către administrația publică

Orașele în declin oferă posibilitatea de a crea noi modele economice de succes, precum economiile
sociale. Instrumentele cheie sunt aprecierea capitalului social, precum și aprecierea inițiativelor
culturale, civice și antreprenoriale. La fel cum piața acumulează bogăție, economia socială reciclează
capital și formează alianțe pentru a-și urmări interesele. Economia socială este o sursă de rezistență care
accentuează valoarea și creșterea activelor sociale, economice, financiare și fizice.
Dat fiind faptul că orașele în declin dețin o gamă largă de active sociale, fizice și economice
deconectate de la economia principală, economia socială încurajează schemele locale de schimb
comercial și tranzacții nemonetizate. În aceste zone urbane în declin, tranzacții nemonetizate și
utilizarea activelor și talentelor locale pot stimula noi practici și idei culturale de autoajutorare în cadrul
comunității respective. Conform URBACT 2013, „economia socială furnizează alternative la piețele
private în declin. Aceasta nu va concura cu piața sau cu cheltuielile publice în situații de contracție, dar
poate furniza servicii, poate consolida capacitatea de auto-organizare și poate dezvolta modele
independente și colective de relansare.”
Un exemplu de practică nemonetară este utilizarea monedelor virtuale. Membrii anumitor rețele
cumpără și vând servicii, dar sunt plătiți în monede virtuale. De exemplu, un membru care oferă un
serviciu sau un produs este plătit în moneda locală, care la rândul ei poate fi utilizată pentru a cumpăra
alte produse și servicii furnizate în cadrul aceluiași sistem.

Coproducția înseamnă implicarea cetățenilor în furnizarea serviciilor de bază, în vederea contribuirii la

îmbunătățirea calității vieții și la creșterea urbană. Acest concept a fost utilizat pentru prima dată în
anii '70, în SUA, pentru a încuraja rentabilitatea (scăderea cheltuielilor alocate de guvern) într-o
perioadă marcată de foarte puține fonduri federale și de o presiune mare pentru o reformă economică.
La acea vremea, termenul de „coproducție” a fost utilizat pentru a descrie relația dintre funcționarii
publici, în calitate de „producători obișnuiți” și clienții acestora, în calitate de „coproducători”, care își
aduc contribuția la furnizarea unui serviciu (ex. cartiere mai sigure și mai curate).

83
 STUDIU DE CAZ: COPRODUCȚIA ÎNGRIJIRII DE COPII
Într-o perioadă caracterizată de o austeritate bugetară fără precedent, multe municipalități din
Europa au început să-și clădească capacitățile de coproducție de servicii, mai ales în ceea ce privește
serviciile dedicate oamenilor în vârstă. De asemenea, participarea cetățenilor în coproducția
serviciilor de îngrijire a copiilor este des întâlnită în Europa, doar că aceasta ia forme diferite de la o
țară la alta.

În Franța, Germania și Suedia, multe dintre serviciile de îngrijire a copiilor sunt inițiate și gestionate
de părinți, care înlocuiesc adesea personalul profesional. Părinții coproduc aceste servicii și în alte
moduri care implică o gamă variată de sarcini nepedagogice, precum activități de contabilitate, gătit
sau reparații la clădiri. Mai mult decât atât, mulți părinți furnizează contribuții financiare pentru
serviciile pe care le utilizează. Cu toate acestea, fără furnizarea de ajutor practic, voluntar, un părinte
care doar plătește pentru acel serviciu nu este considerat un coproducător, ci un consumator sau un
utilizator clasic de servicii.
*bazat articolul de pe pagina de internet URBACT
„Coproducția, o nouă perspectivă asupra parteneriatului”
Coproducțiile sunt definite drept entități independente locale sprijinite de administrațiile locale,
formate din locuitori, grupuri comunitare, organizații non-profit (care primesc uneori ajutor public),
care produc pentru consum propriu35. În esență, coproducția este o formă de parteneriat, care este
percepută tot mai mult drept un mod de a descrie colaborările dintre agențiile publice și cetățeni, care
se concentrează pe crearea de servicii tangibile – deoarece coproducția se axează pe furnizarea de
servicii practice. Comanagementul se referă la colaborarea dintre aceste entități în proiecte, în timp ce
coconducerea este definită drept o planificare strategică pentru proiecte și acțiuni.

35
Conform definiției furnizate de Pestoff și Bradsen

84
 STUDIU DE CAZ: COPRODUCȚIE PENTRU UZ TEMPORAR
LEIPZIG, GERMANIA - GUARDIAN HOUSES
Proiectul „Wächterhäuser (Guardian houses- Custodele casei)” a fost creat în 2004, când districtele
din interiorul Orașului Leipzig, cu fondul lor valoros de locuințe Wilhelministe, erau puse în pericol de
numărul mare de locuințe neocupate și de nivelul ridicat de degradare, iar în unele cazuri chiar de
riscul de dărâmare al acestor clădiri. În vederea salvării acestor clădiri neocupate, majoritatea situate
de-a lungul principalelor axe de transport, unde continuarea utilizării în scop rezidențial este extrem
de improbabilă, s-a înființat o asociație civică (Haushalten e.V.) de arhitecți, urbaniști și alte grupuri
de persoane care doresc să contracareze degradarea fondului de clădiri istorice. Scopul acestor
„guardian houses” este de a salva clădirile vechi și abandonate prin utilizarea acestora, protejându-le
astfel de vandalism și degradare.
Programul stabilește un cadru prin care proprietarii și potențialii chiriași încheie un contract flexibil
prin care convin condițiile de utilizare a acestor locuințe vacante. Contractul oferă permisiunea de a
utiliza temporar locuința. De asemenea, se prevede faptul că nu se va percepe chirie (cu excepția
serviciilor domestice), dar chiriașii sau utilizatorii au obligația de a proteja, a întreține și a renova
camerele, apartamentul sau clădirea, pe cont propriu. Proprietarilor privați li se oferă șansa de a-și
reduce costurile de operare și de a găsi noi utilizări pentru clădiri, ca un prin pas spre revitalizare.
Asociația civică – o inițiativă de jos în sus – colaborează cu proprietarii clădirilor și cu anumite
departamente ale municipalității. De asemenea, programul protejează așezările „pionierilor urbani”
din zonele în declin și de pe proprietățile neocupate. Clădirile „guardian houses” au impact și asupra
cartierelor învecinare și contribuie la modernizarea zonelor în care sunt situate.
*bazat pe Wiechmann, 2009, 2014

5.4 Cooperare integrată: Strategii de dezvoltare urbană la nivel de oraș și la

nivel regional
Adresarea contracției implică actori și instituții de la toate nivelele, care trebuie să lucreze împreună.
Este vorba despre un proces de coordonare a actorilor, grupurilor sociale și instituțiilor în vederea
atingerii unor obiective specifice, discutate și stabilite în mod colectiv, în medii fragmentate și incerte
(Haase, 2014). Adesea, anumite orașe refuză cooperarea în contextul unui declin regional, iar atunci
când orașele încearcă să-și întreacă vecinii, acest lucru conduce la o spirală descendentă cu mulți învinși.
În general, colaborarea nu reprezintă primul instinct, motiv pentru care politicile regionale sau naționale
pot juca un rol de facilitare. Spre exemplu, alocarea de resurse pentru finanțarea de programe și
proiecte poate fi condiționată de colaborarea dintre mai multe localități dintr-o anumită zonă.

85
Germania oferă niște exemple bune de abordări regionale pentru o colaborare pe termen lung. Spre
exemplu, o precondiție pentru obținerea de finanțare națională pentru proiecte este elaborarea unei
strategii integrate de dezvoltare urbană la nivelul întregului oraș (Stadtumbau IBA). Ideea de bază era că
strategiile locale de restructurare urbană trebuie să contribuie la adaptarea orașului la consecințele
contracției urbane și că acestea trebuie să ofere condiții favorabile pentru noile oportunități de
dezvoltare. În acest context, Stadtumbau Ost aplică conceptul scaling-down într-un mod exemplar. Unul
dintre cele mai importante proiecte de restructurare urbană din cadrul Expoziției Internaționale de
Arhitectură (IBA), care este prezentat mai jos, se află în curs de derulare în Saxonia-Anhalt din anul 2010
(IBA Less is future – Mai puțin este viitorul). Acesta s-a axat pe fenomenul de orașe în declin și oferă
perspective pentru orașele care se confruntă cu pierderi mari de populație și declin economic. De
asemenea, proiectul a explorat instrumente inovatoare de redezvoltare urbană, pe care le-a testat în
orașe selectate, care se confruntau cu schimbări demografice.
O asemănare interesantă care s-ar putea aplica și în cazul României, este faptul că IBA nu s-a
concentrat, în mod voit, pe proiecte prestigioase, de mari dimensiuni, ci pe proiecte care vizau orașele
mici și medii. Instrumentele s-au axat pe șapte teme care se intersectează (tipuri de orașe, peisaj,
educație, moștenire, identitate, schimbări climatice și contracție). Una din casetele de mai jos prezintă
ipoteza și principiile care stau la baza acestui program și care sunt foarte instructive în ceea ce privește
modul în care au fost concepute și reușita lor.

86
 STUDIU DE CAZ: COOPERARE REGIONALĂ
STADTUMBAU OST ȘI STADTUMBAU WEST
Ca urmare a consecințelor demografice negative ale unificării Germaniei de Est și Vest, în 2000, o
comisie independentă de experți a fost înființată de Guvernul Federal German pentru a analiza
problemele legate de procesele de contracție. Laender (State Federale) din Germania de Est au
elaborat o politică de restructurare urbană care viza revitalizarea centrelor orașelor, deconstruire și
transformare în zone rezidențiale.
Astfel, în 2002, Guvernul Federal German a creat programul de finanțare STADTUMBAU OST.
Programul avea un buget pe opt ani de 2,7 miliarde EUR și dorea să sprijine orașele și
municipalitățile din Germania de Est în vederea menținerii sau creșterii standardelor existente de
locații atractive pentru muncă și trai. De asemenea, s-a dorit stabilizarea pieței imobiliare prin
demolarea clădirilor abandonate sau subutilizate și îmbunătățirea cvartalelor rezidențiale mai
stabile. Drept precondiție pentru primirea acestor fonduri, municipalitățile au fost nevoite să
elaboreze concepte integrate de dezvoltare. Ideea principală este că strategiile locale de
restructurare urbană ar trebui să contribuie la adaptarea orașului la consecințele micșorării urbane și
ar trebui să ofere condiții favorabile pentru noile oportunități de dezvoltare.
Din 2002, acesta a devenit un centru de expertiză care permite evaluarea academică continuă a
programului și a implementării sale. Printre principalele sarcini ale biroului de transfer federal se
numără permiterea și sprijinirea activă a schimbului de informații și a transferului de cunoștințe între
diverșii actori implicați în procesul de restructurare urbană, studierea și analizarea implementării
programului, precum și furnizarea de informații și recomandări organelor contractante.
Prioritățile au inclus
(a) adaptarea la traiectoriile în curs și reducerea structurilor fizice supradimensionate. Nu
aveau să se mai construiască clădiri noi, iar orașul avea să se axeze pe utilizarea clădirilor
existente. Ideea principală era să determine standardul minim de servicii și infrastructură
necesar locuitorilor.
(b) îmbunătățirea calității vieții și crearea ce egalitate, prin ajustarea condițiilor de trai; și
(c) cultura și creativitatea să fie catalizatori ai dezvoltării urbane.
Restructurarea Urbană din Germania de Vest, STADTUMBAU WEST, reprezintă un program similar,
inițiat de Guvernul Federal German și de guvernele de stat, care a devenit un punct central de
finanțare a dezvoltării urbane în Germania de Vest încă din 2004. Prioritățile pentru acordarea unui
ajutor inițial către orașe prin programul Stadtumbau West includ
(a) consolidarea orașului interior și a centrelor orașelor;
(b) revitalizarea locațiilor industriale/ terenurilor urbane abandonate/ terenurilor industriale
dezafectate; și
(c) dezvoltarea zonelor rezidențiale.
sursă: www.stadtumbau-ost.info, Wiechmann, 2014 și Shay, 2012

87
 STUDIU DE CAZ: COOPERARE REGIONALĂ
SACHSEN ANHALT, GERMANIA
IBA, Less is the Future – Viitorul înseamnă mai puțin
Regiunea Anhalt și-a pierdut în jur de 20% din populație după Reunificarea Germaniei, ceea ce a
rezultat în centre abandonate ale orașelor, o scădere tot mai mare a ratei de ocupare a locurilor de
muncă și clădiri și spații vacante. IBA Saxonia-Anhalt 2010 s-a concentrat exclusiv pe procesul de
micșorare, pe care l-au adresat în mod direct și foarte specific. Procesul de elaborare și
implementare de politici urbane a fost testat în 19 orașe selectate (19 orașe, 19 teme) și a avut ca
rezultat un proiect bine documentat (consultați lista de referințe).
IBA 2010 a fost lansat în parteneriat cu Bauhaus, Ministerul Saxonia-Anhalt și administrațiile locale
ale celor 19 orașe selectate din Sachsen Anhalt, care se confruntau cu micșorarea. Prin intermediul
colaborării participanților s-au adus în prim plan întrebări precum: Ce fel de soluții culturale,
arhitecturale, economice și sociale se pot dezvolta pentru a îmbunătăți condițiile urbane din orașele
în declin? Fiecare oraș a lucrat cu echipa IBA pentru a dezvolta un proces structurat cu un obiectiv
specific. Diversitatea acestor orașe și dimensiunea mică a acestora au condus la generarea unei
diversități de metode de planificare.
Echipa IBA a jucat un rol de consultare pentru municipalitățile locale și a acționat drept consilier și
coordonator pentru fiecare din cele 19 orașe. Echipa a lucrat îndeaproape cu urbaniștii locali pentru
a găsi soluții, oferindu-le informații privind experiența sa internațională și cele mai bune practici, în
calitate de „outsider”. Cu toate acestea relația dintre practicanții IBA și administrațiile locale a fost
independentă și, în cele din urmă, administrația locală a fost cea care a implementat proiectele.
De asemenea, și colaborarea financiară a fost independentă: echipa IBA nu a lucrat în calitate de
client al orașelor. Această structură a permis IBA să joace rolul de consultant independent, a furnizat
autonomie echipei IBA și a oferit sprijin suplimentar administrațiilor locale.
Dat fiind faptul că problema principală pentru IBA Saxonia-Anhalt era contracția urbană, mare parte
din proiect s-a concentrat pe schimbarea obiectivelor orașelor, de la creștere spre îmbunătățirea
calității vieții. Dimensiunea mică a proiectelor și posibilitatea implementării rapide au permis
orașelor să testeze diverse abordări, fără a-și asuma riscuri prea mari, au dobândit încredere și
experiență în noi tipuri de proiecte de restructurare. Proiectele au inclus construirea unei noi
infrastructuri, demolări structurate și intervenții ușoare, precum programe temporare și campanii de
educare (un obiectiv cheie pentru IBA).
Pe durata procesului, echipa IBA și orașele implicate au urmat un proces repetitiv de experimentare,
care a fost evaluat anual. Echipa IBA desfășura vizite anuale în cele 19 orașe, aducând și alți experți,
și organiza conferințe anuale cu reprezentanții orașelor. Pe parcursul acestor sesiuni de evaluare,
orașele prezentau lucrările realizate în anul precedent pentru ca acestea să fie evaluate, se purtau
discuții despre modul în care proiectele și-au atins obiectivele și se stabileau standarde pentru anii
următori.
Acest comitet lua decizii cu privire la includerea orașelor și a temelor lor, evalua de două ori pe an
progresul lucrărilor de dezvoltare a acestor teme și a proiectelor asociate și decidea o dată pe an
care orașe aveau să participe în continuare în Redezvoltarea Urbană IBA 2020. Acest proces a
implicat concurența proactivă dintre și împărtășirea de practici între 19 orașe.

88
 Caseta 3. Principii și ipoteze IBA privind elaborarea politicilor
Textul original al deciziei publicate de cabinetul Guvernului de Stat Saxonia-Anhalt în data de 27 august 2002,
care a fost urmată de lansarea oficială a programului Redezvoltare Urbană IBA 2010.
IPOTEZE
1. Redezvoltarea urbană ne privește pe toți: Comunicarea intereselor locuitorilor, proprietarilor,
afacerilor și autorităților locale în cadrul procesului de redezvoltare.
2. Schimbarea structurală reprezintă o oportunitate pentru urbanism: Descoperirea potențialului ascuns
și dezvoltarea acestuia în mod creativ în cadrul procesului de redezvoltare.
3. Forma orașului se schimbă: Specificarea imaginilor proeminente de redezvoltare a orașului și
dezvoltarea acestora în concepte pentru districte.
4. Proiectele model stabilesc redezvoltarea: Redezvoltarea orașelor într-o manieră atractivă prin
intermediul proiectării experimentale și a combinațiilor inovatoare de utilizări.
5. Fiecare oraș trebuie să-și urmeze propria cale de dezvoltare: Identificarea calităților orașelor și
organizarea acestora în cadrul rețelei regionale de orașe.
6. Din redezvoltare rezultă spații neocupate: Echilibrarea relațiilor dintre oraș și peisaj.
7. Redezvoltarea urbană exploatează o gamă largă de surse financiare: Combinarea fondurilor din sfera
economică, socială și politică de dezvoltare urbană într-un mod exemplar.
8. Mass-media și comunicarea definesc imaginea unui oraș: Dezvoltarea de concepte de marketing
urban pentru redezvoltare.
9. Orașele în declin reprezintă un fenomen internațional: Organizarea și medierea redezvoltării urbane
în contextul global.
PRINCIPII
Scopul programului Redezvoltare Urbană IBA 2010 este de a crea un tip de redezvoltare urbană care să
genereze perspective durabile pentru locuitorii din Saxonia-Anhalt, în ciuda nivelului de crescut de
migrare și al economiei în declin. Calea aleasă de IBA în acest sens poate fi descrisă pe scurt prin
următoarele șase principii de bază.
1. IBA și contracția urbană
Temele și proiectele IBA propun conceptul de oraș pregătit pentru viitor, cu o densitate structurală
redusă, dar cu calități noi în ceea ce privește libertatea, cultura arhitecturală, implicarea cetățenilor,
societatea civilă și generația cu putere culturală, socială și economică din orașele mici și medii selectate
de IBA. Orașele trebuie să dea dovadă de flexibilitate pentru a-și menține și a-și stabiliza cvartalele
urbane, în ciuda scăderii populației. Proiectele diverse, care variază de la demolări și dedensificare la
clădiri noi și densificarea nucleelor urbane, precum și proiectele derulate de grupurile de acțiune ale
cetățenilor generează opțiuni de acțiune, care sunt exploatate de orașe ca obictive de proiectare
urbană.

89
2. IBA și orașele mici și medii
În lume, mare parte din populație locuiește mai degrabă în orașe mici și medii, decât în metropole.
Programul Redezvoltare Urbană IBA 2010 a luat o decizie conștientă prin implicarea acestor
municipalități de orașe mici și medii. Astfel, s-a opus discursului urban dominant, care, în trecut, se
concentra mai ales pe orașele mari. Politica de dezvoltare urbană din orașele mici nu este provincială
per se. Cu ajutorul cetățenilor dedicați și a gestionării pragmatice, aceste orașe sunt deschise la
concepte inovatoare de dezvoltare. Pentru orașele mici din secolul al XXI-lea, programul Redezvoltare
Urbană IBA 2010 oferă modele de planificare și împuternicire axate pe viitor.
3. IBA și concentrarea pe nucleele urbane
Construcția de clădiri industrializate din Republica Democrată Germană și fenomenele de suburbanizare
care au urmat în anii '90 au însemnat mutarea activităților de construcție din Germania de Est spre
periferiile orașelor. IBA acordă mai multă atenție centrelor și încearcă să sprijine funcțiile multiple ale
acestora. Prin densitatea istorică, structurală și funcțională, centrul unui oraș definește imaginea
orașului per ansamblu, facilitează orientarea acestuia și oferă locuitorilor un sentiment de identitate.
4. IBA și modernizarea centrelor istorice
IBAa asigurat colaborarea între autoritățile pentru protecția monumentelor și urbaniștii care lucrează
cot la cot pentru a conserva fondul existent de clădiri și pentru a combina arhitectura contemporană cu
cultura clădirilor istorice. IBA consideră că centrele orașelor reprezintă o resursă importantă, care
trebuie exploatată și dezvoltată. Procesul nu implică simpla reconstrucție, ci îmbunătățirea clădirilor
istorice în contextul contracției, prin idei, programe și conținuturi noi, dar și prin funcții noi. Pentru ca
aceste clădiri să supraviețuiască în timp, ele trebuie să se transforme în locuri mai atractive pentru
muncă și trai și să fie mai bine exploatate.
5. Programul Redezvoltare Urbană IBA 2010 nu include proiecte emblematice
IBA nu a dezvoltat proiecte emblematice cu clădiri spectaculoase, ci s-a concentrat pe profilul orașelor și
a adus noi protagoniști în domeniu. Acest lucru se datorează parțial bugetelor publice reduse, iar
factorul decisiv este reprezentat de convingerea că părțile slabe din punct de vedere financiar pot
dezvolta suficientă putere pentru acționa dacă colaborează și dezvoltă parteneriate. Aceste tipuri de
strategii nu rezultă nici în profit, nici în venituri fiscale, cu toate acestea, cultura și comunitatea urbană
pot beneficia de pe urma lor pe termen lung.
6. IBA cu teme individuale: 19 orașe – 19 teme
IBA acceptă contracția drept o problemă socială și ghidează orașele participante pe căile alese pentru a
modela această transformare. În loc să investească în imagini care să atragă exploatare comercială, IBA
se concentrează pe perspective sustenabile care vor continua să aibă impact și după 2010. Temele pot fi
stabilite doar prin intermediului unui dialog referitor la nevoile și interesele orașelor participante și
printr-un schimb constant de informații cu protagoniștii implicați. Drept urmare, declarația de misiune
colectivă a IBA este de a ajuta orașele să-și exploateze propriile resurse și contexte locale pentru a-și
dezvolta propria abordare în ceea ce privește contracția urbană.

90
Modelul ABC al politicilor privind gestionarea strategică a terenurilor industriale dezafectate face
referire la costurile și venituri prevăzute pentru diverse tipuri de spații. Acest model identifică trei tipuri
de astfel de situri în funcție de condiția lor economică (din cauza costurilor de regenerare, valorii
terenului etc.). Siturile industriale se clasifică în:
- A siturile industriale sunt viabile din punct de vedere economic și dezvoltarea de proiecte este
determinată de investiții private. Redezvoltarea crește semnificativ valoarea sitului. Nu este nevoie de
intervenții publice speciale. Sistemul de planificare și administrare existent poate oferi un cadru general
de dezvoltare.
- B siturile industriale au importanță la nivel local și regional și au potențial de dezvoltare, dar
prezintă și riscuri semnificative în ceea ce privește valoarea finală a investiției și necesitatea unor servicii
de consultanță și asistență în procesul de planificare și finanțare. Aceste proiecte tipice de terenuri
industriale dezafectate sunt situate la granița dintre profit și pierdere. În aceste cazuri, cele mai eficiente
sunt strategiile de parteneriat public-privat. Împărțirea riscurilor și coordonarea planificării și a finanțării
proiectelor de către instituții publice/private reprezintă mijloace ingenioase de intervenție publică.
- C siturile industriale nu se află într-o condiție suficient de bună pentru ca regenerarea să fie
profitabilă. Regenerarea acestora se bazează, în mare parte, pe proiecte desfășurate de sectorul public
sau pe proiecte inițiate de municipalitate. Fondurile publice sau instrumentele legislative specifice (ex.
stimulente fiscale) sunt necesare în vederea stimulării regenerării acestor locații.

* Extras din Philipp Oswalt, Klaus Overmyer, și Holger Schmidt, studiu solicitat de Fundația Bauhaus
Dessau, Weniger ist mehr – Experimenteller Stadtumbau in Ostdeutschland, 2001.

91
 5. ROMÂNIA: PLAN DE UTILIZARE A CONTRACȚIEI ÎN ORAȘELE ÎN
TRANZIȚIE
Dat fiind faptul că fenomenul de contracție urbană nu este încă recunoscut complet în România,
situația actuală este caracterizată de acțiuni de jos în sus, de mici dimensiuni și nu de o strategie
națională. Adesea, autoritățile locale interpretează incorect gradul declinului și, în general, ignoră
complet noțiunea în sine de comunitate. Uneori contracția este recunoscută, dar nu este și acceptată.
Percepția publică în ceea ce privește contracția este dominată, în mare parte, de ignoranță. Acțiunile
precum Urbanium Turnu Măgurele, care studiază și recunosc contracția și care implică municipalitatea
sau intervențiile recente ale proiectului Planeta Petrila, care au transformat contracția într-un subiect de
dezbatere publică, joacă un rol foarte important pentru acceptarea și înțelegerea conotațiilor potențial
pozitive ale contracției.
Principala lecție de reținut din studiile de cercetare aplicată este faptul că, pe lângă sondajele
științifice obiective, gestionarea contracției necesită și o înțelegere intuitivă. De altfel, încă mai există
întrebări fără răspuns, precum: Există un punct fără întoarcere, din care un oraș în declin nu mai poate
reveni la situația inițială? Care sunt cele mai bune moduri de combinare a strategiilor pe termen scurt cu
cele pe termen lung pentru a adresa problemele sociale?
Înainte de aplica orice fel de reforme economice sau sociale, primul pas este să accepți realitatea și să
stabilești o viziune strategică, care să fie realistă și optimistă, adică să nu se concentreze pe creștere.
Mai departe, schimbările semnificative și durabile pot veni doar din interiorul comunităților, nu din
directive trimise de sus, din exterior, unde nu există cunoștințe privind realitatea problemelor cu care se
confruntă un anumit oraș. Punctul de plecare pentru orașele în declin ar trebui să fie îmbunătățirea
calității vieții prin utilizarea resurselor disponibile și aplicarea unei abordări practice pentru identificarea
și sporirea caracteristicilor pozitive ale zonelor periferice, subdezvoltate și implementarea de micro-
proiecte cu vizibilitate crescută, ușor accesibile de către locuitori. Deși orașul viitorului va fi mai mic, este
responsabilitatea noastră să îl facem mai bun.
Deși situația orașelor din România, mai ales a celor mici și medii, este problematică, o situație de criză
poate fi transformată într-o oportunitate de îmbunătățire, așa cum s-a demonstrat în repetate rânduri
de-a lungul istoriei. Reacția la expoziție și dezbateri, participarea actorilor la întâlniri și numărul tot mai
mare de acțiuni de jos în sus, de mici dimensiuni, care încep să fie acceptate de administrațiile locale,
arată că, atât comunitățile locale, cât și administrațiile din România încep să fie tot mai pregătite să
profite de contracție.
Gestionarea reușită a contracției presupune o coordonare politică intensă și programe de investiții la
toate nivelele – atât la nivel național, cât și la nivel local. Orașele care reușesc să răspundă cu succes la
problema contracției sau să inițieze redezvoltarea, nu se concentrează pe un singur aspect, ci realizează
numeroase activități axate pe valorificarea la maxim a activelor locale. Având în vedere că aceste active
sunt adesea reprezentate de elemente patrimoniale sau turistice, acestea implică concentrarea pe
locuitori și comunitatea locală – activele umane ale orașului. Drept urmare, este nevoie de mobilizare,

92
 implicare și o conducere puternică pentru a revitaliza aceste aspecte care au potențialul de a oferi
orașului dinamismul de care are nevoie pentru a depăși cu bine această perioadă de contracție și a găsi
noi oportunități. Pentru unele orașe, acest lucru începe cu redescoperirea și revendicarea identității
orașului și clădirea pe baza imaginii din trecut, pentru a crea un prezent viu. În Alba Iulia36, acest lucru a
implicat identificarea și investirea în calitățile renumite din trecut, care sunt extrem de valoroase și în
prezent; crearea unui brand cultural al orașului și furnizarea de investiții suplimentare pentru a sprijini
identitatea rezistentă, sănătoasă, conectată, inclusivă și prezentă.

STUDIU DE CAZ: ACCEPTAREA CONTRACȚIEI

ALBA IULIA, ROMÂNIA
O gamă de răspunsuri concentrate pe valorificarea activelor locale și pe îmbunătățirea calității vieții
Deși Alba Iuliu nu s-a contractat în mod semnificativ în ceea ce privește populația (conform domiciliului),
orașul este situat într-o regiune care înregistrează o scădere mare a populației și care se confruntă cu
migrarea tinerilor și a populației tinere muncitoare. Acest lucru generează provocări semnificative în
ceea ce privește productivitatea, vitalitatea și dimensiunea populației în următoarele decenii. Orașul a
adoptat o abordare cuprinzătoare și consistentă în ultimii 20 ani, bazată pe o conducere locală puternică
și pe următorii piloni cheie:
1. O conducere locală vizionară și dinamică, care a acționat drept vector pentru dezvoltare. Conducerea
locală a Orașului Alba Iulia a creat și a executat o viziune de dezvoltare pe termen lung, care răspunde în
mod dinamic nevoilor și provocărilor. Aceasta a inclus analizarea și ghidarea mai multor opțiuni politice,
utilizarea expertizei în planificare, în politica publică și în deciziile privind investițiile și utilizarea amplă a
fondurilor UE.
2. Investiții în aspecte cheie care sprijină și celebrează moștenirea. Transformarea cetății dintr-un spațiu
abandonat într-un centru al vieții culturale urbane a oferit orașului un status nou de sursă de mândrie
locală și destinație turistică.
3. Sprijinirea investițiilor complementare în educație, infrastructură și incluziune socială, care oferă
locuitorilor un mediu în care să poată prospera. Aceste investiții au ajutat orașul să-și mențină
demnitatea economică și educațională, să-și îmbunătățească conectivitatea și să-și valorifice poziționarea
centrală, să sprijine calitatea vieții indiferent de categoria socială și să realizeze transformări digitale axate
pe cetățeni.
4. Parteneriate și colaborări între societatea civilă, sectorul privat și administrația locală, într-un format
care pune nevoile locuitorilor pe primul loc. Relațiile de colaborare pioniere dintre acești actori la nivelul
municipalității și a întregii zone urbane funcționale au fost esențiale în confruntarea provocărilor
interdisciplinare întâmpinate de orașul aflat în curs de declin.

Alba Iulia și-a promovat patrimoniul cultural, ceea ce a adus beneficii turistice pentru economia locală. A
făcut acest lucru prin transferul către Municipalitate a titlurilor de proprietate asupra acestor active, în
vederea orientării lor spre utilizări mai productive, precum și investițiile pentru revitalizarea acestor
active istorice și culturale, prin lucrări vaste de regenerare și crearea unei agende culturale cu
evenimente care să valorifice utilizarea acestor spații.
36 Consultați studiul de caz Alba Iulia realizat ca document de sprijin pentru Livrabilul 3 din cadrul acestui proiect

93
Acesta este momentul ideal pentru conceperea unei politici urbane concentrate pe orașele în declin,
deoarece numărul orașelor care se confruntă cu această problemă este în continuă creștere și țara
urmează să intre într-o perioadă de recuperare post-pandemie. Administrațiile locale ale orașelor în
declin au nevoie de suport tehnic și de cunoștințe specifice pentru a dezvolta procese de planificare
participativă susținute prin date și muncă de teren exhaustivă. Astfel, trebuie combinate resursele
sociale și fizice și trebuie creată capacitatea de a face cartare socială. Documentațiile de planificare și
strategiile locale trebuie elaborate din perspectiva descreșterii sau recreșterii pe dimensiuni mai reduse –
reglementările privind utilizarea terenurilor, precum și investițiile în infrastructură trebuie susținute prin
argumente solide, bazate pe resursele existente, nu pe resurse ce urmează a fi dobândite în viitorul
îndepărtat.
La fel ca în cazul intervențiilor bazate pe nevoile unui spațiu (area – based interventions), orașele în
declin necesită o abordare integrată – politici locale privind locuințele, spațiile verzi, patrimoniul,
transportul – toate acestea fiind interdependente. Este mai important ca, la nivel de cartier, să se
dezvolte micro-proiecte care să asigure o mai bună integrare, decât să se lucreze cu scheme generale
pentru întregul oraș în declin.

Niciun primar și nicio comunitate nu se va bucura de clasificarea drept oraș în declin, dar perspectiva
poate fi schimbată atunci când aceste municipii și orașe sunt văzute drept Orașe în Tranziție care chiar
dacă vor avea poate mai puțini locuitori, vor oferi o viață urbană mai bună în viitor.
Concentrarea pe optimizarea infrastructurii existente și planificarea minuțioasă a investițiilor în
infrastructura viitoare, care să se potrivească și să fie durabilă într-un context demografic mai mic, vor
avea ca rezultat beneficii pe termen lung pentru respectivele comunități și pentru întreaga țară.
Valorificarea activelor locale, precum clădirile patrimoniale, atracțiile turistice, oamenii dintr-o anumită
locație și chiar și populația îmbătrânită, ar trebui să reprezinte punctul de plecare pentru toate planurile
și strategiile locale viitoare ale orașelor în tranziție.

94
 6. ANEXE
Anexa A: Rezumatul studiilor de caz în funcție de opțiunile de răspuns politic
(Secțiunea 4) și cooperare (Secțiunea 5)
Răspuns politic 1. Ignorarea contracției
Nu este cazul
Răspuns politic 2. Combaterea contracției

Dresden, Germania O încercare inițială de inversare a tendințelor, urmată de Pagina 48

adaptarea la tendințe, care a avut rezultate mai bune

Detroit, SUA Proiect emblematic eșuat, urmat de soluții durabile Pagina 49

Răspuns politic 3. Acceptarea contracției

Brno, Republica Cehă O abordare de jos în sus care a condus la concentrarea pe Pagina 50
sprijinul familial

Wansleben, Germania O abordare de sus în jos din cadrul Expoziției Pagina 51

Internaționale de Arhitectură (IBA) din Germania

Răspuns politic 4. Utilizarea contracției

Turnu Măgurele, România Conceptul de reducere/ încetinire Pagina 54

Charleroi, Belgia Peisajul drept instrument important de urbanism Pagina 55

Desau-Rosslau, Germania Peisajul drept instrument important de urbanism Pagina 57

Zone centrale urbane – zone de peisaj

Regiunea Ruhr, Germania Economia de argint Pagina 58

Turnu Măgurele, România Economia de argint - Orașe îmbătrânite cu un rol activ în Pagina 59
mediul rural

Petrila, România Persoanele în vârstă drept resurse umane pentru politicile Pagina 61
și programele locale

Leipzig, Germania Utilizarea noii densități Pagina 64

Băile Herculane, România Utilizarea patrimoniului construit – Ideile noi trebuie să se Pagina 65

95
 folosească de clădirile vechi. Inițiativă de jos în sus.
Patrimoniu arhitectural

Petrila, România Industrii creative – Acțiunile de jos în sus, intervențiile Pagina 66

artistice și patrimoniul industrial se transformă în timp
într-un scenariu sprijinit de administrație

Charleroi, Belgia (Eden & Industrii creative – Manifestări artistice spontane sau Pagina 68
Rockerill) organizate susținute de agențiile locale

Secțiunea 6 :

Altena, Germania Colaborarea dintre administrație și locuitori: Un primar Pagina 70

care ghidează schimbarea, într-o situație de contracție

Reșița, România Învățarea prin asistență tehnică Pagina 75

UE Coproducția îngrijirii de copii Pagina 78

Leipzig, Germania Coproducție pentru utilizarea temporară a clădirilor Pagina 79

(Guardian Houses)

Germania Cooperare regională: Stadtumbau Ost și Stadtumbau Pagina 81

West

Sachsen Anhalt, Germania Cooperare regională (abordarea IBA – Less is the future/ Pagina 82
Viitorul înseamnă mai puțin)

Secțiunea 7 :

Albu Iulia, România Acceptarea contracției Pagina 87

96
Anexa B: Rezumatul abordărilor și instrumentelor de utilizare a contracției (extras din Secțiunea 4)
Principii
Fiți bine pregătiți
 Acceptați contracția drept o realitate, apoi dezvoltați o viziune
strategică realizată, care să nu implice creșterea
 Țineți cont de aspectul teritorial – un oraș în declin face parte dintr-
un sistem regional, național și chiar internațional
 Găsiți parteneri și începeți colaborarea pentru a asigura consistența
pe toate nivelurile – de la conducerea națională, până la mișcările
cetățenilor
Asigurați un proces bun pentru rezultate bune
 Abordați contracția ca pe un proces interconectat dintre creștere și
declin
 Concentrați-vă pe utilizarea resurselor existente pentru
îmbunătățirea calității vieții și dezvoltați o abordare bazată pe valori
locale.
 Înțelegeți nevoile cetățenilor; instrumentele și programele trebuie
să adreseze nevoile reale ale comunităților.

 Regândiți totul din perspectiva prezentului și nu dintr-o dorință de a  Consolidați comunitățile pentru a deveni participanți activi –
repara ce a fost distrus – în unele cazuri, declinul poate fi anticipat acțiunea colectivă poate produce rezultate pe care nici statul nici
și poate fi planificat în avans piața nu le-ar putea obține pe cont propriu

Ghid de potențiale intervenții

Sustenabilitate Densitate scăzută
Potențial de utilizare eficientă a resurselor și de crearea a unui oraș
Număr infinit de posibilități de reutilizare a spațiilor și clădirilor
mai sănătos și mai ecologic
vacante, profitând de noile calități ale spațiilor determinate de
 Reducere/ încetinire – standardului minim de servicii și infrastructură contracția orașelor
necesar pentru asigurarea egalității și ajustarea condițiilor de trai în
 Orașe compacte cu nuclee vii care combat extinderea
vederea îmbunătățirii calității vieții, durabilității și diversității

 Peisajul drept instrument important de urbanism:  Ideile noi trebuie să se folosească de clădirile vechi

- Conservarea activelor culturale și industriale  Conservarea patrimoniului

- Peisaje coproductive

97
 Economia de argint Creativitate
Populația îmbătrânită poate oferi oportunități de dezvoltare de noi Creativitatea este un catalizator al dezvoltării urbane, iar crizele
servicii și aplicații în ceea ce privește traiul, recreerea și îngrijirea urbane pot genera manifestări culturale
 Acces la serviciile sociale  Mișcările artistice pot atrage interesul publicului

 Incluziune și legături sociale față de comunitatea per ansamblu  Colaborarea dintre artiști și administrație oferă dinamică culturală
comunităților
 O parte productivă și apreciată a forței de muncă
 Utilizarea productivă a clădirilor și spațiilor patrimoniale vacante

98
 7. REFERINȚE
Adelaja, S., 2010. “Right-Sizing Cities, Part I: What is a Shrinking City?” accesat în data de 10
octombrie 2016. http://msue.anr.msu.edu/uploads/resources/pdfs/rightsizingmi_part1.pdf
Burkholder, S., 2012. “The New Ecology of Vacancy: Rethinking Land Use in Shrinking Cities”.
Sustainability 4, 1154-1172. DOI: 10.3390/su4061154
Calin, A.; Volintiru, C.A.; Kasprovschi, A.; Masud, H.; Zambor, A.. Romania rapid assessment of CSO
under Covid-19 conditions. World Bank. 2020
Champion, T. (2001) „Urbanization, Suburbanization, Counterurbanization and Reurbanization”, în R.
Padison (ed.) Handbook of Urban Studies. London, SAGE Publication;
Döringer, Stefanie Uchiyama, Yuta, Penker Marianne & Kohsaka Ryo - A meta-analysis of Shrinking
Cities in Europe and Japan. Towards an integrative research agenda, European Planning Studies, DOI:
10.1080/09654313.2019.1604635, 2019
Haase, A., Rink, d. and Grossman, K. (2016): ‘Shrinking Cities in post-socialist europe: what can we
learn from their analysis for theory building today?’, Geografiska Annaler: Series B, Human
Geography 98 (4): 305–31
Haase, A., Bernt, M., Großmann, K., Mykhnenko, V., & Rink, D. (2016). Varieties of shrinkage in
European cities. European Urban and Regional Studies, 23(1), 86–
102. https://doi.org/10.1177/0969776413481985
Hartt, M., 2016. “Act Small and Think Big: Exploring the Plurality and Complexity of Shrinking Cities”
(Doctoral dissertation), Waterloo, Ontario: University of Waterloo). Accessed February 10, 2017.
https://uwspace.uwaterloo.ca/bitstream/handle/10012/10741/Hartt_Maxwell. pdf?sequence=3
Häussermann, H. and Siebel, W. (1987), Neue Urbanität, Frankfurt
IBA (Internationale Bauaustellung) Germany 2002-2010: Weniger ist Zukunft
IBA-Büro GbR (Ed.) (2004) IBA Book 1: Experiment. Die anderen Städte – The other cities. IBA
Stadtumbau 2010 – IBA Urban Redevelopment 2010 (German/Englisch), Edition Bauhaus, volume
15, Berlin, Jovis;
IBA-Büro GbR (Ed.) (2005) IBA Book 3: Resonances, Edition Bauhaus, volume 20, Berlin, Jovis;
IBA-Büro GbR (Ed.) (2006) IBA Book 5: Instruments, Edition Bauhaus, volume 26, Berlin, Jovis;
IBA-Büro GbR (Ed.) (2008) IBA Book 7: Interventions, Edition Bauhaus, volume 28, Berlin, Jovis;
IBA-Büro GbR (Ed.) (2009) IBA Book 9: Potentials, Edition Bauhaus, volume 30, Berlin, Jovis;
Alice Shay, The Contemporary International Building Exhibition (IBA): Innovative Regeneration
Strategies in Germany, MASSACHUSETTS INSTITUTE OF TECHNOLOGY June 2012
Kahane, Adam. Collaborating with the enemy: How to work with people you don’t agree with or like
or trust. Berrett-Koehler Publishers, 2017.
Martinez-Fernandez, C., N. Kubo, A. Noya & T. Weyman (Eds.) (2012b). Demographic Change and
Local Development: Shrinkage, Regeneration and Social Dynamics. Paris: OECD/LEED
Myrte S. Hoekstra, Cody Hochstenbach, Marco A. Bontje & Sako Musterd (2020) Shrinkage and
housing inequality: Policy responses to population decline and class change, Journal of Urban Affairs,
42:3, 333-350, DOI: 10.1080/07352166.2018.1457407

99
OSWALT, P., (2006) Shrinking Cities, Vol. 1. International Research, Ostfildern-Ruit, Germania, Hatje
Cantz Verlag;
OSWALT, P., (2006) Shrinking Cities Vol. 2. Interventions, Ostfildern-Ruit, Germania, Hatje Cantz
Verlag;
OSWALT, P., & T. RIENIETS, (2006) Atlas der schrumpfenden Städte (2006), îngrijit de Elke Beyer,
Anke Hagemann, Kristina Herresthal, Henning Schirmel, ed. Hatje Cantz, Ostfildern;
Pallagst K., T. Wiechmann and Cristina Martinez-Fernandez (eds) Shrinking Cities: International
Perspectives and Policy Implications (Routledge Advances in Geography), 2014
Pallagst, Karina & Fleschurz, René & Said, Siba, 2017. What drives planning in a shrinking city? Tales
from two German and two American cases. The Town planning review. 88. 15-28.
10.3828/tpr.2017.3
Restrepo Cadavid, P., Cineas, G., Quintero, L. and Zhukova, S., 2017. “Cities in Eastern Europe and
Central Asia: A Story of Urban Growth and Decline”. Washington, DC: World Bank
Rink, Dieter & Couch, Chris. (2014). Housing and Built Environment in Shrinking Cities: The Role of
Housing Vacancies.
Shrinking Cities in Romania / Orașe românești în declin (2019), Vol. 1: Research and Analysis / O
cercetare critică; Vol. 2: Responses and Interventions / Reacții și intervenții, Editor: Ilinca Păun
Constantinescu, DOM publishers, Berlin & Editura MNAC, București,
Stanilov, Kiril. The Post-Socialist City: Urban Form and Space Transformations in Central and Eastern
Europe after Socialism - London: Springer, 2010.
Stryjakiewicz, Tadeusz. (2017). Urban Shrinkage in East-Central Europe.
Szafrańska, E., Coudroy de Lille, L. & Kazimierczak, J. Urban shrinkage and housing in a post-socialist
city: relationship between the demographic evolution and housing development in Łódź, Poland. J
Hous and the Built Environ 34, 441–464 (2019). https://doi.org/10.1007/s10901-018-9633-2
Thurok, Ivan, Mykhnenko, Vlad, The Trajectories of European Cities 1960-2005, Cities, Vol. 24, No. 3,
p. 165–182, 2007
Weaver R.,(1977),"The Suburbanization of America or the Shrinking of the Cities", Civil Rights
Digest,Vol. 9-3, p. 2-11
Ediții speciale din jurnale academice
IJURR. (2012) Shrinking Cities: Urban challenges of globalization. International Journal of Urban and
Regional Research 36 (2): 213–414.
Bernt, M., Cortese, C., Couch, C., Cocks, M., Großmann, K., Haase, A., Krzysztofik, R. (2013): How
does(n't) urban shrinkage get onto the agenda? Experiences from Leipzig, Liverpool, Genoa, and
Bytom, In: International Journal for Urban and Regional Research 37
Bontje, M. and Musterd, S. (eds.) (2012) Understanding shrinkage in European regions (special
issue). Built Environment 38
Hollander, J.B., Pallagst, K., Schwarz, T. and Popper, F. (2009) Planning Shrinking Cities. Progress in
Planning 72 (3): 223–232.
Hospers, Gert-Jan. (2013). Coping with shrinkage in Europe's cities and towns. Urban Design
International.

100
Haase, A., Bernt, M., Grossmann, K., Mykhnenko, V., Rink, D. (2013): Varieties of shrinkage in
European cities, In: European Urban and Regional Studies
Mykhnenko, V. (ed.) (2012) Issue 1: The Urban Shrinkage, Adaptation, and Resilience Initiative.
Birmingham, UK: Center for Urban and Regional Studies, School of Geography, Earth and
Environmental Sciences, University of Birmingham.
ARCHIS MAGAZINE (feb. 2004), Shrinking Cities;
ARCHPLUS 184, 173, 166 (oct 2008, mai 2005, oct 2003): Architektur in Klimawandel, Shrinking
Cities. Reinventing Urbanism, Off Architektur;
Literatură de specialitate specifică SUA privind răspunsurile pozitive
Pallagst, K. (2007) The Future of Shrinking Cities: Problems, Patterns and Strategies of Urban
Transformation in a Global Context. Berkeley, CA: IURD Monograph Series, Institute of Urban and
Regional Development, UC Berkeley.
Hollander, J.B. (2011) Sunburnt Cities: The Great Recession, Depopulation and Urban Planning in the
American Sunbelt. London/New York: Routledge
Ryan, B. (2012a) Design After Decline How America Rebuilds Shrinking Cities. Philadelphia, PA:
University of Pennsylvania Press.
Ryan, B. (2012b) Shrinking-city urban form as a determinant of urban policy: The case of flint,
Michigan, USA. Perm, Russia: 48 ISOCARP Congress, The International Society of City and Regional
Planners.
Dewar, M. and Thomas, J.M. (eds.) (2012) The City After Abandonment. Philadelphia, PA: University
of Pennsylvania Press.
BEAUREGARD, R. (2003) Voices of decline. The postwar fate of US cities. Malden, MA, Blackwell;
BEAUREGARD, R. (2008) „Urban population loss in historical perspective: United States, 1820 –
2000” în Environment and Planning A, Vol. 41 , pp. 514 – 528;
BEAUREGARD, R. (2007) When America Became Suburban, Palo Alto, Calif.: ebrary;
BERGER, A. (2006) Drosscape - Wasting Land In Urban America, New York, Princeton Architectural
Press;
Grupuri de cercetare, ateliere de lucru, conferințe
COST Action / Cities Regrowing Smaller / Thorsten Wiechmann (2009-2013)
Shrink Smart Project / (2009-2012) Leipzig / Dieter Rink, Annegret Haase
URBACT / Cites of Tomorrow
EUKN
Shrinking Cities in Romania
Shrinking Cities Project / architect Philipp Oswalt (2002-2008)
sponsored by Germany's Federal Cultural Foundation in co-operation with the Leipzig Gallery of
Contemporary Art, the Bauhaus Dessau Foundation and the magazine ARCH+
Shrinking Cities International Network / Berkley, Thorsten Wiechmann... (2004)

101
Institute of Urban and Regional Development (IURD) at the University of California, Berkeley / Karina
Pallagst (2007)
Training School: Scenarios for Shrinking Cites in Europe, TU Dortmund, 9-11, 14 septembrie 2013;
Workshop: COST Action TU0803, Cities Regrowing Smaller, Faculty of Engineering, Porto, 11-12 mai
2011;
CITTA, 13.mai 2011, Porto;
Shrinkage in Europe; causes, effects and policy strategies, Center for Urban Studies Amsterdam 16-
17 feb. 2011
Expoziții:
Shrinking Cities, 2004, Berlin, KW Institute for Contemporary Art, curated by Philipp Oswalt.
KW Institute for Contemporary Art, Berlin (fall 2004); the Zentrum für zeitgenössische Kunst (ZfzK),
Halle-Neustadt; and the Galerie für Zeitgenössische
Kunst Leipzig (Museum of Contemporary Art Leipzig; winter 2005/06).
2016, national exhibition: Shrinking Cities in Romania Exhibition at the National Museum of
Contemporary Art (MNAC),

102
 Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin

Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România
Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720
Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
Data publicării: Decembrie 2020

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România
Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720
DenumireaConținutul acestui
beneficiarului: raport nu
Ministerul reprezintă
Lucrărilor în mod
Publice, obligatoriu
Dezvoltării și Administrației
poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Data publicării: Noiembrie 2020
 Digitally signed
Liviu Tudor by Liviu Tudor
Bailesteanu
Bailesteanu Date: 2021.06.29
13:51:06 +03'00'

LIVRABIL 3. POLITICA URBANĂ 2020-2035

ȘI PLANUL DE ACȚIUNE

DOCUMENT ÎNSOȚITOR 5:
Analiza mobilității urbane și a transportului urban
în România

www.poca.ro
Proiect co-finanțat din Fondul Social European prin intermediul
Programului Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020
Clauză de limitare a responsabilității

Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Băncii

Mondiale. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.

Declarație privind drepturile de autor

Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea
anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea legislației în
vigoare.
Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Str. Apolodor nr. 17, București, România ); sau (ii) Grupul Banca Mondială în România
(Strada Vasile Lascăr, nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România).

Prezentul raport a fost transmis în luna decembrie 2020, în cadrul Acordului privind Serviciile de
Asistență Tehnică Rambursabile pentru Politica Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie
2019 între Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare. Acesta reprezintă un document însoțitor pentru Livrabilul 3 în cadrul
acordului menționat mai sus - Contribuții la politica urbană 2020-2035.
MULȚUMIRI

Prezentul raport este transmis în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile
pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea lui Christoph
Pusch (Director de Sector, Managementul Riscurilor Sociale, Urbane, Rurale și al Rezilienței, Europa și
Asia Centrală), a lui David N. Sislen (Director de practică, Managementul Riscurilor Sociale, Urbane,
Rurale și al Rezilienței, America Latină și zona Caraibilor) și a Tatianei Proskuryakova (Director de Țară,
România și Ungaria). Raportul a fost elaborat de o echipă alcătuită din Reinhold Stadler (Expert Senior
Dezvoltare Urbană) și Ioana Ivanov (Expert Senior Politică Urbană), cu contribuții din partea lui Marcel
Ionescu-Heroiu (Specialist Senior Dezvoltare Urbană), Yondela Silimela (Specialist Senior Dezvoltare
Urbană), Carli Venter (Specialist Senior Dezvoltare Urbană) și cu sprijin din partea lui Bogdan Țopan
(Expert în Politici), Damaris Bangean (Expert Dezvoltare Urbană), Oana Franț (Expert Operațiuni) și
George Moldoveanu (Asistent Informații).

Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedback primite
de la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special Ministrului
Ion Ștefan, Secretarului de Stat Gheorghe Păsat, Directorului General Alexandru Soare, Directorului
Liviu Băileșteanu, Șefului de Serviciu Radu Necșuliu, precum și Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Bogdan
Micu, Beniamin Stoica, Alina Huzui, Georgiana Toth, Anca Ureche, Antonia Dudău, Andrei Giurăscu,
Andreea Chitrosan, și tuturor celorlalți parteneri locali, regionali și naționali care au contribuit la
elaborarea acestui raport.
ABREVIERI
API Interfața de programare a aplicației
CEEC Țările din Europa Centrală și de Est
FC Fondul de Coeziune
CO Monoxid de carbon
BERD Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare
CE Comisia Europeană
FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională
UE Uniunea Europeană
PIB Produsul Intern Brut
MPGT Masterplanul General de Transport
PUG Plan Urbanistic General
HC Hidrocarbură
VG Vehicul comercial greu
TIC Tehnologia informației și a comunicațiilor
SIDU Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană
IWT Transport pe căi navigabile interioare
JASPERS Asistență Comună pentru Susținerea Proiectelor în Regiunile Europene
VUU Vehicul utilitar ușor
MaaS Mobilitatea ca Serviciu
TNM Transport nemotorizat
NOx Oxizi de azot
PNDL Programul Național de Dezvoltare Locală
O&M Operațional și de Administrare
PM Particule aeropurtate
POR Program Operațional Regional
PMUD Plan de Mobilitate Urbană Durabilă
WEC Țările Europei Vest
CUPRINS

1. REZUMAT ........................................................................................................................ 3
2. PREZENTARE GENERALĂ ................................................................................................... 8
3. PRIMII PAȘI ÎN DIRECȚIA MOBILITĂȚII URBANE DURABILE............................................... 10
3.1. Tipare de mobilitate urbană în orașele României (înainte de implementarea planurilor PMUD)
................................................................................................................................................. 10
3.1.1. Repartiția modală în orașele din România este în continuare dominată de călătorii
efectuate cu mașina, în timp ce transportul în comun este mai puțin atractiv, iar mersul cu
bicicleta este aproape inexistent. ............................................................................................ 11
3.1.2. Sistemele de transport public rămân deficiente, majoritatea investițiilor urmărind
reînnoirea flotelor și fiind prea puțin axate pe creșterea eficienței serviciului și a vitezei
comerciale................................................................................................................................ 12
3.1.3. Orașele mari își extind spațiile pietonale în principal în zonele centrale, în timp ce
cartierele de locuințe colective devin tot mai puțin favorabile mersului pe jos ..................... 13
3.1.4. Mersul pe bicicletă încă nu este înțeles ca mijloc important de transport în orașele
din România ............................................................................................................................. 16
3.1.5. Parcările reprezintă unul dintre cei mai mari consumatori de spații urbane ........... 19
3.2. Amprenta ecologică a transportului ........................................................................................ 22
3.2.1. Flotele de transport în comun .................................................................................. 24
3.2.2. Flotele instituțiilor publice ........................................................................................ 26
3.2.3. Vehicule pentru transportul mărfurilor .................................................................... 26
3.2.4. Vehicule proprietate privată ..................................................................................... 26
3.2.5. Infrastructură de suport pentru vehicule nepoluante .............................................. 29
3.3. Dezvoltarea urbană și mobilitatea ........................................................................................... 29
3.3.1. Infrastructură necorespunzătoare de transport ....................................................... 32
3.3.2. Densități scăzute ....................................................................................................... 39
3.3.3. Lipsa facilităților ........................................................................................................ 39
3.3.4. Bune practici în dezvoltarea periurbană .................................................................. 41
3.3.5. Aspecte organizatorice ............................................................................................. 42
4. CÂT DE INCLUZIVE SUNT SISTEMELE DE TRANSPORT DIN ROMÂNIA? .............................. 45
4.1. Costul transportului ................................................................................................................. 45
4.2. Acces pentru persoane cu dizabilități ...................................................................................... 50
4.2.1. Designul bolarzilor .................................................................................................... 50
4.2.2. Lipsa semnalelor acustice la semafoare.................................................................... 51
 4.2.3. Transportul public rămâne dificil de folosit de către persoane cu dizabilități ......... 51
4.2.4. Designul rampelor de acces pentru trotuare ............................................................ 52
4.2.5. Intervenții coerente .................................................................................................. 53
5. COMPETITIVITATEA ȘI PRODUCTIVITATEA ORAȘELOR DIN ROMÂNIA .............................. 54
5.1. Performanța infrastructurii transporturilor rutier de mărfuri ................................................. 54
5.1.1. România ocupă ultimul loc în UE în materie de investiții în infrastructuri de transport,
cu efecte directe asupra competitivității și dezvoltării economice ......................................... 55
5.1.2. Costurile salariale reduse contribuie la competitivitatea României în ce privește
transportul și logistica mărfurilor, în ciuda infrastructurii deficiente de transport ................ 59
5.1.3. Principalele coridoare de transport ale României urmează direcția est – vest ........ 59
5.1.4. Concentrarea nodurilor logistice .............................................................................. 60
5.2. Blocajele majore din rețeaua de transport a României îngreunează dezvoltarea orașelor
industriale importante ............................................................................................................. 61
5.2.1. Rețeaua feroviară a României are nevoie urgentă de modernizări.......................... 61
5.2.2. Condițiile transportului rutier de mărfuri se îmbunătățesc lent .............................. 64
5.2.3. Transportul fluvial rămâne un avantaj important pentru sectorul românesc de
transport .................................................................................................................................. 65
5.2.4. Conectivitatea limitată în interiorul țării îngreunează valorificarea transportului
maritim în România ................................................................................................................. 68
5.2.5. Transportul aerian de mărfuri câștigă teren într-un ritm rapid ................................ 70
5.2.6. Coridoarele europene pentru mersul cu bicicleta se opresc la granița cu România 71
5.3. Investiții viitoare ...................................................................................................................... 71
5.3.1. Eliminarea blocajelor de pe coridoarele de transport est-vest rămâne o prioritate 71
5.3.2. Prioritățile secundare în materie de autostrăzi continuă să varieze și rămân incerte
71
5.3.3. Orașele din afara rețelei prioritare de autostrăzi riscă să rămână fără drumuri de
centură 75
5.3.4. Investițiile în rețeaua feroviară națională rămân minime ........................................ 76
5.3.5. Vor apărea aeroporturi noi în timp ce aeroporturile mici, recent modernizate, se
luptă să supraviețuiască........................................................................................................... 76
6. GUVERNANȚA MOBILITĂȚII URBANE A ORAȘELOR DIN ROMÂNIA ................................... 78
6.1. Organizarea instituțională pentru asigurarea transportului urban ......................................... 78
6.2. Furnizarea de servicii de transport public transfrontalier ....................................................... 91
6.2.1. Transport public metropolitan .................................................................................. 91
6.2.2. Transport public transfrontalier................................................................................ 94
6.3. Utilizarea tehnologiei ............................................................................................................... 95
7. RECOMANDĂRI DE PROMOVARE ÎN CONTINUARE A MOBILITĂȚII URBANE DURABILE ... 101
7.1. Orașele ar trebui să țintească realizarea unui transport public mai rapid decât transportul cu
mașina personală ................................................................................................................... 101
7.2. Tranziția către călătoriile multimodale și mobilitatea ca serviciu ......................................... 102
7.3. Mersul pe bicicletă ar trebui considerat și tratat ca mijloc important de transport în fiecare
oraș ........................................................................................................................................ 102
7.4. Parcările ar trebui folosite și înțelese drept o pârghie esențială pentru tranziția către tipare de
mobilitate durabilă ................................................................................................................ 104
7.5. Accent pe furnizorii de servicii de transport prin măsuri de electrificare și reînnoirea flotei
............................................................................................................................................... 105
7.6. Actualizări ale legislației sunt obligatorii pentru a face față evoluției rapide a principiilor de
proiectare rutieră și diversificării mijloacelor de transport ................................................... 105
7.7. Regenerarea urbană a cartierelor cu accent pe orașul „cu servicii la 20 de minute distanță / 20
minute city” ........................................................................................................................... 105
7.8. Contracararea extinderii urbane prin dezvoltare axată pe transportul public și asigurarea
mixității funcționale ............................................................................................................... 106
7.9. Orașele ar trebui să intensifice efortul de a face serviciile și infrastructura de transport
incluzive ................................................................................................................................. 107
7.10. Orașele ar trebui să se concentreze mai mult pe politici de logistică urbană ....................... 108
7.11. Digitizarea și digitalizarea constituie fundamentele viitoarelor proiecte de mobilitate ....... 108
7.12. Urmărirea realizării unor proiecte mai complexe și integrate............................................... 108
7.13. Drumuri de centură și o mai bună cooperare pentru orașele mici ....................................... 109
7.14. Optimizarea fluxului de bunuri și persoane prin accent pe finalizarea rețelelor TEN-T ........ 109
7.15. Continuarea dezvoltării, diversificării și integrării transportului metropolitan ..................... 110
7.16. Actualizarea planurilor PMUD ținând cont de marea varietate a noilor tehnologii și schimbările
din tiparele de deplasare ....................................................................................................... 110
8. ANEXA ......................................................................................................................... 112
LISTA FIGURILOR
Figura 1: Defalcarea modală a transportului de pasageri pe țări, în 2018 ........................................... 10
Figura 2: Numărul de pasageri transportați în România, pe tipuri diferite de transport în comun ..... 12
Figura 3: Centrul istoric pietonalizat al orașului Craiova ...................................................................... 15
Figura 4: Alei și trasee pentru bicicliști în orașul Arad .......................................................................... 17
Figura 5: Rata de creștere a puterii de cumpărare, a venitului pe gospodărie și a numărului de
autoturisme, 2014-2019 ....................................................................................................................... 19
Figura 6: Spațiu potențial ocupat de parcări în București .................................................................... 20
Figura 7: Emisii de Co2 pe sectoare – UE-28, 2016............................................................................... 23
Figura 8: Vârsta medie a autobuzelor și microbuzelor, 2019 ............................................................... 24
Figura 9: Vârsta medie a autoturismelor înregistrate, 2019................................................................. 27
Figura 10: Rata de creștere a numărului de vehicule pe tipuri de carburanți, 2015-2019................... 28
Figura 11: Legătura între Ina Schaeffler și un cartier rezidențial dens (Brașov) ................................... 33
Figura 12: Nou cartier rezidențial la periferia Bucureștiului ................................................................. 34
Figura 13: Expansiunea urbană din Floresți, lângă Cluj-Napoca ........................................................... 36
Figura 14: Dezvoltarea rapidă a Cartierului de Afaceri Pipera, din 2002 până în 2020 ........................ 38
Figura 15: Rata școlarizării populației de vârstă școlară, 2018 ............................................................. 40
Figura 16: Concept de dezvoltare pentru Cartierul Sopor .................................................................... 41
Figura 17: Stâlpi ornamentali folosiți pentru a delimita diferite utilizări ale drumurilor (stânga – Baia
Mare, dreapta – Timișoara) .................................................................................................................. 51
Figura 18: Exemple de design stradal incluziv (Cluj-Napoca - stânga; Bistrița - centru; Baia Mare -
dreapta)................................................................................................................................................. 53
Figura 19: Prezentare generală a infrastructurii de transport a României ........................................... 54
Figura 20: Defalcarea modală a transporturilor autohtone de mărfuri, pe țări, 2018 ......................... 55
Figura 21: Investiții în infrastructura rutieră drept cotă din PIB (cotă medie pentru 1995-2016) ....... 56
Figura 22: Investiții în infrastructura feroviară drept cotă din PIB (cotă medie pentru 1995-2016).... 57
Figura 23: Investiții în infrastructura IWT drept cotă din PIB (cotă medie pentru 1995-2016)............ 58
Figura 24: Transportul feroviar de mărfuri, pe tipuri de transport, pentru principalele întreprinderi,
2018 (cotă % în tone-km) ...................................................................................................................... 62
Figura 25: Transportul rutier internațional de mărfuri, 2018 (cotă % în tone-km) .............................. 64
Figura 26: Transportul fluvial de mărfuri, 2019 (milioane de tone-km) ............................................... 66
Figura 27: Bunuri încărcate și descărcate în porturi în transportul pe căi navigabile interioare, topul
primelor 5 porturi din România ............................................................................................................ 68
Figura 28: Greutatea brută a mărfurilor maritime manipulate în toate porturile, pe direcții, 2018 (cotă
% în tone) .............................................................................................................................................. 70
Figura 29: Transporturi aeriene de mărfuri și poștă, în primele 3 aeroporturi din România (tone) .... 71
Figura 30: Orizontul estimat de timp pentru conectarea orașelor de autostrăzi ................................. 75

LISTA TABELELOR
Tabelul 1: Numărul de stații de încărcare din orașele principale, 2020 ............................................... 29
Tabelul 2: Principalele documente de planificare locală/metropolitană referitoare la mobilitate urbană
și urbanism ............................................................................................................................................ 42
Tabelul 3: Cota din salariul net plătită pe un bilet dus de transport în comun în Europa .................... 45
Tabelul 4: Servicii de transport și niveluri administrative corespunzătoare ........................................ 78
Tabelul 5: Harta serviciilor de transport în comun și a infrastructurii din România............................. 81
Tabelul 6: Modele active de cooperare multimunicipală teritorială pentru dezvoltare metropolitană și
transport în comun ............................................................................................................................... 89
Tabelul 7: Modele active de cooperare multimunicipală teritorială pentru dezvoltare metropolitană și
transport în comun ............................................................................................................................... 92
Tabelul 8: Trenuri internaționale .......................................................................................................... 94
Tabelul 9: Cost extern total pe țări, cu includerea aglomerărilor, 2016 ............................................. 112
Tabelul 10: Costuri medii externe pe țări, cu excluderea aglomerărilor, 2016 .................................. 112
Tabelul 11: Costuri medii generate de aglomerări (Eurocent per vkm) ............................................. 114

LISTA HĂRȚILOR
Harta 1: Defalcarea modală în orașele mari din România (orașe reședință de județ) ......................... 11
Harta 2: Evoluția populației 2014-2020 (%) .......................................................................................... 30
Harta 3: Orașe din România cu cea mai ridicată rată de expansiune urbană....................................... 31
Harta 4: Expansiunea urbană din Bragadiru, lângă București .............................................................. 37
Harta 5: Rata școlarizării întregii populații de vârstă școlară, la nivelul populației de vârstă școlară de
6-18 ani, 2018 ....................................................................................................................................... 40
Harta 6: Prețul transportului în comun (urban) în raport cu venitul mediu (pe județe) ...................... 47
Harta 7: Disponibilitatea serviciilor de transport în comun în orașe cu un procent ridicat al populației
care locuiește în zone marginalizate ..................................................................................................... 48
Harta 8: Zone marginalizate și acces la servicii de transport în comun ................................................ 49
Harta 9: Principalele noduri și coridoare de transport de mărfuri (autostrăzile sunt reprezentate la
nivelul anului 2015)............................................................................................................................... 60
Harta 10: Principalele noduri logistice pe autostrăzile curente și planificate / în curs de implementare
din România .......................................................................................................................................... 61
Harta 11: Coridorul Feroviar de Marfă 7 .............................................................................................. 63
Harta 12: Rețeaua centrală și extinsă a TEN-T ...................................................................................... 65
Harta 13: Performanța de transport a transporturilor fluviale ale UE ................................................. 67
Harta 14: Top 20 porturi de mărfuri și alte porturi principale de mărfuri din 2018, după greutatea brută
a bunurilor manipulate ......................................................................................................................... 69
Harta 15: Maturitatea proiectelor de autostrăzi din MPGT (și nu numai) ........................................... 72
Harta 16: Proiecte de autostrăzi pregătite pentru finanțare UE .......................................................... 74
Harta 17: Arii de acoperire (60 min) pentru aeroporturile existente și viitoare din România ............. 76
Harta 18: Disponibilitatea sistemelor de management al traficului ..................................................... 96
Harta 19: Parcarea prin SMS în orașele României ................................................................................ 98

LISTA CASETELOR
Caseta 1: Regenerarea urbană și pietonalizarea centrului istoric din Craiova ..................................... 15
Caseta 2: Executarea celei mai extinse rețele pentru bicicliști dintr-un oraș românesc (Arad) ........... 17
Caseta 3: Bucureștiul se luptă să asigure spațiu pentru numărul în creștere rapidă al autoturismelor
.............................................................................................................................................................. 21
Caseta 4: Strategia de reînnoire și extindere a sistemului de transport în comun - Baia Mare ........... 25
Caseta 5: Zonă cu emisii scăzute în centrul Bucureștiului .................................................................... 27
Caseta 6: Transport în comun către spații nou dezvoltate în zona metropolitană a Brașovului .......... 33
Caseta 7: Accesibilitatea cartierului Henri Coandă din București ......................................................... 34
Caseta 8: Conectivitatea rețelei rutiere în Florești ............................................................................... 36
Caseta 9: Dezvoltarea cartierului de afaceri Pipera .............................................................................. 38
Caseta 10: Cluj-Napoca – Masterplanul Sopor ..................................................................................... 41
Caseta 11: Acces facilitat de Tandem ................................................................................................... 52
Caseta 12: Valea Jiului – Linia Verde ..................................................................................................... 93
Caseta 13: „Strada inteligentă” din Cluj-Napoca .................................................................................. 99
DEFINIȚII
Pentru a realiza o evaluare semnificativă a mobilității urbane și a transportului urban și a înțelege
relația acestora cu structura urbană și dezvoltarea urbană, se impune definirea clară a termenilor
utilizați în prezenta lucrare în documentele însoțitoare:
 Repartiție modală
o repartiția modală în funcție de numărul de deplasări - numărul total de deplasări
pentru fiecare mod de transport dintr-un anumit teritoriu, în comparație cu numărul
total de deplasări pentru toate modurile din acel teritoriu.
o repartiția modală în funcție de numărul de vehicul-tone-kilometri parcurși: numărul
total de tone bunuri-kilometri parcurși pentru fiecare mod de transport mărfuri într-
un anumit teritoriu, în comparație cu numărul total de tone-kilometri pe vehicul
parcurși pentru toate modurile de transport mărfuri din acel teritoriu1.

 Pasageri-kilometri: Un pasager-kilometru reprezintă unitatea de măsură pentru transportul

unui pasager folosind un anumit mijloc de transport (rutier, feroviar, aerian, naval etc) pe
distanța unui kilometru (cf. Glosar Eurostat).
 Pol de Creștere: Teritoriu ce cuprinde unul sau mai multe centre urbane predominante și una
sau mai multe unități administrativ-teritoriale de bază limitrofe incluse în zona sa/lor de
navetism, în care s-au dezvoltat relații de cooperare pe mai multe niveluri (Legea nr. 351,
actualizată).
 Zonă Urbană Funcțională (ZUF): zonă ce cuprinde unul sau mai multe centre urbane cu
caracter polarizator și unitățile administrativ-teritoriale limitrofe din zona de navetism, între
care se manifestă multiple relații de cooperare în diverse domenii. La nivel național, cadrul
legislativ pentru ZUF este în curs de revizuire în contextul Planului de Amenajare a Teritoriului
Național (Legea nr. 351). După cum s-a definit mai sus, relațiile din cadrul zonelor ZUF se
bazează pe migrație și navetism (datorită proximității); localitățile împărtășesc una sau mi
multe specializări funcționale sau caracteristici socioculturale; ZUF însumează o populație de
cel puțin 250.000 de locuitori.2 Unitate Administrativ-Teritorială (UAT): Este important de
reținut faptul că, în contextul României, intravilanul unui oraș sau al unei comune nu coincide
cu limitele sale administrative oficiale, cunoscute și sub denumirea de UAT. Această zonă
poate include mai multe așezări - oraș, sate, precum și terenuri agricole și virane.

 Intravilan: Zonă considerată ca fiind construită sau construibilă în cadrul unei unități
administrativ teritoriale de bază (municipiu, oraș, comună). Limita teritoriului intravilan este
propusă prin Planul Urbanistic General și poate fi modificată doar prin actualizarea acestuia
sau prin intermediul unui Plan Urbanistic Zonal.
 Nucleu urban: Nucleul urban, folosit în general pentru a indica zone cu populație și densitate
de clădiri ridicate, apare în prezenta lucrare pentru a indica intravilanul inițial al localității –
determinat în anul 1990. Termenul de oraș, definit în sens larg, se folosește pentru a indica
totalitatea unui sistem urban.

1
Comisia Europeană
2
Centrul Român de Politici Europene. Romania are nevoie de Zone Urbane Funcționale: Oportunitatea includerii
acestora in Strategia de Dezvoltare Teritorială.

1
  Extinderea urbană este definită de către Agenția Europeană a Mediului drept „tiparul fizic de
expansiune cu densitate scăzută a marilor zone urbane, în condiții de piață, în principal în
zonele agricole înconjurătoare”, lucru „sinonim cu dezvoltarea urbană incrementală
neplanificată, caracterizată printr-un amestec, cu densitate scăzută, a utilizărilor de terenuri
la limita zonelor urbane” și „control slab al planificării subdiviziunilor de terenuri. Drept
urmare, dezvoltarea este neuniformă, împrăștiată și pe benzi, cu o tendință de
discontinuitate.” (AEM, 2006)

 Suburbanizare: Chiar dacă nu se bucură de o definiție consecventă în literatura de specialitate,

termenul este de obicei asociat cu extinderea rezidențială planificată, cu densitate scăzută, în
zona metropolitană (non-rurală), separat de așezarea existentă.3 Acest fenomen este asociat
cu tiparele larg răspândite de creștere din SUA, Regatul Unit și Australia. Extinderea urbană
descrie mai bine tiparele naționale și europene de creștere, prin urmare, termenii de
suburbanizare, suburbie și zonă suburbană vor fi evitați în conținutul acestui studiu,
exceptând cazul în care se va folosi efectiv pentru a indica o comunitate planificată.

 Zonă periurbană: În mod obișnuit, zonele periurbane sunt definite drept „spații de tranziție
cu un anumit grad de întrepătrundere a utilizărilor urbane și rurale”4. Legea nr. 350 definește
zonele periurbane drept suprafețe din jurul orașelor și localităților, delimitate prin studii de
specialitate, în cadrul cărora se creează relații de interdependență în domeniul economic, al
infrastructurii, deplasărilor pentru muncă, asigurării spațiilor verzi și de agrement, asigurării
cu produse agroalimentare etc.

 Rețeaua TEN-T - Politica Rețelei Transeuropene de Transport (TEN-T) vizează implementarea

și dezvoltarea, la nivel european, a unei rețele de căi ferate și noduri de cale ferată, șosele, căi
navigabile interioare, rute de transport maritim, porturi și aeroporturi. Obiectivul final este de
a elimina decalaje, obstacole și bariere tehnologice, precum și de a consolida coeziunea
socială, economică și teritorială în UE. Actuala politică TEN-T se bazează pe Regulamentul (UE)
Nr. 1315/2013.

 Rețeaua Centrală TEN-T - include cele mai importante conexiuni, creând legături între cele
mai importante noduri și urmând a fi definitivată până în 2030.
 Rețeaua Extinsă TEN-T - acoperă toate regiunile europene și urmează a fi definitivată până
în 2050

3
Forsyth, Ann. Defining Suburbs. Journal of Planning Literature 27. Nr. 3.
4
Wandl, A și Magoni, M. Sustainable Planning of Peri-Urban Areas. Planning Practice & Research. Vol. 32, Nr. 1,
2017. Routledge.

2
1. REZUMAT
Politica Națională Urbană a României se inspiră din Carta de la Leipzig și este fundamentată pe
îndeplinirea a patru obiective: i) orașe verzi și reziliente; ii) orașe competitive și productive; iii) orașe
echitabile și incluzive; și iv) orașe bine guvernate. Mobilitatea urbană contribuie la fiecare dintre
aceste obiective interconectate. Ea aduce o contribuție majoră competitivității și productivității
orașelor, investițiile în mobilitate urbană durabilă având beneficii suplimentare tangibile pentru
mediul înconjurător. Orașele bine proiectate și conectate pot atenua efectele excluderii și
marginalizării, iar guvernanța orașelor și, în mod deosebit, cooperarea interjurisdicțională pot crește
simțitor calitatea și sfera de acoperire a serviciilor de mobilitate urbană. Mobilitatea urbană este un
element structural semnificativ ce influențează și este la rândul său influențat de decizii funciare.

Orașe verzi și reziliente

Cu toate că principiile mobilității urbane durabile sunt promovate la nivelul orașelor europene de
mai bine de două decenii, acest concept a fost adoptat de orașele din România abia în ultimii 5 ani.
Pentru majoritatea orașelor mari din UE, transportul în comun asigură ± 35% din deplasările realizate
de pasageri. În România, polii de creștere prezintă o repartiție modală comparabilă, însă în orașe
precum București, procentul transportului public este semnificativ mai mic (27%). Prima generație a
planurilor PMUD este în curs de implementare, cu o gamă vastă de proiecte vizând tranziția către
tipare de mobilitate mai sustenabile, multe orașe investind în reînnoirea flotei proprii de transport
public prin achiziții de autobuze electrice/hibride, tramvaie sau troleibuze.
Prezenta lucrare încurajează continuarea acestor investiții, însă solicită o generație următoare de
PMUD-uri mai ambițioase, ce adoptă o abordare cuprinzătoare a mobilității urbane durabile. Pentru
o funcționalitate optimă, investițiile în transportul în comun ar trebui să integreze și alte aspecte ale
mobilității urbane durabile - dincolo de simpla reînnoire a flotelor. Scopul ar trebui să vizeze un
transport public competitiv, în special la nivel de fiabilitate și durata deplasării până la destinație. În
acest sens, se impune prioritizarea transportului în comun în detrimentul autoturismelor (benzi
dedicate pentru autobuz, prioritate în intersecții etc.), asigurarea accesului la orare actualizate în timp
real, implementarea biletelor electronice, dar și investiții în reînnoirea sau modernizarea stațiilor de
transport în comun, în special a nodurilor intermodale. Aceste investiții trebuie să fie dimensionate
corespunzător, ținând cont de dinamica de creștere a orașelor și susținute prin utilizarea unor
instrumente digitale ce permit orașelor să depășească limitările infrastructurii actuale.
Diversitatea opțiunilor de mobilitate este în creștere, însă mobilitatea activă (mersul pe jos, mersul
pe bicicletă) ocupă o pondere prea mică din totalul deplasărilor urbane. Mersul pe jos a fost și este
susținut prin integrarea pietonalizării în cadrul inițiativelor de regenerare urbană. Numeroase orașe
au investit în regenerarea zonelor centrale prin eliminarea treptată a autoturismelor și extinderea
zonelor pietonale dar și amenajarea de piste pentru biciclete. Această tendință abia acum începe să
fie vizibilă în cartierele de locuințe colective, unde proiecte de regenerare urbană integrată sunt
extrem de necesare.
Mersul cu bicicleta este în continuare neglijat. În orașele UE, peste 10% dintre deplasări se fac cu
bicicleta, în orașele României valoarea fiind însă de sub 5%. Este un efect comun al infrastructurii
limitate, erorilor de proiectare și a preferințelor utilizatorului. Arad rămâne unicul oraș ce poate afirma
că deține o rețea completă de piste și trasee pentru bicicliști. Totuși, din cauza mai multor erori de
proiectare (pistele pentru biciclete sunt neprotejate, adesea lângă parcări în lungul străzii etc.), doar
8% dintre deplasări se fac cu bicicleta. Cu toate acestea, în majoritatea orașelor, proiecte

3
complementare precum parcări pentru biciclete, sisteme de tip bike sharing, evenimente și activități
educaționale de promovare a culturii mersului cu bicicleta lipsesc. Astfel, mersul cu bicicleta este luat
în calcul de către orașe, însă nu într-un mod cuprinzător/strategic.
Continuarea integrării infrastructurii pietonale și pentru mersul cu bicicleta în cadrul inițiativelor de
regenerare trebuie încurajată – inclusiv extinderea ei în zone suburbane. Totuși, trebuie acordată o
atenție sporită proiectării acestui tip de infrastructură. Acest lucru este posibil prin adoptarea și
aplicarea celor 5 principii de proiectare a infrastructurii pentru biciclete din ghidul CROW – Coeziune
- se referă la rețele complete și conectate ce leagă puncte de origine și de destinație; Legături directe
- adoptarea celei mai scurte rute între două puncte, confirmând faptul că traseele pentru biciclete nu
coincid mereu cu cele pentru vehicule; Siguranță - în special în relație cu vehiculele motorizate, dar
ținând cont și de cerințele utilizatorilor din grupuri vulnerabile precum femei, copii și persoane cu
dizabilități; Confort - printre altele, asigurând infrastructura de suport necesară în ajutorul bicicliștilor;
și Atractivitate - a domeniului public (trasee pentru biciclete bine iluminate, demarcate și întreținute),
dar și a dotărilor, precum sisteme de biciclete publice.
Orașele din România nu prezintă încă cele mai ridicate valori ale indicelui de motorizare din Europa,
având în medie 332 de vehicule/1000 de locuitori, acestea fiind vizibil mai mici decât în alte orașe
precum Madrid, cu 722 vehicule/1000 de locuitori, sau Luxemburg, cu 676 vehicule/1000 de
locuitori. Totuși, creșterea PIB-ului și a venitului disponibil au contribuit la creșterea numărului de
autoturisme personale. Orașe precum București ajung până la 523 vehicule/1000 de locuitori.
Numărul crescut al autoturismelor și vârsta relativă a acestora adaugă provocări în gestiunea orașelor,
precum necesarul din ce în ce mai mare de teren pentru parcări și calitatea precară a aerului.
Autoturismul ocupă spațiu urban valoros, fie că este vorba de parcările regulamentare sau de cele
neregulamentare, foarte frecvente, pe banda întâi, pe trotuare sau pe spațiul verde. Problema
parcărilor este agravată suplimentar de lipsa unui cadru adecvat de reglementare și a infrastructurii
adecvate pentru parcări.
Se impune o abordare coerentă în soluționarea problemei parcărilor. Parcările trebuie să fie înțelese
ca o pârghie esențială pentru tranziția către tipare de mobilitate urbană mai sustenabile. Viitoarele
politici de parcare ar trebui să fie mai ferme, să se axeze mai mult pe educație și să se bazeze pe seturi
de date actualizate și complete (disponibilitatea și cererea de parcări). Prin urmare, orașele ar trebui
să urmărească o mai bună gestionare a locurilor de parcare existente utilizând tehnologia - precum
aplicații ce facilitează localizarea spațiilor de parcare disponibile. Investițiile în facilități noi de parcare
ar trebui să vizeze locuri strategice din oraș, cum ar fi noduri multimodale sau facilități park & ride
(parcare și legătură directă la transportul în comun)/park & walk (parcare și continuarea parcursului
pe jos). În ce privește educația, cetățenii trebuie să înțeleagă costul real al parcării gratuite – în special
faptul că acest serviciu nu poate fi furnizat gratuit, iar furnizarea sa are limite.
Transportul aduce o contribuție majoră emisiilor GES (gaze cu efect de seră). În 2018, la nivelul UE,
transportul urban a reprezentat 24,6% din emisiile GES – din acestea, 72% s-au atribuit transportului
rutier. Este necesară o strategie multidirecțională ce include reducerea emisiilor de carbon, reînnoirea
flotei, repartiția modală în favoarea unor opțiuni mai sustenabile de transport precum mobilitatea
activă pentru deplasări scurte și cel feroviar, cu precădere pentru deplasări între orașe. Investițiile în
mobilitate urbană durabilă au multiple beneficii, de la eficiența urbană îmbunătățită la scăderea
efectelor negative ale urbanizării, precum poluarea aerului.

Orașe competitive și productive

4
Raportul privind Competitivitatea Globală din 2019 a oferit un calificativ destul de slab calității
infrastructurii de transport din România. În fiecare an, România ajunge pe unul din ultimele locuri în
rândul statelor UE în ceea ce privește finalizarea rețelei TEN-T și accidentele rutiere. Motivele sunt
numărul redus de autostrăzi și calitatea precară a căilor ferate. Țara nu dispune de conexiuni cheie
interorășenești pentru pasageri și mărfuri între noduri economice principale, precum cele de pe
coridorul Rin-Dunăre (legătura cu autostradă între Sibiu și Pitești sau calea ferată Sighișoara – Simeria),
ceea ce îngreunează fluxul eficient de bunuri din Portul Constanța către orașe din România și alte
orașe din UE. Același lucru se aplică și în cazul unor importante legături feroviare transfrontaliere
precum: București - Giurgiu - Ruse, Craiova - Calafat - Vidin sau Cluj-Napoca - Oradea - Biharkeresztes.
În prezent, doar 10% dintre orașele din România au acces la o autostradă, în timp ce doar 3,5% dintre
orașe sunt deservite de secțiuni de cale ferată ce permit viteze mai mari de 120km/h. Infrastructura
deficitară de transport terestru a fost principalul motiv pentru intensificarea rapidă a zborurilor
interurbane și internaționale, sprijinite de o dezvoltare rapidă a unor facilități aeroportuare noi și
modernizate.
Orașele mari au drumuri de centură incomplete, în timp ce majoritatea orașelor de mărime medie
și mică nici măcar nu au o infrastructură de acest gen. Traficul intens care trece adesea prin centrul
orașului, este unul dintre principalele motive ale congestiei, poluării aerului și sonore, accidentelor
rutiere și, în general, ale unui mediu urban neplăcut. În acest context, orașele mici au mari greutăți în
a implementa orice fel de proiecte de mobilitate urbană durabilă, în special precum cele pentru
biciclete și pietonale.
Pentru a aborda nevoia urgentă a unei infrastructuri de transport de mare viteză, România
elaborează studii pentru cele mai importante coridoare rutiere de transport, astfel încât majoritatea
orașelor mari să aibă, până în 2027, acces rezonabil la autostrăzi. Având toate investițiile planificate
incluse în Programul Operațional de Transport și în Planul Național de Redresare și Reziliență,
aglomerări urbane important precum Galați - Brăila, destinații turistice esențiale precum Tulcea sau
orașe aflate în risc de declin economic, cum ar fi Reșița sau Drobeta-Turnu Severin, rămân în afara
principalelor coridoare de transport. De asemenea, cele mai multe investiții planificate vizează
sectorul transportului rutier, în timp ce rețeaua feroviară extinsă necesită în continuare îmbunătățiri
importante.
Finalizarea rețelei TEN-T și eliminarea blocajelor existente ar trebui să rămână prioritatea de top a
României în următoarea perioadă de programare. Investițiile trebuie să fie, totuși, prioritizate printr-
un Masterplan de Transport actualizat și să urmărească realizarea unui echilibru între elementul
feroviar și cel rutier. Viitoarele proiecte mari de infrastructură ar trebui să vizeze interconectarea
marilor aglomerări urbane, astfel încât sisteme urbane precum Galați-Brăila să nu rămâne în afara
rețelei.
Întrucât disponibilitatea fondurilor UE pentru construcția drumurilor de centură rămâne incertă,
aceste tipuri de proiecte ar trebui să fie finanțate printr-un program național, astfel de drumuri fiind
esențiale pentru calitatea vieții în orașe de mărime mică și medie. În plus, date fiind schimbările rapide
în logistica urbană, marile orașe ar trebui să urmărească și dezvoltarea unor politici și proiecte de
abordare a creșterii rapide și a impactului serviciilor de livrări.

Orașe echitabile și incluzive

În timp ce costul și sfera de acoperire a transportului în public par a nu fi probleme majore în
majoritatea orașelor din România, calitatea serviciului, cu precădere frecvența, tinde să scadă în
zonele marginalizate. Pe de altă parte, persoanelor cu mobilitate redusă le este aproape imposibil să

5
se deplaseze singure în orașele din România. Cele mai multe străzi și trotuare nu sunt adaptate pentru
persoane în scaun cu rotile, la fel cum nu este nici cea mai mare parte a flotei de transport în comun.
Există ghiduri naționale clare de proiectare a infrastructurii publice incluzive, dar acestea sunt rareori
respectate. Există mai multe proiecte TIC concepute să ajute persoanele cu dizabilități se să deplaseze
în orașe, însă acestea au de cele mai multe ori la bază inițiative private cu implicare minimă sau zero
din partea administrației publice.
Orașele ar trebui să se axeze mai mult pe furnizarea unor servicii decente de transport în zone
marginalizate, accesul eficient la locuri de muncă și facilități fiind esențial în combaterea sărăciei.
Astfel, infrastructura, serviciile și chiar politicile de transport ar trebui să reprezinte elemente
importante ale strategiilor care vizează zone marginalizate, în special cele dezvoltate și implementate
prin mecanismul de Dezvoltare Locală sub Responsabilitatea Comunității (DLRC).
O colaborare solidă între organizații private active în domeniul mobilității incluzive și autoritățile
locale este necesară pentru a elabora politici incluzive de transport și a asigura măsuri adecvate de
punere în aplicare în faza de implementare. Acest lucru este posibil prin desemnarea unor persoane
cu mobilitate redusă în comisii de recepție a proiectelor sau chiar în calitate de consilieri în
administrațiile locale. În plus, parteneriate strânse cu ONG-uri pot asigura și o mai bună înțelegere a
nevoilor specifice persoanelor cu mobilitate redusă, oferind astfel un fundament solid pentru politici
eficiente. Întrucât inovarea în materie de mobilitate incluzivă provine preponderent din inițiative și
finanțări private, orașele ar trebui să fie mai deschise la ideea de a testa, implementa și crește la scară
soluții inovatoare axate pe mobilitate incluzivă.

Orașe bine guvernate

Asigurarea transportului urban și dezvoltarea, întreținerea și operarea infrastructurii de transport

necesită, în egală măsură coordonare și cooperare, pe direcție orizontală și verticală, între mai multe
părți interesate, ținând cont de diversitatea părților interesate din domeniu și dispozițiile lor uneori
suprapuse. În prezent, se menține un decalaj în procesul decizional între autoritățile locale și cele
centrale. Din cauza lipsei de cooperare, proiecte mari de infrastructură nu sunt întotdeauna
coordonate adecvat la nivel local. Pe de altă parte, dată fiind cooperarea dificilă interministerială,
reforme importante ale ghidurilor privind infrastructura de transport, standarde sau politici au fost
amânate (de ex. adoptarea ghidurilor naționale privind infrastructura pentru biciclete).
Transportul public urban/local se adaptează în continuare la tendințele și cerințele europene, fiind
așteptată în următoarea perioadă de programare o abordare mai matură, cu procese și proceduri
clare. Chiar dacă se intensifică tendința de formare a asociațiilor de transport metropolitan sau
periurban, doar 12 orașe din România sunt în prezent implicate în structuri de cooperare pentru
transportul public, mai exact asociații ADI (Asociațiile de dezvoltare intercomunitară) pentru
transportul public. Motivul – cadrele juridice și instituționale sunt destul de noi – atrage o serie de
provocări organizatorice, financiare și legislative. De asemenea, orașele au preferat mai întâi să își
reînnoiască flota proprie de transport, după care au luat în calcul extinderea serviciului către zona
periurbană.
Asigurarea unor servicii eficiente de transport public are legătură directă cu disponibilitatea datelor
și înțelegerea modului în care acesta satisface cererea de deplasare. Din nefericire, cele mai multe
orașe aproape că nu au acces la date precise privind numărul de călători de pe diverse rute sau
numărul de persoane care au urcat din stațiile de autobuz. În multe cazuri, numărul de pasageri
transportați este estimat de către operatorii de transport public. Obținerea unor date exacte este și

6
mai dificilă deoarece există multiple opțiuni de eliberare a biletelor, nu toate au legătură cu localizarea
(de ex. Plată prin SMS), în timp ce, de multe ori, pasagerii cu abonament nu sunt obligați să valideze
la fiecare călătorie.
Tiparele curente de creștere urbană se caracterizează prin expansiune urbană și o asigurare
inadecvată a serviciilor de transport public, rețele stradale incoerente, trotuare subdimensionate și
soluții de parcare necorespunzătoare. Cauzele sunt, în parte, coordonarea ineficientă între utilizarea
terenurilor și planificarea mobilității. Corelarea dintre documentele de urbanism și de amenajare a
teritoriului (Planuri Urbanistice Generale, care sunt în cele mai multe cazuri depășite, și alte Planuri
de Amenajare a Teritoriului) și strategiile de dezvoltare (Planuri de Mobilitate Urbană Durabilă și
Strategii Integrate de Dezvoltare Urbană) este în continuare foarte dificilă. Strategiile vizează direct
obținerea finanțărilor și sunt elaborate destul de rapid (6-12 luni), în timp ce documentațiile de
urbanism care se axează pe reglementări, sunt mai puțin dinamice și necesită un timp mai îndelungat
de elaborare (2-5 ani).
Este nevoie de îmbunătățirea cooperării verticale și orizontale. Prin crearea unor grupuri de lucru
sau de acțiune interministeriale, se pot implementa actualizări importante ale cadrelor de
reglementare și ale politicilor naționale. Astfel de grupuri de lucru ar trebui să includă și ONG-uri active
din domeniul mobilității urbane, ele putând adăuga valoare în special în ceea ce privește explicarea
nevoilor specifice ale comunității pe care acestea o reprezintă. Cooperarea verticală ar trebui
optimizată și promovată cu precădere în contextul unor proiecte mari implementate cu fonduri UE,
precum: noduri intermodale în vecinătatea gărilor, transportul public metropolitan feroviar,
reconfigurarea coridoarelor de transport importante sau amenajarea drumurilor de centură și a
drumurilor de legătură cu autostrăzile.
Se impune crearea unui cadru clar de cooperare metropolitană reală, care se aplică nu doar
transportului și mobilității urbane, ci și altor domenii vizate de Politica Urbană. În cazul transportului
public, sunt aici incluse drepturile de proprietate, cadrul juridic de stabilire a unor flote comune de
vehicule pentru transport în comun și de punere a acesteia la dispoziția furnizorului de servicii de
transport metropolitan, permițând asociațiilor ADI să fie implicate direct în accesarea finanțării pentru
proiecte de transport public pe durata următoarei perioade de programare. De asemenea, este
importantă continuarea dezvoltării unor structuri de guvernanță pe mai multe niveluri pentru
gestionarea și dezvoltarea transportului și a mobilității urbane și metropolitane, analizând rolurile și
suprapunerile de jurisdicție teritorială ale asociațiilor ADI, furnizorii de servicii de transport public de
la nivel central, regional și județean, precum și prin sprijinirea și eficientizarea cooperării orizontale și
verticale.
Orașele ar trebui să investească în dispozitive de colectare a datelor și să valorifice rezultatele. Noile
autobuze care vor sosi în următori 3 ani dispun deja de dispozitive de numărare a pasagerilor și sisteme
GPS integrate, însă cele vechi trebuie să fie echipate cu dispozitive de acest gen. Având informații
detaliate și precise despre numărul de călători și acces la programe software de modelare, orașele pot
optimiza rețeaua de transport public, spori eficiența sistemului și asigura astfel un serviciu mai bun.
De asemenea, pornind de la datele colectate, orașele ar trebui să fie mai deschise la ideea de a testa
și adapta soluții flexibile de transport public, cum ar fi, de exemplu, servicii de transport la cerere.
Documentațiile de urbanism ar trebui să se axeze mai mult pe oferirea unor etape clare de
dezvoltare, aliniate la Planurile de Mobilitate Urbană Durabilă și Strategii Integrate de Dezvoltare
Urbană, și să se bazeze pe resurse de finanțare disponibile. Se înțelege așadar că proiectele de
dezvoltare urbană (în mod deosebit extinderea zonelor de intravilan) ar trebui să aibă legătură cu
orizonturi clar definite de timp din Planurile Urbane Generale, corelate cu planurile de dezvoltare și

7
mobilitate locală și conectate, astfel, la finanțarea destinată infrastructurii și serviciilor de transport
urbane.

2. PREZENTARE GENERALĂ
Odată cu lansarea în 2013, la nivelul UE, a primelor ghiduri privind Planurile de Mobilitate Urbană
Durabilă (PMUD) și a Cadrului Financiar Multianual al UE 2014-2020, România a demarat promovarea
dezvoltării PMUD-urilor. Primii pași în această direcție au fost făcuți de către Ministerul Dezvoltării
Regionale și Administrației Publice5, care a sprijinit cei 7 poli de creștere ai României și regiunea
București-Ilfov în dezvoltarea primelor PMUD-uri destinate acestora, în temeiul Cadrului BERD de
Mobilitate Durabilă și Acces la Transport Rutier. Cu toate acestea, primul PMUD pentru un oraș
românesc a fost dezvoltat pentru orașul Oradea, în cadrul proiectului ATTAC (Transport în comun
Urban Atractiv pentru Orașe Accesibile).

Proiecte tipice de mobilitate urbană durabilă au fost implementate în orașe din România chiar și
înainte de lansarea Ghidurilor PMUD. De exemplu, Oradea (Piața Unirii) și Timișoara (Piața Libertății)
au dezvoltat spații partajate (shared space), în timp ce Cluj-Napoca și Brașov au pietonalizat mai multe
străzi din centrele lor istorice. Totuși, înainte de Oradea, niciun oraș din România nu dezvoltase o
abordare cuprinzătoare pe tema mobilității urbane durabile.

Pentru a facilita adaptarea ghidurilor PMUD la contextul național, s-a elaborat un scurt ghid local, cu
suportul JASPERS. Acest ghid prezintă structura documentului, conținutul capitolelor și explică succint
diversele abordări pentru orașe în funcție de dimensiunea acestora. De asemenea, PMUD a fost inclus
în normele de aplicare a Legii nr. 350/2001 amenajarea teritoriului și urbanismul6, ca document
esențial de urbanism având legătură cu planul urban general (PUG). Conform legii, PMUD ar trebui să
fie utilizat ca document complementar la planul urban general, asigurând corelarea între dezvoltarea
orașelor și zonelor periurbane/metropolitane aferente și necesarul de mobilitate și transport pentru
persoane și bunuri.

Pentru a sprijini implementarea proiectelor propuse în cadrul PMUD-urilor, au fost alocate fonduri UE
prin Programul Operațional Regional (POR). În perioada de programare 2014-2020, orașele reședință
de județ ar putea folosi Prioritatea 4.1 și accesa fonduri deja rezervate7, pe când celelalte orașe ar
putea folosi Prioritatea 3.2, în sistem competitiv. Existența unui PMUD a fost o cerință obligatorie
pentru a accesa finanțare din aceste două priorități. Aproximativ 136 de orașe din România au elaborat
planuri PMUD, însă doar 79 dintre acestea au accesat finanțare din una dintre cele două axe prioritare
dedicate POR.

5
În prezent Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației Publice (MLPDAP)
6
Principala lege ce reglementează urbanismul și amenajarea teritorială în România
7
Potrivit Axei 4, toate orașele reședință de județ au beneficiat de un anumit volum de fonduri rezervate mai
multor priorități (4.1 mobilitate urbană, 4.2 reconversia spațiilor abandonate, 4.3 zone urbane marginalizate,
4.4 educație preșcolară și 4.5 educație profesională și tehnologică.

8
Orașe mai mici care și-au elaborat rapid planuri PMUD, precum Turda, Dej, Beclean sau Moinești, au
reușit să atragă sume mari din fonduri UE (peste 15 milioane EUR fiecare) pentru implementarea unor
proiecte de mobilitate urbană. Programul Operațional Regional nu a constituit unica sursă de finanțare
pentru proiecte de mobilitate urbană. De exemplu, Constanța, Arad și Brașov au utilizat credite BERD
pe lângă finanțarea prin POR, în timp ce Oradea și Timișoara au accesat resurse suplimentare prin
intermediul unor proiecte de cooperare transfrontalieră, majoritatea din programul Interreg.

9
3. PRIMII PAȘI ÎN DIRECȚIA MOBILITĂȚII URBANE DURABILE
3.1. Tipare de mobilitate urbană în orașele României (înainte de
implementarea planurilor PMUD)
Repartiția modală este indicatorul de bază al evoluției și tiparelor mobilității la nivel urban și periurban,
fiind așadar un indicator cheie în înțelegerea impactului proiectelor și măsurilor de mobilitate urbană.
Încă nu există o metodologie clară și general adoptată pentru măsurarea repartiției modale,
rezultatele arătând astfel variații între orașe și chiar între state și orașe din UE.
La nivel național, transportul intern de pasageri, exprimat în pasageri-kilometri (pkm), este dominat
de utilizarea autoturismelor (peste 80%), urmată de cea a autocarelor, autobuzelor și troleibuzelor
(15,4%) și a trenurilor, cu doar 4,3%8 (Eurostat: tran_hv_psmod).
Figura 1: Defalcarea modală a transportului de pasageri pe țări, în 2018

100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Germania

Italia
Țările de jos

Ungaria

România

Letonia

Turcia

Lituania
Grecia

Cipru

Islanda
Danemarca

Finlanda
Norvegia

Irlanda
Franța

Luxemburg

Croația

Malta
Muntenegru

de Nord
Elveția

Portugalia
Austria

Slovacia

Polonia

Estonia

Slovenia
Suedia
Cehia

Unit

Belgia

Spania

Bulgaria

Serbia
Turkey

Iceland
Montenegro

Serbia
Austria

France

Hungary

Romania

Latvia
Netherlands

Denmark

Italy
Finland
Norway
Poland
Spain

Croatia
Bulgaria

Greece

Cyprus
Slovakia

Luxembourg

Ireland

Malta
Switzerland

Belgium

Slovenia
Portugal

Estonia

Lithuania
Sweden
Czechia

North Macedonia
Kingdom
Germany
Regatul

Macedonia
United

Trenuri
Trains Autoturismecars
Passenger Autocare,
Motor autobuze
coaches, și troleibuze
buses and trolley buses

Sursă: Eurostat (tran_hv_psmod)

Deși Romania deține, ca întindere, a 8-a rețea feroviară din UE, în ce privește performanța măsurată
în pasageri-kilometri (pkm), aceasta ocupă locul 19 din cele 32 de țări europene analizate9. Procentul
de pasageri transportați cu trenul înregistrează un declin constant din 2009 (6,3%), ajungând la 4,3%
în 2018. Aceste valori au în mare parte legătură cu investițiile reduse în mentenanță, modernizări și
extinderi ale liniilor de cale ferate și material rulant. În 2016, doar 4% din Rețeaua Centrală TEN-T Core
din România era finalizată10, în timp ce viteza medie a trenurilor între cele mai mari orașe era de 72,9

8
Din cauza diverselor dificultăți statistice, transportul aerian nu a putut fi inclus în acest set de date (Eurostat).
9
Pe baza datelor din Eurostat
10
DG MOVE TENTec

10
km/h în 2019, față de 199,4 în Spain, 141,6 în Germania, 113,6 în Polonia sau 83,7 în Ungaria11. În
Indicele BCG de Performanță Feroviară, România ocupă locul 24 din 25 de state UE12.
Odată cu dezvoltarea Planurilor de Mobilitate Urbană Durabilă, repartiția modală a fost măsurată,
pentru prima oară, pentru majoritatea orașelor din România. În timp ce diverse orașe din Europa
Centrală se află deja la a doua sau chiar a treia generație de Planuri de Mobilitate Urbană Durabilă,
monitorizând astfel evoluția repartiției modale, orașele din România au început să studieze acest
indicator cheie abia în anii 2015-201713.
3.1.1. Repartiția modală în orașele din România este în continuare dominată de călătorii
efectuate cu mașina, în timp ce transportul în comun este mai puțin atractiv, iar
mersul cu bicicleta este aproape inexistent.
Harta 1: Repartiția modală în orașele mari din România (orașe reședință de județ)

Sursă: Banca Mondială, date colectate din planurile PMUD

Analizând repartițiile modale din orașele reședință de județ, din 2015 până în 2017, cele mai multe
deplasări au fost făcute cu autoturismul (peste 36%), urmate de mersul pe jos (în jur de 35%) și
transportul public (în jur de 21,5%), în timp ce doar pentru 3,4% dintre deplasări s-au folosit biciclete.
Prin comparație, la nivelul orașelor europene, deplasările cu autoturismul reprezintă aproximativ 30-
45% din toate deplasările. Această valoare variază în funcție de mai mulți factori, precum performanța
transportului public, infrastructura pentru biciclete, structura urbană, venitul, cultura etc. Cu toate
acestea, orașele mai performante încearcă să mențină procentul deplasărilor cu mașina sub 35% (de
ex. Viena - 27%, Copenhaga - 33%, Helsinki - 23%, Zurich - 25% sau Berlin - 28%14).

11
Rotislav Pejsa, 2019
12
S. Duranton, 2017. Indicele European de Performanță Feroviară din 2017. [online]: www.bcg.com/en-
hu/publications/2017/transportation-travel-tourism-2017-european-railway-performance-index
13
În paralel cu elaborarea mai multor proiecte UE pe tema mobilității urbane, au fost realizate estimări ale
repartiței modale în 2007 pentru orașe precum Ploiești, Sibiu sau București.
14
Potrivit TEMS - Instrumentul EPOMM pentru Repartiții Modale.

11
În România, cele mai mari valori ale procentului de deplasări realizate cu autoturismul se pot observa
în orașele mai mici (sub 150.000 de locuitori), cu un sistem de transport public mai puțin performant
– de ex. Târgoviște (75%), Râmnicu Vâlcea (56%), Satu Mare (53%), Slatina (48%), precum și în orașe
mai mici ce nu dispun de un serviciu de transport public local și depind în principal de serviciile de
transport în comun asigurate la nivel județean.
3.1.2. Sistemele de transport public rămân deficiente, majoritatea investițiilor urmărind
reînnoirea flotelor și fiind prea puțin axate pe creșterea eficienței serviciului și a
vitezei comerciale
Repartiția modală a transportului public depinde în general de calitatea serviciului, însă și de
dimensiunea și complexitatea orașelor. De aceea, tendința în capitale și alte orașe mari din Europa, în
general cu peste 250.000 de locuitori, este de a se efectua peste 35% dintre deplasări cu transportul
în comun (de ex. Budapesta – 45%, Madrid – 42%, Varșovia – 47%, Liov – 54% sau Zurich – 41%). În
România, polii de creștere par a avea cele mai ridicate valori în cota transportului în comun (Iași – 34%,
Brașov – 34,3%, Constanța 36,3%, Oradea – 35% sau Cluj-Napoca 31,1%), în timp ce Bucureștiul abia
atinge 27%, având unul dintre cele mai dezvoltate sisteme de transport în comun din Europa de Est
(metrouri, tramvaie, autobuze și troleibuze). În ultimii ani, orașele eu realizat investiții semnificative
în sistemele de transport în comun, în principal prin reînnoirea flotelor proprii (mai multe detalii în
Capitolul 3.2.1 Flotele de transport în comun). Cu toate că majoritatea proiectelor au primit deja
aprobarea finanțării din fonduri europene, cele mai multe dintre noile vehicule încă nu au sosit. Acesta
poate fi unul dintre motivele faptului că numărul pasagerilor transportați scade constant din 2014,
transportul cu metroul fiind unica excepție15. Chiar și în aceste condiții, orașe precum Constanța, Cluj-
Napoca și Arad au reușit să crească numărul deplasărilor efectuate cu transportul public.
Figura 2: Numărul de pasageri transportați în România, pe tipuri diferite de transport în comun

1400000
1200000
1000000
800000
600000
400000
200000
0
Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018 Anul 2019
Ani

Tramvaie Autobuze si microbuze Troleibuze Metrou

Sursă: Date colectate din INS

Chiar dacă investițiile s-au orientat către reînnoirea flotelor, doar câteva orașe s-au axat pe
prioritizarea transportului public. Cluj-Napoca a fost primul oraș care a implementat benzi dedicate
transportului public, fiind urmat de orașe precum Brașov, Constanța sau Bistrița, care implementează
astfel de măsuri. Bucureștiul a separat majoritatea liniilor sale de tramvai de traficul general și testează

15
Două stații noi au fost adăugate în 2017, extinzând suplimentar magistrala M4.

12
opțiunea în care aceste coridoare pot fi folosite și de către autobuze16. Oradea a instalat primul sistem
de prioritizare a transportului public, utilizat de tramvaie când acestea riscă să întârzie la următoarea
stație. Totuși, în cele mai multe orașe, rutele de transport public nu sunt separate de traficul general,
apărând astfel întârzieri majore din cauza aglomerării de la orele de vârf. Rămân, totuși, foarte puține
cazuri în care, pe aceeași rută, transportul în comun poate concura în materie de timp cu transportul
cu mașina personală. Aceste cazuri se pot observa pe rute unde transportul în comun este separat de
traficul individual, cum ar fi în Cluj-Napoca pe axa est-vest (diferență de timp de 2-3 min) sau în
București pe ruta Colentina/Fundeni – Moșilor (diferență de timp de 2 min).
În timp ce mai multe orașe investesc în reînnoirea stațiilor de transport public (de ex. București, Bacău,
Cluj-Napoca, Oradea, Voluntari, Dej), soluțiile tehnice adoptate rareori reușesc să optimizeze estetic
spațiile publice înconjurătoare și preiau doar rolul de puncte sau noduri intermodale.

Dintre toate orașele reședință de județ, doar 5 asigură monitorizarea în timp real a transportului public
prin aplicații, în timp ce alte 9 oferă aplicații ce includ toate rutele de transport public, orarele fixe și
servicii de redirecționare. În continuare, accesul la informații legate de orare, rutele autobuzelor și, în
general, modul de funcționare a serviciului, rămâne greoi, în special pentru cetățeni obișnuiți să
efectueze majoritatea deplasărilor personale cu mașina.
Fără a urmări creșterea vitezei transportului public sau, cel puțin, asigurarea competitivității sale în
comparație cu transportul cu autoturismul personal, cota acestor deplasări va rămâne destul de
scăzută. În cadrul acestui proces, integrarea mai eficientă a stațiilor de transport public în spațiul public
și campaniile de promovare a unui serviciu nou și îmbunătățit rămân esențiale, mulți șoferi fiind
complet străini de ideea că transportul poate poate fi o alternativă reală, în special dacă găsirea și
plătirea unui loc de parcare este inclusă într-o deplasare obișnuită.
3.1.3. Orașele mari își extind spațiile pietonale în principal în zonele centrale, în timp ce
cartierele de locuințe colective devin tot mai puțin favorabile mersului pe jos
Valorile ridicate ale deplasării pe jos din repartiția modală indică o structură urbană bună și eficientă,
caracterizată în principal de cartiere care favorizează mersul pe jos și o distribuție echilibrată a
locurilor de muncă. În Europa, exemple faimoase sunt Paris sau Barcelona, unde peste 45% dintre
deplasări se fac pe jos17. În cazul României, orașe mai compacte precum Călărași, Miercurea Ciuc,
Buzău sau Târgu Jiu tind să aibă o cotă mai ridicată a deplasărilor efectuate pe jos (peste 50%). Totuși,
aceste orașe înregistrează și un număr mai mic al deplasărilor cu transportul în comun, în special

16
În prezent, există dificultăți prin faptul că traversarea liniilor de tramvai deteriorează pneurile autobuzelor.
17
TEMS - Instrumentul EPOMM pentru Repartiții Modale

13
Călărași și Miercurea Ciuc (sub 10%)18. Mersul pe jos rămâne o opțiune atractivă de transport deoarece
distanțele sunt mai scurte, frecvența transportului public este mai redusă, iar infrastructura pentru
biciclete lipsește.
În perioada de programare 2007-201419, mai multe orașe mari precum Craiova, Cluj-Napoca,
Timișoara, Brașov, Constanța, Oradea, Baia Mare, Sibiu, dar și orașe mai mici precum Bistrița sau
Slatina, au utilizat fonduri POR pentru a demara proiecte de regenerare urbană în centrele lor istorice.
Toate aceste procese au implicat limitarea accesului cu autoturismul, transformând mai multe străzi
în zone pietonale și eliminând parcările. Totuși, în majoritatea cazurilor, au fost păstrate și chiar
construite (de ex., Craiova) locuri de parcare la marginea noii zone pietonale. Cu mici excepții20, toate
intervențiile au fost încununate de succes întrucât entități private au investit restaurarea clădirilor
pentru a se înființa magazine, restaurante, baruri și alte facilități caracteristice unei zone pietonale.

18
Datele pentru orașele din România au fost extrase din PMUD al fiecărui oraș.
19
Prelungită până în 2017 pentru a se finaliza mai multe proiecte deja demarate
20
Într-o anumită măsură, pietonalizarea centrului istoric din Slatina nu a reușit să atragă suficiente investiții
private, acestea preferând în continuare mai mult noul centru al orașului, aflat exact lângă cel vechi. În cazul
orașului Constanța, decizia consiliului local de a limita accesul vehiculelor în zona centrală a fost urmată de
acțiuni în instanță din partea cetățenilor. De aceea, chiar dacă centrul istoric este conceput să cuprindă zone
pietonale mari, mașinile pot în continuare intra în parc.

14
 Caseta 1: Regenerarea urbană și pietonalizarea centrului istoric din Craiova

Reabilitarea centrului istoric din Craiova nu s-a limitat la consolidarea și renovarea clădirilor, ci
a implicat un proiect consistent de refacere a infrastructurii urbane, incluzând pietonalizarea
unui număr de 13 străzi și activarea unui număr de 4 piețe publice. Procesul de reabilitare a
demarat în 2007 și a durat peste 10 ani, timp în care au fost elaborate mai multe documente
strategice și operaționale, inclusiv norme pentru clădiri și planul de dezvoltare urbană al zonei.
Lucrările de reabilitare a infrastructurii urbane au fost finanțate din fonduri UE (POR 2007-2013),
fiind bazate pe un Plan Integrat de Dezvoltare Urbană ce urmărea creșterea atractivității polului
de creștere din Craiova. Intervențiile au inclus pavare, spații verzi, stâlpi de iluminat, mobilier
stradal, dar și lucrări la nivelul rețelei de alimentare cu apă potabilă, rețelelor de furnizare a apei
calde și de canalizări etc. Modernizarea elementelor de infrastructură din 2013 până în 2015 a
încurajat și reabilitarea clădirilor proprietate privată. Prin urmare, regenerarea urbană a deservit
un dublu scop: îmbunătățirea calității vieții (chiar dacă orice noi intervenții cu funcții rezidențiale
au fost interzise prin planul de dezvoltare urbană în 2014) pentru locuitorii Craiovei și
recâștigarea zonei pentru comunitate, pe de o parte, și sporirea atractivității sale pentru turiști,
pe de altă parte.
În ce privește accesibilitatea, dată fiind configurația spațială a zonei, una dintre principalele
provocări abordate a fost aceea de a deschide zona și de a o face vizibilă dinspre areterele cu un
flux ridicat de pietoni.. Astfel, pietonalizarea centrului istoric a fost esențială în revitalizarea
acestuia, optimizând mediul urban, conservând moștenirea culturală și promovând identitatea
locală în rândul locuitorilor și al turiștilor.
Pornind de la succesul proiectului, o a doua etapă a fost demarată de către administrație publică
locală, cu extinderea zonei pietonale către, și incluzând, „Piața Veche”, o zonă lăsată în paragină,
la intersecția centrului vechi cu centrul nou al orașului, cu un potențial însemnat de activități
pentru timpul liber sau evenimente.
Figura 3: Centrul istoric pietonalizat al orașului Craiova

Sursă: elaborare proprie folosind date din OSM și fundal din Google Maps

15
Pe urma succesului acestor proiecte, orașe precum Oradea și Cluj-Napoca au continuat extinderea
zonei pietonale centrale și în perioada de programare 2014-2020, în timp ce alte orașe precum
Craiova, Baia Mare, Slatina, Bistrița sau Constanța s-au concentrat pe transportul în comun și
reconfigurarea bulevardelor principale (în general cu includerea unor benzi dedicate pentru autobuze
și a infrastructurii pentru biciclete). De asemenea, în orașele mai mari din România, se manifestă un
interes din ce în ce mai mare față de creșterea gradului de deplasare pe jos în cartierele de locuințe
colective. Orașe precum Cluj-Napoca (cartierul Grigorescu), Galați sau Sibiu pregătesc deja proiecte
de regenerare urbană pentru cartiere de locuințe colective, urmărind să implementeze conceptul de
„oraș cu servicii la 15 minute distanță21”. Această tranziție a investițiilor dinspre zonele centrale către
cartiere cu densitate ridicată va îmbunătăți simțitor calitatea vieții și ar ajuta, teoretic, la reducerea
numărului mare de călătorii către zonele centrale, favorizând dezvoltarea centrelor secundare.

3.1.4. Mersul pe bicicletă încă nu este înțeles ca mijloc important de transport în orașele
din România
Din păcate, mersul pe bicicletă rămâne cel mai puțin utilizat mod de transport din România. În timp
ce orașe europene mai avansate înregistrează cel puțin 10%, sau peste 20% dintre deplasări (în
principal orașe din Olanda și țările nordice) pe bicicletă, orașele mai mari din România rareori depășesc
pragul de 5%. Motivele rezidă în principal în lipsa unei infrastructuri pentru biciclete, dar și în contextul
cultural.

21
Potrivit C40 Cities Climate Leadership Group: „într-un oraș cu servicii la 15 minute distanță”, oricine își poate
satisface o mare parte din, dacă nu toate, nevoile efectuând o scurtă plimbare pe jos sau cu bicicleta de acasă”.
Prin urmare, „orașul cu servicii la 15 minute distanță” este un concept care combină perfect utilizarea terenului
cu o rețea de străzi favorabile pietonilor și bicicliștilor, eliminând complet deplasările cu autoturismul.

16
 Caseta 2: Conturarea celei mai extinse rețele de piste pentru biciclete dintr-un oraș românesc (Arad)

Încă din perioada de programare 2007-2013, orașul Arad a accesat fonduri UE prin Programul
Operațional Regional pentru a dezvolta o rețea completă pentru biciclete. Folosind aprox. 6,1
milioane EUR, au fost construiți 122,5 km de piste și trasee pentru bicicliști, însoțite de o serie de
facilități, precum rastele pentru biciclete și zone de repaus dotate cu un compresor pentru umflarea
roților. Rețeaua acoperă cea mai mare parte a orașului, are carouri de aprox. 350m și leagă cele mai
importante zone (cartiere dense, zonele centrale, facilități de agrement, unități comerciale majore
și concentrări mari de locuri de muncă. Arad dispune și de un traseu pentru biciclete de-a lungul
Râului Mureș, care ajunge la Pădurea Ceala și interconectează astfel principalele spații verzi și
zonele de agrement ale orașului.
Chiar dacă aceasta este, de departe, cea mai extinsă rețea în perimetrul unui oraș din România,
rezultatele nu sunt spectaculoase, între 2015 și 2019 repartiția modală pentru deplasări
nemotorizate (mers pe jos și cu bicicleta) a scăzut de la 62% la 56,9%. Fenomenul are, din păcate,
legătură cu o creștere constantă a numărului de mașini personale, dar și cu creșterea numărului de
pasageri din transportul în comun (+28,9%). Performanța modestă a rețelei de piste și trasee pentru
biciclete din Arad face trimitere la erori de proiectare și lipsa unor proiecte complementare
(evenimente și programe de educare și încurajare a cetățenilor să circule cu bicicleta). Erorile de
proiectare vizează în principal vizibilitatea (nu toate pistele sunt marcate cu o anumită culoare),
lățimea (mai multe benzi sunt destul de înguste – 1m) și amplasarea greșită (locuri de parcare pe
dreapta piste). Trebuie luat în considerare totuși că rețeaua de piste pentru biciclete a fost
amenajată după un stas din 1991 (singurul încă in vigoare) care este total depășit.
Cetățenii vor avea nevoie de ceva timp pentru a se obișnui cu mersul mai des pe bicicletă. Cât de
repede se va produce acest lucru depinde de rectificarea erorilor de proiectare și dezvoltarea unor
proiecte complementare precum facilități pentru biciclete publice sau inițiative educaționale
pasive.
Figura 4: Alei și trasee pentru bicicliști în orașul Arad

17
Sursă: SIDU Arad (actualizări proprii)
Până și orașul cu cea mai completă rețea pentru biciclete din România (Arad, cu peste 130 km de benzi
pentru biciclete) abia ajunge la 8% dintre deplasări efectuate cu bicicleta. O situație similară se poate
observa în alte orașe care au dezvoltat o infrastructură pentru biciclete, precum Oradea sau Brașov.
Numărul mic al persoanelor care circulă în mod regulat cu bicicleta rezidă în principal în faptul că
infrastructura existentă este concepută eronat, fără a respecta cele 5 principii de proiectare a unei
infrastructuri pentru biciclete conform ghidului CROW (Coeziune, Legături Directe, Siguranță, Confort,
Atractivitate). Pe de altă parte, există orașe fără o infrastructură pentru biciclete, care reușesc însă să
atingă o cotă apropiată de 10% dintre deplasări efectuate cu bicicleta (de exemplu Miercurea Ciuc,
Zalău, Piatra Neamț) sau de peste 10%, în cazul orașelor Satu Mare (12%) și Giurgiu (18%). Înțelegem
de aici că, inclusiv în absența unei infrastructuri dedicate pentru biciclete, cetățenii României își
folosesc bicicletele cu precădere datorită costurilor scăzute (cei care folosesc bicicleta ca principal
mijloc de transport tind să câștige sub 1250 Ron/lună), distanțelor scurte, dar și prin prisma unui
anumit mediu cultural. Fenomenul este cel mai vizibil în zonele rurale, unde bicicleta este cel mai
frecvent utilizat mijloc de transport (8,7% din totalul deplasărilor), și în orașele mici (3,9%), în
comparație cu orașele mai mari (1,5-2,6%22). Orașele mici precum Valea lui Mihai, Carei sau Făgăraș23
au aproape 20% dintre deplasări realizate cu bicicleta, fără a oferi măcar infrastructură pentru
biciclete. Astfel de orașe sunt, de obicei, relativ compacte (mai puțin de 5 km lungime) și au un profil
industrial (lucrătorii sunt obișnuiți să meargă la serviciu cu bicicleta).
Presiunea pe orașe de a oferi o infrastructură pentru biciclete adecvată, este în creștere, un număr tot
mai mare de persoane începând, în ultimii 3 ani, să folosească trotinete electrice pentru deplasări
scurte. București, Brașov, Cluj-Napoca, Timișoara și Constanța24 deja găzduiesc furnizori care închiriază
trotinete electrice pe o durată scurtă sau lungă, precum Lime, Bolt, Flow sau Wolf-E. Versiunea
actualizată a ordonanței de urgență 195/2002 privind traficul pe drumuri publice a interzis oficial
trotinetele electrice pe trotuare, obligându-le să ruleze pe suprafața carosabilă sau pistele pentru
biciclete. Prin urmare, infrastructura curentă și viitoare pentru biciclete va trebui să țină cont și de
trotinetele electrice. În plus, diversificarea tot mai mare a serviciilor de micromobilitate și mobilitate
partajată va reprezenta o nouă provocare pentru orașe, care vor fi nevoite să găsească cele mai bune
soluții pentru a le reglementa, precum și să asigure o infrastructură sigură și atractivă, de exemplu
benzi de micromobilitate25, stații de încărcare și reparații, facilități de depozitare în siguranță și nu
numai26.

22
ADR Sud-Est, 2019. Raport cercetare OMNIBUS - Percepții și atitudini cu privire la mersul pe bicicletă și la
infrastructura specifică (disponibil online la adresa:
www.adrse.ro/Documente/DIP/POCA/Raport_OmniBus_IMAS.pdf)
23
Toate cele trei orașe implementează benzi pentru biciclete cu finanțare asigurată prin POR 2014-2020.
24
Oradea este singurul caz din România unde operatorul de transport în comun oferă efectiv și un serviciu de
trotinete electrice publice, cu o stație lângă parcul Salca.
25
Benzile dedicate micromobilității ar trebui limitate la 25 km/h și deschise mai multor tipuri de vehicule precum:
trotinete electrice, trotinete, plăci de skate și patine cu rotile, biciclete, biciclete electrice, Segway și altele.
Existând o mare diversitate a vehiculelor care folosesc aceste benzi, se recomandă dimensionarea lor generoasă,
cu peste 2 m lățime, preferabil chiar 3 m.
26
În noiembrie 2020 a fost adoptată Legea 250/2020, asigurarea unor locuri sigure de parcare pentru biciclete
devenind astfel obligatorie pentru fiecare clădire de interes public. Fondurile pentru aceste noi locuri de parcare
ar trebui să fie asigurate de administrațiile locale.

18
3.1.5. Parcările reprezintă unul dintre cei mai mari consumatori de spații urbane
Creșterea veniturilor la nivel de gospodărie (cu 98% din 2014 până în 2019 în orașe) și a puterii de
cumpărare (cu 51,9% la nivel național)27 a alimentat o creștere a ratei de motorizare și a numărului de
autoturisme personale28. Cu toate acestea, România încă prezenta cea mai scăzută rată de motorizare
din UE în 2018 (332 vehicule/1000 de locuitori, în comparație cu cele mai ridicate valori obținute de
Luxemburg, cu 676 vehicule/1000 de locuitori).
Figura 5: Rata de creștere a puterii de cumpărare, a venitului pe gospodărie și a numărului de autoturisme,
2014-2019

120

100

80

60

40

20

0
2014 2015 2016 2017 2018 2019
Putereapower
de Venit pe Venit income
pe gospodărie
Purchasing Autoturisme
Passenger cars Household income Household (just urban)
cumpărare gospodărie (doar mediul urban)

Sursă: Date colectate din Eurostat (prc_ppp_ind) și INS (TRN103C și BUF104I)

Nivelul de motorizare în orașe precum Craiova, Zalău, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu sau Bacău depășește
350 vehicule/1000 de locuitori, în timp ce Bucureștiul ajunge la 523 vehicule/1000 de locuitori29,
apropiindu-se astfel de orașe mari europene cu probleme semnificative cauzate de numărul mare de
autoturisme proprietate personală (Madrid - 722 și Roma - 828 au înregistrat printre cele mai ridicate
valori).
Având cea mai ridicată rată de motorizare din România, Bucureștiul se confruntă cu serioase provocări
în materie de parcări, lucru întâlnit și în alte orașe mari precum Cluj-Napoca, Iași sau Craiova. Ținând
cont de numărul existent al autoturismelor personale din București, peste 10% din suprafața
administrativă este potențial ocupată de parcări.

27
Potrivit Eurostat (prc_ppp_ind), între 2014 și 2019 România a înregistrat cea mai mare creștere a puterii de
cumpărare (consum individual efectiv) dintre toate țările UE.
28
Această corelație a fost deja confirmată de diferiți cercetători și diverse publicații: B. Clark et al. 2016; G.
Whelan, 2017; F. Lescaroux, 2010 și mulți alții.
29
Întrucât orașul atrage și locuitori din localități adiacente, dar și studenți și alte persoane având autoturisme
înregistrate în alte județe, această valoare ar trebui să fie chiar mai ridicată.

19
 Figura 6: Spațiu potențial ocupat de parcări în București

Sursă: SIDU București

Creșterea rapidă a numărului de autoturisme proprietate personală va pune o presiune însemnată

pe rețelele rutiere și spațiile publice deja copleșite. Acest lucru se poate observa deja în zone din
centrul orașelor, unde străzile secundare sunt de regulă obstrucționate de parcări ilegale, în timp ce
în cartiere de locuințe colective spațiile verzi și trotuarele sunt treptat eliminate sau îngustate pentru
a face loc parcărilor. Străzi locale sunt retrasate pentru a găzdui, cu greu, cât mai multe locuri de
parcare rezidențiale. În multe situații, aceste locuri de parcare sunt închiriate rezidenților pe sume
ridicol de mici (sub 50€/an). Rezidenții pot bloca acele locuri sau solicita asistența poliției locale dacă
altcineva le folosește fără permisiunea acestora. Devine astfel aproape imposibil vizitatorilor să
găsească un loc liber de parcare în aceste cartiere. Există cel puțin câteva orașe precum Oradea, care
eliberează permise de parcare rezidențială, valabile doar în intervalul orar 17:00 – 07:00. Pe de altă
parte, Cluj-Napoca este printre puținele orașe care investesc activ în parcări rezidențiale multietajate,
incluzând chiar locuri de parcare pentru biciclete și facilități pentru practicarea sporturilor pe acoperiș.
Un mod de abordare a acestor probleme este dezvoltarea și implementarea unor politici în materie
de parcări. Acesta a fost un document cu caracter obligatoriu în completarea PMUD. Din păcate,
pentru că nu există indicații clare privind modul de întocmire a unei politici pentru parcări, majoritatea
orașelor au recurs la simpla emitere a unui regulament privind parcările, care prevede sau extinde
zonele de parcare plătită. Doar în câteva cazuri, cum ar fi Arad sau Bacău, s-au elaborat mai multe
politici detaliate privind parcările, bazate pe dovezi clare de cerere și utilizare a parcărilor. Majoritatea
celorlalte orașe nu dispun aproape deloc de date privind locurile de parcare disponibile (cele închiriate
sau cu cele cu tarif orar), fără a mai menționa date despre ocupare sau cerere.

20
 Caseta 3: Bucureștiul se luptă să asigure spațiu pentru numărul în creștere rapidă al autoturismelor
Majoritatea cartierelor de locuințe colective, însă și zonele istorice, nu au fost proiectate pentru a
face față unei cereri atât de mari de parcări. Întrucât orașul nu a investit în parcări
multietajate(doar Sectorul 2 a instalat 25 de unități de parcare inteligente), spațiile verzi au fost
treptat eliminate pentru a face loc parcărilor rezidențiale. În lipsa unor intervenții
corespunzătoare, preferabil în cadrul proiectelor de regenerare urbană, locurile de parcare vor
continua să acapareze mai multe spații verzi, influențând negativ calitatea vieții.

Sursă: SIDU București

O urmare a interesului scăzut manifestat de autoritățile locale față de introducerea unor reforme reale
în materie de parcări poate fi asociată și creșterii rapide a numărului de autoturisme personale.
Majoritatea orașelor, chiar dacă au elaborat planuri PMUD, urmăresc prin politici și intervenții să ofere
acces mai facil la locurile de parcare: aplicații de plată prin SMS sau de redirecționare către locuri de
parcare și mai multe locuri de parcare pe străzi30 și în afara străzilor (în general la nivelul solului). În
paralel, există un interes scăzut pentru măsuri mai avansate precum: fonduri din parcări31, număr
maxim de vehicule parcate, limitarea perioadei maxime de parcare la 2 ore sau chiar amendarea
șoferilor care parchează pe trotuar sau ilegal pe carosabil. De asemenea, orașele ar construi în
continuare mai multe locuri de parcare în zona centrală (dacă ar avea resurse în acest sens), fără a ține
cont de faptul că parcările sunt un generator important de trafic, iar aceste zone se confruntă deja cu
problema serioasă a congestiilor.

30
Uneori chiar prin convertirea locurilor de parcare longitudinale în unele noi diagonale sau verticale, de-a lungul
străzilor principale, lucru periculos deoarece șoferii nu au vizibilitate când părăsesc locul de parcare.
31
Prin redirecționarea către cartier a fondurilor generate de parcări sau prin proiecte de mobilitate urbană

21
În timp ce orașele din România se confruntă deja cu provocări reale în asigurarea facilităților adecvate
de parcare, creșterea constantă a numărului de vehicule personale va produce schimbări vizibile în
structura urbană, fie consumând suprafețe mari de teren pentru a crea spații de parcare, fie prin
simpla blocare a trotuarelor, benzilor pentru biciclete sau a spațiilor verzi prin parcări ilegale.
În acest sens, în ultimii 7 ani, chiar dacă au fost implementate planuri PMUD, iar orașele încep să
încurajeze folosirea transportului în comun, a bicicletei sau mersul pe jos, acestea, din păcate, nu
aplică politicile privind parcările ca instrument esențial de abordare a schimbărilor comportamentale.
Prin urmare, trebuie să fie introduse politici ferme privind parcările, cu dovezi clare privind locurile
disponibile de parcare și cererea pentru ele (preferabil baze de date GIS), în anii următori, pentru a
facilita proiectele de mobilitate urbană deja demarate, descurajând cumpărarea de autoturisme și în
special folosirea acestora.
Adoptând Planuri de Mobilitate Urbană Durabilă, toate orașele țintesc să reducă numărul de deplasări
cu mașina în favoarea mersului pe jos, cu bicicleta sau cu transportului în comun, aplicând de regulă
principiile „evită - schimbă - îmbunătățește”32. Cel mai probabil, rezultatele schimbării repartiției
modale se vor vedea abia în 2023, cele mai multe proiecte urbane fiind actualmente în curs de
implementare. Înțelegem că actualizarea planurilor PMUD pentru perioada de programare 2021-
2027, deja începută, ar putea să nu identifice o îmbunătățire semnificativă a repartiției modale33. Noua
generație de planuri PMUD vor fi vizate și de aspecte importante privind colectarea datelor și
modelarea transporturilor, tiparele comportamentale suferind modificări pe durata pandemiei de
COVID-19 și lipsind certitudinea momentului când lucrurile vor reveni la normal.

3.2. Amprenta ecologică a transportului

Transportul este una dintre principalele surse de emisii de Co2 la nivelul UE și la nivel global.
Aproximativ 23% din emisiile de Co2 din transport sunt generate în orașe34.

32
Aceste principii dezvoltate de GIZ afirmă faptul că proiectele și politicile de mobilitate urbană durabilă ar trebui
să evite deplasările inutile, să facă trecerea de la transportul cu mașina la mijloace mai sustenabile de transport
(mersul pe jos, ciclismul, transportul public și altele) sau să sporească eficiența sistemului de transport prin
achiziții de vehicule cu mai puține emisii, sisteme inteligente de transport (SIT) etc. Informații suplimentare
despre principiile A-S-I (evită - schimbă – îmbunătățește) se pot obține accesând linkul:
https://www.transformative-mobility.org/assets/publications/ASI_TUMI_SUTP_iNUA_No-9_April-2019.pdf
33
Toate planurile PMUD includ un portofoliu de proiecte pe termen scurt (2019), mediu (2023) și lung (2030).
34
COM(2013) 913

22
 Figura 7: Emisii de Co2 pe sectoare – UE-28, 2016

Dioxid
Carbondedioxide
carbonfrom
din biomasă
biomass
Transporturi internaționale
International shipping
Zboruri internaționale
International aviation
Deșeuri Waste
Agricultură Agriculture
Surse rezidențiale
Residential și comerciale
and commercial
Transport Transport
Industrie Industry
Furnizarea energiei
Energy supply

0,00 200,00 400,00 600,00 800,00 1000,00 1200,00 1400,00

Sursă: Agenția Europeană de Mediu

În UE, în 2018, 24,6% din totalul emisiilor GES au provenit din sectorul transporturilor35. Din această
valoare, transportul rutier a reprezentat peste 72%, urmat de sectorul aviației cu 13,9%36. Cu toate că
nu există valori detaliate privind emisiile GES pe moduri de transport la nivel național37, acest sector
înregistrează 16% din totalul emisiilor GES. Cantitatea totală de emisii GES din transport a crescut cu
43% din 1990 până în 201838 39. Acest lucru justifică de ce electrificarea și decarbonizarea sistemelor
de transport rămân printre prioritățile de top la nivelul UE. Efortul este sprijinit de Directiva pentru
Vehicule Nepoluante40, scopul fiind ca UE să devină un lider global în decarbonizare, după cum se
precizează în Discursul privind Starea Uniunii din septembrie 2017.
Cu referire la vehicule, reducerea amprentei ecologice de către orașele României se poate realiza prin
a) reînnoirea flotelor de transport în comun (inclusiv a taxiurilor), b) reînnoirea flotelor instituțiilor
publice, c) reînnoirea flotelor de vehicule pentru transporturi de marfă și d) reînnoirea autoturismelor
personale41. Încurajarea reînnoirii autoturismelor este importantă și din punct de vedere al PM 10, cu
precădere în cazul României, unde 3 orașe sunt menționate într-o decizie de constatare a încălcării
din 201442.

35
Excluzând cursele maritime internaționale (plecări de trafic internațional din UE) și incluzând cursele aeriene
internaționale.
36
Agenția Europeană de Mediu - Emisii naționale raportate CCONUSC (Convenția-cadru a Organizației Națiunilor
Unite asupra Schimbărilor Climatice) și Mecanismului UE de Monitorizare a Gazelor cu Efect de Seră.
37
Din nefericire, situația se aplică și in orașe pentru care datele despre emisiile GES sunt inconsecvente sau
vechi.
38
Chiar dacă între 1990 și 2000 s-a înregistrat un declin de 20%
39
AEM, 2020. Transportul în UE în cifre, 2020.
40
DIRECTIVA (UE) 2019/1161 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 20 iunie 2019
41
Directiva pentru Vehicule Nepoluante intervine în achiziții publice încurajând procurarea de autoturisme,
furgonete, camioane și autobuze cu emisii Co2 zero sau aproape zero, abordând astfel parțial punctele a, b și c.
42
Informații suplimentare sunt disponibile la adresa:
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/EN/MEMO_14_537

23
3.2.1. Flotele de transport în comun
Reînnoirea flotelor de transport în comun (autobuze, tramvaie sau troleibuze) constituie unul dintre
principalele tipuri de proiecte promovate cu ajutorul planurilor PMUD, dar și implementate prin Legea
nr. 37/201843. Majoritatea celor 79 de orașe din România care au folosit fonduri primite prin POR,
pentru proiecte de mobilitate urbană, au achiziționat autobuze, troleibuze sau tramvaie noi electrice
sau hibride. Este un aspect deosebit de important, tramvaiele sau troleibuzele în uz fiind în multe
cazuri mai vechi de 15-20 de ani, în timp ce, la nivel național, 74% dintre toate autobuzele înregistrate
erau mai vechi de 10 ani (26% chiar mai vechi de 20 de ani) în 2019.
Figura 8: Vârsta medie a autobuzelor și microbuzelor, 2019

7%

9%
26%

<= 22 years
<= ani

10% 22 >=
>= 55 years
ani

55 >=
>= 10
10 years
ani

10 >=
10 >= 20
20 years
de ani
>> 20years
20 de ani

48%

Sursă: Date colectate din INS (TRN103C)

Primele rezultate ale procesului de reînnoire s-au putut observa în 2019, când 71 de autobuze electrice
au fost înregistrate la nivel național, în comparație cu 15 în 2018 și doar 4 în 2017. Totuși, rezultate
clare în ce privește emisiile GES se vor remarca după 2023, când ar trebui să sosească toate
autobuzele, tramvaiele și troleibuzele electrice achiziționate44.
Datorită limitărilor din ghiduri, nu toate orașele au beneficiat de fonduri prin POR45 pentru a își
reînnoi flotele de transport în comun. Pentru a asigura înlocuirea rapidă a vechii flote de transport în
comun, orașe mari precum Craiova, Brașov, Constanța, Iași, Cluj-Napoca și Pitești46 au folosit credite

43
Toate autoritățile locale și companiile de transport în comun ar trebui să se asigure că 30% din toate vehiculele
cumpărate după 2020 se încadrează într-una din următoarele categorii: electric, hibrid, hibrid plug-in, cu
hidrogen, cu GNC sau cu biogaz. Prevederea se aplică și flotelor de taxiuri. De asemenea, 20% dintre vehiculele
cumpărate pentru flota orașului ar trebui să fie electrice, hibride sau cu hidrogen.
44
Din cauza cererii în creștere de autobuze, tramvaie și troleibuze electrice, producătorii europeni au dificultăți
în a satisface necesitățile multor orașe din România. De aceea, fie companii din afara UE participă la licitații
organizate de orașe din România, fie nu sunt prezentate deloc oferte.
45
Doar autobuze, tramvaie și troleibuze electrice sau hibride au putut fi achiziționate cu fonduri obținute prin
POR.
46
Arad a fost singurul caz în care s-a folosit creditul BERD pentru a se achiziționa tramvaie noi.

24
BERD pentru a cumpăra autobuze noi cu Euro 6. Doar București a avut capacitatea financiară de a
cumpăra 400 de autobuze cu Euro 6 din bugetul local. Opțiunea de a cumpăra autobuze noi cu Euro 6
în locul celor electrice sau hibride s-a justificat într-o anumită măsură prin preț vs. nevoia urgentă de
a reînnoi majoritatea mijloacelor de transport în comun din marile orașe. Un autobuz diesel (Euro 6)
fiind de două ori mai ieftin decât unul electric (fără a lua în calcul costurile de mentenanță și
alimentare), cumpărarea acestor autobuze a părut o opțiune viabilă pentru a înlocui rapid autobuze
vechi, multe dintre acestea mai vechi de 20 de ani, fără aer condiționat și alte dotări moderne. De
exemplu, înainte de a fi cumpărate autobuze noi cu credite BERD și fonduri prin POR, vârsta medie a
autobuzelor din Craiova era de 15 ani, din Cluj-Napoca de 18,5 ani iar din Iași de 14 ani. Dacă vârsta
medie a autobuzelor din marile orașe era în jur de 15 ani, vârsta tramvaielor depășea 20 de ani, în
unele cazuri chiar 50 de ani. Prin urmare, majoritatea orașelor cu infrastructură pentru tramvaie au
beneficiat de asistență din partea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice pentru a
achiziționa în total 95 de tramvaie noi. În prezent, Alexandria47, Cluj-Napoca, Brașov48 și Arad
(mulțumită unei vaste infrastructuri pentru tramvaie) sunt municipiile reședință de județ cu cea mai
mare cotă de vehicule de transport în comun electrice/hibride.

Caseta 4: Strategia de reînnoire și extindere a sistemului de transport public - Baia Mare

O strategie interesantă de reînnoire și extindere a sistemului de transport în comun a fost

implementată de orașele din Zona Metropolitană Baia Mare. Orașul-nucleu, Baia Mare, a decis să
nu investească în vehicule noi pentru transport în comun și să prioritizeze alte proiecte, inclusiv
zone pietonale, reconfigurarea bulevardelor și a benzilor pentru biciclete. Cu toate acestea, două
orașe mai mici incluse în zona metropolitană (Tăuții Măgherăuș și Baia Sprie), eligibile pentru
finanțare prin POR, au elaborat proiecte care au inclus achiziția de 13 autobuze hibride.
Complementar, Baia Mare a inclus benzi dedicate pentru autobuze în proiectele de reconfigurare
a bulevardelor, ajutând astfel la optimizarea vitezei transportului public metropolitan.

De asemenea, disponibilitatea fondurilor UE pentru proiecte de mobilitate urbană a încurajat orașele

mici să dezvolte planuri PMUD și să investească în transportul în comun. Orașe mici precum Beclean,
Năsăud, Valea lui Mihai sau Sângeorz-Băi au decis să creeze sisteme locale de transport și să cumpere
autobuze noi electrice sau hibride49. Astfel, acestea au putut asigura servicii de transport public cu
vehicule 100% noi și nepoluante. Totuși, dată fiind suprafața lor redusă, asigurarea unei frecvențe
adecvate, a atractivității și eficienței serviciului vor constitui provocări serioase. Distanțele sunt scurte
și, în majoritatea cazurilor, mersul pe jos și cu bicicleta sunt cele mai eficiente opțiuni.
În ce privește vehiculele vechi de transport în comun, orașele au adoptat două strategii diferite. Mai
întâi, vehiculele foarte vechi sunt scoase din uz, în timp ce vehiculele vechi de cel mult 15 ani sunt
folosite pentru a asigura servicii de transport în comun în zona metropolitană. Această strategie este

47
Orașul înlocuiește complet flota proprie de transport în comun folosind fonduri asigurate prin POR.
48
În Cluj-Napoca și Brașov, doar transportul în comun disponibil în oraș este în mare parte nepoluant, rutele de
transport în comun metropolitan fiind în continuare deservite de autobuze diesel.
49
Un al doilea motiv important pentru ca orașele mici să cumpere autobuze a fost faptul că acestea au putut
cofinanța reabilitarea drumurilor utilizate de noile autobuze. Doar în acest fel orașele au putut obține fonduri
prin POR pentru modernizarea drumurilor locale. Din păcate, un alt rezultat a fost apariția unor linii de transport
în comun trasate nu întotdeauna pe cele mai importante legături din oraș, ci mai degrabă pe drumurile care
necesitau modernizare.

25
în mare parte utilizată de către orașele mari, București fiind cel mai reprezentativ exemplu. Autobuzele
vechi, în trecut rulate în oraș, deservesc în prezent zona metropolitană50.
Beneficiind de sprijinul oferit prin POR, BERD și alte surse de finanțare, până în 2023, cele mai multe
orașe reședință de județ51 din România ar trebui să aibă reînnoite aproximativ 50% din flotele de
transport în comun. Acest lucru presupune un sprijin suplimentar pentru a continua decarbonizarea
transportului în comun, în special deoarece mai multe orașe (de exemplu Zalău, Sibiu) intenționează
să își extindă serviciile de transport în comun către zonele periurbane sau metropolitane.
Cu toate acestea, orașele au manifestat un interes tot mai mare față de introducerea trenurilor
metropolitane, Cluj-Napoca, Sibiu, Brașov și alte orașe mari având deja în curs de întocmire studii de
transport feroviar metropolitan. Interesul s-a bazat și pe posibilele fonduri disponibile, drept suport
pentru un transport în comun metropolitan durabil. De asemenea, Strategia Națională de Dezvoltare
a Infrastructurii Feroviare 2021-2025 evidențiază București, Brașov, Baia Mare-Satu Mare, Brăila-
Galați, Constanța, Craiova, Cluj-Napoca, Iași, Suceava și Timișoara drept orașe cu potențial ridicat de
transport feroviar metropolitan. Dintre aceste orașe, doar Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova, Iași,
Suceava, Brăila-Galați (parțial), Brașov și București sunt traversate de căi ferate electrificate și ar putea
asigura astfel un transport feroviar metropolitan cu un impact mai redus asupra mediului. Celelalte
orașe ar fi nevoite să recurgă la trenuri diesel sau să testeze trenuri cu hidrogen.
3.2.2. Flotele instituțiilor publice
Deși vehiculele aparținând instituțiilor publice sau operate de acestea intră sub incidența Directivei
pentru Vehicule Nepoluante, eforturile autorităților publice de a își decarboniza flotele sunt destul de
rare. Există câteva exemple de achiziții de autoturisme electrice făcute de poliția locală din Cluj-
Napoca (3 Renault Zoe) sau din Sectorul 3 – București (9 Renault Zoe). Pentru intervalele 2021-2025
și 2026-2030, România se angajează să achiziționeze cel puțin 18,7% dintre vehiculele utilitare ușoare
prin intermediul unor licitații publice pentru produse care se încadrează în definiția vehiculelor
nepoluante52.
3.2.3. Vehicule pentru transportul mărfurilor
După cum s-a precizat deja în Directiva pentru Vehicule Nepoluante, procesul de electrificare al
vehiculelor comerciale grele este mai lent, valorile țintă pentru acest tip de vehicule fiind și ele mult
inferioare. În România, investiții în vehicule nepoluante pentru transportul mărfurilor au fost realizate
în principal de către companii private active în domeniul livrărilor (de exemplu Emag - Green Delivery).
3.2.4. Vehicule proprietate privată
După 2011, când taxa crescută pentru înregistrarea vehiculelor la mâna a doua a fost declarată ilegală
de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, numărul vehiculelor la mâna a doua a înregistrat o
creștere constantă până în 2018. Din 2011 până în 2017 numărul autoturismelor la mâna doua
înregistrate a crescut cu 450%. În consecință, în 2019, peste 74% dintre toate autoturismele
înregistrate în România erau mai vechi de 10 ani, corespunzând standardelor de emisii Euro 4,3,2,1
sau 0. Doar 16% dintre toate autoturismele înregistrate respectau standardele de emisii Euro 6.

50
Județul Ilfov
51
Există foarte puține excepții, precum Bacău, unde nu s-a putut schimba contractul de prestare a serviciului
public cu furnizorul de transport în comun, orașul nefiind eligibil pentru achiziția de autobuze noi.
52
Vehicul utilitar ușor: orice autoturism sau furgonetă care nu depășește următoarele praguri de emisii: până la
31 decembrie 2025: cel mult 50g/km CO2 și până la 80% dintre limitele aplicabile de emisii produse în condiții
reale de circulație (RDE) pentru NOx și PN; de la 1 ianuarie 2026: doar vehicule cu zero emisii.

26
 Figura 9: Vârsta medie a autoturismelor înregistrate, 2019

7%
9%
26%

<= 22 years
<= ani

10% 22 >=
>= 55years
ani

55 >=
>= 10
10 years
ani

10 >=
10 >= 20
20 years
de ani
>> 20years
20 de ani

48%

Sursă: Date colectate din INS (TRN102A)

Densitatea ridicată a autoturismelor vechi cu emisii ridicate (NOx, CO, HC, PM) este unul dintre
principalii factori care cauzează calitatea precară a aerului din orașele din România. Orașe precum
București, Iași, Brașov fac deja obiectul unor proceduri de constatare a încălcării demarate de Comisia
Europeană. Chiar dacă multe orașe din Europa (Madrid, Londra, Milano, Stockholm etc.)
implementează zone cu emisii scăzute, acest tip de măsură nu a fost reprodus de către orașele din
România.

Caseta 5: Zonă cu emisii scăzute în centrul Bucureștiului

Bucureștiul a încercat să creeze un perimetru cu emisii scăzute pentru zona centrală. Pentru a
pătrunde în zona delimitată, șoferii ar fi trebuit să plătească în funcție de propriul standard de
emisii. Mașinile cu standarde de emisii sub Euro 3 ar fi avut interdicție de intrare în zona centrală.
Înainte de a implementa măsura, administrația locală a organizat o dezbatere publică, invitând și
reprezentanți ai celor mai active ONG-uri și lansând un chestionar pe Facebook pentru a afla dacă
cetățenii ar accepta restricțiile propuse. După cum era de așteptat, cetățenii au votat împotriva
măsurii. Din nefericire, după votul online, administrația locală a decis să revoce regulamentul,
chiar dacă unii rezidenți au achitat deja taxa și au fost cumpărate mai multe camere video de
supraveghere pentru punerea în aplicare. Cu toate că și alte orașe, precum Stockholm sau Londra,
au colectat date privind disponibilitatea cetățenilor de a accepta astfel de măsuri, acestea și-au
urmărit în continuare obiectivele de îmbunătățire a calității aerului. Stockholm a lansat un
referendum după numai 6 luni de teste și a reintrodus taxa de congestie, chiar dacă votul a fost
destul de controversat (doar rezidenții din Stockholm au acceptat măsura, pe când cei din
localitățile adiacente au votat împotrivă). Observând rezultatele pozitive ale taxei de congestie,
procentul cetățenilor care sunt în favoarea măsurii crește constant.

Deși România se află mult în urma altor țări UE în ceea ce privește numărul vehiculelor electrice (0,49%
dintre toate autoturismele, în comparație cu media UE de 2%), guvernul oferă cele mai atractive
stimulente din Europa pentru achiziția de vehicule electrice sau hibride. Se poate obține un tichet de

27
4.500 EUR pentru a cumpăra o mașină nouă hibridă plug-in sau de 10.000 EUR pentru a cumpăra o
mașină electrică53. În plus, se poate obține un tichet de 1.350 EUR în schimbul autoturismului vechi.
În cazul Bucureștiului, aceste subvenții sunt completate de către administrația locală, care oferă
cetățenilor tichete de 1.900 EUR pentru a cumpăra mașini noi cu emisii scăzute (electrice, hibride sau
Euro 6). De asemenea, în orașe mai mari precum Constanța, Cluj-Napoca, Iași sau București, utilizatorii
de vehicule electrice beneficiază de parcare gratuită.
Deoarece puterea de cumpărare în România este mult mai scăzută în comparație cu cea a țărilor UE
având cea mai mare cotă de vehicule electrice (Norvegia, Suedia), s-a recurs la stimulente mult mai
mari pentru a face vehiculele electrice sau hibride accesibile publicului. Totuși, românii își permit în
continuare cu greu vehicule electrice, venitul net lunar mediu fiind în jur de 680 EUR.
Figura 10: Rata de creștere a numărului de vehicule pe tipuri de carburanți, 2015-2019

90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018 Anul 2019

Benzină
Gasoline Diesel Electric GNL
LNG GNC
CNG

Sursă: Date colectate din INS (TRN103D)

Pe lângă proprietarii de autoturisme, electrificarea flotei este o îmbunătățire importantă și pentru

șoferii de taxi și furnizorii de servicii de ridesharing (Uber/Bolt etc.). Întrucât încărcarea completă a
unei mașini este în continuare destul de ieftină în România, șoferii de taxi ar putea profita din plin de
pe urma achiziției de vehicule electrice sau hibride54, date fiind costurile lor scăzute de exploatare. De
aceea, de exemplu, din ce în ce mai mulți șoferi ai companiilor de ridesharing folosesc vehicule
electrice sau hibride. În București, Uber a lansat deja o divizie electrică (UberGreen). Cluj-Napoca
rămâne printre puținele cazuri în care se emit permise de taximetru doar pentru vehicule electrice sau
hibride, în timp ce se testează și sisteme de car sharing (partajarea autoturismelor deținute de
administrația publică locală cu cetățenii, în afara orelor de program, în general după ora 17:00). De
asemenea, flote de vehicule electrice sunt alcătuite și utilizate de furnizorii de car sharing: în București,
Cluj-Napoca sau Constanța, companii precum Pony, BCR E-Go sau Spark oferă deja vehicule electrice.

53
O nouă schemă de granturi, denumită Electric-Up, este, de asemenea, în curs de implementare. Statul oferă
companiilor granturi de 100.000 EUR pentru a instala panouri solare și stații de încărcare pentru vehicule
electrice (EV). Schema este destinată în principal industriei turismului și ospitalității.
54
Din 2012 până în 2018, majoritatea șoferilor de taxi și-au modificat mașinile pentru a rula cu gaze naturale în
vederea reducerii costurilor de exploatare.

28
3.2.5. Infrastructură de suport pentru vehicule nepoluante
Un alt impediment major pentru creșterea densității de vehicule electrice este disponibilitatea stațiilor
de încărcare. România avea în jur de 434 de stații de încărcare a vehiculelor electrice în 2020 (0,00002
pe cap de locuitor), în comparație cu 791 în Polonia (0,00002 pe cap de locuitor), 13.176 în Italia (0,002
pe cap de locuitor), 43.776 în Germania (0,0005 pe cap de locuitor) sau 18.273 în Norvegia (0,003 pe
cap de locuitor)55. Cele mai multe stații de încărcare a vehiculelor electrice sunt disponibile în principal
în orașele mari, chiar și acolo fiind puține la număr. În afară de București, cele mai mari orașe din
România găzduiesc în jur sau mai puțin, de 25 de stații de încărcare, în timp orașele mai mici au mai
puțin de 5 stații. Indisponibilitatea infrastructurii de suport afectează cu precădere proprietarii din
imobilele de locuințe colective, care nu au opțiunea de a-și încărca mașina la domiciliu.
Tabelul 1: Numărul de stații de încărcare din orașele principale, 2020

Denumire oraș (Ro) Număr de stații de încărcare EV Denumire oraș (UE) Număr de stații de încărcare EV
București 157 (inclusiv părți din județul Ilfov) Berlin 250
Cluj-Napoca 27 Brno 76
Iași 26 Bilbao 29
Timișoara 26 Edinburgh 74
Brașov 15 (21 în zona metropolitană)56 Graz 69
Constanța 14 (27 în zona metropolitană) Nisa 84 (142 în zona metropolitană)
Ploiești 12 Lublin 18
Craiova 7 Aarhaus 82

Sursă: Date colectate de pe www.plugshare.com/

Cu toate acestea, dezvoltarea rapidă a infrastructurii de încărcare reușește să satisfacă necesitățile

curente, doar 0,25% din numărul total de mașini fiind electrice. Pentru a sprijini electrificarea
vehiculelor personale și a celor publice, actuala rețea de stații de încărcare trebuie să fie dezvoltată
suplimentar. De exemplu, în prezent, se poate traversa România cu un vehicul electric, însă dacă
numărul vehiculelor electrice crește, infrastructura de încărcare nu va putea acoperi cererea.

3.3. Dezvoltarea urbană și mobilitatea

În intervalul 2014-2020, populația României a scăzut cu 3% (635.105 de locuitori). Acest declin a fost
mai pronunțat în zonele rurale (3,6%) decât în zonele urbane (2,8%). Totuși, analizând situația la nivel
local, se pot observa tipare clare de creștere a populației în jurul Bucureștiului, în jurul celor 7 poli de
creștere și al altor orașe mari, inclusiv Oradea, Suceava, Baia Mare, Satu Mare, Galați sau Brăila. În
timp ce populația din zonele periurbane și metropolitane e în creștere, nucleele urbane tind să se
reducă. De exemplu, Oradea a pierdut 2.305 de locuitori din 2014 până în 2020, iar Timișoara a pierdut
8287.

55
Observatorul European al Combustibililor Alternativi (www.eafo.eu) – media UE este de 0,0004 stații pe cap
de locuitor
56
Zonele turistice precum Constanța sau Brașov tind să aibă mai multe stații de încărcare în împrejurimi.
Asigurarea stațiilor de încărcare este deja considerată o facilitate care ajută la atragerea turiștilor.

29
Doar 5 dintre cele mai populate 20 de orașe din România au înregistrat o tendință crescătoare a
numărului de locuitori în intervalul 2014-2020: Iași, Cluj-Napoca și București (primele 3 orașe după
numărul de locuitori), fiind urmate de Bacău și Focșani57.

Harta 2: Evoluția populației 2014-2020 (%)

Sursă: Date colectate din INS

Creșterea periurbană se caracterizează în general prin tipare nesustenabile de dezvoltare. Aceste

proiecte nou dezvoltate sunt lipsite de o infrastructură corespunzătoare de transport, de canalizare58,
utilități, servicii publice și locuri de muncă, având de regulă rol doar de locuri de dormit.

57
Întrucât populația pe domiciliu este unicul indicator disponibil pentru acest orizont de timp la nivel local,
valorile ar putea fi mai mari decât în realitate. Motivul este acela că majoritatea românilor cu serviciul peste
hotare își păstrează domiciliul în orașul natal. Se aplică și reversul, pentru persoane din Republica Moldova care
doresc să dețină pașaport UE și își înregistrează domiciliul în România pentru a dovedi că locuiesc într-o țară UE.
58
Uneori și apă curentă

30
Harta 3: Orașe din România cu cea mai ridicată rată de expansiune urbană

Expansiunea urbană în România

Intravilan Intravilan Intravilan

31
 Expansiunea urbană în România

Intravilan Intravilan Intravilan

Sursă: CLC 1990, 2006 și 2018

3.3.1. Infrastructură necorespunzătoare de transport

Există mai multe tipare de expansiune urbană, însă toate au în comun probleme având legătură cu
investiții insuficiente în dezvoltarea infrastructurii și a serviciilor de transport.
3.3.1.1. Mari proiecte economice
Proiectele periurbane recente care cuprind activități economice tind să se concentreze de-a lungul
principalelor coridoare de transport, valorificând buna accesibilitate. Cu toate că accesul direct la
autostrăzi sau drumuri naționale (artere de circulație) este deosebit de important în contextul
transportului de mărfuri, aceste noi proiecte rămân deconectate de nucleul urban în ce privește
transportul în comun. În aceste cazuri, angajații depind de autoturismul personal sau de servici de
transport asigurate de angajator pentru a ajunge la locul de muncă. Când serviciile de transport public
ajung la noile dezvoltări, frecvența tinde să fie prea mică, sunt necesare mai multe transferuri între
mijloace de transport, iar orarele nu au întotdeauna legătură cu programul de lucru. Pe de altă parte,
multe din aceste noi dezvoltări asigură numeroase locuri de parcare. În majoritatea cazurilor, la noile
dezvoltări economice este mai ușor de ajuns sau se ajunge exclusiv cu autoturismul, generând un
volum masiv de trafic care duce la supraaglomerarea unor drumuri principale deja congestionate.

32
 Caseta 6: Transport în comun către spații nou dezvoltate în zona metropolitană a Brașovului

De exemplu, unul dintre cei mai mari angajatori din Brașov (Ina Schaefler) are sediul la periferia
orașului, pe DN73, un drum național important. Distanța dintre companie și unul dintre principalele
cartiere rezidențiale se poate parcurge în 23-24 de minute cu mașina (ținând cont și de congestia
rutieră) sau în peste 60 de minute cu autobuzul. Două linii de autobuz (110/120) au stații în
vecinătatea companiei, având o frecvență de trecere de 30 min. Ambele linii de autobuz au capătul
în nodul intermodal Bartolomeu, de unde un angajat trebuie să schimbe cu o linie urbană.
Eliberarea și taxarea biletelor fiind integrată la nivel metropolitan, costurile de deplasare sunt
reduse, iar transferul în nodul intermodal este simplu. Totuși, din perspectiva duratei, întreaga
călătorie durează de 2 ori mai mult cu autobuzul decât cu mașina. Cel mai mult timp cu transportul
în comun se pierde ajungând la stația de autobuz, așteptând autobuzul în nodul intermodal, dar și
din cauza vitezei încă mici de deplasare. Având locuri de parcare din belșug la companie și avantajul
unei deplasări mai scurte cu autoturismul, angajații sunt încurajați să folosească mașina personală
sau pe cea a companiei pentru naveta lor zilnică.
Figura 11: Legătura între Ina Schaeffler și un cartier rezidențial dens (Brașov)

Deplasare de la Ina Schaefler, unul

dintre principalii angajatori din Brașov,
până la cel mai dens cartier rezidențial.
Ora: 18:00

În partea de sus: autoturism – 23-24 min

În partea de jos: autobuz – 62 min (1
schimbare)

Sursă: Google maps – planificator de rute

33
3.3.1.2. Noi cartiere rezidențiale
Noile cartiere rezidențiale sunt situate în general aproape de arterele principale, conectate la acestea
prin drumuri locale. Frecvent, drumurile interne sau care fac legătura cu artere principale sunt
construite de dezvoltatori și considerate, astfel, proprietate privată. Legăturile cu rețeaua de drumuri
orășenești tind să fie subdimensionate, iar profilul lor îngust uneori nu permite accesul transportului
în comun.

Caseta 7: Accesibilitatea cartierului Henri Coandă din București

Dezvoltarea cartierului Henri Coandă a demarat în 2002 pe un lot de teren de 115,9 ha, împărțit
între București (Sectorul 1) și orașul Voluntari. Proiectul rezidențial a fost dezvoltat de Agenția
Națională pentru Locuințe. Astfel, cele 1230 de unități de locuințe erau adresate tineretului (1109
imobile având între 120 și 340 mp și 11 unități de locuințe colective cu 121 de apartamente). După
18 ani, dezvoltarea duce în continuare lipsă de rețele de utilități și este neterminată. Mai multe sute
de familii trăiesc deja în cartier, iar singura sa legătură cu rețeaua stradală principală este un drum
lat de 9 m. Acest lucru îngreunează foarte mult accesul rezidenților la facilități oferite de zonele
învecinate. Un al doilea drum a fost planificat, însă neexecutat, de la începutul lucrării.
Figura 12: Nou cartier rezidențial la periferia Bucureștiului

Drum de acces – un drum

local de legătură directă
cu o arteră principală

Drum principal

Sursă: prelucrarea proprie a autorului cu suport Google Maps / Street view

Aceste noi proiecte, cu densitate destul de ridicată, descarcă fluxuri de trafic într-un singur coridor
principal de transport. Artera nu a fost proiectată pentru volume atât de mari de trafic și se
aglomerează foarte rapid, în special la orele de vârf. Capacitatea redusă a drumului (în general o
singură bandă de circulație) face imposibilă crearea unor linii dedicate de autobuz sau implementarea
unor măsuri de restricții rutiere. Această problemă apare frecvent la proiecte noi în zone periurbane
din orașele din România și au în principal legătură cu faptul că autoritățile publice locale acordă
dezvoltatorilor autorizații pentru a construi cartiere, însă nu le oferă și infrastructura principală
necesară (artere/drumuri de legătură etc.). Dezvoltatorii asigură rețeaua stradală internă a cartierului
și rareori fac investiții, fie și minime, în drumuri de legătură.

34
Pentru a soluționa problemele de trafic generate de creșterea necontrolată, orașul Voluntari a ales să
lărgească unul dintre drumurile sale principale (bulevardul Pipera)59, însă volumul de trafic s-a mărit,
iar congestiile au început să reapară după câteva luni. Doar recent finalizata autostradă A3 (a treia
legătură cu orașul) a reușit să diminueze congestia. Cu toate acestea, în lipsa investițiilor în facilități
de tip „park and ride” și un transport în comun mai rapid, congestia va reapărea în această zonă60.
Dacă vor fi luate în considerare proiecte de lărgire a drumurilor (chiar dacă s-a dovedit de mai multe
ori că este o opțiune costisitoare și de scurtă durată), este importantă adaptarea reglementărilor
(Planul Urbanistic General) astfel încât să nu fie permisă poziționarea clădirilor noi aproape de drum.
Acestea ar trebui construite la cel puțin 5-10 m distanță de drum (în funcție de rolul drumului
respectiv).
În unele cazuri, se ating densități ridicate, în special în zone cu dezvoltare intensă din apropierea
orașelor mari, însă, de regulă, rețeaua rutieră slab dezvoltată îngreunează accesul vehiculelor de
transport în comun și deservirea acestor cartiere. Astfel de probleme sunt evidente în localități
periurbane precum Florești, Chiajna sau Popești Leordeni.

59
Drumul principal deservind și cartierul Henri Coandă
60
De asemenea, în prezent, trotuarele sunt în mare parte impracticabile, în timp ce infrastructura pentru
biciclete este inexistentă.

35
 Caseta 8: Conectivitatea rețelei rutiere în Florești

Comuna Florești este suburbia cu cea mai intensă dezvoltare din România, creșterea populației fiind
de 420% din 2008 până în 2020. Spre deosebire de alte cazuri, o mare parte din noile proiecte
rezidențiale sunt unități de locuințe colective construite pe loturi foarte mici, având o rată de
ocupare a terenului de peste 70%. Cu toate că, în timp, s-a construit o rețea stradală din drumuri
terțiare și secundare, acestea cu greu reușesc să facă față traficului existent, în timp ce doar în jur
de 40% din teren este până acum ocupat. Întregul trafic de pe străzile locale, terțiare și secundare
se descarcă în Drumul Național 1 (DN1), un drum cu două benzi care este și una dintre cele mai
intens utilizate rute de transport mărfuri la nivel național. Fiind singura legătură între Florești și
Cluj-Napoca, Drumul Național 1 este aglomerat aproape tot timpul, în special la orele de vârf.
Lărgirea și integrarea benzilor dedicate transportului public și pentru biciclete nu e posibilă,
impunând demolarea celor mai multe clădiri de pe marginea drumului. Prin urmare, dacă va
continua creșterea, lucru foarte probabil, sunt necesare noi legături cu Cluj-Napoca. PMUD elaborat
în 2015 a propus un nou drum și extinderea liniei de tramvai. Din nefericire, acest lucru nu s-a
realizat și au apărut între timp proiecte noi pe traseul drumului propus. Este necesară dezvoltarea
altor opțiuni pentru a optimiza conectivitatea în zonă. O opțiune ar putea folosi râul Someș drept
coridor verde, incluzând și benzi pentru bicicliști. De asemenea, noul drum de centură
metropolitană va reuși cel puțin să devieze traficul de mărfuri și să deservească o parte dintre
navetiști. Totuși, proiectul de 250 mil. EUR va avea nevoie de cel puțin 3-5 ani pentru finalizare dacă
se asigură finanțarea. Până atunci, în lipsa îmbunătățirii și diversificării facilităților locale, a noilor
legături cu Cluj-Napoca și un sistem decent „park and ride”, rezidenții din Florești vor continua să
piardă 30-45 de minute pe zi în trafic.
Figura 13: Expansiunea urbană din Floresți, lângă Cluj-Napoca

Cluj-Napoca,
destinația
celor mai
multe
deplasări din
Florești
Arteră

Drum terțiar (6m lățime, fără trotuare) Drum secundar / colector (suprasolicitat)

Sursă: Google Maps / Street view

36
În lipsa unei trame stradale ierarhizate, străzile locale descarcă traficul direct în arterele principale,
fără drumuri colectoare, terțiare sau secundare. Pe măsură ce apar noi proiecte, și crește densitatea,
crește și presiunea pusă pe infrastructura rutieră. Planificarea intervențiilor de stabilire a unei rețele
de drumuri colectoare și rute alternative către nucleul urban rămâne o prioritate în asigurarea
dezvoltării durabile pentru aceste zone. Și drumurile cu 3 benzi (1 bandă mediană pentru viraje la
stânga) ar putea ajuta, însă prioritatea ar trebui să fie asigurarea unor trotuare și a unei infrastructuri
adecvate pentru biciclete, alături de noduri de tranzit.
Harta 4: Expansiunea urbană din Bragadiru, lângă București

Sursă: Google Maps / Street view

Subdimensionate sunt nu doar circulațiile rutiere în zonele periurbane, ci și trotuarele. Cu toate că

lățimea minimă a unui trotuar estre de 1 m, potrivit Ordinului nr. 47 din 1998, și o lățime minimă de
1,5 m este necesară pentru a permite persoanelor în scaun cu rotile să treacă unul pe lângă celălalt,
în multe cazuri, nici măcar standardul minim nu este respectat. Mai mult, iluminatul și mobilierul
stradal de multe ori reduc lățimea efectivă a trotuarului utilizabil de către pietoni.
3.3.1.3. Plombarea loturilor de teren vacante sau reamenajarea amplasamentelor industriale
Transformarea terenurilor industriale dezafectate în unități comerciale de mari dimensiuni (mall-uri
sau hipermarketuri) și districte de afaceri a reprezentat o tendință importantă în ultimul deceniu.
Densitățile angajaților, rezidenților și utilizatorilor au crescut și, oferind nenumărate spații de
parcare61, aceste zone au devenit generatori importanți de trafic în cadrul orașului. În paralel,
capacitatea infrastructurii de transport rareori s-a modificat, la fel cum nu a fost sporită nici
capacitatea sau eficiența transportului public. Chiar dacă lipsa spațiului și resursele financiare ar
îngreuna creșterea capacității drumurilor, accentul ar trebui pus pe eficientizarea utilizării
infrastructurii curente. Acest lucru ar presupune creșterea capacității și calității transportului public,
asigurarea unei infrastructuri decente pentru biciclete și urmărirea unei mai bune integrări a acestor
noi dezvoltări în cadrul cartierelor și vecinătăților prin crearea unor legături pietonale atractive.

61
Este de reținut faptul că aceste complexe noi respectă normele minime pentru parcări la nivel național sau
local.

37
 Caseta 9: Dezvoltarea cartierului de afaceri Pipera

Partea nordică a Bucureștiului este cea mai dinamică zonă din România în materie de proiecte de
afaceri. În ultimii 20 de ani, o fostă periferie industrială de la marginea Bucureștiului (parțial în
orașul Voluntari) și-a schimbat funcția de bază din zonă industrială specializată în automatică și
electronică în district de afaceri, devenind cel mai vast de acest tip din România. Procesul de
regenerare urbană a crescut numărul de angajați de la aproximativ 12-15 mii la peste 60 de mii.
Procesul a fost inițiat de sectorul privat, fără sprijin corespunzător din partea autorităților locale.
Rezultatul este un nou district de afaceri care a devenit una dintre cele mai mari surse de trafic din
București, însă fără a beneficia de suficiente modernizări la nivelul infrastructurii. Investițiile s-au
axat pe creșterea capacității infrastructurii rutiere. Au fost construite două pasaje și a fost lărgit un
drum, urmate de un nou drum de legătură cu autostrada A3, urmărind în general să aducă mai
mulți locuitori din periferii în oraș, cât mai aproape zonele de interes. În paralel, investițiile în
creșterea capacității și calității transportului în comun în zonă au fost destul de puține. Tramvaiul
de pe tronsonul Barbu Văcărescu/A. Șerbănescu a fost dezafectat, în timp de metroul deja circulă
la capacitate maximă, fără a beneficia de investiții majore pe magistrala M2. Din cauza cererii mari
de transport pe direcția nord (birouri) – sud (zone rezidențiale), principalele stații de transfer cu
metroul, Unirii și Victoriei, și-au depășit deja capacitatea. Fără investiții viitoare în transportul în
comun (prelungirea liniei de metrou, optimizarea rutelor locale de tramvai, noi legături pietonale
și velo), zona nu va reuși să facă față cererii de transport în permanentă creștere. De asemenea,
dat fiind numărul atât de mare de companii, este importantă și analiza preferințelor angajaților în
materie de mobilitate. Convingerea angajaților să facă tranziția către mijloace de transport mai
sustenabile se poate realiza și la nivel de companie prin diverse programe interne cum ar fi cardul
de mobilitate, aplicații de folosire a autoturismelor în comun („carpooling”), concursuri interne de
sustenabilitate etc.
Figura 14: Dezvoltarea rapidă a Cartierului de Afaceri Pipera, din 2002 până în 2020

teren viran

zonă industrială

teren cu
densitate joasă / zonă industrială
nedezvoltat

clădiri de birouri
(5+ etaje) / mall

turnuri
rezidențiale
(10+ etaje)
mall de
cartier
turnuri rezidențiale
arteră nouă și drum
(10+ etaje)
lărgit

clădiri de birouri
38 (5+ etaje)

Sursă: Google Maps / Street view

Inserții de noi construcții pe terenuri vacante și schimbarea destinației parcelelor se realizează și în
cartiere pericentrale. Datorită gradului lor ridicat de accesibilitate și proximității față de o gamă largă
de facilități și servicii, aceste foste zone rezidențiale se transformă treptat în zone de birouri prin
inserarea unor clădiri noi de birouri, regim de înălțime (2-4 etaje) sau prin reconfigurarea unor foste
locuințe individuale. Principalele dificultăți în aceste zone vizează parcările. Noile clădiri de birouri
oferă o mulțime de spații de parcare, însă rețeaua stradală este concepută pentru uz rezidențial și nu
poate suporta numărul mare de angajați care lucrează în prezent acolo. În plus, regulamentele privind
asigurarea locurilor de parcare se referă doar la clădirile noi, fără a viza și clădirile care își schimbă
doar funcția prin mici proiecte de reconfigurare (în mare parte design interior). Astfel, un imobil
generos pentru o singură familie si-ar putea crește necesarul de parcare de la 2 la 10, 20 sau chiar mai
multe locuri, în funcție de dimensiunea casei și numărul de angajați care lucrează în noul sediu. Acest
întreg proces pune mari presiuni pe locurile de parcare și pe infrastructura de transport din zonă, chiar
dacă astfel de zone tind să fie bine deservite de transportul în comun.
3.3.2. Densități scăzute
Proiectele construite sporadic sunt caracterizate de o densitate redusă a populației, ceea ce
îngreunează funcționarea transportului public în condiții de eficiență a costurilor. În general,
densitățile trebuie să ajungă la aproximativ 30 de locuitori pe hectar pentru a asigura un transport în
comun eficient din perspectiva costurilor, lucru ce nu se aplică în majoritatea complexelor rezidențiale
la periferia orașelor. Soluțiile tipice pentru densități mici de locuitori și o infrastructură de transport
subdimensionată includ facilități de transport public la cerere (demand responsive transit) sau
paratranzit pe bază de vehicule cu capacitate mică. Din păcate, există doar câteva exemple de astfel
de proiecte în România – de exemplu Buzău și Zona Metropolitană Baia Mare testează facilități de
transport la cerere.
3.3.3. Lipsa facilităților
Densitățile scăzute, specifice zonelor periurbane, îngreunează asigurarea facilităților și a serviciilor
publice într-o manieră eficientă din perspectiva costurilor. Spațiile verzi, locurile de joacă și facilitățile
educaționale publice sunt printre cele mai importante dotări care lipsesc din aceste zone, forțând
locuitorii zonelor periurbane să recurgă la facilitățile și serviciile oferite de nucleul urban, cu precădere
grădinițe și școli62. Această tendință se poate observa în gradul de cuprindere pentru întreaga
populație de vârstă școlară (6-18 ani). La nivelul grupei relevante de vârstă, localitățile periurbane tind
să aibă un grad de cuprindere mult mai scăzut în rândul populației de vârstă școlară în comparație cu
gradul înregistrat de orașele nucleu. Aceste tipare sunt vizibile în majoritatea orașelor mari.

62
Pentru a putea beneficia de facilități educaționale asigurate de nucleul urban, rezidenții din zonele periurbane
rămân înregistrați în nucleul urban. Din acest motiv, cifrele reale ale populației din zone periurbane tind să fie
adesea mai mici decât în realitate. Valorile inconsecvente îngreunează planificarea extinderii facilităților și a
infrastructurii.

39
Harta 5: Gradul de cuprindere întregii populații de vârstă școlară, la nivelul populației de vârstă școlară de 6-
18 ani, 2018

Data Sursă: INS Tempo POP104B AND FOM SCL103D

Scară axată pe media națională de 51% la nivel de localitate

Figura 15: Rata școlarizării populației de vârstă școlară, 2018

pe tipuri de localități (dif. sig., p<0.001, FWelch=315, Fcrit=2.99)

LOCALITĂȚI OVER
LOCALITIES CU PESTE
120
120 DE MII DEPEOPLE
OAMENI 112%
THOUSAND

ALTE LOCALITĂȚI
OTHER LOCALITIES 50%

ZONE PERIURBANE
PERI-URBAN AREAS 42%

0% 20% 40% 60% 80% 100% 120%

Data Sursă: INS Tempo POP104B AND FOM SCL103D

40
3.3.4. Bune practici în dezvoltarea periurbană

Caseta 10: Cluj-Napoca – Masterplanul Sopor

Cluj-Napoca experimentează cu dezvoltarea controlată a unui cartier nou (Sopor), construit pe un

teren viran de la marginea orașului. Cartierul cu o suprafață de 250 de hectare ar trebui să
găzduiască aproximativ 50.000 de locuitori. Proiectul este rezultatul unui concurs internațional de
design. Soluția câștigătoare este implementată prin Planul Urbanistic Zonal (PUZ), care include
rețeaua stradală, facilitățile, dimensiunile loturilor și dispunerea. Întregul concept de dezvoltare
este clădit pe principii de design contemporan precum dezvoltare axată pe transportul public și
orașe care favorizează mersul pe jos/orașe cu servicii și dotări la 15 de minute distanță (15 minutes
city), urmărind să asigure toate facilitățile și dotările necesare în perimetrul cartierului pentru a
reduce numărul deplasărilor inutile. În acest sens, proprietarii de terenuri vor fi nevoiți să înființeze
asociații funciare și să doneze o anumită porțiune de teren pentru facilități precum școli, parcuri
sau unități medicale. În prezent, sunt elaborate primele opțiuni de design, însă, deoarece
majoritatea loturilor de teren necesită o reconfigurare completă, asigurarea unor condiții egale
pentru toți proprietarii de terenuri devine o reală provocare. De aceea, întregul proces, de la
concursul de design și până la schițe, opțiune și, în mod optimist, implementare, a inclus multiple
dezbateri publice, discuții cu rezidenții și evenimente cu rol informativ. O altă provocare importantă
este obținerea resurselor pentru toate facilitățile și întreaga infrastructură, o posibilitate luată în
considerare fiind o taxă de urbanizare achitată de către dezvoltatori, care ar putea reduce efortul
financiar al administrației locale.
Figura 16: Concept de dezvoltare pentru Cartierul Sopor

41
3.3.5. Aspecte organizatorice
La nivel local și metropolitan, dezvoltarea urbană și planificarea infrastructurii și a serviciilor de
transport sunt asigurate prin intermediul următoarelor documente:

Tabelul 2: Principalele documente de planificare locală/metropolitană referitoare la mobilitate urbană și

urbanism

Denumirea Rol Durata necesară

documentului elaborării

Plan de Mobilitate Sprijină tranziția orașelor către tipare de 6-12 luni (posibil mai
Urbană Durabilă mobilitate mai sustenabile. îndelungată)
(PMUD)
Identifică probleme și necesități și propune
programe și proiecte care prioritizează
mijloacele de transport cu impact minim
asupra mediului.
Prioritizează proiecte propuse și le atribuie
un termen estimat de implementare.
Identifică surse de finanțare pentru
proiectele propuse.
Se bazează pe un model macroscopic de
transport.

Plan Urban General Reglementează dezvoltarea urbană, cu 3-6 ani

(PUG) precădere autorizațiile de construcție.
Identifică probleme și necesități și propune
intervenții axate pe dezvoltare urbană
durabilă.
Se bazează pe un studiu de transport la
nivelul întregului oraș (fără un model de
transport)63.

Strategie Integrată de Identifică probleme și necesități și propune 4-10 luni

Dezvoltare Urbană programe și proiecte.
(SIDU)
Identifică surse de finanțare pentru
proiectele.
Prioritizează proiecte propuse și le atribuie
un termen estimat de implementare.

Planuri urbanistice Reglementează dezvoltarea urbană dintr-o 3-24 luni (în funcție de
zonale (PUZ) anumită zonă prin detalierea/adaptarea complexitate)
reglementărilor din PUG.

63
Cf. legii 350, Planul Urbanistic General ar trebui să includă și un Plan de Mobilitate Urbană PMU.

42
Alături de documentele mai sus menționate, la nivel metropolitan, ar putea exista diverse planuri de
dezvoltare teritorială cu rol de a facilita coordonarea intervențiilor. Totuși, acestea sunt opționale,
fiecare oraș, zonă metropolitană sau consiliu județean putând decide dacă astfel de planuri sunt
necesare. De asemenea, investițiile în proiecte mari de infrastructură sunt ghidate prin planuri
sectoriale precum Masterplanul General de Transport, în timp ce amenajarea teritorială la nivel
național este ghidată prin Strategia de Dezvoltare Teritorială și Planul Național de Dezvoltare
Teritorială.
Întrucât Planul de Mobilitate Urbană Durabilă și Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană sunt
concepte destul de noi, integrarea lor în sistemul de planificare națională a relevat unele probleme.
Principalele probleme rezidă în orizontul de timp necesar pentru a dezvolta acele documente. SIDU și
PMUD necesită, în general, mai puțin de 12 luni pentru elaborare, un PUG necesită cel puțin 3 ani
pentru toate studiile, reglementări și aprobări. PUG include și o componentă strategică, uneori
similară strategiei de dezvoltare locală sau SIDU. Atât PMUD, cât și SIDU trebuie să aibă la bază un
PUG. Din păcate, în majoritatea cazurilor există un PUG aprobat cu mai mulți ani în urmă, considerat
depășit în ceea ce privește datele și uneori chiar necesarul de intervenții, și un document nou, care ar
putea fi actualizat, dar nu are încă aprobare. Așadar, prognozele cererii în materie de transport sunt
dificil de formulat și trebuie să se bazeze pe un PUG legal aprobat, însă depășit, încercând să se
adapteze cumva la noul PUG, pentru care nu există garanții. De aceea, cele mai multe planuri PMUD
trebuie să integreze în plus toate PUZ-urile aprobate.
De asemenea, PUG-ul nu conține, de cele mai multe ori, o coordonată temporală, la fel cum este
adesea și cazul strategiei aferente. Reglementările legate de modul și posibilitatea de a construi sunt
asigurate prin PUG, însă acesta nu precizează când ar trebui să fie dezvoltate acele zone și
infrastructura aferentă. Din acest motiv, în majoritatea cazurilor, dezvoltarea unor zone noi nu este
planificată pe etape specifice cuprinse într-un orizont de timp. Rezultatul ia forma unor investiții
împrăștiate pe teritoriul diverselor zone periurbane, pentru care administrația locală nu dispune de
suficiente resurse pentru a asigura infrastructură și facilități.
Alte probleme apar când se folosesc Planuri Urbanistice Zonale care schimbă tipare de utilizare a
terenurilor și cresc densitățile. Pentru a fi aprobate, aceste planuri trebuie să includă studii de trafic
conform cărora capacitatea rutieră curentă este suficientă pentru a face față traficului suplimentar
generat de noul proiect. Verificarea acurateței acestor studii este dificilă pentru membrii comisiei de
avizare. În plus, dacă sunt elaborate mai multe PUZ în aceeași zonă, lucru destul de frecvent, acestea
nu includ traficul estimat pentru fiecare proiect în proces de pregătire (adică pentru alte PUZ-uri în
lucru care vizează aceleași artere). Rezultatul, în majoritatea cazurilor, ia forma unui drum
congestionat și a mobilității reduse în zone noi dezvoltări64. Chiar dacă orașele mari deja dispun de
modele de trafic care ar putea fi folosite pentru a simula impactul noilor proiecte (număr suplimentar
de rezidenți, angajați sau vizitatori), ele nu sunt folosite în procesul de aprobare a documentațiilor de
urbanism. Departamentul de urbanism nu are acces la acel instrument sau, în cele mai multe cazuri,
nimeni din administrația locală nu este instruit în folosirea modelului.

64
Dacă noul complex nu asigură opțiuni adiacente de parcare suficiente și facile, străzile secundare și trotuarele
tind să fie blocate de mașini parcate ilegal. Situația apare chiar și în apropierea noilor mall-uri care includ o
parcare subterană, în timp ce oamenii preferă se parcheze pe marginea drumului.

43
44
4. CÂT DE INCLUZIVE SUNT SISTEMELE DE TRANSPORT DIN
ROMÂNIA?
4.1. Costul transportului
Prețul transportului în comun este un factor esențial pentru fiabilitatea economică și atractivitatea
serviciului, dar și pentru gradul său de incluziune. România încă se numără printre statele UE cu cel
mai scăzut venit lunar (alături de Bulgaria și Ungaria), iar orașele României apar în jumătatea inferioară
a listei europene în ce privește salariul mediu net (după impozitare). Timișoara (173/243), București
(178/243) și Cluj-Napoca (182/243) au cele mai ridicate salarii medii nete din România65.
Posibilitatea de a beneficia de un serviciu de transport public cu costuri convenabile este esențială
pentru ca cetățenii să poată ajunge la locuri de muncă și facilități (oportunități). Prețul mediu al unui
bilet de transport în comun (dus) în orașele din România este de 0,51 EUR, aproximativ 0,09% din
venitul mediu. Romania este a 3-a dintre cele mai ieftine țări europene în ce privește prețul unui bilet
dus de transport public, după Luxemburg, care a implementat transportul public gratuit, și Franța,
Spania și Italia, cu o cotă de 0,08% din salariu plătită pe un bilet dus. Totuși, analizând relația dintre
preț și salariul mediu net, se pot vedea ușor discrepanțe majore. Orașele mari, cu salarii mai mari, tind
să practice prețuri mai mici pentru transportul public, profitând de densitatea populației și economia
de scară. București, orașul cu cea mai ridicată putere de cumpărare, cel mai mare PIB și al doilea în
topul celor mai mari salarii lunare medii, oferă cel mai ieftin bilet pentru transportul public, la 1,3 RON
(aprox. 0,27 EUR) pe călătorie. Situația apare și în Constanța, care practică același preț. Pe de altă
parte, în orașe mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic, precum Dej sau Miercurea Ciuc,
prețul unui bilet de transport public poate ajunge până la 5 RON (aprox. 1,03 EUR).
Tabelul 3: Cota din salariul net plătită pe un bilet dus de transport în comun în Europa
Salariu net Prețul Cota
2018, EUR unui bilet din
dus salariul
(transport net
local), plătită
EUR pe un
bilet
dus
(%)
Luxemburg 3159 0 0,00
Franța 2225 1,7 0,08
Spania 1749 1,45 0,08
Italia 1798 1,5 0,08
România 565 0,51 0,09
Cipru 1658 1,5 0,09
Polonia 784 0,77 0,10
Danemarca 3270 3,22 0,10
Austria 2324 2,4 0,10
Republica Cehă 873 0,91 0,10

65
Numbeo, nd. Europe: Prețuri pe Orașe, raportate la Salariul Mediu Net Lunar (după Impozitare) (Salarii și
Finanțare). Disponibil online la adresa: https://www.numbeo.com/cost-of-
living/region_prices_by_city?itemId=105&region=150&displayCurrency=EUR, ultima accesare: 1.10.2020

45
 Irlanda 2479 2,6 0,10
Slovacia 748 0,8 0,11
Suedia 2570 2,92 0,11
Finlanda 2509 3 0,12
Slovenia 1062 1,3 0,12
Germania 2270 2,8 0,12
Belgia 1920 2,5 0,13
Regatul Unit 1990 2,75 0,14
Lituania 693 1 0,14
Malta 1021 1,5 0,15
Țările de Jos 2155 3,2 0,15
Grecia 917 1,4 0,15
Ungaria 635 0,98 0,15
Letonia 738 1,15 0,16
Estonia 957 1,5 0,16
Bulgaria 457 0,75 0,16
Croația 802 1,33 0,17
Portugalia 925 1,6 0,17
Media UE 1544.75 1,68 0,11

Sursă: https://www.numbeo.com; https://www.reinisfischer.com

Într-o anumită măsură, prețul biletelor sau al abonamentelor de transport public are legătură și cu
densitatea și forma urbană a orașelor. De asemenea, cererea mai ridicată de transport public,
rezultatul densității mari a populației, permite furnizorilor de servicii să mențină prețuri mai mici.
Acest aspect, alături de distanțele mai lungi, atrag prețuri uneori mai mari ale serviciilor de transport
public în orașe mai mici și zone metropolitane. De exemplu, prețul transportului public în zone
metropolitane precum Cluj-Napoca sau Oradea poate fi dublu față de prețul mediu al biletelor în oraș.

46
 Harta 6: Prețul transportului în comun (urban) în raport cu venitul mediu (pe județe)

Prețul biletului de
transport în comun

nu există
transport în
comun local
nu există date
Salariul mediu în
lei (2019)

Tipologia orașului
Oraș mic
Oraș
Reședință de județ
Capitală

Data Sursă: INS Tempo (FOM106E) și furnizori de transport în comun

În ce privește populația cu venituri mici, transportul public facilitează accesul la locuri de muncă,
servicii publice și facilități; este, astfel, un factor important de diminuare a dezechilibrelor
socioeconomice. Raportul între prețul serviciilor de transport public și venitul minim garantat este
destul de disproporționat. Deoarece venitul minim garantat variază între 142 RON (1 persoană) și 527
RON (familie cu 5 membri), este imposibil ca acesta să acopere alimentele, întreținerea și accesul la
servicii de transport public și alte servicii publice și necesități zilnice. Un abonament lunar pentru 1
linie de transport în comun costă 30 RON (21% din venitul minim) sau mai mult. Prin urmare,
subvențiile care vizează transportul public ar trebui să vizeze și persoane cu venituri mici sau zero,
precum în cazul altor servicii (de exemplu termoficare), pentru a preveni marginalizarea. În prezent,
subvenții care vizează accesul la transportul public sunt acordate studenților, pensionarilor,
veteranilor de război, persoanelor cu handicap și însoțitorilor, precum și donatorilor de sânge
(reducere de 50%)66. Într-o măsură mai mică, orașele asigură transport public gratuit șomerilor (de
exemplu Cluj-Napoca, Pitești, Tulcea).
Disponibilitatea serviciilor de transport public în zone dezavantajate socioeconomic poate contribui
la reducerea separării și a marginalizării. Majoritatea orașelor unde o bună parte din populație
locuiește în zone urbane marginalizate sunt orașele, care se bazează de obicei pe servicii de transport
public oferite la nivelul județului, fără a asigura un serviciu de transport public local. Întrucât serviciile

66
Aspectele specifice acordării acestor subvenții și modului în care sunt contorizate deplasările sunt detaliate în
Capitolul 3 „Orașe bine guvernate - Utilizarea tehnologiei”

47
județene de transport public utilizează în general drumuri principale (drumuri județene sau naționale),
acestea de multe ori nu deservesc zone urbane marginalizate din orașele mici (de exemplu Toplița –
Zapode, Odorheiu Secuiesc – Budvar/Recoltei). Cele mai mari concentrări de orașe unde procente mari
de populație locuiesc în zone marginalizate sunt situate în jurul Bucureștiului, Brașovului și în zona Văii
Jiului. Cu referire la Brașov și București, aceste orașe sunt deservite de transportul public
metropolitan67, însă frecvența curselor de autobuz tinde să depășească 20 de minute. În cazul Văii
Jiului, nici unul dintre cele 6 orașe nu dispune de o rețea locală de transport public, acestea fiind
conectate prin linii județene de transport public.
Harta 7: Disponibilitatea serviciilor de transport în comun în orașe cu un procent ridicat al populației care
locuiește în zone marginalizate

Procentul
populației din
zone urbane
marginalizate
(2014)

Disponibilitatea
transportului în
comun local (2018)
Da
Nu

Tipologia orașului
Oraș mic
Oraș
Reședință de județ
Capitală

Sursă: Banca Mondială, 2014. Atlasul Zonelor Urbane Marginalizate

67
Cu excepția orașului Săcele, care deține propriul serviciu de transport public ce nu este inclus în rețeaua
metropolitană de transport în comun a Brașovului și nu poate beneficia de sistemul integrat de eliberare a
biletelor.

48
 Harta 8: Zone marginalizate și acces la servicii de transport în comun

Zone urbane
marginalizate (2014)

Durată necesară
pentru a ajunge la o
stație de autobuz

Sursă: Banca Mondială, 2014. Atlasul Zonelor Urbane Marginalizate; site-urile web ale operatorilor
de transport în comun

Deoarece zonele marginalizate tind să fie concentrate la periferiile orașelor, acestea nu ajung să fie
deservite de transportul public, stațiile de autobuz sunt la distanțe prea mari una de alta sau frecvența

49
curselor este prea mică68. Aceste aspecte contribuie la izolarea lor și pot amplifica separarea spațială
și socioeconomică.
Infrastructura pentru biciclete tinde să fie dezvoltată în zonele centrale ale orașelor, pe traseele
principalelor coridoare de transport (de cele mai multe ori doar segmente), fără a deservi astfel
cartiere cu venituri mai mici, cu precădere zone marginalizate. Mersul pe bicicletă rămâne în
continuare cel mai convenabil tip de transport după mersul pe jos și se dovedește a fi extrem de
eficient pe distanțe sub 5 km (sub distanța medie pe călătorie în orașele României) când este asigurată
o infrastructură adecvată. Prin urmare, asigurarea infrastructurii pentru biciclete în zonele
marginalizate ar asigura un mijloc de transport sigur și ieftin, precum și conexiuni optimizate cu restul
orașului.

4.2. Acces pentru persoane cu dizabilități

Cu toate că gradul de incluziune al infrastructurii și serviciilor de transport în ce privește persoanele
cu dizabilități este deja o prioritate într-o serie de țări UE mai dezvoltate, același lucru nu se poate
afirma încă despre orașele din România. Toate PMUD-urile conțin un subcapitol dedicat persoanelor
cu mobilitate redusă, concluzia sa generală fiind că infrastructura de transport urban nu este
accesibilă. Din nefericire, proiectele incluse în PMUD rareori vizează în mod direct accesibilizarea
infrastructurii, aceasta fiind în cel mai bun caz inclusă în designul proiectelor. Din 2013 sunt în vigoare
ghiduri și norme clare privind proiectarea infrastructurilor incluzive (NP-051), însă orașele omit în
continuare să le aplice când modernizează sau reproiectează străzi și trotuare. Există mai multe erori
și probleme des întâlnite legate de accesibilizarea infrastructurii și serviciilor de transport, erori
prezente în majoritatea orașelor din România și detaliate mai jos.
4.2.1. Designul bolarzilor
În ultimii ani, multe orașe din România au decis să instaleze bolarzi pentru a elimina parcările ilegale
de pe trotuare sau a limita accesul cu mașina în zonele pietonale. Chiar dacă ar putea fi considerată o
soluție eficientă de proiectare, bolarzii ar putea obstrucționa deplasarea persoanelor nevăzătoare,
fiind dificil de detectat folosind un baston. De acest motiv, normativul NP-051 recomandă utilizarea
întotdeauna a unor stâlpi ornamentali cu dimensiunile L x l 10x10 cm și înălțimea de 70-90 cm.

68
În unele cazuri, se observă și o lipsă de integrare. De exemplu, în Brașov, liniile de transport în comun
metropolitan nu deservesc orașul Săcele (adiacent Brașovului), unde peste 15% dintre locuitori au domiciliul în
zone marginalizate. Prin urmare, un locuitor din Săcele trebuie să plătească bilete sau abonamente de transport
în comun pentru a accesa majoritatea locurilor de muncă și a facilităților oferite de Brașov.

50
 Figura 17: Bolarzi folosiți pentru a delimita diferite utilizări ale drumurilor (stânga – Baia Mare, dreapta –
Timișoara)

Sursă: Arhiva autorului

Ambele exemple constituie pentru nevăzători o problemă în ceea ce privește parcurgerea în siguranță
a spațiului public. Totuși, spațiul continuu, fără bordură, ajută persoanele în scaun cu rotile să se
deplaseze fără dificultăți.
4.2.2. Lipsa semnalelor acustice la semafoare
Numărul de semafoare cu semnale acustice este destul de scăzut, cu toate că orașe precum Brașov,
Arad sau Cluj-Napoca au început să investească în semafoare moderne care includ aceste
funcționalități. De asemenea, numărul marcajelor tactile de la intersecții rămâne în continuare foarte
scăzut în orașele din România.
4.2.3. Transportul public rămâne dificil de folosit de către persoane cu dizabilități
Majoritatea vehiculelor de transport în comun - trenuri, tramvaie, autobuze sau troleibuze - nu au
podele joase. De aceea, persoanele în scaun cu rotile sau cu dificultăți de mișcare au nevoie de ajutor
pentru a urca în vehicul. O opțiune ar fi construirea unor stații de transport în comun înălțate. Pe de
altă parte, unele dintre noile vehicule achiziționate de orașe sunt concepute cu podeaua joasă. Există,
astfel, operatori de transport pbulic cu flotă mixtă (vehicule cu podeaua joasă și tradiționale), ceea ce
face imposibilă oferirea unui serviciu complet accesibil. De exemplu, cu toate că Bucureștiul a
cumpărat 400 de autobuze cu podeaua joasă, stațiile de autobuz nu sunt adaptate, iar persoanele în
scaun cu rotile au nevoie de ajutorul șoferului sau al altor pasageri pentru a urca în vehicul.

51
Un alt aspect important neglijat în mod frecvent de serviciile de transport public este accesul asigurat
persoanelor nevăzătoare. În lipsa elemente de îndrumare, acestea nu se pot deplasa singure prin oraș
și le este greu să găsească o stație de autobuz sau să identifice numărul autobuzului care ajunge în
stație.

Caseta 11: Acces facilitat de Tandem

Proiectul dorește să ajute persoanele nevăzătoare să navigheze pe cont propriu prin rețeaua
complicată de transport public a Bucureștiul. Pentru a face acest lucru posibil, Asociația Tandem a
cumpărat și instalat emițătoare de ghidaj în stații de metrou. Emițătoarele de ghidaj pot comunica
cu telefoanele inteligente prin Bluetooth și dirija persoana către cea mai apropiată stație. Dacă
acestea sunt instalate pe un autobuz, un nevăzător poate afla și numărul autobuzului care ajunge
în stație.

Sursă: https://www.asociatiatandem.ro/

Un alt serviciu interesant, „The Beard Mobile”, este testat în Cluj-Napoca, unde un ONG (Beard
Brothers) oferă transport gratuit la cerere persoanelor cu dizabilități, pe bază de rezervare făcută cu
24 ore în prealabil. De asemenea, serviciul orășenesc pentru persoane cu dizabilități, în parteneriat cu
operatorul de transport public, asigură servicii speciale de transport folosind două autobuze pentru
persoane cu mobilitate redusă.
4.2.4. Designul rampelor de acces pentru trotuare
Majoritatea orașelor din România au început să includă rampe de acces pe trotuare, în zona
intersecțiilor. Din nefericire, din cauza proastei execuții, acestea sunt de cele mai multe ori prea
abrupte, deci inutilizabile. În plus, unele orașe (de exemplu sectoarele 2, 3 și 4 din București) au
demarat proiectarea unor borduri mai înalte, încercând să împiedice șoferii să parcheze pe trotuare.
Devine astfel și mai dificilă proiectarea pe trotuare a unor rampe de acces pentru persoane cu
dizabilități. Alte orașe (de exemplu Baia Mare) au început să proiecteze străzi fără borduri, permițând
persoanelor cu dizabilități să se deplaseze mult mai ușor.

52
 Figura 18: Exemple de design stradal incluziv (Cluj-Napoca - stânga; Bistrița - centru; Baia Mare - dreapta)

Sursă: arhiva autorilor

4.2.5. Intervenții coerente

Majoritatea intervențiilor având ca rezultat creșterea accesibilității infrastructurii de transport sunt
predominant punctuale. În general, ele sunt incluse în proiectele obișnuite de modernizare sau
îmbunătățire a infrastructurii de transport în loc de a fi rezultatul unei politici dedicate transportului
incluziv și accesibil. Astfel, în cele mai multe orașe lipsesc coridoare sau rute accesibile de transport.
Această tendință va continua în lipsa unui plan clar de intervenție bazat pe localizarea persoanelor cu
dizabilități și rutele lor cel mai des utilizate.

53
 5. COMPETITIVITATEA ȘI PRODUCTIVITATEA ORAȘELOR DIN
ROMÂNIA
Calitatea infrastructurii de transport din România afectează competitivitatea țării și implicit a orașelor,
lucru demonstrat, de exemplu, prin scorurile scăzute din ierarhia calității infrastructurii de transport
cuprinsă de Raportul privind Competitivitatea Globală din 2019. Ocupând locul 51 la nivel mondial,
România se află pe locul 61 în ce privește infrastructură de transport, pierzând 3 poziții față de anul
2018, în principal din cauza scăderii calității infrastructurii rutiere și a scorului de eficiență al serviciilor
feroviare. Pentru ambele categorii, România este una dintre codașele Europei, în ciuda conectivității
rutiere în curs de îmbunătățire și a densității feroviare ridicate. Și eficiența serviciilor oferite de porturi
maritime a pierdut 3 locuri în 2019 vs. 2018, iar scorul mic reflectă necesitatea unor îmbunătățiri
serioase. Portul Constanța își păstrează totuși poziția de important centru de distribuție a mărfurilor
către alte porturi de la Marea Neagră și Europa Centrală și de Est pe coridorul Dunării.
Figura 19: Prezentare generală a infrastructurii de transport a României

LOC OCUPAT: 55 119 19 76 57 71 58 76 61

100
79,3

59,7
54,5

54,4
49,1
32,6

30,3

29,8

Sursă: Forumul Economic Mondial, Raportul privind Competitivitatea Globală, 2019

5.1. Performanța infrastructurii transporturilor rutier de mărfuri

Din motive specifice disponibilității datelor, analiza repartiției modale vizează strict transportul de
mărfuri de pe teritoriul țării. Întrucât cantități considerabile de mărfuri ar putea fi transportate prin
pe cale maritimă și, pentru anumite grupe de produse, cale aeriană sau prin conducte, acestea vor fi
analizate separat.

54
În UE, transportul rutier a constituit principalul mod de transport de mărfuri pe teritoriul țării, în
201869, cu o cotă de aprox. 75%, urmat de cel feroviar, cu aprox. 20% și fluvial, cu aprox. 5%. În timp
ce transportul rutier de mărfuri a fost predominant în majoritatea statelor membre UE, Țările Baltice
au înregistrat cele mai ridicate cote ale transportului feroviar, cu peste 75% în Letonia70, iar cota
transporturilor fluvial a fost cea mai ridicată în Țările de Jos (43,2%)71, urmate de România și Bulgaria
cu aproximativ 25% fiecare, dat fiind accesul lor la Dunăre.
România prezintă o repartiție modală echilibrată a transportului de mărfuri, cu 44% dintre bunuri
transportate pe cale rutieră, 28,9% pe căi ferate iar 27,1% fluvial. Motivele principale sunt Dunărea,
care deservește partea sudică a României, și rețeaua feroviară vastă ce acoperă întreaga țară. Totuși,
atât transportul feroviar, cât și cel pe căile navigabile interioare, cunosc un ușor declin din 2014
(feroviar - 1,3% și fluvial - 1,9%), în timp ce tendința transportului rutier este ascendentă (creștere de
3,2%).
Figura 20: Repartiția modală a transporturilor autohtone de mărfuri, pe țări, 2018

100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Italia
Letonia
Lituania

România

Ungaria
Finlanda

Germania

Norvegia

Grecia

Cipru
Croația

Danemarca

de Jos

Irlanda

Malta
Franța

Luxemburg
Bulgaria
Estonia
Slovenia
Elveția
Slovacia

Spania
Austria
Suedia

Cehia

Polonia

Portugalia

Belgia

Unit
Norway
Latvia

Austria

Finland
Romania

France
Denmark
Hungary

Italy

Spain
Greece
Ireland
Cyprus
Slovenia

Slovakia

Poland
Croatia

Bulgaria

Netherlands
Lithuania

Portugal

Luxembourg
Estonia

Belgium

Malta
Switzerland

Sweden

Czechia

Kingdom
Germany

Regatul

Țările
United

Căi ferate
Railways Drumuri
Roads TransportWaterways
Innland pe cursuri de apă

Sursă: Date colectate din Eurostat (tran_hv_frmod)

Tranziția relativă de la transportul feroviar/pe căi navigabile interioare la cel rutier are legătură directă
cu performanța infrastructurii de transport, principalele provocări din acest domeniu urmând a fi
evidențiate în următoarele subcapitole.
5.1.1. România ocupă ultimul loc72 în UE în materie de investiții în infrastructuri de
transport, cu efecte directe asupra competitivității și dezvoltării economice
Cu toate că investițiile necesare infrastructurii rutiere depind de o serie de factori (de exemplu
calitatea și vechimea infrastructurii existente și geografia țării), prezentarea investițiilor drept cotă
relativă din Produsul Intern Brut (PIB) ar putea oferi un criteriu de referință în compararea nivelurilor
de investiții între țări.

69
Eurostat (tran_hv_frmod), cele mai recente date disponibile.
70
În mare parte datorită conexiunii feroviare solide cu Rusia, ambele țări folosesc același ecartament de cale
ferată, care diferă de cel utilizat în statele UE.
71
În mare parte datorită rețelei competitive de porturi conectate la o rețea solidă de căi navigabile.
72
Locul 27/28, conform Graficului UE de Realizări în Transporturi (https://ec.europa.eu/transport/facts-
fundings/scoreboard/countries/romania/investments-infrastructure_en)

55
Investițiile considerate ca cotă din PIB în UE28 au crescut ușor în intervalul 1995-2009, fapt urmat de
un declin atras de criza economică. Pot fi identificate tendințe diferite în WEC (Țările Europei de Vest)
și CEEC (Țările din Europa Centrală și de Est). Cota investițiilor în infrastructura rutieră în PIB este, în
general, mai ridicată în CEEC, cele mai mari valori fiind în România și Croația (1,8%). Nivelurile relativ
ridicate de investiții din România în comparație cu rezultatele relativ modeste (aprox. 900 km de
autostrăzi operaționale) pot fi explicate prin ineficiențe în fazele de planificare și construcție, însoțite
de o lipsă a experienței (autorităților) în managementul proiectelor, o lipsă de competiție între
companiile de construcții și un grad relativ ridicat al corupției (FMI, 2015).
Figura 21: Investiții în infrastructura rutieră drept cotă din PIB (cotă medie pentru 1995-2016)
Investiții anuale drept cotă din PIB

Japonia

Sursă: Prezentare generală a cheltuielilor și costurilor cu infrastructura de transport, CE, 2019

În ce privește cheltuielile operaționale și de administrare (O&M), țările UE28 au cheltuit aprox. 38 de

miliarde EUR în 2016, o valoare similară celei de la începutul anilor 2000 și 86% din valoarea
înregistrată acum 20 de ani. Cheltuielile O&M în UE au crescut până în 2009 și prezintă o scădere
constantă de la criza financiară până în prezent. În țările Europei Centrale și de Est, cheltuielile O&M
au cunoscut o creștere accelerată la începutul anilor 2000, până la criza financiară, urmată de o
scădere abruptă post-criză, mai puțin accentuată după 2011. În ciuda acestei tendințe descendente,
cheltuielile O&M în ECE (Europa Centrală și de Est) au depășit în 2016 dublul valorii lor din 1995,
ilustrând o etapă diferită de dezvoltare și modernizare a infrastructurii, însă în urma Europei de Vest.
În România, cifrele cheltuielilor O&M pe kilometru de rețea rutieră sunt relativ ridicate în comparație
cu restul UE, precum și în comparație cu celelalte țări ECE. Situația este cauzată în principal de calitatea
precară a drumurilor. De la aderarea la UE în 2007 și până în 2016, procentul drumurilor modernizate
a crescut de la 27,9% la 39,4%73 (deși majoritatea drumurilor care cer reparații urgente sunt
comunale). Chiar și cu această creștere, în 2018, România se află tot printre ultimele țări UE la capitolul
ce privește calitatea drumurilor74.
Media anuală a investițiilor drept cotă din PIB este ușor mai ridicată în țările ECE decât în Europa de
Vest (0,28%). Variația dintre țări, în special cele din ECE, poate fi explicată prin rata diferită de finalizare

73
Potrivit INS (TRN139A)
74
Forumul Economic Mondial, Raportul privind Competitivitatea Globală

56
a rețelei feroviare convenționale TEN-T. Cu toate că România deține a 8-a rețea feroviară ca mărime
în UE, țara se numără printre ultimele din UE din perspectiva investițiilor în infrastructură feroviară.
Doar 24% din totalul investițiilor vizează transportul feroviar de mărfuri, indicând faptul că transportul
de pasageri este considerat mai important la nivel național.
Figura 22: Investiții în infrastructura feroviară drept cotă din PIB (cotă medie pentru 1995-2016)

Sursă: Prezentare generală a cheltuielilor și costurilor cu infrastructura de transport, CE, 2019

România ocupă locul doi în ECE în materie de cheltuieli O&M anuale per km de cale ferată, după
Croația. De asemenea, costurile O&M în România sunt triple față de costurile de investiții pentru
infrastructura feroviară (0,53 față de 1,66 miliarde EUR, ajustate la PPC), în comparație cu totalul în
UE, valoarea O&M fiind egală cu 50,45% din costurile de investiții, și cu tendința generală din Europa
Centrală și de Vest. Principalul motiv îl constituie standardele tehnice și tehnologice inferioare sau
depășite ale rețelei feroviare, care ar putea duce la niveluri scăzute de eficiență și costuri mari de
întreținere. Alți factori cu greutate sunt complexitatea geografică și configurația teritorială a țării.
România joacă un rol important în sistemul european de transport pe cursuri de apă, după cum o
demonstrează și cifrele investițiilor în infrastructură. Cheltuielile de investiții în ECE sunt dominate de
Republica Cehă, Polonia și România, cota cheltuielilor totale de investiții în transportul pe cursuri de
apă în ECE, atingând în timp (1995-2016) între 84% și 70%75. Aceste țări, pe lângă faptul că
înregistrează cele mai mari cheltuieli absolute de investiții, au cheltuit, alături de Croația, cea mai mare
cotă din propriul PIB pentru transportul pe cursuri de apă. În comparație cu unele țări ECE (de ex.
Austria), cotele lor sunt relativ ridicate, cauzate în principal de un PIB propriu relativ scăzut (ajustat la
PPC), după cum este cazul României și al Poloniei. În 2016, România ocupa locul 9 în Europa în privința
costurilor de investiții (Figura 23), aceste costuri fiind aproape triple față de cheltuielile O&M, aliniate
la media UE. Cu toate acestea, sumele investițiilor în cauză par mici în comparație cu faptul că Dunărea
(cea mai lungă cale navigabilă interioară din Europa) traversează România pe 37,7% din lungimea sa.

75
Republica Cehă și Polonia înregistrează o utilizare foarte scăzută a propriilor căi navigabile, deci și costuri medii
extrem de ridicate - peste 400 EUR/1,000 tonă-km în Polonia și peste 1000 în Republica Cehă, în comparație cu
mai puțin de 3 în România și cu media UE de 19 EUR la 1.000 tone-kilometri.

57
 Figura 23: Investiții în infrastructura IWT drept cotă din PIB (cotă medie pentru 1995-2016)
Investiții drept cotă din PIB

Sursă: Prezentare generală a cheltuielilor și costurilor cu infrastructura de transport, CE, 2019

Rezultatul nefericit al investițiilor puține sau ineficiente în infrastructura de transport este gradul
scăzut de finalizare al Rețelei Centrale TEN-T, coloana vertebrală a Europei în materie de transport.
România ocupă locul 25/28 în UE în materie de finalizare a infrastructurii rutiere (45%) și 24/26 în
cazul infrastructurii feroviare (doar 4% finalizată). Apar ca urmare rezultate slabe privind eficiența
serviciilor de transport, calitatea drumurilor (ultimul loc în Europa) și este afectată competitivitatea
sectorului logistic, cu precădere promptitudinea transporturilor, România ocupând aici locul 20/2876.
Calitatea slabă și capacitatea redusă a infrastructurii române de transport cauzează costurile externe
semnificative generate de: accidente, poluarea aerului, schimbările climatice, congestia sonoră, emisii
de la sondă la rezervor, afectarea habitatului și alte categorii de costuri externe (de exemplu poluarea
solului și a apei).
În timp ce unii dintre acești factori au un impact direct asupra performanțelor transportului și logisticii
(de exemplu congestia) și competitivității aferente a țării în cauză, și ceilalți sunt la fel de importanți,
producând efecte directe și indirecte asupra calității vieții, atractivității și competitivității țărilor,
regiunilor și orașelor.
În scop comparativ, analiza include aceleași moduri de transport și tipuri de vehicule din capitolul
despre cheltuielile și costurile infrastructurii de transport.
România ocupă locul 22 între cele 30 de state europene analizate în ce privește costurile externe totale
de transport, și locul 24 când sunt calculate drept cotă relativă din Produsul Intern Brut (PIB)77. Chiar
dacă țara înregistrează costuri destul de ridicate în toate categoriile mai sus menționate, principalele
externalități care mențin România la coada clasamentului sunt congestia, accidentele78 și zgomotul,
cu precădere în cazul transportului rutier, urmat îndeaproape de cel feroviar. În ambele cazuri, vina o

76
CE, 2018. Graficul UE de Realizări în Transporturi
77
Manual privind costurile externe de transport, Comisia Europeană, 2019
78
Potrivit CE. 2020. Siguranța Rutieră – Valori cheie 2020, Romania înregistra în 2019 cel mai ridicat număr de
decese din cauze rutiere la un milion de locuitori – 96, în timp ce Islanda avea doar 17, Norvegia 20, iar
Suedia/Elveția 22.

58
poartă în mare măsură calitatea și tipurile infrastructurii de transport. În cazul transportului rutier,
slaba acoperire a infrastructurii de mare viteză, lipsa drumurilor de centură în cele mai multe orașe
mari, mijlocii și mici, infrastructura rutieră depășită și degradată și geografia variată a țării sunt
principalii factori ce atrag costuri externe ridicate. În cazul transportului feroviar, infrastructura
depășită și degradată este, de asemenea, principalul factor. Se explică astfel, într-o mare măsură,
costurile externe ridicate ale accidentelor de transport feroviar, atât pentru pasageri, cât și mărfuri.
România ocupă ultimul loc în Europa, având cele mai mari costuri medii generate de congestii, atât
pentru transportul de pasageri, cât și cel cu VG. Pentru toate vehiculele analizate, scorurile de
congestie sunt mai puțin favorabile în cazul transportului urban în comparație cu cel interurban, parțial
din cauza faptului că, în multe cazuri, traficul de mărfuri traversează orașe și orașe mici, în absența
drumurilor de centură. Pe de altă parte, planurile sau strategiile de logistică urbană lipsesc în
majoritatea cazurilor, chiar dacă mai multe planuri PMUD includ necesitatea elaborării unor
documente de acest gen.
5.1.2. Costurile salariale reduse contribuie la competitivitatea României în ce privește
transportul și logistica mărfurilor, în ciuda infrastructurii deficiente de transport
Potrivit Indicelui de Performanță Logistică (IPL) al Băncii Mondiale, România se află printre ultimele 5
state din Europe în privința calității infrastructurii și a obținut un scor extrem de scăzut pentru
infrastructura și administrarea oficiilor vamale. În general, sectorul logistic din România ocupa locul
48 în comparația internațională din 2018, indicând îmbunătățiri lente în timp.

S-a dovedit, totuși, că România are cele mai mici costuri79 de expediere a coletelor prin curier local. În
medie, costul este 3,20 Euro, cu aproape 72% mai ieftin decât media studiului. Cele mai mari costuri
din Europe se aplică în Țările de Jos, unde expedierea coletelor prin curier local costă 24,45 Euro.80.
Cauzele derivă în mare măsură din faptul că sectorul transporturilor operează cu costuri salariale mici
în comparație cu alte state UE. Costurile salariale scăzute se reflectă și în faptul că vehiculele TIR din
Romania, după cum vedem și în alte țări nou aderate la UE (de exemplu Polonia, Bulgaria, Croația),
sunt predominante în operațiunile transport aferente comerțului extern al țării81.

5.1.3. Principalele coridoare de transport ale României urmează direcția est – vest
Analizând principalele fluxuri de trafic prin România, este clar vizibilă direcția est-vest. Coridorul
principal de transport începe din portul Constanța, trece de București, Pitești, Sibiu și Arad, părăsind
țara prin punctul de frontieră Nădlac82. Există și o legătură secundară la acest coridor, care pornește
din Alba Iulia (lângă Sibiu), continuă înspre Cluj-Napoca și Oradea, părăsind țara prin punctul de
frontieră Borș. Coridoare secundare, însă și importante, sunt Giurgiu (legătură cu Bulgaria prin Ruse)
– București – Ploiești – Buzău – Bacău – Iași (legătură cu Republica Moldova). Dincolo de aceste rute,
ce amintesc în general de coridoarele de transport pan-european CEE-ONU, există fluxuri majore de
bunuri către orașe industriale esențiale (legate în mod direct de lanțul de aprovizionare al industriei

79
Într-o comparație cu 40 de țări din G20 și UE, potrivit Sellics, 2018. Indicele prețurilor de expediție. [online]:
https://bit.ly/2IAmVlQ
80
Sellics, 2018. Indicele prețurilor de expediție. [online]: https://bit.ly/2IAmVlQ
81
Comisia Europeană, 2019. Transport in the European Union - Current Trends and Issues (Transportul în
Uniunea Europeană – Tendințe și probleme curente)
82
Aceasta este și ruta coridorului TEN-T Rin-Dunăre.

59
auto) precum Brașov și Craiova. Alte orașe industriale importante, precum Galați și Brăila, sunt
deservite de Dunăre, în timp ce Cluj-Napoca, Timișoara (parțial Arad), Sibiu și București beneficiază și
de aeroporturi cu facilități de transport marfă83.
Harta 9: Principalele noduri și coridoare de transport de mărfuri (autostrăzile sunt reprezentate la nivelul
anului 2015)

Bunuri manipulate în
Media Zilnică Media Zilnică Anuală a Drumuri de Transport aerian de Populație
Anuală a Traficului mărfuri și poștă, pe porturile României (2018 -
Traficului (camioane) centură
(camioane) pe aeroporturi principale tone
pe Drumuri naționale ■ Da
Autostrăzi (2015) (2015) ■ Nu (2019 - tone

Sursă: Recensământ rutier 2015 – Cestrin, Eurostat și INS Tempo

5.1.4. Concentrarea nodurilor logistice

Principalele 6 noduri logistice cumulează 90% din piața industrială și logistică din România,
consolidându-și poziția în primul trimestru al anului 2020, în ciuda pandemiei de COVID-19. În timp
ce o varietate de sectoare au determinat cererea, companiile de logistică (cotă de piață de 39%) și de
producție (27%) au fost cele mai active în acest sens, alte tranzacții semnificative fiind înregistrate de
distribuitori sau producători importanți din industria auto. București a rămas cea mai activă piață,
atrăgând aproape 65% din cererea totală de spații industriale și logistice în T1 202084. Distribuția
teritorială a celor 6 noduri principale la nivelul pieței industriale și logistice indică o preferință clară
pentru legătura Est-Vest între Constanța, București și granița de vest. Cele mai multe noduri au
legătură cu tronsoane operaționale ale autostrăzilor A1 și A3, exceptând Brașovul, inclus în ruta

83
Pentru Cluj-Napoca, există planuri pentru construcția unui aeroport suplimentar de mărfuri în comuna Luna.
84
Cushman & Wakefield, 2020. Marketbeat Romania Industrial Q1 2020.

60
planificată de pe A3 (lucru preconizat pentru 2030 sau ulterior). Totuși, și aeroportul, momentan în
curs de realizare, cu deschiderea planificată pentru 2021, este așteptat să intensifice competitivitatea
logistică a Brașovului.
Harta 10: Principalele noduri logistice pe autostrăzile curente și planificate / în curs de implementare din
România

Rețeaua TEN-T Noduri logistice PIB pe cap de locuitor 2018

logistice
Centrală
Extinsă

Rețeaua rutieră (existentă)

Autostradă Autostradă / drum expres în fază de
Drum național implementare
Drum județean Proiecte ce urmează a primi finanțare pentru

Sursă: Masterplanul General de Transport, Ministerul Fondurilor UE, Cushman & Wakefield

5.2. Blocajele majore din rețeaua de transport a României îngreunează

dezvoltarea orașelor industriale importante
5.2.1. Rețeaua feroviară a României are nevoie urgentă de modernizări
Cu referire la performanța transportului feroviar de mărfuri pe tipuri de transport (încărcări/descărcări
și transporturi naționale și internaționale) în tone-kilometri totali, Figura 24 indică faptul că, deși
Romania este acoperită într-o mare măsură de coridoare feroviare de marfă (RFC) ale UE, performanța
sa, cu o cotă scăzută din transportul internațional și de tranzit (sub 10% din încărcările internaționale,
sub 20% din descărcările internaționale și sub 5% din cursele de tranzit) este similară cu cea a țărilor
având caracteristici geografice deosebite, izolate sau de la periferia Europei85. Motivele sunt poziția

85
Transportul feroviar către țările învecinate precum Ucraina sau Republica Moldova este dificil, aceste două
țări utilizând ecartament de cale ferată diferite.

61
țării la extremitatea estică a UE și rețeaua feroviară ineficientă, drept consecință a investițiilor puține
în întreținere, modernizare și dezvoltare continuată a rețelei feroviare. De exemplu, din cei 10.628 km
ai întregii rețele feroviare extinse a României, căile ferate electrificate (duble și simple) însumează
37,92%86. 72,55% (7.711 km) din lungimea totală a rețelei cuprinde căi ferate simple, restul fiind căi
ferate duble. 64,02% din rețeaua feroviară este interoperabilă și în conformitate cu standardele UE.
Figura 24: Transportul feroviar de mărfuri, pe tipuri de transport, pentru principalele întreprinderi, 2018
(cotă % în tone-km)

Țările de Jos
UE-27

România

Croația

Slovacia

Grecia

Norvegia
Bulgaria

Belgia

Lituania
Austria

Slovenia

Elveția

Turcia
Irlanda
Spania
Portugalia

Franța

Cehia

Luxemburg

Danemarca

Muntenegru
Polonia
Finlanda

Suedia
Germania

Estonia

Ungaria

Letonia

Regatul Unit

Macedonia de Nord
Italia

Naționale Încărcări internaționale Descărcări internaționale Tranzit

Notă: Clasamentul țărilor se bazează pe cota transportului național. Cipru și Malta nu au rețea de căi ferate.
Sursă: Eurostat (cod date online: rail_go_typepas)

Sursă: Eurostat (rail_go_tyepas)

Regulamentul (UE) Nr. 913/2010 a inițiat înființarea unei rețele feroviare europene pentru transport
competitiv de mărfuri, stabilind reguli, de ex. pentru selecția, organizarea și administrarea
coridoarelor de transport. Până în prezent au fost stabilite nouă Coridoare Feroviare de Marfă (RFC)
pe axele europene de transport, România făcând parte din RFC 7, Orient/Est-mediteraneean. Acesta
este cel mai lung dintre cele 9 coridoare, conectând Germania, Republica Cehă, Austria, Slovacia,
Ungaria, România, Bulgaria și Grecia.
În România, RFC 7 conectează centre urbane pe două direcții principale (Harta 11):
 Vest-Sud, cu nodurile principale Budapesta – Arad – Vidin, conectând granița vestică a țării
cu Arad și Timișoara, ambele centre urbane importante din Regiunea de dezvoltare Vest
(Arad, cu o economie robustă concentrată în cele 4 zone industriale ale orașului, precum și
în zona liberă către frontieră, și Timișoara, polul regional de creștere), cu granița sudică cu
Bulgaria, prin Craiova, polul de creștere al Regiunii de Dezvoltare Sud-Vest, alt centru cu un
puternic profil industrial (a doua fabrică Ford ca mărime în UE).
 Vest-Est, cu nodurile principale Budapesta – Arad – București – Constanța, făcând legătura
dintre granița vestică cu coasta Mării Negre și portul Constanța, principalul port maritim și

86
CFR SA. 2020. Principalele caracteristici ale rețelei CFR [online]: https://bit.ly/3m2PMwX

62
 fluvial din România, unul dintre principalele centre de distribuție a mărfurilor către alte
porturi la Marea Neagră și către Europa Centrală și de Est pe Coridorul Dunării.

Rutele ocolitoare87, ilustrate în Harta 11 cu linie punctată, relevă importanța rutelor nord-vestice și
sudice de transport mărfuri din Romania, evidențiind și legătura cu punctele de trecere a frontierei și
relațiile transfrontaliere care leagă (1) Cluj-Napoca și Oradea de Biharkeresztes (HU), unde Oradea
este nod principal cu mare potențial de dezvoltare ca nod logistic, și (2) București de Ruse (BG), prin
Giurgiu (în prezent, traficul este deviat prin Videle din cauza prăbușirii podului de cale ferată de la
Grădiștea în 2005). Cu toate acestea, ruta Craiova-Videle-București conectează centrele urbane din
sudul României și cele de pe traseul Dunării cu portul Constanța.
După cum este ilustrat în Harta 11, căile ferate române asigură cea mai scăzută viteză maximă de pe
RFC 7, atingând între 60 și 80 km/h pe majoritatea tronsoanelor. Peste 350 km de linii de cale ferată
de pe acest coridor necesită modernizare, însă proiectele încă sunt în faza de implementare (extinsă
din perioada de programare 2007-2014). Cele mai ridicate viteze sunt înregistrate între granița RO-HU
și Arad, precum și între Arad și Constanta, București și Brazi, lângă Ploiești.
Pe lângă legăturile lipsă, precum legătura directă între București și Ruse, există legături importante
slab dezvoltate, ceea ce afectează viteza, performanța și atractivitatea acestor rute pentru transportul
mărfurilor, cu un posibil impact asupra dezvoltării și competitivității economice regionale:
 Legătura Püspökladány (HU) – Oradea – Cluj-Napoca nu este electrificată, în timp ce
tronsonul Püspökladány (HU) – Oradea este prevăzut cu cale ferată simplă
 Craiova-Vidin și Videle-Giurgiu-Ruse sunt două legături neelectrificate, cu cale ferată simplă
 Și legăturile Timișoara-Orșova-Filiași și Simeria-Târgu Jiu – Filiași au cale ferată simplă

Harta 11: Coridorul Feroviar de Marfă 7

Sursă: http://www.rfc7.eu/interactive_map

87
Rutele ocolitoare ar trebui să prezinte caracteristici (referitoare la lungimi permise ale trenurilor, gabarite de
încărcare, sarcini pe osie etc.) care să le permită, în anumite puncte, reorientarea trenurilor cu afectarea într-o
măsură cât mai mică a eficienței operaționale

63
Alte legături importante, precum București-Alexandria-Craiova-Timișoara (alternativa est-vest) sau
București-Buzău-Bacău-Suceava/Iași, deși sunt electrificate, includ doar câteva tronsoane pe care
trenurile pot atinge până la 120 km/h (aproximativ jumătate din întreaga lungime).
Orașe industriale importante precum Pitești (uzina Dacia), Galați (șantierul naval Damen și combinatul
Arcelor Mittal) sau Brăila dispun de conexiuni feroviare slabe. În Pitești se poate ajunge doar pe o linie
neelectrificată, în timp ce pe liniile de cale ferată care deservesc Brăila și Galați trenurile nu depășesc
100 km/h. Calitatea căilor ferate afectează și performanța economică a orașelor mari din nord-estul
României, cum ar fi Bacău, Iași sau Suceava – Botoșani.
Probleme specifice de conectivitate sunt vizibile în partea sudică a țării, și în special în zona de trecere
a frontierei România-Bulgaria, de-a lungul Dunării, cauzate de calitatea slabă a infrastructurii și de
numărul limitat de puncte de trecere (doar 2 puncte de trecere de-a lungul Dunării88). Aceste aspecte
afectează eficacitatea transportării bunurilor și a extinderii serviciilor dincolo de granițe, limitează
mobilitatea forței de muncă și agravează disparitățile regionale în unele dintre cele mai sărace regiuni
ale Europei.
5.2.2. Condițiile transportului rutier de mărfuri se îmbunătățesc lent
În ce privește transportul rutier de mărfuri, performanța anuală a transportului de mărfuri este
măsurată în tone-kilometri. România a înregistrat a treia creștere ca mărime în tone-kilometri în UE în
ultimii 10 ani (atât în intervalul 2010-2019, cât și în intervalul 2014-2019), depășind țara învecinată
Ungaria, al cărei avans de creștere a început în 2015. De asemenea, România este a treia țară din UE
în ce privește cota transportului internațional de mărfuri (Figura 25), după Polonia și Spania.
Figura 25: Transportul rutier internațional de mărfuri, 2018 (cotă % în tone-km)

Alte state
membre
20,3%
Polonia
29,8%

Slovenia
3,0%
Portugalia
3,3%
Ungaria
3,7%
Slovacia
4,3%
Spania
Țările de Jos 11,9%
5,1%
Lituania România
5,9% Germania
6,6%
6,0%

Sursă: Eurostat (road_go_ta_tott)

Performanța îmbunătățită a transportului rutier de mărfuri în România, în ultimii ani, se datorează în

parte creșterii lente, însă constante a rețelei de autostrăzi (+544 km din 2009 până în 2019),
optimizând conectivitatea Est-Vest pe ruta Constanța (principalul port de căi navigabile maritime și
fluviale din România) - Arad (punct de trecere a graniței către Europa Centrală și de Vest). Cu toate

88
Au fost numărate doar punctele de trecere peste Dunăre din regiunea transfrontalieră. Există o linie
suplimentară care leagă orașul Medgidia de Bulgaria, însă nu traversează Dunărea și nu mai este utilizată.

64
acestea, în materie de acoperire, rețeaua de autostrăzi a României este încă slab dezvoltată, cu 0,04
km/1000 de locuitori (creștere de 223% față de 2009), aproape jumătate din valoarea atinsă de
Polonia - 0,1 km/locuitor (creștere de 186% între 2009 și 2019). Intervențiile curente planificate și în
curs de implementare ar dubla cel puțin totalul de kilometri de infrastructură rutieră de mare viteză
(autostrăzi și drumuri expres) din România. Segmentele de autostradă și drum expres în prezent în
construcție însumează 409 km (121 km de drumuri expres și 288 km de autostrăzi) și au ca termen de
execuție 2023, cu excepția secțiunii Curtea de Argeș-Pitești de pe A1 (Lotul 5), cu finalizare în 2025.
În prezent, principalele blocaje din rețeaua infrastructurii rutiere de mare viteză, care includ
segmentul lipsă Sibiu-Pitești al autostrăzii A1, limitează accesibilitatea și atractivitatea centrelor
urbane către partea vestică a A1 (Nădlac-Sibiu) și drumul de centură al Bucureștiului (drumul de
centură/A0), care ar lega A1, Vestul și A2 de Est. În plus, conexiunile Nord-Sud și Est-Vest, care leagă
centrele urbane din centrul și estul României, urmează a fi modernizate până în 2030 în cadrul rețelei
centrale a TEN-T (Harta 12). În acest moment, centre urbane mari din Est (de ex. Iași – polul regional
de creștere al Regiunii de Dezvoltare Nord-Est) și din Nord (de ex. Baia Mare, Satu Mare sau Bistrița)
nu au deloc acces la infrastructura rutieră de mare viteză.
Harta 12: Rețeaua centrală și extinsă a TEN-T

Sursă: https://ec.europa.eu/transport/infrastructure/tentec/tentec-portal/map/maps.html

În ce privește complementaritatea între transportul rutier și cel feroviar de mărfuri și potențialul de

multimodalitate, principalele terminale feroviar-rutiere (din rețeaua centrală TEN-T) sunt București,
Timișoara și Craiova, care urmăresc ramura sudică sau coridorul Orient/Est-mediteraneean și
conectează județele și centrele urbane active din industria auto. În plus, rețeaua extinsă a TEN-T
include terminale feroviar-rutiere în Brașov, Cluj-Napoca, Câmpia Turzii și Suceava.
5.2.3. Transportul fluvial rămâne un avantaj important pentru sectorul românesc de
transport
Transportul fluvial este, de asemenea, în declin, pe Dunăre existând secțiuni importante cu adâncime
fluvială insuficientă, în principal între Turnu Măgurele și Călărași. Rețeaua portuară slab dezvoltată

65
(mai ales în privința capacității) și conectivitatea deficitară în interiorul țării sunt motive suplimentare
pentru statutul Dunării de coridor neperformant de transport.
Transportul de mărfuri pe căi navigabile interioare este dominat de Țările de Jos și Germania, cu o cotă
de 35% fiecare (în milioane tone-kilometri), urmate de România, cu 9% și Belgia, cu 8% (Figura 26).
Figura 26: Transportul fluvial de mărfuri, 2019 (milioane de tone-km)

1% 1%
1% 1% 0%
Netherlands
Țările de Jos
4%
5% Germania
Germany

România
Romania
8% 35% Belgia
Belgium
Franța
France
Bulgaria
Bulgaria
9%
Ungaria
Hungary
Austria
Austria
Slovacia
Slovakia
Croația
Croatia
35%
Altele
Others

Sursă: Eurostat (iww_go_atygo)

România beneficiază de prezența Dunării, considerată de mult timp una dintre cele mai importante
căi fluviale ale Europei. Dunărea leagă Marea Neagră de un mare număr de porturi din țările Europei
de Sud-Est și Centrale având conexiuni suplimentare cu Europa Occidentală (Germania și Canalul Rin-
Main-Dunăre) și cu marile porturi de la Marea Nordului. Potențialul Dunării se bazează în principal pe
numărul țărilor deservite și pe legătura cu Marea Neagră și, mai departe, cu Orientul. Cu toate acestea,
cantitatea de mărfuri transportată pe diferite porțiuni ale Dunării rămâne în continuare de 10 ori mai
mică decât pe cele mai performante căi fluviale ale Europei (Figura 26).
Potrivit Eurostat, România dispune de 29 de porturi interne, toate situate pe traseul Dunării și pe
brațele acesteia. Principalele probleme ce reduc performanța Dunării în ce privește transportul fluvial
în România includ o serie de blocaje, adâncimea fluviului și capacitatea porturilor (inclusiv conexiunile
lor din interiorul țării). Cele mai multe puncte critice, cu referire la adâncimea fluviului, care afectează
navigabilitatea pe Dunăre, se află în porțiunile dintre Turnu Măgurele și Călărași unde, din cauza
secetei, adâncimea Dunării scade sub 2,5m pe timpul anului. Majoritatea porturilor de pe segmentul
românesc (dar și de pe cel bulgar) al Dunării nu dispun de o infrastructură performantă de transport
care să poată deservi o arie mai vastă în interiorul țării și nici unul dintre acestea nu este deservit de
o autostradă, excepție fiind Constanța. În ce privește legăturile cu rețeaua feroviară europeană de
transport mărfuri, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Giurgiu, Cernavodă și Constanța sunt deservite de
coridorul Orient/Est-mediteraneean însă, exceptând Constanța și Cernavodă, celelalte porturi sunt
conectate prin căi ferate cu performanțe scăzute (neelectrificate, simple, de mică viteză și în stare
proastă).

66
 Harta 13: Performanța de transport a transporturilor fluviale ale UE
Canalele vest-
germane
4 miliarde TKM
Axa Elba PERFORMANȚA TRANSPORTULUI ÎN PRINCIPALELE
Nord-Sud 3 miliarde TKM BAZINE HIDROGRAFICE EUROPENE (ÎN MLD. TKM)
60 miliarde TKM

Canalul Mittelland
3 miliarde TKM
Rinul Tradițional
40 miliarde TKM
Canalul Main-
Dunăre
1 miliard TKM

3 miliarde TKM 3 miliarde

TKM
Sena
4 miliarde TKM

Dunărea
Ron-Saone
25 miliarde TKM
1 miliard TKM

Sursă: http://www.inlandnavigation.eu/

Cu referire la mărfurile manipulate, porturile din România sunt mai dezvoltate decât cele de pe malul
bulgar al Dunării. Înregistrând 12,07 și 20,33 milioane de tone de bunuri încărcate și descărcate în
2018, respectiv 2019, Constanța ocupă locul secund între căile fluviale ale UE, după Duisburg. Galați,
al doilea port intern că mărime din România, ocupă locul 19 la nivel european. Constanța și Galați89 au
înregistrat cea mai mare creștere a cantității de bunuri manipulate la nivelul primelor 20 de porturi
interne din Europa, între 2014 și 2019.
În ce privește capacitatea, mărfurile manipulate și accesibilitatea în interiorul țării, Constanța este cea
mai dezvoltată zonă portuară din regiune, având principalul port de transporturi maritime, cât și
fluviale din România și funcționând ca verigă esențială între Dunăre și Marea Neagră. Un avantaj
important al portului Constanța îl reprezintă conexiunile sale interne puternice (autostradă și căi
ferate modernizate), în special posibilitatea de a ajunge la București în aproximativ 2 ore. Celelalte
porturi din România de pe traseul Dunării rămân noduri comerciale regionale sau locale importante,
9 dintre acestea înregistrând peste 1 milion de tone de bunuri gestionate. În total, cantitatea de bunuri
gestionate de porturile interne ale României a rămas constantă, cu foarte puține variații în intervalul
2014-2018, și a înregistrat o creștere în 2019, posibil datorită lucrărilor de dragare de-a lungul Dunării
și intervențiilor de îmbunătățire a conectivității în interiorul țării (căi ferate și drumuri).

89
În prezent, platforma multimodală Galați este modernizată cu ajutorul fondurilor UE (Programul Operațional
pentru Infrastructură Mare).

67
Figura 27: Bunuri încărcate și descărcate în porturi în transportul pe căi navigabile interioare, topul primelor
5 porturi din România

25.000.000

20.000.000

15.000.000

10.000.000

5.000.000

0
Constanta Galati Tulcea Calarasi Giurgiu

2014 2015 2016 2017 2018 2019

Sursă: Eurostat (iww_go_aport)

5.2.4. Conectivitatea limitată în interiorul țării îngreunează valorificarea transportului

maritim în România
Transportul maritim de mărfuri din Europa este dominat de Țările de Jos, care au înregistrat cel mai
mare volum gestionat de mărfuri transportate maritim în 2018 (605 milioane de tone, 16,9% din
totalul UE), urmate de Italia și Spania, cu aproximativ 14% din totalul UE. Cu 49,1 milioane de tone,
România ocupă locul 19 în cadrul UE. În ce privește topul porturilor de mărfuri din UE, 11 dintre
primele 20 de porturi din 2018 erau situate la Marea Mediterană, 8 pe coasta europeană a Mării
Nordului, iar celelalte porturi pe coasta Atlanticului.

68
 Harta 14: Top 20 porturi de mărfuri și alte porturi principale de mărfuri din 2018, după greutatea brută a
bunurilor manipulate

Primele 20 de porturi figurează în ordinea activității lor de Granițe administrative:

manipulare, ilustrată prin bare. Cartografie:
Proiect cartografic: GISCO-2240

100 de milioane de tone

1 - 5 Mil.
5 - 10 Mil.
10 - 20 Mil.
> 20 Mil.

Sursă: Eurostat (mar_mg_aa_pwhd)

Constanța este cel mai mare port de la Marea Neagră (Harta 20) și ocupă locul 24 în rândul porturilor
UE în ce privește cantitatea brută manipulată, înregistrând 39,53 milioane de tone în 2018. Prin portul
său maritim, Constanța facilitează fluxuri de ieșire către Orient. Gestionând peste 50,83% din circulația
mărfurilor drept circulație ieșire, România înregistrează o valoare peste media UE de 40,8%.

69
 Figura 28: Greutatea brută a mărfurilor maritime manipulate în toate porturile, pe direcții, 2018 (cotă % în
tone)

Portugalia

Belgia
Polonia
Italia

Germania

Islanda
Danemarca

Grecia
România

Estonia

Turcia
UE-27

Lituania
Malta

Cipru

Țările de Jos

Franța

Finlanda

Regatul Unit
Croația

Slovenia

Irlanda

Spania
Suedia

Bulgaria

Letonia

Norvegia

Muntenegru
De intrare De ieșire

Sursă: Eurostat (mar_mg_aa_cwhd)

Chiar dacă portul of Constanța rămâne un port semnificativ în rețeaua portuară europeană,
potențialul său este în mare măsură nevalorificat. Fiind un punct important din fostul Drum al Mătăsii,
portul Constanța ar putea constitui o poartă esențială către UE. Performanța portului este îngreunată
în primul rând de legăturile feroviare și rutiere incomplete cu TEN-T (blocajul rutier Pitești-Sibiu /
blocajul feroviar Predeal-Brașov-Sighișoara), dar și de faptul că România încă nu face parte din spațiul
Schengen, ceea ce impune controale suplimentare la graniță în transportul bunurilor.
5.2.5. Transportul aerian de mărfuri câștigă teren într-un ritm rapid
Transportul aerian devine din ce în ce mai important pentru transporturile internaționale de mărfuri
și poștă, cu o creștere de peste 20% față de ultimii 10 ani și peste 16 tone transportate în 2019. Cu
aproximativ 45 de mii de tone transportate în 2018 și 2019, România ocupă locul 19 la nivelul UE,
având un rol preponderent regional. În timp ce la nivelul UE domină transportul către exteriorul
uniunii, reprezentând 82% din totalul transporturilor de mărfuri și poștă din UE, aproximativ două
treimi din transporturile de mărfuri și poștă ale României sunt în perimetrul UE.
În prezent, România dispune de 5 aeroporturi care au raportat transporturi de mărfuri și poștă în 2019,
dintre care aeroportul internațional Henri Coandă din București a transportat 81% din totalul de tone,
urmat de Timișoara (11%) și Cluj-Napoca (8%). Atât aeroportul Traian Vuia din Timișoara, cât și Avram
Iancu din Cluj-Napoca se încadrează printre aeroporturile emergente est-europene, aflându-se în
topul primelor cinci aeroporturi în ce privește creșterea din ultimii 10 ani, alături de Burgas din Bulgaria
și Riga din Letonia90. Creșterea se datorează în parte dezvoltării transportului aerian cu costuri scăzute
către aceste destinații.

90
https://airport.nridigital.com/air_sep19/the_briefing_on_european_air_freight

70
 Figura 29: Transporturi aeriene de mărfuri și poștă, în primele 3 aeroporturi din România (tone)

40.000
35.000
30.000
25.000
20.000
15.000
10.000
5.000
0
BUCURESTI/HENRI COANDA airport TIMISOARA/TRAIAN VUIA airport CLUJ NAPOCA/AVRAM IANCU
airport

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019

Sursă: Eurostat

Rețeaua de aeroporturi care gestionează transporturi de mărfuri vine în sprijinul celor mai mari orașe
printr-o activitate industrială importantă. Similar zborurilor de pasageri, transportul aerian de marfă
s-a dezvoltat un urma condițiilor precare ale transportului rutier, feroviar și de pe căile navigabile
interioare.
5.2.6. Coridoarele europene pentru mersul cu bicicleta se opresc la granița cu România
Cu toate că România este traversată de două coridoare Eurovelo (Atlantic – Marea Neagră și Iron
Curtain Trail), nici unul dintre ele nu este finalizat și include o infrastructură și facilități adecvate pentru
biciclete. Ruta Euro Velo 6 (Atlantic – Marea Neagră) este chiar finalizată în toate statele UE, cu
excepția frontierei româno-bulgare. Finalizarea facilităților și a infrastructurii pe traseul Dunării ar
putea asigura o rută favorabilă mersului cu bicicleta de 4450 km, care ar traversa 10 țări, 11 situri
UNESCO și ar lega Marea Neagră de Atlanticul de Nord (Nantes – Franța). Această rută ar asigura un
important coridor turistic și, în plus, ar îmbunătăți masiv navetismul între orașele de pe Dunăre.

5.3. Investiții viitoare

5.3.1. Eliminarea blocajelor de pe coridoarele de transport est-vest rămâne o prioritate
Majoritatea investițiilor planificate în marile infrastructuri de transport (feroviare, rutiere, de apă sau
aeriene) sunt fundamentate în Masterplanul General de Transport al României, adoptat în Septembrie
2016. O prioritate națională rămâne finalizarea Coridoarelor TEN-T, în special Rin-Dunăre. Acest lucru
este evidențiat și în raportul Semestrul European (Comisia Europeană), în care verigile lipsă dintre
Pitești și Sibiu (rutieră) sau Brașov – Sighișoara – Simeria și Arad (feroviară) ar trebui tratate prioritar.
Pe lângă Coridorul Rin – Dunăre, Masterplanul General de Transport al României se axează pe
finalizarea proiectelor deja demarate precum Autostrada A10/A3 (Alba Iulia – Cluj-Napoca – Oradea –
Borș), încercând în paralel și să lege partea nord-estică a României, în special orașul Iași, de rețeaua
de autostrăzi. Coridorul Orient/Est-mediteraneean nu a fost considerat o prioritate de top, iar
demararea proiectelor care vizează această rută a fost planificată pentru perioada de după 2021,
unele chiar după 2030. Studii de fezabilitate sunt în curs de elaborare pentru modernizarea
tronsoanelor de cale ferată Craiova-Caransebeș și Craiova-Calafat.
5.3.2. Prioritățile secundare în materie de autostrăzi continuă să varieze și rămân incerte
Deși Masterplanul General de Transport al României a inclus o listă clară a proiectelor prioritizate
având legături directe cu surse de finanțare, cele mai multe dintre acestea nu erau mature la data
respectivă, lipsindu-le studii de fezabilitate sau prefezabilitate. Prin urmare, fondurile disponibile au

71
fost utilizate în principal pentru a finaliza proiecte deja demarate, precum modernizarea liniilor de cale
ferată 300 și 200 (Rin-Dunăre), a unor segmente din A1, dar și proiecte izolate precum podul peste
Dunăre de lângă Brăila91. În paralel, CNAIR (Compania Națională de Administrare a Infrastructurii
Rutiere) a organizat licitații pentru majoritatea proiectelor rutiere (autostrăzi sau drumuri expres)
cuprinse în Masterplanul General de Transport al României. Cele mai multe studii au ca termen limită
jumătatea anului 2022. Există, totuși, diverse proiecte neincluse în MPGT, cum ar fi autostrăzi pentru
care există studii în curs de elaborare: autostrada Baia Mare – Bistrița – Suceava sau autostrada
Timișoara-Moravița sau autostrada Filiași – Târgu Jiu.
Harta 15: Maturitatea proiectelor de autostrăzi din MPGT (și nu numai)

Proiecte majore de Rețeaua TEN-T Nr. de locuitori (2019)

infrastructură rutieră Centrală
planificate (2020) Extinsă
Implementare
Pregătirea implementării Rețeaua rutieră (existentă)
Autostradă
Conceptualizarea și elaborarea ofertelor
Drum național
Studii tehnice Drum județean
Idee
(inclusă în MPGT)

Sursă: Masterplanul General de Transport, CESTRIN, CNAIR

Proiecte a căror implementare a demarat sunt drumul expres Craiova-Pitești, autostrada Turda-Târgu
Mureș, inelul de autostradă din jurul Bucureștiului (A0), segmente din autostrada Turda-Alba Iulia și
unele segmente ale autostrăzii Cluj-Napoca – Oradea (A3). Și autostrada Sibiu-Pitești (principalul
blocaj din rețeaua de autostrăzi) avansează, mai multe segmente fiind în curs de implementare iar
altele în faza de pregătire a implementării. Cu toate acestea, dată fiind complexitatea ridicată a

91
Încă nu există o autostradă sau un drum expres conectat(ă) la noul pod. Sunt în curs de elaborare studii de
fezabilitate și proiecte tehnice, cu definitivare preconizată pentru mijlocul lui 2022.

72
lucrărilor (forme de relief și diverse zone naturale protejate), se preconizează că legătura în cauză nu
va fi definitivată până în 2023, lucrările urmând a fi continuate în următoarea perioadă de programare.
În timp ce progresul fizic în finalizarea coridoarelor TEN-T și a rețelei rămâne lent, cel puțin următorul
cadru multianual de finanțare va demara cu multiple proiecte mature. Situația părând avantajoasă, se
impune o prioritizare a multiplelor proiecte întrucât resursele furnizate de FC și FEDR nu vor fi
suficiente pentru a finanța toate proiectele. Planul de Redresare al UE „Generația Următoare” va
adăuga resurse substanțiale (peste 8 miliarde EUR pentru autostrăzi și drumuri expres), însă, fondurile
vor fi în continuare insuficiente pentru a lega cele mai importante orașe din România. De aceea se
impune o actualizare a Masterplanului General de Transport, toate aceste proiecte necesitând o
modelare corectă în vederea prioritizării. Probabil cele mai importante decizii vor fi selectarea uneia
dintre cele 4 autostrăzi propuse și prioritizarea anumitor segmente. În prezent, doar Ploiești-Buzău-
Bacău-Suceava / Iași sau Târgu Mureș – Iași sunt incluse în Rețeaua Centrală TEN-T, fiind astfel eligibile
pentru finanțare MCE (Mecanismului de Conectare a Europei)92. Autostrada Brașov – Bacău face parte
din Rețeaua Extinsă TEN-T, în timp ce drumul expres Dej-Bistrița – Suceava nu face parte din rețeaua
TEN-T și nu poate accesa, astfel, finanțare UE.

92

CEF - Connecting Europe Facility

73
 Harta 16: Proiecte de autostrăzi pregătite pentru finanțare UE

Rețeaua TEN-T Proiectele propuse pentru fonduri UE Nr. de locuitori

Centrală Planul de Redresare și Reziliență în orașe(2019)
Extinsă Programul Operațional de Transport

Rețeaua rutieră (existentă) Drumuri de centură (orașe)

Autostradă Existente
Drum național În curs de execuție (incl. faza de ofertare)
Drum județean Incluse în viitoare autostrăzi
Autostradă / drumuri expres
Lipsă
în fază de implementare
Autostradă / drumuri expres
în fază de planificare

Sursă: Masterplanul General de Transport (MPGT), CESTRIN, Planul Național de Redresare și

Reziliență, INS

O primă asociere a unor proiecte complexe de autostrăzi cu viitoare fonduri UE a fost publicată în
noiembrie 2020. Chiar dacă documentul încă este în faza consultării publice, se pot distinge priorități
în materie de finanțare. Programul Operațional de Transport va fi utilizat în principal pentru a finaliza
Rețeaua Centrală TEN-T, însă include și autostrăzi planificate pentru perioada de după 2030 în MPGT,
cum ar fi București-Alexandria-Craiova (nu există studii elaborate). Întrucât segmentul de autostradă
Târgu Mureș – Târgu Neamț a fost considerat dificil (deși face parte din Rețeaua Centrală TEN-T),
autostrada Brașov – Bacău, din cadrul Rețelei Extinse TEN-T, a fost prioritizată. Autostrăzile care leagă
orașele din Regiunile de Dezvoltare Nord-Est și Nord-Vest de restul rețelei urmează se fi finanțate prin
Planul Național de Redresare și Reziliență (finanțat prin Planul de Redresare al UE ”Generația
Următoare”). Dat fiind progresul lent al autostrăzii Târgu Mureș – Târgu Neamț, orașe mari precum
Iași, Suceava și Botoșani continuă să fie separate de Vestul Europei. Planul Național de Redresare și
Reziliență urmează să finanțeze legătura cu Bucureștiul iar Programul Operațional de Transport va
finanța legătura cu Brașov, însă ambele sunt legături indirecte cu Vestul Europei, ceea ce îngreunează

74
semnificativ dezvoltarea potențialului acestor orașe. De asemenea, și orașe precum Reșița, Drobeta-
Turnu-Severin sau Târgu Jiu vor rămâne în afara principalei rețele rutiere de transport. Pentru acestea
nu există proiecte de autostrăzi în fază de planificare. Pe de altă parte, pentru orașe industriale și
turistice importante precum Brăila, Galați și Tulcea există autostrăzi în fază de planificare, însă acestea
nu sunt încă incluse în viitoarele programe de finanțare.
Figura 30: Orizontul estimat de timp pentru conectarea orașelor de autostrăzi

1%
10%
4% 2%

83%

Deja conectate
Already connected Până
By 2023în ByPână
2027în Dacăifproiectul
By 2027 the TEN-TTEN-T
coreva fi
project După
After 2027
2023 2027 implementat până în 2027 2027

Sursă: calcule proprii

Având în vedere că viitoarele programe și priorități de finanțare sunt încă preliminare, o abordare
pesimistă ar fi concentrarea pe progresul proiectelor curente și pe finalizarea Rețelei Centrale TEN-T.
Urmărind evoluția proiectelor de autostrăzi, este foarte probabil ca până în 2023 (sau chiar 2025) doar
11% dintre orașele României să aibă acces direct la o autostradă. Dacă A1 ar fi definitivată, cel mai
probabil după 2025, procentul orașelor conectate la o autostradă va crește până la 15% (46), în timp
ce, dacă ar fi definitivat coridorul TEN-T Târgu Mureș – Iași, valoarea ar ajunge până la 17% (53). Fără
a construi o autostradă care poate lega partea de est a României de rețeaua TEN-T, aproape jumătate
din populația regiunii va rămâne izolată. Acest lucru va încetini și mai mult creștere economică a
orașelor din regiunea estică a României (în special orașele de dimensiune mică și mijlocie) și le va
îngreuna suplimentar efortul de a a-și păstra populația.
5.3.3. Orașele din afara rețelei prioritare de autostrăzi riscă să rămână fără drumuri de
centură
Extinderea rețelei naționale de autostrăzi va facilita, de asemenea, dezvoltarea drumuri de centură
sau variante ocolitoare pentru orașe, în paralel cu noile autostrăzi. Din nefericire, există în continuare
diverse orașe fără o drumuri de centură, dar care sunt tranzitate de fluxuri ridicate de trafic greu.
Deoarece acestea riscă să rămână fără drumuri de centură, viitoarele proiecte de mobilitate urbană
vor fi dificil de implementat. Situația este și mai problematică pentru orașele mici care nu dispun de
un drum secundar pentru devierea traficului de mărfuri. Pentru a soluționa această problemă, ar
trebui să fie disponibilă la nivel național finanțare dedicată echipării orașelor mici cu drumuri de
centură. Aceste proiecte ar trebui să fie prioritizate în cadrul reviziei MPGT, sau cel puțin aplicând
modelul național de transport.

75
5.3.4. Investițiile în rețeaua feroviară națională rămân minime
Progresul pare a avea un ritm mai lent la nivelul căilor ferate. În acest sector, doar linia 300 Cluj-
Napoca – Oradea și linia 901 Jilava-Giurgiu au fost ofertate (proiectare și construcție), în timp ce au
loc lucrări pe linia 300 Brașov-Sighișoara-Deva și pe legătura între gara București Nord și Aeroportul
Internațional Otopeni. Pentru alte proiecte, precum Roman – Iași – Ungheni sau Craiova – Caransebeș
(aparținând de circuitul coridorul Orient/Est-mediteraneean – rețeaua TEN-T), există studii în curs de
elaborare, însă încă nu au fost alocate fonduri UE în următoarea perioadă de programare. Doar liniile
de cale ferată Oradea – Cluj-Napoca și Arad-Timișoara (coridorul Rin-Dunăre – TEN-T) – Caransebeș
beneficiază de fonduri pregătite în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență.
5.3.5. Vor apărea aeroporturi noi în timp ce aeroporturile mici, recent modernizate, se
luptă să supraviețuiască
Harta 17: Arii de acoperire (60 min) pentru aeroporturile existente și viitoare din România

Rețeaua rutieră (existentă) Izocrona deplasării cu autoturismul Izocrona deplasării cu autoturismul

Autostradă (min) pentru un aeroport funcțional (min) pentru un aeroport
nefuncțional sau în curs de execuție
Drum național
Drum județean

Sursă: modelare izocronică prin intermediul Openrouteservice

76
Rețeaua aeroportuară efectivă a României s-a dezvoltat rapid, în special datorită puținelor alternative
de transport (rutier, feroviar sau pe căi navigabile interioare). Totuși,93 în ultimii ani, aproape toate
aeroporturile, cu excepția celor mai mari, reușesc cu greu să atragă pasageri. Aeroporturi precum Baia
Mare, Oradea, Satu Mare sau Constanța a redus numărul destinaților deservite și, totodată, numărul
pasagerilor transportați. Alte aeroporturi precum Tulcea sau Arad au fost modernizate în ultimii ani,
însă nu au reușit să atragă operatori de zbor. În cazul celui din Arad, cauzele vizează în principal
proximitatea față de aeroportul Timișoara, pe lângă faptul că noua autostradă chiar a extins aria de
acoperire a aeroportului din Timișoara. Pe de altă parte, cazul aeroportului din Tulcea are, probabil,
legătură cu cererea turistică insuficientă pentru Delta Dunării. Chiar și în aceste condiții cu aeroporturi
aflate în declin, Brașov continuă să își construiască aeroportul internațional, bazându-se pe fluxuri
ascendente de turiști, dar și pe poziția sa de centru industrial important. Aeroportul din Tulcea fiind
închis, sistemul urban Galați-Brăila, care cuprinde peste 400.000 de locuitori și activități industriale
majore, rămâne fără aeroport.

93
Fără a include pandemia de COVID-19.

77
6. GUVERNANȚA MOBILITĂȚII URBANE A ORAȘELOR DIN
ROMÂNIA
6.1. Organizarea instituțională pentru asigurarea transportului urban
Orașele sunt noduri în care diferite rețele de transport se intersectează: ele găzduiesc o diversitate de
infrastructuri de transport fiind totodată modelate într-o anumită măsură de serviciile și infrastructura
de transport. Serviciile publice în domeniul transportului se încadrează în mai multe categorii (Tabelul
4), în funcție de tipul de transport și de nivelul de furnizare a serviciilor, și deși în multe cazuri au un
impact semnificativ asupra dezvoltării orașelor, ele sunt guvernate de niveluri administrative
superioare, ceea ce poate avea drept rezultat abordări necoordonate sau suprapuneri în termeni de
responsabilități și mandate ale părților interesate.
Tabelul 4: Servicii de transport și niveluri administrative corespunzătoare

Tip de transport Nivel administrativ

Transport aerian Serviciul este furnizat exclusiv la nivel central

Transport naval Serviciul este furnizat exclusiv la nivel central

Transport feroviar Serviciul este furnizat exclusiv la nivel central

Serviciul național și
internațional de Serviciul este furnizat la nivel central
transport public

Serviciul de transport public local, reglementat de Legea 92/2007, implică

Transport
o strânsă cooperare între, pe de o parte autoritățile administrației publice
rutier
locale, consilii județene și locale, și organele subordonate ale Ministerului
Serviciul local de
Transportului, Infrastructurii și Comunicațiilor (ARR, AMTB, în cazul
transport public
regiunii București-Ilfov) și pe de altă parte între autoritățile administrației
publice locale și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile
Comunitare de Utilități Publice - ANRSC.

 Serviciile de transport și infrastructură ar trebui abordate într-o manieră coordonată și

integrată, deși părțile interesate responsabile pot fi diferite.

Diverse părți interesate sunt implicate în furnizarea de servicii, dar și în dezvoltarea, mentenanța și
operarea infrastructurii pentru fiecare categorie, inclusiv părți interesate la nivel național și local, atât
publice cât și private, așa cum se arată în Tabelul 4. Acest fapt necesită atât o coordonare orizontală
și verticală, cât și cooperarea între mai multe părți interesate pentru asigurarea transportului urban,
dar și pentru dezvoltarea urbană și metropolitană.
 În cazul serviciilor de transport furnizate la nivel central cu impact asupra orașelor,
principalele probleme se referă la infrastructura de transport și includ nevoia de aliniere
strategică și abordări integrate comune, întârzieri sau respingeri ale cererilor de aprobare
sau managementul dării în exploatare a infrastructurii sau a proprietăților, birocrație și
proceduri anevoioase.

78
De exemplu, în cazul transportului aerian, din cauza reglementărilor privind zborurile și dezvoltarea
urbană, aeroporturile sunt în cea mai mare parte situate în zone peri-urbane/metropolitane. Acest
fapt duce la apariția nevoii de cooperare între municipalitatea de bază, localitatea care găzduiește
aeroportul, consiliul județean (administratorul aeroportului) și furnizorul (furnizorii) serviciului de
transport public în scopul furnizării de servicii de transport către/din zonă, al dezvoltării infrastructurii
de transport și al încurajării multimodalității. Existența unei autorități/asociații metropolitane de
transport facilitează asigurarea transportului care leagă orașele de aeroporturile lor. În cazul
transportului feroviar, domeniile și aspectele legate de cooperare sunt mai complexe. Pe de o parte,
integrarea și colaborarea pe proiecte sunt limitate, din pricina deținerii terenului și a infrastructurii și
a accesului diferențiat la finanțare – Compania națională de căi ferate (CFR) gestionează căile ferate și
infrastructura aferentă (de exemplu, căile ferate, pasarelele, pasajele etc.), concentrându-și investițiile
pe intervenții izolate, adesea fără legătură cu strategiile orașelor. În mod similar, autoritățile
administrației publice locale au avut acces la finanțarea POR pentru mobilitate urbană și reabilitare
urbană și, deși în anumite cazuri au avut drept țintă zonele învecinate infrastructurii feroviare, și-au
dezvoltate proiectele (de exemplu, hub-uri intermodale, spații publice etc.) în mod individual. Luând
în considerare interesul în creștere al orașelor față de transportul feroviar urban/metropolitan (de
exemplu, Cluj-Napoca, Sibiu etc.), precum și rolul stațiilor de căi ferate și al spațiilor urbane
înconjurătoare (de exemplu, piețe) ca porți pentru orașe și localități, promovarea cooperării și
încurajarea proiectelor integrate ar putea fi realizate prin mecanisme de finanțare pentru mobilitatea
urbană/metropolitană și proiecte de regenerare urbană, care ar susține și reabilitarea unor căi
feroviare secundare în zonele metropolitane. Pe de altă parte, în cazurile în care orașele au acces la
finanțare și necesită doar aprobarea autorităților naționale (de exemplu, CFR), întârzierile sau, în
anumite cazuri, respingerea pot duce la pierderea finanțării. În acest sens, procesele de aprobare și
sprijin ar trebui simplificate, profitându-se de oportunitățile de dezvoltare și finanțare.
În cazul transportului rutier gestionat la nivel central, printre aspectele instituționale se numără:
 Suprapunerea rolurilor în managementul, reabilitarea și modernizarea drumurilor naționale
din zonele urbane – în timp ce sectoarele rutiere naționale din zonele intravilane ale orașelor
mari se află, conform legii94, sub administrarea consiliilor locale respective, există o varietate
de scenarii în care lucrările trebuie efectuate de către Compania Națională de Administrare a
Infrastructurii Rutiere (CNAIR), în funcție de prioritatea și obiectivele intervențiilor. De
asemenea, autoritățile naționale pot prelua sectoare rutiere aflate în administrarea orașelor
pentru a derula proiecte de interes european/național/județean sau local incluse în programe
naționale. Întrucât multe din aceste drumuri fac parte din structura urbană, mai ales în cazul
orașelor care nu au drumuri de centură și/sau al localităților, dezvoltarea de parteneriate
pentru proiecte complexe care asigură și funcționalitatea urbană a drumurilor respective ar fi
importantă.

 Birocrația și procedurile anevoioase referitoare la preluarea administrării sectoarelor rutiere

de la nivel local până la nivel național și vice versa – în funcție de necesitățile de intervenție și
natura proiectului, autoritățile locale sau centrale pot prelua administrarea sectoarelor rutiere
din localități. Cu toate acestea, acesta este un proces complex, implicând aprobarea
administratorului drumului, hotărârea Guvernului, precum și o serie de obligații, care ar putea

94
Hotărârea Guvernului 43/1997 privind regimul drumurilor

79
 descuraja orașele, în special pe cele mai mici, cu capacitate administrativă și resurse limitate,
să ia măsurile necesare, în defavoarea dezvoltării locale.

 Accesul la finanțare și capacitatea administrativă reprezintă aspecte care afectează în special

orașele mai mici, cu o capacitate limitată de abordare a problemelor complexe legate de
transport. Orașele au dreptul, conform legii95, să dezvolte și să implementeze proiecte de
mobilitate metropolitană/peri-urbană și infrastructură rutieră, inclusiv drumuri de centură și
legături la rețeaua TEN-T și la transportul public (inclusiv transportul feroviar metropolitan).
Această abordare va simplifica dezvoltarea și implementarea proiectelor metropolitane care
utilizează fonduri europene și va îmbunătăți conectivitatea și calitatea mediului urban în
centrele urbane mai mari și, dacă se dovedește de succes, ar putea fi extins la dezvoltare altor
proiecte complexe cum ar fi de exemplu hub-urile intermodale sau multimodale.

95
ORDONANȚA DE URGENȚĂ privind unele măsuri referitoare la susținerea dezvoltării teritoriale a localităților
urbane și rurale din România cu finanțare din fonduri externe nerambursabile, precum și unele măsuri
temporare de sprijin ale acestora

80
 Tabelul 5: Harta serviciilor de transport în comun și a infrastructurii din România

Parte interesată Categorie parte interesată Rol parte interesată Finanțare

Transport aerian

Ministerul Transporturilor, Administrația centrală/instituții Furnizarea de servicii și managementul infrastructurii – Buget de stat
Infrastructurii și Comunicațiilor dezvoltarea, implementarea și aplicarea și supravegherea
reglementărilor, supravegherea siguranței zborurilor,
certificări pentru agenții și personalul aeronautic, aprobarea
lucrărilor

Autoritatea Aeronautică Civilă Administrația centrală/instituții Furnizarea de servicii – supravegherea reglementărilor, Tarife percepute de la utilizatori
Română regulilor, procedurilor și instrucțiunilor pentru aeronautica
civilă

Administrația Română a Serviciilor de Administrația centrală/instituții Furnizarea de servicii –managementul traficului aerian, Tarife percepute de la utilizatori
Trafic Aerian (ROMATSA) servicii de trafic aerian

Furnizori de servicii de transport Societăți private și societăți Furnizarea de servicii – furnizarea de servicii de transport Bugete proprii/finanțare privată, tarife
aerian (companii) naționale (TAROM) percepute de la utilizatori

Consilii județene, societăți naționale Organe subordonate Managementul infrastructurii – Administrarea și Bugete publice, fonduri externe
(de exemplu în cazul Bucureștiului, administrației județene/societăți exploatarea aeroporturilor nerambursabile (fonduri UE, în funcție de
Constanței) naționale prioritățile de finanțare pentru perioada de
programare 2021-2027)

Transport naval

Ministerul Transporturilor, Administrația centrală/instituții Furnizarea de servicii și managementul infrastructurii – Buget de stat
Infrastructurii și Comunicațiilor activitățile de reglementare, autorizare, coordonare,
inspecție, control, supraveghere și certificare a
infrastructurii de transport naval maritim și fluvial, navele,
activitățile de transport, activitățile aferente și auxiliare și
certificarea personalului; responsabilități de reglementare,
control și finanțare

81
Parte interesată
Autoritatea Navală Română
Centrul Român pentru Pregătirea și
Perfecționarea Personalului din
Transporturi Navale (CEROAV)
Administrații portuare și/sau ale
căilor navigabile
Operatori de transport naval
Ministerul Transporturilor,
Infrastructurii și Comunicațiilor
Agenția de Investigare Feroviară
Română (AGIFER)
Centrul Național de Calificare și
Instruire Feroviară (CENAFER)
Categorie parte interesată
Administrația centrală/instituții
Administrația centrală/instituții
Societăți naționale
Societăți private
Administrația centrală/instituții
Administrația centrală/instituții
Administrația centrală/instituții
Rol parte interesată
Furnizarea de servicii – responsabilități de reglementare și
control; autoritatea centrală specializată în domeniul
siguranței navigației și al securității navelor
Furnizarea de servicii – Educația și pregătirea profesională și
perfecționarea personalului din transporturile navale
române
Managementul infrastructurii – implementarea politicii
portuare și fluviale, coordonarea activităților efectuate în
porturi și pe căile navigabile fluviale și implementarea de
programe pentru dezvoltarea infrastructurilor portuare și
fluviale; administrarea porturilor și căilor navigabile fluviale,
monitorizarea sau asigurarea furnizării de servicii legate de
siguranță și activitățile aferente
Furnizarea de servicii – furnizarea de servicii de transport
Transport feroviar
Furnizarea de servicii și managementul infrastructurii –
autoritatea de stat în domeniul transportului feroviar,
asigurând dezvoltarea și siguranța transportului feroviar;
responsabilități de reglementare, control și finanțare
Furnizarea de servicii – investigarea accidentelor feroviare
și de metrou și a altor evenimente
Furnizarea de servicii - instruirea-calificarea, perfecționarea
și verificarea periodică a personalului cu atribuții în traficul
feroviar și siguranța transporturilor și calitatea serviciilor
feroviare, participarea la autorizarea personalului cu
responsabilități în domeniul siguranței traficului feroviar
82
Finanțare
Buget de stat, tarife percepute de la
utilizatori
Venituri proprii din tarife percepute de la
utilizatori, fonduri externe nerambursabile
(fonduri UE)
finanțarea modernizării și dezvoltării
infrastructurii de transport naval public este
asigurată de la bugetul de stat și/sau din
surse externe (de exemplu fonduri
europene). Finanțarea lucrărilor de
mentenanță și reparații și cheltuielile
operaționale ale infrastructurii de transport
naval vor fi asigurate din veniturile proprii
ale administrațiilor.
Bugete proprii/finanțare privată, tarife
percepute de la utilizatori
Buget de stat
Venituri proprii
Buget de stat
 Parte interesată Categorie parte interesată Rol parte interesată Finanțare

Autoritatea Feroviară Română (AFER)
Administrația centrală/instituții
Furnizarea de servicii – organ tehnic specializat în domeniul
transportului feroviar, inclusiv transportul feroviar urban și
metroul; responsabilități de reglementare și control, inclusiv
aprobarea tehnică a vehiculelor de transport și aprobarea și
supravegherea operatorilor de transport feroviar urban
venituri proprii din furnizarea de servicii
specifice pe baza tarifelor stabilite prin lege;
valorificarea unor produse din activitățile
proprii și aferente, servicii etc.

Compania națională de căi ferate
(CFR)9697
Societate națională pe acțiuni,
organizată pe trei nivele: central,
regional (opt Sucursale Feroviare
Regionale, cu sediile în București,
Craiova, Timișoara, Cluj, Brașov,
Iași, Galați și Constanța) și
subunitățile de bază
Managementul infrastructurii – managementul Alocări de la bugetul de stat; venituri
infrastructurii feroviare și al activelor feroviare auxiliare98 generate din tariful de utilizare a
infrastructurii, din chirii și din valorificarea,
pe plan intern și pentru export, a deșeurilor
reutilizabile rezultând din repararea,
demolarea și casarea activelor, și din alte
activități proprii fonduri externe
nerambursabile (fonduri UE)

Societatea Națională de Transport Societate națională pe acțiuni Furnizarea de servicii - Operator național de transport Buget de stat și taxele utilizatorilor
Feroviar de Călători „CFR Călători"99 feroviar de călători

96
Hotărârea Guvernului nr. 581/1998 privind înființarea Companiei naționale de căi ferate „C.F.R." prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române
97
conform art. 25 din OUG 12/1998, cheltuielile pentru investițiile, reparațiile, modernizările și/sau dezvoltările infrastructurii feroviare publice sunt finanțate de la bugetul
de stat. Conform art. 60 din OUG 12/1998, investițiile, modernizările, dezvoltările și reparațiile infrastructurii feroviare publice, precum și investițiile pentru proiecte de
importanță națională, care asigură integrarea României în sistemul de transport feroviar european, sunt finanțate de la bugetul de stat sau din creditele garantate de stat și
rambursate din bugetul de stat.
98
Conform art. 47 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 12/1998 privind transportul pe căile ferate române și reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române,
principalul obiect de activitate al CFR este administrarea infrastructurii feroviare și a patrimoniului feroviar auxiliar. 98 Conform art. 3 și 4 din Hotărârea Guvernului nr.
581/1998, societatea deține în concesiune infrastructura feroviară publică și bunurile care rezultă din investițiile, dezvoltările și/sau modernizările, fără plata niciunei
redevențe, pentru o perioadă de 49 de ani de la data înființării societății, fiind scutită de orice taxe și impozite privind elementele infrastructurii feroviare publice, inclusiv
privind terenul deținut în proprietate publică pe care sunt situate acestea, precum și terenul destinat acestui scop.
99
Hotărârea Guvernului nr. 584/1998 privind înființarea Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători" -S.A prin reorganizarea Societății Naționale a
Căilor Ferate Române

83
 Parte interesată Categorie parte interesată Rol parte interesată Finanțare

Societatea Națională de Transport Societate națională pe acțiuni Furnizarea de servicii - Operator național de transport Buget de stat și taxele utilizatorilor
Feroviar de Marfă „CFR Marfă"100 feroviar de marfă

Societatea de Administrare Active
Feroviare – „S.A.A.F."101
Societate națională pe acțiuni
Activități de asistență legate de activitățile de bază ale CFR și Venituri proprii
de dezvoltare - administrarea surplusului de active preluate
ca urmare a reorganizării Societății Naționale de Căi Ferate
Române; achiziția de bunuri și active necesare pentru
dezvoltarea și modernizarea transportului feroviar

Sucursalele CFR, înființate ca societăți Societăți pe acțiuni, sucursale ale Activități aferente/complementare activității de bază a CFR Surse de finanțare stabilite prin lege,
comerciale pe acțiuni102: CFR împrumuturi bancare și alte surse
 „Telecomunicații CFR”

 „Informatica Feroviară”

 „Lucrări de Construcții CFR”

 „Grup Exploatare și
Întreținere Palat CFR”

 „Impregnarea traverselor
de lemn”

 „Intervenții feroviare”

100
Hotărârea Guvernului nr. 582/1998 privind înființarea Societății Naționale de Transport Feroviar de Marfă „C.F.R. Marfă" -S.A prin reorganizarea Societății Naționale a
Căilor Ferate Române
101
Hotărârea Guvernului nr. 585/1998 privind înființarea Societății Naționale de Administrare Active Feroviare „S.A.A.F" -S.A prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor
Ferate Române
102
Conform Hotărârii Guvernului nr. 706/2002 privind înființarea sucursalelor Companiei naționale de căi ferate „C.F.R." – S.A.

84
 Parte interesată
Alți operatori privați de căi ferate
Societatea Comercială de Transport
cu Metroul București „METROREX"103
Ministerul Transporturilor,
Infrastructurii și Comunicațiilor
Autoritatea Rutieră Română (ARR)
Inspectoratul de Stat pentru Controlul
în Transportul Rutier (ISCTR)
Regia Autonomă „Registrul Auto
Român” (RAR)
Compania Națională de Administrare
a Infrastructurii Rutiere (CNAIR)
103
Hotărârea Guvernului nr. 482/1999 privind înființarea Societății Comerciale de Transport cu Metroul București „Metrorex" - S.A.
Categorie parte interesată
Societate privată
Societate pe acțiuni în subordinea
Ministerului Transporturilor,
Infrastructurii și Comunicațiilor
Administrația centrală/instituții
Administrația centrală/instituții
Administrația centrală/instituții
Administrația centrală/instituții
Societate națională
Rol parte interesată Finanțare
Furnizarea de servicii – furnizarea de servicii de transport Bugete proprii/finanțare privată, tarife
percepute de la utilizatori
Furnizarea de servicii și managementul infrastructurii – Buget de stat și taxele utilizatorilor
furnizarea de servicii de transport cu metroul în București,
administrarea și exploatarea materialului rulant și a
infrastructurii feroviare
Transport rutier
Furnizarea de servicii și managementul infrastructurii – Buget de stat
autoritate de stat și de reglementare în domeniul
Serviciul de transport rutier public național
transportului rutier; responsabilități de reglementare,
și internațional este finanțat de la bugetul de
control și finanțare
stat și prin tarifele achitate de utilizatori.
Furnizarea de servicii și managementul infrastructurii – Buget propriu, tarife percepute de la
Servicii de autorizare, certificare și înregistrare pentru utilizatori
operatorii de transport, evaluarea și inspectarea siguranței
rutiere, precum și instruire și dezvoltare profesională pentru
auditorii siguranței rutiere
Furnizarea de servicii – inspecția și controlul conformității Venituri proprii
cu reglementările naționale și internaționale din domeniul
transportului rutier
Furnizarea de servicii – inspecții tehnice și aprobarea Buget propriu, tarife percepute de la
vehiculelor și componentelor utilizatori
Managementul infrastructurii – dezvoltarea unitară a Buget de stat, tarife percepute de la
rețelei drumurilor publice; proiectarea, construcția, utilizatori, fonduri externe nerambursabile
modernizarea și reabilitarea drumurilor de interes național; (fonduri UE)
administrarea și mentenanța drumurilor de interes național,
în vederea asigurării unor condiții sigure de trafic; stabilirea
85
 Parte interesată Categorie parte interesată Rol parte interesată Finanțare
și colectarea obligațiilor utilizatorilor pentru utilizarea
rețelei de drumuri de interes național.

Transport local/urban

Consilii județene Administrație locală Furnizarea de servicii 104 – asigurarea, organizarea, Serviciul de transport în comun local este
reglementarea, coordonarea și controlul furnizării de servicii finanțat din bugetele locale și din tarifele
de transport în comun efectuate pe teritoriul administrativ; achitate de utilizatori, fonduri externe
stabilirea și aplicarea strategiei pe termen mediu și lung în nerambursabile (fonduri UE)
vederea extinderii, dezvoltării și modernizării serviciilor de
transport în comun județean. Consiliile județene trebuie să
înființeze autorități de transport județean prin care să
asigure, să organizeze, să reglementeze, să autorizeze, să
coordoneze și să controleze furnizarea de servicii de
transport în comun pentru călători, efectuate între
localitățile județene. Consiliile județene coordonează și
cooperează cu consiliile locale în ceea ce privește furnizarea
și dezvoltarea serviciilor de transport în comun pentru
călători de interes județean și corelarea acestora cu serviciile
de transport în comun pentru călători la nivel de localitate.
Managementul infrastructurii – Administrarea și
dezvoltarea drumurilor județene

Orașe/localități Administrație locală Furnizarea de servicii105 – Consiliile locale și Consiliul Serviciul de transport în comun local este
General al Municipiului București sunt obligate să asigure, să finanțat din bugetele locale și din tarifele
organizeze, să reglementeze, să coordoneze și să controleze achitate de utilizatori, fonduri externe
furnizarea serviciilor de transport în comun efectuate în nerambursabile (fonduri UE)
zona lor administrativ-teritorială; ele stabilesc și aplică
strategia pe termen mediu și lung pentru extinderea,
dezvoltarea și modernizarea serviciilor de transport local în
comun.

104
Conform Legii nr. 92/ 2007
105
Conform Legii nr. 92/ 2007

86
 Parte interesată Categorie parte interesată Rol parte interesată Finanțare
Managementul infrastructurii– Administrarea și
dezvoltarea infrastructurii drumurilor locale

Asociații de dezvoltare inter-
comunitară (ADI) sau alte asociații
dintre unități administrative-
teritoriale, inclusiv asociații de
transport în comun metropolitan106
Asociația autorităților Furnizarea de servicii – înființarea, pe baza mandatului Serviciul de transport local în comun este
administrației locale primit, de servicii, compartimente cu rolul de autorități de finanțat din bugetele locale și din tarifele
transport local prin care să autorizeze, să organizeze, să achitate de utilizatori, fonduri externe
coordoneze și să controleze furnizarea de servicii nerambursabile (fonduri UE)
regulate/planificate de transport în comun pentru călători
pe teritoriul unităților administrativ-teritoriale membre;
stabilirea și aplicarea strategiei pe termen mediu și lung
pentru extinderea, dezvoltarea și modernizarea serviciilor
de transport în comun local/metropolitan.

Operatori de transport rutier și Societăți private Furnizarea de servicii – furnizarea serviciilor de transport Bugete proprii/finanțare privată, tarife
transportatori autorizați percepute de la utilizatori

Autoritatea Națională de Administrația centrală/instituții Furnizarea de servicii – autoritate națională107, responsabilă Venit propriu, din tarife percepute de la
Reglementare pentru Serviciile pentru stabilirea și monitorizarea regulilor de piață pentru utilizatori
Comunitare de Utilități Publice transportul în comun urban/ local; aprobă contractul de
(ANRSC) servicii publice din perspectiva cadrului legal specific privind
utilitățile publice.

Ministerul Lucrărilor Publice, Administrația centrală/instituții Coordonarea activităților autorităților locale Buget de stat
Dezvoltării și Administrației

106
Transportul de călători între București și localitățile din județul Ilfov este asigurat de Autoritatea de Transport Metropolitan București, în subordinea Ministerului
Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor
107
Coordonată de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației

87
 Transportul urban în comun este unul dintre serviciile descentralizate din România, unele din
principalele aspecte fiind legate de presiunea financiară serioasă și de o separare neclară între
rolurile și mandatele autorităților publice locale și ale operatorilor de transport în comun

Serviciile de transport public urban sunt asigurate în România de orașe și de asociații de dezvoltare
inter-comunitară constând din principalele localități și orașele și/sau comunele învecinate. Serviciul
este unul dintre serviciile descentralizate din România, autoritățile centrale fiind implicate doar în
stabilirea cadrului legal general și asigurând subvenții pentru investiții în active noi. În ceea ce privește
organizarea instituțională pentru asigurarea transportului public urban, nu a putut fi identificată nicio
abordare preferată108; în timp ce unele orașe mențin operatori interni, altele au optat pentru operatori
privați. În ambele cazuri, se aplică reglementările UE privind contractele de servicii publice109. Situația
transportului public urban, cu un mic număr de operatori privați (7 orașe în 2019110) este diferită de
cea a transportului județean în comun, unde toți operatorii sunt privați.
În prezent, au putut fi identificate 5 principale modele de organizare instituțională pentru
managementul operațiunilor de transport în comun în orașele din România111:
1. Companii de stat/publice deținute de orașe (cea mai des întâlnită situație)

2. Companii de stat/publice deținute în comun de orașe/localități asociate în Asociații de

Dezvoltare Intercomunitară (ADI) – de exemplu, operatori de transport în comun din Cluj
Napoca, Brașov, Baia Mare, Buzău, Focșani, Oradea

3. Companii de stat/publice deținute în comun de orașe/localități și județe asociate în Asociații

de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) – de exemplu, operatori de transport în comun din
București, Arad, Piatra Neamț

4. Structuri interne ale orașelor (de exemplu, Alexandria, Slobozia)

5. Companii private selectate prin proceduri de achiziții publice competitive, atât în cazul
transportului metropolitan cât și în cazul transportului în comun la nivel de oraș – de
exemplu, operatori de transport în comun din Alba Iulia, Bacău, Bistrița, Botoșani, Călărași,
Drobeta Turnu Severin.

Până recent, nu a existat o separare clară între autoritățile publice locale și operatorii de transport
în comun. Acest fapt s-a tradus prin absența unei demarcări clare între activele deținute de orașe și
cele deținute de operatorii de transport. Fondurile folosite pentru investiții capitale au fost deseori
furnizate de autoritățile locale, în timp ce investițiile au fost făcute de operatorii de transport și de
aceea, activele au fost înregistrate în registrele acestora. În timp ce unele din aceste ambiguități mai
trebuie clarificate, noile contracte de servicii publice conforme cu cerințele UE aduc și o separare mai
clară de roluri. În contextul finanțării disponibile pentru transportul public în timpul perioadei de
programare 2014-2020, toate orașele mari din România au început să pregătească contracte de
servicii publice în conformitate cu cerințele UE pentru transportul în comun și se estimează că își vor

108
S. Roșeanu, Ghemuț, F. 2019. Studiu privind analiza situației existente a transportului în comun local și
metropolitan la nivelul a 20 de poli de creștere/poli de dezvoltare urbană/orașe reședință de județ.
109
Idem 106
110
Idem 106
111
Idem 106

88
gestiona serviciile de transport public în baza acestor contracte până la finalul anului 2020 (cu excepția
orașului Bacău, din cauza unui contract pe termen lung încheiat înainte de decembrie 2009). Aceste
contracte separă mai bine rolurile între oraș și operatorii de transport în comun (atât publici, cât și
privați), permițând autorităților publice locale să acceseze finanțare UE, în calitate de principal
administrator al infrastructurii urbane și al activelor. Operatorii de servicii, pe de altă parte, au
principala responsabilitate de furnizare a serviciului.
 În ultimii ani, a crescut tendința asociațiilor din orașe și din localitățile înconjurătoare de a
furniza servicii mai bune de transport public

Deși peste 41 de reședințe de județ din România și capitala București sunt implicate în cooperarea
metropolitană sub forma ADI, doar 12 orașe sunt implicate în modele de cooperare pentru
transportul public. Lista include 5 din cei 7 poli de creștere ai României, alături de București, 3 poli de
dezvoltare și mai multe orașe mai mici (Tabelul 6). Transportul public este în prezent unul din
principalele subiecte pentru cooperarea inter-municipală în România și, așa cum se poate vedea mai
jos, în special în cazul centrelor urbane mai mici, chiar și orașele care nu sunt implicate în asociații
metropolitane sunt implicate în cooperarea pentru transportul public.
Tabelul 6: Modele active de cooperare multimunicipală teritorială pentru dezvoltare metropolitană și
transport în comun

Oraș Model de cooperare metropolitană Modele de cooperare pentru transport în comun

112

Alba Iulia ADI, 124.626 locuitori ADI de transport în comun acoperind o parte din
teritoriul metropolitan113
Arad - ADI de transport în comun acoperind Arad și 2
comune (Ghioroc și Săvârșin)

Baia Mare ADI, 215.932 locuitori Delegarea administrării transportului în comun

local de către ADI metropolitană către un furnizor
metropolitan privat 114
Brașov ADI, pol de creștere, 410.808 locuitori ADI de transport în comun acoperind teritoriul
metropolitan
București ADI acoperind București și județul Ilfov ADI de transport în comun acoperind București și
județul Ilfov115
Buzău - ADI de transport în comun acoperind Buzău și 2
comune (Mărăcineni și Sapoca)116

Cluj-Napoca ADI, pol de creștere, 418.153 locuitori ADI de transport în comun acoperind o parte din
teritoriul metropolitan 117

112
Populația conform Recensământului populației și locuințelor, 2011
113
http://www.stpalba.ro/index.php
114
http://www.zmbm.ro/servicii-publice/transport-public-local-1.html
115
https://tpbi.ro/page/conducere
116
http://www.adibuzaumaracineni.com.ro/
117
http://www.amtpcluj.ro/

89
 Constanța ADI, pol de creștere, 434.265 locuitori ADI transport în comun acoperind o parte din
teritoriul metropolitan
Focșani - ADI de transport în comun acoperind Focșani și
comunele înconjurătoare (Golești, Câmpineanca,
Vânători, Răstoaca, Milcovul)

Iași ADI, pol de creștere, 403.572 locuitori ADI de transport în comun acoperind o parte din
teritoriul metropolitan
Oradea ADI, 245.537 locuitori ADI de transport în comun acoperind Oradea, Borș
și Sânmartin118
Piatra Neamț - ADI119 de transport în comun acoperind Piatra
Neamț, Roznov, Alexandru cel Bun, Dumbrava
Roșie, Săvinești, Gârcina
Timișoara ADI, pol de creștere, 387.604 locuitori Compania de Transport Public Timișoara asigură
transportul în comun către zona metropolitană
Cheie: poli de creștere poli de dezvoltare

Sursă: bazat pe Banca Mondială, 2019. Regiuni din România în recuperare: Modele de cooperare
interjurisdicțională, versiune actualizată

În plus, principalele orașe de pe Valea Jiului, împreună cu Consiliul Județean Hunedoara au înființat
ADI Linia Verde, cu obiectivul de a dezvolta și implementa un proiect de transport public interurban
ecologic finanțat din fonduri UE (proiectul este în prezent în curs de implementare), precum și de a
dezvolta în continuare o mobilitate durabilă în regiune.
 Întrucât cooperarea metropolitană este în curs de dezvoltare și cadrul legal și cel instituțional
sunt relativ noi, există mai multe provocări organizaționale, financiare și legislative cu un efect
negativ asupra transportului metropolitan/urban:

 Roluri și suprapuneri de acoperire teritorială - de exemplu, anumite interpretări ale definiției

„operatorilor regionali" consideră că un singur operator deținut de membrii ADI poate opera
în baza unui contract de servicii publice cu repartizare directă pe teritoriul ADI, deși în mod
tradițional sunt mai mulți operatori stabiliți de diverse autorități publice locale care pot furniza
servicii în părți din teritoriul ADI; există și o definiție ambiguă a rolului Consiliilor Județene în
stabilirea serviciilor de transport public local la nivel de ADI; modul în care pot contribui
Consiliile Județene la furnizarea de servicii publice în domeniul transportului public
metropolitan local ar trebui reglementat în mod clar;

 Definiția neclară a rolului și mandatului ADI de transport în afara transportului rutier

metropolitan și în legătură cu serviciile de transport furnizate la nivel central – deși ADI au
funcționat în cea mai mare parte pe baza cooperării orizontale, ar trebui clarificat rolul lor în
definirea, contractarea și gestionarea serviciilor de transport în comun în infrastructura
feroviară publică națională și pe căile navigabile fluviale; de asemenea, cadrul legislativ cu
privire la ADI care acoperă localități din județe diferite sau în zone transfrontaliere este neclar

118
https://www.transregio.ro/retea-transport/programul-de-transport
119
http://www.adiurbtrans.ro/

90
 (așa cum se poate vedea mai sus, toate ADI de transport în comun existente din România
acoperă doar un număr limitat de localități, toate din același județ);

 Nevoia unui cadru clar pentru cooperarea metropolitană reală, acoperind (dar fără a se limita
la): drepturi de proprietate, cadrul legal pentru înființarea de flote de vehicule pentru
transportul în comun deținute în comun de mai multe autorități publice locale și puse la
dispoziția furnizorului de servicii de transport metropolitan, permițând ADI să acceseze în mod
direct fondurile pentru proiecte de transport în comun în timpul următoarei perioade de
programare.

6.2. Furnizarea de servicii de transport public transfrontalier

Furnizarea de servicii de transport public transfrontalier este mai puțin dezvoltată în orașele din
România comparativ cu cele din Europa de vest care au deja o tradiție în cooperarea
interjurisdicțională. Cooperarea pentru transportul public în România poate fi văzută fie la nivelul
zonelor metropolitane, fie în zonele transfrontaliere.
6.2.1. Transport public metropolitan
 În ultimii ani, a crescut tendința asociațiilor din orașe și din localitățile înconjurătoare de a
furniza servicii mai bune de transport public

Transportul public metropolitan are tradiție în orașe precum Oradea, Iași, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Baia
Mare, Timișoara sau Brașov, dar pentru cea mai mare parte dintre orașe această abordare este relativ
nouă. Ca urmare a succesului predecesorilor, București și-a extins rutele de transport public,
acoperind cea mai mare parte din județul Ilfov, în timp ce și Constanța își dezvoltă sistemul de
transport public metropolitan. Dintre orașele mai mari cu tipare puternice de navetă, doar Ploiești,
Pitești, Craiova, Sibiu, Galați - Brăila nu asigură transport public la nivel metropolitan sau periurban.
Craiova și Ploiești, fiind desemnate poli de creștere, și-au stabilit, de asemenea, zonele metropolitane.
Există și potențialul pentru dezvoltarea serviciilor de transport public transfrontalier în conurbații
precum Hunedoara-Deva-Simeria-Călan, Brăila-Galați sau Arad – Timișoara. De asemenea, aceasta se
poate aplica unor destinații turistice precum Valea Prahovei (Predeal-Azuga-Bușteni-Sinaia),
Maramureș (Săliștea de Sus-Dragomirești-Borșa-Vișeu de Sus – Sighetu Marmației) sau sudul Bihorului
(Beiuș-Ștei-Nucet-Vașcău). Dezvoltarea rutelor de transport în comun între aceste destinații ar asigura
o circulație mai bună a turiștilor între diferitele puncte de interes legate de orașele aflate de-a lungul
rutei.
Deși peste jumătate din cele 41 de reședințe de județ din România și capitala București sunt
implicate în cooperarea metropolitană sub forma ADI, doar 12 orașe sunt implicate în modele de
cooperare pentru transportul public. Lista include 5 din cei 7 poli de creștere ai României, alături de
București, 3 poli de dezvoltare și mai multe orașe mai mici (Tabelul 7). Transportul în comun este în
prezent unul din principalele subiecte pentru cooperarea inter-municipală în România și, așa cum se
poate vedea mai jos, în special în cazul centrelor urbane mai mici, chiar și orașele care nu sunt
implicate în asociații metropolitane sunt implicate în cooperarea pentru transportul în comun.

91
 Tabelul 7: Modele active de cooperare multimunicipală teritorială pentru dezvoltare metropolitană și
transport în comun

Oraș Model de cooperare metropolitană 120 Modele de cooperare pentru transport în

comun
Alba Iulia ADI, 124.626 locuitori ADI de transport în comun acoperind o parte din
teritoriul metropolitan 121
Arad - ADI de transport în comun acoperind Arad și 2
comune (Ghioroc și Săvârșin)

Baia Mare ADI, 215.932 locuitori Delegarea administrării transportului în comun local
de către ADI metropolitană către un furnizor
metropolitan privat122
Brașov ADI, pol de creștere, 410.808 locuitori ADI de transport în comun acoperind teritoriul
metropolitan
București ADI acoperind București și județul Ilfov ADI de transport în comun acoperind București și
județul Ilfov 123
Buzău - ADI de transport în comun acoperind Buzău și 2
comune (Mărăcineni și Sapoca)124

Cluj-Napoca ADI, pol de creștere, 418.153 locuitori ADI de transport în comun acoperind o parte din
teritoriul metropolitan 125
Constanța ADI, pol de creștere, 434.265 locuitori ADI de transport în comun acoperind o parte din
teritoriul metropolitan
Focșani - ADI de transport în comun acoperind Focșani și
comunele înconjurătoare (Golești, Câmpineanca,
Vânători, Răstoaca, Milcovul)

Iași ADI, pol de creștere, 403.572 locuitori ADI de transport în comun acoperind o parte din
teritoriul metropolitan
Oradea ADI, 245.537 locuitori ADI de transport în comun acoperind Oradea, Borș și
Sânmartin 126
Piatra Neamț - ADI127 de transport în comun acoperind Piatra
Neamț, Roznov, Alexandru cel Bun, Dumbrava Roșie,
Săvinești, Gârcina
Timișoara ADI, pol de creștere, 387.604 locuitori Compania de Transport Public Timișoara asigură
transportul public către zona metropolitană
Cheie: poli de creștere poli de dezvoltare

Sursă: bazat pe Banca Mondială, 2019. Regiuni din România în recuperare: Modele de cooperare
interjurisdicțională, versiune actualizată

120
Populația conform Recensământului populației și locuințelor, 2011
121
http://www.stpalba.ro/index.php
122
http://www.zmbm.ro/servicii-publice/transport-public-local-1.html
123
https://tpbi.ro/page/conducere
124
http://www.adibuzaumaracineni.com.ro/
125
http://www.amtpcluj.ro/
126
https://www.transregio.ro/retea-transport/programul-de-transport
127
http://www.adiurbtrans.ro/

92
În plus, principalele orașe de pe Valea Jiului, împreună cu Consiliul Județean Hunedoara au înființat
ADI Linia Verde, cu obiectivul de a dezvolta și implementa un proiect de transport în comun interurban
ecologic finanțat din fonduri UE (proiectul este în prezent în curs de implementare), precum și de a
dezvolta în continuare o mobilitate durabilă în regiune.
Caseta 12: Valea Jiului – Linia Verde

Cu ajutorul fondurilor POR, cele 6 orașe de pe Valea Jiului au reușit să dezvolte „Linia Verde”, un
proiect de 95 milioane de € care țintește la cumpărarea a 26 de autobuze electrice și la construirea
a 112 stații de autobuz (42 dintre acestea cu afișaje digitale) pentru 4 rute de transport în comun.
Proiectul țintește la creșterea mobilității locuitorilor și turiștilor în regiune.

Asociațiile de transport metropolitan128 tind să aibă o zonă mai mică decât zonele metropolitane
întrucât orașul de bază reușește să asigure servicii de transport public doar celor mai apropiate
localități sau acelora cu cel mai mare număr de navetiști. Printre principalele probleme întâlnite în
extinderea serviciilor de transport în comun se numără:
 insuficiente resurse pentru a extinde și reînnoi flota operatorului de transport în comun;

 insuficiente de resurse pentru a plăti subvențiile la nivelul localităților periurbane;

 voința politică redusă; și

 costurile ridicate de mentenanță (mai ales pentru zonele de densitate joasă).

 Întrucât cooperarea metropolitană este în curs de dezvoltare și cadrul legal și cel instituțional
sunt relativ noi, există mai multe provocări organizaționale, financiare și legislative cu un efect
negativ asupra transportului metropolitan/urban:

 Roluri și suprapuneri de acoperire teritorială - de exemplu, anumite interpretări ale definiției

„operatorilor regionali” consideră că un singur operator deținut de membrii ADI poate opera
în baza unui contract de servicii publice cu repartizare directă pe teritoriul ADI, deși în mod
tradițional sunt mai mulți operatori stabiliți de diverse autorități publice locale care pot furniza
servicii în părți din teritoriul ADI; există și o definiție ambiguă a rolului Consiliilor Județene în
stabilirea serviciilor de transport în comun local la nivel de ADI; modul în care pot contribui
Consiliile Județene la furnizarea de servicii publice în domeniul transportului în comun
metropolitan local ar trebui reglementat în mod clar;

 Definiția neclară a rolului și mandatului ADI de transport în afara transportului rutier

metropolitan și în legătură cu serviciile de transport furnizate la nivel central – deși ADI au
funcționat în cea mai mare parte pe baza cooperării orizontale, ar trebui clarificat rolul lor în
definirea, contractarea și gestionarea serviciilor de transport public în infrastructura feroviară
publică națională și pe căile navigabile fluviale; de asemenea, cadrul legislativ cu privire la ADI
care acoperă localități din județe diferite sau în zone transfrontaliere este neclar (așa cum se

128
Organizate ca Asociații de Dezvoltare Intercomunitară (ADI)

93
 poate vedea mai sus, toate ADI de transport public existente din România acoperă doar un
număr limitat de localități, toate din același județ);

 Nevoia unui cadru clar pentru cooperarea metropolitană reală, acoperind (dar fără a se limita
la): drepturi de proprietate, cadrul legal pentru înființarea de flote de vehicule pentru
transportul public deținute în comun de mai multe autorități publice locale și puse la dispoziția
furnizorului de servicii de transport metropolitan, permițând ADI să acceseze în mod direct
fondurile pentru proiecte de transport în comun în timpul următoarei perioade de
programare.

6.2.2. Transport public transfrontalier

Frontierele interne ale UE cu cel mai mare număr și cu cea mai mare diversitate de servicii publice
transfrontaliere sunt cele din jurul Germaniei (Germania – Franța, Germania – Luxemburg, Germania
– Belgia). Frontierele dintre România și Bulgaria sau Ungaria sunt frontierele interne ale UE cel mai
puțin active din punctul de vedere al serviciilor publice129.
Deși, spre deosebire de alte cazuri, frontierele dintre România și Ungaria sau Republica Moldova (și
chiar Bulgaria) nu au bariere semnificative din punct de vedere al limbii, furnizarea de servicii publice
transfrontaliere rămâne la un nivel foarte scăzut. Un motiv pentru aceasta ar putea consta în
procedurile ineficiente de trecere a frontierei și în timpii de așteptare, precum și în diferențele dintre
cadrele legale cu privire la asigurarea transportului public (mai ales când este vorba de transportul
public rutier local).
În prezent, transportul public transfrontalier este asigurat în cea mai mare parte prin intermediul
trenurilor internaționale care fac legătura între București și Budapesta și Viena prin două rute (Oradea
– linia 300 și Arad – linia 200). Trenurile care fac legătura între orașe din România și Craiova către Sofia
și Ruse130 nu au mai funcționat în timpul pandemiei COVID-19.
Tabelul 8: Trenuri internaționale
ID tren Legătura Trecere frontieră

IR 346 București Nord – Viena Curtici – Lokoshaza

IR 347 Viena – București Nord
IR 72 București Nord – Budapesta Keleti
IR 73 Budapesta Keleti – București Nord
IR 74 Brașov – Budapesta Keleti
IR 75 Budapesta Keleti – Brașov
IR 472 București Nord – Budapesta Keleti
IR 473 Budapesta Keleti – București Nord
IR 78 Timișoara Nord – Budapesta Keleti
IR 79 Budapesta Keleti – Timișoara Nord
IR 407 Budapesta Keleti – Brașov Episcopia Bihor –
IR 406 Brașov – Budapesta Keleti Biharkerestesz
IR 381/380 București Nord - Kiev Siret

129
ESPON, 2019. Servicii publice transfrontaliere în Europa (rezumat politică).
130
De la prăbușirea podului de la Grădiștea, trenurile dintre București - Giurgiu și Ruse (BG) trebuie să facă un
ocol de peste 30 km.

94
 IR 401/402 București Nord - Chișinău Ungheni

Sursă: https://www.cfrcalatori.ro/

Mai multe blocaje împiedică dezvoltarea în continuare a transportului feroviar transfrontalier. Fie sunt
căi ferate cu o singură linie, ne-electrificate, fie nu sunt legături.
 Linia 800: Constanța – Mangalia [RO], nu există legătură, linia ar putea continua până la Varna
[BG] și ar putea continua cu linia 301/202,

 Cale ferată abandonată: Oradea - Nagykereki [HU],

 Arad [RO] - Szeged [HU]131, fără legătură directă, cale ferată cu potențial de mare viteză,

 Linia 902: Giurgiu [RO] – Ruse [BG], ne-electrificată, cale ferată parțial cu o singură linie, care
nu este operațională din cauza unui pod prăbușit,

 Linia 912: Craiova-Calafat [Ro] – Vidin [BG], cale ferată cu o singură linie, ne-electrificată,

 Linia 922: Timișoara [RO] – Vršac – Belgade [RS], cale ferată cu o singură linie, ne-electrificată,
folosită parțial doar pentru transportul de marfă.

De asemenea, există și legături importante la frontiera dintre România și Moldova sau Ucraina, cum
ar fi Iași – Chișinău sau Suceava – Chernivtsi. Cu toate acestea, întrucât căile ferate de pe ambele părți
ale frontierei au ecartament diferit transferul este dificil reprezentând astfel o rută dificilă pe o
distanță scurtă.
De-a lungul frontierei româno-bulgare sunt mai multe orașe gemene: Giurgiu – Ruse, Călărași – Silistra,
Turnu Măgurele – Nikopol, Zimnicea – Svishtov, Bechet – Oryahovo și Vidin – Calafat. Întrucât de-a
lungul frontierei de 609 km există doar două poduri, legătura între cele mai multe orașe gemene se
face prin feribot (Oryahovo-Bechet, Nikopol-Turnu Măgurele, Svishtov-Zimnicea).
O abordare interesantă în termenii mobilității transfrontaliere este reprezentată de cele câteva
proiecte de infrastructură dezvoltate prin utilizarea fondurilor puse la dispoziție în baza programului
Interreg. În acest mod, Salonta, Oradea, Satu Mare și Timișoara au construit piste pentru biciclete care
fac legătura cu orașe din Ungaria sau Serbia.

6.3. Utilizarea tehnologiei

Mobilitatea urbană este unul din cei 6 piloni care stau la baza conceptului de oraș inteligent (B. Cohen,
Giffinger et. al). În ultimii 5 ani, orașele din România au început să arate un interes din ce în ce mai
mare față de proiectele pentru un oraș inteligent, unele dintre acestea dezvoltând chiar strategii de
oraș inteligent (Constanța, Cluj-Napoca, București, Pitești, Alba-Iulia, dar și orașe mici precum Mediaș).
Au fost deja implementate proiecte de mobilitate inteligentă în perioada de programare 2007-2013,
chiar înainte ca conceptul de oraș inteligent să devină popular în România. Prin accesarea fondurilor
puse la dispoziție în baza POR 2007-2013 orașe precum Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Zalău sau
Alexandria au implementat sisteme de management al traficului care țintesc la asigurarea unui flux
mai bun de trafic și astfel la reducerea congestiei. Totuși, niciunul dintre aceste sisteme nu țintește
prioritizarea transportului public, a pietonilor sau a bicicliștilor, în cea mai mare, aceste sisteme dau

131
Ambele sunt incluse în Studiul CE „Analiza cuprinzătoare a conexiunilor existente de transport feroviar
transfrontalier și a legăturilor absente pe frontierele interne ale UE

95
undă verde pentru principala rută de transport și date importante data despre fluxurile de trafic (în
cea mai mare parte, automobile, nu pietoni, nici bicicliști). În anumite cazuri (de exemplu, Zalău)
sistemele cumpărate au inclus și tehnologie pentru detectarea vitezei care ar putea fi utilizată pentru
aplicarea de amenzi. Din păcate, din cauza unui cadru legal necorespunzător nu au putut fi folosite
pentru a amenda șoferii. Noua generație de sisteme de management al traficului finanțate de noul
POR (2014-2020) este, de asemenea, focalizată asupra optimizării și prioritizării transportului în
comun și se referă și la mobilitatea activă. Acest fapt este în cea mai mare parte cauzat de liniile
directoare ale POR care prevăd clar că sistemele de management al traficului finanțate ar trebui să
țintească prioritizarea mijloacelor durabile de transport (transportul în comun, mersul cu bicicleta sau
pe jos).
Harta 18: Disponibilitatea sistemelor de management al traficului

Tipologia orașului
Localitate
Oraș
Reședință de județ

Capitala
Disponibilitatea sistemelor
de management al
traficului
Implementate
În curs de implementare
Fără sistem de
management al traficului

Sursă: propria elaborare pe baza datelor de pe website-urile orașelor și Ministerul fondurilor

europene
Totuși, orașele din România nu au o infrastructură adecvată de strângere și interpretare a datelor, mai
ales când este vorba de mobilitatea urbană. Datele despre călătorii transportați sunt legate de
validarea biletelor și a abonamentelor. Cu toate acestea, în multe cazuri, flota de transport în comun
nu este echipată cu unități de validare electronică astfel încât persoanele cu abonamente nu pot fi
numărate în mod corespunzător. Aceasta se aplică și pensionarilor care în multe cazuri primesc un
abonament gratuit pentru transportul public și pot călători în orice moment fără a valida un bilet132.
Fără dispozitive de numărare a călătorilor rata de ocupare a vehiculelor de transport în comun,
utilizarea diverselor rute și numărul general de călători transportați se bazează pe estimări ceea ce

132
Unele orașe au adoptat deja măsuri pentru a supraveghea mai bine această problemă și nu mai acordă
abonamente nelimitate. De exemplu, Brașov acordă 15 bilete de autobuz gratuite pentru orice pensionar. În
acest fel, pot fi evitate călătoriile nenecesare în timp ce pot fi strânse date mai corecte.

96
îngreunează fundamentarea intervențiilor sau chiar asigurarea unei remodelări a rețelei. Din fericire,
toate vehiculele de transport în comun cumpărate recent sau în curs de achiziție includ dispozitive de
numărare a călătorilor. Mentenanța echipamentelor și capacitatea de prelucrare a datelor vor
constitui o provocare importantă în anii următori.

Deși cele mai multe orașe au un sistem de management al traficului și un model de trafic dezvoltat în
cadrul PMUD-ului ele nu au persoane experimentate care ar putea folosi aceste sisteme. Întrucât
orașele nu au departamente de planificare a transportului, testarea și monitorizarea proiectelor este
asigurată de consultanți externi. În unele cazuri, orașele intră în parteneriate cu centre universitare
care pun la dispoziție experți pentru utilizarea modelului de trafic pentru a testa diverse scenarii de
proiect.

O altă problemă importantă rezolvată de proiectele de mobilitate inteligentă în orașele din România
este parcarea. Majoritatea orașelor care au parcare plătită, mai ales cele mai mari, au deja aplicații
utilizate pentru a plăti parcarea prin SMS sau cardul de credit. În orașele mari, aplicația este folosită și
pentru executare în timp ce facilitează funcționarea zonei de parcare cu prețuri diferențiate (de
exemplu, Arad, Timișoara sau Cluj-Napoca). Orașele în care parcarea este considerată o problemă
foarte importantă, precum București sau Cluj-Napoca au, de asemenea, aplicații care localizează
spațiile de parcare disponibile și oferă opțiuni de dirijare pentru șoferi. Cluj-Napoca a mers chiar mai
departe, fiind primul oraș care a instalat senzori pentru monitorizarea în timp real a spațiilor de
parcare disponibile. Mai mult decât atât, orașul are și o aplicație specifică pentru asigurarea împărțirii
spațiilor de parcare, de exemplu spațiile de parcare oferite de o clădire de birouri pot fi împărțite cu
alți utilizatori după programul de lucru. Alte proiecte populare de parcare inteligentă se referă la
managementul (identificarea și închirierea) locurilor de parcare rezidențiale. Acest proiect rezolvă
problema găsirii unui loc de parcare în cartiere de locuințe colective. O hartă cu un link către o bază
de date GIS oferă informații despre locurile de parcare rezidențiale disponibile pentru închiriere și
durata contractului semnat. Aceste proiecte sunt implementate în orașe precum Bistrița, Slobozia,
Brăila sau în sectorul 2 (București).

97
 Harta 19: Parcarea prin SMS în orașele României

Tipologia orașului
Localitate
Oraș
Reședință de județ

Capitala

Furnizor parcare prin SMS

Aplicație proprie

Tpark

RDS/RCS

Fără SMS sau parcare

plătită

Sursă: Propria elaborare a autorului bazată pe date de la furnizorii de servicii

Un al treilea tip, mai puțin dezvoltat, de proiect de mobilitate inteligentă implementat în orașele din
România este reprezentat de aplicațiile de transport public. Dacă acum 4-5 ani rutele și programele
de transport în comun abia dacă erau integrate în Google Transit în ultimii 2 ani orașele mai mari
precum București, Constanța, Cluj-Napoca, Oradea sau Iași și-au dezvoltat propriile aplicații de
transport public care oferă servicii de bază de dirijare, plata de bilete (SMS sau card de credit) și
informații utile despre rute. București, Constanța, Iași și într-o anumită măsură133 și-au echipat flota
cu dispozitive GPS și oferă urmărire în timp real/informații utilizatorilor de transport public. Un prim
exemplu important este, de asemenea, județul Bihor care oferă un planificator de rute cu localizarea
în timp real a autobuzelor de pe rutele de transport public județean134. Stabilirea unor link-uri între
planificatorul de transport public județean și aplicația de transport public local a orașului Oradea ar
putea asigura o mai bună integrare a ambelor servicii.

133
Oradea a fost primul oraș care a asigurat monitorizarea în timp real a tramvaielor, cu peste 5 ani în urmă.
134
Consiliul județean a inclus echipamentul flotei ca necesitate pentru contractul de servicii publice.

98
 Caseta 13: „Strada inteligentă” din Cluj-Napoca
Chiar dacă conceptul de stradă inteligentă este relativ nou, a fost testat deja în Cluj-Napoca. Strada
Molnar Piuariu este o stradă locală dintr-un cartier mixt (locuințe colective și individuale) care a fost
reproiectată cu ajutorul fondurilor POR (5,9 milioane RON). Strada este parțial pietonală și este
echipată cu spații de parcare pentru vehicule electrice, bănci inteligente, iluminat inteligent, Wi-Fi
gratuit, stații de alimentare pentru bicicletelor și trotinetelor electrice și sisteme de irigare pe bază
de senzori. Proiectul este o combinație reușită a „străzii inteligente” cu principiile de proiectare ale
străzilor rezidențiale/străzilor complete (home zone / complete street).
Imagine de pe strada Molnar Piuariu după inaugurare

Sursă: pagina de Facebook a lui Emil Boc, primarul orașului Cluj-Napoca

În timp ce orașe mai avansate din Europa precum Stockholm, Helsinki sau Gothenburg dezvoltă
platforme de mobilitate ca un serviciu (mobility as a service - MaaS), orașele din România încă se luptă
să integreze serviciile publice locale de mobilitate. Pe de altă parte, doar București și o parte din cei
șapte poli de creștere (în cea mai mare parte Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Constanța și Brașov) au o
varietate mai mare de servicii de mobilitate: bike sharing, închiriere pe termen sucrt de trotinete
electrice (Lime/Bolt), car sharing135, ride sharing (Uber/Free Now) transport pbulic local/metropolitan
și parcare. Din păcate, nu există o integrare a acestora, nici nivel de date, plată sau abonamente
lunare. Doar câteva orașe țintesc cel puțin să integreze serviciile publice de mobilitate (parcare și
diferite tipuri de transport public). Deși progresul în sectorul public este mai degrabă lent, în sectorul
privat aplicațiile MaaS încep să apară și în România. Primul caz, platforma Urban.Air poate fi utilizată
în București și oferă informații despre cele mai disponibile servicii (private) de mobilitate partajată
(private) alături de un planificator de rute. Cu toate acestea, plata nu este încă posibilă prin aplicație.

135
București fiind singurul oraș cu furnizori multipli (Pony, BCR eGo, Teleport, Citylink, Spark și chiar o companie
municipală pentru folosirea în comun a mașinilor).

99
După ce alege mijlocul preferat de transport, utilizatorul este ghidat către aplicația furnizorului de
servicii.

Deși diversitatea și numărul de servicii de mobilitate privată crește în orașele din România datele
despre călătorii fie nu sunt colectate de la acești furnizori, fie nu sunt integrate într-o bază de date
generală privind mobilitatea ori utilizate pentru a actualiza modelul de trafic. Orașele mai mari din
România strâng date de la furnizorii de mobilitate, dar nu au infrastructura și pregătirea necesare
pentru a folosi aceste resurse și a dezvolta intervenții fundamentate mai bine.

100
7. RECOMANDĂRI DE PROMOVARE ÎN CONTINUARE A
MOBILITĂȚII URBANE DURABILE
7.1. Orașele ar trebui să țintească realizarea unui transport public mai rapid
decât transportul cu mașina personală
Întrucât cele mai multe orașe mai mari și chiar unele orașe mai mici au investit în reînnoirea și
electrificarea flotelor de transport public, acum este timpul să se concentreze să facă acest serviciu
mai competitiv din punctul de vedere al timpului de călătorit. Prin urmare, orașele ar trebui să se
concentreze pe realizarea unui transport public mai rapid decât transportul cu mașina, cel puțin pe
principalele coridoare de transport. Asta ar însemna adăugarea de benzi dedicate pentru mijloacele
de transport în comun (dacă este posibil), folosirea scurtăturilor (de exemplu, benzi de autobuz
contraflux) sau creșterea frecvenței mijloacelor de transport. Pe de altă parte, transportul cu
autoturismul personal ar trebui să devină mai puțin atrăgător prin aplicarea unor măsuri de calmare a
traficului, taxă de congestie și, cel mai mult, stabilirea unui preț corect pentru parcare. Serviciile de
transport public ar trebui promovate în continuare ca o modalitate eficientă de a călători. Emiterea
integrată de bilete (la nivel local, metropolitan și chiar județean) ar trebui să fie o prioritate pentru
majoritatea orașelor mari, împreună cu îmbunătățirea accesului la informații privind programele
(actualizare în timp real), liniile de autobuz (inclusiv servicii ghidare) și chiar monitorizarea în timp real
a flotei. Întrucât îmbunătățirea accesului la informații despre transportul public este legată în mod
direct de digitizare și digitalizare, fondurile legate de obiectivul Smarter Europe ar trebui, de
asemenea, asigurate pentru proiectele de mobilitate inteligentă. Acest fapt ar putea fi extrem de util
și în testarea soluției privind transportul public la cerere facilitând astfel servicii de transport public
mai eficiente în zonele cu o densitate scăzută.
Investițiile în reînnoirea flotelor de transport în comun ar trebui să continue întrucât îmbunătățesc cu
mult calitatea și eficiența serviciului. Finanțarea nu ar trebui să se limiteze la opțiunile tradiționale de
reînnoire cum ar fi autobuzele electrice sau hibride, ar trebui, de asemenea, să ofere orașelor
posibilitatea de a testa opțiuni mai noi cum ar fi autobuzele sau chiar trenurile alimentate cu hidrogen.
Întrucât căile ferate reprezintă un activ important pentru transportul metropolitan, la nivel național
(Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor, Ministerul Fondurilor Europene,
Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației) ar trebui elaborate linii directoare pentru
implementarea și mentenanța acestor proiecte. Dreptul de proprietate asupra căilor ferate noi sau
existente care vor fi modernizate este încă neclar. De asemenea, încă nu este clar dacă ADI de
transport vor avea dreptul de a autoriza și coordona serviciile de transport feroviar. Pentru
implementarea serviciilor de transport feroviar metropolitan, va fi necesară finanțarea pentru
materialul rulant (de asemenea, non-electric), modernizări/extensii feroviare și modernizarea sau
construirea de stații feroviare.
Cu o complexitate din ce în ce mai mare a serviciilor de transport în comun (digitalizare, varietatea
tipurilor și vehiculelor de transport, inter și multimodalitate etc.) funcționarii publici activi în acest
domeniu (angajații unităților administrației locale, ADI și de la operatorul de transport public) au
nevoie de instruire avansată. Poate cele mai importante domenii de instruire sunt modelarea
transporturilor, managementul, negocierea cu posibili clienți privați (de exemplu, companii) și
funcționarea noilor vehicule electrice, hibride, alimentate cu hidrogen etc.

101
7.2. Tranziția către călătoriile multimodale și mobilitatea ca serviciu
Accesul la datele despre transport rămâne slab, chiar în orașele mari în timp ce diversitatea și numărul
de furnizori de servicii de mobilitate înregistrează o creștere rapidă. Pentru a face ca mijloacele
alternative de transport, precum și serviciile de mobilitate partajată să fie mai atrăgătoare, orașele
mari ar trebui să se concentreze mai întâi asupra integrării datelor. Asta ar însemna cel puțin să
formeze pachete de servicii de mobilitate furnizate de autoritățile locale/ județene/guvernamentale
sub forma planificatoarelor de rute136 și a aplicațiilor, preferabil incluzând și plata. Pasul următor ar fi
integrarea în continuare a furnizorilor privați de servicii de mobilitate în platforma locală de mobilitate.
Dacă aceste măsuri au succes, orașele își pot dezvolta în continuare platformele prin integrarea plății
și pot chiar să se îndrepte către abonamente integrate. Totuși, acest aspect necesită dezvoltarea în
continuare a cadrului legal care nu este încă pregătit pentru astfel de cazuri. Pentru orașele mai mici,
platformele de mobilitate ar putea fi dezvoltate la nivel de județ, sincronizând astfel transportul public
local (dacă acesta este cazul) cu transportul public județean. Conceptul MaaS ar trebui utilizat ca
instrument important pentru schimbarea comportamentală. Acesta este motivul pentru care în multe
cazuri ar putea fi suficient să existe un planificator decent rute la nivel local conectate cu carduri de
călătorie137 dedicate diferitelor categorii de utilizatori, asigurând astfel o mai bună adaptare a
serviciilor de transport public la nevoile specifice ale utilizatorilor.
Tranziția către călătoriile multimodale ar trebui să fie susținută și de investițiile în hub-uri intermodale
unde transferul între diferite mijloace de transport ar trebui să fie cât de facil posibil. Astfel de
intervenții ar putea face parte și din proiecte mai mari de regenerare urbană, cum ar fi de exemplu
regenerarea zonei din jurul gării care ar putea include și reconfigurarea gării ca nod intermodal.
Orașele ar trebui să se concentreze asupra tratării nodurilor intermodale sau stațiilor ca parte din
proiectele de reconfigurare a spațiului public și ar trebui să țintească adaptarea facilităților oferite la
nevoile locale.
Luând în considerare faptul că tranziția către MaaS este foarte dificilă, orașele necesită asistență
tehnică cel puțin în ceea ce privește creșterea capacității pe domeniulIT și cadru legal relevante la
implementarea și menținerea platformelor MaaS. Un grup de lucru inter-ministerial ar fi util pentru
întocmirea liniilor directoare și a cadrului legal la nivel național.

7.3. Mersul pe bicicletă ar trebui considerat și tratat ca mijloc important de

transport în fiecare oraș
Chiar dacă investițiile în infrastructura pentru biciclete au fost făcute în ultimii 10 ani, benzile existente
pentru bicicliști nu formează o rețea și sunt construite cu erori majore de proiectare. Pentru a asigura
dezvoltarea unor orașe prietenoase pentru bicicliști, mai întâi de toate trebuie actualizate legislația
națională, stas-urile și normativele de proiectare. Există deja un normativ redactat cu sprijinul
asociațiilor active în promovarea mersului cu bicicleta fiind disponibil publicului larg. Acesta este însă
blocat de câțiva ani în procesul de avizare / consultare publică. De asemenea, o strategie națională de
încurajare a utilizării bicicletelor a fost pusă recent la dispoziția Ministerului Lucrărilor Publice,
Dezvoltării și Administrației. Aceste documente ar trebui fie adoptate, fie, dacă este necesar,
îmbunătățite, astfel încât orașele să aibă cadrul legal pentru dezvoltarea infrastructurii pentru

136
Peste un sfert din reședințele de județ nici măcar nu oferă hărți actualizate de transport în comun cu link-uri
către programe.
137
Cardurile de călătorie și obișnuirea cu validarea acestora de fiecare dată sunt esențiale pentru a înțelege
tiparele de călătorie întrucât majoritatea orașelor din România nu au date precise privind numărul de călători și
frecvența călătoriilor.

102
biciclete. Un grup de lucru inter-ministerial ar putea accelera adoptarea și ameliorarea / completarea
(dacă este cazul) a celor două documente.
Orașele pot opta și pentru dezvoltarea unor ghiduri specifice privind proiectarea infrastructurii pentru
biciclete, se recomandă totuși păstrarea unui cadru mai larg, făcând mai degrabă referire la
proiectarea străzilor pentru a putea include și referințe la calmarea traficului, benzile dedicate pentru
transportul public, străzi de tip „shared space” sau ocazional carosabile și alte subiecte care sunt
neclare pe moment.
Ar trebui consolidate parteneriatele între ONG-uri și reprezentanții administrației centrale/locale.
Acest fapt ar fi util mai ales în ceea ce privește proiectarea unei infrastructuri pentru biciclete mai
bune sau monitorizarea implementării acestor proiecte. Prin urmare, la nivel local, fie ar trebui
încheiate parteneriate cu ONG-urile active în domeniul încurajării mersului cu bicicleta
locale/regionale, fie ar trebui numit un „primar pentru bicicliști”138.
La nivel de rețea, orașele ar trebui să adere la cele 5 principii de proiectare din manualul CROW
(Coeziune, Caracter direct, Siguranță, Confort, Atractivitate). Orașele ar trebui să țintească
întotdeauna dezvoltarea infrastructurii pentru biciclete în detrimentul utilizării spațiului pentru
autoturisme (îngustarea benzilor de circulație/transformarea sau eliminarea locurilor de parcare). Ar
trebui acordată mai multă importanță proiectării sau reconfigurării intersecțiilor, mai ales a sensurilor
giratorii astfel încât să fie sigure și eficiente pentru mersul cu biciclete. Aceasta include și actualizarea
cadrului legal pentru marcajele rutiere și indicatoarele de circulație139. De exemplu, marcajele de tip
„traseu sugerat pentru biciclete140 nu sunt incluse în standardele naționale pentru marcajele rutiere și
nu pot fi utilizate în orașe. Totuși, procesul de standardizare pentru acest tip de marcaj rutier a început
deja și este într-o fază avansată.
Proiectele de infrastructură pentru mersul cu bicicleta trebuie combinate cu proiecte complementare.
Orașele nu ar trebui să se limiteze la construirea de benzi pentru bicicliști, locurile de parcare sigure
în destinații importante sunt necesare în timp ce oamenii au deseori nevoie de un circuit de stimulare
suplimentar141.
Prin urmare, orașele ar trebui să înceapă să investească în campanii direcționate creative pentru
promovarea mersului cu bicicleta (ca și a mersului pe jos) ca mijloc de transport, nu doar ca petrecere
a timpului liber. După actualizarea legislației, când regulile privind modalitățile de a merge cu bicicleta
într-un oraș sunt mai clare, un curs dedicat mersului pe bicicletă în mediul urban, legat de o certificare,

138
O persoană/un funcționar public responsabil/ă pentru dezvoltarea, implementarea și monitorizarea
proiectelor privind ciclismul (infrastructură, educație și evenimente). Orașe precum Amsterdam, Coventry sau
Londra au deja astfel de funcții.
139
Semne/marcaje importante precum căsuța pentru biciclete, viraj la dreapta permis doar pentru bicicliști sau
trecerea permisă fără a coborî de pe bicicletă sunt încă absente.
140
Marcajul „traseu sugerat pentru biciclete”/ „sharrows”: un indicator care arată o bicicletă sub două săgeți
largi care este desenat pe un drum pentru a arăta că persoanele care se află pe biciclete și cele care conduc
mașini trebuie să folosească drumul în comun. Marcajele de bandă comună nu sunt un înlocuitor pentru benzile
pentru bicicliști (https://dictionary.cambridge.org/).
141
Recent, a fost adoptată o lege care obligă autoritățile locale/centrale să asigure locuri de parcare sigure lângă
obiectivele de interes public și stațiile de tren. Totuși, este esențial ca normele de aplicare pentru această lege
să fie elaborate cât mai curând cu putință.

103
ar putea fi dezvoltat la nivel național. Cursul ar trebui să fie opțional și nu ar trebui sub nicio formă să
fie confundat cu un permis de conducere.

7.4. Parcările ar trebui folosite și înțelese drept o pârghie esențială pentru

tranziția către tipare de mobilitate durabilă
Parcarea rămâne o problemă fundamentală pentru cea mai mare parte din orașele din România
întrucât măsurile de management al parcării sunt în continuare precare și ineficiente. În cele mai multe
cazuri, cererea și oferta de parcare sunt în continuare rezolvate prin creșterea ofertei, dacă este
posibil, cu locuri de parcare ieftine, la stradă sau la nivelul solului.
Orașele ar trebui să vizeze o înțelegere mai bună a cererii și ofertei de parcare, în cea mai mare parte
prin dezvoltarea de baze de date cu toate locurile de parcare disponibile142 (publice/private, pe
stradă/în afara străzii, pe mai multe niveluri/la nivelul solului etc.) și estimările de cerere. Aceste baze
de date ar trebui să fie fundația fiecărei politici privind parcarea.
Reglementările pentru oferta de parcare și utilizarea terenului ar trebui actualizate la nivel național
(HG 525/1996) sau, cel puțin la nivel local. În acest caz, ar fi important să se stabilească o legătură între
standardele privind oferta de parcare și nivelul de accesibilitate al unei zone și să se integreze
conceptul de număr maxim de parcări oferite. Începând de la o zonare bazată pe accesibilitate143
construirea în zonele cu o bună accesibilitate ar necesita mai puține locuri de parcare în timp ce
construirea la periferie unde este disponibil teren și accesibilitatea este mică, o clădire ar necesita mai
multe locuri de parcare.
Investițiile viitoare în asigurarea spațiului de parcare ar trebui orientate strategic astfel încât să
țintească eliberarea terenului și reducerea fluxurilor motorizate de la periferie spre centru. Aceasta ar
însemna dezvoltarea de parcări pe mai multe niveluri (dacă nu există nicio opțiune de a reduce
cererea) mai degrabă decât parcările la nivelul solului, oferind facilități de parcare și de folosire a
bicicletelor/parcare și de mers pe jos în același timp cu eliminarea gradată a parcării pe stradă.
Parcările pe mai multe niveluri sunt costisitoare, iar fondurile UE oferă suport doar pentru facilitățile
de parcare și de folosire a bicicletelor, prin urmare împrumuturile ar putea fi folosite pentru aceste
tipuri de proiecte cu condiția ca parcarea să nu fie asigurată cu titlu gratuit. Tarifele colectate de la
aceste facilități de parcare ar fi utilizate pentru a recupera investiția. Mai mult decât atât, ca regulă
generală, parcarea pe stradă ar trebui să fie mai scumpă decât parcarea în afara străzii. Parcarea în
zonele centrale nu ar trebui să fie niciodată sub 1,5 RON în timp ce abonamentele anuale de parcare
rezidențială (active doar între orele 17:00 și 07:00) nu ar trebui să cost niciodată mai puțin de 150€ /
an.
Pentru a asigura o gestionare eficientă a locurilor de parcare disponibile este esențială concentrarea
pe aplicarea sancțiunilor necesare. Acest aspect implică consolidarea legăturilor dintre operatorii de
parcare, poliția locală și poliția rutieră prin includerea acestora în proiectarea, implementarea și
monitorizarea politicilor privind parcarea144. Execuția ar trebui combinată întotdeauna cu campanii de
promovare / educație care vizeze în primul rând explicarea motivelor pentru care parcarea nu ar trebui
considerată un serviciu gratuit sau un drept (ex. Parking Day). În acest proces, parteneriatele între
administrația locală și ONG-urile active în domeniul mobilității urbane durabile ar putea fi extrem de

142
Dacă este posibil și rata de ocupare.
143
În acest caz, accesibilitatea se leagă în principal de transportul public. Abordarea este derivată din politica
olandeză ABC.
144
Aceasta ar însemna și că fiecare instituție ar avea Indicatori-cheie de performanță –ICP- asociați cu parcarea

104
utile. O măsură importantă, încă neglijată în orașele din România, ar fi stabilirea unui fond de parcare.
Veniturile din parcare (după retragerea costurile operaționale) ar trebui alocate pentru proiectul de
mobilitate urbană și spațiu public. În acest fel, oamenii ar putea fi informați că plata pentru parcarea
mașinilor lor timp de 2 ore ar putea contribui x% la dezvoltarea unui nou loc de joacă sau la achiziția
unui nou autobuz.
În consecință măsurile privind parcarea ar trebui dezvoltate în așa fel încât utilizatorii să fie mai întâi
descurajați de la folosirea mai frecventă a autoturismului și pe termen mediu/lung, când sunt
dezvoltate mijloacele alternative de transport, poate fi descurajată deținerea unui autoturism.

7.5. Accent pe furnizorii de servicii de transport prin măsuri de electrificare

și reînnoirea flotei
Deși România asigură cele mai mari subvenții pentru achiziția de vehicule electrice. Numărul
vehiculelor electrice rămâne scăzut. Întrucât puterea de cumpărare este mică, menținerea
subvențiilor la un nivel ridicat este o abordare bună. Cu toate acestea, întrucât vehiculele electrice
cauzează în continuare poluare și congestionarea traficului, accentul pe electrificare ar trebui să fie
orientat către tipurile de afaceri active în sectorul transporturilor cum ar fi taxiurile, serviciile de
ridesharing sau chiar logistica. Electrificarea flotei de taxiuri a unui oraș ar putea aduce beneficii
importante din punctul de vedere al calității aerului, dar și în ceea ce privește costurile operaționale.
În plus, pentru a susține creșterea numărului de utilizatori de vehicule electrice, autoritățile centrale
și locale ar trebui să investească în sau să sprijine dezvoltarea facilităților de încărcare pentru vehicule
electrice.
Pentru a susține în continuare electrificarea flotei de autovehicule a României, orașele mari ar trebui
să țintească implementarea (sau cel puțin testarea) zonelor cu emisie joasă. Ar trebui asigurată
finanțare la nivel național, în cadrul POR pentru testarea transportului public autonom, a autobuzelor
alimentate cu hidrogen sau a trenurilor în același timp cu menținerea susținerii pentru autobuzele
electrice, tramvaie sau troleibuze.

7.6. Actualizări ale legislației sunt obligatorii pentru a face față evoluției
rapide a principiilor de proiectare rutieră și diversificării mijloacelor de
transport
Normativele și stas-urile privind proiectarea rutieră urbană tind să aibă mai mult de 10 ani și sunt
întocmite pe baza principiilor din anii 80. Cel mai important aspect este întocmirea unui ghid privind
proiectarea infrastructurii pentru biciclete întrucât multe orașe implementează infrastructura pentru
biciclete dar fără a avea ghiduri și normative clare, mai ales când este vorba de proiectarea
intersecțiilor. Mai mult decât atât, stas-urile și normativele privind proiectarea de străzi urbană ar
trebui actualizate pentru a include marea varietate de noi modele de proiectare a străzilor, precum și
măsuri de calmare a traficului. Această actualizare ar trebui efectuată la nivel național, dar astfel de
ghiduri ar putea fi, de asemenea, dezvoltate la nivel local pentru orașele care implementează piste
pentru biciclete sau care caută o versiune mai detaliată și adaptată la nivel local. Legislația pentru
micro-mobilitate ar trebui, de asemenea, actualizată, mai ales cea care vizează trotinetele electrice.

7.7. Regenerarea urbană a cartierelor cu accent pe orașul „cu servicii la 20

de minute distanță / 20 minute city”
Întrucât cele mai multe orașe mari au investit în regenerarea zonelor centrale, cartierele de locuințe
colective au beneficiat doar de intervenții punctuale. Aceste zone sunt cele care au suferit probabil cel
mai mult de pe urma creșterii rapide a indicelui de motorizare. Creșterea cererii de locuri de parcare

105
a eliminat treptat spațiile verzi, trotuarele generoase, terenurile de joacă și alte facilități comunitare.
Prin urmare, pentru a crește calitatea locuirii, lansarea proceselor de regenerare urbană în cartierele
de locuințe colective ar trebui considerată o prioritate. Corelarea diverselor intervenții în cadrul SIDU-
urilor (eficiența energetică a unităților rezidențiale colective, pietonalizarea și calmarea traficului,
revitalizarea spațiului public, modernizarea facilităților educaționale și sportive etc.) pentru lansarea
proiectelor și programelor de regenerare urbană este prin urmare esențială. Întregul proces ar trebui
să pornească cu o evaluare clară a proprietății terenurilor fără evitarea exproprierii145 și ar trebui să
se bazeze pe un proces foarte participativ și transparent. Asigurarea terenurilor și stabilirea unei baze
de date clare cu terenurile disponibile sunt esențiale nu numai pentru zonele de expansiune urbană,
ci și pentru regenerarea cartierelor de locuințe colective. Un indicator principal pentru aceste proiecte,
în legătură cu parcarea ar trebui să fie procentajul sau dimensiunea spațiului public redobândit. Chiar
dacă conceptele de dezvoltare ar trebui realizate pe plan local, este importantă concentrarea asupra
menținerii străzilor locale pe cât de prietenoase cu pietonii este posibil (calmarea traficului, spațiul
folosit în comun etc.) mutând în același timp parcarea și traficul către marginea zonei / cartierului.
Redobândirea spațiului public și dezvoltarea facilităților comunitare țintind la „orașul cu servicii la 20
de minute distanță” va crește cu mult atractivitatea acestor cartiere și a orașului în general.
Întrucât proiectele de regenerare urbană, mai ales în cartierele de locuințe colective, trebuie să fie
participative, orașele ar trebui să investească în construirea capacității autorităților publice, dar și a
reprezentanților comunității locale. Principalele abilități se referă la negociere, constituirea / formarea
de comunități și activitatea de co-design / design colaborativ. Aceste programe nu ar trebui să
țintească doar îmbunătățirea abilităților, ci și consolidarea legăturilor între reprezentanții comunității
și funcționarii publici.
Luând în considerare faptul că există o mare nevoie de proiecte de regenerare urbană, POR și PNRR
sau alte scheme de finanțare guvernamentală ar trebui să asigure că există suficiente fonduri
disponibile astfel încât fiecare oraș mediu sau mare să poată să înceapă regenerarea urbană pentru
cel puțin 1 cartier de locuințe colective până în 2027.

7.8. Contracararea extinderii urbane prin dezvoltare axată pe transportul

public și asigurarea mixității funcționale
Întrucât expansiunea necontrolată este caracteristică celor mai multe orașe mari, sunt necesare
măsuri imediate pentru contracararea acestei tendințe. Orașele ar trebui să se concentreze pe o mai
bună aliniere a Planurilor Urbanistice Generale cu PMUD-urile și Strategiile Integrate de Dezvoltare
Urbană, în timp ce Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației ar trebui să țintească la
reducerea timpului utilizat pentru dezvoltarea și aprobarea Planurilor Urbanistice Generale. Mai mult
decât atât, pentru a controla expansiunea, Planurile Urbanistice Generale ar trebui să aibă o
componentă dinamică care să prevadă un orizont clar pentru dezvoltarea zonelor suburbane sau peri-
urbane și a facilităților acestora. Acest aspect ar însemna orientarea investițiilor private și public către
zone de dezvoltare preselectate.
Pentru soluționarea problemelor deja existente, ar trebui folosite planuri urbanistice zonale care să
pună accentul pe definirea unei rețele de străzi bine structurate și pe identificarea terenului pentru
facilitățile necesare adaptate la populația existentă și prognozată. Aceste planuri ar trebui să includă

145
Mai ales demolarea garajelor de parcare improvizate, din care multe sunt folosite în alte scopuri decât
parcarea.

106
și legături noi către centrul urban146, mai ales prin utilizarea râurilor și transformarea acestora în
coridoare verzi. Pentru a asigura o bună implementare, sunt necesare noi ghiduri de proiectare pentru
străzile rezidențiale, străzi partajate (shared space) și măsurile de calmare a traficului întrucât în multe
cazuri lărgirea străzilor existente pentru trotuare mai mari sau piste pentru bicicliști este mai degrabă
dificilă. Sporirea siguranței străzilor locale ar putea ajuta rezidenții să meargă pe jos sau cu bicicleta
până la cea mai apropiată stație de transport public de unde ar putea folosi transportul public, și, dacă
este necesar, combinat cu folosirea în comun a bicicletelor/trotinetelor sau cu mersul pe jos pentru a
parcurge ultimii kilometrii până la destinație. Pentru a face intervențiile care au drept scop remedierea
erorilor făcute în trecut, cadrul legal trebuie adaptat pentru a facilita o expropriere mai ușoară și mai
rapidă pentru proiectele de regenerare sau reconfigurare urbană (Legea 255/2010).
Luând în considerare faptul că regenerarea sau reconfigurarea zonelor dezordonate este un proces
mai degrabă dificil, creșterea capacității instituțiilor publice implicate (unități de administrație locală
și ADI) este esențială. Creșterea capacității ar trebui să aibă drept obiectiv consolidarea abilităților de
negociere cu diverse părți interesate (mai ales dezvoltatori privați și rezidenți), de coordonare a marii
diversități de proiecte și planuri și de utilizare a software-urilor GIS.
Întrucât resursele locale pentru aceste proiecte sunt puține și utilizarea fondurilor UE este foarte
limitată, programe de finanțare guvernamentală precum PNDL (o versiune actualizată) ar trebui
utilizate pentru a sprijini orașele și zonele metropolitane. Pentru coridoarele verzi care leagă orașele
de zonele înconjurătoare, ar trebui utilizate fondurile asigurate de POR. Dacă acest lucru nu este
posibil, aceste proiecte ar trebui finanțate de o versiune actualizată a programului PNDL.

7.9. Orașele ar trebui să intensifice efortul de a face serviciile și

infrastructura de transport incluzive
Chiar dacă liniile directoare de proiectare pentru a face spațiul public accesibil pentru persoanele cu
dizabilități sunt puse deja în aplicare de 8 ani, acestea sunt rareori aplicate complet. Execuția ar trebui
consolidată astfel încât să nu fie acceptate proiectele de modernizare a străzilor care nu respectă
normativele în vigoare privind accesibilizarea (normativul 051). Aceasta ar putea fi realizată la nivel
local fie prin numirea unei persoane cu expertiză în accesibilizarea infrastructurii de transport pentru
a supraveghea lucrările publice sau prin stabilirea de parteneriate cu ONG-uri specializate pe
sprijinirea persoanelor cu dizabilități. Orașele ar trebui să valorifice astfel de parteneriate pentru a
înțelege mai bine nevoile (mai ales tiparele de deplasare) ale persoanelor cu dizabilități și pentru a
iniția proiecte de co-design / design colaborativ cu obiectivul de a face proiectele de infrastructură și
serviciile de transport mai incluzive. Întrucât cele mai inovative proiecte pentru mobilitate incluzivă
sunt dezvoltate în sectorul privat, în principal de ONG-uri, consolidarea parteneriatelor cu
administrația locală este esențială pentru creșterea impactului acestor inițiative. Orașele și ONG-urile,
în parteneriat, ar trebui să utilizeze și fondurile asigurate de POR în cadrul obiectivului Smarter Europe
pentru a dezvolta în continuare soluții de mobilitate inteligentă care promovează serviciile și
infrastructura de transport incluzive.
Întrucât cartierele marginalizate continuă să aibă probleme legate de accesibilitate, orașele ar trebui
să pună accentul pe îmbunătățirea infrastructurii și serviciilor de transport (mai ales transportul public
și infrastructura pentru biciclete) în aceste zone. În cadrul POR sau al altor programe de finanțare, ar
trebui alocate fonduri pentru zonele marginalizate. Mai mult decât atât, subvențiile pentru persoanele
în vârstă, persoanele cu mobilitate redusă sau gospodăriile cu venituri mici ar trebui să ia în

146
Acestea ar trebui să includă infrastructura pentru biciclete, trotuare generoase cu vegetație și transport în
comun, preferabil benzi dedicate.

107
considerare o abordare bazată pe călătorii. Spre exemplu, acestea ar putea include mai multe călătorii
cu taxiul (de exemplu, pentru persoanele în vârstă), accesul la sisteme de bike-sharing și la alte servicii
de mobilitate, nu doar la transportul public.

7.10. Orașele ar trebui să se concentreze mai mult pe politici de logistică

urbană
Chiar dacă toate orașele mari și o parte din orașele mai mici au dezvoltat PMUD-uri în ultimii 5 ani,
inclusiv un capitol referitor la logistică, uneori chiar proiecte, acest subiect trebuie abordat într-o
manieră mai detaliată. Mai ales cu criza COVID-19, numărul de livrări a crescut rapid și la fel a făcut și
piața de logistică. Cu o creștere continuă a achizițiilor online, serviciile de livrare vor continua să aibă
o contribuție importantă la congestionarea și disponibilitatea locurilor de parcare. Prin urmare, mai
ales orașele mari ar trebui să dezvolte politici privind logistica sau planuri de acțiune împreună cu
reglementări pentru serviciile de livrare și aprovizionarea unităților comerciale. Aceste politici ar
trebui să promoveze și tipurile durabile de livrare și aprovizionare cum ar fi bicicletele sau bicicletele
cargo.

7.11. Digitizarea și digitalizarea constituie fundamentele viitoarelor proiecte

de mobilitate
Dat fiind că orașele nu au baze de date urbane, este dificilă fundamentarea proiectelor și luarea de
decizii sau stabilirea de politici bazate pe date. Acestea nu ar trebui să acopere doar mobilitatea, însă
acest domeniu este probabil cel mai dependent de date precise când vine vorba de dezvoltarea
urbană.. Fluxul de informații dintre diferiții furnizori de servicii de mobilitate și infrastructură ar trebui
să crească foarte mult, încurajând utilizarea datelor deschise și stabilind contextul pentru valorificarea
volumelor mari de date (big data). Schimburile de date și optimizarea comunicațiilor ar trebui să
includă cel puțin administrațiile locale și diverșii furnizori de servicii de mobilitate (transport public –
regional/local, poliția locală, operatorul și furnizorii de parcare, serviciile de mobilitate partajată,
aplicațiile etc.) și ar putea fi realizate cu ajutorul interfețelor API.
Orașele ar trebui să-și extindă și să-și dezvolte infrastructura de colectare de date prin instalarea de
senzori, camere de supraveghere și alte dispozitive, împreună cu software-uri utilizat pentru
interpretarea datelor. De exemplu, camerele de supraveghere pot fi utilizate și pentru a afișa în timp
real disponibilitatea parcării pe stradă cu un software simplu. Datele colectate de infrastructură ar
trebui să asigure o actualizare ușoară a modelelor de transport care ar trebui să fie disponibile pentru
fiecare reședință de județ, cel puțin orașele cu peste 100.000 de locuitori. Pentru orașele mai mici care
duc lipsă de resurse umane, o opțiune ar putea fi să aibă un model de transport, și chiar o bază de
date GIS administrată la nivel de județ.
Pentru a utiliza datele colectate, instruirea funcționarilor publici este esențială. Ar trebui create echipe
puternice de analiști, care să includă cel puțin un modelator de trafic, cel puțin pentru orașele mai
mari. Acestea ar trebui susținute de personal instruit în vederea colectării de date și integrării în baza
de date a orașului.

7.12. Urmărirea realizării unor proiecte mai complexe și integrate

Proiectele de mobilitate urbană dezvoltate în ultimii 5 ani sunt mai degrabă simple, orientate către o
zonă limitată, implică un număr redus de părți interesate sau se concentrează doar pe infrastructură.
De aceea, există o nevoie de a asigura o integrare mai bună a proiectelor, în timp ce se abordează
aspectele complementare dintre proiecte. Proiectele viitoare de mobilitate ar trebui să includă
componente multiple, precum: infrastructura, facilități, servicii, promovarea și aspectele digitale.

108
Componenta de promovare ar trebui să aibă drept obiectiv nu doar explicarea și promovarea noilor
proiecte, ci și modificarea comportamentală, prin utilizarea campaniilor creative, a evenimentelor sau
a reclamelor. În plus, stabilirea de legături între proiectele de mobilitate și procesele de regenerare
urbană ar spori cu mult beneficiile obținute.
Spre exemplu, construirea unei rețele de piste pentru biciclete(infrastructură) ar trebui să includă
rastele pentru biciclete și stații self-service (facilități), ar trebui să fie însoțită de un sistem de bike
sharing (serviciu), utilizarea ar trebui să fie încurajată prin, de exemplu, concursuri locale (promovare)
în timp ce o aplicație dedicată mersului cu bicicleta sau contoare de biciclete ar putea ajuta la
identificarea celor mai folosite rute și la monitorizarea numărului de kilometri parcurși cu bicicleta în
oraș.

7.13. Drumuri de centură și o mai bună cooperare pentru orașele mici

Lipsa drumurilor de centură este principala provocare pentru mobilitatea urbană în orașele mici,
împiedicând tranziția către mobilitatea urbană durabilă. De aceea, proiectele care au drept obiectiv
eliminarea traficului greu din orașe prin crearea de drumuri de centură ar trebui să primească mai
multă atenție la nivel național și județean. Finanțarea ar trebui asigurată în cadrul Programelor
Operaționale Regionale/Programului Operațional pentru Transport pentru orașele care sunt situate
de-a lungul rețelei TEN-T. pentru orașele din afara acestei rețele, programele de finanțare
guvernamentală ar trebui dezvoltate prin optimizarea modelelor deja existente de CNI și PNDL.
Multe orașe mici sunt traversate de drumuri naționale (administrate de Ministerul Transporturilor) și,
din cauza cadrului legal curent, găsesc că este greu sau imposibil să dezvolte proiecte de reconfigurare
sau modernizare pe aceste artere, deși acestea au adesea o poziție centrală în oraș. Prin urmare, este
importantă facilitarea unei mai bune cooperări între nivelul local și cel național pentru proiectele mari
de infrastructură. Structurile guvernamentale și administrațiile locale ar trebui să poată depune
colectiv proiecte privind dezvoltarea, reconfigurarea sau actualizarea drumurilor naționale care
traversează orașe mici sau chiar drumuri de centură. Aceasta ar trebui să se aplice și stațiilor de tren
pentru care sunt necesare parteneriate între CFR și administrația locală în vederea asigurării
dezvoltării integrate a acestor noduri intermodale147.

7.14. Optimizarea fluxului de bunuri și persoane prin accent pe finalizarea

rețelelor TEN-T
În ultimul an, au fost lansate multe studii de fezabilitate, licitații de proiectare și construire pentru noi
autostrăzi, drumuri expres și modernizări ale căilor ferate. Va fi esențială asigurarea fondurilor pentru
implementarea acestor proiecte. Ar trebui utilizate fondurile CEF și FEDR pentru a pune accentul pe
finalizarea rețelei TEN-T, cu o focalizare pe traversarea Munților Carpați și pe conectarea orașelor din
nord-estul României cu restul Europei. De asemenea, sunt și legături naționale importante care nu fac
parte din rețeaua de bază TEN-T, cum ar fi Ploiești-Brașov-Bacău, Buzău-Galați, Baia Mare - Dej-Bistrița
– Suceava – Botoșani sau Cluj-Napoca – Dej – Baia Mare – Satu Mare, pentru care este importantă
asigurarea finanțării complementare – de exemplu, PNRR, parteneriatele publice private, creditele sau
fondurile guvernamentale.
Cu Pactul Verde European, transportul feroviar devine din ce în ce mai important. Prin urmare,
finalizarea coridorului Rin-Dunăre rămâne o prioritate urmată de ruta București-Suceava (linia 500).

147
Pe moment, fie clădirile și facilitățile sunt modernizate de CFR, fie împrejurimile (stația de tren, taxi etc.) sunt
reconfigurate de administrația locală.

109
Prioritizarea investițiilor viitoare ar trebui de asemenea să ia în considerare competitivitatea
transportului feroviar față de cel rutier. Prin urmare, ar trebui prioritizate legăturile între orașe, unde
transportul feroviar ar putea concura cu cel rutier din punctul de vedere al timpului (de exemplu Cluj-
Napoca – Oradea). Mai mult decât atât, electrificarea căilor ferate ar trebui să continue, mai ales liniile
care deservesc orașe mari precum Baia Mare, Satu Mare, Oradea, Galați-Brăila (parte din linia 700),
destinații turistice importante precum Constanța-Mangalia sau legături transfrontaliere precum
București-Giurgiu-Ruse sau Craiova-Calafat-Vidin.
Guvernul și orașele de-a lungul Dunării nu ar trebui să neglijeze potențialul cicloturismului și ar trebui
să investească în dezvoltarea rutelor Eurovelo care trec prin România, mai ales EuroVelo 6 care este
finalizată în cea mai mare parte cu excepția secțiunii frontierei româno-bulgare. Finalizarea acestei
rute ar asigura 4450 km de piste pentru biciclete și trasee pentru biciclete care fac legătura între Marea
Neagră și Oceanul Atlantic de Nord (Franța – Nantes).

7.15. Continuarea dezvoltării, diversificării și integrării transportului

metropolitan
Întrucât transportul public metropolitan a evoluat în ultimii 7 ani, va fi importantă susținerea în
continuare a dezvoltării acestor servicii în cele mai multe reședințe de județ, cel puțin pentru orașele
cu peste 75.000 de locuitori înconjurate de localități care înregistrează o creștere rapidă. În afară de
optimizarea gestionării transportului public și reînnoirea/extinderea flotei, va fi importantă și
valorificarea infrastructurii feroviare existente pentru transportul metropolitan. Orașe precum Cluj-
Napoca, Brașov, Ploiești, București, Iași, Craiova sau Timișoara au un potențial ridicat pentru
transportul feroviar metropolitan care le oferă un acces mai bun la localitățile înconjurătoare și la forță
de muncă calificată. Pentru ca acest aspect să funcționeze, trebuie adaptată legislația astfel încât
asociațiile de transport metropolitan (ADI) să aibă și dreptul de a gestiona serviciile de transport în
comun furnizate în cadrul infrastructurii feroviare naționale.
În plus, pentru a susține această tendință de diversificare, ar trebui implementată tarifarea integrată,
alături de baze de date și sisteme informatice. Un prim pas ar putea fi asigurarea tarifării integrate
alături de un planificator de rute la nivel de județ, asigurându-se astfel o corelare între transportul
public local, metropolitan și județean. Pe termen lung, obiectivul ar trebui să fie tarifarea integrată și
un planificator de rute la nivel regional (NUTS2) așa cum este cazul în cele mai multe țări europene.
Integrarea serviciilor de transport în comun ar trebui să fie susținută și de dezvoltarea în continuare a
nodurilor intermodale148, mai ales la intrarea orașelor, oferind condiții decente de transfer între
transportul public metropolitan/județean sau între orașe și transportul public local. Nodurile
intermodale ar trebui să ofere și alte servicii de mobilitate cum ar fi parcări pentru biciclete, sisteme
de bike sharing sau partajarea de trotinete electice, parcare și altele pentru a facilita tranziția de la
transportul cu autoturismul personal la transportul public electric sau nemotorizat.

7.16. Actualizarea planurilor PMUD ținând cont de marea varietate a noilor

tehnologii și schimbările din tiparele de deplasare
Cele mai multe proiecte din prima generație de planuri PMUD sunt în continuare în implementare și
ar trebui să fie funcționale până în 2023. Asta înseamnă că efectul și o schimbare reală în tiparele de
călătorie vor fi măsurabile în 2023-2024. Pe de altă parte, orașele trebuie să își întocmească deja
portofoliile de proiecte pentru următoarea perioadă de programare (2021-2027) și astfel să-și

148
Ar putea fi dezvoltate multiple niveluri de hub-uri intermodale, de la hub-uri regionale/metropolitane la hub-
urile de cartier.

110
actualizeze PMUD-urile. Cu incertitudinea generată de pandemia COVID-19, va fi extrem de dificilă
actualizarea modelelor de transport întrucât tiparele de mobilitate se schimbă semnificativ și nu este
sigur când și dacă vor reveni la normal.
Prin urmare noua generație de planuri PMUD-uri ar trebui:
 Să includă întrebări referitoare la COVID-19, să încerce să înțeleagă modificarea
comportamentală.
 Să țină cont de noile linii directoare dezvoltate de CE.

 Să analizeze relevanța conceptelor precum: mobilitate partajată, e-mobilitate, mobilitate ca

serviciu și micro mobilitate și să ceară un tranzit receptiv.

 Să se bazeze pe datele și previziunile anterioare COVID-19, și, dacă este posibil, seturile de
date din perioada pandemiei și ulterioară pandemiei (primăvara/vara 2020 dacă situația se
va îmbunătăți).

111
8. ANEXA
Tabelul 9: Cost extern total pe țări, cu includerea aglomerărilor, 2016
Costuri externe totale
Rutier Feroviar IWT Total % din PIB
Țară mld € mld € mld € mld € %
UE 28 820,4 17,87 2,90 841,1 5,7%
ROMÂNIA (valoare/rang) 21,2/ 22 0,46/ 19 0,171/ 14 21,8/ 22 6,5%/ 24
Austria 18,3 0,85 0,044 19,2 5,9%
Belgia 26,4 0,42 0,183 27,0 7,0%
Bulgaria 6,5 0,12 0,047 6,6 6,5%
Croația 5,0 0,07 0,015 5,1 6,9%
Cipru 1,1 - - 1,1 5,1%
Republica Cehă 13,6 0,40 0,004 14,0 5,2%
Danemarca 8,2 0,18 - 8,4 4,1%
Estonia 1,5 0,04 0,014 1,5 5,3%
Finlanda 7,4 0,23 0,073 7,7 4,4%
Franța 109,1 1,76 0,181 111,0 5,5%
Germania 165,7 5,37 1,228 172,3 5,8%
Grecia 12,8 0,06 - 12,8 6,0%
Ungaria 11,1 0,43 0,037 11,5 6,0%
Irlanda 14,3 0,06 - 14,4 5,7%
Italia 115,0 2,20 0,009 117,2 6,8%
Letonia 2,3 0,18 - 2,5 6,7%
Lituania 3,9 0,12 - 4,0 6,3%
Luxemburg 3,2 0,03 0,009 3,3 7,5%
Malta 0,4 - - 0,4 3,6%
Olanda 29,6 0,35 0,848 30,8 4,9%
Polonia 40,2 1,28 0,018 41,5 5,5%
Portugalia 16,8 0,18 - 16,9 7,2%
Slovacia 5,4 0,33 0,012 5,7 4,7%
Slovenia 2,7 0,05 - 2,7 5,5%
Spania 64,3 0,83 - 65,1 5,2%
Suedia 15,3 0,46 - 15,8 4,5%
Regatul Unit 99,4 1,42 0,009 100,8 4,9%
Norvegia 7,4 0,17 - 7,6 3,4%
Elveția 15,3 0,76 0,001 16,1 4,1%

Sursă: Ghidul privind costurile externe de transport, Comisia Europeană, 2019

Tabelul 10: Costuri medii externe pe țări, cu excluderea aglomerărilor, 2016

Transport călători Transport marfă

Vehicul Transpo
Cale Cale Vehicul
Cale comerci Transpo rt pe
Mașin Autobu Motocicletă( ferată ferată greu
ferată al ușor rt cursuril
a z MC) de mare electric mărfuri
diesel (VCU) feroviar e de apă
viteză ă (VGM)
Diesel (IWT)

€- €- €- €- €- €- €- €- €-
Țară cent/p cent/pk €-cent/pkm cent/pk cent/pk cent/pk cent/vk cent/tk cent/tk cent/tk
km m m m m m m m m

UE Agregat
7,8 2,9 24,5 1,3 2,6 3,9 13,1 3,4 1,3 1,9
(UE 28)

112
ROMÂNIA
10,6/
(valoare/ 4,2/28 77,3/29 NA 6,3/29 6,2/23 35,8/30 3,3/20 1,1/12 1,3/15
27
rang)

Austria 12,8 3,8 69,3 2,9 8,4 16,3 4,3 3,2 2,5

Belgia 10,9 4,2 33,4 2,6 2,8 13,9 22,5 5,7 1,6 1,8

Bulgaria 5,9 2,2 43,3 5,4 5,3 8,6 2,6 1,1 0,8

Croația 10,2 2,8 17,9 3,8 5,4 11,0 3,0 1,0 1,7

Cipru 6,0 2,0 21,1 0,0 0,0 10,5 3,8 0,0 0,0

Republica
8,0 3,1 16,8 2,9 5,1 14,2 4,4 1,2 11,7
Cehă

Danemarca 5,8 2,2 21,7 2,6 2,1 9,7 4,4 0,9 0,0

Estonia 6,7 3,2 13,4 3,6 2,7 8,9 2,0 1,0 1,0

Finlanda 5,2 1,7 11,8 2,9 3,3 10,6 2,7 1,3 56,4

Franța 6,5 2,8 20,7 0,9 1,4 2,5 11,2 3,7 1,5 2,1

Germania 9,8 3,6 40,4 1,6 3,5 7,1 19,3 4,4 1,9 2,2

Grecia 4,6 1,5 16,3 8,8 3,8 10,7 2,3 1,9 0,0

Ungaria 9,1 2,6 21,4 4,3 5,9 18,2 3,5 0,9 2,0

Irlanda 5,9 2,4 14,9 5,8 2,5 10,1 2,7 4,1 0,0

Italia 7,9 2,6 21,8 1,9 3,0 13,4 13,0 4,5 3,0 15,2

Letonia 7,8 2,9 82,9 2,0 2,2 12,3 2,7 0,6 0,0

Lituania 7,1 2,5 14,0 5,9 5,4 11,1 2,4 0,6 0,0

Luxemburg 11,8 4,6 30,6 5,6 26,9 15,9 3,2 3,7 3,7

Malta 8,8 2,6 36,4 0,0 0,0 19,4 2,3 0,0 0,0

Olanda 8,6 4,3 23,1 1,7 1,6 2,2 16,2 3,3 1,1 1,7

Polonia 7,8 2,7 23,1 5,0 4,1 8,6 2,5 1,0 20,1

Portugalia 6,6 2,4 28,2 2,9 3,8 11,8 2,6 1,9 0,0

Slovacia 8,5 3,4 38,7 5,6 8,1 9,8 3,2 1,7 1,6

Slovenia 5,4 1,8 28,0 2,4 5,6 7,2 2,5 0,7 0,0

Spania 8,0 2,7 22,9 1,7 2,8 2,1 19,2 2,6 1,4 0,0

Suedia 5,4 1,8 27,7 1,9 6,5 9,5 2,7 1,6 0,0

Regatul
6,2 4,0 30,0 1,0 1,5 2,3 9,9 3,0 0,8 5,5
Unit

Norvegia 4,4 2,7 21,4 2,8 2,8 10,6 2,8 2,4 0,0

Elveția 9,5 3,7 56,1 2,5 3,4 21,8 6,7 4,0 1,9

Sursă: Ghidul privind costurile externe de transport, Comisia Europeană, 2019

113
 Tabelul 11: Costuri medii generate de aglomerări (Eurocent per vkm)
MAȘINA VGM VCU Autobuz/ Autocar
inter inter
TOTA interur TOTA TOTA interur TOTA
urban urban urba urban urban urba
L ban L L ban L
n n
UE 28 6,69 17,73 1,74 10,85 34,10 3,02 11,61 27,42 2,92 15,89 35,52 3,09
ROMÂNIA 12,69 25,67/ 2,48/ 20,34 51,34/ 3,64 15,25 38,51/ 2,73/ 29,56 51,34/ 3,24
(valoare/rang) / 30 27 22 / 30 27 / 23 / 25 27 23 / 28 27 / 21
Austria 5,12 13,23 1,78 10,06 26,47 3,04 8,05 19,85 2,62 9,94 26,47 3,36
Belgia 9,26 24,55 4,43 13,75 49,11 7,51 13,87 36,83 6,62 27,68 49,11 9,42
Bulgaria 3,81 8,16 0,39 6,09 16,33 0,58 4,57 12,24 0,43 8,62 16,33 0,51
Croația 4,26 13,54 0,44 8,64 27,07 0,74 6,84 20,30 0,65 8,30 27,07 0,82
Cipru 6,78 15,41 0,00 10,79 30,83 0,00 8,09 23,12 0,00 17,29 30,83 0,00
Republica Cehă 5,47 12,20 1,01 10,13 24,41 2,10 8,06 18,31 1,51 9,94 24,41 2,14
Danemarca 5,62 11,10 2,67 10,67 22,20 5,25 8,58 16,65 4,23 12,94 22,20 5,69
Estonia 3,23 7,52 0,91 5,83 15,04 1,49 4,75 11,28 1,23 6,45 15,04 1,83
Finlanda 4,01 10,64 0,44 5,00 21,27 0,93 6,01 15,95 0,66 12,37 21,27 0,88
France 6,02 12,83 3,06 10,09 25,65 5,55 8,54 19,24 4,67 13,80 25,65 5,84
Germania 6,15 19,74 1,13 13,00 39,48 2,18 13,36 29,61 1,58 14,20 39,48 2,76
Grecia 5,92 11,91 1,21 9,66 23,83 2,03 7,25 17,87 1,52 9,89 23,83 1,91
Ungaria 5,96 13,64 1,60 10,43 27,29 3,14 9,68 20,47 2,42 11,21 27,29 3,06
Irlanda 12,67 33,02 3,95 10,68 66,03 4,53 27,34 49,52 5,16 42,36 66,03 6,01
Italia 5,42 21,78 1,19 8,33 43,57 2,11 9,55 32,68 1,84 13,97 43,57 1,57
Letonia 5,19 14,04 0,43 9,46 28,09 0,70 7,75 21,07 0,58 10,39 28,09 0,86
Lituania 4,14 10,37 0,32 5,45 20,75 0,62 8,17 15,56 0,47 11,69 20,75 0,62
10,5 12,1
Luxemburg 11,28 28,56 5,83 17,50 57,11 16,90 42,84 8,71 32,83 57,11
1 4
Malta 3,98 7,96 0,00 7,96 15,92 0,00 5,97 11,94 0,00 7,96 15,92 0,00
Olanda 6,97 27,06 1,49 8,70 54,13 2,51 17,62 40,60 2,31 22,25 54,13 2,71
Polonia 7,88 15,73 2,82 14,39 31,45 5,60 12,19 23,59 4,26 18,64 31,45 5,75
Portugalia 7,87 17,46 2,70 7,68 34,92 2,74 17,89 26,19 2,49 15,78 34,92 2,77
Slovacia 4,61 9,20 1,57 8,73 18,41 3,29 6,82 13,80 2,35 10,70 18,41 3,66
Slovenia 2,08 5,23 0,79 4,13 10,47 1,42 3,27 7,85 1,16 4,07 10,47 1,52
Spania 8,22 19,42 2,19 7,77 38,84 2,13 19,61 29,13 1,80 12,40 38,84 2,16
Suedia 7,57 20,58 0,57 9,15 41,16 1,15 11,36 30,87 0,85 22,52 41,16 1,14
Regatul Unit 8,18 18,94 1,09 11,21 37,89 2,07 11,56 28,42 1,66 24,32 37,89 2,34
Norvegia 5,01 12,58 0,94 6,73 25,15 2,13 7,52 18,86 1,41 14,30 25,15 1,91
Elveția 5,21 11,39 2,67 10,13 22,79 4,71 8,03 17,09 3,86 10,14 22,79 5,10

114
 Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România
Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720
Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
Data publicării: Decembrie 2020

Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod obligatoriu

poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Material distribuit gratuit

 Digitally signed
Liviu Tudor by Liviu Tudor
Bailesteanu
Bailesteanu Date: 2021.06.29
13:51:23 +03'00'

LIVRABIL 3. POLITICA URBANĂ 2020-2035

ȘI PLANUL DE ACȚIUNE

DOCUMENT ÎNSOȚITOR 6:
Dinamica economică a oraşelor din România

www.poca.ro
CLAUZĂ DE LIMITARE A RESPONSABILITĂȚII
Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca
Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.

DECLARAŢIE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR

Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea
anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea legislației în
vigoare.
Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Bd. Libertăţii, nr. 16, Sector 5, Bucureşti, România); sau (ii) Grupul Banca Mondială în
România (Strada Vasile Lascăr, nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România).

Acest raport este emis în decembrie 2020 în cadrul Contract privind serviciile de consultanţă
rambursabile cu privire la politicile urbane din România, încheiat între Ministerul Lucrărilor Publice,
Dezvoltării şi Administraţiei şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare în data de 29
decembrie 2019. Acest raport reprezintă un document suport pentru Anexa 3 din cadrul contractului
menţionat – Contribuţiile la politicile urbane 2020-2035.
MULŢUMIRI
Prezentul raport este transmis în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile
pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea lui Christoph
Pusch (Practice Manager, Manager de risc urban şi în caz de dezastre, Europa şi Asia centrală), David
N. Sislen (Practice Manager, Manager de risc urban şi în caz de dezastre, America Latină şi Caraibe),
şi Tatiana Proskuryakova (Country Manager, România şi Ungaria). Raportul a fost pregătit de o echipă
sub coordonarea lui Dean Cira (Lead Urban Specialist) şi Paul Kriss (Lead Urban Specialist) şi alcătuită
din Marcel Ionescu-Heroiu (Senior Urban Development Specialist), Viorela Sfârlea (Urban
Development Expert), Oana Stănculescu (Urban Development Expert), Norbert Petrovici (Senior Social
Development Expert), Bogdan Dolean (Geographer), Alin Chiș (Senior Geographer) şi cu aportul
doamnei Yondela Silimela (Senior Urban Development Specialist), Carli Venter (Senior Urban
Development Specialist), cu sprijinul lui Bogdan Țopan (Policy Expert), Damaris Bangean (Urban
Development Expert), Oana Franț (Urban Development Expert), Adina Vințan (Urban Development
Expert) şi George Moldoveanu (Information Assistant).
Echipa doreşte să aducă mulţumiri pentru colaborarea excelentă, îndrumarea şi promptitudinea de
care au dat dovadă reprezentanţii Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în
special Ministrul Ion Ștefan, Secretarul de Stat Gheorghe Păsat, Directorul General Alexandru Soare,
Directorul Liviu Băileșteanu, Şeful Biroului Radu Necșuliu şi, de asemenea, Daniel Vâlceanu, Amalia
Virdol, Bogdan Micu, Beniamin Stoica, Alina Huzui, Georgiana Toth, Anca Ureche, Antonia Dudău,
Andrei Giurăscu, Andreea Chitrosan şi toţi partenerii locali, regionali şi naţionali care au contribuit la
elaborarea acestui raport.
ABREVIERI ŞI ACRONIME
ADLO Oradea Local Development Agency/ Agenţia de dezvoltare locală Oradea
CEE Central and Eastern Europe/ Europa Centrală şi de Est
CISF Comprehensive Investor Services Framework/ Cadrul pentru servicii orientate către investitori
Covid-19 Coronavirus Disease/ afecţiunea cauzată de Coronavirus
DA Development Agencies/ Agenţii de dezvoltare
EC European Commission/ Comisia Europeană
EU European Union/ Uniunea Europeană
FDI/ISD Foreign Direct Investment/ investiţii străine directe
FUA/ZUF Functional Urban Area/ zona urbană funcţională
PIB Produs Intern Brut
GNI Gross National Income/ venit naţional brut
IC Competitiveness Index/ indicele competitivităţii
IPA/API Investment Promotion Agencies/Agenţia de promovare a investiţiilor
IDUL Indicele Dezvoltării Umane Locale
MPWDA Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei
NACE Nomenclator statistic privind activităţile economice din Comunitatea Europeană
NATO Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord
ONG organizaţia neguvernamentală
INS Institutul Naţional de Statistică
OECD Organizaţia pentru cooperare economică şi dezvoltare
PIT Personal Income Tax/ Impozit pe venit ( persoane fizice)
PLP Local Landscape Plan/ Plan amplasament local
PUG General Urban Plan/ plan urbanistic general
PUZ Zonal Urban Plan/ plan urbanistic zonal
RLU Local Urban Regulation/ Regulament urbanistic local
IMM întreprinderi micii și mijlocii
UAT Unitate administrativ-teritorială
ONU Organizația Naţiunilor Unite
VC Venture Capital/ Capital de risc
BM Banca Mondială
CONŢINUT

1. INTRODUCERE ................................................................................................................. 5
2. DINAMICA ECONOMIEI NAŢIONALE.................................................................................. 6
3. MOTOARELE ECONOMIEI ROMÂNEŞTI ŞI CE ANUME LE FACE SĂ FUNCȚIONEZE ............... 10
4. ORAŞELE TREBUIE SĂ ÎNCURAJEZE DENSITATEA ECONOMICĂ .......................................... 21
4.1. Sectoare economice uzuale ..................................................................................................... 21
4.2. Sectoare economice de tranziție ............................................................................................. 24
4.3. Sectoare economice de nivel următor..................................................................................... 27
4.4. Sectoare economice ambițioase .............................................................................................. 31
4.5. Indicele de atractivitate sectorială .......................................................................................... 35
4.6. Performanţa generală şi potenţialul oraşelor din România .................................................... 44
5. CUM ÎŞI POT ÎMBUNĂŢI ORAŞELE ROMÂNEŞTI PERFORMANŢA ECONOMICĂ .................. 63
5.1. Instituţii şi reglementări........................................................................................................... 64
5.1.1. Dezvoltarea capacităţii instituţionale ....................................................................... 64
5.1.2. Reducerea birocraţiei şi promovarea implicării ........................................................ 70
5.1.3. Valorificarea tradiţiei industriale şi a parteneriatelor pe termen lung ..................... 70
5.1.4. Bună administrare financiară şi grad ridicat de absorbţie a fondurilor UE .............. 72
5.1.5. Politici şi planificare strategică pentru dezvoltarea turismului ................................ 74
5.1.6. Cooperare inter-jurisdicţională şi transfrontalieră pentru dezvoltarea destinaţiilor
turistice 77
5.1.7. Intervenţii în zonele care înconjoară monumentele istorice şi diversificarea serviciilor
de turism .................................................................................................................................. 78
5.2. Infrastructură şi teren .............................................................................................................. 79
5.2.1. Stabilirea zonelor de dezvoltare economice ............................................................. 79
5.2.2. Stabilirea parcurilor industriale ................................................................................ 80
5.2.3. Reconversia funcţională a fostelor platforme industriale ........................................ 96
5.2.4. Dobândirea de drepturi de proprietate asupra patrimoniului construit .................. 97
5.3. Conectivitate ............................................................................................................................ 99
5.3.1. 5.3.1. Optimizarea apropierii de Vest ....................................................................... 99
5.3.2. Îmbunătăţirea conectivităţii regionale - Asigurarea conectivităţii prin transportul
metropolitan .......................................................................................................................... 104
5.3.3. Conectivitatea la nivelul oraşelor ........................................................................... 105
5.4. Sprijin pentru întreprinderi și finanțe .................................................................................... 107
5.4.1. Stabilirea incubatoarelor start-up şi a parcurilor de afaceri ................................... 107
5.4.2. Eficientizarea procesului de obținere a autorizațiilor de construcție ..................... 109

1
 5.4.3. Susţinerea sectoarelor cu valoare ridicată.............................................................. 110
5.4.4. Impunerea mărcilor locale ...................................................................................... 111
5.5. Abilităţi şi inovaţie ................................................................................................................. 113
5.5.1. Asigurarea disponibilităţii forţei de muncă calificată ............................................. 113
5.5.2. Sprijinirea inovaţiei ................................................................................................. 119
6. CUM POT DEVENI ORAŞELE DIN ROMÂNIA MAI ANTREPRENORIALE.............................. 121
7. CUM POT ORAŞELE DIN ROMÂNIA SĂ CULTIVE INOVAŢIA ŞI SPECIALIZAREA SMART? .... 126
ANEXA 1.1. PERFORMANŢA ECONOMICĂ A MUNICIPIILOR ŞI ORAŞELOR DIN ROMÂNIA (1) ....... 146
ANEXA 1.2. PERFORMANŢA ECONOMICĂ A MUNICIPIILOR ŞI ORAŞELOR DIN ROMÂNIA (2) ....... 160
ANEXA 2. SALARIILE MEDII DIN SECTOR .................................................................................... 172

LISTA DE TABELE

Tabel 1. Cele mai mari sectoare economice din România, după cifra de afaceri (în 2018).................... 9
Tabel 2. Performanţa ZUF şi a oraşelor pe regiune .............................................................................. 18
Tabel 3. Cei mai mari angajatori din România ...................................................................................... 21
Tabel 4. Legislaţia cheie cu privire la stabilirea parcurilor industriale.................................................. 80
Tabel 5. Principalii factori de care trebuie să se ţină cont la închirierea unui spaţiu industrial sau logistic
.............................................................................................................................................................. 83
Tabel 6. Cronologia dezvoltării Parcurilor industriale TETAROM ......................................................... 88
Tabel 7. Număr firme după mărime, pentru 2018 şi 2011 ................................................................. 122
Tabel 8. Localităţile cu cea mai mare creştere de firme între 2011 şi 2018 ....................................... 122
Tabel 9. Performanţa firmelor pe mărime, în 2018 şi 2011................................................................ 122
Tabel 10. Localităţile cu cea mai mare creştere a veniturilor între 2011 şi 2018 .............................. 123
Tabel 11. Performanţa firmelor pe numărul de angajaţi în 2018 şi 2011........................................... 123
Tabel 12. Localităţile cu cea mai mare creştere de locuri de muncă între 2011 şi 2018 .................... 124
Tabel 13. Productivitatea firmelor pe tipul firmei în 2018 şi 2011 ..................................................... 124
Tabel 14. Câştigurile productivităţii între 2011 şi 2018 în cele mai mari economii locale ................. 125
Tabel 15. Europa este specializată în sectoare cu intensitate medie a cercetării și dezvoltării, Statele
Unite în sectoare cu intensitate ridicata ( indicii (RTA) de avantaj tehnologic relativ pe sector, raport,
2007) ................................................................................................................................................... 127

LISTA CASETELOR

CASETA 1. Când trebuie înfiinţată o agenţie de dezvoltare? ................................................................ 66

CASETA 2. Tipul de informaţie solicitat de investitori, de motivaţia investiţiei.................................... 67
CASETA 3. 5 Paşii de stabilire a parcurilor industriale pe vechile platforme industriale ...................... 82

2
CASETA 4. Lecţiile învăţate şi soluţiile de sprijinire a învăţământului profesional dual ..................... 115
CASETA 5. Studii de caz- inovatori ...................................................................................................... 131

LISTA DE IMAGINI

Imaginea 1. Venit naţional brut per capita ( Metoda Atlas) în ţările selectate ..................................... 6
Imaginea 2. Exporturile româneşti în 1990 (Valoare totală: $3.19 miliarde) ........................................ 7
Imaginea 3. Exporturile româneşti în 2000 (Valoare totală: $10.3 miliarde) ........................................ 7
Imaginea 4. Exporturile româneşti în 2017 (Valoare totală: $70.4 miliarde) ........................................ 7
Imaginea 5. Avantajul comparativ al României între 2011-2019........................................................... 8
Imaginea 6. Valoarea adăugată brută în principalele sectoare economice în România........................ 9
Imaginea 7. Veniturile companiilor pe localitate (în 2018).................................................................. 10
Imaginea 8. Nivelul de dezvoltare a localităţilor din România (metodologia Atlas a Băncii Mondiale)
.............................................................................................................................................................. 11
Imaginea 9. Nivelul de dezvoltare al localităţilor din Romania (metodologia Comisiei Europene) .... 12
Imaginea 10. Grad de dezvoltare al localităţilor din Romania (metodologia Dumitru Sandu) ............ 13
Imaginea 11. Zona urbană funcţională a municipiilor şi oraşelor din România................................... 14
Imaginea 12. Eficacitatea zonelor urbane funcţionale din municipiile reşedinţă de judeţ .................. 15
Imaginea 13. Accesul la infrastructura majoră este important pentru dezvoltare ............................. 19
Imaginea 14. Principalele proiecte rutiere şi feroviare din România şi oraşele care vor avea acces la
ele.......................................................................................................................................................... 20
Imaginea 15. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în agricultură .................................................. 22
Imaginea 16. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în comert ........................................................ 23
Imaginea 17. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în administrația locală ................................... 24
Imaginea 18. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria alimentară .................................. 25
Imaginea 19. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria textilă .......................................... 25
Imaginea 20. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria cauciucului și plasticului .............. 26
Imaginea 21. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria hotelieră ..................................... 27
Imaginea 22. Transformarea economică a noilor ţări membre UE ..................................................... 28
Imaginea 23. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria auto ............................................ 29
Imaginea 24. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria echipamentelor electrice si
electronice ............................................................................................................................................ 30
Imaginea 25. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria chimica ....................................... 30
Imaginea 26. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în IT ................................................................ 31
Imaginea 27. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria telecomunicațiilor ...................... 32
Imaginea 28. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria de cercetare si dezvoltare .......... 33
Imaginea 29. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în media......................................................... 33

3
Imaginea 30. Principalele logistici şi unităţi de producţie în şi din jurul Bucureştiului ........................ 34
Imaginea 31. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria farmaceutica .............................. 35
Imaginea 32. Indicele de competitivitate pentru industria automobilistică – clasament naţional ..... 39
Imaginea 33. Indicele de competitivitate pentru industria chimică – clasament naţional.................. 40
Imaginea 34. Indicele de competitivitate pentru industria echipamentelor electrice – clasament
naţional ................................................................................................................................................. 41
Imaginea 35. Indicele de competitivitate pentru IT – clasament naţional .......................................... 42
Imaginea 36. Indicele de competitivitate pentru industria de transport si logistica – clasament naţional
.............................................................................................................................................................. 43
Imaginea 37. Indicele de competitivitate ............................................................................................ 44
Imaginea 38. Indicele de atractivitate ................................................................................................. 45
Imaginea 39. Cadrul conceptual al oraşelor competitive .................................................................... 63
Imaginea 40. Ciclul de viață al investițiilor........................................................................................... 66
Imaginea 41. Fabrica de transmisie Star din Cugir ............................................................................... 72
Imaginea 42. Castelul Károlyi din Carei ................................................................................................ 75
Imaginea 43. Mina de sare Tereza din Turda ....................................................................................... 76
Imaginea 44. Obiectele de afaceri pe termen scurt, mediu şi lung – Parcul industrial Tetarom ........ 89
Imaginea 45. Vedere aeriană din Parcul industrial Cugir ..................................................................... 90
Imaginea 46. Parcelarea parcului industrial Eurobusiness I Oradea.................................................... 92
Imaginea 47. Parcelarea parcului industrial Graniţa Europeană de Est din Siret ............................... 94
Imaginea 48. Poarta I a Cetății Carolina din Alba................................................................................. 98
Imaginea 49. Evoluţia numărului de angajaţi a unităţilor de producţie economice privatizate după
1989 .................................................................................................................................................... 101
Imaginea 50. Evoluţia zonei urbane din municipiul Caransebeş ....................................................... 102
Imaginea 51. Acoperirea Companiei de Transport Public Metropolitan din Alba Iulia ..................... 105
Imaginea 52. Îmbunătățiri de mobilitate propuse pentru creşterea atractivităţii la Minele de sare din
Turda ................................................................................................................................................... 106
Imaginea 53. Paşii pentru obţinerea unei autorizaţii de construire în România (conform WB Sub-
National Doing Business Report 2017)  .......................................................................................... 110
Imaginea 54. Timpul de obţinere a autorizaţiei de construire în România în comparaţie cu Bulgaria şi
Ungaria  .......................................................................................................................................... 110
Imaginea 55. Şcoala în sistem dual Kronstadt ................................................................................... 114
Imaginea 56. Procentajul de firme care desfăşoară activităţi de inovaţie ........................................ 128
Imaginea 57. Trei orizonturi de inovaţie ............................................................................................ 130
Imaginea 58. Ponderea sau forța de muncă urbană în industriile inovatoare, in 2011 şi 2018 ........ 139
Imaginea 59. Densitate antreprenorială 2018 ................................................................................... 140
Imaginea 60. Ciclul de inovare și sursa de finanțare.......................................................................... 143

4
1. INTRODUCERE
Acest raport este un document însoțitor al Livrabilului 3 - Contribuţii la Politica Urbană 2020-2035,
parte a programului Politica Urbană a României, coordonat de Ministerul Lucrărilor Publice,
Dezvoltării şi Administraţiei (MLPDA). Documentul își propune în primul rând să completeze analizele
deja făcute privind dinamicile economiei locale din România. Documentele relevante includ: Strategia
naţională de dezvoltare teritorială, Strategia de dezvoltare durabilă a României, Oraşe competitive:
Remodelarea geografiei economice a României, Oraşe Magnet: Migrație și navetism în România,
România metropolitană. Banca Mondială a desfăşurat un număr de activităţi analitice şi de asistență
la nivel sub-naţional; împreună, aceste studii analizează în profunzime dinamicile dezvoltării
economice în oraşele mari secundare din România. Acest pachet de studii analizează în detaliu
aspectele ce țin de conectivitate (intra-oraş şi inter-metropolitan), calitatea vieții în mediul urban,
tiparele de migrație și navetism. De asemenea, propunerile aferente Politicii Urbane iau în considerare
și alte documente strategice relevante (de ex. Strategia națională a locuirii) şi alte analize în curs de
desfăşurare (de ex. Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor).

Acest document este parte a unei serii de documente însoțitoare pregătite ca bază pentru
recomandările realizate în proiectul Politici Urbane. Documentele însoțitoare se concentrează pe
subiectele insuficient tratate de literatura existentă şi pe temele de importanţă deosebită pentru
oraşe. Subiectele acoperite în alte documente anexă includ:
 Sustenabilitatea spaţială;
 Managementul de riscurilor de mediu, schimbări climatice şi în caz de dezastre
 Starea serviciilor urbane de utilități publice;
 Oraşe în tranziţie (ex. cu declin demografic şi îmbătrânire);
 Mobilitate urbană;
 Locuire;
 Marginalizare, sărăcie şi excluziune în oraşele din România;
 O agendă țintită pentru orașe inteligente, inclusiv privind finanţele publice locale
 Participare publică

Principalul obiectiv al acestui raport este de a furniza o imagine de ansamblu actualizată asupra
dinamicii economiei locale din România, de a selecta exemple de bună practică din împrejurimile
României (cu analiza structurată pe baza cadrului stabilit prin studiile Băncii Mondiale Oraşe
competitive) şi de a furniza recomandări concrete cu privire la ce se poate face pentru îmbunătăţirea
locurilor de muncă şi abilităţilor la nivel local. Ne concentrăm pe oraşele mai mici, dat fiind faptul că
aspectele legate de competitivitate pentru oraşele mari secundare au fost discutate amplu în alte
rapoarte.

5
2. DINAMICA ECONOMIEI NAŢIONALE
Istoria economiei din România este întortocheată şi complexă. După căderea comunismului, România
a întreprins o tranziţie sinuoasă către economia de piaţă, mare parte din anii 1990 fiind marcaţi de
declin şi restructurare economică. În 2000, când perspectivele de aderare la UE şi NATO au devenit
realiste, economia României a trecut printr-o accelerare impresionantă: venitul său naţional brut per
capita VNB (Metoda Atlas) a crescut de la 1,720 dolari americani în 2001 la 12,630 dolari americani în
20191. Această performanţă este subliniată prin compararea României cu un număr de ţări din
America Latină, care se aflau într-o condiţie economică mai bună în 2000 (vezi Imaginea 1 de mai
jos).

Imaginea 1. Venit naţional brut per capita ( Metoda Atlas) în ţările selectate

14000

12000

High-Income Threshold
10000
Romania

8000 Mexico
Brazil
6000 Latin America & Caribbean
Peru
4000
Colombia
2000 Linear (Romania)

0
2006
2000
2001
2002
2003
2004
2005

2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019

Sursa de informaţie: Banca Mondială

Cifrele preliminare indică faptul că România a atins condiţia de țară cu venit ridicat în 2019, pentru
prima dată în istorie. Motivul principal al acestei performanţe extraordinare este accesul României la
Piaţa Comună a UE. UE a fost un veritabil “motor de convergenţă” pentru ţările sale membre,
permiţând unor ţări precum Grecia, Irlanda, Portugalia, Polonia şi Slovacia să atingă statutul de
economie avansată într-un timp record. Acest lucru i-a permis și României să devină economie
avansată şi să depăşească economiile similare din America Latină.

Transformarea economiei României, atât în termeni de mărime şi scop, este bine portretizată de
Observatorul Complexităţii Economice al MIT (vezi imaginea de mai jos). De exemplu, exporturile din
România nu doar că au crescut de la 3.19 miliarde dolari americani în 1990 la 70.4 miliarde dolari
americani în 2017: au crescut semnificativ în complexitate şi diversitate. Complexele mari industriale
ale erei comuniste au fost iniţial înlocuite de industria uşoară (ex. textilă şi mobilă) şi ulterior au fost
înlocuite de industrii mai complexe (ex. de automobile, piese auto, echipamente electrice, produse
chimice, etc.) Datele dezagregate arată clar că economia României seamănă tot mai mult cu economia
UE.

1 https://blogs.worldbank.org/opendata/new-world-bank-country-classifications-income-level-2020-2021

6
Imaginea 2. Exporturile româneşti în 1990 (Valoare totală: $3.19 miliarde)

Sursa: MIT Observatorul complexităţii economice

Imaginea 3. Exporturile româneşti în 2000 (Valoare totală: $10.3 miliarde)

Sursa: MIT Observatorul complexităţii economice

Imaginea 4. Exporturile româneşti în 2017 (Valoare totală: $70.4 miliarde)

Sursa: MIT Observatorul complexităţii economice

7
În 2019, România a înregistrat o creştere a exporturilor de tehnologie avansată, reprezentând mai
mult de 11% din totalul exporturilor produselor fabricate. Conform statisticilor Băncii Mondiale2,
aceste exporturi de tehnologie avansată au crescut de la 1 miliard dolari americani în 2007 la 11
miliarde dolari americani în 2019. Acest lucru dovedește beneficiile pe care aderarea României la
Uniunea Europeană le-a avut cu privire la comerţul său extern; aproape 73% din totalul exporturilor
din ţară merg în UE. Ţările care au o bună productivitate a tuturor mărfurilor (avantaj absolut) ar trebui
încă să se specializeze în producţia de mărfuri la care performează mai bine (avantaj comparativ).
Mărfurile a căror producţie este relativ mai slabă trebuie obţinute prin comerţul cu alte ţări.

Analizele avantajelor comparative3 permit identificarea de oportunităţi şi instrumente de sprijinire a

exporturilor în viitor. Considerăm că cea mai mare importanţă în descrierea comerţului extern al
României îl are calculul avantajului comparativ intern, care implică evidenţierea avantajului comercial
comparativ aferent unui anumit grup de bunuri în totalul comerţului extern.

Imaginea 5. Avantajul comparativ al României între 2011-2019

76. Aluminiu și articole din aluminiu

90. Instrumente optice, fotografice, cinematografice, de…
64. Încălțăminte și produse similare
15. Grăsimi și uleiuri animale sau vegetale și produse ale…
87. Vehicule, altele decât materialul rulant feroviar sau tramvai
63. Alte articole textile confecționate
86. Locomotive de cale ferată sau tramvai, material rulant și…
40. Cauciuc și articole din cauciuc
88. Avioane, nave spațiale și părți ale acestora
62. Articole și accesorii de îmbrăcăminte
44. Lemn și articole din lemn
94. Mobilă
01. Animale vii
24. Tutun și înlocuitori de tutun prelucrați
12.Semințe și fructe oleaginoase; plante industriale sau…
10. Cereale
89. Bărci, nave şi structuri de navigaţie

-2 -1 0 1 2 3 4 5 6

2019 2018 2017 2016 2015 2014 2013 2012 2011

Sursa: Calculele autorilor în baza datelor INS

Oraşele Galați, Tulcea, Brăila, Bacău şi Constanța găzduiesc companii care produc bărci, nave şi
structuri de navigaţie - produse pentru care România deţine un avantaj net comparativ în termeni
comerciali. Nu toate produsele menţionate mai sus ca având avantaj comparativ sunt tehnologii
avansate cu un grad de complexitate ridicat; unele (cereale, seminţe de ulei, tutun şi altele) sunt mai
puţin complexe. Autorităţile oraşelor ar trebui să găsească căi de a sprijini companiile care produc
produse exportate şi ar trebui să exploateze avantajele comparative pe care le au.

Privind dincolo de exporturile de bunuri, există dovezi că se reduce contribuţia sectorului industrial
la economia României, în beneficiul sectoarelor de servicii şi comerţ. Unele sub-sectoare de
producţie (ex. producţia auto, fabricarea de produse electronice şi echipament electric) au crescut,
însă creşterea din sectoarele de servicii şi comerţ a fost mai rapidă.

2 https://data.worldbank.org/indicator/TX.VAL.TECH.MF.ZS
3 RCA=ln(Xir/Mir)/(Xr/Mr), unde=produs al unei grupe de produse, r-ţara, X – exporturi, M – importuri

8
 Imaginea 6. Valoarea adăugată brută în principalele sectoare economice în România

100% 26,6%
90%

29,0%
29,1%

29,3%

29,8%
30,0%
30,2%

30,4%

30,5%
30,6%
30,9%

31,1%
31,4%
31,8%

32,2%
32,3%

32,3%

33,5%

34,0%
80%
10,4%

70%

10,1%
10,7%

9,8%

10,9%

11,7%
11,1%

11,4%

17,0%
20,3%

18,3%

18,0%
18,0%
19,5%

18,3%

18,7%
60%

23,2%

22,6%

23,2%
50%

40%
55,2%

54,3%

30%
52,3%
52,1%

50,8%
49,6%

47,9%

44,7%

43,1%

42,5%

42,4%
42,1%
41,8%

40,8%
38,8%
38,7%

37,6%

37,2%

35,3%
20%

10%

0%
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Industry Constructions Retail Services

Sursa: MIT Observatorul complexităţii economice

Tabel 1 de mai jos identifică sectoarele cele mai mari din România după cifra de afaceri. Unele din
aceste sectoare sunt distribuite relativ uniform pe teritoriul țării, în timp ce altele urmează în mod
evident dinamica teritorială. Aceste dinamici teritoriale sunt în mod special importante, relevând
modul în care multe sectoare economice tind să se grupeze în anumite locuri. În timp ce este de
aşteptat ca magazinele alimentare să se găsească în cele mai multe localităţi şi benzinăriile pe cele mai
multe şosele, în schimb fabricanţii de automobile sau companiile IT preferă anumite zone în
detrimentul altora; oraşele, sau mai bine zis zonele urbane, tind să fie preferinţa lor.

Tabel 1. Cele mai mari sectoare economice din România, după cifra de afaceri (în 2018)
Sectoare Cifra de afaceri Angajati
Supermarketuri € 17,436,879,979 204,232
Bezinării € 10,716,513,463 15,912
Transporturi rutiere de mărfuri € 10,374,022,317 159,886
Construcţii € 8,071,159,696 169,319
Fabricarea pieselor auto € 8,015,790,619 72,635
Producţie auto € 7,602,078,809 19,518
Farmacii € 7,306,683,715 18,600
Rafinării de ulei € 6,907,375,331 3,595
Comerţ cu cereale € 6,772,013,826 9,004
Fabricarea echipamentelor electrice şi electronice € 6,476,946,418 94,759
Reprezentanţe auto € 6,175,299,237 17,138

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

9
3. MOTOARELE ECONOMIEI ROMÂNEŞTI ŞI CE ANUME LE FACE
SĂ FUNCȚIONEZE
Dacă accesul la pieţele UE reprezintă combustibilul economiei din România, oraşele sale sunt
motoarele care le propulsează. O privire asupra municipiilor şi oraşelor din ţară indică faptul că în
timp ce reprezintă doar 56% din populaţie, generează în jur de 86% din cifra de afaceri a firmelor şi
adăpostesc aproape 84% din totalul forţei de muncă din Romania. Mai mult, în loc să fie insule de
prosperitate înconjurate de o mare de sărăcie, cum sunt descrise adesea, oraşele au o influenţă clară
şi pozitivă în teritoriul din jur. Oraşele dinamice difuzează dezvoltare în jurul lor. Harta de mai jos
ilustrează acest lucru în mod clar – nu doar oraşe precum Bucureşti, Cluj, Timișoara, Constanța şi
Brașov generează firme cu cifre mari de afaceri, ci şi localităţile din jurul lor au activitate economică
dezvoltată. Desigur, oraşele - în special când se dezvoltă într-un mod necontrolat – generează şi o
mulţime de probleme, de la congestionare şi poluare, la expansiune şi marginalizare.

Imaginea 7. Veniturile companiilor pe localitate (în 2018)

Sursa de informaţie: Institutul Naţional de Statistică

Influenţa oraşelor asupra teritoriului ţării devine mai vizibilă când folosim categoriile de dezvoltare
ale Băncii Mondiale. Harta de mai jos include estimările venitului local brut per capita (metoda Atlas)
pentru toate localităţile din România. Din 319 oraşe şi municipii, 68 sunt dezvoltate. Mai sunt 114
comune dezvoltate – practic toate făcând parte din zona urbană funcţională. Impactul oraşelor
dinamice în teritoriu este evident în harta de mai jos. Acest lucru are implicaţii puternice asupra
politicii publice. Pe partea opusă, există 1,281 localităţi sub-dezvoltate şi 913 dintre acestea nu fac
parte din zone urbane funcţionale.

10
 Imaginea 8. Nivelul de dezvoltare a localităţilor din România (metodologia Atlas a Băncii Mondiale)

Sursa de informaţie: Calculele autorilor folosind datele de la Institutul Naţional de Statistică

Desigur, nu toate oraşele sunt comparabile. Când privim datele dezagregate (vezi ANEXA 1.2), devine
clar faptul că unele oraşe s-au dezvoltat mai puţin decât altele. Din 319 municipii şi oraşe din Romania,
nouă sunt cu nivel scăzut de venituri (în principal oraşele mici cu o populaţie sub 10.000); 89 sunt cu
nivel mediu-scăzut de venituri (majoritatea acestora cu o populaţie sub 20.000); şi 153 sunt cu nivel
mediu-ridicat de venituri (cele mai multe cu populaţie sub 50,000). Din 68 localităţi cu nivel ridicat de
venituri, marea majoritate sunt oraşe mari sau parte a zonelor urbane funcţionale mari.

Comisia Europeană împarte regiunile în „rămase în urmă” (ex. regiunile cu PIB per capita (PPS) mai
mic de 50% din media UE), „mai puțin dezvoltate” (50%-75% din media UE ), „în tranziţie” (75%-90%),
şi „mai dezvoltate” (mai mult de 90% din media UE ). O parte covârșitoare a fondurilor UE, pentru
fiecare perioadă de programare, vizează regiunile cu un PIB per capita (PPS) mai mic de 75% din media
UE. În 2007, când România intra în UE, toate regiunile sale, exceptând Bucureşti-Ilfov, se încadrau în
categoria „rămase în urmă”. În 2019 însă, doar regiunea Nord Est era inclusă în această categorie şi
chiar și această regiune era pe punctul să facă tranziţia spre „mai puţin dezvoltată”.

Totuşi, când datele sunt analizate în detaliu, devine clar că performanţa fiecărei regiuni a fost
propulsată de o mână de zone urbane. Din 3.184 localităţi, 2.897 au fost „rămase în urmă” în 2018;
104 au fost „mai puţin dezvoltate”; 36 au fost „în tranziţie”; şi 144 au fost „mai dezvoltate”. Acest

11
lucru subliniază atât importanţa zonelor urbane puternice în a induce creşterea regională cât și
necesitatea de a viza anumite măsuri pentru a facilita difuzia rezultatelor dezvoltării dinspre aceste
zone urbane către teritoriul ţării.

Imaginea 9. Nivelul de dezvoltare al localităţilor din Romania (metodologia Comisiei Europene)

Sursa de informaţie: Calculele autorilor folosind datele de la Institutul Naţional de Statistică şi EuroStat

De asemenea, profesorul Dumitru Sandu a recalculat indicele dezvoltării umane locale (IDUL) pentru
2018 şi 2011, folosind metodologia Indicelui Dezvoltării Umane a Organizației Națiunilor Unite pentru
a estima impactul de dezvoltare pentru populaţia actuală. O localitate poate avea venituri ridicate ale
firmelor dar rezultatele dezvoltării nu se difuzează deopotrivă și populaţiei. IDUL se concentrează pe
impactul dezvoltării asupra populaţiei (ex. privind la nivelurile de educaţie, speranţa de viaţă, vârsta
medie a populaţiei, suprafaţa locuințelor per capita). Harta de mai jos prezintă cum au reuşit
localităţile din România să performeze cu privire la IDUL din 2011 în 2018. Localităţile sărace stangante
sunt în principal cele care nu fac parte dintr-o zonă urbană funcţională puternică. Acest lucru are
implicaţii puternice pentru factorii de decizie: fonduri semnificative au fost investite în aceste localităţi
în anii recenţi, fără un impact de dezvoltare comensurabil. În cele mai multe cazuri, este crucial să
avem o zonă urbană puternică care să poată cataliza dezvoltarea în jurul său.

12
 Imaginea 10. Grad de dezvoltare al localităţilor din Romania (metodologia Dumitru Sandu)

Sursa de informaţie: Calculele autorilor folosind datele de la INS şi ANCOM

DEZVOLTARE = DEPLASARE
O altă cale prin care oraşele dinamice răsfrâng beneficii către teritoriu este acordarea de oportunităţi
populaţiei din zonele suburbane şi peri-urbane. În lucrarea pregătită pentru MLPDA, Banca Mondială
a aplicat metodologia CE-OCDE pentru a estima zonele urbane funcţionale pentru fiecare municipiu şi
oraş din România. Metodologia a identificat toate localităţile unde cel puţin 15% din forţa de muncă
face naveta către nucleul urban. Harta de mai jos prezintă aceste zone urbane funcţionale (Imaginea
11). Au devenit imediat evidente câteva dinamici cheie, și anume:

- Pe când 56% din populaţia din România locuieşte în municipii sau oraşe, 76% locuiește în oraş
sau într-o zonă urbană funcţională.
- Oraşele cu cele mai puternice economii (București, Cluj-Napoca, Timișoara, Constanța, Brașov,
Sibiu, Oradea, Arad) au cele mai mari zone urbane funcționale (ZUF).
- Municipiile şi oraşele din vestul şi centrul României au, în general, zone urbane funcţionale
mai mari decât omoloagele lor din est sau sud – beneficiind probabil de învecinarea cu graniţa
de vest. Unele oraşe mici precum Caransebeș, Sânnicolau Mare, Chișineu-Criș, Beiuș, sau Dej)
au zone funcţionale urbane mai mari decât unele oraşe mai mari ca dimensiune (ex. Brăila,
Botoșani, Vaslui).
- DEZVOLTARE = DEPLASARE. În general, cu cât este mai dezvoltată regiunea, cu atât populaţia
tinde să mute mai mult în ea. Regiunea de Nord-Est din România este cea mai populată şi a
doua ca densitate după Bucureşti - Ilfov. Totuşi, populaţia nu este concentrată în zone urbane
dense, ci se dispersează în întregul teritoriul în comune mici şi astfel o mult mai mică parte a
populaţiei face naveta în regiunea de Nord - Est față de celelalte regiuni.

13
 Imaginea 11. Zona urbană funcţională a municipiilor şi oraşelor din România

Sursa: Calculele autorilor folosind datele de la Institutul Naţional de Statistică

Aproape 97% din veniturile firmelor din România sunt generate în oraşe sau zone urbane funcţionale
– i.e. mai puţin de jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de bază generează aproape toată
producţia economică a ţării. Acest lucru este uimitor şi ar trebui să fie un argument suficient de
puternic pentru a convinge pe oficialii publici că oraşele şi o politică urbană clară sunt absolut
primordiale pentru România - în special ţinând cont de faptul că în prezent, exceptând programele
operaţionale UE, nu există programe substanțiale care răspund nevoilor oraşelor şi zonelor urbane
funcţionale. Dacă ne concentrăm pe oraşe, este important să reţinem că acest lucru nu înseamnă că
restul ţării este lăsat în urmă. Fără acces la oportunitățile pe care oraşele dinamice le oferă, zonele
rurale vor depune mai mult efort pentru a susţine creşterea economică. Astfel, nu există dihotomie
între dezvoltarea urbană şi dezvoltarea rurală: mai degrabă ar trebui să ne gândim cum să permitem
accesul mai uşor al populaţiei din zonele rurale la oportunităţile (locuri de muncă, îngrijiri medicale,
distracţie, transport, cumpărături) pe care le oferă oraşele. Mai specific, este important să stabilim
cum să permitem mai uşor populaţiei de aproximativ 5 milioane care locuiește în 1.679 unităţile
administrativ teritoriale care nu fac parte din zone urbane funcţionale să aibă acces (ex. prin navetism
sau migrație) la oportunitățile oferite de oraşele din jurul lor.
DENSITATE= PRODUCTIVITATE
Deşi 97% din veniturile firmelor sunt generate de zonele urbane, nu toate zonele urbane sunt similare.
Bucureşti reprezintă atât cel mai mare oraş dar este şi cel mai productiv din România. Cu 9.5% din
populaţia ţării, a generat 28.1% din veniturile firmelor în 2018. Dacă ne uităm la alte zone urbane din
România, observăm o dinamică similară. În cadrul fiecărei regiuni, cele mai mari zone urbane
funcţionale sunt în general mai productive decât zonele urbane mai mici. Astfel, acest fapt este un
stimulent clar pentru încurajarea densităţii economice/ concentrării, pentru că nu este doar o cale
importantă pentru a îmbunătăţi productivitatea economiei României (prin economii de scară şi gamă),

14
ci este şi calea principală de a opri migraţia, oferind populaţiei mai multe şi mai bune oportunităţi
acasă.

Imaginea 12. Eficacitatea zonelor urbane funcţionale din municipiile reşedinţă de judeţ

Sursa: Calculele autorilor folosind datele de la INS şi Listă Firme

În contextul declinului demografic general, creşterea densităţii economice este din păcate un joc cu
perdanți și câștigători: unele locuri câştigă în timp ce altele pierd. Evident, este o tranzacție politică
dură; este puţin probabil ca factorii de decizie să promoveze intervenţii prin care unele locuri să
beneficieze mai mult decât altele. Totuşi, dacă se are în vedere o perspectivă pe termen lung, se poate
observa că densitatea poate fi benefică pentru toţi. De exemplu, Regiunea Vest este un caz elocvent
despre cum au ajuns beneficiile urbanizării să fie de anvergură, cu o mare aglomerare modelată în
jurul Arad-Timișoara-Reșița-Lugoj-Caransebeș. Astfel, densitatea economică poate însemna mai
degrabă o conectivitate mai bună şi nu neapărat faptul că o localitate creşte şi alta piere. Mai clar,
beneficiile se dispersează din locurile mai dinamice către teritoriu, iar teritoriul, în schimb, începe să
joace un rol în producţie şi în servicii pentru cel mai apropiat oraş.
Proximitatea faţă de densitate contează – însă nu în toate cazurile
O altă dinamică vizibilă imediat analizând datele economice este că proximitatea faţă de densitate
contează. ANEXA 1.1 include doi indicatori care măsoară performanţa economiei locale. Una din
măsuri include veniturile generate de firmele din localitate. Cealaltă măsură se îndreaptă către
impozitul pe venitul persoanelor fizice (IVP) primit de la bugetul de stat de către administraţia locală.
Impozitul pe venit este indicatorul atât a numărului de angajaţi din localitate cât şi/sau nivelul salariilor
din localitate.

15
Raportul clasifică toate municipiile şi oraşele din România în baza veniturilor firmelor per capita
generate în 2018, şi, de asemenea, în baza mediei IVP pentru 2013-2017 (2018 este un an izolat, când
veniturile din IVP au scăzut semnificativ din cauza unor măsuri luate de guvern). Ceea ce devine
imediat vizibil dacă privim această clasificare este faptul că localităţile din top 30 sunt fie poli regionali
în sine (și anume locuri cu densitate economică), fie localităţi care sunt în apropierea acelor poli
regionali (respectiv fie fac parte din ZUF a polului regional; sau sunt adiacente polului regional ZUF; fie
limitele propriei lor ZUF intersectează ZUF a polului regional).

Nu este dificil să speculăm de ce proximitatea de densitate contează. La nivelul cel mai de bază,
proximitatea de densitate înseamnă acces la o forţă de muncă mai mare sau mai diversă. Ghimbav,
clasificat în prima listă din ANEXA 1.1, beneficiază foarte mult de aproprierea sa de Brașov (precum şi
de moştenirea sa în industria aeronautică). Astfel, în timp ce oraşul are o populaţie de doar 6,300
locuitori, are o forţă de muncă de aproape 11,000, cei mai mulţi făcând naveta din localităţile din
împrejurimi (majoritatea vine din Brașov). Este asemănător şi pentru cele patru localităţi următoare
care au fost clasificate. De exemplu, mai mult de 70% din forţa de muncă care lucrează la Uzina Dacia
din Mioveni face naveta din afara localităţii Mioveni (în principal din Pitești).

Municipiile/oraşele din top 30 care nu au densitate sau nu sunt aproape de densitate de obicei îşi
atrag performanţa economică din o serie de avantaje naturale sau geografice. Turceni găzduieşte una
din cele mai mari centrale electrice din România, dezvoltată pentru a beneficia de rezervele mari de
cărbuni din zonă. Borsec găzduieşte una din cele mai mari fabrici de îmbuteliere a apei minerale din
România, beneficiind de izvoarele de apă minerală din zonă. Slatina şi Târgu Mureș sunt reşedinţe de
judeţ, astfel că sunt centre urbane relativ dense, beneficiind de moştenirea lor industrială – în
procesarea aluminiului şi respectiv industria chimică. Sebeș beneficiază de poziţia sa între Carpații
Meridionali şi Carpaţii Apuseni, cu un număr mare de investiţii realizate de prelucrătorii de lemn.
Recent, Sebeș a început să beneficieze de poziţia sa de pe noua porțiune a autostrăzii A1 care
conectează Sibiul de Arad la graniţa de vest.

Desigur, fiind aproape de o zonă dinamică nu constituie o reţetă de succes garantat. Tabelul din ANEXA
1.1 include un număr de exemple de oraşe şi municipii care sunt aproape de o zonă urbană dinamică
dar nu sunt neapărat în topul performerilor economici. Proximitatea contează în principal când naveta
este destul de uşor de realizat. Atunci când nu este, proximitatea poate deveni un stimulent pentru
migraţie, fapt care transformă un potenţial avantaj într-un dezavantaj. Implicaţiile pentru politicile
publice sunt clare: cu cât este mai uşor populaţiei să ajungă în jurul unei zone urbane funcţionale sau
al unei aglomerări urbane, cu atât mai mari sunt şansele ca efectele dezvoltării să se difuzeze mai mult,
mai uniform în întreg teritoriul acelei zone. Buna planificare la nivel metropolitan, sprijinirea
densificării şi a formei urbane compacte susţinute de implementarea proiectelor de infrastructură
publică cu impact metropolitan trebuie să devină, astfel, dominanta politicii urbane din România.

Proximitatea faţă de graniţa de vest contează – dar nu întotdeauna

Există percepţi des întălnită în România că Vestul este mai dezvoltat decât restul ţării. O privire asupra
performanţei Regiunii Vest, Regiunii Nord-Vest şi Regiunii Centru (regiunea din bazinul carpatic, destul
de asociat cu partea de vest a țării) şi performanţa ZUF localizate aici, confirmă într-o anumită măsură
că percepţia este corectă. Totuşi, dacă ne uităm doar la performanţa oraşelor individuale, Regiunea
Sud (regiunea care înconjoară Bucureşti-Ilfov) are o performață mult mai bună. Regiunea Vest şi
Regiunea Centru sunt printre cele mai dense (deci cele mai urbanizate din ţară), iar Regiunea Sud
beneficiază de proximitatea sa la densitate (respectiv proximitatea de regiunea Bucureşti - Ilfov).

În timp ce doar în jur de 43% populaţia Regiunii Sud locuieşte în oraş, în jur de 79% locuieşte într-o
zonă urbană funcţională (în jur de 533,000 separat, parte a ZUF Bucureşti). Într-un anumit fel,

16
proximitatea faţă de graniţa de vest înseamnă şi proximitate la densitate - în special, la zonele urbane
mari şi dinamice din Europa de Vest. Dacă Regiunea Bucureşti - Ilfov şi Regiunea Sud s-ar considera o
unitate unică, atunci 88% din populaţia care locuieşte acolo ar locui într-o zonă urbană funcţională.

De fapt, există o corelare clară între ponderea populaţiei care locuieşte într-o zonă urbană funcţională
dintr-o anumită regiune şi nivelul de dezvoltare al acelei regiuni. Sigur că prezenţa ZUF nu generează
imediat dezvoltarea; mai degrabă, dezvoltarea unei zone generează apariţia de zone urbane
funcționale . Se naşte astfel întrebarea: ce putem face să încurajăm oraşele şi zonele urbane
funcţionale din Regiunea Nord-Est şi Regiunea Sud-Vest din România?

17
 Tabel 2. Performanţa ZUF şi a oraşelor pe regiune
Populaţie (2018) Venituri firmă(2018) Angajaţi (2018) Venituri firmă per Capita (2018)
% generat
% în % % în
REGIUNE în % în Municipii sau
Total % în ZUF municipiu Total generat Total municipiu Regiune UAT-uri
municipiu ZUF oraşe
sau oraş în ZUF sau oraş
sau oraş
BUCURESTI-
2,536,859 100.0% 90.9% € 115,006,747,808 100.0% 92.8% 1,151,095 100.0% 93.6% € 45,334 € 45,334 € 46,307
ILFOV
SUD 3,219,020 78.8% 42.8% € 41,536,568,213 94.6% 77.0% 485,269 92.6% 71.4% € 12,903 € 15,493 € 23,209
CENTRU 2,633,402 84.2% 59.7% € 39,475,359,829 97.6% 85.1% 562,052 95.9% 82.2% € 14,990 € 17,385 € 21,353
VEST 2,007,273 89.9% 63.1% € 30,744,236,902 98.7% 81.9% 436,890 97.8% 82.6% € 15,316 € 16,811 € 19,882
NORD-VEST 2,835,510 78.4% 54.1% € 36,736,813,010 95.2% 81.0% 602,997 94.1% 81.3% € 12,956 € 15,741 € 19,409
SUD-EST 2,844,235 72.1% 55.4% € 29,386,030,539 94.0% 86.5% 425,205 93.0% 84.3% € 10,332 € 13,464 € 16,131
SUD-VEST 2,179,006 66.3% 49.8% € 18,777,278,979 95.3% 88.0% 294,453 93.0% 83.5% € 8,617 € 12,387 € 15,209
NORD-EST 3,958,248 58.6% 45.4% € 24,621,465,699 88.8% 78.6% 426,718 88.2% 78.2% € 6,220 € 9,426 € 10,774
TOTAL 22,213,553 77.1% 56.3% € 336,284,500,978 96.8% 85.8% 4,384,679 95.3% 83.8% € 15,139 € 19,001 € 23,059

Sursa: Calculele autorilor în baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică

18
Proximitatea de infrastructură conectivă contează – în special dacă permite accesul mai
uşor la densitate
Pentru raportul Oraşe competitive: Remodelarea geografiei economice a României, Banca Mondială
a suprapus infrastructura rutieră majoră din România, la momentul respectiv, cu nivelul de dezvoltare
al unei anumite localităţi – şi a observat că există o corelaţie directă şi statistic relevantă. Este o
dinamică pe care majoritatea oricum o intuieşte, fapt pentru care dezvoltarea/ modernizarea/
reabilitarea rutieră figurează atât de proeminent în listele de priorităţi ale oamenilor. Desigur, nu
infrastructura conectivă în sine este cea care generează dezvoltarea, ci mai degrabă timpul economisit
cu ajutorul ei.

Imaginea 13. Accesul la infrastructura majoră este important pentru dezvoltare

Sursa: Banca Mondială. 2013. Oraşe competitive: Remodelarea geografiei economice a României

Altfel spus, infrastructura conectivă este importantă în măsura în care permite oamenilor accesul mai
uşor la oportunitățile din altă zonă. O autostradă care permite unei populaţii sărace să ajungă în altă
zonă săracă în 30 minute nu reprezintă neapărat un impact de dezvoltare ridicat. Pe de altă parte, un
aeroport care permite accesul convenabil în câteva zone de oportunitate poate avea un impact mai
mare. Pentru centrele mari de servicii precum Cluj-Napoca sau Iași, un aeroport bine gestionat poate
fi mai benefic decât conexiunile autostradale.

Pentru o mare parte din restul ţării, totuşi, buna conectivitate rutieră este extrem de importantă.
Permite productivitatea mai mare într-un număr de sectoare vitale pentru economia României:
industrie, comerţ, construcţii şi unele subsectoare de servicii (ex. logistică, asistenţă medicală,
educaţie). Astfel, finalizarea proiectelor mari rutiere şi feroviare propuse în Master Planul General de
Transport al României este de o importanţă majoră pentru multe oraşe din țară. Harta de mai jos
prezintă oraşele care beneficiază în mod nemijlocit de accesul direct la această infrastructură
conectivă mare.

19
 Imaginea 14. Principalele proiecte rutiere şi feroviare din România şi oraşele care vor avea acces la ele

În plus faţă de infrastructura conectivă mare, în unele cazuri chiar mai importantă este prezenţa unei
infrastructuri metropolitane. Infrastructura metropolitană permite zonei un proces de avantaje
reciproce prin accesul mai multor persoane la oportunităţi, în schimbul cărora companiile private
permit accesul mai uşor la forţa de muncă şi clienţi. Altfel spus, infrastructura conectivă metropolitană
ajută la crearea densităţii, care este vitală pentru dezvoltarea ţării.

20
4. ORAŞELE TREBUIE SĂ ÎNCURAJEZE DENSITATEA ECONOMICĂ
Pentru un oraş raison d’être îl reprezintă oportunităţile pe care le oferă, în special locurile de muncă.
Populaţia se mută în oraşe pentru o mulţime de motive (calitate a vieţii mai bună, educaţie superioară,
asistenţă medicală specializată), dar mai important decât aceste motive este accesul la locuri de
muncă – locuri de muncă bine plătite. Pentru o administraţie locală, devine astfel foarte importantă
concentrarea asupra locurilor de muncă valoroase: trebuie să se gândească cum să încurajeze
densitatea economică. ANEXA 2 include salariile medii din câteva sectoare din România, în ianuarie
2020. Lista este împărţită în acele sectoare care plătesc peste media salariilor şi cele care plătesc sub
această medie.

Întrebările care apar sunt: i) care sectoare generează cele mai multe şi mai bine plătite locuri de muncă
din România? şi ii) există un şablon teritorial pentru acest lucru? Mai exact, dacă într-un anume sector
poate fi încurajată creşterea, pot unele regiuni sau oraşe beneficia înaintea altora? La Recensământul
2011, când au fost colectate date de la fiecare persoană, erau în jur de 9 milioane salariaţi într-o
populaţie de aproximativ 20 milioane.

Tabel 3. Cei mai mari angajatori din România

SECTOR Nr. angajaţi Acţiuni în total
Agricultura 2,404,581 26.89%
Comerţ cu amănuntul 859,127 9.61%
Administraţie Publică şi Apărare 489,617 5.48%
Construcţii 459,237 5.14%
Educaţie 368,866 4.13%
Servicii de transport 323,463 3.62%
Asistenţă medicală 320,203 3.58%
Industrie alimentară 206,920 2.31%
Industria textilă 175,872 1.97%
Servicii de securitate 165,057 1.85%
Comerţ cu ridicata 162,828 1.82%
Activităţi de construcţii speciale 135,942 1.52%
Restaurante 133,943 1.50%
Producţia auto 132,225 1.48%
Sursa de informaţie: Institutul Naţional de Statistică

4.1. Sectoare economice uzuale

O parte covârșitoare a forţei de muncă din România (circa 27%) este angajată în agricultură. Deloc
surprinzător, verificarea distribuţiei locurilor de muncă din agricultură arată o concentrare ridicată în
cele mai slab dezvoltate şi mai puţin urbanizate zone din România. Întărirea oraşelor în aceste zone
va necesita cel mai probabil crearea de noi şi mai bine plătite oportunităţi pentru populaţia angajată
în agricultură. Practic, fiecare ţară dezvoltată, inclusiv cea care generează o cantitate semnificativă din
producţia economică din agricultură, are doar o fracţie a populaţiei care lucrează în agricultură4. În
timp ce există un deficit general al forței de muncă în unele zone din România, în special în cele mai
dezvoltate, în alte zone există un potenţial neexploatat – respectiv un exces al forţei de muncă care
poate fi mobilizat în asociaţii cu productivitate mai mare.

4 Conform datelor Băncii Mondiale,

22% din forţa de muncă din România a fost angajată în agricultură în 2019– cea mai mare
pondere din UE. Media UE este de 4%, şi 3% în ţările dezvoltate.

21
 Imaginea 15. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în agricultură

Sursa de informaţie: Institutul Naţional de Statistică

Al doilea cel mai mare angajator din Romania este sectorul de comerţ cu amănuntul . dacă ne uităm
la distribuţia teritorială a forţei de muncă angajată în comerţ cu amănuntul, observăm o concentrare
mai mare în zonele mai bogate şi o concentrare mai mare în zonele urbane dinamice. În esenţă, acest
lucru poate fi un indiciu că persoanele din zonele mai bogate consumă mai mult. De asemenea, în
termeni de cauzalitate, comerţul urmează dezvoltarea şi nu invers. Mai exact, dacă cineva reuşeşte
să atragă un centru comercial - mall în oraşul său, nu înseamnă neapărat că pune oraşul pe o cale de
creştere.

22
 Imaginea 16. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în comert

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Administraţia Publică este al treilea cel mai mare angajator din România. Aici, ar fi de aşteptat o
concentraţie mai mare de angajați în instituții publice în zone mai puţin dezvoltate, ca o compensare
a lipsei angajatorilor din sectorul privat. Imaginea ne prezintă însă că, în practică, o concentraţie mai
mare de angajați în sectorul public este în zonele înstărite – şi în special o concentrare mai ridicată în
unele municipii şi judeţe. Într-adevăr, dacă ne uităm la datele globale5, vedem că ţările mai dezvoltate
au o pondere mai mare a forţei de muncă în administrația publică decât ţările mai slab dezvoltate. În
esenţă, trebuie să-ţi permiţi o birocraţie ridicată – și anume e nevoie de un sector privat destul de
mare şi puternic pentru a avea un sector public mare.

Pentru sectoarele educaţie şi sănătate, vedem o concentrare ridicată similară în multe zone dezvoltate
ale ţării, ceea ce indică din nou o capacitate ridicată de a plăti aceste servicii publice. Pentru sectorul
construcţii, observăm o interesantă concentrare a forţei de muncă în judeţe ca Maramureș şi Satu
Mare (două judeţe cu tradiţie în acest sector), precum şi în jurul câtorva oraşe din cele mai dinamice
din România – Cluj-Napoca, Constanța, Brașov, Iași şi Bucureşti.

5 Vezi baza de date a Indicatorilor Băncii Mondiale

23
 Imaginea 17. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în administrația locală

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

4.2. Sectoare economice de tranziție

Pentru toate celelalte sectoare, există o concentrare superioară în oraşe, precum și anumite tipare
teritoriale distincte. Pentru industria alimentară, există deja o mare concentrare în oraşe (vezi harta
din Imaginea 18 de mai jos), deşi activitatea din sector este difuzată relativ uniform în teritoriul ţării.
O caracteristică similară poate fi observată în sectorul industriei textile, deşi este o concentrare mai
mare în oraşe. Aceste două sectoare sunt, într-un fel, sectoare de tranziție pentru zonele agricole
predominante – adică industria uşoară cu cele mai modeste cerinţe.

Alt sector de tranziție este industria prelucrătoare de cauciuc şi plastic – un sector de industrie medie-
uşoară care este relativ uniform întâlnit în teritoriu, deşi mai grupate sunt industria prelucrătoare de
textile şi alimentară. Pentru municipiile şi oraşele mici care depun eforturi mari din punct de vedere
economic, aceste trei sectoare au nevoie de o atenţie specială. Parcursul şi performanţa acestor
sectoare în alte oraşe din România fac ca aceste sectoare să fie de interes pentru zonele urbane care
vor să facă tranziţia de la o bază predominant agricolă către o bază axată pe producţie.

24
Imaginea 18. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria alimentară

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Imaginea 19. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria textilă

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

25
 Imaginea 20. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria cauciucului și plasticului

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Turismul este alt sector de interes, deşi nu neapărat un sector de tranziţie (unele zone rurale sunt
puncte de atracţie turistice). Este un sector a cărei performanţă depinde foarte mult de actualele
dotări (de ex. naturale, istorice, culturale, culinare) sau de evenimente consacrate. Este o opţiune pe
care merg multe strategii locale deşi puţine locuri mizează pe ea. Deşi sunt relativ uniform distribuite
în teritoriu, sectorul este foarte grupat în şi în jurul Bucureştiului, Constanței şi coastei Mării Negre,
Brașovului şi stațiunilor montane din Valea Prahovei, precum şi centrele urbane principale din
România. Totuşi, oraşe mici precum Alba Iulia, Carei sau Odorheiu Secuiesc au reuşit să transforme
sectorul turistic într-un motor pentru economia lor locală. Unele din aceste cazuri vor fi discutate în
detaliu în acest raport.

26
 Imaginea 21. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria hotelieră

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

4.3. Sectoare economice de nivel următor

Următoarele trei sectoare economice care necesită o atenţie specială sunt: 1) producţia auto; 2)
produsele chimice; şi 3) echipamentele electrice si electronice. Aceste sectoare definesc economia UE
Şi integrarea României în piaţa comună UE, vor deveni din ce în ce mai importante pentru economia
României, aşa cum se întâmplă în noile ţări membre UE. Imaginea de mai jos arată cum au devenit
exporturile noilor ţări membre asemănătoare vechilor ţări membre.

27
 Imaginea 22. Transformarea economică a noilor ţări membre UE

Sursa de informaţie: MIT Observatorul complexităţii economice

Notă: Datele se referă la exporturile (în US$) din următoarele trei sectoare: maşini, transport şi produse chimice. Noile ţări
membre UE includ: Bulgaria, Croaţia, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, România,
Slovacia şi Slovenia. Vechile ţări membre UE includ Belgia, Danemarca, Finlanda, Germania, Franţa, Grecia, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia şi UK.

Producția auto este, de fapt, unul din principalele sectoare în creştere din România (cum este în cazul
altor ţări precum Slovacia, Ungaria şi Polonia) dar cu o caracteristică de investiţii mai mult localizată
decât industria textilă, de materiale plastice sau alimentară. Principalele grupări de industrii auto sunt
în şi în jurul uzinei Dacia din Pitești-Mioveni, precum şi a producătorilor de piese auto din regiunea
Arad-Timișoara, Brașov şi în zona Sibiu-Alba-Deva.

28
 Imaginea 23. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria auto

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Sectorul de echipamente electrice si electronice este foarte concentrat în partea de vest a României
şi în jurul Bucureştiului. Sectorul chimic este mai uniform distribuit pe tot teritoriul (ex. cu firme din
acest sector care operează în toate regiunile din România), dar mai localizat (și anume concentrat în
primul rând în oraşele mai mari).

Cele trei sectoare (producția auto , echipamentele electrice şi electronice şi produsele chimice ) sunt
sectoare de nivel următor, cu potenţial ridicat deşi nu neapărat cu salarii foarte mari (dar peste
medie). Deciziile de investiţie în aceste sectoare sunt în general, mai calculate şi includ aspecte precum
proximitatea furnizorilor, proximitatea de pieţe de distribuţie, proximitatea de infrastructură
conectivă majoră, disponibilitatea forţei de muncă calificate, etc. Mai există un anume grad de
dependenţă de traseu: oraşele care au avut o tradiţie într-un anume sector (de ex. Dacia în Pitești-
Mioveni, Oltcit - acum Ford - în Craiova, Tractorul în Brașov) beneficiază de investiţii care au
modernizat tehnologiile, procesele şi au permis accesul către pieţele mai mari. Alte locuri, precum
Timișoara şi Arad, au beneficiat de proximitatea graniţei de vest, în timp ce locuri precum Sibiu sau
Sebeș au mizat pe moştenirea lor germană pentru a atrage companii germane.

29
Imaginea 24. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria echipamentelor electrice și electronice

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Imaginea 25. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria chimică

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

30
Aceste sectoare de nivel următor vor juca un rol inevitabil în istoria dezvoltării regiunilor mai puţin
dezvoltate din România; ele au nevoie de abilităţi şi efort concentrat din partea de comunităţi locale
pentru atragerea investitorilor.

4.4. Sectoare economice ambițioase

Una din binecunoscutele teorii ale geografiei economice este că un oraş îşi poate susţine creşterea
dacă reuşeşte să genereze locuri de muncă mai bine plătite, care poate compensa costul de trai în
timp ce se dezvoltă. Implicaţiile acestei teorii pentru o administrație locală sunt atât simple cât şi
puternice. Pentru a susţine creşterea pe termen lung a oraşelor, este important să avem anumite
sectoare economice care pot plăti salarii din ce în ce mai mari. Acesta este unul din motivele pentru
care nu există multe metropole axate producţie în lume.

ANEXA 2 include sectoarele principale care plătesc salarii peste medie. Vom observa o parte din acele
sectoare şi distribuţia lor teritorială specifică. Unele (de ex. rafinarea uleiului, miniere, transport
aerian) au o amplasare specifică (de ex. unde este acces rapid la resursele naturale, la un port sau la
un aeroport). Altele pot răspunde mai repede la stimulentele locale.

Unul dintre sectaorele ambițioase, și anume star-ul suprem, este sectorul IT. Este unul din cele mai
valoroase sectoare prin care România a reuşit să construiască un avantaj competitiv în anii de tranziţie.
Pe măsură ce sectorul a crescut, a devenit mai localizat, cu principalele grupări în Bucureşti, Cluj-
Napoca, Timișoara şi Iași – mizând destul de mult pe universităţile puternice din aceste oraşe.

Imaginea 26. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în IT

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

31
Alt sector cu salarii peste medie este cel al telecomunicaţiilor. Este unul din sectoarele care au crescut
rapid în anii recenţi şi care va deveni mai proeminent în era post-Covid-19. În termeni de distribuţie
teritorială, sectorul vizează în special zonele urbane dar acoperă destul de uniform toate regiunile din
Romania. Caracteristica interesantă a acestui sector este că favorizează oraşele medii precum Bacău,
Oradea sau Baia Mare, prin centre de telecomunicaţie pentru zonele înconjurătoare. Cu o nevoie tot
mai mare de de instrumente de comunicație și telecomunicaţie, de investiţiile în acest sector pot
începe să beneficieze şi oraşele mai mici.

Imaginea 27. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria telecomunicațiilor

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Este de așteptat ca sectorul de cercetare şi dezvoltare să fie super-localizat în marile oraşe

universitare. Cu adevărat, locuri precum Bucureşti şi Cluj au mari grupări de R&D. Dar se pare că există
şi o foarte puternică dimensiune metropolitană a acestui sector, cu multe facilităţi R&D localizate în
zonele suburbane şi periurbane. Când analizăm detaliat datele, devine tot mai clar faptul că aceste
facilităţi operează sub acoperişul diverselor companii de producţie. Unităţile R&D sunt relativ uniform
distribuite în teritoriu, deşi există o preferinţă clară pentru zonele urbane.

O dinamică teritorială similară poate fi observată în sectorul media, cu o evidentă preferinţă pentru
reşedinţele de judeţ - centre de informare pentru respectivele judeţe.

32
Imaginea 28. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria de cercetare si dezvoltare

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Imaginea 29. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în media

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

33
Sectorul de depozitare şi logistică este grupat în general în jurul centrelor de transport principale,
adesea favorizând oraşele mai mici (de ex. Turda), şi aproape de marile centre urbane. Cea mai mare
grupare logistică este în jurul autostrăzii A1 la ieşirea din partea de vest a Bucureştiului (vezi imaginea
de mai jos).

Imaginea 30. Principalele centre logistice şi unităţi de producţie în şi din jurul Bucureştiului

Ultimul sector cu mari aspiraţii care merită o privire mai atentă este cel farmaceutic (un subansamblu
al sectorului chimic, discutat mai devreme). Este cel mai bine localizat sector dintre cele analizate aici,
cu cele mai mari valori adăugate. Sectorul pare că preferă zonele urbane , în special cele cu universităţi
de medicină puternice (de ex. Târgu Mureș) şi este încurajator faptul că pare să prospere într-un oraş
precum Iași. Este un sector în care infrastructura rutieră majoră din jur nu este neapărat un avantaj
(deşi instalaţiile aeriene de transport marfă par să ajute) şi se poate să fie un sector de o importanţă
strategică pentru zonele urbane din regiunile periferice şi mai puţin dezvoltate.

34
 Imaginea 31. Distribuţia teritorială a forţei de muncă în industria farmaceutica

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

4.5. Indicele de atractivitate sectorială

Analizând localităţile care au reuşit cel mai bine să dezvolte anumite sectoare economice, se ridică
întrebarea care localităţi sunt cele mai atractive pentru investiţii viitoare în anumite sectoare. Astfel,
au fost calculaţi un set de indici de atractivitate sectorială, concentrându-se pe sectoarele şi
subsectoarele discutate mai sus şi ţinând cont de caracteristicile care fac ca anumite localităţi să fie
mai atractive pentru diferite tipuri de investitori. Sectoarele şi subsectoarele luate în calcul sunt
descrise mai jos:

- Industria de automobile:
o CAEN29 - Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor și
semiremorcilor
o CAEN30 - Fabricarea altor mijloace de transport
- Industria chimică:
o CAEN17 - Fabricarea hârtiei și a produselor din hârtie
o CAEN19 - Fabricarea produselor de cocserie și a produselor obținute din prelucrarea
țițeiului
o CAEN20 - Fabricarea substanțelor și a produselor chimice
o CAEN21 - Fabricarea produselor farmaceutice de bază și a preparatelor farmaceutice
o CAEN22 - Fabricarea produselor din cauciuc și mase plastice
- Industria echipamentelor electrice :
o CAEN27 – Fabricarea echipamentelor electrice
- IT&C:

35
 o CAEN58 – Activități de editare
o CAEN60 - Activități de difuzare și transmitere de programe
o CAEN61 - Telecomunicații
o CAEN62 - Activități de programare calculator, consultanţă și activități conexe
o CAEN63 - Activități de servicii informatice
o CAEN95 - Reparații de calculatoare, de articole personale și de uz gospodăresc
- Transport şi logistică
o CAEN49 - Transporturi terestre și transporturi prin conducte
o CAEN50 – Transporturi pe apă
o CAEN51 – Transporturi aeriene
o CAEN52 - Depozitare și activități auxiliare pentru transporturi
o CAEN53 - Activități de poștă și de curierat

Pentru calcularea acestor Indici de atractivitate sectorială, sunt luate în calcul următoarele
caracteristici specifice:
- Pentru sectoarele de producţie: accesibilitate, forţa de muncă disponibilă, precum şi relevanţa
profilului funcţional al oraşului, transpus în indice de industrializare (procentaj de cifră de
afaceri locală care vine din activităţile industriale);
- Pentru servicii foarte dezvoltate (IT&C): forţa de muncă, numărul de absolvenţi
deînvăţământ superior;
- Pentru transport şi logistică: accesibilitate şi proximitate la infrastructura mare sau nodurile
de transport.
Indicatorii luaţi în calcul pentru fiecare domeniu sunt:
1. Industria de automobile:
a. Accesibilitate la infrastructura conectivă majoră;
b. Accesibilitate rutieră la graniţa de vest (în minute);
c. Forţă de muncă în sectoarele vizate;
d. Venitul firmelor din sectoarele vizate;
e. Indice de industrializare ; şi
f. Studenţi calificaţi în licee profesionale, şcoli tehnologice cu următoarele profile:
electric, electronică, electronică automatizări, mecanică.
Toţi indicatorii au fost normalizaţi cu privire la medie, cu excepţia indicelui de accesibilitate, care a fost
normalizat conform valorilor minime şi maxime.
IAS auto = (20*indice accesibilitate +15*min timp călătorie+20*nr. de angajaţi+10*cifră de afaceri
+15*indice de industrializare +20*număr de elevi calificaţi)/100

2. Industria chimică
a. Forţă de muncă în sectoarele vizate;
b. Veniturile firmelor din sectoarele vizate;
c. Elevii calificaţi în licee profesionale, şcoli tehnologice cu un profil de chimie
industrială;
d. Accesibilitate la infrastructura conectivă principală ;
e. Accesibilitate rutieră la graniţa de vest (în minute); şi
f. Indice de industrializare.

36
Toţi indicatorii au fost normalizaţi cu privire la medie, cu excepţia indicelui de accesibilitate, care a fost
normalizat conform valorilor minime şi maxime.
IAS ind. chimică= (20* indice de accesibilitate +15*min timp călătorie+20*nr. de angajaţi+10*cifra
de afaceri +15*indice de industrializare +20*număr elevi calificaţi)/100

3. Industria echipamentelor electrice

a. Forţă de muncă în sectoarele vizate;
b. Veniturile firmelor din sectoarele vizate;
c. Elevi calificaţi în licee profesionale, şcoli tehnologice cu următoarele profile:
electronică şi electronică automatizări;
d. Accesibilitate la infrastructura conectivă principală ;
e. Accesibilitate rutieră la graniţa de vest (în minute); şi
f. Indice de industrializare.
IAS echipamente electrice = (20*indice accesibilitate +15*min timp călătorie+20*nr. de
angajaţi+10*cifra de afaceri +15*indice de industrializare +20*număr elevi calificaţi)/100

4. IT & C
a. Forţă de muncă în sectoarele vizate;
b. Veniturile firmelor din sectoarele vizate;
c. Accesibilitate la infrastructura conectivă majoră ;
d. Instruirea forţei de muncă (număr de licee, absolvenţi de postliceală şi învăţământ
superior); şi
e. Absolvenţi de învăţământ superior.
Toţi indicatorii au fost normalizaţi cu privire la medie, cu excepţia indicelui de accesibilitate, care a fost
normalizat conform valorilor minime şi maxime.
IAS IT&C = (25*indice accesibilitate +25*nr. de angajaţi+25*instruire forţă de muncă+25*număr
absolvenţi)/100
5. Transport & Logistică
a. Forţa de muncă;
b. Veniturile firmelor în sectoarele vizate;
c. Accesibilitate la infrastructura conectivă majoră ;
d. Accesibilitate rutieră la granița de vest (în minute); şi
e. Indice de industrializare .
Toţi indicatorii au fost normalizaţi cu privire la medie, cu excepţia indicelui de accesibilitate, care a fost
normalizat conform valorilor minime şi maxime.
IAS transport & logistică = (20*indice accesibilitate +20*nr. de angajaţi+20*cifra de afaceri
+20*indice de industrializare +20*min călătorie)/100

Ţinând cont de rezultate, cele mai atractive oraşe pentru industria auto sunt Mioveni, Timișoara,
Craiova, Sibiu, București, Brașov, Arad, Pitești, Cluj-Napoca şi Ploiești, unde se află şi cele mai mari
companii. Decizia de a investi în aceste oraşe este de obicei influenţată de ”active” precum: forţa de
muncă calificată, accesibilitate, un climat industrial şi tradiţie (în unele cazuri). Aceşti factori sunt
extrem de importanţi pentru investitori, fapt pentru care valorile cele mai ridicate ale capitalului străin
sunt înregistrate de aceste oraşe – un nivel ridicat de specializare poate influenţa capitalul străin

37
pentru a se concentra în oraşe specifice specializate în care aglomeraţia, văzută ca o concentrare a
activităţii economice, poate duce la costuri mai mici şi la un nivel al productivității mai ridicat. Această
industrie este caracterizată printr-un nivel al producţiei ridicat însă are un impact limitat al valorii
adăugate brute în economiile locale. Diferenţa dintre producţie şi valoarea adăugată vine de la
consumul intermediar, care este mai mare în industria de automobile pentru că activitatea se bazează
pe produse intermediare, acoperită în principal prin importuri.
Informații tehnice din industrie – detalii privind industria auto care ar trebui luate în considerare de
către autoritățile publice locale în contextul planificării strategice
Acest sector este extrem de important pentru dezvoltarea țării, mai ales pentru că, în fiecare oarș cu
10k-15k locuitori există cel puțin un producător care injectează piese din plastic, dependent de diferite
colaborări cu producătorii auto. O singură mașină are aproximativ 30.000 de piese, unele sunt
fabricate intern de producătorii auto, dar multe dintre acestea sunt fabricate de furnizori, din diferite
materii prime (metal, cauciuc, materiale plastice etc.) și prin diferite procese de producție. Ca atare, o
dezvoltare sectorială sdecvată va avea efecte secundare pe piețe în aval și amonte și va crea și alte
sectoare.
Identificarea verigilor transversale din lanțul valoric al industriei auto este o provocare. Este interesant
de văzut care sunt furnizorii TIER 1 și ce furnizează aceștia (scaune, produse din metal etc.) sau
furnizorii TIER 2 care produc cabluri, produse din metal și plastic, servicii de turnătorie etc. Din acest
motiv, realizarea unui lanț valoric național care cartografiază/mapează toți actorii din industrie ar fi
extrem de util.
De-a lungul timpului, producătorii auto și-au adaptat procesele și structura organizațională pentru a
rămâne competitivi. Aceștia și-au îmbunătățit modelul de afaceri și au inițiat un proces de
modernizare care a inclus: schimbări organizaționale – schimbarea nivelului de integrare a diferitelor
activități, pâstrându-le doar pe cele principale legate de componente și mașini; modernizarea
sistemului industrial – care a contribuit la creșterea productivității; reorganizarea lanțului de
aprovizionare și a rețelei comerciale – integrarea locală și dezvoltarea unui lanț de aprovizionare în
vecinătatea producătorilor este o prioritate; instruirea angajaților.
Cu privire la investițiile viitoare din industria auto, un aspect important care trebuie menționat și luat
în considerare de către autoritățile publice locale este acela că un producător auto nu se va localiza
niciodată pe o rază de 200 km apropriere față de următorul producător (mai ales din cauza absorbției
forței de muncă). De asemenea, este extrem de important să înțelegem cum funcționează acest
business: modelul de business creează frecvent nevoia unui intermediar între producătorii auto
români (ex. Dacia-Renault), care construiesc mașina, și un furnizor român, care deține producția,
tehnologiile și experiența, toate necesare pentru a da formă materialelor, pentru a construi piesele.
Modelul actual de business referitor la dezvoltarea de noi produse scoate în evidență faptul că toți
producătorii auto caută furnizori de soluții, deoarece riscurile și costurile dezvoltării de noi produse
sunt extrem de mari. ”Ingineria conceptuală” este, de obicei, externalizată către acești furnizori de
soluții. Luând în calcul cele menționate mai sus, diferite tipuri de intervenții (la nivel local sau național)
ar trebui luate în considerare:
- Intervențiile ar trebui să vizeze atragerea unui ”expert garant/intermediar”, care, de obicei,
trebuie să fie o companie multinațională.
- Intervențiile trebuie să sprijine dezvoltarea centrelor de inginerie capabile să deservească
diferite industrii, nu numai pe cea auto: pentru ca producătorii naționali să dezvolte noi
produse, trebuie să existe birouri independente de studii sau centre de inginerie (un exemplu
ar fi ARKK Development – inginerie, prototipare, tooling etc.).
- Intervențiile care asigură integrarea locală sunt esențiale, mai ales din punct de vedere al
proximității față de producători.

38
 - În ceea ce privește optimizarea transportului, administrațiile publice ar trebui să creeze
parcuri logistice și huburi de depozitare: pentru piesele care depășesc un metru în lungime,
una dintre constrângeri este că furnizorii trebuie să fie la cel mult 60 km distanță față de
producător.
Analiza lanțului valoric auto național evidențiază inexistența producătorilor de echipamente
exterioare: bare, ornamente de pasaj de roată, ecrane de pasaj de roată, elemente exterioare, piese
interioare din plastic, garnituri de pavilioane (sandwichuri textile din burete).

Imaginea 32. Indicele de atractivitate pentru industria de automobile – clasament naţional

Sursa: Calculele autorilor

Cele mai atractive oraşe pentru industria chimică sunt prezentate în imaginea de mai jos. Industria
chimică din România este dependentă de importurile de materii prime pentru produsele fabricate

39
local. România, al patrulea cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, are
rezerve semnificative de petrol ,însă lemnul şi sarea sunt „ingredientele” principale din ţară din care
se produc produsele chimice, în cea mai mare parte. Cea mai mare problemă în această industrie este
că lanţurile din aval sunt slab dezvoltate, iar în unele cazuri, inexistente; situaţia este identică pentru
produsele farmaceutice. Această industrie poate experimenta economii de aglomerare prin
localizarea în apropierea altor firme de-a lungul lanţului valoric. Importul de materii prime pentru
produsele farmaceutice cauzează o creştere considerabilă în costul de producţie; de obicei,
importurile sunt de două ori mai scumpe faţă de produsele locale, ducând la limite de profit reduse
pentru companii.
Imaginea 33. Indicele de atractivitate pentru industria chimică – clasament naţional

Sursa: Calculele autorilor

40
Industria echipamentelor electrice se conturează precum industria auto; companiile din fiecare
industrie au aproape aceleaşi modele de afacere. Această industrie medie spre înaltă tehnologie are
un consum intermediar relativ scăzut şi o pondere mare a valorii adăugate brute în producţie (36%
faţă de 29% din industria auto). Cele mai competitive oraşe din această industrie sunt prezentate în
imaginea de mai jos. Aproape 40,000 angajaţi lucrează în această industrie.
Imaginea 34. Indicele de atractivitate pentru industria echipamentelor electrice – clasament naţional

Sursa: Calculele autorilor

Este important de menționar că viitorul acestei industrii este reprezentat de electronica avansată, care
include producția de semiconductori. De-a lungul lanțului valoric (echipamente, materiale – nowafer,
materiale – wafer, automatizarea designului electronic, fabless, producători de dispozitive integrate,
turnătorie pure-play, asamblare, testare și servicii), multe activități pot fi comune mai multor orașe și

41
pot fi dezvoltate local (prin eforturi financiare comune ale orașelor). Administrațiile publice își pot
proiecta viziunea în funcție de aceste tendințe și pot încuraja dezvoltarea acestei activități cu valoare
adăugată ridicată dacă au capacități în industria echipamentelor electrice. Oferirea sprijinului pentru
inovare, crearea unui ecosistem urban de inovare pentru atragerea talentelor și oferirea unor
subvenții, sunt acțiuni care pot stimula dezvoltarea industriei locale a semiconductorilor.

Imaginea 35. Indicele de atractivitate pentru IT – clasament naţional

Sursa: Calculele autorilor

Sectorul IT&C nu are nevoie de nicio introducere, fiind o activitate cu o valoare adăugată ridicată, cu
potenţial de impact în întreaga economie.

42
Cele mai competitive centre sau grupări logistice sunt Bucureşti, Cluj-Napoca şi Constanța. Trebuie
luat în calcul faptul că doar 40% din toate bunuri ajung direct la destinaţia finală şi nu utilizează niciun
hub logistic înainte de a ajunge la destinaţia finală; restul de bunuri vor folosi cel puţin un hub logistic.
Imaginea 36. Indicele de competitivitate pentru industria de transport si logistica – clasament naţional

Sursa: Calculele autorilor

43
4.6. Performanţa generală şi potenţialul oraşelor din România
Competitivitatea este adesea descrisă precum validarea externă a economiilor ţărilor/ regiunilor/
oraşelor în era globalizării. De obicei, locurile pot fi echivalentul corporaţiilor, concurând pentru talent
şi aport de piaţă într-o economie globală. Acesta este motivul pentru care competitivitatea şi
atractivitatea sunt indicatori importanţi pentru analizarea performanţei economice a oraşelor şi
abilitatea lor de a atrage capital mobil, cunoştinţe şi companii inovatoare.
Doi indici au fost dezvoltaţi pentru a evolua performanţa oraşelor din România: indicele competitiv
(concentrat pe performanţa actuală) şi indicele general de atractivitate (concentrat pe performanţa
potenţială). Nu este nicio surpriză faptul că cel mai competitiv oraş din România este Bucureşti, cel
mai mare oraş care concurează în prezent pe picior de egalitate în termeni de productivitate cu alte
oraşe importante din UE. Este urmat de alte oraşe dezvoltate (Cluj-Napoca, Iași, Timișoara etc.), care
sunt de asemenea, importante hub-uri economice. Oraşele competitive secundare sunt esenţiale
pentru mai puternica performanţă regională, pentru că propagă creşterea şi dezvoltarea în localităţile
vecine.
Datele au prezentat o corelaţie pozitivă între performanţa economică exprimată prin VNB/capita şi
indicele de competitivitate, care înseamnă că un oraş competitiv oferă cu adevărat oportunităţi mai
bune cetăţilor săi. Alte oraşe (Ghimbav, Mioveni, Năvodari, Găești, Otopeni etc.) beneficiază foarte
mult de proximitatea lor la polii de creştere urbană şi acest lucru este reflectat în nivelul de
competitivitate. Mai mult, s-a observat că valoarea indicelui este corelată cu nivelul de specializare al
unui oraş (de exemplu, Ghimbav este specializat în industria aerospaţială, Mioveni este specializat in
industria auto – ambele au valori ridicate ale indicelui de competitivitate). Pe scurt, acest lucru
înseamnă că un grad mai ridicat de specializare în cadrul unui oraş creează premisa unui nivel de
competitivitate mai mare. Oraşele puternic specializate, însă, sunt susceptibile de schimbări bruşte
economice. Astfel, ori de câte ori este posibil, trebuie luat în considerare la nivel local un echilibru
între specializare şi diversificare.
Imaginea 37. Indicele de competitivitate

Sursa: Calculele autorilor

44
Imaginea 38. Indicele de atractivitate

Sursa: Calculele autorului

45
 „Ierarhia oraşelor”6 în termenii indicelui de atractivitate arată
că cele mai atractive oraşe în această perioadă de expansiune
economică continuă să fie Bucureştiul, Cluj-Napoca, Iași,
Timișoara, Craiova, Constanța, Galați, Brașov, Oradea şi Ploiești.
În cele mai multe cazuri, deşi există excepţii, poate fi observată
o corelaţie pozitivă între indicele de atractivitate şi valoarea
capitalului străin atras de un oraş anume (de exemplu, Brașov
este cotat al 8-lea în termeni atât al indicelui de atractivitate cât
şi de atragere a capitalului străin). Indicatorul de accesibilitate
este extrem de important pentru calcularea indicelui de
atractivitate. Proximitatea graniței de vest oferă avantaje clare,
pentru că zona vestică este în general preferată de investitori
datorită amplasării în apropierea pieţelor europene vestice.
Astfel, poziţia geografică reprezintă în mod evident un factor de
atracţie, în special pentru centrele de producţie.
Conform OECD, în 2020 fluxul global ISD se preconizează să
scadă cu peste 30% - şi aceasta este un scenariu optimist. În
România, ISD sunt în declin, iar investiţiile domestice, deşi uşor
în recuperare comparativ cu anii precedenţi, rămân insuficiente
pentru păstrarea economiei pe linie de plutire. Totuşi, criza
economică actuală vine cu o oportunitate reală pe care
România ar trebui să o valorifice.
Cea mai mare oportunitate pentru România şi oraşele sale o
reprezintă fenomenul reshoring (planurile curente ale
companiilor europene de a reduce sau repatria lanțurile
valorice de producție/ facilităţile, având în vedere distanţele din
ce în ce mai problematice şi tensiunile comerciale care au
escaladat din cauza pandemiei). Astfel, capacităţile de
producţie retrase de pe alte continente ar trebui relocate în
România dacă putem să câştigăm competiţia cu alte state din
regiune şi să demonstrăm avantajele noastre competitive.
România este foarte competitivă în termeni de costuri iar
producţia industrială a crescut semnificativ în anii din urmă.
Aceste caracteristici pot transforma ţara într-un magnet pentru
investiţii, în special în zona de producţie.
În viitor, se preconizează că conexiunea dintre Europa şi China
se va schimba; multe capacităţi de producţie importante ale
companiilor europene care funcţionează în Asia vor fi relocate
în Europa pentru a controla mai bine lanţul de aprovizionare.
România şi alte ţări CEE sunt atractive în special pentru piaţa
forței de muncă, cu salarii inferioare celor din Europa de vest,
similare în unele cazuri – şi în special în anii recenţi – cu cele din
China. De exemplu, costurile forţei de muncă în sectorul de
producţie din Germania este de şase ori mai mare decât în
România.
Fiecare oraş românesc trebuie să-şi dezvolte propriul profil
economic pentru a se specializa şi pentru a atrage capitalul
potrivit conform viziunii de creştere dezvoltată local.
Competitivitatea oraşelor şi indicii de
atractivitate
Competiţia dintre oraşe pentru capital şi talent
este în creştere. De aceea s-a decis să se dezvolte
doi indici pentru analizarea competitivităţii şi
atractivităţii pentru capital la nivelul oraşului.
Indicele de competitivitate (IC) este calculat ca
media ponderată a trei indicatori: economic,
social şi tehnologic. Fiecare dintre aceşti
indicatori este calculat ca medie ponderată a
variabilelor selectate din 3 categorii de interes
major. Ponderile folosite pentru fiecare din cei
trei indicatori (suma ponderată a fiecărui indice
este 100%) sunt prezentate mai jos:
1. Indicator economic (Ie)
- E1 = PIB/locuitor – 30
- E2 = productivitatea muncii – 40
- E3 = venit net/capita – 30
2. Indicator social (Is)
- S1 = rata angajărilor pentru populaţia în
vârstă de 20-64 – 60
- S2 = rata de dependenţă a persoanelor
vârstnice – 40
3. Indicator tehnologic (It)
- T1 = populaţia angajată în industrii
inovatoare– 40
- T2 = absolvenţi înv. superior – 30
- T3 = utilizarea internetului – 30
Modelul de calcul este:
Ie = (30*E1+40*E2+30*E3)/100
Is = (60*S1+40*S2)/100
It = (40*T1+30*T2+30*T3)/100
Valoarea indicelui de competitivitate este dată de
următoarele medii ponderate ale celor trei
indicatori:
IC = (40*Ie+30*Is+30*It)/100
Mai mult, fiecare indicator a fost normalizat la
media urbană, în final obţinându-se indicele de
competitivitate.
Indicele general de atractivitate (IA) este calculat
ca media ponderată a trei indicatori:
accesibilitate, abundenţa forţei de muncă şi
calificarea populaţiei.
1. Indicator accesibilitate (Ia) - 30
2. Abundenţa forţei de muncă transpusă în
ponderea şomajului în resursele totale de
muncă (IFEXC) -35
3. Indicatori de calificare ai forţei de muncă
- ICFM1 = instruirea forţei de muncă (absolvenţi
liceu, postliceale şi universităţi) – 50
- ICFM2 = profesii (manageri şi specialişti and
cu învăţământ superior, tecnicieni şi muncitori
calificaţi – 50
ICFM = (50*ICFM1 + 50*ICFM2)
Valoarea indicelui de atractivitate este dată de
următoarea medie ponderată a trei indicatori:
IA = (30*Ia+35*IFEXC+35*ICFM)/100
46
Analizele costurilor de producţie pot fi de ajutor atât factorilor de decizie, cât şi potenţialilor
investitori, contribuind în acelaşi timp la stimularea competiţiei între oraşe pentru atragerea
investiţiilor în activităţi specifice. Astfel, se pot analiza costurile de producţie ale bunurilor din
industriile chimică, auto şi de echipamente electrice şi, interpretând rezultatele, se pot găsi niveluri
de competitivitate ale oraşelor în termeni de costuri de producţie, în comparaţie cu media europeană
(tabelele de mai jos prezintă doar produsele pentru care costurile de producţie româneşti sunt
inferioare mediei europene). Această informaţie poate servi într-un proces decizional bazat pe date
pentru ca oraşele să beneficieze de fenomenul reshoring.

CAEN2221 – Producţia de plăci, foi, tuburi şi profile din plastic

Valoarea unităţii în România = 1.8 euro/kg
Media UE = 2.82 euro/kg

Valoarea unităţii
Oraş Judeţ (lei/kg) Valoare unităţii (euro/kg)
BUFTEA ILFOV 17.12704 3.68
BOTOSANI BOTOSANI 12.26094 2.63
DEJ CLUJ 10.6309 2.28
PLOIESTI PRAHOVA 9.588544 2.06
BUZAU BUZAU 9.57289 2.06
RAMNICU VALCEA VALCEA 9.2689 1.99
NASAUD BISTRITA-NASAUD 8.973857 1.93
BABENI VALCEA 8.956366 1.92
BISTRITA BISTRITA-NASAUD 8.943372 1.92
OTOPENI ILFOV 8.60387 1.85
ROMAN NEAMT 8.561851 1.84
SEBES ALBA 8.45492 1.82

6 Christaller, W. (1933), Central places in Southern Germany, Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall

47
CODLEA BRASOV 8.398641 1.80
FAGARAS BRASOV 8.353278 1.80
SIBIU SIBIU 8.319967 1.79
RASNOV BRASOV 8.31187 1.79
BACAU BACAU 8.30702 1.79
SUCEAVA SUCEAVA 8.273749 1.78
SIMLEU SILVANIEI SALAJ 8.249817 1.77
PECICA ARAD 8.131782 1.75
TARGU MURES MURES 8.112913 1.74
POPESTI LEORDENI ILFOV 8.086779 1.74
PITESTI ARGES 8.082648 1.74
ARAD ARAD 8.060738 1.73
TIMISOARA TIMIS 7.973336 1.71
IASI IASI 7.964133 1.71
PIATRA NEAMT NEAMT 7.961286 1.71
ODORHEIU SECUIESC HARGHITA 7.961116 1.71
ORADEA BIHOR 7.949398 1.71
BRASOV BRASOV 7.937652 1.71
CLUJ-NAPOCA CLUJ 7.922958 1.70
SLATINA OLT 7.819476 1.68
BALS OLT 7.807869 1.68
SATU MARE SATU MARE 7.797334 1.68
FOCSANI VRANCEA 7.719607 1.66
MEDIAS SIBIU 7.715087 1.66
LUGOJ TIMIS 7.62582 1.64
TECUCI GALATI 7.564934 1.63
STEFANESTI ARGES 7.086903 1.52
CHITILA ILFOV 7.045752 1.51
CRAIOVA DOLJ 6.300395 1.35
GALATI GALATI 5.78276 1.24

48
 CAEN 2732 – Producţia de alte cabluri şi fire electrice şi electronice
Valoarea unităţii în România = 4.4 euro/kg
Media UE = 6.66 euro/kg

Oraş Judeţ Valoarea unităţii (lei/kg) Valoare unităţii (euro/kg)

CLUJ-NAPOCA CLUJ 51.04877 10.96997402
ARAD ARAD 33.73053 7.248420602
TARGU MURES MURES 25.8987 5.5654237
BUZAU BUZAU 21.70455 4.664133574
MEDIAS SIBIU 21.57892 4.637137965
BUCUREȘTI MUN. BUCUREȘTI 21.36301 4.590739408
SIBIU SIBIU 20.94886 4.501742922
VALENII DE MUNTE PRAHOVA 20.944 4.500699314
SANNICOLAU MARE TIMIS 20.42043 4.388187089
BECLEAN BISTRITA-NASAUD 20.41425 4.38685924
SANTANA ARAD 20.11638 4.322850133
BISTRITA BISTRITA-NASAUD 19.57135 4.205727602
BAIA MARE MARAMURES 19.46124 4.182065959
SLATINA OLT 18.37856 3.949404975
TIMISOARA TIMIS 12.42497 2.670027839

49
 CAEN 2733 – Producţia de dispozitive de conexiune pentru fire și cabluri electrice și electronice
Valoarea unităţii în România = 1.01 euro/articol
Media UE = 1.08 euro/articol

Oraş Judeţ Valoarea unităţii (lei/kg) Valoare unităţii (euro/kg)

DEJ CLUJ 16.9192 3.635801
SIMERIA HUNEDOARA 7.824254 1.68137
CLUJ-NAPOCA CLUJ 5.887446 1.265165
TARGU SECUIESC COVASNA 5.819282 1.250517
SIGHETU MARMATIEI MARAMURES 5.33048 1.145478
TAUTII-MAGHERAUS MARAMURES 5.306773 1.140383
BUCUREȘTI BUCUREȘTI 5.245 1.127109
BOTOȘANI BOTOȘANI 4.825539 1.03697
MEDIAS SIBIU 4.623734 0.993604
SIBIU SIBIU 4.605729 0.989734
DROBETA TURNU SEVERIN MEHEDINTI 4.556334 0.97912
CURTEA DE ARGES ARGES 4.446631 0.955545
GALATI GALATI 4.441745 0.954495
SLATINA OLT 3.195435 0.686673
ANINOASA HUNEDOARA 0.869813 0.186916

50
 CAEN 2740 – Producţia de echipamente electrice de iluminat
Valoarea unităţii în România = 129.04 euro/articol
Media UE = 165 euro/articol

Oraş Judeţ Valoarea unităţii (lei/kg) Valoare unităţii (euro/kg)

BAIA MARE MARAMURES 767.1748 164.8597
CLUJ-NAPOCA CLUJ 760.1923 163.3593
SIBIU SIBIU 709.4579 152.4568
IASI IASI 631.5884 135.7233
ARAD ARAD 625.7835 134.4759
CODLEA BRASOV 619.3803 133.0999
TIMISOARA TIMIS 608.5435 130.7711
SATU MARE SATU MARE 583.6542 125.4226
TARGU SECUIESC COVASNA 573.7569 123.2958
BUCUREȘTI BUCUREȘTI 547.2888 117.608
BACAU BACAU 523.4722 112.49
PETROSANI HUNEDOARA 501.3684 107.7401
TARGOVISTE DAMBOVITA 403.2651 86.65846

51
 CAEN 2751 – Producţia de aparatură electrocasnică *
Valoarea unităţii în România = 13.27 euro/kg
Media UE = 26.37 euro/kg
*date disponibile doar pentru rezistori cu încălzire electrică

Oraş Judeţ Valoarea unităţii (lei/kg) Valoare unităţii (euro/kg)

ORASTIE HUNEDOARA 82.81459 17.79581
ARAD ARAD 74.61582 16.034
CIACOVA TIMIS 71.09711 15.27787
CURTEA DE ARGES ARGES 67.30899 14.46385
SANNICOLAU MARE TIMIS 65.89107 14.15916
BUCUREȘTI BUCUREȘTI 62.24982 13.3767
SATU MARE SATU MARE 61.69643 13.25779
PECICA ARAD 60.02268 12.89812
GAESTI DAMBOVITA 59.35776 12.75523
IASI IASI 59.26093 12.73443
CLUJ-NAPOCA CLUJ 51.41788 11.04905
TIMISOARA TIMIS 46.82145 10.06134

52
 CAEN 2790 – Producţia de alte echipamente electrice
Valoarea unităţii în România = 5.81 euro/kg
Media UE = 13.59 euro/kg

Oraş Judeţ Valoarea unităţii (lei/kg) Valoare unităţii (euro/kg)

CISNADIE SIBIU 36.24323 7.78838
POPESTI LEORDENI ILFOV 32.97196 7.085412
TURDA CLUJ 28.90699 6.21188
FOCSANI VRANCEA 28.57855 6.141302
LUGOJ TIMIS 27.49348 5.90813
TARGU MURES MURES 27.34592 5.87642
GALATI GALATI 27.13674 5.831469
BAIA MARE MARAMURES 26.88824 5.778067
BUCUREȘTI BUCUREȘTI 26.73919 5.746039
CRAIOVA DOLJ 26.71284 5.740377
JIMBOLIA TIMIS 26.65018 5.72691
SIBIU SIBIU 26.57366 5.710468
SUCEAVA SUCEAVA 26.50762 5.696276
ARAD ARAD 26.27259 5.64577
BUSTENI PRAHOVA 26.01211 5.589795
CLUJ-NAPOCA CLUJ 25.32515 5.442173
SATU MARE SATU MARE 25.1659 5.40795
MAGURELE ILFOV 24.61271 5.289074
RASNOV BRASOV 24.16543 5.192958
TALMACIU SIBIU 23.1702 4.979092
IASI IASI 21.78637 4.681717
SIMLEU SILVANIEI SALAJ 21.62122 4.646227

53
PLOIESTI PRAHOVA 21.07815 4.529526
TIMISOARA TIMIS 11.38449 2.446436

CAEN 2814 – Producţia de alte articole de robinetărie

Valoarea unităţii în România = 4.81 euro/kg
Media UE = 13.48 euro/kg

Oraş Judeţ Valoarea unităţii (lei/kg) Valoare unităţii (euro/kg)

CLUJ-NAPOCA CLUJ 31.39593 6.746734
BUCUREȘTI BUCUREȘTI 28.42163 6.107581
ZALAU SALAJ 24.94928 5.361401
RAMNICU VALCEA VALCEA 21.96045 4.719124
BRASOV BRASOV 21.84069 4.69339
ARAD ARAD 21.76421 4.676955
SIBIU SIBIU 21.56347 4.633819
TARGOVISTE DAMBOVITA 20.17573 4.335604
BUZAU BUZAU 20.00011 4.297863
ORADEA BIHOR 16.29136 3.500883

54
 CAEN 2825 – Producţia echipamentelor de ventilaţie şi frigorifice, exclusiv a echipamentelor de uz casnic
Valoarea unităţii în România = 230 euro/articol
Media UE = 264 euro/articol

Oraş Judeţ Valoarea unităţii (lei/kg) Valoare unităţii (euro/kg)

CAMPULUNG ARGES 1688.63 362.87
IASI IASI 1662.303 357.22
BUZAU BUZAU 1503.576 323.11
FOCSANI VRANCEA 1476.589 317.31
GAESTI DAMBOVITA 1333.238 286.50
BRASOV BRASOV 1229.384 264.18
OTOPENI ILFOV 1149.415 247.00
GHIMBAV BRASOV 1146.031 246.27
BACAU BACAU 1109.817 238.49
PARȚA TIMIȘ 1109.24 238.37
TARNAVENI MURES 1094.83 235.27
ODORHEIU SECUIESC HARGHITA 1048.261 225.26
BAIA MARE MARAMURES 1043.012 224.14
PLOIESTI PRAHOVA 1037.313 222.91
POPESTI LEORDENI ILFOV 1034.116 222.22
TARGU MURES MURES 1026.344 220.55
SEBES ALBA 1010.901 217.23
CRISTIAN SIBIU 1005.816 216.14
TASNAD SATU MARE 993.6626 213.53
LUPENI HUNEDOARA 965.7328 207.53
TALMACIU SIBIU 961.7481 206.67
SACELE BRASOV 947.5835 203.63
ALEXANDRIA TELEORMAN 937.5098 201.46

55
BUCUREȘTI BUCUREȘTI 926.8816 199.18
ALBA IULIA ALBA 909.4319 195.43
BISTRITA BISTRITA-NASAUD 895.5338 192.44
GALATI GALATI 887.9063 190.80
CLUJ-NAPOCA CLUJ 872.0865 187.40
ORADEA BIHOR 827.8658 177.90
LUGOJ TIMIS 820.3614 176.29
BOTOSANI BOTOSANI 806.9186 173.40
CAMPIA TURZII CLUJ 765.1238 164.42
MEDGIDIA CONSTANTA 683.4869 146.88
BRAGADIRU ILFOV 669.2734 143.82

CAEN 2841 – Producţia utilajelor și a mașinilor-unelte pentru prelucrarea metalelor

Valoarea unităţii în România = 123.855 euro/articol
Media UE = 385.439 euro/articol

Oraş Judeţ Valoarea unităţii (lei/kg) Valoare unităţii (euro/kg)

ORADEA BIHOR 1008053.419 216,622.63
BACAU BACAU 994751.9449 213,764.25
ORASTIE HUNEDOARA 647424.4968 139,126.36
ROMAN NEAMT 641176.1536 137,783.64
CAREI SATU MARE 612199.636 131,556.81
LIPOVA ARAD 611832.6578 131,477.95
TARGU JIU GORJ 589763.5145 126,735.47
TIMISOARA TIMIS 589015.6536 126,574.76
CODLEA BRASOV 587827.1603 126,319.36
BLAJ ALBA 570193.7172 122,530.08
CLUJ-NAPOCA CLUJ 568386.5819 122,141.74

56
BRASOV BRASOV 564814.0627 121,374.03
TURDA CLUJ 559240.6925 120,176.36
SIBIU SIBIU 552417.3959 118,710.09
IASI IASI 549742.6678 118,135.31
GHERLA CLUJ 526887.9352 113,224.01
PITESTI ARGES 526576.2864 113,157.04
MORENI DAMBOVITA 487889.8854 104,843.64
SUCEAVA SUCEAVA 482746.9545 103,738.47
ARAD ARAD 419043.1438 90,049.03

CAEN 2849 – Producţia de alte maşini unelte

Valoarea unităţii în Romania = 1.54 euro/kg
Media UE = 16.58 euro/kg

Oraş Judeţ Valoarea unităţii (lei/kg) Valoare unităţii (euro/kg)

SUCEAVA SUCEAVA 12.95647 2.784242
TARGU MURES MURES 11.57595 2.487579
ARAD ARAD 9.896257 2.126627
COMANESTI BACAU 8.256998 1.774363
CODLEA BRASOV 7.410138 1.592379
IASI IASI 7.310855 1.571044
DEVA HUNEDOARA 7.247213 1.557368
TIMISOARA TIMIS 7.220367 1.551599
TULCEA TULCEA 7.216476 1.550763
BRASOV BRASOV 6.764397 1.453615
BISTRITA BISTRITA-NASAUD 6.634866 1.42578
BACAU BACAU 5.633226 1.210535

57
BUZAU BUZAU 5.062167 1.087819
PITESTI ARGES 5.018603 1.078458
CLUJ-NAPOCA CLUJ 4.957347 1.065294
TARGOVISTE DAMBOVITA 3.578836 0.769063
SIGHETU MARMATIEI MARAMURES 3.291726 0.707366
SIBIU SIBIU 3.206717 0.689098

CAEN 2899 – Producţia de alte maşini universale

Valoarea unităţii în România = 1018 euro/articol
Media UE = 3136 euro/articol

Oraş Judeţ Valoarea unităţii (lei/kg) Valoare unităţii (euro/kg)

BAICOI PRAHOVA 17169.47 3,689.58
PLOIESTI PRAHOVA 15395.31 3,308.33
BUCUREȘTI BUCUREȘTI 5212.3 1,120.08
MIOVENI ARGES 4754.166 1,021.63
SALCEA SUCEAVA 4664.04 1,002.27
ALBA IULIA ALBA 4654.192 1,000.15
BREAZA PRAHOVA 4617.708 992.31
TARGU MURES MURES 4614.081 991.53
BRASOV BRASOV 4604.439 989.46
GIURGIU GIURGIU 4553.001 978.40
TIMISOARA TIMIS 4407.42 947.12
LIPOVA ARAD 4382.699 941.81
CLUJ-NAPOCA CLUJ 4299.466 923.92
ODORHEIU SECUIESC HARGHITA 4288.572 921.58
CODLEA BRASOV 4253.946 914.14

58
BAIA MARE MARAMURES 4214.836 905.73
SATU MARE SATU MARE 4205.82 903.80
TARNAVENI MURES 3928.022 844.10
ORADEA BIHOR 3875.128 832.73
IASI IASI 3864.739 830.50
CUGIR ALBA 3768.205 809.76
PETROSANI HUNEDOARA 3690.058 792.96
ARAD ARAD 3339.421 717.61
TARGU SECUIESC COVASNA 3330.116 715.62
CRAIOVA DOLJ 3289.328 706.85
DEJ CLUJ 3280.508 704.95
SIBIU SIBIU 2845.839 611.55

CAEN 2932 – Producţia de alte piese și accesorii pentru autovehicule

Valoarea unităţii în România = 15 euro/articol
Media UE = 21 euro/articol

Oraş Judeţ Valoarea unităţii (lei/kg) Valoare unităţii (euro/kg)

BREAZA PRAHOVA 110.8277 23.81598783
SFANTU GHEORGHE COVASNA 109.923 23.6215718
CARANSEBES CARAS-SEVERIN 101.8368 21.88391538
BALS OLT 97.84853 21.0268681
CODLEA BRASOV 85.64776 18.4050209
GHIMBAV BRASOV 82.11878 17.6466702
TALMACIU SIBIU 80.3834 17.27375186
SINAIA PRAHOVA 80.29762 17.25531694
LIPOVA ARAD 78.56265 16.88248688

59
SUCEAVA SUCEAVA 78.27098 16.81980879
TARGU SECUIESC COVASNA 77.34572 16.62097805
IASI IASI 76.84904 16.51424515
SATU MARE SATU MARE 76.59947 16.4606138
MEDIAS SIBIU 76.46853 16.43247588
TIMISOARA TIMIS 75.55054 16.2352069
RAMNICU SARAT BUZAU 75.11574 16.14177224
PLOIESTI PRAHOVA 74.96026 16.10836226
CURTEA DE ARGES ARGES 74.84357 16.08328495
CURTICI ARAD 73.98459 15.89869764
BISTRITA BISTRITA-NASAUD 72.84933 15.65473878
INEU ARAD 72.82676 15.64989028
COSTESTI ARGES 72.68035 15.61842802
BRASOV BRASOV 72.58859 15.59870921
ORADEA BIHOR 72.29392 15.53538577
TURDA CLUJ 72.29367 15.53533359
MIERCUREA CIUC HARGHITA 71.78997 15.42709044
SLATINA OLT 71.763 15.4212959
SEBES ALBA 71.58073 15.38212819
ROMAN NEAMT 71.03046 15.26387967
RASNOV BRASOV 70.95441 15.24753677
SIBIU SIBIU 70.87412 15.23028306
SIGHETU MARMATIEI MARAMURES 70.79515 15.2133131
DARMANESTI ARGES 70.76677 15.20721408
ARAD ARAD 70.45836 15.14093917
PLOPENI SUCEAVA 69.72872 14.98414551
CLUJ-NAPOCA CLUJ 69.33633 14.89982359
CUGIR ALBA 69.26372 14.8842198
MIOVENI ARGES 69.09355 14.84765127
FAGARAS BRASOV 68.86801 14.79918594
CISNADIE SIBIU 68.46928 14.71350218
POGOANELE BUZAU 68.44772 14.70886874
BUCUREȘTI BUCUREȘTI 68.29802 14.67669854
ALBA IULIA ARGES 67.76579 14.56232737
SCORNICESTI OLT 67.56145 14.51841698
STEFANESTI ARGES 67.42231 14.48851513
SALONTA BIHOR 66.87039 14.36991361
RAMNICU VALCEA VALCEA 66.40752 14.27044493
CAMPULUNG ARGES 66.08683 14.20153185
SACELE BRASOV 65.60699 14.09841892
ZARNESTI BRASOV 65.18465 14.00766049
DEJ CLUJ 62.34123 13.39663262
LEHLIU-GARA CALARASI 61.27067 13.16657714
PITESTI ARGES 61.18774 13.14875663
CRAIOVA DOLJ 60.09666 12.91429172
LUPENI HARGHITA 58.57409 12.58710499

60
BUFTEA ILFOV 57.92958 12.44860397
OTOPENI ILFOV 57.92958 12.44860397
DEVA HUNEDOARA 57.27546 12.30803841
BRAD HUNEDOARA 56.2185 12.08090602
TARGU MURES MURES 53.5779 11.51346284
PIATRA NEAMT NEAMT 49.11786 10.55503664
BAIA MARE MARAMURES 48.5691 10.4371124
MARGHITA BIHOR 45.26975 9.728108501
TOPOLOVENI ARGES 29.23098 6.2815036

CAEN 3092 – Producţia de biciclete şi vehicule pentru invalizi

Valoarea unităţii în Romania = 79 euro/articol
Media UE = 236 euro/articol

Oraş Judeţ Valoarea unităţii (lei/kg) Valoare unităţii (euro/kg)

BUCUREȘTI BUCUREȘTI 624.238 134.1438
ZALAU SALAJ 407.4167 87.55059
DEVA HUNEDOARA 368.1731 79.11745
TIMISOARA TIMIS 356.7279 76.65797
TARGU MURES MURES 344.9195 74.12045
CLUJ-NAPOCA CLUJ 323.6142 69.5421
RESITA CARAS-SEVERIN 315.0676 67.70552
BREAZA MURES 283.8484 60.99677
Sursa: Calculele autorilor în baza Eurostat şi Institutul Naţional de Statistică
Chiar dacă piaţa forţei de muncă este încă un avantaj al sectorului de producţie din România, mai sunt
și alte aspecte care nu sunt favorabile şi ar putea afecta potenţialul de dezvoltare industrială în viitor.

61
Un exemplu este preţul electricităţii. România are unul din cele mai mari preţuri la electricitate din UE
: 0.0853 EUR per kWh, peste media UE-27: 0.0772 EUR per kWh. Autorităţile trebuie să găsească o
soluţie pentru această problemă – dezvoltarea proiectelor de cogenerare şi energie regenerabilă
împreună cu unele companii în parteneriat public - privat ar putea fi o abordare fezabilă.

62
5. CUM ÎŞI POT ÎMBUNĂŢI ORAŞELE ROMÂNEŞTI PERFORMANŢA
ECONOMICĂ
În raportul Oraşe magnet – migrație şi navetism în România, Banca Mondială a inclus o discuţie mai
extinsă cu privire la ce ar putea face oraşele şi zonele urbane pentru a-şi îmbunătăţi performanţa lor
economică. Centrul atenţiei a fost, totuşi, pe oraşele şi zonele urbane mari. În ceea ce urmează,
lucrarea se concentrează pe locurile mici, cu accent pe studiile de caz amănunţite care demonstrează
ce au făcut pentru a îmbunătăţi rezultatele de dezvoltare locală.
Cadrul conceptual al oraşelor competitive dezvoltate de Banca Mondială7 a fost aplicat pentru a o oferi
o perspectivă asupra acestor dinamici şi asupra pârghiilor pe care autorităţile locale le au în
conducerea creşterii şi competitivităţii. Rezultatele ilustrează câţiva posibili factori determinanţi ai
performanţei economice prin studiile de caz relevante.
Conform acestui cadru, condiţiile locale pentru dezvoltarea economică sunt modelate, în diverse
măsuri, de un număr mare de factori determinanţi la nivelul oraşului, grupaţi în patru grupuri cheie:
(1) Instituţii şi reglementări, (2) Infrastructură şi teren, (3) Sprijin pentru întreprinderi și finanțare, (4)
Abilităţi şi inovaţie.
Imaginea 39. Cadrul conceptual al oraşelor competitive

Sursa: GROWTH PATHWAYS, O metodologie de diagnosticare pentru competitivitatea oraşelor, Banca

Mondială, 2015

7 GROWTH PATHWAYS, A Diagnostic Methodology for City Competitiveness, World Bank, 2015

63
În cadrul acestor patru direcţii care reprezintă „pârghiile oraşului”, studiile de caz din această lucrare
se concentrează pe următoarele subiecte cheie:

1. Instituţii şi reglementări: construirea capacităţii instituţionale, reducerea birocraţiei şi

asigurarea participării, valorificarea tradiţiei industriale şi a parteneriatelor pe termen lung,
asigurând buna administrare financiară şi grad ridicat de absorbţie a fondurilor UE, ancorând
dezvoltarea economică în strategiile de dezvoltare locală, cooperarea inter-jurisdicţională şi
transfrontalieră.

2. Infrastructură şi teren: Stabilirea zonelor de dezvoltare economică, parcurilor industriale,

reconversia fostelor platforme industriale, dobândirea de drepturi de proprietate asupra
patrimoniului construit, conectivitate.

3. Sprijin pentru întreprinderi și finanțare: Stabilirea incubatoarelor start-up şi a parcurilor de

afaceri, eficientizarea procesului de obținere a autorizațiilor de construcție, programe de
sprijin ale sectoarelor performante, impunerea mărcilor locale.

4. Abilităţi şi inovaţie: asigurarea disponibilităţii de forţă de muncă calificată, sprijinirea

inovaţiei.
Aglomerările economice demostrează avantajele de concentrare a activităţilor economice, ceea ce
duce la o scădere a costurilor şi la o mai mare productivitate.

5.1. Instituţii şi reglementări

5.1.1. Dezvoltarea capacităţii instituţionale

Stabilirea structurilor dedicate precum Agenţiile de dezvoltare (AD), menţionate de asemenea ca

Agenţii de Dezvoltare Economică sau Agenţiile de Promovare a Investiţiilor (API) poate juca un rol
cheie în asigurarea creşterii sustenabile printr-o gamă largă de servicii, mult peste stadiul atracției
investiționale. Aceste unităţi pot obţine şi „un statut legal sau fiscal care să le permită utilizarea de
noi puteri pentru gestiunea bunurilor şi intervenţii de infrastructură publică care altfel ar fi inaccesibile
administraţiei locale ”.8

Cu toate că AD şi API ar putea fi cele mai eficiente instituţii publice pentru atragerea investiţiilor
private, asigurând stabilirea, retenția și extinderea afacerilor în oraşele mai mari, resursele necesare
pentru stabilirea acestor structuri sunt adesea sub capacitatea financiară şi administrativă a
localităţilor mai mici. Un departament agil din cadrul administraţiei locale care pune accentul pe
dezvoltarea economică, cu o strategie solidă, poate îndeplini în mod eficient rolul AD sau API. Printre
factorii cheie de succes sunt dezvoltarea unei strategii solide şi stabilirea unei liste clare de priorităţi
pentru administrarea eficientă a resurselor locale limitate.

În această perspectivă, recomandările şi aspectele care descriu activitatea structurilor de serviciu

dedicate se vor referi la un context mai larg de aplicare, inclusiv la direcțiile de dezvoltare economică
din cadrul administraţiilor locale. Oferind servicii de atragere a investiţiilor la o scară mai mică, aceste

8 Clark, Greg, Joe Huxley, and Debra Mountford. 2010. Organizing Local Economic Development: The Role of Development
Agencies and Companies. Paris: Organisation for Economic Co-operation and Development quoted in Gashi, Drilon; Watkins,
Joanna Alexandra. 2015. A user's guide to implementing city competitiveness interventions (English). Washington, D.C.:
World Bank Group.

64
departamente se pot dovedi la fel de eficeinte pentru creşterea sustenabilă a localităţilor urbane din
România.

65
 CASETA 1. Când trebuie înfiinţată o agenţie de dezvoltare?

Factorii cheie în decizia de stabilire a unei Agenţii de Dezvoltare includ:

• nevoia de a răspunde unei crize din economia locală

• parteneriatele locale există, dar este nevoie de mai multe pentru a creşte activităţile de dezvoltare
locală
• oportunitatea pentru beneficiile economice locale furnizate de activităţile externe, precum o
investiţie de infrastructură, comerţ crescut sau turism, sau găzduirea unui eveniment major
• structura permite noi instrumente sau imbolduri pentru dezvoltare
• oportunităţile apar cu mandate politice care promit un program stabil de sprijin
• organizaţiile externe sunt pregătite să investească dacă se prezintă cu o structură credibilă de asociere în
participaţiune.9

Agenţiile de dezvoltare şi promovare a investiţiilor pot îndeplini o gamă largă de funcţii, de la

identificarea terenului disponibil şi dezvoltarea infrastructurii necesare, până la brand-uirea şi
promovarea, furnizarea de informaţii, facilitarea parteneriatelor, medierea interacţiunii cu autorităţile
publice sau asigurarea disponibilităţii unei forţe de muncă calificate.

Cadrul pentru serviciile destinate investitorilor (CSDI) dezvoltate de Grupul Băncii Mondiale implică
patru categorii de servicii care pot fi furnizate de o API: marketing, informaţii, asistenţă şi promovare,
distribuite pe durata a patru stagii din ciclul de viață al investițiilor (Imaginea 40).10

Imaginea 40. Ciclul de viață al investițiilor

Sursa: Consolidarea prestării serviciilor furnizate de agențiile de promovare a investițiilor, Cadrul de servicii
pentru investitori (CISF), Grupul Băncii Mondiale, 2020

După cum reiese din ancheta internă a Băncii Mondiale asupra API în 2017, principalul neajuns din
activitatea acestor entități se referă la faptul că promovarea investiţiei a fost folosită în principal ca

9 Clark, Greg, Joe Huxley, and Debra Mountford. 2010. Organizing Local Economic Development: The Role of Development
Agencies and Companies. Paris: Organisation for Economic Co-operation and Development quoted in Gashi, Drilon; Watkins,
Joanna Alexandra. 2015. A user's guide to implementing city competitiveness interventions (English). Washington, D.C.:
World Bank Group
10 Strengthening Service Delivery of Investment Promotion Agencies, The Comprehensive Investor Services Framework
(CISF), World Bank Group, 2020

66
sursă de a atrage potenţialii investitori, acordând importanţă redusă serviciilor de înființare şi post-
înfiinţare (înregistrare, retenţie şi faze de conexiune). În al doilea rând, aceste structuri pot furniza
servicii de mică importanță pentru investitori, în timp ce neglijează servicii care ar putea fi apreciate,
precum promovarea şi asistenţa privind aspectele operaţionale11.

În al treilea rând, serviciile furnizate de API trebuie adaptate pentru a răspunde diferitor motivaţii ale
investitorilor. Un exemplu de cum pot varia serviciile de informaţii în funcţie de tipul de investiţie, în
baza cadrului propus de Dunning şi Lundan (2008), este prezentat mai jos:

CASETA 2. Tipul de informaţie solicitat de investitori, după motivaţia investiţiei

 Investitorii în căutare de o nouă piață de desfacere intenţionează să servească pieţele lor gazdă;
aşadar, au tendinţa de a fi interesate de dimensiunea pieţelor locale şi regionale şi de competitorii
care oferă produse sau servicii comparabile.

 Investitorii în căutare de sporirea eficienței vizează în general exporturile şi caută să crească

eficienţa costului de producţie beneficiind de factorii competitivi specifici locaţiei. Aceşti factori pot
include o forţă de muncă competitivă; o furnizare de energie eficientă, cu cost redus; servicii de
cercetare şi dezvoltare, design şi logistică; şi proximitatea de rutele marine. Aceşti investitori vor
face, de exemplu, o analiză comparativă a performanței logistice a locației față de economiile
concurente. Investitorii din această categorie sunt de asemenea interesaţi de informaţiile cu privire
la lanţurile valorice regionale şi mondiale.

 Investitorii în căutare de resurse înființează întreprinderi ca să aceeseze resurse naturale precum

cele de petrol, gaz, minerale, terenuri fertile, apă şi energie solară. Pentru aceşti investitori sunt
importante informaţiile cu privire la resursele specifice şi hărţile de infrastructură, precum şi
îndrumările clare cu privire la legile relevante şi procedurile de reglementare. API care pot furniza
aceste tipuri de date granulare şi analize vor creşte influenţa lor asupra deciziilor investitorilor şi îşi
vor consolida imaginea ca parteneri de investiţie valoroşi.”12

5.1.1.1. Studiu de caz: Oradea

Parcul industrial Eurobusiness din Oradea dezvoltat de Agenţia de Dezvoltare Locală din Oradea
(ADLO) este unul din puţinele exemple despre cum această infrastructură este dezvoltată de o
autoritate locală (de obicei este realizată de Consiliul Local).

Agenţia de dezvoltare locală din Oradea este o companie publică; Primăria oraşului Oradea este
principalul acţionar (95%) şi Compania de administrare a domeniului public din Oradea este cea de-a
doua (5%). Principalele activităţi sunt managementul parcurilor industriale în oraş şi atragerea
investitorilor. De asemenea, agenţia are legături cu investitori privaţi şi instituţii de educaţie şi sprijină
investitorii locali şi străini în relaţia lor cu instituţiile publice. Pentru a asigura o forţă de muncă

11 Strengthening Service Delivery of Investment Promotion Agencies, The Comprehensive Investor Services Framework
(CISF), World Bank Group, 2020
12 Strengthening Service Delivery of Investment Promotion Agencies, The Comprehensive Investor Services Framework
(CISF), World Bank Group, 2020

67
calificată pentru investitori, Agenţia de dezvoltare locală pune un accent mai mare pe implicarea în
proiecte comune cu instituţiile de educaţie şi ONG-uri.

Companiile private au nevoie atât de politici publice cât şi de infrastructură

publică pentru a funcţiona eficient. Unele au nevoie ca autorizaţiile de construire
să fie eliberate în timp util, altele au nevoie de conexiune rutieră la infrastructura
principală din zonă şi unele pot avea nevoie de politici fiscale corespunzătoare.13

O administraţie publică gata să medieze şi să răspundă rapid nevoilor investitorilor este esenţială
pentru construirea unui parteneriat de încredere pe termen lung. Agenţia de dezvoltare locală din
Oradea se poziționează singură ca partener de afaceri şi oferă câteva beneficii investitorilor interesaţi
în deschiderea unei locaţii în parcurile industriale, inclusiv:

 Asistenţă în selectarea amplasamentului pentru investiţie – informaţii cu privire la indicatorii

statisticiregionali/locali, mediul de afacere local, sistemul de învățământ, sistemul de
transport public, utilitățile și costurile acestora, costurile investiţiei, facilitarea întâlnirilor cu
instituţii/ agenţii publice
 Asistenţă în realizarea investiţiilor - informaţii cu privire la conectarea la reţelele de utilități
publice, regulamentul de urbansim aplicabil în zonă, asistenţă cu privire la structurile
instituţiilor publice cu atribuţii în aprobarea investiţiilor
 Alimentarea cu energie electrică – elaborarea unor studii privind soluţiile pentru conectarea
la reţeaua de energie electrică a parcului industrial, emiterea aprobărilor tehnice pentru
conectare, semnarea contractelor de conectare, monitorizarea şi calcularea consumului, re-
facturarea energiei electrice consumate
 Asistenţa după realizarea investiţiei, pe toată durata activităţii – înlesnirea relaţiei cu
companiile publice de utilități (pentru semnarea contractelor de conectare, intervenţii în caz
de avarii, comunicarea întreruperilor anunţate în furnizarea de servicii), asistenţa în relaţia cu
Inspectoratul Școlar județean din Bihor şi instituţiile şcolare
 Servicii pentru administrarea spaţiilor comune - amenajarea, întreţinerea şi igienizarea
spaţiilor verzi, îndepărtarea zăpezii de pe carosabil, plata costurilor de electricitate pentru
sistemul de iluminare publică şi staţia de pompare a parcului industrial.14

Începând cu 2008, ADLO a dezvoltat patru platforme industriale greenfield şi a atras în jur de 397
milioane de euro. Până în 2021, agenţia a estimat că ar putea crea mai mult de 8,500 locuri de muncă,
cu 97 companii rezidente şi pe o suprafaţă totală de 238 ha.15 Parcul industrial I de pe Calea Borşului
(130 ha) este ocupat aproape complet, în timp ce Parcurile II (83.5 ha) şi III (17.8 ha) au rezervată 50%
şi respectiv 59% din suprafaţa lor. Parcul Industrial IV Oradea (6.5 ha) este deschis în prezent pentru
a primi aplicaţii.

Infrastructura de servicii publice de utilități a parcurilor este bine dezvoltată, combinând investiţiile
de la fondurile locale şi UE:

 In Parcul Industrial I din Oradea, infrastructura pentru utilităţi a fost finalizată printr-un proiect
finanţat din fonduri europene;

13Cristea, Marius; Mare, Codruța; Moldovan, Ciprian; China, Andreea-Mirela; Farole, Thomas; Vințan, Adina; Park, Jane;
Garrett, Keith Patrick; Ionescu-Heroiu, Marcel. 2017. Magnet cities: migration and commuting in Romania (English).
14 Agenţia Locală de Dezvoltare din Oradea
15 http://oradea.ro/stiri-oradea/investi-539-ii-in-parcurile-industriale-din-oradea-in-2019-peste-40-milioane-euro

68
  În parcul Industrial II din Oradea, infrastructura pentru utilităţi a fost finalizată în proporţie de
90% din suprafaţa iniţială de 24 ha şi 60% din suprafaţa extinsă;
 În Parcul Industrial III din Oradea, lucrările la infrastructura pentru utilităţi au fost finalizate
după cum urmează: reţeaua de canalizare şi hidranţi şi reţeaua electrică. Agenţia de
dezvoltare locală din Oradea estimează că lucrările de la infrastructura rutieră vor fi finalizate
până la finalul lui 2020;
 În Parcul Industrial IV din Oradea, aprobarea tehnică pentru conectarea la reţeaua electrică a
fost obţinută şi studiul de fezabilitate este în prezent în desfăşurare.

Investiţiile de la Parcurile Industriale din Oradea pot fi realizate prin negociere directă (pentru
investiţii directe de peste 5 milioane de EURO) şi prin licitaţie publică (pentru investiţii mai mici de 5
milioane euro). Cele două proceduri au fost aplicate pentru următoarele tipuri de investiţii:
• Greenfield (cu posibilitatea conectării la utilităţile publice la limita proprietăţii), concesionat
cu posibilitatea cumpărării după realizarea a 15% din investiţia propusă (pentru investiţii de
peste 5 milioane euro) sau după ce investiţia a fost complet realizată (pentru investiţii de sub
5 milioane euro).

• Mai există o posibilitate ca Administratorul Parcului să construiască un depozit în colaborare

cu un dezvoltator şi să-l ofere spre închiriere.

5.1.1.2. Studiu de caz: Siret

Crearea structurilor suport de afaceri

Parcul Industrial de la graniţa europeană de est (EEB) este primul de acest tip din judeţul Suceava şi a
fost realizat de UAT Siret în 2016. Administraţia Locală a înfiinţat o structură adaptată, de suport de
afaceri pentru investitori, din cadrul Primăriei oraşului şi pune accentul pe furnizarea serviciilor publice
eficiente şi rapide.

Echipă dedicată pentru sprijinul investitorilor din cadrul primăriei oraşului: Administraţia Locală a
stabilit o echipă trans-disciplinară în cadrul Primăriei oraşului gata să răspundă entităților care solicită
informaţii cu privire la parcul industrial, precum şi să ajute viitorii investitori în rezolvarea
formalităţilor birocratice. Echipa constă în doi consilieri locali care administrează activitatea parcului
industrial, şefiă direcțiilor responsabile cu proiecte UE şi urbanism din cadrul Primăriei oraşului. Pentru
că parcul Industrial EEB nu a fost încă ocupat de companii, activitatea administrativă este realizată în
sistem de voluntariat de către reprezentanţii de la nivel local.

Primăria oraşului mai colaborează cu Registrul Comerţului din judeţul Suceava, Consiliul Judeţean şi
Colegiul Tehnic “Lațcu Vodă” pentru sprijinirea investitorilor şi a dezvoltat proceduri simple şi clare
pentru admiterea investiţiilor.

Furnizarea de servicii publice eficiente şi rapide: în Siret, Administraţia Locală a lucrat pentru
creşterea eficacităţii şi responsabilităţii personalului său. O schimbare de mentalitate importantă este
conștientizarea importanţei furnizării soluţionărilor rapide a cererilor, în locul urmăririi respectării
termenelor maxime solicitate de lege. Conform reprezentanţilor locali, emiterea autorizaţiilor de
construire, în cazul în care dosarul este complet, se realizează în 24 ore, la fel ca și emiterea
certificatului de urbanism.

69
5.1.2. Reducerea birocraţiei şi promovarea implicării
5.1.2.1. Studiu de caz: Odorheiu Secuiesc

Administraţia Locală din Odorheiu Secuiesc a urmărit comunicarea cu reprezentanţii firmelor locale
şi reducerea birocraţiei. Aceste măsuri includ crearea unei poziţii dedicate în cadrul Primăriei oraşului
pentru a se ocupa de relaţia cu afacerile locale şi organizarea unor întâlniri regulate cu reprezentanţii
mediului de afaceri, de cel puţin două ori pe an. Aceste întâlniri au facilitat colaborarea cu afacerile
locale în timpul pandemiei COVID-19 pentru reducerea pro-activă a orelor de funcţionare din
restaurante, cluburi şi baruri înainte de a intra în vigoare reglementările naţionale.
Pentru reducerea timpului şi efortului în interacţiunea cu administraţia, pagina de web a Primăriei
oraşului permite plata online a taxelor şi impozitelor locale, precum şi completarea unei game largi
de formulare şi declaraţii (mai mult de 90) prin semnătură electronică. Acestea includ formulare
cheie pentru agenţi economici, precum cele pentru obținerea autorizaţiilor de construire şi demolare,
licenţe comerciale şi spaţii publicitare de închiriat. Municipalitatea din Odorheiu Secuiesc a mai
implementat prima iniţiativă de bugetare interactivă din România prin care proiectul de buget este
dezbătut online, permiţând o vizualizare uşoară şi o analiză profundă a datelor istorice.
În mai 2020, Primăria oraşului a lansat un chestionar referitor la economia locală în timpul
pandemiei de coronavirus, în colaborare cu Incubatorul Centrului de afaceri din Harghita, Asociaţia
Întreprinderilor Mici și Mijlocii din zona Odorhei şi Uniunea Microîntreprinderilor din Odorheiu
Secuiesc. Rezultatele preliminare ale anchetei, colectând răspunsuri de la 188 companii, evidenţiază
patru factori principali care au afectat economia locală: suspendarea activităţii (restaurante, săli de
gimnastică etc.), reducerea comenzilor externe (în industria textilă), reducerea vânzărilor de vehicule
cu motor şi reglementările naţionale mai stricte privind exploatarea lemnului.
Conform datelor furnizate de municipalitate, rata şomajului a scăzut de la 3% în 2014 la 1.5% în 2019.
Totuşi, administraţia se aşteaptă să vadă o creştere semnificativă a şomajului în următoarea perioadă,
din cauza reducerii de comenzi externe ale celor două fabrici principale de îmbrăcăminte (Ikos Conf şi
Norada), principalii angajatori din oraş. Pentru a sprijini afacerile în timpul acestei crize, Primăria
oraşului a început transmiterea unui buletin informativ pentru agenţii economici care se concentrează
pe actualizările legislative naţionale şi locale şi a mai propus reducerea impozitelor pentru clădirile
nerezidenţiale şi anularea obligaţiilor auxiliare; aceste aspecte sunt în prezent discutate în dezbatere
publică.
5.1.3. Valorificarea tradiţiei industriale şi a parteneriatelor pe termen lung
5.1.3.1. Studiu de caz: Blaj
Dezvoltarea economică a oraşului Blaj s-a bazat pe două elemente cheie: tradiţia industrială în
domeniul fabricării maşinilor unelte şi parteneriatul strategic cu un lider mondial în furnizarea de
tehnologii şi servicii. În mod gradual, alte companii străine şi româneşti au început să investească în
zonă, aducând rata şomajului la un minim înregistrat din 2004 încoace, ajungînd la 25%.
Fabrica de utilaje de maşini din Blaj (IAMU) a fost înfiinţată în 1972. Principalul punct de cotitură în
perioada post-1989 a fost colaborarea cu compania germană Deutsche Star GmbH Rexroth, care a
început în 1994. Parteneriatul cu grupul Rexroth-Bosch a dus la reluarea activităţii de export a
companiei şi în 2010 compania a devenit un furnizor preferenţial al grupului.

Grupul Rexroth-Bosch a contribuit la dezvoltarea economică a regiunii prin investiţii continue,

deopotrivă pentru extinderea activităţii şi dezvoltarea comunităţii. Ca urmare a colaborării cu fabrica
locală, compania a ales Blaj pentru deschiderea primei sale unităţi de producţie în România în 2007 şi
a investit în două unităţi suplimentare de producție. Unităţile de producţie Bosch din Blaj sunt
deşfăurate pe o suprafaţă totală de mai mult de 298,000 mp şi operează în tehnologii industriale şi
soluţii de mobilitate. În 2016, unitatea de producţie Bosch din Blaj şi-a construit propria cantină şi în

70
2019 Bosch a investit într-o nouă clădire de birouri și laboratoare cu o capacitate care găzduieşte 250
asociaţi, relocând depozitele sale într-o nouă facilitate logistică.

Conform reprezentanţilor companiei, printre principalele avantaje ale locaţiei din Blaj pentru grupul
Bosch au fost disponibilitatea personalului calificat din regiune şi disponibilitatea şi deschiderea
instituţiilor şcolare locale de a conduce, împreună cu Bosch, programe şcolare profesionale/ duale,
cu sprijin continuu din partea Preşedintelui Consiliului Judeţean, care este responsabilul pentru
programul şcolar dual.

Grupul Bosch a identificat câteva nevoi esenţiale pentru dezvoltarea propriei activităţi locale. Acestea
includ ajustarea impozitării, precum şi investiţiile în infrastructură (staţii de autobuz, grădiniţă copii &
afterschool/şcoală profesională) şi dezvoltarea de facilităţi pentru locuinţe ieftine pentru angajaţii şi
elevii înscrişi în învăţământul profesional, pentru reducerea navetei şi transportului. O dezvoltare clară
pe termen lung care a vizat creşterea atractivităţii localităţii Blaj avea nevoie să includă aceste
elemente şi să continue strânsa cooperare cu investitorii privaţi pentru a identifica nevoile în
desfășurare.

Contribuţia fabricii Bosch la dezvoltarea economică şi socială

Conform reprezentanţilor companiei, fabrica Bosch din Blaj este cel mai mare contribuabil la bugetul
local din municipiul Blaj şi al doilea cel mai mare contribuabil la bugetul judeţului Alba. Mai mult,
fabrica Bosch din Blaj este cel mai mare angajator din Blaj, precum şi din judeţul Alba. Alte impacturi
pozitive importante apărute din faptul că Grupul Bosch este investitor strategic sunt:

 Compania investeşte permanent în oameni şi generează continuu creştere economică;

 Fabrica Bosch din Blaj conduce, împreună cu partenerii săi locali din sistemul de învăţământ,
programe de învăţământ profesional. Compania oferă tinerilor participanţi o serie de beneficii
precum acces la servicii medicale private, masă de prânz gratuită la cantina fabricii, transport
şi echipament de lucru gratuit, consumabile, priorități la angajare – şi oportunitatea de a-şi
continua studiile pentru cei care doresc să obţină un nivel de studii cu grad de licență;

 Fabrica Bosch din Blaj lucrează cu diferiţi furnizori locali atât pentru producţie cât şi pentru
activităţi după serviciu pentru asociaţii săi, contribuind astfel la baza socială şi baza economică
a bunăstării municipalităţii şi judeţului;

 Standardele Bosch ajută la personalizarea şi disciplinarea mediului local de afaceri (ex. agenţi
economici partneri); şi,

 Compania suportă, prin sponsorizare şi alte contribuţii financiare, multe activităţi locale – de
la activităţi educaţionale la programe ajustate pentru copii şi tineri.

5.1.3.2. Studiu de caz: Cugir

Ca urmare a unei colaborării de succes pe termen lung, unul dintre motoarele cheie în dezvoltarea
economică din zonă a fost înfiinţarea companiei Star Transmission Cugir în 2001, sub formă de
asociere în participaţiune între concernul Daimler-Chrysler şi Uzina mecanică Cugir.
Colaborarea Uzinei Mecanice din Cugir cu concernul Daimler-Chrysler a început în 1996, cu producţia
de cutii de viteză pentru vehiculul Mercedes A Class, ca urmare a cererii publice către producătorii din
România. După succesul colaborării, uzina a devenit un furnizor autorizat în 1999 iar în 2001, s-a
înfiinţat Star Transmission Cugir LLC.

71
Este înfiinţată cu capital majoritar german16 şi este considerată o unitate strategică de producţie
pentru grupul Daimler, fabricând angrenaje, arbori şi sisteme de direcţie. În prezent compania are
1240 angajaţi şi beneficiile pe care le oferă includ transport gratuit pe 15 rute diferite de acasă până
la serviciu şi retur, precum şi instruire, învăţământ profesional şi servicii de îngrijirea copiilor în
apropiere.
După înfiinţarea Parcului industrial din Cugir, concernul Daimler-Chrysler a mai achiziţionat un teren
în cadrul parcului şi a extins unitatea de producţie pentru compania Star Transmission. Veniturile
acestei achiziţii au fost investite în infrastructura parcului industrial.
Imaginea 41. Fabrica de transmisie Star din Cugir

Sursa: daimler.com

5.1.4. Bună administrare financiară şi grad ridicat de absorbţie a fondurilor UE

Administraţiile locale foarte performante şi eficiente sunt cheia dezvoltării urbane economice din
România. Există câţiva factori care contribuie la performanţa unui oraş, precum accesul uşor la marile
pieţe, un mediu democratic stabil, o societate civilă activă şi sector privat implicat; capacitatea
administrativă, deşi este un factor care permite o influenţă majoră asupra tuturor celorlalţi. Oraşele
care demonstrează buna administrare financiară şi grad ridicat de absorbţie a fondurilor UE au reuşit
să-şi valorifice activele existente, crescând calitatea vieţii şi atragerea turiştilor.

5.1.4.1. Studiu de caz: Alba Iulia

Oraşul Alba Iulia a fost recunoscut pentru bunul său management financiar al bugetului public şi
pentru realizările sale în regenerare urbană, în principal finanţate cu ajutorul fondurilor structurale
UE. Deşi are o populaţie relativ redusă, Alba Iulia este unul din cele mai eficiente oraşe din România
în ceea ce privește investițiile de capital şi absorbţia fondurilor europene per capita.17
Pilonul central al dezvoltării oraşului a fost realibilitarea cetăţii Alba Carolina, un monument
moştenire de importanţă naţională, cea mai mare şi mai bine păstrată cetate de tip Vauban din Su-
estul Europei şi cea mai mare citadelă din România. Au fost investite mai mult de 50 milioane de euro

16 În prezent concernul Daimler-Chrysler este unicul acţionar, urmărind investiţii majore în dezvoltarea unităţii de producţie.
17 Vezi: http://www.dpfbl.mdrap.ro/sit_ven_si_chelt_uat.html

72
în reabilitarea cetăţii (reabilitarea monumentelor, pereţilor, infrastructura de acces, canalizare,
iluminat public, etc.)
Proiectele complementare pentru reabilitarea cetăţii Alba Carolina includ modernizarea drumurilor
de acces, infrastructura de iluminat şi mobila urbană. Aceste investiţii au fost de asemenea finanţate
de programul POR 2007-2013, prin intermediul axei 5.2 pe infrastructura turistică şi 1.1. pe planurile
integrate de dezvoltare urbană.
Stabilitatea politică (peste şase mandate cu aceeaşi primar) a fost de asemenea un element important
în continuitatea proiectelor. “Ne-am dat toată silinţa să nu pierdem niciuna din oportunităţile
financiare,” explică Nicolaie Moldovan, managerul orașului Alba Iulia între 2012-2019 şi şeful
serviciului pentru proiecte din cadrul Primăriei oraşului începând cu 2003.
Aceste investiţii majore în reabilitarea cetăţii şi infrastructurii urbane au dus la creşterea atractivităţii
şi a interesului local în noile investiţii în sectorul de turism şi la o largă ofertă de evenimente culturale
din oraş, în timp ce au contribuit la creşterea economică a Regiunii de dezvoltare centrală. În contextul
pandemiei Covid-19, turismul este bineînțeles afectat; cu toate acestea, municipalitatea este deja în
căutare de soluţii prin crearea parteneriatelor cu alte localităţi din apropiere pentru promovarea
pachetelor de turism integrate şi vor continua proiectele sale în turism şi tradiţie în următoarea
perioadă.

Model bazat pe personal contractant pentru absorbţia fondurilor europene

Acest model a fost folosit cu succes în Alba Iulia şi este de asemenea cea mai bună soluţie pentru
administraţiile publice din România, din câteva motive: atragerea experţilor buni (cu ajutorul unor
salarii corespunzătoare) şi asigurarea memoriei instituţionale (care nu este de obicei asigurată prin
subcontractare şi parteneriat).
Deosebit de important pentru primari este cum pot serviciile publice furniza un salariu ridicat pentru
cei care lucrează în aceste structuri. Este foarte important să ne amintim că programele europene pot
furniza o parte substanţială a salariilor personalului contractant.18
Primăria oraşului Alba Iulia iniţial a realizat un serviciu de dezvoltarea proiectelor înfiinţat în 2003,
care s-a dezvoltat în timp ca Direcţia pentru programe, cu un personal de 20 oameni. Cei mai mulţi
lucrează în baza proiectului, pentru o perioadă determinată. Acest model instituţional a avut un rol
important nu doar în scrierea proiectelor pentru accesarea fondurilor europene dar şi în elaborarea
documentelor de dezvoltare strategică. În plus, alte iniţiative de dezvoltare precum o colaborare cu
Jan Gehl Architects, agenţia de rating de credit şi audit finanţe publice Moody şi participarea în
proiectele URBACT au reprezentat un rezultat al muncii echipei contractate.

Audit financiar şi prioritizare proiecte

În 2013, la cererea oraşului, bugetul public al oraşului Alba Iulia a fost supus unui audit financiar
realizat de agenţia de rating de credit Moody, aducând şi mai multă transparenţă şi credibilitate noilor
proiecte de investiţie. Alba Iulia a fost, de asemenea, primul oraş din România care a colaborat direct
cu Banca Mondială pentru prioritizarea proiectelor sale pentru perioada 2014-2020.

Parteneriate inter-instituţionale şi public-private

Proiectul de reabilitare a implicat parteneriate cu Universitatea “December 1, 1918”, Consiliul Local,
Inspectoratul şcolar, două arhiepiscopii, precum şi sectorul privat prin parteneriate public-private. În

18 https://urbanizehub.ro/wp-content/uploads/2017/09/Indrumar-pentru-Primari.pdf

73
2007, părţi ale cetăţii au fost date companiilor private pentru a le administra prin contracte de
participaţiune sau concesionare. Investiţiilor lor au dus la proiecte majore precum construirea unui
hotel de 5 stele şi a unui centru sportiv local.
În plus la aceste participări, organizaţiile societăţii civile au fost încurajate să transmită proiecte de
finanţare în care Primăria oraşului furniza co-finanţarea. Principalele zone în care au fost atrase
fonduri au fost serviciile sociale, instruirea personalului, învăţământul şi incluziunea comunităţii rrome
.

5.1.5. Politici şi planificare strategică pentru dezvoltarea turismului

La nivel naţional, un semnal pozitiv pentru crearea unui cadru de politici stabile care favorizează
iniţiativele regionale, judeţene şi locale pentru protecţia şi reabilitarea monumentelor istorice este
"Monumente istorice – planificare strategică şi politici publice optimizate " (SIPOCA 389 / SMIS
115895) proiect implementat de Ministerul Culturii în parteneriat cu Institutul Naţional al
Patrimoniului (INP) în perioada 2018-2021. Proiectul, cofinanţat prin Programul Operaţional
Capacitate Administrativă, promovează sistematizarea şi simplificarea legislaţiei active în domeniul
patrimoniului cultural naţional şi crearea unui cadru strategic şi operaţional pentru implementarea
politicilor bazate pe date. În urma analizei legislaţiei din domeniu, proiectul va avea ca rezultat un Cod
de patrimoniu cultural care va face posibilă capitalizarea acestor monumente.
De asemenea, proiectul îşi doreşte să creeze o strategie naţională pentru protecţia monumentelor
istorice, care „ va fi un instrument operaţional pentru autorităţile publice pentru a defini politicile
publice locale şi regionale în domeniile cultură, turism şi urbanism, ducând la creşterea potenţialului
de valorizare a patrimoniului construit ".19
Strategiile de dezvoltare locală joacă un rol vital în identificarea punctelor forte cheie şi a
oportunităţilor de dezvoltare economică. Câteva localităţi urbane din România au un potenţial ridicat
pentru turism dar nu exploatează acest avantaj. Mai sunt şi câteva exemple care au realizat acest
potenţial latent, investind timp şi efort în reabilitarea şi modernizarea celor mai valoroase atracţii
turistice şi transformând dezvoltarea turistică în pilonul central al strategiei lor de dezvoltare.
Localităţile mai mici care nu sunt pe harta turistică dar sunt aproape de patrimoniul natural şi istoric
de preţ, pot obţine vizibilitate şi pot deveni parte a reţelei de locuri turistice la nivel regional, cum o
demonstrează Castelul Károlyi din Carei (Satu-Mare) şi Mina de sare din Turda (Cluj).
5.1.5.1. Studiu de caz: Carei
Proiect de reabilitare
Castelul Károlyi din Carei a fost construit în 1792 prin transformarea unei vechi fortăreţe care era
construită iniţial în secolul XV. A intrat în posesia statului român în 1944 şi a funcţionat ca sediu pentru
unele instituţii culturale (muzeu, casă de cultură şi bibliotecă). În anii `90 a intrat în administrarea
Primăriei oraşului Carei.
Castelul a fost reabilitat între anii 2009-2012 prin Programul Operaţional Regional 2007-2013;
valoarea totala a proiectului a depăşit 5 milioane de euro. Proiectul a mai inclus restaurarea unui castel
din Ardud (judeţul Satu-Mare) care a aparţinut aceeaşi familii de nobili, integrând astfel cele două
locuri într-un circuit turistic de castele medievale din N-E Transilvaniei. Alte investiţii din diversificarea
serviciilor turistice au fost realizate prin proiecte de cooperare transfrontalieră cu administraţii
publice şi alţi participanţi din Ungaria.

19https://www.umpcultura.ro/monumente-istorice_doc_982_strategia-nationala-privind-protejarea-monumentelor-

istorice_pg_0.htm

74
Strada care permite accesul la cele mai multe atracţii turistice din municipiu a beneficiat de investiţii
prin ROP 2007-2013 şi a fost reconstruită cu piatră cubică pentru a reda imaginea originală şi de
asemenea, a fost extinsă zona pietonală.
Rezultate
Interesul în turismul cultural şi atracţiile turismului medieval s-a dovedit în special puternic. Ca
rezultat al investiţiilor realizate, numărul de turişti a crescut cu peste 50%, castelul primind până la
50,000 vizitatori pe an şi găzduind peste 100 evenimente culturale anual. Această creştere a depăşit
toate aşteptările, pentru că în proiect, creşterea minimă a numărului de turişti era preconizată la doar
5%.
După primii cinci ani de funcţionare a atracţiei turistice reabilitate din fondurile europene, sursa de
venit include biletele de intrare pentru vizitarea castelului, biletele la concerte, organizarea de
evenimente şi şedinţe foto; castelul poate fi, de asemenea, închiriat pe perioadă scurtă de timp -- o
cale eficientă pentru diversificarea veniturilor.
Imaginea 42. Castelul Károlyi din Carei

Sursa: castelintransilvania.ro

Planificarea dezvoltării turistice

Strategia de dezvoltare locală din municipiul Carei (2014-2020) identifică turismul cultural ca axă
importantă a dezvoltării municipiului. Organizarea atracţiilor de turism complementar în circuitele
integrate la nivel local şi regional, precum şi aplicaţiile comune pentru dezvoltarea transfrontalieră a
turismului, sunt două elemente cheie identificate la nivelul strategiei .
Conform strategiei locale, municipiul Carei se distinge prin activele sale în domeniul cultural şi de
turism spa. Având o tradiţie culturală semnificativă, intervenţiile doresc să păstreze locurile curate şi
bine întreţinute şi să asigure că se regăsesc în planificarea turistică integrată local şi regional.
Documentul strategic evidenţiază de asemenea, importanţa aplicaţiilor comune pentru dezvoltarea
integrată transfrontalieră a turismului, pentru a beneficia mai eficient de resursele turistice comune
cu partea ungară.
Dat fiind faptul că principalele atracţii turistice sunt în zona centrală din municipiu, strategia de
dezvoltare locală propune de asemenea, intervenţii pentru infrastructura rutieră şi de iluminat.

75
Modernizarea reţelei de iluminat şi montarea cablurilor subteran în centrul oraşului, precum şi în
Parcul deontologic şi instalarea sistemelor de management la distanţă sunt de asemenea prevăzute,
cu efect în creşterea eficienţei iluminantului şi a calităţii spaţiilor publice, pentru rezidenţi şi turişti
deopotrivă.
5.1.5.2. Studiu de caz: Turda
Proiect reabilitare
Mina de sare Turda a fost supusă unei reabilitări majore şi lucrări de modernizare între 2008 şi 2010
prin Programul de coeziune socială şi economică PHARE, cu o valoare de 5.8 milioane euro, din care
4.8 milioane euro erau fondurile UE. Diferenţa a fost acoperită de Consiliul Local din Turda şi de
Consiliul județean din Cluj. Proiectul, desfăşurat de Consiliul Local din Turda în parteneriat cu Consiliul
județean Cluj, a dus la reabilitarea atât a minei de sare dar şi a zonei Lacului sărat Durgau.
Mina de sare s-a redeschis în scop turistic în 1992. Dar, au fost lucrări de modernizare începute în
2008 care au dus la una din cele mai vizitate atracţii turistice din ţară, cu o creştere spectaculoasă în
numărul de turişti. Proiectul "Creşterea atractivităţii turistice a zonei cu potenţial spa – zona Durgău,
Valea Sărată şi Salina Turda" a inclus redezvoltarea minei Rudolf ca amfiteatru pentru concerte, mini
terenuri de golf şi mini-bowling, un teren de sport şi un ascensor panoramic. Altă etapă a avut în
vedere mina Tereza, în care turiştii pot merge cu barca pe lacul subteran şi a fost aranjată o altă mină
ca bază de tratament spa. Astfel, din 2010, mina de sare a revenit în circuitul turistic cu o gamă largă
de noi funcţionalităţi dar şi cu o foarte bună conservare a patrimoniului său istoric.
Imaginea 43. Mina de sare Tereza din Turda

Sursa: Mina de sare Turda

Din 2016, Salina Turda deţine şi un hotel, cu spa şi bază de tratament, renovat cu investiţie totală de
aproape 800,000 euro. Lucrările de renovare la Hotelul Potaissa au construit astfel la modernizarea
infrastructurii turistice a municipiului şi a crescut timpul petrecut aici de către turişti .
Rezultate
Ca rezultat al acestor investiţii majore, Mina de sare din Turda a atras peste 375,000 vizitatori în primul
an de la redeschidere; în 2018, au fost 690,000 vizitatori, până la aproximativ 40,000 în 2007. Proiectul
iniţial a vizat o creştere anuală de turişti de doar cca 30,000-40,000. Mai mult de o treime dintre turişti
au venit din străinătate, din ţări precum Ungaria, Polonia, Israel şi Germania.

76
Investiţiile de modernizare ale minei de sare a atras de asemenea şi noi investitori privaţi, ducând la
dezvoltarea de unităţi de cazare şi creării de noi locuri de muncă. Aproape 140 angajaţi sunt în prezent
angajaţii minei de sare şi ai hotelului Potaissa.
Alte investiţii îşi propune deschiderea unei alte mine pentru turişti cu echiparea unui elevator şi
aranjarea sa pe şase nivele, care ar fi dublul circuitului de vizitare în cadrul minei de sare.

Mina de sare Turda – pilonul central al strategiei de dezvoltare locală

Mina de sare Turda este pilonul central al strategiei de dezvoltare locală al oraşului. Astfel, strategia
CON-TUR 2016-2020 evidenţiază nevoia de capitalizare în resursele naturale şi terapeutice existente,
dezvoltarea turismului fiind "singura soluţie clară pentru progresul civic şi economic". Conform
strategiei CON-TUR 2016-2020: “principalul obiectiv este transformarea Minei de sare din Turda în
pilonul central al dezvoltării locale, care va atrage fluxul de investiţii regionale şi internaţionale, în
principal prin activarea potenţialului ridicat pentru SMEs în turism, servici de spa şi sănătate.”20

Găsirea resurselor de finanţare este de asemenea o preocupare menţionată în strategie: "propunem

reprezentanţilor Comunităţii Europene să găsească surse de finanţare directe, cel puţin similare cu
sursele de finanţare de la nivelul reşedinţelor de judeţ, pe criterii obiective la nivel european."

Influenţa strategică regională

Proiectul a dus la o creştere majoră în atractivitatea turistică a zonei Lacurilor sărate - Valea sărată -
Durgău şi Mina de sare din Turda, dar şi pentru regiune, conform cu strategia regională. Conform
planului de dezvoltare a regiunii de Nord Vest, Turda este un oraş cu un potenţial ridicat pentru
dezvoltare, cu o influenţă puternică la nivel inter-județean. În acest context, strategia de dezvoltare
locală identifică zone “critice” necesare sprijinirii municipiului Turda şi comunităţilor rurale şi urbane
din zonă, inclusiv “capitalizarea cu privire la investiţiile din infrastructura locală pentru a
internaţionaliza activităţile existente (vezi Mina de sare Turda şi lacurile Durgău)”.21
5.1.6. Cooperare inter-jurisdicţională şi transfrontalieră pentru dezvoltarea destinaţiilor
turistice
Multe oraşe istorice din România sunt relativ mici şi au bugete mici. Astfel, sunt adesea incapabile să
se îngrijească corespunzător de patrimoniul lor istoric şi cultural şi astfel, se lipsesc de posibilele
venituri din turism, pierzând şansa lor de a le face mai atractive locuitorilor şi firmelor22. Una din
marile oportunităţi este crearea circuitelor integrate prin cooperarea inter-jurisdicţională sau
transfrontalieră, care poate favoriza accesul mai uşor la fonduri.
5.1.6.1. Aplicarea comună pentru circuitele de finanţare integrată
Cooperarea inter-jurisdicţională poate aduce beneficii majore pentru dezvoltarea localităţilor
turistice din România. În timp ce apa, igienizarea şi transportul au fost cele mai frecvente zone de
cooperare între administraţiile urbane din România, aplicaţiile comune pentru finanţare pot asigura
şanse mai mari de succes şi pun localităţile cu un patrimoniu istoric şi cultural comun pe harta turistică.
Crearea circuitelor tematice pot fi o cale excelentă de creştere a beneficiilor economice la nivel

20https://inturda.ro/2016/03/31/turda-pol-zonal-de-stabilitate-si-crestere-salina-turda-pilonul-central-al-dezvoltarii-locale/

21 idem
22Cristea, Marius; Mare, Codruța; Moldovan, Ciprian; China, Andreea-Mirela; Farole, Thomas; Vințan, Adina; Park, Jane;
Garrett, Keith Patrick; Ionescu-Heroiu, Marcel. 2017. Magnet cities: migration and commuting in Romania (English).
Washington, D.C.: World Bank Group.

77
regional, atrăgând mai mulţi turişti şi oferindu-le motive de a petrece mai mult timp, astfel crescând
numărul de cazare .
Multe localităţi din Romania au un potenţial turistic ridicat, dar sunt văzute ca destinaţii în trecere iar
turiştii petrec doar câteva ore pentru a vizita atracţiile importante şi apoi pleacă mai departe, fără a
lua în calcul că ar putea petrece noaptea acolo. O strategie comună de marketing care integrează mai
multe localităţi într-un circuit poate deveni baza dezvoltării infrastructurii turistice (hoteluri,
restaurante, magazine etc.), cu efecte pozitive ulterioare asupra veniturilor municipiului.
5.1.6.2. Studiu de caz: Carei şi Ardud (judeţul Satu-Mare)
Primăria oraşului Carei City a transmis un proiect în cadrul ROP, Axa Prioritară 5 – dezvoltare
sustenabilă şi promovarea turismului pentru restaurarea simultană a Castelului Karolyi din Carei şi
Castelului Karolyi din Ardud, aplicaţia comună fiind un punct puternic în obţinerea fondurilor.
"Colaborăm cu Ardud, un orăşel de lângă Carei, unde au fost ruinele altei fortăreţe care a aparţinut
familiei de conţi Karolyi. În acest mod vom obţine un scor mai mare, dacă colaborăm şi acoperim o
zonă mai mare şi astfel am reuşit să primim 5 milioane euro. O mică parte a mers la Ardud, pentru
întreţinerea vestigiului de acolo şi peste 4 milioane euro a ajuns la Carei, pentru castel”, a declarat
Carmen Egli, ofiţerul de proiecte şi programe de dezvoltare locale la acel timp.23
Prin proiectul comun, cele două destinaţii au fost incluse într-un circuit de turism a târgurilor
medievale din N-E Transilvaniei, sprijinit de asemenea de Agenţia de Dezvoltare Regională Nord- Vest.
5.1.7. Intervenţii în zonele care înconjoară monumentele istorice şi diversificarea serviciilor
de turism
Grădinile, parcurile şi anexele construite în jurul monumentelor istorice oferă o varietate de
oportunităţi şi funcţii. Conform Strategiei Castel în Transilvania: "Parcurile care au fost păstrate pot fi
folosite ca zone de recreaţie, spaţii pentru învăţare a botanicii, arhitectură peisagistică sau
reconstrucţia parcurilor etc., locuri pentru concerte şi evenimente culturale, dar şi parcuri de
aventură, benzi de ciclism sau pentru evenimente sportive, echitaţie etc.”24
Totuşi, zonele din jurul castelelor şi pensiunilor sunt adesea neglijate şi nu sunt protejate de lege.
Dezvoltarea documentaţiei de planificare urbană care se ocupă de aceste structuri istorice ca întreg
este una dintre soluţii, conform coordonatorului de proiect Monumente uitate, istoricul de artă Irina
Leca.25
Un semnal pozitiv pentru protecţia grădinilor istorice vine din Teze prealabile ale codului de
patrimoniului cultural. Multe din zonele actuale protejate sunt definite într-o manieră generală şi
abstractă, prin limite teritoriale la 100, 200 sau 500 m. din cauza acestei lipse de claritate în definirea
acestor limite, zonele protejate au rămas până acum un instrument neutilizat. Pentru a adresa această
situaţie, Codul Patrimoniului Cultural prevede ca zonele din jurul monumentelor istorice să fie
reglementate prin studii aplicate fiecărui monument, precum şi de Planurile de amplasament local
(PLP)/Planurile Urbanistice Generale (PUG)/Planurile Urbanistice Zonale (PUZ).26
Cu toate că aceste cerinţe nu sunt încă valabile, oraşele de frontieră pot identifica oportunităţi de
cooperare cu administratorii cu care se învecinează pentru restaurarea zonelor cu valoare istorică şi
diversificarea serviciilor oferite turiştilor.

23 https://mediaresource.openpolitics.ro/5-milioane-de-euro-pentru-reabilitarea-unui-castel/
24 https://www.castelintransilvania.ro/pdf/STRATEGIA_CIT.pdf
25 https://www.revistasinteza.ro/cum-renaste-un-castel-o-noua-viata-pentru-monumentele-uitate-si-era-electric-castle
26 Teze Preliminare ale Codului de patrimoniu cultural naţional, 2016

78
5.1.7.1. Studiu de caz: Carei
Carei, Romania şi Géberjén, Ungaria
Castelul Karolyi din Carei transmite un exemplu pozitiv unde intervenţiile au avut loc nu doar pentru
restaurarea clădirilor ci şi pentru revitalizarea grădinilor sale istorice. Parcul deontologic din jurul
castelului are o zonă de 10 hectare şi găzduiește un număr de specii protejate. Proiectul a fost înfiinţat
în cadrul Programului de Cooperare transfrontalieră Ungaria-România 2007-2013, prin cooperarea cu
municipiul Géberjén.
"Ideea unui proiect a început din nevoia şi dorinţa partenerilor de a proteja şi restabili valorile lor
naturale şi istorice şi de a revitaliza printr-un efort comun două obiective de valoare deontologică şi
istorică deosebită în regiune: parcul deontologic din Carei şi parcul conacului Jékey din Géberjén."27

Carei, România şi Nyirbator, Ungaria

Parcul castelului Karolyi include de asemenea o şcoală de echitaţie, un teren de sport, o zonă de
concert şi o seră. Pentru a diversifica serviciile turistice, modernizarea castelului a continuat cu
reabilitarea vechii şcoli de echitaţie a castelului, localizată în parcul dendrologic. În 2012, Primăria
oraşului Carei a obţinut 660,000 euro prin Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România
2007-2013, printr-un proiect desfăşurat în parteneriat cu Primăria oraşului Nyirbator din Ungaria, ce
a constat în pregătirea şi reabilitarea şcolii de echitaţie şi crearea în castel a unui panoptic cu imaginile
personalităţilor istorice din oraș.
Carei, Romania şi Szabolcs, Ungaria
Primăria oraşului Carei a mai obţinut fonduri prin Programul de Cooperare transfrontalieră Ungaria-
România 2007-2013 pentru proiectul "Castellum – Organizarea expoziţiilor interactive în Castelul
Carei şi conacul Szabolcs şi promovarea lor în contextul turismului transfrontalier ". Prin acest proiect,
au fost pregătite expoziţii permanente în interiorul castelului Karolyi.

5.2. Infrastructură şi teren

5.2.1. Stabilirea zonelor de dezvoltare economice
5.2.1.1. Studiu de caz: Alba Iulia
Completând dezvoltarea sa economică bazată pe turism, municipiul Alba Iulia a dezvoltat și o Zonă de
dezvoltare economică pentru atragerea investiţiilor în 2007. Decizia de a iniţia proiectul s-a bazat pe
disponibilitatea terenului de lângă o intersecţie a două proiecte de autostradă importante.
Principalele dezavantaje ale proiectului au fost contextul crizei financiare, lungimea timpului pentru
construirea autostrăzii Sebeș-Turda precum şi emigrarea forţei de muncă.
Terenul disponibil din jurul unui mare proiect de infrastructură conectivă a fost un argument
important pentru dezvoltare. Proximitatea față de autostrăzile Orăștie-Sibiu şi Sebeș-Turda (încă în
construcţie) a fost principala oportunitate identificată pentru stabilirea Zonei de dezvoltare
economică din Alba Iulia în 2007. Alt argument a fost că administrația avea terenul disponibil în zonă,
şi l-a trecut din proprietate publică în proprietatea privată a municipiului.
Ţinând cont de locaţie, Zona de dezvoltare economică din Alba Iulia a fost concepută să devină un hub
logistic pentru Transilvania, asigurând distribuţia de bunuri în regiune. Administraţia a luat în calcul
colaborarea cu alte localităţi la nivelul judeţului în domeniul agriculturii, oferind spaţii de depozitare
pentru produsele agricole.

27https://www.municipiulcarei.ro/media/images/achizitii%202012/Revitalizarea%20comuna%20a%20gradinilor%20istorice

%20protejate%20din%20Carei%20si%20Geberjen.pdf

79
Pe lângă furnizarea utilităţilor necesare şi accesul la teren în Zona de Dezvoltare economică, municipiul
Alba Iulia mai oferă facilităţi precum concesionare gratuită şi vânzarea directă a terenului.28 Pentru a
beneficia de concesionarea gratuită a terenului pe toată durata activităţii economice, companiile
trebuie să investească mai mult de 1.5 milioane euro în active fizice. Mai mult, terenul poate fi vândut
direct investitorilor dacă investesc cel puţin 5 milioane euro în active fizice la preţul pieţii imobiliare
stabilit prin evaluare independentă.

5.2.2. Stabilirea parcurilor industriale

Parcul industrial este definit de MPWDA ca “o zonă delimitată în care sunt desfăşurate activităţile
economice, cercetarea ştiinţifică, producţia industrială şi serviciile, capitalizarea cercetării ştiinţifice
şi/sau dezvoltarea tehnologică, într-un regim de facilităţi specifice, pentru a capitaliza potenţialul
uman şi material din zonă ". Acest lucru se traduce nu doar prin crearea de locuri de muncă ci şi de
creşterea taxelor şi contribuţiilor la veniturile locale.
Parcurile industriale furnizează infrastructura necesară pentru începerea rapidă a investiţiilor
(drumuri, electricitate, alimentare cu apă şi canalizare, evacuarea şi tratarea deşeurilor, alimentarea
cu gaz, căldură, servicii de telecomunicaţii) precum şi facilităţi fiscale (scutire de la impozit pe teren şi
clădiri în cadrul parcului industrial). Parcurile industriale sunt o soluţie pentru companiile care doresc
să îşi relocalizeze activităţile de producţie, conform legislaţiei care necesită transferul capacităţilor de
producţie în afara zonelor urbane.
Ca instrumente de dezvoltare regională şi locală, aceste parcuri industriale doresc să atragă investiţii
şi să reprezinte o importantă direcţie strategică din România, suportată la nivel guvernamental. În
2014, prin Decizia Guvernului nr. 959/2014, a fost stabilită o comisie interministerială pentru a stimula
şi facilita stabilirea unor noi parcuri industriale. Comitetul include un reprezentant al Ministerului
Economiei, Administraţia Publică şi Dezvoltarea regională, Finanţele Publice, Fonduri Europene şi
Educaţia Naţională.

Tabel 4. Legislaţia cheie cu privire la stabilirea parcurilor industriale

Cadru legislativ cheie pentru stabilirea parcurilor industriale

a) Legea nr.31/1990 privind companiile, cu modificările şi completările ulterioare;

b) Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;

c) Legea nr.186/2013 cu privire la stabilirea şi operarea parcurilor industriale;
Legea nr.244/2017 pentru modificarea Legii nr.186/2013
d) Ordinul pentru Administraţia Publică nr. 2980/2013 – ordin cu privire la aprobarea condiţiilor
pentru acordarea măsurilor de sprijin pentru investiţiile făcute în parcurile industriale (forma
de sprijin de minimis)
e) Decizia nr. 959/2014 cu privire la stabilirea Comitetului Interministerial pentru stimularea şi
facilitarea înfiinţării de noi parcuri industriale

Cele mai noi date oficiale indică faptul că 69 parcuri industriale sunt operaţionale la nivel naţional,
acoperind o zonă totală de 3,294 hectare. Alte 25 sunt în derulare sau în stadiul sau de tip greenfield,
cu o zonă de 2,467 hectare. Unsprezece judeţe nu au infrastructura cu un statut oficial al parcurilor
industriale (acestea sunt Brăila, Buzău, Caraș-Severin, Călărași, Harghita, Maramureș, Mehedinți,
Teleorman, Tulcea, Vaslui şi Vrancea).

28 Prin Decizia Consiliului Local 241/2007

80
Stimulente financiare pentru atragerea investiţiilor private în parcurile industriale
Ocupanţii Parcurilor industriale beneficiază de facilităţi fiscale care constau în scutirea impozitelor pe
teren şi clădiri, precum şi scutirea de la plata altor taxe, conform deciziilor Consiliul Local. Ajutorul de
minimis stabilit prin Ordinul Ministerial nr. 2980/2013 constă în:
a) scutirea de la plata de impozite pentru modificarea destinaţiei sau scoaterea din circuitul
agricol a terenului aferent parcului industrial;
b) scutirea de la plata impozitului pe teren;
c) scutirea de la plata impozitului pe clădire;
d) scutirea, doar cu acordul autorităţilor de administraţie publică, de la plata oricăror impozite
datorate bugetelor locale de la unităţile administrativ - teritoriale pentru emiterea oricăror
certificate de construcţii urbanistice, autorizaţii de construcţie şi/sau permise de demolare
construcţii pentru terenurile şi clădirile din infrastructura parcului, care sunt parte integrantă
a parcului industrial, şi,
e) alte facilităţi care pot fi acordate conform legii, de către autorităţile de administrare publică
locală.
Identificarea unei locaţii adecvate pentru un parc industrial29

Unul dintre cei mai importanţi paşi în înfiinţarea unui parc industrial este identificarea unei locaţii
bune. O locaţie bună are nevoie de accesibilitate (pentru ca populaţia să ajungă uşor la serviciu şi
pentru ca mărfurile să fie transportate cu uşurinţă), legături de conectare bune către reţelele
municipale, conexiune rapidă la reţeaua de electricitate şi gaz precum şi distanţa adecvată de zonele
de locuit.

Fiecare afacere necesită o locație de unde să opereze. Unele companii închiriază astfel de
locații sau achiziţionează un spaţiu de birou existent, altele necesită o nouă parcelă de
pământ să să-şi dezvolte serviciile. Este important ca autorităţile locale să cunoască
disponibilitate spaţiilor de birou (ex. rata de neocupare) şi parcelele de teren din zonă
(ex., dezafectate sau spaţii verzi). Un deficit de spații de birou şi teren construibil poate
restricţiona dezvoltarea sectorului privat.30

a. Achiziţia strategică de teren

De cele mai multe ori, administraţiile locale sau de la nivel județean preferă să construiască
infrastructura de afaceri acolo unde au teren disponibil. Totuşi, achiziţia strategică de teren pentru
construcţia de noi parcuri industriale merită luată în calcul, în special dacă cererea de piaţă este mare
şi sectorul privat nu răspunde satisfăcător la această cerere.

b. Identificarea terenului potrivit

Dacă autorităţile locale nu-şi permit să achiziţioneze teren şi/sau să construiască parcuri industriale,
un pas înainte at trebui să fie identificarea terenurilor mari publice şi private (sau cu posibilitatea de
anexare de proprietăţi), cu un acces uşor la reţelele de utilităţi sau cu posibilităţi realistice de a le
extinde în zonă, precum şi reglementarea corespunzătoare prin PUG (Plan urbanistic general),

29 https://urbanizehub.ro/wp-content/uploads/2017/09/Indrumar-pentru-Primari.pdf
30Cristea, Marius; Mare, Codruța; Moldovan, Ciprian; China, Andreea-Mirela; Farole, Thomas; Vințan, Adina; Park, Jane;
Garrett, Keith Patrick; Ionescu-Heroiu, Marcel. 2017. Magnet cities: migration and commuting in Romania (English).

81
respectiv prin PUZ-uri ulterioare (Planuri urbanistice zonale). Astfel, când un investitor bate la o uşă,
pot prezenta clar şi rapid cu opţiunile pe care le au pentru negociere în cazul unui achiziţionări de
teren şi infrastructura urbană pe care o poate furniza biroul primarului.

c. Stabilirea parcurilor industriale pe vechile platforme industriale

Multe oraşe din România au platforme industriale nefolosite şi/sau dezafectate/ insuficient
utilizate. Dar de cele mai multe ori le lipsesc soluţiile pentru a transforma aceste platforme.
Adesea, platformele sunt deţinute de persoane fizice şi proprietarii nu le pun în circuit util din
cauza fondurilor sau ofertelor. Din cauza impozitelor pe teren scăzute, proprietarii acestor
platforme industriale nefolosite preferă să păstreze aceste terenuri în circuit neproductiv. Codul
Fiscal (art. 489) permite acum supraimpozitarea acestor terenuri însă puţine administraţii locale
folosesc această unealtă.
Aceste platforme industriale vechi sunt locaţia perfectă pentru înfiinţarea unui parc industrial. Această
opţiune a fost aleasă, de exemplu, de Consiliul Judeţean Prahova pentru a administra cu succes
dezvoltarea terenurilor dezafectate sau de spaţii verzi din jurul municipiul Ploiești, precum şi de
Consiliul Judeţean Alba, cu dezvoltarea Parcului Industrial din Cugir.

CASETA 3. 5 Paşii de stabilire a parcurilor industriale pe vechile platforme industriale

1. Acolo unde proprietatea privată a fost preluată de stat pentru stabilirea debitelor, a fost emisă o
Decizie Guvernamentală de a transfera proprietatea de la stat în proprietatea publică locală în
baza unui set de precondiţii necesare dezvoltării viitoare.
2. Consiliul Local sau Judeţean iniţiază înfiinţarea de parcuri industriale prin înregistrarea unei
companii în administrarea parcului.
3. După ce se asigură că cerinţele sunt îndeplinite (inclusiv accesul la utilităţi şi infrastructura de
transport), compania nou înregistrată solicită autorităţilor competente la nivel central emiterea
titlului de parc industrial, după o procedură specifică.
4. Operatorii economici transmit aplicaţiile pentru închirierea spaţiilor în parcurile industriale.
5. Contractele de închiriere sunt semnate şi începe activitatea.

Construcţia de platforme şi conectarea la reţea

Conform unei anchete care cuprinde 11 ocupanţi industriali care închiriază zona industrială din
vecinătatea Bucureştiului, realizat în mai 2020 de JLL Romania pentru Banca Mondială, priorităţile de
top sunt: (1) alimentarea la energie şi (2) reţeaua de gaz, (3) disponibilitatea zone industriale/logistice
de Clasa A şi opţiunea de a închiria zone industriale/logistice mici (sub 5000 mp), precum şi
proximitatea unui punct de acces la autostradă.

82
 Tabel 5. Principalii factori de care trebuie să se ţină cont la închirierea unui spaţiu industrial sau logistic

Importanţă Top Priorităţi

clasă
25/25 1. Proprietatea să fie alimentată la energie electrică
23/25 2. Proprietatea să fie alimentată la reţeaua de gaz
22/25 3. Disponibilitatea zonei industriale/ logistice de clasă A
22/25 3. Posibilitatea de a închiria zone industriale/ logistice de mici dimensiuni (sub 5,000 m)
22/25 3. Proximitatea de accesul al autostradă
21/25 4. Disponibilitatea zonei industrial/logistice oferite sub preţul mediu de chirie al pieţei
21/25 4. Proprietatea să fie conectată la reţeaua de apă
20/25 5. Posibilitatea de a închiria spaţiu suplimentar în viitor
18/25 6. Titlul de parc industrial oficial (şi beneficii) pentru spaţiu
18/25 6. Proximitatea de o cale ferată
18/25 6. Proximitatea de o reţea de canalizare
16/25 7. Proximitatea de un aeroport
15/25 8. Proximitatea de un centru de populaţie mare
14/25 9. Posibilitatea de a închiria mari spaţii industriale/ logistice (peste 5,000 mp)
10/25 10. Posibilitatea de a cumpăra spaţiul închiriat

Sursa: JLL Romania pentru Banca Mondială. Mai 2020.

5.2.2.1. Studiu de caz: judeţ Prahova

Judeţul Prahova este clasat pe locul cinci la nivel național în ceea ce privește PIB-ul în 2019, după
Bucureşti,Cluj, Timiș şi Constanța, cu o valoare totală de 40.85 miliarde RON31. Dezvoltarea economică
a judeţului are ca pilon central reţeaua de parcuri industriale, sprijinite de o dezvoltare puternică a
infrastructurii şi bunei conectivităţi internaţionale datorită proximităţii față de capitală.

Cu 15 parcuri operaţionale, Prahova este judeţul cu cele mai multe parcuri industriale din România.
Din acestea, nouă sunt administrate de Consiliul județean Prahova (cu o majoritate, şapte), de
Consiliul Local Vălenii de Munte şi de Consiliul Local din Breaza, iar şase parcuri industriale sunt
administrate de firme private.

Multe zone din România au fost afectate datorită închiderii de fabrici şi rafinării după 1989. Viitorul
lor a depins de posibilitatea de atragere de noi investiţii. Conform Camerei de Comerţ şi Industrie din
Prahova în ultimii 30 ani, Prahova a atras investiţii străine în valoare de 2.45 miliarde euro -
principalele zone de activitate fiind industria, comerţul şi serviciile. În cadrul activităţilor industriale
ale judeţului Prahova, industria de extracţie —mai exact prelucrarea ţiţeiului, are cea mai mare
pondere, urmată de industria alimentară, băuturi, ţigări, auto şi echipamente.32

Nouă parcuri industriale din cadrul administraţiei publice sunt în Parcul Industrial Ploieşti, Parcul
Industrial Mizil, Parcul Industrial Ciorani, Parcul Industrial Urlaţi, Parcul Industrial Bărcăneşti, Parcul
Industrial Brazi, Parcul Industrial Plopeni, Parcul Industrial Prahova (Vălenii de Munte) şi Parcul
Industrial Breaza. Aşa cum s-a menționat, şase alte parcuri industriale sunt administrate privat: Parcul
Industrial Allianso Business Park, Parcul Industrial Allianso, Parcul Industrial Dibo, Parcul Industrial
WDP, Parcul Industrial Primus 1 şi Primus 2.

31 Conform datelor Comisiei de Previziuni naţionale

32 https://cciph.ro/judetul-prahova/profilul-economic-al-judetului-prahova/

83
Parcurile industriale din administraţia publică din judeţul Prahova
Parcurile industriale din administraţia Consiliului judeţean Prahova au fost înfiinţate folosind structura
vechilor unităţi din industria de apărare şi/sau civilă sau de tip spaţii verzi şi şi-au dovedit viabilitatea
stimulând investiţiile directe domestice şi străine din industrie, servicii şi dezvoltare tehnologică. În
prezent există şapte parcuri industriale administrate de Consiliul Judeţean Prahova în calitate de unic
acţionar, cu o suprafaţă totală de 448 ha.

Următoarea secţiune oferă o imagine de ansamblu asupra celor nouă parcuri industriale care sunt
administrate de Consiliul Judeţean Prahova precum şi de cele două Consilii Locale (Breaza şi Vălenii de
Munte). Primul pas care a dus la înfiinţarea lor este reprezentat de administraţiile active care caută
posibile soluţii de dezvoltare după închiderea fabricilor şi rafinăriilor. Factorii favorizanţi principali
sunt infrastructura industrială existentă şi facilităţile, precum şi locaţia favorabilă, cu acces la reţelele
de alimentare şi infrastructura de transport.

1. Parcul Industrial Ploiești (cinci locaţii)

Parcul Industrial Ploiești este unul dintre cele mai mari parcuri industriale din România, cu o suprafaţă
totală de 365 ha şi cinci locaţii: Ploiești (163 ha), Mizil (31 ha), Urlați (35 ha), Ciorani (45 ha) şi
Bărcănești (91 ha). Construcţia Parcului Industrial vizat la atragerea investiţiilor stabile, a avut un
impact major asupra dezvoltării economice a zonei şi asupra creării de noi locuri de muncă.

Proces de setare: Prima locaţie din Ploiești a fost înfiinţată în 2002, după ce parte din compania
Electromecanica Ploieşti (activitatea sa principală este de producţie de rachete şi alte echipamente cu
scop militar şi civil) a fost plasată sub administrarea sa.

Prin Decizia Guvernului României nr. 1069 / 25.10.2001, o parte divizată a companiei Electromecanica
Ploieşti a fost plasată sub autoritatea Consiliului Judeţean Prahova pentru a înfiinţa un parc industrial.
Consiliul Judeţean Prahova, prin Decizia nr. 83/2001, a stabilit ca administrator al companiei
societatea “Ploieşti Industrial Parc” S.A., iar Consiliul judeţean Prahova în calitate de unic acţionar. În
2003, Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Ordinul nr. 538 / 25.09.2003, a acordat titlul de parc
industrial companiei comerciale “Ploieşti Industrial Parc” S.A.

Extindere locaţii noi: Ţinând cont de atractivitatea zonei (pe şoseaua dintre Ploiești şi Târgoviște şi
centura de vest a municipiului Ploiești), rata de ocupaţie este de 100%, 64 agenţi economici (dintre
care 10 au venit cu capital străin) s-au stabilit în Parcul Industrial Ploiești, cu un total de 10,000
angajaţi. Domeniile de activitate includ producţia de componente, subansamble pentru industria
automobilistică, elemente pentru instalaţiile electrice şi automatizare, echipament de extragere ţiţei,
ambalaje din plastic, service maşini, piese de schimb, îmbrăcăminte şi depozite logistică.

Pentru că Parcul Industrial Ploiești este ocupat complet, dar şi ca rezultat al cererilor de la investitorii
străini şi români, compania de administrare a decis extinderea locaţiilor sale achiziţionând teren în
alte patru locaţii cheie: Urlați, Mizil, Ciorani şi Bărcănești. În alegerea acestor locaţii, Consiliul județean
a vizat accesibilitate dinspre un drum județean sau naţional şi a analizat impactul social şi economic în
cele mai puţin dezvoltate zone.

Parcul Industrial Urlați este în imediata vecinătate a drumului naţional Ploiești - Buzău. Parcul
găzduiește două companii cu un total de 360 angajaţi (o fabrică de cosmetice şi o fabrică de recipiente
de plastic), cu o rată de ocupare de 100%. În parcul industrial Mizil, 10 companii cu 19 angajaţi îşi
desfăşoară activităţile; rata de ocupare este de 48%. Parcurile industriale Ciorani şi Bărcănești au în
prezent lucrări de conectare la reţeaua de utilităţi, cu o cerere ridicată de concesionare de teren
(patru companii pentru 9 ha în Ciorani şi patru companii pentru 47.5 ha în Bărcănești).

84
Toate lucrările de investiţie care au vizat modernizarea şi dezvoltarea a patru parcuri au fost finanţate
din fondurile proprii ale companiei.
2. Parcul Industrial Brazi
Parcul industrial Brazi acoperă o zonă de 46 hectare şi în prezent găzduieşte 19 companii şi 950
angajaţi. Companiile de pe şantier se specializează în producţia şi distribuirea energiei termice şi a apei
calde, fabricând turbine şi colectarea şi procesarea de deşeuri periculoase.

Proces de setare: parcul industrial compania Brazi a fost înfiinţat de Consiliul județean Prahova în
2004, pe terenul fostei platforme industriale Termoelectrica Ploiești S.A.

Facilităţi: compania de administrare oferă companiilor rezidente acces la utilităţi, precum şi alte
servicii precum securitate şi igienizare. Platforma Brazi include de asemenea una din cele mai
importante fabrici petrochimice din România.

Locaţii: Parcul industrial este la 8 km de Ploieşti, la intersecţia liniilor importante de transport (căi
ferate şi rutiere) care conectează regiunea Munteniei cu Transilvania şi Moldova.

3. Parcul industrial Plopeni

Parcul industrial Plopeni are o suprafaţă de 37 ha şi găzduieşte în prezent 44 agenţi economici cu un

total de 650 angajaţi. Principalele companii rezidente sunt active în domeniile de prelucrare a
metalului, construcţii metalice, imobiliare şi turnarea pieselor de aluminiu. Conform Consiliului
Județean Prahova, rata sa de ocupare este de 84%.

Proces de setare: SC Plopeni Industrial Parc şi-a început activitatea în 2002, (înfiinţat prin H.G. 1473 /
12.12.2002) prin preluarea administrării unei importante părţi din patrimoniul Uzinei Mecanice
Plopeni (parte a companiei naţionale “Romarm”). A urmat reducerea substanţială a activităţii Uzinei
Mecanice. Decizia de înfiinţare a parcului industrial a stat la baza unei nevoi pentru crearea de locuri
de muncă, cu accent pe producţia de produselor militare şi civile, după disponibilizarea masivă de la
Uzina Mecanică.

Facilităţi: Facilităţile oferite investitorilor includ acces rutier, utilităţi (alimentare gaz natural,
alimentare cu apă şi electricitate). Unul dintre factorii majori favorizanţi, în afară de locaţiile sale, a
fost forţa de muncă calificată devenită disponibilă de la Uzina Mecanică prin restructura activităţii
sale.

Locaţie: Parcul este localizat la 15 km de Ploiești, cu acces direct de pe un drum județean. Cea mai
apropiată cale ferată este la 2 km depărtare.

4. Parcul industrial Prahova

Parcul Industrial Prahova a fost înfiinţat în interiorul vechii Uzine Mecanice Vălenii de Munte, o fabrică
de armament, pe o suprafaţă de 28 ha. Închiderea vechii uzine mecanice Vălenii de Munte în 2000 a
dus la o rată ridicată a şomajului – era înainte cel mai mare angajator din oraş. Începând cu 2007,
Parcul Industrial a fost administrat de Consiliul Local Vălenii de Munte.

Proces de setare: Administraţia Locală a revizuit posibilitatea înfiinţării unui parc industrial în 2001; o
decizie guvernamentală din 2002 a permis transferul gratuit al terenului de la fosta uzină mecanică
din autoritatea Ministerului Industriei şi Resurselor către judeţul Prahova. Prin decizia Consiliului
județean Prahova, Parcul Industrial a fost subordonat Consiliului Local Vălenii de Munte în 2007.

85
Facilităţi: Infrastructura parcului constă în acces rutier, precum şi alimentare cu energie şi reţele de
distribuţie pentru toate utilităţile necesare. Conform administraţiei parcului, forţa de muncă calificată
este de asemenea disponibilă şi autorităţile publice se implică în instruirea şi dezvoltarea forţei de
muncă locale.

Locaţie: acces la drum naţional, acces la cale ferată şi proximitatea de autostrada Bucureşti - Brașov
(în construcţie) sunt principalele active ale sale.

5. Parc industrial Breaza

Parcul Industrial Breaza are o suprafaţă de 58.9 ha şi este localizat pe vechea platformă industrială a
SC HIDROJET SA. Obiectivul general al Parcului Industrial Breaza a fost revitalizarea şi dezvoltarea
economiei locale şi regionale într-un mod sustenabil, creşterea standardelor de viaţă ale locuitorilor
oraşului prin atragerea de investiţii şi crearea de noi locuri de muncă.

Proces de setare: Începând cu 2011, autorităţile publice locale Breaza au analizat posibilitatea de a
înfiinţa un parc industrial pe platforma existentă a S.C. Hidrojet S.A. Breaza, care era principalul
furnizor de locuri de muncă din zonă. Înfiinţat în 1974, Hidrojet a produs componente de injecţie
Diesel, echipamente hidraulice şi piese turnate precise. Compania a intrat în insolvenţă în 2007 şi
ulterior a intrat în faliment la finalul lui 2019.
Ca urmare a deciziei guvernamentale, platforma a fost transferată din proprietatea publică de stat în
proprietatea oraşului Breaza şi compania comercială a fost înfiinţată în 2019.
Facilităţi: platforma existentă avea utilităţile şi facilităţile necesare pentru stabilirea şi operarea
parcului, construcţia unei noi infrastructuri şi investiţiile majore în reţelele de alimentare nefiind
necesare. Conform administrației parcului, investitorii au primit sprijin logistic pentru conectarea
fiecărei clădiri la utilităţi publice (apă, canalizare, gaze naturale, electricitate), inclusiv contorizarea lor.
Locaţie: Parcul este în imediata vecinătate a viitoarei autostrăzi Bucureşti - Brașov şi aproape de calea
ferată.

5.2.2.2. Studiu de caz: Cluj-Napoca

Judeţul Cluj este al doilea clasificat, după Prahova, la numărul de parcuri industriale, cu 12 astfel de
structuri înregistrate. Unul este administrat de Administraţia Locală din Cluj-Napoca (Parcul de Inovare
Cluj) şi patru parcuri, din care trei sunt operaţionale (Tetarom I, Tetarom II şi Tetarom III), sunt
administrate de Consiliul județean .

Dezvoltarea parcurilor industriale este strâns legată de principalele avantaje oferite de zona Cluj.
Locaţia, forţa de muncă disponibilă şi conectivitatea la transport au transformat Clujul într-un magnet
atât pentru investitorii străini cât şi pentru cei români. Oraşul Cluj-Napoca a devenit de asemenea un
hub de creativitate şi inovare, construind o puternică tradiţie culturală şi academică proprie.

Ca centru universitar cu peste 60,000 studenţi şi universităţi recunoscute, Cluj-Napoca este domiciliul
forţei de muncă puternic calificate şi a unei pieţe de muncă foarte dinamice. Oferte educaţionale
judeţene includ 11 universităţi, numeroase licee şi 57 licee profesionale. Cererea în creştere pentru
forţa de muncă calificată cu diferite specializări a dus facilităţile de educaţie în zona de oportunitate
pentru diversificare de la IT la o gamă largă de meserii înfiinţate pentru a opera maşinile numeric
controlate. Administraţia Locală s-a adaptat rapid trendurilor pieţei, sprijinind diversificarea mediului
educaţional.

86
În termenii infrastructurii, oraşul este bine conectat prin Aeroportul Internaţional Cluj, accesul feroviar
şi autostrada şi şi-a dezvoltat reţelele de comunicare şi utilităţi. Oraşul Cluj-Napoca este de asemenea
traversat de drumul european E60 (Bucureşti- Oradea - Budapesta - Viena).

Parcurile industriale Tetarom

După 19 ani de la operare, TETAROM SA (Transilvania Echipamente și Tehnologii Avansate produse în
România) administrează cele mai mari parcuri industriale din România, cu peste 3.98 milioane metri
pătraţi de teren. În afara faptului că este unui dintre cele mai cunoscute branduri din Cluj, Tetarom
joacă rolul unui important centru industrial şi de inovare regional care promovează atât industriile
locale cât şi cele străine. Trei parcuri sunt complet operaţionale, în timp ce parcul Tetarom IV este încă
în dezvoltare. În plus faţă de infrastructura industrială, administraţia mai dezvoltă şi Parcul de Ştiinţe
şi tehnologie (Tetapolis), care a primit titlul oficial în 2013.

Sursa: Parcurile industriale Tetarom

Investiţiile totale atrase de Parcurile Industriale Tetarom sunt de peste 600 milioane euro, cu peste
100 de companii şi aproximativ 12,000 de locuri de muncă create. Rata de ocupare a parcului
industrial este în prezent de 97%; era 100% înainte de pandemia COVID-19.

Parcurile oferă zone pentru birouri şi producţie, precum şi terenuri cu acces la utilităţi (gaz, apă,
electricitate canalizare, telecomunicaţii). Alte servicii incluse sunt acces la camere de conferinţă, spaţii
multifuncţionale, parcare, securitate, curăţenie şi întreținere, oarecum şi servicii cheie de sprijin
precum inovare şi transfer de tehnologie, legături cu autorităţile publice locale, servicii bancare,
consultanţi investiţii, asistenţă juridică, tehnică şi financiară. În termenii facilităţilor fiscale, investitorii
pot accesa , în anumite condiţii, sprijin de la stat (Ordinul nr. 2980/2019, fost Ordonanţă de Guvern
nr. 1680/2008)) şi schemele de ajutor de minimis (Decizia nr. 1164/2007 cu privire la acordarea
sprijinului minimis pentru dezvoltarea sau modernizarea întreprinderilor).

87
 Tabel 6. Cronologia dezvoltării Parcurilor industriale TETAROM
An Acţiuni cheie
Consiliul județean Cluj transmite proiectul denumit "Dezvoltarea Zonei economice de
2000
vest– Parcul Industrial pentru tehnologii avansate " Agenţiei de Dezvoltare regională Nord-
Est .
2001 A fost înfiinţată compania administrativă a Parcului Industrial TETAROM , TETAROM SA.
Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională aprobă lista de proiecte de infrastructură
finanţate prin programul PHARE 2000, inclusiv proiectul "Dezvoltarea Zonei economice de
2002 vest – Parcul Industrial pentru tehnologii avansate ", în sumă de 6,464,945 EURO.
TETAROM SA obţine primul titlu de “Parc Industrial ” prin Decizia nr. 319/2002 Ministerului
Dezvoltării şi mediului.
Lucrările de construcţie au început în mod oficial la Parcul Industrial TETAROM (numit
2003
ulterior TETAROM I).
Prin HCJ Nr. 95 / 27.05.2005, îi este alocată companiei TETAROM SA o altă parcelă de teren
pe o suprafaţă de 12 ha, care se va numi Tetarom II.
2005
Sunt semnate ultimele contracte de transfer teren la Parcul Industrial TETAROM (Tetarom
I). Parcul este ocupat complet.
Acordul de asociere în participaţiune a fost semnat cu EMERSON SRL, reprezentantul legal
al companiei americane EMERSON, care în prezent ocupă integral Parcul Industrial
2006 TETAROM II (12 ha).
TETAROM SA obţine al doilea titlu de Parc Industrial, prin Decizia nr. 1152/2006 emisă de
Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Prin Decizia locală nr. 150 / 28 iunie 2007, se decide construirea Parcului Industrial
2007
TETAROM III
Deschiderea oficială a fabricii Nokia, în Parcul Industrial TETAROM III-JUCU.
Inaugurarea oficială a primei fabrici Emerson, în Parcul Industrial TETAROM II.
TETAROM SA obţine al treilea titlu de Parc Industrial, prin Decizia nr. 462/2008 a
2008 Ministerului de Interne şi Reforme administrative
TETAROM SA obţine titlul de Parc Industrial , pentru 31.93 ha, prin Decizia nr. 470/2008 a
Ministerului de Interne şi Reforme administrative pentru extinderea Parcului Industrial
TETAROM I.
TETAROM SA, în parteneriat cu Consiliul județean Cluj, iniţiază 2 proiecte în valoare de
peste 25 milioane de Euro prin ROP 2007-2013, Axa Prioritară I “Sprijinirea dezvoltării
sustenabilității oraşelor – Poli de creştere urbană” – Zona de intervenţie 1.1 “Planuri de
2010
dezvoltare urbană integrată”: Parcul Industrial TETAROM I De dezvoltare – construcţii de
clădiri, extinderi şi modernizarea infrastructurii şi înfiinţarea Parcului Industrial TETAROM
IV.
Consiliul județean Cluj aprobă prin HCJ 341 / 21.12.2011, proiectul de înfiinţare a Parcului
2011
Industrial Tetarom IV, în comuna Feleacu.
Contractul de finanţare este semnat pentru proiectul prin fonduri europene "Dezvoltarea
Parcului Industrial Tetarom I - construcţii de clădiri, extinderi şi modernizarea
infrastructurii", un proiect în valoare de 69 milioane de RON, din care 37 milioane sunt co-
finanţaţi de Consiliul județean .
Se semnează contractul de finanţare pentru proiectul " PARCUL INDUSTRIAL TETAROM IV
" din comuna Feleacu. Valoarea totală a proiectului este de 54.9 milioane RON, din care 17
2013 milioane RON – cofinanţaţi de Consiliul județean Cluj, 14 milioane de RON prin fonduri
nerambursabile de la Fondul de Dezvoltare Regională Europeană.
TETAROM SA obţine al patrulea titlu de Parc Industrial , prin Decizia nr. 2137 / 10.06.2013
a Ministerului de Interne şi Reformă administrativă.
TETAROM SA primeşte titlul de parc de ştiinţă şi tehnologie pentru proiectul Tetapolis, un
proiect iniţiat de TETAROM SA în parteneriat cu Consiliul județean Cluj şi principalele
universităţi din Cluj.
Au loc ceremonia de deschidere oficială şi lucrările de modernizare ale Parcului Industrial
2014
Tetarom I.

88
 Administraţia parcurilor a vizat ocuparea completă a spaţiilor existente. Obiectiv
2014-2020 îndeplinit. Azi, ca urmare a pandemiei şi ţinând cont de toate efectele negative ale mediului
de afaceri, Parcul Industrial Tetarom are o rată de ocupare de 97%.
Proiect de extindere Tetarom I: organizarea primei licitaţii pentru ocuparea a 4 noi clădiri
2020
primite în administrare

Imaginea 44. Obiectivele de afaceri pe termen scurt, mediu şi lung – Parcul industrial Tetarom

Prncipalele provocări identificate de administraţia Parcurilor Industriale sunt de natură legislativă.

Conform reprezentanților parcului, codul administrativ prevede că bunurile care aparţin domeniului
public trebuie să fie închiriate prin licitaţie publică fapt care previne ca parcurile să aibă o atitudine
flexibilă faţă de cererile pieţii. Dezvoltarea parcului are de asemenea, un impact din partea
managementului încet şi birocratic a luării de decizii şi a proceselor operaţionale din circuitul public şi
din partea lipsei predictibilităţii legilor.

5.2.2.3. Studiu de caz: Cugir

Oraşul Cugir, recunoscut pentru tradiţia sa din industria de apărare, este un exemplu foarte bun de
transformarea terenurilor dezafectate în Parc Industrial şi administrarea utilizării activelor sale
pentru atragerea de investiţii majore. Conform Strategiei de dezvoltare a oraşului Cugir (2014-2020),
avantajele sale principale sunt infrastructura sa industrială disponibilă, cultura sa tehnică care datează
de mai bine de 200 ani şi resursa sa umană foarte bine instruită.
Capitalizarea acestor resurse, administraţia la nivel local şi județean, au dus la investiţii majore în
redezvoltarea locurilor dezafectate (în special în eficienţa reţelelor de distribuţie) şi au stabilit

89
parteneriate puternice cu instituţii universitare şi agenţi economici pentru inovări ulterioare, transfer
de tehnologie şi dezvoltare de forţă de muncă locală.
Ca urmare, rata şomajului în Cugir este sub 3%, conform Directorului Parcului Industrial Cugir, Emil
Muntean. Parcul găzduieşte 36 companii şi aproximativi 370 angajaţi. Cei trei mari angajatori ai
oraşului sunt Star Transmission, Uzina mecanică Cugir şi Fabrica de armament, însumând un total de
4300 angajaţi (peste 16% din populaţia totală).
Până în 1989, Cugir a fost un oraş mono-industrial, dependent în mare măsură de uzina siderurgică
mecanică înfiinţată în 1799. La sfârşitul anilor `90, Uzina Mecanică Cugir avea peste 18,000 angajaţi şi
producea produse pentru industria de apărare, precum şi maşini de cusut, maşini de spălat etc.
"Oraşul s-a identificat cu uzina şi uzina s-a identificat cu oraşul," a declarat Emil Muntean, director al
Parcului Industrial Cugir. Această tradiţie a fost baza relansării ulterioare a localităţii şi diversificarea
activităţilor industriale şi economice care au urmat în cele din urmă.
Imaginea 45. Vedere aeriană din Parcul industrial Cugir

Sursa: apitsiar.ro

Crearea Parcului Industrial Cugir

Parcul Industrial Cugir a fost înfiinţat în 2002, cu Consiliul județean Alba drept unic acţionar. Parcul
acoperă o suprafaţă de 6.2 hectare şi a vizat crearea mai multor locuri de muncă ca urmare a diminuării
activităţii a Uzinei Mecanice Cugir. Parcul oferă spaţii pentru birouri, precum şi spaţii de producţie şi
depozitare.
După 2000, Uzina Mecanică Cugir a cedat o parte din activele sale Consiliului județean Alba pentru
înfiinţarea unui Parc Industrial și atragerea de investiţii. În 2002, Guvernul a aprobat divizarea Uzinei
mecanice Cugir, drept parte a companiei naţionale “Romarm”, în două entităţi – Uzina Mecanică Cugir
(cu actualizarea activelor) şi o nouă companie, creată pentru a administra Parcul Industrial sub
autoritatea Consiliului județean Alba .33

33 Decizia Guvernului nr. 1031/2002

90
Asigurarea eficienţei reţelelor de utilităţi

Parcul Industrial Cugir este unul dintre puţinele investiţii pe teren dezafectat care a reuşit să reducă
pierderile companiilor rezidente prin construirea propriilor reţele de distribuţie pentru energie
electrică, gaz, apă şi o parte din reţeaua deţinută de canalizare. Ca rezultat, nu furnizează toată
infrastructura necesară pentru dezvoltarea afacerii ci asigură și eficienţă ridicată şi minimalizarea
costurilor pentru companiile rezidente. Din cauza lipsei activităţii pe platformele civile, eficienţa
scăzută a transformatoarelor au dus la pierderi foarte mari de până la 60%. Investiţiile majore au fost
realizate într-o perioadă de şase ani aducând aceste pierderi aproape de zero, prin construcţia
propriilor reţele de distribuţie (reţea de distribuţie electricitate cu o staţie de transformare, reţele de
distribuţie gaz şi apă, precum şi reţea de canalizare). Costurile utilităţilor şi infrastructurilor de acces
rutier au fost acoperite parţial prin venituri din vânzarea de teren din Parcul Industrial către Daimler-
Chrysler, precum şi din împrumuturi şi contribuţiile proprii ale Consiliului județean.

Alte servicii oferite companiilor rezidente includ un punct de control, protecţie la incendiu, igienizare,
parcare, promovare, reclamă, întreţinerea reţelelor de utilitate, consultanţă juridică, o bibliotecă
tehnică şi camere de conferinţe.

5.2.2.4. Studiu de caz: Oradea

Unul dintre cele mai bune exemple de înfiinţare a infrastructurii de afaceri de tip greenfield este
oferit de Parcul Eurobusiness din Oradea. Mai jos, includem informaţii despre Parcul I Eurobusiness
realizat de Agenţia de dezvoltare locală din Oradea. Datele oferă o aproximare a cât de mult costă
acest tip de infrastructură şi cum se dezvoltă.

Alimentarea cu energie electrică este de o importanţă specială în construirea unui Parc Industrial şi
reprezintă o investiţie substanţială şi relativ complexă. Multe localităţi mici au pierdut investiţii
semnificative din cauza faptului că nu au putut asigura conectarea la reţeaua de energie electrică şi
staţiile trebuie să transforme tensiunea înaltă (110 kV) în medie (20 kV) şi tensiunea medie în scăzută
(0.4 kV).

91
 Imaginea 46. Parcelarea parcului industrial Eurobusiness I Oradea

Sursa: ADLO Oradea

Toate companiile din parc beneficiază de acces direct la o serie completă de facilităţi tehnice şi de
infrastructură inclusiv o reţea de energie electrică (propria staţie de energie 110/20kV), o reţea
publică de iluminat, o reţea de apă şi căldură, o conductă de legătură de gaz natural, o reţea rutieră
internă, o reţea de canalizare şi evacuare, telecomunicaţii şi internet, prevenirea incendiului, servicii

92
de administrare a unităţii pentru zonele comune (curăţenie, pază, supraveghere video rutieră), servicii
de formare (şcoala vocaţională Eurobusiness) şi programe dedicate în licee şi universităţi.

5.2.2.5. Studiu de caz: Siret

Principalele provocări cu care s-a confruntat oraşul Siret sunt reprezentative pentru barierele de
dezvoltare cu care s-au confruntat oraşele mici din România, care trebuie să concureze cu municipiile
şi reşedinţele de judeţ pentru a atrage investitori. Municipiile mari au o gamă mai largă de avantaje
de oferit, inclusiv resurse educaţionale (colegii tehnice, universităţi), şi resurse financiare disponibile
pentru dezvoltare, precum şi calitatea vieţii (spaţii verzi, evenimente culturale, unităţi de cazare).
Oraşele mici au un set de acţiuni cheie care pot creşte şansele lor de atragerea investiţiilor şi ar trebui
să-şi maximizeze folosirea de fonduri UE.

În timpul erei comuniste, Siret era domiciliul fabricilor din industria textilă (cu o fabrică mare de
covoare care a angajat peste 1800 oameni). După 1989, oraşul s-a confruntat cu o perioadă dificilă
din punct de vedere economic; toate fabricile existente închise între 1990-1998. În 2000, o fabrică de
mobilă a fost deschisă de Swedwood (o divizie a IKEA), cu aproximativ 550 angajaţi. S-a închis însă opt
ani mai târziu. Holzindustrie Schweighofer, care avea deja o fabrică în Rădăuți, a preluat fabrica de
mobilă Swedwood, reangajând aproape 200 din angajaţii săi. Altă fabrică a fost deschisă de către
compania est-europeană Filobranca, specializată în industria textilă; avea aproape 180 angajaţi, dar a
închis în 2015.
În efortul de a aborda situaţia economică precară a oraşului, Administraţia Locală a făcut paşii necesari
pentru a stabili primul Parc Industrial din judeţul Suceava. Acesta a fost gândit ca mediu de atragere
a investitorilor şi crearea de oportunităţi de locuri de muncă. În timpul etapei de informare şi
documentaţie, Administraţia Locală a participat în vizite de studiu în Polonia, precum şi la Oradea.
Deşi partea administrativă de înființare a Parcului industrial de tip greenfield nu a fost o sarcină dificilă,
obiectivele cheie ale acestor vizite de studiu au fost de a împrumuta bune practici şi de a evita riscurile,
bazându-se pe experienţa celorlalţi.
Parcul Industrial Frontiera est-europeană (EEB) are o suprafaţă totală de 15.9 ha, cu posibilitatea
extinderii la 25 ha. Oferă acces la principalele utilităţi, precum şi facilităţile fiscale acordate conform
regulilor de ajutor de minimis (scutirile pe teren şi clădiri acordate conform ajutorului de minimis nu
pot depăşi 200,000 euro în trei ani consecutiv). Conform reprezentanţilor Primăriei oraşului Siret, a
fost importantă înfiinţarea Parcului Industrial (pentru a putea oferi scuturi de taxe) şi parteneriatul cu
compania specializată să realizeze construcţia de utilităţi fizice în funcţie de nevoile specifice
investitorilor.

93
 Imaginea 47. Parcelarea parcului industrial Graniţa Europeană de Est din Siret

Condiţii cumulative minime pentru admiterea în Parcul Industrial EEB Siret

 Investiţia minimă: EUR 100,000
 Minim locuri de muncă create: 30
 Suma investită: un minim de 70 EUR /mp (referitor la zona totală de teren pentru care este
transmisă oferta)
 Ocuparea terenului: construcţii cu acoperiş construit în o zonă de minim 20% din teren,
referitor la zona totală de teren pentru care este transmisă oferta.

O condiţie importantă care a fost implementată ca bune practici învăţată din experienţa Parcului
Eurobusiness Oradea este că terenul este dat în concesiune cu clauză de vânzare la finalul investiţiei,
pentru a evita speculaţiile imobiliare. După terminarea investiţiei, sub rezerva îndeplinirii calendarului
de activităţi şi clauzele contractuale, transferul proprietăţii este pregătit automat.
Administrarea Parcului Industrial a mai identificat câteva bune practici implementate la nivel naţional
în Polonia:
 Unul dintre cele mai bune modele practice observate în Polonia este că, în afară de scutirea
de impozite, orice companie care funcţionează într-un Parc Industrial poate automat aplica
pentru ajutorul de stat, pe când în România companiile interesate în aplicarea schemelor de
ajutor de stat furnizate de Ministerul de Finanţe din România trebuie să pregătească diferite
aplicaţii.

 Sprijinirea participării ţării la târgul internaţional Expo Real din Muenchen, și deţinerea un
stand bine reprezentat şi extins, cu participarea unor oficiali de rang ridicat. În timpul crizei
economice, guvernul polonez a închiriat un stand de 600 mp şi a oferit vouchere autorităţilor
locale interesate în promovarea ofertei lor investitorilor.

94
  Guvernul trebuie să ia act ca facilitator între mulţi jucători din imobiliarele industriale (CBRE,
Colliers, CTP etc.) şi localităţile care sunt gata să primească. Fiecare localitate trebuie să
depună eforturi individuale de promovare, însă transmiterea mesajului că guvernul sprijină
aceste investiții este esenţial atunci când se vorbeşte de actori mari din afacerile imobiliare
industriale.

Promovarea Parcului Industrial

O strategie bine dezvoltată de a atrage investiţiile are nevoie de un buget relativ ridicat, pe care
oraşele mici de cele mai multe ori pur şi simplu nu le au. Totuşi, oraşul Siret vizează să obţină mai mult[
vizibilitate pentru că oraşul este cunoscut drept destinaţie economică prin mobilizarea reţelelor sale
de conexiune şi participarea la târguri şi conferinţe de nivel înalt, precum Expo Real (Munchen).

Strânsa colaborare cu Camera de Industrie şi comerţ germano-română a fost un element cheie în

promovarea activităţilor desfăşurate de administraţia locală. Oraşul Siret participă frecvent la
evenimentele organizate de Cameră şi solicită constant facilitarea de întâlniri cu factorii de decizie din
afaceri. Principalul obiectiv este menţinerea unei reţele de parteneri de dialog care poate nu-şi doresc
să-şi extindă afacerile azi dar vor lua la cunoştinţă de oportunităţile existente oferite de oraş în viitor.

Mai mult, oraşul Siret a avut o participare activă şi constantă la târgul internaţional Expo Real pentru
imobiliare şi investiţii ţinut la Muenchen, cu scopul de a promova facilităţile şi avantajele oferite de
Parcul Industrial Eastern European Border din Siret şi a extinde legăturile cu posibilii investitori.

Una dintre marile provocări din oraşele mici din regiunea de Nord-Est din România este existenţa
prejudecăţii mediului de afaceri, rezumată la “este dificil să faci afaceri în zona Moldovei”.
Administraţia Locală din Siret demonstrează consecvenţa şi asiduitatea în demontarea percepţiei
factorilor de decizie din afaceri asupra acestei regiuni.

o “Este dificil să ajungi acolo” – în mod realist, drumul care conectează Vatra Dornei de
Bistrița poate fi parcurs mai uşor decât Bucureşti-Braşov, din cauza condiţiilor de trafic.
Conform reprezentanţilor locali, oraşul Siret oferă aceeaşi accesibilitate la Europa de Vest
precum oraşele mari din Transilvania. Cineva a spus: “Este atât de aproape de Amsterdam
cum este Clujul de Braşov, cu aproximativ 1452 km pe autostradă prin Ucraina şi Polonia,
dar este cea mai avantajoasă alternativă financiar[. Costul legat de salarii este redus şi
disponibilitatea este mai mare ca număr în comparaţie cu ţările din Europa de Est și
Centru.”
o “Oamenii nu vor să muncească” – investitorii sunt surprinşi de cât de bine sunt întreţinute
gospodăriile şi de numărul ridicat de oameni care au plecat la muncă în străinătate (peste
120,000 la nivelul judeţului Suceava în 2017). În judeţul Suceava, numărul de locuri de
muncă per 1000 locuitori este de două ori mai scăzut decât în comparaţie cu ţările din
vestul României (113,000 angajaţi per 744,000 locuitori). Datorită accesibilităţii
convenabile a Parcului Industrial prin Vama Siret (300 metri de la biroul vamal Siret), este
posibilă inclusiv recrutarea externă a muncitorilor transfrontalieri din Ucraina.
o “Este lipsă de forţă de muncă calificată” – Colegiul tehnic local implementează deja
învăţământul profesional, companiile oferind sprijinul necesar pentru a califica persoane
în cele mai relevante domenii iar biroul primarului sprijină liceele în toate iniţiativele lor.

Investiţiile şi investiţiile complementare vizate pentru creşterea atractivităţii oraşului pentru

investitori:

95
  Proiect de mobilitate urbană: Numărul de vehicule din Siret este aproape egal cu numărul de
locuitori, ducând la blocaje în trafic. Ca răspuns, Administraţia Locală implementează în
prezent un proiect UE pentru a introduce transport urban electric cu posibilitatea extinderii
către comunele vecine în următoarea perioadă de programare. Alte măsuri pentru a adresa
această provocare include interzicerea parcării în centrul oraşului, furnizând alternativa
zonelor de parcare, precum şi de opţiunea park & ride.
 Proiectele de dezvoltare a spaţiilor verzi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii atât a
rezidenţilor cât şi investitorilor: proiectul european intitulat “Revitalizarea terenului degradat
din oraşul Siret, strada Suceava, judeţul Suceava” a fost finalizat în 2020 şi vizează extinderea
suprafeţei de spaţii verzi până la 4,800 metri pătraţi, furnizarea mobilierului urban şi crearea
facilităţilor de agrement pentru comunitate. Alt proiect, în implementare în prezent, are ca
scop extinderea suprafeţei de spaţii verzi în oraş cu o zonă de aproximativ 17,000 metri pătraţi
pe malul răului Siret.
 Centrul balnear de fizioterapie: a fost semnat alt contract UE pentru noua bază de tratament
în cadrul Spitalului de afecţiuni cronice din Siret, vizat să furnizeze servicii de recuperare fizică,
inclusiv serviciile pentru persoanele care desfăşoară muncă fizică, mişcări repetitive, statul pe
termen lung sau pentru cei care adoptă o postură neadecvată în timpul activităţii lor
profesionale – ex. statul pe scaunul de la birou pe perioade lungi.

5.2.3. Reconversia funcţională a fostelor platforme industriale

În unele cazuri, reconversia vechilor platforme industriale este soluţia preferată de a înfiinţa un Parc
Industrial. Un Plan urbanistic general (PUG) bine conceput poate conţine prevederi precise cu privire
la reconversia funcţională a acestor platforme, precum și o procedură de restructurare în baza unui
contract între Consiliul Local şi proprietarii de spaţii dezafectate, precum noul PUG al municipiului
Cluj-Napoca.
5.2.3.1. Studiu de caz: Cluj-Napoca
Noul Plan Urbanistic General (PUG) al municipiului Cluj-Napoca defineşte paşii din procedura de
restructurare:
(a) Negocierile cu administrația locală pentru a stabili condiţiile cadru pentru restructurare.
Aceste negocieri privesc principalii indicatori urbani, obiectivele interesului public necesare în
zonă (precum parcele stradale de interes general şi local, infrastructură, spaţii verzi, locuri de
joacă pentru copii, pieţe, instituţii educaţionale publice, sănătate, aşezăminte sociale, etc.) şi
terenurile aferente lor, care vor deveni proprietate publică, parametri economici, drepturile
şi obligaţiile părţilor, etc.
(b) Elaborarea studiilor urbanistice (master plan care se va ocupa de subiecte precum -
accesibilitate, organizaţie spaţial-funcţională, infrastructură, trafic, parcări vehicule, sistem de
spaţiu public, sprijinirea utilităţilor publice care împiedică teritoriul respectiv, parametri
tehnico-economici) şi studii de mediu. Acestea vor ajuta cu pregătirea studiilor de fezabilitate.
(c) Terminarea negocierilor în baza datelor furnizate de studiile mai sus menţionate, care devin
parte integrantă a contractului.
(d) Terminarea contractului de restructurare dintre Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca
şi proprietarul unităţii industriale.
(e) Elaborarea documentaţiei de urbanism de restructurare (Plan urbanistic zonal - PUZ şi
Regulamentul local de urbanism - RLU).
Construcţiile cu valoare de patrimoniu industrial trebuie păstrate şi integrate în noua structură
urbanistică dacă trec printr-o procedură de restructurare.

96
5.2.4. Dobândirea de drepturi de proprietate asupra patrimoniului construit
În multe cazuri, intervenţiile necesită “războaie” pentru obţinerea proprietăţilor cu alte entităţi
publice pentru bunurile cu potenţial turistic ridicat. Ministerul Apărării deţine câteva bucăţi de teren
care nu sunt în prezent folosite şi din nefericire, nu intră i în circuitul civil, social şi economic. Aceste
proprietăţi pot fi folosite pentru a genera venituri, sprijinirea turismului, atragerea sau reţinerea
talentelor în oraș sau pot deveni puncte centrale pentru industriile creative.
Procesele de restituire continuă să blocheze intervenţiile de salvare a clădirilor patrimoniu dar imediat
ce aceste clădiri vor fi deţinute de administraţia locală, au șanse mai mari să fie reabilitate cu succes,
accesând inclusiv fonduri UE disponibile în acest scop. Unele administraţii locale au reuşit cu succes
şi au putut implementa proiecte majore finanţate de UE care au deschis spaţiul pentru folosul
publicului şi aduc un omagiu valorii istorice a zonei, precum conaceler medievale din Alba Iulia, una
dintre cele mai importante şi mai apreciate atracţii din România.

5.2.4.1. Studiu de caz: Alba Iulia

Ca oraş turistic34, investiţiile din Alba Iulia din ultimii câţiva ani s-au tradus prin atingerea locului 5 pe
indicele de vitalitate culturală din România în 2015, depăşind oraşe cu o populaţie mult mai mare,
precum şi în numărul crescut de vizitatori în citadela Alba Carolina – de la 43,000 în 2007 până la
600,000 în 2019.
Mai mult, între 2007 şi 2017, numărul de unităţi de cazare turistice a crescut de la 9 la 42. Prin urmare,
numărul de şederi peste noapte au crescut de cinci ori, de la 32,000 în 2007 la 154,000 în 2017.
Dezvoltarea oraşului s-a tradus şi în crearea unui număr de 1,500 locuri de muncă, creşterea de
autorizaţii de construcţii şi o creştere demografică susţinută.
In cazul conacului Alba Carolina, parte din fortăreaţă a fost deţinută de Ministerul Apărării; a devenit
proprietatea municipiului în 2001 prin H.G. 793/2001. Ca rezultat, a putut beneficia de fonduri
nerambursabile în perioada de programare 2007-2013. Pentru obţinerea drepturilor de proprietate,
începând cu 1998, municipiul a trimis o serie de cereri care argumentau interesul public al acestor
spaţii ca monumente istorice şi posibila lor dezvoltare pentru oraş. Stabilitatea administraţiei publice
şi sincronizarea potrivită au fost principalii factori de succes în acest proces.

34 OUG nr. 93/2000, aprobat de Legea nr. 344/2001 defineşte întreg oraşul Alba Iulia şi zonele din împrejurime drept obiectiv
de interes naţional.

97
 Imaginea 48. Poarta I a Cetății Carolina din Alba

Sursa: Viziteaza Cetatea Alba Iulia

Palatul Princiar este alt monument istoric important din oraş care a fost transferat din proprietatea
Ministerului Apărării în cel al Administraţiei Locale. După rezolvarea problemelor de proprietate,
municipiul a câştigat o finanţare nerambursabilă de 5 milioane euro prin Axa Prioritarp pentru
reabilitarea clădirilor de patrimoniu, în cadrul ROP 2014-2020. S-a transmis, de asemenea, o cerere
către Compania Naţională de Investiţii pentru finanţarea ulterioară a lucrărilor de reabilitare. Spaţiile
din Palatul Princiar au fost identificate ca potrivite pentru muzeu, hotel, divertisment, restaurante,
evenimente, conferinţe etc. Municipiul este activ în promovarea acestor oportunităţi posibililor noi
investitori.

98
5.3. Conectivitate
5.3.1. 5.3.1. Optimizarea apropierii de Vest

Zonele urbane prospere sunt aproape mereu noduri de transport. Cu cât oraşele sunt mai
apropiate de granița de vest a României (unde trec 70% dintre exporturi), cu atât tind să
aibe o performanță mai bună.35

5.3.1.1. Studiu de caz: Simeria

Cu o populaţie totală de 13,638, principalele avantaje strategice ale oraşului Simeria sunt aproprierea
de vest, infrastructura de transport (este nod feroviar, cu acces uşor către autostrada A1) şi tradiţia sa
industrială. În afară de accesul său la drumul principal şi infrastructura rutieră, Simeria mai beneficiază
de poziţionarea sa în apropierea oraşelor cu o puternică dinamică a economiei (Timiș, Alba, Cluj).

Alt avantaj semnificativ al localităţii Simeria constă în aproprierea de zone importante turistice,
precum fortăreaţa dacică între Orăștie şi oraşele Deva şi Hunedoara. Simeria este şi patria cele mai
vechi şi valoroase rezervaţii deontologice din România pe o suprafaţă de 70 ha, care integrează oraşul
în circuitele turistice ale regiunii şi poate sprijini dezvoltarea infrastructurii turismului.

Tradiţia industrială

Economia oraşului Simeria a fost legată în mod tradiţional de extragerea şi prelucrarea pietrei şi
repararea şi întreţinerea echipamentului de transport feroviar. Pentru că aceste activităţi mai sunt
încă foarte bine reprezentate, după privatizarea şi închiderea unor structuri economice economia
locală a intrat în faza de diversificare, sectorul principal actual fiind comerţul (28%), urmat de
extragerea şi prelucrarea pietrei (7.7%), transportul (7.4%) şi o largă gamă de alte activităţi (57%).

Cele două companii cu o tradiţie industrială în extragerea şi prelucrarea pietrei (MARMOSIM) şi

repararea şi prelucrarea materialului rulant (REVA) sunt încă principalii angajatori din Simeria, în
contrast cu alte companii privatizate care au mai puţin succes în menţinerea capacităţii de angajare
şi creştere a dezvoltării economice. Fabrica MARMOSIM a fost înfiinţată în 1960 şi a aparținut statului
până în 1998, atunci când o companie privată a achiziţionat pachetul majoritar, în timp ce REVA
Simeria a fost înfiinţată în 1869 şi a fost privatizată prin licitaţie publică în 2001.

Măsuri de sprijini ale economiei locale

Oraşul Simeria şi-a propus să dezvolte o cultură pentru antreprenoriat şi să atragă investitori ca prim
obiectiv strategic pentru perioada 2015-2020, oferind în prezent oportunităţi cetăţenilor oraşului
Simeria şi celor şase localităţi de sub jurisdicţia sa (Uroi, Simeria Veche, Sântandrei, Cărpiniș, Săulești,
Bârcea Mare).

Investitorii interesaţi în înfiinţarea de afaceri în Simeria au ocazia să aleagă dintre terenuri de diferite
dimensiuni, oraşul Simeria dispunând încă de zone mari potrivite pentru deschiderea unor locuri de
producţie. Municipiul a mai organizat programe de instruire pentru personalul administraţiei publice
locale pentru a asigura colaborarea eficientă cu sectorul de afaceri.

35Cristea, Marius; Mare, Codruța; Moldovan, Ciprian; China, Andreea-Mirela; Farole, Thomas; Vințan, Adina; Park, Jane;
Garrett, Keith Patrick; Ionescu-Heroiu, Marcel. 2017. Magnet cities: migration and commuting in Romania (English).
Washington, D.C.: World Bank Group.

99
Municipiul a mai făcut investiţii importante în extinderea şi modernizarea reţelelor de apă, canalizare
şi gaze naturale şi energie electrică, precum şi modernizarea infrastructurii în educaţie, finanţate prin
fonduri UE şi prin Programul de Dezvoltare Locală Naţională. Unul dintre cele mai recente proiecte
care a fost aprobat pentru finanţare prin ROP 2014-2020 a fost extinderea şi modernizarea reţelei de
iluminat public, care include un sistem de management la distanţă şi folosirea panourilor fotovoltaice.

În baza avantajelor oferite de această locaţie, grupul Bosch a decis achiziţionarea a peste 30 ha de
teren în oraş, cu infrastructură electrică, gaz şi rutieră construită de administraţia locală. Deși
deschiderea unei fabrici de maşini de spălat a fost temporar suspendată, prezenţa acestui partener
strategic este o investiţie promiţătoare pentru dezvoltarea economică a oraşului Simeria.

5.3.1.2. Studiu de caz: Caransebeș

Acest studiu de caz furnizează o imagine cu privire cum s-a adaptat oraşul Caransebeș (29,642
locuitori) la impactul major al declinului industrial şi reorganizării sectorului economic după 1989,
prezentând situaţia actuală şi scenarii posibile pentru întărirea dezvoltării economice şi îmbunătăţirea
calităţii vieţii.
În termeni de avantaje strategice, oraşul beneficiază de apropierea cu granita de vest cu Ungaria şi
Serbia şi accesul la infrastructura de transport - Caransebeș este un nod feroviar, are o centură
ocolitoare pentru trafic greu şi este localizat aproape de drumul European E70. Caransebeș poate de
asemenea capitaliza infrastructura de transport aerian, care a fost recent modernizată de către o
companie privată care are drepturi de concesiune asupra sa.
Aeroportul local a fost deschis în 1969 ca aeroport pentru urgenţe și a început să funcţioneze ca
aeroport civil din 1975 până în 1994, când Tarom a suspendat zborurile interne către Caransebeș. Ca
urmare a investiţiilor private, infrastructura aeroportului local a fost reconstruită şi aeroportul a primit
autorizaţie de funcţionare în mai 2020. A fost deschis un liceu tehnologic privat de aviaţie în interiorul
aeroportului în 2018; aici elevii sunt instruiţi să devină tehnicieni în mecanica de aviaţie, obţinând
diplome recunoscute internaţional.
Evoluţia sectorului industrial în perioada post-comunistă
În Caransebeș, cele mai reprezentative activităţi industriale în timpul perioadei comuniste au fost cele
de construcţii de maşini (inclusiv piese pentru locomotive şi tramvaie), piese metalice pentru
hidrocentrale şi centrale nucleare, precum şi procesarea lemnului.
Declinul sectorului industrial după 1989 a avut un impact major asupra municipiului, generând o
creştere a şomajului în timpul perioadei de tranziţie, venituri scăzute în sector, precum şi
abandonarea spaţiilor industriale. Cele mai mari fabrici din oraş, CPL – fabrică de procesarea lemnului
(în prezent Mocars, 1 angajat) şi ICM – fabrică de construcţii maşini (în prezent Caromet, 88 angajați),
localizate pe platformele industriale în nordul şi sudul oraşului, aveau în trecut aproape 10,000
angajaţi.

100
 Imaginea 49. Evoluţia numărului de angajaţi a unităţilor de producţie economice privatizate după 1989

1613 1629 1564

1491
1401

1008 1017

712
646
459
356
282 251 267 228 184 190
10 7 6 6 4 2 2 2 2 2 1 1 1 1
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

SC. Mocars SA. SC. Caromet SA.

Sursa: Ministerul Finanţelor Publice

Perioada de destructurare industrială a stabilit tranziţia de la producţia industrială în masă la

activităţile care favorizează procesele economice indirecte precum asamblarea şi re-distribuţia
produselor. În prezent, unul dintre principalii angajatori din zonă este Automotive Wiring System SRL
(AWS), un membru al Sumitomo Electric Bordnetze GmbH, care produce cabluri electrice pentru
vehicule, cu aproape 900 angajaţi în comuna Buchin. In 2003, compania a închiriat spaţii industriale
pe platformele fostei fabrici de procesare a lemnului, dar expansiunea capacităţii de producţie a
determinat relocarea sa în teritoriul administrativ al comunei Buchin. Deşi este înregistrată în Buchin,
compania este conectată la reţelele de servicii din municipiul Caransebeș.
Poziţia acestui centru de producţie de lângă Caransebeș, deşi specifică sistemului lohn (în baza unui
număr mare de angajaţi slab instruiţi, cu perioade pe perioade determinate şi salarii scăzute), este o
importantă sursă de angajare atât pentru oraş cât şi pentru zona din jur, puterea de polarizare se
extinde înspre nord, către comuna Sacu (22 km, adiacentă judeţului Timiș), înspre est spre comuna
Turnu Ruieni (13 km), înspre sud, pe coridorul Timiș, către Mehadia (68 km) şi spre vest, către Reșița
şi Bocșa (60 km).36
Alte companii importante in Caransebeș sunt TMD Friction (producător de materiale de frânare,
aproape 500 angajați), TELCO-PE (producţie de produse electrice cu scop general, aproape 230
angajaţi), Formin (prospectare geologică şi servicii de forare, peste 120 angajaţi), cu alte două, Benning
Power Electronics şi Massiv Forest Products, înfiinţate pe teritoriul comunei Buchin, cu un total de
aproape 300 angajaţi. Acestea sunt completate de un număr de lanţuri de supermarket şi restaurante,
localizate cel mai adesea în nord.
Sectorul de retail (excluzând vehiculele motorizate şi motocicletele) este cel mai activ sector din
Caransebeș (42% dintre toate companiile), urmat de restaurante şi servicii alimentare (12%), transport
(10%) şi construcţii (6%). Sectorul retail este de asemenea sectorul cu cei mai mulţi angajați.
Companiile cu cele mai mari contribuţii la cifra de afaceri sunt în sectorul de servicii de transport
rutier.

36 Dragoș Onea, Urban planning and organization of the geographic space in Caransebeș, Eurobit, Timișoara, 2018.

101
Conform Institutului Naţional de Statistică, rata de şomaj local a început să parcurgă un trend în
descreştere după criza din 2008, de la 611 persoane în şomaj în 2010 la 270 în 2014.
Evoluţia spaţiului construit
În termenii evoluţiei zonei de construcţie în Caransebeș, locaţia zonelor industriale în continuarea
axelor principale de infrastructură rutieră au generat o dezvoltare întinsă a zonei de construcţie din
nordul şi sudul oraşului.37 După 2000, vedem o creştere a densităţii spaţiului rezidenţial prin apariţia
unor clădiri individuale în zonele urbane de la la marginea perimetrului construit al oraşului.
Actualizarea în 2000 a Planului Urbanistic general a dublat intravilanul.
Imaginea 50. Evoluţia zonei urbane din municipiul Caransebeş

Scenarii pentru dezvoltarea economică

Dezvoltarea economică a oraşului şi regiunii Caransebeș poate fi accelerată semnificativ prin investiţii
în modernizarea infrastructurii actuale feroviare, care poate completa transportul rutier pentru
mărfuri, permis de proximitatea de A1 şi la viitoarea autostradă A6, precum şi impactul pozitiv al
dezvoltării turismului. Infrastructura recentă de re-operaţionalizare a aeroportului oferă de
asemenea, un prospect pozitiv pentru regiune.
Altă direcţie cheie a dezvoltării este turismul. Oraşul este într-o zonă cu un potențial turistic ridicat,
aproape de un lanţ muntos important, cu o infrastructură de schi bine dezvoltată, inclusiv cele mai
lungi rute de urcare pentru schi din Romania (peste 3.5 km, Muntele Mic). O importantă atracţie în
cadrul oraşului este Parcul Teiuș, care oferă o gamă largă de oportunităţi culturale, sportive şi de
recreere, care ar putea sta la temelia brandului turistic al oraşului.
Deşi restructurarea industrială a generat apariţia unor noi unităţi industriale în nordul oraşului
Caransebeș, zona de sud este preponderent rezidenţială, lipsind spaţiul pentru construcţia de locuri
de producţie. Companiile şi-au stabilit sedii în comuna Buchin, localizată în continuarea drumului

37 Radu Săgeată, Urban Geography, “Lucian Blaga” University Publishing, Sibiu, 2010

102
european, unde vaste zone de teren au devenit disponibile. Pentru a eficientiza transferul intermodal
de persoane şi mărfuri, municipiul Caransebeș a dezvoltat un Plan de mobilitate urbană durabilă
pentru 2020-2030 pentru municipiu şi localităţile din zona sa de influenţă, care vizează stabilirea
terminalelor de transport şi implementarea transportului public electric.
Îndepărtându-ne, viitoarea dezvoltare economică a oraşului se bazează pe capitalizarea locaţiei sale
bune, a conectivității bune la infrastructura feroviară și rutieră, pe potenţialul turistic, modernizarea
infrastructurii feroviare, precum şi pe dezvoltarea şi reabilitarea infrastructurii pentru servicii de bază

5.3.1.3. Studiu de caz: Lugoj

Municipiul Lugoj (46,589 locuitori) are două sate în cadrul limitelor sale, Tapia şi Măguri; acestea sunt
localizate la 5 km şi respectiv 8 km de centrul oraşului. Poziţia avantajoasă a oraşului – în vestul ţării,
la 135 km de graniţa cu Ungaria, 55 km de aeroportul Timișoara, pe cele două artere principale (DN68
şi E70, care fac parte din coridorul Pan European 4), a jucat un rol major în dezvoltarea economică a
oraşului Lugoj. Oraşul mai beneficiază de un drum ocolitor şi de o conexiune directă la autostrada A1.
În perioada dintre cele două războaie, Lugoj a devenit un centru important al industriei uşoare, în
special în domeniul materialelor textile şi de construcţii. Rămâne una dintre cele mai importante
industrii locale pe toată perioada comunistă, când oraşele erau puternic industrializate, cu o populaţie
care a ajuns la 60,000 în 1989. Precum multe alte localităţi urbane din România, Lugoj s-a confruntat
cu o reducere a activităţii industriale după 1989, chiar şi în ramurile sale tradiționale precum industria
textilă.
Semnele dezvoltării economice şi industriale au reapărut după 1993, cu primii investitori străini
stabiliţi aici şi dezvoltarea unei a doua platforme industriale (Tapiei), în plus faţă de cea existentă
(Timișorii). Locaţia bună, tradiţia industrială şi disponibilitatea unei forţe de muncă specializate la
costuri reduse faţă de alte oraşe din regiune au fost factorii principali care au făcut ca investitorii să –
şi stabilească locurile de producție în Lugoj. Investitorii pot de asemenea să achiziţioneze, închirieze
sau să concesioneze la sume semnificativ mai scăzute faţă de Timișoara.
Conform reprezentanţilor municipiului, industria de produse sanitare (Mondial Lugoj - Villeroy &
Boch), industria automobilistică (Autoliv, Hella, Schieffer, Honeywell, Eybl), producţia de echipamente
electrice şi prelucrarea lemnului au generat mai mult de 50% din totalul cifrei de afaceri şi a angajat
mai mult de jumătate din forţa de muncă locală. Industria uşoară - textile, îmbrăcăminte, încălţăminte
(Primos, Schöller Romania, Riva Intima) este foarte bine reprezentată, de asemenea. Ca rezultat, rata
șomajului a scăzut de la 841 persoane şomere în 2010 la 233 in 2018, şi impozitul pe clădiri a crescut
cu aproximativ 23%.
Principalele provocări din dezvoltarea economică a oraşului Lugoj au fost legate de declinul industrial
după 1989, infrastructura slabă, lipsa forţei de muncă calificate şi relocarea companiilor în judeţe cu
costuri mai mici pentru mâna de lucru. Printre măsurile luate de a atrage investiţiile şi de a promova
oraşul ca locaţie de afacere au fost condițiile de închiriere de teren favorabile, sprijinul în conectare la
infrastructura de utilităţi, facilităţile fiscale, modernizarea transportului local, infrastructura de apă şi
evacuare, precum şi reglementarea transportului public local gratuit. Municipalitatea a mai facilitat şi
dialogul între instituţiile de educaţie şi companiile locale, pentru armonizarea ofertei de lucru actuale
oferind specializări de liceu local.

5.3.1.4. Studiu de caz: Curtici

Oraşul Curtici (8,754 locuitori) este în partea de vest a României, în imediata vecinătate a graniţei cu
Ungaria şi la 17 km nord de Arad. Curtici este de asemenea un nod feroviar esenţial, asigurând
conectarea la centrul şi vestul Europei.

103
Potenţialul agricol al zonei, poziţia favorabilă la graniţa de vest a României, proximitatea de oraşul
Arad şi prezenţa liniei de cale ferată care conectează vestul Europei sunt principalele puncte forte care
au dus la dezvoltarea economică a oraşului Curtici. O analiză a PIB-ului per capita şi impozitul pe venit
per capita pentru 2013-2017 aşează oraşul în partea de sus a clasamentului printre cele mai dezvoltate
economic localităţi din România– clasată pe locul 8.38
Sectoarele cu cel mare număr de angajaţi sunt în industria de procesare şi producţie, urmată de
agricultură. Industria de procesare şi producţie angajează până la 35% din populația activă şi este
reprezentată de unităţi de prelucrare a produselor semifinisate din lemn (parchet şi piese mici), o
unitate de procesare a laptelui, unităţi de depozitare importante şi activităţi auxiliare pentru transport
şi unităţi care aparţin industriei uşoare – confecţii textile.
Sectorul agricol a jucat un rol important din punct de vedere istoric în economia oraşului Curtici, atât
înainte de 1989 cât şi în prezent; în prezent implică în jur de 20% din populaţia activă a oraşului. Oraşul
este compus în mare din teren arabil (85% din teritoriul total). Climatul favorabil şi solul fertil sunt un
avantaj.39

Zona liberă Curtici Arad

În baza locaţiei strategice a oraşului, Zona liberă Curtici Arad a fost înfiinţată în 1999, cu o suprafaţă
de 90 ha, alcătuită din două platforme localizare în Curtici (75 ha) şi în Arad (15 ha). Este singura zonă
liberă din judeţ care este localizată pe un coridor rutier european, aproape de cele patru puncte
vamale. Mai mult, locaţia favorabilă a Zonei libere Curtici Arad permite accesul rutier excelent (709B
drum județean), cale ferată şi aeriană, datorită apropierii de Aeroportul Internaţional din Arad, care
operează atât cu nave pentru pasageri cât şi de mărfuri.
Deşi locaţia şi infrastructura furnizează o amplasare potrivită pentru dezvoltarea economică, Zona
liberă Curtici Arad s-a confruntat cu plecarea a două mari companii în 2019, cauzând pierderea a 2000
locuri de muncă. Zona liberă este foarte posibil sub impactul efectelor pandemiei globale COVID-19,
necesitând o evaluare a pârghiilor ce pot fi folosite pentru a atrage mai mulţi investitori.

5.3.2. Îmbunătăţirea conectivităţii regionale - Asigurarea conectivităţii prin transportul

metropolitan
Dezvoltarea infrastructurii metropolitane de transport şi de transport public sunt esenţiale pentru
asigurarea dezvoltării economice şi accesul la oportunităţi pentru persoanele din afara oraşelor
principale. Există puţine sisteme de transport operaţional metropolitan in România în acest moment,
deşi datele de navetă indică că aceste sisteme sunt necesare în cele mai multe oraşe mari.40

5.3.2.1. Studiu de caz: Alba Iulia

Asociaţia de dezvoltare Inter-comunală pentru transport public
Pentru asigurarea mobilităţii forţei de muncă din jurul municipiului Alba Iulia, a fost înfiinţată o
asociaţie de dezvoltare intercomunală pentru transport public la începutul anului 2012, legând opt
unităţi administrativ teritoriale şi servind aproximativ 95,000 locuitori. A fost prima iniţiativă a unei

38
https://urbanizehub.ro/analiza-topul-localitatilor-din-romania-cu-cele-mai-puternice-economii/
39 Strategia de dezvoltare locală din Curtici 2016-2020
40Cristea, Marius; Mare, Codruța; Moldovan, Ciprian; China, Andreea-Mirela; Farole, Thomas; Vințan, Adina; Park, Jane;
Garrett, Keith Patrick; Ionescu-Heroiu, Marcel. 2017. Magnet cities: migration and commuting in Romania (English).

104
administraţii locale de a implementa transportul metropolitan şi este unul dintre cele mai
performante sisteme de transport metropolitan din România.

Imaginea 51. Acoperirea Companiei de Transport Public Metropolitan din Alba Iulia

Sursa: Compania de transport public din Alba Iulia

5.3.3. Conectivitatea la nivelul oraşelor

Reabilitând o atracţie turistică, fără a da atenţie conectivităţii şi infrastructurii publice din jur, aduce
arareori valoare economică. Astfel, intervenţiile la infrastructura publică şi la servicii din zonele care
înconjoară atracţiile turistice sunt esenţiale.

Cu cât se ajunge mai uşor la un punct de atracţie, cu atât mai mulţi vizitatori vor veni.
Accesul facil la aeroport, infrastructura mare rutieră, feroviară şi hub-uri navale este
esenţial în această privinţă, deşi nu este mereu la îndemâna unei autorităţi locale să
furnizeze această conectivitate.41

5.3.3.1. Studiu de caz: Turda

Interconectări cu zone de interes strategic pentru oraş
Municipiul Turda este al doilea oraş ca mărime din județul Cluj. Luând în calcul proximitatea de oraşul
Cluj-Napoca, interesul administrației locale este de a dezvolta fluxul de turism în ambele direcţii.
Oportunitatea este evidenţiată în mod special prin construirea Autostrăzii Transilvania, precum şi prin
apropierea oraşului Turda de aeroportul Cluj-Napoca. Strategia CON-TUR 2016-2020 vizează să
asigure o mai bună interconectare cu zonele de interes pentru oraşul Turda (Cluj-Napoca, aeroportul
Internaţional Avram Iancu, zona Apuseni, locaţii de interes turistic pe o rază de 40-50 km), precum şi
modernizarea infrastructurii de transport (rutieră, feroviară) la principalele destinaţii turistice din
interesul zonal local.

41Cristea, Marius; Mare, Codruța; Moldovan, Ciprian; China, Andreea-Mirela; Farole, Thomas; Vințan, Adina; Park, Jane;
Garrett, Keith Patrick; Ionescu-Heroiu, Marcel. 2017. Magnet cities: migration and commuting in Romania (English).
Washington, D.C.: World Bank Group.

105
Mobilitatea alternativă şi reabilitarea infrastructurii rutiere, pietonale şi de utilităţi
În 2018, Turda a primit premiul din partea Comisiei Europene pentru cel mai bun Plan de mobilitate
urbană sustenabil (SUMP) din UE, pentru "viziunea de planificare clară, strategia robustă de finanţare
şi obiectivele măsurabile "42. In baza acestui plan, Primăria oraşului Turda va avea acces la o valoare
financiară de peste 50 milioane de euro din fonduri nerambursabile până în 2030.
Ca obiectiv turistic principal al oraşului, Mina de sare din Turda a primit atenţia specială în termenii de
îmbunătăţire a mobilităţii prin SUMP (2017-2030). Gradul scăzut de accesibilitate la nivel local a fost
identificat ca principala barieră a capitalizării acestui punct de atracţie turistică. Pentru această zonă,
SUMP promovează folosireaa mijloacelor alternative de transport, în special prin implementarea
benzilor pentru biciclete şi a unui program de bike-sharing. Planul propune de asemenea
implementarea unui funicular de acces la mina de sare, care vizează să sprijine persoanele cu
mobilitate redusă şi încurajează utilizarea bicicletelor ca mijloc de transport către mina de sare.

Imaginea 52. Îmbunătățiri de mobilitate propuse pentru creşterea atractivităţii la Minele de sare din Turda

Sursa: Plan de mobilitate urbană sustenabilă Turda (2017-2030)

42 https://cciph.ro/judetul-prahova/profilul-economic-al-judetului-prahova/

106
Unul dintre proiectele propuse ar putea fi implementarea unei rute care include crearea infrastructurii
pentru un funicular, conectat la reţeaua propusă de biciclete care va favoriza metodele de bike-
sharing care vor fi aşezate în puncte strategice. Prin promovarea metodelor alternative de lucru, altă
nişă a turismului poate fi turismul de ciclism, o metodă de promovare folosită în ţările din Europa de
vest.

Lucrările propun de asemenea şi modernizarea infrastructura drumurilor şi pietonalului din zonă,

precum şi investiţiile în reţeaua de transport public prin modernizarea zonei de aşteptare şi
achiziţionarea de autobuze electrice. Este propusă şi o rută de autobuz care ar putea lega atracţiile
principale turistice ale municipiului. Reabilitarea iniţială a Minei de sare a inclus de asemenea şi
crearea unei noi reţele de apă şi canalizare şi a unei instalaţii de tratare a apei.

5.4. Sprijin pentru întreprinderi și finanțe

5.4.1. Stabilirea incubatoarelor pentru firme start-up şi a parcurilor de afaceri

Start-up-urile trec printr-o perioadă dificilă în ultimii ani şi lipsa lor de experienţă
şi resurse a necesitat un spațiu de incubare . Autorităţile publice pot furniza astfel
de spații de incubare care permit start-up-urilor să parcurgă mai uşor primii lor
ani.43

5.4.1.1. Studiu de caz: Odorheiu Secuiesc

Oraşul Odorheiu Secuiesc este caracterizat prin o densitate ridicată a agenţilor economici, aducând o
contribuţie ridicată la cifra de afaceri a judeţului (35.1%)44. Deşi infrastructura rutieră din judeţul
Harghita este relativ mai puţin dezvoltată, Odorheiu Secuiesc beneficiază de o bună legătură feroviară
şi de proximitatea de Ciceu (51.6 km), un nod feroviar care face legătura cu estul, nord - estul şi sud-
vestul României.
Principalii angajatori sunt activi în industria de îmbrăcăminte, precum şi în comerţul alimentar,
industria de imprimare şi industria lemnului. Accentul său pe industria uşoară datează din perioada
comunistă, când au fost înfiinţate principalele întreprinderi deţinute de stat, fără reprezentare în
industria grea. Harghita este unul dintre cele 11 judeţe care nu au înfiinţat niciun Parc Industrial, dar
a făcut paşi importaţi în dezvoltarea infrastructurii sale centrale de afaceri.

43Cristea, Marius; Mare, Codruța; Moldovan, Ciprian; China, Andreea-Mirela; Farole, Thomas; Vințan, Adina; Park, Jane;
Garrett, Keith Patrick; Ionescu-Heroiu, Marcel. 2017. Magnet cities: migration and commuting in Romania (English).
Washington, D.C.: World Bank Group.
44 http://elemzo.hargitamegye.ro/wp-content/uploads/2016/11/AnalizaSiStrategie_20161012.pdf

107
 Sursa: Centrul de afaceri Harghita
Odorheiu Secuiesc are un incubator pentru start-up-urizz de succes şi a obţinut finanţare pentru
construirea unui al doilea, localizat pe un teren nefolosit de teren în apropiere. Harghita Business
Center a fost înfiinţat în 2017 de Consiliul județean şi Administraţia Locală din Odorheiu Secuiesc şi
comuna Dealu, pentru a promova antreprenoriatul şi pentru a sprijini start-up-urile din regiune.
Companiile găzduite în centrul incubatorului beneficiază de diferite programe de mentoring şi
instruire, precum şi spaţii moderne şi infrastructură.
Investiţia a fost finanţată prin Programul Operațional Regional 2007-2013. În baza acestei experienţe
şi a rezultatului pozitiv, municipiul a obţinut finanţare UE pentru crearea unui al doilea incubator de
afaceri pentru industriile creative până în 2022, cu scopul de a crea mai multe locuri de muncă şi de a
îmbunătăţi economia din regiune.
În prezent, economia locală din Odorheiu Secuiesc se bazează încă pe industria de îmbrăcăminte, care
necesită forţă de muncă relativ slab calificată şi salarii reduse. Pentru a crea mai multe oportunităţi,
municipalitatea sprijină activ dezvoltarea noilor afaceri, în timp ce asigură programe educaţionale de
calitate în parteneriat cu patru universităţi din Ungaria. Centrul academic al oraşului oferă programe
în colaborare cu patru universităţi din Ungaria în domenii cheie precum industria uşoară, comerţ şi
marketing, dezvoltare rurală şi inginerie agricolă, turism şi alimentaţie publică.

5.4.1.2. Studiu de caz: Simeria

Unul dintre cei mai importanţi paşi în sprijinirea afacerilor locale a fost înfiinţarea Parcului de afaceri
Simeria, un proiect finanţat prin Programul Operațional Regional 2007-2013, Axa prioritară 4
“sprijinirea mediului de afaceri local şi regional”, domeniul de intervenţie 4.1 “Dezvoltarea sustenabilă
a structurilor de sprijinire a afacerilor de importanţă regională şi locală”. Parcul de afaceri oferă spaţii
de producţie şi birouri, precum şi o sală mare de conferinţe cu o capacitate de peste 300 oameni şi un
program de incubare.

Agenţii economici care îşi doresc să intre în programul incubatorului în cadrul Parcului de afaceri din
Simeria trebuie să îndeplinească anumite criterii, inclusiv cerinţele de a fi noi întreprinderi mici şi
mijlocii, să aibă un potenţial de dezvoltare ridicat şi să creeze cel puţin trei locuri de muncă în următorii
doi ani de activitate.

108
 Sursa: Parc de afaceri Simeria

Deşi parcul a avut un început uşor după inaugurarea sa în 2014, rata de ocupare a crescut constant
începând cu 2016; în prezent parcul încearcă să respecte indicatorii economici ceruţi prin contractul
de finanţare. Proiectul iniţial avea management privat. A fost transferat ulterior în administrarea
Consiliului judeţean în 2016 pentru a creşte eficienţa prin intermediul unei administraţii directe.
Consiliul județean a fost administratorul parcului prin Agenţia de Dezvoltare socială şi economică a
judeţului Hunedoara până în 2020, după care a fost transferat în administrarea Consiliului Local
Simeria. Municipalitatea a planificat stabilirea unei administraţii mixte, public-private.

5.4.2. Eficientizarea procesului de obținere a autorizațiilor de construcție

Confruntarea autorizaţiilor de construcţie în România poate fi o povară dacă ne uităm la vecini şi la
alte economii.45 În Bucureşti, cu cel mai eficient proces, se fac 24 proceduri în timp ce în Cluj-Napoca,
Ploiești şi Timișoara sunt necesare 27. Principala diferenţă între oraşele din România stă în obţinerea
unei autorizaţii de proiect înainte de construire. Cel mai rapid proces din oraş are nevoie de 156 zile,
în timp ce în unele localităţi poate dura şi până la 300 zile. In general, costurile sunt relativ mari în
România cu o medie de 3.4% din valoarea clădirii. Este de 1.7 ori mai mare decât media UE, mai mare
din cauza taxelor mari de aprobare şi a autorizaţiilor de construcţie. Reglementările de construcţie
sunt în general disponibile online, cerinţele sunt clar specificate, verificările de control de calitate sunt
valabile înainte, în timpul şi după construire şi profesioniştii implicaţi în procesul de control al calităţii
sunt bine calificaţi. Ca rezultat, este cotată cu puncte din 13 din 15 posibile la indicele de control de
calitate pentru construcţii, depăşind Media UE de 11.4.

45 World Bank. Doing Business in the EU 2017 – Bulgaria, Hungary, Romania. Comparing Business Regulation for Domestic
Firms in 22 Cities in Bulgaria, Hungary and Romania with 187 Other Economies.

109
 Imaginea 53. Paşii pentru obţinerea unei autorizaţii de construire în România (conform WB Sub-National
Doing Business Report 2017) 

Imaginea 54. Timpul de obţinere a autorizaţiei de construire în România

în comparaţie cu Bulgaria şi Ungaria 

5.4.3. Susţinerea sectoarelor cu valoare ridicată

5.4.3.1. Studiu de caz: Oradea
Pentru a-șisusţine creşterea, municipiul Oradea se concentrează pe
atragerea investiţiilor performante. Ultimii investitori anunţaţi în
Parcul Industrial se concentrează pe tehnologia inovativă, de ultimă
generaţie: producţia de roboți (Braintronix), precum şi baterii/
acumulatoare necesare în industria de automobile şi aeronautică
(ATNOM). Pentru a dezvolta în continuare aceste sectoare foarte
valoroase, Administraţia Locală se angajează să continue investiţiile în calitatea vieţii urbane şi are o
strategie pentru atragerea şi instruirea specialiştilor IT în oraş, prin intermediul pachetelor de facilităţi
şi stimulente, parte a programului “Make IT in Oradea”, care va fi lansat la finalul lui 2020.
Make IT in Oradea este o iniţiativă comună cu Primăria oraşului Oradea şi comunitatea tehnică locală
pentru sprijinirea dezvoltării unui ecosistem IT competitiv. Programul acordă facilităţi fiscale
(reducerea impozitului pe clădiri) pentru locurile în care operează companiile IT şi sprijină dezvoltarea
start-up-urile locale, antreprenorii şi SMEs în domeniul IT. Programul de incubare a start-up-urilor va
avea un buget anual de 300,000 euro, acordat de Primăria oraşului.
Programul va include ideea de jams, hackathons şi bootcamps, după care start-up-urile “câştigătoare”
vor fi selectate şi vor intra în etapa de incubare a programului, timp de şase luni. Pot participa şi
companiile care pivotează spre alt produs. “Ne dorim să dăm câteva direcţii în sectoare şi industrii,
dar nu ne vom limita la acestea. Ne vom adapta conform ideilor şi pasiunii solicitanţilor. Încă nu sunt
finalizate dar sectoarele vizate dar vor include cel mai probabil cele din securitatea digitală, IoT, Smart
City, industria automobilistică şi, în special, smart cars,” a declarat David Achim, Director al Oradea
Tech Hub.

110
Unul dintre obiectivele cheie ale proiectului este de a încuraja tinerii să rămână sau să revină în Oradea
şi să-i conecteze la oportunităţile locale. Programul mai oferă un pachet pentru sprijinirea elevilor de
licee sau colegii, punând bazele unei noi generaţii de specialişti IT. Măsurile de sprijin includ
şcolarizarea, precum şi masa şi cazarea pentru elevii din localităţile din împrejurimi .

5.4.4. Impunerea mărcilor locale

Efectele pozitive ale promovării şi impunere a unei mărci merg dincolo de domeniul turismului, în
atragerea persoanelor şi investiţiilor, precum şi dezvoltarea unor mărci comerciale puternice locale.
Alba-Iulia a construit o tradiţie istorică şi culturală şi a generat o creştere majoră în turism printr-o
iniţiativă propusă de public, fiind primul oraş din România care are un manual de identitate. Însă,
impunerea mărcilor locale nu este întotdeauna o sarcină realizată de administraţiile publice. În unele
cazuri, precum în Borsec, gloria unui fost foarte popular oraş balnear turistic este păstrată printr-o
marcă comercială.

Chiar şi cele mai multe atracţii vor mai rămâne nevizitate dacă oamenii nu au informaţii
despre ele. Dacă autorităţile locale stabilesc că au ceva valoros de vizitat, trebuie să
identifice şi căie creative pentru a promova acele atracții.46

5.4.4.1. Studiu de caz: Alba Iulia

Alba Iulia este promovată la nivel european ca exemplu de bune practici în domeniul brandului de
oraş.47 Manualul său de imagine a fost realizat în 2010, devenind primul oraş din România care are un
astfel de manual şi în 2017 oraşul a obţinut recunoaşterea oficială din partea Comisiei Europene (prin
Secretariatul URBACT) pentru proiectul de branding a oraşului.

Manualul de imagine al oraşului48 poziţionează Alba Iulia într-o manieră curajoasă, drept “cealaltă
capitală” şi drept oraşul cu cea mai mare citadelă din România. Imaginea este construită, de
asemenea, ca o reinterpretarea a valorilor de patriotism dintr-o perspectivă modernă. Datorită
investiţiilor masive în renovarea citadelei, strategia de dezvoltare a brandului de oraș plănuiește să
direcționeze jumătate din acțiunile propuse pe domeniul turismului.
O abordare digitală şi centrată pe design de atragere a vizitatorilor
Manualul de branding şi ghidul sunt completate de un website dedicat călătoriilor, o aplicaţie mobilă
în limba română şi limba engleză, un ghid turistic, campanii de promovare, o strategie digitală, repere
interactive, un magazin design concept, un muzeu cu experiențe interactive şi coduri publicitare QR
pentru 64 monumente49. Alte canale de comunicare oficiale includ paginile Facebook şi Twitter
destinate turiștilor, în limba engleză, un canal YouTube, un website dedicat oraşului Alba Iulia ca smart
city şi un blog dedicat de turism în limba română50. Operatorii economici locali au început, de
asemenea, să folosească identitatea vizuală a oraşului (producătorii de vinuri, producătorii de pâine).

46Cristea, Marius; Mare, Codruța; Moldovan, Ciprian; China, Andreea-Mirela; Farole, Thomas; Vințan, Adina; Park, Jane;
Garrett, Keith Patrick; Ionescu-Heroiu, Marcel. 2017. Magnet cities: migration and commuting in Romania (English).
Washington, D.C.: World Bank Group.
47 http://urbact.eu/city-branding-making-invisible-visible
48 https://www.apulum.ro/pdf/Alba%20Iulia%20Manual%20De%20Brand_2014.pdf
49 http://albaiuliaqr.ro/
50 www.viziteazaalbaiulia.ro

111
Abordare de marketing neconvenţională
Alba Iulia a folosit o abordare neconvenţională de a promova oraşul, inclusiv prin intermediul unei
invitaţii către Prinţul Charles, transmisă de către Primarul municipiului Alba Iulia. Iniţiativa a fost
apreciată de experţii în crearea brandului de oraș, dată fiind circularea acesteia în majoritatea
publicaţiilor internaţionale, fără a implica costuri ridicate pentru municipalitate. Colaborarea cu
bloggeri, precum şi incluziunea în reţele precum Europa Nostra (dedicată patrimoniului cultural) şi
TransRomanica, pot fi menționate printre alte iniţiative de promovare. In 2011, Alba Iulia a primit titlul
de Destinaţie Europeană de Excelenţă din partea Uniunii Europene, fapt care a contribuit semnificativ
la vizibilitatea orașului.

5.4.4.2. Studiu de caz: Borsec

Oraşul Borsec a devenit sinonim cu cea mai de preț resursă naturală pe care o posedă, apa minerală.
Conform strategiei de dezvoltare sustenabilă a oraşului 2015-2020, până la 95% din forţa de muncă
locală este angajată în îmbutelierea apei minerale, existând “ foarte puţine familii care nu au membri
implicaţi în acest proces”51.
Compania care deţine resursele naturale este Romaqua Group, una dintre cele mai valoroase
companii din România, cu aproximativ 2,000 angajaţi distribuiţi în cele şase fabrici, în Borsec, în
Bucureşti, Bușteni, Sebeș şi Stânceni. Apa minerală Borsec este, de asemenea, una dintre cele mai
puternici imagini din România, cu peste 200 de ani de recunoaştere internaţională.
Borsec este situat la o altitudine de 900 m, într-o zonă cu mai mult de 15 izvoare de apă minerală
naturală şi o varietate de atracţii naturale, înconjurată de trei munţi importanţi. Oraşul a fost declarat
stațiune balneară în 1953. În 2017, oraşul şi-a reobţinut statutul de staţiune de interes național, pe
care îl pierduse în 2001, când baza de tratament din oraş fusese închisă. Redobândirea statutul îi
permite să acceseze fonduri structurale pentru dezvoltarea turismului.
În ciuda unei infrastructuri balneare dezvoltate, sectorul turistic a scăzut considerabil după 1989, din
cauza privatizărilor lipsite de succes şi a inconsecvențelor din noua legislaţie. Doar 3% dintre IMM-uri
sunt active în sectorul turistic; bazele de tratament existente şi infrastructura turistică fiind extrem de
degradate52.
Într-un efort de revitalizare a turismului local, Borsec a beneficiat de un program de investiţii printr-
un proiect al Ministerului Dezvoltării Regionale şi turismului început în 2011. Acesta implica
redezvoltarea atracţiilor turistice, construcţia unei noi baze de tratament şi wellness (în derulare încă)
şi trei pârtii de schi. Au fost create de asemenea şi parteneriatele public-private, precum şi cele pentru
deschiderea Băii Ó-Sáros cu apă minerală încălzită.
Administrația locală consideră revitalizarea turismului drept direcția principală în vederea dezvoltării
economice. Investitorilor locali şi străini li se oferă oportunitatea de a achiziţiona teren intravilan
pentru dezvoltarea infrastructurii de turism, precum şi dreptul de a folosi surplusul din resursele de
apă minerale existente. Oportunităţile de investiţie disponibile în active publice sunt promovate de
asemenea pe pe platforma “Invest in Harghita”, administrată de Agenţia de Dezvoltare județeană
Harghita. Investitorii au opţiunea de a achiziţiona vile existente istorice şi terenurile aferente lor de la
proprietarii de proprietăţi private.

51 Strategie de dezvoltare sustenabilă din Borsec (2015-2020)

52 idem

112
5.5. Abilităţi şi inovaţie
5.5.1. Asigurarea disponibilităţii forţei de muncă calificată
Existența unui personal cu o calificare înaltă în domeniile de specializare căutate reprezintă un
element cheie pentru atragerea și menținerea investitorilor și necesită ca instituțiile de învățământ
să fie puternic ancorate în realitatea economică a comunității. Stabilirea parteneriatelor dintre
administraţia publică, instituţiile de învăţământ şi agenţii economici pentru dezvoltarea educației în
sistem dual s-a dovedit a fi foarte eficientă.
Şcoala vocaţională Germană Kronstadt din Brașov este prima astfel de iniţiativă din Romania şi singura
care funcţionează exclusiv în sistem dual, cu o personalitate juridică independentă faţă de cea a unui
colegiu tehnic. Alt exemplu de bune practici de învăţământ profesional organizat în cadrul colegiilor
tehnice tradiţionale includ Oradea, Cugir și Alba Iulia.

Sursa cheie a productivităţii companiei este reprezentată de oamenii săi. Sunt oamenii care
gândesc şi concep produsele şi serviciile, sunt oamenii care produc în cele din urmă aceste
produse şi servicii şi sunt oamenii care pun pe piaţă şi vând produsele şi serviciile. Astfel,
când o companie se decide unde să se localizeze sau când un antreprenor decide unde să-
şi înceapă afacerea, disponibilitatea forţei de muncă este unul dintre primele lucruri la care
ar trebui să se gândească.53

5.5.1.1. Studiu de caz: Brașov

Şcoala vocaţională Germană Kronstadt (SPGK) a fost înfiinţată în 2012, la iniţiativa unor agenţi
economici germani care au identificat o nevoie stringentă de personal tehnic calificat în zona Brașov.
Deşi la început a existat o reţinere majoră faţă de acest sistem de educaţie, modelul dual vocaţional
s-a dovedit a fi de mare succes în Brașov. Atenţia acordată pregătirii practice asigură o rată ridicată de
angajare pentru elevi chiar în companiile în care au învăţat.
În prezent, şcoala oferă următoarele calificări: operator pentru maşini unelte cu comandă numerică,
operator maşini unelte şi instalaţii industriale, tehnician matriţer, sudor şi confecționer articole din
piele şi înlocuitori. Prin continuarea drumului educaţional la clasele din sistemul seral, absolvenţii pot
deveni operatori sau tehnicieni, putând mai apoi să meargă la facultate. Liceul seral este frecventat
doar de absolvenţii SPGK, care trebuie să fie angajați pe parcursul acestei perioade.
Învăţământul profesional este unul dintre cele mai importante obiective ale Clubului Economic
German din Brașov. Ca urmare a succesului său, DWK desfăşoară un program de popularizare a
învăţământului dual în toată România.

53Cristea, Marius; Mare, Codruța; Moldovan, Ciprian; China, Andreea-Mirela; Farole, Thomas; Vințan, Adina; Park, Jane;
Garrett, Keith Patrick; Ionescu-Heroiu, Marcel. 2017. Magnet cities: migration and commuting in Romania (English).
Washington, D.C.: World Bank Group.

113
 Imaginea 55. Şcoala în sistem dual Kronstadt

Sursa: şcoala profesională Kronstadt

Cadrul legislativ pentru învăţământul dual

Una dintre deciziile legislative cu cel mai mare impact a fost adoptarea unei metodologii de organizare
şi funcţionare a învăţământului dual în 2017. O altă schimbare importantă a avut loc în 2014, când
printr-un Ordin de Ministru a fost aprobată începerea școlii profesionale din clasa a IX-a, în locul clasei
a X-a. În urma acestei modificări legislative, cererea în cadrul școlii Kronstadt a crescut la 5 elevi pe
loc, comparativ cu o cerere anterioară de 1,5 elevi pe loc pentru începerea clasei a X-a.

Cadrul administrativ
Dezvoltarea Şcolii vocaţionale Germane Kronstadt este un exemplu de colaborare de succes între
sectorul privat şi autorităţile publice: actuala clădire a şcolii a fost reabilitată de Primăria oraşului, iar
amenajările interioare, utilităţile atelierelor şi echipamentul sălii de sport au fost finanţate de către
întreprinderi (această metodă de colaborare este de asemenea motivată de faptul că multinaţionalele
îşi justifică cu greu costurile investiţiilor în imobiliare sau renovări pentru construcţii). În anii care
urmează, şcoala mai are în plan să construiască un internat cu peste 300 de locuri. Construcţia va fi
finanţată din bugetul local, în timp ce facilitățile, resursele şi proiectul în sine sunt finanţate de DWK.
"Cheia spre succes a fost, de fapt, parteneriatul dintre mediul economic, autorităţile publice locale,
Inspectoratul Școlar județean Brașov şi Ministerul Educaţiei." - Werner Braun, Președintele Clubului
Economic German din Brașov.
Colaborarea strânsă cu agenţii economici, pe de altă parte, asigură, de asemenea, un nivel ridicat de
profesionalism pentru promovarea ofertei şcolare şi a evenimentelor sale: „Avem o comisie de
marketing unde specialiştii din fiecare companie se întâlnesc o dată la două săptămâni pentru a plănui
activitățile." Acestea includ promovarea târgurilor educaţionale, sărbătorilor din timpul iernii şi verii,
dar şi masa, cazarea, echipamentul pentru ceremoniile de absolvire, etc.

114
Motivarea elevilor şi prevenirea abandonului şcolar
Şcoala aplică un sistem de motivare a elevilor în funcţie de rezultatele obținute – dacă obiectivul de
6.5 pentru rezultatele şcolare nu este atins, în cazul absenţelor sau acţiunilor disciplinare, nivelul
burselor şcolare poate fi temporar redus. Fondul alocat burselor complete școlare este realocat , ca
recompensă, studenţilor care au rezultate foarte bune. Mai există şi premii care sunt acordate la final
de an – pentru zero absenţe, de exemplu – alocate, de asemenea, din fondurile iniţiale ale burselor
şcolare. Propunerile pentru aceste premii şi alte moduri de a motiva elevii vin din de la companii şi
sunt induse în Regulamentul de Ordine Interioară al şcolii.
Munca cu consilierii psihologi ajută, de asemenea, la reducerea abandonului şcolar şi la creşterea ratei
de absolvire. Obiectivul comun este de a înţelege motivele pentru care elevii nu învaţă, au multe
absenţe sau au un comportament dificil, de a vedea care sunt probleme lor şi de a putea contura un
program comun.
În cadrul şcolii există o cantină, unde elevii mănâncă în timpul stagiului de practică, fiindu-le asigurat
transportul în mod gratuit. Aceste beneficii sunt esenţiale pentru prevenirea abandonului elevilor din
afara oraşului sau judeţului sau pentru cei care provin din familii defavorizate.

CASETA 4. Lecţiile învăţate şi soluţiile de sprijinire a învăţământului profesional dual

În primii ani de operare a SPGK, principalele lecţii învăţăte au fost:

1. Şcoala profesională trebuie să continue învăţământul gimnazial

Între 2012-2014, şcoala a funcţionat începând cu clasa a X-a, conform legislaţiei din acea
perioadă, însă s-a dovedit a fi foarte dificilă să convingi elevii de liceu să vină la o şcoală
profesională în clasa a X-a, în special părinţii/ tutorii legali ai acestora. Această soluţie a fost
rezolvată în urma unui Ordin de Ministru în anul 2014, care a introdus începerea şcolii
profesionale în clasa a IX-a.

2. Şcoala trebuie să standardizeze distribuţia burselor şcolare private. înainte de implementarea

unui catalog electronic şi a unui sistem de distribuţie automată a burselor şcolare private, fiecare
compania a decis deducerea sau lipsa deducerii burselor şcolare ale elevilor, fapt care a condus
la diferenţe majore între elevi.

3. Percepţia învăţămâtului în sistem dual este mai negativă în zonele urbane. A fost necesară o
creștere semnificativă a bugetului de marketing, dat fiind faptul că la început a existat o
reticenţă majoră cu privire la acest sistem de învățământ. Reprezentanții școlii au observat că,
în zonele rurale, tinerii au un grad mai mare de conștientizare asupra importanței unei meserii.

4. Companiile trebuie implicate în procesul de luare a deciziilor. Prezența unei delegații formate
din reprezentanţii companiilor este obligatorie, informațiile comunicate în timpul ședințelor
fiind transmise companiilor, pe baza unui protocol. Una dintre provocările întâlnite de către
management este reprezentată de implicarea tuturor companiilor în procesul de luare a
deciziilor, inclusiv a celor care au doar unul sau doi elevi în şcoală.

115
 5. Nevoia de internate pentru elevii din alte judeţe. Şcoala vocaţională Germană Kronstadt va
avea un internat cu peste 300 locuri, construit din bugetul local şi pregătit şi echipat de Clubul
Economic German din Brașov.

6. Adaptarea calendarului de certificare profesională. Legislaţia privind calendarul aferent

certificării elevilor nu este adaptată pentru şcolile care funcţionează în mod exclusiv în sistem
dual şi care au un număr mare de elevi care trebuie evaluaţi şi certificaţi, în comparaţie cu alte
şcoli, în aceeaşi perioadă de timp.

Multiplicarea modelului Kronstadt

Cu o rată de absorbţie în piaţa forţei de muncă de peste 98%, Şcoala vocaţională Germană Kronstadt
este un model de succes pentru învăţământul profesional dual din Romania. Este foarte important ca
acest model să fie preluat pe tot teritoriul României, pentru a crea oportunităţi în piața forței de
muncă pentru tinerii din Romania, dar şi ca parte a strategiei de a atrage investitori. Echipa de proiect
a oferit sprijin celorlalte oraşe care îşi doresc să dezvolte acelaşi program educaţional, fiind un
promotor al învăţământului profesional dual atât prin exemplul dat cât şi prin bogăţia experienței şi
expertizei pe care o are.
Alte oraşe care au implementat modele similare de şcoli vocaţionale duale includ Sibiu, Cluj-Napoca,
Timișoara, Oradea, Alba-Iulia, Slatina, Caracal şi Balș.

5.5.1.2. Studiu de caz: Oradea

Şcoala profesională Eurobusiness din Oradea a fost iniţiată de compania de management a Parcului
Industrial Eurobusiness, în parteneriat cu Primăria oraşului Oradea, Inspectoratul Școlar Județean
Bihor, colegii tehnice din oraş şi companii private. Avantajele pe care elevii le pot obține prin înscrierea
în sistemul educațional dual sunt bursele şcolare lunare de 400 RON (200 RON oferiți de Ministerul
Educaţiei şi 200 RON oferiți de companiile partenere), precum şi transportul, cazarea şi mesele
acordate de Primăria Municipiului Oradea, o diplomă recunoscută internaţional şi un loc de muncă
garantat la finalul celor trei ani şcoală. În prezent, şcoala vocaţională oferă 200 locuri.

In 2019, municipalitatea a finalizat reabilitarea unui internat cu 100 de locuri pentru elevii din sistemul
şcolar dual. Celor care locuiesc în afara Oradiei le este oferită cazare gratuită. Sunt în vedere și planuri
de a construi blocuri de locuinţe pentru companiile care doresc să aducă muncitori de la distanțe mai
mari de 50 km, care nu pot face naveta.
5.5.1.3. Studiu de caz: Cugir

Ca urmare a înfiinţării Parcului Industrial Cugir, agenţii economici au colaborat strâns cu autorităţile
publice şi instituţiile de învăţământ în stabilirea şi derularea unui sistem de învăţământ dual în Cugir.
Daimler AG a fost principalul susținător al învățământului profesional şi este una dintre primele
companii din România care l-a organizat în baza modelului german.

Absolvenţii şcolilor au prioritate la angajarea de către companiile partenere, obţinând competenţe şi

certificări recunoscute atât în România cât şi în străinătate. Companiile partenere organizează stagii
de practică pentru elevii din şcolile profesionale şi le acoperă parţial bursa şcolară (RON 200 din partea
Guvernului şi RON 200 din partea agenţilor companiilor), care poate varia în funcţie de performanţa
şi prezenţa lor.

116
Pentru a atrage mai mulţi elevi, administraţia locală a investit în modernizarea infrastructura şcolii
(cantină, internat, facilităţi de atelier), oferind cazare gratuită, masă şi transport pentru toţi elevii.
Unul dintre principalele avantaje a fost că fostele licee profesionale aveau deja aceste facilităţi, care
au rămas vacante ca urmare a închiderii liceelor profesionale, necesitând reabilitări .

Parcul Industrial Cugir găzduieşte, de asemenea, un centru de instruire profesională în care

administraţia a organizat cursuri de pregătire pentru angajaţii companiilor rezidente. Administraţia a
achiziţionat echipamentul necesar pentru instruire pentru folosirea maşinilor cu comandă numerică,
inclusiv simulatoare, pentru ca agenţii economici să poată evita toate posibilele costuri care ar putea
surveni ca urmare a utilizării necorespunzătoare a acestor maşini, dar și pentru a beneficia de personal
bine instruit.

5.5.1.4. Studiu de caz: Alba Iulia

Conform administraţiei locale din Alba Iulia, companiile au devenit mult mai interesate cu privire la
disponibilitatea forţei de muncă şi a calificărilor existente, mai mult decât cu privire la infrastructura
fizică. După identificarea principalelor zone în care era necesară calificarea, municipiul a investit în
dezvoltarea învăţământului profesional furnizând clădirea, făcând aranjamentele necesare şi punând
la dispoziție reţeaua de utilităţi, şi operatorii economici din judeţ au contribuit cu sume de bani pentru
fiecare elev. De asemenea, în oraș a fost înființată o extensie a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca,
cu specializări în domeniul construcţiei de maşini şi mecanică; aceste specializări țin cont de faptul că
marii operatori economici din zonă activează în domeniul automobilistic (Daimler, Bosch).

5.5.1.5. Studiu de caz: Blaj

Blaj reprezintă un alt exemplu de colaborare de succes între administrația publica şi un investitor
privat pentru a asigura disponibilitatea unei forţe de muncă calificate şi dezvoltarea economică
sustenabilă prin învăţământul dual.
Începând cu 2013, grupul Bosch s-a implicat în instruirea profesională a tinerilor elevi de liceu care au
dorit să-şi construiască o carieră în industria automobilistică. În acelaşi an, uzina Bosch din Blaj a
devenit partener în învăţământul dual la nivel județean. Primul partener educaţional a fost Școala
Profesională Germană din Alba Iulia, urmată de Liceul Tehnologic "Alexandru Domșa" din Alba Iulia.
În următorul an (2014), cu implicarea Liceului Tehnologic "Timotei Cipariu" din Blaj, orizonturile
programului s-au extins. Azi, peste 100 elevi de la Liceul Tehnologic "Timotei Cipariu" participă la
programul şcolii profesionale, conform reprezentanţilor Bosch Romania.

Investirea în instruirea profesională reprezintă un element important în strategia companiei de

implicare în cadrul comunităţii locale. In 2020, investitorul a deschis o unitate de aproximativ 550 mp
destinată găzduirii cursurilor şcolare duale şi protocoalelor de practică, localizată în imediata
apropiere a perimetrului uzinei. Tinerii înscrişi în programul dual primesc anumite beneficii, precum
accesul la servicii medicale private, masă gratuită în cantina fabricii, transport şi echipament de
muncă, alimente, produse necesare angajării, precum şi oportunitatea de a-şi continua studiile.

5.5.1.6. Studiu de caz: Simeria

Conform reprezentanţilor Primăriei oraşului Simeria, Agenţia județeană pentru angajare a înregistrat
o tendință descrescătoare a numărului de şomeri în 2019, parţial datorită creării noilor locuri de
muncă, dar şi din cauza migraţiei forţei de muncă în oraşele mai mari din regiune şi străinătate. Pe de
altă parte, Administraţia Locală a mai identificat şi faptul că judeţul Hunedoara este zona unei forţe
de muncă latente; multe gospodării au doar un membru de familie angajat, din cauza închiderii multor
activităţi industriale în oraşele din împrejurimi şi orientarea către activităţile agricole după 1989.

117
Pentru a asigura disponibilitatea forţei de muncă calificate, administraţia de la nivel local şi județean,
în parteneriat cu Agenţia judeţeană de ocupare a forței de muncă din Hunedoara, au înfiinţat un
centru regional pentru instruirea profesională a adulţilor şi un centru de evaluare şi certificare a
aptitudinilor profesionale. Primăria oraşului Simeria are în plan dezvoltarea ulterioară şi centralizarea
acestor activităţi de instruire în cadrul Simeria Business Park, după preluarea administrării sale, în
2020. Specializarea în industriile tradiţionale ale oraşului, precum prelucrarea pietrei, va fi inclusă de
asemenea în programele de instruire dezvoltate în cadrul parcului de afaceri.

5.5.1.7. Studiu de caz: Caransebeș

Infrastructura educaţională din Caransebeș este bine dezvoltată, cu şase şcoli tehnologice şi teoretice,
în domenii precum mecanica, prelucrarea lemnului şi industria forestieră, transport. Acestea oferă
premisele de bază pentru dezvoltarea învăţământului în sistem dual; totuşi, aceste iniţiative nu au fost
încă implementate, în mare parte pentru că aceste companii care investesc sunt interesate să angajeze
personal necalificat.
Administraţia locală subliniază că deşi creează locuri de muncă, companiile operează într-un sistem
lohn –care nu este interesat de angajarea forţei de muncă calificate, păstrând astfel salariile la un nivel
redus şi limitând veniturile locale. Comunităţile în care întreprinderile de acest fel reprezintă principalii
angajatori pot beneficia de anumite prevederi pentru implicarea acestora în dezvoltarea socială a
zonei, precum sprijinirea învăţământului dual şi alte acţiuni de responsabilitate corporativă.

5.5.1.8. Studiu de caz: Siret

In Siret (în regiunea de nord-est a României), parteneriatul dintre administraţia locală, colegiul tehnic
local şi universitatea din apropriere, din Suceava, asigură dezvoltarea forţei de muncă calificată care
poate fi uşor integrată în dezvoltarea pieţei de locuri de muncă a oraşului.

Colegiul tehnic “Lațcu Vodă” are o moştenire de peste 40 de ani în mecanica auto şi în prezent are
peste 1,350 elevi înscrişi în domeniile tehnic, teoretic şi profesional. Anual, un total de peste 220
absolvenţi obţin o formă de certificat de competenţe profesionale. Specializările tehnologice
principale oferite sunt tehnician transport, mecanic auto şi tehnician în industria textilă şi pielărie.
Există de asemenea multe legături facilitate de municipiu pentru promovarea ofertei educaţionale de
la Universitatea din Suceava (43 km) pentru studenţii care vor să-şi continue studiile.

Mai mult, oraşul Siret a implementat recent un sistem educaţional dual pentru a asigura forţa de
muncă calificată aliniată la nevoile pieţei locale. Proiectul şcolar dual este implementat în parteneriat
cu Colegiul tehnic "Lațcu Vodă" din Siret şi două companii private şi în prezent oferă specializare în
domeniul mecanicii, echipamentelor de maşini şi industriale. O dată cu înfiinţarea Parcului Industrial
Eastern European Border, Colegiul Tehnic “Lațcu Vodă” şi Primăria oraşului Siret doresc să extindă
sistemul de învăţământ dual în parteneriat cu companiile care operează în Parcul Industrial, conform
nevoilor lor de calificare.

Administraţia Locală a securizat, de asemenea, finanţarea UE prin Axa 10.2 (învăţământ vocaţional şi
educație tehnică) pentru construirea şi echiparea a trei ateliere (lăcătuş, maşini cu comandă
numerică, textile), trei laboratoare (design CAD, mecanică, textile) şi un amfiteatru. Alt proiect finanţat
de UE (Axa 13.1 – Îmbunătățirea calităţii vieţii populaţiei în oraşele mici şi medii din România) va fi
implementat pentru crearea unui centru de educaţie pentru învăţare continuă în Siret. Centrul va
avea săli de instruire, o cameră multifuncţională, precum şi infrastructura educaţională din domeniul

118
roboticii industriale. Partenerii instituţionali sunt Colegiul Tehnic “Lațcu Vodă” şi Universitatea “Ștefan
cel Mare” din Suceava.

În dezvoltarea proiectului de învăţământ dual, reprezentanţii oraşului Siret au vizita şcoala Kronstadt
din Brașov şi s-au întâlnit cu reprezentanţii Bosch Rexroth Romania, care au implementat, de
asemenea, un sistemul educaţional dual în Jucu (Judeţul Cluj), prin intermediul Camerei de Comerţ şi
Industrie Româno-Germană (AHK Romania).

5.5.2. Sprijinirea inovaţiei

Oraşele competitive au nevoie de companii competitive dar au nevoie şi ca ele să muncească împreună
şi să împartă resursele pentru asigurarea unei dezvoltări comune. O acţiune importantă care poate fi
luată de către administraţiile publice în această direcţie este crearea de grupuri, precum şi centre de
inovare şi transfer de tehnologie, permiţând astfel un parteneriat strâns între agenţii economici şi
instituţiile academice şi promovând competitivitatea .

Oricât de contraintuitiv ar părea, companiile private au nevoie de celelalte companii din

acelaşi sector pentru a fi eficiente. Există multe lucrări în care se explică pe larg, începând
cu descrierea districtelor industriale a lui Alfred Marshall din secolul XIX, în Anglia care
arată beneficiile colocaţiei. Existând alte companii similare împrejur se permite un flux
mai uşor de idei, un acces continuu la forţa de muncă calificată şi la o productivitate mai
ridicată prin competiţia locală.54

5.5.2.1. Studiu de caz: Cugir

Asocierea naţională a prelucrătorilor de metale

Competitivitatea este unul dintre pilonii principali ai strategiei Parcului Industrial Cugir. Administraţia
parcului a abordat acest obiectiv prin crearea de parteneriate cu instituţiile academice şi Consiliul
Județean Alba.

În efortul de a sprijini producătorii din industria de prelucrare a metalului, Parcul Industrial Cugir este
membrul fondator al Asociaţiei prelucrătorilor de metale din Transilvania, alcătuită din peste 40 IMM-
uri, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu şi Universitatea
“December 1 1918” din Alba Iulia, precum şi Primăriile oraşelor Alba Iulia şi Cugir, Consiliul județean
Alba şi Centrul Agenţiei de Dezvoltare Regională. Misiunea asociaţiei este de a sprijini dezvoltarea
sustenabilă la nivel regional şi naţional şi de a spori competitivitatea şi inovaţia prin un bazin comun
de resurse umane specializate, furnizori şi clienţi şi o infrastructură educaţională comună. Companiile
din domeniul prelucrării metalului sunt sprijinite pentru a-şi creşte capacitatea organizaţională şi
performanţă economică.

Centrul de inovaţie şi transfer de tehnologie

În următoarea perioadă de programare, Asociaţia de Dezvoltare Socio-economică Alba va aplica
pentru fonduri UE în vederea înființării unui Centru pentru inovaţie şi transfer de tehnologie, care
vizeazp creșterea competitivității companiilor pe piaţa europeană. Asociaţia de Dezvoltare Socio-

54Cristea, Marius; Mare, Codruța; Moldovan, Ciprian; China, Andreea-Mirela; Farole, Thomas; Vințan, Adina; Park, Jane;
Garrett, Keith Patrick; Ionescu-Heroiu, Marcel. 2017. Magnet cities: migration and commuting in Romania (English).
Washington, D.C.: World Bank Group.

119
economică Alba este compusă din Parcul Industrial Cugir şi Universităţile din Alba Iulia şi Timișoara, cu
sprijinul Consiliului Județean Alba ca unic acţionar. Proiectul este conceput ca o platformă virtuală, cu
participarea activă a sectorului privat în dezvoltarea şi capitalizarea cercetării şi inovării. Principalul
argument pentru această iniţiativă a fost volumul existent al subiectelor de cercetare a studenţilor de
la doctorat care au fost publicate ca parte a conferinţelor locale de inginerie. Scopul proiectului este
de a produce cinci patente pe an, pentru o perioadă de trei ani.

5.5.2.2. Studiu de caz:Cluj-Napoca

Parcul de Inovare din Cluj
Cele două centre de afaceri din Parcul de Inovare Cluj - CREIC (Centrul regional de excelenţă pentru
industrii creative) şi TEAM (Centrul pentru tehnologie, evoluţie, antreprenoriat şi microîntreprinderi)
au fost construite de municipiul Cluj-Napoca cu scopul de a îmbunătăţi valorile economice, academice
şi culturale ale oraşului. Proiectul vizează, de asemenea, conectarea start-up-urilor, industriilor
creative, a liber profesioniştilor şi a corporaţiilor pentru a crea o comunitate puternică sub forma unei
rețele şi a permite învăţarea. Pe lângă halele de producţie şi de parcelele de teren, parcul mai
găzduieşte un studio de film, zone de lucru în comun, facilități de bistro şi locuri pentru evenimente.
Companiile beneficiază de spaţii moderne de birouri şi servicii operaţionale complete – recepţie, pază
şi protecţie, reţele în bandă largă, IP voce şi date, sistem de aer condiţionat şi întreţinere clădiri.
Antreprenorii mai pot primi consultanţă specializată help-desk în toate zonele de afacere: juridic,
financiar, marketing şi vânzări, investiţii, management, precum şi promovarea pe portalul online al
parcului.
Unitatea a fost construită pe un teren cu suprafaţa totală de 180,151 mp. Compania sa de
administrare, SC Cluj Innovation Park SA, a fost înfiinţată în 2014 cu ajutorul Consiliului Județean Cluj-
Napoca ca unic acţionar şi a primit titlul oficial de Parc Industrial în 2017.
Începând cu 2015, Parcul de inovare din Cluj găzduieşte, de asemenea, un incubator de afaceri pentru
start-up-uri care vizează activităţile din industria creativă şi IT & C. Programul este destinat companiilor
nou înfiinţate sau a celor stabilite cu cel mult doi ani în urmă.

5.5.2.3. Studiu de caz:Siret

Parcul de ştiinţe şi tehnologie şi centrul de inovare

Proiectul de înfiinţare a Parcului de ştiinţe şi tehnologie din cadrul Parcului Industrial Eastern European
Border din Siret a fost transmis şi aprobat, iar contractul urmează să fie semnat. Principalii parteneri
sunt Siret UAT, Universitatea “Ștefan cel Mare” din Suceava, Consiliul Județean Suceava şi Compania
de Administrare a Parcului Industrial EEB Siret. Partenerii de sprijin includ Camera de Comerţ şi
Industrie Româno-Germană, Universitatea Chernivtsi şi Bosch Rexroth.

Principalele zone vizate sunt industria 4.0. şi destinaţiile smart (smart city şi smart tourism). Parcul va
avea o platformă pentru inovare în Industria 4.0, săli de întâlniri, precum şi birouri de consultanţă în
domeniile Industriei 4.0, destinaţii smart şi transfer de tehnologie, dezvoltarea afacerilor şi drepturi
de proprietate. Înfiinţarea unui centru de inovare în domeniul industriei 4.0., acolo unde forţa de
muncă poate fi instruită, este, de asemenea, luată în calcul.

Aceste facilităţi vor deveni avantaje majore pentru companiile care au procese de producţie
automatizate şi vor dori să vină în zonă, pentru că vor putea să își instruiască rapid forţa de muncă cu
ajutorul Universităţii din Suceava şi a centrelor de inovare locală.

120
6. CUM POT DEVENI ORAŞELE DIN ROMÂNIA MAI
ANTREPRENORIALE
Oraşele competitive sunt, prin definiţie, și oraşe antreprenoriale. Antreprenoriatul este totuşi un
subiect care este deseori abordat separat, pentru că administratorii publici doresc să încurajeze
iniţiativele private la nivel local. Pentru perioada de programare 2021-2027, vor fi disponibile sume
importante din fonduri UE pentru promovarea activităţilor antreprenoriale.

Este important să menţionăm încă de la început, că antreprenoriatul tinde să prospere în locurile cu o

bază economică puternică – de obicei locurile în care companii de mari dimensiuni şi/sau
multinaţionale sunt deja prezente. Antreprenoriatul de dragul antreprenoriatului este o alegere de
politică greşită, în special pentru o ţară precum România. Prima pre-condiţie pentru un mediu
antreprenorial dinamic este reprezentată de accesul direct, indirect sau indus la pieţele de desfacere
mari. Pentru o ţară precum SUA, piaţa internă serveşte bine acel scop. Pentru o ţară precum România,
accesul la pieţele de export este esenţial.

Şi, când vine vorba de exporturi, multinaţionalele au câteva avantaje. Unele dintre aceste avantaje
sunt bine cunoscute, altele mai puţin cunoscute. Vom descrie unele dintre acestea mai jos:

- Acces la capital pentru investiţii;

- Acces la noi tehnologii;
- Sector know-how;
- Personal calificat;
- o reţea logistică deja dezvoltată;
- reţea de clienţi globală stabilită; şi
- Acces la o reţea globală de experţi.

În termeni simpli, o companie multinaţională poate genera milioane în venituri imediat după
instalarea unui nou punct de lucru, în timp ce o firmă nouă are nevoie de ani pentru dezvoltarea unei
baze de clienţi, cunoştinţe relevante pentru creşterea companiei şi o reţea logistică.

Pe de altă parte, capitalul privat local tinde să fie mai puţin mobil şi conferă o probabilitate mai mare
de investire a profitului pe plan local, mai degrabă decât o transmitere a acestuia spre compania
mamă.

Tabelul de mai jos oferă o defalcare a companiilor pe baza mărimii acestora, pentru anii 2018 şi 2011.
Numărul de companii mari şi medii este relativ limitat, iar o pondere importantă (în jur de o treime
dintre companiile mari şi în jur de o pătrime dintre companiile medii) sunt în capitală. Este interesant
faptul că, din 2011 până în 2018, numărul companiilor mari a crescut într-o anumită măsură (o creștere
de aproximativ 8%), în timp ce numărul de companii medii a scăzut uşor şi numărul de IMM-uri a
rămas relativ stabil. Numărul de microîntreprinderi apare ca având o creștere însemnată, dar cifrele
pentru anul 2018 sunt denaturate pentru că includ şi companiile inactive (ex. cele fără angajaţi şi fără
venituri).

121
 Tabel 7. Număr firme după mărime, pentru 2018 şi 2011
Judeţe
Capitală Alte municipii oraşe TOTAL
capitale
2018
Firme mari (>=250) 523 872 170 189 1,754
Firme medii (>=50 şi <250) 2,073 4,461 870 1,014 8,418
IMM (>=10 şi < 50) 10,080 23,021 4,824 5,450 43,375
Microîntreprinderi (<10) 154,368 285,225 57,290 65,721 562,604
2011
Firme mari (>=250) 399 857 200 168 1,624
Firme medii (>=50 şi <250) 2,041 4,654 999 1,036 8,730
IMM (>=10 şi < 50) 9,882 23,740 4,911 5,063 43,596
Microîntreprinderi (<10) 84,249 166,322 35,025 33,980 319,576
2018-2011
Firme mari (>=250) 124 15 -30 21 130
Firme medii (>=50 şi <250) 32 -193 -129 -22 -312
IMM (>=10 şi< 50) 198 -719 -87 387 -221
Microîntreprinderi (<10) 70,119 118,903 22,265 31,741 243,028
Dacă ne uităm la localităţile care au avut o creștere a numărului de firme (şi excludem populaţia
microîntreprinderilor, pentru că numerele din 2018 sunt denaturate prin firmele inactive), putem
observa o performanţă majoră a centrelor universitare mari din România (Bucureşti, Cluj-Napoca, Iași)
şi a suburbiilor lor. Cluj-Napoca se evidențiază în mod special, cu cea mai puternică creştere a firmelor
medii şi cea mai mare creştere generală relativă (deşi reprezintă o şesime din populația Bucureştiului,
a generat jumătate din numărul firmelor noi).
Tabel 8. Localităţile cu cea mai mare creştere de firme între 2011 şi 2018
Localitate Judeţ Firme mari Firme medii IMM TOTAL
BUCURESTI BUCURESTI 124 32 198 354
CLUJ-NAPOCA CLUJ 18 50 124 192
SIBIU SIBIU 11 25 81 117
IASI IASI 9 38 65 112
POPESTI LEORDENI ILFOV -1 1 91 91
FLORESTI CLUJ 0 1 69 70
CHIAJNA ILFOV 4 6 58 68
SUCEAVA SUCEAVA -1 -1 62 60
BRAGADIRU ILFOV -1 2 51 52
VOLUNTARI ILFOV 2 22 28 52
Imaginea este destul de diferită dacă ne uităm la performanţa economică a acestor firme. Veniturile
firmelor din oraşele din România au crescut cu peste 31% între 2011 și 2018, cu aproximativ 69 de
miliarde de euro. O pondere semnificativă din această creştere (40%) a fost generată de companiile
mari – aproape aceeaşi pondere a fost generată de IMM-uri şi microîntreprinderi. Folosind aceste date
în conjuncție cu datele prezentate mai sus, este clar că un impuls semnificativ al economiilor locale
din România a fost dat de companiile deja prezente în plan local (i.e. companiile care şi-au extins
activităţile, vânzările şi veniturile). Implicaţiile pentru factorii de decizie sunt clare, indicând că, în
plus faţă de încurajarea start-up-urilor, o atenţie deosebită ar trebui acordată furnizării de sprijin
companiilor care funcționează pe plan local.

Tabel 9. Performanţa firmelor pe mărime, în 2018 şi 2011

Judeţe
Capitala Alte muncipii Oraşe TOTAL
capitală
2018

122
 Firme mari (>=250) € 28,089,685,257 € 40,345,568,949 € 8,026,034,717 € 17,579,758,596 € 94,041,047,519
Firme medii (>=50 şi <250) € 28,332,790,702 € 32,491,625,395 € 4,225,136,243 € 8,957,952,501 € 74,007,504,841
IMM (>=10 şi < 50) € 21,408,567,179 € 33,247,996,677 € 5,164,670,142 € 7,903,568,315 € 67,724,802,313
Microîntreprinderi (<10) € 16,854,781,693 € 27,083,260,277 € 3,660,077,328 € 5,409,242,322 € 53,007,361,621
2011
Firme mari (>=250) € 19,990,818,469 € 29,171,107,385 € 6,160,639,397 € 11,523,356,579 € 66,845,921,831
Firme medii (>=50 şi <250) € 23,734,731,771 € 25,850,025,487 € 3,378,160,576 € 7,714,144,693 € 60,677,062,527
IMM (>=10 şi < 50) € 17,672,368,955 € 24,912,620,675 € 4,022,212,492 € 5,220,259,200 € 51,827,461,322
Microîntreprinderi (<10) € 14,139,892,080 € 18,870,602,012 € 2,867,978,835 € 4,695,156,325 € 40,573,629,252
2018-2011
Firme mari (>=250) € 8,098,866,788 € 11,174,461,563 € 1,865,395,320 € 6,056,402,017 € 27,195,125,688
Firme medii (>=50 şi <250) € 4,598,058,930 € 6,641,599,908 € 846,975,668 € 1,243,807,808 € 13,330,442,314
IMM (>=10 şi < 50) € 3,736,198,224 € 8,335,376,002 € 1,142,457,650 € 2,683,309,115 € 15,897,340,991
Microîntreprinderi (<10) € 2,714,889,613 € 8,212,658,265 € 792,098,493 € 714,085,998 € 12,433,732,369

Tabelul de mai jos include oraşele cu cele mai mari creşteri de venituri ale companiilor între 2011 şi
2018. Imaginea, din nou, este una mixtă. Oraşele cu cele mai mari creşteri ale veniturilor în rândul
firmelor (Bucureşti, Timișoara, Craiova) sunt cele în care creşterea a fost în principal condusă de
companiile mari. Cluj-Napoca, Iași şi Oradea, au cele mai mari creşteri de venituri de firme printre
IMM-uri şi microîntreprinderi. Ploiești, Sibiu şi Sebeș au economii conduse în principal de companii
mari, în timp ce Brașov are un mediu economic local mai echilibrat.
Tabel 10. Localităţile cu cea mai mare creştere a veniturilor între 2011 şi 2018
Localitate Judeţ Firme mari Firme medii IMM Microîntreprinderi TOTAL
€ €
BUCURESTI BUCURESTI € 8,098,866,788 € 2,714,889,613 € 19,148,013,555
4,598,058,930 3,736,198,224
TIMISOARA TIMIS € 2,260,502,754 € 953,998,762 € 879,108,505 € 752,667,058 € 4,846,277,078
CRAIOVA DOLJ € 2,566,363,464 € 495,723,292 -€ 14,023,333 € 188,749,074 € 3,236,812,496
CLUJ-NAPOCA CLUJ € 691,418,177 € 528,933,097 € 802,787,471 € 1,033,810,118 € 3,056,948,863
PLOIESTI PRAHOVA € 1,119,736,109 € 571,917,588 € 358,279,761 € 547,503,330 € 2,597,436,788
SIBIU SIBIU € 1,074,179,968 € 208,430,606 € 717,996,141 € 268,888,033 € 2,269,494,748
IASI IASI € 373,239,199 € 490,551,316 € 684,455,365 € 533,137,292 € 2,081,383,172
BRASOV BRASOV € 637,996,827 € 371,426,673 € 369,522,176 € 377,562,305 € 1,756,507,982
SEBES ALBA € 1,447,009,454 € 115,582,357 € 35,930,604 -€ 34,067,568 € 1,564,454,847
ORADEA BIHOR € 330,517,309 € 407,698,285 € 294,335,123 € 528,789,478 € 1,561,340,195
Pe o metrică care contează cel mai mult pentru oficialii publici (numărul de locuri de muncă nou
create), vedem din nou o imagine mixtă. Pentru începători, o pondere disproporţionată de noi locuri
de muncă a fost creată de companii mari din Bucureşti. Microîntreprinderile au fost cea mai mari
creatori de noi locuri de muncă. IMM-urile au menţinut o bază de angajare relativ stabilă, în timp ce
firmele medii au pierdut în jur de 32,000 locuri de muncă. Este însăşi o dinamică care ar trebui să
încurajeze activităţile antreprenoriale.
Tabel 11. Performanţa firmelor pe numărul de angajaţi în 2018 şi 2011
Capitală
Capitala Alte municipii Oraşe TOTAL
Judeţ
2018
Firme mari (>=250) 384,709 573,401 103,902 131,852 1,193,864
Firme medii (>=50 şi <250) 213,256 458,775 86,412 102,406 860,849
IMM (>=10 şi < 50) 199,691 461,335 95,480 107,935 864,441
Microîntreprinderi (<10) 182,170 394,991 84,807 94,132 756,100
2011
Firme mari (>=250) 281,056 539,961 114,624 120,821 1,056,462
Firme medii (>=50 şi <250) 207,208 478,491 101,609 106,171 893,479

123
 IMM (>=10 şi < 50) 196,795 471,231 96,167 101,534 865,727
Microîntreprinderi (<10) 171,403 385,697 83,702 79,515 720,317
2018-2011
Firme mari (>=250) 103,653 33,440 -10,722 11,031 137,402
Firme medii (>=50 şi <250) 6,048 -19,716 -15,197 -3,765 -32,630
IMM (>=10 şi < 50) 2,896 -9,896 -687 6,401 -1,286
Microîntreprinderi (<10) 10,767 9,294 1,105 14,617 35,783
Dacă ne uităm la localităţile care au avut cel mai mare succes în crearea de noi locuri de muncă, vedem
din nou în top unele dintre cele mai dinamice centre universitare din România şi suburbiile lor. Cluj-
Napoca se evidenţiază din nou, cu cele mai multe locuri de muncă per capita din Romania, făcându-l
cel mai atractiv oraş din ţară – în acord cu constatările din raportul Oraşele magnet.
Tabel 12. Localităţile cu cea mai mare creştere de locuri de muncă între 2011 şi 2018
Localitate Judeţ Firme mari Firme medii IMM Microîntreprinderi
BUCURESTI BUCURESTI 103,653 6,048 2,896 10,767 123,364
CLUJ-NAPOCA CLUJ 21,900 5,015 3,702 5,023 35,640
TIMISOARA TIMIS 14,524 1,315 -296 -848 14,695
IASI IASI 3,057 4,655 2,207 1,568 11,487
SIBIU SIBIU 5,867 1,726 2,094 506 10,193
VOLUNTARI ILFOV 1,870 2,222 871 1,123 6,086
GHIMBAV BRASOV 5,388 356 159 137 6,040
CHIAJNA ILFOV 2,461 163 1,100 1,394 5,118
ORADEA BIHOR 192 2,039 638 1,889 4,758
CRISTIAN BRASOV 2,901 959 224 241 4,325

În cele din urmă, este important de văzut nivelul productivităţii pentru diferite tipuri de firme. În mod
surprinzător, diferenţa dintre firmele mari şi cele mici este destul de mică– ex. o microfirmă generează
cam acelaşi venit per angajat precum o firmă mare. Companiile mijlocii par a fi cele mai productive
firme din Romania, ceea ce este cumva îngrijorător, ţinând cont că numărul acestora a scăzut în ultimii
ani. IMM-urile au înregistrat cele mai mari câştiguri în productivitate în ultimii ani fapt care, din nou,
este un argument pentru încurajarea activităţii antreprenoriale.
Tabel 13. Productivitatea firmelor pe tipul firmei în 2018 şi 2011
Capitală de
Capitala Alte municipii Oraşe TOTAL
Judeţ
2018
Firme mari (>=250) € 73,015 € 70,362 € 77,246 € 133,329 € 78,770
Firme medii (>=50 şi <250) € 132,858 € 70,823 € 48,895 € 87,475 € 85,970
IMM (>=10 şi < 50) € 107,208 € 72,069 € 54,092 € 73,225 € 78,345
Microîntreprinderi (<10) € 92,522 € 68,567 € 43,158 € 57,464 € 70,106
2011
Firme mari (>=250) € 71,128 € 54,024 € 53,747 € 95,375 € 63,273
Firme medii (>=50 şi <250) € 114,545 € 54,024 € 33,247 € 72,658 € 67,911
IMM (>=10 şi < 50) € 89,801 € 52,867 € 41,825 € 51,414 € 59,866
Microîntreprinderi (<10) € 82,495 € 48,926 € 34,264 € 59,047 € 56,327
2018-2011
Firme mari (>=250) € 1,888 € 16,337 € 23,500 € 37,954 € 15,497
Firme medii (>=50 şi <250) € 18,313 € 16,799 € 15,649 € 14,817 € 18,059
IMM (>=10 şi < 50) € 17,408 € 19,202 € 12,266 € 21,811 € 18,479
Microîntreprinderi (<10) € 10,027 € 19,641 € 8,894 -€ 1,583 € 13,779

124
Observând câştigurile din productivitate în localităţile cu cele mai mari economii locale, putem
observa din nou o performanţă îmbunătățită a companiilor mari şi a localităţilor în care companiile
mari joacă un rol dominant.
Tabel 14. Câştigurile productivităţii între 2011 şi 2018 în cele mai mari economii locale
Micro-
Localitate Judeţ Firme mari Firme medii IMM TOTAL
întreprindere
NAVODARI CONSTANTA € 1,314,654 -€ 30,104 € 23,911 € 12,097 € 80,924
MIOVENI ARGES € 130,967 -€ 14,221 € 8,549 -€ 862,872 € 68,290
PLOIESTI PRAHOVA € 50,561 € 43,363 € 23,864 € 45,117 € 41,960
CRAIOVA DOLJ € 81,669 € 36,940 -€ 107 € 7,233 € 36,624
TIMISOARA TIMIS € 24,625 € 26,654 € 31,313 € 31,374 € 27,778
SIBIU SIBIU € 23,272 € 6,470 € 38,950 € 19,776 € 22,021
ARAD ARAD € 26,221 € 8,317 € 14,664 € 36,094 € 21,410
SLATINA OLT € 35,442 € 4,811 € 19,935 € 3,490 € 21,222
TARGU MURES MURES -€ 49,877 € 84,452 € 45,889 € 13,159 € 18,968
PITESTI ARGES € 2,713 € 28,843 € 16,733 € 34,719 € 18,913
BRASOV BRASOV € 17,055 € 15,237 € 18,332 € 16,435 € 16,782
ORADEA BIHOR € 19,887 € 14,828 € 11,186 € 21,025 € 16,471
IASI IASI € 8,426 € 11,228 € 21,986 € 21,479 € 15,391
GALATI GALATI € 14,480 € 5,884 € 22,737 € 6,871 € 12,251
CONSTANTA CONSTANTA € 1,846 € 32,387 € 2,508 € 6,721 € 11,586
BACAU BACAU € 3,115 € 14,428 € 10,977 € 18,341 € 11,311
VOLUNTARI ILFOV -€ 47,589 € 86,025 € 18,049 -€ 22,312 € 10,400
BUCURESTI BUCURESTI € 1,888 € 18,313 € 17,408 € 10,027 € 8,438
CLUJ-NAPOCA CLUJ -€ 11,327 € 4,734 € 14,957 € 22,904 € 5,293
BUZAU BUZAU € 4,784 -€ 15,172 -€ 1,712 € 1,181 -€ 3,996

Principala lecţie pentru factorii de decizie este clară: localităţile cu cea mai puternică activitate
antreprenorială sunt cele care au cea mai mare prezență în rândul companiilor mari și mijlocii. Nu
există economii locale propulsate de IMM-uri. Chiar şi în orașul cu cel mai mare nivel de
antreprenoriat, Cluj-Napoca, unde IMM-urile şi microîntreprinderile sunt destul de puternice, a fost
observat că cele mai multe din noile locuri de muncă create de companiile mari între 2011 şi 2018.
În linii mari, oraşele cu universităţi puternice par a a avea un nivel mai ridicat de antreprenoriat
decât celelalte oraşe, suburbiile celor mai dinamice oraşe din România părând a fi terenuri propice
pentru activitatea antreprenorială. Această observaţie este în special întemeiată, ţinând cont de
faptul că suburbiile şi zonele periurbane din Romania au un deficit semnificativ de infrastructură
publică. Fără îndoială, îmbunătăţirea infrastructurii publice în suburbii şi zonele periurbane din
Romania ar putea fi una dintre metodele cele mai directe de încurajare a iniţiativelor
antreprenoriale.
Antreprenoriatul este cea mai bună cale de a crea oportunităţi şi locuri de muncă. Este cea mai simplă
cale de a inventa noi industrii şi locuri de muncă. Antreprenoriatul este un motor inovativ, un
orchestrator al viitorului. Administrația publică îl poate încuraja prin aceste scheme de susținere cu
costuri scăzute, dar eficiente -:
- ”Cluburi de antreprenori” - pentru a crea o legătură puternică şi pentru a înţelege preocupările
antreprenorilor încă din fazele incipiente ale dezvoltării
- Scheme de stimulare a investiţiilor pentru potenţialii antreprenori
- Producătorii ecosistemului (”makers eco-system”) – crearea întreprinderilor prin utilizarea e-
Economy şi imprimare 3D.

125
7. CUM POT ORAŞELE DIN ROMÂNIA SĂ CULTIVE INOVAREA ŞI
SPECIALIZAREA INTELIGENTĂ?
Inovarea este un termen adesea circulat şi urmărit în cercurile politice, dar adesea greşit înţeles sau
explicat. Dat fiind faptul că teoria economică indică faptul că inovarea locală reprezintă cheia creşterii
economice pe termen lung55, factorii de decizie din toată lumea, inclusiv din Romania, caută să
stimuleze inovarea şi întreprinderile inovatoare. Foarte adesea, se oferă puţine detalii despre ce tip
de inovare este cerut.

În termeni economici, inovarea se referă la îmbunătăţirile aduse unui produs sau serviciu, sau la un
produs sau serviciu complet nou. Din această definiție se înțelege că inovarea este peste tot în jurul
nostru şi este prezentă în aproape toate procesele. Cei mai mulţi oameni inovează, cel puţin la limită,
de-a lungul întregii vieţi - deşi cu niveluri de impact diferite.
Inovarea poate fi înţeleasă ca ”ceva diferit care are impact”56. Acest lucru nu implică neapărat o
invenţie ci o nouă cale de a folosi o tehnologie existentă: inovarea este combinaţie.
Pentru a crea un impact, este esenţial să înţelegem că inovarea nu este conectată la evenimente unice:
depinde de ecosisteme de descoperiri (experiment), inginerie (forţă de muncă STEM), şi
transformare (industrii tradiţionale de actualizare folosind tehnologiile cu scop general – GPTs
precum IT&C sau biotehnologia, similare cu conceptul CE – tehnologii generice esenţiale).
Impactul unei inovaţii este ceea ce diferenţiază inovaţiile comune de cele cu caracter transformator.
Inovaţiile cu caracter transformator, în schimb, pot fi împărțite în două categorii generale: 1) inovaţii
cu impact asupra pieţei; 2) inovaţii disruptive57. Inovaţiile cu impact asupra pieţei sunt cele care se
termină fiind adoptate de piaţa de desfacere şi ajung integrate în produse şi/sau servicii de succes pe
piaţă. Romania a reuşit să genereze câteva inovaţii în ultimii ani. Noile modele Dacia sunt astfel de
inovaţii. Comercializată în jurul ideii de vehicul de 5,000 Euro şi vândută în conjuncţie cu programe de
reînnoire a vehiculelor uzate pe întreg teritoriul UE, Dacia a reuşit să devină marca de maşini cu cea
mai mare pondere de creştere pe piaţa din Europa în ultimii ani. Vânzările maşinilor Dacia au crescut
de la aprox. 28,000 de unităţi în 2005 şi o pondere pe piaţa din Europa de doar 0.18%, la peste 576,000
de unităţi în 2018, şi o pondere pe piaţă de 3.7%58. În iunie 2020, Dacia Sandero a fost a patra cea mai
populară maşină de pe piaţa europeană - dintr-un total de 347 modele59 existente.

Dacă vorbim de inovarea disruptivă (ex. inovaţii care creează sau redefinesc un întreg sector), România
prezintă o situație mai puțin favorabilă. La fel, de fapt, este cazul majorității ţărilor din Europa.
Raportul Băncii Mondiale Golden Growth a arătat că Europa se pecializează în sectoare cu o intensitate
medie a dezvoltării și cercetării (a se vedea tabelul de mai jos), concentrându-se mai mult pe
îmbunătăţiri marginale în sectoarele deja înfiinţate – precum cel al producției de automobile. În ultimii
ani, Europa nu a reuşit să concureze pe picior de egalitate cu SUA în generarea de inovaţie disruptivă,
SUA au fost cele care au ghidat tendințele economiei globale de la al Doilea Război Mondial încoace.

55Vezi, de exemplu: Romer, Paul. 1990. “Endogenous Technological Change”. Journal of Political Economy, Vol. 98, No. 5,
Part 2.
56 The Little Black Book of Innovation – Scott Anthony
57 Disruptiv, conform Thales Teixeira, o schimbare abruptă so sesizabilă a ponderilor de piaţă printre participanţii unei
industrii.
58 https://carsalesbase.com/europe-dacia/
59 Ibid.

126
 Tabel 15. Europa este specializată în sectoare cu intensitate medie a cercetării și dezvoltării, Statele Unite în
sectoare cu intensitate ridicată ( indicii (RTA) de avantaj tehnologic relativ pe sector, raport, 2007)
Europa Statele Unite
Aerospaţială şi apărare 1.5 1.13
Automobile şi piese 1.26 0.58
Biotehnologie 0.32 2.2
Produse chimice 1.31 0.64
Vehicule comerciale şi camioane 1.3 1.06
Hardware de calculatoare şi servicii 0.08 1.39
Componente şi echipamente electrice 1.56 0.18
Echipament electric şi echipamente electrice de birou 0.18 0.37
Telecomunicaţii fixe şi mobile 1.53 0.2
Alimente, băuturi şi ţigări 0.92 0.74
Produse industriale generale 0.61 1.49
Echipamente şi servicii de asistenţă medicală 0.7 1.86
Bunuri pentru gospodărie 0.84 1.6
Maşini industriale 1.84 0.24
Metale industriale 1 0.3
Internet 0 2.54
Petrol 1 0.85
Bunuri personale 1.44 0.69
Produse farmaceutice 1.27 1.16
Semiconductori 0.5 1.72
Software 0.51 2.05
Servicii suport 0.78 1.19
Echipament telecomunicaţii 1.38 1.09

Sursa: Banca Mondială. 2012. Golden Growth: Restoring the lustre of the European economic model.

Notă: Avantajele tehnologice relative sunt calculate ca pondere pe regiune din totalul sectorial R&D relativ la
ponderea pe regiune din totalul cercetării şi dezvoltării. O valoare în avantajul tehnologic relativ care este mai mare
de 1 înseamnă că regiunea este specializată din punct de vedere tehnologic în acest sector. Japonia şi restul lumii nu
se află în raport pentru că sunt prea puţine observaţii când se dezagreghează pe sectoare separate.

Sectoarele de creştere în baza inovaţiei sunt evidenţiate îngroşat şi înclinat.

Motivele pentru care SUA sunt liderul mondial în domeniul tehnologiei sunt concomitent simple şi
extrem de complexe. De exemplu, SUA au ieşit din Al Doilea Război Mondial cu o bază economică
intactă şi îmbunătăţită (Guvernul SUA a investit masiv în capacitatea de producţie, în special punând
accent pe maşinile de război şi armament), şi cu o piaţă internă care a eclipsat toate celelalte pieţe
naţionale. Această piaţă mare internă internă de mari dimensiuni, este, de asemenea, un avantaj
pentru inovatori, dat fiind faptul că poate fi tradusă printr-o piaţă de mari dimensiuni care adoptă
timpuriu inovaţiile. Este recunoscut faptul că puţine inovaţii ajung la forma perfectă din primele
încercări. De obicei, fiecare inovaţie trebuie finisată conform cu răspunsul pe care-l primește din piață
. Cu cât mai multe persoane încearcă să interacționează cu o versiune timpurie a produsului, cu atât
există şanse mai mari pentru a fi îmbunătăţit pentru a se potrivi cu gusturile/ nevoile publicului
general.
Deşi UE este o piaţă similară ca mărime cu piaţa SUA, barierele de limbă şi de birocraţie fac mai dificilă
testarea şi adoptarea inovaţiilor dincolo de limitele naţionale. De exemplu, când Apple a dezvoltat
iPod, au început să-l promoveze agresiv şi să-l vândă cu reduceri mari studenţilor din campusurile
colegiilor din întreaga Americă. Ştiau că acei studenţi erau viitoarea clasă de mijloc, iar dacă aceștia
deveneau utilizatori ai tehnologiei Apple în timpul studiilor universitare, era mai mult decât probabil

127
că vor rămâne cu aceeaşi pasiune în perioada adultă– şi vor transmite deprinderea și copiilor lor , de
asemenea. Este, până la acest moment, relativ dificil ca o inovaţie similară dezvoltată în Espoo
(Finlanda) să fie pusă pe piaţa din campusurile din toată Europa– din cauza barierelor de limbaj,
diferitelor sisteme birocratice şi diferitelor reguli de patentare.
Mai mult, inovaţiile disruptive generate de ţările din UE au potenţialul de a submina proiectele UE. A
se lua în calcul, de exemplu, ce s-ar fi întâmplat dacă o inovaţie precum iPhone ar fi fost generată de
o companie din Spania, eliminând, în timpul procesului, cota de piaţă a unor companii cu vechime din
industria telefoniei mobile, precum Nokia sau Ericsson. Finlanda încă nu a reușit să își revină din şocul
iPhone, ţinând cont de faptul că Nokia genera în jur de 7% din PIB-ul ţării. În 2007, când iPhone a fost
introdus pe piață, Finlanda avea exporturi de aproximativ 92 miliarde de dolari americani, în principal
în sectorul tehnologic. În 2018, exporturile au totalizat doar circa 77 miliarde de dolari americani,
accentul fiind pus pe produsele din lemn şi produse din fier şi oţel.
Astfel, şansele ca Romania să genereze o inovaţie disruptivă în viitorul apropiat sunt reduse, deşi acest
lucru nu înseamnă că astfel de inovaţii nu pot fi realizate. Este esenţial, totuşi, să se cunoască
domeniile în care Romania poate aduce o contribuţie semnificativă. În baza dinamicii economice
actuale, România este cel mai probabil inovatoare în sectoare care definesc economia UE şi sectoare
în care s-a dezvoltat un avantaj competitiv în ultimii ani. Aceste sectoare includ:
- SECTORUL DE TRANSPORT, cu accent pe INDUSTRIA AUTOMOTIVE;
- SECTORUL DE ECHIPAMENTE ELECTRICE şi ELECTRONICE;
- SECTORUL DE PRODUSE CHIMICE, cu accent pe PRODUSE FARMACEUTICE; şi
- IT&C

Conform unui raport al Băncii Mondiale60, 7.1% dintre companiile româneşti întrebate (mici, mijlocii
şi mari)- în jur de 58- investesc în activităţi de cercetare şi dezvoltare, cel mai mare procent fiind
înregistrat de companiile mari.
Imaginea 56. Procentul firmelor care desfăşoară activităţi de inovare

80
71,5 70,7
70 65,9

60

50
41,8
40
28,1
30 24,7 24,3
18,8
20 15,9

10

0
Firms that introduced a new Firms whose new product/service is Firms that introduced a process
product/service also new to the main market innovation

Small Medium Large

Sursa: anchete antreprenoriale - Romania 2019 – profil de ţară, Banca Mondială

60 “Enterprise Surveys - Romania 2019 – Country Profile”, World Bank 2019

128
129
În Romania, cu excepţia centrelor urbane care beneficiază de prezenţa universităţilor sau instituţiilor
de cercetare (actori care realizează în special cercetare de bază) şi au reuşit să atragă cele mai bune
talente, oraşele ar trebui să se concentreze pe transformarea industrială sau pe actualizarea
următoarelor cadre strategice prezentate mai jos.
Imaginea 57. Trei orizonturi de inovaţie
Sursa: “Maparea inovaţiei – o schemă de joc pentru navigarea unei ere disruptive”, Greg Satell

Piețe noi
10% Orizontul 3

Pieţe Cercetare de bază

Piaţa existentă
20% Orizontul 2

nedeservită
Inovație disruptivă
Orizontul 1
Piaţa existentă
deservită
70%
Susținerea inovației

Capacităţi Capacităţi Noi capacităţi

existente deja existente ne
implementate implementate

Capacităţi
Abordarea bazată pe cele trei orizonturi oferă un cadru simplu şi un limbaj simplu pentru a discuta
nivelurile de inovaţie şi suma de ”investiţii” necesară dezvoltării capacităţilor şi abordării pieţelor.
Administrația publică ar trebui să sprijine companiile pentru a demara şi a susţine inovaţia, în baza
capacităţilor existente care sunt deja implementate, în cadrul pieței deservită în prezent. În cele mai
multe cazuri, inovaţia înseamnă produse noi şi îmbunătăţite pentru aceeaşi piaţă, precum şi procese
noi şi îmbunătăţite folosind capacităţile existente. Pe termen mediu, oraşele ar trebui să abordeze
inovaţia în aceast fel – în realitate, oraşele trebuie să vizeze transformarea sau să se concentreze pe
actualizarea a ceea ce au deja. Centrele urbane precum Bucureşti, Cluj-Napoca, Iași sau Timișoara, ar
putea să se gândească pe termen lung prin încurajarea cercetării de bază pentru a dezvolta noi
capacităţi şi de a intra pe noi pieţe.

Este România suficient de inovatoare?

România este un inovator modest, conform Tabloul de bord european privind inovarea regională61. La
o analiză mai detaliată, se observă că valorile cele mai scăzute ale indicatorilor care alcătuiesc acest
indice din regiunile din România, sunt următoarele:
1. Inovatori produse şi procese – numărul de IMM-uri care au introdus un produs nou sau un nou
proces pe una dintre pieţele lor. Inovaţia tehnologică aşa cum a fost măsurată prin
introducerea noilor produse şi procese este cheia inovării în activităţile de producţie.

61 https://ec.europa.eu/growth/sites/growth/files/ris2019.pdf

130
 Ponderea ridicată de inovatori tehnologici trebuie să reflecte nivelul ridicat de activităţi
inovatoare.
2. IMM-uri care inovează in-house – numărul de IMM-uri cu activităţi de inovare in-house.
Firmele inovatoare cu activităţi de inovare in-house au introdus un produs nou sau noi procese
fie in-house sau în combinaţie cu alte firme. Acest indicator se limitează la IMM-uri, pentru că
aproape toate firmele mari inovează.

Cele mai multe regiuni din România au probleme majore cu privire la inovarea produselor sau
proceselor, cu repercusiuni asupra dezvoltării şi lansării de noi produse, pentru companiile sau pieţele
în care operează, precum şi în termenii de inovare in-house. Indicatorii menţionaţi mai sus trebuie să
crească la nivel naţional. Intervenţiile care asigură creşterea celor doi indicatori la nivel de oraş trebuie
să fie susținute în mod prioritar.
Pe de altă parte, nu toată lumea poate să inoveze. Aşa cum se poate vedea mai jos, companiile sunt
cei mai importanţi participanţi. Dar, în practică, companiile care inovează sunt cele care, de cele mai
multe ori, deţin o importantă echipă STEAM (științe, tehnologie, inginerie, arte şi matematică). O
companie inovatoare ar trebui să aibă cel puţin un grup de ingineri care concep produsele pentru a fi
lansate pe piaţă; companiile care fac doar produse concepute de alţii, fie din ţară, fie din străinătate,
nu sunt considerate inovatoare. Astfel, intervenţiile ar trebui să vizeze în special companiile cu
potenţial inovator.
Dar ce fac liderii în inovaţie pentru a-şi creşte numărul inovatorilor de produse şi procese?
CASETA 5. Studiu de caz – inovaţie în Hedmark-Dalarna şi Ticino

Descriere caz: Inovaţie în Hedmark-Dalarna

Regiunea cu cel mai ridicat număr de IMM-uri care inovează produse şi procese se găsește în Novergia
(Hedmark og Oppland), la graniţa cu Suedia; este considerată o regiune rurală. Totuşi, este aproape de
capitala Oslo, o regiune aflată în creştere şi beneficiază de creștere a migraţiei pozitive interne (în special
imigranţi străini). Inovaţia este în domeniul industriilor rurale, concentrându-se pe inovaţiile incrementale
care reprezintă noutăți în rândul firmelor şi instituţiilor dintr-o zonă sau piaţă specifică, în contrast cu
inovaţiile radicale care reprezintă noutăți la nivel global. Inovaţia a fost stimulată prin colaborarea dintre
Hedmark şi districtul Dalarna din Suedia, care au creat economii de scară– resurse combinate pentru
eficienţa investiţiei, o piață a forței de muncă mai extinsă şi accesul la afaceri mai mari şi reţele de
cunoştinţe care să crească masa critică. Crearea de oportunităţi pentru colaborarea în inovaţie dintre aceste
două districte a fost un element cheie.
Descriere caz: Reţele de cercetare in Ticino
Ticino este poziționat pe locul doi în Tabloul de bord european privind inovarea regională din 2019 cu
privire la numărul de inovatorilor de produse sau procese. În cazul Ticino, sistemul de inovare şi structura
industrială interacţionează în mai multe domenii industriale (ex. materii prime chimice şi farmaceutice).
Caracterul inovator al regiunii Ticino are un grad ridicat de dependenţă față de conectarea internaţională
a antreprenorilor locali şi cercetătorilor . Folosind datele patentelor şi a sistemului de aplicaţii de patente
comune pentru a vedea domeniile de cooperare dintre alte regiuni și Ticino, s-a observat că Ticino menține
mai multe legături cu Londra sau cu Statele Unite. Numărul companiilor care au dezvoltat noi produse şi
servicii este astfel mai ridicat. Această caracteristică este extrem de importantă pentru ecosistemele de
inovare, în special pentru economiile locale caracterizate de o lipsă de capacităţi antreprenoriale şi de o
calitate slabă a capacităţii administrative. Construirea unor ”poduri” şi căi de comunicare de la economiile
locale spre lumea exterioară şi promovarea interacţiunilor dintre părțile implicate este obligatoriu.

Intervenţiile de inovare ar trebui să fie “despre locuri” sau “despre oameni”?

Capacitatea de concentrare a forțelor centrelor urbane reprezintă o condiţie esenţială pentru
atragerea talentului, a stimula comerţul şi a potenţial de creştere. Aglomerarea, în combinaţie cu

131
încurajarea oamenilor spre mobilitate permite populaţiei să locuiască în locuri pe care le consideră
prielnice, sporind totodată şi veniturile persoanelor, productivitatea, cunoştinţele şi creşterea. Astfel,
intervenţiile ar trebui să fie neutre din punct de vedere al spațiului, iar factorii (oamenii şi producţia)
trebuie încurajaţi să se mute în locurile în care înregistrează cel mai mare nivel al de productivității.
Profesorul Geoffrey West, un fizician renumit cu interese în dezvoltarea domeniului științific al
orașelor, consideră că cea mai interesantă parte a unui oraş sunt oamenii care locuiesc în el, pentru
că, însuși rolul unui oraș este de a facilita interacţiunea, de a aduce oamenii împreună, de a crea idei
noi, de a inova şi de a crea bunăstare.
Oraşele aduc oamenii împreună într-un mediu care subzistă de peste 2000 ani. Ideile bune izvorăsc
din fenomenul de furnizare a unui mediu prielnic pentru interacţiune– ceea ce reprezintă mecanismul
inerent al unui oraș. Oraşele reprezintă factorul integrant şi intersecţia dintre fizic, energie, resurse
(metabolismul oraşului) şi infrastructura sa şi schimbul de informaţii între oamenii care locuiesc în el
și creează inovaţie şi bunăstare. Prin aceste măsuri, oraşele ar trebui considerate dreptcei mai dinamici
stâlpi ai strategiilor de specializare inteligentă– putând atrage talente şi investiţii într-o manieră
îmbunătățită și putând să se profileze ca ecosisteme de afaceri și inovare printr-un proces de branding
și printr-o strategie de marketing adaptată. Oraşele reprezintă actori cheie RIS3, iar autorităţile locale
ar trebui să se erijeze în generatori de politici de inovare și industriale.
În cele ce urmează pot fi observate caracteristicile unui oraş inovativ, precum și modalitățile prin
careadministraţia publică ar putea stimula inovarea.
 Un oraş inovativ este dependent de propriul ecosistem (companii, instituţii de cercetare,
universităţi, asociaţii, start-up-uri, ONG-uri etc.).

Constatare: ecosistemele urbane de inovare sunt esențiale pentru un oraş inovativ. Aceste ecosisteme
sunt dependente de comunităţi, cu o dimensiune socială pronunţată. Densitatea populaţiei şi a
companiilor, precum şi efectele de aglomerare joacă un rol important, deoarece se pare că există o
corelaţie pozitivă între mărimea şi densitatea oraşului şi creşterea organică a ecosistemelor urbane de
inovare. Un articol MIT spune: ”Dublaţi populația oraşului şi productivitatea sa economică va ajunge
la 130%.” Densitatea urbană este unul dintre cei mai importanţi factori pentru dezvoltarea
companiilor nou-înfiinţate din domeniul high-tech şi pentru atragerea capitalului de risc.
Conform Brookings Institution, ecosistemele urbane de inovare evidențiază cinci caracteristici
principale de creştere şi sprijin care generează “coliziuni” (oameni, bunuri economice, infrastructura,
bunuri de reţea şi mediu favorizant) sau, altfel spus, energia ecosistemului. Coliziunile reprezintă
întâlnirile ocazionale cu oamenii care în mod normal nu s-ar întâlni. Conform acestei teorii, întâlnirile
generează noi idei şi perspective pentru inovare. Cu cât se „ciocnesc” mai multe persoane de oameni
cu idei diferite, cu atât mai creativi şi mai inovatori pot deveni. Astfel, potenţialul intrării în coliziune
stimulează inovaţia şi oportunităţile antreprenoriale. Caracteristicile unui ecosistem urban de inovare
sunt:
- Oamenii – diversitatea este extrem de importantă; caracteristicile oamenilor care cresc
potenţialul de inovare, cu privire la experienţă, la nivelul de educaţie şi la abilitatea oraşului
de a asigura servicii de educaţie şi instruire, inclusiv instruire în domeniul tehnice.
- Bunurile economice se referă la varietatea de industrii, afaceri sau sectoare, facilităţi de
cercetare în instituţii sau universităţi, maturitatea industriilor culturale și creative.
- Infrastructura – în special modul în care aceasta facilitează coliziuni aleatorii: infrastructura
de transport, parcuri şi locaţii pentru evenimente, festivaluri, restaurante62, teatre etc. Spaţiile
verzi reprezintă o metodă bună de a atrage talente şi de a încuraja coliziunile. Spațiile de
birouri reprezintă elemente necesare pentru firmele tech şi start-up-uri; ele contribuind la
realizarea coliziunilor etc.

62 Conform Richard Florida, in Berlin, scena tech a crescut datorită dive barurilor şi culturii coffee-shop.

132
 - Mediu favorizant (guvern şi politici) se referă la politicile publice promovate de guvern în
sprijinul inovaţiei (open data, platforme, provocări, competiţii etc.). Administraţiile publice
pot sprijini companiile să creeze platformele pentru a accesa ecosistemele de talent,
tehnologie şi informaţie, pentru a găsi soluții la costuri mai mici. Pentru a avea companii
inovative, autorităţile publice ar trebui să înţeleagă şi să creeze oportunităţi şi instrumente în
mod special în momentul când aceşti actori vor decide că este mai ieftin şi mai eficient să
externalizeze unele capacităţi.
- Bunuri de reţea – multiplică numărul de coliziuni în cadrul ecosistemului crescând numărul de
companii nou înfiinţate, de angajaţi în industriile high-tech prin evenimente tech, meet-ups,
programe de ”bootcamp”, spaţii colaborative, spaţii de lucru în comun, acceleratoare şi
incubatoare, business angels, capital de risc etc.

Pentru a creşte nivelul de inovare în cadrul oraşului, administraţia publică ar trebui să înţeleagă
importanţa ecosistemului prezentat mai sus. Intervenţiile trebuie să sprijine toate cele cinci elemente
necesare pentru a crea sustenabilitate, dar şi să ia în calcul vulnerabilităţile pe care le are România şi
zonele în care sunt necesare îmbunătățiri (un număr extrem de scăzut de inovatori de produse şi
procese).
Realități:
1. Companiile sunt cei mai importanţi participanţi din ecosistemul de inovare. Conform
conceptului de specializare inteligentă, un ecosistem inovativ trebuie să includă “monştrii
adormiţi” (nu sectoareinovatoare de mari dimensiuni), “spiriduşii entuziasmaţi” (clusterele) şi
“piticii flămânzi” (IMM-uri low-tech). Cele mai multe oraşe din România au “monştri adormiţi”
şi “pitici flămânzi”, dar le lipsesc “spiridușii entuziasmaţi”. În multe oraşe din România,
economia locală include un sector larg (alimente, produse chimice, mobilier etc.) cu o
capacitate slabă de inovare şi multe IMM-uri low-tech care sunt subcontractori pentru
sectorul auto; dar un număr semnificativ de IMM-uri sunt active în comerţ, ceea ce nu aduce
valoare adăugată economiei şi nu reprezintă un potenţial de inovare. Acest lucru înseamnă că
administratorii publici ar trebui să stimuleze crearea “spiriduşilor entuziasmaţi” şi ar trebui să
finanțeze “monştrii adormiţi” şi “piticii flămânzi”, care se află într-o nevoie stringentă de
schimbări structurale – actualizări/modernizări şi diversificări.
2. Bunurile de reţea care stimulează coliziuni, în special spaţiile de lucru în comun şi hub-urile
creative, sunt concentrate, în general, în cadrul centrelor urbane, precum: București, Cluj-
Napoca, Timișoara, Iași, Constanța, Brașov, Oradea, Sibiu, Galați (C.HUB). Există un număr
limitat de astfel de spaţii în oraşe precum Târgu Mureș, Piatra Neamț, Ploiești, Râmnicu
Vâlcea, Satu Mare, Bacău, Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe sau Roman. Cu excepția Alba-
Iulia, Arad, Pitești, Reșița, Bistrița, Târgoviște, Craiova, Galați, Târgu Jiu, Petroșani, Baia Mare,
Suceava, aproape toate centrele urbane cu universităţi au spaţii de lucru în comun care
menţin coliziunile dintre oameni şi stimulează ideile inovatoare.
3. Talentul tehnic şi creativ al oamenilor trebuie capitalizat prin diferite conexiuni cu
specialiştii din oraşele mai dezvoltate, fie din România sau din alte părţi ale lumii. Inginerii
IT&C din Cluj pot transmite cunoştinţele lor în oraşele în care aceste competenţe se găsesc
într-o mai mică măsură. De exemplu, un oraş specializat în industria low-tech poate fi
actualizat printr-o combinaţie cu resurse IT&C extra-locale care vor declanșa un proces de
învăţare pe plan local. Aplicaţiile IT&C care vor transforma sectorul low-tech pot veni din alte
oraşe. Mai multe detalii despre acest proces pot fi consultate mai jos.
4. Doar puţine oraşe din România organizează competiţii şi concursuri de rezolvare a
diferitelor probleme, angajând comunităţile pentru a participa la găsirea unor soluții. Un
exemplu recent este competiţia de design internaţional organizată de Consiliul Județean Cluj

133
 - Comprehensive Transplant Centre – care a oferit arhitecţilor din întreaga lume prilejul de a
își împărtăşi soluţiile cu privire la Centrul din cadrul Complexului spitalului universitar.

Descriere caz: Acţiuni de politici pentru Sprijinirea inovaţiei ecosistemului în New York
Oraşul New York a sprijinit propriul ecosistem de inovare cu acţiuni de politici strategice , precum: promovarea
spaţiilor colaborative cu conexiuni la incubatoare; Atragerea de capital de risc în firmele nou înfiinţate în New
York; găzduirea educaţiei STEM prin sprijinul şcolilor de inginerie în dezvotarea de programe la nivelul orașului,
în oferirea de instruire de bază a, pentru accesarea soluțiilor hardware în spaţiile publice. Organizarea de
competiţii şi concursuri pentru a angaja comunitatea în rezolvarea problemelor oraşului. Pe lângă New York, alte
oraşe – Amsterdam, Helsinki, Barcelona sau Londra – îşi stimulează ecosistemele inovatoare prin acţiuni similare.
Descriere caz: Cluj-Napoca – un ecosistem urban de inovare
Cluj-Napoca a fost primul oraş est european care s-a aflat între finaliștii pentru titlul de Capitală Europeană a
inovării în 2020. Oraşul, unul dintre cele mai vibrante din Europa de Est, centru academic, a fost considerat hub
inovativ pentru că a creat condiţiile pentru inovaţie experimentând noi concepte (laborator viu, iniţiativăde tip
”City Science” etc.), procese, unelte şi modele de guvernare ca bază pentru inovare; implicând cetăţenii în
procesul de inovare şi asigurând absorbţia ideilor lor (CIIC – Centrul de Inovare şi Imaginaţie Civică). A fost sporită
atractivitatea oraşului de a deveni un model pentru celelalte oraşe. Cetăţeniiau fost capacitați prin crearea unei
valori adăugate concrete și măsurabile prin implementarea practicilor inovative (platforme de bugetare). Cluj-
Napoca are talent, o economie locală diversă cu sectoare care aduc valoare şi industrii creative și culturale
mature, multe spaţii care încurajează întâlnirile (parcuri, restaurante, locaţii pentru evenimente, spaţii de
coworking, birouri) şi o scenă tech efervescentă cu programe de ”bootcamp”, incubatoare, acceleratoare, fonduri
de investiții. Administrația publică este conştientă de importanţa pilonilor întregului ecosistem şi încearcă să
dezvolte acţiuni de politici pentru sprijinul tuturor actorilor implicaţi, în special prin Unitatea de Inovaţie Urbană
care vizează mobilitatea urbană, viitorul muncii şi reziliența urbană.
Intervenţii:

Caracteristici ale Intervenții Exemple

unui ecosistem
urban de inovare
Talent & abilităţi Dezvoltarea programelor STEM în
colaborare cu centre/ universităţi/ şcoli
de instruire
Organizarea ”coding bootcamps” Municipiul Medellin din Columbia în
pentru a adresa lipsa abilităților parteneriat public - privat
solicitate de piaţa muncii (aceste
http://www.decodingbootcamps.org/reports
programe se pot adresa populaţiei cu
un nivel scăzut de instruire, oferindu-i
oportunitatea de a dobândi un set de
abilităţi de bază solicitate de
ecosistemul tech şi conducând astfel la
o absorbție a lor mai rapidă)
Dezvoltarea unui program de educaţie Municipiul Cluj-Napoca prin Unitatea de
antreprenorială cu un element de Inovaţie Urbană
incubaţie
https://diviziadeinovare.ro/the-
culturepreneurs-20-21-program-has-started/

134
 Mediu favorizant Organizarea competiţiilor şi https://www.smart-city-hub.com/
provocărilor prin realizarea unor
platforme de inovare63
Bunuri de reţea Dezvoltarea hub-urilor de inovaţie Factory, Berlin
https://factoryberlin.com/
Forum Virium, Helsinki
https://forumvirium.fi/en/
Crearea spaţiilor de coworking, WeWork, New York
proprietate publică, furizarea de https://www.wework.com
legături cu mentorii, cursuri de instruire
a aptitudinilor, acceleratoare sau
incubatoare
Crearea de fablab-uri (program din Fab Lab Barcelona
MIT)
https://fablabbcn.org/
Bunuri economice Înfiinţarea clusterelor industriale (dacă Exemple de oraşe din România: Cluj-Napoca,
există masă potenţială şi critică) Timișoara, Iași

Exemple: Dezvoltarea unui ecosistem inovativ în cadrul oraşului

Pas 1. Crearea de spaţii de colaborare (spaţii de coworking, fablab, incubator etc.) pentru a creşte ecosistemul
– spaţiul va conecta antreprenorii şi va genera evenimente de networking (întâlniri) pentru sprijinirea
comunităţii. Pot fi coordonate printr-un hub de inovaţie cu misiunea de a promova comunitatea şi membrii săi.
De obicei, un hub de inovaţie va coordona actorii ecosistemului.
Pas 2. Instruirea abilităţilor pentru tinerii antreprenori – autoritatea publică poate organiza diferite competiţii
crowdsourcing, cu bootcamps, permiţând însușirea rapidă a calificărilor necesare. Rezultatele competiţiei vor
rezulta în câteva proiecte de start-up (adică cel puţin un produs viabil, un business plan şi o prezentare).
Competițiile pot oferi conexiuni la o reţea de mentori internaţionali.
Pas 3. Transformarea industriilor tradiţionale pentru a genera noi produse şi procese – această activitate va
facilita legătura între start-up-urile din domeniul tech şi antreprenorii tradiţionali pentru crearea de proiecte
comune care integrează respectivele tehnologii în sistemele lor de producţie; pot dezvolta programe de schimb
cu experţii din cadrul altor ecosisteme inovative din întreaga lume (cercetătorii, antreprenorii, start-ups, scale-
ups în special din ţările cu un număr mare de inovaţii radicale şi disruptive etc.). În paralel, autoritatea publică
ar trebui să creeze spaţii care să încurajeze coliziunile- baruri, restaurante, spaţii verzi, parcuri etc.

 Un oraş inovativ ar trebuie să creeze o “economie locală de învăţare”.

Problema creării unei economii de învăţare rezidă în conceptul instituţiilor componente (e.g
corporaţii). Învăţarea are loc în cadrul organizaţiilor şi cunoştinţele rezidă în cadrul companiilor.
Conform Stiglitz şi Greenwald64, sectorul industrial reprezintă sursa inovării. Activitatea de inovaţie
are loc în firmele care sunt: mari, durabile, stabile, concentrate într-o zonă de densitate mare din
punct de vedere geografic. Sectorul industrial are un avantaj comparativ în învățare şi generează
externalizări de învăţare.

63Administraţiile publice por fi folosite ca platform de a porni ecosistemul local de inovaţie. Printr-o platform de inovaţie
deschisă, se pot implica comunităţile în rezolvarea provocărilor oraşului şi stimularea creării de noi start-upuri.
64 “Creating a learning society” (2014), Joseph Stiglitz and Bruce Greenwald

135
 1. Autorităţile publice trebuie să ştie că inovaţia este adesea generată de întreprinderile mari,
industriale.

Constatare: Oraşele cu companii mari active în sectorul industrial trebuie să conştientizeze că aceste
companii reprezintă surse de inovaţie. Companiile mari pot internaliza mai mult din externalitățile
care au fost generate prin învăţare; inovarea reprezintă un risc, existând posibilitatea în cazul
companiilor mari de a manifesta o aversiune mai mică la risc. În general, companiile mari au resursele
pentru finanţarea inovaţiei. 65
Companiile multinaționale mari, sunt mai predispuse, în mod realist, să genereze inovație comparativ
cu companiile mici (urmând modelul Dacia), iar factorii de decizie ar putea să facă un obicei din
încurajarea companiilor care investeasc în economia României de a dezvolta departamente de
cercetare şi inovare în Romania. Cu cât sunt mai multe astfel de departamente R&D prezente în ţară,
cu atât există mai multe şanse de a genera spin-offs inovative şi inovaţii de către companiile locale.
Realități: ţinând cont de această constatare, cele mai inovative oraşe (cu cel mai mare număr de
companii în sectorul industrial care ar putea genera viitoare inovaţii) sunt Bucureşti (60 companii
mari), Timișoara (27 companii mari), Cluj-Napoca (25 companii mari), Sibiu (23 companii mari), Arad
(21 companii mari), Iași (18 companii mari) şi Oradea (18 companii mari). Aceste companii au ales în
mod strategic să se localizeze în oraşele cu centre universitare care generează talent.
Intervenţii:

Caracteristici ale unui ecosistem Intervenții Exemple

urban de inovare
Bunuri economice Dezvoltarea programelor pe
perioadă scurtă între start-
ups/scale-ups şi companii mari
pentru crearea de noi produse
Bunuri de reţea Crearea Laboratoarelor de Inovare MxD (Manufacturing x Digital)
în Producție care vizează
https://www.mxdusa.org/about/
promovarea învăţării inter-firme şi
- parte a iniţiativei
legăturii între dezvoltatorii de
Manufacturing USA,
tehnologii (ingineri şi alţi angajaţi
reprezentând 14 instituţii public-
STEM) şi potenţiali utilizatori.
private 66
Reţele de colaborare cu
universităţile din străinătate

65Schaeffler Romania, cu mai mult de 5,000 angajati în Brașov, a inaugurat în 2019, un Centru de testare R&D facility –
Schaeffler cu 10 celule de testare care furnizeaza toată infrastructura necesară desfășurării activității, precum şi 25 standuri
de probă pentru testarea componentelor de motor.
Marquardt Sibiu, cu mai mult de 2,800 angajaţi, a decis extinderea Centrului R&D, lucrând în prezent la DemoCar – maşina
viitorului, un produs inovativ echipat cu tehnologiile produse de companie (Human – Machine Interface tools).
66
Aşa cum a fost anterior declarat, inovaţia nu este un evemiment izolat. Pentru a avea impact, trebuie gândită o strategie
naţională. De exemplu, fostul preşedinte american Obama a dezvoltat un parteneriat de producţie avansată (”Advanced
Manufacturing Partnership”) pentru stabilirea unei reţele de instituţii care acţionează ca huburi pentru inovaţie în domenii
precum imprimarea 3D şi produse fotonice integrate. Programul intenționa să primească fonduri pentru înfiinţarea iniţială
pe o perioadă de 5-7 ani, dar obiectivul a fost depășit cu 50%. Firmele au investit sume suplimentare pentru a construi
facilităţi lângă huburi pentru a-și integra mai bine operaţiunile cu cele ale huburilor. Acest program a fost desfăşurat pentru
ca integrarea oamenilor de ştiinţă în procesul de producţie a fost important, la fel precum integrarea producătorilor în
procesul de descoperire, când America a pierdut 5 milioane locuri de muncă în producţie în 2000.

136
 2. Autorităţile publice trebuie să ştie că inovaţia apare în condiţii de stabilitate şi continuitate.

Constatare: Acumularea cunoştinţelor în baza căreia productivitatea creşte depinde de o organizaţie

stabilă care va disemina aceste cunoştinţe. E foarte posibil ca stabilitatea şi continuitatea să fie
prezente în organizaţiile care au resursele de a furniza capacitatea relevantă, faţă de organizaţiile mici,
dispersate. De aceea îmbunătăţirea productivităţii are şanse mai mari să apară din companii mari.
Realități: Companiile, chiar şi cele străine, care sunt stabile şi interesate de continuitate, vor avea un
nivel de productivitate mai mare. Investiţiile străine directe sporesc învăţarea şi unele dintre aceste
companii au prins rădăcini în economia locală, devenind astfel extrem de conectate la comunitatea
locală. De exemplu, Bosch şi-a început activitatea de producere a echipamentelor electrice şi
electronice pentru vehicule motorizate în 1994. În prezent, productivitatea sa este de aproape
224,000 dolari americani/angajat/an, mult mai mare decât cea a Continental (care şi-a început
activitatea în 2000 şi produce 147,000 dolari americani/angajat/an.
Conform raportului Băncii Mondiale citat mai sus, efectul mediului de afaceri asupra performanţei
firmei poate depinde de experienţa şi longevitatea firmei. Firmele mai vechi vs. Firmele mai recent
înființate pot să difere în abilitatea lor de a se descurca cu succes în mediul de afaceri. Dacă mediul de
afaceri al unui oraș este sprijinit şi competitiv, resursele sunt direcționate spre cele mai productive
utilizări, iar firmele investesc pentru a continua creșterea productivității.

Intervenţii:

Caracteristici ale unui ecosistem Intervenții

urban de inovare
Mediu favorizant Baza de date comună între sectorul privat şi administrația publică
Platforma de comunicare şi colaborare pentru mediul de afaceri şi
reţelele de partajare de date, documente şi sporirea managementului de
cunoştinţe

3. Autorităţile publice trebuie să ştie că inovația înseamnă acumularea capitalului uman care
duce la nivele de productivitate mai mari.

Constatare: Există o posibilitate mai mare ca oportunităţile pentru acumularea capitalului uman să fie
mai mari în cadrul companiilor industriale mari, complexe, durabile, stabile cu o gamă largă de
activităţi independente. Firmele stabile, cu activitate de lungă durată, au mai multe stimulente pentru
promovarea creşterii capitalului uman care poate duce la o mai bună productivitate a firmei.
Acumularea capitalului uman reprezintă un activ important pentru dezvoltarea inovaţiilor de care
depinde creşterea productivităţii, cât şi pentru diseminarea lor, dat fiind faptul că angajaţii beneficiază
de mobilitate atât în cadrul companiilor, cât şi între companii şi sectoare.
Cu privire la locurile de muncă care au o posibilitate mai mare de a genera inovaţii, calitatea sistemelor
educaţionale va juca un rol semnificativ şi va contribui la acumularea capitalului uman. Oraşele cu
universităţi puternice vor genera mai multe inovaţii, doar pentru că au un număr mai mare de experţi
care pot fi angajaţi în departamentele R&D. În acelaşi timp, locurile unde se găsesc entități puternice
de învăţământ profesional67 (bazate pe modelul german) vor avea, cel mai probabil, un randament

67 Hirschmann Romania, o companie din industria automobilelor, va extinde facilităţile de producţie în cadrul Parcului
Industrial Mureș şi va începe producerea de cabluri pentru şasiuri sau pentru sistemele de frânare, suspensie, ABS, EPS etc.
Cererea pentru componente de maşini electrice s-a triplat, astfel că compania trebuie să-și redimensioneze facilităţile de
producţie. În acelaşi timp, compania este implicată în îmbunătăţirea calității forţei de muncă; investeşte în sistemul de
învățământ dual în parteneriat cu Liceul Trehnologic Electromureș pentru o specializare în electromecanică.

137
mai mare decât oraşele care nu au universităţi sau au universități mai slab pregătire, și nu au
învățământ profesional.
Diaspora României, numărând aproximativ 5 milioane de persoane, ar putea să joace un rol
semnificativ în creşterea nivelului de inovație al economiei României: este conectată la pieţe globale,
idei, surse de finanţare şi influenceri. Această diaspora nu este folosită la ora actuală la adevăratul ei
potenţial în ceea ce privește antreprenoriatul. Diaspora poate oferi o rezervă importantă de talente
pentru ecosistemul antreprenorial, atât în forma antreprenorilor, cât şi a forţei de muncă talentate,
precum şi a investitorilor de tip ”business angels” sau investitorilor de pe piețele de capital.
România oferă o viză de afaceri, care este destinată străinilor care lucrează în România sau oamenilor
care au afaceri în țară. Această viză îmbunătățește contextul investitorilor şi acţionarilor străini,
facilitând astfel dezvoltarea de parteneriate și astfel şi co-partenerilor străini în companiile nou
înfiinţate în Romania.
Potrivit lui Richard Florida68, motorul inpvației și al creșterii economice este reprezentat de capacitatea
orașelor de a concentra oameni talentați, oferindu-le prilejul de a-și împărtăși ideile și de a-și combina
eforturile.
Fapte: Un indicator important este reprezentat de forţa de muncă în industriile inovative & high-tech.
Aceste industrii sunt specializate în angajați STEM69 având, astfel, cele mai mari şanse de a inova,
indiferent de tipul inovării (produs, proces, marketing sau inovație organizaţională). Cel mai mare
procentaj de angajați care lucrează în industriile inovative şi high-tech este înregistrat în următoarele
oraşe: Talmaciu, Mioveni, Ghimbav, Sântana, Jimbolia, Blaj, Ineu, Victoria, Găești, Chișineu-Criș (cu
mai mult de 50% din forţa de muncă care lucrează în industriile high-tech). Din păcate, nu există
statistici oficiale cu privire la rezultatul general al inovaţiei din aceste industrii, dar în aceste oraşe
forţa de muncă este mult mai specializată şi mai conectată la noi tehnologii/ cunoştinţe.

68 “The New Urban Crisis”, Richard Florida, 2018

69 Continental Automotive din Timișoara are mai mult de 20,000 angajaţi, din care 1/3 sunt ingineri şi specialişti IT care
creează viitorul mobilităţii. Mii de angajaţi STEM contribuie la dezvoltarea mașinilor autonome, o ramură a industriei
automotive interconectată la noile tehnologii precum inteligenţa articială sau Big Data. Echipa Continental lucrează la
inovaţii precum robo-taxi sau alte soluţii digitale smart city – tehnologii referitoare la fluxul de trafic, optimizarea
transportului public, dezvoltarea soluţiilor ecologice şi ambientale.

138
 Imaginea 58. Ponderea sau forța de muncă urbană în industriile inovatoare, in 2011 şi 2018

Sursa de informație: Institutul Naţional de Statistică

Intervenţii:

Caracteristici ale unui Intervenții

ecosistem urban de
inovare
Mediu favorizant Dezvoltarea platformelor pentru conectarea cu diaspora
Stabilirea unei vize de start-up pentru atragerea antreprenorilor străini şi sprijinirea
lor pentru a-şi deschide afaceri în Romania
Stabilirea unui program de promovare pentru atragerea talentului antreprenorial
străin şi al Diasporei

4. Autoritățile publice trebuie să ştie că inovaţia este dependentă de concentrare şi difuzarea

cunoştinţelor în cadrul companiilor.

Constatare: Difuzarea cunoştinţelor printre companiile industriale de mari dimensiuni, de densitate

mare, este mult mai rapidă decât difuzarea cunoștințelor în rândul companiilor dispersate.
Proximitatea geografică este încă importantă, iar rolul clusterelor în difuzarea cunoștințelor fiind
adesea evidenţiat.
Diseminarea cunoştinţelor este importantă pentru creşterea şi dinamica firmelor, putând fi mai uşor
identificate în oraşele în care mai mulţi oameni sunt conectaţi într-un spaţiu relativ mic unde
cunoştinţele se răspândesc mai repede. Accesibilitatea cunoştinţelor tehnologice este dependentă de
proximitatea geografică a companiilor inovative şi tech sau a instituţiilor de educație şi la nivelul
interacţiunilor dintre actorii cheie dintr-un ecosistem de inovare.

139
O industrie concentrată într-un spaţiu definit teritorial poate justifica efortul de a atrage firme şi
muncitori specializați. Acest scenariu ar fi valabil dacă industria încă se află în proces de maturizare şi
neavând un oraș câștigător clar al competiției pentru resursele mobile. Un exemplu poate fi producţia
de panouri solare sau de semiconductori, industrii în creştere care folosesc muncitori foarte calificaţi
şi produc mărfuri diferenţiate. Desigur, în viitor, aceste industrie vor începe să se dezvolte în unele
oraşe - dar încă nu se ştie unde.
Realități: Oraşele din judeţul Ilfov precum Otopeni, Bragadiru, Voluntari au cea mai ridicată rată de
densitate antreprenorială urmată de Cluj-Napoca, Popești-Leordeni, Măgurele, Ghimbav, București,
Oradea etc. Asta înseamnă mai mult de 50 companii/1000 locuitori.
Imaginea 59. Densitate antreprenorială 2018

Intervenţii: Ar putea fi profitabil pentru oraşe să se înfiinţeze un cluster industrial, dacă se respectă
condiţia privind masa critică.70
 Un oraş inovativ înseamnă crearea mecanismelor de a stimula descoperirile
antreprenoriale.

70 Primăria Timisoara a dezvoltat centrul regional pentru competenţe şi dezvoltarea furnizorilor CERC – în sectorul
automotive, o infrastructură de afaceri dedicată dezvoltării lanţului de aprovizionare auto local/regional. Scopul acestui
centru este de a creşte performanţa furnizorilor regionali în sectorul auto prin instruire specializată, servicii de consultanţă
şi dotarea unui laborator pentru utilizarea colaborativă de echipament specializat (CNC, maşini injecţie etc.)

140
Constatare: Administraţiile publice nu mai joacă un rol de planificator omniscient, dar ar trebui să
creeze mecanisme de a asculta antreprenorii, cercetătorii şi chiar cetăţenii pentru a identifica în mod
colectiv noile activităţi din oraş. Antreprenoriatul promovează învăţarea; în unele cazuri, diseminarea
antreprenorială poate fi mai mare în cazul companiilor domestice faţă de entitățile străine, întrucât
companiile domestice sunt mai bine conectate la comunitatea locală. Descoperirile antreprenoriale
implică experimente, exploatare şi stabilirea unui nou domeniu de oportunităţi care poate genera
inovare. Antreprenorii doresc să trăiască în mijlocul acţiunii, în locuri cu tineri şi persoane talentate,
cu activităţi sociale sau împreună cu alţi antreprenori. Oraşele cu activităţi cu o valoare agăugată
ridicată, precum high-tech sau servicii avansate sunt conectate într-o manieră complexă la generarea
de inovaţie şi R&D.
Realitate: Întrucât strategiile RIS3 sunt documente care ar trebui elaborate la nivel regional/național,
procesele de descoperire antreprenorială au fost lansate în fiecare regiune conform metodologiei.
Rolul oraşelor din cadrul procesului RIS3 este superficial şi, aşa cum este menţionat mai sus, oraşele
ar trebui să fie considerate dezvoltatori cheie RIS3. În această discuţie, nu vorbim de repetarea RIS3
la nivel local; însă, este o problemă de guvernanță multi-nivel. În cadrul regiunilor/ oraşelor,
descoperirile antreprenoriale demonstrează unicitatea, diferenţierea, creativitatea şi determină
autorităţilor publice să personalizeze stimulentele pentru industriile private. Cele mai multe regiuni
din România au ales acelaşi mixt de tehnologie în strategiile lor de specializare inteligente regionale,
arătând că viziunea strategică lipseşte. Regiunile nu au fost capabile să captureze elementele de
diferenţiere oferite de descoperirile/cunoştinţele antreprenoriale. Poate la nivelul unor unități
teritoriale mai reduse acest aspect poate fi luat în considerare.
Intervenţii:

Caracteristici ale unui ecosistem Intervenții

urban de inovare
Mediu favorizant Mese rotunde; grupuri de lucru pe industrii diferite
Talent & abilităţi Crearea reţelelor de ”piraţi ai inovării” care explorează nevoile de
afaceri ale companiilor şi aduc idei inovative care pot fi implementate
pentru a obţine profituri îmbunătățite pe baza aceluiași capital etc.
Bunuri de reţea Crearea unui fond de capital de risc public care poate finanţa anumite
investiții incerte sau cu caracter experimental sau care pot atrage
organizaţiile de capital de risc din alte ţări (ex. SUA)
Data Labs, cu specialişti din diferite oraşe din Romania sau străinătate,
pentru a co-crea modele noi de afaceri bazate pe clienţi (companii cu
un grad mai scăzut de inovație care ar dori să inoveze cu privire la noi
produse, noi procese, noi tehnici de marketing etc.)
Dezvoltarea unor programe de vouchere de inovare pentru companiile
care realizează cercetare și dezvoltare în parteneriat cu universitățile
locale, centrele de cercetare pentru următoarele activități:
- Dezvoltare tehnologică
- Dezvoltarea produselor, serviciilor și a pieței
- Proiecte interne de cercetare și dezvoltare într-o fabrică

Ex.: https://commerceri.com/incentives/innovation-incentives/ - Programul

Voucherelor de Inovare Rhode Island (50.000 USD pentru companiile mari)

Descriere de caz: Transformarea unei industrii tradiţionale în Finlanda prin mecanismul EDP
Un grup de companii din industria celulozei şi hârtiei din Finlanda a explorat potenţialul unor noi metode
ştiințifice şi tehnologii aplicate pentru a îmbunătăţi eficienţa proceselor de prelucrare din industria tradiţională.

141
Unii antreprenorii au explorat nanotehnologia ca sursă importantă de aplicaţii practice cu un nivel ridicat del
valoare adăugată, iar firmele din această industrie au făcut paşi în folosirea nanotehnologiei în procesele lor.
Unele companii au început să investească în R&D şi să dezvolte noi aplicaţii în baza nanotehnologiei. Apariţia
unei reţele de noi colaborări R&D – care implică operatori, instituţii de cercetare, furnizori şi universităţi – a
reprezentat un pas important pentru dezvoltarea şi schimbarea industriei celulozei şi hârtiei în baza
nanotehnologiei. Mecanismul de descoperire antreprenorială a reprezentat factorul declanșator al schimbării,
aducând împreună diferiţi actori şi dezvoltând o nouă activitate, la intersecţia dintre noua tehnologie şi industria
tradiţională.71
 Un oraş inovativ trebuie să se specializeze într-o manieră inteligentă, construind pe bazele
existente și în conformitate cu o viziune ambiţioasă.

Constatare: Oraşele trebuie să se specializeze într-o manieră inteligentă prin cunoaşterea activelor şi
capacităţilor pe care le posedă. Specializarea inteligentă acordă o oportunitate pentru actualizarea
sectoarelor tradiţionale conectându-le la sectoare high-technology şi la noile activităţi apărute. De
aceea, există o nevoie pentru a identifica căi de a crea legături şi sinergii între firmele şi sectoarele cu
care se intersectează.
Inovaţia în procesele de producţie reprezintă o nevoie stringentă în toate oraşele cu un indice de
industrializare ridicat şi cu o rată ridicată de ocupare în acest sector.72
Realități: Unele oraşe au un profil industrial puternic care ar trebui actualizat. Oraşe precum Mioveni,
Talmaciu, Năvodari, Sebeș, Ghimbav, Miercurea Sibiului, Cernavodă, Blaj, Urlați, Curtici, Ineu şi Cugir
au un indice de industrializare ridicat, ceea ce înseamnă că mai mult de 80% din cifra lor de afaceri
vine din industrie. Dacă companiile din aceste oraşe nu vor adopta inovaţia şi nu își vor adapta
modelele lor de afaceri în acest sens, vor falimenta. Exemplele de descoperiri antreprenoriale se
focusează pe procesul de tranziție de la o zonă cu o productivitate redusă la una ridicată – de la
mătasea tradiţională la materialele tehnice în Lyon; sau de la procesarea metalului la tehnologiile
medicale pentru IMM-urile din Suedia.73
Intervenţii:

Caracteristici ale unui Intervenții

ecosistem urban de inovare
Mediu favorizant
Conceperea unei viziuni de dezvoltare ambiţioase şi realiste care implică
cetăţeni şi actori locali.
Crearea unor relaţii puternice între oraşele mici şi aglomerări, pentru că
primele pot creşte dacă “împrumută din dimensiunea celorlalte”.
Promovarea schimbului de bune practici şi asocierea între autorităţile publice
locale

 Un oraş inovativ trebuie să sprijine companiile şi firmele high-tech nou înfiinţate.

71În baza studiului de caz prezentat în cartea ”Smart Specialisation – opportunities and challenges for regional innovation
policy” (Dominique Foray, 2015).
72 O inovaţie disruptivă în acest domeniu a fost înlocuirea motorului cu abur cu motorul electric modern. În locul unui singur
motor mare, au fost concepute unele mai mici pentru a lucra cu fiecare maşină. A devenit mai eficient energetic şi pentru că
fiecare maşină are motorul său, întreaga linie de proces nu trebuie să se oprească dacă o maşină se strică sau are nevoie de
întreţinere. Această inovaţie a avut un impact asupra conceptului de spaţiu de lucru în a-l optimiza pentru fiecare sarcină,
creând posibilitatea de a îmbunătăţi şi experimenta procesele de producţie. Acest lucru a generat nevoia de mai mulţi
angajaţi foarte calificaţi cu iniţiative şi care puteau lua decizii. Companiile care nu şi-au adaptat aceste noi practici au intrat
în faliment.
73 “Smart specialization – Opportunities and challenges for regional innovation policy”, Dominique Foray

142
Constatare: Firmele care inovează, în afară de cele mari şi indiferent de tipul de inovaţie, sunt
preponderent acelea care desfăşoară activităţi de proiectare de produse, nu doar de servicii de
manufactură; aceste activităţi tind să aibă un nucleu important de angajați STEM şi din sectorul creativ
(STEAM TEAM). Ideea principală este că, în aceste companii high-tech, ar trebui să existe cel puţin un
grup de ingineri care să proiecteze produsele care urmează să fie comercializate pe piaţă. Din această
categorie, companiile care produc doar produse proiectate de alţii, fie din ţară sau străinătate, sunt
excluse.
Aceste companii sunt în general active în sectoarele IT, design şi producţie, care servesc câteva
industrii avansate: biotehnologie, tehnică medicală & farmaceutică, aerospaţială, agrotehnologii,
cleantech, electronice & telecomunicaţii, energie, fintech, proptech, materiale avansate, procese
industriale şi energie etc. Aceste companii high-tech trebuie încurajate să lucreze strâns cu alte
companii din industriile tradiţionale şi să împărtăşească cunoştinţele. Inovaţia nu se răspândește,
deoarece informaţiile cu privire la procesele de inovare sunt păstrate în cadrul unui număr restrâns
de companii care vor continua să inoveze şi să genereze inovaţie. Inovaţia şi specializarea inteligentă
însă, sunt dependente de trans-sectorialitate.
Realități: Fenomenul start-up este într-o mare măsură un concept urban şi vizează oraşe precum
Bucureşti, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași sau Brașov. O posibilă explicaţie poate fi găsită în faptul că
start-up-urile sunt active în mod special pe piața forței de muncă dedicată talentelor, fiind știut faptul
că talentul are o propensiune pentru zonele urbane (vezi lucrarea lui Richard Florida, printre altele).
Companiile High-tech sunt concentrate în Bucureşti, Cluj-Napoca, Iași, Brașov şi Timișoara. Cluj-
Napoca are mai mult de 200 companii high-tech care generează cunoştinţe şi inovaţii pentru diferite
sectoare şi acest număr este în continuă creştere. Există o corelație pozitivă între locația acestor
companii și poziționarea clădirilor de birouri de clasa A în oraș. În zonele cu densitate mai mare de
companii high-tech, administrația ar trebui să se gândească la crearea ”spațiilor de interacțiune”,
huburi în care oamenii din aceste companii să se poată întâlni, stimulând ”coliziunile” și generând idei
inovatoare. În același timp, administrația ar trebui să dezvolte competiții de cartier dedicate
companiilor hig-tech pentru a crea comunități inovatoare, restrânse de cartier. În aceste zone de
concentrare, după modelul Berlinului, trebuie să existe cafenele, baruri, locuri care să stimuleze
interacțiunile și coliziunile.
Aceste companii high-tech au departamente de design dedicate creării de noi produse contribuind la
îmbunătăţirea indicatorilor cu care cele mai multe regiuni din România au probleme în cadrul
Tabloului de bord european privind inovarea regională din 2019. Astfel, fiecare oraş trebuie să aibă o
masă critică de companii high-tech.
Intervenţii (aplicate la oraşele cu un număr relevant de companii high-tech):

Caracteristici ale unui Intervenții Exemple

ecosistem urban de
inovare
Mediu permisiv Dezvoltarea programelor ”proof of concept” POC Croația
dedicate companiilor high-tech pentru
https://www.amphinicy.com/
sprijinirea ideilor şi fazelor de prototip pentru
(beneficiar)
soluţiile care rezolvă provocările oraşului
De obicei, administrația publică poate interveni cu finanțare în diferitele faze ale ciclului de inovare
conform imaginii de mai jos.
Imaginea 60. Ciclul de inovare și sursa de finanțare

143
 Sursa: Branscomb LM, Auerswald PE. (2002)

 Un oraş inovativ trebuie să furnizeze instrumente şi infrastructură pentru viitorii inovatori.

Constatare: Este improbabil că Romania să genereze inovaţii disruptive pe termen mediu, dar merită
ca țara să fie pregătită pentru un astfel de scenariu. O analiză de inovaţii recente disruptive pune
accent pe importanţa echipării liceelor cu tehnologie de ultimă oră. Bill Gates şi Paul Allen, fondatorii
Microsoft, au avut acces la primele calculatoare din lume, în cadrul liceului lor; acolo și-au perfecționat
abilităţile de programare. Nolan Bushnell, fondatorul Atari (prima companie de jocuri video din lume),
avea acces la un computer uzat în cadrul liceului său, pe care se juca Spacewar (unul dintre primele
jocuri video dezvoltate de câţiva studenţi MIT) cu prietenii săi.
Realități: Deşi administraţiile locale nu au un cuvânt de spus în administrarea universităţilor, sunt
direct responsabile pentru echiparea liceelor şi ar putea juca un rol important în facilitarea accesului
la ultimele descoperiri tehnologice a cât mai multor copii.74
Intervenţie: Administraţiile locale pot investi strategic în noi utilaje şi produse avansate tehnologice şi
pot facilita copiilor accesul gratuit la această infrastructură. Cea mai scurtă cale spre inovarea
disruptivă este o minte curioasă şi pregătită.
Oportunităţi disruptive în jurul lumii
Conform unui studiu realizat de un profesor de la Harvard Business School,75 oportunitățile disruptive
există în următoarele categorii (ținând cont de creşterile de cost), numite Big Seven. Acestea
corespund unei serii de alegeri de consum pe care oamenii trebuie să le facă în cursul vieţii lor:
învăţarea şi educarea (reprezintă cea mai mare oportunitate pentru schimbarea disruptivă la nivel
global), însănătoşirea (produse şi servicii de asistenţă medicală şi bunăstare), locuințe (cazare şi
costuri de încălzire şi răcire ale locuințelor), mâncare (producţie alimentară, distribuţie, comerţ, mai
multe produse alimentare naturale, organice, locale, funcţionale), mişcare (vehicule personale,
sectorul producător de automobile, călătorii aeriene, transport public). Două din Big Seven
(îmbrăcămintea – produse de îmbrăcăminte şi încălţăminte; şi distracţii – televizor, jocuri video,
jucării, sporturi) au suferit scăderi de costuri, dar acest lucru nu înseamnă neapărat că noi procese

74 Ford Craiova a dezvoltat, în 2018, Centrul de Inițiative pentru resurse şi angajare Ford ca hub antreprenorial pentru
studenţii şi absolvenţii Universităţii Craiova, finanţându-le ideile inovative prin granturi. Primăria oraşului Craiova a sprijinit
proiectul oferind o clădire.
75”Unlocking the Customer Value Chain – How Decoupling Drives Consumer Disruption”, Thales Teixeira, 2019

144
disruptive nu pot avea loc în aceste domenii. Aceste alegeri de consum pot fi explorate de start-up-
urile din România sau de companii deja existente pentru viitoare inovații, iar rolul administrației
publice este de a facilita aceste experimente. Este clar că antreprenoriatul reprezintă un motor de
inovare, fiind necesare și adoptarea unor măsuri de sprijin în acest sens.
Specializarea inteligentă nu se referă la o monocultură tehnologică şi la uniformitate; din contră, se
referă la promovarea diversităţii. Diferenţierea economică reprezintă un principiu central pentru
definirea conceptului de inovare şi specializare inteligentă. Cheia către o diferențiere de succes stă în
exploatarea diferențelor, care sugerează că economia locală poate construi un avantaj competitiv prin
diversificarea cunoştinţelor unice, locale în combinații noi şi inovaţii care pot fi utilizate ca un levier
pentru activele existente şi experienţa câştigată.

145
 ANEXA 1.1. PERFORMANŢA ECONOMICĂ A MUNICIPIILOR ŞI ORAŞELOR DIN ROMÂNIA (1)
Plată impozit
In Venituri venit per
Poziţie
proximitatea REGIUNE Populaţie Angajati Firme firme per Capita Loc
Poz. Tipul zonei urbane Localitate JUDET (valoare Venituri
urmatorului DEZVOLTARE (2018) (2018) (2018) Capita PIT
medie pentru firmă
pol regional (2018)
2013-2017)
1 oraş oraş GHIMBAV Brașov Brasov CENTRU 6,308 10,994 503 € 203,535 € 1,051.03 1 2
BUCURESTI-
2 oraş OTOPENI București Ilfov 16,594 19,693 2,201 € 131,018 € 1,421.67 3 1
ILFOV
BUCURESTI-
3 oraş VOLUNTARI București Ilfov 42,173 28,439 5,081 € 103,298 € 766.94 4 3
ILFOV
4 oraş MIOVENI Pitești Arges SUD 34,327 20,047 946 € 173,141 € 611.24 2 5
BUCURESTI-
5 oraş MĂGURELE București Ilfov 11,047 7,030 855 € 97,542 € 478.19 5 9
ILFOV
Municipalitate - Municipiul BUCURESTI-
6 BUCUREȘTI București 2,113,362 979,826 167,044 € 44,770 € 684.01 12 4
capitală Bucuresti ILFOV
BUCURESTI-
7 oraş BUFTEA București Ilfov 22,445 8,397 1,275 € 61,489 € 427.73 10 12
ILFOV
8 oraş CHIȘINEU-CRIȘ Arad Arad VEST 8,335 4,754 306 € 65,252 € 384.83 9 16
9 oraş NĂVODARI Constanța Constanta SUD-EST 42,070 6,063 1,368 € 75,978 € 351.92 6 23
Municipalitate –
10 CLUJ-NAPOCA Cluj-Napoca Cluj NORD-VEST 323,675 170,786 31,135 € 34,642 € 392.90 18 13
reşedinţă de judeţ
11 oraş CURTICI Arad Arad VEST 8,809 5,577 227 € 65,431 € 335.81 8 25
12 oraş TURCENI Gorj SUD-VEST 8,061 2,031 102 € 29,993 € 474.67 27 10
13 oraş CERNAVODĂ Constanța Constanta SUD-EST 18,982 4,794 514 € 27,074 € 503.79 32 7
Municipalitate –
14 SIBIU Sibiu Sibiu CENTRU 169,274 79,099 9,883 € 34,455 € 362.43 19 20
reşedinţă de judeţ
15 oraş SÂNNICOLAU MARE Arad Timis VEST 14,614 7,449 470 € 29,064 € 390.93 28 14
Municipalitate –
16 TIMIȘOARA Timișoara Timis VEST 330,209 147,027 21,000 € 35,435 € 331.78 16 26
reşedinţă de judeţ
BUCURESTI-
17 oraş PANTELIMON București Ilfov 28,422 9,525 1,846 € 36,966 € 331.02 15 27
ILFOV
Municipalitate –
18 ARAD Arad Arad VEST 177,601 69,499 10,583 € 31,082 € 353.26 24 22
reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
19 PLOIEȘTI Ploiești Prahova SUD 229,767 73,878 11,123 € 39,601 € 307.37 14 34
reşedinţă de judeţ
20 oraş BORSEC Harghita CENTRU 2,749 1,158 78 € 25,883 € 389.97 34 15

146
 Plată impozit
In Venituri venit per
Poziţie
proximitatea REGIUNE Populaţie Angajati Firme firme per Capita Loc
Poz. Tipul zonei urbane Localitate JUDET (valoare Venituri
urmatorului DEZVOLTARE (2018) (2018) (2018) Capita PIT
medie pentru firmă
pol regional (2018)
2013-2017)
BUCURESTI-
21 oraş POPEȘTI LEORDENI București Ilfov 34,690 13,553 3,128 € 30,446 € 345.34 25 24
ILFOV
BUCURESTI-
22 oraş CHITILA București Ilfov 15,476 4,126 802 € 28,810 € 358.41 29 21
ILFOV
Municipalitate –
23 SLATINA Olt SUD-VEST 83,441 30,563 4,110 € 35,085 € 306.00 17 35
reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
24 TÂRGU MUREȘ Mures CENTRU 148,575 50,486 8,605 € 32,198 € 311.33 22 32
reşedinţă de judeţ
Municipalitate – alta
25 faţă de reşedinţa de SEBEȘ Alba CENTRU 32,595 12,718 1,526 € 74,765 € 266.97 7 52
judeţ
26 oraş BUȘTENI Brașov Prahova SUD 9,673 2,111 514 € 21,318 € 375.67 45 17
BUCURESTI-
27 oraş BRAGADIRU București Ilfov 21,177 7,145 2,501 € 28,380 € 310.39 30 33
ILFOV
Municipalitate – alta
28 faţă de reşedinţa de MEDIAȘ Sibiu Sibiu CENTRU 57,753 20,028 1,698 € 33,908 € 283.61 21 42
judeţ
Municipalitate –
29 BRAȘOV Brașov Brașov CENTRU 290,060 102,807 17,541 € 24,206 € 317.69 35 30
reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
30 CONSTANȚA Constanța Constanta SUD-EST 314,936 100,998 19,673 € 22,544 € 329.90 40 28
reşedinţă de judeţ
31 oraş GĂEȘTI Pitești Dâmbovița SUD 15,081 5,311 456 € 50,438 € 254.00 11 62
Municipalitate –
32 ORADEA Oradea Bihor NORD-VEST 221,897 80,887 17,455 € 23,533 € 288.25 37 41
reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
33 MIERCUREA CIUC Harghita CENTRU 41,802 13,511 2,276 € 21,790 € 292.25 44 39
reşedinţă de judeţ
34 oraş ROVINARI Gorj SUD-VEST 13,410 8,039 209 € 23,090 € 280.21 39 44
35 oraş TITU București Dâmbovița SUD 10,286 2,430 260 € 16,395 € 367.45 66 18
Municipalitate –
36 PITEȘTI Pitești Argeș SUD 175,102 62,965 10,036 € 23,425 € 270.43 38 47
reşedinţă de judeţ
37 oraş INEU Arad VEST 9,561 3,702 267 € 20,958 € 298.31 48 38
38 oraş UNGHENI Mureș CENTRU 7,672 4,141 253 € 41,403 € 240.11 13 76
39 oraş TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ Maramureș NORD-VEST 8,391 2,475 255 € 17,265 € 316.58 61 31

147
 Plată impozit
In Venituri venit per
Poziţie
proximitatea REGIUNE Populaţie Angajati Firme firme per Capita Loc
Poz. Tipul zonei urbane Localitate JUDET (valoare Venituri
urmatorului DEZVOLTARE (2018) (2018) (2018) Capita PIT
medie pentru firmă
pol regional (2018)
2013-2017)
Municipalitate –
40 ALBA IULIA Alba CENTRU 74,631 25,503 4,581 € 19,390 € 282.11 51 43
reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
41 DEVA Hunedoara VEST 69,625 23,365 3,664 € 20,976 € 269.44 47 48
reşedinţă de judeţ
Municipiu – altul faţă
42 BLAJ Alba CENTRU 20,860 6,448 548 € 30,290 € 240.08 26 77
de reşedinţa de judeţ
Municipalitate –
43 TÂRGOVIȘTE Dâmbovița SUD 92,157 24,299 3,899 € 17,501 € 275.32 59 45
reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
44 BUZĂU Buzău SUD-EST 133,465 41,573 6,531 € 22,049 € 248.37 43 66
reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
45 CRAIOVA Craiova Dolj SUD-VEST 303,057 87,257 14,233 € 23,760 € 241.06 36 75
reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
46 BISTRIȚA Bistrița - Năsăud NORD-VEST 94,046 32,912 5,378 € 21,222 € 246.46 46 67
reşedinţă de judeţ
47 oraş SEGARCEA Craiova Dolj SUD-VEST 7,938 923 120 € 27,150 € 236.30 31 83
48 oraş TĂLMACIU Sibiu Sibiu CENTRU 8,221 4,020 233 € 33,961 € 230.77 20 95
Municipalitate – fată
49 CÂMPINA Prahova SUD 36,942 10,456 1,695 € 18,256 € 250.87 56 63
de reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
50 SLOBOZIA Ialomița SUD 52,281 12,208 2,223 € 22,385 € 239.55 42 78
reşedinţă de judeţ
51 oraş SĂLIȘTE Sibiu CENTRU 5,993 1,428 176 € 12,036 € 328.45 92 29
Municipalitate –
52 TULCEA Tulcea SUD-EST 87,735 22,123 3,862 € 16,228 € 262.13 67 54
reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
53 ZALĂU Sălaj NORD-VEST 69,561 18,472 3,590 € 20,630 € 241.75 49 73
reşedinţă de judeţ
54 oraş MIERCUREA SIBIULUI Sibiu Sibiu CENTRU 4,806 1,073 85 € 15,885 € 269.26 74 49
55 oraş SINAIA Prahova SUD 11,264 3,423 746 € 9,671 € 486.68 116 8
Municipalitate –
56 SATU MARE Satu Mare NORD-VEST 120,800 40,898 5,821 € 18,419 € 243.50 55 70
reşedinţă de judeţ
57 oraş VĂLENII DE MUNTE Prahova SUD 13,594 4,817 502 € 17,950 € 245.38 58 68
58 oraş LEHLIU-GARĂ București Călărași SUD 6,639 617 184 € 16,135 € 256.18 69 60
Municipalitate –
59 RÂMNICU VÂLCEA Vâlcea SUD-VEST 118,179 31,935 6,020 € 17,335 € 243.67 60 69
reşedinţă de judeţ
60 oraş TOPOLOVENI Pitești Argeș SUD 9,399 3,053 306 € 32,124 € 222.05 23 106

148
 Plată impozit
In Venituri venit per
Poziţie
proximitatea REGIUNE Populaţie Angajati Firme firme per Capita Loc
Poz. Tipul zonei urbane Localitate JUDET (valoare Venituri
urmatorului DEZVOLTARE (2018) (2018) (2018) Capita PIT
medie pentru firmă
pol regional (2018)
2013-2017)
Municipiu – altul faţă
61 CAREI Satu Mare NORD-VEST 24,288 6,308 921 € 18,866 € 237.09 53 81
de reşedinţa de judeţ
62 oraş RECAȘ Timișoara Timis VEST 9,780 1,067 249 € 11,973 € 273.22 93 46
Municipalitate –
63 faţăde reşedinţă de DEJ Cluj NORD-VEST 38,467 8,320 1,958 € 13,616 € 258.89 83 57
judeţ
Municipalitate – faţă
64 ODORHEIU SECUIESC Harghita CENTRU 38,341 13,346 2,005 € 18,557 € 232.95 54 86
de reşedinţă de judeţ
65 oraş EFORIE Constanța Constanta SUD-EST 11,095 2,393 769 € 8,532 € 465.01 133 11
66 oraş SOVATA Mures CENTRU 10,352 2,910 362 € 13,600 € 254.20 84 61
67 oraş PREDEAL Brasov CENTRU 5,045 1,259 323 € 7,973 € 601.42 141 6
Municipalitate – faţă
68 BEIUȘ Bihor NORD-VEST 11,230 4,338 570 € 10,518 € 267.72 103 50
de reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
69 BAIA MARE Maramures NORD-VEST 146,367 49,254 7,364 € 19,044 € 223.33 52 105
reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
70 SFÂNTU GHEORGHE Covasna CENTRU 64,466 15,722 2,584 € 14,396 € 237.65 78 80
reşedinţă de judeţ
Municipalitate – faţă
71 TÂRGU SECUIESC Covasna CENTRU 20,004 5,625 607 € 11,538 € 248.83 97 65
de reşedinţă de judeţ
72 oraş SEBIȘ Arad VEST 6,391 1,488 296 € 8,979 € 298.63 126 37
Municipalitate – faţă
73 ORĂȘTIE Hunedoara VEST 22,252 7,710 647 € 16,518 € 226.98 64 99
de reşedinţă de judeţ
Municipalitate – faţă
74 VATRA DORNEI Suceava NORD-EST 16,866 2,804 602 € 9,961 € 263.36 111 53
de reşedinţă de judeţ
Municipalitate – faţă
75 SALONTA Bihor NORD-VEST 19,087 5,195 875 € 13,963 € 235.47 80 84
de reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
76 SUCEAVA Suceava NORD-EST 122,654 30,349 5,154 € 16,488 € 225.10 65 102
reşedinţă de judeţ
Municipalitate – faţă
77 CODLEA Brașov Brasov CENTRU 25,942 6,582 842 € 16,121 € 226.57 70 101
de reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
78 CĂLĂRAȘI Calarasi SUD 76,537 15,858 2,779 € 18,043 € 217.37 57 114
reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
79 ALEXANDRIA Teleorman SUD 50,877 15,191 2,098 € 15,900 € 226.78 72 100
reşedinţă de judeţ

149
 Plată impozit
In Venituri venit per
Poziţie
proximitatea REGIUNE Populaţie Angajati Firme firme per Capita Loc
Poz. Tipul zonei urbane Localitate JUDET (valoare Venituri
urmatorului DEZVOLTARE (2018) (2018) (2018) Capita PIT
medie pentru firmă
pol regional (2018)
2013-2017)
Municipalitate –
80 FOCȘANI Vrancea SUD-EST 93,005 25,087 4,557 € 14,531 € 230.39 77 96
reşedinţă de judeţ
81 oraş BOLDEȘTI-SCĂENI Ploiești Prahova SUD 11,540 2,607 355 € 13,488 € 232.28 85 89
Municipalitate –
82 IAȘI Iași Iasi NORD-EST 374,600 103,408 16,739 € 16,007 € 224.39 71 103
reşedinţă de judeţ
83 oraş URLAȚI Ploiești Prahova SUD 11,619 2,438 341 € 16,621 € 216.81 63 115
Municipalitate –
84 GIURGIU Giurgiu SUD 67,753 11,931 2,422 € 20,099 € 201.97 50 130
reşedinţă de judeţ
Municipalitate – faţă
85 RĂDĂUȚI Suceava NORD-EST 33,875 6,716 1,208 € 26,595 € 189.31 33 148
de reşedinţă de judeţ
86 oraş PECICA Arad Arad VEST 14,110 2,565 427 € 9,765 € 242.45 114 72
Municipalitate –
87 GALAȚI Galați Galati SUD-EST 303,638 69,279 11,268 € 15,199 € 220.35 76 110
reşedinţă de judeţ
Municipiu – altul faţă
88 LUGOJ Timis VEST 47,125 9,527 1,833 € 9,901 € 239.42 112 79
de reşedinţa de judeţ
Municipalitate –
89 BACĂU Bacau NORD-EST 197,636 48,628 8,035 € 15,271 € 215.75 75 117
reşedinţă de judeţ
Municipalitate –
90 TÂRGU JIU Gorj SUD-VEST 95,914 22,581 4,596 € 10,526 € 231.94 102 91
reşedinţă de judeţ
91 oraş RÂȘNOV Brașov Brasov CENTRU 18,089 2,695 679 € 9,292 € 242.93 123 71
92 oraş OVIDIU Constanța Constanta SUD-EST 15,785 2,566 679 € 10,185 € 231.84 106 92
93 oraş FĂGET Timis VEST 7,582 1,698 238 € 9,981 € 231.51 109 94
Municipalitate –alta
94 faţă de reşedinţă de MANGALIA Constanta SUD-EST 41,458 9,749 1,757 € 6,978 € 290.30 166 40
judeţ
Municipalitate – alta
95 faţă reşedinţă de URZICENI Ialomita SUD 17,127 4,187 747 € 13,687 € 209.42 82 124
judeţ
96 oraş ȘTEFĂNEȘTI Pitești Arges SUD 15,624 4,614 839 € 16,146 € 190.26 68 145
97 oraş LIPOVA Arad VEST 11,272 2,534 400 € 11,562 € 211.19 96 122
98 oraş HAȚEG Hunedoara VEST 10,687 2,607 411 € 10,059 € 218.76 108 112
Municipalitate – altă
99 faţă de reşedinţă de REGHIN Mures CENTRU 38,055 9,367 1,563 € 12,988 € 196.92 87 134
judeţ

150
 Plată impozit
In Venituri venit per
Poziţie
proximitatea REGIUNE Populaţie Angajati Firme firme per Capita Loc
Poz. Tipul zonei urbane Localitate JUDET (valoare Venituri
urmatorului DEZVOLTARE (2018) (2018) (2018) Capita PIT
medie pentru firmă
pol regional (2018)
2013-2017)
100 oraş BĂICOI Ploiești Prahova SUD 18,869 3,794 768 € 14,117 € 191.54 79 143
101 oraş FIENI Dambovita SUD 7,548 1,063 150 € 13,022 € 194.88 86 137
102 oraş JIMBOLIA Timis VEST 13,423 2,646 315 € 8,038 € 232.69 140 88
103 oraş CISNĂDIE Sibiu Sibiu CENTRU 21,030 4,362 729 € 9,252 € 223.50 124 104
104 oraş GĂTAIA Timis VEST 6,529 630 134 € 6,755 € 257.02 170 59
Municipiu – altul faţă
105 SIGHIȘOARA Mures CENTRU 33,805 7,933 1,071 € 9,451 € 220.97 120 109
de reşedinţa de judeţ
106 oraş GURA HUMORULUI Suceava NORD-EST 17,133 2,913 601 € 9,978 € 213.37 110 119
107 oraş BECLEAN Bistrita-Nasaud NORD-VEST 12,322 2,678 481 € 12,843 € 192.27 88 141
108 oraş BĂILE TUȘNAD Harghita CENTRU 1,662 301 56 € 4,826 € 365.32 213 19
109 oraş FUNDULEA București Calarasi SUD 6,709 907 168 € 11,376 € 192.47 98 140
Municipiu – altul faţă
110 CURTEA DE ARGEȘ Arges SUD 32,865 9,978 1,400 € 15,899 € 176.33 73 171
de reşedinţa de judeţ
111 oraş VALEA LUI MIHAI Bihor NORD-VEST 10,923 3,992 257 € 16,882 € 171.31 62 183
112 oraş DETA Timis VEST 7,605 1,233 179 € 7,354 € 232.99 161 85
113 oraş BUZIAȘ Timis VEST 8,406 943 199 € 7,359 € 232.71 160 87
Municipalitate –
114 PIATRA-NEAMȚ Neamt NORD-EST 113,491 23,609 4,607 € 12,179 € 181.50 90 157
reşedinţă de judeţ
115 oraş IERNUT Mures CENTRU 9,751 886 208 € 9,472 € 200.69 119 132
116 oraş TECHIRGHIOL Constanța Constanta SUD-EST 8,186 877 341 € 5,512 € 259.77 197 56
117 oraş NEGREȘTI-OAȘ Satu Mare NORD-VEST 16,879 3,566 663 € 11,770 € 181.14 94 159
118 oraş VICTORIA Brasov CENTRU 8,579 1,121 150 € 8,838 € 207.74 128 126
119 oraş ALEȘD Bihor NORD-VEST 11,209 3,177 543 € 10,980 € 182.53 99 156
120 oraş TĂȘNAD Satu Mare NORD-VEST 9,416 1,269 196 € 22,416 € 151.64 41 217
121 oraş NOVACI Gorj SUD-VEST 5,669 879 278 € 7,897 € 216.48 144 116
Municipalitate –
122 BRĂILA Braila SUD-EST 205,260 41,173 6,883 € 10,273 € 180.92 104 161
reşedinţă de judeţ
123 oraş MĂCIN Tulcea SUD-EST 10,842 1,866 309 € 5,268 € 249.59 204 64
Municipiu – altul faţă
124 TURDA Cluj NORD-VEST 56,192 8,571 1,999 € 7,631 € 209.42 149 123
de reşedinţa de judeţ
125 oraş ȘTEI Bihor NORD-VEST 7,260 2,208 284 € 10,745 € 175.47 101 173
126 oraş HUEDIN Cluj NORD-VEST 9,595 1,502 497 € 6,943 € 221.16 167 108
127 oraş NĂSĂUD Bistrita-Nasaud NORD-VEST 11,605 2,186 393 € 11,592 € 172.21 95 180

151
 Plată impozit
In Venituri venit per
Poziţie
proximitatea REGIUNE Populaţie Angajati Firme firme per Capita Loc
Poz. Tipul zonei urbane Localitate JUDET (valoare Venituri
urmatorului DEZVOLTARE (2018) (2018) (2018) Capita PIT
medie pentru firmă
pol regional (2018)
2013-2017)
Municipalitate –
128 REȘIȚA Caras-Severin VEST 86,658 14,220 2,339 € 10,834 € 172.65 100 177
reşedinţă de judeţ
129 oraş TÂRGU LĂPUȘ Maramures NORD-VEST 13,089 2,642 364 € 9,674 € 179.19 115 164
Municipiu – altul faţă
130 CARANSEBEȘ Caras-Severin VEST 29,951 6,094 932 € 7,315 € 214.44 163 118
de reşedinţa de judeţ
131 oraş ODOBEȘTI Vrancea SUD-EST 9,661 1,211 292 € 7,468 € 208.68 157 125
132 oraş MIZIL Prahova SUD 16,274 3,196 362 € 8,449 € 189.48 135 147
133 oraş BĂILE OLĂNEȘTI Valcea SUD-VEST 4,459 772 154 € 5,957 € 230.16 187 97
134 oraş ABRUD Alba CENTRU 5,399 591 223 € 12,056 € 164.40 91 196
135 oraş OCNA SIBIULUI Sibiu Sibiu CENTRU 4,313 282 62 € 3,164 € 300.61 253 36
136 oraş BĂILE HERCULANE Caras-Severin VEST 4,949 836 155 € 5,412 € 232.25 199 90
137 oraş AZUGA Prahova SUD 4,754 423 168 € 3,796 € 267.06 239 51
138 oraş NĂDLAC Arad VEST 7,970 774 230 € 5,044 € 236.41 208 82
Municipalitate – DROBETA-TURNU
139 Mehedinti SUD-VEST 107,711 20,534 2,988 € 7,862 € 189.64 145 146
reşedinţă de judeţ SEVERIN
Municipiu – altul faţă
140 SĂCELE Brașov Brasov CENTRU 36,438 6,242 1,231 € 9,447 € 176.40 121 170
de reşedinţa de judeţ
Municipalitate –
141 BOTOȘANI Botosani NORD-EST 121,015 23,835 3,283 € 10,234 € 170.88 105 186
reşedinţă de judeţ
Municipiu – altul faţă
142 CARACAL Olt SUD-VEST 34,374 7,460 982 € 8,899 € 176.83 127 169
de reşedinţa de judeţ
Municipiu – altul faţă
143 GHERLA Cluj NORD-VEST 23,138 3,945 982 € 7,246 € 196.59 164 135
de reşedinţa de judeţ
Municipiu – altul faţă
144 ONEȘTI Bacau NORD-EST 51,636 8,975 1,871 € 9,651 € 170.94 117 185
de reşedinţa de judeţ
Municipiu – altul faţă
145 MARGHITA Bihor NORD-VEST 17,949 3,794 690 € 7,319 € 190.76 162 144
de reşedinţa de judeţ
146 oraş DUMBRĂVENI Sibiu CENTRU 8,580 1,123 126 € 7,943 € 179.40 143 163
147 oraş HOREZU Valcea SUD-VEST 6,951 1,198 280 € 5,517 € 218.83 196 111
148 oraş RUPEA Brasov CENTRU 6,106 738 171 € 4,046 € 241.33 234 74
Municipiu – altul faţă
149 CÂMPIA TURZII Cluj NORD-VEST 27,903 3,732 903 € 7,581 € 181.34 151 158
de reşedinţa de judeţ
Municipiu – altul faţă
150 GHEORGHENI Harghita CENTRU 19,855 3,969 781 € 8,173 € 176.31 137 172
de reşedinţa de judeţ

152
 Plată impozit
In Venituri venit per
Poziţie
proximitatea REGIUNE Populaţie Angajati Firme firme per Capita Loc
Poz. Tipul zonei urbane Localitate JUDET (valoare Venituri
urmatorului DEZVOLTARE (2018) (2018) (2018) Capita PIT
medie pentru firmă
pol regional (2018)
2013-2017)
Municipiu – altul faţă
151 BRAD Hunedoara VEST 15,558 3,149 523 € 7,503 € 182.77 155 155
de reşedinţa de judeţ
152 oraş COVASNA Covasna CENTRU 11,159 1,864 323 € 6,082 € 204.04 182 129
153 oraş SÂNTANA Arad Arad VEST 15,702 2,557 237 € 13,848 € 144.26 81 230
154 oraş LUDUȘ Mures CENTRU 17,529 2,518 585 € 9,382 € 167.31 122 193
155 oraş HÂRȘOVA Constanta SUD-EST 11,145 1,154 221 € 5,706 € 206.61 193 127
156 oraş VIDELE București Teleorman SUD 11,526 1,530 269 € 5,894 € 199.27 189 133
157 oraş CUGIR Alba CENTRU 26,173 5,688 532 € 8,567 € 169.15 132 190
158 oraş ÎNSURĂȚEI Braila SUD-EST 7,011 425 115 € 6,456 € 184.44 173 152
Municipiu – altul faţă
159 CÂMPULUNG Arges SUD 36,076 7,694 1,432 € 8,501 € 167.99 134 192
de reşedinţa de judeţ
160 oraş PUCIOASA Dambovita SUD 15,148 2,720 437 € 9,145 € 161.86 125 202
161 oraş PÂNCOTA Arad Arad VEST 8,107 896 186 € 6,934 € 181.06 169 160
162 oraş NUCET Bihor NORD-VEST 2,125 147 49 € 2,373 € 258.78 276 58
163 oraş ȘIMLEU SILVANIEI Salaj NORD-VEST 17,392 3,144 670 € 10,110 € 144.91 107 228
164 oraş COSTEȘTI Pitești Arges SUD 10,430 1,790 254 € 8,811 € 159.18 129 207
165 oraş MIHĂILEȘTI București Giurgiu SUD 7,585 1,245 231 € 7,758 € 168.21 146 191
166 oraş CRISTURU SECUIESC Harghita CENTRU 10,803 2,247 321 € 7,475 € 170.44 156 188
167 oraş PANCIU Vrancea SUD-EST 9,261 1,306 289 € 5,683 € 184.67 194 151
168 oraş BĂBENI Valcea SUD-VEST 9,235 1,520 163 € 12,366 € 130.90 89 257
169 oraş CÂMPENI Alba CENTRU 7,494 1,248 243 € 5,969 € 179.55 186 162
170 oraş TEIUȘ Alba CENTRU 7,379 870 185 € 7,961 € 158.22 142 208
171 oraş IANCA Braila SUD-EST 10,857 1,084 194 € 6,329 € 175.12 177 174
Municipiu – altul faţă
172 OLTENIȚA București Calarasi SUD 27,786 4,273 991 € 8,134 € 153.37 138 213
de reşedinţa de judeţ
173 oraş SLĂNIC Prahova SUD 5,644 772 117 € 4,061 € 213.22 233 120
174 oraş ZĂRNEȘTI Brașov Brasov CENTRU 26,531 3,760 641 € 7,587 € 160.94 150 204
Municipiu – altul faţă
175 FĂGĂRAȘ Brasov CENTRU 39,095 5,457 1,260 € 6,156 € 172.93 180 175
de reşedinţa de judeţ
Municipiu – altul faţă
176 AIUD Alba CENTRU 25,887 4,167 766 € 8,120 € 151.65 139 216
de reşedinţa de judeţ
177 oraş ȚICLENI Gorj SUD-VEST 4,713 233 63 € 1,478 € 261.76 301 55
178 oraş SULINA Tulcea SUD-EST 3,988 519 117 € 3,072 € 228.97 259 98

153
 Plată impozit
In Venituri venit per
Poziţie
proximitatea REGIUNE Populaţie Angajati Firme firme per Capita Loc
Poz. Tipul zonei urbane Localitate JUDET (valoare Venituri
urmatorului DEZVOLTARE (2018) (2018) (2018) Capita PIT
medie pentru firmă
pol regional (2018)
2013-2017)
Municipiu – altul faţă CÂMPULUNG
179 Suceava NORD-EST 20,011 2,661 736 € 5,723 € 178.32 191 166
de reşedinţa de judeţ MOLDOVENESC
Municipiu – altul faţă
180 ADJUD Vrancea SUD-EST 20,357 2,820 569 € 7,417 € 163.07 158 199
de reşedinţa de judeţ
181 oraş AVRIG Sibiu Sibiu CENTRU 15,556 1,794 413 € 4,588 € 195.11 222 136
182 oraş JIBOU Salaj NORD-VEST 11,877 1,778 291 € 7,382 € 160.50 159 206
Municipiu – altul faţă
183 ROMAN Neamt NORD-EST 69,553 11,949 1,763 € 8,622 € 140.01 131 235
de reşedinţa de judeţ
184 oraş ZIMNICEA Teleorman SUD 15,056 1,791 295 € 6,231 € 169.32 179 189
Municipiu – altul faţă
185 TÂRNĂVENI Mures CENTRU 26,120 3,888 708 € 7,700 € 149.55 148 221
de reşedinţa de judeţ
Municipiu – altul faţă
186 BĂILEȘTI Dolj SUD-VEST 19,632 1,591 363 € 9,597 € 131.90 118 251
de reşedinţa de judeţ
Municipiu – altul faţă
187 HUNEDOARA Hunedoara VEST 73,073 10,362 1,654 € 7,528 € 149.45 153 222
de reşedinţa de judeţ
188 oraş GEOAGIU Hunedoara VEST 5,621 818 125 € 4,350 € 189.03 227 149
189 oraş BOLINTIN-VALE București Giurgiu SUD 13,811 1,748 397 € 9,839 € 129.46 113 263
190 oraş ISACCEA Tulcea SUD-EST 5,264 312 93 € 2,788 € 218.65 268 113
191 oraş PLOPENI Ploiești Prahova SUD 8,909 1,856 280 € 5,312 € 172.54 203 178
192 oraş BĂILE GOVORA Valcea SUD-VEST 2,813 295 71 € 3,134 € 204.07 255 128
Municipiu – altul faţă
193 MOINEȘTI Bacau NORD-EST 24,419 2,253 554 € 3,472 € 192.56 245 138
de reşedinţa de judeţ
194 oraş MURFATLAR Constanța Constanta SUD-EST 11,433 1,116 265 € 6,062 € 162.74 183 200
195 oraş VAȘCĂU Bihor NORD-VEST 2,358 215 61 € 3,483 € 192.11 243 142
Municipiu – altul faţă
196 SIGHETU MARMAȚIEI Maramures NORD-VEST 43,651 7,177 1,190 € 6,083 € 160.92 181 205
de reşedinţa de judeţ
Municipiu – altul faţă
197 TECUCI Galati SUD-EST 44,511 6,354 1,556 € 7,025 € 149.33 165 223
de reşedinţa de judeţ
Municipiu – altul faţă
198 TOPLIȚA Harghita CENTRU 15,865 1,923 432 € 3,672 € 188.92 240 150
de reşedinţa de judeţ
199 oraş CĂLIMĂNEȘTI Valcea SUD-VEST 8,849 1,538 242 € 4,835 € 172.25 212 179
Municipiu – altul faţă
200 MOTRU Gorj SUD-VEST 22,266 6,372 452 € 5,714 € 162.49 192 201
de reşedinţa de judeţ

154
 Plată impozit
In Venituri venit per
Poziţie
proximitatea REGIUNE Populaţie Angajati Firme firme per Capita Loc
Poz. Tipul zonei urbane Localitate JUDET (valoare Venituri
urmatorului DEZVOLTARE (2018) (2018) (2018) Capita PIT
medie pentru firmă
pol regional (2018)
2013-2017)
Municipiu – altul faţă
201 DRĂGĂȘANI Valcea SUD-VEST 20,447 2,278 783 € 4,668 € 172.92 218 176
de reşedinţa de judeţ
202 oraş SARMAȘU Mures CENTRU 7,063 699 99 € 4,960 € 170.46 210 187
203 oraş BUMBEȘTI-JIU Gorj SUD-VEST 9,819 2,105 221 € 6,404 € 147.72 174 224
Municipiu – altul faţă
204 PETROȘANI Hunedoara VEST 42,167 9,747 1,258 € 4,653 € 171.60 220 182
de reşedinţa de judeţ
205 oraş COPȘA MICĂ Sibiu CENTRU 5,931 120 41 € 751 € 231.58 314 93
206 oraş NEGRU VODĂ Constanta SUD-EST 5,747 183 68 € 2,001 € 212.43 287 121
207 oraş CĂLAN Hunedoara VEST 13,176 780 284 € 2,362 € 201.83 277 131
208 oraş SIMERIA Hunedoara VEST 13,830 2,286 529 € 5,494 € 158.05 198 210
209 oraş CEHU SILVANIEI Salaj NORD-VEST 7,657 1,372 211 € 6,361 € 140.25 175 233
210 oraş CIACOVA Timișoara Timis VEST 5,390 225 84 € 1,423 € 221.50 302 107
211 oraş CĂZĂNEȘTI Ialomita SUD 3,569 315 56 € 3,116 € 183.71 256 153
212 oraş COMĂNEȘTI Bacau NORD-EST 23,704 3,171 560 € 6,298 € 143.38 178 231
213 oraş ARDUD Satu Mare NORD-VEST 7,511 549 112 € 8,229 € 121.77 136 275
214 oraş MOLDOVA NOUĂ Caras-Severin VEST 13,250 1,260 225 € 5,405 € 155.55 200 212
215 oraş BREAZA Prahova SUD 16,449 2,337 551 € 4,663 € 165.86 219 194
216 oraş AGNITA Sibiu CENTRU 11,839 849 206 € 3,022 € 183.02 263 154
Municipiu – altul faţă
217 PAȘCANI Iasi NORD-EST 43,256 6,503 1,039 € 6,579 € 135.63 171 246
de reşedinţa de judeţ
218 oraş SIRET Suceava NORD-EST 9,684 788 216 € 5,027 € 158.08 209 209
Municipiu – altul faţă
219 RÂMNICU SĂRAT Buzau SUD-EST 40,084 5,480 1,379 € 7,516 € 128.46 154 269
de reşedinţa de judeţ
220 oraş FĂUREI Braila SUD-EST 3,959 138 75 € 1,994 € 192.56 288 139
221 oraş VIȘEU DE SUS Maramures NORD-VEST 17,997 2,605 535 € 6,027 € 137.21 184 243
222 oraş BUHUȘI Bacau NORD-EST 22,045 2,087 360 € 8,716 € 102.19 130 297
223 oraş BAIA SPRIE Maramures NORD-VEST 17,005 1,720 442 € 4,359 € 161.32 226 203
224 oraş RĂCARI București Dambovita SUD 6,419 416 89 € 3,940 € 164.50 236 195
Municipiu – altul faţă
225 FĂLTICENI Suceava NORD-EST 31,302 3,959 835 € 5,528 € 139.63 195 238
de reşedinţa de judeţ
226 oraş ZLATNA Alba CENTRU 7,924 882 146 € 6,941 € 129.13 168 265
Municipiu – altul faţă
227 ROȘIORI DE VEDE Teleorman SUD 31,564 4,176 826 € 6,350 € 130.47 176 259
de reşedinţa de judeţ

155
 Plată impozit
In Venituri venit per
Poziţie
proximitatea REGIUNE Populaţie Angajati Firme firme per Capita Loc
Poz. Tipul zonei urbane Localitate JUDET (valoare Venituri
urmatorului DEZVOLTARE (2018) (2018) (2018) Capita PIT
medie pentru firmă
pol regional (2018)
2013-2017)
228 oraş SCORNICEȘTI Olt SUD-VEST 11,816 1,653 319 € 6,519 € 129.25 172 264
Municipalitate –
229 VASLUI Vaslui NORD-EST 113,959 14,792 2,661 € 7,709 € 108.80 147 289
reşedinţă de judeţ
230 oraş OCNA MUREȘ Alba CENTRU 14,364 1,585 340 € 5,074 € 140.17 206 234
231 oraş TÂRGU CĂRBUNEȘTI Gorj SUD-VEST 8,682 849 207 € 3,073 € 170.99 258 184
232 oraş TÂRGU NEAMȚ Neamt NORD-EST 21,962 2,908 776 € 4,556 € 149.92 224 220
233 oraş SEINI Maramures NORD-VEST 9,600 1,221 301 € 5,143 € 137.30 205 242
234 oraş BALȘ Olt SUD-VEST 20,768 2,198 533 € 5,938 € 130.29 188 261
235 oraş TÂRGU OCNA Bacau NORD-EST 13,010 1,298 333 € 4,118 € 151.50 232 218
236 oraş BOCȘA Caras-Severin VEST 19,011 2,208 299 € 7,561 € 100.37 152 299
237 oraş TÂRGU FRUMOS Iasi NORD-EST 14,493 1,575 289 € 5,975 € 123.94 185 271
238 oraş ORAVIȚA Caras-Severin VEST 12,948 1,287 256 € 4,443 € 141.71 225 232
239 oraş LIVADA Satu Mare NORD-VEST 7,356 674 102 € 5,354 € 131.12 201 256
Municipiu – altul faţă
240 MEDGIDIA Constanța Constanta SUD-EST 45,412 3,777 1,254 € 3,479 € 152.68 244 214
de reşedinţa de judeţ
241 oraş AMARA Ialomita SUD 7,910 770 184 € 3,651 € 150.57 241 219
Municipiu – altul faţă
242 HUȘI Vaslui NORD-EST 31,511 5,172 915 € 4,765 € 135.52 214 247
de reşedinţa de judeţ
243 oraş BERBEȘTI Valcea SUD-VEST 5,453 1,462 111 € 4,593 € 138.11 221 241
SÂNGEORGIU DE
244 oraş Mures CENTRU 5,446 338 110 € 1,571 € 178.34 298 165
PĂDURE
Municipiu – altul faţă
245 DOROHOI Botosani NORD-EST 30,863 3,271 621 € 4,731 € 134.88 215 248
de reşedinţa de judeţ
246 oraş SOLCA Suceava NORD-EST 2,615 161 54 € 1,748 € 176.94 296 168
Municipiu – altul faţă
247 CALAFAT Dolj SUD-VEST 18,103 1,556 275 € 2,805 € 163.19 267 198
de reşedinţa de judeţ
248 oraş FIERBINȚI-TÂRG București Ialomita SUD 4,602 406 72 € 4,157 € 139.96 231 236
249 oraş POGOANELE Buzau SUD-EST 7,387 454 134 € 5,346 € 129.12 202 266
250 oraş OCNELE MARI Valcea SUD-VEST 3,509 171 61 € 1,328 € 177.50 305 167
251 oraş SLĂNIC-MOLDOVA Bacau NORD-EST 5,138 375 117 € 1,900 € 171.68 291 181
Municipiu – altul faţă
252 MORENI Dambovita SUD 20,088 2,457 439 € 3,350 € 147.31 248 225
de reşedinţa de judeţ
Municipiu – altul faţă
253 ORȘOVA Mehedinti SUD-VEST 12,578 1,137 244 € 3,164 € 146.57 254 227
de reşedinţa de judeţ

156
 Plată impozit
In Venituri venit per
Poziţie
proximitatea REGIUNE Populaţie Angajati Firme firme per Capita Loc
Poz. Tipul zonei urbane Localitate JUDET (valoare Venituri
urmatorului DEZVOLTARE (2018) (2018) (2018) Capita PIT
medie pentru firmă
pol regional (2018)
2013-2017)
254 oraş BABADAG Tulcea SUD-EST 10,618 731 207 € 1,958 € 163.63 289 197
Municipiu – altul faţă
255 TURNU MAGURELE Teleorman SUD 28,932 3,590 641 € 4,175 € 130.73 230 258
de reşedinţa de judeţ
256 oraş TÂRGU BUJOR Galati SUD-EST 7,267 379 156 € 3,226 € 139.67 252 237
257 oraş FILIAȘI Dolj SUD-VEST 18,233 1,599 379 € 4,897 € 117.31 211 278
258 oraş ÎNTORSURA BUZĂULUI Covasna CENTRU 9,340 931 225 € 4,250 € 129.67 228 262
259 oraş BARAOLT Covasna CENTRU 9,226 872 192 € 3,036 € 144.52 262 229
Municipiu – altul faţă
260 BÂRLAD Vaslui NORD-EST 71,471 9,249 1,781 € 5,770 € 99.17 190 301
de reşedinţa de judeţ
Municipiu – altul faţă
261 FETEȘTI Ialomita SUD 35,080 2,720 649 € 3,365 € 136.25 247 245
de reşedinţa de judeţ
262 oraş PIATRA-OLT Olt SUD-VEST 6,465 566 134 € 4,709 € 120.55 216 277
263 oraş MIERCUREA NIRAJULUI Mures CENTRU 6,072 382 104 € 2,151 € 151.72 280 215
264 oraş BROȘTENI Suceava NORD-EST 6,443 718 197 € 5,064 € 107.85 207 290
265 oraş CORABIA Olt SUD-VEST 17,683 1,256 381 € 3,314 € 131.63 249 252
266 oraş VLĂHIȚA Harghita CENTRU 7,627 865 161 € 4,567 € 113.54 223 281
267 oraş ȚĂNDĂREI Ialomita SUD 17,346 1,018 242 € 4,687 € 103.91 217 294
268 oraş ANINOASA Hunedoara VEST 4,610 467 76 € 2,992 € 132.05 264 250
269 oraş BICAZ Neamt NORD-EST 8,392 671 184 € 3,054 € 131.58 261 253
270 oraş PĂTÂRLAGELE Buzau SUD-EST 7,581 724 170 € 4,214 € 110.13 229 285
271 oraş URICANI Hunedoara VEST 9,595 742 218 € 2,186 € 138.36 279 239
272 oraş ȘOMCUTA MARE Maramures NORD-VEST 8,063 553 164 € 2,138 € 138.15 281 240
Municipiu – altul faţă
273 LUPENI Hunedoara VEST 26,409 1,598 381 € 2,706 € 131.40 271 254
de reşedinţa de judeţ
274 oraş SĂLIȘTEA DE SUS Maramures NORD-VEST 5,100 285 72 € 3,401 € 115.32 246 280
275 oraş BECHET Dolj SUD-VEST 4,341 132 45 € 605 € 157.04 317 211
276 oraş COMARNIC Prahova SUD 12,250 754 299 € 2,030 € 136.47 285 244
277 oraş VÂNJU MARE Mehedinti SUD-VEST 5,861 295 62 € 2,015 € 133.02 286 249
278 oraş NEHOIU Buzau SUD-EST 10,968 1,157 216 € 3,934 € 101.71 237 298
Municipiu – altul faţă
279 VULCAN Hunedoara VEST 28,434 1,724 441 € 2,111 € 131.28 282 255
de reşedinţa de judeţ
280 oraş OȚELU ROȘU Caras-Severin VEST 12,389 1,058 316 € 3,256 € 109.66 251 287
281 oraş CAVNIC Maramures NORD-VEST 5,192 365 107 € 2,064 € 130.47 283 260

157
 Plată impozit
In Venituri venit per
Poziţie
proximitatea REGIUNE Populaţie Angajati Firme firme per Capita Loc
Poz. Tipul zonei urbane Localitate JUDET (valoare Venituri
urmatorului DEZVOLTARE (2018) (2018) (2018) Capita PIT
medie pentru firmă
pol regional (2018)
2013-2017)
282 oraş BAIA DE ARIEȘ Alba CENTRU 3,944 428 91 € 2,582 € 125.89 273 270
283 oraş BORȘA Maramures NORD-VEST 29,967 2,706 788 € 3,296 € 104.83 250 293
284 oraş BEREȘTI Galati SUD-EST 3,283 65 47 € 528 € 147.30 319 226
285 oraş BĂLCEȘTI Valcea SUD-VEST 5,099 287 98 € 2,581 € 122.72 274 272
286 oraş SALCEA Suceava NORD-EST 10,737 780 175 € 3,910 € 84.74 238 311
287 oraş SĂCUENI Oradea Bihor NORD-VEST 12,657 848 215 € 2,738 € 111.99 270 282
288 oraş PODU ILOAIEI Iași Iasi NORD-EST 11,061 716 139 € 3,499 € 84.87 242 310
289 oraş LITENI Suceava NORD-EST 10,281 467 122 € 4,037 € 66.71 235 317
290 oraş BREZOI Valcea SUD-VEST 7,118 370 180 € 2,031 € 122.22 284 273
291 oraş MILIȘĂUȚI Suceava NORD-EST 5,481 265 89 € 2,835 € 106.27 266 291
292 oraş SÂNGEORZ-BĂI Bistrita-Nasaud NORD-VEST 11,826 1,049 315 € 2,594 € 109.60 272 288
293 oraş NEGREȘTI Vaslui NORD-EST 10,321 532 186 € 1,785 € 128.62 295 268
294 oraş BUDEȘTI București Calarasi SUD 7,638 330 116 € 2,953 € 100.19 265 300
295 oraş POTCOAVA Olt SUD-VEST 5,787 239 179 € 1,853 € 122.02 293 274
296 oraş HÂRLĂU Iasi NORD-EST 13,213 671 203 € 2,227 € 105.25 278 292
297 oraş CAJVANA Suceava NORD-EST 9,685 382 114 € 3,110 € 75.70 257 314
298 oraş ROZNOV Neamt NORD-EST 10,386 695 174 € 2,763 € 97.39 269 303
299 oraş DARABANI Botosani NORD-EST 12,909 644 124 € 3,066 € 83.60 260 313
300 oraş DRAGOMIREȘTI Maramures NORD-VEST 3,242 126 43 € 1,144 € 129.06 309 267
301 oraş DĂBULENI Dolj SUD-VEST 11,946 504 164 € 1,795 € 110.83 294 284
302 oraş TISMANA Gorj SUD-VEST 7,007 274 102 € 1,390 € 121.18 303 276
303 oraş PETRILA Hunedoara VEST 24,560 1,339 327 € 1,489 € 115.47 300 279
304 oraş BAIA DE ARAMĂ Mehedinti SUD-VEST 5,569 345 65 € 1,692 € 111.70 297 283
305 oraş VICOVU DE SUS Suceava NORD-EST 16,569 1,381 221 € 2,567 € 73.92 275 316
306 oraş ULMENI Maramures NORD-VEST 7,545 496 112 € 1,920 € 97.60 290 302
307 oraş SĂVENI Botosani NORD-EST 7,901 456 91 € 1,265 € 110.06 307 286
308 oraş DRĂGĂNEȘTI-OLT Olt SUD-VEST 11,823 636 262 € 1,854 € 90.61 292 305
309 oraş MĂRĂȘEȘTI Vrancea SUD-EST 13,452 612 168 € 1,282 € 103.34 306 295
310 oraş DĂRMĂNEȘTI Bacau NORD-EST 14,753 726 211 € 1,521 € 89.02 299 306
311 oraş FRASIN Suceava NORD-EST 6,611 139 64 € 1,033 € 102.25 311 296
312 oraş STREHAIA Mehedinti SUD-VEST 11,181 262 88 € 1,153 € 91.06 308 304
313 oraş FLĂMÂNZI Botosani NORD-EST 11,781 435 96 € 1,368 € 74.14 304 315
314 oraş BĂLAN Harghita CENTRU 7,701 244 82 € 931 € 87.35 312 308

158
 Plată impozit
In Venituri venit per
Poziţie
proximitatea REGIUNE Populaţie Angajati Firme firme per Capita Loc
Poz. Tipul zonei urbane Localitate JUDET (valoare Venituri
urmatorului DEZVOLTARE (2018) (2018) (2018) Capita PIT
medie pentru firmă
pol regional (2018)
2013-2017)
315 oraş BUCECEA Botosani NORD-EST 5,469 109 68 € 1,141 € 84.58 310 312
316 oraş ANINA Caras-Severin VEST 9,203 292 105 € 731 € 86.48 315 309
317 oraş ȘTEFĂNEȘTI Botosani NORD-EST 6,090 70 26 € 534 € 88.21 318 307
318 oraş MURGENI Vaslui NORD-EST 8,265 196 54 € 876 € 61.59 313 318
319 oraş DOLHASCA Suceava NORD-EST 11,471 147 57 € 620 € 56.03 316 319
Sursa: Calculele autorilor folosind datele de la INS şi Ministerul de Finanţe

159
 ANEXA 1.2. PERFORMANŢA ECONOMICĂ A MUNICIPIILOR ŞI ORAŞELOR DIN ROMÂNIA (2)
Veniturile Angajat GNI/Capit PIB/Capita Difereinţa în
Populaţia Angajati Venituri firme in
Nume firmelor in i in a (Atlas $) Nivel de dezvoltare (PPS €) in Tip localitate veniturile firmelor
în 2018 in 2011 2018
2011 2018 in 2018 2018 din 2011 în 2018
€
BUCUREȘTI 2113362 856,462 € 94,614,609,534 979,826 $25,502 VENIT MARE € 45,944 MAI DEZVOLTAT € 19,039,367,124
75,575,242,410
TIMIȘOARA 330209 € 6,866,808,722 132,332 € 11,700,877,674 147,027 $23,686 VENIT MARE € 42,673 MAI DEZVOLTAT € 4,834,068,952
CLUJ-NAPOCA 323675 € 8,168,239,495 135,146 € 11,212,703,099 170,786 $25,248 VENIT MARE € 45,486 MAI DEZVOLTAT € 3,044,463,604
PLOIEȘTI 229767 € 6,511,724,820 80,059 € 9,099,087,686 73,878 $25,546 VENIT MARE € 46,022 MAI DEZVOLTAT € 2,587,362,866
CRAIOVA 303057 € 3,971,346,246 86,363 € 7,200,771,866 87,257 $16,521 VENIT MARE € 29,764 MAI DEZVOLTAT € 3,229,425,620
CONSTANȚA 314936 € 6,331,827,217 107,695 € 7,100,004,011 100,998 $18,425 VENIT MARE € 33,193 MAI DEZVOLTAT € 768,176,794
BRAȘOV 290060 € 5,272,716,237 102,201 € 7,021,327,861 102,807 $16,070 VENIT MARE € 28,951 MAI DEZVOLTAT € 1,748,611,625
IAȘI 374600 € 3,921,375,721 91,921 € 5,996,303,356 103,408 $15,256 VENIT MARE € 27,485 TRANZITIE € 2,074,927,635
MIOVENI 34327 € 4,776,522,826 20,902 € 5,943,398,469 20,047 $78,609 VENIT MARE € 141,620 MAI DEZVOLTAT € 1,166,875,643
SIBIU 169274 € 3,568,914,237 68,906 € 5,832,251,496 79,099 $19,978 VENIT MARE € 35,992 MAI DEZVOLTAT € 2,263,337,259
ARAD 177601 € 4,171,804,887 71,796 € 5,520,119,113 69,494 $17,970 VENIT MARE € 32,373 MAI DEZVOLTAT € 1,348,314,227
ORADEA 221897 € 3,666,396,047 76,129 € 5,220,682,138 80,885 $14,988 VENIT MARE € 27,003 TRANZITIE € 1,554,286,090
TÂRGU MUREȘ 148575 € 3,977,448,101 52,406 € 4,783,869,662 50,486 $19,908 VENIT MARE € 35,865 MAI DEZVOLTAT € 806,421,561
GALAȚI 303638 € 4,259,709,270 78,244 € 4,615,006,823 69,279 $10,690 VENIT MEDIU SPRE MARE € 19,258 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 355,297,553
VOLUNTARI 42173 € 3,195,812,876 22,353 € 4,356,398,386 28,439 $30,147 VENIT MARE € 54,311 MAI DEZVOLTAT € 1,160,585,509
PITEȘTI 175102 € 2,806,042,081 60,602 € 4,101,810,076 62,965 $10,536 VENIT MEDIU SPRE MARE € 18,981 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 1,295,767,995
NĂVODARI 42070 € 2,633,093,343 5,892 € 3,196,405,071 6,063 $61,553 VENIT MARE € 110,892 MAI DEZVOLTAT € 563,311,727
BACĂU 197636 € 2,565,701,050 50,482 € 3,018,009,384 48,628 $13,923 VENIT MARE € 25,084 TRANZITIE € 452,308,334
BUZĂU 133465 € 3,239,850,010 43,272 € 2,942,760,159 41,573 $18,837 VENIT MARE € 33,936 MAI DEZVOLTAT (€ 297,089,851)
SLATINA 83441 € 2,177,584,768 29,161 € 2,927,563,716 30,563 $25,669 VENIT MARE € 46,245 MAI DEZVOLTAT € 749,978,949
BAIA MARE 146367 € 1,870,410,390 46,888 € 2,787,454,405 49,254 $16,216 VENIT MARE € 29,214 MAI DEZVOLTAT € 917,044,015
SEBEȘ 32595 € 874,793,915 10,524 € 2,436,981,205 12,718 $51,383 VENIT MARE € 92,570 MAI DEZVOLTAT € 1,562,187,290
SATU MARE 120800 € 1,463,257,665 38,404 € 2,225,010,403 40,898 $14,343 VENIT MARE € 25,840 TRANZITIE € 761,752,738
OTOPENI 16594 € 2,215,362,602 19,531 € 2,174,108,022 19,693 $37,665 VENIT MARE € 67,857 MAI DEZVOLTAT (€ 41,254,580)
BRĂILA 205260 € 2,374,869,614 45,711 € 2,108,632,643 41,173 $10,606 VENIT MEDIU SPRE MARE € 19,107 MAI PUTIN DEZVOLTAT (€ 266,236,972)

160
 Veniturile Angajat GNI/Capit PIB/Capita Difereinţa în
Populaţia Angajati Venituri firme in
Nume firmelor in i in a (Atlas $) Nivel de dezvoltare (PPS €) in Tip localitate veniturile firmelor
în 2018 in 2011 2018
2011 2018 in 2018 2018 din 2011 în 2018
RÂMNICU VÂLCEA 118179 € 2,061,650,871 41,227 € 2,048,600,576 31,935 $20,102 VENIT MARE € 36,214 MAI DEZVOLTAT (€ 13,050,295)
SUCEAVA 122654 € 1,269,878,709 30,032 € 2,022,355,350 30,349 $13,281 VENIT MARE € 23,927 TRANZITIE € 752,476,641
BISTRIȚA 94046 € 1,407,042,479 30,368 € 1,995,807,631 32,912 $17,270 VENIT MARE € 31,113 MAI DEZVOLTAT € 588,765,152
MEDIAȘ 57753 € 1,494,241,148 19,820 € 1,958,300,486 20,028 $19,544 VENIT MARE € 35,210 MAI DEZVOLTAT € 464,059,339
TÂRGOVIȘTE 92157 € 1,412,143,705 28,504 € 1,612,868,312 24,299 $18,272 VENIT MARE € 32,918 MAI DEZVOLTAT € 200,724,607
DEVA 69625 € 1,244,161,394 25,370 € 1,460,444,102 23,365 $21,417 VENIT MARE € 38,585 MAI DEZVOLTAT € 216,282,707
ALBA IULIA 74631 € 993,416,568 23,302 € 1,447,098,446 25,503 $13,290 VENIT MARE € 23,944 TRANZITIE € 453,681,878
ZALĂU 69561 € 915,504,687 19,116 € 1,435,018,162 18,472 $19,228 VENIT MARE € 34,641 MAI DEZVOLTAT € 519,513,474
TULCEA 87735 € 1,017,990,551 23,839 € 1,423,760,644 22,123 $15,404 VENIT MARE € 27,751 MAI DEZVOLTAT € 405,770,094
PIATRA-NEAMȚ 113491 € 1,241,209,628 26,595 € 1,382,245,943 23,609 $11,730 VENIT MEDIU SPRE MARE € 21,132 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 141,036,315
CĂLĂRAȘI 76537 € 1,164,024,964 19,406 € 1,380,993,783 15,858 $18,378 VENIT MARE € 33,110 MAI DEZVOLTAT € 216,968,819
BUFTEA 22445 € 457,322,906 6,854 € 1,379,981,543 8,367 $18,094 VENIT MARE € 32,597 MAI DEZVOLTAT € 922,658,637
GIURGIU 67753 € 559,939,254 14,156 € 1,361,790,308 11,931 $18,628 VENIT MARE € 33,560 MAI DEZVOLTAT € 801,851,054
FOCȘANI 93005 € 949,468,438 24,404 € 1,351,489,178 25,087 $17,599 VENIT MARE € 31,707 MAI DEZVOLTAT € 402,020,740
GHIMBAV 6308 € 346,874,459 4,954 € 1,283,901,343 10,994 $128,327 VENIT MARE € 231,188 MAI DEZVOLTAT € 937,026,883
BOTOȘANI 121015 € 916,313,509 24,929 € 1,238,423,567 23,835 $13,373 VENIT MARE € 24,093 TRANZITIE € 322,110,058
SLOBOZIA 52281 € 1,151,578,551 14,710 € 1,170,300,077 12,208 $25,379 VENIT MARE € 45,722 MAI DEZVOLTAT € 18,721,525
MĂGURELE 11047 € 657,730,029 4,354 € 1,077,549,871 7,030 $28,448 VENIT MARE € 51,251 MAI DEZVOLTAT € 419,819,842
POPEȘTI LEORDENI 34690 € 735,668,600 9,953 € 1,056,171,910 13,553 $8,707 VENIT MEDIU SPRE MARE € 15,685 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 320,503,311
PANTELIMON 28422 € 869,224,973 7,942 € 1,050,640,608 9,525 $10,830 VENIT MEDIU SPRE MARE € 19,511 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 181,415,634
TÂRGU JIU 95914 € 1,022,611,654 28,505 € 1,009,559,048 22,581 $18,882 VENIT MARE € 34,017 MAI DEZVOLTAT (€ 13,052,606)
REȘIȚA 86658 € 749,814,040 17,015 € 938,831,773 14,220 $16,809 VENIT MARE € 30,283 MAI DEZVOLTAT € 189,017,733
SFÂNTU GHEORGHE 64466 € 689,989,825 17,120 € 928,029,221 15,722 $15,093 VENIT MARE € 27,191 TRANZITIE € 238,039,396
MIERCUREA CIUC 41802 € 705,489,279 16,577 € 910,884,120 13,511 $19,979 VENIT MARE € 35,994 MAI DEZVOLTAT € 205,394,841
RĂDĂUȚI 33875 € 558,506,454 6,472 € 900,889,940 6,716 $21,402 VENIT MARE € 38,557 MAI DEZVOLTAT € 342,383,485
VASLUI 113959 € 597,078,425 15,046 € 878,499,701 14,792 $10,314 VENIT MEDIU SPRE MARE € 18,582 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 281,421,276
DROBETA-TURNU
107711 € 862,221,950 22,868 € 846,785,186 20,534 $12,865 VENIT MARE € 23,176 TRANZITIE (€ 15,436,764)
SEVERIN

161
 Veniturile Angajat GNI/Capit PIB/Capita Difereinţa în
Populaţia Angajati Venituri firme in
Nume firmelor in i in a (Atlas $) Nivel de dezvoltare (PPS €) in Tip localitate veniturile firmelor
în 2018 in 2011 2018
2011 2018 in 2018 2018 din 2011 în 2018
ALEXANDRIA 50877 € 735,760,872 14,573 € 808,925,677 15,191 $23,348 VENIT MARE € 42,063 MAI DEZVOLTAT € 73,164,804
GĂEȘTI 15081 € 365,565,403 4,591 € 760,662,242 5,311 $52,542 VENIT MARE € 94,659 MAI DEZVOLTAT € 395,096,838
ODORHEIU SECUIESC 38341 € 586,787,224 15,675 € 711,507,878 13,346 $17,002 VENIT MARE € 30,630 MAI DEZVOLTAT € 124,720,654
CÂMPINA 36942 € 633,574,157 13,463 € 674,394,788 10,456 $11,777 VENIT MEDIU SPRE MARE € 21,217 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 40,820,630
BLAJ 20860 € 135,030,903 3,689 € 631,840,793 6,448 $20,866 VENIT MARE € 37,592 MAI DEZVOLTAT € 496,809,891
BRAGADIRU 21177 € 301,486,616 4,298 € 601,011,815 7,145 $7,994 VENIT MEDIU SPRE MARE € 14,402 SLAB DEZVOLTAT € 299,525,199
ROMAN 69553 € 487,294,370 10,957 € 599,680,724 11,949 $8,425 VENIT MEDIU SPRE MARE € 15,178 SLAB DEZVOLTAT € 112,386,355
CURTICI 8809 € 183,153,848 2,670 € 576,380,382 5,577 $37,586 VENIT MARE € 67,714 MAI DEZVOLTAT € 393,226,534
HUNEDOARA 73073 € 420,593,330 10,660 € 550,060,288 10,362 $7,700 VENIT MEDIU SPRE MARE € 13,873 SLAB DEZVOLTAT € 129,466,958
CHIȘINEU-CRIȘ 8335 € 208,052,795 3,360 € 543,878,576 4,754 $37,770 VENIT MARE € 68,044 MAI DEZVOLTAT € 335,825,781
DEJ 38467 € 305,052,307 7,295 € 523,747,545 8,320 $9,997 VENIT MEDIU SPRE MARE € 18,010 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 218,695,238
CURTEA DE ARGEȘ 32865 € 343,604,103 8,912 € 522,505,112 9,978 $7,011 VENIT MEDIU SPRE MARE € 12,631 SLAB DEZVOLTAT € 178,901,009
CERNAVODĂ 18982 € 146,840,254 4,065 € 513,925,594 4,794 $22,105 VENIT MARE € 39,823 MAI DEZVOLTAT € 367,085,340
ONEȘTI 51636 € 465,194,928 11,889 € 498,330,491 8,975 $9,298 VENIT MEDIU SPRE MARE € 16,752 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 33,135,563
REGHIN 38055 € 285,672,828 8,916 € 494,245,350 9,367 $8,081 VENIT MEDIU SPRE MARE € 14,558 SLAB DEZVOLTAT € 208,572,522
LUGOJ 47125 € 419,287,825 10,904 € 466,586,016 9,527 $6,623 VENIT MEDIU SPRE MARE € 11,931 SLAB DEZVOLTAT € 47,298,191
CAREI 24288 € 379,152,765 5,496 € 458,225,825 6,308 $14,909 VENIT MARE € 26,860 TRANZITIE € 79,073,061
CHITILA 15476 € 174,612,035 3,063 € 445,859,957 4,126 $8,500 VENIT MEDIU SPRE MARE € 15,313 SLAB DEZVOLTAT € 271,247,922
TURDA 56192 € 352,020,954 8,635 € 428,791,699 8,571 $5,608 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,104 SLAB DEZVOLTAT € 76,770,745
SÂNNICOLAU MARE 14614 € 427,661,689 11,464 € 424,735,320 7,449 $19,411 VENIT MARE € 34,970 MAI DEZVOLTAT (€ 2,926,368)
CODLEA 25942 € 268,523,146 5,100 € 418,207,644 6,582 $10,350 VENIT MEDIU SPRE MARE € 18,646 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 149,684,498
BÂRLAD 71471 € 376,968,083 11,388 € 412,396,883 9,249 $8,151 VENIT MEDIU SPRE MARE € 14,684 SLAB DEZVOLTAT € 35,428,800
ORĂȘTIE 22252 € 254,038,702 7,505 € 367,550,761 7,710 $16,754 VENIT MARE € 30,183 MAI DEZVOLTAT € 113,512,059
SĂCELE 36438 € 221,810,676 5,824 € 344,220,369 6,242 $6,057 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,913 SLAB DEZVOLTAT € 122,409,692
SIGHIȘOARA 33805 € 286,517,672 8,726 € 319,483,121 7,933 $5,905 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,638 SLAB DEZVOLTAT € 32,965,449
UNGHENI 7672 € 136,998,458 2,824 € 317,643,269 4,141 $25,722 VENIT MARE € 46,339 MAI DEZVOLTAT € 180,644,811
TECUCI 44511 € 229,770,722 6,033 € 312,670,232 6,354 $5,014 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,033 SLAB DEZVOLTAT € 82,899,510

162
 Veniturile Angajat GNI/Capit PIB/Capita Difereinţa în
Populaţia Angajati Venituri firme in
Nume firmelor in i in a (Atlas $) Nivel de dezvoltare (PPS €) in Tip localitate veniturile firmelor
în 2018 in 2011 2018
2011 2018 in 2018 2018 din 2011 în 2018
ROVINARI 13410 € 343,827,043 8,530 € 309,634,935 8,039 $5,618 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,121 SLAB DEZVOLTAT (€ 34,192,108)
CÂMPULUNG 36076 € 190,597,690 7,136 € 306,678,491 7,694 $3,834 VENIT MEDIU SPRE MIC € 6,906 SLAB DEZVOLTAT € 116,080,802
CARACAL 34374 € 215,585,896 6,659 € 305,879,943 7,460 $6,743 VENIT MEDIU SPRE MARE € 12,147 SLAB DEZVOLTAT € 90,294,048
TOPOLOVENI 9399 € 164,667,122 2,175 € 301,931,796 3,053 $14,625 VENIT MARE € 26,349 TRANZITIE € 137,264,675
RÂMNICU SĂRAT 40084 € 155,254,470 5,237 € 301,267,367 5,480 $6,149 VENIT MEDIU SPRE MARE € 11,077 SLAB DEZVOLTAT € 146,012,896
MANGALIA 41458 € 639,003,623 12,175 € 289,309,829 9,749 $5,673 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,220 SLAB DEZVOLTAT (€ 349,693,793)
PAȘCANI 43256 € 246,636,099 7,377 € 284,563,948 6,503 $6,115 VENIT MEDIU SPRE MARE € 11,016 SLAB DEZVOLTAT € 37,927,849
TĂLMACIU 8221 € 70,219,290 1,855 € 279,189,438 4,020 $19,482 VENIT MARE € 35,098 MAI DEZVOLTAT € 208,970,148
SALONTA 19087 € 183,969,966 4,325 € 266,514,872 5,195 $8,807 VENIT MEDIU SPRE MARE € 15,865 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 82,544,906
BĂICOI 18869 € 144,960,202 3,196 € 266,381,794 3,794 $9,209 VENIT MEDIU SPRE MARE € 16,591 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 121,421,592
SIGHETU MARMAȚIEI 43651 € 207,697,596 7,802 € 265,549,797 7,177 $5,289 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,528 SLAB DEZVOLTAT € 57,852,201
ȘTEFĂNEȘTI 15624 € 160,877,901 3,330 € 252,268,999 4,614 $7,238 VENIT MEDIU SPRE MARE € 13,040 SLAB DEZVOLTAT € 91,391,098
VĂLENII DE MUNTE 13594 € 158,870,952 3,568 € 244,014,993 4,817 $11,538 VENIT MEDIU SPRE MARE € 20,786 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 85,144,041
TURCENI 8061 € 390,369,088 3,302 € 241,775,806 2,031 $10,333 VENIT MEDIU SPRE MARE € 18,616 MAI PUTIN DEZVOLTAT (€ 148,593,281)
FĂGĂRAȘ 39095 € 154,566,433 5,416 € 240,667,647 5,457 $3,994 VENIT MEDIU SPRE MIC € 7,196 SLAB DEZVOLTAT € 86,101,214
URZICENI 17127 € 195,492,856 5,135 € 234,409,287 4,187 $15,471 VENIT MARE € 27,872 MAI DEZVOLTAT € 38,916,431
TÂRGU SECUIESC 20004 € 499,940,074 8,750 € 230,811,578 5,625 $11,755 VENIT MEDIU SPRE MARE € 21,177 MAI PUTIN DEZVOLTAT (€ 269,128,496)
OLTENIȚA 27786 € 182,565,670 4,647 € 226,001,200 4,273 $8,276 VENIT MEDIU SPRE MARE € 14,910 SLAB DEZVOLTAT € 43,435,530
CUGIR 26173 € 132,187,112 4,903 € 224,221,530 5,688 $5,909 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,646 SLAB DEZVOLTAT € 92,034,419
CARANSEBEȘ 29951 € 214,143,109 5,474 € 219,099,616 6,094 $11,334 VENIT MEDIU SPRE MARE € 20,419 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 4,956,507
SÂNTANA 15702 € 116,602,707 1,423 € 217,439,388 2,557 $7,938 VENIT MEDIU SPRE MARE € 14,302 SLAB DEZVOLTAT € 100,836,680
SEGARCEA 7938 € 42,437,001 726 € 215,514,779 923 $16,213 VENIT MARE € 29,209 MAI DEZVOLTAT € 173,077,778
CÂMPIA TURZII 27903 € 249,024,959 5,206 € 211,535,069 3,732 $5,547 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,994 SLAB DEZVOLTAT (€ 37,489,890)
TĂȘNAD 9416 € 53,103,283 903 € 211,068,477 1,269 $17,340 VENIT MARE € 31,240 MAI DEZVOLTAT € 157,965,195
AIUD 25887 € 111,871,296 4,251 € 210,209,433 4,167 $5,595 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,080 SLAB DEZVOLTAT € 98,338,137
BUȘTENI 9673 € 103,278,345 1,968 € 206,213,616 2,111 $13,801 VENIT MARE € 24,864 TRANZITIE € 102,935,271
ZĂRNEȘTI 26531 € 353,832,400 4,909 € 201,303,603 3,760 $4,917 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,859 SLAB DEZVOLTAT (€ 152,528,797)

163
 Veniturile Angajat GNI/Capit PIB/Capita Difereinţa în
Populaţia Angajati Venituri firme in
Nume firmelor in i in a (Atlas $) Nivel de dezvoltare (PPS €) in Tip localitate veniturile firmelor
în 2018 in 2011 2018
2011 2018 in 2018 2018 din 2011 în 2018
TÂRNĂVENI 26120 € 134,003,946 2,971 € 201,127,656 3,888 $4,800 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,648 SLAB DEZVOLTAT € 67,123,710
ROȘIORI DE VEDE 31564 € 132,276,939 4,229 € 200,427,104 4,176 $9,286 VENIT MEDIU SPRE MARE € 16,730 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 68,150,165
INEU 9561 € 267,027,490 7,093 € 200,374,943 3,702 $12,115 VENIT MEDIU SPRE MARE € 21,825 MAI PUTIN DEZVOLTAT (€ 66,652,546)
NEGREȘTI-OAȘ 16879 € 246,178,674 4,875 € 198,663,525 3,566 $9,320 VENIT MEDIU SPRE MARE € 16,791 MAI PUTIN DEZVOLTAT (€ 47,515,149)
PETROȘANI 42167 € 190,660,315 8,440 € 196,188,249 9,747 $4,742 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,543 SLAB DEZVOLTAT € 5,527,934
CISNĂDIE 21030 € 82,955,126 3,334 € 194,559,490 4,362 $5,173 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,319 SLAB DEZVOLTAT € 111,604,364
URLAȚI 11619 € 80,672,362 1,491 € 193,113,633 2,438 $10,667 VENIT MEDIU SPRE MARE € 19,217 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 112,441,271
BUHUȘI 22045 € 78,428,375 1,651 € 192,149,986 2,087 $8,202 VENIT MEDIU SPRE MARE € 14,777 SLAB DEZVOLTAT € 113,721,612
BĂILEȘTI 19632 € 73,707,036 2,488 € 188,406,303 1,591 $6,671 VENIT MEDIU SPRE MARE € 12,017 SLAB DEZVOLTAT € 114,699,267
VALEA LUI MIHAI 10923 € 130,932,624 3,846 € 184,403,056 3,992 $10,660 VENIT MEDIU SPRE MARE € 19,204 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 53,470,431
ȘIMLEU SILVANIEI 17392 € 101,577,652 3,197 € 175,827,370 3,144 $8,904 VENIT MEDIU SPRE MARE € 16,040 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 74,249,718
FĂLTICENI 31302 € 122,253,719 4,214 € 173,051,615 3,959 $4,528 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,158 SLAB DEZVOLTAT € 50,797,896
GURA HUMORULUI 17133 € 97,903,369 2,592 € 170,954,282 2,913 $7,605 VENIT MEDIU SPRE MARE € 13,700 SLAB DEZVOLTAT € 73,050,913
TITU 10286 € 154,994,937 2,018 € 168,641,771 2,430 $15,831 VENIT MARE € 28,520 MAI DEZVOLTAT € 13,646,834
RÂȘNOV 18089 € 68,732,970 1,743 € 168,085,032 2,695 $5,988 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,788 SLAB DEZVOLTAT € 99,352,062
VATRA DORNEI 16866 € 276,702,067 3,587 € 168,010,230 2,804 $8,155 VENIT MEDIU SPRE MARE € 14,692 SLAB DEZVOLTAT (€ 108,691,837)
GHERLA 23138 € 107,393,443 3,606 € 167,656,311 3,945 $5,320 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,584 SLAB DEZVOLTAT € 60,262,867
LUDUȘ 17529 € 116,287,294 2,446 € 164,463,305 2,518 $5,836 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,513 SLAB DEZVOLTAT € 48,176,011
GHEORGHENI 19855 € 161,749,355 4,602 € 162,280,307 3,969 $5,018 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,041 SLAB DEZVOLTAT € 530,952
OVIDIU 15785 € 107,629,526 2,540 € 160,764,427 2,566 $8,226 VENIT MEDIU SPRE MARE € 14,820 SLAB DEZVOLTAT € 53,134,901
BECLEAN 12322 € 139,661,948 2,621 € 158,251,261 2,678 $10,435 VENIT MEDIU SPRE MARE € 18,799 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 18,589,314
MEDGIDIA 45412 € 540,062,946 6,579 € 157,988,821 3,777 $2,829 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,096 SLAB DEZVOLTAT (€ 382,074,125)
BOLDEȘTI-SCĂENI 11540 € 50,089,156 1,505 € 155,648,123 2,607 $8,455 VENIT MEDIU SPRE MARE € 15,232 SLAB DEZVOLTAT € 105,558,967
ADJUD 20357 € 152,340,395 3,985 € 150,991,155 2,820 $8,509 VENIT MEDIU SPRE MARE € 15,329 SLAB DEZVOLTAT (€ 1,349,240)
HUȘI 31511 € 124,003,888 5,914 € 150,151,374 5,172 $6,465 VENIT MEDIU SPRE MARE € 11,647 SLAB DEZVOLTAT € 26,147,486
COMĂNEȘTI 23704 € 237,957,630 2,995 € 149,282,957 3,171 $6,014 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,835 SLAB DEZVOLTAT (€ 88,674,673)
DOROHOI 30863 € 95,831,592 3,503 € 146,003,053 3,271 $6,176 VENIT MEDIU SPRE MARE € 11,127 SLAB DEZVOLTAT € 50,171,461

164
 Veniturile Angajat GNI/Capit PIB/Capita Difereinţa în
Populaţia Angajati Venituri firme in
Nume firmelor in i in a (Atlas $) Nivel de dezvoltare (PPS €) in Tip localitate veniturile firmelor
în 2018 in 2011 2018
2011 2018 in 2018 2018 din 2011 în 2018
TĂUȚII-MĂGHERĂUȘ 8391 € 66,348,944 1,361 € 144,868,551 2,475 $14,559 VENIT MARE € 26,229 TRANZITIE € 78,519,607
BOCȘA 19011 € 77,490,682 2,247 € 143,748,193 2,208 $11,127 VENIT MEDIU SPRE MARE € 20,046 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 66,257,511
SOVATA 10352 € 78,902,955 2,646 € 140,785,220 2,910 $8,497 VENIT MEDIU SPRE MARE € 15,309 SLAB DEZVOLTAT € 61,882,265
PUCIOASA 15148 € 61,777,984 2,456 € 138,533,393 2,720 $8,994 VENIT MEDIU SPRE MARE € 16,203 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 76,755,409
PECICA 14110 € 77,216,551 1,744 € 137,780,625 2,565 $5,640 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,161 SLAB DEZVOLTAT € 60,564,074
MIZIL 16274 € 147,675,413 2,459 € 137,498,582 3,196 $5,366 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,667 SLAB DEZVOLTAT (€ 10,176,831)
BOLINTIN-VALE 13811 € 62,394,657 2,042 € 135,884,071 1,748 $9,084 VENIT MEDIU SPRE MARE € 16,366 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 73,489,414
NĂSĂUD 11605 € 94,942,926 1,868 € 134,529,676 2,186 $9,439 VENIT MEDIU SPRE MARE € 17,006 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 39,586,750
MARGHITA 17949 € 97,461,471 4,659 € 131,368,360 3,794 $4,585 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,261 SLAB DEZVOLTAT € 33,906,889
LIPOVA 11272 € 66,563,837 2,059 € 130,323,499 2,534 $6,708 VENIT MEDIU SPRE MARE € 12,085 SLAB DEZVOLTAT € 63,759,662
MOTRU 22266 € 140,010,027 6,072 € 127,225,141 6,372 $9,211 VENIT MEDIU SPRE MARE € 16,595 MAI PUTIN DEZVOLTAT (€ 12,784,886)
TÂRGU LĂPUȘ 13089 € 115,352,403 2,272 € 126,622,818 2,642 $8,222 VENIT MEDIU SPRE MARE € 14,813 SLAB DEZVOLTAT € 11,270,415
BALȘ 20768 € 90,719,494 3,344 € 123,314,217 2,198 $4,446 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,010 SLAB DEZVOLTAT € 32,594,723
ALEȘD 11209 € 176,335,165 3,312 € 123,076,371 3,177 $6,911 VENIT MEDIU SPRE MARE € 12,450 SLAB DEZVOLTAT (€ 53,258,794)
TURNU MAGURELE 28932 € 114,754,640 5,487 € 120,787,440 3,590 $6,147 VENIT MEDIU SPRE MARE € 11,074 SLAB DEZVOLTAT € 6,032,800
BEIUȘ 11230 € 55,716,730 2,676 € 118,118,348 4,338 $6,676 VENIT MEDIU SPRE MARE € 12,027 SLAB DEZVOLTAT € 62,401,618
FETEȘTI 35080 € 151,694,162 3,428 € 118,059,322 2,720 $3,728 VENIT MEDIU SPRE MIC € 6,715 SLAB DEZVOLTAT (€ 33,634,840)
RECAȘ 9780 € 40,798,060 826 € 117,096,741 1,067 $7,919 VENIT MEDIU SPRE MARE € 14,267 SLAB DEZVOLTAT € 76,298,681
BRAD 15558 € 251,861,139 5,233 € 116,726,509 3,149 $7,570 VENIT MEDIU SPRE MARE € 13,637 SLAB DEZVOLTAT (€ 135,134,631)
CÂMPULUNG
20011 € 103,318,893 2,568 € 114,527,958 2,661 $4,668 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,410 SLAB DEZVOLTAT € 11,209,065
MOLDOVENESC
BĂBENI 9235 € 62,670,337 1,649 € 114,200,826 1,520 $12,333 VENIT MEDIU SPRE MARE € 22,218 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 51,530,489
SINAIA 11264 € 84,394,674 3,463 € 108,932,207 3,423 $6,268 VENIT MEDIU SPRE MARE € 11,293 SLAB DEZVOLTAT € 24,537,533
VIȘEU DE SUS 17997 € 47,362,298 1,611 € 108,469,613 2,605 $5,179 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,330 SLAB DEZVOLTAT € 61,107,316
JIMBOLIA 13423 € 143,722,566 1,911 € 107,890,477 2,646 $5,346 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,631 SLAB DEZVOLTAT (€ 35,832,090)
HAȚEG 10687 € 100,703,247 3,047 € 107,499,782 2,607 $10,291 VENIT MEDIU SPRE MARE € 18,540 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 6,796,535
LEHLIU-GARĂ 6639 € 101,008,540 769 € 107,117,740 617 $16,313 VENIT MARE € 29,390 MAI DEZVOLTAT € 6,109,200
TÂRGU NEAMȚ 21962 € 107,776,127 3,408 € 100,056,047 2,908 $4,603 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,293 SLAB DEZVOLTAT (€ 7,720,080)

165
 Veniturile Angajat GNI/Capit PIB/Capita Difereinţa în
Populaţia Angajati Venituri firme in
Nume firmelor in i in a (Atlas $) Nivel de dezvoltare (PPS €) in Tip localitate veniturile firmelor
în 2018 in 2011 2018
2011 2018 in 2018 2018 din 2011 în 2018
BORȘA 29967 € 75,269,435 2,782 € 98,769,222 2,706 $2,830 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,099 SLAB DEZVOLTAT € 23,499,787
FIENI 7548 € 84,555,322 1,254 € 98,286,618 1,063 $12,595 VENIT MARE € 22,690 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 13,731,296
DRĂGĂȘANI 20447 € 95,257,828 2,359 € 95,453,991 2,278 $4,493 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,095 SLAB DEZVOLTAT € 196,163
EFORIE 11095 € 88,808,980 2,308 € 94,662,977 2,393 $6,696 VENIT MEDIU SPRE MARE € 12,064 SLAB DEZVOLTAT € 5,853,997
ZIMNICEA 15056 € 251,589,492 3,275 € 93,807,874 1,791 $9,100 VENIT MEDIU SPRE MARE € 16,394 MAI PUTIN DEZVOLTAT (€ 157,781,618)
IERNUT 9751 € 87,901,658 1,121 € 92,364,802 886 $5,864 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,564 SLAB DEZVOLTAT € 4,463,144
COSTEȘTI 10430 € 49,252,944 1,187 € 91,896,217 1,790 $3,911 VENIT MEDIU SPRE MIC € 7,046 SLAB DEZVOLTAT € 42,643,274
FILIAȘI 18233 € 25,188,711 1,318 € 89,285,319 1,599 $3,407 VENIT MEDIU SPRE MIC € 6,138 SLAB DEZVOLTAT € 64,096,608
JIBOU 11877 € 71,989,046 2,562 € 87,680,843 1,778 $6,889 VENIT MEDIU SPRE MARE € 12,412 SLAB DEZVOLTAT € 15,691,797
TÂRGU FRUMOS 14493 € 49,660,059 1,787 € 86,589,688 1,575 $5,537 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,976 SLAB DEZVOLTAT € 36,929,628
MOINEȘTI 24419 € 60,184,427 4,240 € 84,790,198 2,253 $3,335 VENIT MEDIU SPRE MIC € 6,009 SLAB DEZVOLTAT € 24,605,770
ȚĂNDĂREI 17346 € 68,603,201 1,087 € 81,293,245 1,018 $5,252 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,462 SLAB DEZVOLTAT € 12,690,044
CRISTURU SECUIESC 10803 € 50,225,713 2,061 € 80,757,058 2,247 $6,600 VENIT MEDIU SPRE MARE € 11,890 SLAB DEZVOLTAT € 30,531,345
ȘTEI 7260 € 85,303,097 2,263 € 78,010,907 2,208 $6,808 VENIT MEDIU SPRE MARE € 12,264 SLAB DEZVOLTAT (€ 7,292,190)
SCORNICEȘTI 11816 € 31,668,208 1,654 € 77,033,985 1,653 $4,761 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,577 SLAB DEZVOLTAT € 45,365,777
BREAZA 16449 € 52,540,076 2,245 € 76,695,541 2,337 $3,019 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,438 SLAB DEZVOLTAT € 24,155,465
MIERCUREA SIBIULUI 4806 € 193,545,745 1,130 € 76,342,542 1,073 $9,129 VENIT MEDIU SPRE MARE € 16,447 MAI PUTIN DEZVOLTAT (€ 117,203,203)
FUNDULEA 6709 € 68,408,506 883 € 76,321,241 907 $11,353 VENIT MEDIU SPRE MARE € 20,453 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 7,912,735
SIMERIA 13830 € 44,513,175 1,905 € 75,975,843 2,286 $5,565 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,027 SLAB DEZVOLTAT € 31,462,668
VICTORIA 8579 € 85,705,933 1,313 € 75,824,637 1,121 $5,750 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,359 SLAB DEZVOLTAT (€ 9,881,296)
FĂGET 7582 € 56,827,773 1,345 € 75,677,167 1,698 $6,942 VENIT MEDIU SPRE MARE € 12,506 SLAB DEZVOLTAT € 18,849,394
BAIA SPRIE 17005 € 60,151,017 1,628 € 74,121,658 1,720 $3,739 VENIT MEDIU SPRE MIC € 6,736 SLAB DEZVOLTAT € 13,970,640
OCNA MUREȘ 14364 € 32,397,315 1,176 € 72,887,843 1,585 $3,501 VENIT MEDIU SPRE MIC € 6,307 SLAB DEZVOLTAT € 40,490,528
ODOBEȘTI 9661 € 47,002,686 1,138 € 72,144,588 1,211 $8,964 VENIT MEDIU SPRE MARE € 16,149 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 25,141,902
SĂLIȘTE 5993 € 234,975,655 1,850 € 72,133,009 1,428 $6,913 VENIT MEDIU SPRE MARE € 12,454 SLAB DEZVOLTAT (€ 162,842,646)
MOLDOVA NOUĂ 13250 € 26,219,453 1,019 € 71,619,774 1,260 $8,350 VENIT MEDIU SPRE MARE € 15,044 SLAB DEZVOLTAT € 45,400,321
LUPENI 26409 € 78,065,234 4,072 € 71,456,378 1,598 $2,765 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,981 SLAB DEZVOLTAT (€ 6,608,856)

166
 Veniturile Angajat GNI/Capit PIB/Capita Difereinţa în
Populaţia Angajati Venituri firme in
Nume firmelor in i in a (Atlas $) Nivel de dezvoltare (PPS €) in Tip localitate veniturile firmelor
în 2018 in 2011 2018
2011 2018 in 2018 2018 din 2011 în 2018
AVRIG 15556 € 53,995,697 1,684 € 71,377,644 1,794 $2,631 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,740 SLAB DEZVOLTAT € 17,381,948
BORSEC 2749 € 200,595,297 3,206 € 71,152,783 1,158 $23,950 VENIT MARE € 43,147 MAI DEZVOLTAT (€ 129,442,514)
MURFATLAR 11433 € 92,659,137 1,465 € 69,301,637 1,116 $4,947 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,912 SLAB DEZVOLTAT (€ 23,357,500)
IANCA 10857 € 70,770,488 1,254 € 68,712,924 1,084 $6,371 VENIT MEDIU SPRE MARE € 11,477 SLAB DEZVOLTAT (€ 2,057,565)
DUMBRĂVENI 8580 € 28,413,474 773 € 68,149,282 1,123 $4,593 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,275 SLAB DEZVOLTAT € 39,735,807
VIDELE 11526 € 40,216,560 2,826 € 67,931,424 1,530 $8,669 VENIT MEDIU SPRE MARE € 15,617 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 27,714,864
COVASNA 11159 € 66,637,545 1,966 € 67,865,668 1,864 $5,799 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,448 SLAB DEZVOLTAT € 1,228,123
MORENI 20088 € 52,251,951 2,638 € 67,300,276 2,457 $2,761 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,974 SLAB DEZVOLTAT € 15,048,324
HUEDIN 9595 € 49,507,938 1,363 € 66,620,506 1,502 $3,990 VENIT MEDIU SPRE MIC € 7,189 SLAB DEZVOLTAT € 17,112,567
ABRUD 5399 € 53,900,507 812 € 65,089,922 591 $8,349 VENIT MEDIU SPRE MARE € 15,041 SLAB DEZVOLTAT € 11,189,414
HÂRȘOVA 11145 € 49,691,943 1,224 € 63,591,984 1,154 $4,212 VENIT MEDIU SPRE MARE € 7,588 SLAB DEZVOLTAT € 13,900,041
BUMBEȘTI-JIU 9819 € 33,545,774 1,840 € 62,879,419 2,105 $10,364 VENIT MEDIU SPRE MARE € 18,672 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 29,333,644
BUZIAȘ 8406 € 60,137,503 1,258 € 61,857,300 943 $4,788 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,626 SLAB DEZVOLTAT € 1,719,798
ARDUD 7511 € 18,089,298 485 € 61,811,462 549 $6,405 VENIT MEDIU SPRE MARE € 11,540 SLAB DEZVOLTAT € 43,722,163
VULCAN 28434 € 104,360,614 4,816 € 60,023,152 1,724 $2,145 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,864 SLAB DEZVOLTAT (€ 44,337,462)
MIHĂILEȘTI 7585 € 99,173,476 1,314 € 58,845,513 1,245 $7,048 VENIT MEDIU SPRE MARE € 12,698 SLAB DEZVOLTAT (€ 40,327,963)
TEIUȘ 7379 € 19,268,663 591 € 58,742,238 870 $5,504 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,916 SLAB DEZVOLTAT € 39,473,575
CORABIA 17683 € 50,567,181 1,246 € 58,608,808 1,256 $2,436 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,389 SLAB DEZVOLTAT € 8,041,627
TOPLIȚA 15865 € 46,432,162 2,623 € 58,263,611 1,923 $2,116 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,812 SLAB DEZVOLTAT € 11,831,449
ORAVIȚA 12948 € 65,899,959 1,728 € 57,521,643 1,287 $6,831 VENIT MEDIU SPRE MARE € 12,306 SLAB DEZVOLTAT (€ 8,378,315)
SEBIȘ 6391 € 36,489,078 1,496 € 57,383,692 1,488 $5,189 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,348 SLAB DEZVOLTAT € 20,894,614
MĂCIN 10842 € 39,032,038 1,974 € 57,113,968 1,866 $4,954 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,924 SLAB DEZVOLTAT € 18,081,929
PÂNCOTA 8107 € 24,557,980 1,586 € 56,215,917 896 $3,987 VENIT MEDIU SPRE MIC € 7,183 SLAB DEZVOLTAT € 31,657,937
DETA 7605 € 44,811,048 1,873 € 55,925,388 1,233 $4,801 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,650 SLAB DEZVOLTAT € 11,114,340
ZLATNA 7924 € 43,713,955 818 € 54,998,663 882 $4,780 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,612 SLAB DEZVOLTAT € 11,284,708
TÂRGU OCNA 13010 € 45,849,201 1,855 € 53,577,042 1,298 $3,961 VENIT MEDIU SPRE MIC € 7,136 SLAB DEZVOLTAT € 7,727,842
PANCIU 9261 € 30,147,295 1,240 € 52,630,548 1,306 $6,870 VENIT MEDIU SPRE MARE € 12,377 SLAB DEZVOLTAT € 22,483,254

167
 Veniturile Angajat GNI/Capit PIB/Capita Difereinţa în
Populaţia Angajati Venituri firme in
Nume firmelor in i in a (Atlas $) Nivel de dezvoltare (PPS €) in Tip localitate veniturile firmelor
în 2018 in 2011 2018
2011 2018 in 2018 2018 din 2011 în 2018
CALAFAT 18103 € 83,254,616 2,047 € 50,777,844 1,556 $1,947 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,508 SLAB DEZVOLTAT (€ 32,476,772)
SEINI 9600 € 40,064,751 1,107 € 49,369,952 1,221 $4,373 VENIT MEDIU SPRE MARE € 7,879 SLAB DEZVOLTAT € 9,305,201
CEHU SILVANIEI 7657 € 78,686,501 1,559 € 48,705,926 1,372 $5,965 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,746 SLAB DEZVOLTAT (€ 29,980,575)
SIRET 9684 € 39,597,979 1,118 € 48,684,193 788 $4,065 VENIT MEDIU SPRE MARE € 7,323 SLAB DEZVOLTAT € 9,086,214
PLOPENI 8909 € 51,765,374 1,991 € 47,324,029 1,856 $3,434 VENIT MEDIU SPRE MIC € 6,187 SLAB DEZVOLTAT (€ 4,441,345)
ÎNSURĂȚEI 7011 € 13,907,364 333 € 45,265,492 425 $6,541 VENIT MEDIU SPRE MARE € 11,784 SLAB DEZVOLTAT € 31,358,128
TECHIRGHIOL 8186 € 92,804,179 708 € 45,117,497 877 $4,462 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,039 SLAB DEZVOLTAT (€ 47,686,682)
NOVACI 5669 € 26,179,376 573 € 44,770,313 879 $12,736 VENIT MARE € 22,945 MAI PUTIN DEZVOLTAT € 18,590,937
CÂMPENI 7494 € 47,574,945 1,415 € 44,733,013 1,248 $4,623 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,329 SLAB DEZVOLTAT (€ 2,841,932)
GĂTAIA 6529 € 63,723,151 520 € 44,106,149 630 $4,266 VENIT MEDIU SPRE MARE € 7,685 SLAB DEZVOLTAT (€ 19,617,002)
NEHOIU 10968 € 34,774,901 1,594 € 43,145,599 1,157 $3,250 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,855 SLAB DEZVOLTAT € 8,370,698
CĂLIMĂNEȘTI 8849 € 30,959,470 1,415 € 42,786,268 1,538 $5,566 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,027 SLAB DEZVOLTAT € 11,826,798
VICOVU DE SUS 16569 € 27,574,596 1,158 € 42,532,716 1,381 $2,071 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,730 SLAB DEZVOLTAT € 14,958,120
SALCEA 10737 € 18,822,589 468 € 41,978,655 780 $3,097 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,579 SLAB DEZVOLTAT € 23,156,067
LITENI 10281 € 11,235,040 178 € 41,505,792 467 $3,295 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,936 SLAB DEZVOLTAT € 30,270,753
OȚELU ROȘU 12389 € 130,579,876 1,630 € 40,340,961 1,058 $5,037 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,074 SLAB DEZVOLTAT (€ 90,238,915)
PREDEAL 5045 € 20,494,001 1,021 € 40,225,473 1,259 $5,193 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,356 SLAB DEZVOLTAT € 19,731,472
NĂDLAC 7970 € 55,439,284 864 € 40,200,597 774 $2,878 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,185 SLAB DEZVOLTAT (€ 15,238,687)
ORȘOVA 12578 € 66,785,324 1,596 € 39,790,833 1,137 $4,798 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,644 SLAB DEZVOLTAT (€ 26,994,491)
ÎNTORSURA BUZĂULUI 9340 € 22,442,651 827 € 39,693,598 931 $4,309 VENIT MEDIU SPRE MARE € 7,763 SLAB DEZVOLTAT € 17,250,947
DARABANI 12909 € 34,617,812 583 € 39,581,170 644 $3,970 VENIT MEDIU SPRE MIC € 7,152 SLAB DEZVOLTAT € 4,963,358
POGOANELE 7387 € 34,476,312 387 € 39,493,879 454 $4,388 VENIT MEDIU SPRE MARE € 7,905 SLAB DEZVOLTAT € 5,017,567
LIVADA 7356 € 17,281,655 551 € 39,385,202 674 $4,627 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,337 SLAB DEZVOLTAT € 22,103,546
PODU ILOAIEI 11061 € 17,397,793 590 € 38,701,968 716 $5,128 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,239 SLAB DEZVOLTAT € 21,304,175
HOREZU 6951 € 27,813,367 1,060 € 38,346,465 1,198 $5,284 VENIT MEDIU SPRE MARE € 9,520 SLAB DEZVOLTAT € 10,533,098
PETRILA 24560 € 44,432,687 3,251 € 36,578,133 1,339 $1,520 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,739 SLAB DEZVOLTAT (€ 7,854,555)
AGNITA 11839 € 22,399,621 1,118 € 35,777,855 849 $1,747 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,147 SLAB DEZVOLTAT € 13,378,233

168
 Veniturile Angajat GNI/Capit PIB/Capita Difereinţa în
Populaţia Angajati Venituri firme in
Nume firmelor in i in a (Atlas $) Nivel de dezvoltare (PPS €) in Tip localitate veniturile firmelor
în 2018 in 2011 2018
2011 2018 in 2018 2018 din 2011 în 2018
SARMAȘU 7063 € 7,664,580 327 € 35,032,985 699 $3,111 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,604 SLAB DEZVOLTAT € 27,368,405
VLĂHIȚA 7627 € 19,452,469 715 € 34,835,559 865 $3,974 VENIT MEDIU SPRE MIC € 7,159 SLAB DEZVOLTAT € 15,383,091
SĂCUENI 12657 € 20,497,802 954 € 34,659,944 848 $1,711 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,083 SLAB DEZVOLTAT € 14,162,143
BROȘTENI 6443 € 10,225,844 400 € 32,627,481 718 $2,662 VENIT MEDIU SPRE MIC € 7,468 SLAB DEZVOLTAT € 22,401,637
PĂTÂRLAGELE 7581 € 19,559,846 592 € 31,949,838 724 $3,317 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,976 SLAB DEZVOLTAT € 12,389,992
CĂLAN 13176 € 37,181,169 1,251 € 31,116,981 780 $2,411 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,344 SLAB DEZVOLTAT (€ 6,064,188)
SÂNGEORZ-BĂI 11826 € 19,745,789 759 € 30,677,034 1,049 $2,100 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,784 SLAB DEZVOLTAT € 10,931,245
PIATRA-OLT 6465 € 8,475,172 324 € 30,446,649 566 $3,209 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,782 SLAB DEZVOLTAT € 21,971,478
CAJVANA 9685 € 14,226,492 252 € 30,119,005 382 $2,522 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,543 SLAB DEZVOLTAT € 15,892,513
HÂRLĂU 13213 € 21,724,074 810 € 29,427,662 671 $1,999 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,601 SLAB DEZVOLTAT € 7,703,588
AMARA 7910 € 32,560,638 727 € 28,880,965 770 $4,122 VENIT MEDIU SPRE MARE € 7,427 SLAB DEZVOLTAT (€ 3,679,673)
ROZNOV 10386 € 23,555,087 650 € 28,696,177 695 $2,680 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,829 SLAB DEZVOLTAT € 5,141,090
BARAOLT 9226 € 50,550,945 1,305 € 28,014,092 872 $3,086 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,560 SLAB DEZVOLTAT (€ 22,536,853)
BĂILE HERCULANE 4949 € 22,587,962 1,010 € 26,784,421 836 $8,429 VENIT MEDIU SPRE MARE € 15,186 SLAB DEZVOLTAT € 4,196,459
TÂRGU CĂRBUNEȘTI 8682 € 24,516,069 1,029 € 26,678,627 849 $4,664 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,403 SLAB DEZVOLTAT € 2,162,558
BĂILE OLĂNEȘTI 4459 € 21,079,852 813 € 26,563,861 772 $6,090 VENIT MEDIU SPRE MARE € 10,972 SLAB DEZVOLTAT € 5,484,008
BICAZ 8392 € 16,402,111 813 € 25,629,742 671 $2,983 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,373 SLAB DEZVOLTAT € 9,227,630
RĂCARI 6419 € 31,756,125 594 € 25,289,023 416 $4,027 VENIT MEDIU SPRE MARE € 7,255 SLAB DEZVOLTAT (€ 6,467,102)
BERBEȘTI 5453 € 33,480,985 1,167 € 25,045,286 1,462 $4,491 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,091 SLAB DEZVOLTAT (€ 8,435,699)
COMARNIC 12250 € 31,858,517 783 € 24,873,059 754 $1,313 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,365 SLAB DEZVOLTAT (€ 6,985,458)
RUPEA 6106 € 13,624,197 701 € 24,704,647 738 $2,624 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,727 SLAB DEZVOLTAT € 11,080,450
GEOAGIU 5621 € 11,457,799 560 € 24,454,068 818 $4,432 VENIT MEDIU SPRE MARE € 7,985 SLAB DEZVOLTAT € 12,996,269
TÂRGU BUJOR 7267 € 9,293,351 321 € 23,441,701 379 $3,270 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,891 SLAB DEZVOLTAT € 14,148,350
SLĂNIC 5644 € 13,757,859 524 € 22,922,626 772 $2,641 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,758 SLAB DEZVOLTAT € 9,164,767
BUDEȘTI 7638 € 29,692,800 371 € 22,558,260 330 $2,836 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,110 SLAB DEZVOLTAT (€ 7,134,540)
DĂRMĂNEȘTI 14753 € 28,985,331 624 € 22,438,341 726 $1,459 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,629 SLAB DEZVOLTAT (€ 6,546,989)
DRĂGĂNEȘTI-OLT 11823 € 26,986,846 576 € 21,925,019 636 $1,248 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,248 SLAB DEZVOLTAT (€ 5,061,827)

169
 Veniturile Angajat GNI/Capit PIB/Capita Difereinţa în
Populaţia Angajati Venituri firme in
Nume firmelor in i in a (Atlas $) Nivel de dezvoltare (PPS €) in Tip localitate veniturile firmelor
în 2018 in 2011 2018
2011 2018 in 2018 2018 din 2011 în 2018
DĂBULENI 11946 € 9,891,703 411 € 21,440,300 504 $1,256 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,263 SLAB DEZVOLTAT € 11,548,597
URICANI 9595 € 24,451,585 1,737 € 20,971,511 742 $2,235 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,027 SLAB DEZVOLTAT (€ 3,480,075)
BABADAG 10618 € 19,645,961 849 € 20,785,984 731 $1,868 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,366 SLAB DEZVOLTAT € 1,140,023
FIERBINȚI-TÂRG 4602 € 14,415,704 275 € 19,132,704 406 $4,733 VENIT MEDIU SPRE MARE € 8,526 SLAB DEZVOLTAT € 4,717,000
NEGREȘTI 10321 € 10,453,529 737 € 18,419,159 532 $2,479 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,467 SLAB DEZVOLTAT € 7,965,630
AZUGA 4754 € 9,582,327 541 € 18,044,251 423 $2,464 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,440 SLAB DEZVOLTAT € 8,461,924
SĂLIȘTEA DE SUS 5100 € 5,494,892 177 € 17,346,012 285 $2,925 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,269 SLAB DEZVOLTAT € 11,851,120
MĂRĂȘEȘTI 13452 € 12,502,982 727 € 17,243,915 612 $1,564 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,818 SLAB DEZVOLTAT € 4,740,933
ȘOMCUTA MARE 8063 € 9,687,897 418 € 17,235,502 553 $1,836 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,308 SLAB DEZVOLTAT € 7,547,605
FLĂMÂNZI 11781 € 9,466,641 371 € 16,110,609 435 $1,792 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,228 SLAB DEZVOLTAT € 6,643,968
MILIȘĂUȚI 5481 € 6,940,526 219 € 15,536,694 265 $2,314 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,169 SLAB DEZVOLTAT € 8,596,168
ISACCEA 5264 € 12,501,865 416 € 14,674,229 312 $2,657 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,786 SLAB DEZVOLTAT € 2,172,364
ULMENI 7545 € 15,044,420 422 € 14,483,866 496 $1,640 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,955 SLAB DEZVOLTAT (€ 560,554)
BREZOI 7118 € 8,744,562 393 € 14,454,558 370 $1,922 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,462 SLAB DEZVOLTAT € 5,709,996
ANINOASA 4610 € 15,262,254 599 € 13,792,135 467 $3,070 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,531 SLAB DEZVOLTAT (€ 1,470,119)
OCNA SIBIULUI 4313 € 3,573,248 176 € 13,644,613 282 $1,822 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,282 SLAB DEZVOLTAT € 10,071,366
BĂLCEȘTI 5099 € 7,496,318 318 € 13,158,813 287 $2,469 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,448 SLAB DEZVOLTAT € 5,662,495
MIERCUREA NIRAJULUI 6072 € 6,760,244 303 € 13,063,210 382 $1,328 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,392 SLAB DEZVOLTAT € 6,302,966
STREHAIA 11181 € 47,802,664 501 € 12,890,515 262 $1,730 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,116 SLAB DEZVOLTAT (€ 34,912,149)
SULINA 3988 € 7,809,923 577 € 12,253,035 519 $2,947 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,310 SLAB DEZVOLTAT € 4,443,113
VÂNJU MARE 5861 € 6,991,736 371 € 11,807,354 295 $3,033 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,464 SLAB DEZVOLTAT € 4,815,617
NEGRU VODĂ 5747 € 9,580,830 217 € 11,498,099 183 $1,630 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,937 SLAB DEZVOLTAT € 1,917,269
CĂZĂNEȘTI 3569 € 19,455,428 406 € 11,121,963 315 $4,075 VENIT MEDIU SPRE MARE € 7,341 SLAB DEZVOLTAT (€ 8,333,465)
POTCOAVA 5787 € 8,471,513 220 € 10,725,781 239 $1,357 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,445 SLAB DEZVOLTAT € 2,254,268
CAVNIC 5192 € 9,098,192 299 € 10,714,115 365 $1,776 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,200 SLAB DEZVOLTAT € 1,615,922
BAIA DE ARIEȘ 3944 € 8,197,071 551 € 10,183,684 428 $1,601 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,884 SLAB DEZVOLTAT € 1,986,613
SĂVENI 7901 € 12,216,393 495 € 9,992,383 456 $1,673 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,014 SLAB DEZVOLTAT (€ 2,224,010)

170
 Veniturile Angajat GNI/Capit PIB/Capita Difereinţa în
Populaţia Angajati Venituri firme in
Nume firmelor in i in a (Atlas $) Nivel de dezvoltare (PPS €) in Tip localitate veniturile firmelor
în 2018 in 2011 2018
2011 2018 in 2018 2018 din 2011 în 2018
SLĂNIC-MOLDOVA 5138 € 8,069,669 337 € 9,760,334 375 $1,831 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,299 SLAB DEZVOLTAT € 1,690,665
TISMANA 7007 € 5,440,411 293 € 9,740,125 274 $2,245 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,044 SLAB DEZVOLTAT € 4,299,714
BAIA DE ARAMĂ 5569 € 9,439,936 451 € 9,424,921 345 $2,551 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,595 SLAB DEZVOLTAT (€ 15,015)
BĂILE GOVORA 2813 € 7,844,303 265 € 8,816,490 295 $3,026 VENIT MEDIU SPRE MIC € 5,451 SLAB DEZVOLTAT € 972,186
SÂNGEORGIU DE
5446 € 8,896,103 403 € 8,553,913 338 $982 VENIT MIC € 1,768 SLAB DEZVOLTAT (€ 342,190)
PĂDURE
VAȘCĂU 2358 € 4,058,784 172 € 8,213,630 215 $2,220 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,000 SLAB DEZVOLTAT € 4,154,846
BĂILE TUȘNAD 1662 € 4,265,263 306 € 8,020,966 301 $4,430 VENIT MEDIU SPRE MARE € 7,981 SLAB DEZVOLTAT € 3,755,703
FĂUREI 3959 € 17,584,271 350 € 7,894,184 138 $1,735 VENIT MEDIU SPRE MIC € 3,126 SLAB DEZVOLTAT (€ 9,690,087)
CIACOVA 5390 € 4,110,417 192 € 7,670,280 225 $939 VENIT MIC € 1,691 SLAB DEZVOLTAT € 3,559,862
MURGENI 8265 € 6,990,505 170 € 7,243,379 196 $1,201 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,164 SLAB DEZVOLTAT € 252,874
BĂLAN 7701 € 9,000,412 340 € 7,171,241 244 $859 VENIT MIC € 1,548 SLAB DEZVOLTAT (€ 1,829,171)
DOLHASCA 11471 € 3,093,444 113 € 7,115,590 147 $493 VENIT MIC € 889 SLAB DEZVOLTAT € 4,022,147
ȚICLENI 4713 € 6,901,949 367 € 6,963,692 233 $2,380 VENIT MEDIU SPRE MIC € 4,289 SLAB DEZVOLTAT € 61,743
FRASIN 6611 € 20,710,783 487 € 6,830,468 139 $2,291 VENIT MEDIU SPRE MIC € 1,524 SLAB DEZVOLTAT (€ 13,880,315)
ANINA 9203 € 5,410,600 292 € 6,724,566 292 $1,133 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,042 SLAB DEZVOLTAT € 1,313,966
BUCECEA 5469 € 4,139,221 133 € 6,238,734 109 $1,467 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,643 SLAB DEZVOLTAT € 2,099,513
NUCET 2125 € 5,135,416 154 € 5,041,968 147 $1,522 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,742 SLAB DEZVOLTAT (€ 93,448)
OCNELE MARI 3509 € 2,705,704 125 € 4,659,144 171 $1,401 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,524 SLAB DEZVOLTAT € 1,953,439
SOLCA 2615 € 2,078,376 117 € 4,571,266 161 $1,417 VENIT MEDIU SPRE MIC € 2,553 SLAB DEZVOLTAT € 2,492,891
COPȘA MICĂ 5931 € 15,183,570 472 € 4,454,533 120 $431 VENIT MIC € 776 SLAB DEZVOLTAT (€ 10,729,037)
DRAGOMIREȘTI 3242 € 1,155,920 54 € 3,708,570 126 $973 VENIT MIC € 1,752 SLAB DEZVOLTAT € 2,552,650
ȘTEFĂNEȘTI 6090 € 1,515,742 92 € 3,250,808 70 $697 VENIT MIC € 1,256 SLAB DEZVOLTAT € 1,735,066
BECHET 4341 € 1,527,021 96 € 2,628,013 132 $420 VENIT MIC € 756 SLAB DEZVOLTAT € 1,100,992
BEREȘTI 3283 € 2,640,666 99 € 1,732,464 65 $376 VENIT MIC € 677 SLAB DEZVOLTAT (€ 908,203)

Sursa: Calculele autorilor folosind datele de la INS şi Ministerul de Finanţe

171
 ANEXA 2. SALARIILE MEDII DIN SECTOR

SALARIILE MEDII DIN SECTOR in ianuarie 2020

Tehnologii informatice 7689

Rafinării petrol 6302
Extracţii petrol şi gaze naturale 6287
Servicii de asigurare 6192
Transport aerian 5698
Activităţii servicii suport minier 5695
Activităţi publicitate 5557
Servicii financiare 5186
Administrația publică şi apărare 4877
Producţia de tutun 4748
Electricitate, gaz, şi furnizare aer condiţionat 4486
Telecomunicaţii 4412
Cercetare şi dezvoltare 4324
Extracţia minereurilor metalice 4201
Media 4153
Depozite şi Logistică 4092
Intermediere financiară 3923
Servicii îngrijire medicală şi sociale 3871
Producţia de alte echipamente de transport (naval, feroviar, aerian, armată, 3635
motociclete, biciclete, etc.)
Extracţie cărbune şi lignit 3516
Educaţie 3489
Producţia de alte produse minerale nemetalice (sticlă, ceramică, ciment) 3395
Produse farmaceutice 3392
Transport apă 3374
Fabricarea de maşini şi echipamente 3373
Producţia de băuturi 3298
Producţia de calculatoare,electronice şi produse optice 3264
Producţia de metale de bază 3214
Media în ROMANIA 3189
Producția Auto 3110
Producţia de produse chimice 3021
Construcţii 3002
Producţia de produse din plastic şi cauciuc 2997
Exploatare forestieră 2991
Arte, amuzament şi recreaţie 2899
Producţia de produse metalice 2888
Reparaţia şi instalarea de maşini şi echipamente 2864
Comerţ en gros şi en detail 2841
Colectarea, tratarea şi furnizarea apei 2821
Canalizare 2810
Producţia de hârtie şi papetărie 2798
Producţia de Echipamente electrice 2791
Servicii de transport 2724
Alte activităţi de extracţie 2682
Imobiliare 2680

172
 SALARIILE MEDII DIN SECTOR in ianuarie 2020

Imprimare şi reproducere media de înregistrări 2570

Servicii Administrative şi suport (închiriere, agenţii turism, agenţii angajare, suport 2477
birouri, etc.)
Agricultură si vânat 2317
Prelucrarea lemnului 2306
Servicii de curierat 2236
Producţia de textile 2184
Tratare şi colectare deşeuri 2173
Industria alimentară 2139
Alte activităţi industriale (ex. bijuterii, instrumente muzicale, articole sportive, jocuri şi 2123
jucării)
Producţia de produse de piele 2105
Alte servicii (ex. coafură, spălat şi uscat, reparaţii calculatoare, electronice, mobilă, 2067
ceasuri)
Fabricarea de mobilă 2026
Fabricarea de articole de îmbrăcăminte 1833
Hotel şi restaurant 1803
Sursa: INS

173
 Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România
Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720
Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
Data publicării: Decembrie 2020

Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod obligatoriu

poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Material distribuit gratuit

 Liviu Tudor Digitally signed
by Liviu Tudor
Bailestean Bailesteanu
Date: 2021.06.29
u 13:51:39 +03'00'

LIVRABIL 3. POLITICA URBANĂ 2020-2035

ȘI PLANUL DE ACȚIUNE

DOCUMENT ÎNSOȚITOR 7:
Raport explicativ cu privire la aspecte legate de
locuire

www.poca.ro
CLAUZĂ DE LIMITARE A RESPONSABILITĂȚII

Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Băncii

Mondiale. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.

DECLARAȚIE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR

Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea
anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea legislației în
vigoare.

Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Bd. Libertății 16, Sector 5, București, România); sau (ii) Grupul Banca Mondială în
România (Strada Vasile Lascăr, nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România).

Prezentul raport a fost transmis în luna decembrie 2020, în cadrul Acordului privind Serviciile de
Asistență Tehnică Rambursabile pentru Politica Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie
2019 între Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare. Acesta reprezintă un document de sprijin pentru Livrabilul 3 în cadrul
acordului menționat mai sus - Contribuții la politica urbană 2020-2035.
MULȚUMIRI

Prezentul raport este transmis în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile
pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea lui Christoph
Pusch (Responsabil de procedură, Managementul Riscurilor Urbane și de Dezastre Naturale pentru
Europa și Asia Centrală), a lui David N. Sislen (Responsabil de procedură, Managementul Riscurilor
Urbane și de Dezastre Naturale pentru America Latină și Caraibe) și a Tatianei Proskuryakova (Director
de Țară, România și Ungaria). Raportul de față a fost întocmit de o echipă coordonată de Dean Cira
(Specialist în Urbanism, șef de echipă) și de Paul Kriss (Specialist în Urbanism, șef de echipă), formată
din Marina Batog (Expert Senior în Dezvoltare Urbană) și Bogdan Suditu (Expert Senior în Dezvoltare
Urbană), sub îndrumarea Yondelei Silimela (Expert Senior în Dezvoltare Urbană), lui Chyi-Yun Huang
(Expert Senior în Dezvoltare Urbană), Ashnei Mathema (Expert Senior în Dezvoltare Urbană), lui Carli
Venter (Expert Senior în Dezvoltare Urbană) și lui Marcel Ionescu-Heroiu (Expert Senior în Dezvoltare
Urbană), cu sprijin de la Damaris Bangean (Expert în Dezvoltare Urbană), Oana Franț (Expert
Operațiuni), și George Moldoveanu (Asistent Informații).

Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedback primit
de la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special Ministrului
Ion Ștefan, Secretarului de Stat Gheorghe Păsat, Directorului General Alexandru Soare, Directorului
Liviu Băileșteanu, Șefului Serviciu Radu Necșuliu, precum și Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Bogdan
Micu, Beniamin Stoica, Alina Huzui, Georgiana Toth, Anca Ureche, Antonia Dudău, Andrei Giurăscu,
Andreea Chitrosan și celorlalți parteneri locali, regionali și naționali care au contribuit la elaborarea
acestui raport.
ABREVIERI ȘI ACRONIME
EMF Federația Europeană a Creditului Ipotecar
AP Asociație de proprietari
ILDU Indicele Local al Dezvoltării Umane
APL Autorități Publice Locale
MM Ministerul Mediului
MF Ministerul de Finanțe
MLPDA Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
ZUM Zone Urbane Marginalizate
MMFPS Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
BNR Banca Națională a României
FNGC IMM Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii
ANL Agenția Națională pentru Locuințe
PNAR Planul Național de Acțiune la Radon
SAR Servicii de Asistență Tehnică Rambursabile
UAT Unitate Administrativ-Teritorială
BM Banca Mondială
CUPRINS

1. SUMAR EXECUTIV ............................................................................................................ 8

2. INTRODUCERE ............................................................................................................... 10
3. PROVOCĂRILE DIN DOMENIUL LOCUIRII ÎN ROMÂNIA .................................................... 12
3.1 Principalele caracteristici ale fondului actual de locuințe ....................................................... 12
3.1.1 Caracteristicile fondului de locuințe ........................................................................... 12
3.1.2 Planificare Urbană și Locuire ...................................................................................... 21
3.1.3 Expunerea la riscuri de dezastre naturale și la alte tipuri de riscuri ........................... 24
3.2 Piața locuințelor ....................................................................................................................... 29
3.2.1 Finalizarea unor noi unități de locuit .......................................................................... 29
3.2.2 Prețurile locuințelor .................................................................................................... 30
3.2.3 Cererea în domeniul locuințelor ................................................................................. 31
3.2.4 Sursele de locuințe...................................................................................................... 33
3.2.5 Locuințe de închiriat ................................................................................................... 35
3.2.6 Finanțarea în domeniul locuirii ................................................................................... 40
3.2.7 Asigurarea pentru locuință ......................................................................................... 42
3.3 Accesibilitatea locuințelor........................................................................................................ 42
3.4 Domeniul locuirii în cazul persoanelor cu venituri reduse și marginalizate ............................ 45
3.4.1 Lipsa locuințelor .......................................................................................................... 45
3.4.2 Caracterul informal al locuințelor ............................................................................... 50
3.5 Politicile din domeniul locuirii la nivel central și local ............................................................. 52
3.5.1 Atribuții cu privire la locuire la nivel central și local ................................................... 52
3.5.2 Scurtă prezentare a programelor și instrumentelor în materie de locuire ................ 54
4. PRINCIPALELE CONCLUZII ............................................................................................... 59
5. RECOMANDĂRI .............................................................................................................. 64
5.1 Orașe ecologice și reziliente .................................................................................................... 64
5.1.1 Reabilitarea locuințelor, o componentă esențială a politicilor urbane ...................... 64
5.1.2 O mai bună planificare pentru condiții de locuit mai bune ........................................ 65
5.1.3 Stimulente pentru furnizarea de locuințe noi ecologice și reziliente ......................... 66
5.2 Orașe competitive și productive .............................................................................................. 67
5.2.1 Ofertă corespunzătoare de locuințe în funcție de planificările și de politicile
prospective .............................................................................................................................. 67
5.2.2 Abordarea provocărilor în materie de locuințe pentru închiriat ................................ 67
5.2.3 Adaptarea abordării politicilor de locuire la orașele care se restrâng. ...................... 68
5.3 Orașe incluzive ......................................................................................................................... 69
5.3.1 Furnizarea accelerată și o mai bună alocare a locuințelor publice de închiriat ......... 69
5.3.2 Asigurarea asistenței pentru locuințe complementare .............................................. 70
5.3.3 Abordarea provocărilor complexe aferente comunităților marginalizate ................. 70
5.4 Orașe bine administrate .......................................................................................................... 71
5.4.1 Reformarea cadrului juridic și instituțional ................................................................ 71
5.4.2 Consolidarea capacității de a lua măsuri în materie de locuire .................................. 72
5.5 O mai bună identificare a subvențiilor și resurselor guvernamentale .................................... 73
5.6 Sinteza măsurilor propuse ....................................................................................................... 74
6. BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................ 77
7. ANEXE ........................................................................................................................... 79
7.1 Anexa 1: Locuințe convenționale neocupate din țările UE ...................................................... 79
7.2 Anexa 2: Harta radonului din locuințe în Europa..................................................................... 80

LISTA FIGURILOR
Figura 1. Rata supraaglomerării conform nivelului de urbanizare, 2016 ............................................. 17
Figura 2. Fondul de locuințe rezidențiale pe categorii de vârstă .......................................................... 19
Figura 3. Unități de locuințe finalizate la 1.000 de locuitori, în funcție de regiune ............................. 29
Figura 4. Unități de locuințe finalizate, în funcție de regiune (2007-2018) .......................................... 30
Figura 5. Rata trimestrială a modificării prețurilor la locuințe ............................................................. 30
Figura 6. Tendințele prețurilor în diverse orașe (apartamente de vânzare, prețuri listate) ................ 31
Figura 7. Număr de unități de locuințe finalizate, în funcție de tipul de mediu și de sursa de finanțare
.............................................................................................................................................................. 34
Figura 8. Procentul cheltuielilor cu locuința din venitul disponibil în UE 27 în funcție de nivelul de
sărăcie (2010) ........................................................................................................................................ 44
Figura 9. Rata lipsei acute de locuințe, potrivit nivelului de urbanizare, 2011 .................................... 45
Figura 10. Persoane în situația de risc de sărăcie sau de excluziune socială, după nivelul de urbanizare,
2011 ...................................................................................................................................................... 46
Figura 11. Procentul de populație urbană din zonele dezavantajate din perspectiva condițiilor de
locuire ................................................................................................................................................... 48

LISTA TABELELOR
Tabelul 1. Principalele cifre în domeniul locuințelor în România ......................................................... 12
Tabelul 2. Transferul proprietății locuințelor din condominiumuri de la proprietari publici la cei privați
.............................................................................................................................................................. 12
Tabelul 3. Clasificarea locuințelor în funcție de numărul de persoane ................................................ 13
Tabelul 4. Locuințele, conform numărului de persoane din gospodării ............................................... 15
Tabelul 5. Unități de locuințe convenționale în diverse amplasamente .............................................. 16
Tabelul 6. Acces la utilitățile public ....................................................................................................... 21
Tabelul 7. Principalii indicatori AirBnb pentru destinațiile selectate ................................................... 32
Tabelul 8. Credite pentru locuințe restante – indicatori-cheie în perioada 2011-2018 în ceea ce privește
România ................................................................................................................................................ 40
Tabelul 9. Clasamentul statelor UE în funcție de procentul de proprietari de locuințe achiziționate cu
ipotecă sau credit (de la cel mai scăzut la cel mai ridicat, %) ............................................................... 41
Tabelul 10. Rata supraîndatorării costului pentru locuințe, analizată în funcție de situația proprietății,
2018 ...................................................................................................................................................... 43
Tabelul 11. Scurtă prezentare a instrumentelor de sprijinire a locuirii la îndemâna autorităților române:
.............................................................................................................................................................. 55

LISTA CASETELOR
Caseta 1. Extindere rezidențială la periferia unui oraș din România .................................................... 23
Caseta 2. Densitatea și proiectarea dezvoltărilor în materie de locuințe ............................................ 24
Caseta 3. Provocările consolidărilor seismice din perspective diverselor condiții de piață din România
.............................................................................................................................................................. 26
Caseta 4. Cooperativele de locuințe, mecanisme limitate/ non-profit de furnizare a locuințelor
accesibile ............................................................................................................................................... 35
Caseta 5. Moștenirea restructurării industriale în materie de locuire. Cazul orașului Reșița. ............. 38
Caseta 6. Insula de sărăcie urbană din Ferentari, București: segregarea ascunsă de statisticile oficiale
.............................................................................................................................................................. 49
Caseta 7. Provocările accesului la locuințe pentru tinerii cu dizabilități și cei aflați în centre de
plasament ............................................................................................................................................. 50
Caseta 8. Așezarea informală din Valea Corbului ................................................................................. 52
Caseta 9. Competențe în materie de locuire la nivel central în Regatul Unit și în Franța .................... 52
Caseta 10. Domeniul locuirii reflectat în structurile de administrație ale orașelor. Exemplul Vienei. . 54
Caseta 11. Practicile autorităților locale în utilizarea granturilor, sprijinului tehnic și stimulentelor
pentru impozitul pe proprietate ca să stimuleze reabilitarea clădirilor de patrimoniu ....................... 58
Caseta 12. Sprijin pentru consolidarea seismică a locuințelor din California ....................................... 65
Caseta 13. Servicii de mediere între proprietari și chiriași. Cazul Serviciului Avocatului Poporului pentru
Locuințe din Regatul Unit...................................................................................................................... 68
1. SUMAR EXECUTIV
Domeniul locuirii este o componentă esențială a calității vieții în toate orașele din România. De
asemenea, dreptul la un locuință decentă este recunoscut ca drept fundamental în numeroase
acorduri internaționale, precum Declarația Universală a Drepturilor Omului. În același timp, locuințele
sunt cele mai costisitoare active care împovărează veniturile gospodăriilor și sunt piesele de joc pe
piețe imobiliare cu dinamică complexă. Din acest motiv, domeniul locuirii reprezintă o zonă de politici
complexă care necesită o abordare interdisciplinară și cooperare intersectorială.

România are un fond locativ ce depășește 8,7 milioane de unități și una dintre cele mai ridicate rate
ale proprietății de locuințe din lume. Fondul locativ actual se învechește, iar cea mai mare parte a sa
nu este adaptată la riscurile multiple la care este expusă țara, nici nu poate face față presiunilor tot
mai stringente în materie de schimbări climatice. De fapt, cea mai mare parte a fondului locativ din
România datează dintr-o perioadă în care principiile de proiectare nu țineau prea mult seama de
standarde de eficiență energetică sau de coduri pentru proiectarea seismică a unor clădiri solide.

Dinamica piețelor locuințelor variază foarte mult pe teritoriul României. Majoritatea dezvoltărilor
rezidențiale din ultimele decenii s-au înregistrat în zonele periurbane ale orașelor mai mari. Capitala
și regiunile din vest regrupează cel mai mare procentaj de clădiri noi, spre deosebire de regiunile
sudice și estice. Orașele mari se confruntă cu provocări mai dificile decât acelea din orașele medii și
mici. Primul grup se confruntă cu creșterea prețurilor și cu expansiunea urbană, pe când cele din urmă
se reduc ca dimensiuni demografice și trebuie să facă față condițiilor modeste de pe piață, creșterii
numărului de locuințe disponibile și degradării accentuate.

În ansamblu, sectorul locuințelor din România înregistrează inegalități puternice și deprivare. Toate
aglomerările urbane ascund insule ale sărăciei, comunități segregate spațial ce sunt afectate de lipsa
de locuințe, un nivel scăzut al ocupării forței de muncă și al accesului la educație. Susținută de un
sistem de urbanism slab implementat, gradul de informalitate al locuirii a crescut. Grupurile cu venituri
reduse sunt din ce în ce mai excluse de pe piețele de locuințe din orașele mai mari, având în vedere
alternativele limitate de locuințe la prețuri accesibile.

Toate aceste provocări sunt reflectate în mod inadecvat în planificarea strategică, programe,
instrumente de date și capacități ale autorităților române, fie ele centrale sau locale. În prezent,
lipsește o strategie națională care să orienteze abordările politice în domeniul locuințelor, în timp ce
cadrul legal nu este actualizat. Resursele bugetare sunt împrăștiate într-o multitudine de programe și
de instrumente juridice lipsite de coordonare și lipsite de o evaluare adecvată a rezultatelor. Din
autoritățile centrale și locale lipsesc echipele dedicate care să se ocupe de problemele referitoare la
locuințe atât din punct de vedere strategic, cât și operațional.

În acest context, politicile urbane ale României trebuie să integreze mai bine locuințele în sprijinul
dezvoltării urbane durabile, contribuind la rezistența, competitivitatea, incluziunea și buna
guvernare din toate orașele țării.

 Orașele reziliente sunt cele care integrează în politicile lor de urbanism și de mediu construit
realitățile expunerii României la pericole multiple și la presiunea tot mai accentuată pusă de
schimbările climatice.

O politică bine concepută de înnoire a fondului locativ trebuie să se integreze în politicile urbane
generale și să cuprindă două elemente-cheie: (1) o abordare integrată a modernizării construcțiilor,
promovând și catalizând atât îmbunătățirile în materie de eficiență energetică, cele structurale și
funcționale, cum ar fi accesibilitatea redusă la mobilitate și (2) promovarea unor practici mai bune de

8
întreținere. În plus, este important să subliniem: condițiile de locuire nu sunt legate exclusiv de ceea
ce se află în interiorul locuinței cuiva, ci și de facilitățile și serviciile publice la care au acces locuitorii,
ceea ce face ca planificarea urbană sănătoasă să fie esențială pentru locuirea de calitate.

Ajustarea pieței pentru promovarea clădirilor reziliente admite faptul că investițiile bazate pe fonduri
publice nu pot rezolva toate problemele fondului locativ, dintre care majoritatea aflate în proprietate
privată. Impulsurile inteligente de pe piață pot influența cumpărătorii de proprietăți sau chiriașii în
sensul achiziționării și închirierii de unități de locuințe eficiente din punct de vedere energetic și
rezistente la seism. În plus, autoritățile ar putea stimula și mai mult inovarea în furnizarea de locuințe
ecologice mai rezistente, oferind îndrumări tehnice, informații și acțiuni de sensibilizare, precum și
investiții pentru a stabili tendințele, proiecte demonstrative, prin licitații mai bune și concursuri de
arhitectură.

 Orașele competitive sunt acelea care mențin și care le oferă rezidenților lor o calitate a vieții
crescută.

Locuințele de calitate, accesibile tuturor grupurilor de venituri, sunt o componentă cheie a calității
vieții și ajută orașele să păstreze capitalul uman de care au nevoie pentru a-și sprijini creșterea
economică. Autoritățile urbane trebuie să răspundă nevoilor de locuințe asigurându-se că terenul
adecvat pentru uz rezidențial este disponibil pentru furnizarea de locuințe generată de piață.
Autoritățile pot interveni, de asemenea, în oferta de locuințe care sunt dezvoltate ca atare sau
sprijinind scheme de dezvoltatori cu profit redus / limitat, astfel încât să se asigure că locuința este
accesibilă și grupurilor profesionale / cu venituri care nu le permitsă închirieze sau să cumpere de pe
piața liberă. În plus, autoritățile ar putea interveni catalizând renovarea fondului existent și derulând
programe de regenerare urbană pentru a spori viabilitatea cartierelor din oraș.

Locuințele de închiriat trebuie să fie recunoscute ca o alternativă de locuire, importantă în special

pentru atragerea și reținerea rezidenților în orașele lipsite de locuri muncă, dar cu economii în
ascensiune. Trebuie stimulată formalizarea contractelor de închiriere, în timp se ce catalizează și
intrarea pe piață a locuințelor disponibile.

Politicile privind domeniul locuirii trebuie să țină seama de diverse nevoi și de dinamica pieței în
orașele din România. O politică unică nu ar funcționa într-o țară în care o mare parte a orașelor se
confruntă cu piețe imobiliare slabe și cu declin demografic sever, în timp ce câteva zone urbane se
luptă cu creșterea prețurilor și cu expansiunea urbană agresivă. Primele trebuie să reformuleze
planificarea urbană, înrădăcinată în mod convențional într-o mentalitate de extindere, să se
concentreze pe principiile compacte, cu tendință de restrângere a zonelor construibile, să acorde
prioritate conversiei structurilor existente mai degrabă decât să construiască din nou, să exploreze
demolarea locuințelor neocupate, degradate dincondominii și să faciliteze mutarea la o calitate mai
bună și la un fond disponibil etc.

 Orașele incluzive sunt acelea care recunosc locuințele ca drept al cetățenilor, mai degrabă
decât un activ financiar sau un bun privilegiat.

Acesta este un principiu fundamental propus de convențiile organizațiilor internaționale, politicile

și orientările UE la care România este țară semnatară. Locuința este, de asemenea, cea mai
costisitoare nevoie a unei gospodării, astfel principiul de mai sus necesită ca guvernele centrale și
locale să propună programe de sprijin pentru a ajuta populația mai săracă să aibă acces la un adăpost
decent și sigur.

9
Politicile din domeniul locuirii trebuie să accelereze furnizarea și alocarea mai bună a locuințelor
publice pentru a răspunde nevoilor celor mai vulnerabile grupuri. Astfel de locuințe publice de închiriat
trebuie să ia în considerare și să fie sensibile la profilurile și provocările beneficiarilor vizați, din punctul
de vedere al amplasării lor, al mixului social și al proiectării locuințelor.

Cu toate acestea, noile locuințe de închiriere nu sunt singura soluție posibilă pentru a asigura accesul
la locuințe al celor care au nevoie. Schemele de voucere ar putea fi luate în considerare în zone cu
aprovizionare adecvată. Programele de îmbunătățire și de adaptare a locuințelor ar putea funcționa
și pentru familiile care au o locuință, însă inadecvată în ceea ce privește dimensiunea, funcționalitatea
și siguranța. În plus, este nevoie de asistență complementară pentru locuințe pentru a sprijini viața
independentă a persoanelor cu dizabilități, vârstnici și a altor grupuri constând în servicii personalizate
de asistență socială, asistență psihologică și medicală, calificarea forței de muncă și mediere.

Lipsa de locuințe pare că este în mare măsură concentrată spațial. Abordarea comunităților
defavorizate din perspectiva locuirii necesită proiecte integrate de regenerare urbană pe termen lung,
incluzând atât investiții ușoare, cât și dure în renovarea fondului locativ, modernizarea cartierului și
capitalul uman. Acestea trebuie, de asemenea, să cuprindă programe de sprijin pentru obținerea de
titluri de proprietate asupra terenurilor în zonele cu caracter informal.

 Orașele bine administrate sunt acelea în care autoritățile își asumă rolul central în privința
prospectării și abordării nevoilor de locuințe ale populației lor.

Acest lucru necesită, totuși, în primul rând un cadru juridic adecvat, competențe și capacități
instituționale și resurse bugetare. Cadrul legal care stă la baza locuințelor are nevoie de actualizări
urgente pentru a spori transparența, coerența cu alte domenii de politică complementare și pentru a
ajuta la eficacitatea programelor. Este necesară o strategie națională în domeniul locuirii pentru a
coordona acțiunea și a stabili obiective politice între instituții și niveluri de autoritate cu atribuții
complementare. Practica elaborării strategiilor locale de locuințe trebuie promovată, în special pentru
autoritățile locale care gestionează teritorii care se confruntă cu lipsuri acute de locuințe.
Indisponibilitatea datelor spațiale relevante pentru monitorizarea nevoilor de locuințe și a rezultatelor
programelor este, de asemenea, un dezavantaj major al capacităților instituționale existente care
trebuie abordat.

Pe scurt, strategiile de mai sus sunt posibile cu condiția ca în sectorul locuirii să se aloce resurse
bugetare mai mari și mai bine direcționate, susținute de resurse adecvate de personal și de
cunoștințe practice (precum ghiduri, metodologii etc.) atât la nivel central, cât și la nivel local. Este
important să subliniem că „fondurile mai bine cheltuite” sunt mai importante decât „mai multe
fonduri” – analizele anterioare, mai aprofundate, au indicat că există numeroase programe și investiții
în domeniul locuințelor; cu toate acestea, impactul și implementarea lor sunt puțin evaluate, iar
adesea ele nu sunt legate de obiectivele strategice generale.

2. INTRODUCERE
Raportul de față face parte din Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile (SAR) implementate în
perioada iulie 2019 - ianuarie 2022, în timp ce Banca Mondială sprijină Ministerul Lucrărilor Publice,
Dezvoltării și Administrației (MLPDA) să elaboreze politica urbană a Româniri. Scopul acestei politici
este de a oferi orientări în vederea consolidării capacității administrative și planificării strategice a
orașelor din România, consolidării cadrului normativ și de investiții privind dezvoltarea urbană și
teritorială și optimizării proceselor decizionale centrate pe cetățeni.

10
Acest document informativ în domeniul locuirii este unul dintre cele câteva documente însoțitoare
care, împreună cu contribuțiile publice, va servi drept justificare pentru întocmirea politicii urbane
a României. Documentul de față a fost redactat în perioada iunie-noiembrie 2020 și se bazează în
principal pe literatura de specialitate și pe analiza datelor și documentelor oficiale.

Proiectul de Politică urbană are rol de informare și de orientare pentru dezvoltarea urbană a
României pentru a atinge patru obiective: (i) orașe ecologice și reziliente; (ii) orașe incluzive și
echitabile; (iii) orașe competitive și productive și (iv) orașe bine administrate. În acest sens,
recomandările cu privire la chestiunile de locuire cuprinse în raportul de față sunt încadrate
corespunzător, următoarele domenii-cheie fiind abordate de-a lungul capitolelor acestui document:

(i) Orașe ecologice și reziliente

 Abordarea calității locuințelor actuale. Comentariu privind starea actuală a
calității locuințelor din orașele României și principalele provocări în materie de
funcționare și de întreținere, mai ales în cazul domeniilor locuirii post-comuniste;
așezărilor informale / „ghetourilor”; expunere la riscul seismic și la lipsa de
reziliență; densitatea și proiectarea dezvoltării locuințelor și a cartierelor.
 Inovații și aspirații. Explorarea eventualelor inovații și aspirații pentru viitoare
dezvoltări și cartiere de locuințe, precum clădirile ecologice (eficiență energetică,
utilizarea materialelor locale/regionale, proiectări prietenoase cu mediul etc.),
înverzire verticală/deasupra acoperișului, agricultură urbană etc.
(ii) Orașe incluzive și echitabile
 Prețuri accesibile pentru locuințe. Comentariu privind integrarea și abordarea
lipsei de locuințe din comunitatea romă și din alte comunități marginalizate;
nevoile tinerilor în materie de locuire; provocările furnizării corespunzătoare de
dotări și servicii (inclusiv utilități de bază, spații verzi, sănătate și învățământ etc.)
pentru cartiere rezidențiale; acces la locurile de muncă; accesibilitate fizică pe
baza principiilor accesului universal.
(iii) Orașe competitive și productive
 Activarea pieței locuințelor. Explorarea furnizării de locuințe în sistemul public și
în cel privat (provocări, discrepanțe, mixul de locuințe, inclusiv locuințele sociale);
gestionarea fondului locativ vechi (regenerarea cartierelor din cadrul orașului,
reparații și îmbunătățiri la nivelul calității) și a fondului de locuințe noi (crearea
sau activarea piețelor de locuințe); disponibilitatea și accesibilitatea finanțării
pentru locuințe (inclusiv subvenții și țintirea acestora).
(iv) Orașe bine administrate
 Îmbunătățirea administrației și capacității de acțiune a acesteia. Comentariu
privind sistemele de urbanizarea, procese și probleme (adecvarea spațială a
cererii și ofertei și în legătură cu alte utilizări ale terenului); îmbunătățirea
eficienței, transparenței și trasabilității în administrația publică a locuințelor
(tranzacții și investiții în materie de locuire, terenuri și cadastru, sisteme de e-
guvernanță etc.); consolidarea capacității entităților publice competente, în
special autoritățile locale (chestiunile coordonării și integrării verticale și
orizontale).

11
3. PROVOCĂRILE DIN DOMENIUL LOCUIRII ÎN ROMÂNIA
3.1 Principalele caracteristici ale fondului actual de locuințe

3.1.1 Caracteristicile fondului de locuințe

3.1.1.1 Prezentare generală
Fiind țara cu cea mai întinsă suprafață din Europa de Sud-Est, România are aproximativ 20,12
milioane de locuitori și 7,4 milioane de familii1. Fondul de locuințe cuprinde 5,3 milioane de clădiri
rezidențiale, în total 8,7 milioane de unități de locuințe. Potrivit celui mai recent recensământ oficial,
peste jumătate din familiile din România (55,3%) locuiau în zonele urbane.
Tabelul 1. Principalele cifre în domeniul locuințelor în România

Caracteristicile domeniului locuințelor 1992 2002 2011

Populația (1.000) 22.810 21.680 20.121
Familii (mil.) 7,288 7,32 7,4
Număr de membri per familie 3,07 2,92 2,66
Fond de locuințe (mil.) 7,65 8,1 8,7
Clădiri de locuit (mil.) 4,49 4,84 5,3
Număr de locuințe la 1.000 de locuitori 336 374 435
Număr mediu de camere per locuință 2,5 2,6 2,7
Suprafața medie la sol a unei locuințe (m²) 33,8 37,6 46,54
Suprafața medie la sol aferentă unei 11,6 14,3 20,38
persoane (m²)
Sursa datelor: Institutul Național de Statistică (INS), Datele Recensământului din 1992, 2002 și 20112

Fondul locativ din orașele din România este dominat de locuințe aflate în blocuri de apartamente,
ce conțin 67,6% din fondul de locuințe urban. Dimpotrivă, doar 2,4% din fondul de locuințe din zonele
rurale se află în blocuri. Înseamnă că administrarea condominiilor este, în mare măsură, o provocare
a vieții urbane.

Locuințele în proprietate privată reprezintă 98,6% din fondul total de locuințe (a se consulta Tabelul
2). Prin urmare, România este pe primul loc între țările europene în materie de proprietate privată a
locuințelor. Acest fapt se datorează mai ales privatizării rapide a fondului de locuințe de stat din
perioada socialistă. În 1992, la scurt timp după căderea regimului comunist, procentul fondului locativ
aflat în proprietate publică era de aproximativ 20,9%, dintre care cea mai mare parte (84%) se afla în
blocuri cu mai multe etaje. Procentul de locuințe publice a scăzut la 2,6% într-un deceniu, iar tendința
de scădere continuă, având în vedere dreptul chiriașilor din locuințele publice de a achiziționa – la
prețuri reduse – locuințele pe care le închiriază, precum și fondul limitat de locuințe publice noi.
Tabelul 2. Transferul proprietății locuințelor din condominiumuri de la proprietari publici la cei privați

Categorii de locuințe 1992 2002 2011

Locuințe - TOTAL 7.659.003 8.107.114 8.722.398
număr absolut 2.984.577 3.102.027 3.315.590

1 Conform ultimului Recensământ al Institutului Național de Statistică (2011).

2Date reunite pentru raportul „Sectorul locuințelor în România, Către o Strategie Națională în materie de Locuire”, Banca
Mondială, 2015

12
 dintre care locuințe situate
în blocuri cu apartamente pe procent din total 39,0% 38,3% 38,0%
mai multe etaje
Locuințe în proprietate privată 6.024.772 7.875.940 8.601.517
dintre care locuințe situate în blocuri cu apartamente pe
1.623.303 2.990.447 3.238.316
mai multe etaje
procentul de locuințe în proprietate privată din numărul
78,7% 97,1% 98,6%
total de locuințe
Locuințe în proprietate publică 1.603.269 212.341 98.263
dintre care locuințe situate în blocuri cu apartamente pe
1.351.872 106.673 66.378
mai multe etaje
procentul de locuințe din blocurile cu mai multe etaje
aflate în proprietate publică 45,3% 3,4% 2,0%
Notă: suma locuințelor aflate în proprietate privată și a celor în proprietate publică nu se adaugă la numărul total de locuințe deoarece
Recensământul regrupează și proprietăți cu alte tipuri de statut („proprietate privată de grup”, „proprietate în asociație”, „proprietate în
cooperativă” și „proprietățile cultelor religioase”)
Sursa datelor: INS, datele Recensământului din 1992, 2002 și 2011
Chiar și în prezent, în cazul preferințelor culturale și politicilor publice (la care se face referire în
secțiunea 3.5) se constată o tendință crescută către a deține o locuință în proprietate.

3.1.1.2 Dimensiunile și structura gospodăriilor

Potrivit celui mai recent recensământ (2011), 97,8% din totalul locuințelor ocupate erau locuite de
o singură familie. În zonele urbane, procentul era de 98,2%. Dintre acestea, în zonele urbane, 11,2%
dintre familii ocupau locuințe cu o singură cameră, 43,1% în locuințe cu 2 camere, iar 31,5% în locuințe
cu 3 camere. Locuințele mai încăpătoare, cu 4 și cu 5 sau mai multe camere erau ocupate de doar
9.9%, respectiv de 4,08% dintre familiile urbane.

În medie, familiile din România sunt relativ mai numeroase decât în restul Europei și trăiesc în
locuințe mai puțin spațioase. Numărul mediu de membri ai unei familii în perioada 2011–2014 era de
2,7, comparativ cu media de 2,3 din UE-28. În medie, locuințele măsoară o suprafață de 46,9 metri
pătrați, spre deosebire de media UE-28 de 102,3 metri pătrați (Eurostat). Modelul gospodăriilor
cuprinzând mai multe generații este foarte răspândit, el regăsindu-se la peste 10% dintre familii
(Eurostat, 2011).
Tabelul 3. Clasificarea locuințelor în funcție de numărul de persoane

Numărul total de locuințe convenționale 7.294.988 100%

locuite
locuite de: nr. %
1 persoană 1.873.385 25,68
2 persoane 1.978.949 27,13
3 persoane 1.478.455 20,27
4 persoane 1.040.752 14,27
5 persoane 488,285 6,69
6 și mai multe persoane 435,162 5,97
Sursa datelor: INS, Recensământul din 2011

Mai mult de o treime din familiile din România includ mai mult de trei adulți (35,1%). Acest procent
este cel mai mare dintre toate țările UE și aproape dublu față de media UE-27 (18,5%). În 19,5% din
familiile românești, trei adulți locuiesc cu copii aflați în îngrijire, ceea ce arată un stil de trai

13
multigenerațional. Combinația de familii numeroase, întinse pe mai multe generații și de spații de
locuit restrânse conduce la supraaglomerare.

14
 Tabelul 4. Locuințele, conform numărului de persoane din gospodării

TOTAL LOCUINȚE CU 1 LOCUINȚE CU 2 LOCUINȚE CU 3 LOCUINȚE CU 4 LOCUINȚE CU 5 SAU MAI

CAMERĂ CAMERE CAMERE CAMERE MULTE CAMERE

Nr. de Nr. de Nr. de Nr. de Nr. de Nr. de Nr. de Nr. de Nr. de Nr. de Nr. de Nr. de
locuințe persoane locuințe persoane locuințe persoane locuințe persoane locuințe persoane locuințe persoane

Numărul total de locuințe 7294988 19920755 653468 1344577 2780777 6758373 2373367 6670833 994066 3260777 493310 1886195
convenționale locuite
Distribuția în funcție de
numărul de familii care
ocupă locuința
respectivă:
1 familie 7140043 19023933 650130 1327985 2750744 6602797 2326916 6413047 956285 3037115 455968 1642989
2 familii 138809 754360 3160 14910 28651 145225 42417 225178 34033 190462 30548 178585
3 familii 13819 114312 151 1324 1196 8717 3715 29504 3174 26411 5583 48356
4 și mai multe familii 2317 28150 27 358 186 1634 319 3104 574 6789 1211 16265

MEDIUL URBAN
Numărul total de locuințe 4121926 10689792 462759 898009 1779367 4206462 1301842 3583297 409428 1329978 168530 672046
convenționale locuite
Distribuția în funcție de
numărul de familii care
ocupă locuința
respectivă:
1 familie 4047911 10279717 460812 889746 1763628 4132944 1279040 3463622 393304 1236469 151127 556936
2 familii 64761 332630 1848 7439 14870 68048 20515 102867 14148 76906 13380 77370
3 familii 7795 60793 85 667 728 4462 2061 14937 1662 13177 3259 27550
4 și mai multe familii 1459 16652 14 157 141 1008 226 1871 314 3426 764 10190

Sursa: INS, Recensământul din 2011 - http://www.recensamantromania.ro/noutati/volumul-iv-cladiri-locuinte-gospodarii/

15
Tinerii din România părăsesc locuința părinților la o vârstă mai înaintată decât în țările occidentale
(Eurofound, 2014), ceea ce poate fi cel puțin parțial rezultatul dificultăților cu care se confruntă pe
piața muncii în obținerea unui loc de muncă decent. Nesiguranța veniturilor duce la adoptarea
modelului familiei intergeneraționale ca modalitate de realizare a economiilor de scară. Mai mult,
lipsa serviciilor de îngrijire a copiilor și a persoanelor în vârstă la prețuri accesibile crește presiunea de
a adopta soluția gospodăriei cu câteva generații prezente.3

3.1.1.3 Dimensiunea și gradul de ocupare. Supraaglomerarea.

Din punctul de vedere al dimensiunii și tipologiei, 99,1% dintre locuințele din România sunt
clasificate drept „locuințe convenționale”, constând din una sau mai multe încăperi de locuit (cameră
de zi, dormitor), încăperi accesorii (adică bucătărie, baie etc.), precum și ca alte zone precum
depozitele, independente de alte locuințe sau spații, cu intrare separată, indiferent dacă sunt ocupate
de una sau mai multe familii sau sunt neocupate (a se vedea tabelul 5).
Tabelul 5. Unități de locuințe convenționale în diverse amplasamente

Total Așezări Așezări

urbane rurale
Numărul de locuințe convenționale 8.458.7564 4.582.717 3.867.890
Număr mediu de camere per locuință 2,7 2,5 2,9
Spațiu mediu la sol (m2) per: Locuință 47,1 48,1 45,9
Cameră de locuit 17,5 19,3 15,7
Sursa: Datele provin din Studiul Național referitor la Bugetul Gospodăriilor, realizat de Institutul Național de Statistică
(2012)5

Fondul de locuințe urban este dominat de apartamente cu 2 camere în toate chintilele de venituri.
Lipsa unei creșteri vizibile a numărului de camere din chintilele superioare poate indica faptul că
familiile care și-ar permite să locuiască în unități mai spațioase sunt constrânse de oferta de locuințe
actuală și de produsele financiare disponibile pe piață.

În ansamblu, rata supraaglomerării în Romania se situează printre cele mai ridicate din Europa. Deși
a scăzut lent în ultimii trei ani, în 2018 rata supraaglomerării însă se apropia de 50% (46,3%), fiind
aproape triplă față de media UE-28 de 15,5% (a se vedea figura de mai jos).

3 „Politici sociale de locuire”, Briciu C., 2016, Revista calității vieții, p.47-48.
4 Numărul total de locuințe convenționale se bazează pe Studiul Național referitor la Bugetul Gospodăriilor, realizat de
Institutul Național de Statistică (2014).
5 „Sectorul locuințelor în România, Către o Strategie Națională în materie de Locuire”, Banca Mondială, 2015.

16
 Figura 1. Rata supraaglomerării conform nivelului de urbanizare, 2016

Sursa: Eurostat, Condițiile de trai în Europa, ediția 2018

Dacă la nivel european există o tendință conform căreia oamenii care locuiesc în orașe sunt mai
predispuși să trăiască în condiții de aglomerare, înregistrându-se diferențe semnificative în ceea ce
privește supraaglomerarea, care depinde de nivelul de urbanizare (de la o medie de 10 puncte, la un
nivel maxim la 20,5 puncte diferență în Austria), în România rata de supraaglomerare din era printre
cele mai crescute din Europa în 2016, indiferent de gradul de urbanizare (Figura 1).

Decilele cu venituri mai mici înregistrează o lipsă și mai acută de spațiu de locuit, cu valori
comparabile atât în zonele rurale, cât și în cele urbane. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că
familiilor lor sunt de obicei mai mari, asociate cu venituri foarte mici, împreună cu lipsa unui acces
adecvat la locuințe publice subvenționate. Multe dintre zonele de locuit supraaglomerate locuite de
grupuri cu venituri mici sunt concentrate în zone urbane marginalizate - aspecte care trebuie detaliate
în secțiunile 3.3-3.4 din acest raport.

3.1.1.4 „Surplus” în domeniul locuirii versus Supraaglomerare

Datele ultimelor trei recensăminte indică faptul că, în timp ce populația a scăzut cu 12% între 1992
și 2011, fondul de locuințe a crescut cu 13% în aceeași perioadă de timp. Orașele României - în special
orașele mici și cele cu trecut monoindustrial - sunt semnificativ marcate de scăderea demografică.
Schimbările mari de populație care au loc arată că multe localități urbane (în special orașele mici și
mijlocii) pierd populație, creând un dezechilibru între cererea și oferta de locuințe, supraaglomerare
în marile centre urbane și o incidență ridicată a locuințelor neocupate în orașele cu populații în
scădere.

La Recensământul din 2011, în România s-au înregistrat 1.427.410 unități de locuit convenționale
neocupate, reprezentând 16,4% din numărul total de unități de locuit convenționale. Acest fapt
plasează România undeva la mijloc într-un clasament al țărilor UE în funcție de procentul de locuințe
nelocuite (a se vedea anexa 1). Ponderea locuințelor nelocuite este mai mică în mediul urban și mai
mare în mediul rural (13,5%, comparativ cu 19,8%, respectiv), dar aceste cifre privind locuințele
neocupate sunt oricum foarte mari.

17
Unitățile locative neocupate sunt definite în recensământ ca locuințe secundare (de exemplu,
rezervate pentru utilizare sezonieră, intermitentă), case de vacanță sau case care sunt reședința
permanentă a proprietarului, dar sunt nelocuite la data recensământului. Astfel de locuințe neocupate
au factori determinanți complecși care trebuie înțeleși cu atenție și care variază în funcție de contextul
personal al proprietarului și de dinamica imobiliară a decontării. Spre exemplu, Cluj și Dolj, două județe
cu fond asemănător de locuințe neocupate (53 mii unități / 17,2% față de 51 mii unități / 18,2%,
conform recensământului din 2011). Unitățile care au fost înregistrate spre a fi listate pentru vânzarea
sau închirierea acestor fonduri de locuințe nelocuite din Cluj au fost în procent de 9,2%, în timp ce
pentru Dolj această pondere a fost de până la 1,9%. Primul arată predominanța „gradului de
neocupare temporară a locuințelor” care indică unitățile disponibile pentru cumpărare sau închiriere,
un fenomen normal pe piețele imobiliare dinamice. Al doilea procent indică un „grad structural de
neocupare a locuinței” mai mare, cu unități care sunt nelocuite, dar nu se află pe piață, caracterizate
prin învechire sau degradare și / sau condiții de piață slabe.

Cadrul juridic actual are un instrument vizând locuințele neocupate, dar care nu poate fi pus în
aplicare. Legea pentru combaterea marginalizării prevede că proprietăți de unități de locuit
neocupate pot fi impozitați, iar fondurile astfel colectate pot fi folosite în continuare pentru a ajuta
tinerii (în vârstă de până la 35 de ani) să cumpere sau să închirieze o casă. Cu toate acestea, aplicarea
unor astfel de dispoziții este dificilă, deoarece este necesar un sistem funcțional pentru identificarea
unităților de locuit neocupat și a proprietarilor acestora, un sistem inexistent la ora actuală în
România.

Numărul mare de locuințe vacante, inclusiv în orașele mari unde există o cerere semnificativă de
locuințe, ar putea fi văzut din mai multe perspective. Din punct de vedere fiscal, prevederile legale
actuale nu sunt aplicabile, deoarece nu există un sistem funcțional pentru înregistrarea locuințelor
ocupate și neocupate pentru a putea aplica cote de impozitare suplimentare. Chiar dacă acest sistem
ar fi funcțional, impozitele pe bunurile imobiliare din România sunt scăzute, astfel supraimpozitarea
nu ar fi un element foarte convingător în exercitarea presiunii asupra proprietarului pentru închiriere.
Din punctul de vedere al experienței de închiriere, mulți proprietari preferă să nu închirieze pentru a
nu se îngrijora în cazul în care chiriașul le deteriorează locuința sau cu privire la demersurile
contractuale și fiscale necesare. Numărul mare de locuințe vacante este, de asemenea, influențat de
statutul de proprietate încă incert al unor locuințe, deoarece multe locuințe din zonele urbane
centrale se află încă în plin proces de retrocedare. În plus, o locuință trebuie renovată înainte de
închiriere. Astfel, degradarea, condițiile insalubre și lipsa dotărilor minime, asociate cu incapacitatea
financiară a proprietarilor de a renova fac un fond de locuințe semnificativ mai neatractiv pentru
închiriere, utilizare sau chiar vânzare.

3.1.1.5 Fond de locuințe învechit

Fondul de locuințe urban din România constă în principal din locuințe construite în a doua jumătate
a secolului al XX-lea, 1961 - 1980, cea mai prolifică perioadă pentru construcția de locuințe (Figura 2).
Peste 80% dintre locuințe fiind clădite înainte de 1980, o parte semnificativă din fondul de locuințe
existent se apropie sau chiar a depășit durata de viață standard de 50 de ani și necesită reparații ori
îmbunătățiri. Un studiu6 desfășurat în 2017 estima că aproximativ 58% dintre blocurile existente
construite înainte de 1985 necesită lucrări de reabilitare și modernizare.

6„Renovarea României. O Strategie pentru renovarea energetică a fondului de locuințe din România”, Institutul European
pentru Performanța Clădirilor, 2014.

18
 Figura 2. Fondul de locuințe rezidențiale pe categorii de vârstă

Sursă: Institutul European pentru Performanța Clădirilor, 2014

Cu toate acestea, provocările ridicate de învechirea fondului locativ variază de la o perioadă de

construcție la alta. Blocurile construite în perioada comunistă (1947-89) au în special nevoie de
intervenții de eficiență energetică și de modernizare și reabilitare a zonelor comune și a elementelor
de clădire comune. Spre deosebire de acestea, vechiul fond de locuințe realizat înainte de 1947,
precum și unele blocuri construite în perioada comunistă înainte de codul de proiectare seismică din
1978 ar putea necesita adaptare seismică (a se vedea secțiunea de mai jos) și intervenții mai mari de
regenerare urbană.

3.1.1.6 Administrarea necorespunzătoare a clădirilor rezidențiale

Din punctul de vedere al tipologiilor clădirilor rezidențiale, 72% dintre locuințele situate în zonele
urbane se află în blocuri cu mai multe etaje, ce numără, în medie 40 de apartamente într-un bloc7.
Dincolo de vârsta clădirilor și de structura sau de amenajarea inadecvată la momentul construcției,
multe dintre clădirile rezidențiale urbane multifamiliale sunt deteriorate din cauza proastei
întrețineri.8

Privatizarea rapidă a fondului de locuințe în condominii în anii 90 (a se vedea tabelul 2 de mai sus) a
făcut ca o generație de chiriași să devină proprietari peste noapte, cu efort financiar mic și o înțelegere
limitată a responsabilității lor colective de a administra un condominiu. Ratele de proprietate în mediul
urban au crescut de la 63,54% la 95,89% în anii care au urmat căderii regimului comunist. În 1992, 84%
din locuințele de stat erau situate în blocuri cu mai multe etaje. Din acest fond de stat, mai mult de
92% dintre unități au fost privatizate în mai puțin de un deceniu.

Mai mulți factori au condus la neglijarea și degradarea treptată a structurilor și spațiilor comune ale
acestor clădiri: o combinație de gospodării cu niveluri de venit diferite (inclusiv familii foarte sărace),
capacitatea financiară sau tehnică limitată a proprietarilor de a gestiona sau întreține clădirile lor,
cheltuielile de întreținere stabilite la rate artificiale scăzute și lipsa mecanismelor de asigurare a
întreținerii de către asociațiile de proprietari (care au mandat legal să întrețină și să administreze astfel
de clădiri). Asociațiile de proprietari sunt structuri relativ recente în România, o primă lege dedicată

7 Ibid
8 „Sectorul locuințelor în România, Către o Strategie Națională în materie de Locuire”, Banca Mondială, 2015.

19
care reglementează gestionarea condominiului și funcționarea AP fiind promulgată în 2007 și
îmbunătățită mai recent în 2018. Relativa lipsă de acte legislative din anii 90 și 2000 a făcut ca, în cazul
în care erau înființate asociații de proprietari de locuințe, să fie utilizate, în general, exclusiv pentru
plata facturilor de utilități comune, ele funcționând fără experiență sau mandate impuse pe cale legală
pentru a administra întreținerea condominiului.

Fotografia 1. Clădiri istorice deteriorate, considerate Fotografia 2. Blocuri în stare de degradare din
nesigure din punct de vedere seismic (Risc Seismic Clasa 1) București, considerate nesigure din punct de
vedere seismic (Risc Seismic Clasa 1)
Sursa fotografiilor: Cătălin Alexa

Clădirile rezidențiale istorice (majoritatea de înălțime redusă) se confruntă cu alte tipuri de

provocări în materie de administrare. Ca urmare a schimbării regimurilor de proprietate, începând cu
naționalizarea din timpul regimului comunist până la retrocedarea lentă9 și la proceselor în contencios
care au urmat după 1990, acele clădiri s-au degradat în timp din cauza lipsei sau a întreținerii
necorespunzătoare.

Mai mult decât atât, deși ne putem aștepta ca zonele centrale ale orașelor, unde sunt amplasate cele
mai multe clădiri istorice și arhitecturale proeminente, să fie cele mai dinamice, actualul regim politic,
juridic și fiscal nu încurajează în prezent regenerarea acestor zone. De fapt, în numeroase orașe
acestea se numără printre zonele în care se fac cele mai modeste investiții. Impozitele scăzute pe
proprietate nu stimulează sau nu incită renovarea sau utilizarea optimă a proprietăților, deoarece este
o soluție ieftină ca proprietarii să lase proprietățile neocupate și / sau neîntreținute. În plus, procesele
greoaie de autorizare pentru reabilitarea clădirilor istorice, inclusiv costul ridicat al reparațiilor și
sprijinul limitat de cofinanțare înseamnă că astfel de active sunt adesea evitate de investitorii privați
sau chiar de cei publici. Există, de asemenea, multe gospodării cu venituri mici și medii care trăiesc în
clădiri sau cartiere istorice în locuințe degradate, dar fără a avea resursele financiare pentru a face
îmbunătățirile necesare. În unele situații, au fost raportate cazuri de vandalism sau de abandon

9 Deși inițiat în urmă cu mai bine de două decenii, în multe cazuri procesul de restituire încă nu s-a finalizat - în 2015,
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății ar fi soluționat doar 30.000 de cazuri din 80.000 de dosare depuse. La
acestea se adaugă cazurile rămase nesoluționate, multe alte proprietăți au fost abandonate ani la rândul, deoarece
proprietarii erau de negăsit (Sursa: „Sectorul locuințelor în România, Către o Strategie Națională în materie de Locuire”,
Banca Mondială, 2015).

20
intenționat al clădirilor istorice, astfel încât, după ce clădirea se prăbușește singură, poate fi construită
o clădire nouă, cu autorizații și finanțare mult mai simple decât în cazul renovării clădirii vechi.

3.1.2 Planificare Urbană și Locuire

O planificare urbană solidă care precedă dezvoltările rezidențiale este o condiție esențială a
locuințelor de calitate, deoarece asigură o echipare adecvată cu infrastructură, utilități, spațiu public
și apropierea de facilități – precum școli, spitale etc. – și asigură o conectivitate adecvată a acestora.
Fondul actual de locuințe din România este un rezultat al unor principii, practici și cadre juridice
urbanistice substanțial diferite – și adesea contradictorii – în perioada comunistă și post-comunistă.
În ansamblu, datele oficiale – a se vedea mai jos – indică un acces relativ mai crescut la utilitățile
publice, cum ar fi sistemele de apă și canalizare din zonele urbane, comparativ cu zonele rurale.
Tabelul 6. Acces la utilitățile public

Numărul Locuințe situate în clădiri rezidențiale dotate cu:

de locuințe apă apă caldă canalizare racordare la distribuție de Încălzire
curentă curentă electricitate gaze naturale centrală
Fond total 8.722.398 69,3% 58,7% 67,8% 98,0% 44,9% 45,2%
Locuințe în 4.764.257 92,9% 83,8% 92,2% 98,7% 74,3% 74,6%
zonele urbane
(54,6% din total)
locuințe în 3.958.141 40,8% 28,6% 38,4% 97,2% 9,6% 9,8%
zonele rurale
(45,6 din total)
Sursă: Recensământul Național din 2011, Institutul Național de Statistică

3.1.2.1 Vechiul fond de locuințe: densificarea și reducerea spațiului public

Populația urbană s-a triplat în timpul regimului comunist ca urmare a politicii de urbanizare
accelerată, susținută de investiții publice majore în dezvoltarea de locuințe urbane și industrializare
care vizau asigurarea locurilor de muncă în oraș pentru nou-veniții din zonele rurale. Ca urmare a
acestor politici, 70% din fondul de locuințe a fost realizat între anii 1960-1989, majoritatea fiind situate
în blocuri înalte.

Calitatea vieții în aceste cartiere socialiste este în prezent marcată de transformările societale și
spațiale care au avut loc în deceniile următoare construirii lor. Învechirea acestui fond, combinată cu
dificultatea de a mobiliza acțiuni colective pentru renovarea condominiilor - așa cum este detaliat în
secțiunea de mai sus – impune renovarea și întreținerea corespunzătoare a acestui fond de locuințe.
Aceste zone de locuire colectivă, echipate inițial cu facilități publice și infrastructură proiectate pentru
un anumit număr de rezidenți și vehicule, au suferit o densificare necontrolată, supraîncărcând
infrastructura publică.10 În multe cazuri, pe spațiile publice verzi dintre aceste blocuri, restituite
proprietarilor inițiali, au fost dezvoltate noi clădiri rezidențiale sau cu alte funcțiuni.11 În alt caz,
proprietarii unităților de la parter și-au extins locuințele spre exterior sau și-au apropriat spații verzi
împrejmuite, destinate inițial uzului comun. Astfel, spațiul public a scăzut dramatic, chiar dacă
numărul locuitorilor din aceste cartiere a crescut. În plus, numărul de mașini a crescut de aproape
patru ori – de la 2,2 milioane în 1989 la 8,2 milioane de mașini în 2018 în toată țara – cu o creștere
mică sau deloc corespunzătoare a locurilor de parcare în aceste complexe de locuințe. Acest lucru este
vizibil în „marea” de mașini parcate pe trotuarele marilor orașe ale României.

10 „Sectorul locuințelor în România, Către o Strategie Națională în materie de Locuire”, Banca Mondială, 2015
11 Potrivit Legii Funciare nr. 18/1991.

21
 Fotografia 3. Exemplu de autoturisme parcate pe Fotografia 4. Exemplu de bloc nou în curs
trotuare și pe spațiile verzi, o priveliște obișnuită în de construcție pe o zonă verde retrocedată
cartierele de blocuri. dintr-un cartier socialist de pe Strada
Străduinței din București.
Sursa imaginii: Captură de ecran Google de pe Str. Apolodor din Sursa imaginii: Vedere stradală de la Google maps,
București 2014

3.1.2.2 Dezvoltări rezidențiale noi și extinderea urbană

Noile zone rezidențiale construite după 1990 la periferia orașelor s-au confruntat cu un alt tip de
dinamică. În anii 1990, investițiile imobiliare s-au realizat într-un vid de legislație urbanistică. Abia în
2001 a fost emisă o lege privind planificarea urbanistică și teritorială. Până la emiterea Legii nr.
350/2001, investițiile imobiliare au fost realizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, mai degrabă decât reglementările de planificare
urbană cuprinzătoare, care țin cont de obicei de contextul spațial și de facilitățile publice de sprijin. În
absența unor reglementări juridice precise și a unor norme tehnice care să apere interesul public,
dezvoltările rezidențiale au fost în mare parte realizate în interesul economic al investitorului. Multe
dintre noile zone rezidențiale construite în această perioadă au fost realizate pe baza planurilor
urbanistice zonale inițiate de dezvoltator, care s-au concentrat doar pe schimbarea utilizării terenului
dintr-o singură parcelă (de exemplu, din teren agricol în rezidențial), fără a se ține cont de zonele
înconjurătoare. Aceste inițiative la nivelul parcelei, care sunt practicate chiar și astăzi, nu oferă o
viziune pentru dezvoltarea zonelor adiacente sau a contextului urban mai larg, ci mai degrabă una
fragmentată la nivelul parcelei și nu este în măsură să ia în considerare infrastructura publică și
facilități care ar fi necesare pentru o dezvoltare mai extinsă.

Legislația din anii 2000 a încurajat și mai mult extinderea intravilanului. Prin legea finanțării publice
locale din 200612 s-a modificat distribuția transferurilor interguvernamentale proporțional cu
suprafața de intravilan din unitatea teritorială, printre alți factori. Acest lucru a creat un stimulent
pervers pentru autoritățile locale de a-și extinde suprafețele construibile, fără a fi obligat să justifice
cererea de noi terenuri urbane. Acest lucru a creat un teren fertil pentru extinderea urbană și
fragmentarea spațiului construit. Datele statistice arată că în perioada 1990-2008, 209 orașe (83,6%

12 Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, republicată

22
din totalitatea localităților din România) au înregistrat o creștere de până la 60% a suprafeței
intravilanului și 33 de orașe s-au extins între 60% și 200%13.

Disfuncționalitățile sistemului de urbanizare s-au manifestat într-o perioadă de presiuni crescânde

în sensul dezvoltării la periferia orașelor – a se vedea caseta de mai jos – dintre care majoritatea prin
convertirea terenurilor ieftine, ușor de transformat în terenuri agricole.

Caseta 1. Extindere rezidențială la periferia unui oraș din România

Aproape două treimi din oferta de

locuințe noi din perioada 1990-2015 din
România a fost dezvoltată în zonele
periurbane ale capitalei și orașelor
reședință de județ. Acest lucru
presupunea adesea transformarea unor
terenuri agricole înguste în zone
rezidențiale largi fără servicii, în uz
rezidențial.
În contextul politicilor și legilor slabe de
planificare urbană și de utilizare a
terenurilor, acest lucru a dus la cartiere
disfuncționale, cum ar fi exemplul
alăturat, situat în Florești, în vecinătatea
orașului Cluj-Napoca. O rețea de
infrastructură de transport reproiectată,
rezerve de teren pentru facilități publice
și delimitări de terenuri ajustate pentru a
permite configurații de dezvoltare mai
viabile sunt câteva dintre premisele care
ar fi trebuit să fie în vigoare pentru a
permite condiții de locuit mai bune.
Sursă: Fotografie aeriană 2005 (sus) – 2015/2017 (jos) din Florești,
comună învecinată cu municipiul Cluj-Napoca. Capturi de ecran de pe
Geoportalul NACR.

Implicațiile negative ale acestui fenomen se reflectă atât în calitatea vieții din aceste zone
rezidențiale, cât și în centrele urbane din vecinătatea lor. Deoarece noile zone rezidențiale astfel
dezvoltate tind să fie cu o funcțiune unică (rezidențial), ele generează mai multe provocări legate de
naveta pentru muncă și accesul la facilitățile publice (cum ar fi unitățile educaționale, de sănătate și
administrative), crescând presiunea asupra facilităților existente în proximitate, provocând în același
timp congestii suplimentare de trafic și poluare.

O altă provocare ridicată de astfel de dezvoltări este legată de infrastructura de utilități publice (de
exemplu, rețelele de apă și canalizare), care de obicei nu se dezvoltă în același ritm ca zonele
rezidențiale nou dezvoltate. În consecință, multe dintre aceste zone rămân deconectate de ani de zile
sau încă nu au acces la utilitățile de bază. Mai mult, reducerea terenurilor agricole și împădurite ca

13Suditu B., Ginavar A., Muică A., Iordăchescu C., Vârdol A., Ghinea B., 2010, Urban sprawl characteristics and typologies in
Romania, HUMAN GEOGRAPHIES – Journal of Studies and Research in Human Geography, 4.2, p.85
(http://humangeographies.org.ro/articles/42/4_2_10_7_Suditu.pdf

23
urmare a extinderii urbane, împreună cu traficul sporit și poluarea aerului rezultată, cauzează pierderi
de mediu perceptibile atât pentru zona nou locuită, cât și pentru orașele învecinate.

Deși urbanizarea a început treptat să fie mai bine reglementată de autorități, ritmul anevoios și natura
sa mai degrabă reactivă decât proactivă14, pornind de la contrastul flagrant față de dinamica pieței
locuințelor, a condus la perpetuarea dezvoltărilor rezidențiale de o mai slabă calitate.

Caseta 2. Densitatea și proiectarea dezvoltărilor rezidențiale

Ca urmare a contextului descris mai sus, noile zone rezidențiale construite după 1990 au urmat trei tipare
principale, fiecare cu propriile disfuncționalități legate de orașe și planificare urbană (a se vedea exemplele
ilustrate în fotografiile de mai jos).

A. Introducerea punctuală a blocurilor noi în zonele existente ale caselor individuale sau în interiorul
ansamblurilor rezidențiale construite în perioada comunistă;
B. Complexe rezidențiale dense construite la periferia orașelor;
C. Case individuale sau blocuri construite pe foste terenuri agricole.

Fotografiile 4-7: Exemple de construcții de locuințe construite după 1990, urmând cele trei tipologii: A. bloc
construit într-o zonă de case individuale de mică înălțime din București; B. Complex rezidențial dens
construit la periferia Bucureștiului și C. Case individuale construite pe fostul teren agricol din Dumbrăvița,
la periferia Timișoarei.
Sursă: Capturi de ecran Google Street View, 2019.

3.1.3 Expunerea la dezastre naturale și la alte tipuri de riscuri

3.1.3.1 Riscul seismic
România este una dintre țările cel mai expuse la riscul seismic15 dintre toate statele membre UE. La
nivel mondial, România și Italia apar în topul primelor 10 state cu cele mai mari suprafețe intravilane
cu eventuală expunere la riscul seismic, având 84%, respectiv 92% de astfel de suprafețe intravilane

14Sistemul actual de planificare urbană are o inerție puternică și un caracter mai degrabă reactiv decât proactiv. Elaborarea
unui plan urbanistic general este un proces complex, de lungă durată, care acoperă lungi perioade de documentare și
aprobări. Planurile urbane generale au o valabilitate prevăzută de până la 10 ani, după care este obligatoriu ca autoritățile
să îl actualizeze și să aducă îmbunătățiri. Având în vedere constrângerile de capacitate redusă, validitatea planurilor urbane
generale a fost de obicei extinsă. De exemplu, lucrările de actualizare a planului urbanistic general al Bucureștiului au fost
începute în 2013 și sunt încă în curs, la data prezentei lucrări. Până la finalizarea și aprobarea unei astfel de documentații de
planificare, prevederile acestora sunt deseori vetuste .
15„Diagnostic sistematic de țară pentru România - Contextul aspectelor de mediu înconjurător și catastrofele naturale”,
Banca Mondială. 2018.

24
în zone cu risc crescut de producere a cutremurelor16 (Figura 7). România este expusă la seisme din
mai multe surse: cea mai semnificativă este sursa seismică de adâncime medie Vrancea, care afectează
două treimi din România, având impact major și în sudul și estul țării, inclusiv asupra Bucureștiului.

Un procentaj mare din clădirile rezidențiale din România sunt expuse riscului seismic. Cele mai
recente date privind expunerea clădirilor rezidențiale și a populației la cutremure în România au fost
produse în cadrul proiectului Ro-RISK (Evaluarea Națională a Riscurilor de Dezastru), care a luat în
considerare numărul și distribuția geografică a clădirilor, a unităților de locuințe corespunzătoare și a
rezidenților din ultimele trei recensăminte naționale17. Această evaluare a riscurilor a arătat că toate
unitățile de locuit din România sunt mai mult sau mai puțin expuse la riscul seismic.

Potrivit scenariilor de modelare a riscului seismic18, la un cutremur cu magnitudinea 7,7, peste 120.000
de persoane din clădirile de locuit ar suferi traumatisme accentuate, chiar totale doar în București.
Simulările estimează că, dacă seismul din 1977 s-ar repeta în zilele noastre, doar în București casele a
peste 450.000 de persoane ar suferi avarii semnificative și totale, iar ocupanții acestora ar rămâne fără
adăpost luni întregi, posibil chiar ani la rând.

Harta 1. Harta riscului seismic din România,
exprimat în valori de vârf ale accelerației terenului,
cu o perioadă de recuperare de 475 de ani, ținând
seama de toate sursele seismice care ar putea
afecta România
Sursă: Proiectul Ro-Risk 19
Clădirile construite înainte de utilizarea
codurilor moderne în materie de construcții
sunt considerate cu un grad mai mare de
vulnerabilitate deoarece codurile instituite
înainte de 197720 nu acordau importanța
cuvenită rezistenței la cutremure. Codurile de
construcție din 1978 până în 2012 prevedeau o
rezistență seismică moderată sau bună și, prin
urmare, clădirile construite în această perioadă
au elemente de rezistență seismică, în funcție de
întreținerea clădirii și de modificările clădirii
întreprinse în timp. Cu toate acestea, din
moment ce multe dintre aceste clădiri s-au
învechit și s-au deteriorat între timp, este mai
probabil ca vulnerabilitatea lor să crească doar
în această perioadă. Mai mult, chiar și clădirile
construite mai recent pot suferi daune în caz de

16 Atlasul uman al Lumii 2017: Expunerea mondială la riscuri de dezastre naturale -

https://ec.europa.eu/jrc/en/publication/eurscientific-and-technical-research-reports/atlas-human-planet-2017-global-
exposure-natural-hazards
17 Pe baza lucrărilor efectuate în cadrul Serviciilor consultative rambursabile pentru „Consolidarea capacității de planificare
strategică a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice pentru renovarea fondului național de clădiri pentru
eficiență energetică și risc seismic în România”.
18Scenarii de modelare a riscurilor realizate de Universitatea Tehnică de Construcții din București în 2020, ca parte a
Acordului de servicii tehnice rambursabile privind Programul de dezvoltare urbană al municipiului București.
19Informații suplimentare privitoare la Ro-Risk – Proiect de anvergură națională menit să evalueze riscul de calamități
naturale pot fi consultate la adresa: www.ro-risk.ro.
20Un punct de referință semnificativ în privința proiectării seismice a clădirilor a fost promulgarea, în anul 1978, a codurilor
de proiectare seismică în urma cutremurul distrugător din 1977.

25
cutremur, deoarece performanța lor depinde de calitatea construcției, precum și de întreținerea lor
în timp.21

Deși au fost efectuate anchete tehnice la nivel național pentru a evalua nivelul riscului seismic pentru
clădirile rezidențiale cu mai multe etaje, acestea nu reflectă amploarea reală a clădirilor rezidențiale
vulnerabile la riscul seismic din România. Astfel de sondaje au fost efectuate până în prezent, iar
rezultatele au fost făcute publice doar pentru doar aproximativ 3.000 de clădiri rezidențiale din
România22., acestea reprezentând doar 0,05% din numărul total de clădiri estimate a fi expuse riscului
seismic, conform evaluărilor Ro-Risk. Dintre acestea, 446 de clădiri au fost încadrate în Clasa I de risc
seismic - foarte riscant (din care 356 sunt situate în București), totalizând 7.579 de locuințe.

Bucureștiul este capitala cea mai expusă la cutremure din Uniunea Europeană23, dată fiind
vecinătatea sa cu zona seismică Vrancea. Riscul aferent și expunerea la un viitor cutremur în contextul
Bucureștiului este important de evidențiat, având în vedere dimensiunea sa demografică (capitala
cumulează 10% din populația României), fondului construit învechit și faptul că Bucureștiul și
împrejurimile sale generează mai mult de 25% din PIB-ul țării.

Au trecut peste 25 de ani de la lansarea unui program guvernamental de cofinanțare a consolidării

seismice a clădirilor rezidențiale cu mai multe etaje având risc seismic I (RS I) (în temeiul OUG
20/1994). Totuși, rezultatele programului au fost limitate până în prezent de fluxurile de proiectare a
programului, de alocări bugetare reduse, de dificultatea de a mobiliza rezidenți / proprietari de case,
precum și de lipsa viabilității economice a intervențiilor de adaptare în condiții de piață nefavorabile.

Caseta 3. Provocările consolidărilor seismice din perspective diverselor condiții de piață din România

Blocul cu 320 de apartamente de mai sus este o clădire cu RS I situată în Str. Schelelor, Câmpina, un oraș mic,
în declin demografic, din județul Prahova. Acest bloc a fost inclus în mod repetat de către primărie în lista

21Pe baza studiilor din cadrul Acordului de Servicii Tehnice Rambursabile din Programul de Dezvoltare Urbană a
Bucureștiului, Componenta 4 – Programul de Reducere a Riscului Seismic din București
22 Potrivit datelor primite de la MLPDA
23 Pavel, Văcăreanu et al, Assessment of seismic risk scenarios for Bucharest, Romania, Nat Hazards (2018)

26
 prioritară a investițiilor publice privind consolidareaseismică, utilizând cofinanțarea guvernamentală pe baza
programului GO 20/1994. Chiar dacă au fost alocate fonduri, lucrările nu au putut fi demarate până în prezent,
din lipsa aprobării consensuale a proprietarilor de locuințe. Potrivit reprezentanților Primăriei, doar aprox.
20% dintre proprietarii din acest bloc aprobă lucrările, majoritatea fiind familii mai tinere, cu copii. Aproape
jumătate din unitățile de locuit din acest bloc sunt deținute de persoane care au emigrat în străinătate sau în
alte orașe în căutarea unor oportunități de muncă. Astfel, aceste unități sunt nelocuite sau folosite sporadic,
la întoarcerea proprietarilor pentru a vizita familia și rudele. Restul de proprietari care locuiesc în bloc și nu
sunt de acord cu lucrările sunt, în general, persoane vârstnice sau sceptice cu privire la riscul seismic.

Să vinzi un apartament în acest bloc și să contribui cu o sumă suplimentară pentru a cumpăra o altă locuință
într-o clădire sigură în altă zonă din Câmpina pare o soluție mai ieftină decât să achiți lucrările de modernizare.
Acest lucru se datorează faptului că prețul locuințelor – în special în blocuri – este scăzut în Câmpina, având
în vedere migrația și cererea redusă. Acordul de reabilitare presupune ca proprietarii să se și mute în
locuințele temporare (prevăzute de autoritățile locale) pentru o perioadă nedeterminată de timp, până la
finalizarea lucrărilor. Una peste alta, acest lucru face ca programul guvernamental de consolidare să nu fie
viabil din punct de vedere economic în condițiile pieței cu prețuri scăzute ale locuințelor cu cerere redusă din
orașele mai mici și în curs de restrângere. De asemenea, se pune întrebarea dacă guvernul ar trebui să
continue să aloce fonduri publice pentru modernizarea condominiilor vacante, degradate sau mai degrabă să
ajute oamenii să se mute în case sigure, stimulând relocarea către alte clădiri rezidențiale existente, sigure.
Sursă: informații colectate în urma lucrărilor de teren și a interviurilor realizate la Câmpina în 2019 în cadrul RAS al
Băncii Mondiale Consolidarea capacității de planificare strategică a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației
Publice pentru renovarea fondului național de clădiri pentru eficiență energetică și risc seismic în România

3.1.3.2 Alte riscuri

 Riscurile cauzate de sistemele individuale de încălzire tot mai numeroase

Un alt risc asociat sectorului locuințelor este legat de riscul de accidente și explozii cauzate de
sistemele individuale de încălzire instalate în apartamente. Un studiu realizat în 2017 de MLPDA
menționează că, în ultimul deceniu, a existat o tendință constantă de deconectare de la sistemele de
încălzire centralizate pentru a le trece la sistemele individuale de încălzire a apartamentelor pe bază
de gaze, din cauza mai multor probleme cu care se confruntă vechile sisteme centrale (de ex. eficiență
scăzută, amprentă ridicată de carbon și creșterea prețurilor).24 Deși sunt considerate o alternativă
viabilă la un sistem centralizat în încălzire, multe dintre centralele individuale de încălzire nu sunt
verificate de specialiști, așa cum prevede legea, sau nu mai sunt conforme cu reglementările de
siguranță, în cazul celor mai vechi. Un raport25 al Departamentului pentru Situații de Urgență din 2018
a estimat că sute de oameni își pierd viața și mii de gospodării ard în fiecare an din cauza improvizațiilor
făcute la instalațiile electrice sau de gaz.

 Radonul, un risc deosebit de periculos, dar la fel de ignorat care afectează locuințele din
România

OMS consideră radonul a doua cauză de cancer pulmonar în rândul populației generale, după
tabagism (OMS 2009). Radonul este un gaz radioactiv incolor, inodor, care apare în mod natural în
diferite cantități pe toate tipurile de roci și soluri. Poate deveni dăunător pentru sănătatea publică
dacă oamenii sunt expuși o perioadă lungă de timp, chiar și la niveluri mai scăzute sau medii. Din acest
motiv, expunerea la radon în clădirile rezidențiale a început să fie vizată de politicile de atenuare a

24Strategia de mobilizare a investițiilor pentru reabilitarea fondului actual de clădiri rezidențiale și comerciale, atât publice,
cât și private, la nivel național, 2017.
25 http://www.dsu.mai.gov.ro/wp-content/uploads/2019/02/Brosura-Bilant-DSU-2018.pdf

27
radonului în diferite țări, pe lângă expunerea la radon la locul de muncă, deoarece oamenii își petrec
cel mai mult timp în casele lor.

O directivă UE din 201326 a obligat statele membre UE să adopte standarde corespunzătoare și

Planurile Naționale de Acțiune la Radon (PNAR) pentru a sprijini cercetarea cu privire la expunerea la
radon și a institui măsuri adecvate de diminuare a riscului și de sensibilizare a populației. Datorită
acestei directive, Guvernul României a adoptat in 2018 un plan de acțiune la nivel național27. MLPDA
este enumerată printre principalele entități guvernamentale însărcinate cu implementarea PNAR,
alături de lângă Ministerul Sănătății, Ministerul Cercetării și Inovării și Ministerul Mediului. Teritoriul
României este expus acestui pericol, confirmat de cercetări care vizează până acum regiunile centrale
și occidentale ale țării (a se vedea harta de mai jos și comparația la nivelul UE prevăzută în anexa 2).
Nivelul de referință al concentrației de radon interior este de 300 Bq / m3. Directiva UE 2013/59
impune statelor membre să identifice locuințele cu concentrații de radon (ca medie anuală) care
depășesc nivelul de referință și să încurajeze, după caz, prin mijloace tehnice sau prin alte mijloace,
măsuri de reducere a concentrației de radon în aceste locuințe (Art 7428).

Abordarea acestui pericol natural Harta 2. Radonul din interiorul locuințelor în România
este important să fie luată în
considerare atât în construcția de
clădiri noi (prevenire), cât și în
clădirile existente (atenuare sau
remediere). OMS indică faptul că
„strategiile primare de prevenire și
atenuare a radonului se
concentrează pe etanșarea căilor de
intrare a radonului și pe inversarea
diferențelor de presiune a aerului
dintre spațiul interior ocupat și solul
exterior prin diferite tehnici de
depresurizare a solului.”

Dacă în România măsurile publice în Sursă: Comisia Europeană, captură de ecran din Harta prezenței radonului în
acest sens au fost aproape interiorul locuințelor în Europa (2018), disponibilă la adresa:
inexistente până în prezent, alte https://remon.jrc.ec.europa.eu/About/Atlas-of-Natural-Radiation/Digital-
Atlas/Indoor-radon-AM/Indoor-radon-concentration
state coordonează birouri dedicate
acestei probleme și campanii de sensibilizare publică pentru a-i ajuta pe proprietari să afle dacă
locuința lor este situată într-o zonă cu expunere ridicată la radon – precum UKradon, Oficiul de
Sănătate Publică din Marea Britanie sau Agenția de Protecție a Mediului Înconjurător din SUA. În caz
afirmativ, autoritățile oferă sprijin prin pachete de măsurare a expunerii la radon, asistență tehnică
pentru stabilirea măsurilor de reducere a nivelului de radon și cofinanțare pentru implementarea unor
astfel de măsuri.

26Directiva 2013/59/EURATOM a Consiliului din 5 decembrie 2013 prevede principalele standarde de siguranță vizând
protecția împotriva pericolelor care decurg din expunerea la radiații de ionizare și abrogă Directivele 89/618/Euratom,
90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom și 2003/122/Euratom. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 2014; L13.
27 Pe baza Hotărârii de Guvern nr. 526 / 2018.
28 Textul integral al directivei citate poate fi consultat la adresa: https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32013L0059&from=EN

28
3.2 Piața locuințelor
Piața imobiliară din România s-a dezvoltat inegal în întreaga țară în ultimul deceniu, diferențele dintre
regiuni devenind din ce în ce mai accentuate.

3.2.1 Finalizarea unor noi unități de locuit

În timp ce creșterea economică a fost concentrată într-o serie de zone urbane, noua ofertă de
locuințe a fost în general mai semnificativă în părțile de vest ale țării și mai mică în părțile de sud și
de est (cu excepția Bucureștiului). Astfel, în timp ce Regiunile Nord-Est și Sud Muntenia sunt în fruntea
celor mai populate regiuni, acestea înregistrează scoruri mai mici în ceea ce privește noile unități de
locuit finalizate. Astfel de dinamici reflectă, de asemenea, tendințe socio-demografice mai largi de
emigrație - mai pronunțate în părțile de est ale României29 – și saturația forței de muncă în părțile de
vest ale țării, care sunt mai bine poziționate pentru industriile orientate spre export.
Figura 3. Unități de locuințe finalizate la 1.000 de locuitori, în funcție de regiune

6,00 Bucharest - Ilfov Region

5,00 North West Region

Central Region Vest

4,00
West Region
3,00
North East Region Est
2,00 South East Region

1,00 South Muntenia Region

Sud
South West Oltenia
-
Region
2007 20082009 2010 2011 2012 2013 20142015 2016 2017 2018

Sursa datelor: INS, prelucrate de autori

Cea mai dinamică creștere a ofertei de locuințe (dezvoltarea de noi unități locative) în ultimii 5 ani
s-a înregistrat în regiunile nord-vest și central (a se vedea figura 4). Spre deosebire, Regiunea de Nord-
Est se confruntă cu o scădere a ofertei de locuințe, în timp ce regiunile de sud ale Munteniei, Olteniei
și București-Ilfov incluse au tendințe moderate de creștere-staționare.

29 „Orașe Magnet”, Banca Mondială, 2018, p. 101.

29
 Figura 4. Unități de locuințe finalizate, în funcție de regiune (2007-2018)

16000
14000
12000
10000
8000
6000
4000
2000
0
Bucharest - North West Central North East South East South West Region South West
Ilfov Region Region Region Region Region Muntentia Oltenia
Region Region

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Sursa datelor: INS, prelucrate de autori

3.2.2 Prețurile locuințelor

Tendințele pieței imobiliare din România în ultimul deceniu au fost marcate de o redresare a
prețurilor după criza pieței financiare globale din 2008-2009. Prețurile pieței locuințelor au atins în
cele din urmă rate de creștere pozitive în perioada 2013-2014 și de atunci au crescut într-un ritm
general limitat, dar constant.
Figura 5. Rata trimestrială a modificării prețurilor la locuințe

Sursă: Raport privind Piața Rezidențială din România în T1-2020, întocmit de Imobiliare.ro. Graficul de mai sus a fost
întocmit pe baza prețurilor listate pe platforma Imobiliare.ro, cea mai mare platformă imobiliară funcțională la ora actuală
în România.

O analiză mai atentă la nivel urban ilustrează creșterea prețului locuințelor în orașele vestice,
locuințele din Cluj-Napoca înregistrând creșteri de prețuri de 75,6% în ultimii 5 ani și Oradea de
66,4% (a se vedea diagrama de mai jos). Prețurile locuințelor din Cluj Napoca au crescut mai mult
decât cele înregistrate în capitală, chiar dacă veniturile medii din București sunt de 130% din cele

30
înregistrate în județul Cluj30. Ceea ce înseamnă că zonele urbane precum Cluj-Napoca au devenit tot
mai puțin accesibile pentru cea mai mare parte a populației.

Figura 6. Tendințele prețurilor în diverse orașe (apartamente de vânzare, prețuri listate)

Sursă: Raport privind Piața Rezidențială din România în T1-2020, întocmit de Imobiliare.ro. Graficul de mai sus a fost
întocmit pe baza prețurilor listate pe platforma Imobiliare.ro, cea mai mare platformă imobiliară funcțională la ora actuală
în România.

3.2.3 Cererea în domeniul locuințelor

Creșterile prețurilor locuințelor în orașele din vestul României reprezintă o provocare pentru
reținerea sau atragerea rezidenților, necesare pentru a sprijini economiile locale în creștere și
pentru a face față deficitului tot mai accentuat de forță de muncă. Peste 200.000 de persoane s-ar
putea muta în zonele urbane funcționale din Cluj Napoca și Timișoara în viitorul apropiat, așa cum se
estimează în cercetările anterioare ale Băncii Mondiale privind modelele de migrație31. Aceasta este o
oportunitate, dacă este gestionată cu înțelepciune, prin planificarea prospectivă a extinderii într-un
mod durabil și coerent, în special în ceea ce privește prioritizarea politicilor locale pentru piața
terenurilor și cea a locuințelor.

30 În 2015, câștigul net mediu din București era de 2.654 RON, iar cel din Cluj se situa la 2.025 RON, potrivit datelor INS.
31 „Orașe Magnet”, Banca Mondială, 2018, p. 115.

31
 Harta 3. Locuințele necesare în cele mai dinamice orașe din România

Evaluarea cererii de locuințe noi de mai sus se bazează pe o analiză WB și un sondaj al tiparelor și preferințelor
migraționale efectuate în 2019. Nevoia de case noi în cele mai dinamice orașe românești ilustrată mai sus este calculată
pe baza numărului de români care au indicat că mutați în acel oraș împărțit la dimensiunea medie a unei gospodării
urbane din România (2,5 persoane). Sursă: Metropolitan Romania, Banca Mondială, 201932.

Unele dintre zonele urbane mai mari ale României au devenit, de asemenea, din ce în ce mai
atractive pentru turism, astfel achiziționarea de locuințe a crescut ca o investiție potențială sau o
utilizare ca a doua locuință. Orașe precum Constanța, situate la malul mării, sau orașele transilvănene
Sibiu, Brașov și Cluj-Napoca au înregistrat, de exemplu, o tendință accentuată în listarea unităților
rezidențiale drept închirieri turistice - vezi statisticile AirBnb de mai jos, drept exemplu.
Tabelul 7. Principalii indicatori AirBnb pentru destinațiile selectate

Sursă: date obținute de la AirDna.co, prelucrate în cadrul Strategiei de Dezvoltare a Turismului Național în România în
perioada 2019 – 2030, Volumul 1: Raport de Evaluare Rapidă a Sectorului, 2019, Banca Mondială, în baza Acordului de
Servicii de Asistență Tehnică pentru România privind Sprijinirea pentru a Înființa o Unitate responsabilă de Strategie.

32 Raport disponibil la adresa: http://documents1.worldbank.org/curated/en/255131580296079611/pdf/Romania-

Catching-Up-Regions-Metropolitan-Romania.pdf, grafic citat la pag. 80

32
Creșterea cererii de locuințe și a prețurilor acestora în orașele mari din România a stat la baza
tendinței de extindere urbană. După cum a arătat analiza precedentă a Băncii Mondiale33, zona
metropolitană a tuturor celor 7 așa-numiți „poli de creștere” a scăzut în realitate din punct de vedere
demografic în perioada 1992-2012, creșterea demografică și dezvoltările rezidențiale fiind
concentrate în regiunea peri-urbană. Mai precis, 32,5%34 dintre noile unități locative construite între
1990 și 2015 în România au fost realizate în zonele suburbană și peri-urbană a Bucureștiului și a
municipiilor-reședință de județ. Adeseori, o astfel de dezvoltare rezidențială cu ritm rapid la periferie
nu a fost precedată – sau chiar urmată – de planificare urbană coerentă și investiții adecvate în
infrastructura de utilități, dotări publice și sisteme de transport metropolitan pentru a permite naveta,
așa cum este detaliat în secțiunea de mai sus.

Spre deosebire de dinamica pieței locuințelor din zonele urbane mari, alte orașe din România se
confruntă cu rate de neocupare în creștere. În ultimul deceniu, forțele pieței au făcut ca unele regiuni
și orașe să se depopuleze în rate alarmante, în timp ce nu reușeau să profite de avantajele unei
populații în creștere în alte orașe cu o ofertă de locuințe lentă și costisitoare. Rezultatul general – mai
detaliat în secțiunea de mai sus – este o subutilizare semnificativă a locuințelor pe de o parte și o lipsă
de locuințe pe de altă parte. Cu alte cuvinte, există case, dar nu neapărat acolo unde sunt locurile de
muncă. Rata ridicată a proprietății înseamnă că proprietarii sunt adesea „încuiați” acolo unde este
casa lor, chiar dacă locurile de muncă sunt disponibile în altă parte.

3.2.4 Sursele de locuințe

3.2.4.1 Surse publice versus surse private
După patru decenii de urbanizare în ritm alert35 în care noua ofertă de locuințe a fost controlată și
condusă de stat, primul deceniu post-revoluție a înregistrat o scădere accentuată a ofertei de locuințe
urbane și, de asemenea, o scădere accentuată a ofertei de locuințe realizate cu finanțare publică. Între
1990 și 2000, unitățile locative dezvoltate cu fonduri publice au scăzut de la 88% la 6% din oferta
anuală de locuințe, pondere care a continuat să scadă până la 2-3% în ultimii 5 ani. O creștere a
ponderii locuințelor cu finanțare publică a fost înregistrată la începutul anilor 2000, ca urmare a
contractării de împrumuturi de la instituțiile internaționale pentru ANL pentru a extinde rezultatele
Programului de locuințe pentru tineri. Deși această cotă pare a fi mare, aceasta se datorează faptului
că oferta totală de locuințe - în număr absolut - era foarte mică în perioada respectivă, piața
dezvoltatorilor privați fiind încă limitată. În ultimii ani (2013-2018), oferta medie de unități locative
construite cu fonduri publice a fost de 2.016 unități / an pentru întreaga țară.

Există o gamă limitată de scheme de furnizare a locuințelor, oferta de locuințe fiind în mare parte
dominată de dezvoltări private bazate pe mecanisme de piață și completată într-o măsură limitată
de locuințe construite cu fonduri publice. Construirea locuințelor individuale de către proprietar este
încă un fapt comun, în special - dar nu exclusiv - în zonele rurale. Lipsesc scheme alternative de
furnizare a locuințelor la prețuri accesibile, cu autorități publice care contribuie la cofinanțare sau
resurse (cum ar fi terenuri, clădiri cu potențial de reconversie rezidențială etc.) și entități private care
contribuie la investiții private. Un set de programe au fost inițiate de ANL cu scopul de a reuni fonduri
private și resurse publice, dar nu au încă rezultate, fie din cauza alocărilor bugetare limitate / absente,

33 „Polii de creștere. Etapa următoare”, Banca Mondială, 2013.

34 Comentariu al expertului BM în materie de dezvoltare urbană referitor la prelucrarea datelor pentru raportul Orașe
Magnet (Banca Mondială, 2018), disponibil la adresa: https://blogs.worldbank.org/europeandcentralasia/come-job-stay-
city-attraction-magnet-cities-romania
35Populația urbană s-a triplat în perioada comunistă (1948-1989) ca urmare a urbanizării constante, care era o prioritate de
primă importanță pentru conducerea comunistă.

33
fie a altor provocări de proiectare a programelor.36 Acest model trebuie studiat în continuare,
deoarece prezintă o oportunitate de a valorifica resursele publice, altfel rare, alocate locuințelor, într-
un mod mai eficient, adică pentru o producție mai mare de unități de locuințe accesibile în raport cu
fondurile investite.
Figura 7. Număr de unități de locuințe finalizate, pe medii și sursă de finanțare

45.000 100%
40.000 90%
35.000 80%
70%
30.000
60%
25.000
50%
20.000
40%
15.000
30%
10.000 20%
5.000 10%
- 0%
1997

2011
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996

1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010

2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
Urban Rural % of units built with public funds

Sursa datelor: INS, prelucrate de autori

3.2.4.2 Mecanisme alternative

Mai multe ajustări ale cadrului legal au deschis calea către mecanisme alternative de producție a
locuințelor, cum ar fi cooperativele de locuințe. Legea din 2005 care reglementează cooperarea în
România37 a introdus noțiunea de cooperative de locuințe, descrise ca persoane juridice asociative
care reunesc resurse pentru dezvoltarea sau administrarea unităților de locuințe (a se vedea articolul
4). Cu toate acestea, această dispoziție nu are, până în prezent, niciun ghid de implementare și
instrumente de sprijin, iar practicile actuale ale cooperativelor de locuințe nu au fost documentate si
implementate în România. Mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru cumpărătorii de primă
locuință a fost extins în 201738 astfel încât să includă posibilitatea de a accesa un credit prin „structuri
asociative care dezvoltă locuințe colective”. Nu există date cu privire la măsura în care această
prevedere a fost implementată în practică. Ultima modificare a programului Prima Casă, adoptată în
septembrie 2020, a exclus finanțarea acestor structuri asociative.

36 „Programul de Locuințe prin Credit Ipotecar” este un program condus de ANL prin care unitățile de locuit au fost construite
de ANL pe terenuri puse la dispoziție și echipate de autoritățile publice locale. Locuințele au fost vândute beneficiarilor pe
baza creditelor ipotecare contractate de la băncile comerciale. Programul sa confruntat cu mai multe provocări, cu întârzieri
în furnizarea de utilități de către autoritățile locale. Astfel, una dintre cele mai semnificative amenajări de locuințe planificate
în cadrul acestui program (cartierul Henri Coandă, format din 1109 de unități planificate) este încă neterminată, la 16 ani de
la inițierea sa. Celălalt program amintit, „Programul de construcții locuințe cu chirie, realizate prin atragerea capitalului”,
bazat pe HG nr. 352/2012, nu a primit încă nicio alocare bugetară. O analiză mai detaliată a acestor programe poate fi
consultată în „Domeniul locuirii în Romania: Prioritizarea și Proiectele din Program”, Banca Mondială, 2015.
37 Lege nr. 1 din 21 februarie 2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată
38 Conform Hotărârii nr. 80 din 27 februarie 2017 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 717/2009
privind aprobarea normelor de implementare a programului „Prima casă".

34
 Caseta 4. Cooperativele de locuințe, mecanisme non-profit de furnizare a locuințelor accesibile

Multe țări din Europa și din întreaga lume au politici, cadre de reglementare și practici de lungă durată în
domeniul cooperativelor de locuințe. În Austria, până în 2010, 8% din totalul fondului de locuințe a fost
dezvoltat / deținut de cooperative de locuințe, totalizând 461.000 de locuitori. În Franța, până la sfârșitul
secolului al XIX-lea au fost dezvoltate până acum 300.000 de unități locative de către cooperativele de
locuințe, cu cadre de reglementare specifice. În Norvegia, până în 2011, existau peste 5.000 de cooperative
de locuințe și 261.250 de membri ai cooperativei și familiile acestora locuiau în unități dezvoltate de astfel de
structuri. În Germania, până în 2011, existau 1.850 de cooperative de locuințe, cu 2.180.000 de locuințe
reprezentând 5% din totalul fondului de locuințe. Astfel de cooperative de locuințe, deși sunt active în diferite
forme de funcționare sau mix de servicii furnizate, urmăresc un scop comun, acela de a oferi acces la o casă,
pentru cumpărare sau chirie, la prețuri mai mici decât piața.

Autoritățile publice, fie ele centrale sau locale, au sprijinit cooperativele de locuințe sub diferite forme:
subvenții sau împrumuturi subvenționate, produse bancare dedicate canalizate prin bănci de locuințe de stat
(de exemplu, în India și Norvegia), garanții de obligațiuni (de exemplu, în Elveția), subvenții pentru reducerea
chiriei, terenuri pe care să fie construite locuințe, scutiri fiscale etc.
Cooperativele de locuințe trebuie să respecte principiile stricte de funcționare (inclusiv plafoanele chiriei) și
sunt auditate în mod regulat pentru a se conforma, astfel cum sunt definite de legislația fiecărei țări și de
actele de politică de locuințe.

Surse: “Profiles of a Movement: Co-operative Housing Around the World”, Moreau and Pittini (coord.), 2012; HABICOOP
- Federația Franceză a Cooperativelor de Locatari 2007 și CHI – site-ul internațional privind cooperativele de locuințe
(https://www.housinginternational.coop/)

3.2.5 Locuințe de închiriat

Oficial, fondul de locuințe de închiriat reprezintă 3% din totalul pieței din România, iar neoficial se
estimează intervalul de 7-15% la nivel național.39 Având în vedere impozitarea veniturilor din chirii,
legislația în favoarea chiriașilor și lipsa mecanismului de executare a contractelor de închiriere, o mare
parte a chiriilor sunt informale. Astfel, o parte semnificativă a pieței de închiriere este o sursă de
evaziune fiscală și speculație în detrimentul statului și al chiriașilor. Doi factori principali pot contribui
la aceasta: regulile evacuării pro-chiriași și proprietarii care nu doresc să semneze un contract de
închiriere oficial, deoarece evacuarea unui chiriaș rău devine atunci dificilă. Proprietarii (chiar și cei
mici) plătesc impozite pe veniturile din închiriere, iar acest lucru este un factor de descurajare pentru
crearea unui contract de închiriere oficial. Acest lucru nu înseamnă că impozitarea veniturilor din
închiriere nu este recomandabilă, dar poate lua în considerare anumite praguri care îi stimulează pe
micii proprietari să formalizeze contractele.

3.2.5.1 Locuințe publice destinate închirierii

În plus, fondul public de locuințe de închiriat, oferit spre închiriere la prețuri mai mici decât valorile
pieței, este foarte limitat, ceea ce împiedică accesul la locuințe al gospodăriilor care nu își permit să
cumpere. O evaluare generală a fondului de locuințe publice de închiriere existent este dificilă, parțial
din cauza terminologiei confuze. Pe scurt, există mai multe categorii de locuințe publice de închiriere,
unele folosite interschimbabil: „locuințe sociale” pot fi utilizate ca „locuințe de necesitate” și invers,
după cum cer condițiile. „Locuințele pentru tineri”, construite de ANL, ar putea fi desemnate și ca
„locuințe sociale”, pentru o pondere de până la 20% din totalul locuințelor pentru tineri construite,
dacă autoritatea locală stabilește că este nevoie de locuințe sociale la nivel local. În plus, autoritățile

39 „Către o Strategie Națională în materie de locuințe: Evaluarea domeniului locuirii”, Banca Mondială, 2015

35
locale au adesea diferite alte categorii de fond de locuințe în proprietatea lor, desemnate ca „locuințe
de stat”. Acestea includ unități de locuințe naționalizate pentru care nu au fost depuse cereri pentru
restituire, foste cămine pentru lucrători trecute în proprietatea publică în urma restructurării unor
mari foste companii de stat. Astfel de unități sunt de obicei închiriate (deși aceasta nu este regula)
grupurilor cu venituri mici, astfel că au un caracter social, totuși nu se încadrează formal în denumirea
juridică de „locuințe sociale”. Pe lângă acestea, există și „case protejate”, pentru persoanele cu
dizabilități, „locuințe de serviciu”, pentru diferite categorii profesionale necesare în circumscripția
respectivă. Această confuzie terminologică a contribuit la dificultatea monitorizării fondului public de
locuințe și la direcționarea acestuia către nevoile reale, cele mai stricte.

Un efort de a afla dimensiunea fondului public de locuințe de închiriere a avut loc în 2014, pe baza
unui chestionar trimis tuturor primăriilor din toată țara, cu o rată de răspuns de 93%40. Dimensiunea
totală a fondului public de locuințe închiriat raportat a fost de 47.507 unități, din care 29.167 au fost
raportate ca fiind unități de „locuințe sociale”. 43% dintre municipalitățile care au răspuns au declarat
că nu au fond de locuințe sociale, iar orașele mai mici raportează, în general, un fond mai limitat.
Practic toate orașele respondente cu populație de peste 50.000 de locuitori declară că au un fond de
locuințe sociale. O analiză suplimentară a datelor primite a arătat că există o corelație între existența
unui fond de locuințe sociale și nivelul de dezvoltare al orașelor respondente, măsurat prin Indicele
de dezvoltare umană locală - ILDU (2011). Acest lucru indică faptul că oferta de locuințe sociale ar fi
putut fi declanșată mai puține nevoi reale, dar și că depinde mult de capacitatea de implementare a
autorității locale (adică în orașele mai dezvoltate).

Beneficiarii locuințelor sociale sunt, în principal, gospodăriile cu venituri reduse: 56-57% sunt
închiriate familiilor cu venituri modeste. Totuși, restul de 40% sunt locuințe destinate altor grupuri-
țintă. Aproximativ 87% din totalul autorităților locale care au participat la sondajul privind locuințele
sociale menționat anterior consideră că sunt necesare mai multe investiții în locuințe sociale în
localitățile lor. Marea majoritate oferă, de asemenea, o estimare a necesității, între 10 și 6.000 de
unități, cu un număr mediu de 233 de unități. Cu toate acestea, numărul mediu de unități variază
foarte mult de la aproximativ 70 de unități în orașe foarte mici (mai puțin de 10.000 de locuitori) la
aproape 150 de unități în orașe mici (10.000-20.000 de locuitori), 230-250 de unități în orașe de
dimensiuni medii (20.000-50.000 populație) și aproximativ 900 de unități în orașele mari (mai mult de
50,00 populație).

Problema datoriilor restante este confirmată în mare măsură de datele sondajului. Se raportează că
o pondere de 30% din locuințele sociale au facturi de utilități restante. Procentul ajunge la 45-48% în
orașele din regiunea N-E (cele mai sărace din România), precum și în orașele cu cea mai mare rată a
sărăciei și scade la un nivel redus de 23% în regiunea Centru. Datoriile către utilitățile din locuințele
sociale sunt estimate la aproximativ 2,8 milioane EUR.

Sondajul a furnizat câteva date valoroase ca răspuns la întrebări calitative deschise cu privire la
principalele probleme în gestionarea locuințelor sociale, dintre care cea mai proeminentă este
calitatea slabă a locuințelor sociale. Majoritatea locuințelor sociale sunt apartamente
supraaglomerate de dimensiuni mici, de 1-2 camere / 10-37 mp. Spațiile și instalațiile comune
(electricitate, canalizare, apă etc.) sunt de obicei deteriorate și / sau nu sunt întreținute, adesea

40Obiectivul acestui chestionar era să obțină o imagine de ansamblu asupra unităților locative aflate în proprietate publică
din România și să ofere contribuții pentru Strategia Națională a Locuirii și pentru Strategia de Incluziune Socială și de
Reducere a Sărăciei.

36
deconectate din cauza arieratelor. Deoarece majoritatea instalațiilor sunt vechi și rupte, subsolurile
acestor blocuri sunt de obicei inundate și murdare, prezentând pericole pentru sănătate.

37
 Caseta 5. Moștenirea restructurării industriale în materie de locuire. Cazul orașului Reșița.

Exemple de foste cămine pentru muncitori care au trecut în proprietatea publică locală, fiind utilizate în
prezent ca locuințe de închiriat pentru grupurile cu venituri mici (deși nu sunt clasificate juridic drept „locuințe
sociale”). Acestea sunt Moara Juraceck (la stânga) și Mociur (la dreapta), situate în orașul Reșița. După
privatizarea și restructurarea masivă a industriei grele din acest oraș, autoritatea orașului a preluat ceea ce a
fost fostele cămine pentru lucrători. Acestea au fost concepute ca locuințe de dimensiuni mici, accesibile ca
preț, de multe ori cu facilități comune, deoarece au fost concepute pentru a fi utilizate ca cazare temporară
pentru lucrători, nu ca locuințe pe termen lung pentru familii. Cu toate acestea, astfel de unități sunt ocupate
în prezent de familii mari, cu venituri mici, ceea ce duce la supraaglomerare și salubritate slabă.
Renovarea și întreținerea acestui fond reprezintă o povară majoră asupra bugetelor locale, în special pentru
municipalitățile mai sărace, cum ar fi orașele mijlocii și mici. În prezent nu există nicio politică sau program
guvernamental de sprijin pentru aceste autorități în vederea îmbunătățirii și întreținerii acestui fond locativ.
Programul guvernamental actual de finanțare pentru locuințe sociale finanțează strict dezvoltarea de noi
locuințe, chiar dacă orașele în declin demografic, cum ar fi Reșița, se pot confrunta în primul rând cu o
provocare a renovării fondului existent.

Harta 4. Distribuția locuințelor publice destinate închirierii

Harta-sursă: Suditu B., Vâlceanu D., 2016

38
 Harta 5. Distribuția unităților de locuințe sociale finanțate de programul guvernamental pentru locuințe
sociale

Harta-sursă: Suditu B., Vâlceanu D., 2016

Localizarea noilor locuințe publice destinate închirierii ridică adesea probleme. Terenul deținut de
autoritățile locale nu este utilizat în mod optimal sau transparent pentru construcția de locuințe
publice spre închiriere41. Guvernul a finanțat construcția unor „locuințe sociale”, „locuințe de strictă
necesitate” și „locuințe pentru tineri” pe terenurile deținute de autoritățile locale.

Practica selectării locațiilor pentru locuințe publice de închiriere din România ridică trei probleme
importante. Prima se referă la absența generală a unei abordări integrate a grupurilor vulnerabile -
inclusiv prin localizarea locuințelor sociale în zone accesibile, care sunt, de asemenea, dotate cu
educație, infrastructură de sănătate și transport public. Mai mult, deși este esențial pentru integrarea
persoanelor marginalizate, mixitatea socială nu este un principiu practicat în planificarea dezvoltării
locuințelor sociale în România. În acest sens, multe situri identificate de autoritățile publice pentru
construirea sau cumpărarea de locuințe sociale se găsesc izolate de oraș, sunt situate în zone greu
accesibile sau cartiere care au deja probleme sociale, ceea ce contribuie în continuare la segregarea
aceste grupuri.

Al doilea aspect, corelat cu primul, se referă la un decalaj semnificativ în legislația națională în ceea
ce privește politicile funciare și rezervele de terenuri. Legislația de planificare urbană nu include
prevederi care permit rezervarea de terenuri pentru infrastructura publică și locuințe sociale în zonele
de dezvoltare urbană. Lipsa rezervelor de teren este adesea menționată ca una dintre cele mai
importante constrângeri legate de implementarea proiectelor de construcție de locuințe sociale.

41***, 2020, Document de poziție în domeniul politicilor publice privind domeniul locuirii sociale în vederea inițierii
demersurilor pentru modificarea legislației în domeniu și îmbunătățirea Programului de Construcții de Locuințe Sociale
derulat de către Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației. Asociația Alături de Voi – Iași.

39
Al treilea aspect este legat de inventarierea și gestionarea bunurilor imobiliare ale autorităților
publice locale, și anume practica de a avea un inventar actualizat al terenurilor și clădirilor pe care le
dețin și de a le utiliza într-un mod eficient, din punct de vedere social și financiar, pentru dezvoltarea
de proiecte publice (inclusiv construcția de noi locuințe sociale sau renovarea și reconversia clădirilor
existente în acest scop). Deși autoritățile publice localeau fost obligate să efectueze aceste inventare
imobiliare prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul său juridic, există încă multe
situații în care municipalitățile nu au informațiile necesare și nu valorifică bunuri imobile care pot fi
mobilizate pentru a dezvolta, printre altele, locuințe sociale.

3.2.6 Finanțarea în domeniul locuirii

Finanțarea în sectorul locuirii în România a cunoscut o creștere rapidă până în 2008, însă creditele
pentru locuințe au înregistrat rate ale creșterii semnificative la scurt timp după aceea. Astfel, în
perioada 2011-2018, valoarea creditelor pentru locuințe restante s-a dublat, de la 7,7 mld. la 15,8 mld.
EUR (a se vedea tabelul de mai jos).
Tabelul 8. Credite pentru locuințe restante – indicatori-cheie în perioada 2011-2018 în ceea ce privește
România

2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Credite pentru locuințe
restante (mil. EUR) – 7.711 8.736 9.327 10.095 11.522 12.893 14.262 15.820
România
Credite pentru locuințe
restante pe cap de locuitor
435 494 575 623 714 804 895 998
cu vârsta peste 18 ani
(EUR) – România
Credite pentru locuințe
restante pe cap de locuitor
16.240 16.787 16.838 17.404
cu vârsta peste 18 ani
(EUR) – UE27/UE28
Rată ipotecară tipică (%) 5,61 * * * 4,0 3,5 3,7 5,2
*Informație lipsă
Sursă: Hypostat 2013, 2015, 2017, 2019, EMF (Federația Europeană a Creditului Ipotecar)

România încă mai are o datorie scăzută la creditele pentru locuințe pe cap de locuitor (cu vârsta mai
mare de 18 ani) – a doua cea mai scăzută valoare în rândul țărilor din UE28, respectiv 998 EUR (Bulgaria
înregistrează valoarea cea mai scăzută, de 805 EUR). Acest nivel reprezintă doar 5,7% din media UE
28. EMF consideră că România este o piață ipotecară cu potențial de creștere semnificativ, întrucât
creditele pentru locuințe reprezintă doar 7,7% din PIB, cel mai mic nivel din UE. Printre motivele
menționate de CEM care justifică acest potențial de creștere se numără faptul că România este o piață
ipotecară pentru locuințe de dată recentă, primele împrumuturi pentru locuințe fiind acordate în
2001, procentul populației care locuiește în locuințe supraaglomerate este ridicat, iar fondul de
locuințe este vechi42. Potrivit Eurostat, doar 1,1% din proprietarii de case au un credit ipotecar sau de
locuință, o pondere considerabil mai mică decât alte țări din EUR (a se vedea tabelul de mai jos). O
mare parte din aceasta se atribuie faptului că, în timpul tranziției din anii 1990, locuințele au fost
privatizate și oferite chiriașilor care locuiau acolo „gratuit”.

42 EMF – Federația Europeană a Creditului Ipotecar, Hypostat 2019, disponibil la:

https://hypo.org/emf/publications/hypostat/

40
Tabelul 9. Clasamentul statelor UE în funcție de procentul de proprietari de locuințe achiziționate cu ipotecă
sau credit (de la cel mai scăzut la cel mai ridicat, %)

2010 2018
România 0,6 1,1
Bulgaria 1,8 2,7
Croația 5,9 6,9
.. .. ..
UE 27/28 27,8 26,5
.. .. ..
Danemarca 52,7 46,5
Suedia 64,4 51,7
Țările de Jos 59,5 60,5
Sursă: EUROSAT (indicator ilc_lvho02)

Piața ipotecară a fost inițial dominată de împrumuturi în valută (în 2012, 95% din creditele ipotecare
erau exprimate în valută) până când reformele combinate cu o scădere a ratelor dobânzii în moneda
locală în perioada 2012-2014 au mutat treptat soldul înapoi la împrumuturile în RON43. Începând cu
2013, guvernul român a solicitat ca toate creditele ipotecare încheiate prin programul Prima Casă să
fie exprimate în lei, spre deosebire de EUR. O pondere maximă a îndatorării a fost stabilită în 2019 de
BNR, la 40% din venitul net pentru împrumuturile în monedă națională și 20% plafon pentru
împrumuturile în monedă străină, care au favorizat și mai mult ipotecile în monedă națională.

Ipotecile garantate de stat au dominat până acum piața ipotecară. Un buget de 2 miliarde RON a fost
alocat acestui program în 2020, în al unsprezecelea an de implementare44. Până în prezent, până la
sfârșitul anului 2019, FNGC IMM au înregistrat peste 260.000 de garanții de împrumut și promisiuni
de garanții care susțin împrumuturi pentru achiziționarea sau construcția de case în întreaga țară.
Împrumuturile garantate pot fi de până la 57.000 - 72.500 EUR, în funcție de tipul de locuință
achiziționată, cu praguri ușor crescute în ultimii ani. O critică obișnuită a programului este că acest
prag maxim i-a împins pe dezvoltatori să construiască locuințe de dimensiuni mai mici și de calitate
inferioară, pentru a se încadra în valoarea creditului acordat de programul „Prima Casă”.

Anul 2017 a adus schimbări importante programului „Prima Casă”, cu noi tipuri de împrumuturi
incluse în program45. Astfel, beneficiarii programului Prima Casă pot lua acum un împrumut pentru
reabilitarea seismică a unei case pe care intenționează să o cumpere sau să o construiască într-o
structură asociativă. Totuși, acest lucru se aplică în continuare beneficiarilor care nu dețin o casă în
momentul depunerii solicitării în cadrul programului.

Un dezavantaj semnificativ al acestui program este acela că criteriile pentru tipurile de locuințe care
ar putea fi achiziționate prin intermediul acestui program (care au suferit numeroase modificări
începând cu 2009) au condus la distorsiuni semnificative ale ofertei de locuințe. Astfel, valoarea
maximă a împrumutului impusă de program (max. 60.000 EUR, crescută mai recent la 72.000 EUR
pentru anumite categorii, respectiv 140.000 euro din 2020) a favorizat puternic dezvoltarea unităților
de locuințe de dimensiuni mai mici, cu un confort mai redus, în acest prag maxim al împrumutului.
Acest lucru a alimentat o creștere a proiectelor imobiliare la marginea orașelor mari (de ex. Popești-

43 Evaluare în domeniul locuirii, Banca Mondială 2014.

44 Potrivit comunicatului de presă oficial al FNGC IMM, instituția de garantare a creditelor care derulează programul, ce poate

fi consultat la adresa: https://www.fngcimm.ro/comunicate-de-presa/lansarea-programului-prima-casa-2020

45Conform modificărilor aduse prin Hotărârea nr. 80 din 27 februarie 2017 pentru modificarea și completarea Hotărârii
Guvernului nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului "Prima casă".

41
Leordeni, Domnești, Chiajna, Florești, Ciurea etc.), unde dezvoltatorii exploatau terenuri agricole care
erau ușor disponibile și ieftine, dar lipseau de facilități publice și infrastructură.

3.2.7 Asigurarea pentru locuință

Deși este obligatorie, asigurarea locuinței este slab reprezentată la nivel național în România. Nivelul
actual de răspândire al poliței de asigurare pentru calamități naturale oferite de PAID46 la nivelul țării
este la 19,41 % și de 39,32% în București. Rata de utilizare mai mare în București este legată de cel
mai mare număr de ipoteci active pe locuințe (care impun asigurarea locuinței) și de cea mai dinamică
piață rezidențială din România. Acest lucru face mai probabil ca proprietarii de locuințe din vechile
clădiri multifamiliale care nu au ipoteci să nu aibă nicio formă de asigurare, deși, surprinzător, tocmai
acestea sunt clădirile cu cel mai mare risc. Această răspândire redusă face ca proprietarii să fie expuși
financiar la pericole, o problemă importantă dat fiind faptul că România este o țară predispusă la
cutremure de mare intensitate.

3.3 Accesibilitatea locuințelor

Accesul la o locuință adecvată la costuri accesibile este o condiție de bază pentru o viață decentă,
relevantă pentru toți locuitorii, indiferent de vârstă și statut socioeconomic. Accesul la locuințe este
recunoscut în Declarația universală a drepturilor omului (articolul 25) ca unul dintre drepturile
fundamentale ale indivizilor. Cu toate acestea, costurile locuințelor sunt în continuă creștere
(cumpărare, chirie, întreținere), ceea ce face dificil pentru multe familii să își permită o locuință
decentă.

Situația inaccesibilității unei locuințe este evaluată în general prin măsurarea cheltuielilor cu
locuința47 comparativ cu venitul net al acelei gospodării. Eurostat definește o gospodărie ca
„supraîncărcată” atunci când costurile totale ale locuințelor reprezintă mai mult de 40% din venitul
net. În 2018, 9,6% din populația UE-27 trăia în gospodării care au cheltuit 40% sau mai mult din venitul
lor echivalent disponibil pentru locuințe. Proporția populației ale cărei costuri de locuințe au depășit
40% din venitul lor disponibil echivalent a fost cea mai mare pentru chiriașii cu chirii de preț de piață
(25,1%) și cea mai mică pentru persoanele din locuințele ocupate de proprietari cu împrumut sau
ipotecă (4,0%).

Media UE-27 maschează diferențe semnificative între statele membre ale UE: la o extremă există o
serie de țări în care o proporție relativ mică din populație s-a confruntat cu o suprasolicitare a costului
locuințelor în 2018, în special Malta (1,7%) și Cipru (2,0%) . La cealaltă extremă, două din cinci
persoane (39,5%) din Grecia și mai mult de una din șase (17,9%) din populația din Bulgaria au cheltuit
mai mult de 40% din venitul lor echivalent disponibil pentru locuințe, la fel ca în jur de una din 10
persoane în România (10,3 %).48

În privința statutului de proprietate și proporției populației ale cărei costuri de locuințe au depășit 40%
din venitul lor disponibil (în cazul chiriașilor cu chirii de preț de piață), există, de asemenea, diferențe

46 PAID este Fondul de asigurări împotriva calamităților naturale, instituit în 2008 pentru a administra un guvern care a
introdus asigurarea obligatorie a locuințelor pentru a acoperi pierderile cauzate de cutremure, inundații și alunecări de teren.
Această schemă de asigurare obligă toți proprietarii români de case să achiziționeze o asigurare multi-pericol pentru a acoperi
fie 10.000 EUR, fie 20.000 EUR, în funcție de tipul de construcție al clădirii. Clădirile considerate nesigure din punct de vedere
seismic (Clasa I de risc seismic) nu pot fi asigurate. Nerespectarea ar trebui sancționată cu amenzi emise de autoritățile locale,
însă această prevedere este puțin aplicată.
47 „Cheltuielile cu locuința" cuprind cheltuielile cu ipoteca, dobânzile,
chiria și utilitățile, întreținerea și asigurarea structurală.
Citat preluat din “Housing Affordability in the EU: Current situation and recent trends”, Alice Pittini et. all, CECODHAS, 2012.
48 Eurostat, 2018 (cod pentru date online ilc_lvho07a).

42
mari între statele membre ale UE. În 2018, au existat șase state membre în care mai mult de o treime
din populația care locuia ca chiriași cu chirii de preț de piață s-a confruntat cu o suprasolicitare a
costului locuinței, această proporție a populației depășind două cincimi în România (46,3%) și Ungaria
(46,9%) , ajungând la jumătate în Bulgaria (50,1%) și depășind patru cincimi (83,1%) în Grecia (a se
vedea tabelul de mai jos).
Tabelul 10. Rata supraîndatorării costului pentru locuințe, analizată în funcție de situația proprietății, 2018

În România, ponderea populației supraîndatorate de costurile cu locuința este de 10,3%, cu

diferențe semnificative în raport cu tipul de proprietate. Accesibilitatea locuințelor este cea mai
dificilă pentru chiriașii care închiriază pe piața liberă (46,3% din aceste gospodării). În funcție de
categoriile de costuri ale locuințelor, există implicații diferite asupra diferitelor părți ale populației.
Prin urmare, accesibilitatea locuințelor poate cuprinde accesibilitatea de a cumpăra, închiria sau
întreține. Locuințele legate de o ipotecă și locuințele de închiriat sunt puțin numeroase în România,
astfel majoritatea românilor sunt împovărați de costurile de întreținere și utilități.

a. Accesibilitatea de a achiziționa o locuință

Românii au o preferință puternică pentru proprietatea asupra locuințelor. Această particularitate
culturală a fost susținută în continuare de mai multe politici și programe publice – privatizarea în masă
la costuri foarte reduse în anii 90 (a se vedea secțiunea 3.1.), Cea mai mare parte a sprijinului public
pentru locuințe care se îndreaptă către programul „Prima casă” etc.

43
Programul „Prima casă” a favorizat accesul la proprietatea locuinței prin împrumuturi ipotecare
garantate de stat și rate ale dobânzii subvenționate. Cu toate acestea, programul nu a stabilit nicio
restricție legată de veniturile beneficiarilor săi. Deși datele disponibiledespre beneficiarii săi sunt
limitate, consultările anterioare cu sectorul bancar49 arătând că principalul beneficiar al acestui
program sunt familiile cu venituri medii din mediul urban. În acest scop, acest program nu a făcut prea
mult pentru a sprijini accesibilitatea pentru grupurile cu venituri mai mici.

b. Inaccesibilitatea locuințelor din perspectiva cheltuielilor cu utilitățile casnice

Inaccesibilitatea locuințelor este strâns legată în România de cheltuielile cu utilitățile într-o măsură
relativ mai mare, având în vedere ponderea mai mică a locuințelor cu ipotecă sau chirie. Costurile
de locuință constând în utilități sunt calculate ca procent din venit. Săracii trăiesc în cele mai proaste
condiții și cheltuiesc o parte mai mare din veniturile lor pe cheltuieli de locuință (în medie, 43,7% din
venitul gospodăriei este cheltuit doar pentru utilități).

Observatorul European al Locuințelor Sociale a raportat în 2010 că aceste costuri ale locuințelor au
fost afectate cel mai greu de cei mai săraci, reprezentând 41% din veniturile celor cu risc de sărăcie.
Situația variază semnificativ între țări (Figura 8), de la țări peste sau apropiate de media UE, cum ar fi
România, la țări în care costurile de locuințe au un impact relativ mai mic asupra veniturilor
gospodăriilor (de exemplu, Malta, Portugalia, Slovenia).
Figura 8. Procentul cheltuielilor cu locuința din venitul disponibil în UE 27 în funcție de nivelul de sărăcie
(2010)

Sursă: SILC [ilc_mded01]50

c. Accesibilitatea în scopul închirierii

Dacă locuințele private de închiriat pot fi prohibitive pentru grupurile cu venituri mai mici, chiria
pentru locuințele sociale (unități publice date spre închiriere) se limitează la 10% din venitul lunar.
Cu toate acestea, familiile cu venituri mici se pot strădui să își permită chiar și această opțiune, având
în vedere costurile pe cap de locuitor ale chiriei publice și povara costurilor utilităților. Costurile nu
sunt, de asemenea, frecvent reflectate în condiții adecvate de locuință (a se vedea comentariile de
mai sus despre Locuințe de închiriat - Locuințe publice de închiriere). În plus, fondul public de locuințe

49
Consultări în vederea documentării raportului intitulat „Sectorul locuințelor în România, Către o Strategie Națională în
materie de Locuire”, Banca Mondială, 2015.
50 Ibid

44
de închiriere este foarte limitat, așa cum am menționat mai devreme, astfel că locuințele sociale nu
sunt o alternativă viabilă pentru mulți care au nevoie, având în vedere în primul rând lipsa fondului
locativ public.

3.4 Domeniul locuirii în cazul persoanelor cu venituri reduse și marginalizate

3.4.1 Lipsa locuințelor

România este țara cu cea mai mare rată de deprivare de locuințe la nivelul UE. Grupurile sărace și
marginalizate ale României – atât în zonele urbane, cât și în cele rurale – se confruntă cu provocări
serioase în sectorul locuințelor, inclusiv locuințe de calitate scăzută, infrastructură inadecvată și lipsă
de securitate a deținerii. Situația în zonele urbane este considerată mai gravă decât în zonele rurale
sau periurbane din mai multe puncte de vedere. Având în vedere veniturile lor scăzute și incapacitatea
de a accesa locuințe decente bazate pe piață, pe de o parte, și nevoind să concureze pentru un fond
foarte limitat de locuințe sociale publice, pe de altă parte, gospodăriile sărace sunt adesea împunse
să trăiascăîn condiții mizere și supraaglomerate în cartiere degradate, cămine de foști lucrători
degradate sau unități de locuințe sociale slab întreținute, situate în zone segregate etc.
Supraaglomerarea este în schimb mai puțin întâlnită în zonele rurale, deși este foarte probabil ca
oamenii să fie mai săraci, deoarece acolo există mai mult spațiu disponibil.

În anuarul său regional din 2013, Eurostat a clasat România în cea mai importantă poziție din rândul
țărilor cu „lipsă severă de locuințe” (SHD). SHD este o măsură comparativă între țările UE ale
gospodăriilor cu condiții de viață extrem de precare, inclusiv acoperișuri avariate, fără baie sau duș,
fără toaletă în interior, gunoi împrăștiat în spațiile verzi și în zonele comune și fără electricitate. În
Europa, România s-a clasat pe primul locul din perspectiva lipsei accentuate de locuințe și pe locul doi
în cazul persoanelor cu risc de sărăcie sau excluziune socială.51
Figura 9. Rata lipsei acute de locuințe, potrivit nivelului de urbanizare, 2011

35
30
25
20
15
10
5
0
Latvia

Austria

Croatia
Germany
Luxembourg

United Kingdom

Malta (4)
Poland

France
EU-27 (1)

Lithuania (2)

Italy

Estonia
Czech Republic

Portugal

Netherlands
Cyprus
Bulgaria

Greece

Slovakia

Finland
Belgium

Norway
Romania

Slovenia

Spain
Sweden

Ireland (3)

Iceland (2)
Switzerland
Hungary

Denmark

Thinly populated areas

Intermediate density area
Densely populated areas

Sursă: Eurostat, 2011. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-

explained/index.php/File:Severe_housing_deprivation_rate,_by_degree_of_urbanisation,_2011_(%25).png

51
Eurostat, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-HA-13-001-14/EN/KS-HA-13-001-14-EN.PDF

45
 Figura 10. Persoane în situația de risc de sărăcie sau de excluziune socială, după nivelul de urbanizare,
60 2011
50
40
30

20

10

Germany
Latvia

Italy
Portugal

United Kingdom

Netherlands
Luxembourg
Austria

Malta (4)
Croatia
Poland

France
EU-27 (1)

Lithuania (2)

Greece

Cyprus
Estonia

Finland

Czech Republic
Ireland (3)

Slovakia

Belgium

Norway
Bulgaria
Romania

Spain
Hungary

Slovenia

Sweden

Switzerland

Iceland (2)
Denmark
Thinly populated areas
Intermediate density area
Densely populated areas

Sursă: Eurostat, 2011. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/File:People_at-risk-of-

poverty_or_social_exclusion_by_degree_of_urbanisation,_2011_(%25).png

Supraaglomerarea52 este o caracteristică principală a lipsei de locuințe din România, întrucât

majoritatea familiilor vulnerabile locuiesc în condiții de supraaglomerare. După cum am detaliat într-
un capitol anterior, supraaglomerarea din România este printre cele mai accentuate în rândul țărilor
UE-28. În 2014, rata supraaglomerării din România era de 52,3%, cel mai ridicat nivel din UE-28 și de
trei ori media UE (16,9%).53 Supraaglomerarea afectează în mod disproporționat persoanele sărace
(66,6%) și copiii (71,3%) – peste 4 din 5 copii săraci trăiesc în locuințe supraaglomerate (81,1%).54 Este
cazul mai ales în blocurile urbane în care familiile numeroase cu venituri reduse locuiesc într-un
apartament cu o singură cameră.

Lipsa de locuințe este, în general, concentrată teritorial și există cartiere afectate de acest fenomen
în majoritatea orașelor din România. În Atlasul Zonelor Urbane Marginalizate din România sunt
localizate zonele urbane din România cu cea mai mare concentrație de persoane afectate de lipsa
locuințelor. Atlasul prezintă metodologia55 utilizată pentru a identifica diverse tipuri de zone urbane
dezavantajate, precum și insule de marginalizare urbană unde lipsa locuințelor este și mai acută.

52 Potrivit Eurostat, rata supraaglomerării este definită ca procentul populației care trăiește într-o gospodărie
supraaglomerată. Se consideră că o persoană locuiește într-o gospodărie supraaglomerată dacă acea familie nu are la
dispoziție un număr minim de camere egal cu: o cameră pentru gospodărie; o cameră pe cuplu în gospodărie;
o cameră pentru fiecare persoană singură în vârstă de 18 ani sau mai mult; o cameră pentru fiecare pereche de persoane
singure de același sex cu vârsta între 12 și 17 ani; o cameră pentru fiecare persoană fără partener cu vârsta între 12 și 17 ani
și neincluse în categoria anterioară; o cameră pe pereche de copii cu vârsta sub 12 ani.
53Cele mai reduse rate ale supraaglomerării au fost identificate în Belgia (1,6%), Țările de Jos (2,5%) și Cipru (2,8%). (Sursă:
Statisticile Eurostat în domeniul locuirii.
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Housing_statistics )
54 Statisticile Eurostat în domeniul locuirii.
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Housing_statistics
55Atlasul stabilește criterii și seturi de indicatori pentru fiecare tip de zonă, permițând identificarea și amplasarea spațială a
acestora, utilizând datele recensământului populației din 2011. Atlasul produce, de asemenea, rezultatele unei analize
pentru a determina rata marginalizării urbane în România și caracteristicile comunităților urbane marginalizate. Alte

46
Atlasul marchează zonele dezavantajate în privința locuințelor drept cartiere în care o parte
semnificativă a rezidenților trăiesc în locuințe inadecvate, chiar dacă mulți dintre ei au o formă de
angajare formală pe piața muncii. Nivelul de educație al locuitorilor variază. Există părți ale orașelor
slab dotate cu infrastructură de locuințe, precum și cartiere vechi de case situate la periferia orașului,
cu servicii de utilități slab reprezentate și fără drumuri moderne. Atlasul repertoriază și grupări de
blocuri sau case deținute de locatari, construite în principal în anii '60-începutul anilor '70, care se află
într-o stare săracă, deoarece locuitorii nu își pot permite investiții în modernizarea clădirilor și în
renovare. Aceste zone sunt destul de eterogene în ceea ce privește populația. Casele pot fi deținute
de persoanele în vârstă cu o posibilă proporție ridicată de persoane cu boli cronice sau alte condiții de
sănătate. Această categorie include, de asemenea, zone cu mulți chiriași tineri bine educați, dar care
nu își permit să își cumpere propria casă (cum ar fi în București și în marile centre universitare). O zonă
denumită „zonă dezavantajată din perspectiva locuirii” este, prin urmare, un sector de recensământ
care are locuințe sărace, dar nu are un număr redus de locuri de muncă și are un nivel variabil de
capital uman (Atlasul zonelor urbane marginalizate din România, p.11)

Zonele urbane marginalizate sunt prezente în toate orașele (mici, medii și mari) și în toate regiunile.
Cu toate acestea, procentul de populație care locuiește în zonele înregistrate ca fiind marginalizate îl
depășește de zece ori pe cel din orașele mici (< 10.000 locuitori) comparativ la populația Bucureștiului
(aproximativ 2 milioane de locuitori). 56 de orașe mari nu au zone înregistrate ca fiind marginalizate,
în timp ce cinci orașe56 grupează mai mult de o treime din populația lor care locuiește în astfel de zone,
14 de orașe au între 20% și 31%, iar 50 de orașe au 10‐19% din populația totală în zone marginalizate.

subtipuri ale acestor comunități sunt identificate pe baza datelor colectate prin cercetări de teren calitative. Se pot identifica
trei tipuri de zone (zone defavorizate în ceea ce privește locuința, ocuparea forței de muncă și resursele umane) care sunt
dezavantajate într-un subgrup de criterii și un tip care este dezavantajat pe toate cele trei. Ultimul tip este denumit „zone
urbane marginalizate” și se propune a fi tipul vizat de instrumentul de dezvoltare locală condus de comunitate, finanțat de
UE.
56Acestea sunt Aninoasa (în județul Hunedoara), Podu Iloaiei (județul Iași), Budești (județul Călărași), Băneasa (județul
Constanța) și Ștefănești (județul Botoșani).

47
 Figura 11. Procentul de populație urbană din zonele dezavantajate din perspectiva condițiilor de locuire

Sursă: Atlasul zonelor urbane marginalizate din România, Banca Mondială, 2014

Cu toate acestea, Atlasul s-a bazat pe sectoare statistice de recensământ, cu cea mai mică
granularitate statistică disponibilă, dar cu mai multe limitări. Frontierele sectoriale din Recensământ
nu reflectă vecinătățile sau zonele funcționale și nu sunt constante de la un recensământ la altul (nu
s-au păstrat date privind aspectele sectoriale din Recensământ pentru Recensămintele anterioare
celui din 2011, astfel încât să reflecte tendința de dezvoltare) nu sunt utilizate pentru stocarea și
raportarea altor date decât cele colectate în cadrul recensământului și, de asemenea, sunt prea mari
pentru a putea identifica disparitățile semnificative sau insule de sărăcie urbană.

48
 Caseta 6. Insula de sărăcie urbană din Ferentari, București: segregarea ascunsă de statisticile

oficiale

Rata ocupării locurilor de muncă

București (medie), conform 93,1 %

Recensământului

Sectorul 5 (medie), pe baza 92,1%

Recensământului

Zonă înregistrată suprapusă peste zona 89%

urbană marginalizată Aleea Livezilor,
conform Recensământului

Zona urbană marginalizată Aleea Livezilor, 42%

conform studiului pe teren
Ferentari este un cartier din București cu o reputație negativă. O căutare pe Google pe acest nume duce la o
mulțime de titluri de presă despre sărăcie, criminalitate, blocuri de locuințe degradante și bande de droguri.
Cu toate acestea, realitățile acestui cartier dezvăluie disparități izbitoare. Sărăcia este concentrată în 4 zone
compuse din blocuri degradate. Restul cartierului este compus din locuințe individuale destul de liniștite, cu
ritm lent, cu creștere redusă. Infrastructura statistică a României are o granularitate teritorială incapabilă să
reflecte fațetele sărăciei cu care se confruntă astfel de zone. De exemplu, rata ocupării forței de muncă din
sectorul recensământului care se suprapune peste o astfel de zonă este de 89%, în timp ce o anchetă de teren
asupra zonei urbane marginalizate a indicat un nivel de ocupare de muncă de doar 42%.
Sursă: Cercetare realizată de Ana Bulai pentru Raportul Băncii Mondiale intitulat „Soluții urbane practice pentru cartierul
Ferentari”, 2019

Cu toate acestea, nu toți cei care au dificultăți în accesarea unei locuințe adecvate sunt concentrați
spațial, ceea ce solicită ca politicile de locuire să fie atât vizate spațial, cât și să respecte nevoile și
particularitățile diferitelor categorii de grupuri vulnerabile.

Vârstnicii (un grup demografic în creștere într-o Românie aflată în proces de îmbătrânire),
persoanele cu dizabilități sau adulții tineri care ies din sistemul instituțional de îngrijire a copiilor au
nevoi speciale care nu sunt legate exclusiv de capacitatea lor de a-și permite o casă adecvată. Astfel
de grupuri necesită scheme de însoțire a locuințelor, inclusiv asistență medicală, sprijin în diferite
treburi gospodărești, asistență psihologică, precum și – în special pentru ultimele grupuri – consiliere
pentru adaptarea la responsabilitățile individuale și drepturile vieții independente și sprijin pentru
accesarea unui loc de muncă, în scopul pentru a face față costurilor de locuință. În plus, grupurile cu
mobilitate redusă (vârstnici, cu dizabilități) pot necesita caracteristici speciale pentru accesibilitate,
rampe pentru scaune cu rotile, praguri de ușă optimizate, precum și alte caracteristici de proiectare
incluzivă.

În 2018, România încă număra peste 18.00057 de adulți cu dizabilități instituționalizați. Grupurile de
lobby au semnalat de multă vreme cazuri de neglijență și de abuzuri în așa-numitul „sistem de
protecție”, făcând apel la guvern să ia măsuri în temeiul Convenției ONU58 pentru Drepturile

57 http://anpd.gov.ro/web/wp-content/uploads/2018/10/ANPD-evolutii-trim-II-2018-MMJS-publicabil.pdf
58
http://anpd.gov.ro/web/conventia/

49
 Persoanelor cu Dizabilități. Convenția, semnată de guvernul României în urmă cu mai bine de un
deceniu, subliniază necesitatea promovării și respectării demnității și autonomiei individuale a
grupurilor cu dizabilități, inclusiv dreptul la viață independentă și luarea propriilor alegeri / decizii.
Într-adevăr, Strategia Națională „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” recunoaște
„majoritatea blocurilor de locuințe din România rămân inaccesibile persoanelor cu dizabilități, având
în vedere lipsa rampelor, ușilor de acces sau băilor proiectate inadecvat”. Dezinstituționalizarea este
o prioritate pentru Ministerul Muncii și Protecției Sociale59, însă există prea puține practici și prea
puține evoluții pentru ca locuințele să devină mai accesibile pentru acele grupuri.

Caseta 7. Provocările accesului la locuințe pentru tinerii cu dizabilități și cei aflați în centre de plasament

Un Loc este un proiect experimental care s-a bucurat de

recunoaștere internațională, pus în aplicare de asociația
timișoreană Ceva de Spus. Obiectivul acestuia este să sprijine
tranziția către viața independentă a adulților care suferă de
dizabilități ușoare care ies din îngrijirea instituțională. Beneficiarii
cu care lucrează nu au trăit niciodată singuri. Îngrijirea unei case,
acoperirea facturilor, gătitul și asigurarea pentru ei înșiși etc. -
toate acestea sunt abilități de bază de viață care, din păcate, nu fac
parte din educația primită în centrele instituționale publice de
îngrijire. În acest sens, accesarea unei case reprezintă atât o povară
financiară, cât și o provocare pentru abilitățile de viață. Partea de
sprijin oferită de acest proiect constă atât în oferirea unei case și
asistență personalizată (consiliere psihologică, mentorat pentru
abilități de viață și calificare pentru accesarea unui loc de muncă).
Instrumentele de sprijin disponibile în prezent în legislația română
nu răspund nevoilor acestor persoane, deoarece acestea constau
fie exclusiv în locuințe (care nu sunt neapărat adaptate cerințelor
de accesibilitate ale persoanelor cu dizabilități), fie în sprijin social
de diferite tipuri. Aceasta reflectă discrepanța existentă în prezent
între investițiile tangibile și instrumentele soft. Partea de asistență
socială a proiectului Un Loc este cofinanțată de autoritatea locală,
însă ONG-ul apreciază că subvenția pe care a primit-o se ridică la
aproximativ o cincime din bugetul de care are nevoie pentru a oferi asistență integrată și personalizată fiecărui
beneficiar căruia i se adresează. Subvenția este, de asemenea, asociată cu proceduri birocratice greoaie și
consumatoare de timp, încorporate în metodologii învechite, care deseori blochează, mai degrabă decât să sprijine
serviciul finanțat. ONG-ul închiriază în prezent casele pe care le oferă beneficiarilor săi la prețuri de piață, deoarece
nu există fonduri de locuințe disponibile la nivel local pentru a sprijini aceste grupuri vulnerabile.

Sursă: http://www.unloc.eu/ și Spune-mi Eli, un roman grafic câștigător al unor premii care descrie viața adulților cu dizabilități
instituționalizați din România (imaginea din stânga) pornind de la experiența unuia dintre beneficiarii proiectului Un Loc
https://www.facebook.com/SpunemiEli/

3.4.2 Caracterul informal al locuințelor

În România există cel puțin 64.000 de familii, respectiv peste 200.000 de cetățeni români care trăiesc
în așezări informale, la marginea satelor și orașelor. Această estimare este rezultatul unui studiu
realizat de Ministerul Dezvoltării Regionale în 2014, pe baza unui chestionar trimis tuturor primăriilor
din România. Având în vedere rata de răspuns - de numai 53% - aceste cifre sunt o subestimare.
Potrivit acestui studiu, 38,7% dintre primăriile respondente au declarat că circumscripția lor include
cel puțin o soluționare informală. În România au fost raportate aproximativ 1.198 de așezări informale,

59 A se consulta deciziile și directivele în acest sens: http://anpd.gov.ro/web/dezinstitutionalizare/

50
dintre care 953 (79,54%) au fost înregistrate pentru a fi situate în zonele rurale și 245 așezări (20,46%)
în zonele urbane60.

În temeiul Legii nr. 151/2019, așezările informale sunt „grupuri de cel puțin 3 unități locative
dezvoltate spontan, ocupate de persoane sau familii care fac parte din grupuri vulnerabile definite
conform Legii asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, și care nu au
drepturi asupra terenului pe care îl ocupă. Așezările informale sunt situate de obicei la periferia
localităților urbane sau rurale, includ locuințe improvizate, realizate din materiale recuperate și / sau
locuințe realizate din materiale de construcție convenționale, iar prin localizarea lor și caracteristicile
socio-demografice generează excludere, segregare și marginalizare socială. Situându-se în zone cu risc
natural (alunecări de teren, inundații), risc biologic (gropi de gunoi, depozite de deșeuri, situri
contaminate și altele asemenea) sau risc antropic (zone de siguranță sau protecție definite de
obiectivele Seveso, ale infrastructurilor tehnico-publice și așa mai departe) ), unele așezări informale
pun în pericol siguranța și sănătatea locuitorilor lor. ”

Principalul factor care a dus la apariția primelor nuclee de așezări informale este istoric și este legat
de sedentarizarea forțată a romilor în perioada comunistă, începând cu 1948. Împreună cu
sistematizarea forțată a satelor, populația de romi a fost adesea s-au mutat în unități locative la
marginea orașelor și satelor, în special în zonele urbane sărace sau în așezările semi-urbane din zonele
agricole. Aceasta implică faptul că multe dintre așezările informale din România au deja câteva decenii,
cu familii stabilite acolo de câteva generații și o comunitate care a crescut treptat de-a lungul timpului.

Mai mulți factori socio-economici au contribuit la apariția și la răspândirea acestui fenomen. Aceștia
sunt legați de urbanizarea rapidă și de sistematizarea forțată a terenurilor în perioada 1950-1975;
mobilitatea rezidențială provocată de acestea; și restructurarea post-socialistă a economiei naționale,
care a dus la o creștere a sărăciei și a excluziunii sociale, precum și la un acces scăzut la locuințe pentru
categoriile defavorizate după 1990. Mai mult, un sistem de planificare a teritoriului slab, precum și
lipsa unui instrumentele de gestionare a terenurilor au contribuit la acest fenomen. Locuința informală
este rezultatul marginalizării sociale și economice a afectării multor grupuri ale societății, având în
vedere restructurarea bazei economice locale a multor orașe românești, în deceniile următoare
căderii regimului comunitar.

Deși așezările informale și zonele urbane defavorizate sunt cunoscute ca zone de segregare socio-
rezidențială, nu există încă instrumente de planificare urbană și politici publice care să susțină
îmbunătățirea condițiilor de viață în interiorul acestora. Acest tip de provocare a locuințelor a indicat,
de asemenea, că oferirea de locuințe publice de închiriere la chiriile subvenționate nu poate fi soluția
unică sau predominantă pentru cei care sunt lipsiți de locuințe. Mulți locuitori informali, după cum
indică consultările făcute în cadrul proiectelor de cercetare anterioare despre acest fenomen în
România61, nu se așteaptă neapărat la o locuință diferită, ci mai degrabă la o îmbunătățire sau
extindere a locuinței lor existente, împreună cu sprijin pentru a obține titluri de proprietate asupra
terenurilor și o mai bună racordare la utilitățile publice. Schemele de relocare asistată ar fi necesare
pentru acele cazuri în care locuințele sunt situate în zone expuse la pericole sau sunt periculoase sau
în zone mult prea îndepărtate pentru a fi posibilă o conexiune cu drumurile și utilitățile..

60
„Analiza așezărilor informale din România – Evaluarea situației actuale și formularea unor norme și instrumente de
intervenție", MDRAP, 2014
61Proiectul „No Man's Land: Locuirea informală în comunitățile de romi. Recunoaștere, responsabilitate și soluții comune”
proiect prezentat pe site-ul www.locuireinformala.ro

51
 Caseta 8. Așezarea informală din Valea Corbului

Valea Cordului este un sat cu 280 de case din

județul Argeș, dezvoltat treptat în ultimii 70 de ani.
O treime din locuințe nu au titluri de proprietate și
autorizații și sunt situate chiar sub o linie de înaltă
tensiune – un pericol real pentru sănătate
locuitorilor săi.

Sursă: “Informal Housing in Romania”, Raport de

cercetare pentru proiectul „No Man's Land": Locuirea
informală în comunitățile de romi. Recunoaștere,
responsabilitate și soluții comune” , Asociația Make
Better și Fundația PACT, 2018,
https://locuireinformala.ro/en/about/what-is-informal-
housing/in-romania/

3.5 Politicile din domeniul locuirii la nivel central și local

3.5.1 Atribuții cu privire la locuire la nivel central și local

Locuințele nu se numără printre principalele domenii politice prioritare de către autoritățile centrale
și locale din România, chiar dacă Legea nr. 114/1996 prevede că „construcția de locuințe este un
obiectiv major, de interes național pe termen lung, al administrației publice centrale și locale (art. 1)”.

Unul dintre motive este lipsa dezbaterii publice și progresul limitat pentru îmbunătățirea politicilor
și reglementărilor în domeniul locuințelor în ultimele două decenii. Astfel, necesitatea stringentă de
a armoniza terminologia în domeniu, astfel încât să crească transparența, rolurile neclare ale
autorităților publice în ceea ce privește locuințele sau lipsa auditurilor asupra rezultatelor programelor
implementate sau a principiilor și practicilor europene în domeniu au fost de mult timp lăsat în urmă.
Programul legislativ al tuturor guvernelor române din perioada 2006-2017 a inclus promovarea unei
noi legi a locuințelor, dar aceasta nu a reușit să se concretizeze. De asemenea, în 2014, MLPDA a inițiat
lucrări privind elaborarea unei strategii naționale de locuințe, prima de acest gen din România post-
comunistă. Cu toate acestea, proiectul a fost până acum lăsat neaprobat.

Locuința nu mai apare în titlul ministerului cu responsabilități în domeniu (așa cum a apărut pentru
o perioadă scurtă de timp între 2007 și 2009). Ca domeniu politic, locuința nu este domeniul central
al niciunui departament din cadrul MLPDA. De asemenea, bugetele publice nu conțin niciun capitol
distinct pentru a contura investițiile în locuințe, ceea ce face deosebit de dificilă monitorizarea
investițiilor publice în acest domeniu.

Caseta 9. Competențe în materie de locuire la nivel central în Regatul Unit și în Franța

Regatul Unit
Unul dintre cele 24 de Departamente Ministeriale ale Guvernului Regatului Unit are atribuții în domeniul
locuirii, respectiv Ministerul Locuirii, Comunităților și Administrației Locale. Această instituție tratează
problemele din domeniul locuirii împreună cu mai multe autorități publice executive non-
departamentale subordonate acestui minister. Dintre acestea, Homes England este un „accelerator” în
materie de locuire finanțat de MLCAL, care pune la dispoziție programe, expertiză și resurse menite să
stimuleze oferta de locuințe. Printre prioritățile acestei instituții, prevăzute în Planul său strategic pentru

52
 2018-2023, se numără deblocarea rezervelor de teren din zonele unde se simte cel mai pregnant lipsa
locuințelor, implementarea metodelor moderne de construcții, sprijinirea unei piețe accesibile a
locuințelor și a firmelor mici de construcții, livrarea de produse în sprijinul proprietății de locuințe
(procentul în Regatul Unit fiind de 65%) și furnizarea unor locuințe accesibile pentru specialiști care să
corespundă nevoilor persoanelor în vârstă și adulților cu dizabilități sau cu probleme de sănătate
mintală. Serviciul de Avocat al Poporului în materie de Locuire contribuie la soluționarea plângerilor
referitoare la furnizorii înregistrați de locuințe sociale, precum asociațiile de locuințe și alți proprietari,
administratori și agenți. Autoritatea de Reglementare din domeniul Locuințelor Sociale reglementează furnizorii
înregistrați de locuințe sociale pentru a promova un domeniu al locuințelor sociale funcțional, eficient
și bine administrat, capabil să asigure locuințe corespunzătoare unei serii de necesități.

Franța
În Franța există un minister delegat în domeniul locuirii după aproape un secol de administrație centrală
(a se vedea aici lista completă de posturi). Guvernul francez a emis în 2017 o nouă strategie în materie de
locuire (prezentarea poate fi consultată la acest link) care îmbunătățește instrumentele care intervin și
reglementează piața locuințelor, adaptează oferta de locuințe accesibile, în special pentru grupurile de
populație cu venituri scăzute și foarte scăzute (ținta de 50.000 unități pe an) și dublează Programul
Național de Reînnoire Urbană (între 5 și 10 mld. EUR) destinat intervențiilor integrate pentru cele 450
de cartiere având cele mai avansate niveluri de sărăcie.

Agenția Națională pentru Locuințe are o vastă răspundere în ceea ce privește implementarea
programelor de locuințe, astfel cum este definită de lege. Astfel, ANL este de așteptat să dezvolte
„programe pentru construirea de locuințe de închiriere pentru tineri, locuințe sociale și de necesitate,
locuințe de serviciu, reabilitare / reconstrucție a locuințelor distruse sau grav deteriorate afectate de
calamități naturale, construirea de locuințe de închiriere prin atragerea de capital privat, prin
concesiune de lucrări publice, în condițiile legii, construirea altor proprietăți publice ale statului sau a
unităților administrativ-teritoriale, precum și intervenții la construcțiile existente ”. Cu toate acestea,
în practică, cea mai mare parte a fondului de locuințe construit de ANL este constituit din locuințe de
închiriat pentru tineri și un fond limitat de locuințe construit pentru împrumuturi ipotecare private.

Există discrepanțe semnificative în ceea ce privește locuința MLPDA, pe de o parte, și Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale (MMFPS), pe de altă parte. Primul coordonează principalele
programe de investiții guvernamentale în ceea ce privește locuințele subvenționate, în timp ce cel de-
al doilea este în general responsabil cu politicile și programele pentru grupurile marginalizate. Fiecare
dintre cele două ministere are responsabilități și mandate complementare definite de un cadru
legislativ specific, chiar dacă acestea se suprapun asupra unor obiective similare de a asigura accesul
la locuințe pentru persoanele marginalizate. Cu toate acestea, există mai multe domenii de
reglementare și acțiune în care cele două instituții ar avea nevoie de o mai bună coordonare pentru
acordarea dreptului la locuință (prevăzută de Legea nr. 116 din 15 martie 2002 privind prevenirea și
combaterea marginalizării sociale, a cărei implementare este coordonată de către MMFPS), precum și
accesul gratuit și nelimitat la locuințe ca drept al oricărui cetățean (prevăzut de Legea Locuinței nr.
114/1996 a cărei implementare este coordonată de MLPDA).

Programele de locuințe guvernamentale și locale nu sunt armonizate și nu fac parte dintr-o politică
națională sau locală de locuințe. La nivel național și local există informații limitate despre nevoile de
locuințe. Dispozițiile legale care stabilesc cuantificările nevoilor de locuințe și impactul / rezultatele
obținute nu sunt puse în aplicare. În acest context, este foarte dificil să se evalueze impactul
programelor existente și adecvarea acestora în raport cu nevoile locale care trebuie satisfăcute la nivel
local și național. De asemenea, stabilirea priorităților proiectului (tipuri, număr de locuințe și localități)
nu se bazează pe date și evaluări transparente, ci pe decizii de natură arbitrară.

53
Autoritățile publice locale au multe responsabilități în domeniul asigurării accesului la locuințe
(pentru cumpărare sau chirie) pentru diferite categorii de persoane. Cu toate acestea, lipsește orice
politică generală sau prevederi legale pentru a stabili priorități în îndeplinirea acestor responsabilități
sau contravenții / consecințe în caz de neîndeplinire (indiferent de motive - obiective, cum ar fi lipsa
resurselor sau dezinteresul subiectiv, pentru problemele locuirii). În plus, atribuirea de
responsabilități cheie de sprijin pentru locuințe către autoritățile publice locale, nu este întotdeauna
însoțită de resurse suficiente (umane și financiare) pentru îndeplinirea acestor responsabilități.

Discrepanțele existente la nivel central între programele de investiții în locuințe (din partea MLPDA)
și sprijinul soft, non-tangibil pentru locuințe (de exemplu, beneficii în numerar pentru acoperirea
costurilor de închiriere etc. de către MMFPS) se reflectă și la nivel local. Practic, organigramele
standard ale primăriilor din România nu conțin un departament responsabil cu locuințele. Există
unități însărcinate cu administrarea activelor publice (drumuri, școli, iluminat public și unități locative),
departamente de asistență socială care identifică persoanele eligibile pentru beneficii sociale,
departamente de investiții care implementează diferite investiții tangibile pentru modernizarea
drumurilor, renovarea școlilor sau construirea de locuințe publice Totuși, locuința - ca și alte domenii
de politică locală - are nevoie de gândire strategică și capacitate operațională care acoperă astfel de
acțiuni compacte: investiții, gestionarea activelor, gestionarea cazurilor gospodăriilor vulnerabile etc.
Se pare, în totalitate, că aparatele autorităților locale din România sunt structurate în un mod care îi
face să nu poată aborda acest domeniu politic.

Caseta 10. Domeniul locuirii reflectat în structurile de administrație ale orașelor. Exemplul Vienei.

Administrația orașului Viena este subdivizată în 7 Grupuri Administrative (GA), fiecare acoperind un
anumit portofoliu de politici urbane. Unul dintre aceste 7 grupuri este alocat domeniilor Locuirii,
Construcției de locuințe, Modernizării Urbane și Dificultăților întâmpinate de Femei. Fiecare grup
administrativ își derulează activitatea în funcție de mai multe departamente și întreprinderi
municipale. Instituția cuprinde și o comisie de consilieri ai orașului alocați fiecărui GA, care
supraveghează fiecare domeniu de politici.

GA responsabil de locuire este sprijinit de “Întreprinderea Wiener Wohnen”, care administrează și

reabilitează complexele rezidențiale urbane din Viena, inclusiv aproximat 220.000 de locuințe
municipale. În plus, Wohnfonds Wien este o organizație cu profit limitat înființată în 1984, cu atribuții
de alocare a terenurilor pentru construcții subvenționate de stat, reabilitarea subvenționată a
blocurilor și transformarea clădirilor existente în apartamente. Începând cu anul 2000, instituția a
acordat importanță deosebită subvențiilor și sprijinirii renovării blocurilor construite între 1950 -
1970, inclusiv cu soluții de izolare termică și de eficiență energetică.
Sursa și informații suplimentare la adresa:
https://www.wien.gv.at/english/administration/organisation/pdf/administration.pdf
https://www.wienerwohnen.at/ueber-uns.html, http://www.wohnfonds.wien.at/website/article/nav/103

3.5.2 Scurtă prezentare a programelor și instrumentelor în materie de locuire

Având în vedere vârsta predominantă a fondului de locuințe (descrisă mai detaliat în capitolul 3.1),
renovarea și reînnoirea sunt provocări semnificative, în special pentru zonele din centrul orașelor.
Această provocare este și mai complicată în cazul clădirilor rezidențiale cu proprietăți comune care
necesită consens, acțiuni comune și investiții pentru renovarea și modernizarea unui condominiu.
Eșecurile acțiunilor colective au contribuit la degradarea clădirilor rezidențiale cu mai multe etaje și
au stimulat pe cei care doreau să se mute să opteze pentru noi dezvoltări periurbane.

54
Varietatea programelor guvernului central și a orientărilor politice care catalizează renovarea
locuințelor este limitată. Cele mai mari alocări bugetare sunt acordate lucrărilor de eficiență
energetică și izolare termică a imobilelor colective, cofinanțate de UE. Un program de consolidare a
clădirilor rezidențiale cu mai multe etaje cu risc seismic a fost stabilit pe baza dispozițiilor OG 20/1994,
cu toate acestea, rezultatele acestui program au fost modeste, chiar dacă că au avut loc mai multe
modificări ale programului, în special caracterul anual al alocărilor bugetare care generează întârzieri
și lipsă de previzibilitate în implementare, condiții neatractive ale programului și dificultăți de a ajunge
la consensul proprietarilor de locuințe din condominiile vizate.
Tabelul 11. Scurtă prezentare a instrumentelor de sprijinire a locuirii la îndemâna autorităților române:

Nr. Instrument Tipul programului și Comentariu

agenția care îl
implementează
1 Construirea de locuințe pentru tineri Program Cea mai mare parte a ofertei de
+ subcomponentă: locuință pentru guvernamental locuințe publice din ultimele decenii
medicii rezidenți derulat de ANL a fost construită prin acest program.
ANL construiește blocuri de locuințe
pe terenuri deținute și echipate
edilitar de autoritățile locale. O
critică obișnuită este că locuința nu
vizează familiile cele mai nevoiașe.
2 Construirea de locuințe sociale Program Programul a primit alocări foarte
guvernamental limitate în ultimii ani. Program mai
derulat de MLPDA. puțin atractiv pentru primării în
comparație cu precedentul,
deoarece finanțarea construcției
trebuie să fie asigurată și gestionată
de autoritățile locale, iar bugetele
alocate sunt rambursate după
efectuarea lucrărilor.
3 Renașterea satului românesc - 10 Program Programul trebuia să construiască
unități locative pentru specialiști guvernamental bazat locuințe în zonele rurale pentru
pe HG nr. 151/2010, lucrătorii cheie. Program neaplicat,
implementat de nu a primit niciodată alocații
MLPDA bugetare.
4 Locuințe de necesitate În baza Legii locuinței Autoritățile locale ar trebui să
nr. 114/1996, construiască și să dețină un fond de
autoritățile locale pot de locuințe de necesitate pentru cei
(și ar trebui) să aloce care sunt relocați din locuințe care
fonduri pentru fac obiectul consolidării seismice sau
construirea de în cazul în care gospodăriile rămân
locuințe de fără adăpost în urma dezastrelor
necesitate. naturale. Locuințele de necesitate
poate fi, de asemenea, construite cu
finanțare din „Programul de
construcție a locuințelor sociale”,
deși această facilitate este mai puțin
cunoscută.
5 Locuințe pentru chiriașii evacuați Pe baza OUG Autoritățile locale ar trebui să
74/2007. construiască locuințe pentru chiriașii
program evacuați din proprietăți naționalizate
guvernamental prin restituite sau să le aloce locuințe
MLPDA. pentru tineri sau din fondul de
locuințe sociale existent.

55
6 Program de construcție de locuințe HG nr. 1237/2008 Un program modest care vizează
sociale pentru comunitatea romă program construirea a 300 de unități locative.
guvernamental Fără alocații bugetare în ultimii ani.
implementat de ANL
7 Programul de închiriere a construcțiilor program Program neaplicat, nu a primit
de locuit prin atragerea capitalului guvernamental niciodată finanțare
privat implementat de ANL,
pe baza HG nr.
352/2012
8 Parcele de teren pentru tineri Legea nr. 15/2003, Instrument juridic care permite
instrument juridic autorităților locale să aloce parcele
care urmează să fie de teren tinerelor familii. Criteriile de
implementat de alocare care trebuie stabilite de
autorizațiile locale autoritățile locale. Exemplele
(fără supraveghere documentate au indicat practicile de
guvernamentală) alocare a parcelelor care
discriminează persoanele cu venituri
mici.
9 Sprijin pentru tinerii care locuiesc în Legea 646/2002, Instrument juridic care permite
zonele rurale instrument juridic autorităților locale să aloce loturi de
care urmează să fie teren familiilor din zonele rurale.
pus în aplicare de Criteriile de alocare care trebuie
autorizarea locală stabilite de autoritățile locale. Fără
(fără supraveghere mecanism de monitorizare.
guvernamentală)
10 Combaterea marginalizării prin sprijin Pe baza Legii Consiliile județene pot acoperi
în domeniul locuirii 116/2002, program avansurile de plată pentru achizițiile
guvernamental de locuințe sau construcții, dar și
instituit de MMFPS costurile de închiriere pentru o
spre a fi implementat perioadă de până la 3 ani.
și cofinanțat de Consiliile locale pot semna acorduri
autoritățile locale speciale cu furnizorii de servicii
(raportare parțială la pentru a acoperi datoriile
MMFPS) persoanelor și familiilor
marginalizate.
Primește alocări bugetare
consistente anual.
11 Programul pentru Locuințe prin Credit Implementat de ANL Datele despre rezultatele
Ipotecar programului nu sunt disponibile.
Reputația programului marcată de
proiectul Henri Coandă, a cărui
finanțare a fost întreruptă în timpul
crizei financiare 2008-2009, multe
unități rămânând nefinalizate.
12 Programul Prima Casă Înființat pe baza OUG Program de succes, primește alocări
60/2009, derulat de bugetare constante anual (pentru
Fondul Național de 2020 a fost stabilit un prag de
Garantare a garanție a împrumutului de 2
Creditelor pentru miliarde Ron).
Întreprinderile Mici și
Mijlocii, finanțat de
Ministerul de Finanțe
13 Programul național de reabilitare În temeiul OUG Putin accesat, deoarece în ultimii ani,
termică a blocurilor 18/2009, program izolarea termică a fost în general
guvernamental făcută cu finanțarea UE

56
 implementat de
MLPDA
14 Eficiența energetică a blocurilor Finanțat de UE prin A fost implementat pe scară largă de
Programul Regional către autoritățile locale din întreaga
Operațional 2007- țară. O critică obișnuită este că
2013 și 2014-2020 lucrările sunt de calitate scăzută,
stabilite numai pe criterii de cost.
16 Reabilitarea termică a blocurilor În temeiul OUG nr. Programul își propune să faciliteze
finanțată prin împrumuturi bancare cu 69/2010, aprobate accesul la împrumuturi bancare
garanție guvernamentală prin Legea 76/2012. pentru AP și proprietarii individuali de
Program inițiat de locuințe unifamiliale, acordate de
MLPDA, instituțiile de credit la o rată a
implementat în dobânzii subvenționată cu garanție
parteneriat cu Fondul guvernamentală, pentru lucrări de
Național de reabilitare termică a structurilor de
Garantare a locuințe. Până în oct. 2014, au fost
Creditelor pentru acordate doar 16 garanții, finanțarea
IMM-uri publică consistentă a fost dată în
paralel în cele 2 programe anterioare.
17 Programului național de consolidare a În temeiul OUG A avut rezultate foarte limitate,
clădirilor cu risc seismic 20/1994, având în vedere fluxurile de
implementat de proiectare, alocările bugetare
MLPDA limitate și lipsa de interes din partea
beneficiarilor
18 Reabilitarea blocurilor în localități Implementat de Aceasta a fost o inițiativă unică, nu un
situate în zone defavorizate Compania Națională program care se desfășoară într-un
de Investiții, interval de timp previzibil.
subordonată MLPDA
19 Programul Casa Verde Înființată în 2009, Programul implementat cu
implementată de întreruperi, nu a primit alocații
Agenția pentru bugetare în ultimii ani. Finanțare
Protecția Mediului pentru 30.200 de unități de locuit
oferite în per. 2010-2017.
20 Reabilitarea fațadelor Instrument juridic, Instrument juridic care permite
Legea 153/2011 autorităților locale să cofinanțeze
restaurarea fațadelor pentru
cartiere/clădiri cu valoare
arhitecturală ridicată. Unele primării
oferă exemple bune de utilizare a
acestui instrument, împreună cu
stimulente fiscale - a se vedea caseta
11, cazul Oradea.
21 Subvenții pentru încălzire Program Se primesc anual alocări bugetare
guvernamental, consistente, inclusiv pentru locuințe
MFSPF izolate termic cu cofinanțare publică.
22 Stimulente fiscale OUG 200/2008 Achiziționarea de case private într-un
Legea 227/2015 anumit interval de prețuri oferă o
(Noul Cod Fiscal) subvenție fiscală sub formă de plată
de 5% TVA (OUG 200/2008).
Noul Cod Fiscal permite autorităților
locale să crească sau să scadă
impozitul pe proprietate până la un
anumit prag pentru a stimula
renovarea și o bună întreținere.
În ultimul deceniu, tot mai multe autorități urbane au inițiat programe locale pentru a determina și
a sprijini proprietarii de locuințe pentru a-și întreține mai bine proprietățile. Astfel de inițiative se

57
bazează în principal pe dispozițiile legale care permit autorităților să intervină pe fațadele
proprietăților private (Legea 153/2011, modificată și îmbunătățită ulterior în ultimii ani), dispozițiile
privind impozitarea proprietății, cadrul legal în ceea ce privește protecția patrimoniului sau, în termeni
generali, mandatul legal al unei autorități locale de a se ocupa de întreținerea fondului construit în
jurisdicția sa.

3.5.2.1 Impozitul pe proprietate

Impozitul pe proprietate62 și în special impozitul pe locuințe sunt relativ mici în România. Acest lucru
se datorează faptului că, în cazul proprietarilor persoane fizice de locuințe, impozitul anual pe
proprietate nu se calculează pe baza valorii de piață / contabile a proprietății, ci pe baza suprafeței de
suprafață ajustate de un număr de coeficienți (în funcție de clasamentul orașului, poziția în oraș ,
regimul de înălțime și vechimea construcției etc., astfel cum sunt definite la art. 457 a Codului Fiscal).
Valorile coeficienților pot fi mărite sau diminuate de către autoritatea locală (care colectează aceste
taxe), dar într-o măsură minimă, stabilite tot prin Codul fiscal. Aceasta înseamnă, de exemplu, că o
persoană care deține un apartament de 90 mp în București, într-o locație excelentă , situat într-o
clădire rezidențială mică, ar putea plăti cel mult o valoare aproximativă de 468 lei (96 EUR) în impozitul
pe proprietate anual, chiar dacă o astfel de casă s-ar vinde pentru o valoare de piață de 2.500-3.500
EUR / mp , adică 225-315.000 EUR. În consecință, ajustările impozitului pe proprietate reprezintă un
stimulent destul de slab pentru investiții și întreținere a proprietăților. Cu toate acestea, mai multe
autorități locale au testat diverse stimulente fiscale pentru a încuraja proprietarii să își renoveze
proprietatea, de obicei la pachet cu alte tipuri de penalități și sprijin (a se vedea caseta de mai jos).
Acest lucru a fost posibil grației unor prevederi din noul cod fiscal (aprobat în 2015), cu condiția ca
autoritățile locale să poată crește cu maximum 500% impozitele asupra terenurilor și clădirilor dacă
aceste proprietăți nu sunt neîntreținute (art. 489).

Cu toate acestea, lipsesc orientările politice generale și sprijinul guvernului central pentru a face
astfel de practici comune în toate orașele din România, pentru a elimina barierele legale care
împiedică punerea lor în aplicare și pentru a extinde impactul pe care l-ar putea avea aceste
instrumente.

Caseta 11. Practicile autorităților locale în utilizarea granturilor, sprijinului tehnic și stimulentelor pentru
impozitul pe proprietate ca să stimuleze reabilitarea clădirilor de patrimoniu

62 Astfel cum este definit în Codul Fiscal (Legea 227 / 2015).

58
 În 2014, Primăria Municipiului Oradea a înființat
„Programul multianual de realizare a lucrărilor de protecție
și intervenție asupra clădirilor cu valoare culturală și
arhitecturală situate în Ansamblul Urban - Centrul Istoric
Oradea” cu acțiuni clare planificate până în 2020. Acest
program a vizat centrul orașului arhitectural clădiri
valoroase (rezidențiale incluse) cu sprijin pentru
proprietarii de proprietăți constând în: acoperirea costului
proiectului de proiectare tehnică, acordarea de până la 20%
din costul lucrărilor de execuție, sprijin în procesul de
autorizare și sprijin financiar sub formă de dobândă
împrumut. În cazul clădirilor proprietății comune în care nu
toți proprietarii sunt de acord cu lucrările, există și
posibilitatea - aplicată de exemplu în cazul clădirii Apollo,
ilustrată în fotografia alăturată - ca primăria să efectueze
lucrările și să recupereze banii de la proprietari.
De îndată ce Codul fiscal a fost modificat în 2015 pentru a
permite autorităților locale să suprasolicite anumite
proprietăți, Primăria Oradea a introdus în 2016 o decizie a
consiliului local prin care toți proprietarii de proprietăți din perimetrul desemnat ar fi impozitați 500% din
valoarea anuală a impozitului pe proprietatea lor, dacă aceasta este degradată și neîntreținută. În schimb, cei
care efectuează lucrări de renovare sunt scutiți de impozitele pe proprietate pe o perioadă de 5 ani

Sursă: Site-ul oficial al Primăriei Oradea. Documente din program: http://arhitectsef.oradea.ro/reabfat.php

Detalii privind utilizarea stimulentelor pentru impozite: http://www.oradea.ro/stiri-oradea/impozite-majorate-pe-
cladirile-neintretinute
Fotografie: www.oradeaheritage.ro

4. PRINCIPALELE CONCLUZII
 România are un fond de locuințe învechit, aflat în pericol din cauza întreținerii precare, a
structurii funcționale învechite și a riscurilor naturale

România este o țară expusă riscurilor multiple, care se confruntă cu presiuni crescânde determinate
de schimbările climatice. Înregistrează un declin demografic pronunțat, afectând dinamica piețelor
imobiliare din zonele sale urbane și rurale. Fondul său de locuințe se învechește, generând mai multe
provocări proprietarilor și autorităților sale. Astfel, cea mai mare parte a fondului de locuințe din
România provine dintr-o epocă în care principiile de proiectare nu prea aveau în vedere standardele
de eficiență energetică și nici coduri solide de proiectare seismică.

Cartierele istorice vechi au pierdut rezidenți, au proprietăți prinse în litigii privind restituirea,
neglijența proprietarului sau lipsa resurselor pentru renovare. Într-adevăr, a interveni asupra unor
clădiri istorice vechi, multe dintre ele cu statut de monument istoric sau amplasate în zone construite
protejate, implică un proces de autorizare lung și dificil, pe lângă costuri mai mari, în comparație cu
intervenția asupra unei clădiri obișnuite. Status quo-ul – care permite lăsarea clădirilor în degradare,
abandonate – este posibil datorită impozitelor imobiliare scăzute.

Cartierele de blocuri socialiste, construite pe tot parcursul procesului de urbanizare cu ritm rapid al
României se confruntă cu degradarea, pe măsură ce depășesc durata de viață normată. Numeroasele
locuințe neocupate, în special în orașele cele mai afectate de migrație și declin demografic, asociate
cu problema asociațiilor de proprietari de locuințe cu capacitate redusă fac ca gestiunea acestui fond
să fie dificilă. Stimulate de politicile UE și alimentate de finanțare guvernamentală și UE, măsurile

59
privind eficiența energetică au vizat multe astfel de blocuri. O critică obișnuită a unor astfel de
intervenții este calitatea scăzută a lucrărilor, favorizată de licitații publice realizate exclusiv pe criterii
bazate pe costuri, subvenții inegale în diferite locații și lipsa de „proprietate” a acestor îmbunătățiri
de către beneficiari.

 Calitatea vieții în cartierele istorice sau socialiste a fost influențată de planificarea urbană
defectuoasă, de reducerea spațiului public, de schimbarea modelelor privind stilul de viață
și mobilitatea

Modelele de mobilitate s-au schimbat semnificativ în ultimele decenii, mașinile fiind considerabil mai
mult utilizate. În acest sens, în multe dintre cartierele din zilele noastre și, în special, în blocurile
socialiste mai dense și înalte, terenurile libere, trotuarele și spațiile verzi sunt deseori ocupate de
mașini.

Adăugând la această intensă utilizare a mașinilor, schimbarea regimului de proprietate, cu

confiscarea în masă și naționalizarea proprietăților private în anii 50, urmate de un proces de restituire
îndelungat, prost organizat și nefinalizat încă, a făcut ca unele terenurile care au fost inițial zonate ca
spațiu verde public au fost restituite proprietarilor privați și unde li s-a permis construirea. Acest lucru
a agravat și mai mult criza spațiului public din cartierele dense.

 Extinderea de la periferia marilor orașe

Încurajate de degradarea cartierelor din interiorul orașului, dezvoltările mai noi s-au întins la marginea
orașului. Acestea nu sunt lipsite de propriile lor provocări. România are încă un sistem de planificare
slab, care a permis extinderea zonelor rezidențiale pe fostele terenuri agricole ieftine, prin proceduri
facile . Totuși, acestea nu au fost însoțite de planificarea și realizarea corespunzătoare de utilități,
infrastructură, de conectivitate sau facilități. Multe astfel de caracteristici publice nu sunt nici măcar
viabile, având în vedere densitatea redusă a acestor noi cartiere, neînsoțite de tendințele demografice
în creștere pentru a demonstra cererea de densificare suplimentară.

 Piața locuințelor din România prezintă dinamici foarte variate la nivel național

Proiectele de finalizare a locuințelor noi din ultimul deceniu s-au concentrat în zone urbane mai mari,
în special în noile dezvoltări rezidențiale la marginea orașului. În toată România, cele mai dinamice
piețe de locuințe sunt situate în regiunile de vest și centru, în jurul Capitalei.

Piața secundară, constând în fonduri vechi existente, este mai puțin atractivă, având în vedere
degradarea sa. Fondul de locuințe mai vechi de 1978 (anul aplicării codurilor de proiectare seismică
mai puternice) sunt mai puțin favorizate, având în vedere scepticismul în ceea ce privește siguranța
structurală a acestora.

Orașele mai mari din România se confruntă cu lipsuri semnificative de locuințe și prețuri în creștere,
având mari provocări cu privire la accesibilitate pentru anumite grupuri sociale. Există puțină
experiență și o redusă varietate de mecanisme de oferte de locuințe la prețuri accesibile, cum ar fi
schemele de publică-privată cu profit limitat, cooperativele etc. În schimb, orașele mijlocii și mai mici
înregistrează condiții de piață precare și locuințe neocupate tot mai numeroase din cauza migrației
pronunțate și declinului demografic.

 O puternică tradiție de proprietate asupra locuințelor și redusă în materie de închiriere, cu

consecințe asupra mobilității forței de lucru

60
În ansamblu, românii au o puternică preferință culturală pentru proprietate, statut favorizat de o
succesiune de politici și programe desfășurate în ultimele decenii: privatizarea în masă a fondului
locativ de stat, dreptul chiriașilor de a cumpăra locuințele construite de ANL, programul Prima Casă
de susținere a cumpărării de locuințe, oferind garanții de împrumut și dobânzi subvenționate
cumpărătorilor de primă casă. Piața de închiriere este considerabil mai puțin dezvoltată și o mare
parte din aceasta funcționează fără contracte formale.

Una dintre implicațiile acestei proprietăți ridicate, în paralel cu oferta limitată de locuințe la prețuri
scăzute, este că mobilitatea forței de muncă în România este restricționată. În esență, oamenii tind să
fie captivi acolo unde se află casa lor.

 Intervenții proactive reduse ale autorităților pe piața locuințelor

Piețele imobiliare primare sunt legate intrinsec de piețele funciare. Noua dinamică a ofertei de
locuințe depinde dacă există și unde este situat terenul disponibil, în ce măsură terenul disponibil este
pe piață, dacă poate fi ușor dezvoltat și este echipat cu infrastructura de accesibilitate și utilități
edilitare. Piața locuințelor secundare depinde de practicile de întreținere și renovare, precum și de
dinamica cartierelor din interiorul orașului: densitatea și provocările lor, transformările lor sociale,
calitatea infrastructurii și facilităților lor publice. Toate acestea ar sugera potențiale mijloace de
intervenție a sectorului public pentru a influența oferta de locuințe și întreținerea generală.

Politicile de administrare a terenurilor aproape inexistente la nivel local, acoperirea slabă a cadastrului
digital, litigiile și proprietatea incertă în urma unui proces lent de restituire, toate contribuie la faptul
că terenul în afara granițelor orașului este mai ușor de obținut, pe lângă faptul că este mai ieftin.
Impozitele pe proprietate în România sunt foarte mici, astfel posibilitatea de a utiliza acest lucru ca
impozit convingător pentru a stimula dezvoltarea terenurilor neutilizate din interiorul orașelor este
limitată. Drept urmare, autoritățile sunt acum împovărate de costurile și așteptările de a furniza
utilități și facilități locuitorilor periurbani în creștere.

În plus, autoritățile din România au avut, în ultimele decenii, un rol mai puțin activ ca furnizor de
locuințe, locuințele cu finanțare publică înregistrând un declin brusc în ultimele decenii, ajungând la o
pondere nesemnificativă din producția totală în prezent.

 Lipsa politicilor și investițiilor publice care să promoveze bunele practici în materie de

întreținere a locuințelor și de inovație în construcții

În general, statul pare să fi lucrat cel mai puțin ca educator și formator de tendințe în aspectele legate
de locuire. Potrivit unei analize recente, mai aprofundate, există o sensibilizare insuficientă din partea
autorităților cu privire la riscul pe care îl prezintă diferitele hazarde, astfel încât să îi mobilizeze pe
proprietari să ia măsuri. În cazul oricărei acțiuni, acestea au fost mai degrabă de sus în jos, impunând
lucrări executate de autoritățile înseși, mai degrabă decât consolidând capacitatea proprietarilor de
locuințe și a asociației de proprietari de a acționa în beneficiul lor.

În ceea ce privește exploatarea noilor tehnici și promovarea noilor standarde și principii în domeniul
locuiri, autoritățile sunt departe de a fi un promotor. În schimb, aceștia acționează în principal ca un
dezvoltator de calitate scăzută, având doar criterii bazate pe plăți reduse către contractori.

 Multe orașe din România se confruntă cu o creștere a sărăciei urbane

Degradarea locuințelor, combinată cu capitalul uman scăzut, criminalitatea și marginalizarea, au făcut

ca unele cartiere să se transforme treptat în buzunare de sărăcie urbană. Problemele s-au agravat de-
a lungul timpului, astfel de zone fiind de obicei lăsate în afara atenției publice, deoarece soluționarea
61
lor nu este o sarcină atât de ușoară, simplă, care se potrivește pe o perioadă de mandat politic. Așa
cum este ilustrat de Atlasul ZUM realizat de BM, toate orașele din România se confruntă cu o sărăcie
urbană severă, dintre care privarea de locuințe este un element cheie.

În același context al unei planificări deficitare, informalitatea a proliferat, implicând comunități mai
sărace situate în marginea orașelor sau în zone mai greu accesibile. Locuințele aici sunt mai expuse la
pericole, dat fiind că acestea nu au trecut printr-un proces convențional de planificare și autorizare
pentru a atenua acest risc. Locuitorii se confruntă cu nesiguranța deținerii, ceea ce le limitează accesul
la servicii și investiții publice. Practic, astfel de așezări nu apar în hărțile oficiale, ceea ce le face în mare
parte neeligibile pentru majoritatea programelor de finanțare a investițiilor. Programele publice din
România sunt slab orientate să funcționeze într-o logică a informalității - de exemplu, nu se pot accesa
fonduri UE pentru a construi un drum într-o zonă în care nu puteți arăta, cu documente oficiale, că
locuiesc rezidenți.

Fostele cămine de muncitori sau cartierele cu locuințe sociale s-au transformat treptat în ghetouri.
Aceasta este o realitate din care trebuie învățat. Autoritățile au avut tendința de a îndepărta grupurile
cu venituri mai mici în afară de restul comunității, deoarece sărăcia este adesea asociată cu lipsa de
educație, comportamentul deviant și infracționalitatea. O astfel de acțiune limitată a făcut ca
provocările grupurilor marginalizate să se exacerbeze, întrucât segregarea spațială a grupurilor cu
venituri mai mici le împiedică în continuare să acceseze educația și locurile de muncă și aprofundează
cercul sărăciei.

 În România se înregistrează una dintre cele mai acute lipse de locuințe din Europa, mai
accentuat în zonele urbane.

Lipsa locuințelor variază adesea din punct de vedere teritorial. Insulele de sărăcie sunt, totuși, ascunse
în statisticile oficiale care nu au o granularitate teritorială suficientă pentru a reflecta disparitățile în
ceea ce privește calitatea vieții, veniturile și dezvoltarea într-o unitate statistică. Acest lucru contribuie
la faptul că amplitudinea și frecvența sărăciei sunt necunoscute pentru mulți și nu se poate pleda mult
împotriva autorităților pentru că nu au luat măsuri pentru combaterea acesteia.

Persoanele de etnie romă tind să fie cele mai afectate de lipsa de locuințe, ca urmare a secolelor de
excluziune socială, implicarea mai scăzută în educație, discriminarea și ocuparea redusă. Factorii
istorici (adică sedentarizarea forțată începând cu anii 50) au generat nucleele așezărilor informale în
expansiune. Locuitorii acestor așezări sunt afectați de nesiguranța locuirii, în absența titlurilor de
proprietate, a accesului scăzut la serviciile și utilitățile publice, iar sănătatea și siguranța acestora sunt
adesea expuse riscului, având în vedere situarea locuințelor lor.

Persoanele cu dizabilități, tinerii care provin din îngrijirea instituțională și vârstnicii sunt alte grupuri
vulnerabile care suferă de lipsă de locuințe. Nevoile lor reflectă faptul că primirea unei case nu este
suficientă. Sprijinul pentru locuință este insuficient completat de asistență suplimentară - mult
necesară pentru ca astfel de grupuri să ajungă la o viață independentă. Locuințele pentru grupurile
vulnerabile trebuie, de asemenea, să respecte anumite elemente de accesibilitate: rampe, uși, nevoia
unui anumit spațiu pentru băi etc. Strategia națională pentru includerea persoanelor cu dizabilități63
consideră că în mare parte fondul de locuințe existent nu este accesibil celor care sunt afectați de
mobilitate sau care suferă de alte dizabilități.

63 Strategia Națională „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016 – 2020, disponibilă la adresa:
http://anpd.gov.ro/web/strategia-nationala-o-societate-fara-bariere-pentru-persoanele-cu-dizabilitati-2016-2020-si-
planul-operational-privind-implementarea-strategiei-nationale/

62
  Domeniul locuirii este o zonă de politici ignorată în politicile naționale și locale

Deși domeniul locuirii este esențial în orașele de succes și un domeniu de politici fundamental pentru
alte guverne din străinătate, această problemă nu face parte în prezent din politicile naționale și locale
din România. Procesul de elaborare a unei strategii naționale privind locuințele a fost inițiat în 2014,
însă strategia nu a fost încă aprobată. La nivel local, autoritățile urbane au o abordare a locuințelor
oportunistă mai degrabă decât strategică, bazată pe nevoi. În acest sens, proiectele predominante în
domeniul locuirii, înscrise cu prioritate în strategiile de dezvoltare locală, au în general legătură cu
izolarea termică a condominiilor, având în vedere disponibilitatea finanțării UE pentru acest aspect.

Locuințele, ca domeniu politic, sunt legate intrinsec de politicile de planificare urbană și de gestionare
a terenurilor. Deficiențele acestora din urmă afectează rezultatele în domeniul locuințelor. Sistemul
de planificare urbană a fost lent pentru a anticipa și aborda nevoile de locuințe și extinderea urbană
la periferia orașului. De multe ori, deoarece extinderea s-a făcut dincolo de granițele administrative
ale orașului, o planificare urbană coerentă a acestor zone rezidențiale în expansiune ar necesita
cooperarea între primăriile învecinate la nivel metropolitan. Există puțină experiență și practică a
acestor colaborări, chiar dacă nevoia de planificare la nivel metropolitan a fost semnalată de mult timp
ca un domeniu important de îmbunătățire64.

Multe orașe din România nu au un plan urbanistic general actualizat. Cadastrul digital nu este
actualizat. Practica administrării activelor municipale - inclusiv fondul său de locuințe - este deficitară.
În plus, sistemele oficiale de colectare a datelor oferă date cu o granularitate teritorială care ascunde
fenomenele sărăciei concentrate spațial și privarea de locuințe. Toate acestea reprezintă bariere în
calea progresului în ceea ce privește o mai bună recunoaștere a provocărilor legate de locuințe și o
mai bună concepere și direcționare a acțiunilor.

 Cadrul juridic și instituțional cu privire la locuire este ineficace în gestionarea celor mai
acute dificultăți din domeniu

Cadrul juridic esențial cu privire la locuințe este depășit. În special, diferitele denumiri juridice ale
unităților locative deținute de autoritățile locale, unele interschimbabile și cu grupuri țintă suprapuse
(adică „locuințe sociale”, „locuințe de necesitate”, „locuințe pentru tineri”, „locuințe de serviciu”,
„locuințe protejate”), îngreunează transparența, raportarea și alocarea.

Cadrul instituțional nu sunt conceput astfel încât să răspundă nevoilor de locuințe. La nivel central,
problema locuințelor se încadrează între responsabilitățile a două ministere. MLPDA, pe de o parte,
supraveghează problema renovării fondurilor de locuințe, guvernează un program de investiții în
locuințe sociale și coordonează activitatea ANL. Pe de altă parte, MMFPS este totuși entitatea
însărcinată cu combaterea sărăciei și are propriile sale instrumente distincte de sprijinire a locuințelor
pentru săraci, în principal sub formă de beneficii în numerar. În plus, MM promovează programe
pentru a sprijini îmbunătățirea ecologică a locuințelor, în timp ce MF sprijină programul Prima Casă.
Aceste linii de acțiune nu sunt corelate și nici nu se alimentează în obiective strategice pentru a
satisface nevoile documentate din întreaga țară.

Deconectarea instituțională la nivel central se reflectă în continuare și la nivelul local. Organigramele

primăriei nu sunt structurate astfel încât să acopere problemele urbane / domeniile de politică, ci
etapele procesului de birocrație (bugetare, investiții, legal / contractare etc.). Locuințele, cum ar fi alte

64 “Orașe Magnet: Migrația și naveta în România”, Banca Mondială, 2018.

63
zone locale, nu sunt abordate, deoarece nu există o echipă / departament / entitate responsabilă de
supravegherea acestei direcții de acțiune.

 Programele și instrumentele existente nu sunt eficiente și suficient de bine monitorizate

Există o varietate de programe și instrumente juridice care permit acțiuni privind diferite aspecte
legate de locuințe. Cu toate acestea, mulți au fluxuri de proiectare și alocații bugetare limitate. De
asemenea, nu există un mecanism de raportare sau procedură instituită care să ajute la colectarea
datelor privind nevoile de locuințe sau să monitorizeze rezultatele și eficacitatea acestor instrumente.

5. RECOMANDĂRI
Proiectul de Politică în materie de urbanism are rol de informare și de orientare pentru dezvoltarea
urbană a României pentru a atinge patru obiective: (i) Orașe ecologice și reziliente; (ii) orașe incluzive
și echitabile; (iii) orașe competitive și productive și (iv) orașe bine administrate. Recomandările de mai
jos sunt structurate din perspectiva acestor obiective.

Orașe
Orașe ecologice Orașe incluzive Orașe bine
competitive și
și reziliente administrate
productive

Housing Housing supply Accelerate Legal and

renovation, key based on provision and Institutional
component of prospective better reform
urban policies planning and allocation of
policies public rental
housing Capacity
building to act
Better planning Robust rental on housing
for better market to
housing attract Improve
business and complementary Better target
labor housing subsidies and
assistance government
Incentives for
resources
the supply of
green and Planning in
Address the
resilient new shrinking cities
complex
housing challenges of
marginalized
communities

5.1 Orașe ecologice și reziliente

5.1.1 Reabilitarea locuințelor, o componentă esențială a politicilor urbane

Calitatea vieții în toate orașele din România se bazează pe un fond adecvat și bine întreținut de
locuințe. Renovarea fondului locativ trebuie să facă parte din politica locativă, precum și parte a
politicilor urbane generale și ar trebui să conțină două elemente cheie:
1. Sprijin pentru o mai bună funcționalitate a clădirilor și rezistență la pericole. Acest lucru ar
necesita o abordare integrată a modernizării clădirilor, care să includă eficiența energetică și
îmbunătățirile structurale (siguranță seismică și la incendiu), precum și alte îmbunătățiri
funcționale, cum ar fi accesibilitatea la mobilitate afectată etc. Sunt necesare programe
64
 guvernamentale dedicate pentru a sprijini astfel de investiții în renovarea locuințelor,
combinat cu acțiuni de creștere a gradului de conștientizare a proprietarilor de proprietăți
asupra beneficiilor asociate, precum și asupra riscurilor de inacțiune.
2. Promovarea unor practici mai bune de întreținere. Sprijinul pentru capacitatea tehnică și
financiară pentru AP este necesar pentru asociații de proprietari, care sunt principalele părți
interesate responsabile de întreținerea condominiului, precum și pentru aplicarea
responsabilitpăților de întreținere prevăzute de legea condominiului. Proprietarii de imobile
ale clădirilor listate ca monumente de patrimoniu sau situate în zone protejate necesită, de
asemenea, sprijin pentru o mai bună întreținere, posibil sub formă de asistență tehnică,
sprijin financiar și alte stimulente.

Caseta 12. Sprijin pentru consolidarea seismică a locuințelor din California

California este cel mai expus stat la cutremur din SUA. Reziliența seismică a fost și este în continuare
o prioritate principală a autorităților de stat și federale, iar proprietarii de case private beneficiază
de o mare varietate de instrumente financiare pentru a susține costul modernizării seismice.
Printre acestea, obiectivul programului de finanțare a siguranței seismice CalCAP este de a stimula
finanțarea privată pentru întreprinderile mici din California și proprietarii de proprietăți rezidențiale
(inclusiv locuințe cu mai multe unități și case mobile înregistrate) pentru a finanța costurile de
modernizare seismică a clădirilor și caselor existente. Acest program oferă o acoperire a rezervelor
pentru pierderi de împrumut, care poate oferi o acoperire de până la 100% pentru anumite cazuri
de neplată ale împrumutului. Suma maximă a împrumutului înscris este de 250.000 USD și poate fi
înscrisă până la zece ani, cu rate fixe sau variabile.
Informații suplimentare pot fi consultate la adresa:
https://www.treasurer.ca.gov/cpcfa/calcap/seismic/summary.asp

Autoritatea municipală din San Francisco oferă o opțiune de finanțare publică pentru proprietarii
de imobile ale clădirilor cu etaj (a căror consolidare a fost considerată obligatorie) printr-un
instrument care funcționează ca o evaluare non-ad valorem adăugată la impozitele pe proprietate
și susținută de o emisiune de obligațiuni municipale. Evaluarea este colectată ca un element
suplimentar pe factura obișnuită de impozit pe proprietate emisă proprietarului proprietății.
Finanțarea dacă este oferită pentru 100% din costurile intervențiilor, care ar putea acoperi și
îmbunătățirea eficienței energetice și a conservării apei, pe lângă reducerea riscului seismic.
Informații suplimentare pot fi consultate la adresa: https://sfgov.org/esip/seismic-retrofit-
financing

5.1.2 O mai bună planificare pentru condiții de locuit mai bune

Condițiile de locuit nu privesc exclusiv locuința, ci și facilitățile și serviciile publice la care locuitorii au
acces, adică la nivelul cartierului. În acest sens, o bună planificare urbană este esențială pentru
locuințe de calitate și trebuie să acopere mai multe elemente cheie:
1. Asigurarea spațiului public de calitate și facilităților adecvate pe baza unei politici proactive
privind rezervele funciare. Îmbunătățirile locuințelor trebuie să fie văzute în cadrul general al
modernizărilor de cartier și al investițiilor de regenerare. Furnizarea de spații publice, străzi
circulabile, parcare și facilități pentru cartiere necesită, de asemenea, o politică proactivă
privind rezervele funciare. În cartierele existente, deja dense, autoritățile trebuie să identifice
rezervele de terenuri din terenurile neutilizate / subutilizate sau din alte active pentru a asigura
facilitățile.

65
 2. Combaterea extinderii și creșterea condițiilor de viață în noile cartiere rezidențiale de la
periferia orașului. Dezvoltările rezidențiale periurbane mai noi necesită, de asemenea,
îmbunătățiri ale cartierului. În multe astfel de zone, locuințele noi au fost construite pe baza
planificării pe parcele, fără ca întreaga zonă să fie precedată de un exercițiu de planificare
coerent. Intervențiile de regenerare ar putea include: conversia terenurilor disponibile pentru
uz public și amenajări și reproiectarea sistemului de străzi și delimitări ale loturilor (în special
pentru fostele zone agricole cu prevalență de loturi înguste și lungi). O planificare urbană
sănătoasă necesită asigurarea rezervelor de terenuri pentru infrastructura de tranzit, spațiul
public ecologic și facilitățile, înainte de eliberarea autorizațiilor de construcție suplimentare.
3. Adaptarea practicilor de planificare în orașele care se restrâng, pentru a aborda provocările
specifice ale declinului urban. Planificarea urbană este în mod convențional înrădăcinată într-
o mentalitate de creștere. Cu toate acestea, realitatea în cea mai mare pondere a așezărilor
urbane din România este o tendință de declin demografic și economic. Din acest motiv,
planificarea urbană trebuie să răspundă acestor tendințe și să adopte raționalități și principii
adecvate care pot ajuta la stoparea acestui declin. Aceasta înseamnă, de asemenea, dezvoltarea
unei înțelegeri a implicațiilor declinului asupra fondului de locuințe și conceperea unei căi de
urmat pentru a aborda aceste provocări. Mai mult, extinderea zonelor construibile și a clădirilor
noi în periferia orașului este și mai puțin durabilă în orașele care nu se așteaptă la o creștere a
populației. Este, de asemenea, necesar un accent pe reconversia funcțională și identificarea
loturilor disponibile în interiorul orașului.

5.1.3 Stimulente pentru furnizarea de locuințe noi ecologice și reziliente

1. Stimularea unei piețe care să recompenseze clădirile rezistente. Investițiile publice nu pot
rezolva toate problemele fondului de locuințe, în special atunci când cea mai mare parte a
acestuia este proprietate privată. Cu toate acestea, stimulentele publice inteligente pot
influența utilizatorii privați către locuințe eficiente din punct de vedere energetic și
rezistente la seismic. Pe baza experienței altor țări, acestea ar putea include promovarea
certificatelor de siguranță, notificări vizuale de vulnerabilitate, informații îmbunătățite
disponibile pentru proprietarii / chiriașii (prin intrări de cadastru sau platforme de informații
publice etc.) sau stimulente fiscale.
2. Furnizarea unor îndrumări tehnice, informații și sensibilizare. Sensibilizarea populației este
esențială pentru a asigura întreținerea clădirilor. Acest lucru trebuie să fie însoțit de
îndrumări tehnice clare, ușor de înțeles, și informații fiabile cu privire la metodele și pașii
pentru modernizarea locuinței. Până în prezent, investițiile publice pentru reducerea
riscurilor și intervențiile de adaptare la schimbările climatice asupra clădirilor private nu
numai că au fost limitate, ci au fost, de asemenea, foarte puțin utilizate – și în mare măsură
o oportunitate pierdută – pentru sensibilizare.
3. Investiții în stabilirea tendințelor, proiecte demonstrative. Autoritățile publice pot juca un
rol important în inovare și promovarea unor practici mai durabile. După cum demonstrează
exemplele internaționale, autoritățile își pot folosi finanțarea pentru a testa și demonstra noi
abordări ale dezvoltării locuințelor, tehnici de construcție ecologice, rezistente la seismic și
proiectare incluzivă, centrată pe comunitate.

66
5.2 Orașe competitive și productive

5.2.1 Ofertă corespunzătoare de locuințe în funcție de planificările și de politicile

prospective
Planificarea urbană prospectivă este de cea mai mare nevoie pentru a ajuta orașele cu potențial de
creștere să profite de avantajele atractivității lor în creștere. Acest lucru ar necesita ca planificatorii să
nu fundamenteze exclusiv lucrările privind datele anterioare, ci să folosească și proiecțiile demografice
și ale pieței locuințelor pentru a dezvolta scenarii, pentru a anticipa nevoile viitoare și pentru a
planifica în consecință. Planificarea nevoilor de locuințe ar trebui să cuprindă:

1. Deblocarea și pregătirea terenurilor disponibile pentru construcția de locuințe.

Deblocarea terenurilor existente neutilizate în zonele din interiorul orașului poate contribui la
promovarea creșterii compacte și la creșterea eficienței costurilor pentru furnizarea de servicii
și transport. Pentru aceasta, autoritățile trebuie să dezvolte politici de gestionare a terenurilor
care să stimuleze utilizarea activelor subutilizate (terenuri sau clădiri abandonate etc.) și să
sporească transparența și claritatea proprietății, deși un cadastru digital. Stimularea
densificării prin investiții în infrastructura publică poate crește atractivitatea zonelor din
interiorul orașului, stabilind și aplicând reglementări de planificare pentru a asigura densități
optime. Terenurile de la periferia orașului trebuie să fie atent planificate pentru reconversia
rezidențială, cu condiția ca perspectivele demografice să o solicite. Aceasta trebuie să ia în
considerare redesenarea delimitării loturilor de terenuri pentru o conversie agricolă-
rezidențială optimă, asigurarea rezervelor de terenuri pentru facilități și prioritizarea zonelor
care ar putea fi deservite cel mai bine de utilități și transportul public.

2. Sprijinirea îmbunătățirii fondului de locuințe existent. Promovarea întreținerii și renovării

fondului de locuințe existent - în special a celor mai vechi -, însoțită de modernizări de cartier,
va contribui la creșterea atractivității și dinamicii pieței locuințelor. Autoritățile ar putea
promova gestionarea celor mai bune practici a condominiului și să sprijine consolidarea
capacității asociațiilor de proprietari, intervenind în același timp cu cofinanțare în elemente
cheie de renovare de interes public: siguranța fondului construit (prin consolidare seismică și
îmbunătățiri ale siguranței la incendiu) și eficiență energetică sporită, pentru reducerea
amprenta de carbon a consumului de energie casnică. Acest lucru ajută fondul de locuințe din
orașele din interior să fie utilizat la potențial maxim, în loc să sprijine extinderea.

3. Sprijinirea incluziunii ofertei de locuințe, pe baza accesibilității și a mixității sociale.

Politica de locuire trebuie să asigure că oferta de locuințe acoperă întregul spectru de
accesibilitate. Acest lucru nu trebuie făcut exclusiv de către autoritățile care plătesc factura
integrală a construcției de locuințe (cum ar fi proiectarea actuală a programelor de investiții
în locuințe publice). Ar putea fi explorate, de asemenea, mecanisme alternative de
aprovizionare cu locuințe la prețuri accesibile, cum ar fi acordurile dezvoltatorilor de
tranzacționare a site-urilor de comercializare a actualizărilor publice la cotele de locuințe
sociale, furnizarea de terenuri echipate edilitar sau cofinanțarea cooperativelor sau entităților
non-profit, stabilind în același timp praguri ale prețurilor locuințelor și criterii de alocare etc.
De asemenea, autoritățile ar putea negocia faptul că noile dezvoltări includ apartamente cu o
gamă mai largă de prețuri pentru a permite un mix social mai bun.

5.2.2 Abordarea provocărilor în materie de locuințe pentru închiriat

Se știe că modelele de proprietate locativă influențează migrația forței de muncă. O parte
disproporționată a proprietății de locuințe și o piață de închiriere subdezvoltată are un impact negativ
67
asupra mobilității forței de muncă, adică oamenii tind să rămână în locurile în care sunt situate casele,
mai degrabă decât în cazul în care ar putea găsi oportunități mai bune de angajare. O piață robustă de
închiriere susține competitivitatea urbană și ar putea fi susținută prin următoarele:
1. Recunoașterea importanței locuințelor de închiriat. Politicile urbane, atât centrale, cât și
locale, trebuie să recunoască rolul locuințelor de închiriat, în special pentru unele grupuri de
oameni, inclusiv tineri profesioniști, tinere familii, absolvenți de facultate, lucrători temporari,
grupuri care nu își permit să cumpere o casă etc.
2. Sprijinirea formalizării contractelor de închiriere. Formalizarea pieței de închiriere trebuie
stimulată; acest lucru va îmbunătăți nu numai transparența pe piață, ci și îmbunătățirea
protecției chiriașilor și a proprietarilor. În acest sens, alte țări au investit în servicii de
consiliere, instruire și soluționare a litigiilor pentru a contribui la îmbunătățirea experienței de
închiriere, atât din perspectiva chiriașului, cât și a proprietarului (a se vedea caseta de mai jos).
3. Accelerarea intrării pe piață a locuințelor neocupate. Trebuie prospectate stimulente, în
special la nivel local, pentru a stimula închirierea pe piață a locuințelor utilizate sub potențial.
Caseta 13. Servicii de mediere între proprietari și chiriași. Cazul Serviciului Avocatului Poporului
pentru Locuințe din Regatul Unit
Serviciul Avocatului Poporului pentru Locuințe (HOS) oferă mediere, instruire și consiliere chiriașilor
și proprietarilor din Marea Britanie. Acesta este un serviciu obligatoriu pentru toate locuințele
sociale (fie că este în proprietatea consiliului local sau este deținut / administrat de cooperative
private de locuințe), precum și un serviciu care poate fi accesat, în funcție de calitatea de membru,
pentru orice alt proprietar privat. Până în prezent, HOS cuprinde 2.500 de membri reprezentând
peste 5 milioane de unități locative. Acesta este un serviciu gratuit, independent și imparțial, care
acționează pentru soluționarea litigiilor dintre proprietari și chiriași.

Sursă de informare: Site-ul HOS https://www.housing-ombudsman.org.uk/ și Planul corporativ HOS 2019 – 2022, ce
poate fi consultat la: https://www.housing-ombudsman.org.uk/wp-content/uploads/2019/06/Housing-Ombudsman-
Corporate-plan-2019-22.pdf

5.2.3 Adaptarea abordării politicilor de locuire la orașele în declin demografic.

Politicile privind locuințele trebuie să recunoască diferitele nevoi și dinamica pieței orașelor din
România. O politică unică nu ar funcționa într-o țară în care o mare parte a orașelor se confruntă cu
piețe imobiliare slabe și cu scăderi demografice severe, în timp ce câteva zone urbane se luptă cu
creșterea prețurilor și cu expansiunea urbană agresivă. Primii au nevoie să reformuleze planificarea
urbană, înrădăcinată în mod convențional într-o mentalitate de creștere, să se concentreze pe
principiile compacte, în scădere a zonelor construibile, să acorde prioritate conversiei structurilor
existente, mai degrabă decât să le construiască din nou, să exploreze demolarea condominiilor cu
multe locuințe neocupate și să faciliteze relocarea către o calitate mai bună, fond disponibil etc.
Adaptarea politicilor de locuință la contextele de reducere a orașelor ar implica:
1. Un accent pe reconversie / renovare, mai degrabă decât extinderea în continuare la limitele
orașului. Orașele în scădere se luptă să mențină și să deservească un mediu construit
supradimensionat din punct de vedere demografic, astfel conținând expansiunea este mai
importantă.
2. Abordarea provocării numărului tot mai crescut de locuințe neocupate în condominiu într-un
mod în care rezidenții sunt încurajați și sprijiniți treptat să se mute în condominii viabile (din
perspectiva siguranței și funcționalității).

68
 3. Este necesară o schimbare de mentalitate pentru a permite sprijinirea accesului la locuințe
pentru rezidenții din afară, cum ar fi persoanele care doresc să se mute din zonele rurale
învecinate sau imigranți. Promovarea mobilității forței de muncă în zonele urbane poate
contribui la menținerea forței de muncă în România și la facilitarea ocupării forței de muncă în
orașele în care sectorul de afaceri suferă de lipsă de forță de muncă. Acest lucru este în prezent
deosebit de dificil, deoarece sprijinul pentru locuințe este în general destinat exclusiv
rezidenților actuali din circumscripția respectivă. Trebuie să se facă o schimbare a mentalității
în alocarea și direcționarea politicilor locale de locuințe pentru a sprijini, de asemenea, venirea
migranților.

5.3 Orașe incluzive

Pentru ca un oraș să fie inclusiv și corect, ar necesita ca locuința să fie recunoscută ca un drept, mai
mult decât un activ financiar sau un bun privilegiat. Acesta este un principiu fundamental propus de
convențiile organizațiilor internaționale, politicile și orientările UE la care România este o țară
abonată. Locuința este, de asemenea, cea mai scumpă nevoie a unei gospodării, astfel principiul de
mai sus solicită guvernelor, centrale și locale, să vină cu programe de sprijin pentru a ajuta cei mai
săraci să acceseze un adăpost decent și sigur. Acestea ar putea cuprinde:

5.3.1 Furnizarea accelerată și o mai bună alocare a locuințelor publice de închiriat

Nu toate gospodăriile își permit locuința pe piața liberă, astfel încât furnizarea de alternative la
locuințe la prețuri accesibile necesită intervenție publică.
1. Este nevoie de mai multă ofertă de locuințe cu chirie publică subvenționată. Aceasta trebuie
să răspundă nevoilor de locuințe ale grupurilor vulnerabile, în special în orașele mai mari care
se confruntă cu creșterea prețurilor și cu lipsa locuințelor. Pentru aceasta, autoritățile trebuie
să mobilizeze mai multe resurse publice, precum și să valorifice activele locale existente (cum
ar fi rezervele de terenuri, clădirile cu potențial de reconversie etc.).
2. Revizuirea și simplificarea proceselor de alocare a locuințelor sociale. Solicitarea de locuințe
sociale poate fi un proces dificil și costisitor pentru cele mai vulnerabile gospodării. O mai mare
ofertă de locuințe sociale trebuie să fie însoțită de proceduri de aplicare simplificate și procese
de alocare mai transparente și eficiente.
3. Îmbunătățirea funcționării și gestionării locuințelor sociale. Bugetarea pentru O&M și
gestionarea locuințelor sociale trebuie îmbunătățite. Acest lucru se poate realiza prin asistență
tehnică acordată autorităților locale, promovarea celor mai bune practici și consolidarea
capacității instituționale (de exemplu, personal și instrumente mai calificate și mai bine alocate
problemei), precum și asistență financiară pentru a se asigura că subvențiile sunt finanțate în
mod adecvat, în timp întreținerea este durabilă din punct de vedere financiar pentru operator.
4. Noua ofertă de locuințe sociale trebuie să fie sensibilă la nevoile și provocările beneficiarilor
vizați. Locațiile trebuie selectate cu atenție pentru a evita marginalizarea ulterioară prin
segregarea spațială. Mixitatea socială trebuie să fie un principiu cheie al investițiilor în
planificare urbană și renovare urbană. În plus, proiectarea locuințelor trebuie să fie sensibilă la
nevoile și profilurile beneficiarilor (de exemplu, mărimea gospodăriei, tiparele stilului de viață,
, deficiențele de mobilitate etc.), pentru a asigura o mai bună integrare și întreținere.
5. Luați în considerare voucere de locuință. În locurile cu „surplus” de locuințe, pot fi luate în
considerare scheme de voucere. Acestea pot fi mai potrivite pentru anumite categorii de
beneficiari cu venituri medii mici sau mici, cum ar fi studenții, grupurile profesionale specifice
etc.

69
5.3.2 Asigurarea asistenței pentru locuințe complementare
Combaterea lipsei de locuințe nu este doar o chestiune de lucrări din „cărămidă și mortar”. De fapt,
multe grupuri vulnerabile necesită asistență complementară pentru locuințe, cum ar fi:
1. Asistență pentru viața independentă a persoanelor cu dizabilități, vârstnici și alte grupuri.
Pentru cele mai vulnerabile grupuri, capacitatea de a întreține și gestiona o casă necesită servicii
de asistență socială personalizate, sprijin psihologic și medical, calificarea forței de muncă și
mediere.
2. Principiile de proiectare incluzive trebuie să fie mai bine integrate în dezvoltarea locuințelor și
în modernizarea cartierului. Acest lucru este esențial pentru promovarea incluziunii și a vieții
independente a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor în vârstă. La nivel de vecinătate,
principiile accesului universal trebuie integrate în licitația lucrărilor de proiectare și ca cerințe în
autorizațiile de lucrări private. Programele de adaptare la locuințe ar putea sprijini adaptarea
unităților rezidențiale existente ale celor mai vulnerabile grupuri.

5.3.3 Abordarea provocărilor complexe aferente comunităților marginalizate

1. Sprijin pentru înregistrarea terenurilor din din așezările informale. Sistemul slab de planificare
a susținut o informalitate tot mai accentuată a locuințelor. Acest lucru necesită o mai bună
recunoaștere și prioritate de către autorități. Așezările informale necesită planificare urbană
participativă și asistență juridică pentru a sprijini acordarea de titluri de proprietate pentru
terenurile celor interesați, cu condiția ca aceste așezări să fie localizate în zone ce pot avea
funcțiune rezidențială. Un cadru legal a fost adoptat recent pentru a permite astfel de intervenții,
cu toate acestea, mai multe inițiative în ceea ce privește abordarea informalității locative trebuie
să fie susținute de asistență tehnică și schimb de cunoștințe cu comunitățile care au trecut prin
astfel de procese anterior. Pe termen lung, o schimbare a mentalității trebuie să aibă loc în modul
în care planificarea și autorizarea urbană sunt gestionate la nivel local: evitarea extinderii
așezărilor informale necesită planificatorii urbani care să iasă din birourile lor, pe teren, să
recunoască realitățile sitului și să le angajeze și să îi educe pe cei mai puțin informați cu privire la
aspecte de bază, deși tehnice și adesea dificil de înțeles, cum ar fi: documentația proprietății
funciare, cadastru, certificate de planificare și autorizații de construire. Politicile urbane și de
locuințe trebuie să țină seama în primul rând de realitatea de pe teren, chiar dacă nu sunt
reflectate în prezent în documentele cadastrale formale.
2. Crearea și susținerea instrumentelor pentru investiții integrate pe termen lung, inclusiv
modernizarea locuințelor. Concentrarea spațială a locuințelor deprivate trebuie să fie vizată de
intervenții integrate. Acestea trebuie să se întindă pe proiecte ușoare și dure, inclusiv
modernizarea infrastructurii, îmbunătățiri la domiciliu etc. pe de o parte și consiliere, angajament
educațional sporit, asistență socio-medicală și mediere la locul de muncă pe de altă parte.
Programele de îmbunătățire a locuințelor trebuie să fie în vigoare, recunoscând că locuințele
publice de închiriere nu pot fi singura soluție pentru lipsa de locuințe. Unele gospodării cu venituri
mici au o casă, cu toate acestea acest lucru poate fi inadecvat din punct de vedere al siguranței,
dimensiunii și dotărilor (de exemplu, sistem de încălzire, baie, acces la utilități etc.). Pentru unele
dintre aceste gospodării, măsurile de îmbunătățire a locuințelor ar fi mai rentabile și mai potrivite
nevoilor oamenilor. Sprijinul pentru îmbunătățirea propriei locuințe existente, mai degrabă decât
oferirea unei alternative de relocare la o unitate de închiriere, poate fi, de asemenea, mai

70
 acceptabil din punct de vedere cultural, având în vedere preferința socială puternică pentru
proprietatea unei case.
3. Monitorizarea adecvată a segregării și sărăciei concentrate teritorial. Instrumentele de
colectare a datelor trebuie dezvoltate într-o granularitate teritorială capabilă să surprindă
provocările și tendințele celor mai sărace zone ale țării, astfel încât să permită o mai bună
monitorizare, stabilire a priorităților și direcționarea investițiilor.

5.4 Orașe bine administrate

Autoritățile au un rol esențial în prospectarea și abordarea nevoilor de locuințe din teritoriul lor. Ele
pot răspunde asigurându-se că terenul adecvat pentru uz rezidențial este disponibil pentru furnizarea
de locuințe generată de piață. Autoritățile pot interveni, de asemenea, în dezvoltarea de locuințe,
dezvoltându-le singure sau sprijinind scheme de dezvoltatori cu profit redus / limitat, astfel încât să se
asigure că locuința este accesibilă și grupurilor profesionale / cu venituri care nu își permit să închirieze
sau să cumpere de pe piața liberă. În plus, autoritățile ar putea interveni accelerând renovarea
fondului existent și conducând programe de regenerare urbană pentru a spori viabilitatea cartierelor
din interiorul orașului. Cu toate acestea, toate aceste măsuri menționate în secțiunile de mai sus
necesită în primul rând un cadru juridic adecvat, atribuții și capacități instituționale și resurse
bugetare.

5.4.1 Reformarea cadrului juridic și instituțional

1. Revizuirea și actualizarea actelor juridice cheie privind locuințele. Cadrul legal care stă la baza
locuințelor trebuie actualizat. Este necesară o simplificare a terminologiei juridice, pentru a
asigura o mai mare transparență și monitorizare a instrumentelor și programelor juridice
existente.
2. Este necesară o strategie națională privind locuința pentru a coordona acțiunea și a stabili
obiectivele politicii. Locuințele trebuie să fie avansate în portofoliul politicilor urbane. De
asemenea, trebuie recunoscut ca drept al omului și având o contribuție esențială la crearea
orașelor înfloritoare și locuibile. O strategie națională este un prim pas important pentru
stabilirea obiectivelor strategice și pentru a orienta o abordare politică a provocărilor de locuințe
cu care se confruntă comunitățile locale din România. O astfel de strategie este de asemenea
necesară pentru a ghida programe de finanțare mai bine concepute și mai bine direcționate, care
să completeze resursele bugetare și tehnice limitate ale autorităților locale. Armonizarea
mandatelor și instrumentelor diferitelor autorități ale guvernului central trebuie să facă parte din
această strategie, cu un accent deosebit pe o mai bună coerență între investițiile MLPDA și
politicile de planificare urbană, pe de o parte, și strategiile legate de sărăcie și instrumentele de
transfer de numerar pentru locuințe. MLSPF, pe de altă parte.
3. Baza de date națională și locală de locuințe. Monitorizarea nevoilor și tendințelor de locuințe
trebuie să facă parte din sistemele și fluxurile de date urbane naționale și locale, pentru ca
politicile de locuințe să fie mai bine fundamentate pe dovezi. Instrumentele de date locale ar
putea reuni informații deja colectate de autoritățile locale, care deocamdată nu sunt stocate și
raportate în baze de date transparente: cum ar fi prețurile de achiziție a locuințelor și terenurilor,
costurile de închiriere, beneficiarii de sprijin pentru locuințe etc.
4. Sistemul de planificare spațială trebuie consolidat și mai bine înrădăcinat în datele spațiale.
Documentele de planificare urbană trebuie să fie fundamentate pe date spațiale dinamice,
actualizate, granulare, astfel încât să poată identifica în mod fiabil provocările teritoriale, să
anticipeze și să abordeze tendințele. În acest sens, adoptarea sistemelor digitale de gestionare a
cadastrului și a activelor, împreună cu dezvoltarea bazelor de date de monitorizare teritorială

71
 sunt pași necesari pentru consolidarea capacității către rezultate mai bune ale politicii de
locuință.
5. Promovarea practicii elaborării strategiilor locale de locuire. Autoritățile locale - în special cele
care administrează teritorii care se confruntă cu lipsuri acute de locuințe - ar beneficia în mare
măsură de strategiile locale de locuire. Acestea sunt instrumente esențiale pentru a monitoriza
lipsurile și nevoile, pentru a implica părțile interesate cheie în planificarea investițiilor în locuințe,
precum și în alocarea rezervelor de terenuri și a bugetelor pentru aprovizionarea cu locuințe,
inclusiv a fondurilor accesibile.

5.4.2 Consolidarea capacității de a lua măsuri în materie de locuire

1. Mai multe resurse bugetare alocate locuințelor atât la nivel central, cât și la nivel local.
Importanța sectorului locuințelor trebuie să se reflecte în resurse bugetare adecvate. Alocările
și investițiile trebuie să se bazeze pe acorduri contractuale multianuale pentru a permite
planificarea și previzibilitatea pe termen lung.

2. Orientare, instruire, transfer de cunoștințe către autoritățile locale. La nivel local este nevoie
de orientări metodologice, formare și proiecte demonstrative pentru a ajuta la dezvoltarea
practicilor în ceea ce privește abordarea diferitelor provocări legate de locuințe. Zonele care
au nevoie extrem de îmbunătățirea practicii sunt planificarea urbană a noilor zone rezidențiale
(în special cele care necesită cooperare public-privată și reconversia terenurilor în rezidențiale
din alte utilizări, cum ar fi cele agricole sau industriale), gestionarea terenului și rezervele de
terenuri, administrarea și întreținerea fond public de locuințe, abordarea informalității locuirii
și colaborarea cu proprietarii de locuințe pentru a promova renovarea (modernizarea
seismică, izolația termică etc.).

3. Revizuirea structurilor instituționale pentru a vă asigura că există echipe dedicate care să

lucreze in domeniul locuirii. Nu se poate obține un impact semnificativ fără echipe bine
instruite și dedicate care să lucreze pentru domeniul locuirii atât la nivel central, cât și la nivel
local. Locuința necesită muncă intersectorială și coordonare între departamente / responsabili
de investiții în infrastructură, departamente de asistență socială și unități de administrare a
activelor, precum și integrarea muncii comunitare și a contactului direct cu beneficiarii.

4. Cooperarea la nivel central și local în domeniul locuințelor nu trebuie blocată de lipsa

rolurilor ierarhice. Autoritățile locale sunt cel mai bine poziționate pentru a înțelege nevoile
locale de locuințe și solicită în continuare autorităților centrale sprijin tehnic și de finanțare și
legi de abilitare. Pe de altă parte, autoritățile centrale au responsabilitatea de a stimula acțiuni
în acest domeniu politic și pot face acest lucru prin inițierea și facilitarea dezbaterilor,
cooperării și schimbului de date cu guvernele locale. Se afirmă adesea că, de la căderea
statului socialist centralizat, unde guvernele locale erau strict subordonate guvernelor
centrale, acestea din urmă erau lăsate fără mijloace pentru a influența și determina acțiunea
la nivel local. Cu toate acestea, comunicarea și cooperarea pentru progresul în atingerea
obiectivelor comune nu trebuie să depindă de subordonare, ci pot fi declanșate de o poziție
proactivă de conducere a guvernului central și stimulată de resurse bine concepute puse la
dispoziția autorităților locale.

72
5.5 O mai bună identificare a subvențiilor și resurselor guvernamentale
1. Sistarea programelor redundante, ineficiente. Programele de locuințe trebuie revizuite și
reproiectate. Lucrările anterioare ale BM în acest sens au evidențiat necesitatea de a regândi
cheltuirea fondurilor disponibile într-un set de programe care să orienteze cea mai mare parte
a finanțării acolo unde este cea mai mare nevoie. Programele care s-au dovedit ineficiente sau
neutilizate (în sensul că există doar pe hârtie) trebuie abrogate, în timp ce programele noi
trebuie să fie concepute pentru a completa lacunele, cum ar fi un instrument integrat pentru a
aborda provocările locuirii informale.
2. Îmbunătățirea monitorizării impactului programelor pentru a evalua rezultatele în raport cu
fondurile investite și pentru a permite lecțiile învățate și îmbunătățirile programului. Un
domeniu major de îmbunătățire în ceea ce privește programele anterioare sunt trasabilitatea
rezultatelor, transparența și disponibilitatea datelor de evaluare a impactului. O mai bună
monitorizare a fondurilor investite și a rezultatelor acestora poate duce, de fapt, la economii de
costuri și la câștiguri importante în rezultate pe fonduri alocate.
3. Ajustarea proiectării politicilor și programelor pentru a stimula sectorul privat și concentrarea
investițiilor publice în primul rând către cei mai nevoiași. Cea mai mare parte a resurselor
publice trebuie investită acolo unde este cel mai necesar. În prezent, programele de sprijin
pentru locuințe vizează în mod disproporționat grupurile cu venituri medii până la cele mai mari.
Aceasta nu înseamnă că ar trebui sistate programele precum Prima Casă, ci mai degrabă
subliniază faptul că o pondere prea mică din fondurile guvernamentale este investită în
programe care îi vizează pe cei mai săraci și mai vulnerabili. În special, mecanismele de
producție cu locuințe trebuie diversificate, astfel încât locuințele la prețuri accesibile să fie puse
la dispoziție în locuri și pentru persoanele care au cea mai mare nevoie. După cum s-a văzut în
experiența altor țări, resursele bugetare reduse pot fi utilizate mai eficient nu prin furnizarea de
locuințe dezvoltate cu fonduri publice 100%, ci prin cofinanțări și / sau plasarea în rezerve de
terenuri împreună cu entități private fără profit sau cu profit limitat . Acest lucru ar face ca
aceleași bugete investite să ducă la finalizarea unor unități mai accesibile, distribuind în același
timp responsabilitatea de administrare la mai multe entități. Astfel de furnizori alternativi de
locuințe - cooperative, ONG-uri, companii private cu profit limitat - trebuie explorate astfel încât
să deblocheze resursele private și să facă piețele să funcționeze pentru grupurile cu venituri mai
mici.

73
5.6 Sinteza măsurilor propuse
Recomandare Măsuri
Legislative Instituționale Financiare
Orașe ecologice și reziliente
Renovarea Optimizarea procesului de Promovarea politicilor și Finanțarea
locuințelor, autorizare pentru ghidurilor locale proactive îmbunătățirilor integrate
componentă aprobarea lucrărilor de care susțin dezvoltarea aduse clădirilor
cheie a politicilor renovare, în special pentru capacităților AP
clădirile clasate ca Promovarea practicilor de
urbane
monumente istorice sau renovare a patrimoniului
situate în zone construite și consolidarea
protejate capacităților pentru
autoritățile locale care
lucrează cu proprietarii
clădirilor rezidențiale
clasate ca monumente
istorice
O mai bună Îmbunătățirea / Promovarea Finanțarea sistemelor de
planificare pentru dezvoltarea legislației instrumentelor și administrare cadastrală și
condiții de locuit pentru a permite realizarea priorităților politicii de a activelor, interoperabile
mai bune politicilor privind rezervele administrare a terenurilor cu sistemele de date
de terenuri la nivel local spațiale ale Guvernului
Aprobarea mai bună a
legislației de planificare (de
exemplu, asigurați-vă că
orașele au planuri
urbanistice generale
actualizate, respectând
cerințele legale
etc.)
Îmbunătățirea legislației
pentru a permite
restructurarea parcelarării
terenurilor, pentru o
reconversie optimă la
utilizarea rezidențială a
fostelor terenuri agricole și
industriale
Stimulente Realizarea de resurse de Investiții constante în
pentru furnizarea cunoștințe (ghiduri, creșterea gradului de
de locuințe noi manuale etc.) care să conștientizare cu privire la
ecologice și promoveze noi standarde pericole și la măsurile de
și practici de construcție reducere a riscurilor
rezistente
Valorificarea investițiilor
publice ca oportunități
pentru proiecte
demonstrative
Orașe competitive și productive
Ofertă adecvată Elaborarea unei legislații Promovarea planificării Creșterea alocărilor
de locuințe pentru a sprijini prospective prin bugetare pentru locuințe
bazată pe cooperativele de locuințe și metodologii de planificare publice de închiriere,
planificare și alte instrumente de urbană îmbunătățite îmbunătățirea criteriilor
cooperare public-privat de stabilire a priorităților
pentru furnizarea de de investiții, pentru a vă

74
 politici locuințe la prețuri asigura că fondurile ajung
prospective accesibile în locuri și grupuri unde
este cel mai necesar
Abordarea Îmbunătățirea și mai buna Explorarea mecanismelor
provocărilor în implementare a legislației instituționale de atenuare a
materie de în materie de închirieri conflictelor chiriaș-
locuințe de proprietar (de exemplu,
înființarea serviciilor de
închiriat
avocat al poporului pentru
locuințe)
Adaptarea Modificarea mecanismelor Promovarea noilor Adaptarea mecanismelor
abordărilor de redistribuire a cotelor de abordări politice către de finanțare la
politicii de venituri catre APL din autoritățile locale care particularitățile orașelor
locuințe la bugetul consolidati guvernează orașele care în declin (de exemplu,
raportat la suprafața se restrâng acordați prioritate
orașele în declin
terenului intravilan65 fondurilor pentru
demografic Promovarea criteriilor de conversie, mai degrabă
alocare a sprijinului pentru decât construirea de
locuințe pro-imigrație locuințe publice noi)
Orașe incluzive
Accelerarea Revizuirea orientărilor cu Creșterea alocării
furnizării și privire la alocarea bugetare pentru
alocării mai bune locuințelor publice, pentru programul de locuințe
a locuințelor simplificarea și creșterea sociale, precum și
transparenței procesului îmbunătățirea proiectării
publice de
programului pentru a
închiriat deveni mai atractiv pentru
autoritățile locale
Finanțează adoptarea
unor practici mai bune de
operare și întreținere a
locuințelor sociale și
costuri de renovare
Asigurarea de Îmbunătățirea și Promovarea vieții Introducerea unor
asistență simplificarea legislației independente (cu sprijin programe de adaptare la
complementară pentru a promova pentru locuințe) mai domiciliu, care să
pentru locuințe dezinstituționalizarea degrabă decât a centrelor cuprindă atât elemente
adulților cu dizabilități rezidențiale instituționale, tangibile, cât și elemente
ușoare în cadrul tuturor politicilor intangibile
Abordarea Elaborarea unor Introducerea unui program
provocărilor instrumente de date și de finanțare care să
complexe ale capacități pentru a abordeze îmbunătățirile
comunităților surprinde fenomene de integrate de așezare
privare a locuințelor informală și înregistrarea
marginalizate
concentrate spațial titlurilor de proprietate
Promovarea liniilor asupra terenurilor
directoare și consolidarea Continuarea și
capacității pentru a optimizarea abordării de
combate sărăcia urbană la finanțare a dezvoltării
nivel local locale conduse de
comunitate (CLLD) 66

65În prezent, cu cât este mai mare suprafața intravilană a unui oraș, cu atât este mai mare ponderea redistribuirii bugetelor
centrale. Astfel, legislația privind redistribuirea bugetelor centrale descurajează practic principiile orașelor compacte.
66 Mecanism de finanțare al UE care vizează insulele de sărăcie urbană

75
 pentru finanțarea
comunităților
marginalizate, care să
cuprindă învățămintele
trase din exercițiul actual
Orașe bine administrate
Reformarea Îmbunătățirea legislației
cadrului juridic și din domeniul locuirii
instituțional

Consolidarea Constituirea unei echipe Alocarea unor resurse

capacității de a dedicate care să lucreze
lua măsuri în pe probleme de locuire la
materie de nivelul guvernului central
Aprobarea unei strategii
locuire
naționale de locuințe
Promovarea orientărilor
pentru strategiile locale de
locuințe
Dezvoltarea unei
coordonări funcționale și a
unei relații de lucru
conexe cu privire la
locuințe cu MMFPS
Direcționarea Abrogarea actelor Crearea mecanismelor de
mai eficientă a normative și a programelor colectare a datelor pentru
subvențiilor și care prevăd acțiuni și monitorizarea și evaluarea
resurselor programe nefinanțate sau tuturor programelor și
care nu au avut rezultate / instrumentelor din
guvernamentale
au rezultate limitate domeniul locativ
bugetare pentru echipe
tehnice calificate, de
dimensiuni optime și
instrumente adecvate (de
exemplu, sisteme de date
etc.), nu doar pentru
programele de investiții
Dedicarea unei ponderi
mai mare de fonduri
pentru programele de
locuințe care vizează
grupurile cu venituri
reduse (de exemplu,
modernizarea așezărilor
informale, ghetouri,
furnizarea de mai multe și
mai bune locuințe sociale
etc.)

76
6. BIBLIOGRAFIE
Analize Imobiliare; imobiliare.ro. 2020. Raport privind piața rezidențială din România, T1 2020."
București.

Cristea, Marius, Codruța Mare, Ciprian Moldovan, Andreea China, Thomas Farole, Adina Vințan, Jane
Park, Keith Patrick Garrett, and Marcel Ionescu-Heroiu. 2017. Magnet Cities: Migration and
Commuting in Romania. Washington, DC: World Bank.
https://documents.worldbank.org/en/publication/documents-
reports/documentdetail/448771499322731333/ora%c8%98e-magnet-migra%c8%9bie-
%c8%99i-navetism-%c3%aen-rom%c3%a2nia.

EMF: Federația Europeană a creditului ipotecar. 2013. "HYPOSTAT 2013. A review of europe’s
mortgage and housing markets." https://hypo.org/emf/.

EMF: Federația Europeană a creditului ipotecar. 2015. "HYPOSTAT 2015. A review of europe’s
mortgage and housing markets." https://hypo.org/emf/.

EMF: Federația Europeană a creditului ipotecar. 2017. "HYPOSTAT 2017. A review of europe’s
mortgage and housing markets." https://hypo.org/emf/.

EMF: Federația Europeană a creditului ipotecar. 2019. "HYPOSTAT 2019. A review of europe’s
mortgage and housing markets." https://hypo.org/emf/.

Uniunea Europeană. 2018. Living Conditions in Europe. Luxembourg: Eurostat.

https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3217494/9079352/KS-DZ-18-001-EN-
N.pdf/884f6fec-2450-430a-b68d-f12c3012f4d0.

HABICOOP - Fédération Française des Coopératives d’Habitants. 2007. "Habiter autrement: Pourquoi
pas dans une... cooperative d'habitants ."

Ionescu-Heroiu, Marcel, Marina Neagu, Nicolae Țarălungă, Pedro Ortiz, Norbert Petrovici, Ciprian
Moldovan, and Eugen Pănescu. 2013. Enhanced spatial planning as a precondition for
sustainable urban development. Washington DC: World Bank.
https://documents.worldbank.org/en/publication/documents-
reports/documentdetail/782491468296462975/full-report.

Ionescu-Heroiu, Marcel, Marina Neagu, Sebastian Burduja, Dumitru Sandu, Ciprian Moldovan, Titus
Man, and Raularian Rusu. 2013. Growth Poles. The Next Phase. Washington DC: World Bank.
http://documents1.worldbank.org/curated/en/286101468105256650/pdf/Full-report.pdf.

Ionescu-Heroiu, Marcel, Sebastian Burduja, Dumitru Sandu, Ștefan Cojocaru, Brian Blankespoor,
Elena Iorga, Enrico Moretti, et al. 2013. Competitive Cities. Reshaping the Economic
Geography of Romania. Washington DC: World Bank.
http://documents1.worldbank.org/curated/en/664361468093270286/pdf/Full-report.pdf.

Make Better Association and PACT Foundation. 2018. "Informal Housing in Romania." Research
report of the project "No Man's Land": Informal housing in Roma communities - recognition,
responsibility and common solutions”.

77
Moreau, Sylvie, and Alice Pittini. 2012. Profiles of a Movement: Co-operative housing around the
world. CECODHAS Housing Europe and ICA Housing.
https://www.housinginternational.coop/resources/profiles-of-a-movement-co-operative-
housing-around-the-world-volume-one/.

Pittini, Alice, and all. 2019. State of Housing in the EU. Brussels: Housing Europe: the European
Federation of Public, Cooperative and Social Housing.

Suditu B., Ginavar A., Muică A., Iordăchescu C., Vârdol A., Ghinea B. 2010. "Urban sprawl
characteristics and typologies in Romania." HUMAN GEOGRAPHIES – Journal of Studies and
Research in Human Geography, 4.2 85.

Banca Mondială. 2015. Sectorul locuințelor în România, Către o Strategie Națională în materie de
Locuire. Washington DC: Banca Mondială.

Banca Mondială. 2013. „Atlasul zonelor urbane marginalizate din România."

78
7. ANEXE
7.1 Anexa 1: Locuințe convenționale neocupate din țările UE

Sursă: „Ocuparea locuințelor neocupate. Proprietăți imobiliare nelocuite: Utilizarea ocaziei de a găsi soluții de
locuințe la prețuri convenabile în Europa”, FEANTSA, 2016. Date furnizate de Recensământul Centrului
Eurostat, 2011.

79
7.2 Anexa 2: Harta radonului din locuințe în Europa

80
 Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin

Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România

Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720

Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației

Data publicării: Decembrie 2020

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

Conținutul șiacestui
administrative raport strategică
de planificare nu reprezintă în mod
a zonelor obligatoriu
urbane din România
poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720

Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației

Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod obligatoriu
poziția oficială aData publicării:
Uniunii EuropeneNoiembrie 2020
sau a Guvernului României.

Material distribuit gratuit

Material distribuit gratuit

 Digitally signed
Liviu Tudor by Liviu Tudor
Bailesteanu
Bailesteanu Date: 2021.06.29
13:51:53 +03'00'

LIVRABIL 3. POLITICA URBANĂ 2020-2035

ȘI PLANUL DE ACȚIUNE

DOCUMENT ÎNSOȚITOR 8:
Marginalizare, sărăcie și excluziune în orașele din
România

www.poca.ro
CLAUZĂ DE LIMITARE A RESPONSABILITĂȚII

Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca

Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.

DECLARAȚIE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR

Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea
anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea legislației în
vigoare.
Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Bd. Libertăţii, nr. 16, Sector 5, Bucureşti, România); sau (ii) Grupul Banca Mondială în
România (Strada Vasile Lascăr, nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România).

Prezentul raport a fost transmis în luna decembrie 2020, în cadrul Acordului privind Serviciile de
Asistență Tehnică Rambursabile pentru Politica Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie
2019 între Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare. Acesta reprezintă un document de sprijin pentru Livrabilul 3 în cadrul
acordului menționat mai sus - Contribuții la politica urbană 2020-2035.
MULȚUMIRI

Prezentul raport este transmis în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile
pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea lui Christoph
Pusch (Director de Practică, Managementul Riscurilor Urbane și de Dezastre, Europa și Asia Centrală),
David N. Sislen (Director de Practică, Managementul Riscurilor Urbane și de Dezastre, America Latină și
Caraibe), a Tatianei Proskuryakova (Director de Țară, România și Ungaria). Raportul a fost elaborat de
o echipă coordonată de Dean Cira (Specialist Principal în domeniul Urban) și Paul Kriss (Specialist
Principal în domeniul Urban) și alcătuită din Norbert Petrovici (Expert Principal în domeniul Dezvoltării
Sociale), Cristian Pop (Expert în domeniul Dezvoltării Urbane), Cristina Raț (Expert în domeniul Politicilor
Sociale ), şi Stefánia Toma (Expert în domeniul Excluziunii Sociale) cu îndrumare de la Yondela Silimela
(Expert Principal în domeniul Dezvoltării Urbane), Carli Venter (Expert Principal în domeniul Dezvoltării
Urbane) şi Marcel Ionescu-Heroiu (Expert Principal în domeniul Dezvoltării Urbane), și cu sprijin de la
Damaris Bangean (Expert în domeniul Dezvoltării Urbane), Oana Franț (Expert în Operaţiuni), şi George
Moldoveanu (Asistent de Informare).
Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedback primit de
la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special Ministrului Ion
Ștefan, Secretarului de Stat Gheorghe Păsat, Directorului General Alexandru Soare, Directorului Liviu
Băileșteanu, Șefului Serviciu Radu Necșuliu, precum și Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Bogdan Micu,
Beniamin Stoica, Alina Huzui, Georgiana Toth, Anca Ureche, Antonia Dudău, Andrei Giurăscu, Andreea
Chitrosan și celorlalți parteneri locali, regionali și naționali care au contribuit la elaborarea acestui
raport.

3
CUPRINS

1. INTRODUCERE................................................................................................................................ 11
2. UNITATEA SPAŢIALĂ DE ANALIZĂ ................................................................................................... 12
3. METODOLOGIA DE CARTOGRAFIERE.............................................................................................. 18
4. MĂSURAREA TERITORIALĂ A VULNERABILITĂȚII, MARGINALIZĂRII, SĂRĂCIEI ȘI EXCLUZIUNII
SOCIALE ......................................................................................................................................... 20
4.1 Vulnerabilitatea ................................................................................................................. 20
4.2 Marginalizarea ................................................................................................................... 28
4.3 Sărăcia și excluziunea socială ............................................................................................ 30
4.4 Clasificarea localităților prin intersectarea indicilor de marginalitate, vulnerabilitate și
sărăcie 37
5. CARTOGRAFIEREA INJUSTIŢIEI DE MEDIU PENTRU ORAȘE MAI VERZI ............................................ 43
5.1 Orașele ecologice și decuplare materială .......................................................................... 43
5.2 O nouă geografie a consumului de materiale.................................................................... 47
5.3 Poluanții atmosferici și bunăstarea ................................................................................... 51
5.4 Paradigmele politicilor de mediu ....................................................................................... 56
6. CARTOGRAFIEREA MARGINALIZĂRII, SĂRĂCIEI ȘI EXCLUZIUNII SOCIALE PENTRU ORAȘE MAI
INCLUZIVE ...................................................................................................................................... 60
6.1 Riscul sărăciei sau excluziunii sociale................................................................................. 60
6.2 Sărăcia și marginalizarea în cazul comunităților de romi. Tipologii de așezări urbane
marginalizate și dimensiunea spațială a excluziunii sociale ........................................................... 70
6.3 Venitul minim garantat...................................................................................................... 74
6.4 Alocaţia de sprijin pentru familiile cu venituri mici cu copii în întreținere ........................ 78
6.5 Prestaţiile sociale și sărăcia ............................................................................................... 80
7. CARTOGRAFIEREA OCUPĂRII ÎN MUNCĂ PENTRU ORAȘE MAI ECHITABILE ȘI MAI COMPETITIVE ... 85
7.1 Structura ocupării forței de muncă în România................................................................. 85
7.2 Ratele sărăciei în rândul celor care lucrează ..................................................................... 96
8. CARTOGRAFIEREA BUNEI GUVERNANȚE ÎN DOMENIUL LOCUIRII ȘI SERVICIILOR SOCIALE ........... 103
8.1 Politica privind locuințele pentru populaţie .................................................................... 103
8.2 Locuințele în comunitățile marginalizate de romi ........................................................... 110
8.3 Serviciile sociale ............................................................................................................... 112
8.4 Cheltuielile pentru asistenţă socială la nivel local ........................................................... 119
8.5 Serviciile sociale pentru comunitățile marginalizate de romi .......................................... 124
8.6 Programul de Mediere Sanitară ...................................................................................... 125

4
 8.7 Serviciile de sprijinire a participării educaționale a copiilor din comunitățile marginalizate
de romi ........................................................................................................................................ 127
8.8 O tipologie a intervențiilor sociale ................................................................................... 128
9. CLASIFICAREA ORAȘELOR PRIN INTERSECTAREA CELOR PATRU DIMENSIUNI DE
TRANSFORMARE .......................................................................................................................... 132
10. RECOMANDĂRI ............................................................................................................................ 141
Orașe verzi și reziliente ............................................................................................................... 141
Orașe incluzive ............................................................................................................................ 143
Orașe competitive și productive - ocuparea echitabilă a forţei de muncă .................................. 144
Orașe bine guvernate .................................................................................................................. 145
11. PRINCIPALELE REFERINȚE............................................................................................................. 147
11.1 Lista localităților în care au fost efectuate studii de caz relevante pentru politică ......... 147
11.2 Referinţe.......................................................................................................................... 149

5
LISTA FIGURILOR

Figura 1. Modificarea procentuală a populației între 2009 și 2019, la nivel de localitate ..................... 15
Figura 2. Modificarea procentuală a populației între 2009 și 2019, agregată în funcție de tipul de
localitate urbană și periurbană. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă ....................... 15
Figura 3. Modificarea procentuală a numărului de angajați între 2009 și 2019, la nivel de localitate .. 16
Figura 4. Modificarea procentuală a numărului de angajați între 2009 și 2019, agregată pe tip urban și
periurban. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă. ....................................................... 16
Figura 5. Localități urbane și zonele periurbane corespunzătoare ........................................................ 17
Figura 6. Distribuția populației pe tip de localitate în România în 2019 ................................................ 17
Figura 7. Indicele comunităților vulnerabile și reziliente, 2019 ............................................................. 23
Figura 8. Indicele comunităților vulnerabile și reziliente pentru localitățile urbane și periurbane, 2019
.............................................................................................................................................................. 24
Figura 9. Indicele dezvoltării umane locale ajustat pentru inegalitate, la nivel de localitate din România
2018 ...................................................................................................................................................... 26
Figura 10. Indicele dezvoltării umane locale ajustat pentru inegalitate, după tipul de localitate, în
România 2018. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă................................................. 26
Figura 11. Indicele dezvoltării umane locale ajustat pentru inegalitate, în zonele urbane și periurbane,
în România 2018.................................................................................................................................... 27
Figura 12. Indicele dezvoltării umane locale ajustat pentru inegalitate, după tipul de localitate, în
România 2018. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă................................................. 27
Figura 13. Cu risc de sărăcie sau excluziune socială, România comparativ cu media UE, 2007-2019 ... 34
Figura 14. Ratele riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE), la nivel regional în România 2018
.............................................................................................................................................................. 34
Figura 15. Indicele deprivării de venituri, ianuarie 2019 ....................................................................... 35
Figura 16. Indicele deprivării de venituri, ianuarie 2019, pe tip de localitate, clasificare administrativă.
Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă. ........................................................................ 35
Figura 17. Indicele deprivării de venituri, ianuarie 2019 ....................................................................... 36
Figura 18. Indicele deprivării de venituri, ianuarie 2019, pe tip de localitate urbană și periurbană.
Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă. ........................................................................ 36
Figura 19. Clustere de localități urbane bazate pe indicii de vulnerabilitate, marginalitate și sărăcie
(graficul clusterelor t-SNE) .................................................................................................................... 38
Figura 20. Localități urbane care în același timp au un scor scăzut pe indicii de marginalitate,
vulnerabilitate, sărăcie și excluziune socială (algoritmul k-medii). (Primul cluster) .............................. 40
Figura 21. Conturile fluxului de materiale și productivitatea resurselor, Uniunea Europeană, 2000-
2019 ...................................................................................................................................................... 44
Figura 22. Conturile fluxului de materiale și productivitatea resurselor, România, 2000-2019 ............ 44

6
Figura 23. Dinamica anuală a cifrei de afaceri, a valorii adăugate și a angajaților din industria
prelucrătoare, Uniunea Europeană, 2008-2018 (anul de referință 2008) ............................................. 46
Figura 24. Dinamica anuală a cifrei de afaceri, a valorii adăugate și a angajaților din industria
prelucrătoare, România, 2008-2018 (anul de referință 2008) .............................................................. 46
Figura 25. Distribuţia locurilor de muncă în industria prelucrătoare, în România, 2020 ....................... 48
Figura 26. Distribuţia locurilor de muncă în industria prelucrătoare, după tipul de localitate urbană și
periurbană, în România (numărul total de angajați în industria prelucrătoare 1.237.194), 2018 ......... 48
Figura 27. Emisiile de gaze cu efect de seră (în tone de CO2 echivalent) și indicele calității aerului ..... 50
Figura 28. Relația dintre indicele calității aerului și indicele local de dezvoltare umană (r=13%,
p=0,027) ................................................................................................................................................ 52
Figura 29. Localitățile cu patrimoniu industrial puternic poluant în România, 2020 ............................. 54
Figura 30. Incidența noilor cazuri de diabet în 2017 la nivel de județ ................................................... 55
Figura 31. Localități urbane cu calitatea aerului conform legii, după tipul de localități urbane și
periurbane pentru anul 2018. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă. ........................ 55
Figura 32. Reducerea sărăciei relative în funcție de regiune în România, 2019 .................................... 61
Figura 33. Rata riscului de sărăcie (prag monetar relativ) la nivel de UAT, 2016 .................................. 63
Figura 34. Rata riscului de sărăcie (prag monetar relativ), după tipul de localități, clasificare
administrativă, 2016. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă. ...................................... 63
Figura 35. Rata riscului de sărăcie (sărăcie monetară relativă) în zonele urbane și zonele periurbane
ale centrelor județene, măsurată pentru UAT, 2016............................................................................. 65
Figura 36. Rata riscului de sărăcie (prag monetar relativ), localități urbane și periurbane, 2016.
Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă. ........................................................................ 65
Figura 37. Numărul persoanelor cu risc de sărăcie (sărăcie monetară relativă) la nivel de localitate,
2016, România ...................................................................................................................................... 67
Figura 38. Numărul persoanelor cu risc de sărăcie (sărăcie monetară relativă) după tipul de localitate
urbană și periurbană, 2016, România. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă............. 67
Figura 39. Numărul populaţiei cu risc de sărăcie (sărăcie monetară relativă) la nivel de localitate, 2016.
Localități cu mai mult de 10 mii de persoane cu risc de sărăcie............................................................ 69
Figura 40. Beneficiari și plăți în Euro pentru venitul minim garantat în România, 2018-2020 .............. 75
Figura 41. Raportul dintre indivizii beneficiari de VMG şi familiile acestora la populația totală a unității
administrativ-teritoriale (NUTS-4). Cifrele indică beneficiarii de VMG la 100 de locuitori. ................... 75
Figura 42. Relația dintre numărul persoanelor cu risc de sărăcie (sărăcie monetară relativă) și numărul
de beneficiari ai venitului minim garantat, în zonele urbane și periurbane, 2016 ................................ 76
Figura 43. Estimări de acoperire pentru venitul minim garantat, la nivel de localitate, 2016 ............... 77
Figura 44. Estimări ale acoperirii pentru venitul minim garantat, pe tip de localitate urbană și
periurbană, 2016. Mediana și intervalul dintre prima și a treia cuartilă. .............................................. 77
Figura 45. Beneficiari și plăți în Euro în cadrul schemei de alocație de sprijin familial pentru familiile cu
copii din România, ianuarie 2018 - iulie, 2019 ...................................................................................... 79

7
Figura 46. Raportul dintre familiile beneficiare de alocație de sprijin familial și numărul de copii sub 18
ani la nivelul unității administrativ teritoriale (NUTS-4) din România, ianuarie 2019. ........................... 79
Figura 47. Evoluția numărului de beneficiari ai indemnizaţiei de concediu pentru creşterea copilului și
a stimulentului pentru revenirea timpurie la locul de muncă, 2018-2020 ............................................ 81
Figura 48. Numărul de beneficiari și valoarea plăților pentru stimulentul acordat părinților care doresc
să revină timpuriu la locul de muncă în România, 2011 - 2019 ............................................................. 81
Figura 49. Raportul dintre plățile prestațiilor pentru concediul pentru creşterea copilului și
stimulentelor pentru revenirea timpurie la locul de muncă şi numărul de copii cu vârsta cuprinsă între
0-2 ani, după județ, 2019 ...................................................................................................................... 82
Figura 50. Procentul pensionarilor din sistemul public care primesc pensia socială minimă, august
2020 (pensii de stat și pensii pentru sectorul agricol, cumulate) .......................................................... 83
Figura 51. Numărul beneficiarilor indemnizaţiei pentru dizabilitate accentuată sau gravă din populația
totală a județului, 2019 ......................................................................................................................... 84
Figura 52. Evoluția numărului de beneficiari ai indemnizaţiei pentru persoanele cu handicap (mediu,
accetuat și grav) și suma plăților în Euro, 2011-2020 ............................................................................ 84
Figura 53. Distribuția populației după participarea la activitatea economică, ianuarie 2020 ............... 86
Figura 54. Procentul de persoane ocupate din populația activă (18-62 ani), ianuarie 2020 ................. 87
Figura 55. Procentul persoanelor ocupate din populația de vârstă activă, după tipul de localitate,
2011. ..................................................................................................................................................... 87
Figura 56. Procentul de angajați din populația activă (18-62 ani), ianuarie 2020 ................................. 89
Figura 57. Procentul de angajați din populația activă (18-62 ani), după tipul de localitate, 2018......... 89
Figura 58. Persoane angajate în servicii comerciale, ianuarie 2020 ...................................................... 91
Figura 59. Persoane angajate în servicii comerciale, pe localități urbane și periurbane, 2011. Mediana
și intervalul creat de prima și a treia cuartilă. ....................................................................................... 91
Figura 60. Persoane angajate în agricultură, ianuarie 2020 .................................................................. 94
Figura 61. Procentul persoanelor ocupate în agricultură din populația activă, pe localități urbane și
periurbane, 2011. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă. ........................................... 94
Figura 62. Ratele sărăciei în rândul populației ocupate, la nivel de localitate (UAT) în România, 2016 98
Figura 63. Ratele sărăciei în rândul populației ocupate, după tipul de localitate, 2016. Mediana și
intervalul creat de prima și a treia cuartilă. ........................................................................................... 98
Figura 64. Ratele sărăciei în rândul populației ocupate, la nivel urban și periurban în România, 2016 99
Figura 65. Ratele sărăciei în rândul populației ocupate, după tipul de localitate urbană și periurbană,
2016. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă. .............................................................. 99
Figura 66. Procentul de angajați din populația activă în raport cu rata sărăciei în muncă, 2016 ........ 101
Figura 67. Procentul șomerilor față de populația activă (18-62 ani) a localității, în 2020 ianuarie ..... 102
Figura 68. Diferența procentuală a spațiilor etajate între 2012 și 2019. ............................................. 105
Figura 69. Diferența procentuală a suprafeței la sol, după tipul de localitate urbană și periurbană,
2012-2019 ........................................................................................................................................... 105
8
Figura 70. Zone de locuit nou construite pentru municipiile românești și zonele periurbane ale
acestora, 2012-2019 (m2) .................................................................................................................... 107
Figura 71. Totalul subvențiilor de la bugetul de stat în Euro pentru asociații și fundații care furnizează
servicii sociale certificate, 2011-2019 ................................................................................................. 113
Figura 72. Numărul serviciilor sociale certificate subvenționate de la bugetul de stat în 2019 .......... 114
Figura 73. Subvenții de la bugetele de stat în Euro pentru asociații și fundații care furnizează servicii
sociale certificate, pe tip de servicii, 2019........................................................................................... 116
Figura 74. Distribuţia subvențiilor de stat la nivelul județelor și a serviciilor sociale subvenționate,
Euro, 2019 ........................................................................................................................................... 118
Figura 75. Distribuţia subvențiilor de stat la nivelul județelor și a serviciilor sociale subvenționate,
Euro, 2019. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă. ................................................... 118
Figura 76. Cheltuielile publice pe cap de locuitor pentru prestaţii și servicii de asistență socială
furnizate la nivel local (clasificare funcțională) pentru UAT, 2019 ...................................................... 120
Figura 77. Cheltuielile publice pe cap de locuitor pentru prestaţii și servicii de asistență socială la nivel
local (clasificare funcțională), după tipul de UAT, 2019. Mediana și intervalul creat de prima și a treia
cuartilă. ............................................................................................................................................... 120
Figura 78. Veniturile publice pe cap de locuitor (veniturile proprii ale localităților după echilibrarea
bugetelor locale), 2019 ....................................................................................................................... 122
Figura 79. Veniturile publice pe cap de locuitor (veniturile proprii ale localităților după echilibrarea
bugetelor locale), după tipul de localitate, 2019. Mediana și intervalul creat de prima și al treia
cuartilă. ............................................................................................................................................... 122
Figura 80. Distribuția mediatorilor sanitari la nivel de localitate, 2015 ............................................... 126
Figura 82. Clustere de localități urbane bazate pe indicii de justiție de mediu, orașe incluzive și
echitabile, orașe competitive și productive și bună guvernanță (graficul clusterului t-SNE) ............... 134
Figura 83. Localități cu dezavantaje multiple: localități urbane cu nivel scăzut în ceea ce privește
justiția de mediu, incluziunea, competitivitatea și buna guvernanţă (algoritmul k-medii) .................. 138

9
LISTA TABELELOR

Tabelul 1. Numărul de comunități vulnerabile și reziliente, după tipul de localități, clasificare

administrativă, 2019.............................................................................................................................. 23
Tabelul 2. Numărul de comunități vulnerabile și reziliente, după tipul de localitate urbană și
periurbană, 2018 ................................................................................................................................... 24
Tabelul 3. Indici utilizați pentru a surprinde vulnerabilitatea, marginalitatea și sărăcia la nivelul
localităților urbane din România ........................................................................................................... 38
Tabelul 4. Distribuția indicelui de vulnerabilitate, marginalitate și sărăcie pe clustere de localități
urbane ................................................................................................................................................... 39
Tabelul 5. Localități urbane care în același timp au un scor scăzut pe indicii complecşi de marginalitate,
vulnerabilitate, sărăcie și excluziune socială (algoritmul k-medii) ......................................................... 40
Tabelul 6. Ratele riscului de sărăcie (sărăcie monetară relativă) și reducerea relativă a sărăciei în
funcție de regiune în România, 2017-2019 ........................................................................................... 61
Tabelul 7. Indici utilizaţi pentru a surprinde dimensiunile orașelor în transformare: justiție de mediu,
incluzivitate, competitivitate și bună guvernanță a asistenței sociale ................................................. 133
Tabelul 8. Distribuţia justiției de mediu, incluzivitate, competitivitate și bună guvernanță a indicelui de
asistență socială pe clustere de localități urbane ................................................................................ 134
Tabelul 9. Descrierea grupurilor de indici ai orașelor în transformare în termeni de populație,
populație activă, număr de gospodării, experiență migrațională și migrație de întoarcere ................ 138
Tabelul 10. Localități urbane cu punctaje mici în ceea ce privește justiția de mediu, incluziunea,
competitivitatea și buna guvernanță (algoritmul k-medii) în comparație cu restul localităților ......... 139
Tabelul 11. Cele mai defavorizate localități urbane din România: clasificare încrucișată pe baza mai
multor indici ........................................................................................................................................ 139
Tabelul 12. Lista localităților și comunităților în care au fost efectuate studii de caz relevante pentru
politică ................................................................................................................................................. 147

10
1. INTRODUCERE
Context. Banca Mondială a fost contractată de
Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației Publice (MLPDA) pentru a
sprijini elaborarea Politicii Urbane pentru
România. Scopul Serviciilor Tehnice de
Asistenţă Rambursabile este, în general, de a
oferi sprijin MLPDA în elaborarea
documentului de Politică Urbană care va duce
la consolidarea capacității administrative și
planificarea strategică a orașelor din România,
cu scopul alinierii cadrului normativ și
investițional pentru dezvoltarea urbană și
teritorială și optimizarea proceselor
decizionale orientate către cetățeni. Procesul
de formulare a politicii și, în cele din urmă,
contribuțiile politicii sunt multisectoriale și
implică o gamă largă de părți interesate,
publice (diferite niveluri de guvernare) și
private. În cadrul obiectivului mai larg al RAS,
scopul acestui raport specific este de a realiza
o trecere în revistă a studiilor de specialitate,
urmată de analize și recomandări de politică
pentru a aborda provocările sociale
întâmpinate de municipiile și orașele din
România. Acest raport sectorial va fi unul
dintre puținele rapoarte independente care ar
putea informa o politică urbană integrată. În
acest context, provocările sociale se referă la
vulnerabilitate, marginalizare, sărăcie și
excluziune.
Obiective. Creșterea puterii economice și
administrative care caracterizează centrele
urbane ale zonelor metropolitane din România
ar trebui să fie însoțită de o asumare
corespunzătoare a responsabilităților sociale.
Acest raport de politică urmărește mai întâi să
identifice variațiile în ceea ce privește nevoile
și resursele, astfel cum sunt relevate de
indicatorii naționali de politică socială la nivel
local, și să exploreze sursele potențiale ale
acestor variații în caracteristicile economice,
demografice, sociale și etno-culturale ale
localităților urbane și (dacă este cazul) ale
zonelor lor metropolitane. În al doilea rând,
urmărește să analizeze spațiul existent pentru
politica socială urbană locală în domeniul
locuințelor, transporturilor, serviciilor sociale,
educației, asistenței medicale și accesului la
asistență juridică și să identifice variațiile
acestora. Explicarea variațiilor politicilor
sociale urbane deja implementate este fără
îndoială prea ambițioasă pentru scopul acestui
raport. Cu toate acestea, ar putea fi
identificate cel puțin unele conexiuni cu
caracteristicile menționate mai sus. În al
treilea rând, raportul se concentrează pe o
serie limitată de localități urbane pentru a
explora modul în care funcționează practica
politicii sociale la nivel local de-a lungul celor
patru dimensiuni ale orașelor în transformare:
(1) ecologice și reziliente, (2) echitabile și
incluzive, (3) competitive și productive, și (4)
bine guvernate.
Mai precis, raportul subliniază modul în care
fiecare dintre aceste patru dimensiuni conține
probleme inerente de marginalizare,
vulnerabilitate, sărăcie și excluziune socială,
care ar trebui să fie integrat în diferitele
domenii ale politicii sociale urbane sui generis.
În acest scop, raportul urmărește următoarele
obiective principale:
1. Definirea, profilarea și cuantificarea
marginalizării, vulnerabilităţii, sărăciei și
excluziunii sociale;
2. Articularea explicaților cauzelor și
efectelor unei astfel de marginalizări,
vulnerabilități și excluziuni;
3. Identificarea clusterelor de marginalizare
urbană;
4. Oferirea unei analize critice a politicilor și
programelor existente pentru a aborda
marginalizarea și recomandări pentru un
răspuns al politicii urbane la marginalizare.
Ipoteze: Pornim de la asumpția că orașele au
limite permeabile cu zonele lor suburbane și
orice dezvoltare a politicii urbane din interiorul
orașului ar trebui să ia în considerare
caracteristicile economice, demografice,
11
sociale și etno-culturale ale localităților
învecinate (sate și orașe) și să implice nevoile
și resursele acestora în cadrul planurilor sale
de dezvoltare. Economia socială ar trebui
privită ca un instrument politic important
pentru politicile urbane.
Dezvoltarea istorică a României ca stat social
a creat o moștenire puternică de centralizare
financiară și administrativă, care a fost
esențială în combaterea disparităților
regionale profunde datorate perioadei de
modernizare din timpul regimului comunist, și
rămâne și astăzi esențială. Prin urmare, spațiul
pentru politicile urbane locale în domeniul
social ar trebui creat ținând cont de
necesitatea unei redistribuții regionale și
naționale mai largi.
Abordarea principală: Politica urbană este un
mijloc de transformare societală dincolo de
simpla intervenție a statului, care ar trebui să
promoveze justiția socială și bunăstarea
societății în sensul larg al termenului, în
interiorul și în afara delimitărilor orașelor.
Aceasta ar trebui să demonteze cauzele
structurale ale vulnerabilității, marginalizării,
sărăciei și excluziunii sociale și să ofere
mijloace pentru o participare echitabilă la
guvernanță a celor mai defavorizați. În acest
scop, ar trebui mai întâi să recunoască și să
abordeze formele existente de incluziune
adversă în instituțiile politice, juridico-
administrative, economice, sociale și culturale
care adâncesc diviziunile sociale și
inegalitățile. După conceptualizarea lui
2. UNITATEA SPAŢIALĂ DE ANALIZĂ
Terminologie. Vom folosi termenul municipii1
pentru a ne referi la localitățile cu peste 120
de mii de locuitori, şi orașe pentru a ne referi
la localitățile cu mai puțin de 120 de mii de
locuitori. Mai mult, facem diferența între
1 Brașov, București, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța,
Municipiile românești cu mai mult de 120 de mii de
locuitori sunt: Arad, Bacău, Baia Mare, Botoșani, Brăila,
Amartya Sen (2000) există o incluziune
adversă a categoriilor sărăcite în proiectele de
dezvoltare. Similar, conceptualizarea lui
Floyna Anthias a incluziunii care privează de
putere (2001) se referă în primul rând la
minoritățile etnice care suferă de privare de
putere politică, deoarece sunt stigmatizate ca
beneficiari de asistență socială „nemeritată”.
Acordăm atenție la astfel de forme de
incluziune adversă în dimensiunea socială a
politicilor urbane din România. Împărtășim o
abordare care depășește dihotomia simplistă
de excluziune versus incluziune și
recunoaștem că politicile cu intenție inclusivă
declarată ar putea conduce la forme de
incluziune adversă sau excluziune ascunsă.
Prin urmare, analizăm schimbările structurale
pe care politicile urbane le-ar putea oferi
pentru a spori justiția și bunăstarea socială.
Teritorial, întrucât orașele sunt legate în mod
organic de hinterlandul rural sau de zonele
periurbane, politica urbană ar trebui să ia în
considerare nu numai orașul ca atare, ci și în
hinterlandul rural din primul inel.
Recomandările prezentate în acest raport se
bazează pe dovezi, dar sunt, de asemenea,
supuse elaborării, ajustării și operaționalizării
ulterioare de către părțile interesate specifice.
Ele nu oferă nici „rețete”, nici căi sigure spre
succes, ci mai degrabă mijloace pentru
cartografierea problemelor specifice și
încadrarea lor dintr-o perspectivă structurală,
împreună cu câteva sugestii de intervenție
strategică.
reşedinţe de județ, adică localități care au rolul
de capitale la nivel de județ, și alte municipii
sau orașe. Considerăm zonele periurbane
primul inel de sate din proximitatea
municipiilor/orașelor care, de facto,
Craiova, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Satu Mare,
Sibiu , Suceava, Târgu Mureș, Timișoara.
12
funcționează în strânsă legătură cu
municipiile/orașele. În cazul Bucureștiului,
având în vedere influența sa mai puternică
asupra hinterlandului, considerăm că primele
două inele de localități constituie zona
periurbană a capitalei.
Migrația internă. În ultimul deceniu, 75,5% din
localitățile din România au înregistrat populații
în scădere, în timp ce doar 21% din localități
au raportat o creștere a populației. În 2% din
aceste ultime localități, populația s-a dublat.
Aceste transformări spațiale au avut loc în
timp ce populația României a scăzut cu 1,7%,
ceea ce înseamnă că în ultimul deceniu a avut
loc o concentrare a populației într-un număr
redus de localități. Acest lucru a avut loc prin
migrația internă către centre regionale
formate din municipii de mare importanţă și
zonele metropolitane periurbane ale acestora.
Populația a crescut în localitățile din primul
inel din jurul orașelor. Nu orașele ca atare erau
principalul locus al migrației interne și al
creșterii populației, ci mai degrabă zonele lor
metropolitane, periurbane. Astfel, nu putem
eticheta acest proces ca o migrație internă din
zonele rurale către cele urbane. Mai degrabă,
localitățile de destinație pentru această
migrație internă au constat în principal din
sate din localitățile din primul inel din jurul
orașelor. Procesul poate fi observat în toate
tipurile de orașe, indiferent de mărimea lor: în
localități cu o medie de 20 de mii de locuitori,
precum Rădăuți și Mangalia; și în localități cu
50 de mii de locuitori precum Zalău; sau
pentru localități cu peste 300 de locuitori
precum Cluj-Napoca. Cu toate acestea,
statistic, procesul de concentrare a populației
în primul inel devine consistent (statistic
semnificativ) pentru localitățile cu peste 120
de mii de locuitori. În plus, majoritatea
municipalităților reședință de județ au o
anumită creștere a populației în localitățile din
primul inel.
În ultimul deceniu, în localitățile din primul inel
din jurul orașelor, creșterea medie a populației
a fost de 32% și o creștere mediană de 22%, în
timp ce orașele în sine au scăzut cu o medie de
2% și o mediană de 5%. În total, populația din
localitățile din primul inel a crescut cu 399 mii
de persoane, iar în orașe populația a scăzut cu
105 mii de persoane.
Numărul de angajați a crescut în localitățile
din primul inel din jurul orașelor. A existat o
dinamică similară în numărul de angajați. În
total, numărul angajaților din România a
crescut cu 4,4% între 2008 și 2018. Numărul
de angajați nu a fost constant în această
perioadă, din cauza crizei financiare din 2008,
existând o contracție de 8,9% în 2010. În 2011,
primul an cu o creștere înregistrată după criză,
numărul angajaților domiciliați în localitățile
din primul ring din jurul orașelor mari a crescut
cu 42%, iar numărul locurilor de muncă nou
create a crescut cu 76%. Aceasta este o
tendință spectaculoasă în comparație cu
creșterea cu 14% a angajaților domiciliați în
municipii sau creșterea cu 1% a angajaților
domiciliați în orașele mici. În total, între 2008
și 2019, numărul angajaților domiciliați în
localitățile din primul inel a crescut cu 114 mii
de persoane, iar în orașele mari a crescut cu
328 mii de persoane.
Urbanizarea localităților din primul inel din
jurul orașelor mari. Între 2012 și 2019, zonele
de locuit din marile orașe s-au dublat: mai
exact, au crescut cu 120%. Paradoxal, chiar
dacă suprafața urbană destinată locuirii a
crescut, populația din marile orașe a scăzut cu
1% în aceeași perioadă. De fapt, numărul
persoanelor din fiecare gospodărie a scăzut.
Chiar dacă suprafețele de locuit au crescut,
există mai puține persoane în fiecare
gospodărie. În localitățile din primul inel,
suprafața construită a crescut cu 40% între
2012 și 2019, iar populația a crescut cu 16%. În
același timp, numărul de persoane din fiecare
13
gospodărie a crescut treptat în localitățile din
primul inel din orașele mai mari, indicând o
creștere a dimensiunii medii a gospodăriei.
Există un efect al ciclului de viață, în care mai
multe gospodării cu una sau două persoane
tind să se regăsească în orașele mari, în timp
ce familiile cu copii se mută în localitățile din
primul inel. Ponderea copiilor în localitățile din
primul inel a crescut semnificativ de-a lungul
deceniului.
Tipuri de urbanizare. Procesul de urbanizare în
localitățile din primul inel din jurul orașelor
mari din România se datorează în mare parte
creșterii populației și nevoilor crescânde de
locuințe. Având în vedere contextul global, nu
există un singur proces de urbanizare atunci
când vine vorba de zone din vecinătatea
orașelor mari, dar în ceea ce privește texturile
urbane rezultate, putem identifica o tipologie
cu următoarele categorii distincte: zone
metropolitane (conglomerate urbane care
constituie clustere ale activităților economice
și ale economiilor de scară), zone suburbane
(localități franjurate, cel mai adesea cu funcții
pronunțate de „dormitor”), zone de mahala
(orașele de cocioabe informale din jurul
municipiilor mari, cu condiții de viață
inadecvate), zone periurbane (zonele rurale
din apropiere care atrag migrația din
municipii/orașe și funcționează ca
hinterlanduri pentru municipii). Unele sate din
apropierea municipiilor sau orașelor și-au
păstrat caracterul rural distinct, atât în ceea ce
privește ocuparea forței de muncă, cât și
infrastructura.
Unitatea de analiză. O analiză a dimensiunii
sociale a politicilor urbane din România
trebuie să ia în considerare tipul specific de
procese de urbanizare care se desfășoară după
2008. Aceste dinamici ale populației au
început în anii ‘90 în România datorită
procesului rapid de dezindustrializare care a
dus la o revenire fără precedent a populației
urbane în zonele rurale, un proces numit
migrație de întoarcere (Rotariu și Mezei,
1998). Cea mai mare parte a acestei migrații
de întoarcere a fost pe distanță mică, în
apropierea zonei urbane locuite (Rotariu și
Mezei 1998). După stabilizarea
macroeconomică din 2002, procesul de
migrație internă s-a oprit. Cu toate acestea,
asistăm la un nou impuls după recesiunea
economică din 2008, venit odată cu contracția
unui sfert din piața muncii. Cu toate că după
2011, piața muncii din România s-a extins din
nou, procesul de periurbanizare nu a încetinit.
Dimpotrivă, creșterea procentuală a populației
în primul inel de localități din apropierea
orașelor este cea mai mare din ultimii 30 de
ani. Când ne concentrăm asupra zonelor
urbane din România, susținem că unitatea de
analiză ar trebui să includă și zonele
periurbane ale municipiilor și orașelor care
sunt reședințe de județ. Există alte două orașe
care nu sunt reședințe de județ și totuși au
dezvoltat zone periurbane consistente cu
creșteri ale populației: Mangalia (județul
Constanța) și Rădăuți (județul Suceava).
Analiza noastră oferă măsuri agregate atât
utilizând tipologiile administrative de zone
urbane (reședințe de județ, municipii și orașe),
cât și zonele urbane în funcție de dimensiunea
lor și zonele periurbane (municipiile și zonele
periurbane ale acestora, orașele și zonele
periurbane ale acestora, și celelalte orașe).
14
 Figura 1. Modificarea procentuală a populației între 2009 și 2019, la nivel de localitate

Sursa datelor: INS TEMPO POP108D. Date tehnice: Datele reprezintă diferența dintre numărul de locuitori în 2019 și 2009
împărțit la numărul de locuitori din localitate în 2009. Distribuția modificării procentuale este centrată în 0. Valoarea minimă
de colorare se oprește la o scădere cu 40% a populației, iar valoarea maximă de colorare se oprește la o creștere cu 40% a
populației. Cele două puncte tăiate reprezintă percentila inferioară de 5% și percentila superioară de 95% a distribuțiilor.

Figura 2. Modificarea procentuală a populației între 2009 și 2019, agregată în funcție de tipul de localitate urbană
și periurbană. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă

County seats
Reşedinţe with more
de judeţ then120
cu peste 120mii
T inhabitants
de locuitori -3,8%
Zonele lor periurbane
Their periurban areas 16,0%

County seats
Reşedinţe de with
judeţless then120
cu sub 120mii
T inhabitants
de locuitori -5,6%
Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 1,1%

Other
Altetowns
oraşe -6,0%

Villages -6,1%
Sate
-15,0% -5,0% 5,0% 15,0% 25,0%

Sursa datelor: INS TEMPO POP108D

15
 Figura 3. Modificarea procentuală a numărului de angajați între 2009 și 2019, la nivel de localitate

Sursa datelor: INS TEMPO FOM104D. Date tehnice: Datele reprezintă diferența dintre numărul de angajați în 2019 și 2009
împărțit la numărul de angajați care locuiesc în localitate în 2009. Distribuția modificării procentuale este centrată în 0.
Valoarea minimă de colorare se oprește la o scădere cu 100% a populației, iar valoarea maximă de colorare se oprește la o
creștere cu 100% a populației. Cele două puncte tăiate reprezintă percentila inferioară de 5% și percentila superioară de
95% a distribuțiilor.

Figura 4. Modificarea procentuală a numărului de angajați între 2009 și 2019, agregată pe tip urban și periurban.
Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

County seats
Reşedinţe with more
de judeţ then120
cu peste 120 T inhabitants
mii de locuitori 13,2%

Their
Zoneleperiurban areas
lor periurbane 54,2%

County seats
Reşedinţe with less
de judeţ then120
cu sub 120mii
T inhabitants
de locuitori 15,2%

Their
Zoneleperiurban areas
lor periurbane 18,0%

Altetowns
Other oraşe 4,0%

Sate
Villages 11,0%

0% 20% 40% 60% 80% 100% 120%

Sursa datelor: INS TEMPO POP108D.

16
 Figura 5. Localități urbane și zonele periurbane corespunzătoare

Figura 6. Distribuția populației pe tip de localitate în România în 2019

URBAN MUNICIPII ORAȘE 11,476,213

RURAL 8,221,425

PERIURBAN AREAS MUNICIPII ORA 2,456,934

ZONE PERIURBANE

0 2.000.000 4.000.000 6.000.000 8.000.000 10.000.000 12.000.000 14.000.000

Sursa datelor: INS TEMPO POP108D. Date tehnice: Un oraș este definit, în acest context, ca o localitate urbană cu peste 120
de mii de locuitori. În România erau în ianuarie 2020 douăzeci de orașe. Peste acest prag al populației, există o dinamică
statistic semnificativă a creșterii populației în ultimii 10 ani în zonele periurbane ale acestor localități urbane. Un oraș este o
localitate cu populație sub 120 de mii de locuitori. O zonă periurbană este primul inel de localități din apropierea unui
municipiu sau a unui oraș.

17
3. METODOLOGIA DE CARTOGRAFIERE
Abordarea noastră își propune să integreze  Emisiile de gaze cu efect de seră
dimensiunea socială a politicilor urbane în  Calitatea aerului pe fiecare unitate
ceea ce privește deprivarea, vulnerabilitatea, administrativ-teritorială
sărăcia monetară și marginalizarea de-a lungul
celor patru direcții ale schimbării urbane Oraşe echitabile și incluzive. Această
preconizate: (1) orașe ecologice și reziliente; dimensiune este legată de justiția socială și se
(2) orașe echitabile și incluzive; (3) orașe referă la angajamentul politic și capacitatea
competitive și productive, și (4) orașe bine administrativă a orașelor de a implementa
guvernate. Am definit aceste direcții de politici care să asigure accesul echitabil la
schimbare urbană preconizate și indicatorii resursele economice, bunăstarea și
selectați care surprind situația actuală și ar recunoașterea culturală a grupurilor
putea fi utilizați pentru a măsura evoluțiile minoritare. Având în vedere că sistemul de
viitoare. prestaţii de asistență socială pentru sprijinirea
veniturilor este finanțat de la bugetul central,
Oraşe ecologice şi reziliente. Vedem această
iar aparatele guvernamentale locale sunt
dimensiune ca una a justiției de mediu care ar
însărcinate doar cu administrarea lor,
trebui să țină seama atât de sfera producției
direcționarea defectuoasă sub formă de erori
(de exemplu, economia circulară, decuplarea
de excluziune (adică persoanele și familiile
materială), cât și de sfera mijloacelor de trai și
nevoiașe nu primesc de facto prestațiile pe
de consum (de exemplu, traiul într-un mediu
care de jure ar trebui să le primească ) ar
sănătos și sigur, accesul la apă curată, etc.).
putea fi abordată, cel puțin parțial, și la nivel
Analizăm prejudiciul (afectarea bunăstării
local. Excluziunea în materie de locuire
sociale ) cauzat de poluarea industrială
(locuință și condiții de locuit) și lipsa de
(determinată de activitățile economice
adăpost constituie provocări cheie pentru
curente sau de patrimoniul industrial),
politicile locale de incluziune socială, întrucât
infrastructura precară, lipsa accesului la
în acest domeniu responsabilitățile aparțin în
locuințe adecvate, lipsa de zone verzi, calitatea
mare măsură autorităților locale (a se vedea
proastă a apei, etc. și riscul de calamități
Raportul privind Politicile în materie de
naturale, cum ar fi cutremurele, inundațiile
locuințe, de Suditu și colab., publicat în 2020).
sau valurile de căldură induse de schimbările
Serviciile sociale subvenționate au o
climatice și încălzirea globală. Injustiţia faţă de
contribuție importantă la bunăstarea
mediu creează vulnerabilități specifice,
populației, în special în cazul persoanelor care
punând în pericol bunăstarea indivizilor de
se confruntă cu riscul de excluziune socială și
multe ori de-a lungul generațiilor, cum ar fi în
sărăcire din cauza vârstei înaintate, a
cazul pericolelor pentru sănătate cauzate de
dizabilităților, a veniturilor mici, a identității
exploatarea minieră a metalelor grele sau a
minorităților stigmatizate, a problemelor de
uraniului.
dependență, a traumelor domestice sau a
Indicatori principali: altor forme de violență.
 Localitățile enumerate pentru a da Indicatori principali:
dreptul rezidenților pe termen lung
 Rata riscului de sărăcie sau excluziune
seniori la pensionarea anticipată în
socială (sărăcie monetară),
sistemul public de pensii din cauza
metodologia Eurostat, la nivelul UAT;
pericolelor pentru sănătate ale
poluărilor intense

18
  Raportul dintre persoanele și familiile
beneficiare de venit minim garantat
(VMG) şi populația totală a UAT;
 Raportul dintre familiile care primesc
alocație de familie în baza evaluării
mijloacelor de subzistenţă și numărul
de copii și tineri sub 18 ani care trăiesc
în UAT;
 Raportul dintre părinții care
beneficiază fie de indemnizații de
concediu pentru creşterea copilului,
fie de un „stimulent” pentru revenirea
timpurie la locul de muncă şi numărul
copiilor cu vârsta sub sub doi ani;
Ponderea pensionarilor care primesc pensii
sociale în sistemul public (pensiile sociale se
referă la acordarea unei prestații de asistență
socială care suplimentează valoarea pensiei la
care au dreptul persoanele asigurate în
sistemul public până la nivelul pensiei minime)
Ponderea în poplația totală a persoanelor cu
dizabilități care beneficiază de îndemnizații
acordate în funcție de încadrarea într-un grad
de dizabilitate garv sau accentuat. Orașe
competitive și productive. Această dimensiune
este legată de munca decentă, angajarea
echitabilă și de accesul la sistemele de
asigurări sociale: indemnizații și servicii de
șomaj, pensii pentru limită de vârstă și
invaliditate, asigurări de sănătate, indemnizații
de concediu de maternitate și îngrijire a
copilului.
Indicatori principali:
 Ratele de sărăcie în rândul celor care
lucrează, la nivelul UAT;
 Ponderea salariaților în rândul
populației ocupate la nivelul UAT;
 Ponderea persoanelor care lucrează în
agricultură în populația ocupată la
nivelul UAT (date recensământului
2011);
 Numărul de șomeri înregistrați la
populația de vârstă activă la nivelul
UAT.
Orașe bine guvernate. A fost analizată
guvernanța orașelor din punct de vedere al
răspunsurilor politicii lor sociale la problemele
sărăciei, excluziunii sociale și marginalizării.
Presupunem că buna guvernare asigură
participarea persoanelor, familiilor și
comunităților marginalizate, vulnerabile sau
sărăcite la procesul decizional politic. Politicile
sociale ar trebui să fie informate prin
consultări „de jos în sus” care includ
persoanele care se confruntă cu problemele
pe care o anumită măsură de politică socială își
propune să le abordeze.
În loc să prezentăm o trecere în revistă a
„celor mai bune practici”, ne concentrăm pe
mecanismele instituționale care pot încuraja
sau împiedica buna guvernare în favoarea
celor mai săraci.
Indicatori principali:
 Cheltuielile totale pentru servicii și
prestaţii de asistență socială pe
locuitor la nivelul UAT
 Rețeaua furnizorilor de servicii sociale
(publici și privați)
 Subvenții pentru ONG-uri care
furnizează servicii licențiate de
utilitate publică
În cadrul fiecăreia dintre cele patru dimensiuni
ale schimbării urbane preconizate, acordăm o
atenție deosebită situațiilor comunităților
marginalizate și grav defavorizate de romi din
zonele urbane sau periurbane. Pentru analiza
datelor am realizat o selecție de studii
relevante, calitative și cantitative, care
abordează situația persoanelor și
comunităților defavorizate, marginalizate
spațial și/sau simbolic, explorând explorând
forme de incluziune, excluziune și incluziune
adversă sau care privează de putere și
limitează participarea politică. .
19
4. MĂSURAREA TERITORIALĂ A VULNERABILITĂȚII,
MARGINALIZĂRII, SĂRĂCIEI ȘI EXCLUZIUNII SOCIALE

Pentru a permite elaborarea unor politici participative, este crucial să clarificăm termenii pe care îi
folosim în legătură cu definițiile lor juridice, dar și cu semnificațiile lor corespunzătoare în documentele
de politică strategică și în cercetarea academică, esențiale pentru extinderea orizontului unor reforme
mai substanțiale ale politicii sociale. În mod corespunzător, explorăm definiţiile (a) juridice sau
instituționale, (b) academice, și (c) orientate spre politici sau operaționale ale conceptelor noastre. Mai
mult, oferim o imagine de ansamblu a măsurilor teritoriale, menite să capteze vulnerabilitatea,
marginalizarea, sărăcia și excluziunea socială din România și discutăm indicii lor corespunzători din
punctul de utilizare al acestora pentru proiectarea politicilor sociale.

4.1 Vulnerabilitatea asupra pandemiei de COVID-19 în comunitățile

Definiția juridică/instituțională: „Grupul
vulnerabil desemnează persoanele sau
familiile care riscă să-și piardă capacitatea de
a-și satisface nevoile de viață zilnică din cauza
bolii, dizabilității, sărăciei, dependenței de
droguri sau alcool sau a altor situații care duc
la vulnerabilitate economică și socială” (Legea
asistenței sociale, L.292/2011, art.6, lit. p)
Definiția academică: „Vulnerabilitatea socială
se referă la susceptibilitatea grupurilor sociale
la pierderile potențiale cauzate de evenimente
periculoase de rezistență și rezilienţă la pericol
ale societății” (Blaikie și colab., 1994).
„Vulnerabilitatea socială se referă la
potențialele daune aduse oamenilor. Aceasta
implică o combinație de factori care determină
gradul în care viața și mijloacele de trai ale
cuiva sunt puse în pericol de un eveniment
discret și identificabil din natură sau din
societate.” (Organizația Națiunilor Unite:
Introducere în vulnerabilitatea socială)
Definiția operațională / orientată spre politici:
La începutul pandemiei de COVID-19 (și crizei),
Banca Mondială a numit o echipă de 5 experți
români coordonată de Manuela Sofia
Stănculescu cu obiectivul de a monitoriza
impactul economic și social al COVID-19 în
timp real (între martie 2020 și iulie 2020 într-o
serie de patru rapoarte de cercetare). Raportul
lor România: Colectând feedback în timp util
vulnerabile (Stănculescu, Grigoraş şi Neculau
2020) a discutat strategiile de înfruntare a
problemelor dezvoltate în cele mai vulnerabile
segmente ale societății românești (adică copii,
femei, romi, persoane în vârstă, persoane cu
dizabilități, persoane cu risc de sărăcie și
persoane care trăiesc în gospodării cu venituri
mici). Vulnerabilitatea este definită în opoziție
cu reziliența și analizată în legătură cu ceva la
care grupurile sau comunitățile sunt
vulnerabile sau reziliente, ceea ce înseamnă că
pot face față unei situații de criză pentru a
evita consecințele sau șocurile sale negative.
Autorii diferențiază între grupurile vulnerabile
(categorii de persoane expuse riscului) și
comunitățile vulnerabile (implicarea
proximității spațiale) (Stănculescu, Grigoraş şi
Neculau, 2020).
Raportul a vizat îmbunătățirea capacității
Băncii Mondiale de a se angaja la nivel
subnațional în problemele legate de nevoile
comunităților sărace, marginalizate și
vulnerabile din comunele rurale și din urbanul
mic. Autorii au identificat patru factori care
influențează impactul măsurilor de prevenire a
COVID-19, și anume: (1) Mediu igienic și
sănătos; (2) Acces la servicii de sănătate; (3)
Informarea și starea de spirit a cetățenilor; și
(4) Efectele economice și sociale (pe termen
lung) ale pandemiei de COVID-19. Pentru
fiecare factor, aceștia identifică și analizează
20
diferitele tipuri de impact al crizei asupra: (i)
strategiilor de adaptare a populației (inclusiv
consumul gospodăriei); (ii) accesul la servicii și
sprijin pentru populație, în special pentru
grupurile vulnerabile; și (iii) starea de spirit a
populației și coeziunea socială. Studiul a
colectat date și a analizat impactul pandemiei
de COVID-19 la două niveluri: (a) comunități
(definiție bazată pe criteriul de teritoriu) și (b)
grupuri vulnerabile (Stănculescu, Grigoraş şi
Neculau, 2020).
Indicele comunităților vulnerabile versus
reziliente a folosit șase criterii organizate în
trei dimensiuni, și anume: (1) nivelul
sărăciei/dezvoltării comunei pe baza (i)
indicelui de dezvoltare umană locală (IDUL
2011) la nivelul comunei, și (ii) existența în
comuna a uneia sau mai multor zone
marginalizate (persoane care aparțin sau nu
minorității Roma), determinate pe baza
datelor recensământului din 2011 - ambii
indicatori provin de la Teșliuc, Grigoraș şi
Stănculescu (2016); (2) lipsa accesului la
servicii în cadrul comunei și comuna este
departe de un oraș bazat pe (i) distanța de
reședința de județ și dacă în comună există
unul sau mai multe sate departe de orice oraș
(la mai mult de 32 km distanță), și (ii) lipsa
serviciilor de sănătate (medic de familie,
asistent comunitar sanitar sau mediator
sanitar) precum și lipsa unui asistent social
profesionist în comună, și; (3) ponderile
ridicate ale grupurilor expuse riscului (vârstnici
și migranți în străinătate) în totalul populației
comunei utilizând (i) ponderea persoanelor în
vârstă în totalul populației comunei, la 1
ianuarie 2020 (date de la Institutul de
Statistică), și (ii) ponderea migranților în
străinătate în populația totală a comunei,
indicele agregat calculat de profesorul
Dumitru Sandu, pe baza datelor din
recensămintele din 2002 și 2011, plus datele
sondajului din 2005.
Pentru clasificarea comunelor s-a calculat un
indice sumativ interpretând cele șase criterii
anterioare ca factori de risc, având în vedere
aspectele negative (sărăcia, lipsa accesului la
servicii, supra-reprezentarea grupurilor expuse
riscului) și, alternativ, ca surse de rezilienţă,
având în vedere aspectele pozitive (dezvoltare,
acces favorabil la servicii, subreprezentare a
grupurilor expuse riscului). Rezultatele sunt:
1. Comune vulnerabile (un total de 78 în
țară): Comunele sunt cele mai susceptibile
să sufere un impact negativ pe termen
scurt (cumulând 4 sau 5 factori de risc și
având resurse insuficiente sau inexistente
pentru recuperare).
2. Comune reziliente (un total de 67 în țară):
Comune cu cele mai mici șanse de impact
negativ pe termen scurt (cumulând 4 sau 5
surse de rezilienţă; singurul factor de risc
acceptat este legat de migrația relativ
intensă în străinătate).
3. Celelalte comune din țară (în total 2.716 în
țară).
Au fost utilizate două criterii suplimentare
pentru selectarea eșantionului pentru acest
studiu, și anume: (i) distribuția teritorială -
regiunea de dezvoltare, județul, localitatea
rurală sau urbanul mic, și (ii) etnia - ponderea
persoanelor autoidentificate ca aparținând
minorității Roma în populația totală a
comunei, date de la recensământul din 2011
(Stănculescu, Grigoraş şi Neculau, 2020).
Indicele zonelor urbane vulnerabile și reziliente.
Este o interpretare statistică adaptată la
orașele din România a indicelui comunităților
reziliente definit de Stănculescu, Grigoraş şi
Neculau (2020) pentru a surprinde impactul
pandemiei asupra comunităților.
Vulnerabilitatea/reziliența este definită aici ca
fiind capacitatea orașelor de a face față unei
situații de criză, în ceea ce privește evitarea
consecințelor sale negative sau șocurilor.
Studiul a fost realizat la nivel de comunități
urbane, folosind o clasificare pentru a distinge
între comunitățile vulnerabile și reziliente, în
rândul tuturor orașelor din România.
Clasificarea a folosit șase criterii organizate în
trei dimensiuni, și anume: (1) nivelul
sărăciei/dezvoltării orașului pe baza (i)
21
indicelui de dezvoltare umană 2018 ajustat
pentru inegalitate la nivel de oraș și (ii)
densității orașului, obținut prin împărțirea
populației orașului la suprafața sa (în kilometri
pătrați), determinată pe baza datelor din 2019
de la Institutul Național de Statistică; (2) acces
favorabil la servicii, pe baza (i) presiunii
infrastructurii asupra orașului (proporția
populației zonei funcționale urbane în raport
cu populația orașului principal din zona
funcțională); (ii) lipsa serviciilor de bază (apă
potabilă), precum și lipsa unui asistent social
profesionist în comună; și (3) ponderile
ridicate ale grupurilor expuse riscului (vârstnici
și migranți în străinătate) în totalul populației
comunei utilizând (i) ponderea persoanelor
vârstnice în totalul populației comunei, la 1
ianuarie 2020 (date de la National Institutul de
Statistică) și (ii) ponderea migranților în
străinătate în populația totală a comunei,
indicele agregat calculat de Dumitru Sandu, pe
baza datelor din recensămintele din 2002 și
2011, plus datele sondajului din 2005. Pentru
clasificarea comunelor, s-a calculat un indice
sumativ interpretând cele șase criterii
anterioare ca factori de risc, având în vedere
aspectele negative (sărăcie, lipsa accesului la
servicii, supra-reprezentarea grupurilor
predispuse riscului) și, alternativ, ca surse de
reziliență, având în vedere aspectele pozitive
(dezvoltare, acces favorabil la servicii,
subreprezentare a grupurilor predispuse
riscului). Rezultatele sunt:
i) Oraşe vulnerabile (un total de 6 în
țară): Orașele cele mai susceptibile să
sufere un impact negativ pe termen
scurt (cumulând cel puțin 4 factori de
risc și având resurse insuficiente sau
inexistente pentru recuperare).
ii) Oraşe reziliente (un total de 4 în țară):
Orașe cu cele mai mici șanse de
impact negativ pe termen scurt
(cumulând cel puțin 4 surse de
rezilienţă; singurul factor de risc
acceptat este legat de migrația relativ
intensă în străinătate).
iii) Celelalte orașe din țară (în total 310 în
țară).
22
 Figura 7. Indicele comunităților vulnerabile și reziliente, 2019

Alta Rezilientă Vulnerabilă

Sursa datelor: Stănculescu, Grigoraş şi Neculau (2020) şi Cristian Pop (autor) Extinderea indexului la întreaga rețea urbană.

Tabelul 1. Numărul de comunități vulnerabile și reziliente, după tipul de localități, clasificare administrativă, 2019
Tipul de localitate Localități reziliente Localități vulnerabile Altele
Comune 72 78 2705
Oraşe 4 6 206
Municipii 0 0 62
Reşedinţe de judeţ 4 0 37

Sursa datelor: Stănculescu, Grigoras, şi Neculau (2020) şi Cristian Pop (autor) Extinderea indexului la întreaga rețea urbană.
Date tehnice: Dacă existau deja valori calculate pentru o localitate, clasificarea inițială a lui Stănculescu, Grigoraş şi Neculau
(2020) a fost păstrată, altfel valorile sunt cele ale indexului extins calculat de Cristian Pop.

23
 Figura 8. Indicele comunităților vulnerabile și reziliente pentru localitățile urbane și periurbane, 2019

Alta Rezilientă Vulnerabilă

Sursa datelor: Stănculescu, Grigoraș şi Neculau (2020) şi Cristian Pop (autor) Extinderea indexului la întreaga rețea urbană.
Date tehnice: Dacă existau deja valori calculate pentru o localitate, clasificarea inițială a lui Stănculescu, Grigoraș şi Neculau
(2020) a fost păstrată, altfel valorile sunt cele ale indexului extins calculat de Cristian Pop.

Tabelul 2. Numărul de comunități vulnerabile și reziliente, după tipul de localitate urbană și periurbană, 2018
Tipul de localitate Localități reziliente Localități vulnerabile Altele
Orașe cu zonele lor periurbane 9 0 184
Reşedinţe de județ cu zonele lor periurbane 65 1 145
Alte orașe 0 6 241
Sate 6 77 2,440
Sursa datelor: Stănculescu, Grigoraş şi Neculau (2020) şi Cristian Pop (autor) Extinderea indexului la întreaga rețea urbană.

Deși nu oferă măsuri directe de vulnerabilitate PNUD) și indicii propuși de prof. Dumitru
versus rezilienţă, indicatorii dezvoltării locale Sandu.
sunt indicatori importanți ai resurselor
Indicele dezvoltării umane locale (IDUL) a fost
regionale și subregionale care ar putea fi
propus de Dumitru Sandu (2013) ca versiune
potențial utilizate pentru a reduce
adaptată la România a Indicelui Dezvoltării
consecințele pandemiei. În România, cei mai
Umane (IDU) inițiat de Amartya Sen (2001). Ca
utilizați indicatori sunt cei calculați de
alternativă la clasa de indici pe baza produsului
Organizaţia Națiunilor Unite (și în special
intern brut, IDU urmărește să măsoare

24
calitatea vieții generată de dezvoltarea
economică. Procedura statistică de calcul a
fost elaborată de economiștii Amartya Sen,
Gustav Ranis și Meghnad Desai în 1990 și
adoptată de Programul Națiunilor Unite
pentru Dezvoltare Umană (PNUD). Important,
niciunul dintre cei trei indicatori care compun
indicele (speranța de viață, educația și
produsul național brut pe cap de locuitor) nu
conțin măsuri ale inegalității.
Indicele dezvoltării umane ajustat pentru
inegalitate (IDUI) a abordat acest deficit prin
ponderarea mediei naționale a fiecărui
indicator al IDU cu gradul de inegalitate din
țara înregistrată pentru acel indicator. Acest
lucru înseamnă că țările cu valori ridicate ale
IDU ar avea un scor scăzut la IDUI dacă ar
exista inegalități mari în cadrul populației lor în
ceea ce privește speranța de viață, anii de
educație și veniturile. De exemplu, în 2018
România a obţinut un punctaj de 0,816 la IDU,
dar doar 0,725 la IDUI, ceea ce înseamnă că
11% din estimarea sa generală de dezvoltare
umană se pierde din cauza inegalității.
Ultimele rapoarte PNUD indică, de asemenea,
valorile coeficientului GINI pentru venit.
Indicele lui Dumitru Sandu din 2012 este mult
mai aproape de prima formulare și este
compus din patru dimensiuni principale:
capitalul uman (aproximat prin nivelul mediu
de educație), capitalul de sănătate (speranța
de viață la naștere), capitalul vital (vârsta
medie a populației adulte în vârstă de 18 ani
sau mai în vârstă) și capitalul material
(dimensiunea medie a suprafeței
gospodăriei/locuinței, consumul de gaz pe
locuitor și automobile proprietate privată la
1.000 de locuitori; acești trei indicatori au fost
mai întâi agregaţi într-o singură măsură și apoi
introduşi în indicele final). Ponderile fiecărei
dimensiuni din indicele compozit au fost
calculate pe baza unei analize factoriale.
Indicele final este scalat în șapte niveluri de
dezvoltare umană locală și utilizat, printre
altele, pentru raportul Băncii Mondiale 2014
privind România: Orașe competitive:
Remodelarea geografiei economice a
României. Principalul avantaj al IDUL 2012 este
că permite identificarea situațiilor vulnerabile
în mod deosebit, cum ar fi cea a comunităților
în vârstă, cu un nivel redus de educație și
speranță de viață scăzută, lipsită de
infrastructura de bază.
Indicele dezvoltării umane locale ajustat
pentru inegalitate (IDULI). În contextul
cercetării efectuate de Banca Mondială pentru
Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației Publice (MLPDA) pentru a
sprijini elaborarea Politicii Urbane pentru
România, Dumitru Sandu (2020) a actualizat
măsura pe baza celor mai recente date
disponibile. Noul indice se bazează pe datele
din 2018 și include ca estimare a inegalității
impozitele pe veniturile colectate la nivel de
localitate. IDULI are trei dimensiuni: capitalul
uman (aproximat de indicele conexiunii la
internet la 100 de locuitori), capitalul de
sănătate (rata standardizată a mortalității) și
capitalul material (dimensiunea medie a
suprafeței gospodăriei/locuinței, consumul de
gaz per locuitor și impozitele colectate pe
venituri). Indicele nu folosește informații
referitoare la diferențele reale în veniturile
gospodăriilor, dar cartografiază localitățile pe
baza venitului lor agregat și a infrastructurii de
bază.
25
 Figura 9. Indicele dezvoltării umane locale ajustat pentru inegalitate, la nivel de localitate din România 2018

Sursa datelor: Sandu (2020). Date tehnice: Indicele este centrat în mediana urbană de 61,23 puncte (mediana rurală este de
45,4 puncte) și saturația minimă și maximă a culorilor este stabilită în percentila de 5% și 95%.

Figura 10. Indicele dezvoltării umane locale ajustat pentru inegalitate, după tipul de localitate, în România 2018.
Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

Reşedinţe
Countydeseats
judeţ 67,86

Municipii
Municipalities 62,19

Oraşe
Towns 58,93

Comune
Communes 45,38

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Sursa datelor: Sandu (2020).

26
Figura 11. Indicele dezvoltării umane locale ajustat pentru inegalitate, în zonele urbane și periurbane, în România
2018

Sursa datelor: Sandu (2020). Date tehnice: Indicele este centrat în mediana urbană de 61,23 puncte (mediana rurală este de
6,1 puncte) și saturația minimă și maximă a culorilor sunt stabilite în percentila de 5% și 95%.

Figura 12. Indicele dezvoltării umane locale ajustat pentru inegalitate, după tipul de localitate, în România 2018.
Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

Municipii cutheir
Cities with zonele lor periurbane
periurban areas 67,57

Alte
Other oraşe
Towns 58,56

Oraşe
Towns withcu zonele
theirs lor periurbane
periurban areas 51,95

Sate
Villages 44,52

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Sursa datelor: Sandu (2020).

27
4.2 Marginalizarea
Definiția juridică/instituțională:
„Marginalizarea este poziția socială periferică,
izolarea indivizilor sau a grupurilor cu acces
limitat la resursele economice, politice,
educaționale și de comunicare ale comunității;
se manifestă prin absența unor condiții sociale
minime de trai.” (Legea marginalizării sociale,
L.166/2002, art.6)
Definiția academică: „Marginalizarea romilor
are loc la intersecția clasei sociale și a
identificării etnice, fiind o formă de
marginalizare intersecțională. În cele mai
severe cazuri, marginalizarea este atât
spațială, cât și rasială, sau cu alte cuvinte,
obiectivată în zone segregate social și spațial și
marcată de semnificația negativă dată de
termenul „Țigan/Țigănie” (E.Vincze și I.Hossu,
2014)
Definiția operațională / orientată spre politică:
„Există trei criterii principale pentru definirea
și analiza diferitelor tipuri de zone
marginalizate, și anume: capitalul uman (de
obicei educația, sănătatea, dimensiunea și
compoziția gospodăriei), ocupația și condițiile
de viață. Acest raport, precum și Instrumentul
de Intervenție Integrată, utilizează termenii de
zone urbane „defavorizate” și „marginalizate”.
Zonele urbane „defavorizate” sunt, prin
definiție, zone din orașe și municipii care nu
îndeplinesc un standard adecvat pe unul sau
două dintre criteriile de mai sus. Zonele
urbane „marginalizate” sunt definite ca zone
din orașe și municipii care nu îndeplinesc un
standard adecvat pe niciunul dintre cele trei
criterii, adică au un deficit de capital uman, au
un nivel scăzut de angajare formală și oferă
condiții de viață inadecvate”. (Teșliuc, Grigoraș
şi Stănculescu, 2016, Atlasul zonelor urbane
marginalizate).
Indicele zonelor urbane marginalizate a fost
creat într-un proiect pentru Ministerul
Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
realizat de Banca Mondială. Această
metodologie a fost testată în Atlasul zonelor
urbane marginalizate din România de
Stănculescu și Anton (2016) și se bazează pe
datele recensământului din 2011. Deoarece
marginalitatea urbană apare printr-o
concentrare spațială a populației defavorizate
în anumite zone urbane, a fost implementată
o metodologie bazată mai degrabă pe sectorul
de recensământ, decât pe unitatea
administrativă teritorială. De obicei, un sector
de recensământ conține 200 de persoane și
este cea mai mică unitate geografică
delimitată pentru a efectua recensământul
(Stănculescu şi Neculai, 2020). Pentru
cartografierea zonelor marginalizate, autorii
au folosit tipologia pe baza a șapte indicatori
cheie organizați în trei dimensiuni:
1. Capitalul uman (educație, sănătate și
comportament demografic) compus din (a)
proporția populației, cu vârste cuprinse
între 15 și 64 de ani, care a absolvit doar
educația gimnazială (8 ani de școlarizare),
(b) proporția persoanelor cu dizabilități,
boli cronice sau alte afecțiuni care
îngreunează activitățile zilnice, și (c)
proporția copiilor (0-17 ani) din populația
totală;
2. Ocuparea forței de muncă înțeleasă ca
proporția persoanelor cu vârste cuprinse
între 15-64 de ani care nu se află pe piața
formală a muncii și nu frecventează o
formă de educație, și
3. Calitatea locuințelor cu (a) proporția de
case fără electricitate, (b) proporția de
locuințe supraaglomerate (<15,33 m2 per
persoană), și (c) insecuritatea funciară,
adică proporția gospodăriilor care nu dețin
o proprietate personală.
Pentru fiecare dintre cei șapte indicatori cheie,
datele au fost agregate la nivelul sectorului de
recensământ și a fost stabilit un prag la centila
80 a nivelului urban național. Ulterior,
utilizarea unui indice sumativ pentru cele trei
dimensiuni (capitalul uman, ocuparea forței de
28
muncă și calitatea locuințelor) bazat pe
indicatori cheie alături de cea de-a 80-a centilă
de referință a permis cercetătorilor să
evidențieze sectoarele defavorizate pe fiecare
dintre cele trei dimensiuni diferite
(Stănculescu şi Neculai, 2020). Ca rezultat,
pentru ca un sector de recensământ să fie
considerat dezavantajat, acesta trebuie să
cumuleze două din trei categorii vulnerabile
din dimensiunea capitalului uman, existența
șomerilor în dimensiunea ocupării forței de
muncă și doi din trei indicatori de
vulnerabilitate a locuințelor pentru
dimensiunea aferentă calității locuințelor.
Indicele zonelor rurale marginalizate a fost
creat de Teșliuc, Grigoraș și Stănculescu (2016)
într-un raport tehnic menit să identifice zonele
rurale marginalizate care se confruntă cu
lipsuri multiple în cadrul unităților
administrativ-teritoriale locale (UAT sau NUTS-
3 în metodologia Eurostat). Pe lângă
sofisticarea metodologică, indicele a fost, de
asemenea, inovator, întrucât a descompus
analiza sub nivelul UAT (NUTS-3). Acesta a
definit zonele rurale marginalizate ca fiind
zone compacte dintr-o UAT rurală, cu ponderi
mari de adulți cu cel mult opt ani de educație
formală, rate scăzute de angajare contractuală
pe piața muncii, lipsa locuințelor și
supraaglomerare pe scară largă și acces limitat
la utilitățile publice, adică existența unei
dimensiuni spațiale a marginalizării (Teșliuc și
colab., 2016: 21). Conform acestei definiții,
6,2% din populația rurală trăiește în astfel de
comunități marginalizate. Important, spre
deosebire de IDUL, care este sensibil la
populațiile în vârstă, acest indice este sensibil
din punct de vedere statistic la ocuparea forței
de muncă și la profilul de fertilitate al
populației feminine. În comparație cu alte
zone, zonele rurale marginalizate identificate
de indice indică o pondere mai mare a
mamelor singure, a mamelor tinere și a
mamelor cu mulți copii, în timp ce ponderea
persoanelor în vârstă este relativ mai mică.
Localizarea geografică apare ca un factor care
influențează probabilitatea ca o zonă rurală să
fie marginalizată: majoritatea sunt situate la
marginea județului, aproape de limitele
județului. Mai mult, ponderea mare a
populației rome pare legată și de situația de
marginalizare, subliniind relevanța istoriei
romilor și discriminarea persistentă pe motive
etnice.
29
4.3 Sărăcia și excluziunea socială
Definiția juridică/instituțională: România a
adoptat metodologia europeană de definire și
măsurare a sărăciei ca risc de sărăcie și
excluziune socială încă din perioada de
aderare la UE, urmând strategia de la Lisabona
(2000) și Metoda Deschisă de Coordonare în
domeniul protecției sociale (2002). În
consecință, România a emis prima sa strategie
națională de incluziune, intitulată Planul
Național pentru Combaterea Sărăciei și
Promovarea Incluziunii Sociale în 2002
(Hotărârea Guvernului H.G. nr.
829/31.07.2002). De atunci, România și-a
actualizat periodic strategia2, cel mai recent,
pentru perioada 2015-2020, în mai 20143.
Abordarea europeană datează de la Decizia
Consiliului European din 22 iulie 1975 privind
un program de scheme pilot și studii pentru
combaterea sărăciei (1975), care prevede:
„Persoanele afectate de sărăcie: indivizi sau
familii ale căror resurse sunt atât de mici încât
sunt excluse de la un mod de viață minim
acceptabil al statului membru în care trăiesc”
(Consiliul Comunităților Europene, 1975. A se
vedea, de asemenea, Decancq și colab., 2013:
3). În urma strategiei de la Lisabona (2000),
Comisia Europeană a definit de asemenea
excluziunea socială ca „un proces prin care
anumite persoane sunt împinse la marginea
societății și sunt împiedicate să participe pe
deplin în virtutea sărăciei lor sau a lipsei
competențelor de bază și a oportunităților de
învățare pe tot parcursul vieții, sau ca urmare a
discriminării. Acest lucru îi îndepărtează de
oportunităţi de angajare, de obţinere de
venituri și de educație, precum și de rețelele și
activitățile sociale și comunitare. Acestea au un
acces redus la organele de putere şi de decizie
și, prin urmare, se simt adesea neputincioase și
incapabile să preia controlul asupra deciziilor
care le afectează viața de zi cu zi”(Comisia
Europeană, 2004). Până în prezent, Consiliul
Europei leagă în mod clar problema sărăciei și a
2 3
http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-
domenii/familie/politici-familiale-incluziune-si-asistenta-
sociala/3916
excluziunii sociale de cea a drepturilor omului:
„Există o legătură puternică între sărăcie și
drepturile omului. Declarația de la Viena și
Programul de Acțiune al Conferinței Mondiale a
Drepturilor Omului din 1993 afirmă: Existența
unei sărăcii extreme răspândite inhibă posesia
deplină și efectivă a drepturilor omului;
reducerea imediată și eventuala eliminare a
acesteia trebuie să rămână o prioritate ridicată
pentru comunitatea internațională” (Consiliul
Europei, 2020).
Cea mai recentă Strategie Națională pentru
Incluziune Socială și Reducerea Sărăciei a
României pentru perioada 2015-2020 face
referință la definiția Comisiei Europene din
1993 a excluziunii sociale:
„Excluziunea socială se referă la factorii
multipli și în schimbare care au ca rezultat
excluderea oamenilor din schimburile,
practicile și drepturile normale ale societății
moderne. Sărăcia este unul dintre cei mai
evidenți factori, dar excluziunea socială se
referă și la drepturile inadecvate la locuință,
educație și sănătate și la accesul la servicii.
Afectează indivizii și grupurile, în special în
zonele urbane și rurale, care sunt într-un fel
supuse discriminării sau segregării; și
subliniază punctele slabe ale infrastructurii
sociale și riscul de a permite unei societăți pe
două niveluri să se stabilească în mod implicit”
(Comisia Comunităților Europene, 1993: 1; a
se vedea Nota de subsol 3 din Strategia
Națională pentru Incluziune Socială și
Reducerea Sărăciei a României, 2015-2020).
Definiția academică: Împărțirea de bază în
conceptualizările sărăciei privește utilizarea
unei perspective normative sau absolute
asupra sărăciei bazată pe nevoile umane
universale sau o perspectivă relativă bazată pe
standardele de viață și așteptările sociale într-
o societate dată. Perspectiva absolută se
traduce printr-un prag de sărăcie calculat ca
https://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/strategia-
nationala-privind-incluziunea-sociala-i-reducerea-saraciei
30
valoarea monetară a unui coș minim de bunuri
și servicii necesare pentru satisfacerea
nevoilor umane de bază, exprimate în
standarde de paritate a puterii de cumpărare
(PPP). De exemplu, Banca Mondială folosește
un prag de 1,9 PPP/zi (înainte de 2011, se
utiliza USD în loc de PPP). Perspectiva relativă
se traduce printr-un prag de sărăcie bazat pe
un set de indicatori relevanți pentru o anumită
societate și calculați în ceea ce privește
distribuția lor în acea societate. De exemplu,
indicatorul de risc de sărăcie utilizat de
Eurostat stabilește pragul sărăciei în mod
relativ la 60% din venitul echivalent medianei
într-o țară. Modul în care se definește sărăcia
absolută are un impact important asupra
modului în care sărăcia este înțeleasă ca
variind în timp, mai exact dacă linia de
tendință este în scădere sau în creștere pe tot
globul sau la nivel regional. Definiția sărăciei
absolute este puternic legată de problemele
politicilor, deoarece a fost încorporată în
obiectivele globale ale Organizației Națiunilor
Unite prin Obiectivele de Dezvoltare ale
Mileniului și a fost recent actualizată la
documentul său succesor: Obiectivele de
Dezvoltare Durabilă. Definiția sărăciei extreme
a fost „măsurată ca oameni care trăiesc cu mai
puțin de 1,25 $ pe zi” (ONU, 2015:15), sau „ca
o formă extremă de insecuritate alimentară,
care apare atunci când disponibilitatea
energiei alimentare este inadecvată pentru a
acoperi chiar și nevoile minime pentru un stil
de viață sedentar” (FAO, FIDA și PAM,
2015:50). Dezbaterile academice urmează
afirmațiile existente în politică, asupra faptului
că sărăcia extremă a scăzut sau, dimpotrivă, a
crescut drastic. Pe de o parte, Raportul asupra
Dezvoltării Mondiale (Banca Mondială 2020)
afirmă că rata sărăciei absolute (sub 1,9
PPP/zi) a scăzut de la 42% în 1981 la mai puțin
de 10% până în 2016 la scară globală. Pe de
altă parte, cercetătorii susțin că măsuri mai
complexe ale sărăciei absolute indică o
creștere a ratelor sărăciei în ultimii treizeci de
ani (Pogge, 2016; Mack și colab., 2016;
Gaisbauer, Schweiger, şi Sedmak, 2019).
Sărăcia relativă se referă la lipsa resurselor și a
veniturilor necesare pentru a avea un nivel de
trai considerat acceptabil într-o regiune sau
țară. Oamenii care suferă de o sărăcie relativă
se luptă să participe la activități politice,
culturale și economice cotidiene, de aceea
riscă să fie excluși și marginalizați. Miza
definiției este legată în dezbaterile academice
de scara adecvată de analiză. O primă
întrebare este dacă să se măsoare sărăcia la
nivelul individului sau la nivelul gospodăriei de
care aparține (Filandri şi Struffolino, 2019; Jara
Tamayo şi Popova, 2020; Alkire şi Apablaza,
2016). Definițiile raportate la individ, mai ușor
de măsurat, tind să ofere o imagine mai
optimistă în comparație cu definițiile raportate
la gospodărie, care iau în considerare alți
membri dependenți. O a doua întrebare este
dacă scara geografică de analiză face, de
asemenea, o diferență în termeni de căutare a
mecanismelor sociale și economice ale
sărăcirii. Cercetătorii perioadei decoloniale și
postcoloniale susțin că cadrul adecvat de
analiză este unul global, deoarece sărăcia
relativă poate fi definită numai în cadrul
tranzacțiilor internaționale complexe dintre
Nordul Global și Sudul Global (Hickel, 2016;
Stilwell, 2019; Beck, Hahn, şi Lepenies, 2020).
Definiția operațională / orientată spre politici:
Una dintre cele mai influente definiții
operaționale ale sărăciei în România a fost
indicele CASPIS (CASPIS, 2004), numit după
Comisia Națională împotriva Sărăciei și pentru
Promovarea Incluziunii Sociale condusă de
Cătălin Zamfir. Pe baza datelor
recensământului din 2002, indicele a fost
crucial în vederea dezvoltării primelor strategii
cuprinzătoare împotriva sărăciei în România
după 1989, la cererea explicită a Comisiei
Europene în urma agendei de la Lisabona din
2000. Se bazează pe o serie de măsuri de
sărăcie care urmează metodologia Eurostat
(Atkinson, Vandenbroucke, şi Marlier, 2012)
pentru a estima rata riscului de sărăcie,
decalajul mediu de sărăcie și rata sărăciei
severe. Indicele CASPIS rămâne util pentru
validarea altor metodologii.
31
Riscul de sărăcie sau excluziune socială (AROPE)
este un indicator compus dezvoltat de Eurostat
ca răspuns la criticile primite pentru pragul
relativ al sărăciei monetare care a fost utilizat
începând cu anul 2000. Acest indicator4
reprezintă ponderea în populația totală a
persoanelor expuse riscului de sărăcie sau
excluziune socială și ia în calcul acei indivizi care
se află în cel puțin una dintre următoarele
situații: (1) au venituri disponibile sub pragul
sărăciei; (2) sunt într-o stare de lipsă materială
severă; sau (3) locuiesc într-o gospodărie cu
intensitate foarte scăzută a forţei de muncă.
Indicele AROPE este calculat de Institutul
Național de Statistică al României din 2007 la
nivel regional.
Există mai multe critici ale AROPE și, mai larg,
ale abordării europene a sărăciei. În primul
rând, afirmând că riscul de sărăcie și excluziune
socială nu este un indicator al sărăciei, ci al
riscului de sărăcie, titlul indicatorului
volatilizează încă din acest stadiu gravitatea
deprivării. În al doilea rând, simplifică excesiv
relația dintre sărăcie (o situație de deprivare
multiplă) și excluziune socială (care se poate
baza pe dimensiuni culturale precum etnia,
religia, statutul social, etc. sau dimensiunile
social-economice, cum ar fi incluziunea
neloială în relațiile de muncă sau dimensiuni
politice precum lipsa cetățeniei). În al treilea
rând, există mai multe probleme metodologice
legate de pragul sărăciei, în special sărăcia
monetară relativă măsurată la nivelul fiecărui
stat național (și nu în raport cu un reper
4 4 din 9 următoarele elemente de deprivare: nu își pot
Indicatorul „corespunde sumei persoanelor care sunt:
expuse riscului de sărăcie sau privare material severă sau
care trăiesc în gospodării cu o intensitate foarte scăzută
a muncii. Persoanele sunt luate în calcul o singură dată,
chiar dacă se încadrează în mai mulți sub-indicatori.
Persoanele sunt considerate a fi expuse riscului de
sărăcie după transferurile sociale, dacă au un venit
disponibil echivalent sub pragul de risc al sărăciei, care
este stabilit la 60% din venitul disponibil național
echivalent median (după transferuri sociale). Privarea
materială acoperă indicatorii referitori la tensiunea
economică și bunurile durabile. Persoanele cu deficiențe
materiale semnificative au condiții de trai puternic
constrânse de lipsa resurselor, experimentează cel puțin
comun al UE). Scala de echivalență utilizată de
Eurostat (scala de echivalență OECD-2)
ponderează cu 0,5 fiecare adult cu vârsta
peste 15 ani din gospodărie, cu excepția
capului gospodăriei și cu 0,3 fiecare copil cu
vârsta sub 15 ani și, ca atare, subestimează
sărăcia în rândul copiilor, în special în țările în
care o mare parte din cheltuielile casnice sunt
direcționate către alimente, igienă,
îmbrăcăminte și alte articole de bază ale
consumului zilnic. AROPE măsoară, de
asemenea, intensitatea scăzută a muncii, dar
nu ia în considerare distincțiile dintre formele
de muncă salarizată protejată și angajarea
precară sau munca informală.
Indicele deprivării de venituri (IDV 2019),
propus de Raț, Tobias și Veres (2015) se
bazează pe definițiile instituționale ale
șomajului, sărăciei și drepturilor sociale. Spre
deosebire de indicele CASPIS și indicele
AROPE, care necesită micro-date bazate pe
recensământ, acest indice folosește date
colectate lunar de către oficiile județene de
asistență socială și ocuparea forței de muncă
la nivelul NUTS-3, adică reflectă reprezentarea
instituțională privind șomajul și lipsa de venit.
Acesta este alcătuit din trei componente: (1)
raportul șomerilor înregistrați la populația de
vârstă activă; (2) raportul dintre familiile
beneficiare de venituri minime garantate
(VMG) și persoanele singure la populația
totală; și (3) raportul dintre beneficiarii
alocațiilor familiale în baza evaluării
mijloacelor de subzistenţă și populația totală.
permite 1) să plătească facturi de chirie sau utilități, 2) să
păstreze casa acasă în mod adecvat, 3) să facă față
cheltuielilor neașteptate , 4) mâncați carne, pește sau un
echivalent proteic în fiecare a doua zi, 5) o vacanță
săptămânală departe de casă, 6) o mașină, 7) o mașină
de spălat, 8) un televizor color sau 9) un telefon.
Persoanele care trăiesc în gospodării cu intensitate
foarte mică a muncii sunt cele cu vârste cuprinse între 0
și 59 de ani care trăiesc în gospodării în care adulții (cu
vârste cuprinse între 18 și 59 de ani) lucrează cu 20% sau
mai puțin din potențialul lor total de muncă în ultimul an.
” (Eurostat, 2019. People at risk of poverty or social
exclusion, t2020_50).
32
Primul arată doar numărul șomerilor
înregistrați, adică diferă de șomajul OIM. Al
doilea și al treilea se referă la numărul de
persoane și familii care primesc prestaţii de
asistență socială pentru sprijinirea veniturilor,
supuse în baza evaluării mijloacelor de
subzistenţă și controlului comportamental.
Toți cei trei indicatori sunt standardizați
pentru utilizare regională și ponderați pentru
un indice aditiv.
Principalul neajuns al indicelui este că exclude
segmentele cele mai grav defavorizate ale
populației, care nu pot solicita drepturi de
asistență socială sau nu se pot înregistra la
oficiul pentru șomaj din cauza lipsei actelor de
identitate sau a resurselor pentru a stăpâni
labirintul birocratic și a regulilor de eligibilitate
legate de controlul comportamental (cum ar fi
munca comunitară sau frecventarea regulată a
școlii). Cu toate acestea, probabil datorită
utilizării unei abordări relative, bazată pe
standardizări regionale, unitățile administrative
locale rurale (UAT - NUTS-4) descrise ca fiind
grav deprivate de către acest indice se
suprapun în mod constant cu cele care conțin
zone marginalizate conform abordării Băncii
Mondiale (Teșliuc, Grigoraș şi Stănculescu,
2016; Stănculescu şi Anton, 2016).
33
 Figura 13. Cu risc de sărăcie sau excluziune socială, România comparativ cu media UE, 2007-2019
50 47,0
43,2
Cu risc de sărăcie sau excluziune socială

38,8
40
40,9
32,5
37,4
30 România
24,5 24,8
23,5
21,8
Uniunea
20 24,3 23,8 Europeană

10

0
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019

Sursa datelor: Eurostat [ilc_peps01].

Figura 14. Ratele riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE), la nivel regional în România 2018

Sursa datelor: INS TEMPO SAR11C, 2019. Date tehnice: Centrate în mediana de 30,3%.

34
 Figura 15. Indicele deprivării de venituri, ianuarie 2019

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2020. Date tehnice: Indicele este centrat în mediana urbană de 4,5
puncte. Mediana rurală este de 12,8 puncte.

Figura 16. Indicele deprivării de venituri, ianuarie 2019, pe tip de localitate, clasificare administrativă. Mediana și
intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

Reşedinţe
Countydeseats
judeţ 1,50

Municipii
Municipalities 4,05

Towns
Oraşe 5,40

Communes
Comune 12,80

0 5 10 15 20 25

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2020.

35
 Figura 17. Indicele deprivării de venituri, ianuarie 2019

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2020. Date tehnice: Indicele este centrat în mediana urbană de 4,5
puncte.

Figura 18. Indicele deprivării de venituri, ianuarie 2019, pe tip de localitate urbană și periurbană. Mediana și
intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

County seats
Reşedinţe de with
judeţmore then120
cu peste 120mii
T inhabitants
de locuitori 0,90

Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 3,15

County seats
Reşedinţe dewith
judeţless
cu then 120mii
sub 120 T inhabitants
de locuitori 1,95

Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 7,90

Altetowns
Other oraşe 5,40

Villages
Sate 13,90

0 5 10 15 20 25 30

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2020.

36
4.4 Clasificarea localităților prin intersectarea indicilor de marginalitate,
vulnerabilitate și sărăcie
Toți indicii surprind dinamica aferente căreia
cele mai reziliente localități din România sunt
cele din zona periurbană a municipiilor, în timp
ce oraşele vulnerabile sunt împrăștiate în toată
România. În mod ciudat, municipiile în sine nu
au un scor ridicat la indicele de rezilienţă.
Există o mulțime de locuitori periurbani care
se bazează pe municipii, deoarece zonele
periurbane nu au infrastructura urbană
adecvată. Acest lucru face ca municipiile să fie
vulnerabile în raport cu zonele lor funcționale.
IDUL2018 surprinde procesul de
periurbanizare în jurul marilor orașe din
România, care este mult mai pronunțat în jurul
Bucureștiului și al orașelor din regiunile
istorice Transilvania și Banat. Există procese
similare în jurul municipiilor Ploiești, Pitești și
Constanța din sudul României. În Moldova, cu
excepția notabilă a Iașiului, toate zonele
periurbane se află într-o situație vulnerabilă,
precum și multe dintre municipii. Localitățile
cu cel mai mare indice de dezvoltare se află tot
în zona periurbană a municipiilor și rareori
zona periurbană a reşedinţelor de judeţ cu mai
puțin de 120 de mii de locuitori.
Cu toate acestea, asta nu înseamnă că
municipiile nu concentrează un număr
semnificativ sau populație marginalizată sau cu
risc de sărăcie. Bucureștiul are 18 mii de
locuitori care apar în regiunea de recensământ
care s-au calificat drept marginalizați, în timp
ce Cluj-Napoca are 3,7 mii locuitori care pleacă
în regiunile de recensământ marginalizate.
Pentru ambele municipii, aceste cifre se traduc
în procente de aproximativ 1% raportat la
propria populație.
Dacă ar fi să luăm în considerare simultan toţi
cei patru indici complecși de mare importanţă
privind vulnerabilitatea (IDUL2018, Indice
Vulnerabilitate/Rezilienţă), marginalitatea
(Indicele de marginalitate) și sărăcia
disponibilă la nivel de localitate (IDV2019)
municipiile românești ar putea fi clasificate în
cinci categorii - care colectează toate orașele
care au un scor scăzut pentru toți indicii.
Cinci grupuri de localități urbane. Primul
cluster (cu roșu) este cel care cumulează cele
mai defavorizate municipii din punct de vedere
al vulnerabilității, marginalității și sărăciei, așa
cum este descris mai sus în termeni de IDULI
2018, ILUVR 2019, IMU 2011 și IDV 2019.
Acest cluster conține cele mai mici orașe ca
populație, număr al gospodăriilor și, mai
important, populație activă (oferta potențială
de forță de muncă și gradul de ocupare a
populației care cuprinde populația civilă
ocupată și șomerii înregistrați) din totalul
populației (în medie 62,4% comparativ cu
66,4% în cele mai mari municipii reprezentate
cu maro). În plus, primul și ultimul cluster
conțin, respectiv, cea mai mare pondere de
indivizi activi care lucrează în agricultură și cea
mai mică.
Primul și al cincilea cluster se află la capătul
opus al experienței migrației, cea mai mare
migrație având loc în clusterul în care
marginalitatea, vulnerabilitatea și sărăcia sunt
cele mai scăzute. Acest lucru poate fi înțeles ca
o ieșire pentru gestionarea șomajului. În
consecință, din municipiile cu mai multe
resurse pare a fi mai ușor de migrat, în
comparație cu municipiile care creează primul
cluster. Orașul de la primul cluster s-a
răspândit de la nord la est, în vest și în centru,
în zona subcarpatică a țării. Câteva motive
explică această distribuție a localităților
afectate de sărăcie.
37
 Date tehnice: Cluster de localități urbane pe indici de vulnerabilitate, marginalitate și sărăcie

Clusterizare>
Cei patru indici privind vulnerabilitatea, marginalitatea și sărăcia și excluziunea socială au fost folosiți pentru clasificarea
localităților urbane din România. Clasificarea a fost realizată cu un algoritm de învățare nesupervizat t k-medii (Hartigan şi
Wong 1979) bazat pe minimizarea Criteriului de Informare Bayesian (BIC). Cei patru indici sunt foarte înclinați, cu o asimetrie
puternică spre stânga. Instanțierea de învățare automată a algoritmului a fost preferată pentru a păstra indicii originali,
deoarece această clasă de algoritmi este mai robustă la încălcările normalității. Rezultatele au fost verificate în termeni de
consistență, utilizând și algoritmi aglomerativi. Algoritmul a sugerat gruparea localităților urbane în cinci mari categorii.

Indici>
Indicele dezvoltării umane locale ajustat pentru inegalitate 2018 (IDULI 2018)
 Valori pentru localitățile urbane: Indicele este calculat pentru 2806 din 3181 de unități administrative. Pentru toate cele
319 de localități urbane există date disponibile.
 Interval de variaţie: Am inversat scara, valori mai mari însemnând o vulnerabilitate mai mare. Valorile pentru localitățile
urbane variază în intervalul [0; 70,80]

Indicele localităților urbane vulnerabile și reziliente 2019 (ILUVR 2019)

 Valori pentru localitățile urbane: Indicele se bazează pe indicele comunităților vulnerabile și reziliente 2019 calculat
pentru comune și orașe mici. Indicele actual extinde acoperirea întregii rețele de localități urbane. Dacă o localitate
urbană a avut valori în calculul inițial, acea valoare a fost păstrată în noul indice.
 Interval de variaţie: Intervalul de variaţie al indicelui este cuprins între 1 și 5, ceea ce înseamnă că cu cât o valoare este
mai mare, cu atât o localitate are mai multe vulnerabilități.

Indicele marginalităţii urbane 2011 (IMU 2011)

 Valori pentru localitățile urbane: Indicele se bazează pe o variabilă dihotomică care clasifică o regiune de recensământ ca
fiind marginală sau nu. Indicele curent este procentul de persoane care pleacă în regiunea de recensământ din numărul
total de locuitori ai unității administrative. După cum Stănculescu și Neculai(2020) subliniază, această strategie
supraestimează numărul persoanelor marginalizate în municipii, în special în București, totuși este cea mai bună
aproximare disponibilă.
 Interval de variaţie: Procentul persoanelor marginalizate la recensământul din 2011 la nivel urban variază în intervalul
[0%, 47%].

Indicele deprivării de venituri 2019 (IDV 2019)

 Valori pentru localitățile urbane: Indicele a fost utilizat inițial la nivel regional, în mai multe județe (Raţ, Tobias şi Vereş,
2015). Pe baza datelor disponibile la nivelul tuturor unităților administrative în fiecare lună între 2017 și 2019, a fost
calculat un nou indice pentru toate localitățile pentru ianuarie 2019 (o lună de vârf pentru numărul de beneficiari ai
venitului minim garantat).
 Interval de variaţie: Indicele este scorul de regresie al unei reduceri de date utilizând analiza componentelor principale
redimensionate între 0 și 100, unde 100 reprezintă localitatea cu cea mai mare comunitate a beneficiarilor de venituri
minime garantate, schemă de alocație de sprijin familial pentru familiile cu copii și indemnizații de șomaj. Pentru rețeaua
urbană, valorile variază în intervalul [0,04, 36,3 cele mai defavorizate].

Tabelul 3. Indici utilizați pentru a surprinde vulnerabilitatea, marginalitatea și sărăcia la nivelul localităților urbane
din România
Media variabilei
Concept Indice Autor Acronim
(dev st.)
Indicele dezvoltării umane locale ajustat IDULI 36,2
Sandu (2020)
pentru inegalitate 2018 2018 (10,2)
Vulnerabilitate
Indicele localităților urbane vulnerabile și Stănculescu, Grigoraș şi Neculau ILUVR 38,56
reziliente 2018 (2020), Pop (autor) 2019 (7,15)
IMU 6,5%
Marginalitate Indicele marginalităţii urbane 2011 Stănculescu şi Anton (2016)
2011 (7,5%)
Raț, Tobias şi Vereş (2015), Raț IDV 5,9
Sărăcie Indicele deprivării de venituri 2019
(autor) 2019 (5,5)

Figura 19. Clustere de localități urbane bazate pe indicii de vulnerabilitate, marginalitate și sărăcie (graficul
clusterelor t-SNE)

38
Date tehnice: Încorporarea vecinătății stohastice distribuite t (t-SNE) este un algoritm de învățare automată pentru
reducerea dimensională neliniară nesupervizată și vizualizarea datelor. Localitățile descrise de spațiul euclidian cu patru
dimensiuni create de IDULI 2018, ILUVR 2019, IMU 2011, IDV 2019 au fost încorporate într-un spațiu bidimensional prin
păstrarea vecinătății fiecărui punct. Deoarece algoritmul încearcă să păstreze structura locală a datelor, este foarte potrivit
să se reprezinte clusterele de localități similare din perspectiva dezavantajelor cumulative. În această analiză, am reținut
cinci clustere de localități. Clusterul cu dezavantaje cumulative din cei patru indici este reprezentat în partea superioară a
graficului cu roşu. Metrici de evaluare: diametru maxim: 5,18, separare minimă: 0,072, corelaţia γ a lui Pearson: 0,497, indice
Dunn: 0,014, entropie: 1,39, indice Calinski-Harabasz: 149,266.

Tabelul 4. Distribuția indicelui de vulnerabilitate, marginalitate și sărăcie pe clustere de localități urbane

Nr. cluster Localităţi IDULI 2018 ILUVR 2019 IMU 2011 IDV 2019
51,7 2,1 18,3% 15
Primul cluster 35
(11,1) (0,9) (11,8%) (9,1)
43,3 2,4 3,6% 7,8
Al doilea cluster 45
(4,7) (,8) (3,6%) (4,0)
46,8 1,0 15,3% 7,5
Al treilea cluster 32
(4,5) (0,5) (4,2%) (2,7)
33,3 0,83 4,5% 4,2
Al patrulea cluster 151
(5,4) (0,4) (3,8%) (2,7)
25,6 1,84 1,9% 2,4
Al cincilea cluster 56
(7,7) (0,6) (2,0%) (2,1)

39
 Figura 20. Localități urbane care în același timp au un scor scăzut pe indicii de marginalitate, vulnerabilitate,
sărăcie și excluziune socială (algoritmul k-medii). (Primul cluster)

Date tehnice: Algoritmul de clusterizare k-medii (Hartigan și Wong, 1979) a oferit o soluție de 5 clustere bazată pe
minimizarea spațiului euclidian BIC creat de indicele dezvoltării umane locale ajustat pentru inegalitate (2018), indicele
deprivării de venituri (2019), procentul de persoane din regiunile de recensământ marginalizate (2012) și indicele localităților
urbane vulnerabile (2020). Localitățile reprezentate sunt clusterul cu cele mai mari scoruri cumulative la toți indicii. O
instanțare de învățare automată a învățării nesupervizate a algoritmului a fost utilizată cu o Siluetă de 0,300, BIC de 415,3 și
R2 de 65,5%.

Tabelul 5. Localități urbane care în același timp au un scor scăzut pe indicii complecşi de marginalitate,
vulnerabilitate, sărăcie și excluziune socială (algoritmul k-medii)
Localități cu dezavantaje multiple Restul orașelor și municipiilor Toate localitățile urbane
Indici
Medie (dev st.) Medie (dev st.) Medie (dev st.)
Număr de localităţi 35 284 319
51,7 34,3 36,2
IDULI 2018
(11,1) (8,3) (10,2)
2,2 1,3 1,4
ILUVR 2019
(0,9) (0,8) (0,9)
18,3% 5,0% 6,5%
IMU 2011
(11,8%) (5,2%) (7,5%)
15 4,8 5,9
IDV 2019
(9,1) (3,8) (5,5)

Orașe industriale mici. Unele orașe cu orașe din industria grea, specializate în
deprivări multiple sunt fie foste situri miniere prelucrarea primară a materiilor prime,
monoindustriale (pentru metale sau sare), fie concentrate în regiunea subcarpatică și chiar
40
foste stațiuni cu ape minerale (adică Aninoasa,
Baia de Aramă, Ocnele Mari, Băile Govora sau
Geoagiu).
Orașe agricole mici. Unele orașe specializate în
agricultură suferă de deprivări multiple. Multe
dintre aceste orașe sunt concentrate în
regiunile estice și sudice (de exemplu,
Flămânzi, Murgeni, Isaccea, Budeşti sau
Strehaia), existând, totuși, mai multe orașe
similare răspândite în toată țara. Multe dintre
aceste localități au fost reclasificate ca orașe în
ultimii 15-20 de ani și nu dispun de facilități
urbane de bază: Ardud (oraș din 2006),
Șomcuta Mare (din 2004), Dragomirești (din
2004), Săliştea de Sus (din 2004), Cajvana (din
2004), Dolhasca (din 2004), Tismana (din
2004) sau Răcari (din 2004). În 2004, România,
pentru a-și asigura aderarea la Uniunea
Europeană, a clasificat unele dintre comunele
sale mai mari ca orașe, în ciuda faptului că
majoritatea înregistrau doar 5-11 mii de
locuitori, răspândiți în mai multe sate. Multe
dintre localitățile recent reclasificate ca orașe
au suferit o depresiune economică, dat fiind că
dezvoltarea lor mono-industrială din secolul al
XX-lea a făcut mai dificilă dezindustrializarea și
revigorarea economică decât în localitățile
multi-industriale. De exemplu, Broşteni este
un fost sit minier înconjurat de sate care a
devenit oraș din 2004; Roznov s-a dezvoltat în
jurul unei fabrici chimice de dimensiuni medii
care produce îngrășăminte pe bază de azot
pentru uz agricol și a devenit oraș în 2003.
Primul cluster, format din 35 de orașe, este cel
mai deprivat din punct de vedere al
vulnerabilității, marginalității și sărăciei. Chiar
dacă, în mod formal, toate acestea sunt
Tabelul 6. Descrierea indicelui de vulnerabilitate, marginalitate și sărăcie pe clustere și caracteristici ale populației
5
Date de la Institutul Național de Statistică.
http://statistici.insse.ro:8077/tempo-
localități urbane, în ceea ce privește facilitățile
și infrastructura, multe dintre ele se califică cu
greu ca fiind mai mult decât comune.
Vulnerabilitatea lor este legată de
dimensiunea redusă a populației și de numărul
redus de gospodării, dar mai ales de lipsa unui
sector economic diversificat, deoarece mulți
dintre locuitori lucrează în agricultură. În
aceste localități agricole, foste mono-
industriale și recent urbanizate, sărăcirea,
privațiunile și penuria sunt în punctul cel mai
înalt dintre orașele din România. În ansamblu,
aceste orașe au cel mai mare procent de
populație în vârstă, dintre indivizii cu o
educație destul de scăzută, speranță de viață
scăzută, șomeri din populația de vârstă activă,
beneficiind de prestații de asistență socială și,
în multe ocazii, ducând lipsită de infrastructura
urbană de bază.
Al doilea cluster, care este compus din 45 de
orașe, împărtășește multe dintre
caracteristicile primului. Principala distincție
față de celelalte localități este în ceea ce
privește dimensiunea, dar în ceea ce privește
indicele compus, nu există distincții reale în
joc. Aceste orașe, ca și cele din clusterul roșu,
sunt încă cu ponderi mari de populație
vulnerabilă, cu acces necorespunzător la
servicii, cu fracțiuni importante de locuitori
marginalizați și cu o proporție ridicată de
persoane cu risc de sărăcie și șomeri. Mai
mult, unele dintre orașele din acest cluster se
vor regăsi în grupul de orașe cele mai
defavorizate mai târziu în acest raport, când
vom discuta despre indicele orașelor în
transformare. Raportat la celelalte clustere, o
surpriză poate fi reprezentată de prezența
oraşului Vaslui, reşedinţa județului cu același
nume, un oraș cu 130.622 de locuitori la
începutul anului 20205.
online/#/pages/tables/insse-table, las access
28.11.2020.
41
 Nr. cluster Localităţi Populaţie Populație Populație Număr de Lucrători în Experiența
activă activă din gospodării agricultură din migrației*
totalul populația
populației activă
8331,5 5184,2 62,4% 2003,7 15,3% 59,6
Primul cluster 35
(3659,3) (2269,6) (3,1%) (1596,8) (13,4%) (11,2)
12272,4 8082,2 63,9% 2787,7 11,9% 57,6
Al doilea cluster 45
(15702,0) (11187,0) (3,7%) (4146,5) (9,9%) (14,4)
13592,6 8884,2 65,2% 3716,0 5,1% 64,8
Al treilea cluster 32
(7560,1) (0,5) (3,6%) (2737,8) (4,2%) (8,7)
31767,3 21424,2 66,6% 9758,2 3,7% 68,3
Al patrulea cluster 151
(50870,4) (34568,7) (2,7%) (22437,6) (2,8%) (12,4)
114969,3 76058,2 66,4% 28409,2 1,8% 76,9
Al cincilea cluster 56
(285037,5) (185880,1) (2,5%) (36271,6) (1,6%) (12,4)
* Un indice produs de Dumitru Sandu (2016) pe baza ratelor agregate ale migrației pe termen lung și scurt în străinătate
pentru 2002 și a ratelor migrației pe termen lung și scurt în străinătate pentru 2011 și a migrației de întoarcere.

Al treilea cluster conține 32 de municipii care au
o situație ușor mai bună decât cele din al doilea
grup după cel albastru, clusterul galben. Deși
populația și dimensiunile populației active nu
sunt atât de diferite în comparație cu clusterul
anterior, aici vulnerabilitatea, marginalitatea și
sărăcia au fost atenuate de un sector economic
mai divers, cu mai multe locuri de muncă în
afara sectorului agricol și o migrație mai intensă
care poate atenua șomajul. De asemenea,
unele orașe din acest grup, deși destul de mici,
au un potențial turistic declanșat oferit prin
prisma resurselor lor naturale (adică ape calde
și minerale pentru staţiuni balneare în
Sângeorz-Băi sau Tășnad), podgoriile (şi anume,
orașul Murfatlar, casa producătorului de vin
omonim lider de piață acum 8 ani, în prezent în
insolvență, sau Isaccea) sau siturile miniere cu
un peisaj montan atractiv (şi anume, Vulcan și
Lupeni din județul Hunedoara, Măcin în județul
Tulcea).
Al patrulea cluster este alcătuit din
majoritatea municipiilor României (151). Multe
dintre ele sunt municipii de ordinul doi și trei
(din punct de vedere al dimensiunii sau
importanței administrative) din majoritatea
județelor (adică Bârlad, Baia Sprie, Blaj,
Câmpia Turzii, Carei, Cehul Silvaniei, Curtea de
Argeș, Dej, Drăgășani, Făgăraș, Gherla, Gura
Humorului, Hunedoara, Mangalia, Petroșani,
Salonta, Târgu Neamț - până la cele mai noi
dintre ele). De asemenea, în acest cluster se
află șaptesprezece reşedinţe de județ (adică
Alexandria, Bacău, Baia Mare, Botoșani,
Călărași, Craiova, Drobeta Turnu-Severin,
Galați, Giurgiu, Iași - al doilea oraș ca mărime
ca populație, Reșița, Sfântu Gheorghe,
Slobozia, Suceava, Târgu Jiu, Tulcea și Zalău)
majoritatea formează părțile de est și sud ale
țării, cu mai puține din partea de nord, vest și
centru. Acest grup de orașe este mai rezilient
în comparație cu cele anterioare. Cu toate
acestea, problema lor primară nerezolvată
pare să fie legată de comunitățile marginale și
populație.
Al cincilea cluster conține cele mai reziliente 56
de municipii din România. 23 dintre ele sunt
reşedinţe ale județelor și București. Celelalte 33
de orașe reziliente sunt unele dintre stațiunile
montane şi de la malul mării importante (adică
Azuga, Băile Olănești, Borsec, Bușteni, Eforie,
Gheorgheni, Hațeg, Predeal, Sinaia), părți
periurbane ale Bucureștiului (Voluntari,
Otopeni, Popești Leordeni) sau în proximitatea
unor municipii cu importanță regională (Aiud,
Câmpina, Beclean, Chișineu Criș, Cisnădie,
Mediaș, Mioveni sau Orăștie - pentru a numi
doar câteva). Acestea sunt orașele în care sunt
concentrate resursele sociale, economice și
umane, resurse care, atunci când sunt folosite
cu înțelepciune, oferă un avantaj în combaterea
vulnerabilității, marginalizării și sărăciei.

42
5. CARTOGRAFIEREA INJUSTIŢIEI DE MEDIU PENTRU ORAȘE MAI
VERZI
5.1 Orașele ecologice și decuplare materială
Sustenabilitatea socială, economică și de produsă de transportul public, ecologiza clădiri
mediu. Politicile de dezvoltare esențiale ale și decarboniza sectorul energetic.
Uniunii Europene constau în concepția pe trei
Creșterea verde (green growth). Conceptul de
piloni a sustenabilităţii, adică sustenabilitatea
„creștere verde” sau „creștere economică
cuprinde aspectele sociale, economice și de
susținută” a devenit central la Conferința Rio+
mediu (Comisia Europeană, 2016). Această
20 privind Dezvoltarea Durabilă din 2012 și a
viziune provine din încercarea de a reconcilia
fost prezentat în documentul final Viitorul pe
creșterea economică ca o soluție la
care îl dorim (ONU, 2012) ca răspuns la
problemele sociale și ecologice (Comunicarea
schimbările de mediu în creștere (Dale,
Comisiei, 2001) care emerge din dezbaterile
Mathai, şi de Oliveira, 2016). Originea
susținute de Națiunile Unite în anii ‘80 (Purvis,
conceptului poate fi urmărită în mișcarea
Mao şi Robinson 2019). În anii 2000,
ecologică din anii ‘70 (Kallis şi March, 2015), și
concepția cu trei piloni a fost codificată de
a fost integrat la nivel internațional de trei
Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului ale
rapoarte emblematice publicate chiar înainte
ONU ca 17 obiective majore și 169 de
de Conferința Rio+ 20: Către o Creștere Verde
obiective măsurabile (ONU, 2015). Pentru
(OCDE, 2011), Către o economie verde: Căi
Uniunea Europeană, a devenit o strategie
către dezvoltarea durabilă și eradicarea
politică centrală până în 2011 și prevede: „o
sărăciei (ONU, 2011) şi Creșterea verde
viață demnă pentru toți, în limitele planetei,
incluzivă: Calea către dezvoltarea durabilă
care să reconcilieze prosperitatea economică
(Banca Mondială, 2012). Toate cele trei
și eficiența, societățile pașnice, incluziunea
rapoarte susțin că eradicarea sărăciei poate fi
socială și responsabilitatea de mediu, se află în
abordată prin intermediul creșterii economice
esența dezvoltării durabile” (Comisia
și că această creștere trebuie să fie în limitele
Europeană, 2016:2).
granițelor planetare.
Oraşele ecologice. Obiectivul 11 al ONU afirmă
Decuplarea materială . Decuplarea a fost
că „fac orașele și așezările umane incluzive,
principalul instrument propus pentru politicile
sigure, reziliente și durabile” (ONU, 2015:15)
de mediu de către OCDE, ONU și Banca
contopind din ce în ce mai puternic conceptul
Mondială în rapoartele lor. Creșterea verde
de creștere economică cu cel a
necesită o decuplarea evoluției PIB-ului de
responsabilității de mediu. Pentru UE,
sursele de energie non-regenerabile și de
concentrarea pe orașele reziliente și
impactul nociv asupra mediului. Doar
sustenabile este un obiectiv politic major,
minimizarea impactului asupra mediului nu
deoarece orașele sale se află în centrul
este însă suficientă, este necesară o rată
creșterii economice europene. Noul Pact
susținută de reducere a amprentei carbonice a
Verde european (Comisia Europeană, 2019) și-
activităților economice pentru a adresa în mod
a radicalizat scopurile politice propunând
adecvat la schimbările climatice, acidificarea
strategii de dezvoltare urbană durabilă prin
oceanelor și epuizarea ozonului (Steffen şi
investiții în tehnologii ecologice, sprijinind
colab., 2015).
industria pentru a inova, a rduce poluarea

43
 Figura 21. Conturile fluxului de materiale și productivitatea resurselor, Uniunea Europeană, 2000-2019
(UE-27)
180%

160%

140%
Productivitatea
120% resurselor
PIB
100%
Consumul
de materiale
80%
indigene
60%

40%

20%

0%
2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012 2014 2016 2018

Sursa datelor: Eurostat nama_10_gdp; env_ac_mfa; env_ac_rp; Date tehnice: PIB în volume legate de lanț, anul de referință
2010. Productivitatea resurselor în Euro pe kilogram, volume legate de lanț (2010). Pentru liniile de trend, anul de referință
este 2010.

Figura 22. Conturile fluxului de materiale și productivitatea resurselor, România, 2000-2019

180% Consumul
de materiale
160% indigene

140% PIB

120%

100%
Productivitatea
80% resurselor
60%

40%

20%

0%
2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012 2014 2016 2018

Sursa datelor: Eurostat nama_10_gdp; env_ac_mfa; env_ac_rp; Date tehnice: PIB în volume legate de lanț, anul de referință
2010. Productivitatea resurselor în Euro pe kilogram, volume legate de lanț (2010). Pentru liniile de trend, anul de referință
este 2010.

44
Aporturile materiale și consumul. Eurostat, ca
parte a obiectivului general al Strategiei de
Dezvoltare Durabilă a UE, înregistrează două
valori pentru măsurarea utilizării resurselor
atât de către economia europeană, cât și de
către economiile naționale: aportul direct de
materiale și consumul intern de materiale.
Ambele valori urmăresc utilizarea materiilor
prime, înțelese ca biomasă, minerale, metale și
combustibili fosili, utilizați de economie.
Aportul direct de materiale cuantifică în tone
materiile prime utilizate pentru consumul
intern sau utilizate pentru a fi exportate și
consumate în alte economii. Consumul intern
(domestic) de materiale măsoară cantitatea de
materii prime utilizate direct de o economie
prin adăugarea tonelor de materiale extrase
din teritoriul naţional la cele importate și prin
scăderea exporturilor. În timp ce primul indice
cuantifică impactul unei economii asupra
lumii, celălalt se concentrează pe cât de
vorace este o economie cu privire la materiile
prime globale. Productivitatea resurselor este
o unitate de măsură care leagă materiile prime
utilizate direct de o economie și dimensiunea
economiei - mai precis, împarte consumul
intern de materiale naţionale cu PIB, pentru a
oferi o perspectivă asupra situaţiei în care are
loc decuplarea resurselor materiale de
creșterea economică. Datele colectate de
Eurostat arată o creștere constantă a
productivității resurselor la nivel european.
„Din 2000, productivitatea resurselor
economiei UE a crescut cu aproximativ 36%.
Aceasta nu a fost o creștere constantă: până la
criza financiară și economică - care a început
în 2008 - creșterea productivității resurselor a
fost destul de modestă. În anii următori,
creșterea a fost mai pronunțată” (Eurostat,
2020:1)
Dovezi puţine care să susțină decuplarea.
Comunitatea științifică contestă această
relatare, susținând că nu există dovezi care să
susțină cazul decuplării. Vadén şi colab. (2020)
au trecut în revistă 179 de articole despre
decuplare, publicate între 1990 și 2019, și au
arătat că nu există dovezi pentru decuplarea
absolută a resurselor, atât la nivel național, cât
și internațional. Datele susțin că există o
oarecare decuplare la nivel național a PIB-ului
de utilizarea terenurilor și a fluxului de apă
albastră, cu toate acestea, ele sunt limitate din
punct de vedere geografic și cu siguranță nu
susțin viziunea optimistă prezentată de
Eurostat la nivelul UE. Diferența provine din
modul în care sunt utilizate aceleași date: în
termeni absoluți sau în termeni relativi față de
anul precedent. Dacă datele privind PIB-ul și
consumul intern de materiale sunt utilizate în
termeni absoluți, cantitatea de materie primă
variază în funcție de creșterea economică. La
nivel european, rata materiei prime la
dimensiunea economiei este liniară, însă chiar
datele colectate de Eurostat sugerează că nu
există o scădere. Cu toate acestea, această
rată este departe de limitele impuse de
granițele planetare.
Amprenta de carbon a materialelor. Pentru a
răspunde îngrijorării tot mai mari cu privire la
lipsa decuplării, Eurostat a introdus o nouă
măsură calculată în prezent doar la nivel
european, şi anume consumul de materii
prime (Eurostat, env_ac_rme). Cercetătorii au
subliniat că limita majoră a consumului direct
de materiale este aceea că eludează impactul
material al producției și transportului de
mărfuri (Gutowski, Cooper şi Sahni, 2017).
Aceasta este o problemă majoră, deoarece
granițele economiilor naționale sunt extrem
de permeabile într-o lume globalizată, mai ales
că o mare parte din lanțurile de producție au o
scară geografică largă. Un răspuns la această
provocare este consumul de materii prime
care cuantifică în tone cererea mondială de
extracție a materiilor prime generate atât de
consum, cât și de investiții în Uniunea
Europeană. Acest indice este extrem de
complicat de măsurat, deoarece necesită
tabele Intrări-Ieşiri care leagă materiile prime
de produse prin tranzacții financiare între
diferite sectoare ale economiei. Conform
acestei unități de măsură, țările Uniunii
Europene nu și-au crescut consumul de
materie primă în ultimul deceniu, masa totală
a materiilor prime a rămas aproximativ
similară - cu variații mici în fiecare an, dar fără
a stabili o tendință (Södersten, Wood şi
Wiedmann, 2020). Acest tip de analiză
sugerează că obiectivele stringente ale
decuplării nu sunt încă realizate.
45
 Figura 23. Dinamica anuală a cifrei de afaceri, a valorii adăugate și a angajaților din industria prelucrătoare,
Uniunea Europeană, 2008-2018 (anul de referință 2008)
160%

150%

140%

130%

120%
Valoare…
110% Cifră de afaceri

100% Angajaţi

90%

80%

70%
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Sursa datelor: Eurostat nama_10_gdp; env_ac_mfa; env_ac_rp; Date tehnice: PIB în volume legate de lanț, anul de referință
2010. Productivitatea resurselor în Euro pe kilogram, volume legate de lanț (2010). Pentru liniile de trend, anul de referință
este 2010.

Figura 24. Dinamica anuală a cifrei de afaceri, a valorii adăugate și a angajaților din industria prelucrătoare,
România, 2008-2018 (anul de referință 2008)
160%
Cifră de afaceri
150%
Valoare adăugată
140%

130%

120%

110%

100%

90% Angajaţi
80%

70%
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Sursa datelor: Eurostat nama_10_gdp; env_ac_mfa; env_ac_rp; Date tehnice: PIB în volume legate de lanț, anul de referință
2010. Productivitatea resurselor în Euro pe kilogram, volume legate de lanț (2010). Pentru liniile de trend, anul de referință
este 2010.

46
5.2 O nouă geografie a consumului de materiale
O nouă geografie europeană a consumului de
materiale. În concluzie, datele sugerează că,
pe de o parte, amprenta carbonică a
materialelor națiunilor europene nu crește și,
pe de altă parte, că există unele creșteri
importante ale productivității resurselor. Dacă
exceptăm 2009, între 2000 și 2019, creșterea
medie a PIB-ului la nivel UE-27 a fost de 1,7%,
în timp ce creșterea amprentei de carbon a
materialelor a fost de 0,6%. În acest sens, o
decuplare relativă a avut loc, o tendință
observată și la nivel global - o creștere a PIB de
3% comparativ cu o creștere de 2% a
consumului de materie primă (Hickel şi Kallis,
2020). Cu toate acestea, odată cu noul val de
externalizare după criza financiară din 2008,
de fapt, o mare parte din consumul de materie
primă s-a schimbat odată cu noua geografie a
lanțurilor de producție continentale (Hickel şi
Kallis, 2020). Europa de Est, inclusiv România,
a înregistrat o creștere importantă a
producției și exporturilor industriale, ca
urmare a investițiilor străine directe sau a
cererii companiilor cu sediul central în Europa
de Vest (Ban şi Bohle, 2020; Drahokoupil şi
Piasna, 2019).
Consumul de materiale în România. Consumul
direct de materiale în România a crescut între
2009 și 2018 cu 34,1% și a atins un punct
culminant față de valorile pre-crizei financiare
din 2008 cu 4,2%. România a avut între 2000 și
2019 o creștere medie a PIB-ului de 4,1%, în
timp ce consumul direct de materiale a avut o
creștere medie anuală de 7,0%. În prezent,
România se află în primele 5 țări cu cea mai
mare creștere a amprentei de carbon a
materialelor sale din ultimul deceniu
(Södersten, Wood şi Wiedmann, 2020). Țara
nu reușește să obțină o decuplare absolută și
relativă a creșterii sale economice de
amprenta de carbon a materialelor sale. De
fapt, productivitatea resurselor sale a stagnat
în ultimele două decenii. Probabil că această
stagnare poate fi atribuită unei creșteri a
sectorului industriei prelucrătoare. După 2009,
redresarea economică s-a bazat pe sectorul
industriei prelucrătoare, care a avut cel mai
mare impact asupra creșterii PIB - o medie de
24% din creșterea PIB din 2011. Dacă bunurile
de capital sunt, de asemenea, contabilizate în
calculul amprentei carbonice a materialelor,
sectorul serviciilor este de asemenea un
important consumator de materii prime,
deoarece clădirile de birouri și echipamentele
tehnologice utilizează o gamă largă de materii
prime (Södersten, Wood şi Wiedmann, 2020).
România a înregistrat o creștere uriașă în
sectorul TIC în ultimul deceniu, fiind al doilea
cel mai mare contribuitor la creșterea PIB din
2011 (16%). Dacă amprenta de carbon a
materialelor este calculată și în urma bunurilor
de capital, România se află în continuare în
primele cinci țări cu cea mai mare creștere a
amprentei de carbon a materialelor sale din
ultimul deceniu (Södersten, Wood şi
Wiedmann, 2020).
Geografia producției industriale din România.
Consumul de materiale industriale. Cifra de
afaceri agregată a sectorului industrial a
crescut cu 56%, în timp ce la nivel european a
crescut cu 16%. În plus, valoarea adăugată a
sectorului industrial a crescut cu 47% în
România, în timp ce la nivel european a rămas
aproape stagnantă (6%). Numărul total de
angajați din sectorul industrial este sub
valoarea maximă din 2008 (88%); cu toate
acestea, productivitatea muncii industriale în
industria prelucrătoare a crescut din 2008
până în 2018 cu 73%. Din punct de vedere al
amprentei de carbon a materialelor, dinamica
României, ca și cea a altor țări cu venituri mici,
se confruntă cu o creștere a consumului de
materiale, pe măsură ce producția s-a mutat în
lanțurile globale de producție de la țările
dezvoltate la cele în curs de dezvoltare.
47
 Figura 25. Distribuţia locurilor de muncă în industria prelucrătoare, în România, 2020

Sursa datelor: Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, august 2020. Date tehnice: Valorile sunt centrate în
mediana județeană de 356 de cazuri noi la o mie de persoane, iar saturația minimă și maximă a culorilor este stabilită în
percentila de 5% și 95%. Valorile la nivel de localitate sunt de la recensământul din 2011 și sunt centrate în mediana la nivel
de localitate.

Figura 26. Distribuţia locurilor de muncă în industria prelucrătoare, după tipul de localitate urbană și periurbană,
în România (numărul total de angajați în industria prelucrătoare 1.237.194), 2018

Reşedinţe
County dewith
seats judeţmore
cu peste
then120
120mii de locuitori
T inhabitants 42,89%

Zoneleareas
The periurban lor periurbane
of cities 10,63%

Reşedinţe
County dewith
seats judeţless
cu then
sub 120
120mii de locuitori
T inhabitants 12,15%

Zoneleareas
The periurban lor periurbane
of towns 2,98%

Other towns
Alte oraşe 22,86%

Villages
Sate 8,49%

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45% 50%

Sursa datelor: INS, 2020. Date tehnice: Datele au fost furnizate la nivelul adresei angajatorului și au fost agregate după tipul
de localitate.

48
Această tendință s-a intensificat după criza
financiară din 2008 (Hickel şi Kallis, 2020;
Schandl şi colab., 2018; Södersten, Wood şi
Wiedmann, 2020). În ceea ce privește angajații,
cea mai mare parte a producției industriale este
în marile orașe (42,8%). De asemenea, o parte
importantă a producției industriale se află în
orașe mai mici împrăștiate mai ales în
Transilvania și pe coridorul București, Ploiești,
Pitești, Brașov. Cea mai mare creștere a
locurilor de muncă industriale a fost înregistrată
în ultimii zece ani în zonele periurbane ale
orașelor și în sate. Acest lucru se datorează
faptului că majoritatea noilor parcuri industriale
erau proiecte de tip greenfield în zonele rurale,
sau în municipiile sau orașele din apropiere,
majoritatea situate în Transilvania. Cu toate
acestea, doar 8,5% din activitățile industriale
sunt în zonele rurale care nu sunt așezate în
zona periurbană a unui municipiu sau oraș.
Impactul materialelor la nivel de oraș. Chiar
dacă indicele amprentei carbonice a
materialelor și indicele consumului direct de
materiale sunt calculate la scară națională, au
apărut noi metodologii pentru a evalua
amprenta de carbon a materialelor la nivel de
oraș (Yan şi colab., 2020). Există patru tipuri
majore de măsuri pentru a evalua amprenta
de carbon a materialelor la nivelul unui oraș. În
primul rând, se utilizează aceleași măsuri de
intrări-ieșiri în calcularea amprentei de carbon
a materialelor sau a consumului direct de
materiale (Bahers, Barles şi Durand, 2019). În
al doilea rând, se fac inventarii ale emisiilor de
gaze cu efect de seră la nivel de oraș
(Dodman, 2009) fie instantanee în ceea ce
privește calitatea aerului sau emisiile istorice
de carbon care au fost deja eliberate în
atmosferă în urma amprentei de carbon
(Moran şi colab., 2018). Și în al treilea rând,
trebuie să se urmărească emisiile de carbon pe
baza consumului de energie și a proceselor
industriale la nivel de oraș, precum și
modelarea emisiilor încorporate în comerț
(Chen şi colab., 2020). În România, nu există
date adecvate pentru a cuantifica la nivel local
extracția de materii prime și pentru a le lega
de fluxurile de produse la nivel de oraș. De
asemenea, chiar dacă există informații despre
consumul de energie (la nivel de gospodărie,
administrativ și al transporturilor), aceste
informații nu acoperă întreaga zonă urbană
(există date doar pentru 37% din orașele din
România). Cu toate acestea, există o a patra
metodă de legare a activității economice cu
amprenta carbonică a materialelor bazată pe
efectul indirect al poluanților, în special al celui
atmosferic: emisiile de gaz cu efect de seră și
indicele calităţii aerului. Ambele tipuri de date
indică modul în care activitatea umană lasă o
urmă asupra mediului.
Emisiile de gaze cu efect de seră și poluanții
atmosferici. Datele privind emisiile de gaze
verzi, dioxid de carbon (CO2), metan (CH4),
oxid de azot (N2O), gaze fluorurate (HFC, PFC,
SF6, NF3) sunt disponibile în România la nivel
de județ, neexistând, totuși, date precise și
complete la nivel de localitate. Cu toate
acestea, există informații precise și complete
cu privire la calitatea aerului la nivel de
localitate pe baza a șase tipuri de măsurători:
materie sub formă de particule (PM10), ozon
(O3), plumb (Pb), monoxid de carbon (CO),
dioxid de sulf (SO2), azot dioxid de carbon
(NO2). Aceste două măsurători sunt strâns
legate. La nivel de județ, există o corelație
spațială importantă între emisiile de gaze cu
efect de seră și calitatea aerului (Pearson
r=61%, p<0,001).
Corelațiile spațiale. Există o corelație puternică
între indicele emisiilor de gaze cu efect de seră
și distribuția numărului de angajați care
lucrează ca muncitori la nivel județean
(r=0,777%, p<0,001) cu angajații din producție,
construcții și logistică (r=0,734% , p<0,001).
Relațiile dintre emisiile de gaze cu efect de
seră (ecuaţia CO2 în t) încă se mențin cu
numărul de angajați doar în industrie
(r=0,634%, p<0,001), dar sunt mai puțin
intense. La nivel județean, relațiile dintre
calitatea aerului și numărul de lucrători nu
sunt semnificative din punct de vedere
statistic. Cu toate acestea, relația este
semnificativă din punct de vedere statistic la
nivelul localităților urbane. Numărul mai mare
de angajați în producție, construcții și logistică
și vine cu o calitate a aerului mai slabă
(r=0,112, p=0,024).
49
 Figura 27. Emisiile de gaze cu efect de seră (în tone de CO2 echivalent) și indicele calității aerului

Emisii de gate cu efect de seră (t CO2 echiv)

Indicele calităţii aerului

Surse de date: Indicele emisiilor de gaze cu efect de seră a fost calculat de Ioja (2020) pe baza PAED/PIEE/SIEE (2009-2018).
Indicele calității aerului a fost calculat de Ioja (2020), pe baza rapoartelor privind starea mediului realizate la nivel județean
(2012), datele de pe calitateaer.ro (2020), precum și a datelor privind amplasarea geografică a stațiilor în rețeaua națională
de monitorizare a calității aerului (2020).
Indicele emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) este o valoare cumulată a (1) Emisiilor clădirilor, echipamentelor instalațiilor
municipale, (2) Emisiilor iluminatului stradal municipal, (3) Emisiilor transportului propriu (parcul municipal), (4) Emisiilor
transportului public, (5) Emisiilor transportului privat și comercial, (6) Emisiilor clădirilor, echipamentelor instalaţiilor terțiare,
(7) Emisiilor clădirilor rezidențiale.
Indicele specific al calității aerului (ICA) se determină pe baza valorilor a șase indicatori: materie sub formă de particule
(PM10), ozon (O3), plumb (Pb), monoxid de carbon (CO), dioxid de sulf (SO2), dioxid de carbon azot (NO2). Substanțele nocive
au fost raportate la concentrația maximă permisă și au fost clasificate în patru categorii: foarte periculoase, periculoase,
moderat periculoase și nu foarte periculoase. Indicele este media aritmetică a tuturor toxinelor monitorizate.
Date tehnice: Proporția este centrată în mediana urbană de 37,84 puncte, iar saturația minimă și maximă a culorii este
stabilită în percentila de 5% și 95%. Mediile sunt calculate la nivel de județ și sunt centrate și în mediana județeană de 38,02.
IGES este corelat la nivel de județ cu ICA (Pearson r=0,487, p=0,001).

50
5.3 Poluanții atmosferici și bunăstarea
Efectul contradictoriu asupra bunăstării. Există
două relații contradictorii între emisiile de
carbon și poluanții atmosferici și efectul
acestora asupra bunăstării umane. Pe de o
parte, o amprentă de carbon mai mare a
materialelor, acest lucru fiind valabil și pentru
poluanții atmosferici, vine cu un indice de
dezvoltare umană mai mare. Pe de altă parte,
poluanții atmosferici au un impact direct și
indirect asupra sănătății umane prin creșterea
diverselor morbidități și creșterea mortalității.
Ambele cazuri necesită o analiză amănunțită.
Amprenta carbonică a materialelor și
dezvoltarea umană. Creșterea indicelui
dezvoltării umane (Sen, 2001) vine cu o
creștere a amprentei de carbon a materialelor
(Gutowski, Cooper şi Sahni, 2017). Cu toate
acestea, relația nu este liniară, creșterea
amprentei de carbon a materialelor unei
națiuni nu produce o creștere similară a
bunăstării măsurate ca dezvoltarea umană.
Relația este și mai pronunțată pentru
componentele dezvoltării umane: speranța de
viață și educația. Cu toate acestea, relația nu
este liniară, iar acest aspect reprezintă un
punct cheie al analizei. După un anumit prag
de 30 t pe cap de locuitor al consumului de
materiale, creșterea indicelui dezvoltării
umane este foarte mică - între 0,7 și 0,9
puncte (Gutowski, Cooper şi Sahni, 2017).
Pentru creșterea speranței de viață, pragul
este mult mai mic, de doar 10 t pe cap de
locuitor de consum de materiale, în timp ce
pentru educație relațiile sunt mai dispersate
după 8 t pe cap de locuitor. Industrializarea
vine cu o creștere a consumului de materiale,
totuși, în țările în curs de dezvoltare, mai
multă industrializare vine cu mai multe
exporturi, în general către țări mai dezvoltate,
care au făcut tranziţia la o economie mai
orientată spre servicii. Prin urmare,
bunăstarea nu este legată de consumul de
materiale după un anumit prag, ci de
cheltuielile cu infrastructura, serviciile
medicale, accesibilitatea educației (Yan şi
colab., 2020; Schandl şi colab., 2018;
Gutowski, Cooper şi Sahni, 2017).
Indicele dezvoltării umane și poluanții
atmosferici. Atunci când se compară țările, o
creștere a bunăstării umane este în general
legată de o calitate mai bună a aerului
(Săndică, Dudian şi Ştefănescu, 2018). Cu toate
acestea, relația este semnificativă pentru țările
în curs de dezvoltare și nu există o relație
semnificativă pentru țările dezvoltate (Santra,
2014). De asemenea, ca și în cazul amprentei
de carbon a materialelor, relația dintre
Indicele Dezvoltării Umane și Indicele Calității
Aerului nu este liniară. Mai exact, relațiile pot
fi descrise cel mai bine ca având o formă de U,
adică calitatea aerului scade pe măsură ce o
națiune se dezvoltă prin industrializare și
urbanizare și atunci, pe măsură ce bunăstarea
umană crește, calitatea aerului crește (Busato
şi Maccari, 2016).
Comparat în termeni de ani de viață pierduți
din cauza particulelor ambiante (PM2,5, C0 =
2,5 μg/m3) România ocupă locul al treilea la
nivel european și al șaptelea pentru NO2 (C0 =
10) (SEE, 2019). Pentru țările în curs de
dezvoltare, așa cum am menționat, tranziția
către o economie a serviciilor nu înseamnă o
scădere a amprentei sale de carbon cu privire
la materiale, ci o dependență de importurile
de bunuri fabricate din țările în curs de
dezvoltare (Hickel şi Kallis, 2020).
Dimensiunile subnaționale sugerează că
orașele românești imită în multe privințe
traiectoria supranațională pentru țările în curs
de dezvoltare. Mai precis, o valoare mai mare
pentru indicele dezvoltării umane locale
înseamnă o calitate a aerului mai scăzută
(r=0,125, p=0,027). Acest lucru nu este
surprinzător, în special pentru că producția,
construcțiile și serviciile sunt foarte
concentrate în orașe și o mare parte a creșterii
51
românești este încă blocată la capătul inferior sunt, pe de o parte, aspectele instituționale în
al lanțurilor valorice europene (Ban şi Bohle, ceea ce privește calitatea sistemelor locale de
2020; Ban, 2019). sănătate și educație și, pe de altă parte,
compoziția socială a orașului. Studiile
Cu toate acestea, corelația sub-națională între
intraurbane au arătat că ratele mai mari de
calitatea aerului urban și indicele dezvoltării
mortalitate în zonele cu expunere la poluarea
umane locale, chiar dacă statistic
aerului sunt asociate cu trăsături
semnificativă, este mai degrabă o corelație
socioeconomice mai scăzute ale locuitorilor
mică (12,5%). Acest lucru sugerează că există
(Jerrett şi colab., 2004; Fairburn şi colab.,
și alte aspecte importante care au un impact
2019).
semnificativ la nivel urban în ceea ce privește
atenuarea impactului poluanților asupra
sănătății umane. Probabil cele mai importante

Figura 28. Relația dintre indicele calității aerului și indicele local de dezvoltare umană (r=13%, p=0,027)

100

OTOPENI

VOLUNTARI
90 PREDEAL
BRAGADIRU
. Indicele de dezvoltare umană locală ajustat pentru inegalitate

BAILE TUSNAD CLUJ-NAPOCA

MAGURELE
80
MIERCUREA CIUC BUCURESTI

TÂRGU MURES
70 CRAIOVA

GALATI
MOTRU
60 COPSA MICA ROVINARI
MARGHITA
DROBETA-TURNU SEVERIN

50

STREHAIA

40
SACUENI
DOLHASCA
LITENI
30
20,00 30,00 40,00 50,00 60,00 70,00
Indicele calităţii aerului

Surse de date: Indicele de dezvoltare umană locală ajustat pentru inegalitate, Sandu (2020); Indicele calității aerului Ioja
(2020).

52
Pericolele pentru sănătate. S-a dovedit că atât
emisiile de gaze cu efect de seră, cât și
calitatea poluanților atmosferici au un efect
semnificativ și consecvent asupra sănătății
populației locale, deși mecanismele prin care
acestea afectează negativ sănătatea umană
sunt diferite.
Pe de o parte, emisiile de gaze cu efect de seră
sunt responsabile de diminuarea stratului de
ozon, care are un efect de undă asupra
sănătății umane din cauza schimbărilor
climatice datorate valurilor de căldură în
creștere, a umidității absolute, a fenomenelor
meteorologice turbulente. (West şi colab.,
2013). Pe de altă parte, poluanții majori ai
aerului tind să genereze depuneri atmosferice
care distrug direct habitatul organismelor
sălbatice sau, indirect, afectează habitatele
rămase intacte prin crearea fragmentărilor.
Acest lucru, la rândul său, creează efecte
cumulative ale schimbărilor climatice prin
scăderea creșterii plantelor, modificări ale
distribuției speciilor și modificări ale ciclului
biogeochimic. În plus, pentru sănătatea
umană, poluanții atmosferici au un impact
direct și sunt strâns legați de diabet (Bailey şi
colab., 2020), rezistenţa la insulină (Sun şi
colab., 2020), autoimunitate (Gawda şi colab.,
2017), obezitate (Huang şi colab., 2020) și
bolile de inimă (To şi colab., 2015).
După cum West şi colab. (2013) arată, de
multe ori emisiile de gaze cu efect de seră sunt
co-emise cu poluanții atmosferici, atât la nivel
global, cât și regional, și sunt puternic legate
de consumul de combustibili fosili, activitatea
industrială și șantierele de construcţii
(Harmsen şi colab., 2020; Chen şi colab.,
2020). De fapt, creșterea amprentei de
carbon a materialelor este puternic legată de
consumul de energie și consumul de materie
primă generat de o creștere a activităților
industriale și de construcții (Chen şi colab.,
2020; Bahers, Barles şi Durand, 2019; Yan şi
colab., 2020). Cu toate acestea, emisiile de
gaze cu efect de seră tind să aibă un efect
regionalizat atât pentru climă, cât și pentru
sănătatea umană, în timp ce poluanții
atmosferici tind să aibă un efect mai localizat.
Poluanții atmosferici și pericolele pentru
sănătate. Relația dintre diabet și calitatea
aerului este cu siguranță adevărată atunci
când datele sunt evaluate la nivel de județ în
România. Județele cu un indice agregat mai
mare de poluare a aerului la nivel urban au un
număr agregat mai mare de cazuri noi de
diabet (Pearson r=11%), cazuri de tuberculoză
(Pearson r=11%) și incidență a bolilor
circulatorii (Pearson r=6%). Oamenii sunt mai
vulnerabili la elemente care pun sănătatea în
pericol dacă nivelul poluanților atmosferici
este mai mare. Cu toate acestea, este
necesară menționarea a două aspecte
importante.
Condițiile meteorologice. Indicele calității
aerului este puternic corelat cu condițiile
meteorologice: poluanții aerului circulă de-a
lungul coridoarelor eoliene (regionale și
continentale) și sunt corelate negativ cu
căldura (Di şi Li, 2019). În cazul României,
vânturile continentale pătrund de-a lungul
Dunării din partea de vest a țării și circulă în
partea de sud convergând într-un vârtej în
apropierea capitalei (Casado, Pastor şi Doblas-
Reyes, 2009). În regiunile sudice ale României,
Olteniei și Munteniei, indicele calității aerului
este cel mai scăzut. În București, calitatea
aerului este afectată simultan de coridoarele
de vânt și de poluarea intensă generată de
consumul de combustibili fosili. De asemenea,
există vânturi continentale care intră în
Podişului Transilvaniei de-a lungul râului
Someș și râului Mureș și se rotesc în bazinul
format de Munții Carpați (Casado, Pastor și
Doblas-Reyes, 2009). Aceste vânturi converg în
partea de sud a Podișului Transilvaniei creând
un alt vârf al nivelului de poluare a aerului.
Prin urmare, calitatea aerului formează
aproape un triunghi de poluanți în culmile
reprezentate de: Copșa Mică, Drobeta Turnu-
Severin și București (Ioja, 2020).
Depunerile atmosferice. Politicile de dezvoltare
ale României din timpul socialismului au creat
53
un lanț de aprovizionare extins pentru o procesarea combustibililor fosili, cu un vârf
industrie în creștere (Ban, 2016). Orașele ridicat în Brașov și în vecinătățile sale (Ioja,
miniere din apropiere au dat naştere unei 2020).
întregi rețele de alte orașe cu fabrici de metale
Pentru a recunoaște această problemă, statul
feroase și neferoase sau de prelucrare, care la
român modifică Legea pensiilor publice (nr.
rândul lor alimentează alte fabrici din orașele
263/2010, articolul 65, linia 5) pentru a
mai mari (Petrovici, 2018). Acest tip de
permite pensionarea anticipată în anumite
activități industriale a avut un efect cumulativ
localități, în special în zonele urbane cu
al creării de depuneri atmosferice de plumb în
antecedente de poluare industrială (Legea nr.
particule în suspensie în aer (în special în
207/2020, publicată în Monitorul Oficial nr.
Podișul Transilvaniei cu centru în Copșa Mică,
858 din 18.09.2020). Hunedoara, județul cu cel
și în Baia Mare). De asemenea, există
mai mare număr de localități cu patrimoniu
concentrații mari ale valorilor dioxidului de sulf
industrial puternic poluant, are, de asemenea,
în bazinul Olteniei, bazinul Motru-Rovinari,
cea mai mare incidență a numărului de cazuri
municipiul Craiova, datorită utilizării cărbunilor
noi de diabet raportat la populația totală - în
de calitate inferioară în centralele termice cu
Hunedoara, numărul cazurilor este cu 168%
capacitate foarte mare (Ioja, 2020). În plus,
peste media națională.
există o concentrație ridicată de dioxid de azot
din cauza activităților industriale care implică

Figura 29. Localitățile cu patrimoniu industrial puternic poluant în România, 2020

Sursa datelor: Legea nr. 207/2020 care modifică Legea pensiilor publice nr. 263/2010, articolul 65, alin. (5). Publicată în
Monitorul Oficial nr. 858 din 18.09.2020

54
 Figura 30. Incidența noilor cazuri de diabet în 2017 la nivel de județ

Surse de date: Centrul Național de Statistică și Informații privind Sănătatea Publică, Morbiditate. Noi cazuri de îmbolnăviri,
data.gov.ro, 2017.
Date tehnice: Proporția este centrată în mediana județului de 356 de cazuri noi la o mie de persoane, iar saturația minimă și
maximă a culorilor este stabilită în percentila de 5% și 95%. Pe hartă sunt evidențiate și localitățile cu un indice al calității
aerului peste medie pentru a reprezenta localitățile cu o calitate slabă a aerului. Există o corelație de 12% între numărul de
cazuri noi la o mie de persoane și indicele calității aerului.

Figura 31. Localități urbane cu calitatea aerului conform legii, după tipul de localități urbane și periurbane pentru
anul 2018. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

County seats
Reşedinţe with more
de judeţ then120
cu peste 120 T inhabitants
mii de locuitori 39,29

Zoneleperiurban
Their lor periurbane
areas 41,95

County seats
Reşedinţe with less
de judeţ then120
cu sub 120mii
T inhabitants
de locuitori 36,17

Zoneleperiurban
Their lor periurbane
areas 33,89

Other
Altetowns
oraşe 37,58

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50

55
5.4 Paradigmele politicilor de mediu
Două paradigme ale politicilor de mediu.
Pornind de la concepția cu trei piloni a
sustenabilității, există două paradigme majore
ale politicii, în funcție de modul în care se
preconizează creșterea economică. Pe de o
parte, dacă creșterea economică este văzută
ca principalul factor motor pentru o viitoare
economie ecologică, accentul este pus pe
inovația tehnologică necesară pentru a ţine
economia în limitele planetare. Pe de altă
parte, dacă creșterea economică este strâns
legată de consumul de materiale, dată fiind
situația ecologică actuală, o oprire a
consumului de materie primă ar fi posibilă
doar cu unele strategii de descreștere.
Politici conduse de creștere. Actualul Pact
Verde european reprezintă o politică de
creștere verde. Actorii de pe piață au ezitat să
se angajeze în oportunitățile de piață
necunoscute de investire în tehnologii verzi,
având în vedere incertitudinile ratelor de
rentabilitate. Uniunea Europeană atenuează
incertitudinile pieței prin asumarea unei poziții
similare cu cea a unui „stat antreprenorial”
(Mazzucato, 2018). Scopul este de a reduce
fricțiunile pieței pentru inovația tehnologică
verde, prin crearea unui echilibru între
politicile de atragere a cererii și politicile de
promovare a tehnologiei (Wang şi colab.,
2019). Tehnologiile verzi sunt cele care pot
crește eficacitatea și durabilitatea utilizării
resurselor, iar o anumită clasă proeminentă de
resurse sunt resursele regenerabile care pot fi
utilizate pentru a produce energie (Dincer şi
Rosen, 2013). „Ecologizarea economiei” este
operaționalizată, după cum s-a menționat, prin
decuplarea creșterii economice de consumul
de materiale printr-o combinație de obiective
măsurabile și politici atât în domeniul
climatului, cât și al energiei. Pentru 2030,
obiectivele măsurabile includ reducerea cu
40% a emisiilor de gaze cu efect de seră
comparativ cu nivelurile din 1990, cota de 27%
din consumul de energie regenerabilă și
îmbunătățirea cu 27% a eficienței energetice.
Există patru familii majore de politici utilizate
pentru a îndeplini obiectivele.
Limitarea şi tranzacţionarea. (1) Principalul
mecanism politic este de a combina Schema
Europeană de Tranzacţionare a Cotelor de
Emisii cu Sistemul de promovare a producerii
energiei din surse regenerabile la nivel
național. Comisia Europeană a creat un sistem
de „limitare și tranzacţionare”, în cadrul căruia
în cadrul unui „plafon”, adică cantitatea totală
de gaze cu efect de seră pe care o instalație o
poate emite, companiile care dețin o anumită
instalație pot primi sau cumpăra certificate de
emisii (M. Zhang, Liu şi Su, 2017). În plus,
pentru a sprijini tehnologiile de energie
regenerabilă, a fost pus la punct un nou sistem
de producție și distribuție a pieței energiei la
nivel național pentru a stimula desfășurarea pe
scară largă a noilor tehnologii și a economiilor
de scară printr-un impuls pentru inovarea
produselor (del Río, 2017).
Obligaţiunile verzi. (2) Investițiile verzi au
nevoie de angajamente pe termen lung, dar
sistemul financiar a avut tendința de a
funcționa extrem de prociclic (Griffith‐Jones şi
Ocampo, 2020). Uniunea Europeană a instituit
un sistem financiar care utilizează obligațiuni
verzi pentru a soluționa lacunele din
finanțarea provocărilor tehnologice ale
proiectelor ecologice (Olstad, Grahn şi Ban,
2020). Pentru a stimula proiectele de
maturitate pe termen lung care au primit puțin
sprijin din partea actorilor privați, Banca
Europeană de Investiții a început în 2007 să
emită obligațiuni verzi (Gianfrate şi Peri, 2019).
Economia circulară. (3) O a treia clasă de
politici are ca obiectiv ecologizarea consumului
prin reciclarea deșeurilor într-o economie
circulară (McDowall şi colab., 2017). Odată ce
materiile prime sunt date în folosinţă în
56
economie prin produse și servicii, accentul
este să se mențină acele materii prime în
circulaţie prin reciclare și reutilizare. Acestea
necesită proiectare specială a produselor,
tehnologii de producție și eforturi de reciclare.
Orașele ecologice. (4) Orașele au găzduit
74,73% din populația Uniunii Europene în
2018, prin urmare o mare parte din efortul
actualului Pact Verde este de a crea un oraș
european verde. Cu toate acestea, aceste
orașe pot deveni realitate
(a) numai dacă orașele sunt integrate mai
coerent cu hinterlandul lor în lanțuri scurte de
aprovizionare agricolă (politicile „de la fermă
la furculiță”) și într-un efort continental de a
crea un sistem alimentar sustenabil prin
politica agricolă comună;
(b) numai dacă sectorul construcțiilor
folosește noile tehnologii pentru a construi și a
renova într-un mod mai durabil și pentru a
utiliza energia din surse regenerabile;
(c) numai dacă sistemul de transport trece
simultan de la automobile proprietate privată
la un transport comun mai eficient cu vehicule
cu emisii reduse și de la combustibili fosili la
energie regenerabilă.
Provocările. Există anumite preocupări majore
cu privire la obiectivele măsurabile și politicile
de combatere a schimbărilor climatice în
conjuncția actuală. Deși, prin fazele succesive
ale Schemei de Tranzacționare, valorile
emisiilor au avut tendința de a scădea în
aproape toate țările (88,8%), s-au creat totuşi
clustere de emisii spațial concentrate atât la
nivel european, cât și la nivel de țară
(Stuhlmacher şi colab., 2019). Anumite regiuni
industriale tind să poată emite mai multe
emisii, majoritatea fiind concentrate în
Germania, care continuă să aibă cele mai mari
emisii anuale în ultimele trei decenii
(Stuhlmacher şi colab., 2019). În reducerea
intensității emisiilor de carbon la nivel de oraș,
progresul tehnic a jucat un rol major, în timp
ce structura industrială (tranziția către o
economie de servicii sau creșterea
productivității la nivel sectorial) a avut un efect
redus (F. Zhang şi colab., 2020). Cu toate
acestea, structura industrială și natura
urbanizării mediază eficacitatea tehnologiilor
verzi asupra intensității emisiilor de carbon.
Noul tip de urbanizare este necesar pentru
realizarea unor tehnologii verzi eficiente:
„Pentru orașele cu emisii ridicate de carbon,
guvernul ar trebui să se concentreze pe
dezvoltarea orașelor compacte, creșterea
densității populației și promovarea
efectelor aferente dimensiunii populației și
ale aglomerării ca modalități importante de
reducere a emisiilor de CO2. Pentru orașele
cu emisii reduse de carbon, creșterea
economică și progresul tehnic sunt măsuri
cheie pentru reducerea emisiilor.
Densitatea adecvată a populației și
modelele de dezvoltare urbană cu
densitate mare pot reduce, de asemenea,
emisiile” (F. Zhang şi colab., 2020:8).
Diferența majoră în ceea ce privește impactul
tehnologiilor verzi asupra emisiilor de carbon
şi a creșterii economice a fost documentată nu
numai la nivel de oraș, ci și la nivel național.
Creșterea economică a României și Bulgariei
este decuplată de la utilizarea energiei
regenerabile și, de asemenea, de la politicile
care au sporit ponderea energiei în mixul total
de surse de energie (Marinaș şi colab., 2018).
Acest lucru nu se aplică în cazul altor ţări din
Europa Centrală și de Est, precum Ungaria,
Lituania și Slovenia, unde un consum din ce în
ce mai mare de energie regenerabilă
generează o buclă de retur asupra creșterii
economice (Marinaș şi colab., 2018). Diferența
majoră constă în tipul de creștere economică,
România fiind specializată în furnizarea de
forță de muncă pe piețele europene prin
găzduirea pe teritoriul său a unor fabrici
externalizate și, în primele patru orașe ca
ordine, servicii de afaceri externalizate.
Drahokoupil şi Fabo (2020) susțin că
companiile multinaționale tind să solicite
competențe mai scăzute de la angajații lor în
57
comparație cu companiile naţionale, cu
excepția muncitorilor necalificați din industria
prelucrătoare în economiile care furnizează
forță de muncă. În aceste economii, creșterea
economică nu este aparent corelată cu
tehnologiile verzi, deoarece are o
substituibilitate redusă a forței de muncă
pentru capital, scopul principalelor activități
externalizate fiind reducerea costurilor și nu
creșterea productivității.
Pentru producerea și adoptarea de noi
tehnologii verzi sunt necesare instrumente
financiare speciale și resurse instituționale,
adaptate în mod special lanțurilor valorice
specifice situate în zonele regionale și urbane.
Unele municipalități și regiuni europene care
își finanțează cercetarea și dezvoltarea
tehnologiei verzi au emis, începând cu 2012,
obligaţiuni verzi municipale (Almeida, 2020), în
timp ce altele au folosite împrumuturi
municipale verzi (Creed şi colab., 2020). După
cum Olstad, Grahn şi Ban (2020) arată pentru
piața de obligațiuni verzi și împrumuturi verzi,
principalul motor în inovație și producție este
reprezentat de instituțiile financiare de stat,
fie transnaționale (adică Banca Europeană de
Investiții), naționale (adică Trezoreria Statului
Olandez, Republica Franceză) sau regionale și
municipale (adică Stockholms Läns Landsting).
Programul Orașe Verzi, derulat de Comisia
Europeană sub egida Pactului Verde
completează, de asemenea, decalajul de
finanțare și de dezvoltare a capacității
instituționale, vizând abordări holistice pentru
a face față întregului lanț valoric la care
participă un oraș și presând formarea rețelei
de orașe pe tot continentul. Actorii de pe piața
privată, chiar dacă sunt importanți în
finanțarea tehnologiilor verzi, sunt încă
reticenți în a-și asuma riscurile ca primi actori.
Politicile conduse de descreștere. În timp ce
emisiile de carbon și cantitatea de materii
prime consumate au scăzut, există o creștere a
consensului științific asupra faptului că
tendința consumului de materiale este în
creștere, totuși cu o rată în scădere (Gutowski,
Cooper, şi Sahni, 2017; Vadén şi colab., 2020;
Södersten, Wood şi Wiedmann, 2020).
„Discursurile privind tranziția verde” susțin că
nu este posibilă decuplarea în condițiile
creșterii economice (Escobar, 2015). Numai un
nou set de politici care să permită contracția
economică ar produce o scădere drastică a
consumului de materiale (Hickel şi Kallis,
2020). Propunerea este de a plafona materiile
prime la nivel global, în mod similar cu emisiile
de gaze cu efect de seră, pentru a preveni o
schimbare de peste 1,5-2° față de climatul
planetar într-un orizont de timp de zece până
la douăzeci de ani. Plafonarea trebuie să
respecte principiile justiției sociale și să ia în
considerare cine sunt principalii poluanți
globali și istoria cumulată a poluării. Nordul
Global este în continuare cel mai important
poluant și din punct de vedere istoric este
responsabil pentru epuizarea resurselor,
depunerile de emisii și acidificarea oceanelor
(Hickel, 2020).
Orașele mari au un rol central de jucat aici,
deoarece o plafonare impusă celor mai mari
orașe în ceea ce privește consumul de materii
prime și emisiile de carbon ar avea un impact
uriaș la scară globală. Mai precis, ar fi necesară
o plafonare pentru orașele din Nordul Global,
pentru a inversa tendința în ceea ce priveşte
amprenta carbonică a materialelor (Hickel,
2020). Reducerea drastică a amprentei
carbonice a materialelor va induce ocuparea
forței de muncă și instabilitatea socială, de
aceea este nevoie de un nou set de măsuri de
protecție socială: partajarea muncii,
consolidarea sistemului de securitate socială și
demonetizarea anumitor tranzacții economice
pentru a permite spații economice alternative
care nu sunt bazate pe piață (Van Den Bergh şi
Kallis, 2012).
„Discursurile privind tranziția”, chiar dacă
provin din medii epistemice și politice diferite,
pun la îndoială ipoteza de bază conform căreia
creșterea economică este o bază atât pentru
integritatea ecologică, cât și pentru justiția
socială (Escobar, 2015). Mai exact, înțelegerea
58
actuală a celor trei piloni ai sustenabilităţii este venitul de bază, serviciile de bază, ocuparea
interogată prin punerea în discuție a efectului forței de muncă publice),
redistributiv al creșterii economice.
(4) măsuri de elasticitate pentru scăderea
Thomas Piketty (2014) arată într-o manieră rentabilității averii (investiții mai mari în
cuprinzătoare că creșterea economică nu are sectoare cu substituibilitate redusă a
efectul de a produce bunăstare la nivelul capitalului pentru forţa de muncă).
întregii societăți, ci dimpotrivă, produce
inegalități sociale. Este nevoie de politici de
stat legate de impozitare, reglementare a
pieței și bunăstare socială pentru a genera
bunăstare umană. Calculul econometric bazat
pe ecuațiile lui Piketty arată că strategiile de
descreștere pentru o tranziție ecologică
generează, de asemenea, inegalități sociale
(Hartley, van den Bergh şi Kallis 2020).
Hartley, van den Bergh şi Kallis (2020:253), pe
baza unei treceri în revistă a literaturii,
sugerează patru tipuri de măsuri care ar putea
să susțină o contractare controlată a
economiei echitabilă din punct de vedere
social pentru a asigura decuplarea materială:
(1) redistribuirea averii prin promovarea
proprietății lucrătorilor,
(2) măsuri directe pentru scăderea
randamentului capitalului propriu (plafoane de
dobândă, controlul chiriei, impozite progresive
pe veniturile din avere, impozite funciare de
tip Georgist și impozite pe resurse),
(3) măsuri indirecte pentru scăderea
rentabilității averii (protecția forţei de muncă,

59
6. CARTOGRAFIEREA MARGINALIZĂRII, SĂRĂCIEI ȘI EXCLUZIUNII
SOCIALE PENTRU ORAȘE MAI INCLUZIVE
6.1 Riscul sărăciei sau excluziunii sociale
Conceptualizarea sărăciei ca risc de sărăcie sau
excluziune socială este puternic legată de
conceptul de noi riscuri sociale (Taylor-Gooby,
2004; Huber și Stephens, 2006) care cuprinde
noile tipuri de riscuri generate de
transformările sociale și economice din
societățile post-industriale. În perioada
industrializării și urbanizării, statele moderne
au dezvoltat politici sociale pentru a aborda
„vechile” riscuri sociale cauzate de șomaj,
boală, dizabilitate, maternitate și bătrânețe
prin sistemele de asigurări sociale instituite în
toată Europa până în primele decenii ale
secolului al XX-lea. Transformările din era
post-industrială au adus noi forme de risc care
pun sub semnul întrebării legitimitatea
aranjamentelor economice și sociale existente.
Problema justiției sociale ia forme noi cu
privire la financiarizarea capitalului, fluxurile
transnaționale de forţă de muncă și investiții,
expansiunea sectorului serviciilor, schimbarea
relațiilor de muncă, cetățenia și drepturile
umane fundamentale și problemele de mediu.
Aceste noi riscuri sociale se grupează în jurul a
patru factori principali, pe care îi descriem mai
jos după Taylor-Gooby (2004), adaptând
argumentele sale situației din România și
zonele urbane ale acesteia.
În primul rând, întărirea dependenței șansei de
angajare de nivelul educației formale (Taylor-
Gooby, 2004) a dus la rate mai ridicate ale
șomajului și sărăciei în rândul celor cu un nivel
de educație mai scăzut. Dualizarea
(Emmenegger şi colab., 2012; Häusermann,
2012; Iversen şi Soskice, 2015; Kuitto, 2016 ;
Starke şi colab., 2016) piețelor forței de muncă
prin separea unui sector primar al salariaţilor
de sectorul secundar al muncilor precare
(contracte cu normă parţială și/sau pe durată
determinată, protecție limitată sau inexistentă
din partea sindicatului, închirierea de forță de
muncă prin agenții de leasing, , activitatea
agricolă independentă de subzistență, munca
sezonieră, munca zilieră etc.) a lărgit decalajul
dintre un „privilegiații” relativ mai bine
protejați din sectorul primar, acoperit de
sistemele publice de asigurări sociale, și un
număr tot mai mare de lucrători precari, cu
acces limitat sau inexistent la asigurări sociale,
a căror bunăstare depinde de sistemul de
asistență socială și serviciile publice
subvenționate. Asigurarea bunăstării celor din
urmă a devenit o provocare politică, deoarece
în rândul lucrătorilor precari din sectorul
secundar regăsim în mod disproporțiat de
ridicat minoritari etnici, defavorizați istoric,
tineri la începutul carierei, imigranți și alte
categorii similare (Standing, 2011). În cazul
României, efectele politicilor post-comuniste
de dezindustrializare și schimbarea relațiilor
de muncă și a proprietății agricole în
agricultură au amplificat aceste noi riscuri
sociale, în special în cazul minorității etnice
rome, ai cărei membri și-au pierdut statutul de
salariat și au ajuns să accepte locuri de muncă
foarte precare în domenii care necesită mână
de lucru ieftină pentru sarcini intesive în
efortul manoperei.
60
Tabelul 6. Ratele riscului de sărăcie (sărăcie monetară relativă) și reducerea relativă a sărăciei în funcție de regiune
în România, 2017-2019
Ratele riscului de sărăcie
Reducerea relativă a sărăciei
Regiuni din România (sărăcie monetară relativă)
2017 2018 2019 2017 2018 2019
Nord-Vest 19 17,5 14,7 24 21,9 25,8
Centru 17,3 19,4 21,2 25,8 16,4 20,3
Nord-Est 33,4 35,6 41,1 16,1 17 5,3
Sud-Est 29,6 31,2 31,1 11,1 11,4 17,9
Sud-Muntenia 24,9 25,7 26 19,9 16,3 18
Bucureşti-Ilfov 6,1 4,1 2,9 25,6 51,8 52,5
Sud-Vest Oltenia 33,4 34,3 31,6 10 7,3 9,7
Vest 21,4 14,9 14,7 7,8 11,8 13
România 23,6 23,5 23,8 16,6 16,1 15,3
Sursa datelor: Eurostat [ilc_peps01].

Figura 32. Reducerea sărăciei relative în funcție de regiune în România, 2019

Sursa datelor: Eurostat [ilc_peps01]. Date tehnice: Distribuția este centrată în mediana de 17,9 puncte.

61
În al doilea rând, participarea femeilor pe piața
forţei de muncă a necesitat defamiliarizarea
îngrijirii (Leitner, 2013) prin servicii accesibile
și suportabile financiar pentru membrii familiei
întreţinute (copii, vârstnici, persoane cu
dizabilități) ale căror nevoi de îngrijire au fost
abordate în general de munca casnică a
femeilor. În același timp, pe măsură ce familiile
cu doi salariaţi au devenit regulă, gospodăriile
monoparentale se confruntă cu un risc mai
mare de sărăcie. În mod similar, cei care
optează pentru preluarea sarcinilor de îngrijire
casnică (cel mai adesea femei) se confruntă
adesea cu pierderi de venit și sărăcie în timp
ce familiarizează îngrijirea. Prin urmare, noul
risc social legat de relațiile în schimbare dintre
piața forţei de muncă și munca casnică și, în
special, îngrijirea pe termen lung, trebuie
abordat prin politici adecvate de echilibru între
viața profesională și viața personală, precum și
prin drepturi pentru îngrijitorii din cadrul
familiei. În cazul României, diferența de
salarizare între femei și bărbați este printre
cele mai mici din UE, bărbații câștigând salarii
cu 2,2% mai mari decât femeile din industrie,
construcții și servicii, comparativ cu media UE
de 14% din 2018 (Eurostat, 2020). Cu toate
acestea, decalajul de gen în ocuparea forţei
muncă este considerabil și variază în funcție de
mărimea localității. Între 2009 și 2019, orașele
au înregistrat rate de ocupare cu 12-13% mai
mari în rândul bărbaților în comparație cu
femeile. În contrast, orașele mici și zonele
suburbane au prezentat o creștere a
decalajului de ocupare a forței de muncă de la
15% în 2009 la 21% în 2019. Ca atare, ele arată
mai degrabă similar cu zonele rurale, unde
decalajul de gen în ocuparea forţei de muncă a
crescut de la 16% în 2009 la 23% în 2019
(Eurostat, 2020). Mai mult, structurile de
ocupare a femeilor diferă de cele ale
bărbaților. În 2018, 17% dintre femeile care
munceau erau angajate ca lucrători familiali
neremunerați, ceea ce înseamnă că sunt
excluse din sistemul de asigurări sociale (INS,
2020). Sistemul de servicii de îngrijire a copiilor
s-a îmbunătățit în ultimul deceniu în
municipiile mai mari, cu toate acestea,
numărul locurilor în creșe pentru copii cu
vârsta sub trei ani continuă să fie la un nivel
inferior cererii. Concediile plătite pentru
creşterea copilului sunt strâns legate de nivelul
de venit, cu o rată de înlocuire de 85% și un
nivel minim stabilit la salariul minim net,
existând o prestaţie specială, numit stimulent,
este disponibilă pentru persoanele care revin
timpuriu la muncă. Cu toate acestea, ambele
prestaţii limitează eligibilitatea la persoanele
care fac dovada unui loc de muncă remunerat
pentru cel puțin 12 luni din ultimele 24 de luni
anterioare nașterii, excluzând astfel lucrătorii
de familie neremunerați și muncitorii
itineranți, care desfășoară muncă ocazională.
În ceea ce privește îngrijirea pe termen lung a
persoanelor cu dizabilități și a persoanelor în
vârstă, există disparități crescătoare atât la
nivel regional, cât și între zonele urbane și cele
rurale, atât în serviciile rezidențiale, cât și în
cele de îngrijire la domiciliu, majoritatea fiind
externalizate către sectorul privat. Pe scurt,
putem afirma că în România familialismul este
opțional (Leitner, 2013) pentru salariații cu
responsabilități de îngrijire care trăiesc în
municipiile și orașele din regiunile mai bine
dezvoltate, care concentrează, de asemenea, o
gamă mai largă de îngrijire la domiciliu,
îngrijire rezidențială și servicii de îngrijire a
copiilor. Totuși, pentru cei cu locuri de muncă
precare și/sau care trăiesc în regiuni mai puțin
dezvoltate, responsabilitățile de îngrijire nu
pot fi externalizate și trebuie îndeplinite în
cadrul familiei, beneficiind de o gamă foarte
limitată de opțiuni de sprijin financiar și în
natură din partea statului sau a furnizorilor
privați finanțați de stat.
În al treilea rând, îmbătrânirea populației
necesită dispoziții sporite pentru a asigura
calitatea vieții persoanelor în vârstă. Aceasta
implică nu numai menținerea sistemelor
publice de pensii bazate pe modelul de
redistribuire intergenerațională cu plata pe
parcurs (PAYG), ci și salvgardarea dispozițiilor
în natură pentru îngrijirea la domiciliu și/sau
62
 îngrijirea rezidențială, împreună cu asistența
medicală și serviciile sociale.
Figura 33. Rata riscului de sărăcie (prag monetar relativ) la nivel de UAT, 2016

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016. Date tehnice: Proporția este centrată în mediana urbană de 35 de
puncte, iar saturația minimă și maximă a culorilor este stabilită în percentila de 5% și 95%. Valoarea la nivel de județ este o
medie a ratei riscului de sărăcie la nivel de localitate.

Figura 34. Rata riscului de sărăcie (prag monetar relativ), după tipul de localități, clasificare administrativă, 2016.
Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

Reşedinţe
Countydeseats
judeţ 7,08

Municipii
Municipalities 8,63

Towns
Oraşe 12,77

Communes
Comune 28,80

0 5 10 15 20 25 30 35 40

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016.

63
Creșterea nivelului de dependență ar trebui ridicată la risc sau pacienți în stare de
privită ca o problemă aferentă natalității de necesitate, al căror comportament este
după cel de-al Doilea Război Mondial, putând modelat de norme culturale, suferință
astfel să fie rezolvată eminamente prin emoțională, etc.
procese demografice. Cu toate acestea,
Pentru unele categorii de persoane aflate în
problemele sărăciei și ale nevoilor de îngrijire
situații de necesitate este mai ușor să se
în rândul persoanelor în vârstă ar trebui privite
strângă fonduri și să se dezvolte
ca probleme susceptibile de a persista, cu
conștientizarea și empatia publicului (de
excepția cazului în care statul asigură o
exemplu, copii aflați în plasament sau crescuți
acoperire mai bună în sistemul public de
în familii cu venituri mici, persoane cu
pensii, indexarea pensiilor minime în raport cu
dizabilități sau boli grave, vârstnici), în timp ce
inflația, cu indicele prețurilor și cu salariile
pentru ceilalţi ar putea prevala prejudecățile și
reale, oferind totodată servicii de asistență
vina, punând în pericol sustenabilitatea pe
publică și de asistență socială subvenționate.
termen lung a serviciilor sociale (de exemplu,
Introducerea unui pilon de pensii private
persoanele care luptă împotriva
obligatorii în România în 2007 a deviat
dependențelor, persoanele fără adăpost,
resursele din fondul public de pensii fără a
persoanele cu antecedente penale care au
rezolva problemele inegalităților mari din
nevoie de reintegrare socială). Astfel,
sistem. Valoarea pensiei sociale minime este
privatizarea serviciilor sociale și dependența
sub pragul riscului de sărăcie pentru o singură
tot mai mare de donații și finanțare bazată pe
persoană, în timp ce persoanele în vârstă care
granturi periclitează disponibilitatea serviciilor
nu se califică pentru pensii din cauza unei
pentru categoriile presupuse ca fiind
perioade de cotizare prea scurte primesc doar
„nemeritorii” care nu pot mobiliza sprijinul
prestația de venit minim garantat, care
public, înrăutățind situația lor de excluziune. În
reprezintă o cincime din pensia socială
plus, în țările cu venituri mici, sumele
minimă.
donațiilor private ar putea să nu acopere
În al patrulea rând, externalizarea serviciilor costurile reale, iar subvențiile publice și
sociale către sectorul privat, chiar dacă este granturile sunt cruciale pentru a asigura
însoțită de subvenții de stat și granturi crearea și continuitatea serviciilor sociale.
competitive, corespunde unor riscuri mai mari
În România, 69% dintre furnizorii de servicii
de diminuare a acoperirii și adecvării, în timp
acreditați sunt privați, dar există mari
ce transferă responsabilitatea pentru
diferențe regionale și urbane-rurale în ceea ce
dezavantajele structurale, împreună cu
privește acoperirea. Mai mult, întrucât
riscurile sociale „vechi” și „noi”, de la
eficiența costurilor este esenţială pentru
instituțiile statului către „cetățenii-
menținerea serviciilor pe termen lung chiar și
consumatori” preconizați a fi cei care ar trebui
în sectorul non-profit, furnizorii de servicii
să stabilească cereri de servicii sociale pe piața
încearcă să gestioneze situația prin reducerea
privată. Cu toate acestea, după cum susțin,
costurilor de personal, lucrând cu voluntari și
printre altele, Henderson și Petersen (2004),
angajând specialiști doar cu jumătate de
persoanele care au nevoie de servicii sociale
normă, astfel încât să îndeplinească cerințele
sau de asistență medicală nu acționează ca
de licență. Acest lucru ar putea afecta negativ
„consumatori” conduși de o justificare a
calitatea serviciilor.
rentabilității, ci ca persoane cu aversiune

64
 Figura 35. Rata riscului de sărăcie (sărăcie monetară relativă) în zonele urbane și zonele periurbane ale centrelor
județene, măsurată pentru UAT, 2016

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016. Date tehnice: Proporția este centrată în mediana urbană de 35
de puncte, iar saturația minimă și maximă a culorii este stabilită în percentila de 5% și 95%.

Figura 36. Rata riscului de sărăcie (prag monetar relativ), localități urbane și periurbane, 2016. Mediana și
intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

County seats
Reşedinţe with more
de judeţ then120
cu peste 120mii
T inhabitants
de locuitori 7,12

Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 14,21

County seats
Reşedinţe with less
de judeţ then120
cu sub 120mii
T inhabitants
de locuitori 7,00
Zoneleperiurban
Their lor periurbane
areas 26,25

Other
Altetowns
oraşe 11,08

Villages
Sate 29,44

0 5 10 15 20 25 30 35 40

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016.

65
Important, potrivit lui Taylor-Gooby (2004), județene, nu se asigură neapărat un risc redus
spre deosebire de riscurile sociale „vechi” ale de sărăcie.
pierderii de venituri datorate vârstei înaintate,
Doar zonele periurbane ale celor mai mari
dizabilității, bolii, maternității sau șomajului,
municipii, care s-au transformat treptat în
care au fost împărțite pe straturi sociale largi
zone rezidențiale ale acestora, cu locuințe mai
și, astfel, sunt mai ușor de avansat pe agenda
accesibile, prezintă rate ale sărăciei relativ mai
politică, „noile” riscuri sociale sunt distribuite
mici, cum este cazul oraşelor București, Cluj-
inegal în rândul populației, minorităților etnice
Napoca, Timișoara, Târgoviște, Pitești, Brașov,
și tinerilor din familiile defavorizate din punct
Iași, Oradea, Arad, Ploiești, Constanța.
de vedere economic care se confruntă cu
Celelalte centre județene au zone periurbane
riscuri mai mari, dar care nu au puterea de a
mai eterogene, unele dintre ele incluzând UA-
influența prioritățile politice.
uri rurale cu rate ale sărăcie ridicate: Botoșani,
În concluzie, sărăcia sau excluziunea socială ar Craiova, Târgu Mureș, Târgu Jiu, Tulcea, Satu
trebui interpretate atât în raport cu factorii Mare, Sibiu, Vaslui.
structurali de lungă-durată care duc la
Reducerea relativă a sărăciei prin transferuri
perpetuarea sărăcirii în cazul categoriilor
de stat ale serviciilor de asistenţă socială (cu
sociale dezavantajate istoric, cum ar fi
excepția sistemului de pensii) se plasează
lucrătorii agricoli sau minoritatea etnică romă,
foarte jos, la doar 15%, ceea ce înseamnă că
dar și în relație cu noile riscuri sociale ale
doar 15% dintre persoanele care trăiesc în
societăților post-industriale.
gospodării cu venituri mici pot evita sărăcia,
Dimensiunea monetară a indicatorului de risc deoarece familia primește prestaţii aferente
de sărăcie sau excluziune socială proiectat de completării veniturilor, cum ar fi alocația
Eurostat (AROPE), descris în capitolul al doilea pentru copii, indemnizațiile de șomaj,
al acestui raport, oferă posibilitatea de a indemnizaţiile de concediu pentru creşterea
măsura efectele de reducere a sărăciei ale copilului, plăți de asistență socială sau
transferurilor de stat prin sistemul de asistenţă dispoziții în natură. Indicatorul are variații
socială. regionale mari: în timp ce în regiunea de
dezvoltare Nord-Est doar circa 5% dintre
Începând din 2016 (cele mai recente date
persoanele din gospodăriile cu venituri reduse
disponibile pentru ratele sărăciei la nivel
evită sărăcia ca efect al transferurilor sociale,
județean), au existat variații semnificative ale
iar în Sud-Vest mai puțin de 10%, la marginea
ratei sărăciei în județe, dar și între zonele
opusă, în regiunile mai dezvoltate, cifrele
rurale și urbane din întreaga Românie. Acestea
corespunzătoare indică 52% pentru București-
se adaugă diferențelor semnificative dintre
Ilfov, 25% pentru regiunea de Nord-Vest și
cele cinci regiuni de dezvoltare (NUTS-2) în
20% pentru regiunea de dezvoltare Centru.
ceea ce privește ratele riscului de sărăcie,
Această variație s-ar putea datora diferențelor
regiunile Nord-Est și Sud-Vest având rate de
dintre decalajele de sărăcie (adică, deficitul de
sărăcie aproape de două ori mai mari decât
venit median/mediu în comparație cu
cele trei regiuni de dezvoltare din Transilvania
pragurile de sărăcie), regiunile mai dezvoltate
istorică (Nord-Vest, Centru și Vest). Este
având decalaje de sărăcie mai mici și reducere
important de reținut că, pentru localizarea
mai bună a sărăciei prin alte prestaţii sociale
UAT rurale în zonele periurbane ale centrelor
scăzute.

66
Figura 37. Numărul persoanelor cu risc de sărăcie (sărăcie monetară relativă) la nivel de localitate, 2016, România

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016. Date tehnice: Proporția este centrată în mediana urbană de 35
de puncte, iar saturația minimă și maximă a culorilor este stabilită în percentila de 5% și 95%.

Figura 38. Numărul persoanelor cu risc de sărăcie (sărăcie monetară relativă) după tipul de localitate urbană și
periurbană, 2016, România. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

County seats
Reşedinţe dewith
judeţmore then120
cu peste 120mii
T inhabitants
de locuitori 17.860

Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 1.377

County seats
Reşedinţe dewith
judeţless
cu then 120mii
sub 120 T inhabitants
de locuitori 6.913

Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 1.093

Other towns
Alte oraşe 1.998

Sate
Villages 948

0 5.000 10.000 15.000 20.000 25.000 30.000

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016.

67
În plus, ratele mai mici de absorbție a suportabile financiar reprezintă o problemă
prestaţiilor sociale conduc, de asemenea, la un cheie, care marchează, de asemenea, accesul
grad mai scăzut de reducere a sărăciei. la alte drepturi de bază, cum ar fi deținerea de
acte de identitate, întrucât în România acestea
Una din cinci persoane (21%) cu risc de sărăcie
sunt condiționate de dovada reședinței (a se
din România trăiește în mediul urban, iar 3,6%
vedea Vincze și colab., 2019). Mai mult, în
dintre acestea locuiesc în capitala București. În
zonele urbane sărăcia se concentrează adesea
total, una din zece persoane cu risc de sărăcie
în anumite zone ale orașului (a se vedea
trăiește în mediul urban. După București, cea
Vincze și Hossu, 2014; Stănculescu și colab.,
mai mare pondere a persoanelor cu risc de
2016; Vincze și colab., 2019), care, de regulă,
sărăcie trăiește în municipiul Iași (1%) și Cluj-
sunt mai dificil de accesat din cauza locaţiilor
Napoca (0,62%). Chiar dacă ratele sărăciei sunt
periferice și a transportului public rar și
scăzute în aceste orașe (doar 8% în București,
stigmatizat în imaginarul public datorită
9% în Cluj-Napoca și 13% în Iași), în realitate
apropierii de rampe de gunoi (Cluj-Napoca,
un număr relativ mare de persoane afectate
Baia Mare), stații de epurare (Miercurea Ciuc),
de sărăcie locuiesc în aceste orașe. În
zone industriale abandonate (Ploiești, Baia
consecință, centrele de creștere economică
Mare, Târgu Mureș) sau alte locuri de poluare
din România sunt, de asemenea, locații care
simbolică sau fizică. În timp ce accesul la
concentrează nivelul de sărăcie, indicând
serviciile sociale ar putea fi mai ușor în zonele
necesitatea politicilor redistributive și în cadrul
urbane, procesele de segregare școlară, care
municipiilor şi orașelor.
reglementează prin politici și incriminează
Profilele de sărăcie pot diferi, de asemenea, sărăcia (prin amenzi excesive, de exemplu)
între zonele urbane și rurale, dar și între sunt, de asemenea, mai tipice pentru zonele
municipii, orașe și localități urbane mai mici. În urbane, așa cum vom discuta în detaliu în
orașe, accesul la locuințe adecvate și secțiunea următoare a acestui capitol.

68
 Figura 39. Numărul populaţiei cu risc de sărăcie (sărăcie monetară relativă) la nivel de localitate, 2016. Localități
cu mai mult de 10 mii de persoane cu risc de sărăcie

București 168.214

Iaşi 47.536

Craiova 30.429

Cluj-Napoca 28.977

Galaţi 27.320

Constanţa 25.342

Bacău 23.649

Timişoara 23.253

Braşov 23.240

Ploieşti 20.917

Arad 17.860

Oradea 15.565

Brăila 14.648

Piteşti 12.316

Botoşani 12.197

Tîrgu Mureş 11.986

Sibiu 11.872

Baia Mare 11.786

Tîrgu Jiu 11.562

Drobeta-Turnu Severin 10.885

Buzău 10.792

Râmnicu Vâlcea 10.659

Piatra‐Neamţ 10.323

Tîrgovişte 10.245

Vaslui 10.142

- 20.000 40.000 60.000 80.000 100.000 120.000 140.000 160.000 180.000

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016.

69
6.2 Sărăcia și marginalizarea în cazul comunităților de romi. Tipologii de
așezări urbane marginalizate și dimensiunea spațială a excluziunii
sociale
Discriminarea istorică a minorității etnice rome
și integrarea lor incompletă sub socialismul de
stat, fără recunoașterea drepturilor culturale,
a creat dezavantaje structurale care adâncesc
inegalitățile sociale și economice, cresc riscul
de sărăcie și excluziune socială și conduc la
situații de segregare spațială, adesea la
periferiile urbane. Documentele de cercetare
și politicile care abordează sărăcia și
marginalizarea care afectează minoritatea
etnică romă încep de obicei cu descrierea
comunității sau a vecinătății din punctul de
vedere al poziției sale spațiale, a locației
specifice contextului (în relație cu instituțiile
publice, infrastructura de transport, industria
poluantă, etc.) și o plasează într-o tipologie de
așezări sărace și/sau rome. În această secțiune
oferim o prezentare generală a celor mai
recente astfel de tipologii.
Incluziune 2007. Cercetarea privind
„Incluziunea și excluziunea romilor în
societatea românească de azi” (un proiect
PHARE în cadrul „Consolidarea capacității
instituționale și dezvoltarea de parteneriate
pentru îmbunătățirea percepției și condițiilor
romilor”) a avut o componentă atât cantitativă
(2000 de gospodării de persoane care aparțin
sau nu minorității Roma și o anchetă
administrativă la nivel național), cât și
calitativă (36 de comunități, din care aproape
jumătate în zonele urbane). Scopul principal al
proiectului a fost să înțeleagă procesul de
excludere socială a romilor din societatea
românească actuală, încercând să facă
diferența între a fi sărăcit (așadar situat într-o
poziție dezavantajată din punct de vedere al
stratificării sociale) și a fi în afara societății
(care poartă mai mult conținut simbolic decât
cel menționat anterior). S-a concluzionat că
sărăcia nu este un indicator adecvat al
excluziunii sociale, deoarece „în vreme ce
sărăcia reprezintă întrebarea ”cât?” ,
excluziunea socială reprezintă întrebarea
”cum și de ce?” (Fleck și Rughiniș, 2008: 6).
Aceasta aduce problema situaționalității,
descrierea comunităților în termeni de
schimbări și transformări, granițe, rețele,
conexiuni instituționale și interpersonale,
apartenență și identitate în centrul cercetării
atunci când se abordează excluziunea socială.
De exemplu, Zăbrăuți din București a fost
descrisă ca o zonă în continuă transformare.
Cartierul s-a schimbat dintr-o zonă tranzitorie
într-un „ghetou de lux” (precum și cartierul
Vitan, o altă zonă stigmatizată din București)
datorită creșterii prețurilor locuințelor și a
procesului de gentrificare , care este din ce în
ce mai accentuat (Tîrcă, 2009: 58). La
începutul acestui proces de transformare, din
cauza legalizării instalațiilor electrice, tot mai
multe familii s-au mutat în zonă, aceștia
neidentificându-se ca romi (Tîrcă, 2009).
Contrar așteptărilor, electrificarea i-a mutat pe
localnici din ce în ce mai mult în sfera locuirii
informale. Un alt studiu de caz (Sântana,
județul Arad) a evidențiat diversitatea
comunităților urbane locale. Prin intermediul
unei istorii sociale a comunităților de romi, s-a
subliniat că distanța socială dintre romi și
populația majoritară a fost prezentă de-a
lungul istoriei locale a așezării, și, în timp ce
conținutul stereotipării s-a schimbat periodic,
culminând după schimbarea regimului în
1990, când comunitatea de romi, din ce în ce
mai sărăcită, a devenit distinctă din cauza
sărăciei lor marcate, iar acesta la rândul ei a
stigmatizat zona geografică în care trăiesc
(Goina, C., 2009). Zonele puternic stigmatizate
definesc și granițele dintre grupurile de romi,
de exemplu, romii mai bogați care trăiesc în
centrul localității împărtășesc aceleași
stereotipuri degradante despre romii care
trăiesc la margine cu majoritatea locală
(Goina, M. 2009). În astfel de cazuri,
denumirile sunt comunicative: unul poate fi un
rom „gropar” sau un „țigan de mătase” (adică
70
o persoană romă cu resurse mai bune și un
statut social mai înalt, cum ar fi muzicienii
romi). Apartenența la ambele categorii
înseamnă în mod inerent diferențe în condițiile
de locuit. Persistența stigmatizării și efectele
sale exclusive (inter-secționale) sunt prezente
chiar și în rândul segmentelor mai bogate ale
minorităților rome care trăiesc în așa-numitele
„orașe de cinci stele” precum Timișoara
(Magyari, 2009).
Proiectul Incluziune 2007 s-a concentrat pe
comunități segregate și a lucrat cu patru
indicatori (subiectivi, dar măsurabili) de
identificare a unei zone segregate în context
urban. Astfel, acesta diferențiază între cartiere
sărace, cartiere de romi, vecinătăți rome și
vecinătăți neîngrijite. Scopul nu a fost să se
măsoare un anumit grad de segregare, ci să se
înțeleagă modul în care segregarea
influențează diferite aspecte ale calității vieții,
cum ar fi accesul la utilități și servicii sociale,
strategiile de adaptare, migrația și relațiile
interetnice.
Fețele și cauzele marginalizării romilor.
Proiectul intitulat „Fețele și cauzele
marginalizării romilor în cadre locale. Anchetă
contextuală la sondajul regional din 2011 al
PNUD / Banca Mondială / CE Regional Roma
Survey 2011, cu accent pe Ungaria, România,
Serbia”6 s-a concentrat pe 5 aşezări urbane
(lângă 20 de localități rurale) din diferite
regiuni de dezvoltare ale României. Este
relevant, în acest caz, de menționat faptul că
selectarea aşezărilor urbane s-a axat pe
comunitățile marginalizate de romi din orașele
mici, luând în considerare indicele IDSL
elaborat de Dumitru Sandu combinat cu un
indice DSC (Dezvoltare Socială şi Comunitară)
care a luat în considerare cinci variabile:
nivelul de educație al populației adulte; nivelul
de accesibilitate a localităților la servicii; gradul
de îmbătrânire demografică în comunitate;
6
Proiectul a fost realizat de Programul Națiunilor
Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Biroul de Inițiative
pentru Romi (BIR) al Fundației pentru o Societate
Deschisă, OSI Profitarea la Maximum de Fondurile
nivelul de dezvoltare al locuințelor; și alte
informații despre capitalul uman.
Cercetarea a plasat marginalizarea
comunităților de romi la intersecția clasei
sociale și a identității etnice. Pe baza acestei
conceptualizări, se propune o matrice de
marginalizare a comunităților de romi care
introduce termenii de segregare etno-spațială și
termenul de nivel de deprivare economică ca
cele două axe ale categorizării (deși trebuie
subliniat faptul că aceasta se bazează pe analiza
paralelă atât a aşezărilor urbane, cât și a celor
rurale). Selecția localităților pe baza modelării
statistice a fost urmată de studii de caz folosind
metode calitative care au nuanțat datele
cantitative. S-a evidențiat faptul că, de exemplu,
așezările de romi heteroidentificate ar putea fi
comunități mixte din punct de vedere etnic, dar
sunt percepute ca „zone de romi” datorită
plasării lor în cartiere marginale, compacte și
sărace sau zone periferice.
Vincze (2014: 208) a oferit o tipologie a
„segmentelor” de romi pe baza unei abordări
istorice a distribuției resurselor. Potrivit
acesteia, autorul a vorbit despre segregarea
istorică care se suprapune cu politicile
teritoriale actuale, segregarea și împingerea
celor mai săraci romi la marginea orașelor prin
intermediul politicilor locale în materie de
locuințe (și a lipsei de locuințe sociale) și a
evacuărilor forțate. Un alt mijloc de excluziune
spațială, conform lui Vincze (2014) constă în
unificarea administrativă a unei localități
rurale cu un oraș din apropiere (transformarea
unei comunități rurale marginalizate într-o
comunitate urbană exclusă), fragmentarea
comunității de romi, ghetoizarea anumitor
zone urbane, voluntar, auto-separarea
anumitor grupuri (de obicei grupuri mai
înstărite) care duc la marginalizare. Pe baza
acestor evaluări, cele cinci studii de caz urbane
prezentate de Vincze (2014) se încadrează în
UE pentru Incluziunea Romilor și Universitatea
Central Europeană / Centrul pentru Studii Politice
(CEU CPS).
71
două categorii ale matricei de segregare și
deprivare, după cum urmează:
- Nivel ridicat de separare etno-spațială
și nivel redus al deprivării economice:
spoitori din Calafat, Feleud în Aiud,
spoitori din Oltenița, romi înstăriţi din
Curtici.
- Nivel ridicat de segregare etno-
spațială și nivel ridicat de deprivare
economică: Târgu Frumos,
comunitatea Livezilor din Curtici,
Rudărie și caștalăi din Calafat, Bufa și
Poligon din Aiud, Rudăria și ghetourile
din Oltenița.
Celelalte două categorii ale matricei, și anume:
- nivel redus de separare etno-spațială
și nivel redus al deprivării economice
- nivel redus de segregare etno-spațială
și nivel ridicat de deprivare economică
au fost reprezentate de localități rurale. Cu
toate acestea, acest lucru rezultă din
eșantionare, iar pe baza altor studii
etnografice am putea găsi exemple de așezări
urbane care se încadrează în aceste ultime
două categorii. De exemplu, într-o cercetare
ulterioară efectuată de același autor cu o altă
echipă de cercetători privind spațializarea și
rasializarea sărăciei în România (a se vedea
Vincze și colab., 2019), un cartier urban de
romi din partea centrală a municipiului Ploiești
a fost identificat ca reprezentativ pentru
categoria (3).
SocioRoMap. Până în prezent, SocioRoMap -
Cartografierea sociografică a comunităților de
romi din România pentru o monitorizare la
nivel comunitar a schimbărilor privind
integrarea romilor7 (a se vedea Horváth, 2017)
este cea mai elaborată și mai vastă anchetă la
nivel național a marginalizării cu care se
7
Proiectul SocioRoMap a fost finanțat de
Mecanismul Financiar Norvegian 2009-2014 în
cadrul „Reducerea sărăciei în România” (RO25)
implementat de Institutul Român pentru Studierea
confruntă segmentele sărace ale populației, cu
o atenție explicită, dar nu exclusivă, la situația
minorității etnice rome, care stabilește o
tipologie a așezărilor marginalizate, dar și o
clasificare a intervențiilor publice și private
care vizează îmbunătățirea situației din aceste
zone. Una dintre componentele de cercetare
ale proiectului SocioRoMap s-a concentrat
asupra marilor orașe și cartiere urbane din
România. Scopul cercetării a fost de a
identifica în structura urbană a acelor cartiere,
așezări care găzduiesc populație săracă și/sau
vulnerabilă, așa-numitele „pungi de sărăcie”.
După ce aceste zone au fost localizate spațial,
s-a testat ipoteza conform căreia concentrația
spațială a sărăciei este paralelă cu o
dimensiune etnică, mai exact, care sunt acele
cartiere și așezări urbane care pe lângă faptul
că sunt considerate sărace, au locuitori care
sunt identificați ca romi (prin hetero- și
autoidentificare).
Cele 40 de studii de caz urbane au descris
dimensiunea cartierelor, poziția lor față de
localitate, accesibilitatea, condițiile de locuit,
calitatea infrastructurii, împreună cu unele
dimensiuni ale calității vieții și aspectele de
socialitate (Pásztor, 2017: 193). În aceste 40
de orașe, 212 de comunități au fost
identificate ca fiind comunități de romi, dintre
care 169 erau așezări compacte de romi, așa
cum au fost descrise de informatorii-cheie
locali (de obicei, persoane care lucrează în
administrația locală, asistenți sociali sau
reprezentanți ai ONG-urilor sau ai Bisericii,
fiind ei înșiși de etnie romă în multe cazuri).
Juxtapunerea sărăciei și etniei a fost
identificată în 13 orașe, ceea ce înseamnă că
cartierele sărace erau locuite și de etnici romi.
În 19 orașe au fost identificate cartiere care
erau sărace, fără a avea un caracter etnic
specific, în timp ce în alte 8 orașe au fost
identificate comunități compacte de romi, dar
Problemelor Minorităților Naționale în parteneriat
cu Fundația pentru o Societate Deschisă România și
Centrul de Cercetare pentru Relații Interetnice.
72
cu o poziție socio-economică mai bună
(Pásztor, 2017: 196).
Din punctul de vedere al accesului la diferite
servicii ale orașului, este important să se
identifice poziția spațială a acestor așezări.
Astfel, componenta Urbană a SocioRoMap a
arătat că 10,7% din cele 169 de comunități
compacte de romi erau situate în centrul
orașului, 13% în zona industrială, 19,5% într-un
cartier de blocuri și 30,8% în zonele
rezidențiale. Mai mult, 26% din comunități
erau situate la periferia orașelor.
Un aspect important trebuie luat în considerare
atunci când se încearcă înțelegerea proceselor
și schimbărilor sociale din aceste comunități,
dar mai mult decât atât, atunci când se
proiectează și se dezvoltă intervenții și politici,
este perioada și contextul apariției și dezvoltării
acestor așezări. Așezările analizate în
componenta Urbană a proiectului SocioRoMap
au relevat că aproximativ jumătate din
comunitățile segregate s-au format în perioada
de tranziție de după 1990 (83 de comunități), în
timp ce restul s-au format anterior acestei
perioade (36 de comunități) și după anii ‘50 (50
de comunități). Numărul mediu de persoane
care trăiesc în aceste comunități este de circa
800 de persoane, dar valoarea mediană este de
circa 400 de persoane.
În cadrul studiilor de caz urbane, la clasificarea
așezărilor au fost luate în considerare
următoarele aspecte: locația, accesibilitatea,
aspectul general al așezării, istoria locului, tipul
de locuințe, graniţele și limitele fizice și
simbolice, elementele de incluziune și
excluziune socială, dimensiunea comunității,
infrastructura, expunerea la riscuri de mediu și
sociale, modul de viață. Categoriile rezultate
sunt tipuri teoretice, unele comunități
încadrându-se mai mult sau mai puțin în
diferitele categorii. Astfel, componenta
Urbană a proiectului SocioRoMap a identificat
următoarele tipuri de comunități urbane
sărace și de romi:
1. Așezări de romi înstăriţi (Tîrgu-Jiu,
Slobozia, Botoșani, Iași, Sibiu, Bacău,
Hunedoara, Bistrița)
2. Comunități rome tradiționale sărace (de
exemplu, Galați, Iași, Buzău, Craiova,
Turda, Focșani, Suceava)
3. Comunități formate în cartiere ale foştilor
muncitori (cămin de nefamiliști; 33 de
comunități, de exemplu, Brăila,
Hunedoara)
4. Comunități poziționate în zone industriale
dezafectate (Iași, Turda, Baia Mare,
Târgoviște)
5. Orașele de cocioabe (43 așezări pot fi
incluse în această categorie; Satu Mare,
Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Miercurea Ciuc,
Reșița, Brăila, Baia Mare).
Aceste categorii sunt foarte generale și ar
putea include o diversitate mai mare de
așezări și comunități care necesită o abordare
mai diversă. Cu toate acestea, la nivelul
politicilor naționale, aceste tipuri ar necesita
deja o viziune și o implicare diferite.
Acest aspect este subliniat în componenta
Studii de Comunitate a aceluiași proiect
SocioRoMap, dar este atins și de studiile de
caz calitative ale altor proiecte și rapoarte.
SocioRoMap are 17 studii de comunitate,
dintre care 9 iau în considerare contextul
urban. Scopul studiilor de comunitate a fost de
a oferi un punct de vedere emic asupra
relațiilor sociale intra- și intercomunitare și
asupra proceselor sociale generate de
intervențiile și proiectele locale care au vizat
incluziunea socială a acestor comunități
(Fosztó, 2017: 217). Studiile de comunitate
permit o înțelegere mai profundă și mai
nuanțată a proceselor locale privind
marginalizarea, excluziunea și incluziunea
socială, putând lua în considerare variabile
care sunt de obicei trecute cu vederea,
precum profilul comunității locale (istoria
socială și diversitatea etnică), tipul grupului de
romi (neamuri) și relațiile dintre ele și cu alte
grupuri etnice, limba maternă și alte limbi
73
vorbite, ocupații tradiționale, procese sociale
majore și semnificative locale (de exemplu,
migrație sporită, apariția bruscă a localurilor
unde sunt practicate jocuri de noroc,
convertiri religioase, probleme de sănătate,
6.3 Venitul minim garantat
Venitul minim garantat (VMG, Legea nr.
416/2002) este principalul program de
asistență socială din România, oferind prestaţii
de sprijin pentru venit în baza evaluării
mijloacelor de subzistenţă și un set de bază de
prevederi sociale, cum ar fi asigurarea de
sănătate în sistemul public, ajutorul pentru
încălzire în sezonul rece și accesul la prevederi
ocazionale în natură în cadrul programelor de
ajutor ale Uniunii Europene. Nivelul VMG este
stabilit la 142 RON (i.e. 32 euro) pentru o
singură persoană, care este semnificativ sub
pragul monetar cu risc de sărăcie de 750 RON
(începând cu 2018). În timp ce la momentul
introducerii programului VMG în 2002,
valoarea sa pentru o singură persoană
corespundea la circa 50% din salariul minim
net, până în 2020 scade sub 12% din salariul
minim net (calculat pentru o singură persoană,
fără persoane în întreţinere). Costul total al
programului VMG a necesitat doar 3,4% din
bugetul Ministerului Muncii și Protecţiei
Sociale dedicat prestaţiilor sociale (Ministerul
Muncii și Protecției Sociale, 2020).
Împreună cu alte măsuri menite să atenueze
sărăcia și excluziunea socială, VMG reprezintă
doar 0,02% din PIB, situând România pe pozițiile
cele mai scăzute din UE în ceea ce privește
cheltuielile de protecție socială (Eurostat, 2020).
În anii post-recesiune 2018-2020, atât numărul
persoanelor și al familiilor beneficiare de VMG,
cât și cuantumul cheltuielilor au scăzut
semnificativ, de la circa 210 mii de familii
beneficiare în ianuarie 2018 la circa 170 de mii în
ianuarie 2020.
Este important de menționat că această scădere
nu poate fi interpretată în mod univoc ca
rezultatul îmbunătățirii condițiilor sociale și
economice din România, care ar fi putut duce în
implicare intensă a instituțiilor naționale sau
internaționale, evacuări, procese spontane de
desegregare, stigmatizare și criminalizare a
cartierului în discursuri publice și mass-media,
iar lista este deschisă).
cele din urmă la trecerea persoanelor de la
statutul de asistaţi social la cel de angajaţi
salarizaţi. Mai degrabă, ar trebui să ținem cont
de faptul că beneficiarii VMG au cel mai adesea
calificări educaționale scăzute și se bazează pe
munca zilieră nesigură (Legea nr. 52/2011) și
lucrează în sectoare economice formale sau
informale cu intensitate a forței de muncă în țară
sau în străinătate. În consecință, fie ei nu pot
îndeplini munca comunitară necesară pentru a
menține dreptul la VMG, fie nu reușesc să
depună în timp util certificatul de căutare a unui
loc de muncă de la oficiul județean de ocupare a
forţei de muncă (AJOFM). Chiar dacă unele
dintre aceste familii ar fi putut să-și
îmbunătățească veniturile, cel mai probabil,
acestea scad încă sub pragul monetar cu risc de
sărăcie, întrucât sărăcia în muncă fluctuează în
jurul valorii de 17% în România (adică aproape
dublu față de media UE).
Deși era de așteptat o corelație pozitivă între
numărul persoanelor care se confruntă cu
sărăcia monetară și numărul beneficiarilor de
VMG, de fapt nu există o corelație directă între
cele două situaţii. De exemplu, două reşedinţe
de județ cu număr comparabil de persoane
care trăiesc în gospodării cu venituri sub
pragul sărăciei monetare, și anume Cluj-
Napoca (circa 29.000 de persoane sărace) și
Galați (circa 27.000 de persoane sărace),
diferă semnificativ în ceea ce privește
beneficiarii de VMG, cu doar 128 de cazuri în
Cluj-Napoca și 550 de cazuri în Galați.
Discrepanța ar putea proveni din diferențele
dintre decalaje de sărăcie, deoarece pragul de
eligibilitate pentru VMG a rămas stabilit la 142
RON/lună din 2009, în timp ce pragul de
sărăcie monetară a crescut la 750 RON/lună
până în 2018, dar și din capacitatea birocratică
74
a persoanelor și familiilor cu veniturilor mici de
a solicita prestaţii și de a-şi menține
eligibilitatea.

Figura 40. Beneficiari și plăți în Euro pentru venitul minim garantat în România, 2018-2020
250.000 15.000.000

210.000 12.000.000

Suma plăților în Euro

Beneficiari

170.000 9.000.000

130.000 6.000.000

90.000 3.000.000

50.000 0

Feb
Feb

Feb
Mar

Dec

Mar

Dec
Jan

May

Sep

Jan

May

Sep

IanJan
IulJul

Oct

Oct
Apr

Aug

Nov

Apr

IulJul
Aug

Nov
Jun

Jun
Mar

Mar
Nov

Nov
Aug

Aug
Dec

Dec
Mai

Mai
Feb

Feb
Sep

Sep
Apr

Apr
Oct

Oct

Feb
Iun

Iun
Ian

Ian

2018 2019 2020

Sursa datelor: Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, data.gov.ro 2020.

Figura 41. Raportul dintre indivizii beneficiari de VMG şi familiile acestora la populația totală a unității
administrativ-teritoriale (NUTS-4). Cifrele indică beneficiarii de VMG la 100 de locuitori.

Sursa datelor: Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială. Date tehnice: Centrat în mediana 2,5%

75
 Figura 42. Relația dintre numărul persoanelor cu risc de sărăcie (sărăcie monetară relativă) și numărul de
beneficiari ai venitului minim garantat, în zonele urbane și periurbane, 2016
Cities County seat towns Periurban towns Periurban villages Other towns
17
BUCURESTI

16

IASI
15 CLUJ-NAPOCA CRAIOVA
BRASOV GALATI
Numărul de persoane expuse riscului de sărăcie (scală în inch)

ARAD PLOIESTI
PITESTI VASLUI BRAILA
14
SATU MARE
BISTRITA TULCEA RESITA
GIURGIU
SALCEA CIUREA DEVA
13 CHIAJNA MIERCUREA CIUC SACELE ALEXANDRIA
BRAGADIRU
CRACIUNESTI MOINESTI
APAHIDA
POPESTI-LEORDENI BARNOVA
BLEJOI ZIMNICEA
12 FIERBINTI-TARG
ARONEANU ARDUD ULMENI
SINAIA
OTOPENI STEI DETA HARSOVA
GHIMBAV BORS
11 TAUTII-MAGHERAUS BALAN
ALBOTA OCNELE MARI
CARCEA CHINTENI
PREDEAL NOVACI
BAILE HERCULANE
10
BAILE GOVORA BORSEC

9
2 3 4 5 6 7 8 9
Persoane cu venituri minime garantate (scală lîn inch)
Sursa datelor: Numărul persoanelor cu risc de sărăcie de la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016; Numărul
beneficiarilor venitului minim garantat de la Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială; Date tehnice: Linia de
tendință este descrisă de ARP = 9,44 + 0,405*VMG, R2= 0,321.

O explicație mai puțin probabilă se referă la beneficiare de VMG la populația totală cu risc
dimensiunea gospodăriilor beneficiare, de sărăcie sau excluziune socială (sărăcie
deoarece rata sărăciei este măsurată ca număr monetară relativă) nu pot fi interpretate ca
de persoane, în timp ce cazurile de VMG măsuri solide de acoperire, dat fiind că nu
constau în familii (luate ca unitate) sau există date disponibile cu privire la numărul de
persoane singure, iar datele existente nu persoane care trăiesc în familiile care primesc
permit modificarea numărului de persoane VMG pe care le-am fi putut împărți în mod
care trăiesc într-o familie beneficiară a VMG. semnificativ la numărul sau persoanele care
trăiesc în gospodării cu venituri sub pragul
Următoarele cifre ilustrează raportul dintre
sărăciei. Cu toate acestea, cu prudență, am
persoanele și familiile beneficiare de prestaţii
putea interpreta aceste cifre ca indicatori ai
de asistență socială principale şi populația la
capacității administrative locale de a oferi o
nivelul UAT. Semnificația lor ar trebui
plasă de siguranță de bază pentru cei mai
interpretată ținând cont de trăsăturile
defavorizați.
definitorii ale sistemului de protecție socială
din România. Estimările noastre bazate pe
raportul dintre persoanele și familiile

76
 Figura 43. Estimări de acoperire pentru venitul minim garantat, la nivel de localitate, 2016

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016. Date tehnice: Rata de acoperire este procentul din numărul de
beneficiari ai venitului minim garantat raportat la numărul de persoane cu risc de sărăcie. Proporția este centrată în mediana
urbană de 3,7% a ratei de acoperire, iar saturația minimă și maximă a culorii este stabilită în percentila de 5% și 95%. #juy/

Figura 44. Estimări ale acoperirii pentru venitul minim garantat, pe tip de localitate urbană și periurbană, 2016.
Mediana și intervalul dintre prima și a treia cuartilă.

Reşedinţe de judeţ
County seats cu peste
with more then120
120mii de locuitori
T inhabitants 1,1%

Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 1,4%

County seats
Reşedinţe de with
judeţless then120
cu sub 120mii
T inhabitants
de locuitori 1,7%

Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 2,1%

Other
Altetowns
oraşe 3,4%

Sate
Villages 4,1%

0% 1% 2% 3% 4% 5% 6% 7% 8%

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016. Date tehnice: Rata de acoperire este procentul din numărul de
beneficiari ai venitului minim garantat raportat la numărul de persoane cu risc de sărăcie.

77
6.4 Alocaţia de sprijin pentru familiile cu venituri mici cu copii în
întreținere
Alocația de sprijin pentru familiile cu venituri
mici cu copii aflați în întreținere (ASF) a fost
introdusă în 2003 (O.U.G. nr. 105/2003) ca
prestaţie în baza evaluării mijloacelor de
subzistenţă, cu valori ușor mai mari pentru
familiile monoparentale, dar cu un plafon
stabilit la al patrulea copil al familiei, ceea ce
înseamnă că familiile cu cinci sau mai mulți
copii primesc aceeași sumă ca și cele cu patru.
Revizuirea legii în 2011 a scăzut pragul de
eligibilitate și a crescut moderat valorile
prestației, dar, în același timp, a introdus
penalități financiare pentru copiii de vârstă
școlară care lipsesc de la şcoală, astfel încât
după 20 de absențe pe semestru prestația
este diminuată, iar după 40 de absențe este
eliminată cu totul. În consecință, acoperirea
prestaţiei s-a înrăutățit exact în comunitățile
cele mai defavorizate, care nu își pot permite
frecvența regulată a copiilor la școală. Ca
atare, nu putem folosi numărul de familii care
primesc ASF ca indicator fiabil al sărăciei
copiilor (Raţ, Tobias şi Veres, 2015; Raş şi
Szikra, 2018). Cu toate acestea, variațiile
regionale în ceea ce privește raportul dintre
familiile care primesc ASF la 100 de copii și
tineri care trăiesc în UAT se juxtapun în mare
măsură cu distribuția ratelor relative de
sărăcie monetară. Costul total al programului
pentru bugetul Ministerului Muncii și
Protecției Sociale este mic, sub 3,5%.
În concluzie, variațiile raportului beneficiarilor
de asistență socială pe locuitori nu reprezintă
cu precizie variații ale nevoii de prestaţii de
sprijin pentru venituri. Având în vedere pragul
scăzut de eligibilitate pentru cele mai
importante prestații în baza evaluării
mijloacelor de subzistenţă, adică venitul minim
garantat (VMG) și alocaţia de sprijin pentru
familiile cu copii aflați în întreținere (ASF),
familiile cu venituri mici angajate în muncă
nesigură nu se califică pentru aceste prestații,
în ciuda căderii sub pragul sărăciei. Situația lor
este și mai dificilă în municipiile mai mari, cu
prețuri mai mari pentru bunurile și serviciile de
bază. Accesul la locuințe subvenționate,
ajutoare pentru încălzire, transport public
subvenționat, servicii de îngrijire a copiilor și
programe gratuite de educație extracuriculară
și after school, împreună cu servicii de îngrijire
pe termen lung pentru persoanele în vârstă
sau persoanele care trăiesc cu dizabilități le-ar
putea îmbunătăți semnificativ bunăstarea.
Astfel, expansiunea serviciilor publice
subvenționate ar putea face parte dintr-o
politică urbană anti-sărăcie, pe lângă
prestaţiile în numerar, administrate și la nivel
local, dar finanțate din bugetul Ministerului
Muncii și Protecției Sociale. Mai mult, un
număr mic de beneficiari de VMG sau ASF din
zonele urbane cu rate ridicate ale sărăciei
indică, de asemenea, o lipsă de capacitate
administrativă pentru a asigura preluarea
(acoperirea) adecvată a prestaţiilor și, posibil,
și lipsa angajamentului politic pentru
combaterea sărăciei și promovarea incluziunii
sociale. Rasializarea sărăciei, ceea ce
înseamnă că persoanele și familiile sărăcite
sunt percepute ca fiind inferioare din punct de
vedere cultural în comparaţie cu populația de
masă, prejudecată care afectează în mod
deosebit minoritatea romă discriminată din
punct de vedere istoric și deprivată din punct
de vedere economic, servește ca instrument
de discurs în politică pentru a submina
pretențiile pentru o mai bună redistribuire
(Vincze și colab., 2019; Stănculescu și
Berevoiescu, 2003).
78
 Figura 45. Beneficiari și plăți în Euro în cadrul schemei de alocație de sprijin familial pentru familiile cu copii din
România, ianuarie 2018 - iulie, 2019
300.000 10000000
9000000
250.000 8000000

Suma plăților în Euro

200.000 7000000
Beneficiari

6000000
150.000 5000000
4000000
100.000 3000000
50.000 2000000
1000000
0 0
Feb

Feb

Feb
Mar

May

Dec

Mar

Dec
Jan

Sep

Jan

May

Sep

IanJan
Aug

Nov

Nov
Oct

Aug

Oct
Apr

Jun
IulJul

Apr

Jun
IulJul
Mar

Mar
Nov

Nov
Aug

Aug
Dec

Dec
Mai

Mai
Feb

Feb
Sep

Sep
Apr

Apr
Oct

Oct
Iun

Iun
Ian

Ian

Feb
2018 2019 2020

Sursa datelor: Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, 2020.

Figura 46. Raportul dintre familiile beneficiare de alocație de sprijin familial și numărul de copii sub 18 ani la
nivelul unității administrativ teritoriale (NUTS-4) din România, ianuarie 2019.

Sursa datelor: Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială. Date tehnice: Centrat în mediana de 8,7% și saturația
minimă și maximă a culorii sunt stabilite în percentila 5% și 95%.

79
6.5 Prestaţiile sociale și sărăcia
Indemnizaţia pentru concediul pentru
creşterea copilului mic. Părinții cu carte de
muncă de cel puțin 12 luni în ultimele 24 de
luni se califică pentru o indemnizație de
concediu pentru creşterea copilului până când
copilul împlinește vârsta de 2 ani (3, în cazul
copiilor cu dizabilități) (Legea nr. 448/2005).
Cel puțin o lună din perioada totală ar trebui
să fie utilizată de celălalt părinte (cel mai
adesea tatăl). Prestaţia este dependentă de
venituri la o rată crescută de înlocuire de 85%,
cu o linie de bază stabilită la nivelul
aproximativ al salariului minim net.
Stimulentul pentru revenirea timpurie la locul
de muncă. Mai mult, în cazul în care părinții
decid să revină mai devreme la serviciu,
primesc o prestaţie lunară numită stimulent în
valoare de 650 RON/lună (circa 50% din
salariul minim net) până când copilul
împlineşte vârsta de doi ani.
Dezechilibre în prestaţii. Deși ambele prestații
sunt condiționate de cartea de muncă
anterioară, iar prestația pentru creşterea
copilului este legată de câștiguri, acestea sunt
plătite din bugetul Ministerului Muncii și
Protecției Sociale în mod similar cu prestațiile
de asistență socială. În 2019, costul
indemnizațiilor de concediu pentru creşterea
copilului a reprezentat 26,2% din bugetul de
asistență socială al Ministerului, în timp ce
stimulentul pentru revenirea timpurie la locul
de muncă 4,2%. În mod cumulativ, cele două
prestaţii reprezintă 30,4% din buget, adică de
aproape zece ori mai mari decât plățile totale
pentru alocaţia de sprijin familial în baza
evaluării mijloacelor de subzistenţă pentru
gospodăriile cu venituri mici cu copii aflați în
întreținere.
Trăsăturile regresive ale transferurilor sociale.
Mai mult, alocația universală pentru copii
reprezintă 35,7% din bugetul de asistență
socială. Adăugând la aceste statistici faptul că
familiile lucrătorilor precari, care nu au cartea
de muncă necesară, nu pot beneficia prestaţia
de concediul pentru creşterea copilului, putem
concluziona că transferurile de asistență
socială pentru familiile cu copii aflați în
întreținere din România prezintă caracteristici
puternic regresive, ceea ce înseamnă că cea
mai mare parte a transferurilor sociale de fapt
merge către cei cu locuri de muncă stabile și
cu venituri mai mari. Buletinele statistice ale
Ministerului Muncii și Protecției Sociale nu
furnizează indicatori de acoperire a
indemnizației de concediu pentru creşterea
copilului și a stimulentului pentru revenirea
timpurie la locul de muncă, adică nu știm care
este ponderea părinților care nu se califică
pentru aceste prestații. Cu toate acestea,
putem obține o idee de variație regională în
ceea ce privește accesul la aceste prestaţii,
împărțindu-le la numărul de copii cu vârste
cuprinse între 0 și 2 ani. Având în vedere că în
primele luni după naștere mamele au dreptul
la concedii de maternitate plătite, care sunt
condiționate „numai” de o lună de angajare
înainte de naștere, nu putem interpreta aceste
rapoarte ca indicatori de acoperire în sine. Mai
mult, în cazul gemenilor sau tripleţilor, părinții
au dreptul la o completare a indemnizației de
concediu pentru creşterea copilului.
Prestaţiile și sectorul economic al salariatului.
Datele arată că județele cu o pondere mare a
salariaților sunt, de asemenea, județe cu
frecvențe relative mai mari ale concediilor
pentru creşterea copilului și plăți stimulative
pentru sugari (0-2 ani), precum București-Ilfov,
Cluj, Timiș și Argeș, județele cu profil agricol şi
cote mai mici de salariați prezintă, de
asemenea, rate mai mici, mai notabile fiind
Vaslui, Bacău, Vrancea, Botoșani, Călărași.
80
 Figura 47. Evoluția numărului de beneficiari ai indemnizaţiei de concediu pentru creşterea copilului și a
stimulentului pentru revenirea timpurie la locul de muncă, 2018-2020
184.000 82.000.000

180.000 77.900.000

Suma plăţilor în Euro

176.000 73.800.000
Beneficiari

172.000 69.700.000

168.000 65.600.000

164.000 61.500.000
Feb

Feb

Feb
Jan

Mar

May

Dec
IanJan

Mar

May

Dec
Jan
Sep

Sep
Oct
Nov

Nov
Apr

Aug

Apr

Aug
Jun
IulJul

Jun
Jul
Mar

Nov
Aug

Dec
Mai
Feb

Sep
Apr

Mar
Oct

Feb
Nov
Aug

Dec
Mai
Iun

Feb
Ian

Sep
Apr

Oct

Ian
Iun
Iul
2018 2019 2020

Sursa datelor: Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, 2019.

Figura 48. Numărul de beneficiari și valoarea plăților pentru stimulentul acordat părinților care doresc să revină
timpuriu la locul de muncă în România, 2011 - 2019
100.000 160.000.000

80.000 128.000.000

Suma plăţilor în Euro

60.000 96.000.000
Beneficiari

40.000 64.000.000

20.000 32.000.000

0 0
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019

Sursa datelor: INS TEMPO ASS118C.

81
 Figura 49. Raportul dintre plățile prestațiilor pentru concediul pentru creşterea copilului și stimulentelor pentru
revenirea timpurie la locul de muncă şi numărul de copii cu vârsta cuprinsă între 0-2 ani, după județ, 2019

Sursa datelor: Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, 2019. Date tehnice: Centrat în mediana de 41%.

Indemnizaţia pentru handicap sever și acut. persoană (indiferent de legăturile de rudenie)

Protecția socială a persoanelor cu handicap
respectă legea-cadru nr. 448/2006 și oferă un
set de beneficii financiare și în natură,
împreună cu subvenții din impozitare, facilități
de călătorie și (pentru cazuri mai severe)
servicii de îngrijire la domiciliu și de îngrijire
rezidențială. Gama și valorile provizioanelor
depind de gradul de handicap, începând cu
alocații pentru hrană mai mici pentru toate
persoanele cu handicap mediu, grav sau
accentuat și prestaţii mai mari pentru
persoanele care se confruntă cu handicap
sever sau acut. Cei care trăiesc cu forme mai
grave de handicap au, de asemenea, dreptul la
un îngrijitor personal, care ar putea fi o rudă
apropiată care primește o prestație socială
pentru munca de îngrijire casnică, sau o
care este angajată de consiliul local ca
îngrijitor personal la domiciliu, de obicei la
salariul minim național (a se vedea Moroianu-
Zlătescu, 2015). La fel ca în alte țări, și în
România un volum mare de handicap rezultă
adesea din pierderea capacității de muncă din
cauza accidentelor de muncă. În aceste cazuri,
sistemul de prestații intră sub incidența
legislației privind asigurările sociale, dar
prestațiile sunt în mare măsură similare. O
privire de ansamblu asupra sistemului (a se
vedea, de exemplu, Tudose, 2017) relevă
faptul că valorile prestaţiilor sociale pentru
persoanele cu handicap nu pot proteja
familiile lor împotriva sărăciei, în timp ce
serviciile sociale vizează incluziunea prin locuri
de muncă protejate, terapie ocupațională sau
82
îngrijire de zi, însă consilierea este distribuită
inegal în toată țara și, așa cum vedem în ultima
secțiune a acestui capitol, primesc puțin sprijin
financiar de la bugetul de stat. Astfel, munca
de îngrijire a persoanelor cu dizabilități
rămâne în mare parte responsabilitatea
familiei și în primul rând a femeilor.
Pensia socială minimă a fost introdusă în 2009
ca o pensie minimă garantată de stat în
sistemul public pentru toți cei care au dreptul
pe baza cărţii lor de muncă (cel puțin 15 ani de
vechime în muncă și peste vârsta de
pensionare). Începând cu septembrie 2020,
valoarea pensiei sociale minime este de 705
Figura 50. Procentul pensionarilor din sistemul public care primesc pensia socială minimă, august 2020 (pensii de
stat și pensii pentru sectorul agricol, cumulate)
Sursa datelor: Casa Națională de Pensii Publice, august 2020
RON/lună, adică este sub pragul sărăciei
(calculat la 750 RON/lună de INS începând cu
2018). Având în vedere că, din punct de
vedere istoric, pensiile publice din agricultură
au fost cu mult sub cele din alte sectoare,
putând observa în Figura 42 și 44 variația
regională a ponderii beneficiarilor pensiei
minime în raport cu ponderea populației care
lucrează în agricultură (sudul României, în
general). Mai mult, județele cu o moștenire a
industriei grele sau a mineritului, care asigurau
salarii mai mari și pensionare mai timpurie sub
socialismul de stat, prezintă cote relativ mai
mici de beneficiari de pensie socială minimă
(Brașov, Sibiu, Hunedoara, Prahova).
83
 Figura 51. Numărul beneficiarilor indemnizaţiei pentru dizabilitate accentuată sau gravă din populația totală a
județului, 2019

Sursa datelor: INS TEMPO ASS117B şi POP107D. Rețineți că persoanele încadrate într-un grad de dizabilitate ușor sau mediu
nu au fost incluse în această hartă.

Figura 52. Evoluția numărului de beneficiari ai indemnizaţiei pentru persoanele cu handicap (mediu, accetuat și
grav) și suma plăților în Euro, 2011-2020
800.000 900.000.000

750.000.000
Suma plăţilor în Euro

750.000
600.000.000
Beneficiari

700.000 450.000.000

300.000.000
650.000
150.000.000

600.000 0
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019
Sursa datelor: INS TEMPO ASS117B şi POP107D

84
7. CARTOGRAFIEREA OCUPĂRII ÎN MUNCĂ PENTRU ORAȘE MAI
ECHITABILE ȘI MAI COMPETITIVE
Persoanele angajate. Institutul Român de doar 0,6% din populația ocupată urbană, în
Statistică diferențiază următoarele categorii de comparație cu 14,6% din populaţia rurală care
persoane angajate: angajați (salariați), nu au contract de muncă.
angajatori, lucrători independenți și lucrători
Sistemul de asigurări sociale. Această structură
familiali contribuabili. (1) Angajați. În 2020,
a ocupării forței de muncă este consecventă,
conform seturilor de date INS Tempo, 92,7%
deoarece cei care au angajat, dar fără salariu,
din totalul persoanelor ocupate din mediul
tind să rămână în afara sistemului de asigurări
urban erau salariați (angajați), comparativ cu
sociale - cu excepția persoanelor co-asigurate
doar 56,3% în mediul rural. (2) Lucrători
ale partenerilor lor. O mare parte din sistemul
independenți. În 2020, doar 5% din totalul
de asigurări sociale este legat de contribuții,
persoanelor ocupate din mediul urban erau
multe contribuţii sunt puternic corelate cu
lucrători independenți, comparativ cu 28,3% în
statutul de lucrător independent sau de
mediul rural. (3) Lucrători familiali
angajat, cu excepția lucrătorilor ocazionali și a
contribuabili. În 2020, potrivit INS Tempo,
celor cu carte de muncă fragmentată.
lucrătorii familiali contribuabili reprezentau

7.1 Structura ocupării forței de muncă în România

Notă asupra datelor. La recensământul din ramurii lor economice. Ne vom referi la aceste
2011 (ultimul număr oficial), 83,7% dintre date cu acronimul INS FirmLevel.
lucrătorii independenți erau din mediul rural,
Decalajul urban-rural. Există o diferență
iar 67% din cei care desfășurau activități
majoră între structura ocupării forței de
independente în mediul rural erau bărbați.
muncă în zonele rurale și urbane. Munca
Dimpotrivă, la recensământul din 2011, 95,2%
remunerată prin salariu reprezintă un
dintre lucrătorii familiali care cotizau erau din
fenomen urban, în timp ce lucrătorii
mediul rural, iar dintre aceştia, 66,3% erau
independenți și lucrătorii familiali contribuabil
femei. Datele existente nu ne permit o
sunt fenomene rurale. România rămâne țara
statistică detaliată actualizată, datele
cu cea mai mare pondere a populației care
recensământului reprezintă ultimul număr
lucrează în agricultură din Europa (Eurostat
oficial care permite intersecția complexă. Chiar
TAG00020). Muncitorii agricoli sunt
dacă nu există informații detaliate despre
preponderent lucrători independenți (bărbați),
nivelul localității în termeni de ocupare a forței
lucrători familiali contribuabili (femei), dar și
de muncă, putem calcula pe baza seturilor de
lucrători ocazionali sau „zilieri” care nu apar ca
date furnizate de Institutul Național de
o categorie separată de forță de muncă în
Statistică la nivelul companiei ponderea
statisticile naționale, în ciuda unei legi
salariaților (angajați) și cifra de afaceri la
dedicate (Legea nr. 52/2011 privind lucrătorii
nivelul localității, pentru 2011 și 2018. Datele
ocazionali). Potrivit comunicatului de presă al
s-au diferențiat între sediul companiei și
Inspectoratului Muncii (instituția națională
punctele sale de lucru răspândite în toată țara.
care înregistrează lucrătorii ocazionali), în
De asemenea, codul CAEN al companiei
2016 erau în România aproximativ 800.000 de
permite clasificarea companiilor pe baza
85
lucrători zilieri înregistrați, majoritatea dintre
aceștia lucrând în agricultură, silvicultură,
creșterea animalelor și alte activități sezoniere
în principal în zone rurale. Nu există informații
actualizate privind lucrătorii ocazionali puse la
dispoziție de Inspectoratul Muncii.
Angajații ca fenomen urban. Municipiile
continuă să aibă cea mai mare pondere de
angajați în rândul populației de vârstă activă.
Ponderea medie a angajaților în totalul
populației de vârstă activă (18-62 de ani) în
municipii a fost în 2018 până la 63%, ca în
2008, înainte de criza financiară (INS Tempo
FOM104D). Un fenomen nou este faptul că
ponderea angajaților în zonele periurbane din
populația activă este similară cu cea a
orașelor. În zonele periurbane, care servesc
adesea ca zone rezidențiale pentru cei care
lucrează în municipii, structura ocupării este
destul de diferită de cea înregistrată în zonele
rurale și seamănă mai mult cu cea a unui oraș.
Cifra de afaceri agregată după tipul de
localitate. Cifra de afaceri agregată (suma
întregii cifre de afaceri la nivel de localitate) a
crescut cu 59,9% între 2008 și 2018 și cu
52,4% față de 2011 (INS FirmLevel). Din 2011,
municipiul București a crescut doar cu 6,5%,
cu toate acestea, acesta concentrează 28,1%
din cifra de afaceri națională. Creșterea
modestă a capitalei se datorează unei
schimbări a geografiei economice a României:
municipiile au devenit mai importante,
economia lor a crescut cu jumătate (48%) într-
un deceniu (INS FirmLevel). În plus, municipiile
au produs în 2018 în mod colectiv 59,6% din
cifra de afaceri a României. Cu toate acestea,
economia orașelor a stagnat și a concentrat în
2018 doar 17% din cifra de afaceri a României
(INS FirmLevel).
Zonele periurbane. Localitățile cu o creștere
spectaculoasă de 65% a cifrei de afaceri
agregate sunt localități din primul inel din jurul
municipiilor mari. În cele 171 de comune din
zona periurbană a municipiilor, cifra de afaceri
agregată în 2018 este comparabilă cu cea a
celor 2719 de comune rămase din țară,
respectiv 8%.

Figura 53. Distribuția populației după participarea la activitatea economică, ianuarie 2020

Populaţie
Rezident rezidentă
population 19318,0 [INTERVAL DE CELULE]

Resurse
Human umane
resources 12198,3 Formare profesională & altele

Inapți de muncă &

Populaţie
Active activă
population 8750,5 pensionări
anticipate

Occupied population
Populaţie ocupată 8492,6 Șomeri înregistrați

Lucrători familiali, liber

Emplyees
Angajaţi 5481,1
profesioniști, angajatori

0 2000 4000 6000 8000 10000 12000 14000 16000 18000 20000

Sursa datelor: Date la nivel de județ de la Cambir și Toma (2020:19).

86
 Figura 54. Procentul de persoane ocupate din populația activă (18-62 ani), ianuarie 2020

Sursa datelor: Date la nivel de județ de la Cambir și Toma (2020:28-159); Date la nivel de UAT din recensământul din 2011.
Date tehnice: Datele la nivel de județ sunt centrate în mediana națională de 62,9% de persoane care lucrează din populația
totală de vârstă activă. La nivel de localitate, datele reprezentate sunt de la recensământul din 2011, iar saturația minimă și
maximă a culorilor este stabilită în percentila de 5% și 95%.

Figura 55. Procentul persoanelor ocupate din populația de vârstă activă, după tipul de localitate, 2011.
Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

County seats
Reşedinţe de with
judeţmore then120
cu peste 120mii
T inhabitants
de locuitori 67,4%

Their
Zoneleperiurban areas
lor periurbane 64,1%

County seats
Reşedinţe de with
judeţless then120
cu sub 120mii
T inhabitants
de locuitori 67,2%

Their
Zoneleperiurban areas
lor periurbane 61,5%

Other
Altetowns
oraşe 61,9%

Villages
Sate 62,8%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80%

Sursa datelor: Recensământul populației și locuințelor, 2011.

87
În plus, localitățile din primul inel din jurul
orașelor au înregistrat cea mai mare creștere a
numărului de angajați. În aceste zone
periurbane, procentul de angajați a crescut cu
76% între 2011 și 2018. Localitățile din cel de-al
doilea inel din jurul municipiilor au înregistrat o
creștere de 39% a numărului de angajați (INS
FirmLevel).
Externalizarea globală. După criza financiară,
procesele de globalizare s-au intensificat și, ca
atare, organizațiile globale și-au mutat
procesele secundare în noi spații specializate
în operațiuni. Noul val de externalizare nu se
concentrează doar pe forța de muncă
industrializată, ci și pe găsirea unor rezerve de
forță de muncă calificate și înalt calificate
(Peck, 2018). Majoritatea proceselor care sunt
externalizate sunt cele aferente Externalizării
Proceselor de Afaceri (EPA) și Externalizării
Tehnologiei Informației (ETI) (Oshri, Kotlarsky
şi Willcocks, 2015). Chiar dacă este vorba de
munca prestată de funcţionari, locurile de
muncă externalizate au un nivel ridicat de
rutină și standardizare. Cu toate acestea,
există câteva excepții notabile, odată cu
externalizarea tehnologiei informației, fiind
externalizate și unele operațiuni cheie de
cercetare și dezvoltare (Santangelo, Meyer şi
Jindra, 2016).
Tipul de externalizare a forței de muncă. La
nivel european, Europa Centrală și de Est a
valorificat majoritatea externalizării atât a
proceselor de producție, cât și a proceselor de
afaceri de la companiile din Europa de Vest
(Ban, 2019). După cum s-a menționat anterior,
România a beneficiat de această nouă tendință
și a devenit din nou o destinație pentru
capitalul străin după 2011, atât pentru
sectorul serviciilor externalizate (externalizare
de servicii în EPA și ETI), cât și pentru sectorul
de externalizare industrială (externalizarea
producției). În România, în 2019, 26% dintre
angajații din sectorul privat lucrau pentru o
companie cu capital integral străin (INS Tempo
FOM104B); aceste companii produc 52% din
cifra de afaceri agregată totală și 45% din
valoarea adăugată brută totală (Cristescu
2020:3). Mai mult, 45% din forța de muncă din
industria prelucrătoare lucra într-o companie
cu capital străin, aceste companii producând
68% din cifra de afaceri agregată a sectorului
(Cristescu, 2020:3).
Externalizarea urbană în România. În municipii
precum București, Cluj, Timișoara și Iași au fost
create noi locuri de muncă în principal în
sectorul serviciilor de externalizare. În alte
municipii precum Arad, Brașov, Ploiești, Pitești,
Craiova, Satu-Mare au fost create noi locuri de
muncă în principal în industria prelucrătoare.
Unele municipii, precum Oradea, Sibiu și Baia-
Mare au avut o strategie mixtă și au creat noi
locuri de muncă urbane atât în servicii
externalizate, cât și în industria prelucrătoare -
chiar dacă mai multe dintre noile locuri de
muncă au fost create în industria
prelucrătoare. Indiferent de tipul de strategie
economică a orașelor, una dintre constantele
ultimului deceniu a fost creșterea
semnificativă a companiilor din industria
prelucrătoare în zonele rurale din România,
adesea în localitățile din primul și al doilea inel
din jurul municipiilor.
Două tipuri de urbanizare. În funcție de tipul
de motor economic utilizat pentru creșterea
urbană, există două tipuri de procese de
urbanizare care se desfășoară după 2008 în
România.
1. Municipiile cu un sector industrial crescut
(Arad, Brașov, Ploiești, Pitești, Craiova, Satu-
Mare) au deja instalate unități de producție
din valurile anterioare de industrializare și, de
asemenea, au rezerve de forță de muncă
instruită care locuiesc deja în oraș sau sunt
dispuse să facă naveta din zonele rurale din
vecinătate. Chiar dacă municipiile au scăzut în
ceea ce privește populația, zonele periurbane
au avut o creștere modestă. Cea mai mare
parte a expansiunii periurbane a fost generată
de concentrarea populației rurale din țară în
localitățile din primul și al doilea inel din jurul
orașului. În majoritatea cazurilor, numărul
88
locurilor de muncă din industrie în primul și al
doilea inel periurban a crescut, de asemenea.
Figura 56. Procentul de angajați din populația activă (18-62 ani), ianuarie 2020

Sursa datelor: Date la nivel de județ de la Cambir și Toma (2020:28-159); Date de nivel de UAT de la INS TEMPO FOM104D,
POP108D. Date tehnice: Proporția este centrată în mediana urbană de 35,7%, iar saturația minimă și maximă a culorii este
stabilită în percentila de 5% și 95%.

Figura 57. Procentul de angajați din populația activă (18-62 ani), după tipul de localitate, 2018.
Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

County seats
Reşedinţe de with
judeţmore then120
cu peste 120mii
T inhabitants
de locuitori 59,3%

Zonele lor periurbane

Their periurban areas 27,0%

County seats
Reşedinţe dewith
judeţless
cu then 120mii
sub 120 T inhabitants
de locuitori 53,9%

Zonele lor periurbane

Their periurban areas 11,9%

Other
Altetowns
oraşe 27,3%

Villages
Sate 9,4%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%

Sursa datelor: INS TEMPO FOM104D, POP108D.

89

2. Municipiile cu un sector de servicii
externalizate în creștere (Bucureşti, Cluj,
Timișoara şi Iași) au înregistrat o creștere
semnificativă a numărului de locuri de muncă
nou create care necesită munci non-manuale
cu educație terțiară. Cu toate acestea, piața
construcțiilor nu s-a dezvoltat în același ritm
pentru a satisface nevoile de locuințe ale
angajaților cu ocupaţii non-manuale. Spațiul
de locuit din aceste orașe a crescut
semnificativ, dar piața a avut efecte puternice
de filtrare. Gospodăriile s-au mutat în suburbii.
Prin urmare, aceste gospodării se formează
prin păstrarea unui loc de muncă în oraș, dar
mutarea în zonele rurale din apropiere. În
același timp, unele dintre noile locuri de
muncă din sectorul industrial au fost create în
zonele rurale din apropiere. Cu toate acestea,
expansiunea producției industriale nu a fost
însoțită de expansiunea unui sector ieftin al
locuințelor pentru lucrătorii angajați în
fabricile periurbane. Forța de muncă care
lucrează în fabricile rurale este formată în
principal din locuitorii din mediul rural care au
o gospodărie care asigură o parte din
subzistența lor prin autoconsum. Cu toate
acestea, procesul de creare a locurilor de
muncă industriale rurale este extrem de
regional, Moldova fiind în mod evident
absentă. Transilvania și partea de vest a
Munteniei s-au specializat în industrie, iar
majoritatea fabricilor industriale din domenii
încă neexploatate se află în hinterlandul
municipiilor din aceste regiuni. Există o
utilizare intensă a rezervei de forţă de muncă
rurală în județe precum Timișoara, Arad, Bihor,
Cluj și Ilfov.
Din perspectiva angajărilor conforme din
punct de vedere al competitivității, există trei
procese majore care au un impact major
asupra ierarhiei urbane.
1. Concurența spațială între angajații din
orașele specializate în externalizarea
serviciilor. În orașele care se dezvoltă în special
pe baza externalizării serviciilor, problema
principală se află în masa monetară locală
pusă în circulație de locurile de muncă bine
plătite. Din totalul de 219,5 mii de persoane
ocupate în TIC în România, 71,2% au sediul în
județele București, Cluj, Timiș și Iași (INS
Tempo FOM105F), iar majoritatea lucrează
efectiv în municipiile reședințe de județ. În
plus, din cele 100,7 mii de persoane angajate
în servicii financiare și de asigurări din
România, 58,7% lucrează în aceleași județe și
mai precis în patru municipii importante:
București, Cluj-Napoca, Timișoara și Iași (INS
Tempo FOM105F). Salariul mediu net lunar în
TIP în septembrie 2020 a fost de 1318 €, iar în
sectorul finanțelor și al asigurărilor a fost de
1095 €. În România, media națională între
industrii a fost de 694 € (INS Tempo
FOM105F). În județul Cluj, media salariului net
în domeniul TIC a fost cu 26% mai mare decât
media națională (INS Tempo FOM106E).
De asemenea, în Cluj-Napoca, în iulie 2020,
mai mult de unu din zece angajați lucrau în IT
și unul din cinci angajați lucra în sectorul
serviciilor externalizate (Petrovici, Săcuiu şi
Petrovici, 2020). În medie, în 2019, la nivel
național, salariul net a fost mai mare cu 60,2%
într-o companie străină, spre deosebire de o
companie locală privată (INS Tempo
FOM106B), iar majoritatea locurilor de muncă
bine plătite din domeniul serviciilor
externalizate au reprezentat prerogativul celor
patru municipii. Dinamica poate fi surprinsă
sintetic printr-o cifră uluitoare: 57% din totalul
impozitelor pe veniturile din salarii au provenit
în 2019 din cele patru municipii (Execuția
bugetului local, Ministerul Finanțelor Publice,
2019).
 Gentrificarea. Cele patru municipii
concentrau împreună 20% din numărul
total de lucrători urbani cu risc de sărăcie
în 2016 și 6% din numărul total de
persoane cu risc de sărăcie din România.
90
 Figura 58. Persoane angajate în servicii comerciale, ianuarie 2020

Sursa datelor: Date la nivel de județ de la Cambir și Toma (2020:28-159); Date la nivel de UAT din recensământul din 2011.
INS clasifică drept servicii comerciale: servicii administrative, servicii profesionale, hoteluri și restaurante, TIC, servicii
financiare și de asigurări, imobiliare, alte servicii; aceste servicii sunt servicii sociale sub formă distinctă. INS Date tehnice:
Datele la nivel de județ sunt centrate în mediana națională de 14,3 mii de persoane care lucrează în servicii comerciale, iar
saturația maximă a culorilor este stabilită la percentila de 99% (73,7 mii). La nivel de localitate, datele reprezentate sunt de
la recensământul din 2011, iar saturația maximă a culorilor este stabilită la percentila de 99%, adică 4.700 de persoane
angajate în servicii comerciale.

Figura 59. Persoane angajate în servicii comerciale, pe localități urbane și periurbane, 2011. Mediana și intervalul
creat de prima și a treia cuartilă.

Reşedinţe
County de with
seats judeţmore
cu peste
then120
120mii de locuitori
T inhabitants 13.386

Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 275

County seats
Reşedinţe de with
judeţless then120
cu sub 120mii
T inhabitants
de locuitori 4.364

Their
Zoneleperiurban areas
lor periurbane 91

Other
Altetowns
oraşe 414

Sate
Villages 55

0 5.000 10.000 15.000 20.000 25.000

Sursa datelor: Recensământul populației și locuințelor, 2011.

91
Dinamica salarială creează inegalități puternice
și efecte de excluziune la nivel de municipiu.
Cuantumul total de bani acumulat local de
locuitorii din aceste patru municipii are un
impact direct asupra prețurilor imobiliare și, în
general, asupra prețurilor de consum, ceea ce
creează la rândul său un efect de gentrificare,
la scara întregului municipiu. Acest lucru
generează o urbanizare periurbană puternică,
care alimentează accesul inegal la
infrastructura urbană.
- Politici de contracarare a gentrificării. Pentru
a contracara efectul accesului inegal la
municipiu în aceste zone urbane particulare
este esențial să existe politici de acces gratuit
la facilitățile orașului și să se creeze prin
investiții publice aceste facilități (transport
urban, spații publice și spații verzi, facilități de
agrement). De asemenea, politicile de
reducere a costurilor de acces la serviciile
publice sunt destul de importante pentru
populațiile vulnerabile (educație, sănătate și
securitate și îngrijire pentru copii și vârstnici).
Crearea unui fond locativ public care să acorde
prioritate celor cu risc de sărăcie ar trebui să
devină o urgență. De asemenea, dat fiind că
excesul de lichidități este canalizat în
imobiliare, locuințele la prețuri accesibile
reprezintă o preocupare pentru toți lucrătorii
urbani. Fără programe publice, este aproape
imposibil ca un fond locativ accesibil să apară
de la sine. Chiriile accesibile sunt, de
asemenea, esențiale în cele patru municipii,
deoarece piața chiriei este foarte
nereglementată, într-un context în care există
un număr extrem de mic de apartamente
disponibile pentru închiriere, având în vedere
cererea. În Cluj-Napoca, volumul de
apartamente oferite spre a fi închiriate pe an
reprezintă 8% din fondul locativ total
(Petrovici, 2013).
2. Sărăcia în muncă a lucrătorilor urbani din
industria prelucrătoare și comerţ. O treime din
angajații din România lucrează în industrie. În
2018, în orașe, de asemenea, unul din trei
locuri de muncă erau în industrie (28,9%), în
timp ce în municipii doar unul din cinci
(18,7%). O altă treime din populația ocupată
lucrează în comerț atât în orașe, cât și în
municipii (INS FirmLevel). Salariul mediu net în
septembrie 2020 în producție a fost de 586 €,
în timp ce în comerț a fost de 565 € (INS
Tempo FOM106D). Există variații majore între
județe în ceea ce privește salariul net lunar în
industria prelucrătoare și în comerț. De
exemplu, în județul Timiș salariul net în
industria prelucrătoare a fost mai mare cu 30%
decât media națională, în timp ce în București
în comerț salariul net a fost cu 46% mai mare
decât media națională (INS Tempo FOM106E).
Cu toate acestea, în municipii aceste salarii nu
sunt atât de mari, având în vedere puterea de
cumpărare a consumatorilor.
- Contracţia și suburbanizarea municipiilor şi
orașelor industriale. Municipiile care au folosit
industria ca o mașinărie de creștere se
confruntă atât cu suburbanizarea, cât și cu
contracţia. Veniturile angajaților acoperă
minimul tolerabil. A-ţi câștiga existenţa din
locuri de muncă în industria prelucrătoare și
comerț vine de cele mai multe ori la pachet cu
necesitatea de a combina veniturile din locul
de muncă cu autoconsumul de subzistență
oferit de o gospodărie cu acces la o parcelă de
teren. În timp ce acest tip de combinare a
resurselor este posibil în interiorul unui oraș
dacă o gospodărie deține o casă unifamilială,
este imposibil pentru gospodăriile care
locuiesc într-un bloc de apartamente - dacă nu
este disponibilă o reședință secundară rurală.
Suburbanizarea a devenit principala cale
pentru mulți cetățeni către mijloace decente
de trai, precum și migrația internațională -
care a devenit pentru unii lucrători urbani o
cale secundară pentru a-și câștiga existența
(Sandu, 2020). Locurile de muncă au urmat la
rândul lor forța de muncă. În 2018, în zonele
periurbane ale municipiilor, 25,2% din locurile
de muncă erau în industria prelucrătoare și
28,2% în zona periurbană a orașelor (INS
FirmLevel).
- Politici pentru municipiile în contracţie. În
aceste municipii, locuințele accesibile nu
reprezintă problema principală. Dimpotrivă,
există un fond semnificativ de case disponibile
92
atât pentru cumpărare, cât și pentru vânzare.
Problema principală este accesul la terenuri
ieftine pentru agricultura urbană și accesul la
serviciile publice (transport, educație,
sănătate, îngrijire zilnică pentru copii și
vârstnici). Planificarea în sensul contracţiei
înseamnă a include transformarea complexă a
terenurilor municipiilor pentru a permite
amestecarea resurselor, lanțuri scurte de
aprovizionare cu alimente și retenţia
populației urbane (spre deosebire de
suburbanizare).
4. Orașe mici cu un risc ridicat de sărăcie. În
2020, în România, 37% din localitățile urbane
aveau mai puțin de 10 mii de locuitori. Europa
este dominată și de municipii mici și mijlocii,
30,9% din municipiile europene având o
populație sub 10 mii de locuitori (Wolff şi
Wiechmann, 2018). De fapt, rețeaua urbană
românească este identică cu cea europeană în
ceea ce privește dimensiunea populației. Cele
117 localități urbane cu mai puțin de 10 mii de
locuitori sunt răspândite pe întreg teritoriul
României. Acestea sunt localitățile urbane care
au suferit cea mai dramatică contracție a
populației în ultimii treizeci de ani (în medie
8%) și după criza economică din 2008 (în
medie 4%). De asemenea, în ultimul deceniu,
ocuparea forței de muncă a scăzut cu 6%.
- Variații regionale. Există variații regionale
importante. Localitățile care au susținut cea
mai puternică contracție sunt cele care au avut
cel mai mare procent de persoane angajate în
agricultură din Bucovina (7% contracție a
locurilor de muncă) și Oltenia (24% contracție
a locurilor de muncă). Cu toate acestea,
localitățile urbane mici, cu un procent ridicat
de persoane ocupate în agricultură din
Moldova și Muntenia, au rămas staționare din
punct de vedere al populației. Dimpotrivă,
ocuparea forței de muncă a crescut, în special
în locurile de muncă în industrie din orașele
mici din Transilvania (29,9%), Maramureș
(37,8%) și Muntenia (6,2%). În Crișana,
numărul locurilor de muncă nu a crescut,
totuși orașele mici de aici au în medie 35% din
populația activă ocupată în industria
prelucrătoare. Pentru a înțelege aceste
diferențe majore, este nevoie de timp mai
îndelungat.
- Politica investițiilor sectoriale. Județele cu cea
mai dură scădere a locurilor de muncă în
ultimii treizeci de ani au fost cele care au
primit majoritatea investițiilor în agricultură în
deceniile socialiste (Petrovici, 2013). Județele
cu investiții în industrie și servicii au păstrat o
pondere mai mare de angajați în deceniile
post-socialiste. Acest lucru este oarecum
paradoxal, având în vedere structura locurilor
de muncă din perioada socialism, în care cea
mai mare pondere a angajaților erau
muncitorii industriali urbani. O mare parte din
forța de muncă agricolă a fost realizată în
cooperative cu compensarea produselor și
retribuirea banilor în funcție de vânzări și
achiziții de stat, dar nu și cu salarii cu drepturi
depline (Dobrincu şi Iordachi, 2009; Kligman şi
Verdery, 2015). Cu toate acestea, după
dispariția socialismului, județele cu cea mai
mare pierdere de locuri de muncă nu au fost
cele cu cei mai mulți angajați, ci cele cu mai
puțini angajați, adică cele specializate în
agricultură.
93
 Figura 60. Persoane angajate în agricultură, ianuarie 2020

Sursa datelor: Date la nivel de județ de la Cambir și Toma (2020:28-159); Date la nivel de UAT din recensământul din 2011.
Date tehnice: Datele la nivel de județ sunt centrate în mediana națională de 41,6 mii de persoane care lucrează în
agricultură. La nivel de localitate, datele reprezentate sunt de la recensământul din 2011, iar saturația maximă a culorilor
este stabilită la percentila de 95%.

Figura 61. Procentul persoanelor ocupate în agricultură din populația activă, pe localități urbane și periurbane,
2011. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

Reşedinţe de judeţ
County seats cu peste
with more then120
120mii de locuitori
T inhabitants 0,8%

Their
Zoneleperiurban areas
lor periurbane 11,9%

County seats
Reşedinţe de with
judeţless then120
cu sub 120mii
T inhabitants
de locuitori 1,6%

Their
Zoneleperiurban areas
lor periurbane 21,4%

Other towns 4,2%

Alte oraşe
Villages 30,1%
Sate
0% 10% 20% 30% 40% 50%

Sursa datelor: Recensământul populației și locuințelor, 2011.

94
- Formarea comunelor. Paradoxul se dizolvă
dacă se iau în considerare două concepte
politice majore care au reglementat
investițiile în România în ceea ce privește
dezvoltarea spațială a rezervelor de forţă
de muncă: formarea comunelor și
formarea zonelor urbane. În primul rând,
în 1950, în zorii instalării comunismului,
mai mult de 78% din populația
românească era rurală, dispersată în mai
mult de 20.200 de sate care alcătuiau
4.052 de comune. Până în 1990, existau
circa 13.000 de sate care alcătuiau 2.600
de comune. Efortul constant a fost de a
grupa satele în comunități mai compacte
pentru a face investițiile în facilități și
servicii sociale mai rentabile și, mai
important, pentru a transforma satele
autarhice împrăștiate în localități grupate,
furnizoare de forță de muncă pentru
fabricile urbane și fermele rurale (Stahl,
1969). Ultimul val al unei astfel de
investiții a fost în 2004, când mai multe
comune cu peste cinci mii de locuitori, cu
rol economic regional, au fost
transformate în orașe.
- Zonele urbane. În al doilea rând, o zonă
urbană desemna hinterlandul unui centru
urban care folosea proximitățile rurale ca
zone de aprovizionare cu materii prime și
forță de muncă (Constantinescu şi Stahl,
1970). Investițiile au fost determinate de
resursele naturale locale și de investițiile
anterioare pre-socialiste (Petrovici, 2013)
pentru a crea lanțuri de valoare bazate pe
rețele de intrare-ieșire care leagă
industriile urbane de mineritul rural,
silvicultură și agricultură (Constantinescu
şi Stahl, 1970; Stahl şi Matei, 1966). Prin
urmare, între 1950 și 1990, având în
vedere resursele locale, unele județe s-au
specializat în industrii (în special
Transilvania, Banat și clusterul Ploiești-
Argeș-București), altele s-au specializat în
producția agricolă (județe din partea de
sud a României) și o mică porțiune s-a
specializat în servicii, bazându-se în
principal pe centre de exporturi în
străinătate (Brăila-Galați, Constanța,
Bihor). Consecința acestor politici a fost că
județele care beneficiau de investiții
industriale aveau un sistem de decontare
mai integrat economic, în timp ce județele
care beneficiau de investiții agricole aveau
o structură de decontare mai puțin
coezivă. Multe orașe mici contemporane
din Transilvania, Crișana, Banat,
Maramureș și Vest-Muntenia sunt legate
de restul orașelor mijlocii şi al municipiilor
în lanțuri de producție sau piețele ale
forței de muncă interdependente care
oferă forță de muncă ieftină în industrie
pe piețele europene pentru companii
proprii străine.
- Lanțurile de producție în agricultură. În
agricultură, lanțurile de producție nu sunt
norma, totuși există excepții importante.
Luați exemplul județului Suceava și al
județului Călărași, care au primit ambele
una dintre cele mai mari cote de investiții
în agricultură din întreaga perioadă
socialistă. Cu toate acestea, orașul
Suceava și orașul Călărași au primit ambele
investiții importante în industrie. Cu toate
acestea, a existat o mare diferență în
logica investițiilor. În orașul Călărași, cea
mai mare investiție a fost într-o fabrică de
oțel, una dintre cele mai mari din România
(Siderurgia Călărași - Siderca). Cu toate
acestea, această industrie urbană a fost
decuplată de hinterlandurile rurale, care
deveneau specializate în producția de
cereale și creșterea animalelor. Furnizorii
pentru aceste industrii urbane au fost
coordonați direct la nivel național. Odată
cu prăbușirea planificării guvernamentale,
rețelele de aprovizionare au devenit
incerte, lovind cel mai tare fabricile care
95
 nu erau încorporate local în
hinterlandurile lor. Populația orașului
Călărași s-a înjumătățit în primul deceniu
post-socialist, în timp ce în mediul rural au
apărut importante fabrici de prelucrare a
alimentelor și agro-afaceri decuplate de
orașul Călărași. În județul Suceava, pe de
altă parte, o mare parte din investițiile
industriale s-au îndreptat către crearea
unei rețele puternice de industrii intrare-
ieşire situate în orașe satelit, cu centrul în
orașul Suceava. Județul Suceava a avut o
producție agricolă rurală extrem de
integrată în circuitele industriale urbane,
în special în industria produselor lactate și
a lemnului. Județul Suceava este în
continuare cel mai important producător
de produse lactate din România și
principalul exportator de lemn (Roşca şi
Panaete, 2020). În județul Suceava,
localitățile urbane precum Liteni, Broşteni,
Salcea, Cajvana, Dolhasca, Milişăuţi,
Vicovu de Sus, Gura Humorului, toate au
avut o populație constantă în ultimul
deceniu, în timp ce numărul angajaților a
crescut în medie cu 46%. Toate aceste
orașe sunt specializate în producția
agricolă - la recensământul din 2011, în
medie, una din patru persoane de vârstă
activă lucrau în agricultură. Cu toate
7.2 Ratele sărăciei în rândul celor care lucrează
Ratele sărăciei în rândul celor care lucrează
mult peste media europeană. În comparație cu
media UE de 9% a ratei sărăciei în rândul
populației ocupate (sărăcie monetară,
metodologia Eurostat), România a înregistrat
16% în 2018, o ușoară scădere față de cifra de
17% din anul precedent (Eurostat, ilc_iw01).
Sărăcia în rândul angajaților. Datele furnizate
de INS pentru anul 2018 arată că rata riscului
sărăciei sau excluziunii sociale (AROPE) a fost
acestea, trebuie subliniat faptul că
procentul persoanelor ocupate din
populația activă nu este o măsură a
bunăstării. Dimpotrivă, riscul de sărăcie în
aceste localități urbane este de același
nivel ca și în cazul localităților rurale (30,6
în aceste orașe comparativ cu media
națională rurală de 35,2). De asemenea,
acesta este cazul ratei sărăciei în muncă
(26,7 în aceste orașe comparativ cu media
națională rurală de 27,9). Ocuparea în
agricultură nu este o garanție a resurselor
suficiente pentru un trai decent.
- Formarea lanțurilor de producție. Orașele
mici de unele singure nu au puterea de a
deveni un motor economic pentru
localitățile rurale înconjurătoare sau de a
construi o rețea cu orașele și municipiile
învecinate. Cu toate acestea, lanțurile de
producție atât în industria prelucrătoare,
cât și în producția agricolă din regiune
sunt mecanisme cheie pentru a produce o
economie locală stabilă. Fără investiții
strategice care vizează construirea de
rețele, aceste orașe mici sunt prea mici
pentru a fi luate în considerare sau pentru
a profita de oportunitățile care vin dintr-o
economie de scară prin alianțe.
de 22,8% în rândul angajaților, o scădere
semnificativă comparativ cu 35% în 2007 (INS,
Tempo on-line, tabelul SAR111D).
Ratele sărăciei în funcție de statutul
ocupațional. Cu toate acestea, există o
puternică discrepanță între salariați, cu o rată
de 12,5%, și alte persoane ocupate
(nesalariați) care prezintă o rată de 58,8% a
AROPE. Dintre șomeri, rata corespunzătoare
96
este de 60,9%, iar în rândul pensionarilor de asigurări de sănătate și 0,5% la asigurări de
32%. șomaj, începând cu 2018 aceştia plătesc 25%
la asigurări sociale și pensii și 10% la asigurări
Sărăcia în rândul persoanelor ocupate după
de sănătate. În schimb, în 2017 angajatorii au
tipul de localitate. Datele noastre relevă
plătit 15,8% la pensii și asigurări sociale, 5,2%
variații ale ratelor sărăciei monetare relative
la asigurări de sănătate, 0,5% la șomaj, 0,85%
(metodologia Eurostat) în localitățile urbane în
la fondul pentru indemnizații de boală și
funcție de mărimea lor, subliniind că în
maternitate și alte două contribuții variabile,
reşedinţele de județ rata a fost de doar 7%, în
cumulând maxim 0,4%.
municipii 8,6% și în orașe 12%, adică
semnificativ mai mică decât media de 28,8% Începând cu 2018, aceștia plătesc doar o
pentru zonele rurale. contribuție asiguratorie pentru muncă stabilită
la 2,25% din salariile brute. Astfel, deși salariul
Structura forței de muncă. Acest lucru se
minim brut a crescut cu 67%, de la circa 275
explică parțial prin structura forței de muncă și
Euro în 2017 la circa 460 Euro în 2020,
ponderea mare a celor care lucrează în
minimul net a crescut cu 45%, de la circa 190
sectorul secundar al pieței forței de muncă și,
în 2017 la 276 de euro în 2020. Raportul dintre
parțial, prin ponderea mare a salariaților cu
salariul minim brut și media a rămas la circa
venituri mici, nivelul scăzut al salariului minim
44,5% în 2017 și 2018, după o creștere
și sistemul fiscal neechilibrat, mai ales după
treptată de la 35% în 2011 (Eurostat, 2020).
reformele fiscale din decembrie 2017. Eurostat
definește salariații cu venituri mici ca cei care Ratele sărăciei în rândul populației ocupate în
câștigă mai puțin de două treimi din câștigurile cazul municipiilor. Faptul că ratele sărăciei în
medii brute naționale. În România, ponderea rândul populației ocupatesunt relativ mai
salariaților cu venituri mici este printre cele scăzute în municipiile mai mari nu ar trebui să
mai mari din UE, cu 20% în 2018, dar a ascundă faptul că un număr semnificativ de
înregistrat o scădere față de 2006, când era de persoane ocupate se confruntă cu sărăcia în
26% (rețineți că aceste procente sunt calculate aceste municipii. De exemplu, în 2016, în
numai pentru salariații unităților cu zece sau orașul Cluj-Napoca, deși rata sărăciei era de
mai mulți angajați). 7% (mai mică decât media națională de 16%),
circa 8.569 de persoane ocupate locuiau în
Salariul minim a crescut constant după criza
gospodării sărace, dintre care circa 5.000
economică globală, cu o creștere semnificativă
salariați, în timp ce restul erau lucrători
a salariului minim brut începând din ianuarie
independenţi în industrie și servicii (nu în
2018. Cu toate acestea, salariul minim net nu a
agricultură). În mod similar, în capitala
crescut în consecință, deoarece reformele
București, rata sărăciei în rândul celor care
fiscale din decembrie 2017 au plasat aproape
lucrează era de numai 6,5%, dar numărul
toate contribuțiile sociale pe spinarea
persoanelor ocupate care se confruntau cu
salariaților, într-o schimbare radicală de la
sărăcia era de circa 63.081 persoane, cu circa
moștenirile bismarckiene ale sistemului
35.852 dintre ei salariați, în timp ce restul erau
românesc de asigurări sociale care împărțea
lucrători independenţi în alte domenii decât
contribuțiile între angajați și angajatori. Astfel,
agricultura.
în timp ce în 2017 angajații au plătit 10,5% la
fondurile de pensii și asigurări sociale, 5,5% la

97
 Figura 62. Ratele sărăciei în rândul populației ocupate, la nivel de localitate (UAT) în România, 2016

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016. Date tehnice: Proporția este centrată în mediana urbană de 9,6%,
iar saturația minimă și maximă a culorii este stabilită în percentila de 5% și 95% din aceeași distribuție urbană. Datele la nivel
de județ sunt mediile pe localitățile din județe.

Figura 63. Ratele sărăciei în rândul populației ocupate, după tipul de localitate, 2016. Mediana și intervalul creat
de prima și a treia cuartilă.

Reşedinţe
Countydeseats
judeţ 7,08

Municipalities
Municipii 8,63

Towns
Oraşe 12,77

Communes
Comune 28,80

0 5 10 15 20 25 30 35 40

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016.

98
 Figura 64. Ratele sărăciei în rândul populației ocupate, la nivel urban și periurban în România, 2016

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016. Date tehnice: Proporția este centrată în mediana urbană de 9,6%,
iar saturația minimă și maximă a culorilor este stabilită în percentila de 5% și 95% din aceeași distribuție urbană.

Figura 65. Ratele sărăciei în rândul populației ocupate, după tipul de localitate urbană și periurbană, 2016.
Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

County seats
Reşedinţe with cu
de judeţ more then
peste 120
120 miiT de
inhabitants
locuitori 7,12

Zonele lor periurbane

Their periurban areas 14,21

County seats
Reşedinţe with less
de judeţ then
cu sub 120
120 miiT de
inhabitants
locuitori 7,00

Zonele lor periurbane

Their periurban areas 26,25

Other
Altetowns
oraşe 11,08

Villages
Sate 29,44

0 5 10 15 20 25 30 35 40

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016.

99
Sărăcia în rândul salariaților a scăzut după
redresarea economică care a urmat crizei
economice globale, împreună cu scăderea
ponderii salariaților cu venituri mici și a
discrepanței dintre salariul brut minim și
mediu. Cu toate acestea, în comparație cu
majoritatea țărilor UE, aceste cifre au rămas
relativ ridicate în România, mai ales dacă ne
uităm la numărul persoanelor în prag de
sărăcie în muncă.
Lucrătorii independenți în locuri de muncă care
necesită aport semnificativ de manoperă și
lucrătorii familialii neremunerații. Spre
deosebire de salariați, lucrătorii care
desfășoară activități independente în locuri de
muncă care necesită aport semnificativ de
manoperă și lucrătorii familiali neremunerați
se confruntă cu rate de sărăcie ridicate de
aproape 60%, comparabile cu cele înregistrate
în rândul șomerilor. Nu există date disponibile
cu privire la rata sărăciei în rândul zilierilor, cu
toate acestea, ar trebui remarcat faptul că
începând cu 2015 aceștia pot cumula
veniturile din munca zilieră cu prestații de
asistență socială în cadrul programului de
venit minim garantat. Nu sunt date privind
frecvența acestor situații.
Şomajul. Măsurile de șomaj diferențiază
șomajul înregistrat pe baza statisticilor
Agențiilor Naționale și Județene pentru
Ocuparea Forței de Muncă și șomajul BIM pe
baza definiției Biroului Internațional al Muncii
(BIM) și calculat pe baza sondajelor privind
forța de muncă. În acest raport folosim
abordarea anterioară și calculăm raportul
șomerilor înregistrați la nivelul localității la
populația de vârstă activă a localității, adică cei
cu vârste cuprinse între 18 și 62 de ani.
Aceasta poate fi văzută ca o aproximare
pentru rata șomajului înregistrat, un indicator
care nu este disponibil la nivelul localității,
care exclude din baza de calcul persoanele
inapte de muncă. Rata șomajului înregistrat la
nivel național a fost de 3,3% în septembrie
2020, arătând o creștere moderată față de
septembrie 2019, când a înregistrat 3% (INS,
set de date online Tempo, 2020). Cu toate
acestea, există disparități regionale
considerabile și persistente.
Cele mai mari rate ale șomajului s-au
înregistrat, în 2019 și în 2020, în următoarele
județe (datele se referă la septembrie 2020):
Buzău (7%), Dolj (6,7%), Vaslui (6,5%), Galați
(6,3% ), Mehedinți (6,2%), Olt (5,9%),
Teleorman (5,7%), Sălaj (5,1%), Bacău (5,1%),
Covasna (5%) și Suceava (5%). Astfel,
statisticile privind rata șomajului înregistrat
furnizate de INS arată rezultate consistente cu
cartografierea realizată pe baza raportului
șomerilor înregistrați la populația de vârstă
activă. Cu toate acestea, reşedinţele de județ
din aceste județe prezintă, de regulă, cote mai
mici de șomeri în rândul populației de vârstă
activă: 0,7% în municipiul Buzău (județul
Buzău), 0,53% în Vaslui (județul Vaslui) și
0,78% în Craiova (Jud. Dolj).
În ceea ce privește șomajul în rândul tinerilor,
măsurat conform metodologiei BIM,
discrepanțele regionale ale șomajului în rândul
tinerilor corespund diferențelor dintre
ponderea populației ocupate în agricultură și
ratele migrației transnaționale.
Ambele servesc drept refugiu împotriva
șomajului în rândul tinerilor. În timp ce în
România rata șomajului tinerilor este de
10,2%, în regiunea de nord-est este de 5,2%;
după cum s-a discutat anterior, regiunea Nord-
Est are printre cele mai mari ponderi de
persoane care lucrează în agricultură, precum
și rate ridicate ale migrației transnaționale.
100
 Figura 66. Procentul de angajați din populația activă în raport cu rata sărăciei în muncă, 2016
Other towns
Alte oraşe Sate periurbane
Periurban villages Periurban towns
Oraşe periurbane Oraşe
Countyreşedinţe
seat towns Municipii
Cities
de judeţ
4,2

[INTERVAL DE CELULE] [INTERVAL DE CELULE]

[INTERVAL DE CELULE]
3,8 [INTERVAL DE CELULE]
[INTERVAL DE CELULE]
ISALNITA
[INTERVAL DE CELULE]
[INTERVAL DE CELULE] ARDUD
[INTERVAL DE CELULE] [INTERVAL [INTERVAL
DE CELULE] DE CELULE]
3,4 [INTERVALDE
[INTERVAL [INTERVAL
DECELULE]
CELULE] DE CELULE]
[INTERVAL DE CELULE]
[INTERVAL
[INTERVAL DEDE CELULE]
[INTERVAL
[INTERVAL DE DECELULE]
CELULE]
[INTERVAL
OVIDIU
CELULE]
DE CELULE]
CRICAU
[INTERVAL [INTERVAL
DE CELULE]DE CELULE]
[INTERVAL
[INTERVAL DECELULE]
DE CELULE] GHERCESTI
[INTERVAL DE CELULE]
[INTERVAL DE DE
[INTERVAL
[INTERVAL CELULE] DE CELULE]DE[INTERVAL
[INTERVAL
CELULE]
[INTERVAL DE CELULE] CELULE] DE CELULE]
[INTERVAL
[INTERVAL DE[INTERVAL
DE CELULE]
CELULE] DE CELULE] GIARMATA
[INTERVAL DE CELULE] [INTERVAL DE CELULE]
[INTERVAL DE CELULE]
MILISAUTI [INTERVAL DE CELULE]
[INTERVAL [INTERVAL
[INTERVAL
DE CELULE] DEDE CELULE]
CELULE]
[INTERVAL
[INTERVAL DE CELULE]
DE CELULE] BORS
CELULE] CRISENI
Ratele sărăciei în muncă (scală în inch)

3 [INTERVAL [INTERVALDE CELULE] DE CELULE]

[INTERVAL [INTERVAL
[INTERVAL
DE CELULE] DEDE DECELULE]
CELULE]
[INTERVAL DE [INTERVAL
CELULE] GALDA DE JOS
[INTERVAL DE CELULE] [INTERVAL
[INTERVAL DE
DE CELULE]
[INTERVAL
[INTERVAL [INTERVAL
DE DECELULE]
CELULE] DE[INTERVAL
CELULE] CELULE]
DE CELULE]
[INTERVAL
[INTERVAL
[INTERVAL [INTERVAL
[INTERVAL
DE
DE DE CELULE]
CELULE]
CELULE] DE DE CELULE]
CELULE]
[INTERVAL
[INTERVAL [INTERVAL
DE DE CELULE] DE
[INTERVAL
CELULE]
[INTERVAL CELULE]DE CELULE]
DE CELULE]
[INTERVAL DE CELULE] [INTERVAL DE CELULE]
[INTERVAL DE CELULE] MOGOSOAIA
[INTERVAL DE CELULE] [INTERVAL
[INTERVAL DE
[INTERVAL
DE CELULE]
CELULE]
[INTERVAL DE CELULE]
DE CELULE]
[INTERVAL
[INTERVAL DEDECELULE]
CELULE]
GARCINA [INTERVAL DE CELULE] [INTERVAL DE CELULE]
2,6 [INTERVAL [INTERVALDE CELULE] DE [INTERVAL DE CELULE]
CELULE] BASCOV
[INTERVAL DE CELULE] [INTERVAL
[INTERVAL DEDE[INTERVAL
CELULE] DE CELULE]
I.C.BRATIANU [INTERVAL DE[INTERVAL CELULE] [INTERVAL [INTERVAL
DE DECELULE]
[INTERVAL
CELULE] CELULE] DE CELULE]
DE CELULE]
[INTERVAL [INTERVAL
[INTERVAL
[INTERVAL
DE CELULE]DEDE DE
CELULE]CELULE]
CELULE]
[INTERVAL DE CELULE] [INTERVAL
[INTERVAL DE CELULE]
DE CELULE] CARCEA
[INTERVAL DE CELULE] [INTERVAL DE CELULE]
[INTERVAL
[INTERVAL
[INTERVAL DE CELULE]
[INTERVAL DE DE
DE CELULE]
CELULE]
CELULE]
[INTERVAL
[INTERVAL [INTERVAL
[INTERVAL
[INTERVAL DE
DE CELULE] DE CELULE]
[INTERVAL
DE CELULE]
DE DE CELULE]
CELULE]
CELULE] JUCU
[INTERVAL [INTERVAL
DEDE [INTERVAL
CELULE]DEDE CELULE] DE CELULE]
[INTERVAL [INTERVAL
[INTERVAL
[INTERVAL DE
DE
CELULE] CELULE]
CELULE]
CELULE]
[INTERVAL BRAILA
DE DE
CELULE] MAGURELE
[INTERVAL [INTERVAL
[INTERVAL
[INTERVAL
DE DE
[INTERVAL
CELULE] DE
DE CELULE]
CELULE]
CELULE]
DE CELULE]
[INTERVAL CELULE]
2,2 MANESTI [INTERVAL [INTERVAL
[INTERVAL
DE[INTERVAL
[INTERVAL [INTERVAL
CELULE] DECELULE]
DEDE DE DE DE CELULE]
CELULE]
CELULE]
CELULE]
[INTERVAL DE CELULE] [INTERVAL
[INTERVAL DE
[INTERVAL
[INTERVAL CELULE]
CELULE]DEDECELULE]
CELULE]
[INTERVAL [INTERVAL
[INTERVAL
[INTERVAL [INTERVAL
DE CELULE]
[INTERVAL DEDE
[INTERVAL CELULE]
DEDE
DE CELULE]
CELULE]
DE CELULE]
CELULE]
[INTERVAL [INTERVAL
DE CELULE]
[INTERVAL DECELULE]
[INTERVAL
[INTERVAL [INTERVAL
CELULE]
DE DE CELULE]
CELULE]
DE DE CELULE]
CELULE]
TARGSORU VECHI [INTERVAL
[INTERVAL
[INTERVAL
[INTERVAL [INTERVAL
[INTERVAL DE DE
DE
DE CELULE]
CELULE]
CELULE]
CELULE]
DE DEDECELULE]
CELULE] OTOPENI
[INTERVAL
[INTERVAL
[INTERVAL[INTERVAL
[INTERVAL DE DE
[INTERVAL
DE
DE BOTOSANI
DECELULE]
CELULE]
CELULE]
CELULE]
CELULE] CELULE]
[INTERVAL DE[INTERVAL [INTERVAL
CELULE] DE DE
[INTERVALCELULE]
[INTERVAL CELULE]
[INTERVAL
[INTERVAL DEDE
DEDE
BACAUORADEA
CELULE]
[INTERVAL
GALATI
DE CONSTANTA
DE
CELULE] CELULE]
BUZAU
CELULE]
CELULE]
CRAIOVA SUCEAVA
NAVODARI [INTERVAL [INTERVAL
[INTERVAL DE DE
[INTERVAL
[INTERVAL [INTERVAL
CELULE]
[INTERVAL
DE
[INTERVAL CELULE]
CELULE]DE
[INTERVAL
DECELULE] DE DE
CELULE]
CELULE] DE CELULE]
CELULE]
CELULE]
IASIBPITESTI
AIA
CELULE] MARE
[INTERVAL
[INTERVAL DE CELULE]
GRAJDURI [INTERVAL
[INTERVAL
[INTERVAL
DEDE
[INTERVAL
[INTERVAL DEDECELULE]
CELULE]
[INTERVAL
DE[INTERVAL
CELULE]
CELULE]
DEDEDE
CELULE]
SIBIU
TIMISOARA
CELULE]
CLUJ-NAPOCA
ARAD
CELULE]
SATU
TARGU MARE
MURES
[INTERVAL DE CELULE] [INTERVAL
[INTERVAL [INTERVAL
DEDECELULE]
CELULE] DE CELULE]
[INTERVAL DE CELULE]
[INTERVAL [INTERVAL DE CELULE]BUCURESTI
DE CELULE]
1,8 [INTERVAL DE CELULE]
SLOBOZIA CIORASTI [INTERVAL DE CELULE] BRASOV DE CELULE]
[INTERVAL VOLUNTARI
[INTERVAL DE CELULE]
[INTERVAL DE CELULE]
[INTERVAL DE CELULE]
[INTERVAL DE CELULE] GHIMBAV
TINTESTI PLOIESTI
1,4
[INTERVAL DE CELULE]

[INTERVAL DE CELULE]
1
-4 -3,5 -3 -2,5 -2 -1,5 -1 -0,5 0 0,5 1
Procentul de angajați din populația activă (scală în inch)

Sursa datelor: Ministerul Muncii și Protecției Sociale, 2016; INS TEMPO FOM104D, POP108D

101
 Figura 67. Procentul șomerilor față de populația activă (18-62 ani) a localității, în 2020 ianuarie

Sursa datelor: Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, 2020; INS TEMPO POP108D. Date tehnice: Proporția este
centrată în mediana la nivelul localității de 2,42% și saturația maximă a culorilor este stabilită la percentila de 95%. Valorile la
nivel județean reprezintă media procentului șomerilor față de populația activă (18-62 ani) din localitățile unui județ.

Ocuparea precară și șomajul în comunitățile beneficiarul muncii ziliere (adică angajatorul),

marginalizate de romi. Studiile de caz și
componentele calitative ale diferitelor
programe descriu în detaliu ce tip de muncă
informală zilnică prestează persoanele de
etnie romă (Fosztó, 2017: 230), dacă sunt
acestea implicate în întreprinderi mici, cu sau
fără autorizații; ce înseamnă salariile mici și
insuficiente, care sunt uneori expresia că
angajatorii au prejudecăți față de forța de
muncă romă (Pop 2014). Această forță de
muncă este caracterizată de lipsa calificărilor
care scade semnificativ angajabilitatea
(Mihalache, 2014: 168). Datele statistice
privind șomajul înregistrat s-au dovedit
neconcludente, deoarece șomerii care nu mai
beneficiază de indemnizație rămân înregistrați
în sistem doar dacă aplică pentru VMG, altfel li
se pierde urma în statistici (Hossu, 2014). Mai
mult decât atât, legea muncii ziliere, despre
care inițial se credea că va asigura un anumit
nivel de siguranță pentru cei care lucrează în
sectorul informal, mai degrabă favorizează
fără să asigure includerea zilierul în sistemele
de asigurări sociale de pensii, șomaj, sănătate.
Nu există o evaluare coerentă a proiectelor de
calificare și ocupare în muncă implementate
de autoritățile locale în colaborare cu ONG-uri.
Studiile care s-au realizat sporadic au arătat că
aceste programe nu au acordat suficientă
atenţie nevoilor și capacităților persoanelor,
nici contextului local. Acest lucru a dus la
situații în care zeci de femei din aceeași
comunitate aveau diplome de lucrător în
curățenie, fără posibilități prospective de
angajare. Acestea ar putea servi în continuare
ca personal (ne)calificat de curățenie doar în
administrațiile locale. Un alt aspect demn de
menționat este că unele programe vizează
formarea de formatori, facilitatori, mediatori
de locuri de muncă și experți. Acest tip de
programe sunt ușor de implementat datorită
riscurilor scăzute de nerealizare a indicatorilor
propuși, dar au o eficiență scăzută în
102
îmbunătățirea efectivă a situației de pe piața
muncii (Fleck şi Rughiniș, 2008: 128-129).

8. CARTOGRAFIEREA BUNEI GUVERNANȚE ÎN DOMENIUL LOCUIRII

ȘI SERVICIILOR SOCIALE

În analiza formelor de bună guvernanță, o urmăm pe Newman (2005) care abordează „perspectivele
de teorie socială și culturală care privesc guvernanța ca un proces de creare de semnificaţie, precum și
ca practică instituțională; aceste perspective contestă imaginea actorului social ca un individ rațional
care caută să își maximizeze resursele; și care oferă abordări critice asupra modurilor în care „oamenii”
care urmează să fie guvernați și domeniul „public” al activității guvernamentale sunt înțelese”
(Newman, 2005:1). Prin „public” înțelegem „sfera de activitate care se presupune că e o
responsabilitate colectivă” (Newman 2005:3) Ca proces, transformarea sau „refacerea” guvernanţei
„produce atât noi subiecte guvernabile, cât și deschide potențial noi locaţii de agenturare” (Newman,
2005:2).
Afirmăm că în România, în special în domeniul locuințelor și al serviciilor sociale, redefinirea rolului
statului ca furnizor minim de ultimă instanță care urmărește în cele din urmă să faciliteze accesul pe
piața privată (ca în cazul locuințelor) sau ca un organism de control și finanțare parțială (ca în cazul
serviciilor sociale) a fost însoțit de apariția unei agenții noi și diverse în sectorul civil. Organizațiile
neguvernamentale au intervenit ca furnizori alternativi de servicii pentru ca statul să poată contracta
servicii publice și/sau ca grupuri de propagandă care solicită servicii publice mai extinse și mai bune și
o mai mare responsabilitate a guvernelor locale și naționale. În acest capitol, analizăm modul în care
aceste noi forme de guvernanță au abordat problemele vulnerabilității, sărăciei și marginalizării în
zonele urbane, cu accent pe domeniul locuințelor și al serviciilor sociale.

8.1 Politica privind locuințele pentru populaţie

Locuințele pentru populaţie: o problemă este Recensământul Populației și Locuințelor.

urbană locală. În această secțiune, analizăm
locuințele pentru populaţie în legătură cu
buna guvernanţă și incluziunea socială. În timp
ce instrumentele de politică se bazează adesea
atunci când vine vorba de asigurarea unei
locuințe adecvate pe nivelul național,
problemele sunt locale. Acestea depind de
volumul local de cerere și ofertă. Prin urmare,
nu există un răspuns și un instrument singular
posibil pentru a răspunde nevoilor de locuințe.
Urmărim tipologia motorului de creștere
economică discutată în secțiunea anterioară
privind piața urbană a muncii.
Notă asupra datelor. Cel mai precis instrument
administrativ pentru numărarea locuințelor
Institutul Național de Statistică ține o evidență
anuală care include case cu autorizație și
recepţie. Această serie cronologică a fost
actualizată în 2011 cu datele recensământului,
care includeau și casele construite în deceniul
anterior, cu și fără autorizații. În scopuri
comparative, am folosit primul an după ultimul
recensământ (2012) și ultimul an cu date
disponibile (2019) furnizate de setul de date
Tempo al Institutului Național de Statistică.
Extinderea zonei de locuit în toată România.
Conform înregistrărilor anuale, între 2012 și
2019, suprafața de locuit, măsurată ca
suprafața unei case sau a unui apartament, a
crescut cu 5,7%.

103
104
 Figura 68. Diferența procentuală a spațiilor etajate între 2012 și 2019.

Sursa datelor: INS Tempo LOC103B. Date tehnice: Datele la nivel de localitate sunt centrate pe creșterea
medianei de 3,97% a spațiilor etajului, iar saturația maximă a culorilor este stabilită în percentila de 99%, adică
20,6%.

Figura 69. Diferența procentuală a suprafeței la sol, după tipul de localitate urbană și periurbană, 2012-2019

Reşedinţe de judeţ
County seats cu peste
with more then120
120mii de locuitori
T inhabitants 4%

Zoneleperiurban
Their lor periurbane
areas 14%

County seats
Reşedinţe with less
de judeţ then120
cu sub 120mii
T inhabitants
de locuitori 3%

Zoneleperiurban
Their lor periurbane
areas 5%

Other
Altetowns
oraşe 3%

Villages
Sate 1%

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30%

Sursa datelor: INS Tempo LOC103B.

105
O mare parte din creșterea suprafeţei la sol a
fost localizată în zonele periurbane ale
municipiilor și orașelor. Spațiile de locuit din
zonele periurbane ale municipiilor au crescut
în medie cu 21%, în timp ce zonele periurbane
ale orașelor au crescut în medie doar cu 7%.
Mediile sunt mai mari comparativ cu
medianele (14% și 5%) deoarece există variații
importante între localitățile periurbane.
Localități precum Dumbrăviță și Moșnița Nouă
de lângă Timișoara sau Șelimbăr de lângă Sibiu
au crescut peste dublu în termeni de spațiu
locativ (INS Tempo LOC103B).
Creșterea spaţiului locativ mediu pe persoană.
Spaţiul locativ pe persoană a crescut în
România, atât în municipii, cât și în orașe. În
2019, spaţiul locativ mediu pe persoană în
municipii (19,2 m2) a fost similar cu media din
restul localităților românești (18,8 m2). În
ultimul deceniu, cea mai mică creștere a
spațiilor locative pe persoană s-a înregistrat în
zonele periurbane. Cu toate acestea, în
periurban suprafața locativă pe persoană (24,7
m2) era încă semnificativ mai mare comparativ
cu orice alt tip de localitate (INS Tempo
LOC103B, POP107D). Cu toate acestea, aceste
cifre sunt cu mult sub mediile urbane
europene, de 33,2 m2 în 2018 (Eurostat
tesov190). Există o mare variație europeană în
ceea ce privește spaţiile locative, totuși,
România a înregistrat sistematic cel mai mic
spaţiu locativ pe persoană din ultimele două
decenii.
Creșterea populației în zonele periurbane. Între
2012 și 2019, populația din municipii a
înregistrat o scădere cu aproape 1%, în timp ce
în zonele periurbane populația a crescut cu
19%. În termeni absoluți, populația a scăzut în
municipii cu 46 de mii de persoane, în timp ce
în zonele periurbane a crescut cu 267 de mii
de persoane (INS Tempo POP107D). Populația
municipiilor scade anual în medie cu 2,3 mii
persoane, în timp ce localitățile din zonele
periurbane au înregistrat o creștere anuală în
medie cu 1,4 mii de persoane (INS Tempo
POP107D).
Chiar dacă creșterea spaţiului locativ mediu pe
persoană pare a fi o tendință generică la
nivelul României, există în joc procese
încrucișate. În zonele periurbane: volumul
populației și numărul caselor construite au
crescut semnificativ. Zonele periurbane au
devenit locuri de expansiune urbană.
Suprafața construită a crescut în municipii, dar
populația a rămas relativ constantă, ba chiar a
scăzut. Acest proces a extins în municipii
spaţiul locativ pe persoană.
Suburbanizarea familiilor. Deși nu există serii
temporale la nivel de localitate cu date privind
mărimea gospodăriei, cu excepția datelor
furnizate de recensământ, o linie de tendință
poate fi aproximată prin împărțirea numărului
de unități locative la numărul de locuitori
dintr-o localitate (Există serii temporale
agregate la nivel național între 2000 și 2005
INS Tempo COV105A). Tendința este de
necontestat: în zonele urbane, dimensiunea
gospodăriilor este în scădere, în timp ce în
zonele periurbane este în creștere.
Gospodăriile cu o singură persoană preferă
orașele, familiile cu copii se mută în zone
periurbane. Această tendință este foarte
vizibilă în Cluj-Napoca, singurul oraș care a
înregistrat o creștere a populației (6,2 mii)
între 2011 și 2019 (INS Tempo POP107D),
totuși are un număr în scădere de persoane pe
gospodărie: 2,20 persoană/unitate locativă
(INS Tempo LOC103B, POP107D). În paralel, în
Florești, cea mai mare localitate din zona
periurbană a municipiului Cluj-Napoca, există
o creștere semnificativă a numărului de
persoane pe unități locative.
106
 Figura 70. Zone de locuit nou construite pentru municipiile românești și zonele periurbane ale acestora, 2012-
2019 (m2)

Living
Spaţiu space
locativ built in periurban
construit areas
în zone periurbane) Newly built living
Spaţiu locativ space
nou construit

BUCURESTI 62% 4.230.172

TIMISOARA 76% 1.658.166

CLUJ-NAPOCA 48% 1.597.040

CONSTANTA 61% 1.214.768

IASI 60% 1.053.911

BRASOV 38% 793.497

SIBIU 71% 727.712

ORADEA 46% 469.307

PITESTI 62% 451.592

CRAIOVA 51% 352.286

ARAD 340.464

PLOIESTI 281.651

SUCEAVA 81% 245.148

TARGU MURES 243.665

BACAU 221.337

BAIA MARE 221.231

GALATI 167.589

BOTOSANI 115.338

BUZAU 106.946

BRAILA 104.458

0 500.000 1.000.000 1.500.000 2.000.000 2.500.000 3.000.000 3.500.000 4.000.000 4.500.000

Sursa datelor: INS Tempo LOC103B.

107
Tipuri de suburbanizare. Există diferențe
substanțiale în procesul de suburbanizare în
funcție de tipul de localitate bazat pe motorul
economic al orașului, așa cum am susținut în
secțiunea anterioară. Putem distinge între trei
tipuri: (1) suburbanizarea familiilor
profesionale din zonele periurbane ale
municipiilor specializate în servicii (București,
Cluj, Timișoara și Iași), (2) suburbanizarea
lucrătorilor plătiţi cu ora și relocarea familiilor
rurale în zonele periurbane din municipiile și
orașele specializate în industrie; acest proces
este, de asemenea, însoțit de relocarea unora
dintre locurile de muncă din sectorul
producției în zonele periurbane (Ploiești,
Galați, Brăila, Arad, Brașov, Pitești, Baia-Mare);
(3) o concentrare de familii rurale în zonele
periurbane ale municipiilor și orașelor
specializate în produse agricole (Suceava,
Botoșani, Buzău, Brăila, Craiova). În plus, există
orașe cu procese mixte de suburbanizare în
care familiile formate din angajați în locuri de
muncă profesionale se suburbanizează odată
cu lucrătorii plătiţi cu ora din orașe precum
Sibiu, Brașov, Târgu-Mureș și Oradea.
Case la prețuri accesibile în municipii axate pe
servicii. Cea mai scumpă localitate din
România din punct de vedere imobiliar este
Cluj-Napoca, unde preţul unui metru pătrat
pentru un apartament, în noiembrie 2020, a
fost de 1840 € (Indicele prețurilor
imobiliare.ro). Un apartament cu un dormitor
costa în medie 166 de salarii nete lunare
medii. Același apartament ar fi costat în
București 126 de salarii nete lunare medii, iar
în Timișoara 108 (Indicele prețurilor
imobiliare.ro). Pe de o parte, locurile de
muncă bine plătite au creat o cerere constantă
de locuințe în aceste municipii, pe de altă
parte, numărul mediu de apartamente
furnizate de sectorul construcțiilor a fost
foarte mic în comparație cu cererea.
Oferta este mult sub cerere din motive
specifice. Sectorul construcțiilor din
municipiile cu servicii puternice de
externalizare este constrâns de valorile
ridicate ale terenurilor, fragmentarea
terenurilor, structura proprietății, costurile
infrastructurii rutiere și presiunea de a rezerva
spații construite private pentru servicii publice,
ca parte a reglementărilor de zonare. Aceste
costuri sunt transferate către consumatorul
final. De asemenea, acestea limitează
amploarea complexelor de locuințe. De fapt,
economiile de scară au apărut în zonele
periurbane ale acestor municipii în care nu
există astfel de constrângeri. În municipii au
apărut doar economii de anvergură în care
piețele premium erau aprovizionate cu oferte
adecvate. Efectul a fost o filtrare sistematică a
gospodăriilor de către piața imobiliară și o
creștere a zonelor periurbane în care au fost
evitate multe dintre costurile implicite ale
standardelor de calitate specifice complexelor
de locuințe. În plus, datorită costului ridicat al
locuințelor și al filtrării imobilelor, ponderea
lucrătorilor a scăzut dramatic în municipii.
Dezvoltările în domenii neexploatate,
susținute adesea prin politici publice de
construire de parcuri industriale, au urmat
rezervele de forţă de muncă rurală, bazându-
se pe navetism, fără un efort de urbanizare a
forței de muncă industriale.
 Economiile de scară. Pentru a produce un
număr adecvat de unități, adică economii
de scară, ar fi necesare noi instrumente
politice. Fără instrumente specializate
furnizate de sectorul public, prețul
locuințelor a fost prohibitiv pentru o parte
semnificativă a forței de muncă atrase de
noile locuri de muncă urbane din
sectoarele avansate ale economiei.
 Instrumente administrative specializate:
Pentru case la prețuri accesibile,
administrația publică trebuie: (a) să
agreeze terenuri, (b) să exproprieze
terenuri, dacă este necesar, (c) să propună
scheme de compensare pentru
proprietari, (d) să prevadă zonarea în
Planul Urbanistic General pentru
locuințele colective din anumite zone ale
orașului, (e) să propună și să negocieze
Planuri Urbanistice Zonale sponsorizate
108
 public cu opțiuni de zonare adecvate
pentru investiții private și servicii publice,
(f) să doteze teritoriul cu facilități și
infrastructură de acces adecvată. O astfel
de sarcină necesită structuri instituționale
speciale legate de biroul Arhitectului Şef
asociat cu instituția Primăriei și o
redefinire a rolului municipiului de la un
actor pasiv pe piața imobiliară (care
reglementează mecanismele de zonare) la
un actor activ, care reduce costurile
tranzacției și fricțiunile pieței. În 2020,
apelul municipiului Cluj-Napoca a început
să faciliteze construirea unui nou cartier,
proiectat pentru 50 de mii de locuitori
(cartierul Sopor).
 Locuințele sociale. Fondul de locuințe
sociale aproape a dispărut. În municipiile
în care casele la prețuri accesibile nu au
nevoie de locuințe sociale, este chiar mai
presant, având în vedere numărul mare de
locuitori urbani săraci, așa cum am
menționat deja. Să luăm exemplul celei
mai scumpe piețe imobiliare din România:
Cluj-Napoca. Un total de 500 de unități de
locuințe publice de stat au fost construite
din 2008. Fondul de locuințe sociale a fost
stabilizat în 2014, în urma vânzării
unităților de locuințe construite de
Agenția Națională pentru Locuințe (ANL) și
a ultimelor ordine de retrocedare din
fondul locativ deținut de stat (421 case). În
2014, fondul de locuințe sociale s-a
stabilizat în județul Cluj la 2911 unități,
dintre care 1564 sunt în municipiul Cluj-
Napoca. Fondul de locuințe de stat din
municipiul Cluj-Napoca număra deci doar
1564 de locuințe în 2014, ceea ce era cu
mult mai mic decât nevoile existente
(Vincze et al., 2020: 25). În medie, anual,
15 locuințe sociale sunt acordate de
municipiul Cluj-Napoca, iar numărul de
cereri depuse variază la aproximativ 400
pe an (Petrovici, Foldes şi Faje, 2020).
Există două instrumente posibile pentru
dezvoltarea fondului de locuințe sociale al
unui oraș. În primul rând, orașul cumpără
apartamente sau case. În al doilea rând,
rezervă un procent de unități (adică 10%)
în noile cartiere pe care le facilitează
biroul Arhitectului Şef. O astfel de strategie
nu are nevoie de prevederi în legislația
națională dacă este prevăzută în Planul
Urbanistic General posibilitatea acestor
transferuri. Prima strategie va fi pilotată în
anul 2021 de către Primăria Cluj-Napoca. A
doua strategie este explorată tot în Cluj-
Napoca, în cartierul planificat Sopor.
Terenuri accesibile în orașe industriale. Un
impuls major în municipiile și orașele care se
bazează pe industrie este suburbanizarea
familiilor cu lucrători cu plata cu ora și
necesitatea unui lot de teren. În contextul unui
municipiu în contracţie, numărul locuinţelor
vacante este din ce în ce mai mare, iar
planificarea în avans se poate face prin
rescrierea rolului biroului Arhitectului Şef. (1)
Primăria poate cumpăra locuinţele vacante și
le poate refolosi pentru locuințe sociale; (2)
Primăria poate cumpăra terenuri în limitele
orașului și le poate dota cu facilități adecvate
pentru a fi concesionate în scopuri de
agricultură urbană. (3) În plus, loturile de teren
echipate adecvat pot fi utilizate pentru a fi
revândute la un preț accesibil familiilor
interesate să construiască o casă.
Investiții publice în infrastructura agricolă. În
municipiile și orașele cu hinterland specializate
în agricultură, suprafața locativă s-a extins mai
mult în zona peri-urbană comparativ cu zona
urbană. De exemplu, în Suceava, 81% din
suprafața locativă construită în ultimul deceniu
se afla în zona periurbană. Cea mai mare parte
a suburbanizării a fost un efect al relocării
populației rurale în zonele periurbane din
Suceava. Dovezile sugerează că
suburbanizarea în Suceava nu a fost
determinată de municipiu, ci a fost cauzată de
migrația internă în limitele județului. Întrucât
109
efortul major pentru suburbanizare nu este
direct unul urban, principalele instrumente
politice sunt mai degrabă economice și ar
trebui să vizeze județul ca atare. Mai precis,
8.2 Locuințele în comunitățile marginalizate de romi
Evacuările. O direcție importantă de cercetare
asupra comunităților marginalizate de romi se
concentrează pe problema justiției locative,
securității și protecției împotriva evacuărilor
forțate. În special, putem menționa proiectul
Angajament Local pentru Incluziunea Romilor,
desfășurat în România în orașele Cluj-Napoca
și Aiud de către Fundația Desire, având ca
cercetător principal pe Enikő Vincze. Studiul a
demonstrat dezavantajele cu care se
confruntă cea mai săracă populație de romi
care trăiesc în așezări marginalizate în ceea ce
privește accesul la locuințe sociale și, de
asemenea, riscurile de evacuări forțate cu care
se confruntă (a se vedea Vincze, 2016;
Ciotlăuș, 2016). Injustiţia în domeniul
locuințelor cu care se confruntă segmentele
sărace ale minorității etnice rome, dar și
familiile nerome cu venituri mici, ia cel mai
frecvent două forme principale: (1) sunt forţaţi
să se mute din locuinţele standard din oraș în
locuinţe informale de la periferie („oraşe-
cocioabă”) din motive economice și/sau
administrative (de exemplu, evacuări forțate
din proprietăți retrocedate foștilor proprietari
înainte de naționalizarea de către statul
socialist) și (2) locuințe în zone istoric
marginalizate, în locații periferice care
concentrează în principal locuitori romi, care
fie au fost lăsate în afara proiectelor de
dezvoltare a infrastructurii, fie prezintă în
forme mai severe lipsa resurselor care
afectează întreaga zonă urbană sau întregul
oraș.
Cele mai cunoscute cazuri de evacuări. În ceea
ce privește evacuările, din 2013, când Amnesty
International a prezentat la nivel internațional
cele mai cunoscute (și la acea dată cele mai
problema în joc este aceea de a susține
construirea lanțului de aprovizionare local
pentru a conecta mai bine producția agricolă
din județ la procesarea agricolă din municipiu.
recente) 5 cazuri de evacuări forțate ale
familiilor de romi, se acordă o atenție sporită
din partea cercetătorilor și activiștilor asupra
evacuărilor, deposedării sau relocărilor forțate
(uneori prezentate de autoritățile locale ca
relocări „temporare”, care, cu toate acestea,
se dovedesc ulterior a dura în timp). Aceste
cinci cazuri de evacuări forțate evidențiate de
Amnesty International au avut loc la București,
Cluj-Napoca, Piatra Neamț și Baia Mare.
Evacuarea persoanelor, familiilor și chiar a
comunităților vulnerabile ridică în discuţie o
gamă largă de aspecte: are dimensiuni
(infra)structurale, de politici publice , politice,
emoționale și umanitare, care trebuie
abordate într-un mod relațional și nu separat.
Cercetările au arătat că mutarea și/sau
evacuarea familiilor de la marginea orașelor
îngrădeşte accesul la evenimente culturale,
civice și sociale și la contact social. Scoaterea
forțată a familiilor, comunităților (chiar și
câteva sute de oameni) din rețelele lor sociale
fără a putea oferi soluții viabile pentru
menținerea acestor contacte contribuie la
menținerea prejudecăților și excluderii și
adâncirea marginalizării. Interacțiunile,
rețelele sociale reciproce scad prejudecățile și
stereotipurile (Pop, 2014: 102). Uneori,
evacuările au ca rezultat apariția unor
„improstructuri” (Zamfirescu, 2015:2) (cum ar
fi pe strada Vulturilor din București) care pot fi
interpretate ca violență infrastructurală sau
instituțională, care poate varia de la ignoranță
la de-responsabilizare (mutarea oamenilor în
afara granițelor administrative ale localității).
Faptul că evacuările sunt statistic invizibile,
ceea ce înseamnă că nu există nicio instituție
care să monitorizeze astfel de familii
110
(Zamfirescu, 2015:7), crește vulnerabilitatea
celor evacuați sau mutați.
Cartierele „compacte” cu condiții proaste de
locuire în locuințe slab dotate. În ceea ce
privește locuirea în zone marginalizate istoric,
în locații periferice defavorizate, cercetările
existente evidențiază eterogenitatea etnică a
acestor cartiere „compacte”, care sunt de
obicei definite drept cartiere de romi,
împreună cu omogenitatea lor în ceea ce
privește privarea economică și stigmatul.
Condițiile de locuit prezintă spații locative mici,
gospodării slab echipate, lipsa proprietății și
dreptului de proprietate, lipsa facilităților
publice, deconectate de la servicii, datorii
acumulate, mobilitate geografică ridicată (sau
mai degrabă incertitudine și instabilitate)
agravate de evacuările anterioare cu care se
confruntă unii dintre locuitori (Fleck şi
Rughiniș, 2008: 111). O direcție nouă de studii
se concentrează pe procesele de îmbunătățire
a condițiilor de viață din cartierele segregate,
eforturile locuitorilor de a-şi îmbunătăți singuri
locuințele și condițiile de viață, prin repararea
şi/sau extinderea locuințelor (Toma şi Fosztó,
2018b) și încercarea de a crea confort. Toate
aceste eforturi de modernizare a locuințelor
necesită mobilizarea rețelelor sociale
individuale (Toma şi Fosztó, 2018a), (Fleck şi
Rughiniș, 2008), întrucât instituțiile publice
oferă cu greu subvenții pentru întreținerea
locuințelor.
Ignorarea necesității investițiilor cu scop social.
Mai mult, cercetătorii au documentat cazuri în
care autoritățile locale au ignorat necesitatea
investițiilor pentru întreținerea locuințelor
sociale publice, iar când starea fizică a
locuințelor s-a deteriorat atât de mult încât a
pus în pericol siguranța locuitorilor,
autoritățile locale au evacuat cu forța chiriașii
locuințelor sociale, de obicei familii de romi cu
venituri reduse, în locuințe „de urgență”
nesatisfăcătoare sau chiar improvizate,
8
Pentru o scurtă privire de ansamblu asupra
cercetărilor recente privind practicile legate de
invocând urmărirea propriei siguranțe. Două
astfel de cazuri elocvente au avut loc în
Miercurea Ciuc, unde familiile de romi din
locuințe sociale degradate din apropierea
centrului orașului au fost mutate cu forța în
barăci metalice improvizate aproape de stația
de epurare, și în Cluj-Napoca, unde familii din
foste locuințe sociale de pe strada Coastei de
lângă centrul orașului au fost mutate forțat în
locuințe publice substandard (nerespectarea
standardelor privind locuințele publice)
construite de primărie în proximitatea rampei
de gunoi a municipiului (Amnesty
International, 2013; Vincze și colab., 2019).
Locuirea în zonele marginalizate. Revenind la
problema locuințelor din zonele marginalizate,
unele cercetări investighează tipurile de
locuințe și proiectarea arhitecturală, împreună
cu materialele de construcție (Cătălin Berescu,
Mariana Celac, Ruxandra Oana Ciobanu,
2006). Locuințele variază de la barăci la
apartamente în blocuri și chiar clădiri de tip
„palat”,8 întrucât materialele de construcție
variază între articole reciclate, lut și cărămizi
sau panouri „adecvate”. Așa-numitele „palate
țigănești” grupate în anumite regiuni urbane
ale României (asemănătoare cu „casele de
fală” ale românilor), au primit o atenție sporită
datorită stilului lor arhitectural bogat (Berescu
2002; Tomlinson, 2007) Gräf, 2008). Imaginea
exotizată a proprietarilor lor care uneori își
creează ei înşişi aceste imagini (Fosztó, 2009),
pot constituie obiect de contestări și chiar de
ură (Preda, Vikulie şi Lequex-Dinca, 2018;
Nemeth şi Gianferro, 2009, Cojocaru, 2017),
dar pot fi văzute și ca indicatori ai unor
proiecte de migrație de succes care au dus la
lăsarea în urmă a cartierelor de romi segregate
care s-au caracterizat prin sărăcie,
vulnerabilitate și stigmatizare (Gamella,
Beluschi-Fabeni, Gomez-Oehler şi Muntean,
2018; Toma, Tesăr şi Fosztó, 2018, Pop, 2014).
Totodată, aceste zone pot constitui și obiectul
locuințe și situația migranților, repatriaților din
România, consultați Toma 2020.
111
unor intervenții administrative coercitive, spre
exemplu atunci când li s-a refuzat romilor
construirea de locuințe stilistic distincte
(Hossu, 2014).
Bariere în calea drepturilor fundamentale.
Accesibilitatea și accesul, sau mai degrabă
lipsa accesului la diferite infrastructuri și
servicii se referă la bariere, limitări și dificultăți
în accesarea drepturilor de bază. Aceste
bariere pot fi bariere fizice (cum ar fi poziția
geografică a cartierului lângă o linie de cale
ferată sau de-a curmezișul unei autostrăzi),
excludere simbolică (prin discriminare
structurală, instituțională sau de zi cu zi) și
combinația acestora. SocioRoMap a identificat
47 de comunități situate în zone greu
accesibile. În aceste cazuri, poziția spațială a
așezării a fost menționată ca un factor care
limitează accesul, urmată de calitatea
drumurilor. În cazul a 58 de comunități, poziția
lor marginală este subliniată mai mult prin
faptul că au o graniță fizică între localitate și
așezarea săracă. Acestea sunt în principal
liniile de cale ferată, drumurile naționale
aglomerate, rampe de gunoi, canalele de apă
și râurile, unitățile industriale, pajiștile sau
chiar zidurile sau gardurile. Se pare că, în unele
cazuri, programele de locuințe sociale mențin
astfel de bariere din cauza proiecției
inadecvate, atunci când aceste clădiri sunt
8.3 Serviciile sociale
După schimbarea regimului politic din 1989,
România a emis primul său document strategic
privind dezvoltarea serviciilor sociale în 2005
(H.G. nr. 1826/22.12.2005), îmbrățișând
principiile Cartei Sociale Europene (ratificată
prin Legea nr. 74/1999) și ale Cartei
Europeană a Drepturilor Fundamentale.
Strategia stabilește ca primă direcție de
schimbare dezvoltarea unei „economii mixte”
a serviciilor sociale, care include servicii
furnizate de organisme publice, organizații
construite la marginea orașului fără a lua în
considerare riscurile de alunecare a terenului
sau existența documentelor de proprietate,
transportul public sau alte facilități (cum ar fi
accesul la apă potabilă, electricitate, încălzire,
educație sau activități culturale, de exemplu).
Barierele transformate în riscuri. În mai multe
cazuri, barierele reprezintă și risc.
Componenta Urbană a proiectului
SocioRoMap a evidențiat faptul că în aproape
jumătate din comunități au fost identificate
riscuri care pun în pericol viața locuitorilor săi,
majoritatea acestora aparținând sferei
mediului fizic în care trăiesc acești oameni. Ei
trebuie să se lupte zilnic cu diferite tipuri de
poluare, riscul de inundații, riscurile care
decurg din tipul de locuință care pune în
pericol viața locatarilor săi, prezența diferitelor
tipuri de infrastructuri improvizate sau
prezența conductoarelor de înaltă tensiune, ca
să menționăm doar câteva. În prezența
acestor riscuri fizice care pun în pericol
imediat viața locuitorilor săi, riscurile care
aparțin sferei socialului sunt mai rar
menționate, în timp ce consecințele lor sunt
severe cel puțin la același nivel. Astfel, au fost
menționate diferite tipuri de infracționalitate:
trafic de persoane, trafic de droguri, jafuri,
prostituție, cerșetorie, cămătărie, căsătorii
între minori (Vincze, 2014).
non-guvernamentale non-profit, companii
private, precum și sectorul informal al
activităţilor de îngrijire casnică, de îngrijire a
rudelor și îngrijire comunitară fundamentală.
Parteneriatele public-private primesc atenţie
în întreg documentul, precum și imperativul de
a efectua evaluarea nevoilor înainte de
configurarea serviciilor sociale și de a elabora
standarde de calitate împreună cu grupul țintă
de beneficiari. La publicarea strategiei
(decembrie 2005), România dezvoltase deja
112
mai multe reglementări cheie privind serviciile nr. 1153/2001 și revizuite prin H.G. nr.
sociale: Legea nr. 34/1998 privind subvențiile 725/2016).
publice pentru ONG-uri pentru furnizarea de
În primul caz, gama de servicii externalizate
servicii de asistență socială, O.G. nr. 68/2003
este limitată la cele cu standarde de costuri
privind serviciile sociale și Legea nr. 350/2005
minime, cum ar fi asistența maternală pentru
privind subvențiile publice pentru ONG-uri
copii de către asistenții materni și în case de
pentru a oferi servicii de utilitate publică
plasament, centre de zi pentru copii, servicii
(inclusiv servicii sociale, dar fără a se limita la
rezidențiale și de îngrijire la domiciliu pentru
acestea). Ulterior, legea-cadru privind
persoanele cu dizabilități și persoanele în
asistența socială, Legea nr. 292/2011, a
vârstă, servicii pentru victimele violenței
reiterat principiile strategiei și au fost
domestice și infractorilor, precum și centre de
elaborate treptat standarde de calitate și
sensibilizare cu privire la problemele sociale (a
standarde de costuri minime pentru o listă mai
se vedea H.G. nr. 426/2020). Cu toate acestea,
cuprinzătoare, dar încă incompletă, a
aceste standarde ar putea subestima în mod
serviciilor de asistență socială9. În practică,
semnificativ costurile reale ale furnizării unor
acest lucru înseamnă că autoritățile naționale,
astfel de servicii: de exemplu, costul pe oră al
județene și locale pot contracta servicii sociale
personalului pentru furnizorii de servicii de
furnizorilor acreditați din sectorul privat cu
îngrijire la domiciliu este de doar 30 lei/oră,
licență pentru astfel de servicii (Legea nr.
adică sub salariul mediu pe economie și
98/2016 privind achizițiile publice), respectând
standardele includ doar orele de furnizare a de
standardele de costuri minime stabilite anual
servicii de facto, fără a lua în considerare
de guvern, și pot oferi, de asemenea, subvenții
timpul și costurile necesare transportului în
pentru ONG-urile care prestează astfel de
oraș de la locuința unui beneficiar la cea a
servicii (a se vedea Legea nr. 34/1998 și
altuia sau timpul de lucru legat de raportare,
normele sale metodologice stabilite prin H.G.
supraveghere, întâlniri ale personalului, etc.
Figura 71. Totalul subvențiilor de la bugetul de stat în Euro pentru asociații și fundații care furnizează servicii
sociale certificate, 2011-2019
7.000.000 6.401.641

6.000.000

5.000.000 4.417.973

4.000.000

3.000.000 3.792.880 3.638.211

2.000.000

1.000.000

0
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019

Sursa datelor: INS TEMPO ASS118E

9
Pentru o prezentare scurtă cu privire la cadrul http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/legislatie
legal actual, a se vedea Ministerul Muncii și /asistenta-sociala/servicii-sociale-si-incluziune-
Protecției Sociale, Serviciile Sociale și Incluziunea sociala
Socială,
113
 Figura 72. Numărul serviciilor sociale certificate subvenționate de la bugetul de stat în 2019

Sursa datelor: Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, august 2020. Date tehnice: Proporția este centrată în
mediana județeană națională a 4 servicii sociale subvenționate.

114
Mai mult, adăposturile pentru victimele
violenței domestice legiferează un standard de
zece beneficiari pentru un membru al
personalului cu normă întreagă, ceea ce ar
putea fi nerealist atunci când sunt necesare
servicii complexe. Autoritățile locale și
județene pot suplimenta costurile serviciilor
externalizate din propriul buget, dar aceasta
nu este o opțiune pentru regiunile sărace.
În cel de-al doilea caz, categoriile de servicii
care pot primi subvenții sunt mai mari, dar
cuantumurile subvențiilor, stabilite de guvern
și consiliile locale, rămân foarte modeste. La
nivel național, ultima actualizare a avut loc în
2009 (a se vedea H.G. nr. 1838/2014 și H.G. nr.
725/2016), iar valorile sunt mult sub costurile
reale ale furnizării unor astfel de servicii
licențiate. De exemplu, subvenția lunară
pentru un beneficiar al adăposturilor de
noapte pentru persoanele fără adăpost este
de 175 lei/lună. În consecință, pentru a asigura
calitatea serviciilor lor, ONG-urile trebuie să se
bazeze pe surse alternative de venit, cum ar fi
donațiile.
De asemenea, ONG-urile pot solicita anual
autorităților locale și/sau naționale subvenții
pentru realizarea unor programe specifice de
utilitate publică (Legea nr. 350/2005).
Subvențiile sunt condiționate de o cofinanțare
de 10% pentru programul preconizat și
reglementările privind achizițiile publice.
Finanțarea disponibilă prin Fondul Social
European, granturile Spațiului Economic
European - Islanda, Liechtenstein și Norvegia și
programul de cooperare elvețiano-român este
importantă în special pentru proiecte
inovatoare și servicii complexe.
Până la sfârșitul anului 2016, Federația
Organizațiilor Neguvernamentale pentru
Servicii Sociale (FONSS) a realizat un studiu
asupra profilurilor ONG-urilor furnizoare de
servicii sociale înregistrate la Ministerul Muncii
și Protecției Sociale: din cele 1.004 de ONG-
uri, doar 250 au acceptat să răspundă la
chestionar. 67% dintre acestea aveau
acreditare pentru serviciile lor, iar alte 22%
erau în proces de obținere sau reînnoire a
acreditărilor. În medie, subvențiile de la
administrațiile locale și consiliile județene au
reprezentat doar 11% din bugetul lor, în timp
ce granturile și subvențiile de la bugetul
central de stat au fost de doar 3%. Pentru
organizațiile fundamentale mai mici,
aproximativ 40% din buget provine din donații.
Pentru ONG-urile mijlocii, diferite surse de
venit sunt distribuite aproape în mod egal,
donațiile și fondurile UE reprezentând circa
câte o cincime. Pentru ONG-urile mai mari, cea
mai importantă sursă de venit a fost propria
activitate economică (circa o pătrime din
bugetul lor), în urma finanțării UE, donațiilor și
finanțării externe (fiecare circa 15% din
bugetul lor) (a se vedea FONSS, 2019: 19).
Astfel, putem vedea că ONG-urile depind în
mare măsură de obținerea de fonduri
suplimentare la subvențiile de stat și granturi
pentru a-și îndeplini obiectivele.
Un alt studiu, realizat de Fundația pentru
Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) în 2017, a
explorat relația dintre ponderea PIB-ului total
pe regiuni de dezvoltare (NUTS-2) și ponderea
ONG-urilor din numărul total de ONG-uri
înregistrate din România, în diverse domenii
(adică nu numai furnizorii de servicii sociale).
București-Ilfov a obţinut 28% din PIB, iar 19%
dintre ONG-uri erau situate acolo. În
comparație, regiunile de dezvoltare Nord-Vest
și Centru au obţinut fiecare 11% din PIB, dar
17% și, respectiv, 19% dintre ONG-uri erau
situate acolo. Cele mai defavorizate regiuni au
fost Sud-Vest, cu 7% din PIB și 7% din ONG-uri
(a se vedea FDSC, 2017: 27). În consecință,
cele mai defavorizate regiuni au, de asemenea,
relativ mai puține organizații ale societății
civile pentru a atrage resurse.
115
 Figura 73. Subvenții de la bugetele de stat în Euro pentru asociații și fundații care furnizează servicii sociale
certificate, pe tip de servicii, 2019

ÎngrijiriResidential care
rezidențiale for the
pentru elderly
vârstnici 1.784.910

Home care
Servicii de îngrijire services
la domiciliu 847.277
Îngrijirecare
Residential rezidențială pentru
for children copii separați
separated de părinți
from their parents 746.370
Centre cu program prelungit pentru copii cu risc de a fi
Day‐care centres for children at risk of being separated… 328.932
separați ...
Day-careprelungit
Centre cu program centres for children
pentru copiiwith disabilities
cu dizabilități 138.645

Social canteen
Cantină socială 90.127

Centre de îngrijire rezidențială

Residential care centres 85.019

Day-care
Centru cu program centre
prelungit 73.218

Residential
Servicii rezidențiale services
pentru for homeless
persoanele persons
fără adăpost 47.242
Servicii
Homede îngrijire la domiciliu
care services pentru
for persons persoane
with cu
disabilities 42.106
dizabilități
Services to prepare for an independent life 30.821
Servicii de pregătire pentru o viață independentă
Centres
Centre defor counselling
consiliere parents și&copiilor
a părinților children 28.292

Centre cu program prelungit

Day-care centres 22.932

Casehomes
Transit de tranzit pentrupersons
for young tineri 21.625

Meal-on-wheels
Servicii de masă services
pe roți 19.493

Residential
Îngrijiri paliativepalliative care
rezidențiale 18.672
Centre cu program
Day-care prelungit
centres forpentru dezvoltarea
skills development 18.008
abilităților
Centre rezidențiale
Residential centres fordesocial
reabilitare socială afrom
rehabilitation persoanelor
addiction 13.961
cu dependență
Adăposturi Shelter homes
de noapte 11.102

Centres for information

Centre andși counselling
de informare consiliere 9.957

Community
Servicii assistance
de asistență services
comunitară 9.797

Centre rezidențiale
Residential pentru
centres comunități communities
for therapeutic terapeutice 9.483

Centre de
Centres forpregătire
preparingși and
(re)integrare a copiilor în ...in…
(re)integratingchildren 7.302

CentresCentre de recuperare
for recuperation and și reabilitare
rehabilitation 5.690

Centre multifuncționale
Multifunctional centres 4.004
Centre
Centres de integrare
for integration prin terapie
through ocupațională
occupational therapy 1.881
Centre pentru dependență
Centres de droguri
for drug-addiction 1.106

0 400.000 800.000 1.200.000 1.600.000 2.000.000

Sursa datelor: INS TEMPO ASS118E

116
Distribuția neuniformă a ONG-urilor acreditate completa transferurile de stat și serviciile
ca furnizori de servicii sociale înseamnă că publice.
autoritățile locale au responsabilități mai largi
În 2018, Ministerul Muncii și Protecției Sociale
și mai grele, care sunt greu de îndeplinit,
a publicat un raport privind 100 de studii de
având în vedere bugetele lor mai scăzute la
caz de bune practici în domeniul serviciilor
nivel local sau județean. Lipsa actualizării
sociale. În timp ce exemplele sunt diverse și
standardelor privind costurile marchează și
ilustrative pentru oportunitățile și limitele
serviciile publice. Ultima indexare a
sectorului non-profit privat, precum și pentru
standardelor privind costurile minime pentru
programele de protecție socială conduse de
hrana zilnică și un pachet anual de
autoritățile locale și/sau agențiile de nivel
îmbrăcăminte, încălțăminte și articole
județean, este important ca acestea să
necesare pentru igiena personală a avut loc în
evidențieze și deficitul de servicii din cele mai
2014, prin H.G. nr. 903/2014 și H.G. nr.
domenii dificile, în care „rezultatele” nu vin cu
904/2014. De exemplu, alocația zilnică pentru
ușurință: program care abordează integrarea
hrană pentru o persoană cu dizabilități sau un
socială a persoanelor fără adăpost, a
copil cu vârsta peste trei ani în îngrijire
persoanelor care suferă de dependențe, a
rezidențială este de numai 16,6 lei/zi, în timp
victimelor violenței domestice, a persoanelor
ce pentru centrele de zi costul corespunzător
cu antecedente penale. De asemenea, există
este de numai 12 lei/zi. Alocația anuală pentru
doar o mână de programe care îmbrățișează o
pachetul de îmbrăcăminte, încălțăminte,
abordare mai complexă și integrată a
igiena personală etc. pentru un adolescent cu
serviciilor sociale, care includ, de asemenea,
vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani este de doar
consiliere juridică, servicii rezidențiale sau
754 lei/an.
locuințe sociale, consiliere profesională
Conform raportului realizat de Fundația pentru individuală, etc. (a se vedea Ministerul Muncii,
Dezvoltarea Societăților Civile - FDSC (2017), 2018).
17% din toate ONG-urile active în domeniul
În această secțiune, ne concentrăm mai întâi
provizioanelor sociale și al activităților de
asupra necesității unei abordări integrate a
caritate se aflau în București-Ilfov, și aceeași
beneficiilor și serviciilor sociale și explorăm
pondere în regiunile de dezvoltare Nord-Vest
modalități de îmbunătățire a accesului la
și Centru. La polul opus, doar 8% dintre
prestaţii sociale în cazul comunităților
acestea aparțineau regiunilor Sud-Est și
marginalizate și grav defavorizate, utilizând ca
respectiv Sud-Vest, în timp ce regiunea Sud a
studiu de caz proiectul Pata-Cluj finanțat de
înregistrat 10% dintre acestea și regiunea
granturile norvegiene. În al doilea rând,
Nord-Est 12%. Această discrepanță regională,
explorăm barierele majore în susținerea
evidențiată și în capitolul anterior al
serviciilor sociale pe termen lung, analizând, în
prezentului raport, aprofundează
special, procesele de externalizare a acestor
vulnerabilitatea regiunilor cele mai sărace,
servicii către sectorul privat și blocajele
care de asemenea duc lipsă de o rețea
parteneriatelor public-private pentru
neguvernamentală de sprijin care ar putea
programele pe termen lung.

117
 Figura 74. Distribuţia subvențiilor de stat la nivelul județelor și a serviciilor sociale subvenționate, Euro, 2019

Sursa datelor: Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, august 2020. Date tehnice: Proporția este centrată în media
județeană națională de 136.868 EUR.

Figura 75. Distribuţia subvențiilor de stat la nivelul județelor și a serviciilor sociale subvenționate, Euro, 2019.
Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

County seats
Reşedinţe de with
judeţmore then120
cu peste 120mii
T inhabitants
de locuitori 294.159

Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 96.205

County seats
Reşedinţe dewith
judeţless then120
cu sub 120mii
T inhabitants
de locuitori 76.694

Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 103.220

Other
Altetowns
oraşe 81.954

Villages
Sate 61.500

0 100.000 200.000 300.000 400.000 500.000 600.000 700.000

Sursa datelor: Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, august 2020.

118
8.4 Cheltuielile pentru asistenţă socială la nivel local
Bugetul pentru asistență socială. O sursă
majoră de finanțare a serviciilor sociale locale
este prin bugetul unei unități administrative. O
localitate finanțează mai multe tipuri de
activități. Cea mai mare parte a cheltuielilor se
referă la indemnizația pentru handicap grav și
accentuat și salariile și operațiunile curente ale
Departamentului de Asistență Socială
(forexepublic.mfinante.gov.ro). În funcție de
localitatea urbană, restul bugetului pentru
servicii sociale se îndreaptă către creșe și
ajutoare sociale (ajutor pentru încălzire, salarii
pentru asistenții personali pentru persoanele
cu handicap accentuat, cantine, tichete
sociale, etc.).
Categoriile principale de cheltuieli. Atât
indemnizația pentru handicap grav și
accentuat, cât și salariile asistenților personali
ai persoanelor cu handicap accentuat sunt
transferuri de la bugetul de stat pe baza
numărului de cazuri certificate de către
consiliile locale de profesioniști. Cu toate
acestea, de cele mai multe ori, având în
vedere criteriile foarte precise în care se
acordă indemnizații și asistenți personali unei
persoane cu handicap accentuat,
profesionalismul lucrătorilor sociali locali este
de o importanță cheie pentru a media accesul
la resurse disperate. În timp ce majoritatea
prestaţiilor sociale vin direct ca transferuri,
structura, dimensiunea și profesionalismul
Departamentului de Asistență Socială și
Medicală fac o diferență majoră pentru
asistarea persoanelor cu risc de sărăcie și a
categoriilor vulnerabile.
Instrumentele locale pentru combaterea
excluziunii sociale. Există două instrumente
disponibile la nivel local pentru a aborda
excluziunea socială, care nu depind de
transferurile de la bugetul central: bugetul de
ajutor social și cantinele comunitare. Deoarece
aceste resurse sunt negociate la nivel local din
venituri, procentul din bugetul total privind
asistența socială pentru ajutor social și cantine
depășește rar 0,5%
(forexepublic.mfinante.gov.ro). Cu toate
acestea, unele programe inovatoare au fost
finanțate din aceste bugete, cum a fost cazul,
de exemplu, pentru a ajuta copiii vulnerabili să
aibă acces la manuale și caiete pentru învățare
electronică. De asemenea, acest buget poate fi
folosit pentru programe populiste ca și cel al
premiului pentru nunta de aur. Ambele
exemple sunt din Cluj-Napoca.
Creşele. Creșele sunt un serviciu urban public,
asigurat în special de primării. Există doar
nouăsprezece departamente distincte
(forexepublic.mfinante.gov.ro) care
gestionează creșele asociate în cadrul
primăriilor din România. În total, doar
douăzeci și șase de localități urbane din
România mai aveau creșe publice în 2019 (INS
Tempo SCL101C). Creșele sau sistemul de
creșe au fost transferate, la începutul anilor
1990, către administrațiile locale. În contextul
scăderii dramatice a natalității și a presiunii
asupra bugetului local al restructurării
economice post-socialiste, primăriile au
investit rareori în menținerea funcțiilor
clădirilor, extinderea infrastructurii sau
păstrarea personalului instruit. În municipiul
Cluj-Napoca, unul dintre puținele orașe din
România cu o creștere constantă a natalității
(INS Tempo POP201D), existau în 2020 șapte
sute de locuri în creșe publice și cohorta
anuală a copiilor cu vârsta de doi ani este de
2,4 mii (Petrovici, Foldes şi Florin, 2020).
Sistemul de creșe, precum și sistemele de
grădinițe sunt instrumente publice majore prin
care administrația publică poate crește oferta
de forță de muncă.
119
 Figura 76. Cheltuielile publice pe cap de locuitor pentru prestaţii și servicii de asistență socială furnizate la nivel
local (clasificare funcțională) pentru UAT, 2019

Sursa datelor: Ministerul Finanțelor Publice, 2019. Date tehnice: Distribuția este centrată pe 56,5 €, mediana indicelui pentru
localitățile urbane și saturația minimă și maximă a culorilor este stabilită în percentila de 5% și 95% din aceeași distribuție.

Figura 77. Cheltuielile publice pe cap de locuitor pentru prestaţii și servicii de asistență socială la nivel local
(clasificare funcțională), după tipul de UAT, 2019. Mediana și intervalul creat de prima și a treia cuartilă.

County seats
Reşedinţe with more
de judeţ then120
cu peste 120mii
T inhabitants
de locuitori 64 €

Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 47 €

County seats
Reşedinţe de with
judeţless then120
cu sub 120mii
T inhabitants
de locuitori 71 €

Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 59 €

Other
Altetowns
oraşe 58 €

Villages
Sate 60 €

€0 € 10 € 20 € 30 € 40 € 50 € 60 € 70 € 80 € 90

Sursa datelor: Ministerul Finanțelor Publice, 2019.

120
Tichetele sociale. Acest sistem s-a dezvoltat în
ultimele două decenii numai cu implicarea
activă a municipiilor. Disponibilitatea îngrijirii
de zi publice pentru sugari deschide părinților
posibilitățile de angajare. În timpul pandemiei
de CODIV 19, această problemă a devenit și
mai acută, având în vedere nevoile de
distanțare socială. Aceasta este o problemă
majoră pentru forța de muncă din orașe și mai
ales o povară pentru femeile care doresc să
revină la muncă. Pentru grupurile vulnerabile
și familiile cu sugari, situația este și mai gravă,
având în vedere costurile de transport și taxele
care trebuie plătite pentru îngrijirea de zi
(chiar dacă majoritatea costurilor sunt
acoperite sau subvenționate). Un program cu
un impact potențial important ar putea fi cel al
tichetelor sociale. Programul de tichete sociale
poate fi utilizat numai pentru bonuri de masă
și medicamente (O.U.G. nr. 115/2020), iar
programul a fost prezentat în concursul de
ajutorare a celor mai vulnerabile populații în
timpul pandemiei. În prezent, tichetele sociale
pentru creșe și grădinițe pot fi folosite pentru
a oferi angajaților cupoane (în baza Legii nr.
165/2018), dar nu reprezintă o opțiune pentru
grupurile vulnerabile.
Cheltuielile pentru asistență socială este o
măsură bună pentru efortul de guvernanță al
administrației locale de a investi în
infrastructura de servicii sociale,
profesionalizarea lucrătorilor sociali și nevoile
comunităților vulnerabile. Diferite administrații
locale au instituții diferite pe statul lor de
plată; prin urmare, o proporție mai mare din
bugetul asistenței sociale nu indică prioritățile
primăriei. În general, cheltuielile pentru
asistență socială sunt legate de mărimea
populației. Prin urmare, cheltuielile pe cap de
locuitor pentru asistență socială pot fi utilizate
în scopuri comparative.
Variațiile geografice. În medie, în 2019, o
localitate din România cheltuia 59 € pentru
asistență socială pe cap de locuitor. Localitățile
urbane cheltuiau în medie 56 €: municipiile
cheltuiau 64 €, în timp ce orașele cheltuiau
mai mult, 71 €. Diferența provine de la
numitor, numărul de locuitori. Aici merită
remarcat faptul că există diferențe regionale
majore care provin de la diferite tradiții
instituționale. O diferență esenţială vine din
modul în care este organizat Departamentul
de Asistență Socială. În Crișana și Banat,
departamentele sunt mai concentrate pe
domeniul asistenței sociale, în timp ce în
Transilvania, ele au un domeniu mai larg,
cuprinzând și unele funcții medicale legate de
protecția copilului și asistență pentru
persoanele în vârstă. Cu toate acestea, nu
există nicio corelație între asistența socială pe
cap de locuitor și, pe de o parte, numărul de
angajați dintr-o localitate și, pe de altă parte,
numărul persoanelor cu risc de sărăcie. Asta
pentru că o mare parte din bugetul pentru
asistență socială provine din transfer de la
bugetul de stat pentru asistență socială. Cu
toate acestea, există diferențe instituționale
importante în bugetarea asistenței sociale pe
cap de locuitor. Să luăm doar exemplul a două
județe învecinate: Mehediniți cu o medie de
89,5 € și Dolj cu doar 39,9 €.
Localitățile urbane agricole. Cu toate acestea,
există o corelație semnificativă negativă, dar
destul de mică, între rata sărăciei în muncă și
cheltuielile pentru asistență socială pe cap de
locuitor (Spearman ρ = -14%, = -0.012).
Localitățile și județele specializate în
agricultură au bugete mai mici pentru
asistență socială. Efectul regional este foarte
vizibil, localitățile din Moldova au sistematic un
buget mai mic pentru asistență socială.
121
 Figura 78. Veniturile publice pe cap de locuitor (veniturile proprii ale localităților după echilibrarea bugetelor
locale), 2019

Sursa datelor: Execuţia bugetului local, Ministerul Finanțelor Publice, 2019. Date tehnice: Distribuția este centrată pe 208 €,
mediana indicelui pentru localitățile urbane și saturația minimă și maximă a culorilor este stabilită în percentila de 5% și 95%
din aceeași distribuție.

Figura 79. Veniturile publice pe cap de locuitor (veniturile proprii ale localităților după echilibrarea bugetelor
locale), după tipul de localitate, 2019. Mediana și intervalul creat de prima și al treia cuartilă.

County seats
Reşedinţe with more
de judeţ then120
cu peste 120mii
T inhabitants
de locuitori 1.535 €

Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 1.020 €

County seats
Reşedinţe de with
judeţless then120
cu sub 120mii
T inhabitants
de locuitori 1.352 €

Zonele
Their lor periurbane
periurban areas 698 €

Altetowns
Other oraşe 897 €

Villages
Sate 649 €

€0 € 300 € 600 € 900 € 1.200 € 1.500 € 1.800 € 2.100

Sursa datelor: Ministerul Finanțelor Publice, 2019.

122
De aceea, sărăcia în muncă este mai mare în
localitățile cu cheltuieli mici pentru asistență
socială pe cap de locuitor. Sărăcia în muncă se
corelează puternic cu ocuparea forței de
muncă în agricultură. O altă notă importantă
aici este aceea că cheltuielile pe cap de
locuitor pentru asistență socială sunt corelate
semnificativ și pozitiv cu veniturile din salarii,
dar nu și cu proporția angajaților dintr-o
localitate. Transferurile de prestaţii sociale de
la bugetul de stat către bugetele unităților
administrative au rolul de a uniformiza
diferențele majore dintre veniturile
localităților.
Indicele e-guvernare și volumul veniturilor.
Indicele e-guvernare este o măsură complexă
dezvoltată de Nicolae Urs (2020) care
cuantifică cinci dimensiuni ale angajamentului
în numele administrației publice cu cetățenii
săi: (1) participarea cetățenilor și implicarea
activă (bugetare participativă, buletine
informative, audiențe online, sondaje, rețele
sociale, dezbateri online, etc.), (2) servicii
online (taxe, plata amenzilor, înregistrare
online, notificări și reclamații online, etc.), (3)
calitatea și volumul informațiilor de pe pagina
web a Primăriei, (4) crearea paginii web, și (5)
securitatea datelor cu caracter personal.
Indicele nu este corelat semnificativ cu
cheltuielile pentru asistență socială pe cap de
locuitor; totuși, este corelat semnificativ cu
bugetul total pe cap de locuitor pe care îl are o
primărie (Pearson r = 25%, p<0,001) sau cu
venitul din impozite pe salarii și profituri
(Pearson r = 27%, p<0,001) - relațiile se menţin
și după controlul privind asimetria distribuțiilor
datelor sau prin utilizarea coeficientului de
corelaţie Spearman ρ. Indicele e-guvernare
este corelat semnificativ și pozitiv și cu
numărul de angajați din populația de vârstă
activă a unei localități urbane (Pearson r =
27%, p<0,001). În schimb, este corelat
semnificativ, dar negativ cu riscul de sărăcie
(Pearson r = 28%, p<0,001) și ratele sărăciei în
muncă (Pearson r = 27%, p<0,001). Sintetic, o
guvernanță care își implică cetățenii, în special
prin mijloace online, este pentru localitățile
urbane care au o proporție ridicată de forță de
muncă angajată, bine plătită și cu o proporție
redusă de sărăcie urbană.
Bugetele locale. În cursul anului 2019, o
pătrime din veniturile localităților provin din
impozite pe salarii și venituri (mfinante.gov.ro
bgc31decembrie2019). În timp ce la bugetul
de stat reține impozitul pe profit (care a
reprezentat 12% din veniturile bugetului de
stat) la nivel local, impozitele pe salarii sunt o
sursă esenţială de venit. O altă parte din
veniturile localităților provine din TVA pe
tranzacțiile comerciale dintr-o localitate dată.
Aproximativ 7% provin din impozite pe
proprietate și 19% din venituri neimpozabile
(în principal amenzi și închirieri de terenuri și
clădiri în proprietate publică). Pentru a
reformula informațiile, veniturile unei localități
sunt strâns legate de volumul forței de muncă,
venitul și venitul disponibil. În plus, există două
tipuri de eforturi redistributive. Pe de o parte,
la nivel județean (impozitele din salarii), pe de
altă parte între județe (TVA). Acest lucru
creează un efect dublu. Pe de o parte, județele
cu mai mulți angajați tind să aibă, în medie,
localități cu bugete locale mai mari (Crișana,
Timiș, Transilvania, Vest-Muntenia și
Constanța). Pe de altă parte, localitățile din
județele cu municipii cu angajați bine plătiți
tind să aibă bugete mai mari (București, Ilfov,
Cluj, Timiș, Sibiu, Brașov), indiferent de
performanța lor economică. Fără mecanismele
de transfer social pentru asistență socială de la
bugetul de stat la bugetul localității, prestaţiile
și serviciile sociale pentru multe localități nu ar
fi posibile.
Rolul bugetului de asistență socială al
localității. Acest lucru indică un alt mecanism.
Participarea cetățenilor are condiția prealabilă
a unui anumit nivel de bunăstare. Bugetarea
participativă, consultarea și implicarea
cetățenilor sunt programe de care beneficiază
cel mai mult clasa de mijloc. Practicile
bugetării participative au o origine în cele mai
sărace cartiere din Porto Alegre și apoi au
devenit o practică folosită de alte comunități
123
sărace pentru a revendica drepturi folosind o
alianță cu un partid progresist din clasa
muncitoare (Sintomer, Röcke şi Herzberg,
2016). Cu toate acestea, atunci când
implicarea cetățenilor este un instrument de
abilitare, acesta devine un mecanism excelent
pentru un control complex al administrației
publice din partea unei populații educate și
înstărite. Cu toate acestea, pentru
comunitățile marginale, sărace și vulnerabile,
principalele instrumente ale unui stat social
sunt centrale.

8.5 Serviciile sociale pentru comunitățile marginalizate de romi

Prezența dominantă în discursul public a zilnic cu diferite tipuri de poluare, riscul de

intervențiilor ţintite ale romilor și integrarea inundații, riscuri care decurg din tipul de
discursului categorizant despre merituoși și locuință care pune în pericol viața locatarilor
nemerituoși a dus adesea la atitudini mai săi, prezența diferitelor tipuri de infrastructuri
stereotipice și chiar la comportament improvizate sau prezența conductoarelor de
discriminativ față de persoanele de etnie romă înaltă tensiune, ca să menționăm doar câteva.
chiar și la nivelul reprezentanților
În prezența acestor riscuri fizice care pun în
administrației locale (Pop, 2014: 103)
pericol imediat viața locuitorilor săi, riscurile
deoarece se consideră că există prea multă
care aparțin sferei socialului sunt mai rar
atenție acordată romilor în comparație cu
menționate, în timp ce consecințele lor sunt
persoanele în vârstă care „au lucrat toată
severe cel puțin la același nivel. Astfel, au fost
viața”, în timp ce romii nu lucrează, deoarece
menționate diferite tipuri de infracțiuni: trafic
munca informală nu este considerată muncă
de persoane, trafic de droguri, jafuri,
(Pop, 2014: 104). Aceste atitudini contribuie la
prostituție, cerșetorie, cămătărie (Vincze,
lipsa încrederii reciproce între persoane, în
2014).
reprezentanții instituțiilor sau în instituții
însele (Pop, 2014). Proiectul comparativ internațional EU-Inclusive
privind nivelul de incluziune socială și
Ar putea apărea și conflicte interetnice (Dirtu,
economică a romilor în mai multe țări
2014: 183). În cazuri extreme, conflictele
europene, inclusiv România, a subliniat că
interetnice au ca rezultat locuințe arse și
romii nu numai că se confruntă cu cel mai înalt
demolate sau chiar decesul unor persoane.
nivel al șomajului, dar au și cea mai lungă
Aceste conflicte sau tensiuni se pot dezvolta
traiectorie profesională din Europa,
sub diferite forme (Toma, 2012). În unele
însemnând că își petrec în medie cu 10 ani mai
cazuri, populația majoritară locală incită la
mult la muncă decât populația majoritară,
atacarea gospodăriilor rome, în alte cazuri,
deoarece în cazul romilor vârsta medie de
intervențiile instituționale duc la escaladarea
intrare pe piaţa muncii este de 16 ani, în timp
conflictelor sau tensiunilor, cum ar fi când,
aflate sub vălul activităților de „curățare”,
autoritățile locale au dat foc unor adăposturi
improvizate (Fleck şi Rughiniș, 2008).
Riscurile și accesul la serviciile sociale.
SocioRoMap a identificat riscuri care pun în
pericol viața locuitorilor săi în aproape
jumătate din comunitățile segregate, cele mai
multe aparținând sferei mediului fizic în care
trăiesc acești oameni. Ei trebuie să se lupte
124
ce în cazul populației majoritare este de 25 de
ani.10
Acesta este doar unul dintre rezultatele
specifice ale raportului, concluzia fiind că orice
fel de criză contribuie la degradarea condițiilor
de viață ale romilor. Autoritățile și instituțiile
locale în general ar trebui să fie pregătite să
depășească și să se adapteze la acest tip de
situații.11
8.6 Programul de Mediere Sanitară
Programul de Mediere Sanitară a fost inițiat
pentru prima dată de un ONG, Romani Criss, în
1997, cu scopul de a contribui la
îmbunătățirea accesului la serviciile publice de
îngrijire a sănătății pentru persoanele de etnie
romă cu ajutorul unei persoane mediator care
va fi puntea de legătură între comunitatea
locală și instituțiile sanitare (OSI, 2005; Nanu și
colab., 2008; OSF, 2011; Wamsiedel, 2013).
Succesul programului a fost urmat de Ordinul
Ministrului Sănătății nr. 619 din 2002 privind
recunoașterea oficială a mediatorului sanitar
rom în calitate de profesie în cadrul sistemului
de sănătate publică din România, care descrie
criteriile și responsabilitățile funcției. Aceasta a
fost urmată curând de includerea postului de
muncă în clasificarea oficială a ocupaţiilor de
către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
10
EU-INCLUSIVE - transferul de date și schimbul de
experiențe bune cu privire la incluziunea populației
de romi între România, Bulgaria, Italia și Spania a
fost un proiect transnațional POSDRU comun
implementat de Fundația Soros România. Scopul
său a fost colectarea datelor sondajului privind
incluziunea romilor, identificarea și promovarea
Migraţia. Efectele migrației sunt vizibile pentru
cercetători în majoritatea localităților în care a
început procesul migrațional internațional al
romilor (Fosztó, 2017: 230). Se concretizează
în schimbări în condițiile de locuire, organizare
a gospodăriei, acces sporit la locuri de muncă,
lărgirea rețelelor sociale (depăşirea granițelor
etnice) sau schimbarea situației educaționale
și școlare a romilor.
în același an. Următoarea modificare majoră a
cadrului legal al sistemului mediatorilor
sanitari pentru romi a fost adoptarea Legii nr.
95/2006 care a fost o parte integrantă a
reformei instituționale în sistemul public de
sănătate. Conform acestui document, statutul
mediatorului sanitar rom a fost transferat de la
Ministerul Sănătății (prin spitalele județene) la
administrația locală, primărie. Legea a fost
însoțită de mai multe ordonanțe
guvernamentale, care au descris în detaliu
responsabilitățile, atribuțiile și competențele
mediatorilor sanitari romi, în contextul
transferării poziției lor sub supravegherea
directă a Departamentelor de Asistență Socială
ale primăriilor în colaborare cu supravegherea
tehnică și metodologică realizată de Direcţiile
de Sănătate Publică (DSP) județene.
bunelor practici și creșterea relevanței politicilor
publice prin combinarea datelor de cercetare și a
analizei politicilor.
11
Proiectul a urmat crizei economice globale din
2008, dar concluziile ar putea fi foarte bine extinse
și la situațiile actuale și viitoare.
125
 Figura 80. Distribuția mediatorilor sanitari la nivel de localitate, 2015

Sursa datelor: Rebeleanu, Toma (2017:283).

126
Între 2006 și 2008, costurile programului au
fost acoperite prin Programele Naționale de
Sănătate. Ulterior, bugetul programului de
mediere sanitară a romilor a fost coordonat de
Ministerul Sănătății care a transferat bugetul
către bugetul local. Această modificare a
coincis cu începutul crizei financiare care a
lovit și România. Consecința sa a fost o
reducere drastică a bugetului și reorganizarea
majoră menționată mai sus a programului de
mediere sanitară pentru romi. Se presupune
că numărul de mediatori sanitari romi a fost
redus din cauza acestor modificări
administrative, deși este dificil să se enumere
cu exactitate numărul mediatorilor sanitari
activi. S-a estimat că în 2011 funcționau în
România aproximativ 380 de mediatori sanitari
romi. În 2015, componenta proiectului
SocioRoMap privind mediatorii sanitari a
identificat 410 de mediatori sanitari activi,
dintre care 42 funcționează în cadrul
proiectelor SASTIPEN (intervențiiONG)
(Rebeleanu şi Toma, 2017). Distribuția
teritorială a mediatorilor sanitari romi arată că
aceştia sunt concentraţi în localități mici și
mijlocii (între 2000 și 20000 ca număr al
8.7 Serviciile de sprijinire a participării educaționale a copiilor din
comunitățile marginalizate de romi
Educația, accesul la educație, accesibilitatea
din punct de vedere financiar a școlii,
rezultatele educației și contextul activităților
educaționale sunt un subiect central al
cercetărilor, propunerilor de politici,
programelor și proiectelor, documentelor
strategice. Domeniul educației este unul dintre
pilonii principali ai strategiilor și programelor
românești de incluziune, deoarece este
considerat un factor cheie pentru incluziunea
socială. Este cel mai documentat domeniu al
incluziunii copiilor și persoanelor rome în
sistemul școlar și prin educație în societatea
mai largă.
populației), pe de altă parte, mai mult de
jumătate din orașele mai mari, cu o populație
cuprinsă între 20.000 și 100.000 de persoane,
au unul sau mai mulţi mediatori sanitari romi.
Sondajul realizat în rândul mediatorilor sanitari
a evidențiat unele domenii care necesită
îmbunătățiri sau intervenții în ceea ce privește
activitățile unui mediator sanitar. De exemplu,
mediatorii sanitari activi au sugerat o listă de
localități și comunități de romi care ar avea
nevoie de un mediator sanitar rom. Ca urmare
a eforturilor de descentralizare din 2008,
dificultățile de raportare și monitorizare a
activităților mediatorilor sanitari romi au
crescut. Există o lipsă de comunicare
coordonată între diferitele instituții care au și
roluri de monitorizare, de exemplu, au fost
identificate cazuri în care monitorii județeni nu
știau că trebuie să monitorizeze și să
centralizeze datele colectate de către
mediatorii sanitari. Lipsa programelor de
dezvoltare profesională și, în general, a
condițiilor lor de muncă a fost menționată, de
asemenea, ca un domeniu care necesită mai
multă atenție.
Principalele probleme raportate în rapoartele
și articolele de cercetare (care sunt foarte
multe ca număr) sunt legate de lipsa sau
inconsecvența datelor fiabile cu privire la
școlarizarea și educația romilor. Abordările
profesorilor sunt uneori în contradicție cu
datele statistice și chiar și la diferite niveluri
datele statistice ar putea fi incoerente. De
exemplu, datele colectate cu privire la nivelul
de școlarizare arată un nivel mai scăzut al şcolii
absolvite și un nivel mai ridicat de abandon
școlar în comparație cu ceea ce apare în
statisticile oficiale (Fleck şi Rughiniș, 2008;
Hossu, 2014). Calitatea educației este un
subiect marginal al cercetărilor și al
programelor de evaluare, dar este considerată
127
ca fiind, în general, de calitate mai scăzută în
comparație cu școlile majoritare obișnuite.
Calitatea infrastructurii educaționale nu este
un bun indicator al calității procesului
educațional (Plainer, 2014; 2018). Problema
accesului și a accesibilității din punct de
vedere financiar este combinată cu situații de
discriminare etnică/rasială (Vincze şi Harbula,
2011; Vincze, 2011).
Contextul local al relațiilor interetnice
definește dinamica relației dintre școală și
comunitatea locală, de exemplu reprezentarea
de către cadrele didactice prin „Celălalt”
reflectă stratificarea socială locală care are
dimensiune etnică în cazul minorității rome.12
În aceeași logică, violența și exprimarea
autorității, afacerile ilicite din comunitate,
căsătoriile timpurii și rolurile de gen, toate au
efecte asupra prezenței și succesului copiilor
romi/vulnerabili în școală (Musca, 2019).
În anumite locații, activități alternative și
extracurriculare sunt organizate de ONG-uri
sau organizații cu rezultate de învăţare și
educaționale pozitive (Pop, 2014). Evaluarea
programelor vizate și a practicilor de
discriminare pozitivă este ambivalentă; este
foarte contextual dacă are un efect mai mult
sau mai puțin semnificativ. Cercetările au
evidențiat faptul că procesele extrașcolare, de
8.8 O tipologie a intervențiilor sociale
În proiectul SocioRoMap, documentele
strategice urbane analizate și interviurile au
arătat că doar în 22 de orașe/municipii au fost
incluse orice fel de măsuri și intervenții la nivel
local cu privire la situația romilor și/sau a
comunităților marginalizate și segregate.
Majoritatea acestor documente strategice
includeau orientări generale și politici privind
incluziunea socială, facilitând integrarea pe
12
Un proiect internațional care s-a axat pe
intersecția etniei, statutului social, etniei și genului
în contextul urban românesc este EDUMIGROM:
Diferențe etnice în educație și perspective
divergente pentru tinerii urbani într-o Europă
exemplu investițiile remiterilor proveniţi din
participarea la migrația internațională în
educația copiilor (investiții directe sau
indirecte) pot avea un efect pozitiv (în
combinație cu alți factori socio-economici)
asupra nivelului educațional al copiilor, mai
exact copiii absolvă mai multe clase
comparativ cu colegii lor care provin din familii
de non-migranți (Mendes, Magano şi Toma,
2021; Vincze, 2014). Segregarea în educație
este o problemă complexă, cu un istoric
considerabil bogat în abordarea ei, totuși,
există încă practici de segregare documentate
în toată România la diferite niveluri, practici de
combatere a acesteia, dar și contra-efecte ale
combaterii segregării (Vincze și Harbula, 2011).
Printre efectele neintenționate am putea
menționa: exodul populaţiei albe, o segregare
chiar mai mare, lipsa accesului prin
desfiinţarea transportului, sub-raportarea
cazurilor de segregare în școli, etc. În anumite
cazuri, cercetările au evidențiat faptul că
ineficacitatea politicilor educaționale se
datorează interpretării greșite și implementării
eronate a acestora (Drown, 2019).
piața muncii și integrarea educațională a
copiilor. Obiective specifice au fost rareori
incluse în aceste documente; lipsa evaluării
nevoilor este izbitoare. Lipsa documentelor
strategice care să includă măsuri pentru
incluziunea comunităților urbane
marginalizate a fost documentată de Vincze
(2014) chiar mai devreme. Ne-am putea
întreba atunci, cine este responsabil pentru
extinsă. PC7 al Comisiei Europene. Pentru
informații detaliate și rezultate:
http://www.edumigrom.eu/
128
elaborarea unor astfel de documente? Ce
instituții și autorități au competențele și
resursele pentru a implementa, supraveghea,
evalua și dezvolta astfel de intervenții la nivel
local? Ce tip de colaborare între actori este
necesară pentru aceasta? Studiile de caz au
arătat că există structuri și dinamici de
interacțiune mai degrabă paralele între diferiți
actori ai organizării sociale la nivel local. Pe de
o parte, există reprezentanți, lideri și
organizații ale comunităților locale. Pe de altă
parte, există relațiile cu instituțiile statului și
autoritățile locale (Fosztó, 2017). Intersecția
celor două lipseşte de cele mai multe ori sau
este formală. Activismul civic și activitatea
ONG-urilor sunt de obicei prezentate în
discursurile publice ca rezultate pozitive ale
implicării locale a comunităților, în timp ce
efectul proiectelor implementate este destul
de temporar și prea slab pentru a putea
produce schimbări sociale pe termen mediu
sau lung (Fosztó, 2017). În multe localități
prezența, rolul social și activitățile bisericilor
neo-protestante au efecte emancipatoare / de
împuternicire asupra membrilor comunităților
locale marginalizate (Fosztó, 2017). Gama (și
amploarea) activităților și intervențiilor
autorităților locale se încadrează în principal în
patru categorii: de la ignoranță totală, până la
persecuție și de la non-intervenție la sprijin
(angajare activă) (Fosztó, 2017: 230).
Un studiu de caz relevant este furnizat de
proiectul Intervenții sociale pentru
desegregarea și incluziunea socială a
grupurilor vulnerabile din zona metropolitană
Cluj, inclusiv a comunităților marginalizate de
romi (Pata-Cluj), a fost realizat de Agenția
pentru Dezvoltare Intercomunitară Zona
Metropolitană Cluj (ADI-ZMC), un ONG care
reunește consiliile locale din zona
metropolitană Cluj și este condus de primarul
municipiului Cluj-Napoca) în parteneriat cu trei
ONG-uri locale: Asociația Comunitară a
Romilor din Coastei ( organizație non-
guvernamentală de tip grass roots care
reuneşte foști locuitori evacuați forțat din
strada Coastei, Cluj-Napoca, în locuințe
substandard în proximitatea rampei de gunoi
de la Pata Rât în 17 decembrie 2010), Habitat
pentru Umanitate (ramura locală a unei
organizații caritabile internaționale axată pe
construirea de locuințe prin efort comunitar,
cu expertiză în construirea de case la prețuri
accesibile care implementează şi conceptul de
case pasive) și Fundația AltArt. Proiectul a fost
susținut de programul de combatere a sărăciei
în România (RO25) prin granturi norvegiene și
implementat în perioada octombrie 2014 -
aprilie 2017. Obiectivul său principal a fost
promovarea desegregării zonei urbane
marginalizate Pata Rât, situată în apropierea
rampei de gunoi a orașului, și unde locuiesc în
condiții extrem de precare, într-un mediu
puternic poluat, cca. 1500 de persoane,
majoritatea de etnie romă. Veniturile lor
provin din muncă în sectoare manuale
intensive în efort din oraș sau în domeniul
salubrității, la companiile care gestionează
colectarea deșeurilor din oraș și administrează
rampa de gunoi. O parte importantă a
familiilor lucrează și în selectarea deșeurilor
reciclabile pe rampa de gunoi, în condiții
deosebit de dificile și nocive pentru sănătatea
lor. Familiile au ajuns în Pata Rât fie datorită
evacuărilor forțate succesive din oral, fie
împinși de situația de nevoie, neputând obține
cele minim necesare subsiztenței în localitățile
lor de origine. Cele mai importante elemente
inovatoare ale proiectului, care ar putea fi
replicate de alte municipii fără a fi necesară
obținerea de finanțări externe de la Uniunea
Europeană sau Spațiul Economic European
(SEE) - granturi norvegiene/elvețiene, pot fi
descrise după cum urmează:
 furnizarea gratuită de consiliere juridică și
asistență socială pentru a avea acces la
acte de identitate și la alte documente
legale;
 menținerea unui punct de acces la
serviciile sociale din zona marginalizată,
care ar putea fi accesat cu ușurință de
către locuitori fără a implica deplasări în
oraș; pe lângă costurile implicate,
129
 deplasarea de la periferia orașului la
instituțiile publice situate aproape de
centrul orașului poate fi foarte dificilă
pentru cei cu copii mici sau pentru cei
cărora le lipsește îmbrăcămintea adecvată
să apară în public și să evite stigmatul de a
fi identificați drept murdari și prost
îmbrăcaţi;
 consultarea extinsă a celor care locuiesc în
zona urbană marginalizată cu privire la ce
criterii ar considera legitime pentru
distribuirea unităților de locuințe sociale
construite sau cumpărate în cadrul
proiectului (în total, 35 de apartamente,
distribuite în urma operaționalizării
criteriilor menționate de majoritate);
 combinația de locuințe sociale construite
în cadrul proiectului și achiziționate pe
piață, care a asigurat dispersia spațială a
apartamentelor; cu toate acestea, din
cauza prețurilor foarte ridicate de pe piața
imobiliară din oraș, o mare parte din
apartamente sunt situate în zonele
metropolitane periurbane;
Este important de subliniat faptul că, deși
inițial proiectul și-a propus să implementeze
principiul housing-first (locuința ca prioritate
care precede alte măsuri/obligații), acest lucru
nu a fost posibil deoarece în cadrul
consultărilor comunitare și a sondajului
realizat la nivelul comunităților din Pata Rât
opinia majorității locuitorilor a fost că ar trebui
stabilite criterii prin care să fie selectați cei
care au resurse suficiente pentru a se putea
stabili în noile locuințe sociale. Prin urmare,
abordarea a sfârșit prin a fi după modelul
housing-ready (gata pentru mutare). Adică,
sistemul de criterii a oferit punctaje mai
ridicate pentru cei angajați cu contract și
pentru cei care pot asigura frecvența școlară
regulată a copiilor lor. În opinia echipelor de
implementare, această preferință pentru
criterii care țin cont de situația angajării în
muncă poate fi explicată prin frica comunității
că familiile mutate din Pata Rât vor fi
discriminate sau că nu își vor putea cheltuielile
sau asigura școlarizarea copiilor. . sau nu își
pot disciplina copiii. Pentru o prezentare
detaliată a rezultatelor proiectului, a se vedea
Tonk, Adorjani și Lăcătuș (ed.), 2017.
Abordarea problemelor de sănătate și accesul
la asistența medicală pot pune dificultăți
serioase pentru oricine în condițiile actuale.
Acest lucru s-a înrăutățit pentru persoanele și
familiile excluse social. Studiile de caz care
abordau diferitele comunități de romi și/sau
vulnerabile dintr-o perspectivă
multidimensională au evidențiat o
vulnerabilitate mai mare în ceea ce privește
sănătatea și dificultățile de accesare a
serviciilor de îngrijire a sănătății (Incluziune,
2007; CEEX; SocioRoMap; Fețele și cauzele ;
Integro; Eu-Inclusiv, etc.). S-a documentat o
rată ridicată a bolilor legate de sărăcie în
comunitățile de romi, diferite probleme de
sănătate legate de condițiile de viață precare:
expunere la frig, umiditate, igienă precară,
lipsă și/sau calitate scăzută a alimentelor, lipsa
accesului la apă potabilă, densitatea ridicată a
locuirii, alcoolism, condiții de muncă
periculoase. Mai mult, accesul dificil la
serviciile publice de sănătate pot contribui la
agravarea problemelor de sănătate: instituțiile
sanitare sunt situate departe de comunitatea
de romi, lipsa asigurărilor de sănătate, practici
discriminatorii din partea personalului
medical, lipsa informațiilor, lipsa
medicamentelor sau a vaccinurilor, pacienți
descurajaţi din cauza experiențelor negative
anterioare și așa mai departe. Deși teoretic
beneficiarii de ajutor social prin VMG sunt
cuprinși în sistemul asigurărilor publice de
sănătate, practic doar o mică parte a
populației marginalizate beneficiază de ajutor
social și prin urmare cea mai mare parte a
locuitorilor rămâne în afara sistemului public
de asigurări de sănătate. Introducerea
mediatorilor sanitari și a asistenților medicali
comunitari s-a dovedit a fi o intervenție utilă
acolo unde s-a putut realiza, dar gradul de
acoperire al acestor servicii a rămas scăzut în
130
raport cu nevoia și există și câteva deficiențe
în funcționarea programului. Criticii sistemului
de mediere sanitară subliniază faptul că pe
termen scurt rezultatele pot fi benefice, dar pe
termen mai lung efectele negative pot fi mai
accentuate, cum ar fi dependența excesivă de
mediere (atât a comunității, cât și a
personalului medical), (Fleck și Rughiniș, 2008:
102). Cu toate acestea, trebuie remarcat
faptul că nu există nicio analiză de impact a
programului de mediere sanitară în România
în acest moment (deși există unele evaluări
interne ale implementării programului).
131
9. CLASIFICAREA ORAȘELOR PRIN INTERSECTAREA CELOR PATRU
DIMENSIUNI DE TRANSFORMARE
Indicele orașelor în transformare. În scopuri de
clasificare multidimensională, am creat un
indice complex care surprinde cele patru
dimensiuni majore ale transformării urbane
menite să asigure justiția de mediu,
bunăstarea și incluziunea, munca echitabilă și
competitivitatea și buna guvernanță. Miza este
de a grupa acele localități urbane care se află
într-o poziție dezavantajoasă pe aceste
dimensiuni multiple și de a verifica dacă sunt
punctaje scăzute și la clasificarea încrucișată în
funcţie de indicii de vulnerabilitate,
marginalitate și sărăcie. Indicele orașelor în
transformare este compus din indicatori-cheie
care surprind variațiile spațiale pe cele patru
dimensiuni majore ale: (a) justiției de mediu
bazată pe lista localităților considerate legal
puternic poluate și pe indicele calității aerului;
(b) orașelor incluzive și echitabile, așa cum este
indicat de rata riscului de sărăcie sau de
excluziune socială (sărăcie monetară relativă);
(c) orașelor competitive și productive, astfel
cum sunt surprinse de trei indicatori: ratele
sărăciei în muncă, ponderea angajaților în
populația activă și ponderea șomerilor
înregistrați în populația activă; (d) bunei
guvernanţe în domeniul protecției sociale,
astfel cum este indicat de cheltuielile publice
pe cap de locuitor pentru prestaţii și servicii de
asistență socială la nivel local, din bugetul local
total ajustat.
Patru grupuri de localități urbane. Există 59 de
municipii şi orașe care au cumulat mai multe
dezavantaje și au dificultăți în îndeplinirea
standardelor urbane de justiție de mediu,
incluzivitate, competitivitate și bună
guvernanță. Aceste orașe se află în partea de
nord, est, sud și centru a țării. Populația medie
din aceste orașe este de 8865 de persoane,
ceea ce este considerabil mai scăzută în
comparație cu populația medie din celelalte
clustere de orașe (în special al patrulea cluster,
unde media este de aproape 113000 de
persoane). Mai mult, acest grup are cel mai
mic procent de populație activă din totalul
populației (în medie 62,7%) comparativ cu
celelalte orașe. De asemenea, primul cluster
conține cel mai mic număr de gospodării și cel
mai mare procent de populație activă care
lucrează în agricultură.
Cel mai evident contrast este legat de cel de-al
patrulea cluster, care este cel mai mare din
punct de vedere al populației, al numărului de
gospodării, al populației active, dar și al
proporției populației active din populația
totală. În ceea ce privește migrația, primul
cluster este diferit de toate celelalte,
deoarece, deși migrația internă s-a intensificat
după 2007 și până în 2011, acesta se afla încă
într-un punct inferior comparativ cu celelalte
orașe. Aceasta indică o lipsă inițială de resurse
(informatice, de rețea, economice) care ar fi
putut ajuta în acest proces.
Este demn de remarcat faptul că această
clasificare încrucișată a orașelor în
transformare este în mod semnificativ asociată
cu clasificarea încrucișată în ceea ce priveşte
vulnerabilitatea, marginalitatea și sărăcia. Ca
rezultat, 23 de municipii/orașe fac parte din
cel mai deprivat cluster, în timp ce 35 fac parte
din cel mai rezilient cluster în ambele clasificări
încrucișate.
132
 Date tehnice: Cluster de localități urbane pe indici de dimensiuni ale orașelor în transformare
Clusterizare>
Cei patru indici ai dimensiunilor orașelor în transformare au fost utilizaţi pentru a clasifica localitățile urbane din România.
Clasificarea a fost făcută cu un algoritm de învățare nesupravegheată k-medii bazat pe minimizarea Criteriului de
Informare Bayesian (BIC). Rezultatele au fost verificate în termeni de consistență, utilizând și algoritmi aglomerativi.
Algoritmul a sugerat gruparea localităților urbane în patru categorii majore. Am folosit următorii indici:

Indici>
Indicele justiției de mediu
 Indicele este compus din 3 variabile (1) Localitățile puternic poluate se bazează pe Legea nr. 207/2020 care modifică
Legea privind pensiile publice nr. 263/2010, articolul 65, aliniatul 5 publicată în Monitorul Oficial nr. 858 din
18.09.2020. (2) Indicele specific al calității aerului (ISCA) este determinat pe baza valorilor a șase indicatori: materie
sub formă de particule (PM10), ozon (O3), plumb (Pb), monoxid de carbon (CO), dioxid de sulf (SO2), carbon dioxid de
azot (NO2). (3) Cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră pe cap de locuitor (GES).
 Calcul: (a) Deoarece localitățile puternic poluate este o variabilă dihotomică, am creat o nouă variabilă: care a avut
valoarea medie a cuantilei superioare a ISCA în cazul în care localitatea a fost puternic poluată și valoarea medie a
cuantilei inferioare a ISCA în cazul în care localitatea nu a fost puternic poluată. (b) Indicele justiției de mediu este
media aritmetică dintre variabila nou creată, indicele specific al calității aerului, și emisiile de gaze cu efect de seră pe
cap de locuitor. (c) Logaritmul natural a fost aplicat la indicele inițial și (c) apoi valorile au fost rescalate de la 0 la 100
de puncte.

Indicele orașelor incluzive și echitabile

 Indicele este compus dintr-o singură variabilă: rata riscului de sărăcie în 2016.
 Calcul: Valorile (a) au fost normalizate folosind un logaritm natural, (b) și rescalate de la 0 la 100 de puncte, unde 0
înseamnă o poziție relativ mai bună în indice și 100 o poziţie relativ mai slabă.

Indicele orașelor competitive și productive

 Indicele este compus din 3 variabile: rata sărăciei în muncă, proporția de angajați din populația de vârstă activă,
proporția șomerilor din populația de vârstă activă.
 Calcul: Indicele se bazează pe o reducere a datelor folosind o analiză a componentelor principale pe algoritm.
Scorurile de regresie au fost rescalate de la 0 la 100 de puncte, unde 0 înseamnă o poziție relativ mai bună în indice
și 100 o poziție relativ mai slabă.

Indicele bunei guvernanţe

 Indicele este compus dintr-o singură variabilă: cheltuielile publice pe cap de locuitor pentru prestaţii și servicii de
asistență socială la nivel de localitate.
 Computation: Valorile (a) au fost normalizate folosind un logaritm natural, (b) și rescalate de la 0 la 100 de puncte,
unde 0 înseamnă o poziție relativ mai bună în indice și 100 o poziţie relativ mai slabă.

Tabelul 7. Indici utilizaţi pentru a surprinde dimensiunile orașelor în transformare: justiție de mediu,
incluzivitate, competitivitate și bună guvernanță a asistenței sociale
Numele indicelui Medie indice (dev st.) Variabila utilizată Media variabilei (dev st.)
Localități puternic poluate 13%
Justiția de mediu 48,5 3,66
Emisii de gaze cu efect de seră
(JM) (20,1) (2,09)
38,56
Indicele calității aerului
(7,15)
Orașe incluzive și 40,4 16,79
Rata riscului de sărăcie
echitabile (OI) (20,7) (10,67)
13,15
Ratele sărăciei în muncă
Orașe competitive și (8,12)
productive 51,5 34,18
Angajați la populația activă (%)
(OCP) (18,7) (19,41)
1,59
Șomeri la populația activă (%)
(1,28)
Bună guvernanţă Cheltuieli publice pe cap de locuitor 61,38
(16,8)
(BG) pentru prestaţii și servicii de asistență socială (24,21)

133
 Figura 81. Clustere de localități urbane bazate pe indicii de justiție de mediu, orașe incluzive și echitabile, orașe
competitive și productive și bună guvernanță (graficul clusterului t-SNE)

Date tehnice: Încorporarea vecinătății stohastice distribuite t (t-SNE) este un algoritm de învățare automată pentru
reducerea dimensională neliniară nesupravegheată și vizualizarea datelor. Localitățile descrise de spațiul euclidian creat cu
patru dimensiuni (justiţie de mediu, oraşe incluzive şi productive, oraşe competitive şi productive şi bună guvernanţă) au fost
încorporate într-un spațiu bidimensional prin păstrarea vecinătății fiecărui punct. Deoarece algoritmul încearcă să păstreze
structura locală a datelor, este foarte potrivit să se reprezinte clusterele de localități similare din perspectiva dezavantajelor
cumulative. În această analiză, am reținut patru clustere de localități. Clusterul cu dezavantaje cumulative din cei patru indici
este reprezentat în partea superioară a graficului cu roşu. Metrici de evaluare: diametru maxim: 2,62, separare minimă:
0,12, corelaţia γ a lui Pearson: 0,52, indice Dunn: 0,05, entropie: 1,36, indice Calinski-Harabasz: 342,286.

Tabelul 8. Distribuţia justiției de mediu, incluzivitate, competitivitate și bună guvernanță a indicelui de asistență
socială pe clustere de localități urbane
Nr. cluster Localităţi JM OI OCP BG
46,4 66,0 79,2 58,6
Primul cluster 59
(19,1) (15,9) (7,7) (20,2)
48,7 51,0 61,3 60,1
Al doilea cluster 77
(21,6) (14,1) (5,7) (15,3)
48,3 31,9 45,7 59,1
Al treilea cluster 109
(18,9) (13,1) (5,3) (15,3)
50,2 21,3 27,9 55,2
Al patrulea cluster 74
(21,4) (9,2) (7,6) (17,4)

134
Primul cluster constă din cele mai
defavorizate orașe (59) în ceea ce privește o
măsură combinată a justiției de mediu,
incluzivităţii, competitivităţii și bunei
guvernanță. O parte din dinamica explicativă
utilizată în clasificarea încrucișată a
vulnerabilității, marginalității și sărăciei este
încă aplicabilă, deoarece aici putem identifica
și orașele industriale mici, fie foste situri
miniere monoindustriale (pentru metale sau
sare), fie orașe din industria grea concentrate
în regiunea subcarpatică (precum Aninoasa,
Baia de Aramă, Ocnele Mari, Călan sau Ocna
Mureș) specializate în prelucrarea primară a
materiilor prime. În plus, putem găsi aici micile
orașe agricole (adică, Flămânzi, Murgeni,
Isaccea, Budeşti sau Strehaia, Şomcuta Mare),
răspândite în toată țara. În acest cluster este
posibilă urmărirea unei linii sau a unei
reorganizări administrative cu scopul
intenționat de urbanizare. Primul moment
major este 1968 (cu Legea nr. 2 din februarie
1968 modificată prin Legea nr. 55 din
decembrie 1968) când au fost reconfirmate
actualele unități administrativ teritoriale (cu
unități precum: județ, oraș și comună). La acel
moment, Zlatna, Săveni, Târgu Bujor sau
Întorsura Buzăului au devenit orașe. La
sfârșitul erei socialiste, în 1989, alte localități
au fost transformate în municipii (adică,
Aninoasa, Budești, Dărmănești, Pogoanele sau
Piatra Olt). Din nou, înainte de aderarea la UE,
între 2004 și 2006, un alt val de urbanizare a
creat noi orașe în toată țara: Ardud (oraș din
2006), Șomcuta Mare (din 2004), Dragomirești
(din 2004), Săliştea de Sus (din 2004) ),
Cajvana (din 2004), Dolhasca (din 2004),
Tismana (din 2004), Răcari (din 2004) sau
Roznov (din 2003).
Multe dintre aceste localități încă nu au dotări
și infrastructuri urbane de bază și au suferit de
depresie economică, dat fiind că dezvoltarea
lor mono-industrială din secolul al XX-lea a
făcut ca industrializarea și renașterea
economică să fie mai dificile decât în
13
https://brosteni.ro/ ultima accesare: 01.12.2020
localitățile cu multiple specializări economice.
De asemenea, în acest grup se află municipiile
cu cea mai mare medie de lucrători agricoli.
De exemplu, Broșteni (5.500 de locuitori în
2011) este un fost sit minier înconjurat de sate
care a devenit oraș în 2004. Dintre toate
municipiile din județul Suceava, Broșteni este
situat la cea mai mare distanță de reşedinţa de
judeţ Suceava. De asemenea, la Broșteni se
poate ajunge doar cu mașina, deoarece nu
este conectat la sistemul feroviar național. O
mare majoritate a spațiilor sale de locuit este
compusă din gospodării individuale, cu doar
câteva blocuri situate în centrul orașului,
construite pentru cei care obișnuiau să lucreze
în minerit. În zilele noastre, activitatea
economică se bazează în principal pe
exploatare forestieră, comerț și unele activități
turistice și agricole13. Acesta este clusterul
municipiilor care are cele mai ridicate rate de
risc de sărăcie, sărăcie în muncă și rate ale
șomajului și cele mai scăzute rate de angajați
din populația activă și acest lucru nu poate fi
abordat prin intermediul asistenței sociale,
deoarece acestea sunt relativ scăzut. Cu toate
acestea, aceste orașe sunt printre cele mai
puțin poluate, măsurat prin indicele justiției de
mediu.
Al doilea cluster este, de asemenea, al doilea
ca mărime, încorporând 77 de orașe.
Majoritatea orașelor de aici ocupă, în cel mai
bun caz, locul al treilea ca dimensiune a
populației din județele lor. Cu toate acestea,
diferența față de orașele din primul grup nu
este în ceea ce privește dimensiunea
populației sau numărul gospodăriilor,
deoarece acestea sunt, de asemenea, în
principal orașe mici. Diferențele semnificative
sunt relevate atunci când se analizează
proporția populației active din populația
totală, care este semnificativ mai mare în
comparație cu primul cluster, și diferența
semnificativă în ceea ce privește media
populației de vârstă activă ocupată în
agricultură, aici mai mică decât în primul
135
cluster. De asemenea, aceste orașe au o rată
de migrație semnificativ mai mare decât cele
din cel de-al doilea cluster. Acest lucru este
important, deoarece migrația este unul dintre
factorii care permit un risc mai scăzut de
sărăcie și șomaj. Faptul că populația acestui
grup se confruntă cu venituri mici și locuri de
muncă nesigure în ţară și în străinătate este
evidențiat de cheltuielile sociale pe cap de
locuitor mai mari pentru prestaţii și servicii,
indicând faptul că aparatele guvernamentale
locale răspund nevoilor cetățenilor. Aceste
câștiguri relative, în comparație cu primul
cluster, sunt contrabalansate de injustiţia de
mediu, deoarece aceste localități au a doua
medie de poluare ca mărime. O parte
importantă a acestora sunt (foste) sit-uri
industriale sau de industrie grea (şi anume,
Abrud, Anina, Bicaz, Baia de Arieș, Bălan,
Câmpia Turzii, Cavnic, Cehu Silvaniei, Copșa
Mică, Gheorgheni, Huedin, Lupeni, Moinești,
Moreni, Petrila, Siret, Turceni, Turnu
Măgurele, Uricani, Vulcan). De asemenea,
componenta agricolă este încă prezentă (şi
anume, Amara, Avrig, Brezoi, Băilești,
Babadag, Drăgășani, Făurei, Fieni, Fundulea,
Livada, Lehliu Gară, Mizil, Murfatlar, Odobești,
Ovidiu, Sântana, Sărmașu, Segarcea, Solca,
Vânju Mare). În plus, în acest grup există
câteva situri turistice de importanță locală (în
majoritate mici orașe balneare precum: Băile
Olănești, Buziaș, Covasna, Ocna Sibiului, Slănic-
Moldova, Tășnad, Târgu Ocna, Vatra Dornei,
Vișeu de Sus).
Al treilea cluster este cel mai mare, cu 109
orașe. Conține multe orașe mijlocii (min. 20
mii locuitori) din punct de vedere al populației
(adică Bârlad, Blaj, Borșa, Câmpulung, Caracal,
Cernavodă, Curtea de Argeș, Dej, Dorohoi,
Făgăraș, Fălticeni, Fetești, Gherla, Huși,
Hunedoara, Medgidia, Odorheiu Secuiesc,
Oltenița, Onești, Pașcani, Petroșani, Râmnicu
Sărat, Rădăuți, Reghin, Roșiorii de Vede,
Roman, Sighetu Marmației, Sighișoara, Șimleu
Silvaniei, Târnăveni, Tecuci, Turda), dar şi
staţiuni de interes național (de la munte,
litoral sau stațiuni balneare: Azuga, Băile
Govora, Băile Herculane, Băile Tușnad,
Bușteni, Călimănești, Eforie, Horezu, Mangalia,
Năvodari, Slănic, Techirghiol, Zărnești). Mai
mult, în aceste grupuri există câteva orașe care
își datorează relativa reziliență apropierii de
oraşele mari și acționează ca zone periurbane
pentru ele (Bolentin-Vale, Ștefănești, Boldești-
Scăieni, Chitila, Ciacova, Curtici, Lipova,
Pâncota, Pecica, Râșnov, Recaș, Săcele,
Topoloveni, Ungheni, Videle) și chiar unele
reşedinţe din câteva județe (adică Alexandria,
Giurgiu, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Vaslui).
Orașele sunt pe locul al doilea în ceea ce
privește justiția de mediu (poluare relativ
scăzută), incluzivitatea și competitivitatea. De
asemenea, acestea înregistrează cel de-al
doilea cel mai mare nivel de cheltuieli pentru
prestaţii și servicii de asistență socială și
indicator al sprijinului instituțional pentru cei
care se confruntă cu sărăcia. De asemenea,
procentul persoanelor care lucrează în
agricultură este semnificativ mai mic
comparativ cu primul și al doilea cluster de
orașe, iar procentul populației active este
semnificativ mai mare comparativ cu primul
cluster. Migrația este un fenomen pentru o
proporție semnificativ mai mare de indivizi în
comparație cu primul cluster.
Al patrulea cluster conține 74 dintre cele mai
reziliente orașe din România. 35 dintre aceste
orașe sunt reşedinţele județelor (cele mai mari
orașe ca populație, peste 100 de mii de
locuitori și număr de gospodării) și municipiul
capitală a țării. Din nou, orașele periurbane se
află în acest cluster (Băbeni, Bragadiru, Buftea,
Cisnădie, Ghimbav, Măgurele, Otopeni,
Pantelimon, Popești Leordeni, Tăuții-
Măgherăuș, Voluntari) și, de asemenea,
orașele de dimensiuni medii (Caransebeș,
Carei, Cugir, Lugoj, Mediaș, Miercurea-Ciuc,
Mioveni, Sebeş), sau stațiuni montane de top
(Predeal, Sinaia, Sovata). În acest al patrulea
cluster (ca și în al treilea) există și câteva orașe
mici, dar reziliente (Ștei, Beiuș, Borsec sau
Deta - ca să numim doar câteva). O bună sursă
de reziliență în aceste orașe pare să fie
compoziția multi-culturală și multi-etnică și
136
resursele lor naturale. Municipiile din acest
grup sunt cele mai bine echipate pentru a-şi
câștiga un renume ca fiind incluzive,
competitive și productive, cu cele mai mici
cheltuieli pe cap de locuitor pentru asistență
socială și servicii. Sursa lor de rezilienţă rezidă
(în majoritatea cazurilor) în structura lor
economică multistratificată (servicii,
producție, TIP). Cu toate acestea, dezavantajul
este că acestea sunt cele mai injuste în
majoritatea termenilor de mediu, adică cele
mai puternic poluate localități. Mai mult,
municipiile din acest cluster au cel mai mare
număr și, de asemenea, procent de populație
activă (comparativ cu primele două grupuri) și
procentul mediu cel mai scăzut al persoanelor
care lucrează în agricultură. Mediile migrației
sunt semnificativ mai mari în acest cluster,
comparativ cu toate celelalte. De asemenea,
multe dintre aceste municipii găzduiesc
universități naționale importante care oferă o
resursă umană calificată în toate domeniile
economice, culturale și administrative majore.
137
 Tabelul 9. Descrierea grupurilor de indici ai orașelor în transformare în termeni de populație, populație activă,
număr de gospodării, experiență migrațională și migrație de întoarcere
Populație activă Lucrători în
Populație Număr de Experiența
Nr. cluster Populaţie din totalul agricultură din
activă gospodării migrației *
populației populația activă
8865,5 5566,5 62,7% 2154,6 15,6% 57,9
Primul cluster
(3846,7) (2512,8) (2,9) (1781,2) (12,4%) (13,2)
12132,9 7986,5 65,4% 3170,3 5,9% 64,2
Al doilea cluster
(6774,4) (4596,9) (3,1) (2852,8) (4,4%) (11,6)
24766,6 16635,4 66,3% 7100,7 3,4% 67,8
Al treilea cluster
(22809,9) (15767,8) (3,3) (9460,6) (2,6%) (11,3)
112941,0 75232,7 67,0% 30184,9 1,9% 76,0
Al patrulea cluster
(253475,1) (165567,7) (2,3) (41384,1) (1,5%) (13,4)
* Un indice produs de Dumitru Sandu (2016) pe baza ratelor agregate ale migrației pe termen lung și scurt în străinătate
2002 și a ratelor migrației pe termen lung și scurt în străinătate pentru 2011 și a migrației de întoarcere

Figura 82. Localități cu dezavantaje multiple: localități urbane cu nivel scăzut în ceea ce privește justiția de mediu,
incluziunea, competitivitatea și buna guvernanţă (algoritmul k-medii)

Date tehnice: Algoritmul de clusterizare k-medii (Hartigan și Wong, 1979) a oferit o soluție cu 4 clustere bazată pe
minimizarea BIC și maximizarea scorului Silhouette pentru spațiul eucludian creat de justiție de mediu, orașe incluzive și
echitabile, orașe competitive și productive și bune măsuri de guvernare. În scopul analizei clusterelor, cei patru indici au fost
rescalaţi, astfel, un punctaj mai ridicat indică un oraș mai dezavantajat. Localitățile reprezentate sunt cele cu cele mai multe
dezavantaje cumulate.

138
Tabelul 10. Localități urbane cu punctaje mici în ceea ce privește justiția de mediu, incluziunea, competitivitatea și
buna guvernanță (algoritmul k-medii) în comparație cu restul localităților
Localități cu Toate localitățile
dezavantaje Restul orașelor și municipiilor urbane
Clasificare încrucișată bazată pe zonă
multiple Medie (dev st.) Medie (dev st.)
Medie (dev st.)
Număr de cazuri 59 260 319
Justiție de mediu 46,4 48,9 48,5
[0 just, 100 injust] * (19,1) (20,4) (20,1)
Orașe incluzive și echitabile 66,0 34,5 40,4
[0 incluzive, 100 neincluzive] (15,9) (16,9) (20,7)
Orașe competitive și productive 79,2 45,2 51,5
[0 competitive, 100 necompetitive] (7,7) (14,1) (18,7)
Bună guvernanţă 58,6 58,3 58,3
[0 bună guvernanţă, 100 proastă guvernanţă] (20,2) (16,0) (16,8)

Tabelul 11. Cele mai defavorizate localități urbane din România: clasificare încrucișată pe baza mai multor indici
Clasificare încrucișată bazată pe Clasificare încrucișată pe baza
Judeţ Localitate indicii de marginalitate, indicilor dimensiunilor orașelor în
vulnerabilitate, sărăcie transformare
Alba Ocna Mureș Da
Alba Zlatna Da
Bacău Buhuși Da
Bacău Dârmanești Da Da
Bihor Săuceni Da Da
Bistrița- Sângeorz Băi Da
Năsăud
Botoșani Bucecea Da
Botoșani Darabani Da Da
Botoșani Flămânzi Da
Botoșani Săveni Da
Botoșani Ștefănești Da Da
Brăila Ianca Da
Brăila Însurăței Da Da
Brașov Rupea Da Da
Buzău Nehoiu Da
Buzău Pogoanele Da Da
Călărași Budești Da Da
Caraș-Severin Anina Da
Constanța Hârșova Da
Constanța Negru Voda Da
Covasna Baraolt Da
Covasna Întorsura Buzăului Da
Dâmbovița Răcari Da
Dolj Bechet Da
Dolj Dăbuleni Da
Dolj Filiași Da
Dolj Segarcea Da
Galați Berești Da Da

139
Galați Târgu Bujor Da
Gorj Tismana Da
Harghita Bălan Da
Hunedoara Aninoasa Da Da
Hunedoara Călan Da
Hunedoara Geoagiu Da Da
Ialomița Căzănești Da Da
Iași Hârlău Da
Iași Podu Iloaiei Da
Maramureș Dragomirești Da Da
Maramureș Săliștea de Sus Da Da
Maramureș Șomcuta Mare Da
Maramureș Ulmeni Da Da
Mehedinți Baia de Arama Da Da
Mehedinți Strehaia Da
Mureș Iernut Da
Mureș Sângeorgiu de Pad Da
Neamț Roznov Da
Olt Corabia Da
Olt Drăgănești-Olt Da
Olt Piatra Olt Da
Olt Potcoava Da
Satu-Mare Ardud Da
Satu-Mare Livada Da
Sibiu Dumbrăveni Da
Sibiu Miercurea Sibiului Da
Suceava Broșteni Da
Suceava Cajvana Da Da
Suceava Dolhasca Da Da
Suceava Frasin Da
Suceava Liteni Da Da
Suceava Milișăuți Da
Suceava Salcea Da
Suceava Vicovu de Sus Da
Teleorman Zimnicea Da
Tulcea Isaccea Da
Vâlcea Băile Govora Da
Vâlcea Berbești Da
Vâlcea Brezoi Da
Vâlcea Ocnele Mari Da Da
Vaslui Murgeni Da Da
Vaslui Negrești Da Da
Vrancea Mărășești Da Da

140
10. RECOMANDĂRI

Oferirea unei imagini cuprinzătoare a tuturor domeniilor în care dezvoltarea unor politici urbane cu
caracter social ar fi relevantă pentru bunăstarea populației depășește în mod clar sfera acestui raport.
Ceea ce propunem mai jos este doar o listă selectivă de domenii strategice de intervenție pe care le
considerăm cruciale. Acest lucru nu înseamnă că susținem intervențiile „de sus în jos” concepute de
tehnocrați sau de elite locală. Dimpotrivă, așa cum se afirmă în toate strategiile majore europene și
naționale de combatere a sărăciei și excluziunii sociale, inclusiv în strategiile menite să îmbunătățească
situația minorității rome, a persoanelor cu nevoi speciale sau în strategiile de promovare a egalității de
gen, este crucial să se asigure ca toți cei afectați direct sau indirect de o problemă să ia parte la procesul
politic prin care se adresează acea problemă. De asemenea, considerăm necesară menținerea
reglementării și finanțării de la nivel central, din bugetul național, a sistemului de prestații sociale
redistributive. Descentralizarea acestora ar slăbi și mai mult eficiența lor. Cu toate acestea, este nevoie
și de elaborarea unor politici urbane locale care să vizeze dimensiunea socială atât la nivelul orașelor,
cât și la nivelul hinterland-ului rural al municipalităților.
Pornind de la analizele empirice realizate și de recenzarea studiilor de specialitate, , prezentăm mai jos
o serie de recomandări parametrice concrete, care ar putea fi puse în aplicare fără reforme majore în
organizarea instituțiilor publice din România. Am clasificat aceste recomandări de-a lungul celor patru
dimensiuni ale transformărilor urbane dorite, acordând atenție felului în care vulnerabilitatea,
marginalizarea, sărăcia și excluziunea socială ar putea fi adresate la nivelul fiecăreia dintre acestea. la
nivelul lor.

Orașe verzi și reziliente

1.1. Orașele ar trebui să fie verzi și în domeniul producției, nu numai în domeniul consumului.
Problema justiției de mediu nu poate fi separată de modelul de dezvoltare economică aplicat
de orașe. O condiție prealabilă pentru orașele verzi și reziliente este orientarea către
economia circulară și minimizarea impactului asupra mediului. Municipalitățile ar trebui să
sprijine în mod activ tranziția către economia circulară și, de asemenea, diversificarea
activităților economice pentru a include agricultura intensivă la scară mică, în special în zonele
periurbane, cu scopul de a scurta lanțul de produse, de a diminua risipa de alimente și
impactul negativ asupra mediului al distribuției de mărfuri. Scutirile de taxe la nivel local și
subvențiile pentru producția agricolă ar putea constitui unele stimulente limitate în acest
scop, dar municipalitățile ar putea, de asemenea, să facă lobby pentru schimbări mai
cuprinzătoare la nivel național.

1.2. Poluarea puternică legată de patrimoniul industrial, rampele de gunoi și reciclarea inadecvată
a deșeurilor. Asigurarea de evaluări periodice ale tipurilor și gradelor de poluare legate de
patrimoniul industrial, dar și de rampele de gunoi și reciclarea inadecvată . Acestea ar trebui
să includă verificări de mediu ale calității apei, solului și aerului, precum și alți indicatori
specifici zonei, cum ar fi radiațiile clădirilor, de exemplu. În vederea depistării la timp și
tramentului precoce al unor boli asociate mediului poluat, ar fi necesar un program național
de sănătate prin care să se ofere controale medicale regulate, cu caracter gratuit, în special în
zonele poluate. Similar altor programe naționale de sănătate, precum cel dedicat combaterii
141
 turberculozei sau asigurării dializei, accesul la controlul medical oferit nu ar trebui condiționat
de asigurarea medicală, deoarece datele arată că zonele cele mai poluate sunt locuite
preponderent de lucrători precari, care nu dețin asigurare medicală.

1.3. Limitarea traficului rutier, în special în zonele rezidențiale dens populate și în centrele
orașelor și asigurarea de mijloace alternative de transport verzi. Dezvoltarea pistelor pentru
biciclete/role și a unui serviciu de închiriere de biciclete/role subvenționat, cu puncte de acces
în întregul oraș, inclusiv în zonele cu venituri reduse, defavorizate, oferirea de soluții de
transport accesibile, dar rapide, care prezintă, de asemenea, un risc mai mic pentru
transmiterea bolilor infecțioase, cum ar fi Covid-19. Cu toate acestea, aceste mijloace de
transport sunt specifice vârstei tinere și nu sunt adecvate pentru nevoile familiilor cu copii
mici, ale persoanelor în vârstă și ale persoanelor care trăiesc cu dizabilități sau alte boli care
limitează activitatea. Transportul public subvenționat ar trebui să fie menținut în continuare la
standarde bune. Prin reducerea traficului rutier, municipalitățile pot economisi bani pentru
reparațiile la infrastructura rutieră, întrucât mai puțin trafic produce mai puține daune legate
de utilizare, iar aceste economii pot fi reorientate către extinderea transportul public
subvenționat și dezvoltarea (mai puțin costisitoare) a pistelor pentru biciclete/role.

1.4. Promovarea conceptului de casă pasivă pentru construcția și reabilitarea fondului de locuințe
publice și private. În sectorul locuințelor private, asigurarea de subvenții sau scutiri de
impozite pentru construcțiile sau reabilitările care utilizează un concept de casă pasivă.
Pentru locuințe sociale, construirea și/sau reabilitarea locuințe sociale conform standardelor
casei pasive. Chiar dacă investiția inițială este mai costisitoare, costurile utilităţilor pentru
locuinţe vor fi semnificativ mai mici și, prin urmare, mult mai accesibile pentru chiriași. Acest
lucru le-ar spori posibilitățile de plată regulată pentru chiria locuinței sociale și plata utilităților
și, ca atare, ar evita penalitățile.

1.5. Promovarea conceptului de grădini verticale în sensul plantării de zone verzi pe balcoane,
terase și acoperișuri ori de câte ori este logistic posibil, în special în cartierele cu blocuri dens
populate. Acestea pot atenua oarecum impactul valurilor de căldură și pot îmbunătăți
calitatea aerului.

1.6. Asigurarea unei rețele extinse și accesibile de cişmele publice de apă, care pot fi utilizate
gratuit de către toți cei care au nevoie de apă potabilă. Accesul la apă potabilă ar trebui să fie
asigurat ca un drept uman fundamental, legat de nevoile de supraviețuire. Având în vedere că
multe zone urbane sărăcite și marginalizate nu sunt conectate la sistemele de alimentare cu
apă și nu au canalizare, persoanele care locuiesc în aceste zone sunt nevoite să folosească
surse de apă potabilă disponibile în proximitatea lor, precum cișmele sau fântâni publice.
Uneori, municipalitățile taxează familiile din comunitățile marginalizate pentru utilizarea
acestor surse publice de aprovizionare. În cazul în care nu au putut plăti apa pe care au
folosit-o, alimentarea cu apă a cișmelelor stradale din zonele marginalizate a fost sistată până
când comunitatea locală nu a găsit resursele pentru achitarea costurilor apei. Așa s-a
întâmplat de mai multe ori în zona urbană marginalizată Pata Rât din orașul Cluj-Napoca, chiar
și în timpul pandemiei de COVID-19. Municipalitățile ar trebui să identifice mijloacele pentru a
asigura accesul la apă curată și potabilă pentru toți locuitorii, inclusiv cei din comunități
urbane marginalizate, care nu își pot permite costul accesului la apă potabilă.
142
 Orașe incluzive
2.1. Asigurarea capacității administrative adecvate pentru a sprijini persoanele vulnerabile și cu
venituri mici și familiile care solicită prestaţii sociale, oferirea de îndrumări prin labirintul
birocratic și promovarea accesului la servicii de asistență socială adecvate. Asigurarea de
personal calificat pentru gestionarea cazurilor și prevenirea suprasolicitării lucrătorilor sociali
cu prea multe cazuri.

2.2. Aplicarea Legii nr. 116/2002. Consiliile județene ar trebui să sprijine consiliile locale, în special
cele ale unităților administrative teritoriale cu venituri mici sau care includ comunități
marginalizate, să aplice Legea nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării
sociale pentru a asigura accesul persoanelor și familiilor marginalizate la locuințe și servicii
publice de bază, cum ar fi: apă, energie electrică, gaz natural, sistem de încălzire centralizat,
etc.

2.3. Luarea în considerare a formării profesionale sau a programului educațional „A doua șansă”
ca echivalente ale muncii comunitare conform Legii nr. 416/2001 privind venitul minim
garantat (VMG).

2.4. Organizarea de lucrări comunitare pentru restaurarea, repararea sau dezvoltarea

infrastructurii în zonele marginalizate, care sunt slabe în ceea ce privește infrastructura
(locuințe, drumuri, acces pietonal, poduri, pasarele peste liniile de cale ferată, etc.). În acest
fel, beneficiarii VMG lucrează în beneficiul propriilor comunități apropiate.

2.5. Încurajarea consiliilor locale să compenseze serviciile comunitare cerute de VMG cu alte forme
de activități utile social, cum ar fi: (a) cursuri de alfabetizare, formare profesională sau
programul A doua şansă pentru finalizarea învățământului primar și secundar; (b) munca
ocazională în conformitate cu Legea nr. 52/2011; (c) voluntariat cu asociații și fundații active
în sectorul social, educațional, cultural sau de mediu, în conformitate cu Legea nr. 78/2014;
(d) stagiu conform Legii nr. 176/2018;

2.6. Acordarea de premii financiare anuale medicilor de familie care au pe listele lor cel puțin 10%
din pacienţii luaţi în evidenţă persoane care trăiesc în comunități marginalizate și sărace
(inclusiv copii), după cum se dovedește prin actele de identitate sau cărţile de identitate
provizorii datorate „lipsei locuinței” și o declarație semnată cu privire la reședința lor în
comunitatea marginalizată.

2.7. Acordarea de subvenții farmaciilor și cabinetelor medicale situate în apropierea zonelor sărace
și marginalizate.

2.8. În colaborare cu Direcțiile de Sănătate Publică, extinderea și consolidarea rețelei de mediatori

sanitari.

2.9. Oferirea de servicii de asistență socială și consiliere parentală pentru părinții care cresc copii
cu cerinţe educaționale speciale (CES). Includerea în grupul țintă explicit, dar nu exclusiv a
familiilor de romi cu venituri mici.

143
2.10. Consolidarea rețelei de mediatori școlari prin sprijinirea activă a școlilor și inspectoratelor
școlare pentru angajarea de personal specializat.

2.11. Organizarea de programe educaționale extra-curriculare non-formale privind combaterea

discriminării și a prejudecăților, comunicarea interculturală, predarea istoriei minorității rome
din Europa etc. pentru copiii romi și neromi.

2.12. Oferirea de consiliere juridică gratuită persoanelor din comunitățile defavorizate și

marginalizate, mai ales pentru obținerea actelor de identitate, înregistrarea cu întârziere a
nașterii și eliberarea certificatelor de naștere corespunzătoare, a actelor de locuință și
căsătorie. Consilierea juridică pentru persoanele aflate în situații de marginalizare ar trebui să
fie oferită subvenționat de către consiliile județene în baza Legii nr. 116/2002 privind
marginalizarea socială.

2.13. Sprijinirea familiilor cu copii prin prestaţii și servicii sociale în natură și financiare pentru a
preveni separarea copiilor de familiile lor, în conformitate cu Legea nr. 272/2004 privind
interesul superior al copilului.

Orașe competitive și productive - ocuparea echitabilă a forţei de muncă

3.1. Municipalitățile ar trebui să pună în aplicare politici de sprijinire a locurilor de muncă verzi,
minimizarea deșeurilor și scurtarea lanțurilor de mărfuri. Prosperitatea economică pe termen
lung a orașelor depinde de tranziția cu succes a acestora către modele verzi și o economie
circulară.

3.2. O mai bună integrare a zonelor urbane cu zonele periurbane. Având în vedere că orașele
funcționează împreună cu hinterlandele lor rurale, care încă păstrează un profil agricol,
municipalitățile ar putea îmbunătăți ocuparea forței de muncă prin sprijinirea activă a
locurilor de muncă în agricultură pentru locuitorii din mediul urban (prin subvenții,
microgranturi , scutiri de impozite etc. pentru antreprenorii din agricultură). Acest lucru ar
permite, de asemenea, municipalităților să limiteze mai bine costurile coșului minim pentru o
viață decentă și să diminueze impactul produselor agricole asupra mediului prin scurtarea
lanțului de produse (commodity chain)..

3.3. Promovarea formelor de muncă salariatăr în agricultură. Totuși, făcând acest lucru,
municipalitățile ar trebui să promoveze angajarea salariaţilor în agricultură, având în vedere
că celelalte forme de muncă în agricultură, predominante la momentul redactării, și munca pe
cont propriu, ca lucrător familial neremunerat sau ca zilier constituie forme de muncă
precară, nesigure și prost plătite și care și munca ocazională (munca zilieră) suferă de la
precaritate, venituri mici și, frecvent, excluderea din sistemul de asigurări sociale.

3.4. Reducerea șomajului în rândul tinerilor. Șomajul în rândul tinerilor este o problemă
persistentă în toată Europa și în România. Datele noastre au arătat că șomajul în rândul
tinerilor este semnificativ mai mic în regiunile în care agricultura reprezintă o parte
importantă în economia locală, care sunt totuși și regiuni cu rate mai mari de migrație
transnațională a forței de muncă. Extinderea locurilor de muncă în agricultură în zonele
144
 urbane și periurbane ar putea servi drept tampon pentru șomajul în rândul tinerilor și, în
funcție de condițiile echitabile ale contractului, și ca o alternativă la migrația forței de muncă
tinere în străinătate.

3.5. Furnizarea de servicii subvenționate pentru evaluarea și certificarea abilităților dobândite în

sistemul informal și non-formal. Parteneriatul dintre primărie și Agenția Județeană pentru
Ocuparea Forței de Muncă este de o importanță esențială aici. Acest lucru poate fi deosebit
de relevant în regiunile cu migrație transnațională ridicată a forței de muncă în care
muncitorii migranți dobândesc competențe în străinătate fără a obține neapărat certificate
profesionale sau în regiunile în care ocupațiile tradiționale sunt încă transferate
intergenerațional în cadrul familiilor.

3.6. În colaborare cu Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, promovarea

programelor de ucenicie în special pentru tinerii aflați în afara sistemelor de educație, ocupare
și formare profesională (NEET).

3.7. Oferirea de sprijin financiar nerambursabil, precum și servicii de consiliere, mentorat și

asistență pentru începerea unei activități independente sau inițierea unei afaceri, pentru
creșterea gradului de angajare.

3.8. Oferirea de sprijin financiar nerambursabil pentru inițiativele de economie socială, precum și
subvenții pentru sustenabilitatea pe termen lung a întreprinderilor din economia socială.

Orașe bine guvernate

4.1. Redefinirea rolul Biroului Arhitectului Şef de a crea programe de locuințe la prețuri accesibile
utilizând piața imobiliară, abordând divergenţele majore. Pentru ca orașele să răspundă cererii
de locuințe, sunt necesare economii de scară pentru a reduce costul pe unitate. Piața este un
mecanism prin care se pot asigura locuințe, dar numai administrația publică poate aborda
fricțiunile majore care împiedică apariția economiilor de scară. Biroul Arhitectului Șef din
Primărie poate (a) facilita agregarea terenurilor pentru zonarea corespunzătoare; (b)
expropria terenuri, dacă este necesar; (c) schema de compensare propusă pentru proprietari
pe baza ponderii proprietății lor dintr-o zonă de dezvoltare; (d) crea prevederi de zonare în
Planul Urbanistic General pentru locuințe colective, acordând atenție costurilor și marjelor de
profit; (e) propunerea și negocierea Planurilor Urbanistice Zonale sponsorizate public cu
opțiuni de zonare adecvate pentru investiții private și servicii publice; (f) dotarea teritoriului
cu facilități și infrastructură de acces adecvată.

4.2. Creșterea fondului de locuințe sociale prin cumpărarea de apartamente sau case și rezervarea
unui procent de unități (cc. 10%) în noile cartiere pe care le facilitează Biroul Arhitectului Şef.
Acest lucru este extrem de necesar pentru orașe și o oportunitate pentru orașele în
contracţie.

4.3. Creşterea fondului funciar public în scopuri agricole. Primăria poate cumpăra terenuri în
limitele administrative ale localității urbane și le poate dota cu facilități adecvate pentru a fi
concesionate în scopuri agricole urbane. Acest lucru va oferi șansa agriculturii urbane și va
145
 reduce presiunea asupra suburbanizării pentru familiile în căutare de autoconsum de produse
agricole.

4.4. Implicarea grupurilor țintă. Implementarea de mecanisme de evaluare continuă a

programelor sociale (prestaţii și servicii) la nivel local care implică toate părțile interesate și,
cel mai important, persoanele din grupurile țintă. Evaluarea programelor sociale nu trebuie să
se oprească la rentabilitate și la auditul cheltuielilor legate de program. În schimb, feedback-ul
continuu de la profesioniștii implicați în program, membrii grupului țintă și experți
independenți este necesar pentru a implementa cu succes intervențiile sociale. Acest lucru
sporește, de asemenea, validitatea evaluării post-implementare și permite aparatelor
guvernamentale locale să ia decizii bazate pe dovezi cu privire la programele de finanțare pe
termen lung.

4.5. Alocarea de finanțare pentru sustenabilitatea programelor bazate pe proiecte finanțate prin
granturi europene sau SEE norvegiene/elvețiene în cazul în care aceste programe se dovedesc
a avea succes în diferite evaluări și/sau sunt considerate utile de către membrii grupului țintă.

4.6. Consultarea cu comunitățile de romi cu privire la punerea în aplicare a legii privind

reglementarea așezărilor informale pentru a preveni potențialele evacuări forțate sau alte
consecințe negative sau efecte secundare ale legii care sunt dificil de anticipat.

4.7. Microfinanțarea nevoilor de urgență ale comunităților marginalizate pe baza consultărilor din
cadrul comunității extinse și nu numai pe baza părerilor așa-zișilor „lideri” ai comunităților
locale. De exemplu, microfinanțarea poate fi utilă pentru repararea infrastructurii (surse de
apă, drumuri, poduri, etc.) sau pentru echiparea gospodăriilor (de exemplu, cu panouri
solare).

146
11. PRINCIPALELE REFERINȚE
11.1 Lista localităților în care au fost efectuate studii de caz relevante
pentru politică
Tabelul 12. Lista localităților și comunităților în care au fost efectuate studii de caz relevante pentru politică
Proiect Localităţi Judeţ Cartier / Comunitate
Incluziune Babadag Tulcea
(2007) Sector 5 Bucureşti Zăbrăuți: 3000 persoane
Cluj-Napoca Cluj
Cugir Alba
Curtici Arad
Dolhasca Suceava
Lupeni Hunedoara
Ploiești Prahova
Sântana Arad Sântana: 3000 persoane
Sebeș Alba
Sfântu Gheorghe Covasna
Sibiu Sibiu
Center
Colonia Ștrand
Fratelia
Timișoara Timiș Ronat
Kuntz
Plopi
Blascovics
Târgu Mureș Mureș
Feţele şi Aiud Alba
Cauzele Curtici Arad
(2011) Oltenița Călărași
Dunărea (spoitori): 450 persoane,
Calafat Dolj
Rudărie: 500 persoane
Târgu Frumos: 4000 persoane rome,
Târgu Frumos Iași
Spoitori şi Rudărie
SocioRoMap: Bârlad Vaslui
Studii de Caracal Olt

Craiova Dolj
comunitate
(2015) Sector 5, Bucureşti Ferentari
Sector 6 Bucureşti Giulești
Medgidia Constanța
Panciu Vrancea
Pâncota Arad
Țăndărei Ialomița
SocioRoMap Târgovişte Dâmbovița Priseaca: 7500 persoane
Urban Galaţi Galați Micro: 5000 persoane

147
Studies Buzău Buzău Simielasca: 5000 persoane
(2015) Iaşi Iași Șes Bahlui: 5000 persoane
Târgu-Jiu Gorj Obreja: 4800 persoane
Slatina Olt Rudărie: 4000 persoane
Brăila Brăila Lacul Dulce: 3000 persoane
Cluj-Napoca Cluj Pata Rat: 3000 persoane
Târgu Mureş Mureș Valea Rece: 3000 persoane

148
11.2 Referinţe
Carrera, S., Vosyliute, L., Rostas, I., Danova-Roussinova, S., Guerin, J.şi Brenda Smialowski, S.. 2019.
Scaling up Roma inclusion strategies. Truth, reconciliation and justice for addressing
antigypsyism [Extinderea strategiilor de incluziune a romilor. Adevăr, reconciliere și justiţie
pentru abordarea antigipsismului].Bruxelles: Departamentul de Politici pentru Drepturile
Cetățenilor și Afaceri Constituționale, Parlamentul European.
Alkire, Sabina, şi Mauricio Apablaza. 2016. „Multidimensional Poverty in Europe 2006–2012:
Illustrating a Methodology.[ Sărăcie multidimensională în Europa 2006–2012: Ilustrarea unei
metodologii]” 74. Multidimensional Poverty in Europe. Oxford Poverty & Human
Development Initiative. OPHI. Oxford. http://www.ophi.org.uk.
Almeida, Miguel. 2020. „Global Green Bond State of the Market [Starea pieţei globale a obligațiunilor
verzi].” Londra. https://www.climatebonds.net/files/reports/cbi_sotm_2019_vol1_04d.pdf.
Amnesty International. 2013. Evictions in Romania, June 2013.
Atkinson, Anthony Barnes, Frank Vandenbroucke, şi Eric Marlier. 2012. Social Indicators : The EU and
Social Inclusion [Indicatori sociali: UE și incluziunea socială]. Editat de Oxford University Press.
Oxford.
Bahers, Jean‐Baptiste, Sabine Barles, şi Mathieu Durand. 2019. „Urban Metabolism of Intermediate
Cities: The Material Flow Analysis, Hinterlands and the Logistics‐Hub Function of Rennes and
Le Mans. France [Metabolismul urban al orașelor intermediare: Analiza fluxului de materiale,
hinterlandurile și funcția logistică-hub a Rennes și Le Mans. Franţa].” Journal of Industrial
Ecology 23. 3): 686–98. https://doi.org/10.1111/jiec.12778.
Bailey, Maximillian J., Noopur N. Naik, Laura E. Wild, William B. Patterson, şi Tanya L. Alderete. 2020.
„Exposure to Air Pollutants and the Gut Microbiota: A Potential Link between Exposure,
Obesity, and Type 2 Diabetes [Expunerea la poluanții atmosferici și microbiota intestinală: O
legătură potențială între expunere, obezitate și diabetul de tip 2].” Gut Microbes. Taylor and
Francis Inc. https://doi.org/10.1080/19490976.2020.1749754.
Ban, Cornel, şi Dorothee Bohle. 2020. „Definancialization, Financial Repression and Policy Continuity
in East-Central Europe [Definancializarea, reprimarea financiară și continuitatea politicilor în
Europa Centrală și de Est].” Review of International Political Economy.
https://doi.org/10.1080/09692290.2020.1799841.
Ban, Cornel. 2016. Ruling Ideas: How Global Neoliberalism Goes Local [Idei de guvernare: Cum
neoliberalismul global devine local]. New York: Oxford University Press.
Ban, Cornel. 2019. „Dependent Development at a Crossroads? Romanian Capitalism and Its
Contradictions [Dezvoltare dependentă la o răscruce de drumuri? Capitalismul românesc și
contradicțiile sale].” West European Politics 42. 5): 1041–68.
https://doi.org/10.1080/01402382.2018.1537045.
Beck, Valentin, Henning Hahn, şi Robert Lepenies, ed. 2020. „Dimensions of Poverty: Measurement,
Epistemic Injustices and Social Activism [Dimensiunile sărăciei: Măsurare, nedreptăți
epistemice și activism social].” În , 1–20. Cham: Springer. https://doi.org/10.1007/978-3-030-
31711-9_1.

149
Berescu, Cătălin. 2011. The rise of the new European Roma ghettos: a brief accounts of some
empirical studies [Ascensiunea noilor ghetouri europene ale romilor: o scurtă relatare a unor
studii empirice]. Urban Research & Practice, 4(3): 344-352.
Bergh, Jeroen C.J.M. Van Den, şi Giorgos Kallis. 2012. „Growth, a-Growth or Degrowth to Stay within
Planetary Boundaries? [Creștere, acreștere sau descreștere pentru a rămâne în limitele
planetei?]” Journal of Economic Issues 46. 4): 909–20. https://doi.org/10.2753/JEI0021-
3624460404.
Busato, Francesco, şi Norma Maccari. 2016. „The Environmental Human Development Index [Indicele
dezvoltării umane de mediu].” În Rivista Di Studi Sulla Sostenibilita, 31–44. Franco Angeli
Edizioni. https://doi.org/10.3280/riss2016-002004.
Cambir, Andreea, şi Cornelia Toma. 2020. „Balanța Forței de Muncă La 1 Ianuarie 2020.” București.
Casado, M. J., M. A. Pastor, şi F. J. Doblas-Reyes. 2009. „Euro-Atlantic Circulation Types and Modes of
Variability in Winter [Tipuri de circulație euro-atlantică și moduri de variabilitate în timpul
iernii].” În Theoretical and Applied Climatology, 96:17–29. Springer Wien.
https://doi.org/10.1007/s00704-008-0036-2.
CASPIS. 2004. Indicatori ai Excluziunii/Incluziunii Sociale, Comisia Naţională Anti-Sărăcie şi Promovarea
Incluziunii. București: Ministerul Muncii și Justitiei Sociale.
Cătălin Berescu, Mariana Celac, Ruxandra Oana Ciobanu, Cosmin Manolache. 2006. „Housing and
Extreme Poverty: The Case of Roma Communities [Locuințe și sărăcie extremă: Cazul
comunităților de romi]”, nr. martie 2020. https://doi.org/10.5281/zenodo.3719000.
Chen, Shaoqing, Bin Chen, Kuishuang Feng, Neil Fromer Zhu Liu, Xianchun Tan, Ahmed Alsaedi,
Tasawar Hayat, Helga Weisz, Hans Joachim Schellnhuber, şi Klaus Hubacek. 2020. „Physical
and Virtual Carbon Metabolism of Global Cities [Metabolismul carbonic fizic și virtual al
orașelor globale].” Nature Communications 11. 182): 1–11.
Ciotlăuș, Simona. 2016. Local Engagement for Roma Inclusion. Locality study Aiud. Romania
[Angajament local pentru incluziunea romilor. Studiu privind localitatea Aiud. România].
Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale.
Commission Communication. 2001. „A Sustainable Europe for a Better World: A European Strategy
for Sustainable Development [O Europă durabilă pentru o lume mai bună: O strategie
europeană pentru dezvoltare durabilă]” COM(2001) 264 Final. Bruxelles.
Constantinescu, Miron, and Henri H Stahl. 1970. Procesul de Urbanizare în R.S. România: Zona Slatina-
Olt. București: Editura Academiei Republicii Socialiste, România.
Consiliul Europei. 2020. Definirea și măsurarea sărăciei.
https://www.coe.int/en/web/compass/poverty. Octombrie 2020.
Creed, Anna, Manuel Adamini, Prashant Vaze, şi Bridge Boulle. 2020. „Financing Credible Transitions:
How to Ensure the Transition Label Has Impact [Finanțarea tranzițiilor credibile: Cum să te
asiguri că eticheta tranziției are impact].” Londra.
Cristescu, Denisa. 2020. „Activitatea Filialelor Străine în România.” București.
Dale, Gareth, Manu V. Mathai, şi Jose A. Puppim de Oliveira. 2016. „Introduction [Introducere].” În
Green Growth: Ideology, Political Economy and the Alternatives [Creștere verde: ideologie,
economie politică și alternative], editat de Gareth Dale, Manu V. Mathai, şi Jose A. Puppim de
Oliveira, 10–36. New York: Zed Books.
150
Dan, A. N. (ed.). 2004. Diagnoza locuirii. Lipsa unei locuințe și locuirea în condiții precare. Raport ICCV.
Report of Research Institute for Quality of Life.
Decancq, Koen, Goedemé, Tim, Van den Bosch, Karel şi Vanhille, Josefine. 2013. The Evolution of
Poverty in the European Union. Concepts, Measurements and Data [Evoluția sărăciei în
Uniunea Europeană. Concepte, măsurători și date]. IMPROVE Documentul metodologic nr.
13/01. Antwerp.
Di, Yu Hui, şi Ruo Rong Li. 2019. „Correlation Analysis of AQI Characteristics and Meteorological
Conditions in Heating Season [Analiza de corelație a caracteristicilor AQI și a condițiilor
meteorologice în sezonul de încălzire].” În IOP Conference Series: Earth and Environmental
Science, 242:022067. Editura Institutului de Fizică. https://doi.org/10.1088/1755-
1315/242/2/022067.
Dincer, Ibrahim, şi Marc A. Rosen. 2013. „Energy, Environment and Sustainable Development
[Energie, mediu și dezvoltare durabilă].” În Exergy [Exergy], editat deIbrahim Dincer and Marc
A. Rosen, 51–73. Oxford: Elsevier. https://doi.org/10.1016/B978-0-08-097089-9.00004-8.
Dobrincu, Dorin, şi Constantin Iordachi. 2009. Transforming Peasants, Property and Powers: The
Collectivization of Agriculture in Romania [Transformarea țăranilor, proprietății și puterilor:
Colectivizarea agriculturii în România], 1949-1962. Budapesta şi New York: Central European
University Press.
Dodman, David. 2009. „Blaming Cities for Climate Change? An Analysis of Urban Greenhouse Gas
Emissions Inventories [Vina orașelor pentru schimbările climatice? O analiză a stocurilor de
emisii de gaze cu efect de seră urbane].” Environment and Urbanization 21. 1): 185–201.
https://doi.org/10.1177/0956247809103016.
Drahokoupil, Jan, şi Agnieszka Piasna. 2019. „Dependent Market Economies and Wage Competition in
Central and Eastern Europe [Economii de piață dependente și concurență salarială în Europa
Centrală și de Est].” În Market Liberalism and Economic Patriotism in the Capitalist World-
System [Liberalismul pieței și patriotismul economic în sistemul capitalist mondial], editat de
Tamás Gerőcs and Miklós Szanyi, 43–66. Cham: Palgrave Macmillan.
https://doi.org/10.1007/978-3-030-05186-0_4.
Drahokoupil, Jan, şi Brian Fabo. 2020. „The Limits of Foreign-Led Growth: Demand for Skills by Foreign
and Domestic Firms [Limitele creșterii determinate de străinătate: Cererea de competențe a
firmelor străine și interne].” Review of International Political Economy, August, 1–45.
https://doi.org/10.1080/09692290.2020.1802323.
Drown, R. 2019. Educating Roma Children. Going Beyond Integration. Cluj University Press.
SEE. 2019. „Air Quality in Europe - 2019 Report. No 10/2019 [Calitatea aerului în Europa - Raport
2019. Nr. 10/2019].” Luxemburg. https://www.eea.europa.eu//publications/air-quality-in-
europe-2019.
Escobar, Arturo. 2015. „Degrowth, Postdevelopment, and Transitions: A Preliminary Conversation
[Descreştere, postdezvoltare și tranziții: o conversație preliminară].” Sustainability Science.
Springer Tokyo. https://doi.org/10.1007/s11625-015-0297-5.
Comisia Europeană. 2004. Raport comun privind incluziunea socială, Luxemburg: Oficiul pentru
Publicații Oficiale ale Comunităților Europene.
Comisia Europeană. 2015. Raportul Comisiei Europene privind punerea în aplicare a strategiilor
naționale de integrare a romilor 2015. Bruxelles: Comisia Europeană.

151
Comisia Europeană. 2020. Semestrul european. România. Bruxelles: Comisia Europeană.
Comisia Europeană și Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi. 2018. Raportul societății civile
de monitorizare a implementării strategiei naționale de incluziune a romilor [The Monitoring
Report of the Civil Society concerning the Implementation of the National Strategy for Roma
Inclusion].
Comisia Europeană. 2016. „Communication from the Commission to the European Parliament, the
Council, The European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions.
Next Steps for a Sustainable European Future, European Action for Sustainability
[Comunicatul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social
European și Comitetul Regiunilor. Următorii pași pentru un viitor european durabil, acțiune
europeană pentru durabilitate], COM(2016) 739 Final.” Strasbourg.
Comisia Europeană. 2019. The European Green Deal [Pactul Verde European]. Bruxelles: Comisia
Europeană. https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:b828d165-1c22-11ea-8c1f-
01aa75ed71a1.0002.02/DOC_1&format=PDF.
Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) (2020). Indicele egalității de gen 2018. Uniunea
Europeană
Eurostat. 2020. „Material Flow Accounts and Resource Productivity. Statistics Explained [Conturi de
flux de materiale și productivitatea resurselor. Statistici explicate].” Luxemburg.
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/pdfscache/5094.pdf.
Fairburn, Jonathan, Steffen Andreas Schüle, Stefanie Dreger, Lisa Karla Hilz, şi Gabriele Bolte. 2019.
„Social Inequalities in Exposure to Ambient Air Pollution: A Systematic Review in the WHO
European Region [Inegalități sociale în expunerea la poluarea aerului înconjurător: O analiză
sistematică în regiunea europeană a OMS].” International Journal of Environmental Research
and Public Health 16. 17): 3127. https://doi.org/10.3390/ijerph16173127.
FAO, IFAD,şi PAM. 2015. „The State of Food Insecurity in the World. Food and Agriculture
Organization of the United Nations, International Fund for Agricultural Development and
World Food Programme [Starea de insecuritate alimentară în lume. Organizația Națiunilor
Unite pentru Alimentație și Agricultură, Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă și
Programul Alimentar Mondial].” Roma.
Filandri, Marianna, şi Emanuela Struffolino. 2019. „Individual and Household In-Work Poverty in
Europe: Understanding the Role of Labor Market Characteristics [Sărăcia individuală și a
gospodăriilor în muncă în Europa: Înțelegerea rolului caracteristicilor pieței muncii].”
European Societies 21. 1): 130–57. https://doi.org/10.1080/14616696.2018.1536800.
Fleck, Gábor, şi Cosima Rughiniș, ed. 2008. Come Closer: Inclusion and Exclusion of Roma in Present
Day Romanian Society [În obiectiv: Incluziunea și excluziunea romilor în societatea românească
actuală]. Bucureşti: Human Dynamics.
Gaisbauer, Helmut P., Gottfried Schweiger, şi Clemens Sedmak, ed. 2019. Absolute Poverty in Europe:
Interdisciplinary Perspectives on a Hidden Phenomenon. Absolute Poverty in Europe [Sărăcia
absolută în Europa: Perspective interdisciplinare asupra unui fenomen ascuns. Sărăcia
absolută în Europa]. Bristol: Policy Press.
https://doi.org/10.1332/policypress/9781447341284.001.0001.
Gawda, Anna, Grzegorz Majka, Bernadeta Nowak, şi Janusz Marcinkiewicz. 2017. „Air Pollution,
Oxidative Stress, and Exacerbation of Autoimmune Diseases [Poluarea aerului, stresul oxidativ
152
 și exacerbarea bolilor autoimune].” Central European Journal of Immunology. Termedia
Publishing House Ltd. https://doi.org/10.5114/ceji.2017.70975.

Gianfrate, Gianfranco, şi Mattia Peri. 2019. „The Green Advantage: Exploring the Convenience of
Issuing Green Bonds [Avantajul verde: Explorarea comodității emiterii de obligațiuni verzi].”
Journal of Cleaner Production 219. May): 127–35.
https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2019.02.022.

Goina, C. (2009) O încercare de istorie socială: romii din Sântana, județul Arad. In: Kiss et al. (ed.) pg.
145-170

Goina, M. (2009) Între ”țiganii de mătase” și cei ce ”fierb în suc propriu”. Studiu de caz al comunității
de romi din Curtici, județul Arad. In: Kiss et al. (ed.) pg. 171-196

Gräf, Rudolf. 2008. „Palatele Ţigăneşti. Arhitectură Şi Cultură.” Cluj-Napoca.

Griffith‐Jones, Stephany, şi José Antonio Ocampo. 2020. „Future of National Development Banks
[Viitorul băncilor naționale de dezvoltare].” În International Encyclopedia of Geography, 1–7.
Wiley. https://doi.org/10.1002/9781118786352.wbieg2019.
Gutowski, Timothy, Daniel Cooper, şi Sahil Sahni. 2017. „Why We Use More Materials.” Philosophical
Transactions of the Royal Society A, nr. 375: 1–16. https://doi.org/10.1098/rsta.2016.0368.
Harmsen, Mathijs J.H.M., Pim van Dorst, Detlef P. van Vuuren, Maarten van den Berg, Rita Van
Dingenen, şi Zbigniew Klimont. 2020. „Co-Benefits of Black Carbon Mitigation for Climate and
Air Quality [Co-beneficii ale reducerii emisiilor de carbon negru pentru climat și calitatea
aerului].” Climatic Change, Iulie, 1–20. https://doi.org/10.1007/s10584-020-02800-8.
Hartigan, J. A., şi M. A. Wong. 1979. „Algorithm AS 136: A K-Means Clustering Algorithm [Algoritm AS
136: Un algoritm de clusterizare K-medii].” Journal of the Royal Statistical Society. Seria C.
Applied Statistics) 28. 1): 108. https://doi.org/10.2307/2346830.
Hartley, Tilman, Jeroen van den Bergh, şi Giorgos Kallis. 2020. „Policies for Equality Under Low or No
Growth: A Model Inspired by Piketty [Politici pentru egalitate sub creștere redusă sau fără
creștere: Un model inspirat de Piketty].” Review of Political Economy 32. 2): 243–58.
https://doi.org/10.1080/09538259.2020.1769293.
Hickel, Jason, and Giorgos Kallis. 2020. „Is Green Growth Possible? [Este posibilă creșterea verde?]”
New Political Economy 25. 4): 469–86. https://doi.org/10.1080/13563467.2019.1598964.
Hickel, Jason. 2016. „The True Extent of Global Poverty and Hunger: Questioning the Good News
Narrative of the Millennium Development Goals [Adevărata măsură a sărăciei și a foametei
globale: Punerea la îndoială a veștii bune despre obiectivele de dezvoltare ale mileniului].”
Third World Quarterly 37. 5): 749–67. https://doi.org/10.1080/01436597.2015.1109439.
Hickel, Jason. 2020. „Quantifying National Responsibility for Climate Breakdown: An Equality-Based
Attribution Approach for Carbon Dioxide Emissions in Excess of the Planetary Boundary
[Cuantificarea responsabilității naționale pentru defalcarea climatică: O abordare de atribuire
bazată pe egalitate pentru emisiile de dioxid de carbon în exces ale limitei planetare].” The
Lancet Planetary Health 4. 9): e399–404. https://doi.org/10.1016/S2542-5196(20)30196-0.

153
Horváth, I. ed. SocioRoMap. O cartografiere a comunităţilor de romi din România. Raport de
cercetare. Cluj-Napoca: Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor
Naţionale.
Huang, Sihan, Xinyu Zhang, Jianfeng Huang, Xiangfeng Lu, Fangchao Liu, şi Dongfeng Gu. 2020.
„Ambient Air Pollution and Body Weight Status in Adults: A Systematic Review and Meta-
Analysis [Poluarea aerului înconjurător și starea greutății corporale la adulți: O analiză
sistematică și meta-analiză].” Environmental Pollution 265. Pt A.
https://doi.org/10.1016/j.envpol.2020.114999.
Huber, Evelyne şi John D. Stephens. 2006. Combating Old and New Social Risks [Combaterea riscurilor
sociale vechi și noi]. În: Armingeon, Klaus şi Giuliano Bonoli. ed.: The Politics of Post-Industrial
Welfare States [Politica de asistenţă socială a statelor post-industriale], Londra-New York,
143-168.
Ioja, Cristian. 2020. „Methodology for Pollution Monitoring in Romania [Metodologia de monitorizare
a poluării în România].” Bucureşti.
Jara Tamayo, H. Xavier, şi D. A.R.I.A. Popova. 2020. „Second Earners and In-Work Poverty in Europe
[Salariaţii secundari și sărăcia în muncă în Europa].” Journal of Social Policy, 1–23.
https://doi.org/10.1017/S0047279420000227.
Jerrett, M., R. T. Burnett, J. Brook, P. Kanaroglou, C. Giovis, N. Finkelstein, şi B. Hutchison. 2004. „Do
Socioeconomic Characteristics Modify the Short Term Association between Air Pollution and
Mortality? Evidence from a Zonal Time Series in Hamilton, Canada [Caracteristicile
socioeconomice modifică asocierea pe termen scurt între poluarea aerului și mortalitate?
Dovezi dintr-o serie temporală zonală din Hamilton, Canada].” Journal of Epidemiology and
Community Health 58. 1): 31–40. https://doi.org/10.1136/jech.58.1.31.
Kallis, Giorgos, şi Hug March. 2015. „Imaginaries of Hope: The Utopianism of Degrowth [Irealităţile
speranței: Utopianismul descreşterii].” Analele Asociației Geografilor Americani 105. 2): 360–
68. https://doi.org/10.1080/00045608.2014.973803.
Kligman, Gail, şi Katherine Verdery. 2015. Țăranii sub asediu: Colectivizarea agriculturii în România.
1949-1952. Iași: Polirom.
Mack, Elke, Michael Schramm, Stephan Klassen, şi Thomas Pogge, ed. 2016. Absolute Poverty and
Global Justice: Empirical Data, Moral Theories, Initiatives [Sărăcia absolută și justiția globală:
Date empirice, teorii morale, inițiative]. Londra: Routledge.
Magyari-Vincze, E. (2009) Discriminarea multiplă și intersecțională a romilor din România. Studiu de
caz asupra fenomenului excluziunii sociale în Timișoara. In: Kiss et al. (ed.) pg. 223-250.
Marinaș, Marius-Corneliu, Marin Dinu, Aura-Gabriela Socol, şi Cristian Socol. 2018. „Renewable
Energy Consumption and Economic Growth. Causality Relationship in Central and Eastern
European Countries [Consumul de energie regenerabilă și creșterea economică. Relația de
cauzalitate în țările din Europa Centrală și de Est].” Editat de Baogui Xin. PLOS ONE 13. 10):
e0202951. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0202951.
Mazzucato, Mariana. 2018. The Entrepreneurial State: Debunking Public vs. Private Sector Myths
[Statul antreprenorial: Dezminţirea miturilor din sectorul public vs. privat]. Londra: Penguin
Random House Books.

154
Mendes, M., Magano, Olga; Toma, S. 2020. Social and Economic Vulnerability of Roma People. Key
Factors for the Success and Continuity of Schooling Levels. Springer
McDowall, Will, Yong Geng, Beijia Huang, Eva Barteková, Raimund Bleischwitz, Serdar Türkeli, René
Kemp, şi Teresa Doménech. 2017. „Circular Economy Policies in China and Europe [Politici
privind economia circulară în China și Europa].” Journal of Industrial Ecology 21. 3): 651–61.
https://doi.org/10.1111/jiec.12597.
Ministerul Muncii și Justiției Sociale. 2018. Ghid de bune practici pentru 100 de servicii sociale în
România în anul 2018, Anul Centenar al Marii Uniri. București: Ministerul Muncii și Justiției
Sociale.
Moran, Daniel, Keiichiro Kanemoto, Magnus Jiborn, Richard Wood, Johannes Többen, and Karen C.
Seto. 2018. „Carbon Footprints of 13 000 Cities [Amprentele de carbon a 13 000 de orașe].”
Environmental Research Letters 13. 6): 064041. https://doi.org/10.1088/1748-9326/aac72a.
Moroianu-Zlătescu, I. 2015. Evoluția protecției și promovării drepturilor persoanelor cu dizabilități în
România, București: Institutul pentru Român Drepturile Omului.
Muscă, M.-M. (2019) Etnicitate și relații de putere. O etnografie a dificultăților educaționale ale
romilor căldărari. Teză de doctorat. Manuscris. SNSPA. București.
Nanu, L., Rădulescu, D., Jitariu, C., Raicu, C. (2008) Health Mediator’s Manual. National Agency for
Roma. Bucharest: Human Dynamics Co.
Newman, Janet. 2005. „Introducere.” În Remaking Governance: Peoples, Politics and the Public Sphere
[Refacerea guvernanței: Popoarele, politica și sfera publică], editat de Janet Newman, 1–16.
Bristol: The Policy Press.
https://books.google.ro/books?hl=en&lr=&id=FXNoDwAAQBAJ&oi=fnd&pg=PR3&dq=strands
+of+social+and+cultural+theory+that+view+governance+as+a+meaning-
making+as+well+as+institutional+practice&ots=YTDlpawE_N&sig=XZVafFLTGqbf_9o3DWTGxY
GtgKA&redir_esc=y#v=onepage&q=strands of social and cultural theory that view governance
as a meaning-making as well as institutional practice&f=false.
OCDE. 2011. „Towards Green Growth [Către o creștere verde].” Paris.
Olstad, Mathilde Amalie, Maja Grahn, şi Cornel Ban. 2020. „The Green Investment State: Public
Finance Leads as First Mover in Greening the Financial Sector [Statul investițiilor verzi:
Finanțele publice conduc ca prim motor în ecologizarea sectorului financiar].” GEGI 39.
Boston . www.bu.edu/gdp.
Open Society Foundations (2011) Roma Health Mediators: Successes and Challenges. New York.
Open Society Institute (2005) Mediating Romani Health: Policy and programme Opportunities. New
York.
Oshri, Ilan, Julia Kotlarsky, şi Leslie Willcocks. 2015. The Handbook of Global Outsourcing and
Offshoring: The Definitive Guide to Strategy and Operations [Manualul de externalizare și
delocalizare globală: Ghidul definitiv al strategiei și operațiunilor]. 3. ed. Basingstoke: Palgrave
Macmillan.
Peck, Jamie. 2018. Offshore. Exploring the Worlds of Global Outsourcing [Delocalizarea. Explorarea
lumilor externalizării globale]. Oxford: Oxford University Press.
Petrovici, Norbert, Ionut Foldes şi Florin Faje. 2020. „Supporting Study on Social Impact Assessment
for the Development Plan of the Cluj County Territory [Studiu de susținere a evaluării
impactului social pentru planul de dezvoltare al teritoriului județului Cluj].” Bucureşti.

155
Petrovici, Norbert, Karina Săcuiu, şi Alexandra Petrovici. 2020. „Cluj-Napoca in Figures [Cluj-Napoca în
cifre].” Cluj-Napoca.
Petrovici, Norbert. 2013. „Neoliberal Proletarization along the Urban-Rural Divide in Postsocialist
Romania [Proletarizarea neoliberală de-a lungul diviziunii urban-rurale în România
postsocialistă].” Studia Sociologia 58. 2): 23–54.
Petrovici, Norbert. 2018. Zona Urbană. O Economie Politică a Socialismului Românesc. Editat de
Editura Tact și Presa Universitară Clujeană. Cluj-Napoca.
Piketty, Thomas. 2014. Capital in the Twenty-First Century [Capitala în secolul al XXI-lea]. Cambridge,
MA şi Londra: THe Belknap Press of Harvard University Press.
https://books.google.ro/books?id=T8zuAgAAQBAJ&printsec=frontcover&dq=Capital+in+the+T
wenty-First+Century:&hl=en&sa=X&ved=2ahUKEwjVjvfgk5HtAhXQ-
aQKHRYJCcEQ6AEwAHoECAAQAg#v=onepage&q&f=false.
Plainer, Zs. 2014. Audit Culture and the making of “Gypsy School”. Financing policies, curricula,
testing and inequalities of a Romanian town. Cluj-Napoca: Institutul pentru Studierea
Problemelor Minorităților Naționale.
Plainer, Z. 2018. “Everybody Loved Each Other There”: Roma Memories of the One-Time Cinka Panna
Colony in Oradea and Its Liquidation during the Communist Times. East European Politics and
Societies: And Cultures, 088832541771651.
Pogge, Thomas. 2016. „The Hunger Games [Jocurile foamei].” Food Ethics 1. 1): 9–27.
https://doi.org/10.1007/s41055-016-0006-9.
Purvis, Ben, Yong Mao, şi Darren Robinson. 2019. „Three Pillars of Sustainability: In Search of
Conceptual Origins [Trei piloni ai dsustenabilităţii: În căutarea originilor conceptuale].”
Sustainability Science 14. 3): 681–95. https://doi.org/10.1007/s11625-018-0627-5.
Raț, C.. 2013. Bare peripheries. State retrenchment and population profiling in segregated Roma
settlements from Romania [Periferii goale. Restrângerea statului și profilarea populației în
așezările romilor segregate din România]. 2013. Studia UBB Sociologia, 58. 2): 155-174.
Raţ, Cristina, Andrada Tobias, şi Valér Veres. 2015. „Mapping Deprivation in Rural Areas from
Transylvania: Reflections on a Methodological Exercise [Cartografierea deprivării în zonele
rurale din Transilvania: Reflecții asupra unui exercițiu metodologic].” Studia Universitatis
Babes-Bolyai Sociologia 6. 2): 85–112. https://doi.org/10.1515/subbs-2015-0011.
Rat, Cristina, şi Dorottya Szikra. 2018. „Family Policies and Social Inequalities in Central and Eastern
Europe: A Comparative Analysis of Hungary, Poland and Romania between 2005 and 2015
[Politici familiale și inegalități sociale în Europa Centrală și de Est: O analiză comparativă a
Ungariei, Poloniei și României între 2005 și 2015].” În Handbook of Family Policy [Manual de
politică familială], editat de Guðný Björk Eydal şi Tine Rostgaard, 223–35. Cheltenham &
Northampton: Edward Elgar Publishing,. https://doi.org/10.4337/9781784719340.00026.
Raț, Cristina, Popescu, L. and Ivan, V. 2019. „The Romanian Welfare System. From the Shadow of
Equality to the Dazzle of Dualisation.” In S.Blum, J.Kuhlmann, K.Schubert (eds.) Handbook of
European Welfare Systems. London: Routledge, pp. 445-465.
Rebeleanu, A., Toma, S. (2017) Mediatorii Sanitari. ISPMN. Cluj-Napoca, pg. 233-290

156
Río, Pablo del. 2017. „Why Does the Combination of the European Union Emissions Trading Scheme
and a Renewable Energy Target Makes Economic Sense? [De ce are sens economica
combinația sistemului de tranzacţionare a emisiilor din Uniunea Europeană și un obiectiv
privind energia regenerabilă?]” Renewable and Sustainable Energy Reviews. Elsevier Ltd.
https://doi.org/10.1016/j.rser.2017.01.122.
Guvernul României. 2015a. Strategia Guvernului României pentru Incluziunea Cetățenilor Români de
Etnie Romă pentru perioada 2014-2020 [The Strategy of the Romanian Government for the
Inclusion of Romanian Citizens of Roma Ethnicity for the period 2014-2020]. Bucureşti: The
Romanian Government.
Guvernul României. 2015b. Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-
2020 [National Strategy on Social Inclusion and Poverty Reduction 2015-2020]. Bucureşti:
Ministerul Muncii, Familiei și Persoanelor Vârstnice.
Roşca, Cristina, şi Mădălina Panaete. 2020. „Ce se întâmplă cu businessul din Suceava?” Ziarul
Financiar, April 2, 2020.
Rotariu, Train, şi Elemer Mezei. 1998. “Internal Migration in Romania. 1948-1995 [Migrația internă în
România. 1948-1995].” În Romania: Migration, Socio-Economic Transformation and
Perspectives of Regional Development [România: Migrație, transformare socio-economică și
perspective de dezvoltare regională], editat de W. Heller, 121–49. München: Südosteuropa-
Gesellschaft.
Săndică, Ana-Maria, Monica Dudian, şi Aurelia Ştefănescu. 2018. „Air Pollution and Human
Development in Europe: A New Index Using Principal Component Analysis [Poluarea aerului și
dezvoltarea umană în Europa: Un nou indice utilizând analiza componentelor principale].”
Sustainability 10. 2): 312. https://doi.org/10.3390/su10020312.
Sandu, Dumitru, 2020. „Updating the Local Human Development Index: Algorithm and Applicability
[Actualizarea indicelui de dezvoltare umană locală: Algoritm și aplicabilitate].” Bucureşti:
Banca Mondială.
Sandu, Dumitru. 2013. „A Local Human Development Approach to Defining Lagging Regions [O
abordare locală a dezvoltării umane pentru definirea regiunilor rămase în urmă].” În
Competitive Cities: Reshaping the Economic Geography of Romania [Orașe competitive:
Remodelarea geografiei economice a României], editat de Marcel Ionescu-Heroiu, 100–111.
București: Banca Mondială.
Sandu, Dumitru. 2020. „Updating the Local Human Development Index: Algorithm and Applicability
[Actualizarea indicelui de dezvoltare umană locală: Algoritm și aplicabilitate].” Bucureşti.
Santangelo, Grazia D., Klaus E. Meyer, şi Bjoern Jindra. 2016. „MNE Subsidiaries’ Outsourcing and
InSourcing of R&D: The Role of Local Institutions [Externalizarea și internalizarea cercetării și
dezvoltării în filialele MNE: Rolul instituțiilor locale].” Global Strategy Journal 6. 4): 247–68.
https://doi.org/10.1002/gsj.1137.
Santra, Swarup. 2014. „Is Human Development Index. HDI) a Reflector of Quality of Air? A
Comparative Study on Developed and Developing Countries by Swarup Santra :: SSRN [Este
Indicele Dezvoltării Umane (IDU) un reflector al calității aerului? Un studiu comparativ asupra
țărilor dezvoltate și în curs de dezvoltare realizat de Swarup Santra :: SSRN].” International
Journal of Scientific and Research Publications 4. 2): 1–6.
https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2391758.

157
Schandl, Heinz, Marina Fischer-Kowalski, James West, Stefan Giljum, Monika Dittrich, Nina
Eisenmenger, Arne Geschke, şi colab. 2018.”Global Material Flows and Resource Productivity:
Forty Years of Evidence [Fluxuri de materiale globale și productivitatea resurselor: Patruzeci
de ani de dovezi].” Journal of Industrial Ecology 22. 4): 827–38.
https://doi.org/10.1111/jiec.12626.
Sen, Amartya. 2001. Development as Freedom [Dezvoltarea ca libertate]. Oxford: Oxford University
Press. https://www.worldcat.org/title/development-as-
freedom/oclc/978360593&referer=brief_results.
Sintomer, Yves, Anja Röcke, şi Carsten Herzberg. 2016. Participatory Budgeting in Europe: Democracy
and Public Governance [Bugetarea participativă în Europa: Democrație și guvernanță publică].
Londra a şi New York: Routledge.
Södersten, Carl Johan, Richard Wood, şi Thomas Wiedmann. 2020. „The Capital Load of Global
Material Footprints [Sarcina capitală a amprentelor carbonice ale materialelor globale].”
Resources, Conservation and Recycling 158. Iulie: 104811.
https://doi.org/10.1016/j.resconrec.2020.104811.
Stahl, Henri H, şi Ion I Matei. 1966. „O experiență de documentare sociologică în materie de
sistematizări teritoriale.” În Cercetări Sociologice Contemporane, editat de Miron
Constantinescu, 283–96. București: Editura Științifică.
Stanculescu, Manuela Sofia, Alexandru Vlad Grigoras, şi Georgiana Neculau. 2020. „Romania:
Collecting Just in Time Feedback on COVID-19 Pandemic in Vulnerable Communities
[România: Colectarea feedbackului în timp real cu privire la pandemia de COVID-19 în
comunitățile vulnerabile].” București: Banca Mondială
Stănculescu, Manuela Sofia, şi Georgiana Neculai. 2020. „Bucharest Integrated Urban Development
Strategy: Supporting Study on Social Policy Assessment [Strategia Integrată de Dezvoltare
Urbană București: Studiu de sprijin pentru evaluarea politicilor sociale].”, București: Banca
Mondială
Stănculescu, Manuela Sofia, şi Simona Anton. 2016. „Atlasul Zonelor Urbane Marginalizate din
România.” București: Banca Mondială
Standing, Guy. 2011. The Precariat [Precariatul]. Londra: Bloomsbury.
Steffen, W., K. Richardson, J. Rockstrom, S. E. Cornell, I. Fetzer, E. M. Bennett, R. Biggs, şi colab. 2015.
„Planetary Boundaries: Guiding Human Development on a Changing Planet [Limitele
planetare: Ghidarea dezvoltării umane pe o planetă în schimbare].” Science 347. 6223):
1259855–1259855. https://doi.org/10.1126/science.1259855.
Stilwell, Frank. 2019. The Political Economy of Inequality [Economia politică a inegalității]. Cambridge,
Marea Britanie şi Medford, MA.: Polity Press.
Stuhlmacher, Michelle, Sanjay Patnaik, Dmitry Streletskiy, şi Kelsey Taylor. 2019. „Cap-and-Trade and
Emissions Clustering: A Spatial-Temporal Analysis of the European Union Emissions Trading
Scheme [Plafonarea și tranzacţionarea și clusterizarea emisiilor: O analiză spațialo-temporală
a sistemului de tranzacţionare a cotelor de emisii din Uniunea Europeană].” Journal of
Environmental Management 249. Noiembrie): 109352.
https://doi.org/10.1016/j.jenvman.2019.109352.

158
Sun, Jun, Jie Ji, Yurong Wang, şi Harvest F. Gu. 2020. „Association of the Haze and Diabetes in China
[Asocierea dintre ceață și diabet în China].” Current Diabetes Reviews 16. Ianuarie.
https://doi.org/10.2174/1573399816666200109095511.
Taylor-Gooby, Peter. 2004. The Impact of New Social Risks on Welfare States [Impactul noilor riscuri
sociale asupra statelor sociale]. În: Taylor-Gooby, Peter. (ed.): New Risks, New Welfare: The
Transformation of the European Welfare State [Noi riscuri, o nouă politică de asistenţă
socială: Transformarea statului social european], Oxford: University Press.
Teșliuc, Emil, Grigoraș, Vlad, şi Stănculescu, Manuela. 2015. Background Study for the National
Strategy on Social Inclusion and Poverty Reduction [Studiu de fond pentru strategia națională
privind incluziunea socială și reducerea sărăciei]. Bucureşti: Banca Mondială.
Teșliuc, Emil, Vlad Grigoraș, şi Manuela Sofiau Stănculescu, ed. 2016. „Atlasul Zonelor Rurale
Marginalizate şi al Dezvoltării Umane Locale din România.” În . București: Banca Mondială.
Tîrca, M. 2009. “Ghetoul de Lux? Aleea Zăbrăuți, București”, In: Kiss et al. (ed.) pg. 39-60.
To, Teresa, Jingqin Zhu, Paul J. Villeneuve, Jacqueline Simatovic, Laura Feldman, Chenwei Gao, Devon
Williams, şi colab. 2015. „Chronic Disease Prevalence in Women and Air Pollution - A 30-Year
Longitudinal Cohort Study [Prevalența bolilor cronice la femei și poluarea aerului - Un studiu
de cohortă longitudinală de 30 de ani].” Environment International 80. Iulie): 26–32.
https://doi.org/10.1016/j.envint.2015.03.017.
Toma, Stefánia. (2012). Segregation and ethnic conflicts in Romania : getting beyond the model of
“the last drop.” In M. Stewart (Ed.), The Gypsy ’menace’ : populism and the new anti-Gypsy
politics (pp. 191–213). Hurst.
Toma, S, şi L Fosztó. 2018b. „Roma within Obstructing and Transformative Spaces: Migration
Processes and Social Distance in Ethnically Mixed Localities in Romania [Romii în spații de
obstrucție și transformare: Procese de migrație și distanță socială în localități amestecate
etnic din România].” Intersections. Hungary) 4. 3. https://doi.org/10.17356/ieejsp.v4i3.396.
Toma, S. şi Fosztó, L.. ed. 2011): Spectrum. Cercetari sociale despre romi. Cluj-Napoca, Editura ISPMN
si Criterion.
Toma, S., şi L. Fosztó. 2018a. „Returnees and Their Neighbors: Migration of the Romanian Roma,
Networks, Social Distance, and Local Development [Repatriaţii și vecinii lor: Migrația romilor
români, rețele, distanță socială și dezvoltare locală].” Szociologiai Szemle 28. 4.
Tomlinson, Elena. 2007. „The ‘Palaces’ of the Romanian Rroma: A Claim to Citizenship [„Palatele”
romilor români: O cerere de cetățenie].” Traditional Dwellings and Settlements Review 19. 1):
77–90.
Tonk, Gabriella, Adorjáni, Julia și Lăcătuș, B. Olimpiu. ed. 2017. Servicii publice pentru comunitățile
marginalizate clujene. Rapoarte de evaluare pentru proiectul pilot Pata-Cluj. Cluj-Napoca: ADI-
ZMC. ISBN: 978-973-0-24568-4.
Tudose, E. 2017. ANED Country report on social protection and Art. 28 of UNCPRD – Romania.
Academic Network of European Disability Experts, Human European Consultancy and the
University of Leeds [Raport de ţară ANED privind protecția socială și Art. 28 din UNCPRD -
România. Rețeaua Academică a Experților Europeni în Domeniul Dizabilităților, Consultanță
Umană Europeană și Universitatea din Leeds], https://www.disability-
europe.net/country/romania. Accessat: 15.09.2020.

159
ONU. 2011. „Towards a Green Economy: Pathways to Sustainable Development and Poverty
Eradication [Către o economie verde: Căi către dezvoltarea durabilă și eradicarea sărăciei].”
St-Martin-Bellevue. www.unep.org/greeneconomy.
ONU. 2012. „The Future We Want. Rio+20 United Nations Conference on Sustainable Development.”
Rio de Janeiro. http://rio20.net/wp-content/uploads/2012/06/N1238164.pdf.
ONU. 2015. „Resolution Adopted by the General Assembly on 25 September 2015 [Rezoluție adoptată
de Adunarea Generală la 25 septembrie 2015].” New York.
Vadén, T., V. Lähde, A. Majava, P. Järvensivu, T. Toivanen, E. Hakala, şi J. T. Eronen. 2020. „Decoupling
for Ecological Sustainability: A Categorisation and Review of Research Literature [Decuplarea
pentru sustenabilitatea ecologică: O clasificare și o trecere în revistă a literaturii de
cercetare].” Environmental Science and Policy. Elsevier Ltd.
https://doi.org/10.1016/j.envsci.2020.06.016.
Vincze, E. 2011. Identificarea etnică și poziția socioeconomică a romilor dintr-un context urban. In:
Toma, S. și Fosztó, L. (ed). Spectrum. Cercetări sociale despre romi. Editura ISPMN-Kriterion,
Cluj-Napoca, pg. 181-206.
Vincze, E.. 2013. Socio-Spatial Marginality of the Roma as a Form of Intersectional Injustice
[Marginalitatea socio-spațială a romilor ca formă de injustiţie intersecțională]. Studia UBB
Sociologia, 58(2): 217-243.
Vincze, E.; Harbula, H. 2011. Strategii identitare și educație școlară. Raport de cercetare despre
accesul copiilor romi la școală (EDUMIGROM / România), Cluj-Napoca: EFES.
Vincze, E. (ed) (2013) Faces and Causes of Roma Marginalization: Tools and Methods for Evaluation
and Data Collection (December 2012 – June2013). Romania – Final Long Report. Manuscript.
Vincze, E.. 2016. Local engagement for Roma inclusion. Locality study Aiud. Romania [Angajament
local pentru incluziunea romilor. Studiu privind localitatea Aiud. România]. Agenția Uniunii
Europene pentru Drepturi Fundamentale. Accessat: 30.10.2020.
Vincze, E. şi Hossu, I. ed. 2014. Marginalizarea socio-teritorială a comunităților de romi în România
[The social and territorial marginalization of Roma communities in Romania]. Cluj-Napoca:
Editura Fundației pentru Studii Europene.
Vincze, E., Petrovici, N., Raț, C. şi Picker, G.. ed. 2019. Racialized labour in Romania [Forţa de muncă
rasializată din România]. Basingstoke: Palgrave MacMillan.
Vincze, E., Zamfir, G.I., Liță, A., Mireanu, M. 2020. Locuirea în Cluj-Napoca. Cluj-Napoca: Editura
Fundației Desire.
Wamsiedel, M. (2013) Roma Health Mediation in Romania: Case Study, WHO Regional Office of
Europe Report, Roma Health Case Study Series, No. 1. WHO Regional Office for Europe,
Copenhagen.
Wang, Jiqiang, Fu Gu, Yinpeng Liu, Ying Fan, şi Jianfeng Guo. 2019. „Bidirectional Interactions between
Trading Behaviors and Carbon Prices in European Union Emission Trading Scheme
[Interacțiuni bidirecționale între comportamentele de tranzacționare și prețurile carbonului în
sistemul de tranzacţionare a emisiilor din Uniunea Europeană].” Journal of Cleaner Production
224.Iulie(: 435–43. https://doi.org/10.1016/j.jclepro.2019.03.264.
West, J. Jason, Steven J. Smith, Raquel A. Silva, Vaishali Naik, Yuqiang Zhang, Zachariah Adelman,
Meridith M. Fry, Susan Anenberg, Larry W. Horowitz, şi Jean Francois Lamarque. 2013. „Co-
Benefits of Mitigating Global Greenhouse Gas Emissions for Future Air Quality and Human
160
 Health [Co-Beneficii ale reducerii emisiilor globale de gaze cu efect de seră pentru calitatea
viitoare a aerului și sănătatea umană].” Nature Climate Change 3. 10): 885–89.
https://doi.org/10.1038/nclimate2009.
Wolff, Manuel, şi Thorsten Wiechmann. 2018. „Urban Growth and Decline: Europe’s Shrinking Cities
in a Comparative Perspective 1990–2010 [Creștere și declin urban: Orașele în contracţie ale
Europei într-o perspectivă comparativă 1990–2010].” European Urban and Regional Studies
25. 2): 122–39. https://doi.org/10.1177/0969776417694680.
Banca Mondială. 2012. Inclusive Green Growth: The Pathway to Sustainable Development [Creștere
verde incluzivă: Calea către dezvoltarea durabilă]. Washington DC: Banca Mondială.
Banca Mondială. 2020. „World Development Report: Trading for Development in the Age of Global
Value Chains [Raport de dezvoltare mondială: Tranzacționare pentru dezvoltare în era
lanțurilor valorice globale].” Washington, DC.
Yan, Ningyu, Gengyuan Liu, Maddalena Ripa, Ning Wang, Hongmei Zheng, şi Francesco Gonella. 2020.
“From Local to National Metabolism: A Review and A Scale-Up Framework [De la
metabolismul local la cel național: O analiză și un cadru de extindere].” Ecosystem Health and
Sustainability, Octombrie, 1839358. https://doi.org/10.1080/20964129.2020.1839358.
Zamfirescu, Irina Maria. 2015. „Housing Eviction, Displacement and the Missing Social Housing of
Bucharest [Evacuarea locuințelor, strămutarea și lipsa locuințelor sociale din București].”
Calitatea Vieții 26. 2): 140–54.
Zhang, Fan, Xiangzheng Deng, Fred Phillips, Chuanglin Fang, şi Chao Wang. 2020. „Impacts of
Industrial Structure and Technical Progress on Carbon Emission Intensity: Evidence from 281
Cities in China [Impactul structurii industriale și al progresului tehnic asupra intensității
emisiilor de carbon: Dovezi din 281 de orașe din China].” Technological Forecasting and Social
Change 154. Mai): 119149. https://doi.org/10.1016/j.techfore.2020.119949.
Zhang, Mengya, Yong Liu, şi Yunpeng Su. 2017. „Comparison of Carbon Emission Trading Schemes in
the European Union and China [Compararea sistemelor de tranzacţionare a emisiilor de
carbon din Uniunea Europeană și China].” Climate 5. 3): 70.
https://doi.org/10.3390/cli5030070.

161
 Digitally signed
Liviu Tudor by Liviu Tudor
Bailesteanu
Bailesteanu Date: 2021.06.29
13:52:08 +03'00'

LIVRABIL 3. POLITICA URBANĂ 2020-2035

ȘI PLANUL DE ACȚIUNE

DOCUMENT ÎNSOȚITOR 9:
O agendă țintită privind Orașele Inteligente

www.poca.ro
CLAUZĂ DE LIMITARE A RESPONSABILITĂȚII
Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca
Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.
DECLARAȚIE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR
Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea
anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea legislației în
vigoare.
Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Str. Apolodor nr. 17, București, România); sau (ii) Grupul Banca Mondială în România
(Strada Vasile Lascăr, nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România).

Prezentul raport a fost transmis în luna decembrie 2020, în cadrul Acordului privind Serviciile de
Asistență Tehnică Rambursabile pentru Politica Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie
2019 între Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare. Acesta reprezintă un document de sprijin pentru Livrabilul 3 în cadrul
acordului menționat mai sus – Contribuții la Politica Urbană 2020-2035.
MULȚUMIRI

Prezentul raport este transmis conform prevederilor din Acordul privind Serviciile de Asistență Tehnică
Rambursabile pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea
lui Christoph Pusch (Director de Sector, Managementul Riscurilor Sociale, Urbane, Rurale și al
Rezilienței, Europa și Asia Centrală) și a Tatianei Proskuryakova (Director de Țară, România și Ungaria).
Raportul a fost elaborat de o echipă coordonată de Dean Cira (Specialist Principal în domeniul Urban)
și Paul Kriss (Specialist Principal în domeniul Urban) și alcătuită din Ioana Ivanov (Expert Senior în
Dezvoltare Urbană) și Reinhold Stadler (Expert Senior în domeniul Urban) cu contribuții de la Carli
Venter (Specialist Senior Dezvoltare Urbană), Marcel Ionescu-Heroiu (Specialist Senior Dezvoltare
Urbană), Yondela Silimela (Specialist Senior Dezvoltare Urbană), și cu sprijin de la Bogdan Țopan
(Expert Politici), și George Moldoveanu (Asistent Informații).
Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedback primite
de la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special Ministrului
Ion Ștefan, Secretarului de Stat Gheorghe Păsat, Directorului General Alexandru Soare, Directorului
Liviu Băileșteanu, Șefului Serviciu Radu Necșuliu, precum și lui Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Bogdan
Micu, Beniamin Stoica, Alina Huzui, Georgiana Toth, Anca Ureche, Antonia Dudău, Andrei Giurăscu,
Andreea Chitrosan și tuturor celorlalți parteneri locali, regionali și naționali care au contribuit la
elaborarea acestui raport.
CUPRINS

1. CADRU TEORETIC ............................................................................................................. 1

1.1. Definiția Orașului Inteligent ....................................................................................................... 1
1.2. Dimensiunile Orașului Inteligent ............................................................................................... 2
1.3. Instrumente de Evaluare a Orașelor Inteligente ....................................................................... 6
1.3.1. Standardele Orașului Inteligent – ISO 37120 și ISO 37122....................................... 6
1.3.2. Matricea de maturitate a orașului inteligent ........................................................... 7
1.3.3. Matricea de evaluare a proiectelor pentru orașe inteligente .................................. 8
2. CADRUL INSTITUȚIONAL PENTRU ORAȘELE INTELIGENTE ÎN ROMÂNIA ............................ 10
2.1. Administrația publică centrală se concentrează pe activarea orașului inteligent ................... 10
2.2. Regiunile de Dezvoltare susțin și coordonează proiectele locale pentru orașe inteligente ... 17
2.3. Județele pot sprijini orașele mici și mijlocii în implementarea proiectelor pentru un oraș
inteligent ............................................................................................................................................... 20
2.4. Orașele sunt actorii principali care inițiază și implementează strategii și proiecte pentru orașe
inteligente ............................................................................................................................................. 21
3. ORAȘE INTELIGENTE ÎN PERIOADA DE PROGRAMARE 2021-2027 ..................................... 22
3.1. Contextul UE ............................................................................................................................ 22
3.2. Contextul național și regional .................................................................................................. 25
4. SITUAȚIA ACTUALĂ A ORAȘELOR INTELIGENTE DIN ROMÂNIA ........................................ 30
4.1. Maturitatea de oraș inteligent a orașelor din România .......................................................... 30
4.2. Zonele cu proiecte pentru orașe inteligente în România ........................................................ 41
4.2.1. Mobilitate Inteligentă ............................................................................................. 41
4.2.2. Guvernare Inteligentă ............................................................................................ 43
4.2.3. Mediu Inteligent ..................................................................................................... 49
4.2.4. Mod de Viață Inteligent .......................................................................................... 51
4.2.5. Oameni Inteligenți .................................................................................................. 51
4.2.6. Economie Inteligentă.............................................................................................. 53
4.2.7. Județe inteligente și laboratoare vii ....................................................................... 55
5. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ......................................................................................... 58
5.1. Concluzii și recomandări generale ........................................................................................... 58
5.2. Recomandări pentru Politica Urbană ...................................................................................... 63
6. ANEXE ........................................................................................................................... 66
6.1. Dimensiunile Orașului Inteligent ............................................................................................. 66
6.2. Indicatorii Orașului Inteligent .................................................................................................. 68
6.3. Proiecte pentru orașe Inteligente ............................................................................................ 79
 6.3.1. Matricea proiectelor pentru orașe inteligente vs. Pentru provocări – exemplu
pentru dimensiunea Mobilității Inteligente............................................................................. 79
6.3.2. Soluțiile proiectului pentru oraș inteligent aplicate în mediul construit ............... 81
6.3.3. Exemple de proiect pentru oraș inteligent pentru orașele din România ............... 82

LISTA FIGURILOR
Figura 1. Părțile interesate interne și externe ale orașului inteligent .................................................... 5
Figura 2. Orașe și comunități durabile – Relații în cadrul familiei de standarde ale indicatorilor urbani
................................................................................................................................................................ 6
Figura 3. Matricea de Evaluare a Proiectelor Urbane Inteligente: [MEP]UI ........................................... 9
Figura 4. Ministerele responsabile cu digitalizarea evenimentelor de viață ........................................ 11
Figura 5. Orașe înscrise pe platforma Ghișeul.ro (plata online a impozitelor și taxelor) ..................... 16
Figura 6. Viziunea orașului inteligent și a mobilității urbane pentru anul 2030 – Regiunea de Dezvoltare
Nord-Vest .............................................................................................................................................. 19
Figura 7. Planificator de rute online pentru serviciile de transport județean în comun– județul Bihor
.............................................................................................................................................................. 21
Figura 8. Indicele DESI, România .......................................................................................................... 30
Figura 9. Principalii indicatori din Indicele IMD Smart City pentru București....................................... 33
Figura 10. Modelul conceptual al matricei de maturitate a orașului inteligent ................................... 35
Figura 11. Nivelul de maturitate al orașelor inteligente din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest a
României ............................................................................................................................................... 36
Figura 12. Strategiile pentru orașe inteligente din România ................................................................ 39
Figura 13. Proiecte de mobilitate inteligentă în reședințele de județ .................................................. 43
Figura 14. Proiecte de digitalizare susținute de POCA 2014-2020 ....................................................... 44
Figura 15. Platforme de date susținute de POCA 2014-2020 ............................................................... 45
Figura 16. Evaluarea e-guvernării în orașele din România – Front office ............................................. 46
Figura 17. Proiecte câștigătoare din bugetarea participativă în Cluj-Napoca ...................................... 48
Figura 18. Rețeaua extinsă (publică și privată) de dispozitive de monitorizare a calității aerului din
București ............................................................................................................................................... 50
Figura 19. Dezbateri publice organizate de Centrul de Inovare și Imaginație Civică............................ 52
Figura 20. Facilități de cercetare și dezvoltare ..................................................................................... 54
Figura 21. Facilitățile de cercetare și dezvoltare legate de concentrarea forței de muncă în industriile
inovatoare ............................................................................................................................................. 55
Figura 22. Model de abordare integrată a cartierului .......................................................................... 57
Figura 23. Roata Orașului Inteligent ..................................................................................................... 66
Figura 24. Hexagonul Orașelor Fericite ................................................................................................. 67
LISTA TABELELOR
Tabelul 1. Dimensiunile orașului inteligent și factorii lor de bază .......................................................... 3
Tabelul 2. Prezentare generală a modelului de maturitate inteligentă a Scottish Alliance ................... 7
Tabelul 3. Evenimente de viață și instituții responsabile ..................................................................... 13
Tabelul 4. Transformarea digitală în Politica de Coeziune .................................................................... 22
Tabelul 5. Agenda Urbană pentru Planul de Acțiune a Tranziției Digitale a UE ................................... 24
Tabelul 6. Acțiuni pentru un orașe inteligente incluse de POR 2021-2027 în cadrul Priorității 2 ........ 25
Tabelul 7. Clasamentul orașelor din România în cadrul indicelui smart-cities.eu ................................ 31
Tabelul 8. Utilizarea tehnologiei și problemele de guvernare care influențează adoptarea abordărilor
de oraș inteligent .................................................................................................................................. 34

LISTA CASETELOR
Caseta 1. Orientarea dezvoltării Orașelor Inteligente la nivel regional ................................................ 19
Caseta 2. Facilitarea accesului la date privind planurile de transport județean public ........................ 21
Caseta 3. Bugetarea participativă în Cluj-Napoca................................................................................. 48
Caseta 4. Rețea locală pentru monitorizarea calității aerului............................................................... 50
Caseta 5. Centrul de Inovare și Imaginație Civică (CIIC), Cluj-Napoca .................................................. 52
ABREVIERI ȘI ACRONIME

API Interfața de Programare a Aplicațiilor

CE Comisia Europeană
FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională
UE Uniunea Europeană
FC Fondul de Coeziune
CID Centre de Inovare Digitală
PIB Produsul Intern Brut
PUG Plan Urbanistic General
MPGT Masterplan General de Transport
VGM Vehicul Greu de Marfă
TIC Tehnologia Informației și Comunicațiilor
SIDU Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană
TF Transport fluvial
VUU Vehicul Utilitar Ușor
MLPDA Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
TNM Transport nemotorizat
PNDL Programul Național pentru Dezvoltare Locală
O&M Operațiuni și Management
POCA Programul Operațional Capacitatea Administrativă
POR Programul Operațional Regional
PMUD Plan de Mobilitate Urbană Durabilă
TEV Țările din Europa de Vest
1. CADRU TEORETIC
1.1. Definiția Orașului Inteligent
Deși nu există o definiție „oficială” a „orașului inteligent” („smart city”), odată cu dezvoltarea de noi
inovații tehnologice și TIC, conceptul a evoluat de la execuția proiectelor specifice bazate pe
tehnologie până la implementarea strategiilor integrate pentru a aborda provocările complexe ale
orașelor. Prin urmare, există un consens general că o abordare a orașului inteligent este un mijloc de
a realiza orașe mai eficiente și mai durabile, utilizând soluții inovatoare pentru guvernanță urbană,
servicii și infrastructură, după cum se arată în definițiile selectate mai jos:

Comisia Europeană definește un oraș inteligent1 ca fiind „locul în care rețelele și serviciile tradiționale
sunt mai eficiente prin utilizarea tehnologiilor digitale și de telecomunicații în beneficiul locuitorilor și
afacerilor sale”. Definiția este detaliată în continuare pe mai multe dimensiuni: folosirea tehnologiilor
informației și comunicațiilor (TIC) pentru o utilizare mai bună a resurselor și mai puține emisii, rețele
de transport urban mai inteligente, facilități îmbunătățite de alimentare cu apă și eliminare a
deșeurilor, modalități mai eficiente de iluminare și încălzire a clădirilor, o administrație a orașului mai
interactivă și mai receptivă, spații publice mai sigure și satisfacerea nevoilor unei populații în proces
de îmbătrânire.

Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației din România (MLPDA) a definit un oraș
inteligent2 ca fiind „un oraș care integrează și utilizează tehnologiile informației și comunicațiilor
pentru a crește calitatea vieții, pentru utilizarea eficientă și eficace a resurselor și infrastructurilor
gestionate, pentru a răspunde nevoilor sau pentru a îmbunătăți serviciile oferite comunității”.

Consiliul Orașelor Inteligente afirmă că3 „un oraș inteligent folosește tehnologia informației și
comunicațiilor (TIC) pentru a-și spori calitatea locuirii, viabilitatea și durabilitatea. În primul rând, un
oraș inteligent colectează informații despre sine prin intermediul senzorilor, altor dispozitive și al
sistemelor existente. Apoi, comunică acele date utilizând rețele cu fir sau fără fir. În al treilea rând,
analizează aceste date pentru a înțelege ce se întâmplă în prezent și ce este probabil să se întâmple în
viitor”.

O altă definiție4 se referă la un oraș inteligent ca fiind „un sistem integrat în care capitalul uman și
social interacționează folosind soluții bazate pe tehnologie. Acesta își propune să realizeze în mod
eficient o dezvoltare durabilă și rezilientă și o înaltă calitate a vieții abordând [prin abordarea]
provocările[lor] urbane bazate pe un parteneriat cu mai multe părți interesate, având în centru/ inițiat
de municipalitate”. Astfel, se subliniază necesitatea unei abordări strategice și integrate („holistice”)
a orașelor inteligente, analizând complexitatea orașelor și provocările urbane care trebuie abordate
în ansamblu și contracarând abordările fragmentate sau sectoriale ce pot rezulta din alocarea
dispersată a resurselor și soluțiile de finanțare pentru tipuri specifice de proiecte.

Definițiile menționate anterior evidențiază câteva principii ale abordării orașului inteligent pe care
Politica Urbană trebuie să le ia în considerare:

1
Orașe inteligente | Comisia Europeană (europa.eu)
2
Planificare Urbană pentru Orașe Inteligente (prezentare), Conferința Internațională Orașe Inteligente – ediția
a 7-a, decembrie 2019
3
https://rg.smartcitiescouncil.com/readiness-guide/article/definition-definition-smart-city
4
Smart Cities Concept and Challenges: Bases for the Assessment of Smart City Projects. 2015, Andres Monzon

1
  deși nu este o condiție prealabilă, proiectele și măsurile urbane inteligente sunt coordonate
din ce în ce mai mult prin strategii smart city (pentru dezvoltare urbană inteligentă);
 abordarea orașului inteligent presupune o abordare integrată și cuprinzătoare asupra
dezvoltării urbane (inclusiv guvernanței), profitând de noile tehnologii și soluții TIC;
 cum infrastructura este o piesă centrală a orașului inteligent și tehnologia este factorul ce
facilitează dezvoltarea inteligentă, integrarea și interconectarea tuturor sistemelor sunt
fundamentale pentru un oraș care este cu adevărat inteligent5;
 abordarea orașului inteligent trebuie să identifice și să abordeze provocările locale și
prioritățile de dezvoltare urbană – „Orașul Inteligent” nu este obiectivul, ci un mijloc de a
aborda provocările urbane și de a atinge viziunea și obiectivele de dezvoltare urbană.

1.2. Dimensiunile Orașului Inteligent

Pe fundalul unei dezbateri teoretice continue privind gruparea caracteristicilor orașelor inteligente în
principalele dimensiuni care ar reda cel mai bine complexitatea dezvoltării urbane inteligente,
clasificarea propusă de Giffinger6 și citată și preluată ulterior atât de cercetători, cât și de profesioniștii
din domeniu (de exemplu Boyd Cohen – a se vedea Anexa 6.17), pare a fi predominantă și va fi folosită
în continuare în această lucrare. Prin urmare, atunci când analizăm și imaginăm un oraș inteligent,
principalele dimensiuni care trebuie avute în vedere sunt:
1. Economie Inteligentă
2. Mobilitate Inteligentă
3. Mediu Inteligent
4. Cetățeni Inteligenți
5. Mod de Viață Inteligent / Locuire inteligentă
6. Guvernanță Inteligentă

Aceste dimensiuni corespund diferitelor clasificări ale orașelor inteligente, așa cum se poate vedea
în Tabelul 1. În mod ideal, orașele trebuie să ia în considerare toate dimensiunile și factorii unui oraș
inteligent în strategiile lor, combinându-le și prioritizându-le pentru a aborda cel mai bine provocările
locale. De asemenea, trebuie remarcat faptul că tehnologia în sine nu este considerată o dimensiune
distinctă, ci un factor transversal, care îmbunătățește eficiența proiectelor. În ceea ce privește
proiectele urbane inteligente, un proiect poate fi considerat „mai inteligent” atunci când integrează
un număr mai mare de dimensiuni ale orașului inteligent, abordând astfel provocări urbane mai multe
și/sau mai complexe.

5
Idem
6
R. Giffinger, C. Fertner, H. Kramar, R. Kalasek, N. Pichler-Milanovic, and E. Meijers, Smart Cities Ranking of
European Medium-Sized Cities (Vienna: Centre of Regional Science-Vienna UT, 2007) <http://www.smart-
cities.eu/download/smart_cities_final_report.pdf>
7
Cartografierea Orașelor Inteligente în UE, 2014, Parlamentul European,
http://www.europarl.europa.eu/studies

2
 Tabelul 1. Dimensiunile orașului inteligent și factorii lor de bază

ISO 3712211 (categorii de

Giffinger Roata Orașului Inteligent8 Hexagonul Orașului Fericit9 B. Mattoni10
indicatori)
ECONOMIE INTELIGENTĂ (Competitivitate):
ECONOMIE:
(1) Spirit inovator
ECONOMIE INTELIGENTĂ: (1) Durabilitate
(2) Antreprenoriat
(1) Oportunitate (2) Inovație
(3) Imagine economică și mărci comerciale Economie
(2) Productivitate (3) Îmbunătățirea teritoriului
(4) Productivitate
(3) Interconectare locală și (4) Management
(5) Flexibilitatea pieței muncii
globală (5) Control
(6) Integrare internațională
(6) Informații
(7) Abilitatea de a transforma
MOBILITATE:
(1) Infrastructură
(2) Rețeaua Vehiculelor
MOBILITATE INTELIGENTĂ (Transport și TIC): (3) Rețea pietonală și de
MOBILITATE INTELIGENTĂ: UȘOR DE PARCURS PE JOS ȘI ACCESIBIL:
(1) Accesibilitate locală biciclete
(1) Acces mixt-modal (1) Apropierea locuințelor de servicii
(2) Accesibilitate (inter-)națională (4) Logistica transportului de
(2) Mobilitate curată și (2) Tranzit public extraordinar Transport
(3) Disponibilitatea infrastructurii TIC marfă
nemotorizată (3) Prioritate pentru pietoni și biciclete
(4) Sisteme de transport durabile, inovatoare (5) Logistica transportului
(3) TIC integrată
și sigure deșeurilor
(6) Management
(7) Control
(8) Informații
MEDIU:
(1) Mediul natural
MEDIU INTELIGENT (Resurse naturale): CURAT ȘI VERDE: Energie
MEDIU INTELIGENT: (2) Mediul agricol
(1) Atractivitatea condițiilor naturale (1) Spațiu verde Mediu și schimbări climatice
(1) Clădiri inteligente (3) Mediul urban
(2) Poluare (2) Aer curat Apă
(2) Managementul resurselor (4) Management
(3) Protecția mediului (3) Zone de agrement în aer liber Ape uzate
(3) Planificarea urbană (5) Control
(4) Managementul durabil al resurselor Deșeuri solide
(6) Informații

8
Boyd Cohen, Rob Adams. 2012, Smart City Wheel
9
Boyd Cohen, Rob Adams, 2017, http://www.happycitizendesign.com/
10
B. Mattoni, F. Gugliermetti, and F. Bisegna, “A Multilevel Method to Assess and Design the Renovation and Integration of Smart Cities,” Sustainable Cities and Society 15
(2015) 105–119. doi 10.1016/j.scs.2014.12.002
11
ISO 37122 Dezvoltare durabilă în comunități – Indicatori pentru Orașele Inteligente

3
 ISO 3712211 (categorii de
Giffinger Roata Orașului Inteligent8 Hexagonul Orașului Fericit9 B. Mattoni10
indicatori)
ENERGIE:
(1) Producție
(2) Rețele de distribuție
(3) Clădire
(4) Iluminat
(5) Management
(6) Control
(7) Informații
CULTURĂ ȘI MÂNDRIE CIVICĂ:
(1) Sărbătorește culturile locale și
internaționale
(2) Muzică, artă, mișcarea creatorilor și
CETĂȚENI INTELIGENȚI (Capital Social și
artizanilor
Uman): COMUNITATE:
(3) Democrație continuă și co-creare a
(1) Nivel de calificare (1) Participare
CETĂȚENI INTELIGENȚI: cetățenilor
(2) Afinitate pentru învățarea continuă (2) Integrare
(1) Educație CONECTAT SOCIAL: Cultură
(3) Pluralitate socială și etnică (3) Asistență
(2) Societate incluzivă (1) Fericit, cu prieteni și relații Educație
(4) Flexibilitate (4) Management
(3) Creativitate (2) Destule persoane care să mă ajute în
(5) Creativitate (5) Control
orice moment
(6) Cosmopolitism/Toleranță (6) Informații
(3) Ușor de întâlnit alte persoane
(7) Participarea la viața publică
PROSPERITATE COMUNĂ:
(1) Educație care sporește încrederea
tuturor
(2) Îmbrățișează diversitatea
MOD DE VIAȚĂ INTELIGENT/ LOCUIRE
SIGUR ȘI SĂNĂTOS: Sănătate
INTELIGENTĂ (Calitatea vieții):
(1) Lipsa fricii Locuințe
(1) Facilități culturale
MOD DE VIAȚĂ INTELIGENT: (2) Ținte ale criminalități zero Recreere
(2) Condiții de sănătate
(1) Cultură și fericire (3) Niveluri ridicate de sănătate mentală și Siguranță
(3) Siguranță individuală
(2) Siguranță fizică Telecomunicații
(4) Calitatea locuințelor
(3) Sănătate PROSPERITATE COMUNĂ: Agricultură și alimentație
(5) Unități educaționale
(1) Acces la locuințe, energie și alimente urbană/locală
(6) Atractivitate turistică
de calitate Securitate
(7) Coeziune socială
GUVERNANȚĂ INTELIGENTĂ (Participare):
GUVERNANȚĂ INTELIGENTĂ:
(1) Participarea la luarea deciziilor Finanțe
(1) Servicii online
(2) Servicii publice și sociale Guvernare
(2) Infrastructură
(3) Transparență Urbanism
(3) Guvern deschis
(4) Strategii și perspective politice

4
Mai mult, abordarea Orașe Fericite12, derivată din roata Orașului Inteligent, subliniază necesitatea
trecerii de la concentrarea pe tehnologie a orașelor și abordarea de sus în jos a dezvoltării urbane
la inovația centrată pe utilizator, respectiv pe cetățean. Dimensiunea umană a orașelor inteligente
poate fi încurajată prin gândirea proiectării, procesele bottom-up și co-crearea serviciilor publice, ceea
ce presupune transformarea managementului și guvernanței urbane, precum și consolidarea
capacității autorităților locale de a proiecta și implementa aceste procese. Cheia pentru realizarea
orașelor inteligente este angajamentul real și dorința de cooperare între instituții, sectorul privat și
public, inclusiv toți actorii interni și externi ai orașului inteligent (Figura 1).
Figura 1. Părțile interesate interne și externe ale orașului inteligent

Sursa: Evaluarea Inițiativelor Orașului Inteligent pentru Regiunea Mediteraneeană (ASCIMER),

Livrabilul 3 Guvernanță și Implementarea Proiectelor Urbane Inteligente în Regiunea
Mediteraneană

Legendă: MOD DE VIAȚĂ

Instituții politice MOBILITATE
Societăți și grupuri implicate MEDIU
Instituții de rețea PROVOCĂRILE Orașului Inteligent
Instituții financiare Administrație publică orășenească
Organizații sociale Agenți Economici locali
Instituții de inovare și cercetare CETĂȚENI
GUVERNANȚĂ Agenți Sociali locali
CETĂȚENI RD local+1
ECONOMIE

12
http://www.happycitizendesign.com/

5
1.3. Instrumente de Evaluare a Orașelor Inteligente
Abordarea de tip smart city (oraș inteligent) în România se află în stadii incipiente și, până în prezent,
a fost predominant axată pe proiecte, și nu una strategică. Având în vedere popularitatea crescândă
a subiectului și oportunitățile viitoare de finanțare, ar fi necesară o analiză de bază pentru a înțelege
situația actuală și perspectivele de dezvoltare inteligentă ale orașelor din România, pentru a construi
politici publice bazate pe date concrete. La nivel internațional și european există o gamă largă de
instrumente de evaluare pentru orașele inteligente care ar trebui luate în considerare, variind de la
standarde și seturi de indicatori, până la abordări calitative.
1.3.1. Standardele Orașului Inteligent – ISO 37120 și ISO 37122
În ultimii ani, au fost dezvoltate mai multe standarde pentru a măsura dezvoltarea durabilă a
orașelor, cu un pachet ISO dedicat – 3712013. Acest pachet este în prezent tradus și adaptat în
România de către Asociația de Standardizare din România (Comitetul Tehnic 39714), care va oferi
orașelor din România posibilitatea de a accesa standardele în limba locală, facilitând colectarea și
evaluarea indicatorilor orașelor inteligente.
Trei standarde din pachetul 37120, subliniază legătura dintre dezvoltarea urbană durabilă
(sustenabilitate), dezvoltarea orașelor inteligente și reziliență. Pachetul are la bază sustenabilitatea,
întrucât se referă la procesul de schimbare aflat în centrul abordării orașelor inteligente. Standardele
sunt concepute pentru a ajuta orașele să ghideze și să evalueze managementul performanței
serviciilor publice și furnizării de servicii, precum și calitatea vieții comunităților.
Figura 2. Orașe și comunități durabile – Relații în cadrul familiei de standarde privind dezvoltarea urbană

Orașe și comunități durabile

ISO 37120
Indicatori pentru servicii urbane și calitatea vieții

ISO 37122
ISO 37122 ISO 37123
Indicatori pentru
orașele inteligente
Indicatori pentru orașe Indicatori pentru orașele
inteligente reziliente

Sursă: https://www.iso.org/obp/ui/#iso:std:iso:37123:ed-1:v1:en

ISO 37120 a pus bazele evaluării orașelor inteligente și a inspirat Roata Orașului Inteligent, sugerând
că primul pas în construirea unui oraș inteligent este asigurarea unei calități adecvate a serviciilor
publice și a calității vieții cetățenilor. ISO 3712215 este primul standard destinat exclusiv orașelor
inteligente, care oferă definiții și metodologii standardizate pentru un set de indicatori cheie de
performanță ca instrumente pentru ca orașele să devină mai durabile și mai inteligente. ISO 37122

13
https://www.iso.org/committee/656906/x/catalogue/p/1/u/0/w/0/d/0
14
https://www.asro.ro/comitete-tehnice-2/
15
https://www.iso.org/obp/ui/#iso:std:iso:37122:ed-1:v1:en

6
include 19 domenii tematice (a se vedea Tabelul 1) și include 75 de indicatori, din care orașele care
utilizează standardul ca referință trebuie să raporteze cel puțin 50%.
În plus față de ISO 37120 și 37122, ISO 37123 stabilește indicatori cu definiții și metodologii pentru
evaluarea aspectelor și practicilor care măresc dramatic ritmul în care orașele își îmbunătățesc
rezultatele de durabilitate socială, economică și de mediu16, încercând în același timp să răspundă
provocărilor cum ar fi: schimbările climatice, creșterea rapidă a populației și instabilitatea politică și
economică, prin îmbunătățirea fundamentală a modului în care implică societatea. ISO 37123 urmează
aceleași 19 domenii tematice, oferind astfel indicatori complementari pentru o dezvoltare urbană
integrată și durabilă.
În afară de standardele care sunt traduse în prezent în limba română, orașele au posibilitatea de a
aplica standardele ISO 37120 prin intermediul platformei WCCD (World Council on City Data – Consiliul
Mondial pentru Date Urbane)17, disponibilă oricărui oraș din lume interesat de obținerea certificării.
Principalele avantaje ale unei astfel de abordări sunt accesul la o comunitate de practică, oportunități
de învățare și schimbul de cunoștințe, precum și evaluarea comparativă a orașelor. Disponibilitatea
datelor pentru orașele din România pentru standardele ISO 37120 și ISO 37122 a fost analizată în
Anexa 6.2.
1.3.2. Matricea de maturitate a orașului inteligent
Modelele de evaluare existente privind maturitatea orașelor inteligente sunt diverse, utilizând
diverși indici, indicatori și metode pentru a măsura potențialul și a evalua orașele. În acest context,
matricea de maturitate a orașelor inteligente poate fi un instrument util, deoarece poate fi utilizată
de orașe pentru autoevaluare și poate sta la baza stabilirii obiectivelor în ceea ce privește dezvoltarea
orașelor inteligente. De exemplu, Scottish Alliance18 a creat un Model de Maturitate al Orașelor
Inteligente și un Instrument de Autoevaluare, bazat pe modelul IDC19 și Instituția Britanică de
Standarde PAS181 (2014)20. Acesta nu doar stabilește principalele dimensiuni de analiză la nivel
național/ regional, ci și oferă orașelor un instrument practic pe care îl pot folosi atunci când construiesc
propriile strategii. Instrumentul de autoevaluare permite orașelor să își evalueze nivelul actual de
dezvoltare al orașelor inteligente și să își stabilească obiectivul (adică nivelul care trebuie atins într-un
anumit interval de timp), pe baza unui model de maturitate cu 5 niveluri:
Tabelul 2. Prezentare generală a modelului de maturitate inteligentă al Scottish Alliance

Nivelul 1 Nivelul 2 Nivelul 3 Nivelul 4 Nivelul 5

Ad-Hoc Oportunist Util & Repetabil Operaționalizat Optimizat

Managementului Fragmentat Colaborarea Integrarea Sistem „Sistem de

Orașului Sistemului Sistemului Gestionat Sisteme”
Durabil și
Deschis
Starea Orașului Îmbunătățirea Conceptul de Strategie Tehnologia și Implementare
Inteligent serviciului sistem holistic condusă și datele au „inteligentă” la
*tehnologiile digital și de și schimbul rezultat activat nivel de oraș,
date bazat pe emergent de orientat. sistemele de adaptată
digitale ca factor
operare. date. Activat de simț și răspuns continuu.
investiții dinamic.

16
https://www.iso.org/obp/ui/#iso:std:iso:37122:ed-1:v1:en
17
https://www.dataforcities.org/
18
Smart Cities Readiness. Smart Cities Maturity Model and Self-­­Assessment Tool Guidance Note for
completion of Self-­­Assessment Tool. 2014
19
Smart City Maturity Model – A Roadmap for Assessment and Action on the Path to Maturity, in Smarter
Cities for a Bright Sustainable Future – A Global Perspective (Public Technology Institute – 2014)
20
Smart City Framework – Guide to Establishing Strategies for Smart Cities and Communities

7
 tehnologice la
nivel de sistem.
Efect asupra Analizarea Apariția Responsabilitate Predicția Abordarea
rezultatelor dovezilor și parteneriatelor partajată pentru îmbunătățită, „sistemului de
construirea inter- rezultate și prevenirea și sisteme”
argumentelor jurisdicționale program comun răspunsul în deschis la nivel
comerciale. pentru a se de investiții la timp real oferă de oraș
concentra nivel de sistem. rezultate stimulează
asupra îmbunătățite. inovația care
rezultatelor sporește
comune. competitivitatea
orașului

Sursă: Scottish Alliance, Pregătirea Orașelor Inteligente. Modelul de Maturitate al Orașelor

Inteligente și Instrumentul de Autoevaluare Notă de Orientare pentru finalizarea Instrumentului de
Autoevaluare. 2014

Cele 5 niveluri pot fi ajustate și/sau reformulate în funcție de contextul local/ regional, pentru a
surprinde evoluția orașelor inteligente de la intervenții simple, bazate pe proiecte, către abordări
strategice și o complexitate sporită. De asemenea, aceste niveluri pot fi evaluate pentru fiecare dintre
cele 6 dimensiuni ale orașului inteligent (a se vedea secțiunea 1.2), pentru a avea o imagine de
ansamblu completă asupra dezvoltării orașului.
O primă încercare de a aplica o matrice de maturitate a orașelor inteligente la scară regională a fost
Strategia Regională pentru Mobilitate Urbană și Orașe Inteligente 2021-2027 a Regiunii de Dezvoltare
Nord-Vest21 (a se vedea Capitolul 4.1), care a comparat toate cele 43 de orașe din regiune pe baza
unui model derivat din Scottish Alliance, Giffinger22 și pachetul ISO 37120. Matricea de maturitate
evidențiază nivelul atins de localitățile și orașele din regiune folosind 5 niveluri de maturitate,
clasificate pe cele 6 dimensiuni ale orașului inteligent. Aceasta este construită în jurul indicatorilor de
performanță (de exemplu, existența unei baze de date GIS, a serviciilor publice digitale etc.), dar și în
jurul indicatorilor de rezultat (de exemplu, ponderea deplasărilor nemotorizate în total, ponderea
deșeurilor reciclate etc.). La fiecare nivel, matricea include obiective legate de componenta
tehnologică (de exemplu, dispozitive de colectare a datelor), dar și obiective care sunt mai degrabă
orientate spre o dezvoltare sustenabilă (de exemplu, % energie din surse regenerabile etc.). Matricea
a inclus atât o abordare cantitativă, cât și o abordare calitativă, acoperind lipsa de date prin discuții cu
orașele și cercetarea documentară și ar putea fi dezvoltată în continuare.
1.3.3. Matricea de evaluare a proiectelor pentru orașe inteligente
În timp ce modelele și matricele de maturitate a orașelor inteligente oferă cadrul strategic pentru
dezvoltarea orașelor inteligente, implementarea efectivă a proiectelor inteligente creează
necesitatea unor metodologii specifice de evaluare a proiectelor pentru orașe inteligente, evaluând
potențialul acestora de a genera un impact pozitiv și rezultate în raport cu provocările urbane
specifice care caracterizează contextul local.
Proiectul ASCIMER23 oferă un bun exemplu în acest sens, prin dezvoltarea unui cadru cuprinzător care
să ajute părțile interesate publice și private să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la strategiile
de investiții ale orașelor inteligente și să dezvolte abilități pentru a evalua și prioritiza aceste tipuri de
proiecte, inclusiv rezolvarea dificultăților privind implementarea și transferabilitatea. Proiectul a

21
https://www.nord-vest.ro/strategia-regionala-de-mobilitate-urbana-durabila-si-orase-inteligente-a-regiunii-
de-dezvoltare-nord-vest-2021-2027/
22
R. Giffinger, C. Fertner, H. Kramar, R. Kalasek, N. Pichler-Milanovic, and E. Meijers, Smart Cities Ranking of
European Medium-Sized Cities (Vienna: Centre of Regional Science-Vienna UT, 2007), http://www.smart-
cities.eu/download/smart_cities_final_report.pdf
23
http://www.eiburs-ascimer.transyt-projects.com/

8
 construit un cadru holistic pentru evaluarea proiectelor pentru orașe inteligente, urmărind să acopere
două lacune principale identificate în abordările existente ale orașelor inteligente24:
 înțelegerea proiectelor pentru orașe inteligente ca instrumente pentru implementarea
inițiativelor pentru orașe inteligente care trebuie combinate utilizând o abordare integrată;
 înțelegerea modului în care proiectele și inițiativele pentru orașe inteligente abordează
provocările urbane specifice cu care se confruntă o regiune.

În acest scop, atât provocările urbane specifice, cât și acțiunile posibile ce pot fi incluse în cadrul
proiectelor au fost identificate într-o manieră participativă, iar diferitele acțiuni ale proiectelor au fost
corelate cu provocările pe care le-ar putea aborda în cadrul Matricei de Evaluare a Proiectelor pentru
Orașe Inteligente ([MEP]OI). Matricea prezintă relațiile dintre provocări și arii de proiect în toate
domeniile, având ca scop identificarea efectelor acțiunilor la nivelul diferitelor zone de proiect în
provocări aparținând tuturor dimensiunilor. Prin urmare, [MEP]OI (a se vedea Figura 3) oferă rezultate
parțiale și globale privind evaluarea proiectelor pentru orașe inteligente, acționând ca un rezumat al
tuturor elementelor și asigurând extragerea informațiilor din acțiuni/ activități corelate (de exemplu,
un proiect ar putea include mai multe acțiuni, prin urmare matricea oferă o imagine de ansamblu
asupra provocărilor abordate de fiecare acțiune).
Matricea ASCIMER urmează specificul orașelor mediteraneene și o abordare similară ar trebui aplicată
orașelor din România care intenționează să investească în proiecte pentru orașe inteligente, pentru a
selecta intervenții de impact. Un exemplu pentru mobilitatea pentru orașe inteligente în orașele din
România poate fi accesat în Anexa 6.3.1.
Figura 3. Matricea de Evaluare a Proiectelor pentru Orașe Inteligente: [MEP]UI

DIMENSIUNI
Guvernanță Economie Mobilitate Cetățeni Mod de Viață
Mediu Inteligent
Inteligentă Inteligentă Inteligentă Inteligenți Inteligent
DOMENIILE PROIECTULUI
SEn7. Ridicarea gradului de conștientizare și
SGo4. Guvernanță pe mai multe niveluri

SEn4. Clădiri inteligente și construirea

SLi4. Managementul spațiilor publice

SLi6. Bunăstare și incluziune socială
SM6. Opțiuni curate, nemotorizate
SGo2. Transparență și informații

SEc5. Flexibilitatea pieței muncii

SEn5. Managementul resurselor

SMo1. Managementul traficului

SPe4. Construirea comunității și

SLi5. Accesibilitatea tehnologiei

SGo3. Servicii publice și sociale

SGo5. Eficiența în localitate

SPe3. TIC – Activare muncă

SMo2. Transport în comun

SEn2. Eficiență energetică

SLi2. Cultură și agrement

SEn6. Protecția mediului

SPe5. Societate incluzivă

SMo3. Infrastructura TIC

SEn3 Urbanism și urban

SMo7. Multimodalitate

SPe1. Educație digitală

SEn1. Rețea și mediu
SEc2. Antreprenoriat

SMo5. Accesibilitate
SEc3. Local și Global
SEc4. Productivitate

SPe2. Creativitate
SGo1. Participare

SMo4. Logistică

SLi4. Securitate
SLi3. Sănătate
SEc1. Inovație

SLi1. Turism

Capacități instituționale urbane 0

scăzute
Deficit de servicii sociale 0
Instabilitate în guvernare
PROVOCĂRI

Distanță guvern – guvernat 0

Centralizare și lipsă de 0
coordonare
Lipsă de conștientizare 0

Lipsa accesului la informații 0

Lipsa capitalului propriu 0

24
Victoria Fernandez-Anez, Guillermo Velazquez, Fiamma Perez-Prada & Andrés Monzón (2018): Smart City
Projects Assessment Matrix: Connecting Challenges and Actions in the Mediterranean Region, Journal of Urban
Technology, DOI:10.1080/10630732.2018.1498706

9
 Dezvoltare geografică 0
dezechilibrată
Deficit mare de infrastructuri 0

Lipsa accesului la tehnologie 0

Lipsa competitivității 0

Lipsa diversificării economiei 0

Exces de economie informală 0

Lipsa transportului în comun 0

Creșterea mașinilor private 0

Poluare 0

Urbanizare foarte rapidă 0

Lipsa calității în cartiere 0

Ciclu ineficient al resurselor 0

Efectul schimbărilor climatice 0

Sărăcie și inegalitate urbană 0

Amenințări la adresa identității 0

culturale
Nivel scăzut de educație și 0
abilități digitale
Obstacole mari în calea mobilității 0
sociale
Lipsa facilităților de agrement 0
accesibile
Violență și nesiguranță urbană 0

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Sursă: Victoria Fernandez-Anez, Guillermo Velazquez, Fiamma Perez-Prada și Andrés Monzón

(2018): Matrice de Evaluare a Proiectelor Urbane Inteligente: Conectarea Provocărilor și Acțiunilor
în Regiunea Mediteraneană, Jurnal de Tehnologie Urbană, DOI:10.1080/10630732.2018.1498706,
pe baza ASCIMER (http://www.eiburs-ascimer.transyt-projects.com/)

2. CADRUL INSTITUȚIONAL PENTRU ORAȘELE INTELIGENTE ÎN

ROMÂNIA
Dezvoltarea, testarea și implementarea proiectelor și strategiilor urbane inteligente în România
este vizibilă la trei niveluri administrative diferite: administrația publică centrală;

2.1. Administrația publică centrală se concentrează pe activarea orașului

inteligent
Deși România nu a dezvoltat o strategie smart city (pentru orașe inteligente) la nivel național
precum Olanda sau Scoția, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a elaborat un scurt
ghid al orașelor inteligente și a sprijinit Alba Iulia ca oraș inteligent pilot pe baza unui parteneriat
public-privat. În prezent, administrația publică centrală, prin Ministerul Comunicațiilor și Societății
Informaționale și recent înființata Agenție pentru Digitalizarea României, se concentrează pe
furnizarea infrastructurii de bază (bandă largă, NGN, 5G etc.) și pe transformarea digitală a diferitelor
ministere și a serviciilor publice pe care le furnizează.

10
Principala entitate responsabilă cu transformarea digitală și societatea digitală din cadrul
administrației publice centrale este Agenția pentru Digitalizarea României, coordonată direct de
prim-ministru. Instituția are trei obiective principale:

 să contribuie la transformarea digitală a economiei și societății române

 să creeze o guvernanță electronică la nivelul administrației publice din România, prin
operaționalizarea standardizării și interoperabilității sistemelor informaționale în
administrația publică centrală și prin implementarea principiilor Declarației Ministeriale de la
Tallinn privind guvernarea electronică din 2017
 să contribuie, în domeniul său de competență, la îndeplinirea obiectivelor României ca parte
a programelor de asistență financiară ale Uniunii Europene

În afară de serviciile publice digitale, Agenția pentru Digitalizarea României este, de asemenea,
responsabilă cu cloud-ul administrativ, interoperabilitatea, identitatea electronică, e-banking sau
acreditarea platformelor digitale de transport (de exemplu Uber, Bolt, Taxify etc.).
Digitalizarea serviciilor publice furnizate de administrația publică centrală se realizează sub
conceptul de „evenimente de viață”. Acestea sunt interacțiuni cu instituțiile publice care trebuie să
aibă loc cel puțin o dată în viața majorității cetățenilor. Fiecare minister este responsabil cu
digitalizarea a cel puțin unui serviciu public corespunzător evenimentelor de viață. Ministerul Muncii
și Justiției Sociale și Ministerul Justiției au cele mai multe servicii în curs de digitalizare, în timp ce
Ministerul Transporturilor, Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul Sănătății au doar câte un
serviciu public inclus în procesul de digitalizare. În majoritatea cazurilor, instituțiile administrației
publice centrale, în colaborare cu unitățile lor descentralizate, sunt responsabile de implementarea
serviciilor publice corespunzătoare celor 36 de evenimente de viață. Există însă câteva cazuri, cum ar
fi impozitele și taxele, în care acest lucru se întâmplă într-un parteneriat cu autoritățile locale, dar
responsabilitatea procesului de digitalizare rămâne la nivelul administrației publice centrale.
Figura 4. Ministerele responsabile cu digitalizarea evenimentelor de viață

Secretarul General al Guvernului

Instituții care coordonează furnizarea de servicii publice care generează venituri pentru
administrația publică
Instituții care coordonează furnizarea de servicii de registru
Instituții care coordonează furnizarea de servicii utile publicului
Instituții care coordonează furnizarea de servicii pentru permise și licențe

*acronimele diferitelor ministere sunt enumerate în limba română

11
Sursă: EY, 2019. Studiu cu privire la clarificarea rolurilor, atribuțiilor și responsabilităților la nivelul
administrației publice din domeniul sistemului informațional asociat evenimentelor de viață

12
 Tabelul 3. Evenimente de viață și instituții responsabile

Eveniment de viață care Instituție responsabilă cu Minister responsabil cu

Nr. urmează să fie digitalizat administrarea coordonarea
1 Cum să începeți o afacere Oficiul Național al Registrului Ministerul Justiției / Ministerul
Comerțului / Agenția Națională de Finanțelor Publice
Administrare Fiscală
2 Vânzarea sau cumpărarea Oficiul Național al Registrului Ministerul Justiției/Ministerul
unei afaceri Comerțului/Agenția Națională de Finanțelor Publice
Administrare Fiscală
3 Modificări în funcționarea Oficiul Național al Registrului Ministerul Justiției / Ministerul
afacerii Comerțului/Agenția Națională de Finanțelor Publice
Administrare Fiscală
4 Obținerea resurselor de Ministerul Finanțelor Ministerul Finanțelor
finanțare Publice/Ministerul pentru Mediul de Publice/Ministerul pentru Mediul de
Afaceri, Comerț și Antreprenoriat / Afaceri, Comerț și
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Antreprenoriat/Ministerul
Rurale Agriculturii și Dezvoltării Rurale
5 Obținerea garanției pentru Fondul Național de Garantare ea -
companii Creditelor pentru IMM-uri
Oficiul Națională a Registrului
Comerțului/Tribunal
6 Faliment Oficiul Național al Registrului Ministerul Justiției
Comerțului/Agenția Națională de
Administrare Fiscală
7 Lichidare Oficiul Național al Registrului Ministerul Justiției/Ministerul
Comerțului/Agenția Națională de Finanțelor Publice
Administrare Fiscală
8 Transferul proprietății Oficiul Național de Cadastru și Ministerul Dezvoltării Regionale și
Publicitate Imobiliară Lucrărilor Publice
9 Obținerea unui permis de Direcția Regim Permise de Conducere Ministerul Afacerilor Interne
conducere și Înmatriculare a Vehiculelor –
Prefectură
10.1 Încheierea de contracte Agenția Națională pentru Achiziții Ministerul Finanțelor Publice
Publice
10.2 Înregistrarea contractelor Inspecția Muncii Ministerul Muncii și Justiției Sociale
Nr. Eveniment de viață care Instituție responsabilă cu Minister responsabil cu
urmează să fie digitalizat administrarea coordonarea
11 Votare Autoritatea Electorală Permanentă și -
Birourile Electorale
13 Asigurarea finanțelor Agenția Națională pentru Ocuparea Ministerul Muncii și Justiției Sociale /
personale Forței de Muncă Ministerul Educației
Centre de Consiliere și Orientare
13 Înregistrarea pentru plata
impozitului
13.1 Impozite și taxe Agenția Națională de Administrare Ministerul Finanțelor Publice
Fiscală
13.2 Impozite și taxe locale Administrația locală
14 Înmatricularea vehiculelor Direcția Regim Permise de Conducere Ministerul Afacerilor Interne
și Înmatriculare a Vehiculelor –
Prefectură
15 Cumpărarea sau închirierea Oficiul Național de Cadastru și Ministerul Dezvoltării Regionale și
unui spațiu de locuit Publicitate Imobiliară Lucrărilor Publice
Direcția de Impozite și Taxe și Locale Ministerul Finanțelor Publice
(administrație locală)
16 Înregistrarea la bibliotecă Fiecare bibliotecă publică
17 Căutarea unui loc de muncă Agenții județene/locale pentru Ministerul Muncii și Justiției Sociale
ocuparea forței de muncă
18 Pierderea locului de muncă Agenții județene/locale pentru Ministerul Muncii și Justiției Sociale
ocuparea forței de muncă

13
19 Accidente la locul de muncă Inspecția Muncii Ministerul Muncii și Justiției Sociale
și incapacitate de muncă Casa Națională de Pensii
20 Pensionare Casa Națională/Locală de Pensii Ministerul Muncii și Justiției Sociale
21 Înregistrarea persoanelor Comisia pentru evaluarea adulților cu Ministerul Muncii și Justiției Sociale
cu dizabilități în vederea dizabilități – nivel județean/local
obținerii drepturilor sociale Comisia pentru Protecția Copilului –
nivel județean/local
22 Programare la un consult Casa Națională de Asigurări de Ministerul Sănătății
medical Sănătate
23 Naștere
23.1 Nașterea pe teritoriul Administrație locală – Serviciul Public Ministerul Afacerilor Interne
României Comunitar de Evidență a Persoanelor
– Serviciul de Stare Civilă
23.2 Nașterea pe teritoriul altui Misiuni diplomatice sau la oficiile Ministerul Afacerilor Externe
stat consulare ale României în statul
respectiv
24 Căsătorie
24.1 Căsătoria pe teritoriul Administrație locală – Serviciul Public Ministerul Afacerilor Interne
României – cel puțin un soț comunitar de Evidență a Persoanelor
este cetățean român – Serviciul de Stare Civilă
24.2 Căsătoria pe teritoriul unui Misiuni diplomatice sau la oficiile Ministerul Afacerilor Externe
alt stat între cetățeni consulare ale României în statul
români respectiv
24.3 Căsătoria încheiată pe Misiuni diplomatice sau la oficiile Ministerul Afacerilor Externe
teritoriul altui stat – cel consulare ale României în statul
puțin unul dintre soți este respectiv
cetățean român
25 Divorț
25.1 Divorț pronunțat în Administrație locală – Serviciul Public Ministerul Afacerilor Interne
România Comunitar de Evidență a Persoanelor
– Serviciul de Stare Civilă
25.2 Divorț pronunțat într-un alt Administrație locală – Serviciul Public Ministerul Afacerilor Interne
stat UE Comunitar de Evidență a Persoanelor
– Serviciul de Stare Civilă
25.3 Divorț pronunțat într-un alt Administrație locală – Serviciul Public Ministerul Afacerilor Interne
stat non-UE Comunitar de Evidență a Persoanelor
– Serviciul de Stare Civilă
Nr. Eveniment de viață care Instituție responsabilă cu Minister responsabil cu
urmează să fie digitalizat administrarea coordonarea
26 Deces
26.1 Deces înregistrat în Administrație locală – Serviciul Public Ministerul Afacerilor Interne
România Comunitar de Evidență a Persoanelor
– Serviciul de Stare Civilă
26.1.1 Deces înregistrat în Administrație locală – Serviciul Public Ministerul Afacerilor Interne
România cu cauze Comunitar de Evidență a Persoanelor
nenaturale – Serviciul de Stare Civilă
26.2 Deces înregistrat într-un alt Administrație locală – Serviciul Public Ministerul Afacerilor Interne
stat UE Comunitar de Evidență a Persoanelor
– Serviciul de Stare Civilă
26.3 Deces înregistrat într-un alt Administrație locală – Serviciul Public Ministerul Afacerilor Interne
stat non-UE Comunitar de Evidență a Persoanelor
– Serviciul de Stare Civilă
27.1 Obținerea indemnizației de Administrația locală Ministerul Muncii și Justiției Sociale
creștere
27.2 Obținerea stimulentului de Administrația locală Ministerul Muncii și Justiției Sociale
inserție
27.3 Obținerea alocației pentru Administrația locală Ministerul Muncii și Justiției Sociale
susținerea familiei
27.4 Obținerea de asistență Administrația locală Ministerul Muncii și Justiției Sociale
socială pentru a asigura
venitul minim garantat

14
27.5 Obținerea alocației de stat Administrația locală Ministerul Muncii și Justiției Sociale
pentru copii
28 Eliberarea documentelor de
identitate
28.1 Eliberarea documentelor de Administrație locală – Serviciul Public Ministerul Afacerilor Interne
identitate pe teritoriul Comunitar de Evidență a Persoanelor
României – Serviciul de Stare Civilă
28.2 Cetățeni români în Administrație locală – Serviciul Public Ministerul Afacerilor Externe
străinătate/pentru Comunitar de Evidență a Persoanelor Ministerul Afacerilor Interne
eliberarea primei cărți de – Serviciul de Stare Civilă
identitate Misiuni diplomatice sau la oficiile
consulare ale României în statul
respectiv
28.3 Cetățeni români în Administrație locală – Serviciul Public Ministerul Afacerilor Externe
străinătate/pentru un nou Comunitar de Evidență a Persoanelor Ministerul Afacerilor Interne
document de identitate – – Serviciul de Stare Civilă
cetățeni români cu Misiuni diplomatice sau la oficiile
domiciliul în străinătate consulare ale României în statul
respectiv
28.4 Cetățeni români care își Administrație locală – Serviciul Public Ministerul Afacerilor Interne
schimbă domiciliul din Comunitar de Evidență a Persoanelor
străinătate în România – Serviciul de Stare Civilă
(repatriere)
29 Adopție
30 Înscrierea în unitățile de
învățământ
30.1 Înscrierea în învățământul Unitatea locală de învățământ Ministerul Educației și Cercetării
preșcolar
30.2 Înscrierea în învățământul Unitatea locală de învățământ Ministerul Educației și Cercetării
primar
30.3 Evaluare națională Unitatea locală de învățământ Ministerul Educației și Cercetării
Inspectorate Școlare Județene
30.4 Examen de bacalaureat Unitatea locală de învățământ Ministerul Educației și Cercetării
30.5 Înscrierea la universitate Unitatea locală de învățământ Ministerul Educației și Cercetării
(licență)
30.6 Înscrierea la universitate Unitatea locală de învățământ Ministerul Educației și Cercetării
(master)
No. Eveniment de viață care Instituție responsabilă cu Minister responsabil cu
urmează să fie digitalizat administrarea coordonarea
30.7 Înscrierea la universitate Unitatea locală de învățământ Ministerul Educației și Cercetării
(doctorat)
30.8 Înscrierea în alte unități de Unitatea locală de învățământ Ministerul Educației și Cercetării
învățare profesională
31 Emigrare
31.1 Imigrarea în România Birourile Județene de Imigrare Ministerul Afacerilor Interne
(pentru cetățenii altor state
care solicită rezidență în
România)
31.2 Emigrarea din România Misiuni diplomatice sau la oficiile Ministerul Afacerilor Externe
(pentru cetățenii români consulare ale României în statul
care își stabilesc rezidența respectiv
într-un alt stat)
32 Obținerea cetățeniei Autoritățile Naționale pentru
Cetățenie
Misiunile diplomatice sau oficiile
consulare ale României
33 Ghiduri și date de călătorie
33.1 Ghiduri și informații de Ministerul Afacerilor Externe Ministerul Afacerilor Externe
călătorie în străinătate
33.2 Ghiduri și informații de Ministerul Afacerilor Interne Ministerul Afacerilor Interne
călătorie în străinătate din Ministerul Transporturilor
țară

15
 Ministerul
Transporturilor/Inspectoratul pentru
Situații de Urgență
34 Obținerea unei vize (inclusiv Ministerul Afacerilor Interne Ministerul Afacerilor Interne
viza electronică)
35 Obținerea pașaportului Servicii Publice Comunitare pentru Ministerul Afacerilor Interne
Eliberarea și Evidența Pașapoartelor
stabilite în cadrul prefecturilor
36 Denunțarea activităților Inspectoratul General al Poliției Ministerul Afacerilor Interne
ilegale Române

Sursă: EY, 2019. Studiu cu privire la clarificarea rolurilor, atribuțiilor și responsabilităților la nivelul
administrației publice din domeniul sistemului informațional asociat evenimentelor de viață

Majoritatea acestor 36 de evenimente de viață sunt în curs de dezvoltare25, dar câteva sunt deja
operaționale. De exemplu, se pot plăti impozite locale și amenzi prin intermediul platformei
www.ghiseul.ro. Deși platforma este deschisă tuturor instituțiilor publice, doar 211 (66%) dintre cele
319 de orașe din România sunt conectate la aceasta. Majoritatea orașelor mari sunt înscrise, în timp
ce orașele mai mici folosesc acest serviciu într-o măsură mai mică. Pe de altă parte, peste 100 de
comune sunt înscrise, de asemenea, pe platformă. În total, 512 instituții publice fac parte din
Ghișeul.ro, iar platforma avea 701.331 de utilizatori în noiembrie 2020.
Figura 5. Orașe înscrise pe platforma Ghișeul.ro (plata online a impozitelor și taxelor)

Orașe integrate pe
platforma
Ghișeul.ro (nov.
2020)
Da
Nu

Tipologia orașului
Suburbie
Oraș
Reședință de județ
Capitala

25
Implementarea acestor proiecte va fi finanțată de Programul Operațional creștere inteligentă, digitalizare și
instrumente financiare.

16
 Sursă: elaborare proprie pe baza datelor furnizate de www.ghiseul.ro

În plus, există un punct de contact național unic26 care reunește procedurile enumerate de diferite
instituții publice împreună cu formularele, îndrumările necesare pentru completarea și trimiterea
formularelor27 și cu linkurile către furnizorii de servicii.
Digitalizarea la nivel central este în curs de desfășurare și pentru serviciile publice de importanță
strategică națională. Acestea sunt gestionate de Serviciile de Telecomunicații Speciale și se
concentrează pe asigurarea comunicării în situații de urgență:

 Ro-alert – un sistem de avertizare care trimite alerte prin SMS către persoanele dintr-o zonă
afectată de diverse pericole
 Serviciul de urgență 112
 E-call – apelare automată a serviciului 112 în caz de accidente rutiere
 Forest Radar – corelat cu serviciul 112, asigură monitorizarea în timp real a transporturilor de
lemn.
 Serviciul 113 – ajută persoanele cu deficiențe de auz sau persoanele cu dificultăți de vorbire
să acceseze serviciul de urgență 112.

Întrucât o mare varietate de servicii publice esențiale este digitalizată în prezent la nivel central,
Politica Urbană trebuie să ia în considerare faptul că orașele vor trebui să se conecteze la
platformele și serviciile furnizate de diferite ministere și instituții subordonate, în mod similar cu
înscrierea lor pe www.ghiseul.ro. Această abordare ia o parte din presiunea de la nivel local în ceea ce
privește soluțiile de guvernanță inteligentă și permite orașelor să se concentreze asupra dezvoltării
altor proiecte de tip smart city. Cu toate acestea, interoperabilitatea, integrarea și cooperarea
instituțională (inclusiv consolidarea capacităților) trebuie luate în considerare de ambele niveluri
administrative.

2.2. Regiunile de Dezvoltare susțin și coordonează proiectele locale pentru

orașe inteligente
Regiunile de Dezvoltare, prin intermediul Agențiilor de Dezvoltare Regională, susțin și coordonează
inițiativele pentru orașe inteligente într-o abordare dublă:
1. Proiect bazat pe subiecte specifice – regiunile NUTS2 din România sunt de fapt organizații
neguvernamentale de utilitate publică (Legea 315/2004) și nu au putere politică sau
administrativă. Cu toate acestea, ele sunt eligibile pentru diferite fonduri UE28 și susțin
tranziția digitală și dezvoltarea orașelor inteligente prin proiecte, cu scopul de a asigura o
abordare mai bine coordonată a provocărilor regionale și locale. Prin urmare, proiectele
pentru orașe inteligente la nivel regional tind să se concentreze pe furnizarea de platforme
sau aplicații care deservesc întreaga regiune. Acest lucru este deosebit de util deoarece
asigură o abordare unitară cu utilizarea a mai puține resurse.

26
https://edirect.e-guvernare.ro/SitePages/landingpage.aspx
27
Majoritatea formularelor trebuie încă predate personal la instituția publică.
28
Majoritatea fondurilor furnizate în cadrul Programelor Interreg

17
 De exemplu, promovarea digitală a atracțiilor turistice este mult mai ușor de coordonat la
nivel regional față de varianta ca fiecare județ/oraș să aibă propria aplicație sau platformă. De
exemplu, Regiunea Vest a dezvoltat o platformă online (http://www.aromeproprii.ro/) cu
scopul de a promova producătorii locali și, astfel, de a contribui la crearea unor lanțuri de
aprovizionare durabile, în cadrul proiectului Interreg NICHE29. Chiar dacă astfel de proiecte
sunt utile, principala provocare, ca de altfel pentru majoritatea proiectelor privind platforme,
este de a le menține active din punctul de vedere al implicării părților interesate, al creării și
întreținerii conținutului, din cauza resurselor financiare și umane limitate.

2. Strategic și programatic – Agențiile de Dezvoltare Regională au un rol important în

coordonarea și asistența/ sprijinul pentru beneficiarii finanțării POR, în special având în vedere
rolul regiunilor de Autorități de Management pentru viitoarele POR. Scopul principal al
Agențiilor de Dezvoltare Regională rămâne planificarea regională, asistența și gestionarea
fondurilor UE, cu un mandat mai larg în 2021-2027, incluzând, de asemenea, proiectarea și
gestionarea Programelor Operaționale Regionale.

29
https://www.interregeurope.eu/niche/

18
 Caseta 1. Orientarea dezvoltării Orașelor Inteligente la nivel regional

Pentru a se alinia la prioritățile UE care valorifică activele regionale și orașele inovatoare care
conduc clasamentul românesc în domeniul dezvoltării urbane, precum și pentru a se pregăti pentru
perioada de programare 2021-2027, care va aduce finanțare semnificativă pentru proiecte de
digitalizare și orașe inteligente (a se vedea Capitolul 3), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest a decis
să dezvolte o strategie regională pentru orașele inteligente și mobilitatea urbană. Scopul acestui
proces a fost de a ajuta orașele să se pregătească mai bine pentru următoarea perioadă de
programare, înțelegând în același timp nevoile lor și construind o viziune comună cu obiective și
măsuri clare. După un amplu proces de consultare: grupuri de lucru, vizite de studiu, dezbateri și
focus grupuri, au fost dezvoltate viziunea, obiectivele și portofoliile de proiecte regionale și locale.
Folosind o matrice de maturitate a orașelor inteligente, fiecare oraș a fost evaluat pe fiecare dintre
cele 6 dimensiuni ale orașului inteligent. Pe baza matricei, au fost stabilite obiective, astfel încât
fiecare oraș să se concentreze pe pilonii relevanți ai orașelor inteligente, în funcție de nevoile și
potențialul local. Rezultatul a fost o profilare actuală și preconizată a orașelor din regiune, în
conformitate cu „specializarea” lor.

Figura 6. Viziunea orașului inteligent și a mobilității urbane pentru anul 2030 – Regiunea de Dezvoltare
Nord-Vest

Sursa: Strategia Regională pentru Mobilitatea Urbană Durabilă și Orașe Inteligente a Regiunii
Nord-Vest 2021-2027

19
2.3. Județele pot sprijini orașele mici și mijlocii în implementarea proiectelor
pentru un oraș inteligent
Proiectele pentru un oraș inteligent dezvoltate la nivel de județ urmează o abordare similară cu cele
de la nivel regional, tinzând spre proiectele-umbrelă care acoperă mai multe localități sau platforme
județene/regionale. Pe de altă parte, există și proiecte de digitalizare care vizează serviciile publice
furnizate la nivel județean.
De exemplu, urbanismul rămâne un serviciu important oferit de consiliul județean pentru localitățile
mici care nu au resurse suficiente pentru a dezvolta astfel de servicii în interior. Pentru a facilita servicii
mai bune de urbanism, consiliile județene precum Brăila sau Cluj au început să dezvolte baze de date
GIS disponibile pentru toate localitățile. Județul Cluj dezvoltă chiar și un atlas teritorial și va fi primul
județ cu o strategie de „teritoriu inteligent”. De asemenea, mai multe județe (de exemplu, Bistrița-
Năsăud) au cumpărat programe software capabile să elibereze certificate de urbanism care pot fi
utilizate de administrațiile locale.
La nivel județean sunt dezvoltate diverse platforme tematice, chiar și cu hărți interactive, cu scopul de
a atrage investitori (de exemplu Investiții în Cluj), de a promova turismul (de exemplu, harta GIS
interactivă a județului Bihor) sau de a acorda acces la informații despre transportul în comun (de
exemplu, platforma de transport în comun Bihor).
În contextul tranziției digitale, rolul județelor rămâne de a digitaliza serviciile publice furnizate la nivel
de județ30, de a viza provocări mai ușoare și mai eficiente de abordat la nivel de județ și de a sprijini
localitățile mici. Acest lucru poate fi extrem de util, de exemplu, în cazul bazelor de date și platformelor
GIS, care pot fi costisitoare și dificil de gestionat la nivelul orașelor mici sau al comunelor.

30
Legea 215/2001 privind Administrația Publică

20
 Caseta 2. Facilitarea accesului la date privind planurile de transport județean public

Transportul public la nivel de județ este conceput astfel încât să conecteze toate localitățile de cel
mai apropiat centru urban. Acest serviciu este coordonat de Consiliul Județean, care atribuie
pachete de trasee diferiților furnizori de transport, pe bază de licitații publice. În aproape toate
județele, datele privind traseele, stațiile și orarele sunt greu de găsit. De obicei, există un program
încărcat pe site-ul web al Consiliului Județean. Detalii suplimentare pot fi găsite pe site-urile web
(dacă există) ale diferiților furnizori de servicii. Pentru a contracara acest acces dificil la informații,
Consiliul Județean Bihor a dezvoltat un site web dedicat cu un planificator de călătorii care oferă
informații despre călătorii și servicii privind traseul în timp real. Site-ul web este disponibil în 3 limbi,
română, maghiară și engleză, astfel încât toți rezidenții și turiștii să aibă acces la serviciile privind
traseul. Localizarea în timp real a autobuzelor este asigurată de dispozitivele GPS instalate pe
fiecare autobuz, iar cerința de a avea astfel de dispozitive a fost un criteriu de eligibilitate în cadrul
licitației publice pentru trasee. Consiliul Județean Bihor a investit și în terminalele de transport în
comun din orașele mici, urmărind să crească atractivitatea și eficiența acestui serviciu.
Figura 7. Planificator de rute online pentru serviciile de transport public județean– județul Bihor

Sursa: www.bihortransport.ro/en/

2.4. Orașele sunt actorii principali care inițiază și implementează strategii și

proiecte pentru orașe inteligente
Orașele în sine sunt principalii actori care determină transformarea în orașe inteligente în România.
Inițiativele pentru orașe inteligente și principalele teme ale proiectelor de tip smart city sunt descrise
în detaliu în Secțiunea 4.

21
3. ORAȘE INTELIGENTE ÎN PERIOADA DE PROGRAMARE 2021-
2027
În timp ce abordarea privind orașele inteligente din România se află în stadii incipiente (a se vedea
Capitolul 4.1), prioritatea europeană privind transformarea digitală și, în consecință, finanțarea
disponibilă în acest sens, determină orașele din România să investească în proiecte pentru orașe
inteligente. Acest fapt aduce atât riscuri, cât și oportunități, în special având în vedere decalajul mare
dintre polii de creștere din România și orașele mai mari, cu mai multe resurse și o capacitate mai mare
de inovare, și orașele, și comunele mai mici, cu resurse și capacitate administrativă limitate, de multe
ori neîndeplinind nevoile de bază ale populației în ceea ce privește infrastructura și serviciile publice.
Principalul risc ar fi ca orașele să aibă o abordare oportunistă, în urma alocării dispersate a fondurilor
pentru tipuri specifice de proiecte și nereușind să coreleze aceste proiecte cu nevoile locale reale,
investind astfel în proiecte cu un impact limitat pentru comunitățile locale. Pentru a contracara acest
risc, trebuie să se ofere îndrumări cu privire la abordările urbane inteligente pentru toate categoriile
urbane (de la zone metropolitane până la sate inteligente – inițiative de tip smart village), inclusiv
modalitățile de inițiere a proiectelor pentru orașe inteligente, planificarea participativă și co-creare,
precum și abordarea strategică și legăturile cu documentele relevante de planificare locală (Strategia
Integrată de Dezvoltare Urbană/Strategia de Dezvoltare Locală, Planul Urbanistic General, Planul de
Acțiune pentru Energie Durabilă etc.). Soluțiile posibile în acest sens ar putea include linii directoare
sau ghiduri naționale, sporirea importanței abordărilor integrate și stabilirea unor criterii clare privind
fezabilitatea și impactul proiectelor prin diferitele ghiduri de finanțare. Nu în ultimul rând, creșterea
capacității tehnice și administrative pentru implementarea inițiativelor de tip smart city este un aspect
esențial.
Pe de altă parte, principala oportunitate constă în experiența existentă în Europa (și nu numai), care
permite orașelor din România să avanseze, construind pe baza bunelor practici existente, atât în
strategie, cât și în proiecte. Schimburile de cunoștințe în domenii-suport precum achizițiile publice
inovatoare, PPP-urile, specializarea inteligentă și guvernanța multi-nivel bazate pe modelul helix
cvadruplu/cvintuplu trebuie, de asemenea, susținute, printr-o promovare activă a oportunităților de
networking și învățare din UE și, în unele cazuri, prin acordarea de stimulente pentru participare. De
asemenea, trebuie să se ofere asistență tehnică și monitorizare pentru testarea și integrarea soluțiilor
pentru orașe inteligente.

3.1. Contextul UE
Comisia Europeană a sprijinit orașele inteligente și digitalizarea în ultimii ani, iar aceste subiecte vor
fi integrate în următoarea perioadă de programare (2021-2027), așa cum este subliniat, de exemplu,
de noua Politică de Coeziune (PC) și Declarația „Join, Boost, Sustain”31. Prin Obiectivele sale Politice
(OP), PC 2021-2027 oferă cadrul pentru transformarea digitală atât în sectorul public, cât și în cel
privat:
Tabelul 4. Transformarea digitală în Politica de Coeziune

 dezvoltare de soluții
 pilotare
PO 1. O Europă mai inteligentă (transformare economică
 demonstrare
inovatoare și inteligentă)
 testare
 transfer tehnologic

31
https://www.living-in.eu/

22
 PO 2. O Europă mai ecologică, cu emisii de carbon reduse
(incluzând tranziția energetică, economia circulară, adaptarea la
climat și gestionarea riscurilor)
PO 3. O Europă mai conectată (mobilitate și conectivitate TIC) Implementarea soluțiilor în sectorul
PO 4. O Europă mai socială (Pilonul european al drepturilor public și privat
sociale)
PO 5. O Europă mai aproape de cetățeni (dezvoltare durabilă a
zonelor urbane, rurale și de coastă și inițiative locale)

Sursă: Comisia Europeană, Politica de coeziune ajută la adaptarea Europei la era digitală

În cadrul PC, strategiile și investițiile pentru orașe inteligente trebuie să fie construite pe baza unui
concept bazat pe loc, care să vizeze atingerea obiectivelor de dezvoltare locală și regională și să
abordeze provocările urbane/metropolitane prin32:
conexiuni cu specializarea inteligentă, susținând economia locală a inovării, grupurile de
inovare și abilitățile din secolul 21, în special abilitățile profesionale în domeniul TIC
 susținerea dezvoltării urbane durabile prin planificare integrată intersectorială la nivel de oraș
și la nivel regional metropolitan/funcțional și dezvoltarea de soluții urbane inteligente
 luarea în considerare a infrastructurii digitale ca dezvoltare și facilitator a sectorului cheie
(facilități CDI, bandă largă) și tehnologii digitale (adică TIC și mobilitate, infrastructură
energetică, apă și deșeuri, sănătate etc.)
În consecință, domeniul de aplicare al contribuțiilor din partea FEDR, care include și oportunități de
finanțare pentru orașele inteligente, include:

 investiții în infrastructură;
 investiții în accesul la servicii;
 investiții productive în IMM-uri;
 echipamente, software și active necorporale;
 informații, comunicare, studii, rețea, cooperare, schimb de experiență și activități care implică
grupuri-nucleu;
 activități de instruire, învățare continuă și educație în cadrul PO1 (în conformitate cu S3).

De asemenea, preluarea tehnologiilor digitale, dezvoltarea capacităților, laboratoarelor vii și

bancurilor de testare, e-guvernare, e-incluziune, e-sănătate, e-learning și e-competențe, start-up-uri
și scale-up-uri digitale și transformarea digitală a modelelor de afaceri sunt priorități pentru investițiile
digitale în cadrul PO1 și trebuie luate în considerare de strategiile sau abordările urbane inteligente,
în conformitate cu strategiile relevante regionale de specializare inteligentă.

În plus, Parteneriatul European pentru Inovare privind Orașele și Comunitățile Inteligente (EIP-SCC)33
își propune să vină cu soluții scalabile și transferabile pentru a contribui la obiectivele UE de acțiune
climatică 20/20/20 și urmărește reducerea consumului ridicat de energie, emisiilor de gaze cu efect
de seră, calității slabe a aerului și congestiei drumurilor. Piața EIP-SCC34 colectează activități pentru
Orașe Inteligente în curs de desfășurare și prevăzute din întreaga Europă și oferă orașelor posibilitatea
de a se alătura grupurilor de acțiuni și parteneriatelor, de a accesa soluții pentru orașe inteligente sau
de a-și promova propriile proiecte. Orașele din România (în special cele mai mici) trebuie încurajate

32
Comisia Europeană, Politica de coeziune contribuie la adaptarea Europei la era digitală
33
https://e3p.jrc.ec.europa.eu/articles/european-innovation-partnership-smart-cities-and-communities
34
https://eu-smartcities.eu/

23
și/sau susținute să se alăture acestor rețele și să participe la schimburi de cunoștințe, cu scopul de a
crește adoptarea de noi soluții și bune practici.

Agenda Urbană pentru Planul de Acțiune a Tranziției Digitale a UE, promovată de Parteneriatul pentru
Tranziția Digitală, în care România a fost implicată ca partener, propune 15 acțiuni, care vizează
utilizarea digitalizării pentru a transforma guvernanța urbană, pentru a oferi calitate și îmbunătățirea
vieții cetățenilor și pentru a oferi oportunități de creștere pentru întreprinderi. Dintre cele 15 acțiuni
(a se vedea Tabelul 5), Acțiunea 3 care vizează crearea unui program de consolidare a capacităților
privind digitalizarea funcționarilor publici la nivel local, Acțiunile 7 și 8 privind standardizarea datelor
și deschiderea în beneficiul planificării urbane, precum și Acțiunea 13 care propune un model de
afaceri gândit pentru dezvoltarea urbană, furnizarea de servicii publice și abordări pentru orașe
inteligente, sunt cele mai relevante pentru Politica Urbană. Experiența actuală cu implementarea
acestor acțiuni de către membrii Parteneriatului ar putea informa și inspira autoritățile centrale și
locale române și ar putea servi drept punct de plecare pentru proiecte pilot și/sau schimb de
cunoștințe. Mai mult, Instrumentul Digital de Vecinătate (Acțiunea 2) ar putea fi aplicat cu ușurință în
orașele din România, posibil cu un impact semnificativ având în vedere abilitățile digitale reduse ale
populației (conform EUROSTAT și indicelui DESI, a se vedea Capitolul 4.1).
Tabelul 5. Agenda Urbană pentru Planul de Acțiune a Tranziției Digitale a UE

Generalizarea și transmiterea abilităților digitale pentru toți

Acțiunea 1: Integrarea Cadrului de Competențe Digitale al UE pentru cetățeni în utilizarea zilnică
Acțiunea 2: Instrument digital de vecinătate
Acțiunea 3: Consolidarea capacității și răspândirea proiectelor pilot în regiuni și orașe
Activarea și implementarea guvernării electronice centrate pe cetățeni
Acțiunea 4: Sprijinirea orașelor să dezvolte un model de guvernare electronică centrat pe utilizator
Acțiunea 5: Dezvoltarea Indicelui Economiei și Societății Digitale (DESI) la nivel local („DESI local”)
Oferirea valorii prin acces gratuit și egal la datele deschise/publice/personale
Acțiunea 6: Construirea unei taxonomii a datelor la nivel european
Acțiunea 7: Accesul și reutilizarea datelor din sectorul privat de interes general de către autoritățile publice
Acțiunea 8: Specificarea și monitorizarea datelor standardizate privind Utilizarea Planificată a Terenului (PLU)
pentru procesele de participare la planificarea urbană formală și informală
Acțiunea 9: MyData în tranziție digitală – Elaborarea unei foi de parcurs europene privind „MyData”
Accelerarea și adoptarea tehnologiilor digitale emergente în orașe
Acțiunea 10: Construirea acceleratorului de inovare și diseminare
Acțiunea 11: Susținerea experimentării agile a tehnologiilor digitale emergente
Acțiunea 12: Implementarea cadrului digital pentru tehnologiile emergente în cadrul infrastructurii digitale
Adoptarea gândirii modelului de afaceri pentru a stimula tranziția digitală urbană
Acțiunea 13: Crearea în comun unei abordări a modelului de afaceri pentru orașe
Acțiunea 14: Dezvoltarea reglementării 5G pentru a autoriza micro-operatorii locali din orașe
Consolidarea capacității orașelor de a acționa în cadrul tranziției digitale
Acțiunea 15: Implementarea tranziției digitale în orașele europene

Sursă: Agenda Urbană pentru Planul de Acțiune a Tranziției Digitale a UE

În timp ce la nivel național, regional și local, principala sursă de finanțare pentru inițiativele pentru
orașe inteligente conduse de sectorul public va fi FEDR, surse suplimentare precum Horizon Europe
(cercetare și inovare, capital uman), Digital Europe (capacități strategice, capital uman), Connecting
Europe Facilty (infrastructură de comunicații, bandă largă etc.) fac parte din efortul colectiv la nivel
european privind transformarea digitală și trebuie încurajată și continuată complementaritatea dintre
programe și inițiativele publice, private sau conduse prin cercetare.
De asemenea, la nivelul UE, dar și la nivel local, investițiile în domeniile pentru orașe inteligente sunt
promovate și pregătite de instituțiile financiare internaționale (de exemplu BEI, BERD), precum și de

24
investitorii privați și furnizorii de servicii (a se vedea Piața EIP-SCC). Acest lucru oferă oportunități
suplimentare autorităților publice, presupunând că pot propune proiecte rentabile, dacă sunt
pregătite să încheie parteneriate publice-private cu furnizorii de servicii.
Acest peisaj complex de finanțare necesită o capacitate administrativă adecvată și o trecere de la cea
mai frecvent utilizată abordare oportunistă, în urma alocării dispersate a fondurilor pentru tipuri
specifice de proiecte, către o abordare strategică, în care transformarea digitală este o dimensiune
care subliniază dezvoltarea urbană și regională și modernizarea administrației publice.

3.2. Contextul național și regional

Finanțarea FEDR pentru orașele inteligente din România va fi asigurată prin intermediul
Programelor Operaționale Regionale (POR), gestionate de cele 8 Agenții de Dezvoltare Regională.
Deși cele 8 programe sunt personalizate în funcție de specificitățile regionale, acestea urmează o
structură comună, cu o prioritate dedicată (Prioritatea 2) dedicată digitalizării și orașelor inteligente,
implementând obiectivul specific PC „Culegerea beneficiilor digitizării pentru cetățeni, companii și
guverne”, conform PO1.
În absența unui studiu de referință privind orașele inteligente și maturitatea orașelor inteligente din
România, cele 8 regiuni au evaluat situația regională pe baza sondajelor adresate autorităților locale,
a listelor proiectelor curente și potențiale furnizate de orașe și a cercetărilor proprii și, în cazul Regiunii
Nord-Vest, pe baza unei analize și strategii regionale privind orașele inteligente și mobilitatea urbană
durabilă. Aceasta din urmă este singura abordare regională sistematică, care evaluează maturitatea
inteligentă a tuturor orașelor din regiune (a se vedea Capitolul 4.1) și care propune un inventar al
proiectelor în funcție de dimensiunea și prioritățile orașului (a se vedea Anexa 6.3.3.).
Pe baza analizelor acestora, toate regiunile de dezvoltare au ajuns la concluzia că abordarea orașelor
inteligente din România este în stadii incipiente și că ar fi necesare îndrumări și informații suplimentare
pe această temă. Următoarele acțiuni sunt propuse pentru finanțare în fiecare regiune și pot fi
considerate potențiale proiecte/acțiuni urbane inteligente pentru 2021-2027:
Tabelul 6. Acțiuni pentru un orașe inteligente incluse de POR 2021-2027 în cadrul Priorității 2

Regiunea București-Ilfov
Sprijinirea digitizării serviciilor publice locale, inclusiv securitate cibernetică, interoperabilitate și/sau
intervenții de tip oraș inteligent/sat inteligent pentru:
 siguranța publică,
 servicii și utilități publice,
 monitorizarea energiei,
 mediu înconjurător,
 iluminat public,
 baze de date urbane,
 sisteme de informații geografice etc.
Regiunea Centrală
Operațiunea 1 – Comunități digitale:
 sprijin pentru intervențiile pentru orașe inteligente, aplicabile localităților și orașelor, pe baza
abordării dezvoltării urbane durabile,
 sprijin pentru digitizarea serviciilor publice la nivel local, inclusiv securitatea cibernetică,
interoperabilitatea pentru proiectele de digitizare a serviciilor publice la nivel local,
 dirijarea unei platforme regionale pentru inovare deschisă în domeniul orașelor inteligente –
proiect strategic regional.
Operațiunea 2 – Întreprinderi digitale pentru o economie avansată – sectoare de specializare inteligentă:
 Sprijinirea digitalizării IMM-urilor,
 Crearea și sprijinirea centrelor digitale inovatoare.

25
 Regiunea Nord-Est
Se propune un meniu de intervenție, din care fiecare oraș din regiune trebuie să selecteze cel puțin o
intervenție/acțiune:
 dezvoltarea, testarea și dirijarea aplicațiilor și soluțiilor de e-guvernare și/sau măsuri inovatoare
de e-guvernare pentru îmbunătățirea mediului de afaceri, antreprenoriatului etc.,
 crearea, dezvoltarea semnificativă a platformelor pentru gestionarea documentelor oficiale emise
de autorități, colectarea taxelor, etc.,
 dezvoltarea bazelor de date necesare (inclusiv a „datelor deschise”), pentru gestionarea automată
a datelor, asigurarea suportului informațional necesar instituțiilor publice, companiilor etc.,
 crearea, dezvoltarea sistemelor integrate inteligente de gestionare la distanță pentru iluminatul
public,
 dezvoltarea și utilizarea tehnologiilor video inteligente pentru gestionarea colectării selective a
deșeurilor,
 dezvoltarea sistemelor integrate „străzi inteligente”: sisteme inteligente de supraveghere video
cu senzori IoT, mobilier stradal inteligent, iluminare inteligentă etc.

Regiunea Nord-Vest
a. Intervenții de tip ORAȘ INTELIGENT – inițiative care vizează calitatea mediului urban, inclusiv zonele rurale
din zonele metropolitane și zonele urbane funcționale. Acțiunile vizează, dar nu se limitează la:
 Mobilitate inteligentă: aplicații pentru transportul local în comun, identificarea locurilor de
parcare, ghidarea și afișarea disponibilității, plata parcării, treceri de pietoni inteligente pe bază
de senzori, mobilitatea ca serviciu, sisteme de gestionare a traficului, garaje inteligente pentru
biciclete etc.,
 Mod de viață inteligent: soluții de City Pass pentru turiști, sisteme inteligente de gestionare a
spațiilor verzi, WiFi în spații publice, dezvoltare de baze de date geospațiale și centre de date
urbane, mobilier urban inteligent, sisteme de monitorizare și securitate a spațiului public,
digitizare și reconstrucție digitală a obiectivelor patrimoniului, aplicații pentru informarea
cetățenilor privind serviciile medicale și de sănătate, centre de monitorizare a situației orașului în
timp real etc.,
 Economie inteligentă: aplicații de ghișeu unic pentru mediul de afaceri, platforme de atragere a
investițiilor, centre de inovare locale, piață, laboratoare Fab lab, dezvoltare de laboratoare vii
pentru soluții urbane inteligente etc.,
 Cetățeni inteligenți: platforme pentru comunicarea cu cetățenii și instruire privind inițiativele
comunitare, centre de inovație și imaginație civică, platforme pentru implicarea civică și
voluntariat, raportarea problemelor, dezvoltarea aplicațiilor și platformelor pentru optimizarea
interacțiunii cetățenilor cu orașul, inclusiv facilitarea accesului comunității din zonele
metropolitane la servicii,
 Guvernanță inteligentă: sisteme de management de proiect/ERP, platforme digitale de servicii
publice, sisteme de înregistrare și emitere de documente, centre de date urbane și monitorizare
în timp real a stării orașului privind datele geospațiale, folosirea de aplicații pentru orașe, plata
online a impozitelor și taxelor, sisteme de programare online, date deschise, aplicații virtuale
pentru funcționarii publici, învățare automatizată pentru proiectare/dezvoltare urbană, servicii de
cloud pentru administrația publică,
 Mediu inteligent: aplicații pentru colectarea și afișarea în timp real a datelor de mediu, echiparea
orașelor și zonelor metropolitane cu infrastructură de colectare a datelor (senzori, camere, bucle
inductive etc.), aplicații pentru încurajarea reciclării și colectării selective a deșeurilor, aplicații
pentru reducerea deșeurilor alimentare, iluminat public inteligent prin gestionare de la distanță,
măsurarea și reducerea consumului de energie la nivel de gospodărie, aplicații pentru
monitorizarea în timp real a stării infrastructurii tehnice și municipale și a consumului, platforme

26
 online și/sau aplicații mobile pentru cartografierea energiei, automatizarea sistemelor de irigare
pe bază de senzori.

b. Soluții de digitizare la nivel regional, județean sau local pentru administrația publică, inclusiv:
 platforme regionale pentru inovare, specializare inteligentă, tranziție industrială și antreprenoriat,
 structuri de sprijin sub formă de centre de inovare digitală (IHL),
 platforme pentru utilizarea eficientă a resurselor,
 aplicații regionale/județene pentru transportul în comun interurban, pentru atragerea și
informarea investitorilor, pentru promovarea obiectivelor turistice,
 platforme pentru promovarea și vânzarea produselor locale, pentru învățare continuă și pentru
dezvoltarea competențelor digitale,
 baze de date geospațiale la nivel regional,
 soluții pentru digitalizarea serviciilor oferite cetățenilor de către administrațiile publice din
regiune,
 arhivare digitală, platformă digitală de servicii publice, semnătură digitală, hardware etc.,
 securitatea cibernetică, interoperabilitatea proiectelor de digitizare a serviciilor publice,
 sprijinirea luării deciziilor privind bazele de date în toate etapele ciclului de politici publice,
 promovarea transparenței prin inițiative de date deschise.

Regiunea Sud-Est
 Economie inteligentă: soluții dedicate promovării mediului de afaceri și a oportunităților locale,
atragerea investițiilor, dezvoltarea laboratoarelor vii pentru soluții urbane inteligente, platforme
și aplicații online, inclusiv piețe, centre digitale pentru muncă în comun, makerspace/laboratoare
Fab-Lab, centre de inovare locale etc.,
 Mobilitate inteligentă: soluții pentru gestionarea traficului (semafoare inteligente, centre de
monitorizare și gestionare a traficului, treceri de pietoni inteligente), gestionarea parcărilor
(aplicații, senzori, plăți online), gestionarea transportului în comun (modernizarea stațiilor de
așteptare, afișarea timpilor de așteptare, aplicații pentru găsirea unor trasee optime, inclusiv
deplasarea pe jos și cu bicicleta sau trasee optime pentru persoanele cu dizabilități, plăți online
sau cu telefonul, sistem de gestionare a transportului în comun),
 Mod de viață inteligent: clădiri inteligente, care măsoară și folosesc în mod eficient utilitățile și
simplifică plățile, turismul și promovarea (City Pass pentru turiști, digitalizare sau reconstrucție
digitală a atracțiilor turistice, aplicații de promovare turistică, tururi virtuale pentru muzee și
atracții turistice, inclusiv spații publice de interes turistic, biblioteci virtuale, plăți online sau cu
telefonul), spațiu public (WI-FI public, monitorizare și securitate a spațiului public, laboratoare vii),
mobilier stradal inteligent,
 Cetățeni inteligenți: implicarea cetățenilor în rezolvarea problemelor orașului, optimizarea
mediului urban, dezvoltarea soluțiilor urbane inteligente (aplicații interactive, de exemplu, hartă
publică cu incidente), informarea/educarea cetățenilor (baze de date deschise, platforme online,
aplicații, panouri etc.),
 Guvernanță inteligentă: digitalizarea serviciilor publice (plata impozitelor, solicitarea și depunerea
de documente, portalul de e-guvernare pentru interacțiunea cu cetățenii și mediul de afaceri),
digitizarea activității instituțiilor publice (de exemplu, sistemul de management al
proiectelor/ERP, înregistrarea electronică, semnătura electronică, arhivarea digitală etc.),
interoperabilitatea serviciilor publice electronice furnizate la nivel local/județean/
metropolitan/ZUF (Zone Urbane Funcționale), inclusiv interconectarea cu sistemele naționale),
securitate cibernetică, centre de Informații Urbane/Metropolitane și inovație digitală, (de
exemplu Dezvoltarea de baze de date GIS și centre de date), Platforme de e-Learning etc.,

27
  Mediu inteligent: Dotarea orașelor cu infrastructură de colectare a datelor, Gestionarea la distanță
a iluminatului public (rețea inteligentă de iluminat), Gestionarea deșeurilor (de exemplu, aplicații
pentru încurajarea reciclării și colectării selective a deșeurilor, infrastructură „inteligentă” pentru
salubrizare), îngrijirea spațiilor verzi (de exemplu, automatizarea sistemelor de irigații, gestionarea
inteligentă a sistemelor de spații verzi), îmbunătățirea calității aerului, reducerea nivelului de
zgomot etc.

Regiunea Sud-Muntenia
 Dezvoltarea, testarea și dirijarea soluțiilor și aplicațiilor pentru orașe inteligente și digitalizarea
serviciilor publice la nivel local și regional prin dezvoltarea infrastructurii, serviciilor și
echipamentelor relevante necesare pentru siguranța publică, comunicații și tehnologia
informației, centre de date, servicii și utilități publice, monitorizarea rețelelor de mediu, energie,
trafic și transport în comun, îmbunătățirea siguranței și securității pentru transportul în comun,
iluminatul public, GIS, baze de date, etc. aplicabile în zonele urbane, inclusiv în zonele funcționale
urbane, asigurând securitatea cibernetică și interoperabilitatea,
 Crearea și dezvoltarea infrastructurii necesare digitizării, prin dezvoltarea de platforme digitale de
comunicații și de schimb de documente, baze de date și biblioteci virtuale, aplicații de live
streaming, infrastructură de proiecție și cartografiere video, mediu virtual distribuit,
 Evidențierea patrimoniului natural și cultural prin crearea de platforme online, reabilitarea și
dotarea obiectivelor de patrimoniu cu dispozitive și aplicații pentru crearea realității virtuale,
dezvoltarea sistemelor de emitere a biletelor și rezervări online,
 Promovarea mediilor de lucru virtuale colaborative în administrația publică.

Regiunea Sud-Vest
a. Sprijin pentru intervenții pentru orașe inteligente (siguranță publică, servicii și utilități publice,
monitorizarea energiei, mediu, trafic și rețele de transport în comun, îmbunătățirea siguranței și securității
pentru transportul în comun, iluminat public, sisteme GIS, baze de date etc.) aplicabile în zonele urbane
funcționale;
b. Soluții de digitizare și interoperabilitate pentru administrația publică și crearea de infrastructuri
centralizate pentru a permite accesul și crearea serviciilor TIC, inclusiv asigurarea cooperării între serviciile
administrației publice locale și instituțiile publice.

Ambele tipuri de acțiuni pot viza:

 achiziționarea de echipamente specifice (senzori, camere de supraveghere, servere, stații de lucru,
echipamente de rețea de date etc.),
 securitate cibernetică,
 achiziționarea de software (sistem de operare, software de gestionare a bazelor de date, software
specific GIS etc.),
 lucrări pentru realizarea de infrastructuri specifice (rețele de transmisie a datelor, instalarea de
senzori/camere și echipamente specifice) și lucrări de infrastructură,
 servicii de creare a aplicațiilor (gestionare/procesare de date, interfață utilizator, platforme web
etc.).

Regiunea Vest
 Sprijin pentru intervențiile de tip oraș inteligent și sat inteligent,
 Crearea unui sistem de măsurare, evaluare și monitorizare a consumului pentru toate tipurile de
sisteme energetice din clădirile publice,
 Sprijinirea digitizării serviciilor publice într-un cadru integrat la nivel local și regional,
 Dezvoltarea infrastructurii pentru interoperabilitate și redundanță în cadrul operațiunilor de
digitalizare a serviciilor publice la nivel local și regional,
 Sprijinirea dezvoltării capacității de management a proiectului la nivel de beneficiar,

28
  Sprijin pentru consolidarea capacității administrative de utilizare și gestionare a soluțiilor pentru
„orașe inteligente”, pentru dezvoltarea și monitorizarea strategiilor de investiții pentru „orașul
inteligent”, inclusiv pentru dezvoltarea/dezvoltarea de proiecte folosind tehnologii „inteligente”.

Sursă: Programe Operaționale Regionale, versiunea sept. – Oct. 2020

Pe lângă acțiunile incluse în Prioritatea 2 a POR, regiunile au inclus și acțiuni corelate cu orașele
inteligente în alte priorități ale programului, subliniind caracterul transversal al subiectului, în special
în legătură cu mobilitatea urbană (soluții de mobilitate inteligentă), mediul (soluții inteligente privind
energia și resursele naturale sau monitorizarea mediului) sau economie, cu cel mai notabil exemplu
de centre de inovare digitală.

29
4. SITUAȚIA ACTUALĂ A ORAȘELOR INTELIGENTE DIN ROMÂNIA
4.1. Maturitatea de oraș inteligent a orașelor din România
Deși sectorul TIC din România este bine reprezentat, cu o contribuție de aproximativ 6% la PIB-ul
național, acest potențial nu este valorificat în administrația publică și în special în managementul
urban.
Orașele din România beneficiază de o bună conectivitate digitală și de o capacitate ridicată a
infrastructurii, sectorul TIC în creștere, cu o forță de muncă și număr de absolvenți în creștere,
precum și câteva orașe cu vocație de pionierat în ceea ce privește dezvoltarea și inovarea locală și a
orașelor inteligente, ca principali factori pentru integrarea unei abordări urbane inteligente.
Pe de altă parte, lipsa de încredere și educație a cetățenilor în tehnologia digitală, nivelul scăzut al
abilităților în ceea ce privește utilizarea internetului, incluziunea digitală și disponibilitatea, calitatea
și gradul de utilizare a serviciilor publice digitale sunt provocări care trebuie luate în considerare
atunci când se propun abordări pentru orașe inteligente.
România se situează pe locul 26 dintre cele 28 de state membre ale UE în anul 2020, conform Indicelui
Economiei și Societății Digitale (DESI), și a deținut această poziție în ultimii 3 ani, arătând un progres
lent.
Figura 8. Indicele DESI, România

DESI 2020 – performanță relativă după dimensiune DESI – evoluție în timp

Țara cu scorul
cel mai mare
Țara cu scorul
cel mai mic

1 2 3 Utilizarea 4 5 Servicii
Conectivit Capital serviciilor de Integrarea publice
ate uman internet tehnologiei digitale
digitale

Sursă: Indicele Economiei și Societății Digitale (DESI) 2020 – România, Comisia Europeană

România se descurcă cel mai bine în ceea ce privește Conectivitatea, datorită ratei ridicate de
utilizare a benzii largi ultrarapide și disponibilității pe scară largă a rețelelor fixe de capacitate foarte
mare, în special în zonele urbane, și ocupă locul 14 în ceea ce privește disponibilitatea 5G, cu un scor
corespunzător mediei UE. Cu toate acestea, valorile scăzute pentru zonele rurale subliniază decalajul
digital urban-rural. Un alt domeniu în care România este bine poziționată este forța de muncă TIC –
absolvenți (locul 5 în UE) și specialiști. Cu toate acestea, abilitățile digitale generale foarte scăzute ale
populației - aproape 1/5 dintre români nu au folosit niciodată Internetul, și mai puțin de o treime au
cel puțin abilități digitale de bază, aducând țara pe locul 27 în UE în ceea ce privește scorul general
pentru capitalul uman. În ceea ce privește Serviciile publice digitale și Utilizarea serviciilor de internet,
România are cea mai scăzută performanță din clasament, indicând, alături de performanța slabă din
celelalte dimensiuni ale indicelui, potențiale provocări pentru dezvoltarea și adoptarea unei abordări
urbane inteligente. În primul rând, utilizarea serviciilor de internet în România continuă să fie cea mai
scăzută dintre statele membre ale UE, ceea ce corespunde nivelului scăzut al competențelor digitale

30
de bază. Acest lucru arată, de asemenea, modul în care cetățenii folosesc serviciile de internet – cu o
cotă mare pentru rețelele sociale și apeluri video și cote mai mici comparativ cu media UE pentru
celelalte activități (de exemplu, servicii bancare, cumpărături online, vânzare online, cursuri online
etc.). Acest lucru poate fi înțeles atât ca o lipsă de încredere în tehnologia digitală, cât și/sau un nivel
scăzut al abilităților în ceea ce privește utilizarea internetului. În ceea ce privește serviciile publice
digitale, aspecte precum calitatea și gradul de utilizare a serviciilor oferite, interoperabilitatea,
disponibilitatea serviciilor online (pentru cetățeni și companii) și disponibilitatea datelor deschise sunt
relevante atât pentru serviciile furnizate la nivel central, cât și local. În absența unei strategii naționale
axate pe transformarea digitală a întreprinderilor, digitalizarea economiei rămâne, de asemenea, în
urmă (locul 27/28), de exemplu, înregistrarea unei cote reduse de întreprinderi care împărtășesc
informații online, utilizând rețelele sociale sau comerțul electronic. Cu toate acestea, centrele urbane
au realizat oportunitățile aduse de TIC și inovație și au început să lucreze la atragerea de companii din
domeniu, cu orașe precum Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Brașov pe primul loc. Mai mult, în România,
există în prezent trei centre pentru inovație digitală (HDI), unul în București și două în Cluj-Napoca.
Orașele din România ocupă ultimele locuri în topurile europene în ceea ce privește orașele
inteligente, din cauza problemelor de infrastructură de bază și de guvernanță întârziate
Universitatea de Tehnologie din Viena – Departamentul de Planificare Spațială și Urbanism a dezvoltat
prima analiză comparativă a orașelor inteligente europene35, urmând o structură bazată pe cele 6
dimensiuni ale orașului inteligent: economie inteligentă, mobilitate inteligentă, mediu inteligent,
cetățeni inteligenți, mod de viață inteligent și guvernanță inteligentă. În cadrul acestui clasament,
echipa a analizat orașe cu număr de locuitori între 100.000 și 500.000 din toată Europa.
Tabelul 7. Clasamentul orașelor din România în cadrul indicelui smart-cities.eu

Oraș Loc An
Timișoara 55/70 2007
69/71 2013
76/77 2014
Sibiu 63/70 2007
68/71 2013
73/77 2014
Craiova 68/70 2007
71/71 2013
77/77 2014

Sursă: http://www.smart-cities.eu/

Orașele din România incluse în clasament sunt Timișoara, Sibiu și Craiova. Din păcate, alte orașe par
să progreseze mai repede în îmbunătățirea celor 81 de indicatori evaluați36 prin urmare orașele din
România au regresat în clasament, rămânând la sfârșitul listei.
Când ne uităm la clasamentele globale ale „orașelor inteligente” (Eden Strategy Institute – OXD,
2018. Top 50 de Administrații Publice de Orașe Inteligente sau Easy Park – Indexul Orașelor
inteligente), orașele din România nu sunt incluse, fie din cauza unui scor scăzut, fie din cauza lipsei

35
R. Giffinger, C. Fertner, H. Kramar, R. Kalasek, N. Pichler-Milanovic, and E. Meijers, Smart Cities Ranking of
European Medium-Sized Cities (Viena: Centrul de Științe Regionale-Viena UT, 2007) http://www.smart-
cities.eu/download/smart_cities_final_report.pdf
36
Indicatorii monitorizați se referă la condițiile de bază pe care trebuie să le aibă un oraș pentru a dezvolta
proiecte pentru orașe inteligente (de exemplu, cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare ca % din PIB, cunoștințe
de limbi străine, cotă a reprezentanților orașului de sex femeiesc, calculatoare în gospodării etc.). Clasamentul
nu măsoară nivelul de digitalizare, infrastructura IT existentă sau proiectele/serviciile pentru orașe inteligente
implementate.

31
de date. Bucureștiul este singurul oraș românesc prezent în Indexul IMD Smart City 2020, clasându-se
pe locul 97 din 107 orașe. Comparativ cu versiunile din 2019 ale indexului, Bucureștiul a pierdut 2
poziții în clasament. Indicele este conceput pe baza a două grupuri de indicatori, „structuri” –
indicatori care se referă mai ales la calitatea vieții și „tehnologii”. Principalele probleme tehnologice
din București prezentate în analiza comparativă sunt legate de:
 Disponibilitate redusă a camerelor CCTV
 Direcționarea către locurile de parcare disponibile
 Achiziționarea doar a biletelor de transport în comun
 Informații despre congestionarea traficului
 Servicii online pentru afaceri noi
 Acces la date despre finanțele orașului
 Vot online
 Existența unei platforme pentru ideile cetățenilor
 Prelucrarea proiectelor de identificare

Cu toate acestea, Bucureștiul încă se clasează extrem de sus în ceea ce privește viteza de internet
disponibilă. De asemenea, direcționarea către locurile de parcare, e-ticketing-ul (emiterea de bilete
electronice) și informații despre congestii sunt probleme care au fost îmbunătățite în cursul anului
2020, prin urmare, este de așteptat ca valoarea generală a indicelui „smart city” să crească pentru
următoarea evaluare. Când vine vorba despre indicatorii care se concentrează pe calitatea vieții,
Bucureștiul se clasează mai jos decât în ceea ce privește tehnologia. Principalele probleme se referă
la:
 reciclare,
 calitatea aerului,
 poluarea aerului,
 servicii medicale,
 spații verzi,
 acces la informații despre deciziile unității administrativ-teritoriale de bază,
 corupția și implicarea cetățenilor.

32
 Figura 9. Principalii indicatori din Indicele IMD Smart City pentru București

LEGENDĂ: MIN ORAȘ MEDIE GRUP MAX

STRUCTURI
Sănătate și Siguranță
Salubritatea de bază răspunde nevoilor celor
mai sărace zone
Serviciile de reciclare sunt satisfăcătoare
Siguranța publică nu este o problemă
Poluarea aerului nu este o problemă
Furnizarea de servicii medicale este
satisfăcătoare
Găsirea unei locuințe cu chirie egală cu 30%
sau mai puțin dintr-un salariu lunar nu este
o problemă
Mobilitate
Congestia traficului nu este o problemă
Transportul în comun este satisfăcător
Activități
Spațiile verzi sunt satisfăcătoare
Activitățile culturale (spectacole, baruri și
muzee) sunt satisfăcătoare
Oportunități (Muncă & Școală)
Sunt disponibile servicii de căutare a unui loc
de muncă
Majoritatea copiilor au acces la o școală
bună
Oportunitățile de învățare continuă sunt
oferite de instituțiile locale
Întreprinderile creează noi locuri de muncă
Minoritățile se simt binevenite
Guvernanță
Informațiile despre deciziile administrației
publice locale sunt ușor accesibile
Corupția reprezentanților orașului nu este o
problemă de îngrijorare
Locuitorii contribuie la luarea deciziilor
administrației publice locale
Locuitorii oferă feedback cu privire la
proiectele administrației publice locale
Scor TEHNOLOGII Scor
Sănătate și Siguranță
Raportarea online a problemelor de întreținere a orașului oferă
o soluție rapidă
Un site web sau o aplicație permite locuitorilor să ofere cu
ușurință articole nedorite
Wi-Fi-ul public gratuit a îmbunătățit accesul la serviciile
orașului
Camerele CCTV au făcut ca locuitorii să se simtă mai în
siguranță
Un site web sau o aplicație permite locuitorilor să monitorizeze
eficient poluarea aerului
Organizarea programărilor medicale online a îmbunătățit
accesul
Mobilitate
Aplicațiile de car-sharing au redus congestia
Aplicațiile care vă direcționează către un loc de parcare
disponibil au redus timpul călătoriei
Închirierea de biciclete a redus congestia
Programarea și vânzarea de bilete online a făcut transportul în
comun mai ușor de utilizat
Orașul oferă informații despre congestionarea traficului prin
intermediul telefoanelor mobile
Activități
Achiziționarea online de bilete la spectacole și muzee a facilitat
participarea
Oportunități (Muncă & Școală)
Accesul online la anunțurile de locuri de muncă a facilitat
găsirea unui loc de muncă
Competențele IT sunt predate bine în școli
Serviciile online furnizate de oraș au facilitat începerea unei noi
afaceri
Viteza și fiabilitatea actuală a internetului răspund nevoilor de
conectivitate
Guvernanță
Accesul public online la finanțele orașului a redus corupția
Votarea online a sporit participarea
O platformă online unde locuitorii pot propune idei a
îmbunătățit viața orașului
Prelucrarea online a Documentelor de Identificare a redus
timpul de așteptare

Sursă: Indexul Smart City IMD-SUTD 2020

33
Acest model este în general valabil pentru majoritatea orașelor din România: chiar dacă
implementează din ce în ce mai multe proiecte pentru orașe inteligente (de exemplu, aplicația de
transport în comun cu monitorizare în timp real), acestea încă se confruntă cu provocări importante
în ceea ce privește facilitățile și serviciile de bază (de exemplu, o rețea de transport în comun
eficientă, congestii, calitatea aerului, etc.), precum și guvernanță (cooperare orizontală și verticală,
implicarea părților interesate și a cetățenilor).
Dezvoltarea orașelor inteligente din România se află într-un stadiu incipient, cu diferențe
semnificative între orașe de dimensiuni diferite, dar și între regiuni, atât în ceea ce privește
maturitatea, cât și abordările
În general, dezvoltarea orașelor inteligente din România se află într-un stadiu incipient, cu diferențe
semnificative între orașele mari și polii de creștere și orașele mai mici, atât în ceea ce privește utilizarea
tehnologiei, cât și provocările de guvernanță (Tabelul 8), precum și nivelurile de maturitate în diferite
dimensiuni ale orașului inteligent.
Tabelul 8. Utilizarea tehnologiei și problemele de guvernanță care influențează adoptarea abordărilor de
oraș inteligent

Orașe mari (Capitală, Orașe mijlocii/ mari (alte

Utilizarea tehnologiei
Probleme de guvernanță
și adoptarea unei
abordări pentru orașe
inteligente
Orașe mici
poli de creștere) reședințe de județ)
Nivel ridicat Nivel ridicat sau mediu;
Nivel redus și abilități
Bugete mai mari diferențe regionale
limitate
Atractiv pentru Atractiv pentru
Resurse limitate
companiile mari din companiile mari, în
Potențial pentru salturi
sectoare cu valoare funcție de contextul
și proiecte
adăugată ridicată local și regional
pilot/inovatoare
Universități și CDI
Un amestec de
Probleme urbane probleme urbane
complexe complexe și de bază
Dezvoltare Dezvoltare Probleme urbane mai
ZUF/metropolitană ZUF/metropolitană (nu puțin complexe
obligatorie este obligatorie) Capacitate limitată
Implicarea părților Implicarea părților pentru furnizarea de
interesate interesate și Planificarea servicii – cooperarea cu
Planificarea participativă participativă (mai puțin consiliile județene în
Alocarea prealabilă a complexă) ceea ce privește
finanțării OI 37 din furnizarea de servicii
fondurile UE Alocarea prealabilă a
finanțării OI din
fondurile UE

În ceea ce privește evaluarea maturității orașelor inteligente din România, Strategia Regională
pentru Mobilitate Urbană și Orașe Inteligente 2021-2027 din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest este
primul document de politică care a evaluat orașele în funcție de nivelul lor de maturitate a orașelor
inteligente. Metodologia concepută pe Modelul de Maturitate al Orașelor Inteligente și Instrumentul
de Autoevaluare dezvoltat de Scottish Cities Alliance, Giffinger și pachetul ISO 37120, și a fost detaliată
prin adăugarea celor 6 dimensiuni ale orașului inteligent, adaptate contextului local și sintetizate într-
o „matrice a maturității orașului inteligent” (Figura 10. ). Modelul de maturitate propus evaluează
nivelul de digitalizare, accentul pe o abordare a orașului inteligent și disponibilitatea infrastructurii TIC
existente și a fost aplicat tuturor celor 43 de orașe din regiune.

37
Oraș Inteligent

34
 Figura 10. Modelul conceptual al matricei de maturitate a orașului inteligent

NIVELURI SUGERATE DE MATURITATE A

CRITERII DETALIATE
ORAȘULUI INTELIGENT
Nivelul I – sisteme individuale concepute să
ECONOMIE INTELIGENTĂ îndeplinească o anumită funcție sau o funcție
implementată fără un sistem de informații
Nivelul II – Dialog între diferiți furnizori de
CETĂȚENI INTELIGENȚI servicii privind schimbul de date și stabilirea
legăturilor între sisteme
Nivelul III – Orașul are o abordare strategică și o
MEDIU INTELIGENT
bază tehnologică și de investiții
Nivelul IV – Analizează, prognozează și
GUVERNANȚĂ INTELIGENTĂ
răspunde la datele în timp real din oraș
Nivelul V – Orașul are un sistem deschis, incluziv
MOBILITATE INTELIGENTĂ care este în continuă evoluție, iar orașul este
AXA Y

inovator și competitiv - „sistem de sisteme”

MOD DE VIAȚĂ INTELIGENT Dimensiunea nu este realizabilă
AXA X

Sursă: Civitta Strategy & Consulting

Analiza arată că, în prezent, majoritatea localităților și orașelor din regiune sunt clasate între nivelul
1 și 2 în ceea ce privește maturitatea orașelor inteligente, iar reședințele de județ se apropie de
nivelul 3 sau chiar 4. Cluj-Napoca este singurul caz care îndeplinește parțial criteriile nivelului 5 al
matricei de maturitate a orașului inteligent („Orașul interacționează direct cu locuitorii săi pentru
servicii publice – funcționar virtual”). Oradea este cel mai dezvoltat în ceea ce privește baza de date
urbane și GIS PUG, date deschise în zona metropolitană etc. Există, de asemenea, orașe și orașe mici
care progresează rapid („în salturi”) prin proiecte precum „înființarea unui serviciu de transport în
comun electric, monitorizat în timp real”, reușind dintr-un singur pas să atingă nivelul de maturitate
3-4. Faptul că suburbiile mici au un număr mai mic de clădiri publice, transport în comun la scară mai
mică (de exemplu, orașe precum Beclean, Turda, Câmpia Turzii vor avea o flotă de transport în comun
complet electrică/hibridă în următorii ani, echipată cu GPS pentru monitorizarea în timp real și ghișee
pentru pasageri) etc. le oferă avantajul că pot îndeplini anumite criterii mult mai ușor decât este cazul
în marile orașe. Un astfel de exemplu ar fi numărul de clădiri eficiente din punct de vedere energetic,
care într-un oraș mic poate fi de zeci, în timp ce orașele mari au sute de astfel de clădiri. Pe de altă
parte, pragurile pentru inovație, economie și spirit comunitar sunt mai ușor de atins decât orașele
mari, care sunt mult mai efervescente și au o populație mai mare și mai diversă.

35
Figura 11. Nivelul de maturitate al orașelor inteligente din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest a României

Sursă: Strategia Regională pentru Mobilitatea Urbană și Orașe Inteligente 2021-2027 din Regiunea
de Dezvoltare Nord-Vest

36
În ceea ce privește starea dezvoltării orașelor inteligente în celelalte regiuni de dezvoltare, aceasta a
fost evaluată de Agențiile de Dezvoltare Regională după cum urmează38:
Regiunea București-Ilfov
Conceptul de „oraș inteligent” este insuficient promovat și implementat, există doar 2 inițiative într-un stadiu
incipient: (1) Strategia Orașului Inteligent din București, conform căreia tranziția către statutul de oraș
inteligent se va face prin includerea tehnologiei moderne în proiectarea și utilizarea serviciilor publice și (2)
proiectul pilot de transformare a orașului Măgurele într-un oraș inteligent – în prezent la nivel de Studiu
privind Potențialul de Dezvoltare.
Regiunea Centrală
În urma unui chestionar privind proiectele de digitizare implementate și intențiile pentru proiectele viitoare
ale administrațiilor urbane din Regiunea Centrală, au răspuns 11 orașe. Până în prezent, au implementat în
medie câte 2 proiecte și intenționează să continue dezvoltarea în această direcție. În plus, 7 din cele 57 de
orașe din regiune au implementat soluții pentru orașe inteligente conform Asociației Române pentru Smart
City39. Avantajele orașelor inteligente nu sunt încă bine cunoscute și popularizate. Nevoia unei abordări
digitale constă în dificultățile de a trăi și de a gestiona aglomerările urbane.
Regiunea Nord-Est
Documentele strategice actuale ale localităților și orașelor din regiune (SIDU, SDL) prevăd acțiuni pentru
digitalizarea serviciilor publice până în anul 2027. Există peste 50 de proiecte cu un buget total de aproximativ
40 de milioane EUR. Localitățile urbane care au inclus acțiuni de digitalizare în strategiile lor sunt cele 6
reședințe de județ, precum și Moinești, Dărmănești, Pașcani, Tg. Neamț, Rădăuți, Fălticeni, Gura Humorului,
Huși, Bârlad și Negrești. Mai mult, Iași și-a dezvoltat strategia de digitalizare care sprijină implementarea unui
set de 16 activități/proiecte, inclusiv dezvoltarea urbană inteligentă, digitizarea serviciilor administrației
publice, crearea unei biblioteci digitale, implementarea unui sistem de e-ticketing, crearea unei rețele de
centre inovatoare. Strategia urmează să fie implementată până în anul 2023. Iașiul dezvoltă în prezent o
strategie pentru dezvoltarea Spitalului Regional, urmând o abordare de „cartier inteligent”.
Regiunea Sud-Est
Regiunea Sud-Est înregistrează un nivel scăzut de implementare a soluțiilor inteligente, atât în ceea ce
privește digitalizarea activității administrațiilor locale, cât și asigurarea accesului pentru cetățeni la serviciile
publice digitale, precum și în ceea ce privește alte domenii, cum ar fi managementul urban. Până în prezent,
autoritățile publice au investit în principal în digitalizare pentru a crește siguranța publică (de exemplu, prin
intermediul sistemelor CCTV) și în domeniul gestionării traficului. Aceste proiecte au fost implementate în
principal în orașele mari. Unele administrații locale au implementat soluții care facilitează plata online a
impozitelor și taxelor locale, în special prin înscrierea pe platformele naționale (de exemplu, ghișeul.ro), dar
progresul în acest sens este destul de lent. Un alt domeniu în care s-au înregistrat unele progrese este
transportul în comun, în care au fost inițiate investiții și trebuie să continue pentru a integra instrumentele
digitale, pentru a crește viteza comercială și pentru a facilita accesul utilizatorilor la informații și la diferite
metode de plată. Deocamdată, digitalizarea serviciilor de transport în comun este limitată la nivel de oraș,
deoarece nu există integrare cu alte sisteme de transport în comun. Orașul Galați este cel mai avansat în ceea
ce privește transportul în comun inteligent.
Regiunea Sud-Muntenia
În urma consultărilor purtate cu reprezentanții autorităților locale din regiune, a rezultat că toate consiliile
județene implementează/contractează proiecte care vizează digitalizarea serviciilor publice, cu excepția
Consiliului Județean Călărași. În cazul reședințelor de județ, doar 4 (Pitești, Alexandria, Călărași, Slobozia)
dintre cele 7 orașe au proiecte în desfășurare care vizează digitalizarea proceselor și simplificarea procedurilor
administrative. Deși majoritatea orașelor nu au multe procese administrative digitale, există și exemple
pozitive în acest sens, și anume Sinaia și Mioveni, care oferă cele mai multe servicii digitale pentru cetățeni
(7), respectiv: petiții, programarea căsătoriei, plata taxelor, formulare standard, wi-fi, sisteme informatice
integrate, înregistrare online, gestionarea permisului de parcare, edirect, e-guvernare.ro. 21 de localități din
regiune folosesc diferite sisteme digitale, dar nevoia identificată este foarte mare. Potrivit răspunsurilor
primite, peste 60 de proiecte urmează să fie depuse în perioada de programare 2021-2027 pentru
implementarea soluțiilor smart-city și digitalizarea serviciilor publice. Un proiect strategic la nivel regional are

38
Pe baza Programelor Operaționale Regionale, Planurilor de Dezvoltare Regională, cercetării documentare
39
Harta orașelor inteligente din România, https://map.romaniansmartcity.ro/#info

37
 ca scop consolidarea sistemelor informatice existente și a serviciilor publice locale într-un sistem regional de
gestionare a cloud-ului centralizat.

Sud-Vest Oltenia
Sistemele digitale ale administrației publice sunt fragmentate, ceea ce aduce o povară administrativă pentru
cetățeni și întreprinderi. Regiunea Sud-Vest are rezultate slabe în ceea ce privește aplicarea soluțiilor
inteligente în domeniile gestionate de administrația publică, în serviciile publice digitale și digitalizarea
întreprinderilor. Digitalizarea serviciilor publice locale este în prezent incoerentă și inegală. În multe cazuri,
dezvoltarea serviciilor digitale pentru cetățeni la nivel local este împiedicată de lipsa capacității tehnice și/sau
a resurselor bugetare. O soluție pentru soluționarea acestei probleme poate fi crearea de infrastructuri la
nivel regional/județean, care ar permite accesul și crearea de servicii IT disponibile mai multor administrații
publice locale. Pe de o parte, aceste centre de infrastructură IT ar crea beneficii pentru autoritățile locale,
cum ar fi accesul la infrastructură și servicii derivate, la costuri mult mai mici (economii de scară), inclusiv
pentru autoritățile publice mici în care aceste servicii sunt în prezent complet indisponibile. Pe de altă parte,
cetățenii care trăiesc în aceste comunități ar beneficia de servicii electronice, birocrație redusă și servicii
publice îmbunătățite.
Regiunea Vest
În Regiunea Vest, adoptarea și implementarea conceptului de „oraș inteligent” se află în stadiile incipiente,
care se reflectă în gradul scăzut de implementare a proiectelor care utilizează tehnologii „inteligente”. Potrivit
Asociației Române pentru Smart City40, 58 de proiecte „inteligente” erau implementate sau deja operaționale
în regiune în anul 2018 (45% în județul Timiș, 30% în județul Hunedoara, 20,5% în județul Arad și 4,5% în
Județul Caraș-Severin), în principal în reședințele de județ. Analiza proiectelor dezvăluie faptul că investițiile
efectuate au fost fragmentate, fără a fi incluse într-un concept integrat; prin urmare, impactul lor asupra
transformării orașelor în „orașe inteligente” a rămas limitat. Digitalizarea (inclusiv „smart city”) ar putea fi
susținută de resurse semnificative în regiune, având în vedere că există 680 de companii active în software
personalizat, cu 3.310 angajați și cea mai mare productivitate de lucru. Sprijinul lor va avea un impact
semnificativ la nivel regional: menținerea specialiștilor IT în regiune, creșterea cifrei de afaceri în sector.
Problemele cu care se confruntă majoritatea orașelor din regiune, în special reședințele de județ și zonele
urbane funcționale ale acestora, se referă la amenajarea teritoriului, infrastructura de transport, calitatea
serviciilor de utilități publice, și dezvoltarea durabilă și consumul de resurse. Având în vedere contextul
regional, au fost identificate următoarele probleme majore:
• lipsa strategiilor pentru orașe inteligente,
• potențialul limitat al nivelului administrativ de a înțelege conceptul de „oraș inteligent” și, în consecință, de
a planifica transformarea orașelor în orașe inteligente,
• nivel scăzut de digitalizare, cu o integrare ineficientă a serviciilor publice furnizate la nivel local și regional,
• emisii ridicate de carbon și costuri ridicate ale utilităților publice, pe fondul lipsei unui sistem inteligent de
măsurare, evaluare și monitorizare a consumului,
• funcționarea disparată și ineficientă a infrastructurii energetice și digitale a localităților,
• funcționarea deconectată și ineficientă a sistemului de transport în comun local (pietonal, tramvai, autobuz,
troleibuz) fără integrare cu sistemele feroviare, rutiere și aeriene naționale și internaționale.
În acest moment, 12 din cele 319 de orașe din România pregătesc sau implementează strategii
pentru orașe inteligente. Doar 3 dintre acestea nu sunt reședințe de județ.
Orașele din România au început să dezvolte strategii pentru orașe inteligente în ultimii 3 ani, dar
acest lucru devenit o preocupare generală abia recent. Pregătirea strategiilor pentru orașe
inteligente în România a fost popularizată de Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-
2020, oferind finanțare autorităților publice locale pentru pregătirea documentelor lor strategice
(Strategii Integrate de Dezvoltare Urbană, Planuri de Mobilitate Urbană Durabilă, precum și strategii
sectoriale cum ar fi strategii pentru orașe inteligente, proceduri și politici publice). Doar 2 orașe au
inițiat strategii pentru orașe inteligente în afara acestui program – București și Iași (Strategia pentru
dezvoltarea zonei Spitalului Regional de Urgență în urma unui concept de „Oraș Inteligent”/„Cartier

40
Harta orașelor inteligente din România, https://map.romaniansmartcity.ro/#info

38
Inteligent”). Cele mai multe strategii pentru orașe inteligente sunt dezvoltate de reședințele de județ,
pe listă fiind doar 3 orașe mai mici (Lugoj, Reghin și Mediaș).

În afară de cele 12 orașe, 5 orașe (Timișoara, Arad, Bistrița, Iași, Galați) sunt implicate în Provocarea
Orașelor Inteligente Europene41 și sunt susținute pentru a operaționaliza strategiile lor de oraș
inteligent și pentru a-și spori performanța orașului, ceea ce va contribui la îmbunătățirea calității vieții
și crearea de noi oportunități pentru cetățenii lor.
Figura 12. Strategiile pentru orașe inteligente din România

Orașe cu strategii
pentru inteligente
Finanțate de POCA
Strategia regională
Nord-Vest pentru
orașe inteligente și
mobilitate inteligentă

Buget local
Provocare orașe
inteligente
Nr. de locuitori

1647 – 15000
15000 – 35000
35000 – 75000
75000 – 150000
150.000 – 350.000
350.000 - 2139439

Sursă: Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020, Strategia Regională pentru

Mobilitate Urbană și Orașe Inteligente 2021-2027 din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest

În plus, Strategia Regională pentru Mobilitatea Urbană și Orașe Inteligente 2021-2027 din Regiunea
de Dezvoltare Nord-Vest oferă cadrul pentru dezvoltarea orașelor inteligente, în special pentru orașele
mai mici care nu dispun de resurse sau în care strategiile pentru orașe inteligente nu sunt necesare
din cauza scării mici.
Pe de altă parte, harta (Figura 12) nu este exhaustivă, deoarece multe orașe dezvoltă diferite tipuri de
documente sectoriale (de exemplu, Strategii/Planuri Digitale/de Digitalizare, etc.) care sunt dificil de
identificat din cauza denumirii și domeniului de aplicare diferit (de exemplu, Cluj-Napoca își dezvoltă

41
https://www.intelligentcitieschallenge.eu/

39
în prezent Strategia de Transformare Digitală). În orice caz, aceste documente vizează de obicei
procesele interne, lipsind deci abordarea integrată a unei strategii de oraș inteligent.

40
4.2. Zonele cu proiecte pentru orașe inteligente în România
Orașele din România implementează în prezent diferite inițiative care se pot încadra în cele 6
dimensiuni ale orașului inteligent. Deși inventarul de mai jos nu este exhaustiv, acesta prezintă
principalele tendințe actuale în domeniu, subliniind prevalența proiectelor de mobilitate și
guvernanță, acestea fiind domenii în care ar trebui asigurată continuitatea inițiativelor, precum și
apariția celorlalte dimensiuni ale orașului inteligent, unde stimulentele și consolidarea capacităților ar
putea încuraja abordări mai coerente.
4.2.1. Mobilitate Inteligentă
Mobilitatea inteligentă este una dintre cele mai interesante dimensiuni ale orașelor inteligente
pentru orașele din România. Această tendință poate fi corelată cu faptul că majoritatea orașelor mari
se confruntă cu provocări importante în ceea ce privește poluarea aerului (traficul fiind principalul
factor în acest sens)42, gestionarea ineficientă a traficului și dificultatea de a oferi locuri de parcare
suficiente sau de a le gestiona pe cele deja disponibile într-un mod eficient. Orașele din România
utilizează în prezent diverse soluții de mobilitate inteligentă, după cum urmează:
SOLUȚII DE PARCARE: 53 de orașe folosesc în prezent aplicații de parcare inteligentă (47 dintre ele
folosesc aceeași aplicație – Tpark). În plus, orașele în care parcarea este o problemă importantă
utilizează sau intenționează să utilizeze de asemenea aplicații care oferă direcționare către locuri de
parcare disponibile. De exemplu, Cluj-Napoca testează deja monitorizarea în timp real a disponibilității
parcării pe stradă. Deși soluțiile de parcare inteligentă, cum ar fi dotarea cu de parcare hidraulică cu
mai multe etaje, sunt listate în majoritatea PMUD, există puține astfel de proiecte în curs de
implementare. Primul pilot a fost început în 2012, când Sectorul 6 din București a cumpărat și a instalat
16 parcări hidraulice pe mai multe niveluri cu un total de 384 de locuri de parcare.
SISTEME DE MANAGEMENT AL TRAFICULUI: În perioada de programare 2007 – 2013, majoritatea
orașelor mari au investit în sisteme de gestionare a traficului. Se preconiza ca orașele mai mari
rămase (în special reședințele de județ) să implementeze astfel de soluții în următorii 2-3 ani. Deși
majoritatea orașelor se concentrează pe eliminarea aglomerației cu proiecte de „oraș inteligent” care
vizează creșterea fluxurilor de trafic, s-a acordat prea puțină atenție transportului în comun și
modurilor de transport nemotorizate.
SISTEME DE GESTIONARE A TRAFICULUI CARE PRIORITIZEAZĂ TRANSPORTUL ÎN COMUN: Deși sunt
esențiale pentru creșterea vitezei comerciale a transportului în comun, sistemele de gestionare a
traficului pentru prioritizarea autobuzelor, troleibuzelor sau tramvaielor nu sunt încă
implementate. Mai multe astfel de proiecte vor fi implementate în următorii 2-3 ani.
TRANSPORT ÎN COMUN: Doar 4 orașe43 asigură monitorizarea în timp real a transportului în comun
prin aplicații, iar alte câteva includ și emiterea de bilete electronice. Pe de altă parte, alte orașe (de
exemplu Târgu Mureș, Bacău, Arad) nu oferă nici măcar hărți actualizate. Mai mult, operatorii de
transport în comun nu au date clare cu privire la numărul de pasageri transportați pe diferite rute.
Sistemele de emitere a biletelor ineficiente și vehiculele vechi de transport în comun fără dispozitive
de numărare a pasagerilor îngreunează luarea deciziilor pe bazate pe date și optimizarea serviciilor de
către operatorii de transport în comun. Același lucru este valabil și pentru aplicațiile de tranzit calibrat
în funcție de cerere, care au fost testate în orașele UE de peste un deceniu. În prezent, doar orașul

42
Trei orașe sunt deja menționate într-o decizie de încălcare a Comisiei Europene
(https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/EN/MEMO_14_537)
43
În Brașov sosirea următoarelor 2-3 autobuze este afișată în timp real la stația de autobuz, dar nu într-o
aplicație ca în cazul altor orașe.

41
Buzău intenționează să testeze transportul în comun la cerere pentru cartierele cu o densitate mai
mică a populației și a locurilor de muncă.
ÎNCURAJAREA TRANSPORTULUI NEMOTORIZAT: Din ce în ce mai multe orașe europene dezvoltă
proiecte pentru orașe inteligente cu scopul de a încuraja cetățenii să meargă mai des pe jos și cu
bicicleta (de exemplu, Wien zu Fuß în Viena sau Cyclogreen în Sevilla). Din păcate, astfel de inițiative
sunt rareori întâlnite în orașele din România44. Cu toate acestea, există câteva inițiative care vizează
utilizarea tehnologiei pentru a face trecerile mai sigure. Orașe precum Constanța sau Tulcea realizează
în faza pilot „treceri de pietoni inteligente” – treceri de pietoni care se luminează sau măresc
intensitatea iluminării atunci când se apropie pietonii.
UTILIZAREA ÎN COMUN A BICICLETELOR (BIKE SHARING): Serviciile de utilizare în comun a
bicicletelor sunt, de asemenea, destul de rare în România – acestea pot fi găsite doar în 5 orașe
(București, Timișoara, Cluj-Napoca, Reșița, Constanța). Acest lucru este legat în principal de lipsa
infrastructurii pentru biciclete, ceea ce face ca utilizarea acestor servicii să fie mai puțin atractivă. În
acest context, pare contradictoriu faptul că orașele cu cele mai mari rețele pentru biciclete, cum ar fi
Arad și Oradea, nu au servicii de utilizare în comun a bicicletelor, în timp ce, de exemplu, Constanța,
cu mai puțin de 7 km de piste pentru biciclete, oferă astfel de servicii.
MOBILITATE ELECTRONICĂ ÎN COMUN: Serviciile de mobilitate electronică în comun au înregistrat
o creștere masivă a numărului de clienți în ultimii 5 ani. Cu o ușoară întârziere comparativ cu restul
Europei, această tendință a ajuns în orașele din România. În acest moment, furnizorii majori de
scutere utilizate în comun (scooter sharing) sunt activi doar în 5 orașe. Datorită dimensiunii sale și a
puterii de cumpărare mai mari, Bucureștiul a reușit să atragă peste 5 servicii de utilizare în comun a
trotinetelor electrice45. Acest lucru este valabil și pentru serviciile de utilizare în comun a mașinilor
electrice (Teleport, Spark, BCR eGo, Spark sau Pony46) sau aplicațiile de transport la cerere (Bolt, Uber
sau Taxify – Clever47).

44
Există câteva aplicații în faza de dezvoltare, care ar trebui lansate la începutul anului viitor (de exemplu,
WheelyGo pentru orașe din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest – inițiativă dezvoltată în cadrul proiectului
Interreg TRAM).
45
Două dintre acestea sunt start-up-uri din București: Flow și Wolf-E
46
Pony, un start-up din Cluj-Napoca a fost, de asemenea, primul serviciu de car sharing din România
47
Până la sfârșitul acestui an și Yango era activ în București, dar a renunțat la această piață.

42
 Figura 13. Proiecte de mobilitate inteligentă în reședințele de județ

Tipologia orașului
Capitală
Reședință de județ

Aplicație pentru Parcare

Inteligentă
pentru plată
pentru plată și transport
Mobilitate partajată
Trotinete electrice
Trotinete electrice și car-
sharing
Aplicație pentru
Transport în comun
traseu
traseu și monitorizare în timp
real

Managementul traficului
funcționare
în implementare

Observații:
Doar Timișoara, Cluj-Napoca,
Reșița, Constanța și București
au servicii de bike sharing.

Aplicațiile de transport în
comun din Ploiești și Pitești sunt
dezvoltate de entități private.

Sursă: Cercetare de către autor

4.2.2. Guvernanță Inteligentă

Pe lângă mobilitatea inteligentă, guvernanțăa inteligentă pare să fie domeniul în care majoritatea
orașelor dezvoltă proiecte de tip „oraș inteligent”. Aceasta include atât soluții back-office, cât și front-
office, inclusiv digitalizarea proceselor și procedurilor interne (registru electronic, semnătură
electronică, digitalizare și digitizarea arhivelor, etc.), investiții în sporirea transparenței și comunicarea
cu cetățenii (actualizarea site-ului web, conturi în rețelele sociale sau chiar transmiterea în direct a
ședințelor consiliului local) și furnizarea de servicii publice cetățenilor și întreprinderilor prin
intermediul platformelor integrate.
SOLUȚII BACK-OFFICE ȘI ACTUALIZAREA PROCESELOR INTERNE: Actualizarea și ajustarea sistemelor
și procedurilor interne este primul pas către o guvernanță mai inteligentă. Acest proces a fost
alimentat de Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020 (POCA), care a lansat 3
propuneri pentru proiecte de administrație locală (inclusiv orașe, sectoarele din București și județe),
sprijinind digitalizarea și actualizarea documentelor, procedurilor și instrumentelor de planificare
strategică. Așa cum se poate vedea în Figura 14, majoritatea reședințelor de județ, precum și orașe
mai mici, au solicitat soluții back-office și actualizarea proceselor și procedurilor interne, precum și
formarea personalului privind soluțiile digitale propuse. Cu toate acestea, aceste propuneri ar putea
acoperi doar o parte din intervențiile de digitalizare necesare, majoritatea orașelor optând pentru
digitalizarea arhivelor și implementarea de noi arhive digitale sau pentru implementarea unui număr
limitat de servicii publice digitale. Pentru ca aceste proiecte să-și atingă impactul dorit asupra

43
modernizării și consolidării administrațiilor publice, acestea ar trebui dezvoltate în continuare folosind
resursele disponibile în următoarea perioadă de programare.
Figura 14. Proiecte de digitalizare susținute de POCA 2014-2020

Tipologia orașului
Capitală
Reședință de județ
Oraș
Suburbie
Platformă pentru
servicii publice
digitale
Optimizarea
procedurilor interne
Formarea
funcționarilor
publici

Sectoarele 1, 2, 3 și 4 au
proiecte pentru platforme de
servicii publice digitale și
optimizarea procedurilor
interne. Sectorul 4 va asigura
și formarea funcționarilor
publici.

Sursa: POCA 2014-2020, Lista proiectelor contractate (12.11.2020)

CADASTRU: Înregistrarea proprietăților imobiliare în Sistemul Integrat de Cadastru și în Cartea

Funciară este în urmă, aprox. 40% dintre proprietăți fiind înregistrate conform ANCPI48. Sistemul
incomplet de înregistrare a proprietății are un impact negativ asupra dimensiunilor multiple ale
dezvoltării urbane, de exemplu încetinind dezvoltarea proiectelor de infrastructură și diminuând
transparența și atractivitatea pieței imobiliare, crescând costurile tranzacțiilor. Prin urmare, finalizarea
cadastrului digital la nivel de oraș și de zonă urbană metropolitană / funcțională este o condiție
prealabilă pentru dezvoltarea pentru oraș inteligent.
BAZE DE DATE URBANE: O altă condiție prealabilă pentru politicile bazate pe dovezi și dezvoltarea
urbană este crearea bazelor de date urbane, impuse și în conformitate cu Legea 350/2001 privind
amenajarea teritoriului și urbanismul. Legea impune, de asemenea, elaborarea și livrarea
documentelor de urbanism și amenajarea teritoriului în format GIS. Cu toate acestea, majoritatea
orașelor din România rămân în urmă atât în ceea ce privește dezvoltarea bazelor de date urbane, cât
și în dezvoltarea documentelor de planificare digitală.

48
Etapa de implementare a activităților specifice ANCPI la data de 30.10.2020
(http://www.ancpi.ro/pnccf/stadiu-lucrarilor.html)

44
Brașov și Oradea sunt exemple pentru bunele practici în ceea ce privește bazele de date urbane și
utilizarea platformelor GIS. Acestea au investit în digitalizarea proceselor interne și în dezvoltarea
bazelor de date geospațiale la nivel de oraș49. Acest lucru le-a îmbunătățit eficiența în furnizarea de
servicii publice și a sprijinit o mai bună coordonare a intervențiilor. Planificarea urbană se schimbă de
asemenea încet, întrucât majoritatea orașelor mari (Constanța, Brașov, Craiova, Cluj-Napoca) care își
reînnoiesc Planul Urbanistic General (PUG) au inclus dezvoltarea unei baze de date geospațiale în
procedura de achiziții publice. Pe măsură ce aceste baze de date vor fi dezvoltate, va fi esențial ca
funcționarii publici să fie instruiți pentru a le utiliza și a le menține la zi (administrare, editare,
actualizare, analiză și interpretare). În plus, mai multe orașe au solicitat finanțare POCA pentru
dezvoltarea bazelor de date GIS și Opendata (Figura 15), proiectele urmând a fi implementate până în
anul 2023.
Figura 15. Platforme de date susținute de POCA 2014-2020

Tipologia orașului
Capitală
Reședință de județ
Oraș
Suburbie
Proiecte finanțate
de POCA

Strategie smart

Bază de date

Opendata
city

GIS

Sursă: POCA 2014-2020, Lista proiectelor contractate (12.11.2020)

SOLUȚII FRONT-OFFICE PENTRU A ÎMBUNĂTĂȚI INTERACȚIUNILE CU CETĂȚENII ȘI ÎNTREPRINDERILE:

În ultimii ani, majoritatea orașelor au investit în îmbunătățirea modului în care comunică cu
cetățenii. Potrivit unui proiect recent de cercetare50, orașele cu cele mai avansate servicii de front

49
Orașul Oradea și zona metropolitană sunt printre cazurile foarte puține care oferă chiar și date deschise
geospațiale.
50
Condus de Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării de la Universitatea Babeș-Bolyai
din Cluj.

45
office sunt Cluj-Napoca, Sibiu, Brașov, Buzău și Oradea, urmate îndeaproape de orașe mai mici precum
Câmpulung Moldovenesc, Otopeni, Zalău sau Alexandria. Aceste orașe oferă deja acces clar la
documente strategice, ședințe și decizii ale consiliilor locale51, cheltuieli bugetare, servicii publice
digitale, implicând în același timp cetățenii prin dezbateri, sondaje sau chiar buget participativ.
Figura 16. Evaluarea e-guvernării în orașele din România – Front office

Sursă: FSPAC, 2020. Evaluarea guvernării electronice în orașele din România [online]

Mai mult, majoritatea reședințelor de județ, precum și orașe mai mici, au solicitat finanțare POCA
pentru a dezvolta servicii publice digitale și platforme de servicii publice în următorii 2 ani (Figura 12).
În ceea ce privește serviciile publice digitale, domeniile tematice preferate sunt: planificarea urbană,
siguranța și securitatea publică și serviciile sociale, dar alegerile au fost influențate și de cerințele de
finanțare.
APLICAȚII URBANE: Pentru a-și îmbunătăți relația cu cetățenii, majoritatea orașelor au dezvoltat
aplicații urbane prin care oferă știri importante, promovează evenimente locale, preiau reclamațiile
cetățenilor sau facilitează accesul la serviciile publice. Astfel de proiecte sunt deja familiare pentru
orașele mari, dar se pot întâlni și în orașe mai mici, cum ar fi Târnăveni. Majoritatea orașelor au acces
facil la aplicații care îi ajută pe cetățeni să raporteze problemele identificate. Drumurile și trotuarele
deteriorate, gunoiul, lipsa semnalizării străzii sau parcarea ilegală se află printre principalele probleme

51
Conform legii 215/2001, hotărârile consiliului local trebuie să fie puse la dispoziția publicului. Cu toate acestea,
cu sute sau mii de astfel de documente, este în general dificil pentru cetățeni să găsească informațiile corecte.
Acesta este motivul pentru care instrumentele avansate de căutare sunt foarte importante pentru un site web
al orașului.

46
urmărite de aceste aplicații. Din păcate, chiar dacă tehnologia există, orașele nu se concentrează
suficient asupra rezolvării problemelor raportate și comunicării rezultatelor.
IMPLICAREA COMUNITĂȚII ȘI BUGETAREA PARTICIPATIVĂ: Unul dintre cele mai replicate proiecte
de guvernanță inteligentă este bugetarea participativă începută la Cluj-Napoca. Orașe multiple și
diverse precum: Suceava, Sibiu, Alba-Iulia, Zalău, Arad, Turda, Făgăraș sau Negrești-Oaș au transferat
această bună practică. Chiar dacă pare a fi o abordare populară în rândul orașelor din România,
succesul nu a fost întotdeauna garantat. Principalele dificultăți întâmpinate de orașe în implementarea
bugetului participativ sunt legate de: lipsa voinței politice de implementare a proiectelor, elaborarea
de reguli pentru filtrarea proiectelor care nu sunt implementabile și asigurarea unei platforme care să
permită un proces de vot ușor, transparent și sigur.

47
 Caseta 3. Bugetarea participativă în Cluj-Napoca

Din anul 2017, orașul Cluj-Napoca a pus în aplicare un proces de bugetare participativă, încurajând
cetățenii să propună proiecte care ar îmbunătăți calitatea vieții în orașul sau cartierul lor. Proiectele
trebuie să fie intervenții la scară mică, care se încadrează într-un buget de 150.000 € și care nu
generează costuri ridicate de întreținere. Principalele domenii de interes pentru propuneri în anul
2019 au fost: a) alei, trotuare și zone pietonale; b) mobilitate, accesibilitate și siguranță în trafic; c)
spații verzi și locuri de joacă; d) proiectarea/îmbunătățirea spațiilor publice (mobilier urban,
iluminat public etc.); e) infrastructura educațională și culturală și f) oraș digital.
Au fost selectate 15 proiecte în anul 2019, dintre care 3 sunt deja implementate. Restul se află în
faza de pregătire sau proiectare. Succesul modelului Cluj-Napoca este legat în mare măsură de
continuitatea procesului. Cetățenii pot monitoriza progresul fiecăruia dintre proiectele
câștigătoare direct pe site-ul web al inițiativei. Prin implementarea proiectelor câștigătoare,
administrația locală a câștigat încrederea comunității și a motivat în continuare cetățenii să
propună idei de proiecte mai multe și mai bune.
Figura 17. Proiecte câștigătoare din bugetarea participativă în Cluj-Napoca

Sursă: https://bugetareparticipativa.ro/

Prin utilizarea fondurilor UE furnizate în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă, 86

din 103 reședințe de județ și orașe și cele 6 sectoare din București au investit în actualizarea
documentelor de planificare (PMUD, IUDS etc.), digitalizarea serviciilor publice, dezvoltarea de
strategii pentru orașe inteligente (10 orașe), baze de date GIS, platforme de date deschise, Wi-Fi în
spații publice, instruiri pentru funcționari publici și chiar platforme de bugetare participativă. Aceste
fonduri vor ajuta orașele să fie mai bine pregătite pentru următoarea perioadă de programare, oferind
în același timp un impuls important în cadrul procesului de tranziție digitală.

48
4.2.3. Mediu Inteligent
Orașele din România, în special București, Iași și Brașov, au probleme grave în ceea ce privește
calitatea aerului. În ansamblu, întreaga țară se luptă cu îndeplinirea obiectivelor UE privind deșeurile
municipale și cantitatea de deșeuri care se îndreaptă către depozitele de deșeuri. În acest context,
inițiativele existente ale orașelor inteligente vizează:
MONITORIZAREA CALITĂȚII FACTORILOR DE MEDIU, ÎN SPECIAL A CALITĂȚII AERULUI: Calitatea
aerului este considerată din ce în ce mai importantă de cetățenii români. O rețea de stații de
monitorizare a calității aerului oferă date în timp real din majoritatea orașelor mari și a zonelor cu
poluatori importanți. Din păcate, rețeaua este subdezvoltată, în timp ce calitatea datelor este adesea
incoerentă52. Pentru a contracara această problemă, parteneriatele dintre societatea civilă și entitățile
private au început să finalizeze rețeaua de dispozitive de monitorizare a calității aerului și să încarce
date pe platforme precum www.aerlive.ro. Aceste dispozitive sunt deja familiare în orașele europene
mai mari, care le folosesc pentru a monitoriza mai bine impactul proiectelor de mobilitate urbană (de
exemplu Madrid – Zona cu emisii reduse). Mai mult, orașele din România au menționat necesitatea și
intenția de a achiziționa sisteme de monitorizare a calității factorilor de mediu în următoarea perioadă
de programare.

52
În iulie 2019, România și Croația au primit o notificare oficială din partea CE pentru a soluționa eșecul
sistemic în monitorizarea poluării.

49
 Caseta 4. Rețea locală pentru monitorizarea calității aerului

Platforma a fost dezvoltată printr-un parteneriat între mai multe ONG-uri (Ecopolis, Fundația Eta-
2u, Optar, 2 Celsius, ORS și Client Earth), Studio Kort și Youngminds. Finanțarea a fost asigurată de
IKEA în cadrul programului său de responsabilitate socială corporativă (programul de mediu urban
Ikea). În prezent există 10 stații de monitorizare fixe și 2 stații mobile în rețea, iar cetățenii interesați
vor putea să se alăture rețelei în viitor, oferindu-se voluntari pentru a găzdui și a menține în
funcțiune senzori individuali timp de cel puțin 18 luni. Stațiile măsoară PM10, PM2,5, CO, NO2 și
SO2 și evaluează impactul acestora în conformitate cu metodologia AQI (în prezent doar pentru
PM2,5 și PM10). Cu ajutorul setului de date furnizat de rețeaua Aerlive și susținut de o intensă
campanie de promovare („dreptul pentru aer”), cetățenii sunt acum mai conștienți de calitatea
aerului din orașul și cartierul lor. Cu mai mulți cetățeni care monitorizează calitatea aerului,
rapoartele trimise către Garda de Mediu au crescut, ajutându-i să identifice punctele de poluare
temporare importante.
Figura 18. Rețeaua extinsă (publică și privată) de dispozitive de monitorizare a calității aerului din
București

Sursă: https://aerlive.ro/

REDUCEREA CONSUMULUI DE ENERGIE: În ultimii ani, furnizorii de energie electrică (Electrica, Enel,
CEZ, E.ON) au început să investească în soluții inteligente de măsurare pentru gospodăriile din
România. De exemplu, E-Distribuție a instalat deja contoare inteligente în peste 30% dintre
gospodăriile din cele 3 regiuni în care își desfășoară activitatea compania. Pe de altă parte, progresul
privind soluțiile de rețea inteligentă în România este destul de scăzut. Conform JRC Smart Grid
Outlook53, în 2017 România a avut doar 14 proiecte demonstrative și 16 proiecte de cercetare și
dezvoltare în domeniul rețelelor inteligente54. Orașe precum Brașov, Cluj-Napoca sau Ploiești
desfășoară în faza pilot proiecte de rețele inteligente.
GESTIONAREA ȘI RECICLAREA DEȘEURILOR: Orașele din România investesc în pubele inteligente
care vizează îmbunătățirea ratelor de reciclare, dar și pentru evitarea vandalismului și

53
https://ses.jrc.ec.europa.eu/smart-grids-observatory
54
Germania și Regatul Unit sunt lideri în ceea ce privește proiectele de rețele inteligente. Demonstrația
Germania 178 C&D/152 și demonstrația UK 96 C&D/101.

50
îmbunătățirea curățeniei. Orașe precum Iași sau Cluj-Napoca55 au investit în pubele inteligente
instalate în diverse spații publice. Între timp, sectorul 3 din București și Slatina au instalat pubele
hidraulice în cartierele de locuințe colective. Aceste sisteme evită vandalizarea și furtul unităților de
colectare a gunoiului, reduc mirosul neplăcut și îmbunătățesc estetica spațiilor publice.
4.2.4. Mod de Viață Inteligent
Fiind cel mai divers domeniu de oraș inteligent, modul de viață inteligent are proiecte implementate
în majoritatea orașelor:
SIGURANȚA ȘI SECURITATEA PUBLICĂ: În perioada de programare 2007-2013, orașele au primit
finanțare POR pentru îmbunătățirea securității și siguranței publice prin dezvoltarea de sisteme de
supraveghere la nivelul întregului oraș sau al zonei. Impactul acestor proiecte a fost estimat pozitiv
atât de cetățeni, cât și de autoritățile publice și, prin urmare, tendința a continuat, majoritatea
orașelor, mari sau mici, continuând să-și dezvolte sistemele prin achiziționarea de camere noi. Cu
toate acestea, din estimările orașelor, necesitatea unor astfel de proiecte rămâne valabilă, deoarece
fie trebuie înlocuite camerele vechi, fie trebuie extinse sistemele. Mai mult, întrucât majoritatea
orașelor au deja infrastructura de bază, ele pot investi acum în diferite soluții software pentru a
digitaliza datele furnizate de acele camere (de exemplu, numără mașinile, monitorizează
disponibilitatea parcării pe stradă etc.), evoluând spre sisteme digitale mai complexe.
E-SĂNĂTATE: Deși furnizarea de facilități medicale moderne rămâne una dintre principalele
provocări din România, este important de observat că investițiile recente în modernizarea și
echiparea spitalelor au inclus și telemedicina56. Procesul de dotare a spitalelor cu echipamente de
telemedicină trebuie să continue și este esențial să fie completat de pregătirea personalului medical
pentru a utiliza noile soluții digitale.
PROMOVAREA TURISMULUI: Pe lângă aplicațiile urbane, concepute pentru cetățeni, aplicațiile
turistice sunt probabil cel mai frecvent tip de aplicație dezvoltată de orașele, județele sau chiar
regiunile din România.
CULTURĂ ȘI PATRIMONIU: Digitalizarea și digitizarea patrimoniului, muzeelor și evenimentelor online
s-au dezvoltat în ultimii ani. Tururile virtuale ale muzeelor au devenit din ce în ce mai disponibile, în
timp ce unele orașe au deschis calea digitalizării și digitizării prin utilizarea codurilor QR pe mobilierul
stradal și panourile de informații.
Nu în ultimul rând, pandemia COVID-19 a accelerat digitalizarea și a evidențiat necesitatea utilizării
extinse a soluțiilor digitale în educație, servicii de sănătate și socio-medicale, raportare și răspuns de
urgență, dar și cultură și evenimente.

4.2.5. Cetățeni Inteligenți

Capitalul uman, care este inclus în dimensiunea de cetățeni inteligenți, este unul dintre indicatorii
la care România are un scor slab în indexul DESI (a se vedea secțiunea 4.1). Competențele digitale și
învățarea pe tot parcursul vieții sunt provocări importante care trebuie abordate de orașele din
România care doresc să devină orașe inteligente. Pe de altă parte, deși dimensiunea de cetățeni
inteligenți este unul dintre factorii cheie pentru întreaga abordare de oraș inteligent, acesta este
domeniul în care orașele din România investesc mai puțin, întrucât multe proiecte în acest sens nu
sunt proiecte „tradiționale” conectate direct cu infrastructura urbană și furnizarea de servicii cu care

55
Proiectul pubele inteligente din Cluj-Napoca a fost propus de cetățeni în cadrul proiectului de bugetare
participativă.
56
Pentru perioada de programare 2014-2020, proiectele de telemedicină au fost în mare parte susținute de
programe de cooperare transfrontalieră (Interreg), deoarece reprezintă un bun exemplu de serviciu public în
care cooperarea transfrontalieră poate fi extrem de valoroasă.

51
sunt obișnuite autoritățile publice locale. Proiecte privind abilitățile sociale, parteneriatele extinse și
abordările participative sunt doar câteva exemple.
ABILITĂȚI VIITOARE: Există inițiative la nivel local pentru a promova educația STEM prin cursuri,
seminarii, evenimente sau chiar concursuri. Cu toate acestea, astfel de inițiative sunt concentrate în
mare parte în orașe mai mari și sunt conduse de sectorul privat, uneori în parteneriat cu autoritățile
publice locale. Cu toate acestea, câteva orașe mici au dezvoltat și inițiative în domeniu – de exemplu,
Beclean găzduiește o tabără anuală și un concurs în domeniul roboticii. De asemenea, orașele și zonele
metropolitane au început să dezvolte platforme pentru a atrage tinerii în urmărirea liceelor
profesionale și a învățământului dual. Pentru a sprijini orașele în pregătirea pentru viitor și industria
4.0, dezvoltarea competențelor digitale la nivelul tuturor cetățenilor trebuie considerată o prioritate.
IMPLICAREA CETĂȚENILOR: Relația dintre comunitate și administrația publică locală se
îmbunătățește încet. Orașele lansează dezbateri publice pentru proiecte importante, în timp ce ONG-
urile și alți reprezentanți ai comunității tind să fie implicați în elaborarea documentelor strategice. Cu
toate acestea, numărul orașelor care au o abordare sistematică privind implicarea comunității locale

Caseta 5. Centrul de Inovare și Imaginație Civică (CIIC), Cluj-Napoca

Centrul de Inovare și Imaginație Civică a fost înființat în anul 2017 ca o unitate de susținere a
dezbaterilor publice și a fost apoi motivat de creșterea rapidă a numărului de concursuri de design
urban (concentrându-se în principal pe spații publice), unde opinia cetățenilor cu privire la soluțiile
propuse a fost considerată foarte importantă. Prin urmare, centrul răspunde nevoii unui cadru care
să consolideze implicarea cetățenilor în proiectele publice. Făcând parte dintr-un proiect pentru
Acțiuni Urbane Inovatoare (AUI), centrul își propune să devină un laborator pentru testarea și
dezvoltarea în continuare a instrumentelor de colaborare între administrația locală, părțile
interesate locale și comunitate. Succesul proiectului poate fi văzut și în creșterea participanților la
dezbaterile găzduite lunar, dar și în dialogul constructiv care subliniază fiecare eveniment. Mai mult,
inspirate de succesul CIIC, alte orașe au demarat inițiative similare – de exemplu Blaj a inclus CIIC
ca parte a unui proiect de consolidare a capacității administrative finanțat de Programul
Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020.
Figura 19. Dezbateri publice organizate de Centrul de Inovare și Imaginație Civică

Sursa: www.primariaclujnapoca.ro/cetateni/centrul-de-inovare-si-imaginatie-civica/

52
în procesele decizionale este încă destul de redus. Unul dintre cele mai populare exemple de implicare
inovatoare a cetățenilor este Centrul de Inovare și Imaginație Civică dezvoltat în Cluj-Napoca.
4.2.6. Economie Inteligentă
Regiunile din România se clasează cel mai jos („modest“) în Tabloul de bord privind inovarea
regională (2019), București-Ilfov fiind singurul care a atins un scor „moderat“. Deoarece inovarea
tinde să fie concentrată în orașe, aceste valori reflectă performanța scăzută a orașelor din România în
domeniu. Mai mult, la fel ca dimensiunea cetățeni inteligenți, proiectele de economie inteligentă și
dezvoltarea economică în general sunt proiecte mai puțin „tradiționale” care vor fi inițiate de orașele
din România, care (cu câteva excepții notabile) se concentrează încă pe proiecte dure și nevoile
infrastructurale de bază ale orașelor. Proiectele privind economia inteligentă (precum și cetățenii
inteligenți) implică o schimbare a rolului autorităților publice locale, de la „administratorii”
infrastructurii urbane la facilitatorii și co-creatorii ecosistemelor antreprenoriale și inovatoare locale.
FACILITĂȚI ȘI PLATFORME DE INOVARE: Facilitățile care promovează inovarea tind să fie concentrate
în orașele mari și în împrejurimile acestora și sunt în mare parte legate de centrele universitare. De
aceea, inițiativele economiei inteligente sunt mai vizibile în orașe precum București, Cluj-Napoca,
Timișoara, Brașov sau Iași. Aceste orașe sunt, de asemenea, caracterizate de un ecosistem
antreprenorial mai dezvoltat și de nevoia tot mai mare de a colabora pentru a obține inovație. Pe de
altă parte, orașele mai mici de multe ori nu dispun de facilități care să susțină antreprenoriatul și
inovarea (sau acestea sunt slab gestionate/ nu sunt utilizate) și deseori se luptă pentru a-și menține
forța de muncă tânără. Orașele mai mici evită de obicei proiecte de economie inteligente și se
concentrează pe alte domenii de interes.
CENTRE DE INOVARE DIGITALĂ: Capacitatea de inovare a orașelor mari va fi consolidată și mai mult
în următoarea perioadă de programare prin dezvoltarea de Centre de Inovare Digitală (DIH). Există
fonduri alocate, astfel încât fiecare regiune să poată dezvolta un DIH. În prezent, există doar 3 DIH în
România, în București și Cluj-Napoca.

53
 Figura 20. Facilități de cercetare și dezvoltare

Tipologia orașului
Capitală
Reședință de județ
Oraș
Suburbie

tipologia orașului
centru de cercetare
grup
centru de transfer
tehnologic
nr. de facilități

Sursă: Elaborarea autorului, www.clustero.eu pentru localizarea clusterului

54
 Figura 21. Facilitățile de cercetare și dezvoltare legate de concentrarea forței de muncă în industriile
inovatoare

Tipologia orașului
Capitală
Reședință de județ
Oraș
Suburbie

% din forța de muncă

totală în industriile
inovatoare
Coduri CAEN: 20, 21,
26, 27, 28, 29, 30

tipologia orașului
centru de cercetare
grup
centru de transfer
tehnologic
nr. de facilități

Sursă: Elaborarea autorului, www.clustero.eu pentru localizarea clusterelor

EVENIMENTE COMUNITARE ȘI EVENIMENTE TIP HACKATHON: Evenimentele din cadrul comunității

care promovează inovația, cum ar fi hackathonurile (de exemplu, Climathon, Social Impact Award
etc.) sunt în creștere ca număr, dimensiune și varietate, dar sunt organizate în principal de entități
private. În ultimii ani, hackathonurile au început să se concentreze și asupra provocărilor urbane
(Climathon, Urbanize Hub / Lab57), dar fără o implicare fermă a administrației locale, implementarea
soluțiilor dezvoltate nu s-a întâmplat cu adevărat. Pentru a asigura durabilitatea rezultatelor și pentru
a construi încredere în comunitățile locale, este important ca autoritățile publice locale să fie implicate
în proces și să preia și să implementeze soluțiile relevante.
4.2.7. Județe inteligente și laboratoare vii
Testarea este o parte esențială a procesului de inovare. Programul Orașul Inteligent Alba Iulia a fost
dezvoltat ca un parteneriat între Ministerul Comunicării și furnizorii de soluții multiple și a fost
practic primul banc de teste pentru proiectele de tip oraș inteligent. Cu programul, Alba Iulia a avut
ocazia să testeze o mare varietate de soluții pentru orașul inteligent, acoperind șase dimensiuni de
oraș inteligent. Au fost dezvoltate două aplicații urbane, una dedicată turiștilor (e-Alba Iulia) și una
pentru cetățeni (identificarea problemelor și propuneri de proiecte). În ceea ce privește mobilitatea,

57
Anul acesta este primul an cu o implicare adecvată a reprezentanților administrației publice locale în cele trei
evenimente de tip hackaton organizate de Urbanize Hub.

55
a fost dezvoltată o aplicație de parcare care a oferit și disponibilitate în timp real prin utilizarea mai
multor locuri de parcare dotate cu senzori. De asemenea, autobuzele au fost echipate cu routere Wi-
Fi și dispozitive GPS, astfel încât acestea să poată avea un program actualizat în timp real. În domeniul
mediului inteligent, au fost instalați mai mulți senzori pentru monitorizarea în timp real a calității
aerului, împreună cu soluții de iluminat inteligent pentru spații publice și contorizare inteligentă
pentru a reduce și monitoriza consumul de energie. Proiectele care vizează domeniul mod de viață
inteligent se referă în principal la dotarea mai multor școli cu tablete și conectarea acestora la un
catalog online, astfel încât părinții să aibă întotdeauna acces la note și alte date importante. Mai mult,
a fost dezvoltat un serviciu de asistență medicală mobil pentru părinții cu copii mici, astfel încât 14
medici special pregătiți să ofere ajutor non-stop. Pentru a facilita un proces mai ușor de donare a
sângelui, a fost dezvoltată platforma Donez450. În domeniul economiei inteligente, orașul a testat o
platformă care ajută companiile să-și digitalizeze procedurile interne împreună cu o altă platformă
dedicată sprijinirii educației antreprenoriale și a evenimentelor. De asemenea, a fost efectuată o
analiză aprofundată a potențialului de afaceri pentru a ajuta orașul să atragă mai mulți investitori.
Proiectele de guvernanță inteligentă s-au referit la o bază de date GIS cu date deschise și platforma
de analiză a orașului unde funcționarii publici pot analiza datele furnizate de diferite dispozitive din
oraș în timp real. Domeniul cetățeni inteligenți a fost abordat prin intermediul platformei pentru
cetățeni (cetățenii pot raporta probleme și pot descrie idei) legate de o platformă de bugetare
participativă58.
Deși abordarea poate fi considerată de succes într-o oarecare măsură, din păcate, din cauza lipsei de
resurse, majoritatea proiectelor nu au putut fi extinse. Cu toate acestea, pe baza rezultatelor acestui
program, orașul dezvoltă acum o strategie de oraș inteligent și un portofoliu de proiecte pentru
perioada de programare 2021-2027.
Din păcate, în afară de programul pilot de tip „oraș inteligent” din Alba Iulia, laboratoarele vii sau
proiectele pilot sunt destul de rare. În prezent, există un singur laborator viu59 înființat în România,
în Cluj-Napoca. Laboratorul viu se află într-un stadiu incipient de dezvoltare; cu toate acestea, în ultimii
ani, Cluj-Napoca a testat diferite soluții urbane și a dezvoltat proiecte pilot, cum ar fi prima stradă
inteligentă din România60.
Iași este primul oraș din România care intenționează să dezvolte un „cartier inteligent” - strategia
cartierului inteligent fiind în curs de dezvoltare. „Cartierul inteligent” din Iași se bazează pe mai multe
proiecte la scară largă care se dezvoltă în partea de nord a orașului, în special spitalul regional, care ar
trebui finalizat până la sfârșitul anului 2023. Pentru a valorifica aceste noi investiții, orașul
intenționează să dezvolte întreaga zonă urmând principiile unui cartier inteligent, în cooperare cu
universitățile, centrele de cercetare, precum și cu părțile interesate private, creând un nou nucleu
urban și de inovare pe lângă spitalul regional și aeroportul internațional.
Nu în ultimul rând, având în vedere interesul crescând al orașelor din România pentru regenerarea
urbană a vecinătății, ar putea fi luate în considerare intervenții de renovare integrată la nivel de
cartier/ vecinătate (a se vedea Figura 22), deoarece astfel de proiecte integrate abordează o mare
varietate de provocări urbane, variind de la (dar fără limitare la) stocul imobiliar învechit și degradat,
consumul ridicat de energie, furnizarea de servicii ineficiente până la implicarea scăzută a comunității.

58
Sinteză după: L. Smith, 2018. Smart city Alba Iulia: Solutions for a Digital City. [online]:
https://bit.ly/37EeNct; D. Suciu, 2018. Orașul unde companiile investesc peste un milion de euro pentru a-l
face primul „smart city” din România – Interviu cu Nicolae Moldovan, city-managerul orașului Alba Iulia.
[online]: https://bit.ly/37Fl9s9
59
Care este, de asemenea, înscris în rețeaua de laboratoare vii ENOLL.
60
https://business-review.eu/news/cluj-napoca-prepares-to-build-the-first-smart-street-in-romania-180539

56
 Figura 22. Model de abordare integrată a cartierului

Evaluarea performanței și
Modernizarea clădirilor eficiente Termoficarea și Răcirea
scalabilității
din punct de vedere energetic Optimizată a Cartierelor

RENOVARE INTEGRATĂ
LA NIVEL DE CARTIER

Implicarea cetățenilor și a
Distribuție mai inteligentă a
părților interesate Transferul de cunoștințe către
energiei electrice și infrastructuri
alte orașe
publice integrate

Sursă: EIP-SCC, Pachet de Orientare privind Orașul Inteligent (studiu de caz bazat pe proiectul
SINFONIA)

57
5. CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
5.1. Concluzii și recomandări generale
DE BAZĂ (facilitatori pentru abordările AVANSATE (soluții pentru orașe inteligente)
inteligente)
 Linii directoare și metodologii:  Dezvoltarea și implementarea de
actualizarea metodologiei PUG mecanisme de implicare și co-creare,
pentru a aplica o abordare digitală implicând cetățenii și părțile
și dinamică;dezvoltarea liniilor interesate.
directoare pentru orașe  Strategie și mecanism integrat de
inteligente și asigurarea colectare a datelor, colectând date
coordonării dintre strategiile din toate sursele disponibile la nivel
pentru orașe inteligente, local/regional (inclusiv date de la
PUG,SIDU, PMUD, PAED (energie furnizorii de servicii publice/utilități,
STRATEGICE

durabilă); furnizarea de informații instituții și organizații, volume mari de

suplimentare cu privire la: date etc.).
măsurarea maturității,  Crearea unei Rețele Urbane pentru
dezvoltarea viziunii și a scenariilor, schimbul de cunoștințe și experiență
crearea de portofolii de proiecte, la nivel național (nu numai pentru
implementarea și monitorizarea. orașe inteligente, ci și pentru
dezvoltare urbană în general).
 Asigurarea interoperabilității și
dezvoltarea de platforme la nivel
regional/județean bazate pe o
cooperare orizontală unde este
cazul, pentru a reduce povara
autorităților locale și a beneficia
de economii de scară.

58
  Finalizarea cadastrului digital și  Baze de date GIS urbane/
furnizarea de date deschise. metropolitane/ ZUF (conectate, de
 Dotarea autorităților publice asemenea, la PUG). Bazele de date
locale cu hardware și software trebuie să comunice și la nivel vertical
actualizate/ moderne. (oraș, județ, regiune) folosind API. De
 Pregătirea și consolidarea asemenea, o mare parte a datelor
capacităților funcționarilor colectate trebuie să fie deschise
publici/ personalului. publicului (date deschise).
 Îmbunătățirea competențelor  Ghișeu unic pentru companii
OPERAȚIONALE

digitale ale cetățenilor prin  Abordări generale de tip laborator viu

investiții în facilități și servicii de pentru a iniția inovația urbană și
formare (de exemplu, pentru a testa soluții inteligente și noi
Instrumentul Digital de Vecinătate
tehnologii
sau utilizarea școlilor).
Promovarea și susținerea în  Rețea de senzori pentru măsurarea
continuare a învățării pe tot calității factorilor de mediu (calitatea
parcursul vieții. aerului, dar nu numai) în mediul
urban
 Dezvoltarea unităților responsabile cu
inovarea și dezvoltarea orașelor
inteligente pentru implementarea
strategiilor pentru orașe inteligente

„Orașul inteligent” trebuie să devină o strategie/abordare umbrelă pentru dezvoltarea urbană/

metropolitană
Se recomandă ca odată cu actualizarea Strategiilor Integrate de Dezvoltare Urbană (SIDU) și a
Planurilor de Mobilitate Urbană Durabilă (PMUD) pentru a pregăti perioada de programare 2020-
2027, orașele să ia în considerare o viziune a dezvoltării inteligente, care poate deveni abordarea
„umbrelă” a dezvoltării integrate urbane, unde este cazul. Prin urmare, dezvoltarea portofoliilor de
proiecte și a intervențiilor pentru 2023-2027 trebuie să ia în considerare beneficiile pe care TIC le
poate aduce guvernanței urbane, furnizării de servicii publice și calității îmbunătățite a vieții pentru
cetățeni.
Reînnoirea și dezvoltarea în continuare a liniilor directoare naționale privind orașele inteligente
Dezvoltarea liniilor directoare/ ghidurilor naționale existente privind orașele inteligente ar oferi o mai
bună înțelegere a conceptului și este necesară, având în vedere feedbackul atât al orașelor, cât și al
regiunilor, conform căruia conceptul nu este înțeles și promovat suficient. O versiune mai dezvoltată
ar trebui să ofere:
- un cadru sau linii directoare pentru dezvoltarea strategiilor pentru orașe inteligente (similar
cu abordarea PMUD)
- legături clare între provocările specifice pentru orașe și soluțiile posibile pentru orașele
inteligente
- indicatori relevanți pentru monitorizare și evaluare
- îndrumări pentru implicarea părților interesate și a comunităților locale în proiectarea și
implementarea strategiilor, politicilor, programelor și proiectelor pentru orașe inteligente

59
Stabilirea unui punct de contact național pentru sprijinul orașelor inteligente la nivel central
Întrucât proiectele și abordările pentru orașele inteligente sunt destul de diferite, este dificil pentru
orașe să găsească cele mai bune opțiuni pentru nevoile lor. Proiectele pentru orașele inteligente tind
să fie destul de tehnice, iar orașele nu au întotdeauna funcționari publici instruiți, care să fie capabili
să valorifice soluțiile achiziționate. Prin urmare, existența unei instituții centrale care să ofere asistență
orașelor care intenționează fie să devină orașe inteligente, sau chiar să implementeze proiecte pentru
orașe inteligente, ar asigura o abordare mai clară a acestui concept. Un astfel de punct de contact ar
putea fi organizat în cadrul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale sau legat de Agenția
pentru Digitalizarea României.
Mai mult, schimbul de informații și cunoștințe, implicarea actorilor relevanți și accesibilitatea datelor
într-un punct central sunt vitale pentru implementarea, monitorizarea și evaluarea implementării
strategiilor pentru orașe inteligente.
Promovarea cooperării orizontale pentru o utilizare mai eficientă a resurselor
Consolidarea capacității regiunilor sau județelor în orașele inteligente și dezvoltarea de proiecte la
nivel regional/județean pentru a beneficia de economii de scară. Acest lucru ar asigura accesul
orașelor mai mici la soluții pentru orașele inteligente (aplicații și platforme) pe care nu și le-ar putea
permite singuri, oferind în același timp o interfață uniformă cu care cetățenii/utilizatorii să
interacționeze.
Folosirea datelor de la furnizorii de servicii
Din ce în ce mai mulți furnizori de servicii privați sunt activi în orașele din România, în special în
domeniul mobilității urbane. În timp ce orașele își reglementează și astfel fac posibilă activitatea
acestora, acestea trebuie să se asigure că au întotdeauna acces la datele colectate de acești furnizori.
Acest lucru ar putea îmbunătăți bazele de date locale (de exemplu, actualizarea și validarea modelului
de transport local) și ar putea sprijini în continuare dezvoltarea politicilor bazate pe dovezi.
Sprijinirea în continuare a dezvoltării competențelor digitale
Întrucât regiunile României au rămas în urmă în ceea ce privește învățarea pe tot parcursul vieții și
indicatorii legați de competențele digitale, este esențial ca orașele să sprijine facilitățile de învățare
care oferă cetățenilor și întreprinderilor resurse pentru a se pregăti pentru a 4-a revoluție
industrială. În orașele mari, acest lucru poate fi obținut prin sprijinirea laboratoarelor fab lab sau a
centrelor de inovare digitală, în timp ce în orașele mici școlile locale sau centrele comunitare pot fi
echipate cu instrumentele și dispozitivele necesare (a se vedea Instrumentul Digital de Vecinătate
pentru Planul de Acțiune al Tranziției Digitale UA). Aceste facilități trebuie utilizate ca teren de învățare
pentru tineri și adulți pentru a-și dezvolta în continuare competențele digitale.
Inovația cetățenilor mai aproape de implementare
În ultimii ani, diverse inițiative (în mare parte private) au început concursuri de generare de idei care
vizează îmbunătățirea calității vieții în orașe. Pentru a dezvolta în continuare astfel de inițiative,
resursele de finanțare pentru dezvoltarea capitalului uman și implicarea comunității ar trebui să fie
corelate cu resursele furnizate de Programul Operațional Regional. Acest lucru ar însemna că
proiectele/programele de inovare educațională și civică ar avea acces la testarea și implementarea
soluțiilor furnizate în laboratoarele vii finanțate în cadrul POR.
Asigurarea consolidării capacităților pentru funcționarii publici
Prezentul și viitorul orașelor este din ce în ce mai legat de generarea de date, interpretare și politici
bazate pe dovezi. Acest lucru înseamnă că majoritatea funcționarilor publici vor trebui să poată lucra
cu seturi mari de date (GIS și diverse programe de prelucrare a datelor). Prin urmare, formarea
funcționarilor publici este esențială pentru ca orașele să poată utiliza tehnologiile disponibile. În
prezent, mai multe programe de formare pentru orașele inteligente sunt oferite de diverse asociații,

60
dar acestea acoperă doar nevoia mai multor orașe care își propun să-și instruiască liderii în înțelegerea
elementelor de bază ale unui oraș inteligent. Sunt necesare instruiri suplimentare cu privire la
generarea, manipularea și interpretarea datelor (în special lucrul cu baze de date GIS). Acestea ar
putea fi furnizate de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau de autoritățile
regionale/județene/locale prin utilizarea Programului Operațional pentru Educație și Ocupare.
Construirea unei structuri de implementare, monitorizare și evaluare a orașelor inteligente
În ceea ce privește transformarea digitală a administrației publice, există mai multe opțiuni în ceea ce
privește structurile adecvate pentru implementarea, monitorizarea și evaluarea strategiilor și
abordărilor pentru orașele inteligente:
 Laboratoarele de inovare ca factori de inovație și transformare digitală – unități de inovare
specializate, care (în mod ideal) experimentează și testează aplicabilitatea diferitelor
soluții/metode/practici61
 Imitarea principiilor și practicilor sectorului privat prin crearea de unități centrale pentru
transformarea digitală în cadrul administrației, care se concentrează pe și aplică principiile
„digital în mod implicit”, „strategia este livrare” și „dezvoltarea incrementală și agilă”62
 Împuternicirea cetățenilor/utilizatorilor prin intermediul tehnologiilor TIC, care permite o
regândire radicală a paradigmei producției de masă care domină în prezent proiectarea și
furnizarea de servicii publice63
 Dezvoltarea și menținerea infrastructurii digitale centrale și încurajarea diferitelor
departamente/servicii/companii publice să-și dezvolte propriile soluții de modelare a
transformării digitale.
Din cele de mai sus, având în vedere etapa relativ timpurie a implementării unei abordări integrate
a conceptului de oraș inteligent în România, probabil cea mai fezabilă este înființarea de unități
interne de oraș inteligent, în cadrul orașelor. Astfel de unități ar trebui să fie conduse de
Administratori de Oraș Inteligent/Funcționari Superiori etc., cu experiență relevantă în domeniu, care
își vor asuma responsabilitatea de a supraveghea modernizarea și digitalizarea administrației locale și
implementarea, monitorizarea și evaluarea strategiei pentru orașele inteligente.

Încurajarea abordărilor pentru orașe inteligente de la proiecte pilot la practici actuale

În funcție de intervalul de timp, implementarea abordărilor pentru orașe inteligente presupune 3
etape distincte către transformarea digitală și a comunității:

Schimbare (socială,
Învățare Acțiune economică, civică, de mediu)
percepută

Termen scurt Termen mediu Termen lung

61
Tõnurist, P., Kattel, R. și Lember, V., 2017. Innovation labs in the public sector: what they are and what they
do?. Public Management Review, 19(10), pp.1455-1479.
62
Greenway, A., Terrett, B., Bracken, M. și Loosemore, T., 2018. Digital Transformation at Scale: Why the
Strategy Is Delivery: Why the Strategy Is Delivery. London Publishing Partnership.
63
Lember, V., Brandsen, T. și Tõnurist, P., 2019. The potential impacts of digital technologies on co-production
and co-creation. Public Management Review, 21(11), pp.1665-1686.

61
Transformarea digitală a administrației publice locale și modul de furnizare a serviciilor publice implică
șase dimensiuni principale, care trebuie considerate dorite în implementarea strategiilor pentru
orașele inteligente64:
 De la digitalizarea proceselor existente la cele concepute digital
 De la o administrație axată pe informații la un sector public bazat pe date
 De la procese și date închise la date implicite deschise
 De la o administrație de luare a deciziilor la o administrație condusă de utilizatori
 De la administrația publică locală ca furnizor de servicii la administrația publică locală ca
platformă pentru co-crearea valorii publice
 De la elaborarea de politici și furnizarea de servicii receptive la o atitudine proactivă

Pentru a sprijini această transformare, sunt necesare activități de sprijin în implementarea abordărilor
inteligente în următoarele domenii:

INFRASTRUCTURĂ

 Asigurarea securității datelor

 Colectarea și prelucrarea datelor

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

 Instruire pentru adoptarea de soluții digitale

 Includerea de noi poziții în organigrame, pentru a asigura resursele umane necesare în domenii noi
(de exemplu, analiștii de date)
 Schimbarea structurii organigramei și a modului de lucru, luând în considerare noile nevoi de
colaborare internă și externă
 Adoptarea de noi instrumente și metode de lucru pentru o abordare centrată pe cetățean

TEHNOLOGIE

 Dezvoltare software și hardware

 Utilizarea soluțiilor cloud și de rețea
 Integrarea soluțiilor digitale
 Automatizare
 Dezvoltarea unei platforme de date deschise
 Pregătirea pentru utilizarea inteligenței artificiale

ACHIZIȚII PUBLICE

 Monitorizarea în timp real a furnizorilor

 Automatizare
 Flux continuu de date

64
OCDE, 2019. Consolidarea Guvernării Digitale

62
5.2. Recomandări pentru Politica Urbană

PDO 1. DEZVOLTARE SPAȚIALĂ DURABILĂ

 Dezvoltarea în continuare a cadastrului digital și asigurarea legăturilor cu bazele de date
urbane/metropolitane
 Actualizarea liniilor directoare ale PUG și impunerea utilizării instrumentelor digitale și a
creării bazelor de date urbane, inclusiv la nivelul zonei metropolitane/ZUF
 Dezvoltarea instrumentelor digitale de monitorizare, prognozare și dezvoltare de scenarii
pentru dezvoltarea urbană/metropolitană (inclusiv AI), pe baza bazelor de date
metropolitane/urbane (de exemplu, „City Intelligence Labs”65)
 Actualizarea și dezvoltarea în continuare a Observatorului Teritorial și furnizarea de date
locale (inclusiv dezagregarea datelor NUTS 3/ NUTS 2) pentru a descrie și analiza mai bine
tendințele de dezvoltare spațială și ZUF

PDO 2. ORAȘE ECOLOGICE ȘI REZILIENTE

 Dezvoltarea rețelelor digitale pentru monitorizarea calității factorilor de mediu, inclusiv
democratizarea monitorizării și includerea cetățenilor în proces (de exemplu, măsurători ale
calității aerului)
 Implementarea în continuare a măsurătorilor inteligente și a soluțiilor digitale pentru
monitorizarea și îmbunătățirea eficienței energetice
 Implementarea soluțiilor inteligente de energie și siguranță în clădirile publice (instituții
publice, școli, spitale, etc.), inclusiv prin reabilitare [energetică] profundă
 Aplicarea principiilor reabilitării profunde în cadrul proiectelor de eficiență energetică pentru
clădirile (blocuri de apartamente) rezidențiale
 Investirea în bazele de date despre transportul în comun pentru a optimiza serviciul (inclusiv
tranzitul calibrat în funcție de cerere) și pentru a îmbunătăți planificarea traseului cu
informații în timp real.
 Elaborarea de politici privind parcarea bazate pe dovezi și utilizarea de instrumente digitale
pentru o gestionare eficientă a parcării (inclusiv colectarea taxelor de parcare)
 Implementarea și integrarea Mobilității ca Serviciu (inclusiv crearea cadrului legal și integrarea
verticală) – capital și poli de creștere
 Sprijinirea serviciilor și platformelor de mobilitate partajată și utilizarea datelor furnizate
(datele trebuie integrate în modelul de transport local)
 Extinderea în continuare a infrastructurii de tarifare pentru a sprijini decarbonizarea
transportului
 Utilizarea dispozitivelor de colectare a datelor și gamificarea pentru a sprijini schimbarea
comportamentului în ceea ce privește alegerea transportului.
 Investirea și menținerea modelelor de transport la nivel de oraș, județ sau la nivel regional
pentru a înțelege mai bine impactul proiectelor de mobilitate. Modelele de transport la nivelul

65
https://cities.ait.ac.at/site/

63
 întregului oraș ar trebui utilizate mai mult în planificarea urbană, mai ales atunci când se
acordă autorizații de construire pentru noi dezvoltări.
 Testarea de tehnologii noi și soluții cu impact redus asupra mediului în laboratoarele vii,
încurajând parteneriatele locale, urmând modelul cu helix cvadruplu/cvintuplu
 Monitorizarea vulnerabilității riscurilor și pericolelor și integrarea monitorizări și răspunsului
la risc la nivel local/regional66

PDO 3. ORAȘE COMPETITIVE ȘI PRODUCTIVE

 Furnizarea de date urbane/metropolitane actualizate cu privire la proprietatea disponibilă
pentru investiții și date relevante pentru atragerea investițiilor
 Asigurarea unui ghișeu unic digital pentru companii la nivel de oraș/ZUF
 Cartografierea și implicarea ecosistemelor de inovare locale în co-crearea de soluții urbane;
dezvoltarea achizițiilor publice inovatoare și parteneriatelor public-private pentru a implica
ecosistemele antreprenoriale și de inovare locale
 Proiectarea și derularea de evenimente de tip hackathon de inovație urbană
 Dezvoltarea de parteneriate pentru a sprijini programele de formare și învățare profesională
pentru viitoarele locuri de muncă
 Crearea/susținerea infrastructurii inovatoare de sprijin pentru afaceri – spații de lucru în
comun, laboratoare Fab Lab, etc.
 Dirijarea acțiunii Planul de Acțiune a Tranziției Digitale UA privind dezvoltarea Indicelui
Economiei și Societății Digitale (DESI) la nivel local, pentru a evalua necesitatea unui sprijin
specific pentru tranziția digitală

PDO 4. ORAȘE INCLUZIVE ȘI ECHITABILE

 Dezvoltarea și dirijarea Instrumentului Digital de Vecinătate pentru Planul de Acțiune a
Tranziției Digitale UA pentru a sprijini incluziunea digitală și dezvoltarea abilităților digitale
 Continuarea investițiilor în platformele digitale de servicii publice
 Completarea platformelor digitale de servicii publice cu infrastructură fizică (centre de servicii
publice, săli de servicii publice67, chioșcuri de servicii publice etc.) care sprijină învățarea și
accesul la serviciile digitale
 Modernizarea și dezvoltarea infrastructurilor TIC pentru a asigura acoperirea la nivel
urban/ZUF
 Investirea în e-servicii incluzive (e-learning, e-sănătate, servicii sociale etc.), prin evaluarea și
luarea în considerare a nevoilor specifice ale grupurilor vulnerabile

PDO 5. ORAȘE BINE GUVERNATE

 Continuarea investițiilor în actualizarea și digitalizarea proceselor și procedurilor, inclusiv
investițiile în infrastructura modernă de software și hardware; face legătura între orașele mari
și cele mici
 Investirea în formarea angajaților publici pentru adoptarea soluțiilor digitale, dar și pentru
planificarea strategică și implementarea abordărilor pentru orașe inteligente
 Introducerea unei abordări centrate pe cetățean în furnizarea serviciilor publice, bazată pe
procese participative și de co-creare; integrarea CIIC și alte abordări similare

66 Deși competențele orașelor și MLPDA sunt limitate în acest sens

67
http://www.psh.gov.ge/main/news/0/0/17

64
 Furnizarea de linii directoare privind planificarea strategică și integrarea documentelor de
planificare strategică – Strategii Integrate de Dezvoltare Urbană/ Metropolitană durabilă,
Planuri de Mobilitate Urbană Durabilă, Planuri Urbane Generale, Strategii pentru Orașe
Inteligente etc.

65
6. ANEXE
6.1. Dimensiunile Orașului Inteligent
Figura 23. Roata Orașului Inteligent

Sursă: Boyd Cohen, Rob Adams, 2012

Legendă: Viață Inteligentă:
Cultură și Fericire
Oraș Inteligent Siguranță
de Boyd Cohen Sănătate
Acțiuni și Indicatori
Cetățeni Inteligenți:
Mediu Inteligent: Creativitate
Clădiri Inteligente Societate Incluzivă
Managementul Resurselor Educație
Planificare Urbană
Guvernanță Inteligentă:
Mobilitate Inteligentă: Guvern Deschis
Acces mixt-modal Infrastructură
Mobilitate curată și nemotorizată Servicii on-line
TIC integrată
Economie Inteligentă:
Interconectare Locală și Globală
Productivitate
Oportunitate

66
 Figura 24. Hexagonul Orașelor Fericite

Sursă: Boyd Cohen, Rob Adams, 2017, http://www.happycitizendesign.com/

Legendă:
Prosperitate Împărtășită
Sigur și Sănătos Educație care dă putere tuturor
Lipsa fricii Acces la locuințe, energie și alimente de calitate
Ținte ale criminalității zero Includerea diversității
Sănătate mintală și fizică la nivel ridicat
Curat și Ecologic
Cultură și Mândrie Civică Spațiu verde
Celebrează culturile locale și internaționale Aer curat
Muzică, artă, organizația creatorilor și artizanilor Zone de agrement în aer liber
Democrație continuă și co-creare a cetățenilor
Ușor de parcurs pe jos și Accesibil
Conectat Social Apropierea locuinței de servicii
Fericit cu prietenii și relațiile Transport în comun excelent
Destui cetățeni să mă ajute în orice moment Prioritate pentru pietoni și biciclete
Ușor de întâlnit alte persoane

67
6.2. Indicatorii Orașului Inteligent
Mai jos s-au analizat standardele internaționale ISO 37120 și ISO 37122 pentru orașele și comunitățile durabile și pentru orașele inteligente. Ambele
standarde fac parte din pachetul ISO privind Orașele și comunitățile durabile. Disponibilitatea datelor a fost analizată luând în considerare particularitățile
sistemului statistic și ale altor surse de date potențiale din România și, acolo unde a fost posibil, au fost identificate surse de date potențiale și repere. Pe baza
acestei analize, orașele pot decide asupra eventualei acreditări conform ISO 37120 și ISO 37122.

Domeniu ISO Indicator Disponibilitate68: Sursa datelor Prag (lege / medie urban UE / altele)

37120 % din populația orașului care trăiește în sărăcie Bună Atlasul zonelor urbane marginalizate

Rata șomajului Bună Tempo INSSE

Valoarea evaluată a proprietăților comerciale și Redusă -

industriale ca procent din valoarea totală evaluată a
tuturor proprietăților

37122 % companii subcontractate de către administrația Medie Primărie

Economie publică ce oferă date disponibile publicului, din total
companii per oraș

Numărul de start-up-uri nou înființate anual per Bună Tempo INSSE

100.000 locuitori

% forță de muncă angajată în sectorul TIC Bună Tempo INSSE/Edemos

% forță de muncă angajată în educație, cercetare și Bună Tempo INSSE/Edemos

dezvoltare

68
Bună - disponibil baze de date naționale / internaționale
Medie - se poate colecta local, datele sunt deja colectate de instituții locale în forma solicitată
Redusă - este nevoie de parteneriate cu operatori de servicii publice sau de măsurători suplimentare

68
Domeniu ISO Indicator Disponibilitate68: Sursa datelor Prag (lege / medie urban UE / altele)

37120 % persoane (de vârstă școlară) de sex feminin înscrise Medie Inspectoratul Școlar Județean, Tempo INS 100%
la școală

% din populația școlară ce a absolvit învățământul Medie Inspectoratele Școlare Județene 100%
primar

% din populația școlară ce a absolvit învățământul Medie Inspectoratele Școlare Județene 100%
secundar

Numărul de conexiuni la internet per 100.000 Redusă Date colectate doar la nivel național, Eurostat, RO:74%, EU 28: 87% din populația cu
persoane Necesită parteneriate cu operatorii de internet vârste cuprinse între 16-64 ani a folosit
internetul în ultimele 3 luni, 2019

Gradul de acoperire al telefoniei mobile (număr Redusă Date colectate doar la nivel național, Eurostat, 100%
abonamente per 100.000 persoane) Necesită parteneriate cu operatorii de telefonie
mobilă
Cetățeni
37122 Număr baze de date de tip biblioteci online disponibile Medie Necesită parteneriate cu Inspectoratele Școlare >1
per 100.000 locuitori Județene, Bibliotecile și Universitățile

% populație ce cunoaște cel puțin o limbă străină Redusă Date colectate doar la nivel național, Eurostat RO:35.8%, EU 28: 64,6% din populația cu
vârste cuprinse între 25-64 ani

Număr de dispozitive electronice destinate Bună Tempo INS RO:82 (primar + gimnazial) 2018
învățământului online disponibile la 1000 de elevi din
ciclul primar

Număr de dispozitive electronice destinate Bună Tempo INS RO:187 (liceal) 2018
învățământului online disponibile la 1000 de elevi din
ciclul secundar

Număr de absolvenți de licență în științe, inginerie și Medie Date colectate doar la nivel național, Eurostat. 19.3 ‰ din populația cu vârste cuprinse
matematică (STEM) Necesită parteneriate cu universitățile între 20-29 ani (medie EU 28 2016)

69
Domeniu ISO Indicator Disponibilitate68: Sursa datelor Prag (lege / medie urban UE / altele)

37120 Concentrație PM2.5 Medie https://aqicn.org/city/romania/ AQI = mai mic de 50 (bun)

Concentrație PM10 Medie https://aqicn.org/city/romania/ AQI = mai mic de 50 (bun)

Emisii de gaze cu efect de seră (tone per capita) Redusă PAED scădere cu 20% până în 2030 față de
2017 (obiectiv UE)

Total energie electrică utilizată (rezidențial) per capita Redusă PAED

(KWH/an)

% din populația orașului ce beneficiază de servicii de Medie operator / distribuitor energie electrică
electricitate autorizate

Consumul de energie electrică al clădirilor publice pe Redusă Primăria / Prefectura

an (KWH/mp)

Mediu
% energie electrică din surse regenerabile din totalul Medie operator / distribuitor energie electrică 20% din energia produsă să fie din surse
consumului per oraș regenerabile până în 2020 (obiectiv UE)

% populație cu acces la servicii de colectare regulată a Medie operator colectare deșeuri 100%
gunoiului solid

Cantitatea de deșeuri colectate per capita Medie operator colectare deșeuri

% de deșeuri reciclate Medie operator colectare deșeuri 65% din total reciclat - 2025; 70%
reciclat până în 2030 (obiectiv UE)

% populație cu acces la servicii de canalizare Medie operator / Primărie 100% (minim 55% - Legea 351/2001)

% ape reziduale netratate Medie operator

% ape reziduale ce primesc tratament primar Medie operator

70
Domeniu ISO Indicator Disponibilitate68: Sursa datelor Prag (lege / medie urban UE / altele)

% ape reziduale ce primesc tratament secundar Medie operator

% ape reziduale ce primesc tratament terțiar Medie operator

% populație cu acces la sisteme de apă potabilă Medie operator 100% (minim 70% - Legea 351/2001)

% populație cu acces durabil la surse de apă Medie operator

îmbunătățite

% populație cu acces la salubrizare îmbunătățită Medie operator colectare deșeuri

Consumul total de apă din gospodării per capita Redusă operator

(litrii/zi)

37122 Energie electrică și termică (KWh) produsă prin Redusă operator / distribuitor energie electrică
tratarea apelor reziduale per capita pe an

Energie electrică și termică (KWh) produsă prin Redusă operator / distribuitor

tratarea deșeurilor solide /locuitor/ an

% energie produsă prin sisteme descentralizate de Redusă operator

producere a energiei

Capacitatea de stocare a rețelei de energiei electrice a Redusă operator / Primărie

orașului (KWH) /locuitor

% consum de energie electrică al sistemului public de Medie operator / Primărie

iluminat din consumul total anual de energie electrică
al orașului

% iluminat public reabilitat/eficientizat Medie operator / Primărie

71
Domeniu ISO Indicator Disponibilitate68: Sursa datelor Prag (lege / medie urban UE / altele)

% clădiri publice care necesită renovare/reabilitare Medie Primărie / Prefectură

(mp)

% ecosisteme cartografiate prin sisteme de Redusă APM

telemonitorizare senzitivă

Frecvența anuală a cartografierii prin sisteme de Redusă APM

telemonitorizare senzitivă

% clădiri reabilitate în ultimii 5 ani conform principiilor Redusă Primărie / Prefectură

„green building"

Număr de stații de monitorizare a calității aerului / Bună APM

100.000 locuitori

% populație cu acces la centre de colectare a Redusă operator / Primărie

deșeurilor solide echipate cu sisteme de telegestiune

% populație deservită de companii de ridicare a Redusă operator / Primărie

deșeurilor cu sisteme de telegestiune individuală a
cantității de gunoi

% deșeuri municipale utilizate pentru generarea de Redusă operator

energie

Cantitatea anuală (tone) de deșeuri alimentare Medie operator

procesate/locuitor

% ape reziduale tratate reutilizate Redusă operator

% nămol reutilizat (tone materie uscată) Redusă operator

72
Domeniu ISO Indicator Disponibilitate68: Sursa datelor Prag (lege / medie urban UE / altele)

% energie obținută din ape reziduale din totalul Redusă operator

energiei consumate

% apă reziduală utilizată la obținerea energiei electrice Redusă operator

Număr stații de monitorizare online a calității apei Redusă operator / Primărie / DSP
potabile per 100.000 locuitori

Număr stații de monitorizare online a calității apei per Medie operator / Primărie / DSP
100.000 locuitori

37120 Număr paturi de spital la 1000 locuitori Bună INS minim 10 (legea 351 /2001)

Număr pompieri la 1000 de locuitori Bună IJSU

Număr de decese în incendii la 1000 de locuitori Bună IJSU

Număr de decese datorate calamităților naturale la Bună

1000 de locuitori

Speranța medie de viață Bună INS 81 de ani (media UE, 2017)

Locuire

Număr medici la 1000 de locuitori Bună INS minim 2,3 (legea 351 /2001)

Mortalitatea infantilă (sub 5 ani) la 1000 de nașteri Bună INS

Număr de agenți de poliție la 1000 de locuitori Bună MAI / Primărie

Număr de sinucideri la 1000 de locuitori Medie Primărie

% populație care locuiește în condiții improprii Medie IJSU / DGASPC

73
Domeniu ISO Indicator Disponibilitate68: Sursa datelor Prag (lege / medie urban UE / altele)

37122 % populație cu dosar medical disponibil online pentru Medie Ministerul Sănătății / CNAS
operatorii de sănătate

Număr de consultații de telemedicină realizate anual Redusă Ministerul Sănătății / CNAS

online/video per 100.000 locuitori

% populație arondată sistemelor de avertizare publică Redusă APM

pentru calitatea aerului și apei

% suprafața orașului deservită de un sistem de Redusă APM / DSP

cartografiere a radiației câmpurilor electromagnetice

% locuințe cu contoare smart pentru energia electrică Redusă operator

furnizată

% locuințe cu contoare smart pentru apa furnizată Redusă operator

% suprafață oraș definită ca zonă cu întrebuințări Bună Primărie (prin PUG)

mixte (comercial/divertisment, office, industrial,
rezidențial, hotel, recreațional)

% clădiri publice accesibile persoanelor cu dizabilități Medie Primărie / Direcția Persoanelor cu Handicap 100%

% din bugetul local destinat ca ajutor în achiziționarea Medie Primărie

echipamentelor pentru cetățeni cu dizabilități

Număr persoane cu dizabilități ce dispun de aplicații Redusă Primărie / Direcția Persoanelor cu Handicap
online interactive de cartografiere, per 100.000
locuitori

% suprafața orașului acoperită de sistem de Redusă Primărie / Poliție

monitorizare video

74
Domeniu ISO Indicator Disponibilitate68: Sursa datelor Prag (lege / medie urban UE / altele)

% populație înregistrată la un sistem public de alertă Medie IGSU

Număr anual de postări pe social media al oficialilor Redusă Poliție

responsabili cu siguranța publică, per 100.000
persoane

% treceri de pietoni semnalizate cu indicatoare și Bună Poliție

semafoare

% servicii publice de recreere disponibile rezervării Redusă operatori / furnizori

online

Număr de sisteme smart de informații instalate în oraș Redusă Primărie / operatori TIC
per 100.000 locuitori

% populație ce dispun de dispozitiv cu acces la internet Redusă Primărie / furnizori internet

în biblioteci și alte clădiri publice

% populație cu acces la internet de viteză suficientă Redusă furnizori internet 100%

% suprafață oraș neacoperită de semnal de Redusă furnizori

telecomunicație

% suprafață oraș cu acces public la internet Medie Primărie / furnizori internet

% populație ce trăiește în zone cu densitate medie și Bună Primărie / Taxe și Impozite Locale NA
mare de populație

37120 Km linii transport în comun / 1000 locuitori Medie Operator transport în comun local - hartă transport
în comun
Mobilitate

Km piste biciclete / 1000 locuitori Medie Primărie sau Openstreetmaps

75
Domeniu ISO Indicator Disponibilitate68: Sursa datelor Prag (lege / medie urban UE / altele)

Număr stații încărcare vehicule electrice / 1000 Bună Plugshare.com medie UE 7 vehicule / stație - 14000
locuitori https://www.eafo.eu/ stații în total în UE

Tarifare integrată - % din serviciile de transport Medie Operator transport local în comun
integrate în același sistem de plată

Număr călătorii transport în comun/1000 locuitori Medie Operator transport local în comun

Indice motorizare Medie Primărie/taxe și impozite locale Aprox. 350 / 1000 locuitori în mediul
urban

37122 % străzi deservite de sisteme online de avertizare și Medie Primărie

informare a traficului

Număr de utilizatori de mijloace de transport specifice Redusă Primărie și furnizori de servicii de mobilitate
economiei colaborative (sharing economy) / 1000
locuitori

% automobile înregistrate în oraș cu emisii scăzute de Medie Primărie / taxe și impozite locale
CO2

Număr de biciclete disponibile public în sistem de Medie Primărie - operatorii serviciului

închiriere per 100000 locuitori

Acces la date în timp real despre transport în comun - Medie Operator transport local în comun
% din linii

% din serviciile de transport ale orașului cu tarifare Medie Primărie - furnizori de servicii de mobilitate
integrată

% parcări publice cu sisteme de taxare online Medie Primărie 100%

76
Domeniu ISO Indicator Disponibilitate68: Sursa datelor Prag (lege / medie urban UE / altele)

% parcări publice racordate la sisteme de monitorizare Medie Primărie

în timp real a disponibilității

% semafoare smart Medie Primărie 100%

% vehicule autonome din total Medie Primărie / taxe și impozite locale

% linii de transport în comun care oferă acces la Medie Primărie 100%

internet

% drumui echipate pentru vehicule autonome Medie Primărie

% suprafață oraș inclusă în hărți cu date de transport Medie Primărie

în timp real

37120 Acces la date deschise (opendata) – nr seturi de date / Bună Pagina web a primăriei
1000 locuitori

Varietate servicii publice digitale Bună Pagina web a primăriei

Pondere (%) aleși de sex feminin în consiliile locale Bună Pagina web a primăriei

% datorii din venitul local al orașului Bună Bugetul primăriei

Guvernanță

37122 % din bugetul local alocat anual măsurilor inovatoare Medie Bugetul primăriei
și inițiativelor de tip smart city

% suma anuală a taxelor colectate din cadrul Redusă Bugetul primăriei (dacă există linie bugetară
economiei circulare din totalul taxelor dedicată)

% plăților efectuate online către bugetul local Medie Primărie

77
Domeniu ISO Indicator Disponibilitate68: Sursa datelor Prag (lege / medie urban UE / altele)

Numărul anual de vizualizări pe portalul de tip open Medie Primărie

data al orașului per 100.000 locuitori

Numărul seturilor de date oferite pe portalul online al Medie Pagina web a primăriei
orașului per 100.000 locuitori

% seturi de date ale orașului disponibile publicului Medie Pagina web a primăriei

% servicii publice disponibile online Medie Pagina web a primăriei

Timpul mediu de răspuns la chestionarele propuse de Redusă Primărie

primărie

% buget local acordat inițiativelor de agricultură Redusă Bugetul primăriei (dacă există linie bugetară
urbană dedicată)

Număr anual de cetățeni angrenați în procese de Medie Pagina web a primăriei

planificare urbană per 100.000 locuitori

Timpul mediu de aprobare a autorizațiilor de Medie Primărie

construire (zile)

78
6.3. Proiecte pentru orașe Inteligente
6.3.1. Matricea proiectelor pentru orașe inteligente vs. Pentru provocări – exemplu pentru
dimensiunea Mobilității Inteligente

comportament
noilor tipuri de
Atractivitatea
transportului
Performanța

Gestionarea

tiparelor de
Înțelegerea
locurilor de

Schimbare
Integrarea

Mobilitate
mobilității

mobilitate
Congestie

Siguranța

transport
în comun

incluzivă
parcare

rutieră
active
Provocările orașului inteligent

ală
(coloane) / Proiecte (rânduri)

Sistem de gestionare a traficului L L L

Sistem de gestionare a traficului cu

modul prioritar de transport în L L L
comun

Platforma de gestionare a
L L L
transportului în comun

Tranzit calibrat în funcție de cerere LJ LJ LJ

Aplicație pentru transportul în

LJR LJR
comun – trasee

Aplicație pentru transportul în

comun – trasee și informații în timp LJR LJR
real

E-ticketing pentru transportul în

LJ LJ
comun

Stații de autobuz inteligente LJ

Transport în comun autonom L L L

Aplicație pentru călătoria cu

LJ LJ
mașina în comun

Serviciu și aplicație de transport la

L L L
cerere (e-hailing) (Uber, Bolt, etc.)

Serviciu și aplicație de utilizare în

L L L
comun a bicicletelor

Serviciu și aplicație de utilizare în

L L L
comun a trotinetelor

Serviciu și aplicație de utilizare în

L L L
comun a mașinii

Aplicație de deținere și utilizare

L
colectivă a mașinii

Platformă de mobilitate integrată

LJ LJ LJ LJ LJ LJ
(MaaS)

Aplicație de parcare cu plată L L

Aplicație de parcare cu locuri de

L L L
parcare disponibile

Aplicație de parcare cu date în timp

L L L
real despre disponibilitate

Aplicație de utilizare în comun a

L
parcării

79
 comportament
noilor tipuri de
Atractivitatea
transportului
Performanța

Gestionarea

tiparelor de
Înțelegerea
locurilor de

Schimbare
Integrarea

Mobilitate
mobilității

mobilitate
Congestie

Siguranța

transport
în comun

incluzivă
parcare

rutieră
active
Provocările orașului inteligent

ală
(coloane) / Proiecte (rânduri)

Platformă de gestionare a locurilor

L
de parcare

Aplicație pentru biciclete – trasee LJR

Aplicație pentru biciclete cu sistem

L L
de recompensare

Aplicație pentru pietoni – trasee L

Aplicație pentru pietoni cu sistem

L L
de recompensare

Aplicație pentru îndrumarea

persoanelor cu deficiențe de L L L L
vedere prin oraș

Dispozitive pentru creșterea

L
vizibilității participanților la trafic

Platforme de gestionare a flotelor L

Centre logistice inteligente L

Limitarea accesului vehiculelor L L

Proiect dezvoltat la:

L = nivel local J = nivel județean R = nivel regional

80
6.3.2. Soluțiile proiectului pentru oraș inteligent aplicate în mediul construit

PĂRȚI ALE MEDIULUI SOLUȚII TIPICE PENTRU ORAȘUL INTELIGENT ȘI CARTIERELE CU CONSUM
CONSTRUIT REDUS DE ENERGIE
Clădiri rezidențiale; Tehnologii, instalații și aparate de construire și modernizare cu energie
redusă, zero și pozitivă, de exemplu izolație termică, case pasive,
recuperarea căldurii din ventilație;
Integrarea cu producția de energie regenerabilă;
Clădiri
Realizarea de clădiri mai inteligente prin senzori, mecanisme de acționare
comerciale,
și TIC interoperabile, contoare inteligente;
sociale,
educaționale, Crearea de infrastructuri de încărcare unidirecționale sau bidirecționale
medicale; pentru vehicule electrice ca mașini și biciclete;
Furnizarea de soluții colective pentru alimentarea cu energie, cum ar fi
centrale solare, sisteme de încălzire centralizată sau geotermală;
Realizarea mai inteligentă a funcționării și utilizării clădirii, de exemplu prin
iluminare inteligentă senzorială;
Utilizarea soluțiilor ecologice de mobilitate și logistică pentru a asigura
transportul, de exemplu vehicule electrice, parcare inteligentă, transport
curat pe „ultimul kilometru” în logistică,
Aplicarea principiilor sau (re)proiectarea inteligentă, planificarea integrată
și implementarea la nivel de cartier, de exemplu bazat pe proiecte holistice
de energie și transport care au fost co-proiectate cu părțile interesate;
Clădiri și instalații
industriale Tehnologie de proces inteligentă în industrie, de exemplu permiterea
reutilizării excesului de căldură și a subproduselor ca hidro
Infrastructuri Permite funcționarea și utilizarea inteligentă a infrastructurilor cu senzori și
mecanisme de acționare, alte date urbane și TIC, adică sisteme inteligente
de transport;
Rețele termice și electrice inteligente, centrale electrice virtuale;
Permite schimburi, conversie și co-producție de energie, de exemplu cu
centre de date, sau folosind energie termică combinată (CHP);
Adăugarea de senzori și mecanisme de acționare la infrastructurile fizice,
Iluminat Inteligent;
Organizarea interoperabilității între infrastructurile fizice și clădiri prin
protocoale, standarde, de exemplu Internetul obiectelor, Internetul tuturor
lucrurilor;
Organizarea operațiunilor inteligente, (re)proiectare inteligentă și servicii
îmbunătățite/noi pentru cetățeni prin intermediul platformelor urbane
Tabelul 0-1: Soluții tipice pentru orașul inteligent aplicate în mediul construit Sursa: Borsboom-van Beurden (2018b)

81
6.3.3. Exemple de proiect pentru oraș inteligent pentru orașele din România69
MOBILITATE INTELIGENTĂ

Localități mari (reședințe de județ):

 Aplicația „Mobilitatea ca serviciu”
 Sistem de gestionare a traficului corelat cu centrul de date și modelul de trafic.
 Aplicație mobilă/platformă online pentru localizarea locurilor de parcare
 Garaje „inteligente” pentru biciclete
 Micromobilitate pentru zone de activitate cu suprafețe mari – implementare în zone cheie a
sistemelor comune cu vehicule electrice mici (biciclete/trotinete electrice) cu care utilizatorii
zonei se pot deplasa
 Partajarea locurilor de parcare – pe baza unui abonament, locurile de parcare aferente
centrelor comerciale pot fi utilizate pe timpul nopții
 Comunități de mașini/coproprietatea unei mașini
 Testarea autonomiei transportului în comun

Orașe mari și mijlocii:

 Tranzit calibrat în funcție de cerere – adaptarea serviciilor de transport la cererea reală.
 Monitorizarea transportului în comun – monitorizare și afișare în timp real în stații a locației
transportului în comun.
 Extinderea/modernizarea flotei de transport în comun.
 Aplicație pentru transportul în comun.
 Aplicație pentru plata parcării.

Toate orașele (mari, mijlocii și mici):

• Treceri de pietoni „inteligente” bazate pe senzori care permit semnalizarea intensă a trecerii
în momentul utilizării.
• Stații de încărcare a vehiculelor electrice (în orașe, în special în zonele de locuințe colective).
• Stații de transport în comun „inteligente” (locale sau județene).
• Amenajarea garajelor sau a parcărilor pentru biciclete „inteligente”.

69
Pe baza Strategiei Regionale pentru Mobilitate Urbană și Orașe Inteligente 2021-2027 din Regiunea de
Dezvoltare Nord-Vest
MOD DE VIAȚĂ INTELIGENT
Localități mari:
 Baze de date GIS la nivel metropolitan.
 Aplicație electronică unică pentru informații despre serviciile medicale și de sănătate.
 Utilizarea dronelor pentru a inspecta zonele sau situațiile de risc (zonele montane).
 Centru de monitorizare în timp real a situației din oraș – oferă acces în timp real la toate
camerele, senzorii și alte dispozitive de colectare a datelor
 Laborator viu

Orașe mari și mijlocii:

 City Pass pentru turiști – sistem integrat care oferă intrarea sau reduceri privind un anumit
număr de facilități culturale, oferte în baruri și restaurante, acces la mijloacele de transport
în comun, închirieri de biciclete etc. (orașe turistice).
 Sisteme de gestionare inteligente pentru sistemele de spații verzi.
 Extinderea sistemului WiFi în spațiile publice.

Toate orașele (mari, mijlocii și mici):

 Mobilier urban inteligent.
 Sistem de monitorizare și siguranță a spațiului public.
 Valorificarea obiectivelor de patrimoniu prin digitizare sau reconstrucție digitală (VR/AR).
 Telemedicină / monitorizarea de la distanță a persoanelor în vârstă.
 Actualizarea PUG-urilor cu baza de date GIS.

ECONOMIE INTELIGENTĂ
Localități mari:
 Incubator de start-up-uri pentru companii care oferă soluții în domenii precum mobilitatea
urbană, economie circulară, durabilitate/mediu, soluții inteligente pentru sănătate.
 Platformă pentru interacțiunea cu mediul de afaceri (ghișeu unic).
 Makerspace/FABLab – dezvoltarea de infrastructuri de sprijin specifice pentru industriile
culturale și creative, publice sau în parteneriat.
 Monedă locală – dezvoltarea unei monede locale pentru încurajarea consumul de produse și
servicii locale.
 Facilități de prototipare și testare multifuncționale (robotică, imprimare 3D etc.) – spațiu
dotat cu echipamente de ultimă generație accesibile companiilor sau a start-up-urilor pentru
testare.
 Centru de Inovare Digitală.

Orașe mari și mijlocii:

• Ghișeu unic pentru mediul de afaceri.
• Incubator de start-up-uri pentru tineri/liceeni/studenți – sprijin pentru dezvoltarea afacerilor
pentru tineri: cursuri de antreprenoriat și management de afaceri, mentorat etc.
• Platformă pentru atragerea investițiilor.
 Tabără pentru liceeni sau tineri pentru a simula antreprenoriatul și inovația – Tabără
Inteligentă.
Orașe mici:
 Incubator de mini-afaceri și spațiu de lucru comun pentru producătorii locali.
 Centru pentru inovație locală.
 Agricultură inteligentă.

CETĂȚENI INTELIGENȚI
Localități mari:
 Platformă pentru comunicarea cu cetățenii (2.0).
 Centru pentru inovație și imaginație civică 2.0
 Sprijinirea dezvoltării abilităților tehnice și promovarea domeniilor STEM într-un centru
regional sau județean de tehnologii și activități de aplicare.
 Laborator Viu – soluții de oraș inteligent în domeniul reducerii consumului de energie
 Proiect-pilot Orașul Învățării (Orașul Educației) – învățare continuă pentru toți cetățenii

Orașe mari și mijlocii:

• Platformă pentru comunicarea cu cetățenii și formarea inițiativelor comunitare (V1.0).
• Centre locale de inovare a comunității – aplică soluții inteligente pentru incluziune socială și
oferă programe educaționale pentru comunitate.

Toate orașele (mari, mijlocii și mici):

• Dezvoltarea sau modernizarea infrastructurii de învățământ profesional și tehnic.
• Digitizarea sistemului de învățământ.
• Centru comunitar integrat, care include, de asemenea, programe digitale de dezvoltare a
abilităților

GUVERNANȚĂ INTELIGENTĂ
Localități mari:
 Baze de date GIS la nivel metropolitan.
 Date deschise – platformă de date deschise în care datele disponibile la nivel de oraș (date
sectoriale) sunt accesibile publicului.
 Monitorizare/digitizare mobilă.
 Tablou de bord pentru monitorizarea strategiei și proiectelor localității.
 Învățarea programată pentru proiectarea/dezvoltarea urbană.
 Centru de Inteligență Urbană/Metropolitană și inovație digitală.
 Funcționar public virtual.
 Servicii „Cloud” – platformă cloud online pentru utilizare de către administrația publică.

Orașe mari și mijlocii:

 Sistem de management al proiectului/ERP.
 Strategie de oraș inteligent/digitizare.
 Platformă de servicii publice digitale.
 Sistem de înregistrare și emitere a documentelor – permite înregistrarea și emiterea
documentelor online, semnături electronice, etc.
  Centru urbane de date și monitorizarea în timp real a stării orașului (corelată cu baza de date
GIS de la PUG).

Toate orașele:
 Aplicația City (aplicație pentru informarea cetățenilor și identificarea problemelor la nivel
locale).
 Plata online a taxelor și impozitelor.
 Sistem de planificare online – site web care permite programarea online a cetățenilor la
diverse ghișee APL.
 Chioșcuri de informare a serviciului public.
 Baza de date GIS (posibil administrată la nivelul CJ).

MEDIU INTELIGENT
Localități mari:
 Utilizarea resurselor de energie verde (geotermală/solară).
 Aplicație pentru reducerea deșeurilor alimentare.
 Aplicație de reciclare a deșeurilor.
 Platformă online și/sau aplicație mobilă pentru cartografierea consumului de energie la nivel
de cartier sau oraș.
 Rețea electrică inteligentă care poate fi implementată în diferite zone ale locuințelor
colective (Grid inteligent).
 Automatizarea sistemelor de irigații pentru spațiile verzi
 Laborator viu pentru testarea de soluții noi pentru rezolvarea problemelor privind mediu
(eco-cartier).
 Centrul pentru Energie Regenerabilă și Educație Ecologică.

Orașe mari și mijlocii:

 Infrastructură de igienizare „inteligentă” – pubele inteligente cu senzori și tehnologie bazată
pe GPS care oferă date despre gradul de umplere al pubelelor.
 Mobilier urban pentru îmbunătățirea calității aerului.
 Monitorizarea în timp real a stării infrastructurii tehnico-municipale și a consumului.

Toate orașele:
• Platformă online pentru colectarea și afișarea datelor de mediu (corelată cu baza de date
regională).
• Eficiența energetică a clădirilor publice și a blocurilor de apartamente.
• Sistem de reciclare a ambalajelor din sticlă, plastic și aluminiu – implementarea automatului
pentru reciclarea ambalajelor pentru colectare selectivă.
• Iluminat public inteligent gestionat de la distanță, cu LED și activat prin senzori.
• Sisteme de fațadă/acoperiș verde
 Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România
Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720
Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
Data publicării: Decembrie 2020

Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod obligatoriu

poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Material distribuit gratuit

 Liviu Digitally signed
by Liviu Tudor
Tudor Bailesteanu
Bailestean Date:
2021.06.29
u 13:52:23 +03'00'

LIVRABIL 3. POLITICA URBANĂ 2020-2035

ȘI PLANUL DE ACȚIUNE

DOCUMENT ÎNSOȚITOR 10:

Raport privind Participarea Publică

www.poca.ro
CLAUZĂ DE LIMITARE A RESPONSABILITĂȚII
Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca
Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.
DECLARAȚIE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR
Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea
anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea legislației în
vigoare.
Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Str. Apolodor nr. 17, București, România); sau (ii) Grupul Banca Mondială în România
(Strada Vasile Lascăr nr. 31, etaj 6, Sector 2, București, România).

Prezentul raport a fost transmis în luna decembrie 2020 în temeiul Acordului privind Serviciile de
Asistență Tehnică Rambursabile pentru Politica Urbană a României semnat la data de 29 noiembrie
2019 între Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare. Acesta reprezintă un document însoțitor pentru Livrabilul 3 în cadrul
acordului menționat mai sus - Contribuții la Politica Urbană 2020-2035.
MULȚUMIRI
Prezentul raport este transmis în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile
pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea lui Christoph
Pusch (Director de Sector, Managementul Riscurilor Sociale, Urbane, Rurale și al Rezilienței, Europa și
Asia Centrală), a lui David N. Sislen (Director de practică, Managementul Riscurilor Sociale, Urbane,
Rurale și al Rezilienței, America Latină și Caraibe) și a Tatianei Proskuryakova (Director de Țară,
România și Ungaria). Raportul a fost elaborat de o echipă coordonată de Dean Cira (Specialist Principal
în domeniul Urban) și Paul Kriss (Specialist Principal în domeniul Urban) și alcătuită din Oana Franț
(Expert Dezvoltare Urbană), Alexandrina Dinga (Expert Dezvoltare Urbană), Florina Ciuchiță (Expert
Dezvoltare Urbană), Bianca Butacu (Expert Dezvoltare Urbană) și Adina Vințan (Expert Dezvoltare
Urbană), cu contribuții din partea lui Marcel Ionescu-Heroiu (Specialist Senior Dezvoltare Urbană),
Yondela Silimela (Specialist Senior Dezvoltare Urbană) și Carli Venter (Specialist Senior Dezvoltare
Urbană) și cu sprijin din partea lui Damaris Bangean (Expert Dezvoltare Urbană) și al lui George
Moldoveanu (Asistent informații).
Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedback primite
de la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special Ministrului
Ion Ștefan, Secretarului de Stat Gheorghe Păsat, Directorului General Alexandru Soare, Directorului
Liviu Băileșteanu, Șefului Serviciu Radu Necșuliu, precum și Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Bogdan
Micu, Beniamin Stoica, Alina Huzui, Georgiana Toth, Anca Ureche, Antonia Dudău, Andrei Giurăscu,
Andreea Chitrosan și tuturor celorlalți parteneri locali, regionali și naționali care au contribuit la
elaborarea acestui raport.
CUPRINS
REZUMAT .................................................................................................................................... 1
A. CONSULTĂRI PUBLICE DESFĂȘURATE PENTRU DEZVOLTAREA POLITICII URBANE ....................... 5
Tipuri de consultări desfășurate ............................................................................................................. 5
Chestionar privind nevoile și provocările administrațiilor publice locale............................................... 6
Obiectiv ...................................................................................................................................... 6
Profilul respondenților ............................................................................................................... 6
Rezultate .................................................................................................................................... 6
Utilizarea informațiilor ............................................................................................................... 9
Sondaj privind calitatea vieții ................................................................................................................ 10
Obiectiv .................................................................................................................................... 10
Profilul respondenților ............................................................................................................. 10
Rezultate .................................................................................................................................. 10
Utilizarea informațiilor ............................................................................................................. 12
Consultări regionale online ................................................................................................................... 12
Obiectiv .................................................................................................................................... 12
Profilul respondenților ............................................................................................................. 12
Rezultate .................................................................................................................................. 14
Utilizarea informațiilor ............................................................................................................. 15
Consultări online privind orașele pilot .................................................................................................. 15
Obiectiv .................................................................................................................................... 15
Profilul respondenților ............................................................................................................. 15
Rezultate .................................................................................................................................. 15
Utilizarea informațiilor ............................................................................................................. 16
Platforma Citadini.ro ............................................................................................................................. 17
Obiectiv .................................................................................................................................... 17
Profilul respondenților ............................................................................................................. 17
Rezultate .................................................................................................................................. 17
Utilizarea informațiilor ............................................................................................................. 17
Pagina de Facebook Politica Urbană a României ................................................................................. 18
Obiectiv .................................................................................................................................... 18
Profilul respondenților ............................................................................................................. 18
Rezultate .................................................................................................................................. 18
Utilizarea informațiilor ............................................................................................................. 20
B. INSTRUMENTE PRACTICE PENTRU CONSULTĂRILE PUBLICE ..................................................... 21
Introducere ........................................................................................................................................... 21
Participarea publică .............................................................................................................................. 21
Reglementarea participării publice în România.................................................................................... 23
Elaborarea participativă a politicilor publice ........................................................................................ 26
Procesul de elaborare .............................................................................................................. 26
Implicarea părților interesate .................................................................................................. 26
Managementul eficient al proceselor participative................................................................. 30
Concluzii ................................................................................................................................................ 32
ANEXA 1. METODE DE CONSULTARE PUBLICĂ ȘI PARTICIPARE DELIBERATIVE .............................. 33
ANEXA 2. METODE DE CONSULTARE PUBLICĂ ȘI PARTICIPARE NON-DELIBERATIVE ...................... 35

LISTA FIGURILOR
Figura 1. Imagine cu termeni privind viziunea Politicii Urbane a României ........................................... 1
Figura 2. Problemele urbane principale ale cetățenilor în ordinea priorității ........................................ 2
Figura 3. Nevoile și provocările administrațiilor urbane din România ................................................... 7
Figura 4. Clasificarea celor mai importante probleme urbane identificate de către respondenți ....... 10
Figura 5. Ierarhia direcțiilor de dezvoltare strategică ........................................................................... 11
Figura 6. Atractivitatea urbană 2020 .................................................................................................... 11
Figura 7. Categorii de părți interesate consultate ................................................................................ 12
Figura 8. Principalele imagini vizuale pentru consultările privind orașele pilot ................................... 16
Figura 9. Principalii piloni ai comunicării .............................................................................................. 19
Figura 10. Imagini utilizate pentru postările pe Facebook ................................................................... 20
Figura 11. Diferite niveluri de participare publică în procesul de luare a deciziilor ............................. 22
Figura 12. Implicarea existentă a cetățenilor și mecanismele de colaborare, în funcție de tipul de
localitate ............................................................................................................................................... 25

LISTA TABELELOR
Tabel 1: Principalele dificultăți raportate de către cetățeni în colaborarea cu administrații locale ...... 3
Tabel 2: Impactul consultărilor cu cetățenii și participarea la luarea deciziilor ..................................... 4
Tabel 3: Lista privind consultările regionale, pe subiecte și numărul participanților ........................... 13
Tabel 4: Lista privind consultările regionale, pe subiecte și numărul participanților ........................... 15
REZUMAT
Politica Urbană a României stabilește o viziune a unei dezvoltări urbane bine guvernate, incluzive,
productive și reziliente a României. Aceasta stabilește o agendă comună pentru autoritățile publice,
la nivel central și local, pentru îmbunătățirea cadrului de dezvoltare urbană, furnizând un set de măsuri
coerente în direcția fiecărei politici și prin coordonarea și conectarea diferitelor zone sectoriale și a
diferiților actori. Procesul de dezvoltare a Politicii Urbane a României este unul colaborativ și se
concentrează în mod substanțial pe consultări cu toate părțile interesate implicate, începând de la
sectorul public central și local până la sectorul privat, practicieni, organizații non-guvernamentale și
cetățeni.
Ca parte a dezvoltării Politicii Urbane a României, consultările au avut loc prin intermediul a 22 de
sesiuni online cu aproximativ 450 de părți interesate din fiecare dintre cele 8 regiuni de dezvoltare din
România, 6 sesiuni online la nivel național cu aproximativ 100 de participanți, 7 consultări online locale
cu aproximativ 150 de părți interesate, 1 sondaj trimis prin e-mail către cele 319 orașe și orașe mici
din România, cu 259 de răspunsuri, 1 sondaj față în față sau prin telefon cu 13.380 de cetățeni din 41
de orașe și orașe mici reprezentative din România, 1 platformă online dedicată, 1 pagină de social
media dedicată și multe alte evenimente online ale unor terți, ca și conferințe diferite, proiecte de
dezvoltare urbană ale ONG-urilor, diferite inițiative privind orașele din România, precum și
evenimente la nivel național și european privind orașele, orașele mici și regiunile. În cadrul proiectului,
16 consultări regionale în persoană trebuiau să fie organizate cu părțile interesate din cadrul fiecăreia
dintre cele 8 regiuni de dezvoltare din România. Din cauza pandemiei COVID-19, evenimentele în
persoană a trebuit să fie anulate, în schimb, toate evenimentele online menționate mai sus au
consolidat informațiile pentru prima Politică Urbană a României, contribuind masiv la diversitatea
participanților și a subiectelor discutate, permițând participarea întregii echipe a Ministerului
Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și a echipei Băncii Mondiale și, de asemenea, a mai
multor Ministere, Secretari de Stat, Consilieri ai Primului Ministru și Consilieri ai Președintelui
României care au putut interacționa ulterior cu părțile interesate locale.
Informațiile obținute prin intermediul tuturor tipurilor de consultări desfășurate au pus baza celor
patru obiective majore ale Politicii Urbane: i) orașe ecologice și reziliente, ii) orașe competitive și
productive, iii) orașe echitabile și incluzive și iv) orașe bine guvernate.
Dezvoltarea, mediul, legislația și coeziunea sunt termenii cheie de top utilizați de autoritățile locale
atunci când se vorbește despre viziunea politicii urbane. Figura de mai jos prezintă prioritățile
menționate de către cele 259 de orașe mari și orașe mici care au răspuns la sondajul consultativ.
Figura 1. Imagine cu termeni privind viziunea Politicii Urbane a României

Sursa: Prezentare elaborată de către autori, în baza sondajului autorităților locale

1
În ceea ce privește cetățenii, respondenții la sondajul Calitatea vieții în orașele din România1, fiind
rugați să enumere probleme de natură urbană în ordinea priorităților, aceștia au menționat serviciile
medicale (39%), poluarea aerului (32%), și infrastructura rutieră (29%) ca fiind cele mai importante
priorități ale dezvoltării. La finalul listei s-au aflat conectivitatea cu localitățile vecine, lipsa zonelor
verzi și calitatea arhitecturală a clădirilor.
Figura 2. Problemele urbane principale ale cetățenilor în ordinea priorității

39%

40%
32%
35% 29%

30%

25%

20%

15%

10%

5%

0%

healthcare services
servicii medicale airpoluarea
pollution road infrastructure
infrastructura rutieră
aerului

Sursa: Sondajul Calitatea vieții în orașele din România, Banca Mondială, 2020
Aproape fiecare consultare online regională a subliniat importanța colaborării și cooperării între toți
actorii implicați în dezvoltarea unui oraș, nevoia unei abordări integrate, coordonarea proiectelor și
implicarea puternică a cetățenilor. Nevoia unei planificări strategice și construirea capacității adecvate
la nivel local a fost puternic evidențiată de către participanți. Printre alte probleme importante
declarate în majoritatea consultărilor au fost și nevoia de a atrage investitori puternici și ajutor pentru
antreprenorii locali, conservarea mediului natural și cultural, mobilitatea urbană durabilă și
regenerarea urbană, incluziunea, armonizarea legislației și problemele legate de proprietatea publică
și privată.
Nevoia unei colaborări mai solide între administrația publică și societatea civilă a reieșit din
diferitele tipuri de consultări (ateliere de lucru, sondaje online, interacțiuni prin social media cu
diferite tipuri de părți interesate) în toate regiunile de dezvoltare din România. Principiile bunei
guvernări au fost menționate în toate consultările. În timp ce guvernarea este procesul de luare a
deciziilor și procesul de implementare a deciziilor, buna guvernare implică un proces care este
participativ, transparent, eficace, eficient, orientat spre consens, responsabil, echitabil, incluziv și
respectă principiile statului de drept2. Având în vedere acest aspect, orașele din România sunt departe
de atingerea unei bune guvernare adecvate, însă au fost făcuți pași importanți în această direcție.
Mai mult, criza actuală generată de pandemia COVID-19 a crescut conștientizarea nevoii urgente de
a digitaliza serviciile publice în cadrul tuturor administrațiilor, contribuind la adoptarea pe larg a
uneltelor de participare online în toate orașele.

1
Banca Mondială, sondajul Calitatea vieții în orașele din România, 2020
2
Națiunile Unite, „Ce este buna guvernare?”, 2009, disponibil la:
https://www.unescap.org/sites/default/files/good-governance.pdf

2
Consultările desfășurate au arătat și că procesele de participare publică din România ar putea fi mult
îmbunătățite și că există o nevoie de încurajare a implicării publice în luarea deciziilor și în dezvoltarea
politicilor publice. De asemenea, există nevoia de optimizare a aparatului administrativ pentru a
susține implicarea activă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor. Familiarizarea funcționarilor
publici cu acest concept este încă limitată; cu toate acestea, există semne încurajatoare de evoluție în
această direcție. Deși 67% dintre localități au confirmat implementarea mecanismelor de participare
publică, multe dintre acestea au menționat forme care erau limitate la distribuirea de informații
simple, majoritatea asociate cu primirea de solicitări sau reclamații din partea cetățenilor. În același
timp, majoritatea primăriilor au în vedere organizarea de consultări și dezbateri publice obligatorii. Cu
toate acestea, nu au implementat mecanisme pentru implicarea activă a cetățenilor.
Tabelul de mai jos prezintă principalele blocaje în colaborarea dintre cetățeni și administrațiile locale,
identificate în cadrul consultărilor online organizate.
Tabel 1: Principalele blocaje raportate de către cetățeni în colaborarea cu administrații locale

Transparența limitată a autorităților publice, chiar și atunci când desfășoară

procese de consultări publice.

Credibilitatea scăzută a factorilor de decizie care nu respectă sau nu

implementează programele electorale pe durata mandatului lor.

Capacitatea scăzută a instituțiilor în gestionarea crizelor.

Comunicarea slabă și descurajarea cetățenilor de către autorități.

Mecanisme care generează confuzie pentru integrarea feedbackului

cetățenilor: (de exemplu) petițiile semnate de sute de persoane pot fi
ignorate, în timp ce o singură persoană care participă la o audiere poate
îmbunătăți o situație.
Dificultăți în
colaborarea dintre
Ignorarea opiniei publice, chiar și în urma insistenței și a eforturilor
cetățeni și
combinate ale mai multor cetățeni.
administrațiile
locale Administrațiile ignoră uneltele online dezvoltate pentru colectarea
feedbackului din partea cetățenilor.

Administrațiile insistă asupra unor soluții vechi care și-au dovedit limitele și
le impun fără a consulta cetățenii.

Administrațiile se limitează la nivelul informării cetățenilor; activitățile de

consultare, responsabilizare a cetățenilor și colaborare cu cetățenii fiind slab
consolidate sau inexistente.

Lipsa unor standarde în organizarea consultărilor publice; co-planificare

slabă: nu există structuri și instrumente prin intermediul cărora administrația
publică și societatea civilă să poată conveni asupra priorităților orașului și a
modurilor de acțiune.

Sursa: Centralizarea rezultatelor consultărilor publice

3
Impactul pozitiv al unei consultări publice bine desfășurate și participarea cetățenilor în luarea
deciziilor este observată clar de către toți reprezentanții societății civile care au participat la
consultări. Tabelul de mai jos reprezintă avantajele cheie ale impactului asupra implicării cetățenilor
în luarea deciziilor, ce rezultă din consultările online.
Tabel 2: Impactul consultărilor cu cetățenii și participarea la luarea deciziilor

Cunoștințele colective sunt încorporate în luarea publică a deciziilor prin

intermediul utilizării cunoștințelor existente, experiențelor și creativității din
cadrul comunității.

Proiectele dezvoltate răspund nevoilor reale ale comunității;

Problemele relevante ale comunității sunt adresate într-o manieră inovatoare

Impactul și prietenoasă cu cetățeanul;
consultărilor cu
Deciziile publice sunt implementate mai ușor datorită susținerii din partea
cetățenii și
cetățenilor;
participarea la
luarea deciziilor
Performanța și imaginea administrației publice sunt îmbunătățite;

Capitalul de legitimitate al administrației publice este crescut;

Contribuie la o comunitate informată și activă care evoluează din punct de

vedere economic, cultural și social într-un mod mai dinamic și mai rezilient;

Standardele bunei guvernări sunt respectate și promovate.

Sursa: Adaptate din cadrul sesiunilor consultative

Nevoia unei participări publice adecvată în luarea deciziilor a fost subliniată în majoritatea
consultărilor desfășurate până în prezent. Un nivel ridicat de participare publică într-o comunitate
este asociat cu o dinamică economică mai durabilă în mediul urban, cu o încredere activă crescută sau
tacită a cetățenilor față de autoritățile locale, precum și cu o evaluare pozitivă a calității vieții, crescând
nivelul solidarității, al apartenenței și al încrederii sociale. Centrele urbane care reușesc să implice
cetățenii în planificarea și dezvoltarea proiectelor pentru orașe sunt percepute și ca fiind mai
inovatoare, mai responsabile și mai reziliente, mai aproape de valorile europene.

4
A. CONSULTĂRI PUBLICE DESFĂȘURATE PENTRU DEZVOLTAREA
POLITICII URBANE
În cadrul proiectului Politicii Urbane a României, 16 consultări regionale față în față (2 consultări în
fiecare dintre cele 8 Regiuni de dezvoltare din România) trebuiau să fie organizate în anul 2020, în
România. Din cauza restricțiilor Covid-19, consultările în persoană au trebuit să fie anulate. În schimb,
s-au organizat 35 de consultări online, cu aproximativ 700 de participanți din toată România, 2 sondaje
au fost desfășurate pentru administrațiile locale urbane, respectiv cetățeni din 41 de orașe din
România și 2 platforme online permanente (site-ul web Citadini.ro și pagina de Facebook „Politica
Urbană a României”) încă colectează contribuții pentru prima politică urbană a României.
Chiar dacă consultările online nu pot înlocui anumite aspecte ale întâlnirilor în persoană, pot fi extrase
multe avantaje din organizarea online a acestor evenimente, printre care o acoperire mai largă și
diversitatea participanților, mai mult timp alocat pentru discutarea diferitelor subiecte și o diversitate
mai mare a temelor discutate. Discuțiile fiind organizate online au putut participa la toate întreaga
echipă a Băncii Mondiale împreună cu întreaga echipă a Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației. Mai mult, invitați speciali, precum diferiți Miniștri, Secretari de Stat, Consilieri ai
Primului Ministru sau Consilieri ai Președintelui României au putut interacționa direct cu părțile
interesate locale în timpul consultărilor online.

Tipuri de consultări desfășurate

Procesul de creare a politicii urbane se concentrează în mod substanțial pe consultările cu toate
părțile interesate, de la sectorul public central și local la sectorul privat, practicieni, societatea civilă
și cetățeni. Constatările și gândirea din spatele Politicii Urbane a României sunt susținute printr-un
proces consultativ extins cu o gamă largă de părți interesate.
În cadrul proiectului Politica Urbană a României au fost desfășurate mai multe tipuri de consultări
publice pentru a susține elaborarea primei Politici Urbane a României. Instrumentele și tipurile de
consultări publice desfășurate pe parcursul proiectului sunt rezumate mai jos:
1. Chestionar privind nevoile și provocările administrațiilor publice locale din mediul urban din
România, desfășurat în perioada februarie și martie 2020
2. Sondaj privind calitatea vieții, aplicat la 41 de localități urbane din România, desfășurat în
perioada iulie-august 2020
3. Consultări regionale desfășurate online în perioada aprilie-decembrie 2020
4. Consultări privind orașele pilot desfășurate online începând cu luna octombrie 2020 și care se
află în curs de desfășurare
5. Platforma Citadini pentru colectarea provocărilor și soluțiilor din partea cetățenilor pe
parcursul proiectului (www.citadini.ro)
6. Consultări prin social media desfășurate pe parcursul proiectului pe platforma de social media
Facebook (www.facebook.com/Politica.Urbana.a.Romaniei)
Detaliile privind fiecare consultare desfășurată în perioada februarie-decembrie 2020 sunt prezentate
mai jos. Centralizarea informațiilor colectate, a rapoartelor consultărilor împreună cu listele de
participanți sunt furnizate separat.

5
Chestionar privind nevoile și provocările administrațiilor publice locale
Obiectiv
În perioada între 11 februarie și 31 martie 2020 am realizat un sondaj și au fost primite răspunsuri
de la reprezentanții a 259 de administrații urbane din România3. Sondajul a surprins nevoile și
provocările identificate de administrațiile urbane locale pentru facilitarea integrării perspectivelor
locale în elaborarea Politicii Urbane.
Chestionarul a fost creat și completat înainte de începerea pandemiei COVID-19 în România și în timp
ce pandemia probabil va duce la o reprioritizare a nevoilor, constatările prezentate aici pot aduce
informații pentru intervențiile de după criză, subliniind bunele practici și decalajele de cunoștințe.
Profilul respondenților
Sondajul a fost trimis prin e-mail tuturor celor 319 administrații urbane locale din România, inclusiv
capitala, cu cele 6 sectoare separate, reședințele de județ și alte localități și orașe mici și a obținut
răspunsuri de la reprezentații a 259 de administrații urbane din România.
Sondajul a fost trimis Primarilor și a fost completat fie de către primar în persoană sau în urma
deciziei primarului, distribuit experților din administrația locală precum: Secretarul General,
Administrator public, Directorul Executiv, Arhitectul Șef, Șeful de Urbanism, inspectori și consilieri.
Pentru a răspunde la întrebările din sondaj, respondenții au trebuit să se concentreze pe nevoile și
provocările cu care se confruntă orașele, inclusiv (1) reclamații primite de la cetățeni, (2) nevoile
privind infrastructura, (3) nevoile privind expertiza zonelor tehnice, precum și (4) concentrarea pe
principalele proiecte implementate de către fiecare administrație. Administrațiile urbane au fost de
asemenea întrebate care sunt părerile lor privind (5) principalele probleme care trebuie abordate de
Politica Urbană.

Răspunsurile sunt reprezentative pentru diversitatea teritorială a României, acoperind toate cele 8
regiuni de dezvoltare: Centru, Nord-Vest, Nord-Est, Vest, Oltenia de Sud, Muntenia de Sud, Sud-Est
și București-Ilfov. Comparând numărul de orașe din fiecare regiune cu numărul de răspunsuri primite,
s-a constatat că există un minimum de 70% reprezentare în toate regiunile de dezvoltare. Ratele cele
mai scăzute de răspuns au fost în regiunile Oltenia de Sud (70%) și Sud-Est (74%), în timp ce cele mai
mari rate de răspuns au fost în regiunile de Vest și Muntenia de Sud, cu un procent de 90% fiecare.
Rezultate
Chestionarul a conținut 27 de întrebări (15 deschise și 12 închise) și a surprins nevoile și perspectivele
zonelor urbane mari și mici, acoperind întreg teritoriul României.
Întrebările au explorat subiecte precum planificarea strategică, evaluarea impactului, guvernarea
participativă, nevoile de infrastructură, decalajele în expertiză, precum și nivelurile de colaborare și
temele la nivel inter-jurisdicțional, național și european. De asemenea a determinat inventarul
principalelor proiecte implementate și finalizate de către municipii și orașe în ultimii 3 ani și percepția
administrațiilor privind trei dintre cele mai importante legi și reglementări care influențează
operațiunile lor de zi cu zi. Mai mult, chestionarul reunește opinia administrațiilor locale privind ceea
ce ar trebui să abordeze o politică urbană.
Rezultatele au fost analizate folosind metode calitative și cantitative, prin standardizarea
răspunsurilor deschise în trei niveluri de categorii tematice. Au fost 151 de categorii specifice de
răspunsuri (de exemplu reciclarea deșeurilor, reducerea poluării aerului). Aceste categorii specifice au
fost grupate în categorii primare (de exemplu protecția mediului) pentru a măsura importanța și

3
Banca Mondială, „Chestionar privind nevoile și provocările administrațiilor publice locale”, martie 2020,
disponibil la: https://citadini.ro/chestionar-administratii-publice-urbane-2020/

6
frecvența temelor generale. Cele 41 de teme primare rezultate au fost alocate dimensiunilor generale
de guvernare, economie, dimensiune socială, mediu și mediul spațial și cel construit.
Constatările sondajului din toate municipiile și orașele respondente4 (în baza tuturor întrebărilor din
sondaj) arată că există o concentrare majoră pe răspunsuri privind nevoia de a menține și de a construi
infrastructura principală (mai precis drumuri și utilități) și o nevoie importantă pentru consolidarea
capacității administrative, precum și pentru un cadru legislativ mai clar și predictibil care permite sau
limitează procesele de dezvoltare urbană.
Diferențele între nevoile prioritare merg mai departe de infrastructura principală atunci când privim
datele pe tipuri de localități urbane5, cu poli regionali care identifică infrastructura de sănătate ca o
nevoie majoră. Totuși, în medie, rezultatele sondajului indică faptul că dimensiunea socială (inclusiv
infrastructura de sănătate și cea educațională) a fost un element secundar pe agenda administrațiilor
urbane în momentul sondajului.
Conform celor analizate în raportul detaliat în baza sondajului, principalele nevoi și provocări
identificate variază semnificativ atunci când privim la diferitele tipologii de localități. În timp ce se
recomandă o abordare diferențiată pentru formularea Politicii Urbane, figura de mai jos acumulează
rezultatele pentru a vedea procentajele fiecărei probleme menționate de către autorități și ce
probleme sunt menționate mai frecvent în general, identificând tendințele majore la nivel național.
Figura 3. Nevoile și provocările administrațiilor urbane din România

PROVOCĂRI CARE
RECLAMAȚII ALE NEVOI DE NEVOI EXTERNE DE PROIECTE TREBUIE ABORDATE
CETĂȚENILOR INFRASTRUCTURĂ EXPERTIZĂ IMPLEMENTATE DE CĂTRE POLITICA
URBANĂ

serviciile publice și infrastructura capacitatea administrativă, infrastructura guvernarea (în mare

elaborarea documentației
infrastructura de rutieră (de interes tehnice, planificarea
rutieră (de interes parte, planificarea
utilități local) strategică local) strategică)
23% 35% 21% 23% 16%
infrastructura infrastructura rutieră
infrastructura
infrastructura rutieră utilităților (apă, ape infrastructura rutieră (în mare parte,
utilităților
uzate, gaze) transportul)
16% 8% 11%
27% 11%

infrastructura infrastructura probleme legislative și

urbanism urbanism reforme (descentralizarea
educațională educațională și regionalizarea)
13% 10% 8% 8% 8%

Sursa: Sondaj privind nevoile și provocările guvernelor urbane locale, Banca Mondială, 2020

Figura de mai sus prezintă faptul că există probleme recurente privind întrebările legate de nevoi și
provocări. Mai mult, proiectele majore care au fost implementate în ultimii 3 ani sunt aproape identice
cu nevoile identificate, indicând faptul că aceste zone necesită investiții ample. Există posibilitatea
necesității furnizării asistenței pentru localități din partea guvernului național sau a IFI în domeniul
infrastructurii rutiere (drumurile locale și infrastructura de transport), utilităților și infrastructurii
educaționale, cu accent pe durabilitatea mediului. Cadastrul și planificarea urbană (incluse în categoria

4
Banca Mondială, Sondaj privind nevoile și provocările administrațiilor urbane locale, 2020
5
Capitala, polii regionali, reședințele de județ, localitățile, orașele mici, orașele cu caracteristici rurale, orașe cu
declin demografic

7
„Urbanism”6) au beneficiat de o atenție sporită și sunt identificate în mod specific ca nevoi de
expertiză.
Cele mai comune reclamații primite de la cetățeni, după cum au declarat administrațiile urbane
participante la sondaj, sunt cu privire la serviciile publice, infrastructura rutieră și urbanismul.
Reclamațiile cu privire la serviciile publice au acoperit 23% din totalul de reclamații menționate, cu o
cotă importantă atribuită colectării deșeurilor și serviciilor sanitare. Aceasta a fost urmată de
reclamațiile cu privire la infrastructura rutieră, 16% din răspunsurile totale la această întrebare
referindu-se la drumurile intra-urbane și parcări. În al treilea rând, problemele legate de urbanism au
constituit 13% din totalul de reclamații primite, majoritatea legate de probleme privind proprietatea
privată (autorizații de construire, drepturi de proprietate).

Rezultatele din acest sondaj arată faptul că nevoile principale de infrastructură de pe agenda
administrațiilor urbane sunt predominant despre infrastructura rutieră și de utilități, urmate de
infrastructura educațională și de sănătate. Infrastructura rutieră (construcții și mentenanță) acoperă
35% din toate nevoile identificate, cu majoritatea reprezentată de drumurile urbane de interes local.
A doua cea mai semnificativă nevoie este infrastructura utilităților (27%), privind apa și apele uzate ca
fiind cele mai frecvente, urmate de gaze. Cele două compun 62% din toate răspunsurile, urmate de
infrastructura educațională (6%) și infrastructura de sănătate (3%).

Există o aliniere a nevoilor între reclamațiile cetățenilor și prioritățile de infrastructură exprimate

de administrațiile urbane, și anume infrastructura rutieră și utilitățile publice, în mod predominant.
Politica Urbană poate fi complementară în ceea ce privește susținerea îmbunătățirilor în facilitarea
mediilor, prin intermediul uneltelor legale și a practicilor de guvernare, pentru a înainta prioritățile
menționate anterior.

Oglindirea acestor nevoi exprimate, principalele trei proiecte implementate în ultimii 3 ani pe
teritoriul celor 259 de orașe și orașe mici care au răspuns la sondaj se află în domeniul infrastructurii
rutiere, construcții și mentenanță (23%), infrastructurii utilităților (11%) și infrastructurii educaționale
(8%).

Principalele probleme ce trebuie abordate de către Politica Urbană exprimate de administrațiile

publice s-au concentrat pe guvernare, urmată de infrastructura de transport și problemele
legislative și reformele adminsitrative. Administrațiile locale iau în considerare problemele legate de
guvernare ca fiind cele mai importante obiective ale unei Politici Urbane (menționate în 16% din
cazuri), în special planificarea strategică; urmată de infrastructura de conectivitate (11%), in special
infrastructura de transport; și în final, problemele legislative și reformele administrative (8%), în
special descentralizarea și regionalizarea.

Problemele de natură socială nu ies în evidență ca o problemă pe care administrațiile publice înțeleg
că trebuie să fie abordată de Politica Urbană, dimpotrivă aceasta fiind o prioritate majoră în ceea
ce privește nevoile de infrastructură. Dimensiunea socială este în general a doua sau a treia prioritate
în răspunsurile la întrebarea privind nevoile principalei infrastructuri (utilități publice, sănătate și
infrastructura educațională etc.). Acest aspect subliniază faptul că municipiile și orașele sunt locuri
unde multe proiecte sectoriale trebuie implementate în final. Chiar dacă nu este imediat evident faptul
că infrastructura socială și nevoile privind serviciile trebuie să fie incluse în Politica Urbană, actuala
criză COVID-19 arată cât de mult se află orașele în fruntea oricărui răspuns cu accent pe cetățeni. Date
fiind implicațiile crizei actuale, probabil că există o nevoie majoră de construire a rezilienței locale față
de situațiile de criză similare, o nevoie care nu a fost surprinsă în rezultatele sondajului din luna martie
2020.

6
Categoria principală „Urbanism” include proprietatea publică, fondurile funciare, autorizațiile de construire și
construcțiile ilegale, planul urbanistic, cadastru și topografie.

8
Protecția mediului este una dintre prioritățile cu cea mai scăzută clasificare ce apare în ceea ce
privește nevoile generale de investiție, însă primește mai mult accent ca o temă ce trebuie să fie
abordată de Politica Urbană. Aici, răspunsurile se referă strict la protejarea mediului și la adoptarea
măsurilor pentru a răspunde la modificarea climei, nu în privința utilizării resurselor de mediu precum
apa și energia, care au primit, într-adevăr, destul de multă atenție. Polii regionali au ierarhizat și
reducerea impactului de mediu prin reducerea emisiilor de carbon, soluționarea congestionării
traficului și extinderea zonelor de spații verzi. Temele de mediu tind să fie eludate atunci când se
solicită posibile investiții în cadrul tipologiilor de oraș, cu foarte puține colaborări preconizate la nivel
de oraș și administrația publică locală. Cu toate acestea, în contextul priorităților europene și a
problemelor urgente privind mediul, se recomandă creșterea conștientizării privind potențialele
colaborări și cele mai bune practici.

Marea majoritate (72%) dintre administrațiile urbane se confruntă cu un decalaj de capacitate

privind expertiza, în special în planificarea și implementarea proiectelor. Mai mult, a doua cea mai
comună lipsă privind expertiza privește infrastructura rutieră și urbanismul. Peste 60% dintre orașe au
răspuns că ar prefera să acopere această lipsă privind expertiza, întărind capacitatea la nivel local, în
timp ce restul ar opta pentru acoperirea acestor nevoi prin intermediul furnizorilor de servicii externi.
Utilizarea informațiilor
Informațiile colectate în cadrul chestionarului au adus informații despre măsurile identificate pentru
a îndeplini fiecare dintre cele 4 obiective ale politicii din cadrul Politicii Urbane. În plus, răspunsurile
din partea administrației locale au fost utile și pentru formularea Livrabilului 1 din cadrul proiectului,
în special a secțiunii de revizuire legislativă, în timp ce răspunsurile autorităților locale din Craiova,
Suceava, Târgu Secuiesc și Simeria au adus informații puternice pentru activitatea de lucru în curs
privind strategiile integrate de dezvoltare urbană din cele 4 orașe pilot, din Livrabilul 4.

9
Sondaj privind calitatea vieții
Obiectiv
În perioada între 1 iulie și 15 august 2020 a fost dezvoltat și aplicat un sondaj complex privind
calitatea vieții în 41 de localități urbane din România7 Sondajul a fost modelat după Eurobarometrul
Flash care este aplicat periodic la o selecție de orașe din Uniunea Europeană. Orașele din România
care sunt incluse în Eurobarometrul Flash sunt București, Cluj-Napoca și Piatra Neamț. Pentru Politica
Urbană, metodologia Eurobarometru Flash a fost adoptată, extinsă și aplicată la un total de 41 de
orașe reprezentative din România.
Profilul respondenților
Sondajul de opinie a avut un număr de 13.380 de respondenți din cât mai multe gospodării. Numărul
total de persoane care trăiesc în gospodăriile intervievate a fost de 32.978 de persoane cu vârsta peste
15 ani. Sondajul este reprezentativ național pentru mediul urban, cu o marjă de eroare statistică de
+/- 1% pentru un interval de încredere de 99%. Colectarea datelor a fost realizată în sistem mixt: prin
telefon și față în față.
Eșantionarea a fost realizată în conformitate cu metodologia utilizată în Eurobarometrul Urban nr.
419, pe etape, pe zone, per cotă. Eșantionul a inclus 41 de localități urbane selectate în conformitate
cu trei criterii:
• Dimensiunea localității: 9 zone de clasificare a localităților în funcție de dimensiunea
demografică;
• Regiunea de dezvoltare: 8 zone - au fost selectate centre urbane din toate regiunile de
dezvoltare;
• Profil urban: 3 zone - profil economic, geografic, administrativ.
La nivelul fiecărei localități au fost selectați între 250 și 500 de respondenți, în funcție de categoria de
dimensiune a localității. Selecția a fost făcută în baza unor cote stabilite de cota de populație, în funcție
de categoriile de vârstă și de gen, conform previziunilor demografice calculate de Institutul Național
de Statistică pentru 1 ianuarie 2020. A fost selectat un singur respondent la nivel de gospodărie.
Rezultate
Respondenții au fost rugați să aleagă dintr-o listă cele mai importante trei probleme cu care se
confruntă, în opinia lor, în orașul în care trăiesc. Lista avea 15 opțiuni de răspuns, inclusiv o variantă
deschisă. Fiecare respondent a putut nominaliza un maximum de trei probleme. La nivel național a
rezultat următoarea ierarhie de probleme urbane:
Figura 4. Clasificarea celor mai importante probleme urbane identificate de către respondenți

servicii services
healthcare medicale 39%
poluarea aerului 32%
road infrastructure
infrastructura rutieră 29%
lipsa locurilor de muncă 23%
education andșitraining
educație training 21%
zgomotul 20%
publictransportul
transportation
public 20%
siguranța 19%
housing
locuințele 18%
serviciile sociale 16%
business development
oportunități de dezvoltare opportunities
a afacerilor 16%
conectivitatea față de localitățile vecine 12%
lack of green areas
lipsa spațiilor verzi 11%

7
Banca Mondială, „Sondaj privind calitatea vieții”, August 2020, disponibil la: https://citadini.ro/barometru-
urban-2020/

10
Sursa: Sondajul privind calitatea vieții în orașele din România, Politica Urbană a României, Banca Mondială,
2020
Dintr-o listă de cinci aspecte, respondenții au fost rugați să aleagă unul pe care îl consideră cel mai
important pentru următorii 10 ani. Cetățenii au ierarhizat următoarele direcții principale pentru
dezvoltare:
1. Îmbunătățirea condițiilor de viață ale oamenilor, prin îmbunătățirea calității serviciilor
medicale, crearea de oportunități pentru petrecerea timpului liber, în special prin intermediul
sporturilor și culturii și îmbunătățirea condiției mediului construit (spații publice, clădiri și
străzi).
2. Crearea unui mediu de afaceri de succes, în special prin intermediul inovațiilor tehnologice.
3. Protejarea mediului, prin îmbunătățirea calității aerului și curățenia urbană, reducerea
nivelurilor de zgomot și protejarea spațiilor verzi.
4. Buna gestionare urbană și respectul față de opiniile cetățenilor. Aceasta răspunde nivelului
scăzut de încredere și satisfacție față de activitățile administrației locale și nivelului scăzut de
conștientizare privind planificarea strategică locală.
5. Dezvoltarea unui transport bun, prin dezvoltarea unor legături mai bune în țară, între diferite
orașe și o conectivitate mai bună cu țările vecine.
Figura 5. Ierarhia direcțiilor de dezvoltare strategică

condițiile de viață ale oamenilor

(access(acces la servicii,
human living conditions to services, how to… 35%
moduri de a petrece timpul liber, utilități)
mediu de
successful afaceri environment,
business de succes, investiții în tehnologii
investments de
in cutting-… 20%
ultimă oră, în inovare)
calitatea mediului (grija
environment față
quality de mediu,
(care implicarea
for the environmnet,… 16%
autorităților, lupta împotriva poluării)
good
buna management, respectfață
gestionare, respectul for the opinionscetățenilor,
de opiniile of citizens,… 14%
grija față de nevoile acestora
transporttransportului,
dezvoltarea development,legături
good links
bunewith cities indin
cu orașele the… 14%

Sursa: Calitatea vieții în orașele din România, Politica Urbană a României, Banca Mondială, 2020
În final, conform respondenților, următoarea ierarhie prezintă cele mai atractive 10 orașe din
România.
Figura 6. Atractivitatea urbană 2020

22%

16%

10% 10% 10%

8%

4% 3%
1% 1%

11
 Sursa: Calitatea vieții în orașele din România, Politica Urbană a României, Banca Mondială, 2020
Conform rezultatelor, Cluj-Napoca a fost cel mai atractiv oraș din România, adunând 21,8% din
răspunsuri, urmat de Brașov (15,6%) și Timișoara (10,3%). Capitala București este pe locul 4, cu 9,8%
din răspunsurile oamenilor.
Utilizarea informațiilor
Datele colectate în cadrul chestionarului au adus informații pentru cele 4 obiective majore ale Politicii
Urbane. Mai mult, răspunsurile au fost utile și pentru formularea și dezvoltarea bazei de date privind
indicatorii urbani. Activitatea de lucru în curs de elaborare a strategiilor de dezvoltare urbană a celor
patru orașe pilot pentru Craiova, Suceava, Târgu Secuiesc și Simeria a obținut, de asemenea, informații
puternice prin rezultatele sondajului privind calitatea vieții.

Consultări regionale online

Obiectiv
Ca parte din proiect, echipa a desfășurat o serie de consultări și ateliere de lucru online cu actori
locali, regionali și naționali, pentru susținerea dezvoltării Politicii Urbane prin identificarea
provocărilor și nevoilor existente la nivel local, a posibilelor soluții la aceste provocări, precum și a
modelelor de bună practică ce pot fi replicate la nivel național.
Profilul respondenților
În perioada aprilie-august 2020 au avut loc sesiuni de brainstorming online cu fiecare dintre cele 8
regiuni de dezvoltare, cu un total de 22 de consultări, în timp ce alte 6 consultări online au fost
dedicate părților interesate la nivel național (precum reprezentanții guvernului central și cei ai
administrației prezidențiale).
Consultările au cuprins 28 de sesiuni online care au adus împreună peste 700 de părți interesate din
autoritățile locale, societatea civilă, sectorul privat și experți locali și mediul academic din toate cele 8
regiuni de dezvoltare din România. Procentul pentru fiecare tip de parte interesată consultată în
timpul consultărilor regionale online este prezentat în graficul de mai jos:
Figura 7. Tipul de părți interesate consultate

8%

14%

Private sector
Sectorul privat
Practiciens
Practicieni and academia
și mediul academic

54% Civil society civila

Societatea
Local and national
Autorități authorities
locale și naționale
24%

Sursa: Prezentare de către autori

Tabelul de mai jos prezintă o listă a consultărilor desfășurate, pe regiune și pe subiecte, împreună cu
numărul total de participanți din cadrul fiecărei consultări.

12
 Tabel 3: Lista privind consultările regionale, pe subiecte și numărul participanților

Regiune Data Subiect Participanți

București-Ilfov 8 iulie 2020 Consultări cu autoritățile publice din regiunea de 23
dezvoltare București-Ilfov
București-Ilfov 15 iulie 2020 Consultări cu practicieni locali și mediul academic 22
din regiunea de dezvoltare București-Ilfov
București-Ilfov 16 iulie 2020 Consultări cu societatea civilă locală din regiunea de 30
dezvoltare București-Ilfov
Centru 12 mai 2020 Consultări cu societatea civilă locală din regiunea de 30
dezvoltare Centru
Centru 19 mai 2020 Consultări cu părți interesate din mediul privat din 29
regiunea de dezvoltare Centru
Centru 3 iunie 2020 Consultări privind mediul cu părțile interesate 31
locale din regiunea de dezvoltare Centru
Centru 22 iunie 2020 Consultări privind guvernarea cu autoritățile 29
publice locale din regiunea de dezvoltare Centru
Nord Est 20 mai 2020 Consultări privind guvernarea cu părțile interesate 31
locale din regiunea de dezvoltare Nord Est
Nord Est 28 mai 2020 Consultări privind orașele ecologice și reziliente cu 24
părțile interesate locale din regiunea de dezvoltare
Nord Est
Nord Est 8 iulie 2020 Consultări cu părți interesate din mediul privat local 18
din regiunea de dezvoltare Nord Est
Nord Vest 11 iunie 2020 Consultări cu autoritățile publice locale din 22
regiunea de dezvoltare Nord Vest
Nord Vest 21 iulie 2020 Consultări cu societatea civilă locală din regiunea de 22
dezvoltare Nord Vest
Sud Est 15 iulie 2020 Consultări cu autoritățile publice locale din 29
regiunea de dezvoltare Sud Est
Sud Est 29 iulie 2020 Consultări cu părți interesate din mediul privat local 22
și mediul academic din regiunea de dezvoltare Sud
Est
Sud Est 30 iulie 2020 Consultări cu societatea civilă locală din regiunea de 23
dezvoltare Sud Est
Sud Vest Oltenia 9 iulie 2020 Consultări cu autoritățile publice locale din 30
regiunea de dezvoltare Sud Vest
Sud Vest Oltenia 10 iulie 2020 Consultări cu societatea civilă locală din regiunea de 25
dezvoltare Sud Vest
Vest 28 aprilie 2020 Consultări cu administrația publică din Reșița 18
Vest 24 iulie 2020 Consultări cu autoritățile publice locale din 26
regiunea de dezvoltare Vest
Vest 24 iulie 2020 Consultări cu societatea civilă locală din regiunea de 18
dezvoltare Vest
Muntenia de Sud 20 iulie 2020 Consultări cu societatea civilă locală din regiunea de 21
dezvoltare Muntenia de Sud
Muntenia de Sud 21 iulie 2020 Consultări cu autoritățile publice locale din 22
regiunea de dezvoltare Muntenia de Sud
Național 18 iunie 2020 Consultări cu reprezentanții Ministerului de 9
Economie

13
 Regiune Data Subiect Participanți
Național 30 iunie 2020 Consultări cu Administrația Prezidențială privind 16
copiii cu părinți aflați în străinătate.
Național 1 iulie 2020 Consultări cu părțile interesate regionale, naționale 49
și europene privind următoarea perioadă de
programare
Național 23 iulie 2020 Consultări cu reprezentanții FZMAUR privind zonele 28
metropolitane
Național 19 noiembrie 2020 Consultări privind probleme IT la nivelul țării 14
Național 8 decembrie 2020 Consultări cu dezvoltatori privați 21

Sursa: Prezentarea de către autori

Rezultate
Prin aceste consultări s-a căutat înțelegerea modului în care provocările și soluțiile urbane au fost
înțelese de către autoritățile locale, societatea civilă, sectorul privat și de experții locali și mediul
academic din toate cele 8 regiuni de dezvoltare din România și au fost organizate în jurul a 4 obiective
ale politicii stabilite pentru Politica Urbană. Rezultatele pentru fiecare dintre cele 4 obiective sunt
rezumate mai jos:
Orașe ecologice și reziliente. Problemele din jurul orașelor în care se poate trăi și cu climat inteligent
sunt în principal legate de poluarea aerului și mobilitatea urbană. Părțile interesate au subliniat nevoia
de a îmbunătăți mobilitatea urbană prin susținerea infrastructurii pentru pietoni și ciclism și sistemele
de transport în comun. O altă temă notabilă a fost nevoia de protejare și extindere a spațiilor verzi.
Aceste acțiuni vor avea un efect cumulat în reducerea poluării aerului, o problemă care a fost la rândul
său ridicată în mod recurent.
Orașe competitive și productive. Principalul scop al orașelor competitive ar trebui să fie dezvoltarea
calității vieții și, prin urmare, descurajarea migrării cetățenilor, în special a celor tineri. Una dintre
modalitățile recomandate pentru construirea unui spațiu plăcut în care să trăiești este crearea de
oportunități pentru cultură și agrement, prin reabilitarea patrimoniului cultural, finanțarea vieții
culturale a orașului și investirea în spațiul public. Pentru a crește competitivitatea orașelor, părțile
interesate au sugerat dezvoltarea turismului și a infrastructurii de conectivitate și atragerea de noi
investiții, construirea de parcuri industriale și susținerea dezvoltării afacerilor mici și medii.
Orașe echitabile și incluzive. Părțile interesate au subliniat nevoia de a extinde accesul la locuințe
sociale și servicii sociale, în special în zonele sărace. Trebuie acordată o atenție specială reducerii
decalajelor digitale pentru grupurile dezavantajate. O altă mențiune notabilă este nevoia de centre
sociale, în special pentru tineri, persoane cu nevoi speciale, persoane în vârstă și victime ale violenței
domestice. Acest aspect poate fi susținut prin accesul dezvoltat la serviciile medicale. Accesul ușor al
persoanelor cu dizabilități a fost de asemenea puternic evidențiat de către părțile interesate
consultate.
Orașe bine guvernate. Managementul urban poate deveni mai eficient și mai eficace prin dezvoltarea
colaborării la nivel de Zonă urbană funcțională (ZUF). Parteneriatele între jurisdicții pot permite luarea
de decizii la nivel metropolitan și, astfel, pot facilita extinderea utilităților, infrastructurii și a altor
facilități în zonele peri-urbane. În plus, părțile interesate sugerează o reducere a procedurilor
birocratice și o armonizare mai bună a planurilor și a legislației, pentru a promova procese eficiente la
nivelul Zonei urbane funcționale. Cel mai important, părțile interesate au subliniat nevoia de luare a
unor decizii participative prin adoptarea mecanismelor de consultare care permit guvernului local și
comunității locale să comunice eficient. Principiile unei bune guvernări au fost subliniate foarte mult
în timpul consultațiilor.

14
Informațiile detaliate colectate din consultările regionale online și rapoartele în urma fiecărei
consultări sunt disponibile la cerere.
Utilizarea informațiilor
Datele colectate în cadrul consultărilor au adus informații pentru toate cele 4 obiective majore ale
Politicii Urbane și sunt utilizate și pentru activitatea de lucru în curs a strategiilor integrate de
dezvoltare urbană pentru cele patru orașe pilot pentru Craiova, Suceava, Târgu Secuiesc și Simeria.

Consultări online privind orașele pilot

Obiectiv
Ca parte din proiect, echipa a început și procesul de desfășurare a unei serii de consultări și ateliere
de lucru online cu actori locali din cele patru orașe pilot selectați pentru actualizarea Strategiilor lor
integrate de dezvoltare urbană.
Consultările se desfășoară pentru a identifica provocările specifice existente și nevoile la nivel
metropolitan și de oraș, precum și posibilele soluții pentru aceste provocări și modele de bună practică
ce pot fi replicate la nivel național.
Profilul respondenților
Consultările au adunat părți interesate din cadrul autorităților locale, societății civile, sectorului privat
și experți locali și mediul academic din cele patru orașe pilot.
Rezultate
Consultările au adunat reprezentanți din cadrul autorităților publice locale, ai societății civile,
părților interesate private, precum și practicieni locali și mediul academic. Tabelul de mai jos prezintă
o listă a consultărilor desfășurate până acum, pe regiuni și pe subiecte, împreună cu numărul total de
participanți din cadrul fiecărei consultări.
Tabel 4: Lista privind consultările regionale, pe subiecte și numărul participanților

Oraș Data Subiect Participanți

Craiova 28 octombrie 2020 Consultări cu societatea civilă din Craiova privind 19

subiectul calitatea vieții

Craiova 5 noiembrie 2020 Consultări cu societatea civilă din Craiova privind 15

subiectul educației

Craiova 11 noiembrie 2020 Consultări cu societatea civilă din Craiova privind 21

tinerii

Târgu Secuiesc 17 noiembrie 2020 Consultări cu mediul privat din Târgu Secuiesc 18

Târgu Secuiesc 2 decembrie 2020 Consultări cu societatea civilă din Târgu Secuiesc 19
privind temele sociale și culturale

Suceava 9 decembrie 2020 Consultări cu societatea civilă din Suceava privind 39

calitatea vieții

Târgu Secuiesc 10 decembrie 2020 Consultări cu tinerii antreprenori din Târgu Secuiesc 15

15
 Sursa: Prezentarea de către autori
În timpul consultărilor locale din orașele pilot, părțile interesate locale au discutat despre diferitele
inițiative pe care le desfășoară, mobilitatea urbană durabilă, regenerarea urbană și conservarea
patrimoniului cultural fiind principalele subiecte subliniate până în prezent.
Procesul de consultare pentru cele patru orașe pilot este în curs. Împreună cu administrațiile locale,
toți cetățenii din Craiova, Simeria, Suceava și Târgu Secuiesc sunt în continuare invitați să participe la
procesul de consultare desfășurat pentru elaborarea primei Politicii Urbane din România pentru a
semnala provocări și soluții pentru o viață mai bună în orașul lor. Imaginile de mai jos reprezintă
principalele elemente vizuale pentru invitarea cetățenilor să participe în procesul de consultare.
Aceste elemente vizuale sunt utilizate online, pe platforma Facebook, trimise prin e-mail sau
prezentate în timpul diferitelor evenimente de consultare.
Figura 8. Principalele imagini vizuale utilizate pentru consultările privind orașele pilot

Sursa: Prezentarea de către autori

Utilizarea informațiilor
Datele colectate din cadrul chestionarului au adus informații pentru cele 4 obiective majore ale Politicii
Urbane. Datele sunt utilizate în principal pentru a aduce informații pentru elaborarea strategiilor celor
patru orașe pilot pentru Craiova, Suceava, Târgu Secuiesc și Simeria.

16
Platforma Citadini.ro
Obiectiv
Citadini.ro este o resursă online, o platformă de conexiune și colaborare pentru specialiști și oameni
pasionați de dezvoltarea urbană și regională din România. Platforma a fost dezvoltată în 2020 pentru
a facilita colaborarea dintre toți actorii interesați să contribuie la elaborarea primei Politici Urbane a
României.
Profilul respondenților
Platforma este dezvoltată pentru a încuraja accesul și contribuțiile, prin intermediul uneltelor
furnizate, pentru actorii care lucrează în zone relevante pentru dezvoltarea Politicii Urbane (factori de
decizie, urbaniști, economiști, arhitecți etc.), precum și pentru cetățeni interesați de dezvoltarea
orașului lor și grupuri de inițiativă care susțin proiectele urbane.
Rezultate
Prin intermediul platformei, cetățenii interesați pot trimite provocările urbane cu care se confruntă
rezidenții, precum și sugestii pentru adresarea acestor provocări și pentru îmbunătățirea calității
vieții urbane în țară. În plus, cetățenii pot vota cu privire la provocările și soluțiile urbane deja
publicate pe platformă și se pot alătura Rețelei Citadini - locul unde oamenii pasionați de dezvoltarea
urbană și practicienii din diferite domenii se întâlnesc și contribuie la realizarea primei Politici Urbane
a României.
Platforma Citadini.ro oferă utilizatorilor și documente strategice, analize, studii de caz și modele de
bune practici privind dezvoltarea urbană în România. Mai mult, este utilizată pentru a anunța
consultări și dezbateri publice privind subiecte relevante, precum și o serie de oportunități pentru
persoanele interesate în a se implica mai mult în procesul de elaborare a Politicii Urbane a României.
Peste 500 de probleme, soluții și cele mai bune practici au fost furnizate prin intermediul platformei
până în decembrie 2020, majoritatea (aproape o treime din contribuțiile totale) se referă la obiectivul
de orașe ecologice și reziliente. Lista de mai jos prezintă numărul de contribuții primite pentru fiecare
dintre cele patru obiective principale:
1. Orașe ecologice și reziliente - 279
2. Orașe productive și competitive - 127
3. Orașe echitabile și incluzive - 57
4. Orașe bine guvernate - 47
Din numărul total de contribuții primite au fost colectate 31 de provocări și soluții pentru
îmbunătățirea vieții în Craiova, Suceava, Târgu Secuiesc și Simeria (orașele pilot). O centralizare a
informațiilor colectate este prezentată separat.
Utilizarea informațiilor
Datele colectate prin intermediul platformei Citadini.ro au adus informații pentru toate cele 4
obiective majore ale Politicii Urbane. Provocările și soluțiile primite de la cetățeni din Craiova, Suceava,
Târgu Secuiesc și Simeria aduc informații utile pentru realizarea strategiilor integrate de dezvoltare
urbană ale acestor 4 orașe pilot.

17
Pagina de Facebook Politica Urbană a României
Obiectiv
În plus față de atelierele de lucru online,
consultările cu părțile interesate au cuprins
implicarea directă acetățenilor pe platforma
de social media, prin intermediul unei pagini
Facebook special creată ca unealtă de
consultări publice pentru elaborarea Politicii
Urbane și anume Pagina de Facebook Politica
Urbană a României.
Obiectivele paginii de Facebook Politica
Urbană a României sunt creșterea
conștientizării, sporirea angajamentului,
crearea unui dialog în jurul proiectului și
informarea și educarea comunității despre
dezvoltarea urbană. În afară de componenta
de informare și conștientizare, platforma este
utilizată pentru a încuraja cetățenii să
acceseze site-ul web Citadini.ro și să contribuie la Politica Urbană, trimițând provocările și soluțiile
urbane identificate în orașul lor.
Profilul respondenților
Pagina de Facebook dedicată proiectului Politica Urbană a României a fost lansată în luna mai 2020 și
este deschisă publicului larg. În prezent, platforma are o comunitate cu peste 5.000 de urmăritori din
toată România, cu o acoperire de peste 120.000 de persoane.
Rezultate
Social media este una dintre cele mai puternice metode de începere a unei conversații cu publicul
și de conștientizare cu privire la o idee importantă, cu Facebook în fruntea acestei dimensiuni online.
Mai mult, traficul poate fi direcționat de pe pagina de Facebook spre un site web (Citadini.ro). Prin
urmare, oferind utilizatorilor oportunitatea de a se conecta în continuare cu politica urbană prin
intermediul unei pagini de Facebook, șansa de a-i transforma în membri ai unei comunități care
împărtășesc aceleași valori și idei ca pe pagina de Facebook Politica Urbană a României este mai mare.
Pagina de Facebook Politica Urbană a României are următoarele obiective principale: (1) dezvoltarea
comunității, (2) colectarea mai multor provocări și soluții urbane, (3) direcționarea traficului spre
site-ul web Citadini.ro și (4) informarea utilizatorilor despre cele mai noi știri din dezvoltarea
urbană. În această privință, au fost create mesaje însoțite de elemente vizuale, alegând cele mai bune
perioade de timp pentru a le comunica. Aceste mesaje principale sunt comunicate cât de simplu,
concis și original este posibil pentru a obține atenție și pentru a livra informațiile. Prin urmare, termenii
pentru fiecare subiect a fost stabilit cu atenție, având în vedere livrabilele furnizate până în prezent și
părți din informații au fost transformate în idei care sunt ușor de reținut și de internalizat.
Figura de mai jos prezintă principalii piloni ai strategiei de comunicare a paginii de Facebook Politica
Urbană a României utilizate pentru a distribui mesajele proiectului Politica Urbană a României:

18
 Figura 9. Principalii piloni ai comunicării

Dimensiunea
spațială

Participarea Dimensiunea
civică socială

Buna guvernare

Transportul Dezvoltarea
în comun economică

Regenerarea

Sursa: Prezentarea de către autori

Unul dintre mesajele principale ale strategiei de comunicare pentru politica urbană este faptul că o
economie puternică nu poate exista fără orașe puternice. Astfel, unul dintre principalele obiective ale
acestei pagini de Facebook este să informeze și să educe urmăritorii, promovând subiecte precum
modul în care orașele generează dezvoltare economică sau exemple despre modul în care orașele pot
atrage oameni și investitori. Un alt mesaj cheie afirmă faptul că orașele dezvoltate contribuie la
bunăstarea întregii regiuni. Astfel, pentru a crea conștientizare, mesajele pe acest subiect includ teme
precum dezvoltarea regională, oportunități și economia locală prezentate prin intermediul secțiunilor
Cele mai bune practici și Știați că. În afara secțiunilor menționate au fost lansate apeluri la acțiune
pentru a determina utilizatorii să interacționeze cu pagina și să furnizeze soluții și provocări urbane.
Mai mult, canalul Story furnizat de Facebook permite direcționarea către mai mulți cetățeni și livrarea
de mesaje într-un mod mai dinamic. Cu toate acestea, grupurile de Facebook au un rol important
pentru diseminare, permițând creșterea organică a numărului de urmăritori, potențiali urmăritori și
implicare.
Elementele vizuale reprezintă exemple ale unor mesaje cheie distribuite până acum pe pagină.

19
 Figura 10. Imagini utilizate pentru postările pe Facebook

Sursa: Pagina de Facebook Politica Urbană a României

Prin intermediul paginii de Facebook au fost primite peste 150 de propuneri pentru îmbunătățirea
vieții cetățenilor din orașele din România. În plus, au fost trimise provocări și soluții pentru strategiile
privind orașele pilot: Craiova (154 propuneri), Suceava (74 propuneri), Târgu Secuiesc (40 propuneri)
și Simeria (39 propuneri). Centralizarea tuturor informațiilor colectate este prezentată separat.
Utilizarea informațiilor
Datele colectate prin intermediul paginii de Facebook Politica Urbană a României au adus informații
pentru toate cele 4 obiective majore ale Politicii Urbane. Informațiile colectate din Craiova, Suceava,
Târgu Secuiesc și Simeria sunt utilizate și pentru activitatea de lucru în curs pentru strategiile integrate
de dezvoltare urbană ale acestor patru orașe pilot.

20
B. INSTRUMENTE PRACTICE PENTRU CONSULTĂRILE PUBLICE
Introducere
Orașul este în primul rând despre oameni, iar orice decizie a administrației locale, fie că este legată
de rețeaua de apă, străzi, gunoi, parcuri, clădiri, școli și spitale, este înțeleasă prin impactul său asupra
oamenilor și calității vieții lor. Acolo unde există o cultură a colaborării mai scăzută, iar încrederea în
instituții necesită îmbunătățiri, inițiativa de-a încuraja participarea cetățenească revine, într-o primă
fază, reprezentanților locali. Publicul, în aparență neavizat și neexperimentat, poate contribui
hotărâtor la calitatea deciziilor publice, deoarece oamenii au o cunoaștere granulară asupra vieții
cotidiene în comunitate și, implicit, asupra problemelor cu care se confruntă și a soluțiilor care le-ar
putea ușura viața.
Comunicarea și colaborarea dintre administrație și membrii comunității (cetățeni, societate civilă,
mediu privat, mediu academic) aduce beneficii tuturor8: (1) autoritățile află care sunt prioritățile
cetățenilor, iar proiectele dezvoltate răspund nevoilor reale din comunitate; (2) cunoștințele,
experiența și eforturile comune contribuie la dezvoltarea orașului; (3) problemele relevante din
comunitate sunt soluționate în mod inovator și agreat de cetățeni; (4) deciziile publice sunt
implementate mai ușor datorită susținerii cetățenilor; (5) sunt îmbunătățite performanța și imaginea
și crește capitalul de legitimitate al administrației publice; (6) contribuie la o comunitate informată și
activă, care evoluează economic, cultural și social într-o manieră mai dinamică și mai rezilientă; (7)
sunt respectate și promovate standardele bunei guvernări.

Participarea publică
Nevoia unei colaborări mai solide între administrația publică și societatea civilă și principiile bunei
guvernări au reieșit din diferitele tipuri de consultări (ateliere, platformă online și chestionare,
interacțiuni prin social media cu diferite tipuri de părți interesate) în toate regiunile de dezvoltare din
România. În timp ce guvernarea este procesul de luare a deciziilor și procesul de implementare a
deciziilor, buna guvernare implică un proces care este participativ, transparent, eficace, eficient,
orientat spre consens, responsabil, echitabil, incluziv și respectă principiile statului de drept. Întrucât
importanța participării publice a fost puternic evidențiată, prezenta secțiune urmărește să prezinte
câteva instrumente practice care ar putea fi utilizate eficient în consultările publice.
Sunt multe semnale, atât la nivel local cât și central, care arată interesul României în ceea ce privește
transparența și implicarea cetățenilor în luarea deciziilor publice. Spre exemplu, în 2011, România și-
a luat angajamentul, prin semnarea Pactului pentru o Guvernare Deschisă9, de a promova și a asigura
o guvernare bazată pe transparență, participare publică și auto-responsabilizare față de cetățeni, care
să asigure creșterea încrederii cetățenilor în actul de guvernare.
Implicarea comunității în luarea deciziilor publice nu presupune că decizia este luată de cetățeni, ci
că aceștia interacționează transparent și eficient cu administrația, transmițând opinii, sugestii și
comentarii, care sunt luate în considerare și integrate în deciziei finală, care aparține administrației.
Conform Ghidului privind participarea publică în luarea deciziilor, participarea cetățenilor în luarea
deciziilor poate lua diferite forme: informare, consultare, dialog și implicare activă. Implicarea activă
este definită10 ca „oportunități pentru participarea publică în procesele de luare a deciziilor oferite de

8
OECD, „Cetățeni deschiși ca Parteneri. Manualul OECD privind Informații, Consultare și Participare publică în
crearea de Politici”, 2001, disponibil la:
https://www.oecd-ilibrary.org/governance/citizens-as-partners_9789264195578-en
9
Parteneriat deschis cu Guvernul, disponibil la: https://www.opengovpartnership.org/members/romania/
10
Codul de bune practici pentru participarea civilă în procesul de luare a deciziilor, Conferința Organizațiilor
Internaționale Non-Guvernamentale a Consiliului Europei, octombrie 2009

21
autoritățile publice persoanelor fizice, ONG-urilor și societății civile extinse care depășesc informarea,
consultarea sau dialogul.”
Figura 11. Diferite niveluri de participare publică în procesul de luare a deciziilor

Informare Consultare Dialog Parteneriat

SCĂZUT Nivelul de participare RIDICAT

Sursa: Codul de bune practici pentru participarea publică în procesul de luare a deciziilor, Conferința ONG-
urilor internaționale din Consiliul Europei, Octombrie 2009
Participarea cetățenilor constituie un proces gradual, care presupune parcurgerea mai multor etape,
în funcție de tipul de interacțiune dintre autoritate și cetățean 11:
1. Informarea: Această primă etapă presupune că administrația oferă comunității informații
factuale și explicative, într-un limbaj accesibil publicului larg, care îi permit acestuia să
înțeleagă problema, soluțiile alternative, beneficiile și riscurile implicate. Este o comunicare
unidirecțională, dintre administrație și cetățeni.
2. Consultarea și dialogul: În a doua și a treia etapă, publicul reacționează, din proprie inițiativă
sau la invitația administrației, la soluții alternative propuse și/sau decizii publice. Reacțiile
publicului sunt colectate, interpretate și integrate de către administrație, în decizia
finală. Implică o comunicare bidirecțională.
3. Participarea activă: Este etapa care permite cetățenilor să devină parteneri în luarea
deciziilor, contribuind la politicile publice și proiectele de dezvoltare. Administrația și publicul
dezbat împreună despre probleme, identifică și propun soluții și alternative. Este un dialog de
pe poziții de colaborare între administrație și public, care implică consultări, grupuri de lucru
și/sau alte mecanisme de colaborare și lucru.
Asociația Internațională pentru Participare Publică (IAPP) rafinează modelul, detaliind trei sub-niveluri
ale participării active:
 Implicarea publicului în redactarea proiectelor de politică publică, proces gestionat de către
autorități pentru a se asigura că opiniile diverselor părți interesate sunt luate în considerare,
armonizate și integrate în produsul final.
 Acorduri de tip public-privat, prin care instituția publică se angajează în relații de colaborare
și parteneriat cu diverse părți interesate din comunitate, în fiecare stadiu al dezvoltării politicii
publice, de la identificarea și selectarea alternativelor, la implementare, monitorizare și
evaluare.
 Delegarea de responsabilități legate de implementarea politicii publice, unor grupuri
interesate din comunitate, care primesc puterea, precum și responsabilitatea de-a realiza
obiectivele asupra cărora s-a căzut de comun acord; procesul conduce la dezvoltarea unei
comunități puternice.
Implicarea cetățenilor în decizia publică sporește calitatea și aplicabilitatea deciziei, iar acest lucru
se întâmplă numai în cazul în care participarea este cu adevărat dorită și prețuită de către
administrație. Prin intermediul sondajelor de opinie, al interviurilor, al focus grupurilor, al întâlnirilor
publice și prin intermediul altor tehnici de participare publică, autoritățile află cum să gestioneze
opiniile cetățenilor, pentru a le integra în procesul de management și dezvoltare urbană. În cazurile în
care mecanismele participării publice sunt activate doar pentru a bifa obligații legislative sau pentru a

11
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD)

22
mima deschiderea și înclinațiile democratice, aceasta devine o pierdere de bani și timp, atât pentru
administrație, cât și pentru comunitate.

Reglementarea participării publice în România

Constituția României este primul document care stabilește câteva drepturi esențiale în ceea ce
privește posibilitatea cetățenilor de a interveni în decizia publică: dreptul la asociere, dreptul la
informare și obligația autorităților de a informa, dreptul de organiza și participa la mitinguri,
demonstrații, dreptul la petiționare, dreptul la inițiativă legislativă etc.
Legislația României permite și încurajează participarea cetățenilor în procesul de luare a deciziilor.
Principalele legi care reglementează participarea publică sunt prezentate succint în următoarele
paragrafe.
Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică și Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informații de interes public oferă cadrul normativ pentru practicarea unei
guvernări participative.
Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică urmărește să stimuleze
cultura transparenței și consultării publice în administrația publică din România, conducând la
creșterea legitimității procesului de adoptare a deciziei publice, cu sau fără alocare de resurse, la toate
nivelurile din administrația publică. Un ghid detaliat despre implementarea Legii nr. 52/2003 privind
transparența decizională în administrația publică a fost realizat în 2016 de Ministerul pentru
Consultare Publică și Dialog Civic (MCPDC) și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
(MDRAP)12. Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică se aplică
autorităților administrației publice centrale și locale, alese sau numite, precum și altor instituții publice
care utilizează bani publici, de la primărie, consiliu local și județean, până la ministere, Consiliul
Suprem al Magistraturii etc. Câteva dintre prevederile de bază:
 Ședințele autorităților menționate sunt publice, la fel și dezbaterile. Minutele întâlnirilor
trebuie consemnate, arhivate și făcute publice;
 Proiectele de hotărâri trebuie făcute cunoscute publicului cu 30 de zile înainte de adoptarea
deciziei; anunțul de intenție trebuie publicat pe site-ul propriu, afișat la sediul propriu, trimis
către mass-media centrală sau locală, după caz, și tuturor persoanelor care au depus o cerere
pentru primirea acestor informații. Minim 10 zile vor fi dedicate primirii de sugestii;
 La cererea unei asociații legal constituite, autoritatea inițiatoare este obligată să organizeze o
dezbatere publică a proiectului de hotărâre.

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, stipulează că orice autoritate
sau instituție publică, precum și orice regie autonomă, are obligația de a pune la dispoziția cetățenilor,
în baza unei solicitări formulate verbal sau în scris (telefon, e-mail etc), informații referitoare la propria
activitate care nu intră în categorii precum: siguranță națională, date personale, anchete judiciare etc.
Informațiile sunt furnizate în termen de 10 zile. În cazul solicitării unor informații mai complexe,
termenul poate fi prelungit la 30 de zile, cu anunțarea prealabilă a solicitantului. În cazul în care
solicitarea nu a fost adresată instituției potrivite, responsabilul de aplicare a legii are obligația de a
informa solicitantul care este autoritatea potrivită. O serie de informații sunt făcute publice din oficiu:
structura organizatorică, datele de contact, sursele financiare, bugetul și bilanțul contabil, programele
și strategiile proprii.
Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală reglementează regimul general al autonomiei
locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale. Aceasta conține prevederi
importante pentru participarea cetățenilor la luarea deciziilor publice: principiul consultării cetățenilor

12
Consultare publică eficientă la nivel de administrație centrală și locală. Ghid practic pentru aplicarea Legii
52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

23
în soluționarea problemelor locale; publicarea proceselor verbale ale ședințelor de consiliu și a
hotărârilor cu caracter normativ; dreptul cetățenilor de a propune Consiliului Local sau Județean
proiecte de hotărâri; obligația consilierilor locali de a organiza periodic întâlniri cu cetățenii și de a
acorda audiențe; dreptul cetățenilor de a cere dizolvarea consiliului local etc.
Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale stabilește principiile, cadrul general și procedurile
privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice locale, precum și
responsabilitățile autorităților administrației publice locale și ale instituțiilor publice implicate în
domeniul finanțelor publice. Din perspectiva participării publice, Legea finanțelor publice locale afirmă
transparența procesului bugetar; conține prevederi legate de obligația autorităților de a publica
proiectul de buget; conține prevederi cu privire la dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu
prilejul aprobării acestuia și cu privire la prezentarea contului anual de execuție a bugetului local în
ședință publică; stabilește procedura prin care cetățenii pot depune contestații cu privire la proiectul
de buget local.
Mecanismele de implicare a cetățenilor care presupun un nivel de participare destul de scăzut și
care sunt de asemenea impuse de Legile nr. 52/2003 și 544/2001 menționate de administrațiile
examinate13 sunt următoarele:
Informarea cetățenilor (menționată de 30% din administrațiile examinate)
Consultări, dezbateri publice, audiențe, întâlniri cu cetățenii (64%)
Consultare regulată și dialog cu cetățenii și ONG-urile (12%)
Notificări oficiale, petiții, Propuneri ale cetățenilor (9%)
Câțiva respondenți au făcut pur și simplu referire la aplicarea Legii nr. 52/2003 și a Legii 544/2001
(7%)
Un procent mai mic de administrații a menționat, de asemenea, mecanisme de implicare a
cetățenilor care presupun sau permit un nivel mai ridicat de participare, cum ar fi:
Structuri ale cetățenilor pentru consultare și dialog (6%)
Aplicații digitale (2%)
Bugetare participativă (5%)
Grupuri de acțiune locală (0,5%)
O participare publică puternică este esențială pentru a avea orașe dinamice și incluzive care sunt
receptive la nevoile cetățenilor. Deși România are în vigoare o legislație care reglementează accesul la
informații și transparența în luarea deciziilor, participarea publică rămâne scăzută14. Rezultatele
sondajului aplicat primăriilor, indică faptul că 13% dintre respondenți consideră că legile privind
accesul la informațiile de interes public și transparența decizională în administrația publică sunt
importante pentru operațiunile lor (Legea 544/2001 și Legea 52/2003).
Majoritatea localităților urbane folosesc cel puțin un mecanism de implicare a cetățenilor în luarea
deciziilor, iar instrumente mai importante sunt folosite în principal de orașele Clasa A-D. Din cele
259 de administrații urbane care au răspuns la sondaj, 174 au declarat că folosesc un mecanism pentru
implicarea permanentă și colaborare cu cetățenii în luarea deciziilor (67%). Toți cei 12 poli regionali
au răspuns „da”, în timp ce în medie 75% dintre respondenți (capitală, reședințe de județ și orașe) au
confirmat că se folosesc astfel de mecanisme. Este de remarcat faptul că 39% dintre orașele mici au
răspuns că nu își implică cetățenii într-un mod permanent în procesul de luare a deciziilor altfel decât
informându-i despre întâlnirile publice sau consultări, lucru care este impus de legile privind
transparența și accesul la informații.

13
Banca Mondială, „Chestionar privind nevoile și provocările administrațiilor publice locale”, martie 2020,
disponibil la: https://citadini.ro/chestionar-administratii-publice-urbane-2020/
14
Metropolitan Romania (Banca Mondială, 2019)

24
Figura 12. Implicarea existentă a cetățenilor și mecanismele de colaborare, în funcție de tipul de
localitate

100%

80%

60%

40%

20%

0%
Oraș capitală (Clasa A) Poli regionali (Clasa B) Alte reședințe de județ Oraș (Clasa D) Comună (Clasa E)
(Clasa C)

Da Nu

Sursa: Sondaj Politica Urbană, Martie 2020, Banca Mondială

25
Elaborarea participativă a politicilor publice
Scopul politicilor publice este să rezolve o problemă a comunității sau să reglementeze un domeniu
de interes public. Acestea sunt eficiente numai în măsura în care au fost elaborate în baza nevoilor,
sugestiilor și opțiunilor cetățenilor afectați de politica respectivă. De aceea, elaborarea participativă a
politicilor publice prin implicarea cetățenilor în dezbatere este esențială.
Procesul de elaborare
Procesul de elaborare a politicilor publice are mai multe stadii:
1. Analiza situației și definirea problemei. Această etapă presupune generarea unei imagini cât
mai clare asupra problemei sau domeniului în discuție (un inventar al problemelor ce țin de
domeniul respectiv, persoane afectate de problemă, evaluări referitoare la amploarea
problemei, cauzele și efectele sale, condițiile care favorizează situația problematică, indicatori
care punctează de când persistă respectiva situație, încercările anterioare de rezolvare a
problemei, oportunități și puncte tari care ar trebui folosite în rezolvare, amenințări și puncte
slabe care ar trebui evitate sau ameliorate).
2. Stabilirea scopului și a obiectivelor. Scopul unei politici publice este rezolvarea problemei sau
reglementarea unui domeniu de interes public. Scopul va fi atins prin îndeplinirea unor
obiective generale și specifice, care trebuie să fie corect identificate.
3. Identificarea metodelor pentru soluționarea problemei. În elaborarea unei politici publice se
are în vedere diverse soluții de rezolvare, iar pentru fiecare dintre posibilele soluții este
necesară o analiză de impact care arată care ar fi efectele pe care le-ar avea fiecare dintre ele.
Analiza de impact se poate referi la costuri, la impactul asupra mediului, impactul social etc.
În baza acestei analize, propunerile pot fi comparate, pentru selectarea celei considerate a fi
optime într-o situație dată.
4. Formularea și dezvoltarea soluției alese. Detalierea soluției tehnice alese, redactarea și
adaptarea actelor normative necesare, stabilirea unui plan detaliat de activități, negocierea
bugetelor.
5. Implementare și evaluare. Aceste două etape finale au în vedere realizarea unui audit social,
colectarea de bune practici, testarea deciziilor, colectarea informațiilor referitoare la
satisfacția beneficiarilor, identificarea punctelor slabe și identificarea direcțiilor de
îmbunătățire în procesul implementării.

Există câteva avantaje cheie ale elaborării participative a politicilor publice, printre care: (1)
Autoritățile înțeleg „de la sursă” felul în care oamenii sunt afectați de o anumită problemă, precum și
impactul pe care îl are politica publică asupra celor pe care îi afectează; (2) Decidenții înțeleg cum va
funcționa acea politică publică, în câmpul social al celor afectați; (3) Administrația colectează o
varietate de perspective și idei de soluționare; și (4) Procesul asigură concilierea puncte de vedere
divergente, evitând sau rezolvând tensiuni în comunitate; poate preveni, în mare măsură, conflictele;
asigură o bază semnificativă de susținere pentru decizii mai puțin populare; facilitează o mai bună
monitorizare și evaluare a deciziilor publice.
Implicarea părților interesate
Părțile sociale interesate direct sau indirect, respectiv, persoanele afectate, publicul larg și experții
sunt cele care trebuie implicate în procesul de formulare a politicii publice. Acestea asigură
diversitatea, complementaritatea și, implicit, relevanța informațiilor pe care se va baza politica
respectivă. Tot ele sunt giranții caracterului viabil al politicii și contribuie, implicit, la eficiența
implementării. Cu alte cuvinte, calitatea politicii sau a deciziei publice depinde în mod necesar de
implicarea părților interesate în procesul de elaborare a politicii.
Părțile interesate. Sunt persoanele și instituțiile ale căror interese sunt afectate de o anumită politică
publică, decizie sau activitate, sau care ar putea afecta activitatea/decizia/politica publică aflată în

26
proces de elaborare. Părțile interesate sunt, așadar, acele persoane, grupuri de persoane și instituții
care sunt interesate, afectate, preocupate sau implicate într-o anumită problemă. Cel mai frecvent,
întâlnim grupuri mixte, care integrează reprezentanți din primărie, mass-media, sindicate, membri ai
Consiliului Local, furnizori, grupuri informale de interese (cetățeni, ONG-uri, asociații ale oamenilor de
afaceri, organizații de mediu, școli, biserică etc.), precum și reprezentanți ai administrației publice
locale sau naționale, alături de oameni din grupul țintă al deciziei/politicii publice.
Primul pas pe care îl face, așadar, o instituție care pregătește o politică publică, presupune elaborarea
unei liste lungi de instituții și persoane co-interesate de problema abordată. Odată identificați actorii
relevanți, pot fi invitați să participe la interviuri, sesiuni de brainstorming, în focus grupuri sau sondaje
de opinie, astfel încât ideile și opiniile lor să fie integrate în procesul de planificare. Este încurajată
implicarea părților sociale interesate care nu obișnuiesc să aibă loc la masa deciziei, deoarece
perspectiva acestora asigură caracterul incluziv al viitoarei soluții și permite abordări nuanțate sau
inovatoare.
Publicul larg. Implicarea publicului larg este esențială, chiar dacă audiențele generale joacă un rol
diferit în procesul elaborării politicilor publice, implicarea publicului larg conduce la: (1) consolidarea
legăturii administrației cu cetățenii și interesele lor; (2) creșterea calității deciziei, reflectând mai bine
realitatea; (3) creșterea relevanței și a legitimității deciziei publice finale. De asemenea, multe decizii
privesc comunitatea în ansamblu și, mai ales, politicile pe termen lung, precum strategiile de
dezvoltare. Elaborarea acestor documente și adoptarea lor se fac, în mod firesc, prin consultarea
publicul larg.
Implicarea cetățenilor în dezvoltarea soluțiilor urbane și în luarea deciziilor publice corespunde unei
relații cu mai multe fațete, între factorii de decizie, publicul larg, mediul de afaceri și academic, experții
și administrația, părți interesate care trebuie să se afle într-o interacțiune continuă, pentru a asigura
o dinamică optimă în comunitate.
Inovația în administrația publică este plasată, de obicei, în zona de dialog și întâlnire a acestor părți
interesate. Cu cât sunt mai puține proiecte și decizii publice ce se subordonează zonelor
de responsabilitate aferente părților interesate, cu atât își pierd, în genere, din elasticitate,
aplicabilitate sau complexitate.
Experții. Politicile publice nu pot fi create în mod eficient, exclusiv de către experți. Metodologiile
filtrate atât prin testul timpului, cât și prin aplicarea lor în comunități diferite, arată că implicarea
actorilor interesați și a publicului larg, în procesul deliberativ, este absolut necesară pentru a asigura
calitatea unei politici publice. Evident, experții asigură temeinicia legală, științifică sau practică a
deciziei.
Pentru calitatea deciziei publice și eficiența implementării ei, este necesară însă colaborarea dintre
părțile interesate, publicul larg și experți.
Organizațiile neguvernamentale. Organizațiile neguvernamentale, prin activitatea lor, au acumulat
experiență în diverse domenii și pot oferi administrației, un tezaur semnificativ de cunoștințe
contextualizate și actualizate, din teren. Responsabilitatea față de proprii beneficiari le obligă, practic,
să se implice în procesul deliberativ, pentru a promova interesele grupurilor sociale pe care le
sprijină. Rolul pe care și-l poate asuma o organizație în procesul de elaborare a politicilor publice
depinde de cât este de deschisă la dezbatere autoritatea publică și de cât este de participativ modul
de guvernare. Administrațiile închise intră deseori în conflict cu organizațiile care se văd nevoite să
lupte pentru dreptul de a se implica, împreună cu restul comunității, în luarea deciziilor publice.
Organizațiile neguvernamentale pot avea următoarele roluri în procesul de elaborare a politicilor
publice: (1) Parteneri ai administrației; (2) Consultați ai administrației; (3) Facilitatori ai procesului de
consultare sau participare a publicului; (4) Inițiatori ai procesului de implicare a publicului.

27
Metode de informare, consultare și participare activă a cetățenilor în luarea deciziilor
publice
Pentru planificarea procesului consultativ, o administrație poate să selecteze metoda optimă de
implicare a cetățenilor în soluționarea unei probleme, în funcție de tipul de interacțiune dorit:
Metode de informare
Informarea asigură baza implicării cetățenilor în procesul de elaborare a deciziilor publice. În
absența acestei etape, nu se poate vorbi de procese de consultare sau de participare publică. Scopul
informării publicului include următoarele elemente: (1) Prezentarea activității administrației; (2)
Educarea publicului pe o anumită problemă; (3) Pregătirea publicului în vederea consultării pe o
anumită problemă; (4) Pregătirea premiselor pentru evaluarea unor activități/proiecte; (5) Asigurarea
transparenței actului decizional public.
Pentru a asigura diseminarea informațiilor, autoritățile pot utiliza următoarele canale și instrumente:
1. Spațiile de afișaj din instituție: Instituțiile publice sunt vizitate de un număr ridicat de
persoane și constituie, astfel, „un vad”. Informațiile distribuite aici ajung la numeroși cetățeni,
cu minime costuri. Informațiile pot fi afișate în locul cel mai frecventat de către public din
cadrul instituției. Informațiile pot face referire la structura instituției și serviciile pe care le
oferă sau proiecte de hotărâri, bugete sau rapoarte, în cazul primăriilor, consiliilor locale sau
județene.
2. Publicații electronice sau tipărite: Publicațiile proprii (electronice sau tipărite) reprezintă un
mijloc bun de a informa publicul sau anumite grupuri țintă, oferind cât mai multe detalii.
Publicațiile tipărite au avantajul că pot fi trimise țintit către anumite categorii de persoane,
organizații, instituții (părți interesate), fie în raport cu activitatea generală a administrației, fie
legat de anumite proiecte sau decizii. Publicațiile electronice (publicate pe site-ul web al
instituției sau transmise prin e-mail către un grup țintă sau către cei care se abonează la
publicația respectivă), spre deosebire de cele tipărite, au avantajul unor costuri mai mici de
distribuție și producție. Informațiile ajung la un număr mai mare de receptori și pot fi emise
cu o frecvență mult mai mare. Dezavantajul este că nu pot asigura incluziunea, putând fi
accesate doar de către persoanele care utilizează mediul digital.
3. Pagina web a instituției: O pagină web asigură publicarea in extenso a informațiilor relevante.
Se recomandă ca structura site-ului să fie concepută din perspectiva experienței utilizatorului,
iar nu a administrației publice, pentru a asigura o navigare eficientă și intuitivă.
4. Centre de Informare pentru Cetățeni: Un Centru de Informare pentru Cetățeni (CIC) nu
trebuie să lipsească din structura unei autorități sau instituții a administrației publice. Un
astfel de birou facilitează accesul cetățenilor la toate informațiile de care au nevoie și susține
efortul de informare publică.
5. Transmiterea ședințelor pe internet: De multe ori, de subiectul aflat pe agenda unei ședințe,
sunt interesați mult mai mulți cetățeni decât cei care se pot deplasa la sediul instituției sau
decât încap în sala de ședință. Astfel, transmiterea, în direct, online, a ședințelor, poate
informa un număr mare de cetățeni atât cu privire la hotărârile adoptate, cât și la argumentele
prezentate.
6. Colaborare cu media: Colaborarea cu mass-media poate conduce la informarea unui număr
ridicat de cetățeni cu privire la activitatea administrației publice locale prin intermediul
ziarelor, posturilor de televiziune sau radio. Deși presa asigură diseminarea informațiilor către
audiențe largi, fără a presupune costuri, este instrumentul cel mai puțin controlabil.
Informația poate să nu fie preluată sau să fie prezentată într-o cu totul altă lumină decât cea
dorită de transmițător.
7. Informarea directă a organizațiilor, grupurilor de interes sau a cetățenilor: Este utilizată
pentru situațiile în care o instituție vrea să informeze doar anumite grupuri de cetățeni sau
anumite organizații, întrucât informația se referă la un proiect care îi privește în mod direct și

28
 li se cere implicarea în procesul consultativ. Spre exemplu, realizarea unor construcții de
utilitate publică, lucrări de infrastructură sau chiar tăierea unor arbori.
Abordarea directă ajută la evitarea riscului ca o informație, deși accesibilă, să nu ajungă la organizațiile,
grupurile sau cetățenii direct interesați sau vizați de o decizie publică.
Metode de consultare și participare activă
Metodele de consultare și participare a cetățenilor la decizia publică pot fi încadrate în două categorii:
metode deliberative și non-deliberative.
Prin metodele deliberative se favorizează discuțiile între participanți, dezbaterea și examinarea atentă
a unor subiecte de interes comun. Aceste metode au avantajul de a face posibilă atingerea unui
consens despre subiectele discutate și de a informa, de a conștientiza și de a educa participanții cu
privire la tema dezbătută. Printre cele mai cunoscute metode de consultare și participare deliberative
sunt dezbaterea publică, cafeneaua publică, atelierele de lucru sau juriile cetățenești. O scurtă
descriere a acestor metode, cât și altora mai puțin utilizate încă în România pot fi consultate în Anexa
1.
Metodele non-deliberative sunt utilizate pentru a colecta informații de la cetățeni. Unele dintre ele
permit administrației și participanților să evalueze atent diferite aspecte ale unei probleme, însă nu
încurajează dezbaterile și nu favorizează consensul. Avantajul acestora este că, uneori, pot să fie mult
mai structurate. Printre cele mai utilizate și cunoscute metode de consultare și participare non-
deliberative sunt comitetele consultative, focus grupurile, sondajele de opinie sau referendumul local.
O scurtă descriere a acestor metode, cât și altora mai puțin utilizate încă în România pot fi consultate
în Anexa 2.
Este util ca metoda de implicare a cetățenilor în luarea deciziei publice să fie potrivită pentru scopul
acesteia, respectiv aflarea opiniei cetățenilor, identificarea unor probleme, evaluarea unor activități
sau discutarea unei probleme concrete sau mai largi. Astfel, explorarea unei probleme concrete nu se
va face printr-un sondaj de opinie, iar aflarea opiniei cetățenilor cu privire la un anumit subiect nu se
va realiza prin ore deschise. Adecvarea mesajelor și a metodelor folosite la caracteristicile părților
interesate va crește nivelul de înțelegere a problematicii respective și va maximiza răspunsurile
colectate. De asemenea, adecvarea mesajelor și a metodelor folosite va scădea frustrarea, atât a celor
implicați, care își vor înțelege utilitatea, cât și a factorilor decizionali, care vor cunoaște utilitatea
procesului.
Un aspect determinant pentru alegerea metodei de implicare se referă la subiectul care se dorește a
fi adus în atenția publicului, astfel se vor lua în considerare următoarele:
• Dimensiunea subiectului/problemei. Dacă este vorba de o temă foarte largă (de exemplu,
realizarea unei strategii de dezvoltare) metodele alese vor permite discuții pe grupuri mai
mici, pe teme mai restrânse, extrase din subiectul larg: cafeneaua publică, summitul
cetățenilor sau ateliere de scenarii;
• Nivelul de cunoaștere a subiectului de către public. În cazul în care subiectul nu este bine
cunoscut sau înțeles de către public, se pot folosi metode care, pe lângă colectarea de
informații și idei de la cetățeni, pot rezulta și în educarea publicului: simpozioane cetățenești,
jurii cetățenești sau utilizarea metodei Delphi, care se adresează experților;
• Familiaritatea publicului cu subiectul. Pentru subiectele despre care majoritatea cetățenilor
au deja o opinie formată, ca de exemplu, problema câinilor comunitari, se vor folosi metode
non-deliberative (sondajul de opinie, audierea publică). Iar pentru subiectele despre care
oamenii nu au o opinie clară, vor fi folosite metode deliberative care le permit participanților
să înțeleagă diferitele opțiuni, avantajele și dezavantajele și, astfel, să-și formeze propria
opinie: cafeneaua publică sau ateliere de scenarii etc.
• Cât de controversat este subiectul. Participarea publicului la luarea deciziilor urmărește, pe
lângă altele, să genereze relații îmbunătățite în comunitate. Astfel, atunci când administrația

29
 dorește să pună în discuție subiecte controversate, e nevoie să facă acest lucru fără să
antagonizeze diferite grupuri din comunitate. Pentru subiecte controversate sunt
recomandabile metode care permit celor implicați să asculte opinii pro și contra, împreună cu
argumentele lor și să delibereze atent. Metodele recomandate în aceste situații sunt: juriile
cetățenești, simpozioanele cetățenești, audierile publice etc.

De asemenea, în alegerea metodelor de consultare folosite se are în vedere și cine sunt cei pe care
dorim să-i implicăm; cât de deschis se dorește a fi procesul sau cât este de reprezentativ pentru
întreaga comunitate; care sunt resursele alocate pentru metodele de consultare; și timpul avut la
dispoziție.
După desfășurarea consultării publice se transmit rapoarte din care să reiasă modul în care opiniile
părților interesate au fost integrate în procesul decizional. Acestea se transmit participanților la
proces, dar și comunității care este interesată să cunoască finalitatea consultării. Rapoartele post-
consultare, deși pot părea un element nesemnificativ în economia organizării unei consultări publice,
au un rol esențial. Publicarea lor crește încrederea în utilitatea demersului de participare și în
administrația publică. În absența acestor documente, apar suspiciuni referitoare la formalismul
demersului și lipsa de interes real față de opinia cetățeanului.
Implicarea publicului are sens dacă rezultatele acesteia, concretizate în sugestii și comentarii, sunt
luate în considerare la luarea deciziei, chiar dacă nu sunt incluse în totalitate în decizia finală.
Pentru decizia finală, rezultatele consultării sunt analizate împreună cu celelalte informații necesare
luării deciziei: informații tehnice, cerințe legislative, exemple din alte comunități etc. Dacă o consultare
publică a fost bine organizată și cu adevărat dorită de către administrație, este imposibil ca nici una
dintre sugestiile primite să nu ajute decizia finală.
Publicul, în aparență neavizat și neexperimentat, poate contribui hotărâtor la calitatea deciziilor
publice, deoarece oamenii au o cunoaștere granulară asupra vieții cotidiene în comunitate și, implicit,
asupra problemelor cu care se confruntă și a soluțiilor care le-ar putea ușura viața.
Managementul eficient al proceselor participative
Participarea publică este un proces și fiecare eveniment trebuie tratat din perspectivele obiectivelor
pe care inițiatorul procesului și le propune și planifică ca atare.
Etapele unui proces participativ includ următoarele aspecte15:
1. Stabilirea scopului;
2. Motivarea nevoii de implicare a publicul în luarea unei decizii. Definirea rezultatului
urmărit, a stadiilor în care se dorește implicarea publicului în procesul de elaborare a unei
politici publice, a tipului de informații care se doresc a fi obținute și de la cine;
3. Identificarea posibililor participanți în proces;
4. Stabilirea metodelor de participare;
5. Stabilirea metodelor se va ține cont, pe de o parte, de tipul de informații care se doresc a
fi colectate de la public, de natura feedbackului dorit și de părțile interesate.
6. Anunțarea consultării;
7. Desfășurarea consultării;
8. Raport post-consultare;
9. Publicarea deciziei;
10. Evaluare.

15
Implicare, „Oamenii și Participarea. Cum să introducem cetățenii în centrul luării de decizii”, 2005, disponibil
la: https://www.involve.org.uk/sites/default/files/field/attachemnt/People-and-Participation.pdf

30
Un proces de participare publică poate să aibă rezultate tangibile: colectarea opiniilor cetățenilor cu
privire la o problemă, sau intangibile: oamenii se simt valorizați. Acestea sunt importante de definit
încă de la început, pentru că vor ajuta în alegerea celor mai potrivite metode de participare.
Monitorizarea și evaluarea participării publice
Instituțiile publice au nevoie de un proces de evaluare bine conceput, planificat și realizat, pentru a
putea aprecia în ce măsură își realizează eficient rolul. Evaluarea va fi foarte importantă pentru viitorul
proces de planificare a unor activități similare.
Procesul evaluativ se concentrează pe patru aspecte principale: (1) resurse investite, (2) activități
desfășurate, (3) rezultate obținute, și (4) impact realizat. În plus, urmărește să răspundă următoarelor
elemente esențiale: măsura în care activitățile și-au atins obiectivele și dacă nu, de ce; măsură în care
acea activitate a meritat să fie prestată; măsură în care a fost bine făcută; măsură în care resursele au
fost utilizate în mod eficient; și aspecte nesoluționate.
Pentru a putea fi realizată, evaluarea necesită existența unei etape intermediare, monitorizarea, care
presupune stabilirea în prealabil a unor indicatori și standarde de performanță. Monitorizarea este
procesul de colectare sistematică și analizare a informațiilor care ajută la verificarea în timp real a
activității desfășurate (atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ).
Evaluarea eficientă presupune câteva cerințe esențiale:
Obiectivele sunt, de la început, clare celor implicați în proces;
Monitorizarea se întâmplă pe parcursul întregii activități;
Organizatorii doresc să aibă o atitudine critică față de activitatea lor;
După evaluare, oamenii își doresc să facă schimbările impuse de rezultatele evaluării sau să lase
instituția să producă aceste schimbări.
De cele mai multe ori evaluarea participării cetățenilor la procesul de elaborare a politicilor și
deciziilor publice nu se întâmplă. Parțial din cauza lipsei de timp, a costurilor mari și a temerilor față
de un posibil eșec, dar, în principal, din cauza faptului că la începutul procesului de participare nu au
fost definite obiective clare și/ sau criterii de evaluare relevante. Activitățile de tip participativ nu pot
progresa fără realizarea unor evaluări constante și eficiente.

31
Concluzii
Calitatea vieții într-un oraș este direct afectată de modul în care părțile interesate din zona urbană,
atât din zona publică cât și din cea privată, interacționează unele cu altele. Cu cât oamenii au o
interacțiune mai bună, cu atât interesul fiecărui individ sau grup este reprezentat mai bine și cu atât
este mai bună calitatea vieții în oraș. Orașele care reușesc să implice cetățenii în planificarea și
dezvoltarea proiectelor de oraș sunt, de asemenea, percepute ca fiind în mai mare măsură,
inovatoare, responsabile și reziliente.
România are un cadru legal ce oferă suficientă susținere pentru implementarea de politici publice
participative, pentru transparență administrativă și implicarea cetățenilor în decizia publică.
Dezvoltarea procedurilor de informare, consultare și colaborare pentru a asigura eficiența, precum și
impactul dialogului și înființarea de birouri sau departamente specializate pregătite și capabile să
mențină dialogul cu cetățenii în mod recurent, operaționalizând feedbackul ca contribuție pentru
inovația urbană, sunt necesare pentru ca procesul de participare publică să fie un proces de succes.
Orașul este în primul rând despre oameni, iar orice decizie a administrației locale, fie că este legată de
rețeaua de apă, străzi, gunoi, parcuri, clădiri, școli și spitale, este înțeleasă prin impactul său asupra
oamenilor și calității vieții lor. Acolo unde există o cultură a colaborării mai scăzută, iar încrederea în
instituții necesită îmbunătățiri, inițiativa de-a încuraja participarea cetățenească revine, într-o primă
fază, reprezentanților locali. Publicul, în aparență neavizat și neexperimentat, poate contribui
hotărâtor la calitatea deciziilor publice, deoarece oamenii au o cunoaștere granulară asupra vieții
cotidiene în comunitate și, implicit, asupra problemelor cu care se confruntă și a soluțiilor care le-ar
putea ușura viața.
Pe baza constatărilor și a consultărilor întreprinse, următoarele recomandări sunt propuse pentru
extinderea participării publice:
1. Creșterea transparenței administrative și a interacțiunii cu cetățenii astfel încât societatea
civilă să poată urmări modul în care sugestiile comunității sunt colectate și integrate în luarea
deciziilor publice;
2. Informarea și colaborarea cu societatea civilă, pentru a crește gradul de conștientizare
privind rolul proiectelor publice și politicilor și, respectiv, privind comportamentul responsabil,
în termeni ecologici și economici, asigură un tandem constructiv între instituții și cetățeni;
3. Dezvoltarea parteneriatelor cu mediul privat și academic, implicarea universităților în
cercetare pentru a susține dezvoltarea proiectelor locale, de la etapa de incubare la
implementare. Deschiderea birourilor specializate, pregătite și capabile să mențină dialogul
cu cetățenii în mod recurent operaționalizând feedbackul ca contribuție pentru inovația
urbană, ar aduce o mare contribuție la extinderea participării publice. Astfel, ar putea fi
organizate consultări specifice și regulate cu mai multe categorii de părți interesate, iar
cetățenii ar putea și implicați în monitorizarea proiectelor publice și identificarea soluțiilor
specifice etapelor atunci când apar diferite blocaje.

Participarea activă a cetățenilor în formularea politicilor publice reprezintă una dintre cele mai
avansate etape în configurarea unei relații eficiente între administrație și cetățeni. În acest mod,
cetățenii participă la stabilirea agendei publice și/sau pot ei înșiși să sugereze opțiuni de politică
publică sau de decizii publice, decizia finală rămânând însă în responsabilitatea administrației. Cu cât
cetățenii sunt mai activ implicați în viața orașului, cu atât orașul devine mai atractiv, mai competitiv și
mai dezvoltat.

32
ANEXA 1. METODE DE CONSULTARE PUBLICĂ ȘI PARTICIPARE
DELIBERATIVE
Metodă de
consultare Scurtă descriere
deliberativă
Atelier de Atelier de scenarii caută soluții la o problemă de natură socio-economică sau chiar
scenarii tehnologică cu care se confruntă comunitatea. Un atelier de scenarii este o întâlnire locală
în cadrul căreia, participanții pleacă de la prezent (realități, probleme), își imaginează un
viitor dezirabil și apoi identifică pașii care trebuie realizați pentru a atinge dezirabilul.
Bazându-se pe prezent și pe posibila evoluție a domeniului respectiv, participanții (25-30)
evaluează diverse posibile scenarii și soluții la o anumită problemă.
Ateliere de lucru Atelierele de lucru și conferințele sunt forme de dezbatere pe subiecte concrete. Aceste
și conferințe evenimente permit un contact direct între administrație și reprezentanți ai diverselor părți
interesate, dând ocazia și unora și altora să își cunoască opiniile pe o anumită temă și să își
descopere punctele comune și divergențele. Este o foarte bună ocazie pentru educarea
reciprocă a participanților.
Brainstorming O sesiune de brainstorming este o întrunire în care toți participanții împărtășesc idei pentru
rezolvarea unei probleme, de regulă foarte punctuale. Esențial pentru o sesiune de
brainstorming este libertatea totală pentru exprimarea ideilor, fără ca vreun participant să
fie judecat sau să judece pe ceilalți pentru părerile exprimate.
Cafeneaua Cafeneaua publică este o metodă ingenioasă de a crea un dialog în jurul unei probleme
publică importante. Metoda constă în dezbaterea unei probleme de către un grup de peste 12
persoane într-un cadru foarte asemănător unei cafenele. Numărul celor invitați să dezbată
poate să fie oricât de mare (au fost organizate cafenele publice cu participarea a 1000 de
persoane).
Celula de O celulă de planificare este constituită din aproximativ 25 de persoane alese la întâmplare
planificare din cadrul comunității, care lucrează împreună pentru o perioadă limitată de timp (de obicei
patru zile), pentru a oferi soluții la o problemă de politică publică sau planificare.
Comisii tripartite Comisiile tripartite sunt formate din reprezentanți ai administrației și ai organizațiilor
neguvernamentale, reprezentând interese diferite sau chiar opuse în problema în cauză. Un
exemplu bine-cunoscut este reprezentat de comisiile guvern-sindicate-patronate, care
formulează și analizează diferite teme sau inițiative de politici publice ce afectează
sindicatele și, implicit, patronatele.
Dezbaterile O dezbatere publică este un eveniment la care participă reprezentanți ai administrației,
publice cetățeni și alte părți interesate, pentru a realiza un schimb de opinii pe marginea unui
anumit subiect. Spre deosebire de audierile publice, unde cetățenii sunt doar invitați să își
expună punctele de vedere (reprezentanții administrației rezumându-se la a prezenta tema
discuției, a adresa întrebări și a lua act de părerile cetățenilor), într-o dezbatere publică,
reprezentanții administrației au posibilitatea să prezinte punctul de vedere al administrației,
să îl argumenteze, să se exprime în acord sau în dezacord cu ceilalți participanți etc. O
dezbatere publică este deschisă participării oricui este interesat și dorește să participe.
Forumuri Forumurile deliberative sunt organizate pentru a afla perspectiva populației prin
deliberative configurarea unui grup creat aleatoriu, care formulează opinii despre opțiunile de politică
publică în urma ascultării prezentărilor experților și părților interesate. Forumurile
deliberative implică un număr mare de persoane - în jur de 100. În general, forumurile sunt
evenimente cu mare vizibilitate și atrag atenția mass mediei. De aceea, ele sunt potrivite
numai pentru consultări pe probleme de interes larg. În cadrul unui forum deliberativ,
participanții discută pe marginea unor opțiuni de politică publică sau pe variante de
soluționare a unei probleme. Este o metoda foarte potrivită și pentru situația în care
administrația dorește să stabilească priorități. Specifică forumurilor deliberative este
deliberarea - de unde și numele - în jurul avantajelor și dezavantajelor diferitelor opțiuni
care sunt supuse atenției cetățenilor.

33
 Metodă de
consultare Scurtă descriere
deliberativă
Grupuri de lucru Grupuri de lucru comune formate din părți interesate și reprezentanți ai administrației
comune discută și analizează teme concrete care fac obiectul unei decizii publice. Aceste grupuri pot
decide să păstreze confidențialitatea discuțiilor până când se negociază o concluzie (grupuri
de lucru închise) sau pot implica un număr mai larg de cetățeni în dezbatere (grupuri de
lucru deschise).
Jurii cetățenești Un juriu cetățenesc este alcătuit din 12-50 persoane care ascultă „mărturii", deliberează și
decid pe subiecte complexe de interes public. Ei cheamă și audiază martori, analizează probe
și dau un "verdict" (verdictul se concretizează în recomandări).
Metoda Spațiului Metoda Spațiului Deschis este o metodă de participare potrivită pentru grupuri largi și care
Deschis presupune resurse minime din partea organizatorilor. Metoda a fost concepută de către
(Open Space Harrison Owen, un consultant american specializat în managementul organizațiilor, la
Technology) mijlocul anilor ‘80 și implică auto-înregistrarea participanților. La unul dintre evenimentele
de tip Open Space, sponsorii au adăugat din greșeală termenul „technology” în titlu, iar de
atunci așa i-a și rămas numele. În acest caz, ar trebui să înțelegem prin „technology” -
„tehnică”, „metodă”, „instrument”.
Simpozioane Simpozioanele cetățenești sunt întâlniri publice pentru dezbaterea politicilor publice cu
cetățenești teme tehnice (de exemplu, deșeurile radioactive, poluarea, energia nucleară etc). Ele se
(Consensus desfășoară cu participarea activă a 10-15 persoane ne-experte (care formează un juriu sau
conferences) panel) și un număr egal de experți. Experții pot fi din discipline diferite și/sau școli diferite
din cadrul aceleiași discipline.
Summitul Summitul cetățenilor (cunoscut și sub denumirea de 21st Century Town Hall Meeting) este
cetățenilor o metodă de consultare inițiată de organizația americană America Speaks. Pentru prima
(Citizens summit) oară organizată în America, acum este folosită pe o scară largă în Europa - Marea Britanie,
Danemarca, chiar și România (Primăria sectorului 1, București). Summitul cetățenilor este o
metodă care stimulează dezbaterea asupra unor probleme de interes public. Permite, astfel,
evaluarea opiniei publicului despre priorități și posibile acțiuni pe care trebuie să le
întreprindă administrația în diverse domenii. Avantajul acestei metode este că poate găzdui
un număr foarte mare de participanți (de la câteva sute până la câteva mii), pe care îi implică
într-un dialog consistent. Astfel, metoda combină avantajele metodelor cantitative cu ale
celor calitative.

34
ANEXA 2. METODE DE CONSULTARE PUBLICĂ ȘI PARTICIPARE NON-
DELIBERATIVE

Metodă de
consultare non- Scurtă descriere
deliberativă
Audierile publice O audiere publică reprezintă un eveniment în cadrul căruia sunt audiate mai multe
persoane care exprimă opinii sau propuneri referitoare la un anumit subiect. Spre
deosebire de audierile „individuale" sau cu persoane reprezentând anumite
organizații, companii etc., o audiere publică este deschisă oricui dorește să participe.
Specificul audierilor publice este formatul riguros și eficient care permite factorilor
decizionali să asculte un număr relativ mare de puncte de vedere, atent pregătite și
bine articulate. Administrația trebuie să anunțe din timp ca un astfel de eveniment va
avea loc, să îi invite pe toți cetățenii interesați să participe și să facă eforturi pentru a
se asigura că părțile interesate sunt invitate și participă.
Audierea la sediul Audierea (care nu trebuie confundată cu audiența) reprezintă activitatea prin care
instituției cetățeanul care vrea să avanseze o propunere sau să exprime o opinie cu privire la
activitatea administrației sau la anumite decizii publice, face acest lucru în cadrul unei
întâlniri cu reprezentanții administrației, fie la invitația acestora din urmă, fie în baza
unei solicitări pe care el însuși o adresează administrației. Spre deosebire de audiență,
audierea nu are în vedere problemele individuale ale cetățeanului/cetățenilor
respectivi, ci probleme de interes public (audiențele fiind întâlniri programate între un
cetățean și un oficial al administrației pentru rezolvarea unei probleme individuale a
cetățeanului respectiv).
Comitetele Comitete sunt compuse din reprezentanți ai părților interesate sau membri ai
consultative publicului, numiți de către administrație cu rolul principal de a îmbogăți informația pe
baza căreia se ia o decizie publică.
Focus grupurile Focus grupul este o discuție facilitată, purtată cu un grup de (posibile) părți interesate
și condusă de către un moderator printr-un set de întrebări adresate grupului cu privire
la un anumit subiect. Sectorul de afaceri a aplicat această tehnică pentru prima oară în
anii 1950, ca o modalitate de a testa atitudinile și reacțiile pe care noile linii de produse
sau noile mijloace publicitare le trezesc în rândul grupurilor țintă. De atunci, focus
grupurile au fost preluate și au devenit larg răspândite în sectorul public, al educației,
de cercetare etc.
Forumuri online Forumul electronic este o aplicație web care permite desfășurarea unor discuții și
postarea de conținut (informații) generat de către utilizatori (în cazul nostru, cetățenii,
experții, funcționarii etc.). El se prezintă de cele mai multe ori sub forma unei pagini
web unde sunt afișate, în ordine cronologică, mesajele utilizatorilor.
Grupul cetățenesc Grupul cetățenesc este un grup reprezentativ pentru comunitate, format din cetățeni
(Citizens' panel) dispuși să ofere periodic feedback administrației pe teme de interes public. Grupul este
de regulă format din 500-2500 de cetățeni, care sunt de acord să răspundă întrebărilor
adresate de administrație prin chestionare - în general 4 chestionare/an. Este important
ca grupul să reflecte compoziția comunității, nefiind însă nevoie să aibă calitatea și
acuratețea unui eșantion sociologic folosit pentru sondajele de opinie, întrucât scopul
nu este acela de a afla cu precizie sociologică opinia comunității, ci de a identifica
probleme și soluții.
Mărimea grupului depinde de mărimea comunității și resursele disponibile chestionării
și analizei rezultatelor. Chestionarele cuprind întrebări pe teme de interes pentru
comunitate, putând să fie concentrate pe o singură temă sau să cuprindă mai multe
teme. Rezultatele chestionarelor sunt analizate și integrate în soluții pentru
îmbunătățirea serviciilor sau a politicilor publice. De asemenea, ele sunt date
publicității.

35
 Metodă de
consultare non- Scurtă descriere
deliberativă
Metoda Delphi Este o metodă interactivă pentru a obține „previziuni" de la un grup de experți care
răspunde unor seturi de chestionare. Aceștia sunt anonimi unii altora și independenți
unii de alții. Subiectul unei consultări care se face prin această metodă poate să fie
dezvoltarea unei rețele de autostrăzi la nivel național, controlul demografic, prevenirea
conflictelor armate, dezvoltări tehnologice (dezvoltarea internetului inteligent, roboți
industriali, utilizarea tehnologiei în educație) etc. Numele metodei vine de la Oracolul
din Delphi și a fost dezvoltată de RAND
Corporation (USA) la începutul Războiului Rece (între 1950 și 1960) pentru a estima
impactul tehnologiei asupra războiului. Experții RAND au dezvoltat metoda când au
fost întrebați despre probabilitatea, frecvența și intensitatea posibilelor atacuri
inamice. De atunci a fost preluată și utilizată mai ales în mediul de afaceri și asimilată
metodelor de previziuni și cercetare ale piețelor. Metoda oferă rezultate mult mai
precise decât cele oferite de către grupuri nestructurate și chiar față de metodele
cantitative.

Orele deschise Orele deschise sunt întâlniri individuale, neprogramate, între un înalt demnitar sau
funcționar (primar, prefect, ministru) și cetățeni, pentru prezentarea problemelor
individuale ale acestora.
Preluare proiecte de În efortul lor de a-și îndeplini misiunea și a-și realiza obiectivele, multe organizații
hotărâri de la acumulează experiență în domenii în care administrația nu are. Transformarea
organizații și cetățeni volumului de cunoștințe în proiecte de hotărâri asigură un transfer eficient de
informații, prin care administrațiile capitalizează cunoașterea din și despre comunitate.
Referendumul local Este cea mai cunoscută și puternică metodă de participare, puterea de decizie
transferându-se de către administrație, cetățeanului. Referendumul (local) reprezintă
o procedură legală (reglementată prin Legea 3/2000 privind organizarea și
desfășurarea referendumului), prin care comunitatea se pronunță prin vot asupra unor
chestiuni de interes local. Este un instrument de participare directă a cetățenilor la
procesul decizional la nivelul administrației publice locale. În general, doar
administrația poate convoca referendumul local, cetățenii având posibilitatea de a face
acest lucru doar în cazul referendumului pentru demiterea primarului (conform Legii
215/2001 privind administrația publică locală).

Sondajele de opinie Sondajul de opinie reprezintă un instrument de identificare a opiniilor prin intervievarea
unor persoane care constituie un eșantion reprezentativ.
Sugestii în scris de la Atât în situațiile în care o autoritate sau o instituție a administrației publice locale
cetățeni dorește să îi consulte pe cetățeni înainte de a adopta o inițiativă sau un proiect de
hotărâre, cât și atunci când cetățenii doresc să își expună punctele de vedere din
proprie inițiativă, o scrisoare însoțită de documentația aferentă poate fi un instrument
eficient.

36
 Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România
Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720
Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
Data publicării: Decembrie 2020

Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod obligatoriu

poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Material distribuit gratuit

 Digitally signed
Liviu Tudor by Liviu Tudor
Bailesteanu
Bailesteanu Date: 2021.06.29
13:52:38 +03'00'

LIVRABIL 3. POLITICA URBANĂ 2020-2035

ȘI PLANUL DE ACȚIUNE

DOCUMENT ÎNSOȚITOR 11:

Finanțarea politicii urbane

www.poca.ro
CLAUZĂ DE LIMITARE A RESPONSABILITĂȚII

Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca

Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.

DECLARAȚIE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR

Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea
anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea legislației în
vigoare.

Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Str. Apolodor nr. 17, București, România); sau (ii) Grupul Banca Mondială în România
(Strada Vasile Lascăr, nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România).

Prezentul raport a fost transmis în luna decembrie 2020, în cadrul Acordului privind Serviciile de
Asistență Tehnică Rambursabile pentru Politica Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie
2019 între Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare. Acesta reprezintă un document de sprijin pentru Livrabilul 3 în cadrul
acordului menționat mai sus - Contribuții la politica urbană 2020-2035.

1
MULȚUMIRI
Prezentul raport este transmis în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile
pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea lui Christoph
Pusch (Director de Sector, Managementul Riscurilor Urbane și în Caz de Dezastre, Europa și Asia
Centrală), David N. Sislen (Director de Sector, Managementul Riscurilor Urbane și în Caz de Dezastre,
America Latină și Caraibe) și a Tatianei Proskuryakova (Director de Țară, România și Ungaria). Echipa
a fost coordonată de Dean Cira (Specialist Principal în domeniul Urban) și Paul Kriss (Specialist Principal
în domeniul Urban), precum și de Noriko Oe (Specialist Senior în domeniul Urban), cu sprijin acordat
de Yondela Silimela (Specialist Senior în domeniul Urban), Carli Venter (Specialist Senior în domeniul
Urban), Marcel Ionescu-Heroiu (Specialist Senior în domeniul Urban), Richard Harding (Specialist în
domeniul Urban), Viorela Sfârlea (Specialist în domeniul Urban), Alexandru Popescu (Specialist în
domeniul Urban) și asistență acordată de Damaris Bangean (Specialist în domeniul Urban), Bogdan
Topan (Specialist Politică), Oana Franț (Specialist Operațiuni), Corina Dovăncescu (Specialist
Operațiuni), Adina Vințan (Specialist Operațiuni), George Moldoveanu (Asistent Informații), Bianca
Butacu (Specialist Operațiuni) și Flavia Firu (Specialist Operațiuni).

Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedback primit
de la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special Ministrului
Ion Ștefan, Secretarului de Stat Gheorghe Păsat, Directorului General Alexandru Soare, Directorului
Liviu Băileșteanu, Șefului Serviciu Radu Necșuliu, precum și Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Bogdan
Micu, Beniamin Stoica, Alina Huzui, Georgiana Toth, Anca Ureche, Antonia Dudău, Andrei Giurăscu,
Andreea Chitrosan și celorlalți parteneri locali, regionali și naționali care au contribuit la elaborarea
acestui raport.

2
ABREVIERI ȘI ACRONIME

FC Fondul de coeziune
DLRC Dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității
RDC Regulamentul privind dispozițiile comune
BERD Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare
CE Comisia Europeană
EPC Contract de performanță energetică
FEDR Fondul european de dezvoltare regională
ESCO Companii de servicii energetice
FSE+ Fondul social european Plus
FSIE Fondurile structurale și de investiții europene
UE Uniunea Europeană
IF Instrument financiar
ZUF Zonă urbană funcțională
HG Hotărâre de Guvern
PIB Produsul intern brut
OUG Ordonanță de urgență de Guvern
IFI Instituție financiară internațională
PIDU Planuri integrate de dezvoltare urbană
DUID Dezvoltare urbană integrată și durabilă
ITI Investiții teritoriale integrate
FTJ Fondul pentru o tranziție justă
GAL Grup de Acțiune Locală
APL Administrație publică locală
AM Autoritate de management
MFE Ministerul Fondurilor Europene
CFMA Cadru financiar multianual
ONG Organizație non-guvernamentală
PNDL Programul Național de Dezvoltare Locală
PNCIPS Programul național de construcții de interes public sau social
OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
PO Program operațional
VSP Venituri din surse proprii

3
IVP Impozitul pe venitul personal
OP Obiectiv de politică
PPP Parteneriat public-privat
SATR Servicii de Asistență Tehnică Rambursabile
C&D Cercetare și dezvoltare
POR Program operațional regional
IMM-uri Întreprinderi mici și mijlocii
AT Asistență tehnică
UAT Unitate administrativ-teritorială
FCI Finanțare prin creșterea impozitelor
PT Proiect tehnic
FDU Fondul de dezvoltare urbană
NU Națiunile Unite
PU Politica Urbană
TVA Taxa pe valoarea adăugată
BM Banca Mondială
PUZ Plan urbanistic zonal

4
CUPRINS
REZUMAT .................................................................................................................................... 8

1. INTRODUCERE .................................................................................................................... 10

2. OPTIMIZAREA FONDURILOR UE .......................................................................................... 10

2.1 Introducere ........................................................................................................................... 10

2.2 Politica de coeziune UE - Fondurile structurale și de investiții europene (FSIE) .................. 10
2.3 Fondul pentru o tranziție echitabilă ..................................................................................... 14
2.4 Posibilă utilizare a FSIE în IF rotative în „Dezvoltare urbană durabilă” ................................ 15
2.5 Crearea Fondului (Fondurilor) de dezvoltare urbană în România ........................................ 19
2.6 Alegerea domeniilor de investiții care urmează să fie acoperite de viitoare FDU ............... 20
2.7 Alinierea între FDU și obiectivele politicii urbane................................................................. 21
2.8 Pași de urmat pentru configurarea FDU ............................................................................... 23

3. FONDURI ȘI PROGRAME NAȚIONALE ................................................................................... 27

3.1 Alinierea între fondurile naționale și obiectivele politicii urbane ........................................ 27

3.2 Coordonarea între sursele naționale de finanțare ............................................................... 31
3.3 Coordonarea între proiectele de investiții ............................................................................ 33
3.4 Coordonarea cu sursele de finanțare ale UE ........................................................................ 34

4. CREȘTEREA VENITURILOR MUNICIPALE DIN SURSE PROPRII (VSP) ........................................ 36

4.1 Relații fiscale și bugetare central-locale ............................................................................... 36

4.2 Impozite pe proprietate (terenuri și clădiri) la nivelul localității .......................................... 39
4.3 Surse alternative de finanțare a administrațiilor publice locale ........................................... 43

5. CONCLUZIE ......................................................................................................................... 86

6. Anexa A: Alinierea fondului pentru mediu și a intervențiilor UE ........................................... 88

7. Anexa B: Domenii de inveStiții eligibile pentru finanțarea ue și națională........................... 100

8. Anexa C: Alocări și cheltuieli ............................................................................................. 103

5
LISTA TABELELOR
Tabelul 1. Posibile domenii de investiții pentru FDU rotative ale FSIE în România .............................. 19
Tabelul 2. Pașii cheie pentru stabilirea structurii FDU rotativ al FSIE pentru 2021-2017..................... 25
Tabelul 3. Principalele suprapuneri între sursele naționale de finanțare............................................. 32
Tabelul 4. Modificări în cotele IVP și TVA transferate administrațiilor locale ...................................... 38
Tabelul 5. Evoluția alocării cotelor de IVP și TVA la bugetele locale (RON) .......................................... 39
Tabelul 6. Evoluția cotelor IVP și TVA ................................................................................................... 39
Tabelul 7. Evoluția cotelor defalcate din IVP și sumelor defalcate din TVA pentru reședințele de județ
(RON)..................................................................................................................................................... 39
Tabelul 8. Impozite pe proprietate ca % din PIB la nivelul UE .............................................................. 40
Tabelul 9. Modelul de impozitare propus de Consiliul de la Paris ........................................................ 44
Tabelul 10. Cote de impozitare pentru amenajări nerezidențiale în orașul Toronto, .......................... 51
Tabelul 11. Cote de impozitare pentru amenajări rezidențiale în orașul Toronto ............................... 52
Tabelul 12. Impactul financiar al măsurilor pentru asigurarea echității fiscale - Quebec .................... 63
Tabelul 13. Colectări de impozite pe plusvaloarea funciară în Bogotá................................................. 67
Tabelul 14. Cotele impozitului pe jocuri de noroc în Renton ............................................................... 72
Tabelul 15. Calculele facturilor pentru proprietățile rezidențiale din Mississauga .............................. 76
Tabelul 16. Alinierea Fondului pentru mediu și a intervențiilor UE...................................................... 88
Tabelul 17. Alinierea intervențiilor PNCIPS și UE .................................................................................. 92
Tabelul 18. Alinierea Programului național de dezvoltare locală și a intervențiilor UE ....................... 95
Tabelul 19. Alinierea programelor de eficiență energetică gestionate de MLPDAP și a intervențiilor UE
.............................................................................................................................................................. 99
Tabelul 20. Domenii de investiții eligibile pentru finanțare națională și UE (2021-2027) .................. 100
Tabelul 21. Programul național de dezvoltare locală I și II (2015-2020) ............................................ 103
Tabelul 22. Programul Național de Construcții de Interes Public sau Social (PNCIPS) ....................... 104
Tabelul 23. Programele de eficiență energetică a clădirilor rezidențiale gestionate de MLPDA ....... 108
Tabelul 24. Programe de locuințe administrate de MLPDA................................................................ 109
Tabelul 25. Alte programe administrate de MLPDA ........................................................................... 111
Tabelul 26. Programe finanțate prin Fondul pentru mediu ................................................................ 112

6
LISTA FIGURILOR
Figura 1. Structura propusă de România privind FSIE pentru 2021-2027 ............................................ 12
Figura 2. Structura Fondurilor de Fonduri în Bulgaria .......................................................................... 17
Figura 3. Combinarea regulilor privind instrumentele financiare pentru cererile de subvenții ........... 18
Figura 4. Programe naționale de finanțare conform obiectivelor politicii urbane ............................... 27
Figura 5. Alocarea sectorială a fondurilor PNDL (2015-2020) .............................................................. 29
Figura 6. Alocarea geografică a fondurilor PNDL (2015-2020) ............................................................. 30
Figura 7. Alocarea sectorială a Fondului pentru mediu în perioada 2015-2020 .................................. 31
Figură 8. Domenii eligibile pentru mai multe programe naționale de finanțare și fonduri UE ............ 36
Figura 9. Modul în care veniturile din IVP și TVA au fost canalizate la nivel local (Legea 273/2006) .. 37
Figura 10. Creșterea treptată a impozitului forfetar pe terenul devenit construibil în orașul Toronto
.............................................................................................................................................................. 54
Figura 11. Categorii de proiecte finanțate prin obligațiunea verde la nivelul orașului din Johannesburg
.............................................................................................................................................................. 59
Figura 12. Harta interactivă a zonelor de parcare din Bruxelles ........................................................... 61
Figura 13. Model strategic de furnizare a serviciilor ............................................................................ 75
Figura 14. Venituri din impozitele pe apa pluvială din Mississauga ..................................................... 77
Figura 15. Venituri anuale FCI după sursă în Chicago ........................................................................... 82

LISTA CASETELOR
Caseta 1. „Cerințele minime” ale CE pentru strategiile teritoriale 2021-2027..................................... 13
Caseta 2. Fondul pentru o tranziție justă – Obiectiv specific................................................................ 15
Caseta 3. Fonduri de dezvoltare urbană (FDU) și eșecul pieței ............................................................ 17

7
REZUMAT
Banca Mondială a fost contractată de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației Publice
(MLPDAP) pentru a sprijini elaborarea Politicii Urbane pentru România. Scopul Serviciilor Generale de
Asistență Tehnică Rambursabile este de a oferi sprijin MLPDAP la elaborarea documentului de Politică
Urbană care va duce la consolidarea capacității administrative și a planificării strategice a orașelor din
România, cu scopul alinierii cadrului normativ și investițional pentru dezvoltare urbană și teritorială și
optimizarea proceselor decizionale orientate către cetățeni. Procesul de formulare a politicii și, în cele
din urmă, contribuțiile la politică sunt multisectoriale și implică o gamă largă de părți interesate, atât
publice, cât și private. În cadrul obiectivului mai larg al Serviciilor Generale de Asistență Tehnică
Rambursabile, obiectivul acestui raport specific este de a i) rezuma sursele potențiale de finanțare
pentru finanțarea politicii urbane și ii) a oferi recomandări pentru alinierea obiectivelor politicii urbane
la sursele de finanțare. Acest raport sectorial este unul dintre cele câteva rapoarte independente care
va influența o politică urbană integrată.

Acest raport identifică sursele relevante de finanțare pentru propunerea de Politică Urbană a
României 2021-2035 în diferitele sale domenii de acțiune, cu accent pe perioada de programare
2021-2027. Acesta are în vedere sursele de finanțare aferente celor trei niveluri pentru finanțarea
politicii urbane: fondurile UE, fondurile și programele naționale și fondurile locale.

La nivelul UE, politica de coeziune a UE reprezintă cea mai mare sursă de finanțare externă
nerambursabilă capabilă să promoveze dezvoltarea urbană în România în perioada de programare
2021-2027. Întrucât nu există un Program Operațional (PO) specific propus pentru dezvoltarea urbană
în România, trebuie obținut sprijin de la mai multe PO diferite, dat fiind că acestea au legătură cu
obiectivele politicii urbane. În acest scop, înființarea unui Fond de Dezvoltare Urbană (FDU) ar putea
permite stabilirea mai multor posibile domenii de investiții ale fondurilor FSIE în România și ar putea
include, de asemenea, o componentă de asistență tehnică.

Există un nivel considerabil de aliniere între diferite programe naționale și obiectivele politicii
urbane. Cu toate acestea, există o suprapunere semnificativă între fondurile și programele naționale,
în special între Programul Național de Dezvoltare Locală și Programul național de construcții de interes
public sau social derulat prin intermediul Companiei Naționale de Investiții C.N.I.- S.A.. Având în
vedere acest lucru, pentru maximizarea surselor naționale de finanțare disponibile, coordonarea va fi
esențială.

La nivel local, una dintre cele mai importante constrângeri rămâne stabilitatea finanțelor locale și
capacitatea de a cofinanța proiecte mari de investiții. Finanțele publice locale rămân strâns
dependente de transferurile de la administrația centrală, care tind să fie volatile. Veniturile proprii, în
special din veniturile din impozitele pe proprietate, prezintă un potențial puternic de acumulare a
rezervelor de finanțare necesare pentru cofinanțarea investițiilor mari necesare realizării obiectivelor
politicii urbane.

După rezumarea surselor disponibile și a recomandărilor pentru fiecare nivel de finanțare, este
inclus un compendiu de studii de caz pentru a oferi exemple ale modului în care autoritățile
administrației publice locale din întreaga lume au găsit metode alternative și inovatoare pentru a-
și finanța operațiunile și programele de infrastructură de-a lungul anilor. Compendiul acoperă

8
impozite, redevențe, taxe și emisiuni de obligațiuni utilizate de autoritățile administrației publice
locale din Europa, Asia, Statele Unite și America Latină.

9
1. INTRODUCERE
Acest document însoțitor explorează 3 surse cheie de finanțare pentru finanțarea politicii urbane:
fonduri UE, fonduri/programe naționale și fonduri locale. În fiecare caz, acesta evidențiază domeniile
de aliniere strategică cu politica urbană și se concentrează pe abordări pentru valorificarea ulterioară
a utilizării și stabilirii fondurilor și programelor existente. Secțiunea privind finanțele publice locale
pune accentul pe măsurile de creștere a veniturilor din surse proprii (VSP).

2. OPTIMIZAREA FONDURILOR UE

2.1 Introducere
Această secțiune evidențiază diferitele surse de finanțare UE cu relevanță ridicată pentru
propunerea de Politică Urbană Națională a României 2021-2035 și diferitele sale domenii de acțiune,
concentrându-se pe perioada de programare 2021-2027. Se concentrează pe finanțarea
nerambursabilă conform Cadrului financiar multianual (CFMA) 2021-2027 relevant pentru Politica
Urbană Națională propusă. Aceasta include finanțarea UE, pentru care vor exista alocări cunoscute
pentru România, administrată în România, precum și alte surse nerambursabile care vor fi gestionate
la nivelul UE. Pentru acestea din urmă, actorii interesați din România vor trebui să concureze pentru
acces împotriva celor din alte state membre. Capitolul acoperă, de asemenea, finanțarea UE
rambursabilă disponibilă la nivelul UE prin InvestEU și sursele conexe ale UE, dar nu și finanțarea
nerambursabilă de la instituțiile financiare internaționale (IFI) din afara UE sau de la alți sponsori.

Este important de reținut că documentul nu acoperă în mod explicit finanțarea UE din perioada
actuală 2014-2020, deoarece acest aspect este considerat deja cunoscut. În acest context, nu
acoperă nici suma suplimentară în valoare de 55 de miliarde EUR React-EU, adăugată la alocările
actuale, pentru a acorda sprijin la recuperarea pe termen scurt după COVID-19, din care România se
așteaptă să primească aproximativ 1,5 miliarde EUR. Nu acoperă nici pachetul de stimulare recent
convenit în valoare de 750 de miliarde EUR (în afara alocărilor sale suplimentare pentru Fondul pentru
o tranziție justă, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și InvestEU), deoarece planificarea
națională aferentă se află încă la început. Acest nou pachet poate avea totuși o relevanță însemnată
în cazul României pentru Politica Urbană Națională și, prin urmare, poate merita și necesita o
explorare ulterioară într-o etapă ulterioară.

2.2 Politica de coeziune UE - Fondurile structurale și de investiții europene (FSIE)

Politica de coeziune a UE reprezintă, cu o marjă substanțială, cea mai mare sursă de finanțare
externă nerambursabilă, capabilă să promoveze dezvoltarea urbană în România în 2021-2027. În
cadrul politicii de coeziune, România se poate aștepta la aproximativ 30 de miliarde EUR obținute din
Fondurile structurale și de investiții europene (FSIE) pentru perioada de 7 ani:

- Fondul european de dezvoltare regională (FEDR)

- Fondul social european Plus (FSE+)
- Fondul de coeziune (FC)

10
FSIE sunt instrumente de cofinanțare. Cofinanțarea trebuie asigurată din surse interne. Pentru 2021-
2027, rata maximă de intervenție a UE în România va fi de 70 %1 din costurile eligibile totale, în scădere
de la 85 % în perioada 2014-2020 actuală. Această rată maximă mai scăzută de intervenție pentru
2021-2027 va reprezenta o provocare pentru România, la fel ca și micșorarea termenului de finalizare
a cheltuielilor din actualii 3 ani, la 2 ani după angajarea resurselor UE (și anume, de la „n+3” la „n+2”).

Înlocuind cele 11 Obiective tematice din perioada actuală, FSIE vor sprijini cinci Obiective principale
de politică (OP)2 pentru 2021-2027, după cum urmează:

- OP 1 - Europa mai competitivă și mai inteligentă prin promovarea transformării economice

inovatoare și inteligente (FEDR);
- OP 2 - O tranziție mai ecologică, cu emisii scăzute de carbon, către o economie netă fără emisii
de carbon și Europa rezilientă (FEDR și FC);
- OP 3 - Europa mai conectată prin îmbunătățirea mobilității și a conectivității regionale TIC
(FEDR și FC);
- OP 4 - Europa mai socială și mai incluzivă care pune în aplicare Pilonul european al drepturilor
sociale (FSE și FEDR);
- OP 5 - Europa mai aproape de cetățeni prin încurajarea dezvoltării durabile și integrate a
tuturor tipurilor de teritorii și a inițiativelor locale (FEDR).

Finanțarea FSIE în cadrul acestor OP-uri va fi livrată - în diferite combinații - prin programe
operaționale (PO), administrate în România de către autoritățile de management desemnate din
România. Pentru 2021-2027, România propune opt PO sectoriale, plus un PO pentru asistență tehnică,
precum și opt PO regionale (POR), astfel cum se prezintă în diagrama de mai jos. Structura generală a
programului și conținutul precis al fiecărui PO vor face obiectul negocierilor între CE și autoritățile
române.

1
Propunere CE, mai 2018.
2
Formularea OP preluate din Acordul comun provizoriu din decembrie 2019 (Ref. Consiliului: 14962/19)

11
 Figura 1. Structura propusă de România privind FSIE pentru 2021-2027

Sursa: MFE (februarie 2020)

Multe dintre obiectivele specifice din cadrul celor cinci OP ale politicii de coeziune se referă la
domenii de investiții relevante pentru zonele urbane. Cu toate acestea, nu există un PO separat
propus pentru dezvoltarea urbană în România. Sprijinul FSIE pentru Politica Urbană va trebui să fie
obținut dintr-un meniu de diferite PO. În majoritatea statelor membre, majoritatea resurselor UE
principale (adică stabilite la nivel național sau regional), de tipul celor regăsite în OP 1-4, va tinde să
graviteze spre orașe și zonele funcționale înconjurătoare, în orice caz. Acestea sunt centrele de
populație din fiecare stat membru, unde este probabil să se regăsească cele mai mari nevoi și
oportunități de dezvoltare, precum și cele mai puternice capacități de generare a proiectelor și de
cofinanțare.

2.2.1.1 Abordări teritoriale integrate specifice

În temeiul OP 5, statele membre pot grupa resurse din diferite OP pentru anumite teritorii - inclusiv
zone urbane - pe baza unor strategii integrate elaborate la nivel local pentru fiecare zonă pe care
aleg să o trateze. Mai mult, în conformitate cu articolul 9 din noul regulament FEDR3, fiecare stat
membru va fi obligat să aloce minimum 6 % din resursele sale FEDR, urmând această abordare bazată
pe Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană Durabilă (SIDUD) - „pentru a aborda mai eficient
provocările economice, de mediu, climatice, demografice și sociale care afectează zonele urbane,
inclusiv zonele urbane funcționale, ținând seama în același timp de necesitatea promovării legăturilor

3
Propunere CE, mai 2018

12
urban-rural”4. În cadrul „Dezvoltării urbane durabile”, autoritățile urbane trebuie să aibă rolul central
în selectarea proiectelor și pot îndeplini alte sarcini de implementare în numele Autorităților de
management ale PO. Caseta 1 prezintă cerințele minime pentru strategiile teritoriale stabilite de CE în
CFMA 2021-2027.

Caseta 1. „Cerințele minime” ale CE pentru strategiile teritoriale 2021-2027

Articolul 23 din propunerea de Regulament privind dispozițiile comune (formulare de compromis din
decembrie 2019)
1. Strategiile teritoriale (...) trebuie să conțină următoarele elemente:
(a) zona geografică vizată de strategie;
(a) o analiză a nevoilor de dezvoltare și a potențialului zonei, inclusiv a legăturilor economice,
sociale și de mediu;
(b) o descriere a unei abordări integrate care răspunde necesităților de dezvoltare și
potențialului identificat;
(c) o descriere a implicării partenerilor în conformitate cu articolul 6 în pregătirea și punerea în
aplicare a strategiei.
Acestea pot conține, de asemenea, o listă de operațiuni care urmează să fie sprijinite.
2. Strategiile teritoriale se vor afla sub responsabilitatea autorităților sau organismelor teritoriale
relevante. Documentele strategice existente privind zonele vizate pot fi utilizate pentru strategii
teritoriale.
3. În cazul în care lista operațiunilor care urmează să fie sprijinite nu a fost inclusă în strategia
teritorială, autoritățile sau organismele teritoriale relevante selectează sau vor fi implicate în
selectarea operațiunilor.
La pregătirea strategiilor teritoriale, autoritățile menționate la alineatul (2) cooperează cu
autoritățile de management relevante, pentru a determina scopul operațiunilor care urmează să fie
sprijinite în cadrul programului relevant.
Operațiunile selectate trebuie să respecte strategia teritorială.
4. În cazul în care o autoritate sau un organism teritorial îndeplinește sarcini care intră sub
responsabilitatea autorității de management, altele decât selectarea operațiunilor, autoritatea este
identificată de autoritatea de management ca organism intermediar.
5. Se poate acorda sprijin pentru pregătirea și conceperea strategiilor teritoriale.

Statele membre pot alege mecanisme de realizare pentru „Dezvoltare urbană durabilă” dintre
următoarele:

- Investiție teritorială integrată (ITI), care primește sprijin de la unul sau mai multe fonduri, de
la mai multe PO sau de la mai multe priorități ale aceluiași PO;
- Dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC), în care elaborarea de
strategii și selectarea de proiecte sunt efectuate sub responsabilitatea unui Grup de Acțiune
Locală (GAL), în care niciun grup de interes unic nu controlează luarea deciziilor;

4
Considerentul 25 din Regulamentul FEDER 2021-2027 propus

13
 - Alte instrument(e) teritorial(e) conceput(e) de statul membru.

Statele membre pot utiliza o combinație a acestor mecanisme pentru diferite aspecte și
amplasamente în cadrul „Dezvoltării urbane durabile”, după cum consideră potrivit. În cazul
României, „Dezvoltarea urbană durabilă” este cel mai probabil să fie implementată în cadrul celor opt
POR pentru 2021-2027.

2.3 Fondul pentru o tranziție echitabilă

Fondul pentru o tranziție justă (FTJ) înființat în cadrul Mecanismului pentru o tranziție justă, anunțat
la începutul anului 2020, va fi adăugat la cadrul Politicii de coeziune a UE. FTJ va oferi asistență
specifică regiunilor și sectoarelor care sunt cele mai afectate de tranziția către economia verde. Statele
membre trebuie să pregătească planuri teritoriale pentru o tranziție echitabilă care să acopere
perioada până în 2030, identificând cele mai afectate teritorii - la nivelul NUTS 3 (adică județean) -
care ar trebui să primească sprijin.

Alocarea FTJ pentru România este de așteptat să fie de aproximativ 4,5 miliarde EUR. Aceasta poate
fi utilizată pentru a spori cofinanțarea pentru FSIE, pentru a sprijini elementele alese ale Obiectivului
specific FTJ, care cuprinde 10 domenii de investiții corelate cu provocările sociale, economice și de
mediu. Prin urmare, FTJ are o relevanță potențial însemnată pentru dezvoltarea urbană în zona
(zonele) care urmează să fie aleasă (alese) de România în planul său pentru o tranziție justă. Astfel
cum se prezintă în diagrama de structură 2021-2027 de mai sus, România propune să ofere sprijinul
FTJ printr-un PO separat dedicat FTJ.

14
 Caseta 2. Fondul pentru o tranziție justă – Obiectiv specific
FTJ are un singur obiectiv specific: „Facilitarea regiunilor și a oamenilor să abordeze impactul social,
economic și de mediu al tranziției către o economie neutră din punct de vedere climatic”. Ca atare, FTJ va
sprijini doar activitățile care sunt direct corelate cu obiectivul său specific, astfel cum este prevăzut la articolul
2 și care contribuie la punerea în aplicare a planurilor pentru o tranziție justă teritorială stabilite în
conformitate cu articolul 7. Activitățile acoperite de FTJ includ următoarele:

(a) investiții productive în IMM-uri, inclusiv start-up-uri, care conduc la diversificare și reconversie
economică;
(b) investiții în crearea de noi firme, inclusiv prin incubatoare de afaceri și servicii de consultanță;
(c) investiții în activități de cercetare și inovare și încurajarea transferului de tehnologii avansate;
(d) investiții în utilizarea tehnologiei și a infrastructurilor pentru o energie curată la prețuri accesibile,
în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, eficiență energetică și energie regenerabilă;
(e) investiții în digitalizare și conectivitate digitală;
(f) investiții în regenerarea și decontaminarea terenurilor, proiecte de restaurare și reconversie a
terenurilor;
(g) investiții în îmbunătățirea economiei circulare, inclusiv prin prevenirea, reducerea deșeurilor,
utilizarea eficientă a resurselor, reutilizarea, repararea și reciclarea;
(h) perfecționarea și recalificarea lucrătorilor;
(i) asistență în căutarea unui loc de muncă pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă;
(j) includerea activă a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
(k) asistență tehnică

Sursa: Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI de instituire a

Fondului pentru o tranziție justă COM/2020/22 final
Pentru a maximiza potențialul de finanțare, strategiile integrate de dezvoltare urbană durabilă din
România ar trebui să acopere întreaga gamă de surse de finanțare disponibile, fie prin PO sectoriale, fie
prin POR. Această gamă include principalele FSIE, pe lângă intervențiile de tip „Dezvoltare urbană
durabilă” prevăzute de la articolul 9, plus orice alte investiții relevante din fondurile UE sau din alte surse,
care apar în zonele în cauză.

2.4 Posibilă utilizare a FSIE în IF reînnoibile (de tip revolving) în „Dezvoltare urbană
durabilă”
CE încurajează din ce în ce mai mult statele membre să utilizeze resurse din alocările FSIE prin
intermediul instrumentelor financiare, ca metodă mai rentabilă comparativ cu abordarea tradițională
bazată pe subvenții. Acest lucru poate fi realizat fie de către statul membru care contribuie la un
instrument financiar la nivelul UE (astfel cum este descris la secțiunea „InvestEU” de mai jos), fie prin
stabilirea propriilor sale instrumente financiare FSIE la nivel național sau regional.
În cazul instrumentelor financiare proprii susținute de FSIE ale unui stat membru, resursele UE din
PO relevante sunt combinate cu resurse publice interne și/sau resurse din sectorul financiar privat
(inclusiv instituțiile financiare internaționale). Instrumentul financiar investește apoi în proiecte în

15
principal sub formă de împrumuturi sau garanții5. Un avantaj cheie al instrumentelor financiare este
că, odată ce împrumuturile sunt rambursate și/sau garanțiile eliberate, un instrument devine
reînnoibil (de tip revolving) și finanțează investiții suplimentare în viitor - teoretic în perpetuitate6.
În etapa actuală a politicii de coeziune 2014-2020, instrumentele financiare pot fi utilizate pentru a
sprijini investițiile prin oricare dintre fondurile SIE, potențial în orice domeniu reglementat de
regulamentele FSIE. Această sferă largă de potențial va continua în perioada 2021-2027. Prin urmare,
ar putea fi în mod teoretic create instrumente financiare pentru a acoperi investițiile în toate
domeniile noii politici urbane naționale a României, privită holistic.
Cu toate acestea, două tipuri particulare de instrumente financiare FSIE se deosebesc de etapele
anterioare și actuale ale politicii de coeziune, și anume instrumentele care sprijină:
- Investițiile în IMM-uri, în special în inovare - provenind din inițiativa „JEREMIE” din perioada
2007-2013, deși acest termen nu mai este utilizat – cu privire la care România are deja o
experiență considerabilă (aproximativ 2,5 miliarde EUR investiți în peste 1.800 IMM-uri
începând din 2010);
- „Dezvoltare urbană”, inclusiv transportul urban, precum și eficiența energetică și energia
regenerabilă – provenind din inițiativa „JESSICA” 2007-2013, deși, din nou, termenul nu mai
este utilizat - cu privire la care România nu are experiență.
Fondul de dezvoltare urbană
Al doilea tip de IF FSIE enumerat mai sus - încă denumit în mod obișnuit „Fondul de dezvoltare
urbană” (FDU) - corespunde cel mai îndeaproape câmpurilor de cheltuieli ale autorităților locale și
este principalul punct de interes al examinării din prezentul document.
FDU au apărut într-o mare varietate de configurații, adaptate pentru a satisface nevoile zonei
urbane pe care le vizează și condițiile pieței în care operează. Acestea sunt stabilite de statele
membre în conformitate cu prevederile PO din care obțin finanțare. Tipurile de investiții susținute în
mod obișnuit de FDU pot fi avute în vedere în toate domeniile de acțiune propuse pentru noua politică
urbană a României, inclusiv, de exemplu:
- infrastructura urbană - inclusiv transportul, utilitățile (de exemplu, tratarea deșeurilor) și
infrastructurile sociale;
- patrimoniu sau situri culturale - pentru turism sau alte utilizări durabile;
- reamenajarea terenurilor industriale de tip brownfield - inclusiv eliminarea și decontaminarea
terenului, reconversia clădirilor abandonate;
- crearea de noi spații comerciale pentru IMM-uri, IT și/sau sectoarele de cercetare și
dezvoltare;
- clădiri universitare - campus și cazare pentru studenți, precum și facilități specializate - de ex.
cabinet medical, biotehnologic etc.;
- îmbunătățiri pentru eficiența energetică a clădirilor - publice, comerciale și rezidențiale;
- producția de energie regenerabilă.

5
Participarea la capital a fost, de asemenea, un posibil tip de investiție pentru instrumentele financiare până la
etapa curentă 2014-2020 inclusiv, dar nu mai figurează ca o opțiune în Regulamentul FSIE propus pentru 2021-
2027.
6
Instrumentele financiare FSIE trebuie să se aplice timp de cel puțin 8 ani după data de încheiere pentru
eligibilitatea cheltuielilor, în conformitate cu propunerile de regulament pentru 2021-2027.

16
Proiectele în care un FDU este investit de obicei diferă ușor de obiectivele normale ale finanțării
subvenției. În primă instanță, acestea trebuie să aibă un potențial clar de a genera profit și, prin
urmare, să poată rambursa asistența oferită de FDU. Totuși, pe de altă parte, acestea nu ar trebui să
fie atât de profitabile sau cu un risc atât de scăzut încât să poată atrage finanțări bancare normale
dacă nu ar exista FDU. Un FDU ar putea include, de exemplu, garanții pentru reducerea riscului de
venituri insuficiente după finalizarea proiectelor individuale de investiții. Prin urmare, FDU trebuie să
urmărească să stabilească zonele de eșec al pieței în dezvoltarea urbană și nu trebuie plasat în poziția
de a concura pur și simplu cu sectorul bancar și financiar intern.

Caseta 3. Fonduri de dezvoltare urbană (FDU) și eșecul pieței

„Rentabilitatea așteptată a unui proiect fără asistență FDU ar trebui să fie mai mică
decât este cerută în mod normal de piață.
Cu forme tipice de finanțare, proiectul nu ar fi putut fi realizat - ratele de
rentabilitate pentru investitorii proiectului ar fi mai mici decât condițiile normale de
piață. Prin urmare, există un eșec al pieței ”
Sursa: Banca Europeană de Investiții - 2011
Un stat membru poate alege să înființeze mai multe instrumente financiare separate specializate în
diferite tipuri de investiții sau în diferite domenii de investiții. Acestea sunt de obicei stabilite într-o
structură a Fondului de participare, cunoscut în etapa 2014-2020 drept un „Fond de fonduri”.
Abordarea Fondului de fonduri oferă o flexibilitate sporită, permițând administratorilor de fonduri din
statul membru să schimbe resursele între diferitele instrumente componente pentru a aborda de
manieră mai adecvată condițiile de piață în schimbare și pentru a profita la maximum de noile
oportunități emergente.

Bulgaria exploatează deja cu succes instrumente financiare pentru dezvoltare urbană cu fonduri UE
de câțiva ani, în cadrul unei structuri de Fonduri de fonduri. Aceste FDU se concentrează pe
transportul urban, zonele de dezvoltare economică, infrastructura culturală, educațională și sportivă,
locuințele sociale și eficiența energetică. Sumele rambursate FDU bulgare în perioada 2007-2013 au
devenit acum rotative și finanțează investiții urbane ulterioare.

Figura 2. Structura Fondurilor de Fonduri în Bulgaria

17
 Fondul de Fonduri din Bulgaria
FSIE Cofinanțare națională Fonduri de dezvoltare 189,1 M
urbană EUR
Fondul Seed and 55 M
Acceleration EUR
Fondul de fonduri Fondul Mezzanine 40 M
Autoritatea de management al fondurilor și EUR
instrumentelor financiare din Bulgaria
Investitori Instrumente Intermediari Fondul pentru transfer de 30 M
privați tehnologie EUR
Beneficiari Fondul de investiții pentru 144,6 M
apă și ape reziduale EUR
Garanții plafonate din 80,6 M
portofoliu EUR
Fondul de investiții pentru 26 M
gestionarea deșeurilor EUR
Fonduri de investiții pentru 49,4 M
microcredite EUR
Dimitar Cherkezov, Șef Unitate Programe Operaționale UE, Autoritatea de management al IF în
Bulgaria
Sursă: Cadru asupra instrumentelor financiare din Bulgaria, de la prezentare la evenimentul de dezvoltare
urbană al CE „Investiții durabile în dezvoltare urbană durabilă. Pregătirea pentru viitor în Bulgaria, Croația
și România” (septembrie 2019) https://ec.europa.eu/regional_policy/en/conferences/udn_osijek/
Configurarea instrumentelor financiare, cu sau fără o structură a Fondului de fonduri, consumă mult
timp și se realizează cel mai bine la începutul unei perioade de programare, pentru a permite
suficient timp pentru utilizarea resurselor. Regulamentul necesită o evaluare ex-ante detaliată pentru
fiecare instrument financiar nou, care să acopere aspecte precum eșecul pieței și strategia de investiții
(inclusiv posibila nevoie de tratament diferențiat al investitorilor), pârghia financiară, valoarea
adăugată și rezultatele anticipate, dispozițiile de gestionare și posibilele implicații privind ajutorul de
stat etc.
Propunerea CE pentru 2021-2027 aduce inovații importante pentru instrumentele financiare – în
special capacitatea de a integra subvențiile auxiliare, inclusiv subvențiile pentru investiții, într-un
instrument financiar în anumite condiții. În acest fel, atât părțile rambursabile, cât și cele
nerambursabile ale unei investiții ar putea fi reglementate în conformitate cu regulile instrumentului
financiar, reprezentând o simplificare semnificativă.

Figura 3. Combinarea regulilor privind instrumentele financiare pentru cererile de subvenții

Combinație într-o singură exploatare a IF – Articolul 52 (5)

Regulile IF se aplică și subvențiilor

Subvenția este Subvenția are o

valoare mai mică
direct legată și
decât investiția
necesară
sprijinită de
produsul IF
Subvenția este
parte din Exemple: reduceri
acordul de capitale, subvenții
finanțare și este pentru investiții,
asigurată de subvențiile pentru
către rata dobânzii și
organismul care subvențiile pentru
implementează comisioanele de
IF garanții etc.

18
 Cadru din prezentarea CE la conferința Campus IF 2019 „Privind în perspectivă până în 2021 și ulterior” (decembrie 2019)
https://www.fi-compass.eu/event/5506/fi-campus-2019-looking-ahead-2021-and-beyond

În plus, conform propunerii CE, instrumentele financiare pot fi proiectate cu o componentă de

asistență tehnică (AT) în cadrul programelor 2021-2027. Aici, AT ar putea sprijini diferite tipuri de părți
interesate - inclusiv autorități locale, intermediari financiari și beneficiari finali (de exemplu, localități,
gospodării și/sau IMM-uri), în funcție de sector și de ecosistemele de sprijin local existente.

2.5 Crearea Fondului (Fondurilor) de dezvoltare urbană în România

Regulamentul CE propus privind dispozițiile comune (RDC) pentru 2021-2027 prevede (articolul 52) că
„instrumentele financiare vor oferi sprijin beneficiarilor finali numai pentru noile investiții care se
așteaptă să fie viabile din punct de vedere financiar, cum ar fi generarea de venituri sau economii și
care nu identifică suficiente finanțări din surse de piață”. În contextul noii politici urbane a României,
o gamă largă de domenii potențiale de investiții, care acoperă o varietate de programe operaționale
(PO) 2021-2027 propuse, s-ar putea încadra în această categorie. Cele cu cel mai mare potențial
aparent pentru instrumentele financiare de tip Fondul de dezvoltare urbană (FDU) sunt prezentate în
tabelul de mai jos.

Tabelul 1. Posibile domenii de investiții pentru FDU rotative ale FSIE în România

Posibile domenii de investiții pentru Fondurile de dezvoltare urbană rotative ale FSIE în România
2021-2027

PO relevante în cadrul
Principalul tip de investiție (fără a fi exhaustiv) propunerii României 21-
27
OP 1 – Europa mai competitivă și mai inteligentă
PO TJ
Spațiu comercial pentru IMM-uri
POR
OP SGD
Facilități de cercetare și inovare (centre publice de cercetare/învățământ PO Umanitar
superior)
Doar POR C, NE, SE, V
OP 2 – Europa mai ecologică, cu emisii reduse de carbon și rezilientă
PO SD
Utilități urbane – apă/deșeuri
Doar POR NV
PO SD
Reabilitarea terenurilor industriale dezafectate/contaminate
Doar POR NV & SV
SD OP
Încălzire/răcire centralizată
PO TJ
Eficiență energetică (clădiri) POR
PO SD
Producție de energie regenerabilă
PO TJ

19
 Doar POR SM
OP 3 – Europa mai conectată*
PO T
Mobilitate urbană durabilă (*anumite elemente posibil transferate în OP2) PO TJ
POR
OP 4 – Europa mai socială

Infrastructură educație și formare vocațională (VET) POR

PO Umanitar
Unități sanitare
PO SI-ITD
Infrastructură socială – asistență socială, locuințe sociale etc. PO SI-ITD
OP 5 – Europa mai aproape de cetățeni
PO SI-ITD
Restaurarea/amenajarea siturilor de patrimoniu cultural
PO SI-ITD
Regenerarea spațiilor publice POR BI, C, NE, SV, V

2.6 Alegerea domeniilor de investiții care urmează să fie acoperite de viitoare FDU
Din tabel, apare un compromis în cadrul propunerilor actuale ale României pentru PO 2021-2027 între
completitudinea acoperirii tematice a potențialelor FDU și complexitatea acestora în ceea ce privește
PO care urmează să fie implicate financiar. Dacă FDU ar trebui să fie exclusiv pentru POR și
operaționale în cadrul tuturor POR, ar putea fi acoperite următoarele domenii de investiții:

- Spațiu comercial pentru IMM-uri;

- Eficiență energetică (clădiri);
- Mobilitate urbană durabilă (de asemenea, proporție potențial semnificativă în PO de
transport);
- Infrastructură educație și formare vocațională (VET);
- Restaurarea/dezvoltarea siturilor de patrimoniu cultural.

Apoi, există domenii de investiții acoperite doar de anumite POR, pentru care ar fi mai dificil să se
stabilească un FDU comun pentru toate regiunile, și anume:

- Facilități de cercetare și inovare;

- Reabilitarea terenurilor industriale dezafectate/contaminate;
- Regenerarea spațiilor publice.

În cele din urmă, există domenii de investiții relevante acoperite în principal de PO sectoriale
naționale, dintre care două (PO TJ și PO SI-ITD) acoperă doar anumite zone:

- Utilități urbane - apă/deșeuri;

- Încălzire/răcire centralizată;
- Producția de energie regenerabilă (de asemenea, într-un singur POR);
- Unități sanitare;
- Infrastructură socială - asistență socială, locuințe sociale etc. (numai anumite zone)

20
Cu cât sunt adăugate aceste categorii, cu atât structura FDU și procedurile necesare pe care se
bazează sunt mai complexe. Cu toate acestea, nu ar fi imposibil să se prevadă ca toate - sau cea mai
mare parte din - aceste domenii să fie acoperite de diferite FDU care coexistă într-un cadru general al
Fondurilor de Fonduri.

Prin urmare, autoritățile române au în față numeroase opțiuni pentru eventuala alegere a
domeniilor de investiții pentru viitoarele FDU. S-ar putea ca legăturile dorite în acest sens, între
anumite domenii de investiții în anumite PO sectoriale și POR, să fie consolidate prin stabilirea de
investiții teritoriale integrate (ITI) pentru „Dezvoltare urbană durabilă” (art. 9 FEDR).

2.7 Alinierea între FDU și obiectivele politicii urbane

2.7.1 Orașe verzi și reziliente

FDU sau Instrumentele financiare sectoriale în cadrul PO Dezvoltare durabilă ar putea oferi
împrumuturi pe termen lung pentru anumite investiții principale în tratarea apei, tratarea
deșeurilor și îmbunătățirea calității aerului în zonele urbane. În timp ce disponibilitatea ridicată a
sprijinului subvențiilor FSIE în acest sector în România - chiar și pentru 2021-2027 - va acționa probabil
ca un factor de descurajare, noile posibilități de a combina instrumentele financiare cu sprijinul
subvențiilor ar putea ajuta la soluționarea cazurilor mai severe de eșec al pieței.

FDU ar putea fi utilizate pentru amenajarea terenurilor industriale dezafectate și/sau reconversia
clădirilor abandonate, acțiuni care implică parteneri din sectorul privat, precum și posibil pentru
mobilitate urbană durabilă. Ca regulă generală, integrarea investițiilor de mediu în portofolii de
investiții mai largi relevante pentru alte domenii de acțiune ale politicilor, din care rezultă beneficii
economice și de mediu simultane, poate îmbunătăți viabilitatea pentru un FDU. O masă critică de
investiții poate fi atinsă mai ușor într-un FDU prin combinarea proiectelor extrem de rentabile cu cele
mai puțin rentabile, care sunt încă benefice în termeni de mediu7.

Sectoarele privind eficiența energetică și energia regenerabilă par să reprezinte un potențial bun
pentru instrumentele financiare axate pe orașe – în special prin intermediul companiilor de servicii
energetice (ESCO) și a contractelor de performanță energetică (EPC) pentru modernizarea clădirilor,
cu privire la care România are o experiență valoroasă - de ex. cu Banca Europeană pentru
Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). Combinația cu sprijinul subvenției ar putea permite, de exemplu,
împrumuturi cu reduceri de capital pentru instrumentele financiare din acest sector, în care o parte a
împrumutului este anulată atunci când se obțin rezultate specifice.

2.7.1.1 Orașe competitive și productive

Obiectivul 1 de politică pentru investițiile „soft” - astfel cum s-a menționat mai sus, România are deja
o experiență semnificativă cu instrumentele financiare în ceea ce privește investițiile soft pentru IMM-
uri. Aceasta a început cu Fondul de participare JEREMIE România înființat în 2008, oferind capital de
risc, garanții de portofoliu de primă pierdere și împrumuturi cu partajarea riscurilor de portofoliu. În
perioada 2014-2020, au fost înființate în România alte două instrumente financiare axate pe IMM-uri:
„Fondul de Fonduri de competitivitate pentru IMM-uri”, oferind sprijin noilor start-up-uri în stadiu

7 Studiu de evaluare a instrumentelor financiare pe sectoare - Raport final (fi-compass iunie 2020) - https://www.fi-
compass.eu/publication/factsheets/stocktaking-study-financial-instruments-sector-final-report

21
incipient și IMM-urilor în stadiu inițial; și „Fondul de Fonduri regional”, care creează fonduri de capital
propriu sau facilități de co-investiții pentru a sprijini IMM-urile situate în regiunile mai puțin
dezvoltate. De asemenea, în perioada 2014-2020, instrumentul anterior JEREMIE al României a
revenit, dând naștere la Instrumentul de capital pentru restituiri JEREMIE („JEREMIE Reflows Equity
Instrument”), sprijinind fonduri selectate de capital de risc și capital privat. Se pare că România va
continua cu instrumentele financiare în acest domeniu în perioada 2021-2027, posibil profitând de
noile posibilități din Regulamentele propuse pentru extinderea simplificată a instrumentelor
financiare existente.

Obiectivul 5 de politică pentru investiții „hard” - în ceea ce privește instrumentele financiare, FDU ar
putea sprijini dezvoltarea de amplasamente și spații pentru întreprinderi, campusuri universitare/C&D
și facilități de transfer de tehnologie etc. necesare pentru ca FDU în cauză să fie viabile.

2.7.1.2 Orașe juste și incluzive

Dezvoltarea infrastructurii sociale ar putea fi sprijinită de instrumente financiare de tip FDU. Acestea
pot fi o provocare în comparație cu investițiile hard mai mult orientate spre sectorul privat, prevăzute
în orașele competitive și productive. Infrastructura socială poate funcționa mai bine în cadrul unui
FDU dacă este combinată în portofolii cu zone de investiții conexe mai rentabile - de ex. facilități
sportive.

Deși nu au fost dezvoltate într-o mare măsură până acum în România, unele state membre
explorează potențialul fondurilor UE de a sprijini investițiile prin intermediul platformelor de
finanțare colectivă (crowdfunding), în cazul cărora acestea sunt în concordanță cu prioritățile de
investiții ale PO. Această nouă abordare permite fondurilor UE să sprijine proiectele care se confruntă
adesea cu dificultăți în accesarea formelor tradiționale de finanțare, care au fost de facto selectate de
cetățeni - deși nu neapărat locuitorii unor zone urbane specifice. Unele regiuni ale UE au inițiat recent
utilizarea instrumentelor financiare cu platforme de finanțare colectivă (crowdfunding)8.

2.7.1.3 Orașe bine guvernate

Utilizarea instrumentelor financiare de tip FDU poate avea, de asemenea, un efect benefic asupra
capacității administrative. Instituția financiară care gestionează FDU este, de asemenea, responsabilă
cu selectarea proiectelor care vor genera povara capacităților specializate suplimentare. Cu toate
acestea, interesul cheie al administratorilor de fonduri va fi întotdeauna viabilitatea
financiară/profitabilitatea investițiilor în cauză. Prin urmare, interacțiunea adecvată cu autoritățile
publice va rămâne importantă pentru a asigura înțelegerea și aplicarea corectă a criteriilor de selecție
a proiectelor privind politicile de către administratorii de fonduri.

Posibilitățile de integrare a Asistenței tehnice în instrumentele financiare în 2021-2027 ar putea

contribui la consolidarea capacităților de cooperare între autorități, în contextul abordărilor zonei
urbane funcționale în ceea ce privește pregătirea proiectului. Deși urmează un model diferit, există o
experiență din zona metropolitană Oradea cu privire la utilizarea anterioară a fondurilor rambursabile

8Oportunități de finanțare colectivă (crowdfunding) și FSE: perspective viitoare pentru autoritățile de management (fi-compass iunie
2020) - https://www.fi-
compass.eu/sites/default/files/publications/Crowdfunding%20and%20ESF%20opportunities%20future%20perspectives%20for%20managi
ng%20authorities_0.pdf

22
pentru a sprijini pregătirea proiectelor tehnice ale autorităților administrației publice locale din zona
metropolitană9.

2.8 Pași de urmat pentru configurarea FDU

În orice caz, se recomandă insistent o discuție inițială informală între autoritățile române și BEI
înainte de a întreprinde acțiuni complexe privind stabilirea FDU. BEI are o vastă experiență în
stabilirea și funcționarea FDU în multe state membre, deci este bine poziționată pentru a oferi sugestii
care pot simplifica procesul de configurare și economisi timp. Mai mult, BEI ar putea dori să contribuie
financiar la viitoarele FDU din România și ar putea acționa ca organ de gestionare pentru o structură
a Fondului de Fonduri.

Evaluarea ex-ante FDU. Cheia finalizării alegerii României în ceea ce privește configurația FDU va fi
evaluarea aprofundată a viabilității potențiale a diferitelor domenii de investiții, efectuată în
contextul unei evaluări ex-ante formale. Această evaluare trebuie efectuată, în orice caz, ca o cerință
de reglementare (articolul 52 din RDC propus) înainte de stabilirea unui nou instrument financiar FSIE.
Deși nu face parte explicit din cerințele minime pentru conținutul său, se recomandă ca evaluarea ex-
ante să exploreze în detaliu implicațiile probabile ale ajutoarelor de stat pentru fiecare domeniu de
investiții pe care îl acoperă, precum și implicarea îndeaproape a Consiliului Concurenței în studiu.

Autoritățile române pot decide în prealabil să limiteze domeniul de aplicare al evaluării ex-ante,
eliminând deja anumite domenii de investiții (unitățile sanitare și infrastructura socială, de exemplu,
ar putea fi considerate vulnerabile în acest sens) și/sau specificând structura regională/tematică din
FDU pe care doresc să îl (le) urmeze. Alternativ, pot prefera evaluarea ex-ante pentru a analiza toate
opțiunile posibile și, ulterior, pentru a utiliza rezultatele ca bază pentru decizia lor. Traseul ales va
determina complexitatea evaluării ex-ante în sine și timpul probabil implicat până la finalizare.

2.8.1.1 Acord(uri) de finanțare FDU

Odată ce este aprobată evaluarea ex-ante și este luată o decizie privind stabilirea unei structuri FDU între
AM relevante ale programelor operaționale, vor trebui selectate și numite organismele de administrare
pentru Fondul de Fonduri și/sau pentru FDU individuale. În cazul în care se folosește o structură a
Fondului de Fonduri, organismul de administrare pentru aceasta poate fi numit direct dacă este vorba de
un IFI din care statul membru beneficiază de o cotă sau de o bancă publică de dezvoltare a statului
membru. La rândul său, acest organism poate desemna organisme de administrare pentru FDU
individuale în cadrul Fondului de Fonduri. Organismele de administrare a FDU vor fi responsabile pentru
elaborarea tuturor procedurilor operaționale relevante, cu AM-urile aferente ale programelor
operaționale care vor introduce în special criteriile de selecție a proiectelor referitoare la obiectivele
programelor lor operaționale.

Decizia finală privind stabilirea structurii FDU și a componentelor sale va trebui apoi formalizată în
documentul (documentele) Acordului de finanțare FDU. Cerințele de reglementare privind conținutul
acestor acorduri de finanțare pentru instrumentele financiare FSIE sunt foarte detaliate și sunt
prezentate în anexa la prezenta notă.

9 Sursa: România: Regiuni în curs de reabilitare - Modele de cooperare interjurisdicțională. Banca Mondială (decembrie 2019).

23
2.8.1.2 Perioada de timp așteptată
Perioada de timp probabil necesară pentru stabilirea unei structuri FDU este îndelungată. Tabelele
de pe următoarele două pagini adaugă detalii la diferitele etape prezentate pe scurt în prezentul
document și sugerează un orizont de timp posibil pentru fiecare. Stabilirea completă a unei structuri
FDU ar putea dura între 18 luni și 3 ani, în funcție de complexitatea vehiculului vizat. Necesitatea de a
începe procesul cu seriozitate cât mai curând posibil este, prin urmare, imperativă, nu în ultimul rând
deoarece intențiile României cu privire la instrumentele financiare ar trebui indicate în proiectele de
PO pentru 2021-2027 care urmează să fie prezentate Comisiei Europene.

24
 Tabelul 2. Pașii cheie pentru stabilirea structurii FDU rotativ al FSIE pentru 2021-2017

Pașii-cheie de parcurs în stabilirea structurii Fondului de Dezvoltare Urbană rotativ al FSIE în România pentru 2021-2027
Pas cheie Calendar Organisme Comment
aproximativ implicate
1. Discuție informală Cât mai curând MLPDA, MEF, MF, Pronunțarea BEI asupra:
cu BEI posibil BEI - oportunitate generală pentru FDU în România în cadrul de reglementare al UE pentru 21-27 – inclusiv posibila
fezabilitate a soluțiilor FDU la cheie, posibilitatea de contribuție financiară de la BEI etc;
- dorința/caracterul adecvat al BEI de a acționa în calitate de administrator al Fondului urban de fonduri - plus
discutarea altor opțiuni posibile;
- indicații pentru sfera evaluării ex-ante și termenul probabil necesar;
- posibilitatea BEI de a licita/efectua evaluarea ex-ante - plus orice altă asistență pe care BEI o poate oferi.
2. Acord amplu între Cât mai curând AM ale PO în cauză Acordul de principiu ar trebui să includă cel puțin:
AM operaționale posibil după discuția MLPDA, MEF, MF/ - o gamă largă de domenii de investiții acoperite;
relevante cu informală cu BEI. Consiliul - regiunile acoperite;
privire la Concurenței - contribuții financiare indicative de la PO în cauză;
principiul stabilirii
FDU - gestionarea de către AM sau de către intermediar (presupunând că acesta din urmă este preferabil).
Acordul ar trebui să se reflecte în formularea proiectelor de programe operaționale relevante pentru 21-27.
O opțiune mai ambițioasă ar fi definirea și în acest stadiu a structurii FDU, de ex:
- Fondul de Fonduri sau structura FDU individuale fără Fond de Fonduri;
- orice defalcare regională/tematică între FDU etc.
3. Licitația pentru Pregătirea/aprobarea Urmează a se Propunerea este pentru o singură evaluare ex-ante care acoperă întregul vehicul FDU, din motive de simplitate.
evaluarea ex-ante caietului de sarcini, decide – Una (sau O opțiune ar putea fi evaluările la nivel regional separate (mai complexe, dar prețul pe evaluare mai mic - adică
plus perioada de mai multe) dintre potențial mai rapid).
reglementare pentru AM ale PO
procedura de participante?
licitație. În funcție de profunzimea acordului menționat mai sus dintre AM, caietul de sarcini al licitației poate necesita, de
AM PO-AT?
asemenea, ca evaluarea să prezinte argumente pentru fundamentarea alegerii Fondului de fonduri sau a structurilor
Total 6-12 luni? BEI însăși sub individuale de Fond, opțiuni pentru diferite defalcări regionale/tematice ale FDU etc.
responsabilitatea
AM PO?

25
 Pașii-cheie de parcurs în stabilirea structurii Fondului de Dezvoltare Urbană rotativ al FSIE în România pentru 2021-2027
Pas cheie Calendar Organisme Comment
aproximativ implicate
4. Efectuarea Se estimează 6-12 Contractantul Cerințele de reglementare pentru evaluarea ex-ante (articolul 52 din RDC propus pentru 21-27) sunt că ar trebui să
evaluării ex-ante luni. selectat includă cel puțin:
Implicarea BEI poate AM/autoritatea „valoarea propusă a contribuției programului la un instrument financiar și efectul de optimizare preconizat, produsele
economisi ceva timp contractantă financiare propuse care vor fi oferite, inclusiv posibila nevoie de tratament diferențiat al investitorilor, grupul țintă
responsabilă(e) de destinatari finali propus, contribuția preconizată a instrumentului financiar la realizarea obiectivelor specifice.”
N.B. În spatele acestor cerințe, se află un grad ridicat de complexitate a evaluării. Mai mult, în cazul României - având
în vedere că ar fi o primă experiență FDU - evaluarea ar trebui să ofere într-adevăr sfaturi solide cu privire la aspecte
precum:
- eșecurile pieței și viabilitatea potențială a utilizării FDU în fiecare dintre diferitele domenii de investiții dorite
(inclusiv exemple concrete);
- diferențe posibile ale viabilităților de mai sus în diferite regiuni/tipuri de zonă urbană - inclusiv nevoile de contopire
a sprijinului subvențiilor și a sprijinului AT;
- probleme esențiale privind ajutorul de stat asociate fiecărui domeniu de investiții examinat;
- precum mai sus - structura optimă a FDU (divizări naționale/regionale pe domenii de investiții, Fondul de Fonduri
sau nu etc.), în cazul în care această decizie nu a fost luată anterior de autoritățile române.
5. Stabilirea FDU 6-12 luni estimate AM ale PO în cauză Elementele cheie ale stabilirii FDU ar include:
MLPDA, MEF, - aprobarea oficială a evaluării ex-ante prin intermediul comitetelor de monitorizare relevante și a oricărei hotărâri
MF/Consiliul guvernamentale necesare pentru a aproba FDU;
Concurenței - numirea administratorului Fondului de Fonduri (acolo unde este cazul) –poate fi adecvată IFI sau o bancă publică;
Autoritatea de - numirea administratorului de fonduri pentru FDU individuale - poate fi făcută de către administratorul Fondului
management al de Fonduri (acolo unde este cazul);
Fondului de Fonduri
(dacă este - crearea întregii structuri a FDU, inclusiv a unei game complete de proceduri pe deplin conforme, capacități
cazul)Administratori administrative etc.
de FDU individuale - elaborarea, finalizarea și aprobarea formală a Acordului (acordurilor) de finanțare pentru structura FDU -
îndeplinirea tuturor cerințelor din Anexa IX (propunerea CE) din RDC 21-27 (a se vedea anexa);
- transferul cofinanțării UE și naționale către structura FDU.
Timp total estimat - 18 luni - 3 ani

26
3. FONDURI ȘI PROGRAME NAȚIONALE
Această secțiune oferă informații despre principalele programe finanțate prin fonduri naționale,
identificând problemele majore care trebuie abordate pentru a eficientiza utilizarea fondurilor și
pentru a asigura coordonarea între sursele naționale de finanțare, între fondurile naționale și cele ale
UE și între proiectele de investiții individuale. Lista fondurilor cu relevanță pentru politica urbană este
atașată în Error! Reference source not found..

Această analiză poate fi utilizată ca instrument pentru reproiectarea programelor pe baza abordării
„echivalenței” sau „complementarității” fondurilor UE. În al doilea rând, poate fi utilă pentru a asigura
o mai bună direcționare a programelor existente, cu un accent necesar pe zonele periurbane și zonele
urbane funcționale (ZUF) care nu au infrastructură publică de bază (acoperită în prezent în principal de
Programul Național de Dezvoltare Locală, cel mai mare program de finanțare).

3.1 Alinierea între fondurile naționale și obiectivele politicii urbane

Figura 4 de mai jos descrie alinierea între diferite programe naționale și obiectivele politicii urbane.

Figura 4. Programe naționale de finanțare conform obiectivelor politicii urbane

Obiectivele politicii urbane

Programe naționale de finanțare

Orașe verzi și reziliente Orașe competitive și Orașe juste și incluzive Orașe bine guvernate
productive

 Programe  Programul  Programele de  Elaborarea

finanțate prin Național de locuințe ANL – și/sau
Fondul pentru Construcții de MDLPA actualizarea
mediu Interes Public  Alte programe Planurilor
 Eficiența sau Social referitoare la Urbanistice
energetică a (PNCIPS) locuințe Generale și a
clădirilor  Programul administrate de Regulamentelor
rezidențiale național de MDLPA locale de
administrate de dezvoltare  Programul urbanism -
MDLPA locală (PNDL) național de MDLPA
 Programe de dezvoltare
Management al locală (PNDL)
Riscului de
Dezastru (DRM)
– MDLPA
 Programul
Național de
Construcții de
Interes Public
sau Social
(PNCIPS)
 Programul
național de
dezvoltare
locală (PNDL)

27
Aceste fonduri finanțează o serie de investiții care sunt esențiale pentru realizarea obiectivelor
politicii și a obiectivelor declarate. De exemplu, Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL)
finanțează o serie de investiții necesare pentru a acoperi lacunele actuale de infrastructură din
orașele centrale și zonele periurbane - atât la nivel local, cât și regional/metropolitan. Figura 5 de mai
jos prezintă alocarea sectorială și Figura 6 prezintă răspândirea geografică pentru perioada 2015-
2020.

28
 Figura 5. Alocarea sectorială a fondurilor PNDL (2015-2020)

0,53% 0,33% 0,16%

2,46% 0,56% 0,08%
2,86% 2,71%
Communal roadscomunale
Drumuri și străzi and streets
2,99%
Sewerage
Rețele de networks
canalizare
County roads
Drumuri naționale
4,49%
Water supplycu apă
Alimentarea
Rețele+de
Water alimentare
Sewerage cu apă și
networks
39,63% canalizare
5,86% Schools
Școli
Bridges and footbridges
Poduri și pasarele
Kindergartens and nurseries
Grădinițe și creșe
8,86% Schools
Școli
Health
Unitățifacilities
sanitare
Public institutions
Instituții publice
Public lighting
Iluminat public
Grădinițe și creșe
Kindergartens and nurseries
13,47%
Alte domenii
Other areas
Obiective
Cultural culturale
objectives
15,01%

29
Figura 6. Alocarea geografică a fondurilor PNDL (2015-2020)

30
Fondul pentru mediu aflat sub controlul Ministerului Mediului este o altă sursă substanțială de
finanțare cu relevanță directă pentru politica urbană. Scopul programului este de a sprijini și
implementa proiecte prioritare pentru protecția mediului, în conformitate cu prevederile legale în
vigoare în domeniul protecției mediului. 98 % din fondurile disponibile sunt utilizate pentru investiții
ecologice, iar 2 % sunt utilizate pentru campanii de informare și conștientizare, precum și pentru studii
de cercetare în domeniul schimbărilor climatice.

Figura 7. Alocarea sectorială a Fondului pentru mediu în perioada 2015-2020

2,46% 1,06% 0,24% 0,01%

0,26% 0,16% 0,04%
1,24%
3,17%

6,23%

52,38%
32,75%

RABLA – Programul pentru stimularea reînnoirii flotei naționale de autoturisme;

Programul care urmărește protecția resurselor de apă, a sistemelor integrate de alimentare cu

apă, a stațiilor de tratare, a stațiilor de epurare și canalizare

Casa Verde Clasic – Program pentru instalarea sistemelor de încălzire, folosind energia
recuperabilă, inclusiv înlocuirea sau finalizarea sistemelor convenționale de încălzire _ persoane
fizice
Programul de dezvoltare și optimizare a rețelei naționale de monitorizare a calității aerului.

Programul care urmărește îmbunătățirea calității mediului prin împădurirea terenurilor

degradate, reconstrucție ecologică și managementul durabilității pădurilor.

RABLA PLUS – Programul de reducere a emisiilor gazelor cu efect de seră în transport, prin
promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere
energetic
Programul național de îmbunătățire a calității mediului prin crearea de spații verzi în localități

Încetarea activității iazurilor de decantare din sectorul minier;

Monitorizare, studii, cercetare și dezvoltare în sectorul schimbărilor climatice/protecției

mediului

3.2 Coordonarea între sursele naționale de finanțare

O analiză a obiectivelor de investiții eligibile ale PNDL relevă o serie de suprapuneri cu alte surse
naționale de finanțare, în principal cu Programul Național de Construcții de Interes Public sau Social
(PNCIPS), dar și cu Fondul pentru mediu, în următoarele domenii: alimentarea cu apă și rețele de

31
salubritate, unități de învățământ, unități sanitare, drumuri publice, obiective culturale de interes local,
facilități sportive, reabilitarea termică a clădirilor publice.

Având în vedere numărul mare de suprapuneri, există o mare nevoie de a direcționa mai bine și de a
acorda prioritate investițiilor. Cele mai importante suprapuneri sunt evidențiate mai jos:

Tabelul 3. Principalele suprapuneri între sursele naționale de finanțare

Obiectivul investiției Sursă Investiții eligibile

Fondul pentru mediu
Programul Național de
Construcții de Interes Public
sau Social
Programul național de
dezvoltare locală
Rețele de alimentare cu
apă și canalizare
construirea de stații de epurare, rețele de
canalizare, stații de tratare a apei, rețele de
distribuție a apei, rețele de alimentare cu apă
Fose septice, stații de microtratare și sisteme
de alimentare cu apă
sisteme de alimentare cu apă și stații de tratare
a apei; sisteme de canalizare și stații de epurare
a apelor uzate

Unități de învățământ Programul Național de Unități și instituții de învățământ de stat

Construcții de Interes Public
sau Social
Programul național de unități de învățământ preuniversitar
dezvoltare locală

Unități sanitare Programul Național de unități sanitare

Drumuri de interes local și
județean
Unități culturale de interes
local
Construcții de Interes Public
sau Social
Programul național de
dezvoltare locală
Ministerul Sănătății
Programul Național de
Construcții de Interes Public
sau Social
Programul național de
dezvoltare locală
Programul Național de
Construcții de Interes Public
sau Social
Programul național de
dezvoltare locală
unități sanitare
Ministerului i se cere în mod obișnuit de către
autoritățile locale să furnizeze cea mai mare
parte a fondurilor pentru investițiile în unitățile
sanitare.
drumuri de interes local și județean
drumuri județene, drumuri de interes local,
drumuri comunale și/sau drumuri publice în
interiorul localităților
unități culturale
obiective culturale de interes local, respectiv
biblioteci, muzee, centre culturale
multifuncționale, teatre

32
 Facilități sportive Programul Național de piscine, săli de sport, complexe sportive,
Construcții de Interes Public patinoare artificiale
sau Social
Programul național de modernizarea facilităților sportive
dezvoltare locală
Reabilitarea termică a Programul Național de reabilitarea termică a clădirilor publice
clădirilor publice Construcții de Interes Public
sau Social
Programul național de sediul instituțiilor publice ale autorităților
dezvoltare locală administrației publice locale, precum și al
instituțiilor publice subordonate acestora
Reabilitarea sistemelor Programul național „lucrări de reabilitare termică a sistemului de
de încălzire multianual privind creșterea încălzire, reabilitare și modernizare instalație
performanței energetice a de distribuție agent termic - consum de agent
clădirilor de apartamente termic și apă caldă, părți comune ale blocurilor
de apartamente, lucrări de reabilitare termică
a sistemului de alimentare cu apă caldă;”
Fondul pentru mediu cheltuielile cu lucrările de
instalare/reabilitare/modernizare a sistemelor
de încălzire și de pregătire și utilizare a apei
calde pentru consum
Sisteme de energie Program național multianual „instalarea, după caz, a sistemelor alternative
regenerabilă privind creșterea pentru producerea de energie din surse
performanței energetice a regenerabile - panouri solare termice, panouri
clădirilor de apartamente solare electrice, pompe de căldură și/sau
centrale termice cu biomasă, inclusiv
achiziționarea acestora.”). EF
Fondul pentru mediu „achiziționarea și instalarea de sisteme care
utilizează surse de energie regenerabilă,
nepoluante”
Dintre cele de mai sus, obiectivele de investiții care sunt eligibile pentru mai multe surse naționale de
finanțare, precum și pentru fondurile UE în perioada de programare 2021-2027, sunt: rețele de
alimentare cu apă și canalizare, unități de învățământ, unități sanitare, drumuri de interes local și
județean, unități culturale de interes local, reabilitare termică a clădirilor publice, reabilitare sisteme
de încălzire, sisteme de energie regenerabilă.

Ca prim pas, este necesară armonizarea clasificării obiectivelor de investiții în cadrul programelor
naționale de finanțare. Diferite programe finanțează aceleași obiective de investiții, dar există cazuri
în care sunt subordonate unor categorii diferite. În timp ce pentru PNCIPS, categoria unităților culturale
include școli de arte și meserii, acestea sunt finanțate ca obiective de investiții în sectorul educației de
către PNDL.

3.3 Coordonarea între proiectele de investiții

Lipsa coordonării proiectelor de investiții în infrastructură este un eveniment obișnuit, drumurile
nou reabilitate fiind deseori deteriorate de lucrările publice ulterioare privind reabilitarea rețelelor
de utilități. Bunele practici pentru coordonarea la nivel local pot fi promovate mai activ de către
MLPDA, cu scopul final de a asigura cea mai mare eficiență a investițiilor din PNDL. Orașe precum
33
Brașov au reușit să coordoneze eficient investițiile, prioritizând rețelele de utilități înainte de
reabilitarea drumurilor în tot orașul și organizând întâlniri regulate cu furnizorii de servicii publice din
cadrul Primăriei, pentru a asigura corelarea proiectelor. Un alt aspect important este legat de
includerea măsurilor de modernizare seismică în programul de reabilitare termică, precum și în alte
investiții în infrastructură.

De asemenea, este necesară susținerea eforturilor de planificare integrată și includerea acestui aspect
în procesul de selecție a proiectelor, deoarece au existat proiecte care nu au luat în considerare
strategiile sectoriale, dar care au primit în continuare finanțare prin PNDL.

3.4 Coordonarea cu sursele de finanțare ale UE

„În special în sectoarele în care există multe surse de finanțare, tind să existe suprapuneri și
ineficiențe în modul în care programele de investiții finanțate de la bugetul de stat direcționează
intervențiile. Acest lucru poate crea dinamici competitive negative între programele de investiții,
iar fondurile de la bugetul de stat pot avea un efect de evicțiune asupra finanțării UE.” 10

Sunt necesare eforturi continue pentru trecerea la un proces de planificare mai eficient, cu priorități,
bugete, calendar de implementare și pași de acțiune și indicatori de M&E clari. Procesul de
prioritizare a investițiilor ar trebui să fie decuplat de sursele de finanțare. Una dintre problemele care
împiedică multe sectoare din România să atingă respectarea obiectivelor la nivel național și UE este
lipsa priorităților la nivel sectorial, care necesită respectarea acelorași criterii, indiferent de sursa de
finanțare. De exemplu, finanțarea sectorului apei și apelor uzate trebuie făcută într-un mod
consecvent, cu o prioritate clară pentru aglomerările de peste 2000 p.e., indiferent de fondurile
utilizate.

Eligibilitatea investițiilor din surse naționale de finanțare ar trebui decisă pe baza a ceea ce poate și
ar trebui să fie acoperit de fondurile UE. După cum se evidențiază în Coordonarea strategiilor și
programelor pentru investițiile finanțate de UE și de stat în infrastructura României pregătite de Banca
Mondială în 2015), programele naționale de finanțare ar trebui să contribuie fie la aceleași obiective în
sectoarele în care nevoile sunt prea mari pentru a se baza doar pe instrumente structurale (abordarea
„echivalenței”), fie să umple lacunele rămase neabordate de fondurile UE (abordarea
„complementarității”)”11.

Este necesară o abordare mai fermă pentru a îndruma solicitanții să solicite mai întâi fonduri UE, pentru
a asigura utilizarea eficientă a fondurilor de la bugetul de stat și selectarea proiectelor de investiții pe
baza a ce se poate acoperi cu fondurile UE. Programul național de dezvoltare locală a fost conceput
pentru acoperirea obiectivelor de investiții în infrastructură care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate
pentru programele cu finanțare europeană sau pentru care este imperativă finalizarea pentru a
îndeplini angajamentele României în cadrul Uniunii Europene. Deși îi îndrumă pe solicitanți să solicite
mai întâi finanțare din partea UE și susține complementaritatea pentru a completa lacunele de

10
Coordonarea strategiilor și programelor pentru investițiile finanțate de UE și de stat în infrastructura României,
Banca Mondială, 2015
11
Coordonarea strategiilor și programelor pentru investițiile finanțate de UE și de stat în infrastructura României,
Banca Mondială, 2015

34
finanțare și pentru a asigura conformitatea cu obiectivele UE, cerința este mai degrabă formală și nu
se aplică în selectarea proiectelor.

În timp ce ușurința accesului la fonduri poate fi o caracteristică pozitivă, spre deosebire de

birocratizarea excesivă, reproiectarea programelor naționale pentru a urma o procedură similară cu
cea a POR poate crește eficiența acestora. Suprapunerile surselor de finanțare PNDL cu cele ale UE au
avut loc, de asemenea, din cauza accesului mai ușor la finanțare, cu proceduri de solicitare mai simple,
bazate în principal pe documentație tehnică, precum și pe mai puține vizite de monitorizare și audituri.
Programul prezenta un sistem rudimentar de monitorizare și evaluare, lipsit de evaluări de impact și
de o urmărire sistematică a indicatorilor de performanță. Atât pentru Programul național de dezvoltare
locală (PNDL), cât și pentru Programul Național de Construcții de Interes Public sau Social (PNCIPS), se
recomandă implementarea unor proceduri similare cu finanțarea UE, prin definirea eligibilității clare
(tipuri eligibile de intervenții, cheltuieli eligibile, tipuri de beneficiari) și criteriilor de evaluare și de
selecție din ghidul solicitantului. Criteriile de selecție ar trebui să ia în considerare și diferențele
regionale în dezvoltare.

Programul Național de Construcții de Interes Public sau Social se promovează ca program de investiții
cu cel mai ușor acces la nivel național. Mai mult, cerința de a solicita mai întâi finanțarea UE lipsește,
în comparație cu PNDL. Împreună cu nivelul ridicat de suprapunere cu obiectivele de investiții finanțate
de PNDL, promovarea PNCIPS ca având cel mai ușor acces poate crea dinamici competitive negative și
stimulează autoritățile publice locale să acceseze fonduri pe baza ușurinței de acces, în locul
priorităților strategice. Eligibilitatea investițiilor ar trebui decisă pe baza a ce se poate acoperi cu
fondurile UE, evitându-se astfel orientarea către fonduri naționale bazate pe ușurința de acces.

„Programul Național de Construcții de Interes Public sau Social este programul de investiții cu
cel mai ușor acces la nivel național. Pentru a înregistra un obiectiv de investiții, beneficiarii pot
întocmi singuri întregul dosar, cu propriul personal, fără a fi implicate costuri suplimentare.
Practic, pentru a accesa programul, este necesar doar să se completeze formularul de cerere
standard de pe site-ul CNI, secțiunea Proiecte/Documente utile și să se atașeze un extras de
carte funciară actualizat.”

În cazul PNCIPS, ghidul de depunere a proiectului este foarte general, obiectivele de investiții sunt
definite pe larg, fără definirea criteriilor de eligibilitate. Ghidul se concentrează pe enumerarea
documentelor necesare pentru cerere, bazate în mare parte numai pe documentația tehnică și pe o
declarație conform căreia investiția nu este finanțată din alte fonduri.

În cele din urmă, Fondul pentru mediu acoperă o mare varietate de obiective, care trebuie coordonate
și cu Fondul pentru o tranziție justă în următoarea perioadă de programare.

35
 Figură 8. Domenii eligibile pentru mai multe programe naționale de finanțare și fonduri UE

Rețele de alimentare cu apă și canalizare

Unități de învățământ

Unități sanitare
Domeniile principale de investiții eligibile pentru mai multe
surse de finanțare naționale, cât și pentru fondurile UE, în Drumuri de interes local și județean

perioada de programare 2021-2027, sunt:

Unități culturale de interes local

Reabilitarea termică a clădirilor publice

Reabilitarea sistemelor de încălzire

Sisteme de energie regenerabilă

În timp ce coordonarea investițiilor în rândul surselor UE și finanțate de stat reprezintă o sarcină la

nivel de minister, aceasta presupune și eforturi la nivel local și județean. Diseminarea bunelor practici
de la nivel național poate avea, de asemenea, un efect pozitiv în această direcție.

4. CREȘTEREA VENITURILOR LOCALE DIN SURSE PROPRII (VSP)

4.1 Relații fiscale și bugetare central-local

Datele colectate privind veniturile la nivelul localității arată că resursele disponibile autorităților
administrației publice locale fac adesea obiectul intervenției autorităților administrației publice
centrale. De exemplu, Legea 273/2006 privind finanțele publice locale stabilește principii și formule
clare pentru distribuirea veniturilor. Practic vorbind, fără a ține seama în special în ultimii ani, guvernele
succedate au schimbat ecuația în mod constant, generând variații imense de la an la an. Această
absență a coerenței managementului financiar legat de administrațiile locale este mult mai
semnificativă. Variația importantă de la an la an le impune autorităților administratei publice locale să
creeze rezerve importante pentru a se asigura că dețin resurse adecvate pentru a planifica, actualiza și
menține investițiile de capital de care are nevoie comunitatea.

O mare parte din veniturile la nivelul localității din România provin din venituri alocate - transferuri
de la nivel central. Principalele categorii sunt: transferuri de sume defalcate din impozitul pe venitul
personal (IVP) și din taxa pe valoarea adăugată (TVA). În plus, principalele taxe și impozite colectate la
nivelul localității (taxe și impozite pe proprietate, taxe asupra mijloacelor de transport, taxe și tarife
pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare, amenzi de circulație, impozite pentru
spectacole și publicitate în aer liber etc.) sunt deseori plafonate la limitele impuse de administrația
publică centrală prin Codul fiscal sau diferite legi. Având în vedere toate acestea, s-ar putea afirma că
nivelul autonomiei fiscale locale este restricționat moderat, deoarece deciziile administrației publice
centrale au un impact semnificativ asupra veniturilor locale. Deoarece astfel de decizii se schimbă de
la un an la altul prin derogări de la Legea 273/2006 prin legea bugetului anual de stat, este introdusă o

36
diferență majoră în sistem, care face dificilă planificarea bugetară pe termen lung la nivel local, astfel
cum se explică mai jos.

Un raport al Băncii Mondiale publicat în 201612 prezintă un grafic care prezintă principalele impozite
colectate de administrațiile publice centrale și modul în care veniturile din IVP și TVA au fost
canalizate la nivel local în 2014.

Figura 9. Modul în care veniturile din IVP și TVA au fost canalizate la nivel local (Legea 273/2006)

IVP Ministere Direcția generală Sume TVA pentru Bugetul Impozite și

a finanțelor servicii județene județean taxe locale
publice descentralizate
TVA Sume TVA Impozite
71,5 % speciale
Impozit pe profit Bugetul de stat Fonduri Cote și sume
speciale din impozitul
pe venit
Accize Sume TVA pentru Sume TVA pentru Alte venituri
echivalare servicii județene Impozite pe
descentralizate proprietate
Impozit pe Ministere Sume TVA Bugetul Impozite
dividende orașelor, locale
localităților și Impozite
comunelor speciale
Alte venituri Cote și sume
din impozitul
pe venit
Alte venituri

Legea bugetului de stat român prezintă fondurile colectate la dispoziția statului, sursele lor de origine
și direcțiile lor de utilizare. Există, totuși, derogări repetate de la lege, astfel cum am menționat

12
Banca Mondială. 2016. Procesul de descentralizare a României.

37
anterior. Acest lucru împiedică planificarea pe termen lung și luarea deciziilor strategice. Tabelele
următoare reflectă volatilitatea alocărilor și derogările adoptate de administrațiile publice centrale cu
impact asupra bugetelor locale.

Tabelul 4. Modificări în cotele IVP și TVA transferate administrațiilor locale

An Suma distribuită din impozitul pe venit

Prin derogare de la Legea finanțelor publice, distribuirea impozitului pe venit este

următoarea:
 14 % la bugetul județean
2020  63 % la bugetele locale ale comunelor, orașelor și localităților
 14 % într-un cont separat pentru echilibrarea bugetelor locale
 6 % pentru transferuri prin decizie a consiliului județean către bugetele locale
 3 % pentru finanțarea activităților culturale la nivel local (finanțate prin
decizii la nivel de județ).
Prin derogare de la Legea finanțelor publice, distribuirea impozitului pe venit este
următoarea:
201913  15 % la bugetul județean
 60 % la bugetele locale ale comunelor, orașelor și localităților
 17,5 % într-un cont separat pentru echilibrarea bugetelor locale
Prin derogare de la Legea finanțelor publice, distribuirea impozitului pe venit este
următoarea:
201814  11,25 % la bugetul județean
 43 % la bugetele locale ale comunelor, orașelor și localităților
 17,25 % într-un cont separat pentru echilibrarea bugetelor locale
Prin derogare, sumele deduse din TVA aprobată prin legea bugetului de stat și din cota
de 18,5 % din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale, au fost
distribuite astfel:
201715  27 % la bugetul județean
 73 % pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor și
localităților.

Prin derogare, sumele deduse din TVA aprobată prin legea bugetului de stat și din cota
de 18,5 % din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale, au fost
distribuite astfel:
201616  27 % la bugetul județean
 73 % pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor și
localităților.

13
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_50_2019.pdf
14
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_2_2018.pdf
15
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_6_2017.pdf
16
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_339_2015.pdf

38
Tabelele de mai jos evidențiază modul în care valorile IVP și TVA au fluctuat, de-a lungul anilor, atât
în termeni absoluți, cât și în procente. Această scurtă evoluție de-a lungul a patru ani creează o
imagine puternică a unora dintre provocările cu care se confruntă administrațiile locale din România
atunci când vine vorba de sustenabilitate financiară și predictibilitate.

Tabelul 5. Evoluția alocării cotei TVA la bugetele locale (RON)

An TVA alocat bugetelor locale TVA pentru echilibrarea bugetelor locale

2019 14.792,3 mld. RON 11.409.9 mld. RON
2018 13.340,6 mld. RON 5.290,4 mld. RON
2017 22.190,5 mld. RON 2.469,5 mld. RON
2016 18.693,9 mld. RON 2.228,1 mld. RON

Tabelul 6. Evoluția cotelor IVP și TVA în Românioa (%)

An IVP TVA
2019 10 % 19 %
2018 10 % 19 %
2017 16 % 19 %
2016 16 % 20 %
2015 16 % 24 %

Tabelul 7. Evoluția cotelor defalcate din IVP și sumelor defalcate din TVA pentru reședințele de
județ (RON)

An Cote defalcate din IVP Sume defalcate din TVA Venituri totale
2012 3,195.328.442 2,924.615.531 11,024.162.100
2013 3,406.214.660 3,375.624.547 11,613.820.336
2014 3,456.224.669 4,072.314.472 12,351.928.465
2015 4,050.401.198 4,298.938.605 13,639.192.032
2016 4,199.961.006 4,298.164.978 13,057.161.580
2017 4,728.928.933 5,245.036.534 13,977.798.229
2018 3,866.818.538 1,189.261.952 10,038.903.807

4.2 Impozite pe proprietate (terenuri și clădiri) la nivelul localității

În cadrul volatilității semnificative dintre cotele TVA și IVP transferate de la autoritățile publice
centrale în ultimii ani, impozitele pe proprietate rămân un venit important și stabil din surse proprii

39
al autorităților administrației publice locale. Acestea promovează vizibilitatea și responsabilitatea în
cheltuielile publice, oferind deținătorilor de proprietăți un mijloc de evaluare a costurilor și beneficiilor
serviciilor administrației publice locale. Conform datelor centralizate privind bugetele la nivelul
localității, impozitele pe proprietate și pe vehicule reprezintă aproximativ 32 % din totalul veniturilor
proprii locale (restul se împarte între veniturile deduse din impozitul pe venitul personal și sumele
alocate din cotele deduse din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale).

Impozitele recurente percepute pentru proprietățile imobiliare au atras atenția crescută a factorilor
de decizie europeni, deoarece oferă o sursă potențială de venituri în creștere la nivelul localității. Cu
toate acestea, practica UE arată că statele membre consideră că majorările impozitului pe proprietate
au cel mai redus efect negativ asupra creșterii economice, dată fiind inflexibilitatea bazei de
impozitare.

După cum subliniază tabelul de mai jos, impozitele pe proprietate la nivelul localității din România
nu sunt extrase la potențialul lor. Există diferențe semnificative între statele membre la nivelul Uniunii
Europene. Cele mai mari impozite recurente pe proprietate se regăsesc în Franța (4,6 % din PIB), Belgia
(3,6 % din PIB) și Grecia (3,2 % din PIB). Pe de altă parte, România ocupă locul 22 în UE în ceea ce
privește ponderea impozitelor pe proprietate din PIB-ul său, cu doar 0,6 % în 2018. Este totuși
important să subliniem că impozitele pe proprietate au înregistrat o pondere mai mică din PIB în 2018,
spre deosebire de perioada de până în 2008 (o scădere de 0,2 %).

Tabelul 8. Impozite pe proprietate ca % din PIB la nivelul UE

Diferență Venituri
2008- Clasament 2018
Țară 2008 2018
2018 2018 (milioane
(pp) EUR)
Franța 3,1 4,6 1,5 1 108.026
Belgia 3,0 3,5 0,5 3 16.250
Grecia 2,3 3,2 0,9 4 6.002
Spania 2,3 2,6 0,3 5 31.747
Danemarca 2,6 2,5 0,0 6 7.558
Luxemburg 1,2 2,5 1,3 7 1.518
Italia 1,7 2,4 0,7 8 42.978
Portugalia 1,9 2,2 0,3 9 4.532
Polonia 1,5 1,7 0,3 10 8.574
Țările de Jos 1,5 1,7 0,2 11 12.940
Finlanda 1,1 1,5 0,4 12 3.400
Malta 1,2 1,3 0,1 13 164
Croația 1,2 1,2 0,0 14 611
Irlanda 1,8 1,2 -0,6 15 3.798
Suedia 1,0 1,1 0,2 16 5.399
Germania 0,8 1,1 0,3 17 37.481
Ungaria 0,8 1,0 0,2 18 1.386
40
 Diferență Venituri
2008- Clasament 2018
Țară 2008 2018
2018 2018 (milioane
(pp) EUR)
Letonia 0,7 1,0 0,3 19 299
Cipru 1,8 0,9 -0,9 20 190
Bulgaria 0,7 0,8 0,1 21 459
Austria 0,6 0,8 0,2 22 2.995
România 0,8 0,6 -0,2 23 1.278
Slovenia 0,6 0,6 0,0 24 276
Cehia 0,4 0,6 0,1 25 1.161
Slovacia 0,4 0,4 0,0 26 369
Lituania 0,5 0,3 -0,2 27 155
Estonia 0,4 0,3 -0,1 28 72
EU-27 1,7 2,2 0,5 299.619
Sursa: Comisia Europeană, DG Impozitare și Uniune Vamală, pe baza datelor Eurostat
Pe baza datelor Eurostat referitoare doar la impozitele pe proprietate, România ar putea tripla
efectiv ratele sale actuale și ar putea percepe în continuare mai puțin decât media UE ca pondere
din PIB (media UE-27 în 2018, cu excepția Regatului Unit, a fost de 2,2 %).

Unii dintre factorii care întârzie creșterea impozitelor pe proprietate în România sunt:

 Modificările rare în plafoanele de impozitare: ultima modificare a Codului fiscal (art. 457-460)
a fost adusă prin Legea nr. 988/2015. Prin această lege, ultima revizuire a structurii impozitului
pe proprietate a fost introdusă acum mai bine de cinci ani.

 Completitudinea veniturilor: cu multiple exemple de administrații publice locale cu înregistrări

incomplete ale planului lor de urbanism digitalizat și ale autorizațiilor de construire, este
probabil ca impozitul pe proprietate să nu cuprindă toate proprietățile care ar trebui să
contribuie la bugetul local. O altă problemă rezultă din evaluarea proprietăților existente, cu
un anumit decalaj de timp între crearea/înregistrarea unei proprietăți și evaluarea acesteia
și/sau din faptul că evaluarea nu se bazează pe toate atributele proprietății (amploarea
drepturilor acordate de utilizare a terenului, folosința etc.).

 Metodologia de evaluare: în timp ce valoarea clădirilor nerezidențiale este calculată de

evaluatori autorizați, valoarea impozabilă pentru clădirile rezidențiale este stabilită direct de
autoritățile locale prin proprii lor algoritmi. Metoda de evaluare utilizată de evaluatorii
autorizați pentru clădirile nerezidențiale include costurile materialelor de construcție și
salariile din domeniu, fiind o metodă eficientă de evaluare a valorilor proprietăților. Cu toate
acestea, pentru clădirile rezidențiale, evaluarea autorităților administrației publice locale se
bazează pe punctajele grilei notariale, care nu surprind întotdeauna dinamica reală a pieței.

O altă realitate care apare din cauza insuficienței veniturilor din impozitul pe proprietate este că
autoritățile administrației publice locale concurează între ele pentru sumele de echilibrare de la nivel
central pe baza suprafeței intravilanului. Deoarece administrațiile publice locale depind în mare

41
măsură de veniturile transferate de la nivel central (inclusiv pe baza suprafeței intravilanului), acestea
încearcă frecvent să transforme terenul extravilan în intravilan, în detrimentul orașelor compacte din
zonele urbane funcționale vecine. O flexibilitate mai mare a impozitelor pe proprietate ar putea reduce
presiunea asupra orașelor compacte și ar permite zonelor urbane extinse să se concentreze asupra
activităților lor de exploatare.

Provenind din factorii care împiedică creșterea impozitelor pe proprietate în România, apar
următoarele recomandări pentru a asigura extragerea întregului potențial al acestora, în conformitate
cu mediile UE.

1. Modificarea Codului fiscal pentru a schimba marjele actuale de impozitare pe proprietate.

Această recomandare nu prevede o creștere universală a impozitului, ci mai degrabă o rată
diferențiată pe baza clasificării localităților. De exemplu, cei șapte poli de creștere din România
și Bucureștiul ar trebui să beneficieze de limite mai mari ale ratelor impozitului pe proprietate,
în timp ce zonele în declin sau stagnante ar trebui să mențină ratele actuale de impozitare. Ar
trebui permise anumite creșteri și pentru alte orașe, dar creșterea ar trebui să se bazeze pe
clasificarea lor.

2. Digitalizarea completă a cadastrului. Ar trebui accelerat Programul Național de Cadastru și

Carte Funciară al Agenției Naționale pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru a include
toate atributele care au impact asupra determinării valorii proprietății. Acest lucru ar aduce
beneficii nu numai autorităților administrației publice locale în ceea ce privește obținerea de
venituri suplimentare din impozitul pe proprietate, dar le-ar susține și în actualizarea planurilor
urbanistice generale.

3. Schimbarea metodelor de evaluare a propietăților. După cum s-a discutat anterior,

autoritățile administrației publice locale ar trebui să fie dotate cu instrumente mai bune de
evaluare a proprietăților pentru clădirile rezidențiale, în conformitate cu cele utilizate de
evaluatorii autorizați pentru clădirile mixte și nerezidențiale. Un astfel de instrument ar putea
fi dezvoltat la nivel național și furnizat de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației.

42
4.3 Surse alternative de finanțare a administrațiilor publice locale
Acest capitol oferă exemple despre modul în care autoritățile administrației publice locale din
întreaga lume au găsit metode alternative și inovatoare pentru a-și finanța operațiunile și
programele de infrastructură de-a lungul anilor. Această secțiune include impozite, taxe, redevențe și
emisiuni de obligațiuni utilizate de autoritățile administrației publice locale din Europa, Asia, Statele
Unite și America Latină și este rezultatul unui proces de cercetare extins. Cu siguranță, toate exemplele
care urmează ar trebui studiate și evaluate în contextul local al autorităților administrației publice
locale românești.

Autoritățile locale ar trebui să supună fiecare propunere potențială unei examinări, analize și unui
proces de consultare publică amănunțit, înțelegând că diferitele modalități de creștere a veniturilor
administrației publice locale implică deseori colectarea mai multor resurse de la cetățeni, ceea ce
implică costuri sociale și politice potențiale dincolo de simplele calcule economice. De asemenea,
trebuie remarcat faptul că, uneori, impunerea de impozite duce la un consum scăzut de anumite bunuri
și servicii, ceea ce reduce alte venituri ale administrației publice. De asemenea, există o componentă
ideologică importantă în impunerea impozitelor; raportul actual nu pledează pentru niciunul dintre
impozitele de mai jos, dar le oferă ca exemple potențiale care ar putea fi luate în considerare de
autoritățile locale.

În majoritatea cazurilor, sursele alternative de venit utilizate de administrațiile publice locale sunt
utilizate pentru a îmbunătăți infrastructura actuală și pentru a oferi servicii mai bune care să se
adapteze la utilizarea de către contribuabili. Cu ajutorul fondurilor suplimentare, autoritățile
administrației publice locale câștigă un grad mai mare de flexibilitate și le pot concentra pe proiecte
specifice care ajută la accelerarea dezvoltării și regenerării urbane. Exemplele furnizate în acest capitol
conțin diferite subsecțiuni, după cum urmează:

• Context: această secțiune oferă informații pe scurt despre contextul pentru crearea de noi
tipuri de surse de finanțare, urmate de raționamentul utilizat de autoritățile locale pentru
implementare;

• Beneficii: avantajele prezentate de administrația publică locală pentru introducerea noilor

măsuri, atât pentru publicul larg, cât și pentru publicul afectat (de exemplu, dezvoltarea
infrastructurii, impactul asupra mediului, un acces mai bun la servicii);

• Structura impozitelor, taxelor sau contribuțiilor: în majoritatea cazurilor, sursele alternative

au folosit diferite niveluri de impozitare;

• Administrare: modul în care este implementată noua taxă și care sunt instrumentele și
entitățile utilizate pentru colectarea sumelor;

• Echitate: această secțiune prezintă modul în care au reacționat contribuabilii la această nouă
formă de impozitare și care au fost măsurile luate în considerare de administrațiile publice
locale pentru a asigura un proces cât mai echitabil;

• Eficiență economică: această secțiune prezintă care a fost impactul generat de acest impozit
asupra bugetului consolidat al administrației publice locale sau modul în care fondurile în
creștere au fost utilizate pentru dezvoltarea industriei sau a serviciilor specifice oferite în oraș.

43
 În alte cazuri, impactul nu este exprimat în termeni monetari, ci mai degrabă în ceea ce privește
obiectivele de dezvoltare pentru care a fost perceput impozitul.

• Oportunitatea de implementare în România: această secțiune analizează dacă sursa

alternativă propusă pentru finanțarea administrațiilor publice locale se află în sfera
administrării locale, cum ar trebui să se adapteze cadrul de reglementare, cum poate contribui
la avansarea obiectivelor politicii urbane ale orașelor ecologice și reziliente și care sunt lecțiile
învățate din alte orașe din jurul lumii.

4.3.1.1 Impozitul pentru serviciile de scutere și biciclete – Paris

Context:
Potrivit orașului Paris, există 15.000 de vehicule flotante de orice formă și tip în oraș, de la scutere
electrice la biciclete fluorescente și scutere asemănătoare motocicletelor. În urma popularității majore
a adoptării mobilității urbane în oraș, multe persoane se plâng de faptul că se înghesuie pe trotuar sau
sunt implicate în diverse accidente. În acest sens, autoritățile administrației publice locale din Paris au
anunțat în martie 2019 că vor introduce o redevență pentru toți operatorii flotanți în acel an, care va
fi urmată de o analiză a ofertelor de parcare rezervate pentru aceste echipamente.17

Beneficii:
Orașul Paris dorește să promoveze măsuri de mobilitate simple și inovatoare, reglementându-le în
același timp pentru a asigura siguranța parizienilor și pentru a evita ocuparea haotică a străzilor și
trotuarelor. Impozitele colectate de la operatorii flotanți vor fi folosite pentru a crea campanii de
comunicare pentru a asigura siguranța pietonilor și pentru a crea o rețea densă de spații rezervate
pentru parcarea scuterelor și bicicletelor electrice.

Structură:
Conform Le Parisien,18 acesta va fi un sistem gradat. Companiile vor plăti o redevență fixă între 20-120
euro pe vehicul, urmată de o taxă de 10 % începând de la vehiculul nr. 500 până la vehiculul nr. 999,
cu 20 la sută mai mult începând de la vehiculul nr. 1.000 până la vehiculul nr. 2.999 și o taxă de 30 la
sută pentru orice vehicul după numărul 3.000.

Tabelul 9. Modelul de impozitare propus de Consiliul de la Paris

Redevență pe
Redevență pe Redevență pe Redevență pe
unitate
Categoria de vehicule cu 2 sau 3 roți vehicul 500- vehicul 1000- vehicul +3000
(pentru 1-499
999 (+ 10 %) 2999 (+20 %) (+30 %)
vehicule)
Vehicule fără motorizare sau cu
20 € 22 € 24 € 26 €
asistență electrică (inclusiv biciclete)
Autovehicule personale neînregistrate
50€ 55€ 60€ 65€
(inclusiv scutere electrice)

17
Site-ul orașului Paris, comunicat de presă. Accesat la data de 1 iulie 2019.
https://www.paris.fr/actualites/trottinettes-velos-scooters-la-ville-va-mieux-reguler-les-operateurs-de-free-
floating-6604
18
Scutere, biciclete și scutere electrice cu autoservire în Paris: Orașul va introduce o taxă, Le Parisien. Accesat la
data de 1 iulie 2019 http://www.leparisien.fr/info-paris-ile-de-france-oise/transports/trottinettes-velos-et-
scooters-electriques-en-libre-service-a-paris-la-ville-va-instaurer-une-redevance-21-03-2019-8036757.php

44
 Vehicul electric înmatriculat 60€ 66€ 72€ 78€
Vehicul termic cu 2/3 roți înmatriculat 120€ 132€ 144€ 156€

Administrare:

Operatorii ar trebui să se deplaseze la primărie și să înregistreze numărul specific de unități flotante pe

care le-ar implementa. Operatorii trebuie să semneze o cartă de bune practici, care, printre altele,
oferă date privind numărul de unități operaționale.

Echitate:
În timp ce autoritățile așteptau ca legea națională a mobilității19 să creeze setul necesar de instrumente
juridice, impozitul de la Paris a contribuit la definirea regulilor pentru operatori, atât în ceea ce privește
conformitatea, cât și neconformitatea, prin sancțiuni specifice. Potrivit anchetelor publice din
momentul lansării instrumentului financiar, acest nou impozit colectat de la operatori ar putea finanța
până la 2.500 de locuri de parcare în oraș, ajutându-i pe cetățenii din Paris să circule liber pe trotuare.
În interviurile din media, mai mulți operatori au arătat că acesta va fi cel mai bun mod de a contribui
la investițiile în infrastructură care promovează o mobilitate sigură și confortabilă.

Eficiență economică:
Deoarece acest impozit a intrat în vigoare în 2019, eficiența sa economică este în prezent necunoscută.
Consiliul de la Paris a proiectat ipoteza conform căreia numărul total de vehicule flotante poate ajunge
până la 40.000 de unități pe termen scurt. Cu toate acestea, s-au făcut pași importanți în ceea ce
privește scuterele electrice, cu 3 firme autorizate de autoritățile administrației publice locale care să le
opereze la Paris la mijlocul anului 202020.

Oportunitatea de implementare în România:

România a modificat recent legislația pentru a include scuterele electrice în Codul rutier românesc, ca
răspuns la numărul mare de companii de scutere electrice care intră pe piață. Chiar dacă societățile
locale și internaționale oferă servicii de închiriere pentru biciclete și scutere electrice, infrastructura
cap coadă existentă în cadrul autorităților administrației publice locale din România se află încă în urma
colegilor europeni.

Un impozit pentru serviciile de scuter și biciclete percepută de autoritățile administrației publice locale
s-ar putea dovedi a fi o metodă eficientă de finanțare a proiectelor de mobilitate urbană, inclusiv piste
pentru biciclete, stații de încărcare, precum și de promovare a unui stil de viață mai sănătos pentru
locuitorii săi. Mai mult, implementarea sa la nivel național ar putea încuraja autoritățile administrației
publice locale să se concentreze pe extinderea infrastructurii sale și decongestionarea traficului rutier.
Odată cu introducerea scuterelor electrice în Codul rutier românesc, impozitul ar putea fi implementat

19
Legea franceză de orientare cu privire la mobilitate, adoptată în decembrie 2019
20
Paris anunță cele 3 firme autorizate să opereze scutere electrice în capitală, The Local France, accesat la data
de 9 noiembrie 2020. https://www.thelocal.fr/20200723/paris-announces-only-3-firms-will-be-licenced-to-
operate-electric-scooters-in-capital

45
la nivel local de autoritățile administrației publice locale printr-o decizie a Consiliului, fără a fi necesară
introducerea unei noi legislații naționale.

Cu toate acestea, autoritățile administrației publice locale ar trebui să ia în considerare faptul că

redevențele ridicate pentru vehicule ar putea duce la descurajarea investițiilor sectorului privat în
această zonă. O abordare echilibrată ar putea fi atinsă prin organizarea de consultări publice cu
operatorii locali pentru ajustarea redevențelor la piața românească (în funcție de marje, rate de
funcționare și cererea existentă pentru serviciu), în plus față de asigurarea mecanismelor de limitare a
tuturor veniturilor pentru utilizarea în infrastructura aferentă.

4.3.1.2 Impozitul pentru transport partajat (risdeshare) – Sao Paulo

Context:
Cu aproximativ 19 milioane de persoane care trăiesc în zona metropolitană Sao Paulo, metropola este
cel mai populat oraș din Brazilia și emisfera sudică. Congestionarea traficului este atât de severă, încât
au început să funcționeze în oraș deplasările la cerere cu elicopterul, între aeroporturi, hoteluri și săli
de conferință, potrivit unui raport de știri din iunie 2016, Sydney Morning Herald.21 Pentru companiile
care oferă servicii de tip taxi precum Uber, Brazilia este a doua piață din lume după Statele Unite, cu
17 milioane de utilizatori și peste 500.000 de șoferi. În această privință, primarul orașului Sao Paulo a
anunțat în mai 2016 că orașul va crea o taxă pentru companiile care oferă servicii de tip taxi, care va fi
dedicată îndeplinirii obiectivelor planului de mobilitate urbană al orașului.

Beneficii:
Întrucât orașul se confruntă cu probleme majore de congestionare a traficului, decretul22 stabilește că
societățile care oferă servicii de transport partajat vor fi nevoite să plătească un impozit fix pe
kilometru pentru a ajuta la menținerea rețelei rutiere și a altor infrastructuri publice și pentru a partaja
informațiile de pe platforma lor web, permițând orașului să gestioneze mai bine rețeaua de transport.

Structură:
Reglementarea prevede un impozit de 0,10 reali (0,03 USD) plătită în avans pentru fiecare kilometru
parcurs de vehiculele cu servicii de transport partajat. Această abordare înseamnă că societățile din
rețeaua de transport ar putea contribui la venituri pe baza unei plăți în funcție de kilometrii conduși.

Administrare:
Întrucât datele platformei sunt partajate cu autoritățile locale, nu va exista nicio modalitate prin care
companiile de care oferă servicii de tip taxi să evite impozitul sau să înregistreze un număr mai mic.
Toate impozitele vor fi plătite către administrația fiscală a orașului, lunar.

Echitate:

21
Uber oferă elicoptere pentru a scăpa de blocajul din Sao Paulo, The Sydney Morning Herald. Accesat la data de
1 iulie 2019. https://www.smh.com.au/technology/uber-offers-helicopters-to-escape-sao-paulo-gridlock-
20160614-gpiqh7.html
22
Decretul nr. 56981 din data de 05.10.2016, Orașul Sao Paulo. Accesat la data de 1 iulie 2019.
https://www.legisweb.com.br/legislacao/?id=320363

46
Decizia primarului de a începe impozitarea companiilor care oferă servicii de tip taxi a fost luată după
încercările mijlocite făcute de membrii consiliului județean de a interzice Uber și alte aplicații din cauza
concurenței neloiale cu taxiurile autorizate. Decretul a fost puternic criticat de șoferii de taxi, deoarece
tendința de a sprijini regulile mai slabe pentru Uber și alte companii concurente23 continuă la nivel
național. Pe fondul criticilor ample, cetățenii din Sao Paulo sunt de acord că această măsură nu numai
că a contribuit la crearea unei infrastructuri rutiere mai bune (prin investiții rutiere), ci ajută și
autoritățile locale să creeze sisteme mai eficiente de gestionare a traficului (prin schimbul de date în
timp real cu autoritățile administrației publice locale).

Eficiență economică:
Politica este încă relativ nouă, deci nu este încă disponibilă o evaluare a impactului său economic. Cu
toate acestea, orașul a anticipat că noua reglementare va aduna 37,5 milioane de reali (11,5 milioane
de dolari) pe an. Decretul impune companiilor care oferă servicii de tip taxi să-și împărtășească datele
(origine și destinație, distanțe parcurse, preț etc.), ceea ce permite orașului să analizeze, să planifice și
să gestioneze mai bine rețeaua de transport a orașului, inclusiv capacitatea de a stimula companiile să
suplimenteze transportul public, să limiteze contribuția acestora la aglomerarea orelor de vârf și să
deservească mai bine călătorii cu venituri mici și persoanele cu dizabilități.

Oportunitatea de implementare în România:

În ciuda protestelor mari împotriva transportului partajat în 2019, Guvernul României a reușit să
intermedieze o legătură între companiile care oferă servicii de tip taxi și serviciile de taxi, prin Hotărârile
Guvernului care au creat reguli mai stricte pentru șoferii Uber și Bolt. Un astfel de impozit la nivelul
localității ar putea ajuta orașele să creeze o infrastructură rutieră mai bună, dar se recomandă să fie
implementată cu măsuri similare de partajare a datelor utilizate în Sao Paolo. Datele care ar putea fi
partajate de la companiile care oferă servicii de tip taxi ar putea permite autorităților administrației
publice locale să utilizeze sisteme de gestionare a traficului, care ar putea fi plătite direct din impozitele
pe transport partajat.

Pe lângă consolidarea infrastructurii rutiere, autoritățile administrației publice locale din România pot
de asemenea utiliza sumele colectate din acest impozit pentru a îmbunătăți parcurile de transport
public și pentru a investi în noduri de transport multimodal pentru traficul care provine din afara zonei
urbane.

4.3.1.3 Impozitul pentru cazarea pe termen scurt – Ottawa

Context:
Fiind o destinație populară pentru turism, afaceri și călătorii guvernamentale, orașul Ottawa întâmpină
peste 10 milioane de vizitatori pe an. Orașul a creat un impozit pentru cazare la nivelul localității, în
vigoare din ianuarie 2018, care a înlocuit impozitele anterioare pentru industria hotelieră.24 Urmând
exemplul Quebecului, factorii de decizie din Ottawa au încheiat un acord fiscal cu Airbnb, platforma
digitală de închiriere pe termen scurt, adăugând o taxă de 4 % la fiecare unitate identificată pe

23
Parlamentarii brazilieni susțin regulile mai puțin apăsătoare pentru Uber, Financial Times. Accesat la data de 1
iulie 2019. https://www.ft.com/content/7bf04e08-1d63-11e8-aaca-4574d7dabfb6
24
Site-ul Primăriei Ottawa. Accesat la data de 3 iulie 2019.
https://ottawa.ca/en/city-hall/taxes/hotel-and-short-term-accommodation-tax

47
platformă, sub forma unui impozit pentru cazare la nivelul localității. Acordul a intrat în vigoare în
august 2018.

Beneficii:
Cercetările efectuate de Institutul de Finanțe și Guvernare Municipală au constatat că, dacă
proprietățile identificate pe Airbnb sunt impozitate cu o taxă pe proprietatea comercială care este
semnificativ mai mare în comparație cu rata rezidențială, aceasta va avea ca rezultat venituri
semnificative la nivelul localității25. Fondurile generate de impozitul pentru cazare la nivelul localității
sunt investite în activități de dezvoltare prin Ottawa Tourism, organizația oficială a orașului de
marketing al destinației. Ottawa Tourism promovează Ottawa pentru vizitatori, întâlniri și convenții,
evenimente majore, relații cu mass-media, operatori turistici și comerț cu călătorii. Ottawa Tourism
investește, de asemenea, în inițiative pe termen lung de dezvoltare a destinațiilor, care vizează
îmbunătățirea experienței vizitatorilor. 26

Structură:
Furnizorii de servicii de cazare care își desfășoară activitatea și/sau care facilitează tranzacțiile
comerciale în limitele orașului Ottawa sunt obligați prin lege să colecteze și să remită un impozit pentru
cazare la nivelul localității (MAT) în valoare de patru la sută (4 %) pentru toate camerele oferite pentru
cazare peste noapte. Veniturile generate de alte servicii de ospitalitate, inclusiv, dar fără a se limita la
servicii precum închirierea sălilor de ședințe, alimente și băuturi și room service, servicii de spălătorie,
acces la internet, parcare etc. sunt excluse din MAT.

Administrare:
Orașul Ottawa a autorizat Asociația Hotelurilor Gatineau Ottawa (OGHA) să colecteze impozitul în
numele lor și să administreze tranziția fondurilor către Ottawa Tourism, în scopul promovării și
dezvoltării industriei turismului din Ottawa. Procesul de remitere include un formular lunar de
remitere, care este disponibil pe site-ul web OGHA, iar plățile pot fi efectuate prin diferite metode.
Transmiterile și plățile sunt datorate în termen de 30 de zile pentru luna precedentă. Pentru unitățile
mai mici, se poate face o cerere către orașul Ottawa de remitere trimestrială. Atât Orașul Ottawa, cât
și OGHA vor selecta în mod obișnuit transmiteri pentru audit. Procesul de verificare include un terț
auditor desemnat și plătit de autoritatea de guvernare respectivă.

Echitate:
Deoarece impozitul se aplică tuturor unităților de cazare peste noapte din Ottawa, prețul este în cele
din urmă determinat de turiști. Prin urmare, noul impozit nu are consecințe negative asupra cetățenilor
din Ottawa, cu excepția transmiterii documentului și a remiterilor.

Eficiență economică:

25
Zachary Spicer (2018) „Economia platformei și perturbarea reglementărilor: estimarea impactului asupra
veniturilor la nivelul localității din Toronto”. Institutul de Finanțe și Guvernanță Municipală. pp. 18-19.
https://tspace.library.utoronto.ca/bitstream/1807/88262/1/imfgpaper_no40_platformeconomyregulatorydisr
uption_zacharyspicer_june_5_2018.pdf
26
Site-ul Ottawa Tourism. https://www.ottawatourism.ca/

48
Se estimează că orașul ar fi primit aproximativ 850.000 USD din venituri fiscale suplimentare dacă acest
impozit ar fi fost colectat de la 2.700 de gazde de pe platformă în 2017.27 Aceeași sursă arată că Airbnb
a încasat taxe de 2,8 milioane C$ pentru Quebec (primul oraș care a adoptat această legislație în
Canada) în primele șase luni ale acordului său fiscal.

Oportunitatea de implementare în România:

Un impozit pentru cazare pe termen scurt emis de autoritățile administrației publice locale nu numai
că ar crea o echitate mai bună între industria ospitalității și serviciile Airbnb, dar ar putea ajuta și la o
mai bună promovare a destinațiilor turistice din oraș.

Metoda alternativă de impozitare ar putea fi schimbarea profilului imobilelor utilizate pentru serviciile
Airbnb de la rezidențiale la comerciale, prin urmare, creșterea impozitelor pe proprietate. În teorie,
colectarea impozitelor pentru această metodă ar putea fi mai complicată, deoarece ar necesita angajați
administrativi locali suplimentari pentru a verifica statusul pe platformă și ar necesita, de asemenea,
costuri de evaluare terță parte pentru proprietarii de imobile. Mai mult, trecerea de la proprietatea
rezidențială la cea comercială s-ar putea dovedi, de asemenea, mai scumpă pentru utilizatorii
ocazionali de Airbnb, deoarece aceștia nu ar fi impozitați pentru veniturile obținute, ci mai degrabă cu
un impozit anual.

În ceea ce privește gestionarea acestui impozit la nivel local, cea mai ușoară metodă ar putea fi
semnarea unui acord cu serviciile de cazare pe termen scurt existente (cum ar fi Airbnb) și remiterea
impozitului direct de pe platformă, pe baza veniturilor generate de fiecare proprietate. Acest lucru nu
numai că va scădea birocrația la nivel local (impunând deținătorilor de proprietăți să depună
documente lunare), ci ar scădea și timpul petrecut de angajații municipali pentru colectarea
impozitului. În ceea ce privește toate impozitele noi, acestea ar necesita consultări publice cu rezidenții
și serviciile de cazare, ceea ce ar putea duce la o perioadă îndelungată de adoptare a acestui impozit
cel puțin pentru primele autorități ale administrației publice locale. După primul model stabilit la nivel
național de autoritățile administrației publice locale pioniere, ar putea urma și alte administrații
publice locale.

4.3.1.4 Impozitul forfetar pe terenul devenit construibil la nivelul localității - Toronto

Context:
Pe măsură ce autoritățile administrației publice locale acumulează noi amenajări urbane, autoritățile
încearcă să modernizeze infrastructura existentă pentru a găzdui și deservi nevoile urbane în creștere.
Impozitul forfetar pe terenul devenit construibil este un instrument utilizat în întreaga lume ca o taxă
unică percepută de autoritățile administrației publice locale de la dezvoltatori (atât persoane fizice, cât
și companii) pentru a recupera costurile de capital corelată cu creșterea asociate cu infrastructura
necesară. Acestea contribuie la costurile de capital ale serviciilor la nivelul localității precum drumuri,
servicii de alimentare cu apă, canalizare, parcuri și servicii de recreere și de urgență.

Raționamentul pentru impozitele forfetare pe terenul devenit construibil este înțeles ca un mecanism
de finanțare utilizat de autoritățile administrației publice locale pentru finanțarea infrastructurii în

27
Airbnb va colecta și remite impozitul hotelier pentru unitățile sale din orașul Ottawa, Ottawa Citizen. Accesat
pe 3 iulie 2019. https://ottawacitizen.com/news/airbnb-to-collect-remit-hotel-tax-on-its-listings-in-city-of-
ottawa/wcm/ed41233d-5c2f-4444-9a92-879293534b27

49
vrac, în plus față de cadrele preexistente, cum ar fi subvențiile primite de la administrațiile publice
naționale, rezervele de înlocuire a capitalului și împrumuturile28.

În cazul Toronto, formele de impozite forfetare pe terenul devenit construibil au apărut la mijlocul
secolului al XX-lea, cu tendința tot mai mare de a transfera responsabilitatea finanțării serviciilor
privind creșterea pentru noile amenajări către sectorul privat, deoarece urbanizarea rapidă a generat
o cerere crescută de locuințe.

Beneficii:
Pe scurt, impozitele forfetare pe terenul devenit construibil asigură că infrastructura necesară pentru
a sprijini noile amenajări reprezintă costurile asumate de dezvoltatori. Potrivit autorităților locale,
aceste impozite servesc la asigurarea îndeplinirii principiului „creșterea plătește pentru creștere29”.
Impozitele forfetare pe terenul devenit construibil sunt taxe unice pe care autoritățile administrației
publice locale din Ontario le percep de la dezvoltatori, pentru a recupera costurile de capital corelate
cu creșterea în legătură cu infrastructura necesară pentru a deservi noile amenajări.

Serviciile incluse în impozitul forfetar pe terenul devenit construibil includ, dar nu se limitează la:
extinderea metroului, tranzit, drumuri și conexe, apă, canalizare, managementul apelor pluviale,
parcuri și locuri de odihnă, bibliotecă, locuințe subvenționate, adăpost, poliție, pompieri, servicii
paramedicale, studii privind amenajarea, îmbunătățiri civice, îngrijirea copiilor, sănătate, infrastructură
pietonală30.

Cercetările efectuate de Institutul de Finanțe și Guvernare Municipală au constatat că impozitul este

considerat eficient, deoarece deciziile de investiții reflectă costurile furnizării serviciului, precum și
echitabil, pe baza principiului beneficiului unei impozitări echitabile, prin care este posibil să se
identifice beneficiarul serviciului relevant furnizat de impozit.

Structură:
Impozitul forfetar pe terenul devenit construibil este necesar atât pentru amenajarea terenurilor, cât
și pentru proiectele de reamenajare, în cazurile de: construire a unei clădiri noi, adăugare sau
modificare a unei clădiri existente care crește numărul de unități rezidențiale sau suprafața brută
nerezidențială și reamenajare a unei proprietăți sau efectuare a unor modificări interioare care duc la
o schimbare de utilizare a întregii sau a unei părți a clădirii.

Cele două tabele de mai jos evidențiază exemple de cote de impozitare suportate în momentul
eliberării autorizației de construire pentru amenajări rezidențiale în orașul Toronto, începând cu
noiembrie 2019.

28
Nick Graham, Stephen Berrisford (2015) „Impozite forfetare pe terenul devenit construibil în Africa de Sud:
gândire actuală și zone de contestare”. Stephen Berrisford Consulting.
29
Adam Found (2019) „Impozite forfetare pe terenul devenit construibil în Ontario: creșterea plătește pentru
creștere?”. Institutul pentru Finanțe și Guvernare Municipală.
30
Site-ul web al orașului Toronto, Întrebări frecvente despre impozitele forfetare pe terenul devenit construibil:
https://www.toronto.ca/city-government/budget-finances/city-finance/development-charges/development-
charges-overview/

50
 Tabelul 10. Cote de impozitare pentru amenajări nerezidențiale în orașul Toronto31,32

Serviciu Impozit forfetar pe Procentaj impozit

terenul devenit
construibil
Extinderea metroului Spadina $16,75 4,29 %
Tranzit (echilibru) $167,97 42,98 %
Parcuri și recreere $8,01 2,05 %
Bibliotecă $1,50 0,38 %
Locuințe subvenționate $0,00 0,00 %
Adăpost $0,00 0,00 %
Poliție $6,85 1,75 %
Pompieri $2,90 0,74 %
Servicii paramedicale $2,97 0,76 %
Studii privind amenajarea $3,12 0,80 %
Îmbunătățiri civice $1,62 0,41 %
Îngrijirea copiilor $4,65 1,19 %
Sănătate $0,05 0,01 %
Infrastructură pietonală $3,22 0,83 %
Subtotal servicii generale $219,61 56,19 %
Drumuri și conexe $77,66 19,87 %
Apă $32,86 8,41 %
Canalizare $47,02 12,03 %
Managementul apelor pluviale $13,68 3,50 %
Subtotal servicii de consultanță $171,22 43,81 %
TOTAL IMPOZIT PE METRU PĂTRAT $390,82 100,00 %

31
Site-ul web al orașului Toronto, Cotele de impozitare pentru amenajări rezidențiale | $ Pe unitate de locuit sau
cameră de locuit, începând cu data de 1 noiembrie 2019. https://www.toronto.ca/wp-
content/uploads/2019/10/983a-Nov-2019-DC-and-NON-DC-rates.pdf
32
NOTĂ: Impozitele forfetare pe terenul devenit construibil nerezidențial sunt aplicabile numai suprafeței brute
nerezidențiale situate la parter.

51
 Tabelul 11. Cote de impozitare pentru amenajări rezidențiale în orașul Toronto33

Impozit forfetar pe terenul devenit construibil pe tip de unitate (1)

Procentaj
Serviciu Single și semi- Multiple 2+ Multiple 1 Apartament Apartament 1
Cameră
single camere 1 pat + + 2+ camere pat + Bach. impozit
de locuit
Bach.

Extinderea $2.648 $2.194 $1.155 $1.559 $1.026 $717 3,45 %

metroului
Spadina
Tranzit (echilibru) $26.610 $22.046 $11.600 $15.668 $10.307 $7.201 34,64 %
Parcuri și $10.082 $8.351 $4.395 $5.936 $3.905 $2.728 13,12 %
recreere
Bibliotecă $1.910 $1.582 $833 $1.124 $740 $517 2,49 %
Locuințe $4.912 $4.068 $2.141 $2.892 $1.902 $1.329 6,39 %
subvenționate
Adăpost $772 $640 $337 $455 $299 $209 1,01 %
Poliție $1.085 $899 $473 $639 $420 $294 1,41 %
Pompieri $459 $380 $200 $270 $178 $124 0,60 %
Servicii $469 $388 $204 $276 $182 $127 0,61 %
paramedicale
Studii privind $493 $408 $215 $290 $191 $133 0,64 %
amenajarea
Îmbunătățiri $256 $212 $112 $151 $99 $69 0,33 %
civice
Îngrijirea copiilor $736 $609 $321 $433 $285 $199 0,96 %
Sănătate $9 $7 $4 $5 $3 $2 0,01 %
Infrastructură $52 $43 $23 $31 $20 $14 0,07 %
pietonală
Subtotal servicii $50.493 $41.827 $22.013 $29.729 $19.557 $13.663 65,7 %
generale
Drumuri și $11.982 $9.925 $5.223 $7.054 $4.641 $3.242 15,60 %
conexe
Apă $4.962 $4.110 $2.163 $2.921 $1.922 $1.343 6,46 %
Canalizare $7.268 $6.020 $3.168 $4.279 $2.815 $1.967 9,46 %
Managementul $2.125 $1.760 $926 $1.251 $823 $575 2,77 %
apelor pluviale
Subtotal servicii $26.337 $21.815 $11.480 $15.505 $10.201 $7.127 34,3 %
de consultanță
TOTAL IMPOZIT $76.830 $63.642 $33.493 $45.234 $29.758 $20.790 100,0 %
PE UNITATE

Amenajările precum spitale publice, lăcașuri de cult, colegiile sau universitățile, complexele industriale
sau birourile temporare de vânzare sunt scutite de impozitele forfetare pe terenul devenit construibil.

33
Site-ul web al orașului Toronto, Cotele de impozitare pentru amenajări rezidențiale | $ Pe unitate de locuit sau
cameră de locuit, începând cu data de 1 noiembrie 2019. https://www.toronto.ca/wp-
content/uploads/2019/10/983a-Nov-2019-DC-and-NON-DC-rates.pdf

52
Administrare:
În loc de a adăuga impozite rezidențiale și comerciale în creștere, impozitele forfetare pe terenul
devenit construibil sunt o metodă validă de strângere de capital pentru cerințele de infrastructură
urbană materiale și nemateriale. Impozitele forfetare pe terenul devenit construibil sunt taxe unice
suportate în momentul eliberării autorizației de construire și sunt plătite administrației publice locale
pentru a construi și actualiza infrastructura existentă astfel încât să se potrivească nevoilor de servicii
în creștere din zonă.

Conform legislației canadiene, autorizația de construire nu este emisă până când impozitele forfetare
pe terenul devenit construibil nu sunt achitate integral autorităților administrației publice locale.

Echitate:
Potrivit Asociației pentru Construcții și Dezvoltarea Terenurilor din Canada34, impozitele forfetare pe
terenul devenit construibil din Toronto sunt considerate o barieră în calea deținerii de locuințe noi în
oraș, cum ar fi un impozit impus cumpărătorilor de locuințe noi. Un studiu comandat de organizația
menționată anterior a calculat că, în medie, toate taxele, impozitele și contribuțiile către administrațiile
publice se ridicau la 22 % din costul unei case noi. Cel mai mare contribuitor au fost impozitele forfetare
pe terenul devenit construibil, care au reprezentat 30 % din toate taxele.

Concluzia pentru cazul Toronto este că impozitele forfetare pe terenul devenit construibil au crescut
între 236 și 878 %35 din 2004, având un impact major asupra prețurilor locuințelor din oraș. Având în
vedere că impozitele forfetare pe terenul devenit construibil sunt plătite indirect de către utilizatorii
finali ai imobilelor, creșterile exponențiale ale acestor impozite au transferat povara finanțării
infrastructurii critice asupra noilor rezidenți și întreprinderilor care se mută într-o anumită zonă.

Eficiență economică:
Conform celui mai recent raport financiar36 publicat de orașul Toronto, impozitele forfetare pe terenul
devenit construibil au înregistrat o creștere medie anuală de 32 % în ultimii cinci ani. Începând de la
133 de milioane de dolari canadieni în 2014, au ajuns la un total de 339 de milioane în 2018. Deși un
nivel scăzut în comparație cu impozitele și transferurile la nivelul administrației publice centrale, este
una dintre primele 10 surse de venituri ale administrației publice locale pentru oraș și continuă să
crească în importanță pentru renovarea sa urbană pe termen lung.

În timp ce impozitul forfetar pe terenul devenit construibil este plătit de dezvoltator sau de
constructorul proprietății, unele teorii susțin că o majoritate a acestui impozit este transmisă
utilizatorului final - sub forma unui preț mai mare al proprietății sau al unei chirii mai mari. Chiar dacă
utilizarea impozitelor forfetare pe terenul devenit construibil scutesc autoritățile administrației publice

34
Toronto Sun, “ BILD: Impozitele forfetare pe terenul devenit construibil sunt o barieră în calea deținerii unei
noi locuințe? ”. Accesat la data de 7 octombrie 2020. https://torontosun.com/life/homes/bild-are-development-
charges-a-barrier-to-new-home-ownership
35
idem
36
Raport financiar asupra orașului Toronto, 2018. https://www.toronto.ca/wp-content/uploads/2019/09/9655-
SO-DS19-0220_2018FAR_Final_Web.pdf

53
locale de necesitatea de a crește mereu impozitele pe proprietate, poate pune o presiune crescândă
asupra prețurilor imobiliare și poate avea un impact negativ asupra accesibilității locuințelor.

Figura 10. Creșterea treptată a impozitului forfetar pe terenul devenit construibil în orașul
Toronto37

Creșterile treptate ale impozitului forfetar pe terenul

devenit construibil

Cotă Cotă
actuală propusă
(2018) (maximă)
1 dormitor 2 dormitoare

Oportunitatea de implementare în România:

În ultimii ani, autoritățile administrației publice locale din România au înregistrat o creștere
semnificativă a noilor dezvoltări imobiliare, atât comerciale, cât și rezidențiale. Fostele cartiere liniștite
din orașele mari devin suprapopulate prin prisma noilor dezvoltări imobiliare care creează obstacole
în infrastructura existentă, de la drumuri, rețele de electricitate, transporturi publice, până la accesul
la servicii.

Ca răspuns la presiunea administrațiilor publice locale de a îmbunătăți infrastructura existentă,

impozitele forfetare pe terenul devenit construibil la nivelul localității pot deveni un instrument valoros
în viitorul proces de planificare urbană. Alocarea de capital din impozitele forfetare pe terenul devenit
construibil poate permite autorităților administrației publice locale să aloce resurse financiare
adecvate pentru costurile de capital privind creșterea și să răspundă mai bine cerințelor de deservire
urbană, asigurând în același timp alocări suficiente pentru alte domenii operaționale ale bugetelor lor.

Cu toate acestea, pentru a echilibra accesul la servicii și calitatea vieții la accesibilitatea locuințelor,
impozitele forfetare pe terenul devenit construibil la nivelul localității pot prezenta obstacole abrupte
în metodele lor de calcul și se recomandă să se urmeze îndeaproape multiple exemple internaționale
în evaluarea celei mai bune formule. Cazul din Toronto dovedește că administrațiile publice locale pot
și vor crește treptat impozitele forfetare pe terenul devenit construibil în timp, pentru a răspunde mai
bine nevoilor de deservire a zonelor, în detrimentul proprietarilor de locuințe noi. Orice taxe și

37
Angelo Ambrico (2018) „Impozitele forfetare pe terenul devenit în Toronto: explorarea deconectării dintre
politica de planificare și politica fiscală”. Universitatea Ryerson.

54
comisioane pentru dezvoltatorii imobiliari se traduc prin prețuri imobiliare mai ridicate, iar acestea ar
trebui să fie în cele din urmă corelate direct cu puterea de cumpărare a rezidenților.

În practică, dacă executivul administrației locale lucrează îndeaproape cu dezvoltatorii imobiliari într-
un proces de consultare, aceștia ar putea stabili politici de impozite forfetare pe terenul devenit
construibil ideale pentru piața națională. În plus, autoritățile administrației publice locale pot identifica,
de asemenea, justificări pentru scutiri și compensări - situații în care un dezvoltator poate face munca
în numele autorităților administrației publice locale și poate transfera activele către autoritățile
administrației publice locale la finalizare, în loc să plătească impozitul forfetar pe terenul devenit
construibil. Există mai multe modele de bune practici de urmat în întreaga lume în ceea ce privește
impozitele forfetare pe terenul devenit construibil, iar utilizarea lor poate accelera crearea
infrastructurii locale pentru îmbunătățirea vieții cetățenilor în mediul imobiliar în continuă creștere.

4.3.1.5 Impozitul pentru sticla de apă – Chicago

Context:
Politicienii din Chicago au înțeles în general că sticlele de plastic sunt consumatoare de energie și
dăunează mediului, ajungând deseori gunoi în căile navigabile și oceane. Ca răspuns la costurile de
mediu ale sticlelor de apă, autoritățile administrației publice locale din Statele Unite au adoptat diferite
politici care vizează reducerea gunoiului generat de sticle din plastic. Orașul Chicago a fost unul dintre
primele care a adoptat un impozit pentru sticlele de apă, denumit impozitul pentru apa îmbuteliată din
Chicago.

Beneficii:
Deoarece costurile apei îmbuteliate pentru societate depășesc cu mult beneficiile sale, această
industrie a constituit un aspect problematic pentru mediu în ultimele decenii. Doar o cantitate mică de
sticle de apă reciclabile din plastic este refăcută în alte produse, ceea ce duce la depozite de deșeuri
din ce în ce mai mari.

În afară de beneficiul care este evident pentru mediu, politica de impozitare a sticlelor de apă
finanțează și costurile indirecte în zonele sociale și etice. În loc să se utilizeze părți din bugetul
autorităților administrației publice locale pentru a crea campanii de responsabilitate socială pentru
reciclarea sticlelor de apă, impozitul poate finanța aceste campanii. Mai mult, astfel cum arată
secțiunea Eficiența economică pentru acest impozit, impozitul fix de 0,05 USD pe sticla de apă a ajutat
Chicago să strângă mai mult de 38 de milioane de dolari doar în primii cinci ani de funcționare, ceea ce
reprezintă o sumă importantă care poate finanța investiții suplimentare și centre municipale de
reciclare mai eficiente.

Structură:
Cota unică a impozitului este calculată la 0,05 USD pe sticlă de apă, colectată direct de la angrosiști.
Produsele impozabile sunt reprezentate de toate mărcile de apă îmbuteliată necarbogazoasă destinate
consumului uman. Produsele neimpozabile sunt reprezentate de orice băutură care se califică drept
băutură răcoritoare conform ordonanței fiscale din Chicago pentru băuturile răcoritoare, apă minerală

55
sau distilată sau apă furnizată de serviciile de livrare a apei la domiciliu sau profesionale, unde apa este
livrată într-un recipient reutilizabil care nu este vândut împreună cu apa.38

Administrare:
Impozitul pentru apa îmbuteliată se aplică vânzării cu amănuntul a apei îmbuteliate în oraș, la o cotă
de 0,05 USD pe sticlă de apă. Angrosiștii sunt obligați să colecteze impozitul. Comercianții cu amănuntul
sunt obligați să colecteze în cazul în care distribuitorul nu face acest lucru. Impozitul pe apa îmbuteliată
nu se aplică vânzărilor de apă îmbuteliată către pasagerii unui transportator interstatal.

Eficiență economică:
Impozitarea apei îmbuteliate s-a dovedit a fi eficientă printr-o serie de măsuri. În primul rând, în ceea
ce privește comportamentul consumatorului: statul Washington a adoptat un impozit pe apa
îmbuteliată în 2010 și, deși a fost abrogat la scurt timp după aceea, a generat o reducere semnificativă
a consumului de apă îmbuteliată. Un studiu din 2013 al acelui impozit efectuat de U.C. Berkeley39 a
constatat că, „atunci când este impozitată, cantitatea medie de apă îmbuteliată achiziționată în statele
în cauză scade semnificativ, cu 6,4 la sută, comparativ cu statele de control neimpozitate.”

Impozitele pe băuturi nealcoolice - veniturile din impozitele pe achiziționarea de băuturi nealcoolice

(inclusiv un impozit pe apa îmbuteliată, băuturi răcoritoare preambalate și băuturi pentru baruri) au
atins 24,3 milioane dolari sau 0,66 la sută din resursele Fondului corporativ în 2017, o creștere de la
18,8 milioane de dolari în 2008.40 Peter Gleick, cofondator și președinte al grupului Pacific Institute de
reflecție pentru politica de apă „think-tank” scrie că în primii cinci ani de impozitare,41 orașul a strâns
aproximativ 38 de milioane de dolari din vânzarea a 763 de milioane de sticle de apă, pe baza datelor
de la Departamentul de Finanțe din Chicago.

Oportunitatea de implementare în România:

Potrivit articolelor din media42, România ar putea introduce un impozit pentru sticlele de plastic și
sticlă, combinate cu impozitele pe cutii de aluminiu, începând cu prima parte a anului 2021. Același
articol din presa națională arată că peste 80 % dintre români ar fi dispuși să plătească un astfel de
impozit, considerând că mai puțin de jumătate din ambalajele actuale sunt reciclate. Acest nou impozit
va fi inclus în prețul de vânzare cu amănuntul al băuturii și va fi rambursat clienților dacă returnează
ambalajele.

38
Ghid privind impozitul pe apă îmbuteliată din Chicago. Accesat la data de 9 iulie 2019.
https://www.chicago.gov/content/dam/city/depts/rev/supp_info/TaxSupportingInformation/BottledWaterTax
Guide.pdf
39
Măsurarea răspunsurilor consumatorilor la o politică de impozitare a apei îmbuteliate, Universitatea din
California-Berkeley. Accesat la data de 9 iulie 2019. https://are.berkeley.edu/~sberto/WaterTaxNov27.pdf
40
Analiză financiară anuală 2018, orașul Chicago. Accesat la data de 8 iulie 2019.
https://www.chicago.gov/content/dam/city/depts/obm/supp_info/2019Budget/2018AnnualFinancialAnalysis_
CityofChicago.pdf
41
Science Blogs, Efectele impozitului pe apa îmbuteliată în SUA, Peter Gleick. Accesat la data de 8 iulie 2019.
http://scienceblogs.com/significantfigures/index.php/2013/05/09/bottled-water-tax/
42
Impozite pe PET, sticlă și cutii de aluminiu începând cu 2021. (traducere) Știrile TVR. Accesat la data de 5
noiembrie 2020. http://stiri.tvr.ro/taxa-pe-pet-sticla-i-doza-din-aluminiu-din-2021_865041.html

56
Conform legislației naționale, acest impozit va fi pus în aplicare de Parlamentul României ca un act
legislativ și va avea efecte la nivel național. Cu toate acestea, în momentul adoptării proiectului de lege
prin Parlament, merită să luăm în considerare faptul că depozitele de deșeuri și centrele de reciclare
sunt operate la nivel local. În acest scop, ar fi favorabil să se transfere o parte din acest impozit înapoi
autorității administrației publice locale care a perceput-o (astfel cum se întâmplă cu impozitul pe
veniturile personale și cu taxa pe valoarea adăugată), astfel încât să poată răspunde mai bine la
schimbările de mediu și să investească în depozite de deșeuri și centre de reciclare.

4.3.1.6 Locuințe neocupate sau abandonate – Bruxelles

Context:
Clădirile neocupate, nelocuite și/sau abandonate deranjează și provoacă multe reacții la Bruxelles,
procentul de neocupare afectând întreaga Belgie. Clădirile de birouri, locațiile abandonate, casele
nelocuite și apartamentele neînchiriate alcătuiesc spațiu efectiv utilizabil care rămâne neutilizat. La
Bruxelles, se estimează că există mai mult de 30.000 de locuințe nelocuite, reprezentând aproximativ
6,5 milioane de metri pătrați de spațiu imobiliar neutilizat.43 Studiile recente sugerează că numărul
persoanelor fără adăpost s-a dublat în ultimii 10 ani. 41.000 de persoane așteaptă în prezent locuințe
pentru venituri mici la Bruxelles (mulți solicitând pentru întreaga lor familie), în timp ce până la 30 %
dintre rezidenții din Bruxelles plătesc peste două cincimi din veniturile lor pentru cazare. În 2016,44
Consiliul Local Bruxelles a introdus un impozit pe clădirile și terenurile abandonate, neglijate,
neocupate sau neterminate pentru anii fiscali 2017 și 2018.

Beneficii:
Conform studiilor,45 acest impozit prezintă beneficii multiple. Impozitul pe clădirile neocupate sau
locațiile abandonate ajută persoanele cu venituri mici să acceseze case la prețuri accesibile, favorizează
accesul la deținerea de locuințe noi și are un impact pozitiv asupra peisajului înconjurător, deoarece se
încurajează vânzarea imobilelor deteriorate unor noi proprietari. Obiectivul stabilirii impozitului este,
în parte, de a ajuta oamenii și de a contribui la veniturile autorităților administrației publice locale.

Structura impozitului:
Impozitul este stabilit la 500 EUR pe metru de parte din față a casei (fațadă) într-un imobil construit
sau după lungimea efectivă în metri când se referă la un teren. Atunci când proprietatea afectează
două sau mai multe străzi, baza pentru calcularea impozitului este întinderea totală a proprietății cu
alee stradală. Pentru proprietatea construită, suma impozitului colectat se înmulțește cu numărul de
niveluri neocupate, neterminate, abandonate sau neglijate, altele decât subsolurile și mansardele.

Administrare:

43
Paradoxul crizei locuințelor: Cum recuperează cetățenii din Bruxelles spațiul neutilizat. Brussels Time. Accesat
la data de 12 iulie 2019. https://www.brusselstimes.com/opinions/the-housing-crisis-paradox-how-the-
citizens-of-brussels-are-reclaiming-unused-space/
44
Decizia Consiliului de la Bruxelles din data de 05.12.2016. Accesat la data de 12 iulie 2019.
https://www.bruxelles.be/sites/default/files/bxl/imm%20abandon2017.pdf
45
Locuințele la Bruxelles: diagnostic și provocări. Studii de la Bruxelles. Accesat la data de 12 iulie 2019.
https://journals.openedition.org/brussels/1353#tocto2n7

57
Administratorii publici reușesc să dovedească lipsa ocupării unei proprietăți căutând dovezi precum
facturile pentru consumul de apă, gaz și electricitate: din perspectiva administrării, dacă nu există
consum, clădirea este în mod clar neocupată. Autoritățile administrației publice locale din Belgia au
autorități fiscale individuale și pot defini categorii de impozite pe proprietate. Acest lucru le permite să
stabilească în mod independent proprietățile care pot fi considerate neocupate sau abandonate și dacă
le impozitează sau nu.

Echitate:
Cu un stoc existent de bunuri imobiliare încă în mare parte subutilizate, în Bruxelles are loc o
redistribuire a stocului rezidențial din Bruxelles, oamenii decizând să se mute în afara orașului ca
răspuns la saturația parțială a pieței imobiliare. Deși această problemă a fost întâmpinată cu
nemulțumirea proprietarilor de locuințe multiple, este una dintre măsurile de abordare a situației unui
fond de locuințe mai puțin accesibile în oraș.

Oportunitatea de implementare în România:

Din punct de vedere practic, impozitarea clădirilor abandonate ajută la renovarea peisajului urban al
orașelor, creând o sinergie între amenajările recente și clădirile vechi vecine. Acest impozit încurajează
proprietarii de imobile deteriorate să-și vândă proprietățile către investitori privați, care pot folosi
locațiile pentru a construi mai multe locuințe. În concluzie, noile amenajări imobiliare măresc stocul de
locuințe, ceea ce duce la locuințe mai accesibile, echilibrând cerințele pieței.

Articolele publicate de mass-media românească arată că autoritățile administrației publice locale au

început deja să impună astfel de impozite, deși doar în mică măsură. De exemplu, Sectorul 2 din
București a anunțat o creștere de 500 % a impozitului pe proprietate46 pentru locuințele sau terenurile
abandonate în 2018, argumentând că astfel de proprietăți sunt focare de infecții.

Aceeași sumă de impozitare a fost implementată în Oradea47 în 2019, vizând 400 de clădiri specifice.
Primarul orașului Oradea la acea vreme a susținut că acest impozit este un impuls pentru proprietari
să schimbe situația actuală (astfel încât să le vândă, să caute parteneri, să le reconstruiască sau să le
schimbe destinația), dar cel mai grav scenariu ar fi să rămână așa cum sunt. Bugetele colectate din
acest impozit în Oradea sunt utilizate pentru renovarea fațadelor clădirilor istorice din centrul orașului,
oferind proprietarilor un ajutor financiar fără dobândă pe o perioadă de cinci ani.

Cu mai multe exemple în prezent în vigoare, acest impozit nu numai că ajută la crearea unui peisaj
urban mai bun pentru orașele din România, ci creează indirect un fond administrat local pentru a ajuta
proprietarii să-și refacă și să renoveze clădirile.

4.3.1.7 Obligațiunea verde la nivelul orașului - Johannesburg

Context:

46
Impozite cu 500 % mai mari pentru locuințele abandonate. Există focare reale de infecții (traducere). Știrile
ProTV. Accesat la data de 4 noiembrie 2020. https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/taxe-cu-500-mai-mari-
pentru-cladirile-abandonate-sunt-adevarate-focare-de-infectie.html
47
400 de clădiri degradate din Oradea vor fi impozitate cu 500 % (traducere). Digi24. Accesat la data de 4
noiembrie 2020. https://www.digi24.ro/regional/digi24-oradea/400-de-cladiri-degradate-din-oradea-vor-fi-
supraimpozitate-cu-500-la-ce-vor-fi-folositi-banii-incasati-1059400

58
Creșterea rapidă a pieței obligațiunilor verzi a stârnit interesul autorităților administrației publice
locale, orașelor și companiilor de utilități de stat din întreaga lume. Instrumentul financiar cu venit fix
pentru strângerea de capital vine pe fondul unei mai mari conștientizări a schimbărilor climatice și a
creșterii apetitului investitorilor pentru programe de investiții ecologice. Johannesburg a fost primul
oraș din Grupul C40 Climate Leadership Cities și primul oraș dintr-o economie emergentă care a inițiat
o obligațiune verde la nivelul orașului.48

Beneficii:
Obligațiunea verde emisă de Johannesburg oferă o nouă sursă de finanțare pentru a accelera
implementarea strategiei sale privind schimbările climatice, orientând orașul către o infrastructură cu
emisii reduse de carbon în cadrul Strategiei sale de creștere și dezvoltare.

Figura 11. Categorii de proiecte finanțate prin obligațiunea verde la nivelul orașului din
Johannesburg49
Categorie de produse Exemple
Transport  Sistem rapid de transport cu autobuze
 Construire de benzi de circulație și trotuare
pentru conectarea clinicilor, stațiilor de tren,
unităților de învățământ și a altor servicii
cheie
 Autobuze hibrid
Energie  Introducerea rețelelor inteligente la toate
substațiile
 Instalarea unor contoare inteligente
 Instalarea de noi sisteme de iluminat public
 Generarea de energie cu ajutorul panourilor
solare
Conservarea apei  Înlocuirea conductelor de apă și canalizare
 Generarea de electricitate regenerabilă cu
ajutorul stațiilor de tratare a apelor uzate și
a biogazului
 Creșterea capacității instalațiilor de tratare a
apelor uzate
 Reabilitarea parcurilor din oraș și a zonelor
umede de la grădina zoologică și studii cu
privire la zonele umede
Deșeuri  Deșeuri rezultate de la instalații și
echipamente electrice
 Unități de sortare și reciclare a deșeurilor

48
Site-ul oficial al orașului Johannesburg. Accesat la data de 25 iulie 2019.
https://www.joburg.org.za/media_/Newsroom/Pages/2014%20Articles/Joburg-pioneers-green-bond.aspx
49
Finanțe pentru liderii orașelor. Studiu de caz: obligațiunile verzi în Johannesburg. Accesat la data de 25 iulie
2019. http://financeforcityleaders.unhabitat.org/handbook/part-2-designing-financial-products/chapter-7-
green-municipal-bonds

59
Conform primului raport anual de investiții, peste 50 de proiecte50 (energie regenerabilă, conservare a
apei, eficiență energetică, schimbări climatice, autobuze cu emisii reduse de carbon, gestionarea
deșeurilor și a apelor uzate în sectoarele apei, energiei electrice, transporturilor și deșeurilor) au
beneficiat de sumele rezultate din obligațiunea verde numai în primul an. De asemenea, orașul a
beneficiat de îndrumarea internațională C4051 pentru a spori colaborarea dintre departamentele de
mediu și finanțe, subliniind în mod public angajamentul său pe termen lung pentru dezvoltare durabilă.

Structura obligațiunii:
Obligațiunea verde (rating AA) emisă de oraș în iunie 2014 a adunat aproximativ 143 milioane USD, cu
un cupon anual de 10,18 % pe an (plătibil semestrial). Obligațiunea a avut un tarif de 185 de puncte de
bază peste obligațiunea de stat R2023, a fost suprasubscrisă de 1,5 ori și este un impozit pe 10 ani52.
Obligațiunea verde la nivelul orașului a reprezentat a 8-a emitere de obligațiuni pentru oraș și prima
utilizată special pentru finanțarea proiectelor ecologice.

Oportunitatea de implementare în România:

Începând din octombrie 2019, autoritățile administrației publice locale din România aveau 37 de
emisiuni de obligațiuni listate la Bursa de valori București 53. Deși această finanțare de capital a fost o
practică neobișnuită pentru majoritatea administrațiilor publice locale în trecut, există un număr tot
mai mare de primari care consideră această metodă ca o alternativă la împrumuturile pe termen scurt
și la deficitele bugetare.

Ca practică generală, este recomandat ca autoritățile administrației publice locale să nu emită

obligațiuni generale, ci asupra unor domenii specifice. Făcând acest lucru (precum obligațiunile „verzi”
din Johannesburg), permit ca obligațiunile să fie utilizate direct în proiectele pentru care au fost
atribuite.

4.3.1.8 Carduri de parcare - Bruxelles

Context:
Din cauza numărului tot mai mare de autoturisme care tranzitează orașul Bruxelles în plină dezvoltare,
autoritățile locale au emis un ordin al Consiliului în ianuarie 2007 privind introducerea unui card de
parcare municipal. Cardul de parcare este disponibil pentru diferite zone din oraș marcate cu o anumită
culoare și poate permite utilizatorilor să parcheze în acele zone fără costuri suplimentare. Taxele

50
ERM în numele municipalității metropolitane din orașul Johannesburg, raportul investitorilor referitor la
obligațiunile verzi (Johannesburg, ERM, 2015). Accesat la data de 25 iulie 2019.
https://www.joburg.org.za/documents/Documents/Annual%20Reports/20152016/CoJ%20Consolidated%20Int
egrated%20Report.pdf
51
Orașe C40. C40 Ghiduri de bune practici: Johannesburg - Obligațiunea verde, 15 februarie 2016. Accesat la
data de 25 iulie 2019. https://www.c40.org/case_studies/c40-good-practice-guides-johannesburg-green-bond
52
Finanțe pentru liderii orașelor. Studiu de caz: obligațiunile verzi în Johannesburg. Accesat la data de 25 iulie
2019. http://financeforcityleaders.unhabitat.org/handbook/part-2-designing-financial-products/chapter-7-
green-municipal-bonds
53
Autoritățile administrației publice din România au 37 de emisiuni de obligațiuni listate la bursă, în valoare de
3,3 miliarde RON (traducere). ZF.ro. Accesat la data de 23 septembrie 2020. https://www.zf.ro/burse-fonduri-
mutuale/primariile-din-romania-au-37-de-emisiuni-de-obligatiuni-listate-la-bursa-in-valoare-totala-de-3-3-mld-
lei-municipiul-bucuresti-cea-mai-mare-pondere-2-2-mld-lei-18462941

60
colectate din cardurile de parcare sunt utilizate pentru a oferi un loc sigur tuturor în spațiul public,
alocându-le pentru facilități stradale, locuri de parcare și benzi pentru bicicliști, pentru a îmbunătăți
mobilitatea urbană. Pentru locuitorii celor 19 comune ale orașului Bruxelles, executivul administrației
publice locale oferă un card care le permite să-și parcheze vehiculele în zona locuințelor lor, fără a fi
nevoie să alimenteze parcometrele.

Beneficii:
Cardurile de parcare nu numai că permit cetățenilor să mențină locurile de parcare disponibile în fața
reședințelor lor, dar taxele colectate ajută autoritățile administrației publice locale să mențină
conectivitatea infrastructurii, să îmbunătățească accesibilitatea transportului public și să dezvolte o
mobilitate mai bună în întreaga regiune.

Structura de taxare:
Există 6 zone de parcare diferite în Bruxelles, cu reguli, prețuri și programe diferite pentru fiecare zonă
de parcare. Există trei tipuri de carduri de parcare emise de orașul Bruxelles: rezident (persoane fizice);
profesionist (companii); și vizitator.

Figura 12. Harta interactivă a zonelor de parcare din Bruxelles54

Parcare
gratuită
Parcare cu disc
Parcare cu
plată

Pentru rezidenți,55 taxele pentru cardurile de parcare pot începe de la 10 EUR pe an (pentru primul
card) și pot crește treptat în funcție de numărul de carduri sau de unități/zone. Pentru utilizatorii
comerciali, tarifele încep de la 200 EUR pe an (pentru primele 5 carduri) și pot varia până la 800 EUR
pe an (începând de la cardul nr. 31). Ofițerii de poliție, precum și membrii personalului școlilor și
creșelor, plătesc doar 75 EUR pe an pentru fiecare car.

Administrare:
Conform Planului regional al politicii de parcare,56 orașul Bruxelles a creat Agenția de parcare din
regiunea Bruxelles, care se ocupă de implementarea politicii de parcare. Locuitorii și companiile din

54
Parcările la Bruxelles. Accesat la data de 27 iulie 2019. https://seety.co/parking-rules/brussels
55
Taxele pentru abonamente de parcare disponibile pe teritoriul orașului Bruxelles. Descărcat de pe site-ul
primăriei din Bruxelles. Accesat la data de 27 iulie 2019. https://www.brussels.be/parking-permits
56
Planul regional al politicii de parcare din Bruxelles. Accesat la data de 27 iulie 2019. https://mobilite-
mobiliteit.brussels/sites/default/files/plan_stationnement.pdf

61
oraș trebuie să își înregistreze vehiculele la agenția de parcare, prezentând o serie de documente
personale, pentru a primi carduri de parcare corespunzătoare zonelor lor. Pentru vizitatori și
nerezidenți, cardurile de parcare pot fi achiziționate prin plată electronică (mesaje text sau aplicații
mobile), sau de la diferite terminale de parcare sau magazine. Deținătorul unui card de parcare este
autorizat să parcheze numai în limitele sectorului atribuit. În cazul în care parchează într-o zonă diferită,
atunci face obiectul plății pe oră.

Oportunitatea de implementare în România:

Cu o disponibilitate redusă de locuri de parcare (rezidențiale și comerciale) în polii de creștere din
România și București, cardurile de parcare ar putea oferi o sursă importantă de finanțare pentru
crearea de stocuri noi și inovatoare. Metoda actuală utilizată în cartierele aglomerate din București
permite proprietarilor de locuințe să închirieze un loc de parcare pentru vehiculele lor private, în
detrimentul altor locuitori care nu au spații. Spre deosebire de impozitarea locurilor de parcare
individuale, un card de parcare ar permite autorităților administrației publice locale o mai mare
flexibilitate și ar putea finanța, de asemenea, noi parcări în zonă.

Opțiunea taxării tuturor rezidenților și vizitatorilor unei zone cu tarife de parcare poate aduce mai
multe venituri la nivelul localității, care pot fi dedicate creării facilităților de parcare, evitând situațiile
actuale în care mașinile sunt adesea parcate lateral. Taxele colectate la nivelul localității din cardurile
de parcare pot fi utilizate imediat pentru finanțarea investițiilor în parcări și îmbunătățirea peisajului
urban. Pentru a obține un cost de conformitate relativ scăzut, poliția locală aflată în administrarea
administrației publice locale poate fi autorizată să prevadă implementarea acestora, iar utilizarea
metodelor de plată electronică și a terminalelor de parcare poate compensa cu ușurință potențialele
costuri de personal.

4.3.1.9 Servicii online străine – Quebec

Context:
Reprezentanții celei de-a doua cele mai populate provincii din Canada au decis în martie 2018 să
înceapă colectarea unui impozit obligatoriu la nivelul provinciei, pentru vânzările de serviciile online
care funcționează în afara Quebecului,57 Proiectarea noilor reguli respectă îndeaproape liniile
directoare internaționale referitoare la TVA/GST recomandate de Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică (OCDE). Potrivit OECD, Liniile directoare prezintă un „set de standarde și
abordări recomandate convenite la nivel internațional.”58

Beneficii:
Conform estimărilor făcute de ministerul de finanțe59 la nivelul provinciei, în momentul emiterii acestei
decizii, provincia pierdea venituri anuale de aproximativ 270 milioane $ C, neîncasând impozite pe
vânzările online de bunuri și servicii de la companii din afara Quebecului. Quebec se așteaptă ca

57
Planul economic din Quebec, martie 2018. Accesat la data de 4 iulie 2019.
http://www.budget.finances.gouv.qc.ca/budget/2018-2019/en/documents/EconomicPlan_1819.pdf#page=217
58
Liniile directoare internaționale privind TVA/GST, OECD. Accesat la data de 4 iulie 2019. https://read.oecd-
ilibrary.org/taxation/international-vat-gst-guidelines_9789264271401-en
59
Netflix, Amazon se confruntă cu reducerea impozitului pe vânzări cu amănuntul în Quebec, Bloomberg, 27
martie 2018. Accesat la data de 4 iulie 2019. https://www.bloomberg.com/news/articles/2018-03-27/netflix-
amazon-face-retail-sales-tax-crackdown-in-quebec

62
măsurile să-i permită să recupereze venituri pierdute de 155 milioane $ C pe parcursul a cinci ani,
conform documentelor bugetare publicate în orașul Quebec.

Tabelul 12. Impactul financiar al măsurilor pentru asigurarea echității fiscale - Quebec
2017 - 2018 - 2019 - 2020 - 2021 - 2022 -
Total
(USD în milioane) 2018 2019 2020 2021 2022 2023

Obligarea colectării impozitului pe - 7,0 27,5 35,0 40,0 45,0 154,5

vânzări din Quebec pentru
furnizorii din afara Quebecului

Structura impozitului:
Înregistrarea pentru plata impozitului pentru servicii online se aplică furnizorului care depășește un
prag anual de vânzări de 30.000 USD pentru consumatorii din Quebec. Cota unică de impozitare la
nivelul provinciei este de 9,975 % din vânzări. Companiile online fără o prezență majoră în Quebec au
fost scutite de colectarea impozitului până la data de 1 septembrie 2019.

Administrare:
Furnizorii de servicii digitale nerezidenți (inclusiv platforme digitale precum Netflix, Amazon, iTunes,
Spotify, Google sau Facebook) trebuie să se înregistreze cu un sistem simplificat în scopul colectării și
remiterii QST. Pentru a confirma locația clientului final, administrațiile publice locale din Québec vor
solicita ca furnizorul nerezident să colecteze două dovezi necontradictorii. Dovezile acceptate -
conform informațiilor suplimentare furnizate în bugetul Québec - includ „adresa de facturare sau
adresa personală a clientului, adresa IP a dispozitivului utilizat sau o altă metodă de geolocalizare,
informații bancare legate de plată sau adresa de facturare utilizată de bancă, informații de pe o cartelă
SIM (modul de identitate a abonatului), locul liniei de telefonie fixă a persoanei sau orice alte informații
relevante.”

Echitate:
Cota obligatorie de impozitare va fi aplicată pentru fiecare vânzare de bunuri și servicii către cetățenii
din Quebec, mărind prețul total al comenzii. Măsura a fost adoptată de autorități în scopul asigurării
echității fiscale, considerând că unele corporații online reușesc să evite anumite obligații fiscale și, prin
urmare, privează administrațiile publice de o parte din veniturile pe care le-ar primi de altă manieră.

Eficiență economică:
La câteva luni după ce a propus impozitul, a fost implementat o platformă de înregistrare pentru
companiile digitale nerezidente.60 Companiile nerezidente care furnizează servicii digitale clienților din
Québec și depășesc pragul de înregistrare au fost nevoite să se înregistreze înainte de 1 ianuarie 2019.
Având în vedere adoptarea recentă a acestui impozit, nu există informații cu privire la eficiența
economică a acestuia în momentul redactării acestui raport.

Oportunitatea de implementare în România:

60
Platforma de înregistrare poate fi regăsită pe acest link

63
Acest impozit potențial ar putea fi introdus în legislația națională ca parte a propunerii de DIRECTIVĂ
A CONSILIULUI privind sistemul comun al unui impozit pentru serviciile digitale pe veniturile rezultate
din furnizarea anumitor servicii digitale COM/2018/0148 final - 2018/073 (CNS).

Spre deosebire de alte impozite care se încadrează în domeniul autorităților administrației publice
locale, impozitul pentru serviciile online străine trebuie introdus mai întâi la nivel național. În timpul
implementării sale (conform hotărârii UE, acesta ar trebui să fie în vigoare până în 2022), administrațiile
publice locale pot discuta cu legiuitorii cu privire la opțiunea de a transfera o parte din acest impozit la
bugetul local, așa cum este cazul impozitului pe venitul personal sau al taxei pe valoarea adăugată.

Un aspect vulnerabil al acestui impozit se referă la administrarea sa. Se recomandă ca Guvernul să

remită și să colecteze taxele digitale de la operatorii online, deoarece costurile de conformitate ar
putea fi semnificative pentru administrațiile publice locale, având în vedere lipsa lor de expertiză în
operarea platformelor online.

4.3.1.10 Impozitul pentru divertisment – Chicago

Background:
„Impozitul pentru divertisment”, uneori denumit și impozitul pentru distracție, se percepe pentru
evenimente culturale (spectacole, expoziții etc.), evenimente comerciale (expoziții promoționale,
prezentări), evenimente sportive (curse de mașini, tenis, curse de cai etc.), activități de divertisment
cu participarea publicului sau participare pe baza unei cotizații plătite (cluburi sportive etc.) și servicii
de divertisment efectiv furnizate (programe de televiziune cu plată etc.) pe bază de streaming.61

Beneficii:
Conform analizei financiare anuale din 2018 pentru orașul Chicago,62 se estimează că impozitul pentru
divertisment va aduce aproximativ 189 milioane USD doar în 2018. În 2008, impozitul cuprindea 2,2 la
sută din resursele Fondului corporativ sau 69,0 milioane USD. În 2017, acesta a crescut la 4,7 la sută
din resursele Fondului corporativ sau 172,6 milioane USD datorită modificărilor ratei și eliminării
scutirilor.

Structura impozitului:
Impozitul pentru divertisment din Chicago este în vigoare din 1986 și a trecut prin mai multe modificări.
Forma actuală a impozitului are o bază de impozitare de 9 % din taxele plătite. Pentru un revânzător
înregistrat, există un procent de 3 % din taxele de admitere sau alte taxe plătite în tranzacția de
revânzare. Anumite spectacole culturale live și organizații religioase, caritabile și non-profit
sponsorizate în scopul strângerii de fonduri sunt scutite de plata impozitului pentru divertisment. Deși

61
Departamentul de finanțe, Chicago. „Orașul Chicago: Regulamentul privind impozitul pentru divertisment, în
vigoare începând cu 01.07.2015. Accesat la data de 22 iulie 2019.
https://www.chicago.gov/content/dam/city/depts/rev/supp_info/TaxRulingsandRegulations/AmusementTaxR
uling5-06092015.pdf
62
Analiza financiară anuală 2018 pentru orașul Chicago. Accesat la data de 22 iulie 2019.
https://www.chicago.gov/content/dam/city/depts/obm/supp_info/2019Budget/2018AnnualFinancialAnalysis_
CityofChicago.pdf

64
există scutiri, organizațiile menționate mai sus sunt limitate la două evenimente pe an calendaristic,
care nu depășesc un total de 14 zile calendaristice.

Administrare:
Impozitul pentru divertisment din Chicago este colectat de la proprietari, manageri și operatori de
activități de divertisment sau de locuri în care se desfășoară activități de divertisment. Este o formă de
impozitare indirectă percepută cumpărătorilor și este inclus în prețurile biletelor pentru divertisment.

Echitate:
Cel mai dezbătut aspect al impozitului pentru divertisment din Chicago este implementarea sa în ceea
ce privește serviciile online, în special cele care funcționează pe bază de streaming, cum ar fi Netflix,
Amazon, HBO, Spotify, Xbox Live și altele. O politică introdusă în 201563 pentru extinderea impozitului
pentru divertisment la serviciile de streaming online a creat o controversă cu privire la o posibilă
impozitare dublă și discriminatorie, deoarece locuitorii orașului Chicago plăteau deja 9,25 % taxa
pentru cablu. Deși impozitul pentru divertisment pentru serviciile de streaming a fost contestat în
instanță, o decizie64 pronunțată de Curtea de conturi a respins cazul, stabilind că serviciile de streaming
fac încă obiectul cotei de impozitare de 9 %.

Eficiență economică:
Veniturile din impozitul pentru divertisment variază semnificativ de la an la an din cauza unei mulțimi
de factori, inclusiv turismul și costul participării la spectacole și evenimente sportive live. Veniturile din
acest impozit ar putea fi afectate de prețurile biletelor la evenimente sportive profesionale și de
popularitatea anumitor prezentări și spectacole de teatru deschise în Chicago. Chiar și așa, impozitul a
înregistrat venituri în creștere de la adoptarea sa în 1986.

Oportunitatea de implementare în România:

Codul fiscal român a implementat deja impozitul pe spectacole (articolele 480 - 483), care este de fapt
similară cu impozitul pentru divertisment din Chicago. Odată cu adoptarea din ce în ce mai mare a
serviciilor de streaming în zone urbane mari (cum ar fi Netflix, Amazon Prime, HBO GO, YouTube
Premium, Disney Plus etc.), serviciile precum Netflix au ajuns până la 22 % din populația urbană
românească65.

În urma politicii introduse de Chicago în 2015, autoritățile administrației publice locale din România ar
putea extinde impozitul pe spectacole la serviciile de streaming online, percepând un impozit de 2-5 %
la abonamentele digitale (limitele stabilite de Codul fiscal). Acest lucru s-ar putea dovedi o metodă
viabilă la punerea în aplicare a impozitului pe servicii digitale al UE în legislația românească, strângând

63
Buletin informativ - Impozitul pentru divertisment pentru abonații comerciali ai televiziunii prin satelit.
Accesat la data de 22 iulie 2019.
https://www.chicago.gov/content/dam/city/depts/rev/supp_info/TaxSupportingInformation/AmusementTaxIn
foBulletinforSatelliteTV-BusSub33117ext.pdf
64
Decizie emisă de Curtea de conturi la data de 24 mai 2018. Accesat la data de 22 iulie 2019.
https://www.civicfed.org/sites/default/files/labell-v.-chicago-2018.05.24-opinion-and-final-order.pdf
65
Sondajul ZF Digital Summit 2020 (România)

65
capital pentru a finanța numărul tot mai mare de evenimente culturale sponsorizate de la bugetele
locale.

4.3.1.11 Impozitul pe plusvaloarea funciară - Bogotá

Context:
Impozitele pe plusvaloarea funciară sunt o formă de impozitare sau o taxă percepută pentru terenuri
care au câștigat valoare datorită investițiilor în infrastructura publică. În timp ce tarifele de impact și
exigențele dezvoltatorilor funcționează pe partea de costuri din bugete, impozitele pe plusvaloarea
funciară încearcă să capteze o parte din investițiile în infrastructură deja suportate de administrațiile
publice locale.66 Una dintre țările care a folosit cu succes impozitele pe plusvaloarea funciară pentru a
ajuta la finanțarea infrastructurii publice este Columbia, cu Bogotá ca oraș inițiator. Orașul are în
prezent investiții în valoare de aproximativ 1 miliard USD în lucrări publice din acest impozit, colectând
impozite de la aproximativ 1,5 milioane de proprietăți. În 2017, primăria din capitala columbiană a
propus consiliului local un nou impozit pe plusvaloarea funciară pentru a strânge 1,9 miliarde de peso
(643 milioane USD) pentru a finanța 25 de proiecte de infrastructură în oraș.67

Beneficii:
Beneficiile rezultate din proiect sau setul de proiecte sunt calculate în funcție de zona orașului, cu
accent pe factorii de beneficiu definiți pentru fiecare proiect. Cel mai recent plan implementat de
administrația locală din Bogota presupune construirea a 98 km de drumuri, 53 km de piste pentru
biciclete și peste un milion de mp de spații publice. Planul de dezvoltare vizează rezolvarea deficitului
zonelor publice, îmbunătățirea conectivității și creșterea conexiunilor între capitală și regiunea
înconjurătoare.

Oportunitatea de implementare în România:

Deși taxa de publicitate exterioară este în vigoare în România prin Codul fiscal (articolul 478 - Taxa
pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate), impozitarea este calculată în prezent ca tarif forfetar de
până la 32 RON.

Structură:
Legea columbiană prevede trei parametri utilizați pentru calcularea impozitului pe plusvaloarea
funciară: (1) costul proiectului de construcție; (2) valoarea adăugată proprietăților care pot fi atribuite
proiectului; și (3) accesibilitatea impozitului (de exemplu, capacitatea de plată a deținătorilor de
proprietăți).

Administrare:
Administrarea impozitului pe plusvaloarea funciară este responsabilitatea Institutului de Dezvoltare
Urbană (Instituto de Desarrollo Urbano sau IDU), care este, de asemenea, însărcinat cu identificarea

66
Banca Mondială, Revitalizarea terenurilor urbane, Un ghid al practicantului pentru valorificarea investițiilor
private. Accesat la data de 5 iulie 2019. https://urban-regeneration.worldbank.org/node/15
67
Bogotá propune un impozit pe plusvaloarea funciară pentru a strânge 640 milioane dolari SUA pentru
proiecte de infrastructură, BNAmericas. Accesat la data de 5 iulie 2019.
https://www.bnamericas.com/en/news/infrastructure/bogota-proposes-betterment-levy-to-raise-us640mn-
for-infra-projects

66
principalelor proiecte de construcție de drumuri care urmează să fie finanțate prin impozit. Impozitul
este evaluat pentru toate proprietățile afectate de un anumit proiect (sau un set de proiecte) și se
calculează înmulțind diferiți factori de beneficii. Exemple de proiecte recente cu veniturile din impozit
sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul 13. Colectări de impozite pe plusvaloarea funciară în Bogotá

Proiecte Data aprobării Data colectării Sumă colectată (USD)
Plusvaloare funciară generală 1993 1993 106,2
Construiește orașul (Formar Ciudad)
1995 1996-1998 351,9
Etapa 1
Construiește orașul (Formar Ciudad)
2001 2002 55,9
Etapa 2
Plusvaloare funciară locală acord 180
2005 2007-2010 260,2
Etapa 1
Plusvaloare funciară locală etapa 2 2005 2009 265,7
Plusvaloare funciară locală etapa 3 2005 2012 262,1
Plusvaloare funciară locală etapa 4 2005 2015 85,5

Echitate:
Deși legitimitatea sa nu este pusă la îndoială, chiar și în rândul comunității de afaceri, continuă
controversele cu privire la modul în care impozitul este evaluat și distribuit între proprietăți. Modelul
de la Bogotá al impozitelor pe plusvaloarea funciară este criticat în primul rând deoarece calculul
beneficiului proiectului nu măsoară potrivit surselor valoarea adăugată directă a proprietăților, ci se
bazează în principal pe indicatori indirecți.

Eficiență economică:
În ultimii 70 de ani, experiența Columbiei cu impozitul pe plusvaloarea funciară a arătat că poate fi un
instrument durabil pentru finanțarea dezvoltării urbane. Modelul columbian, deși implementat fără
succes în alte țări, poate strânge venituri substanțiale pentru finanțarea lucrărilor publice.

Oportunitatea de implementare în România:

Studiul de caz columbian arată că impozitul pe plusvaloarea funciară permite administrațiilor publice
locale să capteze investițiile în infrastructura publică ca metodă de rezolvare a deficitului zonelor
publice, de îmbunătățire a conectivității și dezvoltare a conexiunilor în zonele urbane funcționale.

Cu toate acestea, impozitul pe plusvaloarea funciară nu ar fi putut fi colectat de autoritățile

administrației publice locale fără modificarea legislației naționale actuale. În ceea ce privește
metodologia actuală, impozitele locale pe terenuri și clădiri sunt calculate conform Codului fiscal,
articolele 455 - 465. Având în vedere destinația urbană, Codul fiscal stabilește o rată minimă și maximă
pentru valorile impozabile ale proprietăților, pe baza rangului localității și a zonei din localitate. La
momentul de față, ratingul zonei nu poate fi îmbunătățit fără un PUG și chiar dacă autoritățile
administrației publice locale ar putea face acest lucru în practică, impozitul pe plusvaloarea funciară

67
nu ar putea fi implementat în totalitate dacă administrațiile publice locale au stabilit deja ratele legale
maxime pentru acea zonă înainte de investițiile publice în infrastructură.

Deși impozitul pe plusvaloarea funciară ar putea aduce venituri substanțiale pentru finanțarea
lucrărilor publice, încercările nereușite ale altor țări pot ridica, de asemenea, unele semne de întrebare.
Se recomandă o analizare a implementării sale la nivel național, cu un proces aprofundat de analiză a
studiilor de caz și a celor mai bune practici din întreaga lume.

4.3.1.12 Impozitul pe măturarea străzilor - Paris

Context:
Cu peste 40 de milioane de turiști care au vizitat Parisul și regiunea Île de France în 2018, orașul a
înregistrat cel mai mare număr de vizitatori străini din istoria sa. Deși acest număr de vizitatori aduce
contribuții impresionante pentru hotelurile, restaurantele, muzeele și magazinele cu amănuntul din
oraș, acesta creează, de asemenea, o serie de obstacole pentru administrația orașului. Pentru a
menține orașul curat în ciuda numărului mare de vizitatori, orașul Paris a instituit un impozit pe
măturarea străzilor în 1873, care este încă în vigoare în prezent.

Beneficii:
Impozitul pe măturarea străzilor este una dintre sursele principale de finanțare pentru serviciile de
curățenie pentru trotuare și străzi pentru toate cele 20 de arondismente administrative din Paris.
Potrivit surselor mass-media, cifra de afaceri anuală din acest impozit se ridică la peste 100 de milioane
de euro.

Structura impozitului:
Conform ultimei metode de calcul al impozitului pe măturarea străzilor votată de autoritățile
administrației publice locale din Paris în septembrie 2011, impozitul percepe un tarif forfetar de 9,22
EUR pe metru pătrat. În medie, fiecare gospodărie pariziană plătește până de la 45 până la 50 de euro
pentru acest impozit. Valoarea sa este calculată prin înmulțirea suprafeței măturate, care se întinde pe
toată lungimea fațadei până la mijlocul drumului de acces, cu rata de impozitare pe metru pătrat.68

Administrare:
Impozitul este datorat de proprietarii clădirilor care se învecinează cu drumul public și face obiectul
unei impozitări distincte. Taxele sunt colectate de un departament dedicat al autorităților
administrației publice locale din Paris și pot fi plătite online, prin cec, plată interbancară sau numerar.

Echitate:
Când a fost stabilit cel mai recent tarif de Consiliul de la Paris în 2012, cetățenii au reacționat cu o mare
nemulțumire. Deoarece taxa este un impozit pe cheltuielile efectuate pentru măturarea zonei de benzi
disponibile circulației publice, aceste cheltuieli nu depind de înălțimea unei clădiri sau de numărul de
locuitori. Dezavantajul regulilor actuale este că acestea nu permit autorităților administrației publice

68
Decizie DF 71 DPE 88 2011 a Consiliului Paris. Accesat la data de 19 iulie 2019.
https://api-site-cdn.paris.fr/images/123456.pdf

68
locale să ajusteze rata de impozitare în funcție de regimul de înălțime al clădirii sau de numărul de
locuitori ai acesteia.69

Oportunitatea de implementare în România:

Majoritatea autorităților administrației publice locale din România își impozitează deja locuitorii cu
taxa de salubrizare, care este de fapt o formă de colectare și eliminare a deșeurilor. Pe de altă parte,
în ceea ce privește măturarea străzii și deszăpezirea, majoritatea administrațiilor publice locale aleg să
plătească acest serviciu din bugetul local, fără alte surse de venit.

Mass-media românești, ONG-urile și cetățenii au contestat pe scară largă taxele plătite de Primăria
Generală București și autoritățile administrației publice locale în ultimii ani contractorilor privați pentru
serviciile de deszăpezire (deszăpezirea poate fi un serviciu asimilat măturării străzilor, în funcție de
clima locală). O taxă de servicii dedicată pentru măturarea străzilor, deși nepopulară în rândul
cetățenilor, poate duce la o mai bună negociere cu contractorii privați și la o mai mare eficiență prin
responsabilitate.

Având deja în vedere cadrul fiscal și practica de a percepe deja taxele de salubrizare, o taxă pentru
serviciul de măturare a străzilor poate fi inclusă în taxele de salubrizare sau poate fi percepută
individual. O astfel de taxă va reduce povara asupra bugetului municipal și va permite mai multe alocări
pentru regenerarea urbană.

4.3.1.13 Impozitul pe publicitatea exterioară - Philadelphia

Context:
Impozitul pentru publicitate exterioară în vigoare în orașul Philadelphia se aplică prețului de închiriere
sau de cumpărare a spațiului utilizat pentru semne publicitare exterioare pe orice clădire, stâlp,
structură de susținere a semnelor sau chioșc de ziare aflat în oraș. Impozitul pentru publicitate
exterioară este fost în vigoare în Philadelphia din iulie 2005, împreună cu alte câteva orașe din SUA.
Impozitarea a fost propusă de grupurile de interes public, cu scopul de a aduce compensații publicului
afectat. Forma de impozitare este, de asemenea, populară în rândul țărilor europene, cum ar fi Belgia,
Franța, Italia, Olanda, Austria, Suedia sau Spania.

Beneficii:
Cota de impozitare este de 7 % fixă din prețul de achiziție și aduce venituri importante la bugetul
orașului Philadelphia, contribuind la impozitele diverse în valoare de 129 milioane USD70 obținute de
oraș în 2018. Impozitul pe publicitatea exterioară contribuie net la dezvoltarea economică, artei și
culturii din Philadelphia (deși nu este dedicat), punând la dispoziție fonduri pentru direcții bugetare
diferite.

69
Impozitul pe măturare: ar trebui cota să se adapteze în funcție de categoria proprietății în cauză? (traducere).
Mon Immeuble, 31 ianuarie 2019. Accesat la data de 19 iulie 2019. https://monimmeuble.com/actualite/taxe-
de-balayage-faut-il-moduler-le-tarif-selon-la-categorie-de-la-propriete-assujettie
70
Orașul Philadelphia - Bugetul propus de primar pentru anul fiscal 18. Accesat la data de 23 iulie 2019.
http://phlcouncil.com/wp-content/uploads/2017/03/FY18-Proposed-Budget-Document-Handout-Updated.pdf

69
Structura impozitului:
Impozitul pentru publicitatea exterioară se impune la o rată de 7 % din prețul de închiriere sau de
cumpărare.71 Nu sunt disponibile reduceri pentru impozitul pentru publicitatea exterioară.
Următoarele forme de publicitate, care nu se încadrează în definiția unui „semn publicitar exterior”,
nu fac obiectul impozitului:72

- Publicitate afișată pe un autovehicul, dacă vehiculul este în prezent înmatriculat și în stare de

funcționare;
- Publicitate afișată pe căile de acces pentru trecători;
- Materiale publicitare accesorii afișate pe chioșcuri;
- Informațiile cerute prin lege sau o ordonanță a fi plasate pe structuri;
- Notificări către public că o proprietate este de vânzare sau de închiriat;
- Semne deținute și sponsorizate de o organizație comunitară, civică sau caritabilă;
- Semne care identifică o companie care efectuează construcții la fața locului;
- Artă publică la fața locului.

Administrare:
Chiriașul sau cumpărătorul spațiului publicitar plătește impozitul pe prețul plătit către firma de
publicitate exterioară. Compania de panouri publicitare exterioare trebuie să colecteze impozitul de la
chiriaș sau cumpărător în momentul tranzacției. Compania depune apoi o declarație fiscală și trimite
încasările fiscale către primărie. Impozitul pe publicitate exterioară trebuie depus și plătit în sau înainte
de a 15-a zi a fiecărei luni pentru activitatea lunii anterioare.

Oportunitatea de implementare în România:

Deși impozitul pe publicitate exterioară este în vigoare în România prin Codul fiscal (articolul 478 - Taxa
pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate), impozitul este calculat în prezent ca taxă forfetară de
până la 32 RON, calculată pe baza dimensiunii panoului publicitar și a ratei consiliului local.

O modificare a Codului fiscal pentru a schimba metoda de calcul de la metri pătrați la prețul de
închiriere sau cumpărare, deși nu aduce modificări semnificative legislației în vigoare, ar putea duce la
venituri mai mari la nivelul localității. Această modificare ar permite autorităților administrației publice
locale să aleagă metoda de calcul a impozitului pe baza modelării economice în funcție de ratele lor
specifice actuale.

4.3.1.14 Impozitul pentru dans – Bruxelles

Context:
Orașul Bruxelles aplică mai multe impozite pe divertisment la nivelul localității de mai bine de jumătate
de secol, inclusiv impozitul pentru dans. Deși impozitul a fost aplicat intermitent timp de câteva decenii,

71
Orașul Philadelphia, acciză pentru tranzacțiile de publicitate exterioară. Accesat la data de 23 iulie 2019.
https://www.phila.gov/media/20190325165243/Outdoor-Advertising-Tax-regulations-compiled-2019-
February.pdf
72
Orașul Philadelphia, Impozitul pe publicitatea exterioară. Accesat la data de 23 iulie 2019.
https://www.phila.gov/services/payments-assistance-taxes/business-taxes/outdoor-advertising-tax/

70
o decizie a Consiliului Local73 a reanalizat situația și a reînnoit impozitul în 2014. Tariful extrem de
criticat impune cluburilor și cafenelelor să plătească 0,40 EUR pentru fiecare persoană care „asistă sau
participă la locurile obișnuite de dans”. Impozitul se percepe în favoarea unităților, nu a clienților
individuali, iar cifrele se presupune a fi estimate de evaluatorii fiscali care vizitează zona, nu de numărul
de clienți de bar sau de încasări.

Beneficii:
Autoritățile administrației publice locale Bruxelles justifică acest impozit pentru dans, susținând că
petrecerile cu dans găzduite în capitală implică costuri locale suplimentare pentru asigurarea ordinii
publice și a securității cetățenilor și călătorilor.74 Deși contribuțiile impozitului pentru dans nu sunt
prezentate în raportul autorității administrației publice locale Bruxelles privind veniturile din impozite,
se estimează că aduce aproximativ 92.000 EUR pe an, o contribuție relativ modestă la bugetul
orașului.75

Structură:
Conform Deciziei Consiliului, proprietarii de cafenele, baruri și cluburi cu muzică trebuie să plătească o
rată fixă de 0,40 EUR pe noapte pentru fiecare persoană care participă sau intră la o petrecere cu dans.
Dacă o persoană dansează aleatoriu într-o cafenea sau bar într-o anumită noapte (fără ca unitatea să
anunțe o astfel de petrecere cu dans), cafeneaua este totuși obligată să plătească impozitul pentru
dans.

Administrare:
Contribuabilii eligibili sunt obligați să trimită lunar formulare de impozitare la Colegiul Primarului și al
Consilierilor al orașului Bruxelles, indicând numărul de petreceri cu dans organizate în luna precedentă
și numărul înregistrat de vizitatori. Nerespectarea poate duce la un audit efectuat de inspectorii fiscali
și la sancțiuni corespunzătoare. În mass-media și rețelele sociale, au fost raportate mai multe vizite
incognito ale inspectorilor de la departamentul financiar al Primăriei Bruxelles, cu scopul de a număra
numărul persoanelor care dansează și de a verifica dacă unitățile au respectat reglementarea fiscală.

Echitate:
De la aplicarea acestui impozit, au existat mai multe proteste ale persoanelor interesate din Bruxelles
pentru a reduce această povară fiscală. Un club din Bruxelles, care a fost lovit de o factură de aproape
2.000 de euro pentru clienții săi care dansau, a indicat chiar călătorilor că „sunt rugați să nu mai
danseze”, folosind diferite modele de afișe pe ferestrele sale.76 Întrucât Decizia Consiliului lasă loc de
interpretare, persoanele impozabile și care dansează pun la îndoială criteriile care se aplică termenului

73
Decizia Consiliului Bruxelles la data de 01/12/2014. Accesat la data de 12 iulie 2019.
http://blog.lesoir.be/docs/wp-content/uploads/sites/60/2016/11/Taxe-sur-les-parties-de-danse.pdf
74
Impozitul pentru dans de la Bruxelles: petrecăreții rugați să nu mai danseze protestează. ABC News. Accesat
la data de 12 iulie 2019. https://www.abc.net.au/news/2016-11-30/brussels-dance-tax-veues-charged-per-
dancer/8079000
75
NoMoreTax.eu. Accesat la data de 12 iulie 2019. https://www.nomoretax.eu/dancing-tax/
76
Autoritățile de la Bruxelles au lovit cluburile de noapte cu impozite pentru dans. The Telegraph. Accesat la
data de 12 iulie 2019.
https://www.telegraph.co.uk/travel/destinations/europe/belgium/brussels/articles/brussels-dance-tax-please-
stop-dancing/

71
de „dans”, întrucât nu sunt definite caracteristicile de decizia legislativă. Întrebarea adresată
autorităților fiscale se referă la timpul alocat dansului, posibilitatea de a dansa în șezut sau tipurile de
mișcări ritmice.

Oportunitatea de implementare în România:

După cum arată practica de la Bruxelles, este relativ dificil să se impună un impozit pentru dans în
practică, cu costuri ridicate de monitorizare și nemulțumire din partea proprietarilor de
cafenele/cluburi. Cu toate acestea, autoritățile administrației publice locale din România au arătat
apetitul cetățenilor săi pentru viața de noapte, care include petreceri în cluburi de dans și baruri.

În cazul în care acest impozit se va baza pe autoevaluarea locurilor de divertisment, costurile de

monitorizare și conformitate ar scădea semnificativ. În acest caz, monitorizarea ar fi necesară numai în
cazul în care cluburile ar declara un număr redus de clienți în comparație cu alte locații similare.

Deși veniturile potențiale din acest impozit ar fi destul de mici, prin limitarea fondurilor, ar asigura
instrumente și alocări mai bune pentru ordinea publică și securitatea cetățenilor și călătorilor, în special
în zone precum Centrul Vechi din București.

4.3.1.15 Impozitul pe jocuri de noroc - Renton

Context:
Comisia pentru jocuri de noroc din statul Washington77 permite autorității legislative a oricărui oraș să
reglementeze și să licențieze majoritatea autorităților pentru jocuri de noroc din jurisdicțiile sale, fără
a necesita aprobarea alegătorilor. Dat fiind că jocurile de noroc sunt legale în statul Washington din
1973, există un total de 29 de cazinouri în stat, cele mai multe dintre ele în zona și suburbiile Seattle.
O mare concentrație de cazinouri se găsește în Renton, situată la sud de Seattle.

Beneficii:
Veniturile colectate din impozitarea autorităților fiscale pentru jocuri de noroc sunt utilizate în principal
în scopul siguranței publice,78 al campaniilor de educare pentru combaterea dependenței de jocuri de
noroc și a oricărui tip de activitate criminală în oraș.

Structura impozitului:
Rata impozitului pe jocuri de noroc din Renton variază în funcție de activitatea de jocuri de noroc și de
tipul de organizație care desfășoară activitatea, după cum urmează:

Tabelul 14. Cotele impozitului pe jocuri de noroc în Renton

Activități de jocuri de noroc Rata impozitului

77
Capitolul 9.46 RCW. Legislativul statului Washington. Accesat la data de 24 iulie 2019.
https://app.leg.wa.gov/RCW/default.aspx?cite=9.46.110
78
Impozitarea activităților de jocuri de noroc - Plăți. Legislativul Statului Washington. Accesat la data de 24 iulie
2019. https://app.leg.wa.gov/RCW/default.aspx?cite=9.46.113

72
 Jocuri de distracție 0,02 (2 %)
Jocuri cu cărți 500 $ anual/0,10 (10 %) – oricare dintre acestea are o
valoare mai mare
Dispozitive de tragere și panouri perforate 0,05 (5 %)
Tombole de jocuri de bingo 0,05 (5 %)

Nu se va impune niciun impozit pentru primele zece mii de dolari de încasări brute minus suma
acordată sub formă de bani sau premii în marfă la jocuri de bingo și tombole efectuate de orice
organizație caritabilă sau non-profit de bună-credință. Nu se va impune niciun impozit pe încasările
brute din tombole și jocuri de bingo efectuate de o organizație caritabilă sau nonprofit de bună
credință.

Administrare:
Înainte de a desfășura activități de jocuri de noroc în zona Seattle, organizațiile trebuie să se
înregistreze la Comisia pentru jocuri de noroc din Statul Washington pentru a primi o licență de jocuri
de noroc și a depune scrisoarea de intenție pentru a desfășura activități de jocuri de noroc.
Administrarea și colectarea impozitului impus sunt stabilite de comisia pentru jocuri de noroc, care va
adopta, publica și/sau va aplica reguli și regulamente pentru a determina valoarea impozitelor și a
permite colectarea acestora.

Oportunitatea de implementare în România:

Impozitul pe jocuri de noroc este colectat în prezent la nivel național de către Oficiul Național pentru
Jocuri de Noroc, un organism guvernamental destinat să monitorizeze, să supravegheze și să
controleze orice activitate legată de jocurile de noroc. Cu peste 300 de organizații de jocuri de noroc
autorizate în România și mii de cazinouri, acest sector economic aduce peste 600 de milioane de euro
la bugetul de stat79. În cazul în care autoritățile locale vor discuta cu Guvernul pentru a primi o parte
din această colectare de venituri la bugetul de stat, s-ar putea dovedi o sursă de venit stabilă pentru
autoritățile administrației publice locale în anii următori. Principiile de limitare ar menționa în acest caz
că alocările ar putea fi utilizate pentru finanțarea campaniilor de educație și sprijinirea proiectelor de
asistență socială.

4.3.1.16 Impozitul pentru câini – Berlin

Context:
Impozitul pentru câini a fost introdus pentru prima dată în mai multe regate vorbitoare de limbă
germană la începutul secolului al XIX-lea, în scopul reducerii prevalenței bolilor asociate. Acest impozit
era, de asemenea, obișnuit în multe țări europene pe tot parcursul secolului al XX-lea, dar a fost
întrerupt în majoritatea țărilor începând cu mijlocul anilor 1970. Astăzi, Germania este singura țară
europeană care a păstrat această plată pentru animale de companie, percepută la nivel comunitar.

Beneficii:

79
Potrivit Rombet - Asociația industriei jocurilor de noroc din România. https://www.economica.net/industria-
jocurilor-de-noroc-asigura-venituri-la-bugetul-de-stat-de-600-milioane-de-euro-pe-an_186025.html

73
În 2011, Berlinul a fost votat cel mai prietenos oraș din Germania. Proprietarii de câini, berlinezii și
turiștii se bucură de oraș însoțiți de câinii lor. Deoarece Berlinul este cunoscut drept „capitala iubitorilor
de câini,”80 există peste 100.000 de câini înregistrați oficial în oraș. Impozitele colectate în fiecare an
sunt folosite pentru a crea o infrastructură mai bună pentru iubitorii de câini din oraș, de la zone de
exerciții pentru câini la pensiuni pentru câini sau excursii turistice cu câini.

Structură:
Conform Legii referitoare la câini din Berlin,81 există o rată de impozitare de 120 EUR pentru primul
câine și 180 EUR pentru fiecare câine suplimentar per gospodărie. Se aplică o scutire de impozite
pentru câinii de serviciu, câinii care se antrenează pentru a fi câini medicali, de salvare sau de serviciu,
sau cei care servesc exclusiv și sunt necesari pentru protecția și ajutorul persoanelor nevăzătoare,
surde sau cu deficiențe. Există, de asemenea, o scutire de impozite pe un an calendaristic pentru câinii
luați în gospodărie din adăposturi pentru animale, aziluri pentru animale și facilități similare de
bunăstare a animalelor.

Administrare:
Impozitul pentru câini este un impozit anual. Perioada de impozitare este anul calendaristic. Oricine
deține un câine trebuie să anunțe organul fiscal în termen de o lună de la intrarea (înregistrarea) în
gospodărie. Dacă este cumpărat un câine, trebuie raportate la organul fiscal numele și adresa
proprietarului anterior.

Eficiență economică:
Există 24 de angajați cu normă întreagă care lucrează în administrația din Berlin, care au sarcina de a
percepe impozitul pentru câini. Conform rapoartelor din 2016,82 peste 11 milioane EUR au fost aduse
la bugetul local prin impozitul pentru câini.

Oportunitatea de implementare în România:

Fără o analiză atentă a implicațiilor sociale, această sursă alternativă de finanțare la nivelul localității
s-ar putea traduce într-un scenariu negativ al unui număr mai mare de câini abandonați, în special din
cauza încercărilor istorice de a rezolva problemele câinilor comunitari din România.

Un impozit pentru câini ar putea fi implementat numai dacă autoritățile administrației publice locale
lucrează îndeaproape cu ONG-urile și stabilesc penalități mai mari pentru persoanele care își
abandonează animalele de companie. În același timp, pentru a evita efectele câinilor fără stăpân, este
necesar să se angajeze personal nou pentru a se asigura că se adoptă respectarea acestuia, ceea ce ar
putea duce în cele din urmă la mai multe costuri decât beneficii.

80
VisitBerlin.de. Accesat la data de 10 iulie 2019. https://www.visitberlin.de/en/berlin-dog
81
Legea privind câinii din Berlin (legislație). Accesat la data de 10 iulie 2019.
http://gesetze.berlin.de/jportal/?quelle=jlink&query=HuStG+BE&psml=bsbeprod.psml&max=true&aiz=true
82
De ce proprietarii de câini din Berlin au plătit anul trecut peste 11 milioane de euro ca „impozit pentru câini”
?, The Local. Accesat la data de 10 iulie 2019. https://www.thelocal.de/20171102/why-did-berlin-dog-owners-
pay-over-11-million-in-dog-tax-last-year

74
4.3.1.17 Impozitul pe apa pluvială – Mississauga
Context:
Consiliul orășenesc al provinciei canadiene Ontario a autorizat personalul să efectueze un studiu de
finanțare a apelor pluviale,83 cu scopul de a gestiona mai bine apele pluviale și de a controla debitele
de scurgere de apă din ploaie și zăpadă topită într-un mod care să sprijine prevenirea inundațiilor,
menținerea calității apei și reducerea eroziunii din aval. Studiul s-a încheiat cu implementarea unei
taxe de utilizare a administrării apelor pluviale, folosind exemplul altor autorități ale administrației
publice locale din Ontario, constatând că este o sursă echitabilă și dedicată de finanțare necesară
pentru a gestiona această problemă pentru un oraș în creștere.

Beneficii:
Obiectivele impozitului pe apa pluvială sunt planificarea, dezvoltarea, construirea, întreținerea și
reînnoirea unui sistem de apă pluvială care protejează proprietățile, infrastructura și mediul natural de
eroziune și inundații și îmbunătățește calitatea apei.84

Figura 13. Model strategic de furnizare a serviciilor85

Infrastructură și monitorizare de mediu

Planificare și programare infrastructură

Proiectare și construcție de
infrastructură
Ape pluviale

Întreținere și operațiuni de infrastructură

Conștientizare în aspecte de mediu

Aplicarea statutului cu privire la

conductele de apă pluvială

Program de impozitare apă pluvială

Creșterea rapidă a orașului Mississauga a cunoscut o uzură accelerată a infrastructurii pentru ape
pluviale, obligând autoritățile locale să găsească noi modalități de dezvoltare a infrastructurii și
reducere a costurilor de întreținere. Soluția a venit sub forma modelului de furnizare a serviciilor, care
are ca scop stabilirea unui nivel de serviciu durabil pentru apele pluviale (dezvoltarea unui plan integrat
de gestionare a activelor pentru gestionarea infrastructurii pentru ape pluviale, creșterea fondului de

83
Studiu de finanțare a apelor pluviale din Mississauga, Aprilie 2013. Accesat la data de 15 iulie 2019.
http://www7.mississauga.ca/Documents/TW/Environment/RPT_MississaugaStormwaterFinancingStudy_Apr20
13_Final.pdf
84
Apele pluviale din Mississauga, Planul de afaceri pentru 2019-2022 și Bugetul pentru 2019. Accesat la data de
15 iulie 2019. http://www7.mississauga.ca/eCity/Budget/img/serviceareas/business-plans/2019-stormwater-
summary.pdf
85
ibid

75
 rezervă pentru conducte de preluare, îmbunătățirea aplicării normelor de canalizare pentru ape
pluviale și planificarea și livrarea de proiecte în mod eficient), precum și oferirea de proiecte de
atenuare și îmbunătățire (inundații, controlul eroziunii, îmbunătățirea calității apei).

Structura impozitului:
Impozitul pe apa pluvială este calculat și facturat la fel pentru toate proprietățile. Se calculează prin
înmulțirea ratei apelor pluviale (calculată la 106,10 CAD pentru anul 2019) cu numărul de unități de
facturare pentru ape pluviale evaluate pentru proprietate. Unitatea de facturare este calculată la 267
mp și reprezintă suprafața dură a unei singure proprietăți rezidențiale decomandate. Rata este
revizuită în fiecare an ca parte a procesului anual de planificare a bugetului orașului.

Tabelul 15. Calculele facturilor pentru proprietățile rezidențiale din Mississauga

Dimensiunea și tipul proprietății Suprafața Impozite estimate

acoperișului în pe an
mp

Case și case în șir deținute gratuit 26,7 – 99,0 53,05 CAD

Case semidecomandate, case înșiruite și case individuale mici 99,1 – 151,0 74,27 CAD
Case decomandate medii 151,1 – 194,0 106,10 CAD
Case individuale mari, unice 194,1 – 242,0 127,32 CAD
Case izolate foarte mari 242,1 și peste 180,37 CAD
Acoperișuri sub 26,7 mp Neimpozabile

Primăria Mississauga oferă, de asemenea, un instrument online denumit Estimatorul impozitului pe

apa pluvială, care poate fi regăsit la stormwatercharge.ca. Instrumentul online oferă o estimare a
impozitului și o imagine a zonei utilizate pentru a determina impozitul pentru fiecare proprietate.

Administrare:
Impozitul pe apa pluvială a apărut în factura de apă din Regiunea Peel începând cu 2016. Factura este
împărțită într-o rată zilnică și arată impozitul pe apa pluvială pentru numărul de zile care au trecut de
la ultima factură.

Echitate:
Deoarece schimbările climatice continuă să fie una dintre prioritățile de top pentru orașul Mississauga,
orașul își propune să utilizeze impozitul pe apa pluvială pentru a minimiza riscurile potențiale pentru
proprietățile individuale și pentru mediu. Orașul se străduiește să construiască un sistem rezistent
pentru apele pluviale prin creșterea investițiilor sale în infrastructura apelor pluviale și programe de
sprijin. Mississauga a implementat un sistem de creditare pentru proprietăți multi-rezidențiale și
nerezidențiale pentru a recompensa proprietarii pentru gestionarea proactivă a apelor pluviale pe
proprietățile lor, coroborat cu programe de sensibilizare și educare pentru promovarea inițiativelor la
nivel de gospodărie.

Eficiență economică:
Conform documentului privind planul de afaceri pentru 2019-2022 și bugetul pentru 2019 emis de
primăria Mississauga, veniturile din impozitele pe apa pluvială pentru 2019 vor fi de 43,2 milioane CAD,

76
 cu o creștere estimată până la 46 milioane CAD până în 2022. Graficul de mai jos prezintă distribuția
veniturilor din impozitele pe apa pluvială (milioane CAD) pentru 2019:

Figura 14. Venituri din impozitele pe apa pluvială din Mississauga86

Legendă:
Ve
nituri din impozitul pe apa pluvială (43,2 M USD)
Reînnoire infrastructură, 31,2 USD, 72 %
Programe operaționale, 12,0 USD, 28 %
Programe operaționale (12,0 M USD)
Scutiri și credite de la impozitul pe apa pluvială, 2,3 USD, 20 %
Costuri de administrare, 1,0 USD, 8 %
Reînnoirea infrastructurii, 31,2 USD, 72 %
Reînnoirea infrastructurii, 31,2 M USD
Impozite datorate, 1,0 USD, 3 %
Rambursarea taxei de înființare, 0,2 USD, 1 %
Fondul de rezervă pentru conducte, 6,1 USD, 19 %
Fondul de rezervă pentru capital, 23,9 USD, 77 %
Surse de finanțare program capital 2019 (33,4 M USD)
Costuri de amenajare, 2,5 USD, 8 %
Impozite/datorii, 0,3 USD, 1 %
Impozitul pe apa pluvială, 30,5 USD, 91 %
Notă: separat de programele de operare și de reînnoire a infrastructurii pentru 2019
Oportunitatea de implementare în România:
Impozitul pe apa pluvială a fost de-a lungul anilor un motiv de nemulțumire pentru cetățenii români.
Legislatorii au discutat deseori despre abrogarea acestui impozit, dar nu era cazul până acum. Deoarece

86
Ape pluviale Mississauga, Planul de afaceri pentru 2019-2022 și Bugetul pentru 2019. Accesat la data de 15
iulie 2019. http://www7.mississauga.ca/eCity/Budget/img/serviceareas/business-plans/2019-stormwater-
summary.pdf

77
schimbările climatice reprezintă una dintre prioritățile europene de vârf în anii următori, impozitele pe
apa pluvială rămân o sursă importantă de finanțare pentru autoritățile administrației publice locale.

În ceea ce privește impozitele enumerate anterior, este important să se sublinieze principiul limitării
pentru această sursă de venit, folosind această alocare pentru a dezvolta, întreține și reînnoi sistemul
pentru apă pluvială, astfel încât să protejeze mediul natural de eroziune și inundații și să
îmbunătățească calitatea apei.

4.3.1.18 Transferul drepturilor de dezvoltare – Seattle, Washington

Context:
Transferul drepturilor de dezvoltare (TDR) este o tehnică de flexibilitate a gestionării terenurilor care
permite dezvoltatorilor să transfere densitatea de jure în interiorul sau între zonele de dezvoltare.
Dezvoltatorilor privați li se permite să transfere drepturi de la zonele de trimitere la cele de primire.
Acest lucru oferă un bonus părților private prin creșterea volumului de dezvoltare potențială. În același
timp, programul TDR permite autorităților administrației publice locale să asigure facilități publice și
infrastructură fără a recurge la confiscarea sau exproprierea terenurilor.

Orașul Seattle a depus un efort cuprinzător de restaurare a orașului în 1985,87 concentrându-se pe

păstrarea locuințelor cu venituri reduse, păstrarea reperelor istorice, încurajarea proiectelor de
dezvoltare în cartierele istorice și crearea de stimulente pentru diferite scale de clădire. Acest program
a creat o schemă complexă de zone de trimitere și de primire, variind între diferite districte.

Beneficii:
Autoritățile administrației publice locale au introdus TDR ca parte a efortului lor de revitalizare urbană,
dezvoltând un program complicat care a păstrat cu succes numeroase structuri de reper și locuințe la
prețuri accesibile în zona de trimitere (zona de protecție a mediului în care drepturile de dezvoltare
sunt „exportate”). În același timp, acest instrument a permis autorității administrației publice locale să
interacționeze indirect cu piața imobiliară și să păstreze locuințe cu venituri mici în zonele desemnate.
Printre stocurile existente construite care au fost vizate pentru conservare, Primăria a inclus și structuri
care conțin unități de locuințe accesibile.

Calculul drepturilor de dezvoltare:

Înainte de a derula programul, autoritățile administrației publice locale au stabilit o densitate de bază
pentru fiecare district vizat, în general mai mică decât cea permisă înainte de program. În plus, a creat
o listă de stimulente pentru ca dezvoltatorii să se dezvolte dincolo de această densitate, atât în ceea
ce privește utilizarea, cât și designul.

Deoarece Seattle era deja un cadru extrem de urbanizat la începutul TDR, autoritățile administrației
publice locale au ales să încadreze procesul de evaluare mai mult pe partea mai mare a dezvoltării
prospective decât pe utilizarea specifică. Deși utilizarea specifică determină eligibilitatea pentru zonele
de trimitere și de primire, valoarea drepturilor a fost stabilită doar pe metru pătrat. Acest mecanism a

87
Studiul de caz complet poate fi consultat pe site-ul oficial al Commonwealth-ului din Massachusetts:
https://www.mass.gov/service-details/case-studies-transfer-of-development-rights-tdr

78
încurajat în primul rând clădirile rezidențiale să transfere drepturi asupra clădirilor cu alte utilizări
principale, cum ar fi spațiile comerciale și de birouri.

Administrare:
Administrarea Drepturilor de Dezvoltare a Transferurilor se face de către Primărie și departamentul
său dedicat din cadrul unității urbane. Oficialii din Seattle au recunoscut că orașul însuși va trebui să
ofere un mecanism care să le permită dezvoltatorilor să cumpere mai ușor TDR, fără a trece prin
procesul complicat de determinare a numărului de drepturi de dezvoltare pentru amplasamente
individuale. Răspunsul la această problemă, o bancă TDR, a devenit cel mai de succes aspect al
programului TDR.

În primul deceniu de implementare, autoritățile administrației publice locale au reprezentat singura

entitate care a achiziționat TDR, cumpărând mai multe drepturi de dezvoltare de la 8 amplasamente
separate din districtele de trimitere. Mai important, pentru viabilitatea pe termen lung a programului,
aceste achiziții au plasat drepturi de dezvoltare în valoare de câteva milioane de dolari, ușor de înțeles
de comunitatea de dezvoltare.

Echitate:
La nivel conceptual, programul funcționează ca un instrument perfect de dezvoltare care facilitează
revitalizarea ariilor protejate sau a reperelor istorice și creșterea districtelor nedezvoltate. Cu toate
acestea, dacă nu este monitorizat cu atenție, poate oferi dezvoltatorilor o pârghie pentru a maximiza
suprafața comercializabilă în câteva locații privilegiate, rezultând o construcție excesivă. De fapt,
construcțiile excesive în diferite zone poate duce la congestionarea traficului, dezvoltarea neplanificată
și presiunea intensă asupra infrastructurii existente.

Ca instrument utilizat pe scară largă în Statele Unite, TDR a dat naștere la critici în unele orașe în care
a condus la o creștere a prețurilor imobiliare. Deoarece costurile de achiziție ale programului sunt
încărcate în costurile proiectului, dezvoltatorii imobiliari tind să mărească prețul final al proiectelor de
construcții. Un mecanism bun pentru această problemă ridicată de administrațiile publice locale a fost
monitorizarea și intervenția asupra cantității de TDR disponibile și a prețului de tranzacționare.

Oportunitatea de implementare în România:

Transferul drepturilor de dezvoltare poate fi implementat în România cu modificări în legislația
națională (Legea nr. 350/2001 privind planificarea urbanistică și teritorială) și în legislația locală
(Planificarea urbană zonală) cu privire la rata maximă a coeficientului de utilizare a terenului. Deși
implementarea acestuia poate dura destul de mult timp, iar primarii nu ar putea fi stimulați pentru
realizări pe termen scurt, poate aduce beneficii clare în ceea ce privește revitalizarea și dezvoltarea
urbană.

4.3.1.19 Sectoare de optimizare a afacerilor și turismului – Memphis, Tennessee

Context:
Sectoarele de optimizare a afacerilor (DIA) sau Sectoarele de optimizare a turismului (DIT) asigură
servicii suplimentare la serviciile publice preexistente oferite de către părți private. Proprietarii de
afaceri din zonele desemnate plătesc contribuții sau impozite suplimentare către autoritatea locală.
Aceste venituri suplimentare intră într-un fond dedicat și sunt utilizate exclusiv pentru întreținerea și
optimizarea sectorului. De obicei, dacă majoritatea companiilor dintr-o zonă desemnată sunt de acord
79
cu o ofertă, atunci toate companiile vor fi obligate să plătească noul impozit. DIA și DIT sunt de obicei
gestionate de un ONG cu scop special condus de reprezentanți ai proprietarilor de afaceri și ai
autorității locale.

În acest scop, orașul Memphis a înființat Comisia Downtown Memphis (DMC) în 1977, cu scopul de a
valorifica importanța sectorului în dezvoltarea regiunii, acționând ca un nucleu economic al orașului.
Rolul DMC este de a optimiza economia din Memphis prin coordonarea unui program pentru
dezvoltarea și creșterea economică a sectorului central de afaceri al orașului, denumit Downtown.

Beneficii:
Potrivit site-ului oficial,88 proprietarii de proprietăți impozitați de DMC primesc o varietate de avantaje
incluse în programe separate, cum ar fi:

 Programe verzi și ecologice extinse

 Programe extinse de siguranță
 Programe extinse de ospitalitate
 Acces la activări, evenimente și activități comunitare continue
 Refacere în urma flagelurilor
 Personal dedicat care lucrează pentru a atrage investiții
 Împrumuturi cu dobândă redusă, disponibile numai prin programe DMC, pentru proiecte de
dezvoltare în CBID
 Stimulentele de stat favorizează proprietatea/locația în cadrul CBID
 Colaborare între personalul DMC și grupuri de vecinătate și comunitate pentru a crea o
comunitate mai puternică

Structura impozitului:
DMC se bazează exclusiv pe o evaluare de 0,65 USD pentru fiecare 100 USD din valoarea evaluată
pentru proprietăți comerciale din sectorul central de optimizare a afacerilor din Memphis. DMC nu
este finanțat de nicio taxă de oraș sau județ și acționează ca o rată forfetară care poate fi modificată
anual.

Proprietățile comerciale impozabile evaluate sub 25.000 USD nu sunt incluse în sectorul de evaluare
specială. La fel, evaluarea nu se aplică proprietăților rezidențiale, proprietăților scutite de impozite sau
bisericilor. Conform planului exercițiului fiscal 2020, bugetul DMC este evaluat la 4,3 milioane de
dolari89.

În cadrul geografiei CBID, numai proprietățile comerciale impozabile evaluate la peste 25.000 USD sunt
incluse în districtul de evaluare specială, iar primele 25.000 USD din valoarea evaluată pentru toate
proprietățile comerciale sunt scutite de evaluare. Evaluarea nu se aplică proprietăților rezidențiale,

88
Mai multe informații despre Comisia cartierului Downtown pot fi vizualizate pe site-ul oficial, accesând
următorul link: https://www.downtownmemphiscommission.com/
89
Cota specială de impozitare Downtown va rămâne neschimbată. The Memphis Business Journal. 4 iunie 2019.
https://www.bizjournals.com/memphis/news/2019/06/04/special-downtown-tax-rate-to-remain-
unchanged.html

80
bisericilor sau altor proprietăți scutite de impozite sau proprietăților comerciale evaluate la mai puțin
de 25.000 USD.

Administrare:
Pentru transparența sa deplină, consiliul comisiei Downtown Memphis lucrează împreună cu alte patru
consilii afiliate ale organizațiilor cu activități complementare, pentru a-și utiliza în mod eficient
resursele. Acționând exclusiv asupra veniturilor din surse proprii, DMC reinvestește suma totală a
fondurilor anuale pentru proiectele de dezvoltare urbană din sector.

Echitate:
Cu o gamă largă de proiecte în derulare și realizări anterioare, DMC acționează ca un model de bune
practici de impozite percepute pentru optimizarea unei zone sau a unui sector. În practică, realizările
sale se datorează în principal independenței sale totale față de administrația locală în ceea ce privește
deciziile executive, deși un colaborator puternic în programele de dezvoltare alături de investitorii
privați.

Oportunitatea de implementare în România:

Întrucât DIA și DIT nu se reflectă în venituri mai mari la nivelul localității pentru administrația publică
locală, adăugarea acestora ar putea genera valoare indirectă doar pentru zonele orașului prin
îmbunătățiri urbane marginale. Chiar dacă nu este necesară nicio modificare a legislației, se recomandă
ca autoritățile administrației publice locale să se ocupe de adunarea grupurilor de afaceri locale dintr-
o anumită zonă și de prezentarea de studii despre modul în care Memphis a reușit să-și îmbunătățească
sectoarele și afacerile locale.

Reunirea afacerilor din jurul unui sector pentru a discuta despre optimizarea potențială a zonei și
atracția acesteia pentru clienți este un bun punct de plecare pentru realizările ONG-urilor, care ar putea
duce la revitalizare urbană în parteneriat cu autoritățile administrației publice locale.

4.3.1.20 Finanțarea creșterii impozitului – Chicago

Context:
Finanțarea creșterii impozitului (FCI) permite autorităților administrației publice locale să își plătească
cheltuielile de capital publice prin valorificarea impactului pe care intervenția lor îl va avea asupra
valorilor proprietăților din zonă. FCI este de obicei posibilă în țările cu impozite pe proprietate ad-
valorem și în localitățile care pot obține acces direct la credit. Dacă se așteaptă ca o anumită investiție
într-o zonă a orașului să crească valoarea proprietăților din jurul său, autoritatea locală poate aloca
impozitul suplimentar pe proprietate care va fi colectat în zonă în viitor pentru a plăti investiția.

FCI nu trebuie să fie un impozit adăugat sau un impozit nou în toate cazurile, poate fi văzută și ca un
instrument care le permite autorităților administrației publice locale să le fie rambursate cheltuielile
de capital de către deținătorii de proprietăți care au beneficiat de investiție. De la înființarea sa în 1984,
finanțarea creșterii impozitului s-a dovedit a fi un instrument cheie pentru finanțarea îmbunătățirilor
publice din Chicago. Fondurile sunt utilizate pentru construirea și repararea străzilor din cartiere, a
aleilor, podurilor și iluminatului public, modernizarea și îmbunătățirea școlilor, construirea și
modernizarea sistemul de tranzit, construirea și îmbunătățirea parcurilor, creșterea numărului de
locuințe la prețuri accesibile și promovarea dezvoltării economice a cartierelor.

81
Beneficii:
Începând din 2016, Chicago conține peste 145 de districte FCI active, însumând peste 500 de milioane
de dolari.90 De la înființare și până în 2012, mecanismul a adus venituri consolidate de aproximativ 6
miliarde de dolari. Millennium Park a fost finanțat în acest mod, iar investițiile sale publice de 340 de
milioane de dolari sunt proiectate să producă investiții private de 5 miliarde de dolari în zona
înconjurătoare în primii 10 ani de funcționare. Figura de mai jos prezintă veniturile anuale FCI după
sursă în Chicago:

Figura 15. Venituri anuale FCI după sursă în Chicago91

Venituri FCI după sursă

Venituri din impozitare Alte venituri

Dobânzi Venituri din vânzări și
închirieri de terenuri

Administrare:
Fondurile FCI sunt utilizate pentru a valorifica fondurile publice în vederea promovării activității
sectorului privat într-un sector sau o zonă vizată. Sectoarele FCI sunt de obicei stabilite în zone cu
potențial de reamenajare și permit autorităților administrației publice locale să folosească creșterea
anticipată pentru a strânge bani pentru a finanța îmbunătățirile esențiale aduse infrastructurii prin
valorificarea obligațiunilor din sectorul public pe baza beneficiilor fiscale viitoare.

90
Mai multe informații găsiți aici: https://chicago.github.io/afa-2017/TIF/
91
Sursa: site-ul oficial al Analizei financiare anuale a orașului Chicago, 2017. https://chicago.github.io/afa-2017/

82
Fondurile pentru investiții sunt generate de valorile imobiliare în creștere într-un district desemnat pe
o perioadă de 23 sau 24 de ani, cu un maxim de 36 de ani dacă sunt prelungite de legislația statului
Illinois. FCI este utilizată de administrația locală pentru a stimula investițiile private în zonă și, de
asemenea, pentru a finanța proiecte comunitare și îmbunătățiri publice. Intenția este ca o utilizare
eficientă a fondurilor de creștere a impozitelor să contribuie la extinderea bazei de impozitare,
crescând astfel valoarea creșterii impozitelor generate în district pentru reinvestirea în district și, în
cele din urmă, la creșterea bazei de impozitare a proprietății pentru districtele de impozitare după
încheierea FCI.

Echitate:
Acest instrument a fost utilizat pe scară largă în Statele Unite, având totuși câteva capcane în practică.
Există autorități ale administrației publice locale care captează veniturile FCI care ar fi fost generate de
evaluarea obișnuită a valorilor proprietăților, chiar și fără investiția FCI. Această impozitare a veniturilor
deviază fonduri care ar putea fi utilizate pentru servicii publice generale sau alte cheltuieli la nivelul
localității.

Mai mult, FCI poate face ca deciziile financiare la nivelul localității să fie mai puțin transparente,
deoarece acestea sunt separate de procesul de bugetare normal. În Chicago, peste o treime din
impozitele la nivelul localității asupra proprietății se îndreaptă către sectorul FCI, îngreunând controlul
public al acestor fonduri și împiedicând oficialii să acorde prioritate cheltuielilor. În cele din urmă, FCI
prezintă aceleași riscuri ca și alte tipuri de stimulente fiscale pentru afaceri, care pot duce la concurență
între orașe și la luarea deciziilor în termen scurt.

Oportunitatea de implementare în România:

Implementarea finanțării prin creșterea impozitelor în România ar necesita modificarea modului actual
de calcul al impozitelor pe proprietate, aducând modificări semnificative la codurile fiscale și
administrative. Deoarece nu există un mecanism actual de înregistrare a creșterii valorice a terenurilor
datorită îmbunătățirilor la nivelul localității, acest mecanism este în prezent foarte greu de pus în
practică.

Cu toate acestea, în cazul în care vor exista modificări viitoare în ceea ce privește impozitele la nivelul
localității, autoritățile locale și Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației ar trebui să
studieze și să evalueze potențialele beneficii dintre impozitele forfetare pe terenul devenit construibil
la nivelul localității, impozitul pe plus valoarea funciară și finanțarea creșterii impozitului. Având în
vedere asemănările dintre aceste trei surse alternative de venituri municipale, doar una dintre ele ar
putea fi o opțiune viabilă.

4.3.1.21 Impozitul pe vânzări la nivelul localității – Toronto

Context:
Orașul Toronto a emis o notă informativă privind bugetul de capital pentru 201992, denumită
„Necesități de capital nesatisfăcute”, în care a evaluat că orașul are nevoie de un total de 40,67 miliarde
CAD pentru a finanța proiecte de capital care abordează sănătatea și siguranța, reparațiile,
îmbunătățirea serviciilor și creșterea generată de proiectele de capital între 2019 și 2028. Pentru a

92
2019 Notă informativă privind bugetul de capital „Nevoi de capital nesatisfăcute” - Orașul Toronto. Accesat la
data de 16 iulie 2019. https://www.toronto.ca/legdocs/mmis/2019/bu/bgrd/backgroundfile-129575.pdf

83
răspunde nevoilor tot mai mari ale orașului Toronto, autoritățile au comandat un raport KPMG93 în
2016 pentru a revizui opțiunile fiscale la nivelul localității pentru generarea de instrumente de venituri
care să ajute la finanțarea orașelor durabile în viitor. Raportul a concluzionat că un impozit pe vânzări
la nivelul localității are potențialul de a aduce venituri nete anuale în oraș, variind de la 125 milioane
CAD (0,5 % impozit pe vânzări la nivelul localității) la 515 milioane CAD (2 % impozit pe vânzări la nivelul
localității). Deși impozitul pe vânzări la nivelul localității nu este încă implementat în Toronto, acest
impozit este destul de popular în Statele Unite.

Beneficii:
Cererea în creștere pentru noi servicii și investiții în zona mai mare a orașului Toronto a depășit deja
capacitatea tradițională de impozitare, forțând autoritățile locale să găsească noi mijloace de generare
a veniturilor fără a crește în continuare impozitele pe proprietate. Impozitul pe vânzări la nivelul
localității este o modalitate simplă și eficientă de a crește veniturile, care va crește organic odată cu
populația și economia. Banii strânși din impozitul pe vânzări la nivelul localității vor fi direcționați către
proiecte regionale de infrastructură. Raportul intitulat „Un instrument nou pentru venituri: cazul unui
impozit pe vânzări în zona Toronto și Hamilton,”94 estimează că zona Toronto și Hamilton ar putea
strânge 2,53 miliarde CAD dintr-un impozit pe vânzări de doi la sută sau 1,25 miliarde USD dacă ar
implementa un impozit pe vânzări de unu la sută.

Structura impozitului:
Deși noul impozit nu a fost încă adoptat de Toronto, analiza efectuată de KPMG și Centrul canadian
pentru alternative politice (Ontario Office) a considerat că impozitul variază de la 0,5 % la 2 %.

Echitate:
Raportul95 abordează, de asemenea, îngrijorările cu privire la capacitatea rezidenților cu venituri mici
de a absorbi un impozit pe vânzări. Acesta detaliază problema ilustrând modul în care utilizarea unor
venituri pentru creșterea creditului impozitului pe vânzări existent în Ontario va atenua impactul
asupra gospodăriilor cu venituri mici. De exemplu, creșterea creditului impozitului pe vânzări din
Ontario cu 50 % ar avea ca rezultat plata de către rezidenții cu venituri reduse a doar 3 % din veniturile
colectate printr-un nou impozit la nivelul localității de doi la sută, în timp ce cei mai bogați 10 % dintre
rezidenți ar contribui cu 22 %.

Eficiență economică:
Există 443 autorități administrației publice din Ontario care dezbat în prezent cerința unui impozit pe
vânzări la nivelul localității.96 Există, de asemenea, discuții despre crearea unui impozit pe vânzări la

93
Orașul Toronto - Studiu privind opțiunile de venit, KPMG (2016). Accesat la data de 16 iulie 2019.
https://www.toronto.ca/legdocs/mmis/2016/ex/bgrd/backgroundfile-94731.pdf
94
Un instrument nou pentru venituri: cazul unui impozit pe vânzări în zona Toronto și Hamilton, Centrul
canadian pentru alternative politice. Accesat la data de 16 iulie 2019.
https://www.policyalternatives.ca/sites/default/files/uploads/publications/Ontario%20Office/2019/01/A%20N
ew%20Revenue%20Tool.pdf
95
ibid
96
Impozitul pe vânzări la nivelul localității rămâne o soluție evazivă de finanțare a orașelor, The Star, 17
februarie 2018. Accesat la data de 16 iulie 2019. https://www.thestar.com/news/gta/2018/02/17/municipal-
sales-tax-remains-cities-elusive-funding-solution.html

84
nivel de regiune, care ar fi benefic din perspectiva concepției fiscale, conformității și creșterii
veniturilor. Întrucât regiunea nu a decis încă un acord unilateral, orașul Toronto ar putea continua cu
un impozit pe vânzări la nivelul localității.

Oportunitatea de implementare în România:

Acest impozit ar necesita modificări fundamentale ale Codului fiscal. Deși ar oferi unor județe și
autorități locale o autonomie bugetară mai largă, ar putea afecta regiunile mai puțin dezvoltate și ar
crea disparități și mai mari.

4.3.1.22 Impozitul pe venitul personal – New York

Context:
Impozitul pe venitul personal din New York este una dintre cele mai importante surse de venit pentru
bugetul local, cu o istorie care datează din 1966.97 Conform acestui impozit, fiecare persoană fizică,
proprietate și trust care câștigă venituri, având domiciliul sau sediul în orașul New York, trebuie să
plătească impozitul pe venitul personal din orașul New York. Potrivit unui instrument media local,98
orașul New York a încasat în 2017 peste 41,5 miliarde de dolari încasări din impozitul pe venit.

Structura impozitului:
Acesta este un impozit progresiv. Orașul New York are cinci categorii de impozite99 cuprinse între 2,907
la sută și 3,876 la sută. Ratele variază în funcție de nivelurile de venit diferite, în funcție de tipul
declarațiilor. Cea mai mică rată se aplică contribuabililor persoane singure și căsătorite care depun
separat declarații de venituri de până la 12.000 USD. Contribuabilii capi de gospodării se califică pentru
această rată pentru venituri de până la 14.400 de dolari. Cei căsătoriți și care depun declarații comune
se califică pentru venituri de până la 21.600 dolari începând cu 2018. Următoarea categorie de impozite
sare la 3,534 la sută, apoi la 3,591 la sută, apoi la 3,648 la sută. Cea mai mare categorie se aplică
veniturilor de peste 500.000 USD pentru toate tipurile de declarații.

Echitate:
Deoarece impozitul pe venitul personal a fost pus în aplicare din 1966, au fost publicate o serie de
modificări pentru a genera mai multă echitate între diferitele grupuri sociale. Dincolo de cele cinci
categorii de impozite disponibile pentru contribuabili, impozitul pe venit din New York se bazează pe
venitul impozabil din statul New York, care prevede o deducere fiscală. O gamă largă de credite fiscale
sunt disponibile pentru locuitorii orașului NY100: creditul pentru îngrijirea copiilor și dependenților din
orașul New York; creditul pentru venitul câștigat în orașul New York; creditul pentru gospodăriile din

97
Raportul de cercetare a impozitelor pe venit din New York și Philadelphia, Biroul de cercetări legislative. 6
decembrie 2017. Accesat la data de 17 iulie 2019. https://www.cga.ct.gov/2017/rpt/pdf/2017-R-0237.pdf
98
Veniturile fiscale ale statului New York scad cu 3,7 miliarde de dolari. New York Post. 19 aprilie 2019. Accesat
la data de 17 iulie 2019. https://nypost.com/2019/04/19/new-york-state-tax-revenues-plummet-by-3-7-billion/
99
Declarația de impozit pe venit pe tot anul pentru rezidenți, instrucțiuni pentru formularul IT-201.
Departamentul de impozitare și finanțe din statul New York. Accesat la data de 18 iulie 2019.
https://www.tax.ny.gov/pdf/current_forms/it/it201i.pdf#page=61
100
Impozitul pe venit din New York - rate și credite disponibile. 31 octombrie 2018. Accesat la data de 18 iulie
2019. https://www.thebalance.com/new-york-city-income-tax-3193280

85
orașul New York; creditul pentru taxele școlare din orașul New York; creditul pentru impozite pe
proprietăți imobiliare reabilitate din orașul New York.

Administrare:
Impozitul pe venitul personal din New York este depus împreună cu declarația de impozit pe venit din
statul New York și se datorează până la data de 15 aprilie a fiecărui an. Formularele și instrucțiunile pot
fi găsite pe site-ul web al Departamentului pentru Impozite și Finanțe din New York. Declarațiile pot fi
depuse prin e-mail sau pe platforma dedicată site-ului web.

Eficiență economică:
Întrucât impozitul pe venitul personal este una dintre sursele cheie de venit pentru orașul New York,
acesta face obiectul volatilității pieței financiare determinate de creșterea ratelor dobânzilor, a
tensiunilor comerciale și a instabilității guvernamentale. De exemplu, Divizia Bugetului din New York a
înregistrat o scădere a veniturilor din impozitul pe venit sub previziunile din decembrie 2018101 cu
aproximativ 500 de milioane de dolari, o diferență care a început în ultimele săptămâni ale lunii. Din
cauza efectelor pieței bursiere, veniturile din impozitul pe venitul personal pentru 2018 au scăzut cu
6,6 %102.

Oportunitatea de implementare în România:

Asemenea aplicării impozitului pe vânzări menționat anterior, un impozit pe venitul personal la nivelul
localității necesită modificări integrale ale mai multor articole din Codul fiscal. Impozitarea simultană
prin impozitul pe venitul personal atât la nivel central, cât și la nivel local, ar conduce la o reducere a
dublei impuneri pentru contribuabili, care s-ar putea traduce în cele din urmă prin nemulțumire socială.
Marile centre urbane ar câștiga o autonomie bugetară semnificativă prin impozitul pe venitul personal
municipal, creând un decalaj chiar mai mare în comparație cu orașele mai puțin dezvoltate.

5. CONCLUZIE
Instrumentele financiare ar trebui să fie în centrul politicii de dezvoltare urbană pe termen lung a
României.

Raportul final asupra „Regiunilor din România care recuperează decalajul în dezvoltare” (Romania
Catching-up Regions, Banca Mondială - decembrie 2019) evidențiază discrepanța semnificativă
dintre nevoile financiare de dezvoltare exprimate recent de orașele românești și finanțarea prin
subvenții UE potențial disponibile. Instrumentele financiare pentru dezvoltarea urbană oferă
posibilitatea redistribuirii banilor, iar rapoartele componente „Regiunile din România în curs de
reabilitare” analizează mai departe acest aspect.
Raportul component „Modele de cooperare interjurisdicțională” (decembrie 2019 - paginile 117-
122) descrie un studiu de evaluare ex-ante FDU realizat pentru Agenția Metropolitană Brașov în

101
Veniturile din impozitul pe venit din New York cad „brusc” în prognoză. Bloomberg, 16 ianuarie 2019.
Accesat la data de 17 iulie 2019. https://www.bloomberg.com/news/articles/2019-01-16/new-york-s-income-
tax-revenue-falls-abruptly-under-forecast
102
Veniturile fiscale ale statului New York scad cu 3,7 miliarde de dolari. New York Post. 19 aprilie 2019.
Accesat la data de 17 iulie 2019. https://nypost.com/2019/04/19/new-york-state-tax-revenues-plummet-by-3-
7-billion/

86
2010, sub auspiciile unui proiect URBACT II. Evaluarea concluzionează că un astfel de FDU ar putea fi
fezabil și identifică o serie de posibile proiecte de investiții, care ar putea fi susținute în acest mod.
Foarte important, acesta afirmă că limitările legale românești privind îndatorarea publică nu se aplică
în contextul FDU - prefinanțarea sau cofinanțarea împrumuturilor/garanțiilor fiind exceptate de la
limita de 30 % a datoriei anuale totale a autorităților publice. Mai mult, Legea finanțelor publice locale
nr. 273/2006 scutește, de asemenea, împrumuturile contractate/garantate de autoritățile locale
printr-un mecanism FDU de la limita de 30 %103. În ciuda acestei evaluări, în general pozitive, Agenția
Metropolitană Brașov nu a continuat cu crearea unui FDU în cele din urmă.
Experiența UE arată că instrumentele financiare au nevoie de economii mari de scară pentru a
funcționa cel mai eficient, în special acolo unde ar putea fi anticipată în general rentabilitatea scăzută
a investițiilor potențiale, în comparație cu situațiile medii din UE. Acest lucru ar indica o structură
unică de FDU la nivel național ca fiind cea mai favorabilă pentru România, cu condiția ca diferențierea
locală necesară să poată fi integrată în funcționarea sa - care, conform propunerii de reglementare a
CE, nu ar trebui să prezinte nicio problemă majoră. În orice caz, ar trebui să fie posibil să se ia în
considerare livrarea la nivel local prin intermediul unei bănci interne sau a altui intermediar financiar
cu sucursale din întreaga țară. Având în vedere scenariul 2021-2027 de 8 POR separate, fiecare POR ar
trebui să contribuie la structura națională a FDU, dacă ar fi aleasă această opțiune. Un astfel de demers
ar putea, totuși, să aibă o optică discutabilă în contextul noii descentralizări a POR și ar trebui elaborată
o formă de sistem de cote în raport cu contribuția fiecărei regiuni.
Trebuie remarcat faptul că regulamentele FSIE propuse de CE pentru 2021-2027 impun statelor
membre să indice deja în proiectele lor de PO care sunt obiectivele specifice care vor include
instrumente financiare în mecanismele lor de livrare. Proiectele PO ale României sunt deja în curs de
pregătire; prin urmare, aceste decizii vor trebui luate de România acum, dat fiind că fereastra de
oportunitate pentru a le influența este probabil să se închidă în curând.
În legătură cu fondurile naționale, suprapunerile existente identificate mai sus indică necesitatea
unei mai bune coordonări între fondurile cheie, cum ar fi Programul național de dezvoltare locală
(PNDL), Programul Național de Construcții de Interes Public sau Social (PNCIPS) și Fondul pentru
mediu. Acest lucru este deosebit de important în direcționarea investițiilor în apă, salubritate și
facilități sociale în zonele suburbane cu capacitate inadecvată.

Măsurile care vizează finanțele la nivelul localității ar trebui să se concentreze pe creșterea

veniturilor din surse proprii (VSP) ca proporție din veniturile totale. Îmbunătățirea performanței
impozitului pe proprietate este esențială pentru aceasta. În plus, există și alte măsuri, cum ar fi taxele
de impact asupra dezvoltării care ar putea fi implementate pentru îmbunătățirea VSP.

103Studiu de evaluare JESSICA pentru regiunea Brașov (România) - Raport final, decembrie 2010, p. 29 -
https://www.eib.org/attachments/documents/brasov_deloitte_final_report_en.pdf

87
 6. ANEXA A: ALINIEREA FONDULUI PENTRU MEDIU ȘI A INTERVENȚIILOR UE

Tabelul 16. Alinierea Fondului pentru mediu și a intervențiilor UE

Obiectivul politicii
Program/intervenții Obiectivul politicii UE Intervenții UE 2021-2027 Programe UE
urbane

Orașe verzi și Program de sprijinire a eficienței energetice și a 2. O Europă mai verde, fără emisii de carbon, 26. Restabilirea eficienței 26: POR BI, POR Centru, POR
reziliente/Locuibile gestionării inteligente a energiei în infrastructura punerea în aplicare a Acordului de la Paris și energetice a infrastructurii publice, Nord-Est, POR Nord-Vest, POR
și inteligente din de iluminat public investiții în tranziția energetică, energia din proiecte demonstrative și măsuri Sud-Est, POR Sud-M, POR Sud-
punct de vedere surse regenerabile și combaterea de sprijin Vest, POR Vest
climatic schimbărilor climatice

Orașe verzi și Casa Verde Clasic - Program pentru instalarea 2. O Europă mai verde, fără emisii de carbon, 28. Energie regenerabilă: vânt
reziliente/Locuibile sistemelor de încălzire folosind energie punerea în aplicare a Acordului de la Paris și 28: POTJ
29. Energie regenerabilă: solară
și inteligente din regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea investiții în tranziția energetică, energia din
punct de vedere sistemului de încălzire convențional surse regenerabile și combaterea 29: POTJ, POR Sud-M
climatic schimbărilor climatice

Orașe verzi și 2. O Europă mai verde, fără emisii de carbon, 28. Energie regenerabilă: vânt
reziliente/Locuibile Casa Eficientă Energetic - Program de realizare a punerea în aplicare a Acordului de la Paris și
29. Energie regenerabilă: solară 28: POTJ
și inteligente din lucrărilor care vizează creșterea eficienței investiții în tranziția energetică, energia din
punct de vedere energetice în casele unifamiliale, beneficiari surse regenerabile și combaterea 29: POTJ, POR Sud-M
climatic individuali schimbărilor climatice

Orașe verzi și 2. O Europă mai verde, fără emisii de carbon, 28. Energie regenerabilă: vânt
reziliente/Locuibile Programul pentru instalarea sistemelor de panouri punerea în aplicare a Acordului de la Paris și
29. Energie regenerabilă: energie 28: POTJ
și inteligente din fotovoltaice pentru producția de energie electrică, investiții în tranziția energetică, energia din
solară
punct de vedere pentru a acoperi consumul necesar și livrarea surse regenerabile și combaterea 29: POTJ, POR Sud-M
climatic surplusului în rețeaua națională schimbărilor climatice

Orașe verzi și 2. O Europă mai verde, fără emisii de carbon, 28. Energie regenerabilă: vânt 28: POTJ
reziliente/Locuibile Program privind instalarea sistemelor fotovoltaice punerea în aplicare a Acordului de la Paris și
29. Energie regenerabilă: solară 29: POTJ, POR Sud-M

88
Obiectivul politicii
Program/intervenții Obiectivul politicii UE Intervenții UE 2021-2027 Programe UE
urbane
și inteligente din pentru gospodăriile izolate neconectate la rețeaua investiții în tranziția energetică, energia din
punct de vedere de distribuție a energiei electrice surse regenerabile și combaterea
climatic schimbărilor climatice

Orașe verzi și Programul vizează protecția resurselor de apă, 2. O Europă mai verde, fără emisii de carbon, 39. Furnizarea de apă pentru
reziliente/Locuibile sisteme integrate de alimentare cu apă, stații de punerea în aplicare a Acordului de la Paris și consumul uman (extracție, tratare,
și inteligente din epurare, canalizare și stații de epurare investiții în tranziția energetică, energia din depozitare și infrastructură de
punct de vedere surse regenerabile și combaterea distribuție, măsuri de eficiență,
climatic schimbărilor climatice alimentare cu apă destinată
consumului uman) 39: PODD, POR
Nord-Vest

40. Gestionarea apei și 40: POTJ, PODD

conservarea resurselor de apă 41: PODD, POR
(inclusiv gestionarea bazinului
hidrografic, măsuri specifice de Nord-Vest
adaptare la schimbările climatice,
reutilizare, reducerea scurgerilor)

41. Colectarea și tratarea apelor

uzate

Orașe verzi și Programul a avut ca scop educarea și sensibilizarea 2. O Europă mai verde, fără emisii de carbon, 42. Gestionarea deșeurilor
reziliente/Locuibile publicului cu privire la gestionarea deșeurilor punerea în aplicare a Acordului de la Paris și menajere: măsuri de prevenire,
și inteligente din investiții în tranziția energetică, energia din minimizare, sortare, reciclare 42: PODD
punct de vedere surse regenerabile și combaterea
climatic schimbărilor climatice

Orașe verzi și 2. O Europă mai verde, fără emisii de carbon, 42. Gestionarea deșeurilor
reziliente/Locuibile Schema regională de ajutor de stat pentru investiții punerea în aplicare a Acordului de la Paris și menajere: măsuri de prevenire,
și inteligente din vizând reducerea efectelor negative ale deșeurilor investiții în tranziția energetică, energia din minimizare, sortare, reciclare 42: PODD
punct de vedere asupra mediului și reducerea consumului de surse regenerabile și combaterea
climatic resurse primare schimbărilor climatice

89
Obiectivul politicii
Program/intervenții Obiectivul politicii UE Intervenții UE 2021-2027 Programe UE
urbane

Orașe verzi și Monitorizare, studii, cercetare și dezvoltare în 1. O Europă mai inteligentă, prin inovare, 22. Procese de cercetare și
reziliente/Locuibile domeniul schimbărilor climatice digitalizare, transformare economică și inovare, transfer de tehnologie și
și inteligente din sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii cooperare între întreprinderi axate
22: POTJ, POR Nord-Est
punct de vedere pe economia cu emisii reduse de
climatic carbon, rezistența și adaptarea la
schimbările climatice

Orașe verzi și Program pentru îmbunătățirea calității aerului și 3. O Europă conectată, cu rețele strategice de 73. Infrastructura de transport
reziliente/Locuibile reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin transport și digitale urbană curată
și inteligente din utilizarea vehiculelor mai puțin poluante în
punct de vedere transportul public local de pasageri
climatic
Program pentru reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră în transport, prin promovarea 73:
infrastructurii vehiculelor de transport rutier
POTJ, POT
nepoluant din punct de vedere energetic: stații de
reîncărcare pentru vehicule electrice în municipiile POR BI, POR Centru, POR
reședințe de județ
Nord-Est, POR
Program pentru reducerea emisiilor de gaze cu
Nord-Vest, POR
efect de seră în transport, prin promovarea
infrastructurii pentru vehiculele de transport rutier Sud-Est, POR
fără energie: stații de încărcare pentru vehicule
Sud-M, POR
electrice și vehicule electrice hibride conectabile
STAȚII DE ÎNCĂRCARE PENTRU VEHICULE Sud-Vest, POR
ELECTRICE
Vest

RABLA - Programul de stimulare a reînnoirii

parcului auto național;

RABLA PLUS - Programul de reducere a emisiilor de

gaze cu efect de seră în transporturi prin

90
Obiectivul politicii
Program/intervenții Obiectivul politicii UE Intervenții UE 2021-2027 Programe UE
urbane
promovarea vehiculelor de transport rutier curate
și eficiente din punct de vedere energetic

Schema de ajutor de stat pentru dezvoltarea

infrastructurii de reîncărcare pentru vehiculele
electrice și hibride electrice de tip plug-in

91
 Tabelul 17. Alinierea intervențiilor PNCIPS și UE

Obiectivul politicii
Program/intervenții Obiectivul politicii UE Intervenții UE 2021-2027 Programe UE
urbane

Orașe verzi și Primele lucrări de urgență (pentru a preveni și a 2. O Europă mai verde, fără emisii de carbon, 35. Adaptarea la măsurile privind
reziliente/Locuibile atenua efectele pericolelor naturale cauzate de punerea în aplicare a Acordului de la Paris și schimbările climatice și prevenirea
și inteligente din cutremure, inundații, alunecări de teren, afundări investiții în tranziția energetică, energia din și gestionarea riscurilor privind
punct de vedere și/sau alunecări de teren) surse regenerabile și combaterea clima: inundații (inclusiv
climatic schimbărilor climatice sensibilizarea, protecția civilă și
sistemele și infrastructurile de
gestionare a dezastrelor)

37. Adaptarea la măsurile privind

schimbările climatice și prevenirea
și gestionarea riscurilor privind
clima: inundații (inclusiv 35, 37, 38: PODD
sensibilizarea, protecția civilă și
sistemele și infrastructurile de
gestionare a dezastrelor)

38. Prevenirea și gestionarea

riscurilor naturale care nu sunt
legate de climă (și anume,
cutremure) și riscurilor privind
activitățile umane (de exemplu,
accidente tehnologice), inclusiv
conștientizarea, protecția civilă și
sistemele și infrastructurile de
gestionare a dezastrelor

Orașe verzi și Sistem integrat de apă și canalizare 2. O Europă mai verde, fără emisii de carbon, 39. Furnizarea de apă pentru
39: PODD, POR
reziliente/Locuibile punerea în aplicare a Acordului de la Paris și consumul uman (extracție, tratare,
și inteligente din Fose septice, stații de microtratare și sisteme de investiții în tranziția energetică, energia din depozitare și infrastructură de Nord-Vest
punct de vedere alimentare cu apă surse regenerabile și combaterea distribuție, măsuri de eficiență,
40: POTJ, PODD
climatic schimbărilor climatice

92
Obiectivul politicii
Program/intervenții Obiectivul politicii UE Intervenții UE 2021-2027 Programe UE
urbane
alimentare cu apă destinată
41: PODD, POR
consumului uman)
Nord-Vest

40. Gestionarea apei și

conservarea resurselor de apă
(inclusiv gestionarea bazinului
hidrografic, măsuri specifice de
adaptare la schimbările climatice,
reutilizare, reducerea scurgerilor)

41. Colectarea și tratarea apelor

uzate

Orașe verzi și Reabilitarea blocurilor în zonele defavorizate 2. O Europă mai verde, fără emisii de carbon, 25. Reabilitarea eficienței
25: POR BI, POR Centru, POR
reziliente/Locuibile punerea în aplicare a Acordului de la Paris și energetice a fondului locativ
Reabilitare termică pentru clădiri publice Nord-Est, POR Nord-Vest, POR
și inteligente din investiții în tranziția energetică, energia din existent, proiecte demonstrative și
Sud-Est, POR Sud-M, POR Sud-
punct de vedere surse regenerabile și combaterea măsuri de sprijin
Vest, POR Vest
climatic schimbărilor climatice

Orașe competitive Drumuri de interes local și județean 3. O Europă conectată, cu rețele strategice de 56. Autostrăzi și drumuri 56: POT
și transport și digitale construite recent - rețea centrală
57: POT
productive/condiții TEN-T
de trai prielnice, 58: POT, POR BI, POR Nord-Est,
57. Autostrăzi și drumuri
creșterea ofertei POR Nord-Vest
construite recent - rețea
locurilor de muncă
cuprinzătoare TEN-T 59: POT, POR BI, POR Centru,
și îmbunătățirea
POR Nord-Est, POR Nord-Vest,
accesului la centre 58. Legături rutiere secundare
POR Sud-M, POR Sud-Vest, POR
de afaceri bine recent construite către rețeaua și
Vest
deservite nodurile rutiere TEN-T
60: POT
59. Alte căi de acces naționale,
regionale și locale nou construite 61: POT

93
Obiectivul politicii
Program/intervenții Obiectivul politicii UE Intervenții UE 2021-2027 Programe UE
urbane

60. Autostrăzi și drumuri 62: POT, POR BI, POR Centru,

reconstruite sau îmbunătățite - POR Nord-Est, POR Nord-Vest,
rețeaua centrală TEN-T POR Sud-Est, POR Sud-M, POR
Sud-Vest, POR Vest
61. Autostrăzi și drumuri
reconstruite sau îmbunătățite -
Rețea cuprinzătoare TEN-T
62. Alte drumuri reconstruite sau
îmbunătățite (autostradă, drum
național, regional sau local)

Orașe competitive Infrastructura de sănătate 4. O Europă mai socială, pentru realizarea 92. Infrastructura de sănătate
și pilonului european al drepturilor sociale și
productive/condiții sprijinirea calității locurilor de muncă, a
de trai prielnice, învățământului, a competențelor, a
creșterea ofertei incluziunii sociale și a accesului egal la
92: POS, POIDS
locurilor de muncă sistemul de sănătate
și îmbunătățirea
accesului la centre
de afaceri bine
deservite

Orașe competitive Unități și instituții de învățământ de stat 4. O Europă mai socială, pentru realizarea 85. Infrastructură pentru educația 85: POR BI
și pilonului european al drepturilor sociale și și îngrijirea copiilor cu vârste mici
POR Centru
productive/condiții sprijinirea calității locurilor de muncă, a
de trai prielnice, învățământului, a competențelor, a POR Nord-Est
creșterea ofertei incluziunii sociale și a accesului egal la
POR Nord-Vest
locurilor de muncă sistemul de sănătate
și îmbunătățirea POR Sud-Est
accesului la centre
POR Sud-M
de afaceri bine
deservite POR Sud-Vest
POR Vest

94
Obiectivul politicii
Program/intervenții Obiectivul politicii UE Intervenții UE 2021-2027 Programe UE
urbane

Tabelul 18. Alinierea Programului național de dezvoltare locală și a intervențiilor UE

Obiectivul politicii
Program/intervenții Obiectivul politicii UE Intervenții UE 2021-2027 Programe UE
urbane

Orașe verzi și sediile instituțiilor publice ale autorităților
reziliente/Locuibile și administrației publice locale, precum și ale
inteligente din punct instituțiilor publice subordonate acestora (lucrări de la Paris și investiții în tranziția energetică,
de vedere climatic construcții, reparații capitale, transformări,
consolidări, modificări, extinderi, reabilitări,
modernizări și reabilitare termică a construcțiilor
aferente obiectivelor de investiții propuse)
2. O Europă mai verde, fără emisii de
carbon, punerea în aplicare a Acordului de
energia din surse regenerabile și
combaterea schimbărilor climatice
26. Reabilitarea pentru eficiență
energetică a infrastructurii
26: POR BI, POR Centru, POR
publice, proiecte demonstrative și
Nord-Est, POR Nord-Vest, POR
măsuri de sprijin
Sud-Est, POR Sud-M, POR Sud-
Vest, POR Vest

Orașe verzi și sisteme de alimentare cu apă și stații de tratare a 2. O Europă mai verde, fără emisii de 39. Furnizarea de apă pentru
reziliente/Locuibile și apei; sisteme de canalizare și stații de epurare a carbon, punerea în aplicare a Acordului de consumul uman (extracție,
inteligente din punct apelor uzate; la Paris și investiții în tranziția energetică, tratare, depozitare și
de vedere climatic energia din surse regenerabile și infrastructură de distribuție,
combaterea schimbărilor climatice măsuri de eficiență, alimentare cu 39: PODD, POR
apă destinată consumului uman)
Nord-Vest
40: POTJ, PODD
40. Gestionarea apei și
conservarea resurselor de apă 41: PODD, POR
(inclusiv gestionarea bazinului Nord-Vest
hidrografic, măsuri specifice de
adaptare la schimbările climatice,
reutilizare, reducerea scurgerilor)

41. Colectarea și tratarea apelor

uzate

95
Obiectivul politicii
Program/intervenții Obiectivul politicii UE Intervenții UE 2021-2027 Programe UE
urbane

Orașe verzi și Program care vizează îmbunătățirea calității 2. O Europă mai verde, fără emisii de
reziliente/Locuibile și mediului prin împădurirea terenurilor degradate, carbon, punerea în aplicare a Acordului de
46. Reabilitarea terenurilor 46: POTJ, PODD, POR Nord-
inteligente din punct reconstrucția ecologică și gestionarea durabilă a la Paris și investiții în tranziția energetică,
industriale și a terenurilor Vest, POR Sud-Vest
de vedere climatic pădurilor energia din surse regenerabile și
contaminate
combaterea schimbărilor climatice

Orașe verzi și Program de dezvoltare și optimizare a Rețelei 2. O Europă mai verde, fără emisii de 48. Măsuri de reducere a
reziliente/Locuibile și Naționale de Monitorizare a Calității Aerului. carbon, punerea în aplicare a Acordului de zgomotului și pentru calitatea
inteligente din punct la Paris și investiții în tranziția energetică, aerului 48: PODD, POR Nord-Est
de vedere climatic energia din surse regenerabile și
combaterea schimbărilor climatice

Orașe verzi și Programul național de îmbunătățire a calității 2. O Europă mai verde, fără emisii de 50. Protecția naturii și a PODD, POT,
reziliente/Locuibile și mediului prin crearea de spații verzi în localități carbon, punerea în aplicare a Acordului de biodiversității, infrastructură
POR BI
inteligente din punct la Paris și investiții în tranziția energetică, ecologică
de vedere climatic energia din surse regenerabile și POR Centru
combaterea schimbărilor climatice
POR Nord-Est
POR Nord-Vest
POR Sud-Est
POR Sud-M
POR Sud-Vest
POR Vest

Orașe competitive și Infrastructura de sănătate 4. O Europă mai socială, pentru realizarea 92. Infrastructura de sănătate
productive/condiții pilonului european al drepturilor sociale și
de trai prielnice, sprijinirea calității locurilor de muncă, a
creșterea ofertei învățământului, a competențelor, a 92: POS, POIDS
locurilor de muncă și incluziunii sociale și a accesului egal la
îmbunătățirea sistemul de sănătate
accesului la centre

96
Obiectivul politicii
Program/intervenții Obiectivul politicii UE Intervenții UE 2021-2027 Programe UE
urbane
de afaceri bine
deservite

Orașe competitive și unități de învățământ preuniversitar, respectiv: 4. O Europă mai socială, pentru realizarea 85. Infrastructură pentru educația 85: POR BI
productive/condiții grădinițe, școli generale primare și secundare, licee, pilonului european al drepturilor sociale și și îngrijirea copiilor cu vârste mici
POR Centru
de trai prielnice, grupuri școlare, colegii naționale, școli profesionale, sprijinirea calității locurilor de muncă, a
creșterea ofertei școli postliceale, unități de învățământ special de învățământului, a competențelor, a POR Nord-Est
locurilor de muncă și stat; incluziunii sociale și a accesului egal la
POR Nord-Vest
îmbunătățirea sistemul de sănătate
accesului la centre POR Sud-Est
de afaceri bine
POR Sud-M
deservite
POR Sud-Vest
POR Vest

Orașe competitive și 5. O Europă mai apropiată de cetățenii săi, 128. Protecția, dezvoltarea și 128: POR BI
productive/condiții prin sprijinirea strategiilor de dezvoltare promovarea activelor turistice
POR Centru
de trai prielnice, conduse la nivel local și a dezvoltării urbane publice și a serviciilor turistice
creșterea ofertei durabile în UE. conexe POR Nord-Est
locurilor de muncă și
POR Nord-Vest
îmbunătățirea
infrastructura turistică dezvoltată de autoritățile
accesului la centre POR Sud-Est
publice locale ca instrument de evidențiere a
de afaceri bine
potențialului turistic local, pentru obiectivele de POR Sud-M
deservite
investiții în proprietatea publică sau privată a
POR Sud-Vest
unităților administrativ-teritoriale sau în
administrarea acestora. POR Vest

Orașe competitive și obiective culturale de interes local, respectiv 5. O Europă mai apropiată de cetățenii săi, 129. Protecția, dezvoltarea și 129: POR BI
productive/condiții biblioteci, muzee, centre culturale multifuncționale, prin sprijinirea strategiilor de dezvoltare promovarea patrimoniului
POR Centru
de trai prielnice, teatre; conduse la nivel local și a dezvoltării urbane cultural și a serviciilor culturale
creșterea ofertei durabile în UE. POR Nord-Est
locurilor de muncă și
POR Nord-Vest
îmbunătățirea
accesului la centre POR Sud-Est

97
Obiectivul politicii
Program/intervenții Obiectivul politicii UE Intervenții UE 2021-2027 Programe UE
urbane
de afaceri bine
POR Sud-M
deservite
POR Sud-Vest
POR Vest

98
 Tabelul 19. Alinierea programelor de eficiență energetică gestionate de MLPDAP și a intervențiilor UE

Obiectivul
politicii Program/intervenții Obiectivul politicii UE Intervenții UE 2021-2027 Programe UE
urbane

Orașe juste și Locuințe pentru tineri, pentru închiriere 4. O Europă mai socială, pentru realizarea pilonului 90. Infrastructura de locuințe
incluzive (administrate prin Agenția Națională pentru european al drepturilor sociale și sprijinirea (alta decât pentru migranți,
/îmbunătățirea Locuințe (ANL) calității locurilor de muncă, a învățământului, a refugiați și persoane aflate sub
condițiilor de competențelor, a incluziunii sociale și a accesului sau care solicită protecție
viață, în special Program de construcție a locuințelor de serviciu egal la sistemul de sănătate internațională)
prin creșterea pentru funcționarii publici și personalul
accesului la instituțiilor publice centrale și locale (ANL)
locuințe și 90: POIDS
servicii publice Locuințe sociale pentru comunitățile de romi
(ANL)

Locuințe pentru persoanele evacuate din

locuințe naționalizate (OUG 74/2007)

Locuințe sociale (Legea 114/1996)

99
7. ANEXA B: DOMENII DE INVESTIȚII ELIGIBILE PENTRU FINANȚAREA UE ȘI NAȚIONALĂ
Tabelul 20. Domenii de investiții eligibile pentru finanțare națională și UE (2021-2027)
Obiectivul politicii Domeniu de investiții Sursă națională de finanțare
urbane
Orașe verzi și Rețele de alimentare Fondul pentru mediu
reziliente cu apă și canalizare
Programul național de
construcții de interes public
sau social
Programul național de
dezvoltare locală
Orașe competitive și Unități de învățământ Programul național de
productive construcții de interes public
sau social
Programul național de
dezvoltare locală
Investiții eligibile
construirea de stații de epurare,
rețele de canalizare, stații de
tratare a apei, rețele de
distribuție a apei, rețele de
alimentare cu apă
Fose septice, stații de
microtratare și sisteme de
alimentare cu apă
sisteme de alimentare cu apă și
stații de tratare a apei; sisteme
de canalizare și stații de epurare
a apelor uzate
Unități și instituții de învățământ
de stat
unități de învățământ
preuniversitar
Obiectivul politicii UE Intervenții UE 2021-2027 Programe UE
2. O Europă mai verde, 39. Furnizarea de apă pentru 39: PODD, POR
fără emisii de carbon, consumul uman (extracție, Nord-Vest
punerea în aplicare a tratare, depozitare și 40: POTJ, PODD
Acordului de la Paris și infrastructură de distribuție, 41: PODD, POR
investiții în tranziția măsuri de eficiență, alimentare Nord-Vest
energetică, energia din cu apă destinată consumului
surse regenerabile și uman)
combaterea schimbărilor
climatice 40. Gestionarea apei și
conservarea resurselor de apă
(inclusiv gestionarea bazinului
hidrografic, măsuri specifice de
adaptare la schimbările
climatice, reutilizare, reducerea
scurgerilor)
41. Colectarea și tratarea
apelor uzate
4. O Europă mai socială, 85. Infrastructură pentru 85: POR BI
pentru realizarea educația și îngrijirea copiilor cu POR Centru
pilonului european al vârste mici POR Nord-Est
drepturilor sociale și POR Nord-Vest
sprijinirea calității POR Sud-Est
locurilor de muncă, a POR Sud-M
învățământului, a POR Sud-Vest
competențelor, a POR Vest
incluziunii sociale și a
accesului egal la sistemul
de sănătate
100
Orașe competitive și Unități sanitare Programul național de
productive construcții de interes public
sau social
Programul național de
dezvoltare locală
Ministerul Sănătății
Orașe competitive și Drumuri de interes Programul național de
productive local și județean construcții de interes public
sau social
Programul național de
dezvoltare locală
unități sanitare 4. O Europă mai socială, 92. Infrastructura de sănătate 92: POS, POIDS
pentru realizarea
pilonului european al
drepturilor sociale și
unități sanitare sprijinirea calității
locurilor de muncă, a
Ministerului i se solicită în mod învățământului, a
obișnuit de către administrațiile competențelor, a
publice locală să furnizeze cea incluziunii sociale și a
mai mare parte a fondurilor accesului egal la sistemul
pentru investițiile în unitățile de de sănătate
asistență medicală.
drumuri de interes local și 3. O Europă mai 56. Autostrăzi și drumuri 56: POT
județean conectată, cu rețele construite recent - rețea 57: POT
strategice de transport și centrală TEN-T 58: POT, POR BI,
digitale 57. Autostrăzi și drumuri POR Nord-Est,
construite recent - rețea POR Nord-Vest
cuprinzătoare TEN-T 59: POT, POR BI,
58. Legături rutiere secundare POR Centru, POR
recent construite către rețeaua Nord-Est, POR
și nodurile rutiere TEN-T Nord-Vest, POR
59. Alte căi de acces naționale, Sud-M, POR Sud-
regionale și locale nou Vest, POR Vest
construite 60: POT
60. Autostrăzi și drumuri 61: POT
reconstruite sau îmbunătățite - 62: POT, POR BI,
rețeaua centrală TEN-T POR Centru, POR
drumuri județene, drumuri de
61. Autostrăzi și drumuri Nord-Est, POR
interes local, drumuri comunale
reconstruite sau îmbunătățite - Nord-Vest, POR
și/sau drumuri publice în
Rețea cuprinzătoare TEN-T Sud-Est, POR Sud-
interiorul localităților
62. Alte drumuri reconstruite M, POR Sud-Vest,
sau îmbunătățite (autostradă, POR Vest
drum național, regional sau
local)
101
Orașe competitive și Unități culturale de Programul național de unități culturale 5. O Europă mai 129. Protecția, dezvoltarea și 129: POR BI
productive interes local construcții de interes public apropiată de cetățenii promovarea patrimoniului POR Centru
sau social săi, prin sprijinirea cultural și a serviciilor culturale POR Nord-Est
strategiilor de dezvoltare POR Nord-Vest
conduse la nivel local și a POR Sud-Est
dezvoltării urbane POR Sud-M
durabile în UE. POR Sud-Vest
POR Vest

Programul național de obiective culturale de interes

dezvoltare locală
Orașe competitive și Facilități sportive Programul național de
productive construcții de interes public
sau social
Programul național de
dezvoltare locală
Orașe verzi și Reabilitarea termică a Programul național de
reziliente clădirilor publice construcții de interes public
sau social
local, respectiv biblioteci, muzee,
centre culturale
multifuncționale, teatre
piscine, săli de sport, complexe
sportive, patinoare artificiale
modernizarea facilităților
sportive
reabilitarea termică a clădirilor
publice
4. O Europă mai socială,
pentru realizarea
pilonului european al
drepturilor sociale și
sprijinirea calității
locurilor de muncă, a
învățământului, a
competențelor, a
incluziunii sociale și a
accesului egal la sistemul
de sănătate
2. O Europă mai verde, 25. Renovarea eficienței 25: POR BI, POR
fără emisii de carbon, energetice a fondului locativ Centru, POR
punerea în aplicare a existent, proiecte Nord-Est, POR
Acordului de la Paris și demonstrative și măsuri de Nord-Vest, POR
investiții în tranziția sprijin Sud-Est, POR Sud-
energetică, energia din M, POR Sud-Vest,
surse regenerabile și POR Vest
combaterea schimbărilor
climatice

102
 2. O Europă mai verde,
Programul național de sediul instituțiilor publice ale 26. Restabilirea eficienței 26: POR BI, POR
fără emisii de carbon,
dezvoltare locală autorităților administrației energetice a infrastructurii Centru, POR
punerea în aplicare a
publice locale, precum și al publice, proiecte Nord-Est, POR
Acordului de la Paris și
instituțiilor publice subordonate demonstrative și măsuri de Nord-Vest, POR
investiții în tranziția
acestora sprijin Sud-Est, POR Sud-
energetică, energia din
M, POR Sud-Vest,
surse regenerabile și
POR Vest
combaterea schimbărilor
climatice

2. O Europă mai verde,

Orașe verzi și Reabilitarea Program național „lucrări de reabilitare termică a 34. Cogenerare de înaltă POTJ, PODD
fără emisii de carbon,
reziliente sistemelor de multianual privind sistemului de încălzire, eficiență, încălzire și răcire
punerea în aplicare a
încălzire creșterea performanței reabilitarea și modernizarea urbană
Acordului de la Paris și
energetice a clădirilor de instalațiilor de distribuție a
investiții în tranziția
apartamente agentului termic - consum de
energetică, energia din
agent încălzire și apă caldă, părți
surse regenerabile și
comune ale blocurilor de
combaterea schimbărilor
apartamente, lucrări de
climatice
reabilitare termică a sistemului
de alimentare cu apă caldă;”

Fondul pentru mediu cheltuielile cu lucrările de

instalare/reabilitare/modernizare
a sistemelor de încălzire și de
pregătire și utilizare a apei calde
pentru consum casnic
2. O Europă mai verde,
Orașe verzi și Sisteme de energie Program național „instalarea, după caz, a 28. Energie regenerabilă: vânt 28: POTJ
fără emisii de carbon,
reziliente regenerabilă multianual privind sistemelor alternative pentru 29. Energie regenerabilă: solară 29: POTJ, POR
punerea în aplicare a
creșterea performanței producerea de energie din surse Sud-M
Acordului de la Paris și
energetice a clădirilor de regenerabile - panouri solare
investiții în tranziția
apartamente termice, panouri solare electrice,
energetică, energia din
pompe de căldură și/sau centrale
surse regenerabile și
termice cu biomasă, inclusiv
combaterea schimbărilor
achiziționarea acestora.”). EF
climatice

103
 2. O Europă mai verde,
Fondul pentru mediu „achiziționarea și instalarea 28. Energie regenerabilă: vânt 28: POTJ
fără emisii de carbon,
sistemelor care utilizează surse 29. Energie regenerabilă: solară 29: POTJ, POR
punerea în aplicare a
de energie regenerabile, Sud-M
Acordului de la Paris și
nepoluante”
investiții în tranziția
energetică, energia din
surse regenerabile și
combaterea schimbărilor
climatice.

104
8. ANEXA C: ALOCĂRI ȘI CHELTUIELI
Tabelul 21. Programul național de dezvoltare locală I și II (2015-2020)

Numărul
Domeniu de investiție total de Valoarea alocării Procentaj
obiective
Drumuri și străzi comunale 3740 17.579.918.777 39,6 %
Canalizare 973 6.660.867.681 15,0 %
Drumuri județene 416 5.973.371.926 13,5 %
Alimentare cu apă 1206 3.931.161.227 8,9 %
Școli 2184 3.195.271.346 7,2 %
Rețele de apă + canalizare 295 2.600.082.309 5,9 %
Grădinițe și creșe 1206 1.416.683.910 3,2 %
Poduri și pasarele 575 1.327.153.175 3,0 %
Unități sanitare 606 1.089.310.714 2,5 %
Instituții publice 152 247.037.222 0,6 %
Iluminat public 367 234.407.867 0,5 %
Alte domenii 40 70.259.141 0,2 %
Obiective culturale 13 36.334.992 0,1 %
Total 11773 44.361.860.288 100 %
Sursa: MLPDA

103
 Tabelele de mai jos reprezintă fondurile utilizate (proiecte finalizate) în cadrul fiecărui subprogram implementat de Compania Națională de Investiții
(CNI) prin Programul Național de Construcții de Interes Public sau Social (PNCIPS), diverse programe gestionate de MLPDAP și Fondul pentru mediu
între 2015 și 2019.

Tabelul 22. Programul Național de Construcții de Interes Public sau Social (PNCIPS)

Program/intervenții Perioadă de Cine este 2015 2016 2017 2018 2019 2015-2019 2015-2019 % Obiectiv al
implementare eligibil? Politicii
(RON) (EURO)
Urbane
Complexe sportive 2016 - prezent UAT 35.476.657,93 239.979.000,0 20.923.352,49 135.241.294,00 Oraș
0 competitiv și
431620304,4 88568384 24,4% care creează
locuri de
muncă

Săli de gimnastică/săli 2002 - prezent UAT 20.028.505,77 87.571.434,09 139.066.062,4 63.080.088,44 70.097.732,09 Oraș
de sport 0 competitiv și
379843822,8 77943862 21,5% care creează
locuri de
muncă

Unități culturale 2010 - prezent UAT 53.103.131,05 102.770.385,00 81.619.533,53 75.728.379,08 55.491.094,10 Oraș
competitiv și
368712522,8 75659722 20,9% care creează
locuri de
muncă

Sistem integrat de apă 2009-2020 UAT 8.246.076,87 64.988.641,18 93.927.815,59 12.292.556,57 Oraș locuibil
și canalizare și inteligent
179455090,2 36824142 10,2% în ceea ce
privește
clima

104
Lucrări de primă 2006 - prezent Administ 29.501.988,93 56.523.985,14 14.635.041,78 7.236.373,99 18.017.596,25 Oraș locuibil
urgență rație și inteligent
publică în ceea ce
centrală, privește
UAT, clima
asociații
de
proprieta 125914986,1 25837725 7,1%
ri,
persoane
fizice,
instituții
publice,
instituții
religioase

Piscine 2011 - prezent UAT 20.592.164,20 60.631.880,87 21.875.550,04 Oraș

competitiv și
103099595,1 21156012 5,8% care creează
locuri de
muncă

Alte obiective de 2016 - prezent UAT 3.832.137,05 29976090 12.257.796,00 33.991.038,13 Oraș
interes public sau competitiv și
social în domeniul 80057061,18 16427690 4,5% care creează
construcțiilor locuri de
muncă

Infrastructura justiției 2014 - prezent Minister 5.839.730,00 2.773.037,21 662.119,00 19.584.850,04 Oraș
ul competitiv și
28859736,25 5922011 1,6%
Justiției, care creează
Serviciul
Român

105
 de locuri de
Informați muncă
i

Unități sanitare 2014 - prezent UAT 28.576.358,33 Oraș

competitiv și
28576358,33 5863862 1,6% care creează
locuri de
muncă

Patinoare artificiale 2010 - prezent UAT 24.888.095,00 Oraș

competitiv și
24888095 5107031 1,4% care creează
locuri de
muncă

Unități și instituții de 2019 - prezent UAT 10415961,84 Oraș

învățământ de stat competitiv și
10415961,84 2137353 0,6% care creează
locuri de
muncă

Cinematografe 2018 - prezent UAT 3.728.650,00 Oraș

competitiv și
3728650 765118 0,2% care creează
locuri de
muncă

Reabilitarea blocurilor 2008 - prezent UAT 2.136.777,18 Oraș locuibil

2136777,18 438466 0,1%
în zonele defavorizate și inteligent
în ceea ce

106
 privește
clima

TOTAL 1.767.308.961 362.651.378 100%

107
 Tabelul 23. Programele de eficiență energetică a clădirilor rezidențiale gestionate de MLPDA
Program/intervenții Perioadă de Cine este 2015 2016 2017 2018 2019 2015-2019 2015-2019 Obiectiv al
implementare eligibil? (RON) (EURO) Politicii Urbane
Programul „Căldură și confort 2006 - 2020 UAT 56848000 67500000 29748963 23613000 15321000 Oraș locuibil și
2006-2020” (în prezent inteligent în
„Termoficare 2019-2027”) ceea ce
193.030.963 39.609.908
privește
clima/Ecologic
și rezilient
Programul național multianual 2009 - prezent Asociațiile 17205000 13900000 8051134,41 5533000 7283450,19 Oraș locuibil și
privind creșterea performanței de inteligent în
energetice a clădirilor de proprietari ceea ce
51.972.584,6 10.664.762
apartamente privește
clima/Ecologic
și rezilient
Programul de reabilitare termică a 2010-prezent Asociațiile 37100 12169 3320,47 5700 3714,45 Oraș locuibil și
clădirilor rezidențiale finanțate de inteligent în
prin împrumuturi bancare cu proprietari ceea ce
62.003,92 12.723
garanție guvernamentală și privește
persoanele clima/Ecologic
fizice și rezilient
TOTAL 245065551,52 50.287.393

108
 Tabelul 24. Programe de locuințe administrate de MLPDA
Program/intervenții Perioadă de Cine este 2015 2016 2017 2018 2019 2015-2019 2015-2019 Obiectiv al
implementare eligibil? (RON) (EURO) Politicii
Urbane

Locuințe pentru tineri, pentru 2001 - prezent UAT 87543904 90350891 Lipsește 49987000 39253460
închiriere (administrate prin raportul
Oraș incluziv și
intermediul Agenției Naționale pentru 2017
accesibil/Echita
pentru Locuințe (ANL) bil și incluziv

Programul de construcție a 2016-prezent UAT 0 0 Lipsește 521030 1687000 Oraș incluziv și

locuințelor de serviciu pentru raportul accesibil/Echita
funcționarii publici și pentru 2017 bil și incluziv
personalul instituțiilor publice
centrale și locale (ANL)

Locuințe sociale pentru 2008-prezent UAT 20071306 7808759 Lipsește 1690840 4548000 Oraș incluziv și
comunitățile de romi (ANL) raportul accesibil/Echita
pentru 2017 bil și incluziv

Subvenții totale pentru Oraș incluziv și

programele de construcție a 527.097.000 108.160.179 accesibil/Echita
locuințelor ANL 2001-present TAUs 246285000 122947000 39365000 55200000 63300000 bil și incluziv

Locuințe sociale (Legea Oraș incluziv și

114/1996) 118.016.892 24.217.038 accesibil/Echita
1997 - present TAUs 22007000 25000000 31539285 18956000 20514607 bil și incluziv
Locuințe pentru persoanele Oraș incluziv și
evacuate din locuințe 45.973.211 9.433.692 accesibil/Echita
naționalizate (UUG 74/2007) 2006 - present TAUs 8487000 17600000 7398552 8767000 3720659 bil și incluziv

TOTAL 691.087.103,11 141.810.909

109
110
 Tabelul 25. Alte programe administrate de MLPDA

Program/intervenții Perioadă de Cine este 2015 2016 2017 2018 2019 2015-2019 2015-2019 Obiectiv al
implementare eligibil? (RON) (EURO) Politicii
Urbane

Programul pentru elaborarea Orașe bine

și/sau actualizarea Planurilor guvernate/tra
Urbanistice Generale și a nsparente și
Regulamentelor Locale de 70.200.000 14.405.023 solide din
Urbanism cf. HG nr. 525/1996 punct de
Consiliile 24000000 17100000 14300000 16500000 15400000 vedere
1996-prezent județene financiar

Consolidarea blocurilor de Oraș locuibil și

locuințe clasificate în clasa I de risc inteligent în
seismic/Programul de consolidare ceea ce
2.589.147 531.292
pentru riscul seismic privește
1.265.000 465.877 582.270 276.000 0 clima/Ecologic
2001-prezent UAT și rezilient

Programul anual pentru Oraș locuibil și

finanțarea de la bugetul de stat a inteligent în
hărților de risc natural pentru 1.547.190 ceea ce
317.483
cutremure și alunecări de teren Consiliile privește
cf. HG nr. 932/2007 2007-prezent județene 0 145.648 546.156 355.386 500.000 clima/Ecologic
și rezilient

TOTAL
74.336.337 15.253.798

111
 Tabelul 26. Programe finanțate prin Fondul pentru mediu

Program/intervenții Perioadă de Cine este 2015 2016 2017 2018 2019 2015-2019 2015-2019 % Obiectiv al Politicii
implementare eligibil? (RON) (EURO) Urbane
RABLA - Programul 2005 - prezent Persoanele 158835000 144645000 193152500 20652300 414977200 Oraș locuibil și
de stimulare a fizice inteligent în ceea ce
reînnoirii parcului 191.299.940 privește
auto național; clima/Ecologic și
932262000 52,4% rezilient
Programul care 2011 - prezent UAT 155248474,3 161245598,3 174453651,5 91947383,84 48,411,026,34 Oraș locuibil și
vizează protecția inteligent în ceea ce
resurselor de apă, privește
sisteme integrate de clima/Ecologic și
119.609.937
alimentare cu apă, rezilient
stații de epurare,
canalizare și stații de
tratare 582895108 32,7%
Casa Verde Clasic - 2010 - prezent Persoanele 27486616,84 31114325,33 52122000 111644,8 42905 Oraș locuibil și
Program pentru fizice inteligent în ceea ce
instalarea privește
sistemelor de clima/Ecologic și
încălzire folosind rezilient
energie
regenerabilă, 22.752.035
inclusiv înlocuirea
sau completarea
sistemelor
convenționale de
încălzire – persoane
fizice 110877492 6,2%
Programul de Ministerul 4179947,02 22943497,8 11823085,16 10020948,97 7468884,19 Oraș locuibil și
Mediului 11.580.728
dezvoltare și 56436363 3,2% inteligent în ceea ce

112
optimizare a Rețelei privește
Naționale de clima/Ecologic și
Monitorizare a rezilient
Calității Aerului.
Programul care 2010 - prezent UAT, 7940685,79 4033578,54 16907953,53 9505926,51 5447161,32 Oraș locuibil și
vizează Consiliile inteligent în ceea ce
îmbunătățirea județene, privește
Asociațiile
calității mediului clima/Ecologic și
de
prin împădurirea rezilient
proprietari
terenurilor 8.994.994
degradate,
reconstrucția
ecologică și
gestionarea durabilă
a pădurilor 43835306 2,5%
RABLA PLUS - 2020-2024 Persoanele 750000 9890000 11348739,82 Oraș locuibil și
Programul de fizice inteligent în ceea ce
reducere a emisiilor privește
de gaze cu efect de clima/Ecologic și
seră în transporturi rezilient
prin promovarea 4.512.084
vehiculelor de
transport rutier
curate și eficiente
din punct de vedere
energetic 21988740 1,2%
Programul național UAT 9379862,94 6402782,61 1926856,73 1222825,21 Oraș locuibil și
de îmbunătățire a inteligent în ceea ce
calității mediului privește
3.884.909
prin crearea de clima/Ecologic și
spații verzi în rezilient
localități 18932327 1,1%

113
Închiderea iazurilor 2010 - prezent Ministerul 4039539,09 656045,84 Oraș locuibil și
de decantare din Economiei inteligent în ceea ce
sectorul minier; 963.533 privește
clima/Ecologic și
4695585 0,3% rezilient
Monitorizare, studii, 2011 - 2018 Ministerul 447585,59 1467983,2 1,522,372,14 2437695,96 Oraș locuibil și
cercetare și Mediului inteligent în ceea ce
dezvoltare în privește
domeniul 893.289 clima/Ecologic și
schimbărilor rezilient
climatice/protecția
mediului 4353265 0,2%
Casa Verde Clasic - 2011 - prezent Entități 1653990,4 865613,7 8811,7 258708,36 Oraș locuibil și
Programul pentru legale inteligent în ceea ce
instalarea privește
sistemelor de clima/Ecologic și
încălzire folosind rezilient
energie
regenerabilă, 571.917
inclusiv înlocuirea
sau completarea
sistemelor
convenționale de
încălzire _entități
legale 2787124 0,2%
Programul de UAT, 461353,19 194361,12 Oraș locuibil și
reducere a emisiilor instituții inteligent în ceea ce
de gaze cu efect de publice, privește
companii
seră în transport, clima/Ecologic și
private 134.552
prin promovarea rezilient
infrastructurii
pentru vehiculele de
transport rutier fără 655714 0,0%

114
energie: stații de
încărcare pentru
vehicule electrice și
vehicule electrice
hibride conectabile
STAȚII DE
ÎNCĂRCARE PENTRU
VEHICULE
ELECTRICE
Programul care a 2020 - prezent Ministerul 116304,44 Oraș locuibil și
avut ca scop Mediului inteligent în ceea ce
educarea și privește
23.866
sensibilizarea clima/Ecologic și
publicului cu privire rezilient
la protecția mediului 116304 0,0%

1.779.835.328 365.221.784 100%

115
103
 Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin

Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România

Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720

Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației

Data publicării: Decembrie 2020

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România
Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod obligatoriu
poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720

Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației

Conținutul acestuiDataraport nu reprezintă

publicării: Noiembrie în mod obligatoriu
2020
poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Material distribuit gratuit
 Liviu Digitally signed
by Liviu Tudor
Tudor Bailesteanu
Bailestean Date:
2021.06.29
u 13:52:55 +03'00'

LIVRABIL 3. POLITICA URBANĂ 2020-2035 ȘI PLANUL DE ACȚIUNE

Teoria schimbării

www.poca.ro
Clauză de limitare a responsabilității
Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca
Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.

Declarație privind drepturile de autor

Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau
transmiterea anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea
legislației în vigoare.
Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și
Administrației (Bd. Libertăţii, nr. 16, Sector 5, Bucureşti, România); sau (ii) Grupul Banca Mondială în
România (Strada Vasile Lascăr, nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România).

Mulțumiri
Prezentul raport este transmis în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică
Rambursabile pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea
lui Christoph Pusch (Director de Practică, Managementul Riscurilor Sociale, Urbane, Rurale și al
Rezilienței, Europa și Asia Centrală) și a Tatianei Proskuryakova (Director de Țară, România și
Ungaria), şi David N. Sislen (Director de practică, Managementul Riscurilor Sociale, Urbane, Rurale și
al Rezilienței, Europa și Asia Centrală). Raportul a fost elaborat de o echipă coordonată de Dean Cira
(Specialist Urban Principal) și Paul Kriss (Specialist Urban Principal) și alcătuită din Yondela Silimela
(Specialist Urban Senior), Carli Venter (Specialist Senior în Dezvoltare Urbană), Marcel Ionescu-
Heroiu (Specialist Senior în Dezvoltare Urbană), Rosa Gabriela De Luis Matesanz (Specialist în
Dezvoltare Urbană), Alexandra Lulache (Specialist în Dezvoltare Urbană), şi Cristina Zamfir (Specialist
Senior M&E).

Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedback primit
de la reprezentanții Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, în special
Secretarului de Stat Gheorghe Păsat, Directorului General Alexandru Soare, Directorului Liviu
Băileșteanu, Șefului de Serviciu Radu Necșuliu, precum și Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Bogdan
Micu, Beniamin Stoica, Alina Huzui, Georgiana Toth, Anca Ureche, Antonia Dudău, Andrei Giurăscu,
Andreea Chitrosan și celorlalți parteneri locali, regionali și naționali care au contribuit la elaborarea
acestui raport.

Prezentul raport a fost transmis în luna decembrie 2020, în temeiul Acordului de servicii de asistență
tehnică rambursabile privind Politica Urbană a României (P171176), semnat între Ministerul
Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și Banca Internațională pentru Reconstrucție și
Dezvoltare la data de 29 noiembrie 2019. Acest raport reprezintă un document de sprijin pentru
Livrabilul 3 în cadrul acordului menționat mai sus - Contribuții la politica urbană 2020-2035.
Capitolul 1 Introducere
De ce o Politică Urbană pentru
România?
Provocările globale urgente, cum ar fi
pandemia de COVID-19, digitalizarea rapidă și
decalajul digital, migrația populației,
schimbările climatice, schimbările economice
rapide, etc. au un impact direct și local asupra
orașelor şi municipiilor din întreaga lume.
În această eră fără precedent a urbanizării și
în contextul Agendei pentru Dezvoltare
Durabilă 2030, al Acordului de la Paris, al
Pactului Verde European și al altor acorduri și
cadre de dezvoltare globală, a devenit clar că
oraşele sunt hub-uri de cunoaștere și sursă de
soluții pentru provocările actuale.
Astăzi, mai multe oraşe europene se află în
fruntea luptei împotriva acestor provocări
globale, avansând soluții deschizătoare de
drumuri la nivel de guvernanță și angajament
cetățenesc, acțiuni climatice inteligente,
inovație și creativitate.
Cu toate acestea, România este una dintre
puținele țări din Uniunea Europeană fără o
politică clară de dezvoltare urbană și fără un
program bugetar de stat dedicat exclusiv
zonelor urbane / metropolitane.
Absența unui regim de planificare locală
coerent, încadrat și susținut la nivel național,
bazat pe bune practici, cum ar fi planificarea
integrată a dezvoltării, bugetarea multianuală
și planificarea teritorială a investițiilor de
capital, limitează capacitatea municipiilor și
orașelor de a răspunde celor mai presante
provocări și de a devini motoare ale creșterii
și prosperității naționale.
Traiectoria actuală de dezvoltare a oraşelor
românești nu este durabilă. Aceasta este
caracterizată de tendințe negative, cum ar fi
expansiunea urbană, sub-urbanizarea,
creșterea costurilor locuințelor și utilităților,
alături de provocări de mediu, cum ar fi
poluarea și evenimentele meteo extreme
generate de căldură.
Abordarea acestor provocări și, în același
timp, reducerea decalajului dintre oraşele
dinamice și cele stagnante sau în declin, se
află la baza unei abordări de dezvoltare
urbană care este incluzivă, echitabilă și
durabilă.
Dezvoltarea Politicii Urbane a României este
fundamentală pentru a valorifica
oportunitățile pe care le oferă oraşele pentru
a asigura o dezvoltare susținută pe termen
1|Pagina
lung, incluzivă și durabilă pentru populația
României.

2|Page
Domeniul de aplicare al Politicii Urbane
Scopul Politicii Urbane este de a stabili
prioritățile pentru dezvoltarea urbană în
România, pentru perioada 2021-2035, oferind
în același timp îndrumări autorităților locale
atunci când planifică inițiativele locale.
Dacă sunt bine planificate, bine administrate
și angajate să ofere instrumentele necesare
pentru a duce o viață bună, orașele pot
promova schimbări comportamentale și
instituționale care vor aduce beneficii tuturor.
Teoria schimbării
Teoreticieni și practicieni în domeniul
evaluării, precum Huey Chen, Peter Rossi sau
Carol Weiss, au evidențiat provocările în
evaluarea programelor complexe, atunci când
rezultatele așteptate nu sunt clare.
Factorii de decizie politică sunt adesea tentați
să indice direcțiile dorite, fără a defini
impactul și rezultatele exacte ale unui
program sau „mini-pașii” necesari pe
parcursul implementării.
Lipsa de claritate nu numai că face sarcina
evaluării dificilă, ci şi reduce probabilitatea de
a fi abordate toate etapele importante pentru
a atinge un anumit scop.
Conceptul de „teorie a schimbării” a fost
popularizat de Carol Weiss printr-o descriere
detaliată și o ilustrare a modului în care o
schimbare dorită este de aşteptat să aibă loc.
Aceasta i-a stimulat pe cei ce structurează
inițiative complexe să fie specifici cu ce își
propun pentru a ușura procesul de evaluare și
a consolida capacitatea de a obține
recunoaștere pentru rezultatele care au fost
prezise în faza de planificare.
Institutul Aspen și a sa Masă Rotundă privind
Schimbările Comunitare au extins și mai mult
conceptul și au introdus o tehnică numită
„cartografiere inversă”, care solicită factorilor
de decizie politică să gândească pașii necesari
în ordine inversă, de la impacturile pe termen
lung la rezultatele intermediare și realizările
imediate.
Rezultatele (outcomes) sunt considerate a fi
condiții prealabile pentru impactul dorit; iar
realizările (outputs) sunt condiții prealabile
pentru rezultatele preconizate. Legăturile
dintre aceste elemente sunt descrise în
„roadmap”, o reprezentare grafică a
procesului de schimbare.
Această abordare a fost încorporată în
planificarea Politicii Urbane a României.
Teoria schimbării este descrisă pe larg în
cadrul raportului de contribuţii la Politică,
care detaliază: (1) viziunea generală și
principiile fundamentale pentru zonele
urbane, (2) obiectivele pe termen lung,
corelate cu Carta de la Leipzig, (3) rezultatele
pe termen mediu, legate de obiectivele
specifice, (4) realizările imediate ale măsurilor
planificate, (5) modificările instituționale și
legislative necesare, şi (6) sursele de finanțare
posibile.
Documentul actual reiterează principalele
elemente ale teoriei, într-o manieră sintetică.
Scopul este de a ușura înțelegerea strategiei și
de a îndruma evaluările viitoare.
Cu toate acestea, părțile interesate implicate
în implementarea Politicii Urbane ar trebui să
consulte documentul complet, cu informații
complete referitoare la intervențiile
planificate.
3|Pagina
Capitolul 2 Viziune, scopuri și obiective
Viziune
Viziunea Politicii Urbane exprimă „starea
dorită” pentru zonele urbane ale României.
Energiile colective, resursele și pasiunea
partenerilor de lucru vor fi mobilizate către o
dezvoltare urbană durabilă.
Zonele urbane ale României sunt reziliente,
verzi, productive, competitive și incluzive,
oferind locuitorilor o înaltă calitate a vieții și
oportunități economice. Administrațiile
publice locale sunt pro-active, interactive,
accesibile și sustenabile din punct de vedere
fiscal. Acestea plasează cetățeanul în centru,
prin parteneriate și colaborare pentru a co-
crea soluții inteligente și inovatoare pentru
provocările lor.
Scopuri - Piloni
Dezideratele Politicii Urbane ar trebui înțelese
ca piloni ce se sprijină reciproc, patru acorduri
asupra modului în care ar trebui să fie
planificat un oraș pentru a asigura un trai
decent, urmărirea binelui comun și o
planificare urbană integratoare care nu lasă
pe nimeni în urmă în evoluția sa.
1. ORAŞE VERZI ŞI REZILIENTE
A vorbi despre un oraș verde și rezilient
înseamnă a ne asigura că strategiile de
atenuare a schimbărilor climatice, alături de
adaptarea la schimbările climatice și o
reziliență sporită la pericolele naturale sunt
practici bine înrădăcinate și includ toate
categoriile demografice.
2. ORAŞE COMPETITIVE ŞI PRODUCTIVE
Acest deziderat recunoaște rolul orașelor ca
motoare esențiale ale creșterii economice.
Prin urmare, se bazează pe asigurarea
strategiilor și politicilor care sporesc
atractivitatea orașelor atât pentru afaceri, cât
și pentru forța de muncă. Aceasta înseamnă
abordarea discrepanţelor de infrastructură și
logistică, concentrându-se totodată pe
crearea de medii bune și atractive pentru
lucrători.
3. ORAŞE JUSTE ŞI INCLUZIVE
Acest scop se concentrează pe asigurarea
faptului că transformarea urbană nu lasă pe
nimeni în urmă în evoluția sa. Prin urmare,
asigurându-ne că fiecare categorie
demografică are acces egal la servicii de
interes general – acces echitabil la beneficiile
mediului urban.
4. ORAŞE BINE GUVERNATE
4|Pagina
Acest deziderat are în vedere asigurarea
eficienței, transparenței și accesibilității la
procesul de guvernanță.

5|Pagina
Obiective

Politica Urbană identifică o paletă largă de obiective de politică care instrumentează realizarea fiecăruia dintre scopurile Cartei de la Leipzig. Paleta va fi
considerată un meniu al dimensiunilor complementare ale politicii, care pot fi utilizate de toate administrațiile publice locale din mediul urban (zone urbane
funcționale) pe măsură ce își elaborează strategiile de dezvoltare urbană durabilă integrată.

6|Pagina
7|Pagina
Capitolul 3 Măsuri

MĂSURI PENTRU ORAŞE VERZI ŞI REZILIENTE societății civile pentru a dezvolta, atrage și reține
o forță de muncă calificată;
Realizarea orașelor verzi și reziliente, locuibile - asigurarea unor procese de guvernanță eficiente
și inteligente din punct de vedere climatic, se care nu împiedică competitivitatea economică.
va baza pe:
- limitarea fenomenului de expansiune urbană, în
special în zonele cu o scădere demografică;
- regenerarea zonelor intravilane, acordând o atenție
specială apartamentelor familiale din perioada
comunistă, terenurilor industriale dezafectate şi
patrimoniului subutilizat și reducând aglomeraţia de
vehicule;
- investiții în activarea spațiilor publice deschise,
încorporând soluții bazate pe natură și infrastructură
verde urbană pentru a atenua pericolele
hidrometeorologice;
- investiții în reducerea vulnerabilității la riscul seismic.

MĂSURI PENTRU ORAŞE COMPETITIVE

Pentru a dezvolta orașe productive,
competitive și ofertante din punct de vedere
al locurilor de muncă, guvernul și partenerii
de dezvoltare vor proceda la:
- asigurarea investițiilor în infrastructura
economică necesară, în special tranzitul de masă
rutier și feroviar ecologic;
- pregătirea și valorificarea terenurilor și
proprietăților bine amplasate pentru activitate
economică;
- contracararea efectelor declinului demografic
prin încurajarea parteneriatelor strategice cu
instituțiile de învățământ și organizații ale

8|Pagina
 Capitolul 4
MĂSURI PENTRU ORAŞE JUSTE ŞI INCLUZIVE
Răspunsurile la dezideratul de orașe
echitabile, incluzive și sustenabile se vor baza
pe:
- reglementarea proprietății funciare,
regularizarea așezărilor informale pentru a
încuraja locuințele sociale și accesul la servicii de
infrastructură;
- furnizarea de locuințe bine amplasate, proiectate
corespunzător și accesibile din punct de vedere
al preţurilor;
- ONG-uri puternice care completează serviciile
guvernamentale și acționează ca o punte între
comunitățile vulnerabile și guverne;
- măsuri deliberate pentru a îmbunătăți accesul și
accesibilitatea financiară la serviciile publice;
- eliminarea decalajului digital.
MĂSURI PENTRU ORAŞE BINE GUVERNATE
Pentru orașe bine guvernate măsurile se vor
concentra pe:
- un sistem de coordonare pe verticală și
orizontală între administrații publice, respectând
totodată autonomia locală;
- organisme publice cu capacitate adecvată;
- reglementare simplificată;
- sisteme de guvernanță eficiente care utilizează
soluții IT adecvate scopului;
- transparență și guvernanță participativă;
- mediu financiar stabil bazat pe fluxuri fiscale
previzibile și pe venituri importante din surse
proprii.
Accentuarea e
Planificarea spaţială
Dubla provocare a expansiunii urbane
necontrolate și a contracției cu care se
confruntă orașele românești necesită o
abordare flexibilă în care rolul sistemului de
planificare spațială crește și se schimbă din
reglementarea utilizării terenului către
integrarea, echilibrarea și transpunerea
direcțiilor de dezvoltare sectorială în
realitățile mediului construit.
În acest scop, ar trebui integrate patru direcții
cheie ale politicii:
- stabilirea unei viziuni comune pentru a promova
sustenabilitatea spațială și a spori capacitatea
instituțională de promovare a modelelor de
urbanizare durabile, semnalând responsabilitatea
partajată a tuturor părților interesate și a
nivelurilor de guvernare de a acționa în direcția
respectivelor scopuri și interdependența acestora
de planificarea spațială;
- facilitarea planificării integrate a dezvoltării peri-
urbane pentru a contura comunități compacte,
conectate și diverse, limitând în același timp
expansiunea necontrolată și abordarea
deficiențelor din infrastructura fizică și socială din
comunitățile peri-urbane existente;
- valorificarea activelor urbane existente, cum
ar fi patrimoniul și zonele industriale
dezafectate și pentru a îmbunătăți
atractivitatea nucleului urban și a cartierelor
9|Pagina
 rezidențiale urbane existente, acționând
asupra fondului imobiliar îmbătrânit, a
supraaglomerării parcărilor și a spațiilor
publice limitate și a infrastructurii sociale pe
baza principiilor reutilizării circulare și a
planificării integrate;
- îmbunătățirea conectivității în interiorul și între
zonele urbane și peri-urbane pe baza principiilor
accesibilității și integrării utilizării terenurilor cu
planificarea infrastructurii, pentru a reduce
utilizarea mașinilor provocată de expansiune și
pentru a spori accesul echitabil la resurse.

Instrumentele digitale

Implementarea instrumentelor digitale

adecvate scopurilor permite luarea de decizii
bazate pe dovezi, investiții adecvate și bine
direcționate și operațiuni eficiente.

Politica Urbană propune două niveluri de

intervenție în dezvoltarea instrumentelor
digitale adecvate:
- primul nivel urmărește să consolideze o logică
coerentă pentru orașele inteligente care se
aplică în toate orașele, susținută de principii
precum interoperabilitatea, vizibilitatea, etc.,
și bazată pe capacitatea adecvată, etc.;
- cel de-al doilea nivel se concentrează pe
intervenții la nivel de oraș și recomandă
instrumente specifice necesare pentru a
accelera realizarea dezideratelor politicii.

10 | P a g i n a
Capitolul 5
-
„Cheia pentru a deveni un
lider mai eficient nu constă
în a verifica zilnic toate
elementele de pe lista ta de
sarcini. Constă în a-ți forma
obiceiul de a-ți prioritiza
timpul, astfel încât să îți
atingi cele mai importante
scopuri într-un mod
eficient.”
John C. Maxwell
Prioritizarea
Obiective prioritare
Din lista largă a obiectivelor urbane, cinci obiective prioritare
reies ca cele mai importante direcții ale Politicii Urbane, având
în vedere efectul lor multiplicator, capacitatea de a aduce
numeroase co-beneficii și contribuția simultană la mai mulți
piloni:
1) Sustenabilitatea spațială
2) Crearea de orașe locuibile și inteligente din punct de vedere
climatic prin intensificarea infrastructurii verzi- albastre pentru a
atenua și a se adapta la riscurile urbane
3) Intensificarea activității economice prin oferirea unor condiții de
trai prielnice, creșterea ofertei locurilor de muncă și
îmbunătățirea accesului la centre de afaceri bine deservite
4) Îmbunătățirea condițiilor de viață, în special prin creșterea
accesului la locuințe și servicii publice
5) Îmbunătățirea capacității sectorului public și a cooperării între
administrații publice și sectoare/domenii.
Obiectivele de politică neprioritizate nu vor fi ignorate, ci sunt
prevăzute ca direcții de politică complementare pe care orașele
le pot integra pentru a urmări dezideratele celor patru piloni
generali.
Măsuri prioritizate
Obiectivele prioritare cuprind mai multe măsuri asociate care
permit operaționalizarea acestora, identificarea lacunelor sau
incoerențelor legislative, a nevoilor instituționale și/sau de
11 | P a g i n a
capacitate și a pentru succesiunea lor eficientă.
oportunităților de finanțare

12 | P a g i n a
Capitolul 6 Roadmap pentru obiectivele prioritizate

13 | P a g i n a
Capitolul 7
Planificarea activităţilor Aranjamente instituţionale
Funcția de monitorizare se
va baza pe verificări
periodice ale progresului
privind implementarea
Politicii, printr-o colectare și
o analiză continuă și
sistematică a datelor de
monitorizare.
Funcția de evaluare va
include evaluări selective,
destinate să ofere feedback
și lecții învățate, care să fie
încorporate în planificarea
strategică și procesul de
luare a deciziilor.
Monitorizarea şi evaluarea
Comitetul de M&E (din cadrul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor
Publice și Administrației) va implementa toate activitățile legate
de funcția de monitorizare (de exemplu, colectarea și agregarea
datelor de monitorizare) și va coordona activitățile legate de
funcția de evaluare (de exemplu, aprobarea evaluărilor
intermediare și finale)
Este de aşteptat ca autoritățile locale să prezinte anual informații
despre portofoliul și progresul proiectelor urbane locale.
Observatorul Urban nou înființat va alerta cu privire la posibilele
schimbări în contextul Politicii Urbane (de exemplu, indicatori
urbani cu performanțe slabe).
Asistența Tehnică externă este prevăzută pentru evaluarea
eficacității, eficienței, relevanței și impactului Politicii Urbane.
Rezultatele vor fi diseminate prin intermediul a patru rapoarte de
evaluare.
14 | P a g i n a
Indicatori

Funcțiile de M&E se vor baza pe sistemul de indicatori ai Observatorului Urban, care cuprinde peste
800 de indicatori, asociați cu cele cinci dimensiuni ale Politicii Urbane - spațială, de mediu,
economică, socială și de guvernanţă. Va fi asigurată o monitorizare mai atentă a indicatorilor legați
direct de intervențiile prioritare ale Politicii, prezentaţi în tabelul de mai jos.

DIMENSIUNE COD INDICATOR

1 Raportul dintre consumul de teren și rata de creștere a populației

SPAŢIALĂ 2 Adoptarea planurilor urbane integrate (mediu, transport, urbanism)

3 Satisfacția față de spațiile publice (Barometru urban)

4 Emisii de gaze cu efect de seră pe cap de locuitor

5 Zonele verzi pe cap de locuitor

DE MEDIU
Numărul de evenimente în care limita emisiilor principale de poluanți atmosferici este
6
depășită
% persoane care se află la 0,5 km de transportul public care circulă cel puțin la fiecare
7
20 de minute
8 Produsul intern brut pe cap de locuitor

9 Discrepanțe în calificarea forței de muncă actuale

10 Intensitatea cercetării și dezvoltării

ECONOMICĂ
11 Accesibilitatea drumurilor naționale

12 Traficul trenurilor de marfă

13 Satisfacția în ceea ce privește nivelul serviciilor sociale și de sănătate (Barometru urban)

Satisfacția în ceea ce privește nivelul serviciilor culturale, recreative și de agrement
14
(Barometru urban)
15 Populația cu risc de sărăcie sau excludere

SOCIALĂ 16 Asigurarea de locuinţe convenabile ca preţ

17 Populația cu acces la internet

18 Venituri proprii pe cap de locuitor

19 Fonduri UE primite

DE GUVERNANŢĂ 20 Alocarea cheltuielilor pentru instruirea personalului

21 Cooperarea cu alte administrații publice locale și alte niveluri de guvernare

22 Participarea cetățenilor la planificarea locală

15 | P a g i n a
DIMENSIUNE COD INDICATOR

Satisfacția în ceea ce priveşte oportunitățile de a participa la planificarea locală

23
(Barometru urban)

16 | P a g i n a
 Liviu Tudor Digitally signed
by Liviu Tudor
Bailestean Bailesteanu
Date: 2021.06.29
u 13:53:12 +03'00'

LIVRABIL 3. POLITICA URBANĂ 2020-2035

ȘI PLANUL DE ACȚIUNE

DOCUMENT-SUPORT PENTRU DOCUMENTUL

ÎNSOȚITOR 4:
Orașe în tranziție: Studiu de caz Alba Iulia

www.poca.ro
Declinarea responsabilității
Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca
Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu opiniile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.

Drepturi de autor
Materialul din această publicație este protejat de drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea unor
porțiuni din această lucrare fără permisiune poate constitui o încălcare a legilor aplicabile. Pentru
permisiunea de a fotocopia sau imprima orice parte din această lucrare vă rugăm să trimiteți o
solicitare cu informațiile complete fie către: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Bd. Libertății nr. 16, Sector 5, București, România); sau (ii) Grupul Băncii Mondiale
România (Str. Vasile Lascăr nr. 31, etaj 6, Sector 2, București, România).

Prezentul raport a fost transmis în luna decembrie 2020, în cadrul Acordului de Servicii de Asistență
Tehnică Rambursabile privind Politica Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie 2019 între
Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru Reconstrucție
și Dezvoltare. Acesta reprezintă un document de sprijin pentru Livrabilul 3 în cadrul acordului
menționat mai sus – Contribuții la Politica urbană 2020-2035.
MULȚUMIRI

Prezentul raport a fost livrat în conformitate cu prevederile Acordului de Servicii de Asistență Tehnică
rambursabile pentru Politica Urbană a României și este elaborat sub îndrumarea și supravegherea dlui
Christoph Pusch (Director de practică, Managementul riscurilor urbane și în caz de dezastre, Europa și
Asia Centrală) și a Tatianei Proskuryakova (Director de țară, România și Ungaria). Prezentul raport a
fost elaborat sub coordonarea lui Dean Cira (Specialist Principal în domeniul Urban) și Paul Kriss
(Specialist Principal în domeniul Urban) de echipa alcătuită din Nicolaie Moldovan (Expert Dezvoltare
Urbană – autorul principal al raportului), Marcel Ionescu-Heroiu (Expert Senior Dezvoltare Urbană),
Yondela Silimela (Specialist Senior Dezvoltare Urbană), Carli Venter (Specialist Senior Dezvoltare
Urbană), cu sprijin din partea lui Damaris Bangean (Expert Dezvoltare Urbană) și contribuție din partea
lui Barbu Mateescu (Expert în domeniul Urban) și Bogdan Țopan (Expert în politici).

Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedbackul primit
de la reprezentanții Municipalității Alba Iulia, în special dlui Mircea Hava, Membru al Parlamentului
European și fost primar al orașului Alba-Iulia, dlui primar Gabriel Codru Pleșa, precum și Ministerului
Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special Ministrului Ion Ștefan, Secretarului de stat
Mihail Veștea, Directorului General Diana Țenea, Directorului Liviu Băileșteanu, Șefului Serviciu Radu
Necșuliu, precum și lui Daniel Vâlceanu, Amalia Vîrdol, Beniamin Stoica, Georgiana Toth, Emilia
Milutinovici, Alina Huzui și tuturor celorlalți parteneri locali, regionali și naționali care au contribuit la
elaborarea acestui raport.
ABREVIERI ȘI ACRONIME

UE Uniunea Europeană
ZUF Zonă urbană funcțională
MLPDA Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
INS Institutul Național de Statistică
OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
PHARE Polonia și Ungaria: Asistență pentru restructurarea economiilor lor
POR Program operațional regional
UAT Unitate administrativ-teritorială
BM Banca Mondială
CUPRINS

1. REZUMAT ........................................................................................................................ 1
2. INTRODUCERE ................................................................................................................. 2
2.1 Context istoric ................................................................................................................................... 3
2.2 Date demografice locale ................................................................................................................... 5
2.3 Context economic ............................................................................................................................. 8
3. GUVERNANȚA LOCALĂ CA VECTOR PENTRU DEZVOLTARE ............................................... 11
4. INVESTIȚII ÎN ACTIVELE LOCALE CHEIE............................................................................. 13
4.1 Patrimoniul istoric și turistic ale municipiului Alba-Iulia................................................................. 13
4.2 Perpetuarea unei vieți culturale puternice și diversificate ............................................................. 16
5. CONSTRUIREA UNUI MEDIU PRIETENOS ȘI VIABIL ........................................................... 18
5.1 Reabilitarea termică a locuințelor colective ................................................................................... 18
5.2 Piața imobiliară și investiții în locuințe sociale ............................................................................... 19
5.3 Vârstnicii activi ca resursă valoroasă a capitalului uman din Alba Iulia .......................................... 20
5.4 Educația superioară ca mijloc de întinerire a orașului, de păstrare și atragere a tinerelor talente
......................................................................................................................................................... 23
5.5 Dezvoltarea transportului public între comunitățile învecinate ..................................................... 25
5.6 Alba Iulia ca laborator viu pentru inițiativele „Oraș inteligent” ..................................................... 27
5.6.1 Soluții pilot pentru Alba Iulia Smart City 2018 .......................................................... 28
5.6.2 Investiții într-un viitor mai inteligent ........................................................................ 31
6. O REȚEA DE PARTENERIATE PENTRU INCLUZIUNE ........................................................... 31
7. CONCLUZIE .................................................................................................................... 33
7.1 Recomandări: Construind un viitor mai luminos ............................................................................ 34
LISTĂ DE FIGURI
Figura 1. Clopotul Unirii, Alba Iulia ......................................................................................................... 5
Figura 2. Populația în funcție de domiciliu - la nivel de municipiu și de județ ....................................... 6
Figura 3. Structura populației în funcție de vârstă: 1992 și 2020 ........................................................... 6
Figura 4. Orașul Alba Iulia și zona sa urbană funcțională ....................................................................... 8
Figura 5. Distanța de la Alba Iulia la aeroporturi .................................................................................. 10
Figura 6. Vedere spre Bastionul din Alba Iulia ...................................................................................... 13
Figura 7. Harta orașului Alba Iulia, înfățișând cetatea din centrul orașului.......................................... 15
Figura 8. Vedere spre Alba Iulia - Zilele Medievale ale Bălgradului ...................................................... 17
Figura 9. Vedere spre Universitatea „1 Decembrie 1918" din Alba Iulia .............................................. 24
Figura 10. Vedere spre centrul orașului Alba Iulia și spre Catedrala Încoronării.................................. 26

LISTĂ DE CASETE
Caseta 1. Soluții pilot integrate pentru Alba Iulia Smart City 2018 ...................................................... 28
 1. REZUMAT
Politica urbană a României trebuie să ia în considerare în mod realist orașele în diferite stadii de
dezvoltare demografică și economică: atât orașele care înregistrează creșteri, precum și cele aflate
în declin. La fel ca în multe alte țări din întreaga lume, o parte semnificativă din orașele României se
confruntă cu declin. În ultimele decenii, o cincime din orașele lumii și jumătate din orașele României
s-au confruntat cu descreștere, ceea ce face ca integrarea gestionării inteligente a declinului să fie
esențială pentru politicile urbane. Aceasta include acordarea atenției cuvenite realității orașelor în
descreștere, stabilirea de linii directoare pentru a ajuta orașele să răspundă în mod adecvat la
contextele lor locale, să urmărească obiective realiste ținănd cont de tentințele lor de creștere și chiar
să găsească noi oportunități în acest proces de recalibrare, prin valorificarea avantajelor locale și
investiții în altele complementare pentru a obține calitate mai bună a vieții locuitorilor.
Acest raport face parte dintr-o serie de studii de caz în cadrul temei mai largi a orașelor în tranziție
(denumite în mod obișnuit orașe în declin), care va fi probabil un domeniu de interes în politica
urbană a României. Raportul prezintă punctele tari și punctele slabe ale dezvoltării Municipiului Alba
Iulia în ultimii ani, având în vedere statutul său de oraș în descreștere, evoluând de la un centru al
unificării românești la un oraș cu o importanță relativ redusă. Înfruntarea exemplară de către Alba
Iulia a declinului său este evidențiată de abordarea sa creativă și direcționată către construirea unei
identități de marcă culturală și restaurarea patrimoniului său, eforturile sale de a-și menține
importanța academică și economică chiar având în vecinătate orașe universitare și poli economici mai
mari, accentul pus pe incluziunea socială, ceea ce crește calitatea vieții tuturor locuitorilor săi, precum
și pașii săi vizionari spre a deveni un oraș inteligent. Acest studiu de caz poate servi ca referință pentru
factorii de decizie politică, în a se inspira pentru gestionarea și chiar înflorirea orașului în contextul
declinului.

Figură 1. Vedere asupra orașului Alba-Iulia

Sursa: Emanuel Drăgușin/Facebook

1
 Succesul orașului Alba Iulia în dobândirea statutului său de oraș în tranziție poate fi atribuit celor
patru piloni cheie:
1. Administrație locală vizionară și dinamică, care a servit drept vector al dezvoltării.
Administrația locală din Alba Iulia a creat și a urmat o viziune pe termen lung pentru
dezvoltarea sa într-un mod care să răspundă dinamic la nevoi și provocări. Aceasta a inclus
luarea în considerare și pilotarea diferitelor opțiuni de politică publică, valorificarea
competențelor de planificare, de elaborare a politicilor publice și de decizii de investiții,
precum și utilizarea pe scară largă a fondurilor UE.
2. Investiții în bunuri care îi susțin și glorifică moștenirea. Transformarea cetății sale dintr-o
cetate abandonată într-un centru de viață culturală pentru oraș a conferit orașului un statut
reînnoit ca sursă de mândrie locală și destinație turistică.
3. Sprijinirea investițiilor complementare în educație, infrastructură și incluziune socială, ceea
ce creează un mediu favorabil pentru ca locuitorii săi să prospere. Astfel de investiții au ajutat
orașul să mențină o atractivitate economică și educațională, să îmbunătățească conectivitatea
și să valorifice poziționarea sa centrală, să susțină calitatea vieții pentru toate categoriile
sociale, precum și să promoveze transformarea digitală axată pe cetățeni.
4. Parteneriatele și colaborarea dintre societatea civilă, sectorul privat și administrația locală,
într-un format care să pună pe primul loc nevoile locuitorilor. Pionieratul orașului Alba Iulia
în ceea ce privește relațiile de colaborare între acești parteneri la nivel de municipiu și la
nivelul zonei urbane funcționale a fost esențial în confruntarea cu provocările
interdisciplinare întâmpinate de un oraș în declin.

Gestionarea cu succes a declinului implică o coordonare intensă a politicilor și programarea

investițiilor într-un spectru de domenii. Orașele care au reușit să răspundă cu succes la contracție sau
să inițieze o nouă creștere în timp, nu se concentrează pe un singur aspect: realizează un set de
activități axate pe maximizarea în cea mai mare măsură posibilă a bunurilor locale. Deși aceste active
sunt adesea legate de patrimoniu sau turism, ele includ un accent specific pe rezidenți și comunitatea
locală - capitalul uman ale orașului. Acest aspect necesită o oarecare mobilizare, implicare și o
conducere puternică pentru a revitaliza elemente care au potențialul de a conferi unui oraș
dinamismul necesar pentru a face față cu grație și pentru a identifica noi oportunități în propriul declin.
Pentru unele orașe, acest lucru începe cu redescoperirea și recuperarea identității orașului și
construirea pe imaginea înrădăcinată în trecutul său, pentru a crea un prezent vibrant. În cazul orașului
Alba Iulia, acest lucru a presupus identificarea și investiția în calitățile notabile ale trecutului său, care
au valoare și în prezent; crearea mărcii culturale a orașului și completarea cu investiții suplimentare
pentru a sprijini o identitate rezilientă, sănătoasă, conectată, incluzivă și prezentă.

2. INTRODUCERE
La fel ca în multe alte țări, orașele în contracție sunt o componentă a realității urbane din România
care nu poate fi neglijată și trebuie abordate în cadrul politicii sale urbane naționale.1 Obiectivul
dezvoltării urbane durabile este de a obține orașe incluzive, sănătoase, reziliente și durabile, dar
realitatea este că nu toate orașele se află în creștere: unele orașe se confruntă inevitabil cu declinul,
având în vedere dinamica emigrației, scăderea natalității, transformarea economică și schimbarea
centrelor economice generată de aceasta. Cu toate acestea, descreșterea nu înseamnă neapărat un

1OCDE estimează că, la nivel global, „populația din zonele metropolitane a scăzut cu o cincime începând cu anul 2000, iar până în 2050, va
scădea cu aproape o treime”. (OCDE, 2020). Orașe ale lumii: o nouă perspectivă asupra urbanizării. https://www.oecd.org/regional/regional-
statistics/Cities-in-the-World-Policy-Highlights.pdf

2
eșec: orașele care se laudă cu un trecut odinioară plin de farmec au o importanță istorică și culturală
bogată, care le oferă valoare actuală și o identitate cu care se pot mândri. Identificarea, revitalizarea
și valorificare bunurilor sau a vestigiilor care au constituit importanța respectivă pot ajuta un oraș să
atingă vitalitatea la o scară mai mică și o bună calitate a vieții. Bunăstarea locuitorilor poate și ar trebui
să fie realizată chiar și pe fondul declinului.
Un oraș în contracție este un oraș care este posibil să fi atins apogeul istoric și care a suferit un declin
semnificativ în ceea ce privește dimensiunea populației, puterea economică sau importanța politică.
O definiție oficială a OCDE definește un oraș în contracție ca fiind „o zonă urbană - oraș, parte a unui
oraș, întreaga zonă metropolitană sau o localitate - care a suferit pierderi de populație, recesiune
economică, declin al ocupării forței de muncă și probleme sociale pe fondul unei crize structurale”.2
Conform proiectului „Orașe românești în declin”, aproape jumătate din orașele din România (163 din
320) au înregistrat un declin în ultimii 30 de ani: de la orașe turistice de la malul mării, orașe balneare,
porturi, până la orașe monoindustriale, printre altele. Este posibil ca multe dintre aceste orașe să nu
își reatingă vârful istoric, dar să păstreze în continuare elementele de glorie anterioară, care pot fi
sărbătorite, reinventate și completate de investiții în alte bunuri locale pentru a ajuta orașul să
prospere în prezent.
Declinul orașului Alba Iulia este marcat de o scădere a importanței și de o îmbătrânire a populației.
În timp ce Alba Iulia a menținut o dimensiune a populației relativ stabilă în funcție de domiciliu,
numărul tinerilor s-a redus la jumătate începând cu 1992. Orice creștere modestă în ceea ce privește
dimensiunea populației (3 procente începând cu 1992) a fost atribuită în întregime categoriilor de
vârstă de peste 45 de ani, indicând un declin al forței de muncă în rândul tinerilor și un pericol pentru
vitalitatea și atractivitatea sa economică. Pentru a răspunde unor astfel de provocări, administrașia
locală din Alba Iulia a fost nevoită să întreprindă acțiuni decisive pentru a se transforma, a se adapta
nevoilor în schimbare și pentru a obține un statut unic în rândul centrelor universitare și economice
mai mari.
Alba Iulia prezintă un exemplu convingător al unui oraș românesc de dimensiuni medii aflat în declin
- și chiar la nivel european - care a reușit să își glorifice moștenirea și să-și mențină importanța
istorică și europenismul pentru cei aproximativ 75.0003 de locuitori. În ciuda pierderii importanței
sale geopolitice și a îmbătrânirii semnificative a populației sale, orașul a dat dovadă de reziliență,
transformare și dezvoltare prin valorificarea contextului geopolitic și strategic al României în ultimii
20 de ani, mai ales după aderarea sa la Uniunea Europeană. Succesul său poate folosi ca inspirație
pentru testarea politicilor publice în alte orașe românești în declin.
Acest raport prezintă caracteristicile care fac din Alba Iulia un exemplu de oraș în declin bine
gestionat. Raportul revizuiește aspectele esențiale ale dezvoltării Municipiului Alba Iulia în fața
declinului din ultimii ani, de la restaurarea centrelor și monumentelor sale cu semnificație istorică,
renovarea blocurilor de locuințe, eforturile sale incluzive de a uni comunitățile învecinate prin
intermediul transportului public, la măsurile sale de pionierat, dezvoltându-se ca oraș inteligent.
Aceste realizări au fost determinate de administrația locală proactivă a orașului, identificând și
investind în activele sale cheie locale, stimulând investițiile în alte domenii critice pentru bunăstarea
locuitorilor și susținând anumite parteneriate funcționale și de colaborare între sectorul privat,
societatea civilă și autoritățile locale pentru a face față provocărilor cu care se confruntă.

2.1 Context istoric

Alba Iulia este locul de naștere al statului român modern și servește drept capitală simbolică a
unității națiunii. Este orașul în care principatele României s-au unit la data de 1 decembrie 1918 și

2 Ibid.
3
Institutul Național de Statistică. http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table

3
continuă să fie sărbătorit de Ziua Națională a României, la data de 1 decembrie, în fiecare an.4 A 26-a
Hotărâre a Parlamentului României din data de 30 noiembrie 1994 a conferit Municipiului Alba Iulia
statutul oficial și titlul de „Cetate - simbol al celei mai mari uniri a națiunii române”.
Istoria orașului este înrădăcinată într-un trecut roman antic, care a cunoscut o creștere a
importanței în timpurile medievale. Cu un context în general multicultural și divers, a devenit, în
epoca modernă, un simbol al unificării și al comunității pentru țară în ansamblu. După aderarea
României la UE, Alba Iulia a devenit mai puțin importantă din punct de vedere politic și a avut loc
decăderea. Cu toate acestea, orașul a avut o revenire impresionantă, bazându-se pe sprijinul și
solidaritatea europeană pentru a construi un nou viitor, bazat pe patrimoniul său cultural remarcabil.5
Municipiul Alba Iulia se mândrește cu mai multe situri de patrimoniu național care îi conferă
importanță și un statut durabil ca simbol al unității naționale:
i) Cea mai mare cetate din Europa Centrală și de Sud-Est, Cetatea Alba Carolina, se află în inima
orașului. Construcția sa ridicată de-a lungul a trei epoci istorice diferite - romană, medievală
și habsburgică - îi conferă o unicitate arhitecturală dezvăluită de mărturiile patrimoniale vii de
astăzi. Conform listei monumentelor istorice din România, aprobată de Ministerul Culturii din
România, Municipiul Alba Iulia este unul dintre cele mai importante monumente istorice ale
României, în timp ce Cetatea Alba Carolina, cu toate spațiile sale interioare și exterioare,
ravelinele și bastioanele, este inclusă în lista monumentelor de interes patrimonial național.

ii) Catedrala romano-catolică a Municipiului Alba Iulia, unul dintre cele mai importante
monumente arhitecturale din Transilvania, este un obiectiv patrimonial romanic recunoscut
la nivel european, datând de peste 1000 de ani. Din 2012, catedrala este inclusă în unul din
Traseele europene TRANSROMANICA - Ruta romanică a patrimoniului european. Din 2013,
moștenirea romană din Alba Iulia este inclusă în Ruta Culturală Europeană - Drumul
Împăratului Roman.6

iii) Catedrala Încoronării este primul important sit religios construit în Transilvania după Unirea
din 1918. Lăcașul de cult ortodox a fost ridicat special pentru încoronarea Regelui Ferdinand
și a Reginei Maria ca monarhi ai României Unite la data de 15 octombrie 1922. La eveniment
au participat reprezentanți ai caselor regale sau imperiale, oficiali și personalități politice din
întreaga lume, reflectând prestigiul României de la acea vreme. La eveniment au participat,
de asemenea, 20.000 de țărani din toată țara, iar 40.000 de soldați din toate ramurile au
desfășurat o paradă de trupe. Mesajul regelui Ferdinand către mulțimi a subliniat importanța
actului care simboliza „unirea tuturor țărilor locuite de români”. Actul Unirii din 1918 a fost
urmat atât oficial, cât și ceremonial, de încoronarea Regelui Ferdinand la Alba Iulia.7

Accentul pe investiții și prezentarea patrimoniului său cultural au dat roade în ceea ce privește
atracția turistică pentru Alba Iulia. Din 2012, Municipiul a fost recunoscut de Comisia Europeană ca
destinație de excelență, datorită renovării siturilor sale istorice de patrimoniu și importanței crescânde
ca destinație turistică. În martie 2013, Municipiului Alba Iulia i s-a acordat Premiul pentru mențiunea
specială a juriului din partea organizației EUROPA NOSTRA, cea mai mare Federație europeană de
asociații axate pe patrimoniul cultural și patrimoniul istoric.8

4
https://www.youtube.com/watch?v=a4kKy59cI0k
5 https://www.capitalaculturala2021.ro/Files/dosare/alba%20iulia/Alba_Iulia_CCE_ENG_scan.pdf
6 http://www.transromanica.com/en/news/
7 http://albaiuliaqr.ro/coronation-cathedral/?lang=en
8
https://www.europanostra.org

4
 Figura 1. Clopotul Unirii, Alba Iulia

Sursa: Shutterstock, licență achiziționată de Nicolaie Moldovan

2.2 Date demografice locale

Alba Iulia are o populație relativ stabilă în funcție de domiciliu; cu toate acestea, profilul său
demografic este pus la încercare de îmbătrânirea dramatică a populației și reducerea forței de
muncă. Deși este posibil ca Alba Iulia să nu fi suferit un declin în ceea ce privește populația în funcție
de domiciliu, dispariția tinerilor și a populației active mai tinere reprezintă provocări considerabile
pentru productivitatea, vitalitatea și dimensiunea populației în următoarele decenii. Ca răspuns,
Municipalitatea Alba Iulia a trebuit să ia măsuri decisive pentru păstrarea și atragerea tinerilor,
investind în activele sale cheie locale, precum și în educație și infrastructură; aceste măsuri sunt
prezentate în secțiunile care urmează.

Populația municipiului Alba Iulia în funcție de domiciliu pare să fi înregistrat creșteri modeste la
nivel de municipiu (cu 3 procente) în perioada 1992-2020; între timp, la nivel de județ, s-a înregistrat
o scădere a populației de aproape 11 procente în aceeași perioadă. Populația din Alba Iulia totaliza
74.722 de persoane la data de 1 iulie 2019, reprezentând o creștere treptată, deși modestă în timp:
populația sa era de 72.652 în 1997; 72.520 în 2000 și de 72.181 în 2008 (Figura 2).9 Mai mult decât
atât, este evident că o parte importantă a populației municipiului, care nu este reală din punct de
vedere statistic, a emigrat în scopul angajării în orașele mai mari din România și mai ales în străinătate:
o situație care confirmă tendințele migratorii importante din ultimii 20 de ani în România. Pe de altă
parte, în ultimii 10 ani, a existat o creștere a numărului de persoane care se stabilesc în oraș ca urmare
a găsirii unui loc de muncă mai atractiv, a creșterii calității ofertei imobiliare, a condițiilor de siguranță,
a liniștii, a siguranței și a calității vieții.

9
Institutul Național de Statistică. http://statistici.insse.ro:8077/tempo-ins/print

5
 Figura 2. Populația în funcție de domiciliu - la nivel de municipiu și de județ

Alba Iulia Municipality

Municipiul - Population
Alba Iulia – Populație by domicile
în funcție de domiciliu Alba IuliaAlba
Municipiul County
Iulia -–Population
Populație înby domicile
funcție de domiciliu
76000 430000

75000 420000

410000
74000
400000
73000
390000
72000
380000
71000 370000

70000 360000

69000 350000
1992 1995 1998 2001 2004 2007 2010 2013 2016 2019 1992 1995 1998 2001 2004 2007 2010 2013 2016 2019

Numărul de tineri ca procent din populația cu domiciliu în Municipiu aproape că s-a înjumătățit între
1992 și 2020; singura creștere înregistrată a nivelului populației a fost în ceea ce privește categoriile
peste vârsta de 45 de ani. În termeni absoluți, numărul persoanelor cu vârsta sub 15 ani a scăzut cu
44 de procente, de la 19.757 la 10.855. Similar, categoria celor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani
a scăzut, de asemenea, cu 47 de procente, de la 11.539 la 6.115. Tendința de scădere a nivelului
populației este prezentă și în categoria celor cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani; toate categoriile
de vârstă de peste 45 de ani au înregistrat o creștere semnificativă a populației începând cu 1992.
Figura 3. Structura populației în funcție de vârstă: 1992 și 2020

Municipiul Alba Iulia

Structura populației în funcție de vârstă: 1992 și 2020

65+ 6% 15%

5555-64
to 64 7% 14%

4545-54
to 54 9% 16%

3535-44
to 44 19% 18%

2525-34
to 34 17% 14%

1515-34
to 24 16% 8%
Sub 15
Under 15 27% 15%

30% 20% 10% 0% 10% 20% 30%

1992 2020

Numărul persoanelor active a crescut constant de-a lungul anilor. Numărul mediu de angajați
cuprinzând persoane angajate în temeiul unui contract de muncă, raport de servicii pe durată
determinată sau nedeterminată (inclusiv lucrători sezonieri, personal de conducere), al căror contract
de muncă sau relație de serviciu nu a fost suspendat/ă în 2020, era de 34.670 de persoane, comparativ
cu 29.197 de persoane în 2000 sau 32.247 la începutul anului 2008, după intrarea României în Uniunea
Europeană. În 2019, rata medie a șomajului era de 0,8 procente, reprezentând o scădere de la 3,8
procente în 2009 și o performanță mai puternică comparativ cu rata șomajului la nivel județean,
respectiv de 2,2 procente în 2019. În iunie 2020, rata șomajului a crescut ușor la 1 procent, ca o
consecință timpurie a pandemiei COVID-19.

6
Ponderea populației active în Municipiul Alba Iulia a crescut la peste 50 de procente în 2019,
comparativ cu 47 de procente în 2011. Între timp, rata de angajare era de 41,3 procente la nivelul
județului Alba și de 42,3 procente în România în general. Creșterea populației active din Alba Iulia a
fost atribuită navetei în interes de serviciu și deciziilor de mutare în Alba Iulia a angajaților companiilor
private din zona funcțională urbană a orașului, precum și a instituțiilor publice care își desfășoară
activitatea în Alba Iulia. Cu toate acestea, este important de reținut că procentele menționate sunt,
de asemenea, ajutate de declinul în rândul populației active care reprezintă forța de muncă.

Populația inactivă cuprinde aproximativ 39 de procente din populația din Alba Iulia, semnificativ
mai mare decât media națională a României, respectiv de 31 de procente în 2019.10 Această
populație inactivă este formată din elevi de vârstă școlară și studenți, pensionari care nu câștigă alte
venituri decât pensiile, persoane casnice, precum și copii și adulți care nu au statutul de elev sau
pensionar și care se află în grija familiei, a statului sau a organizațiilor private. Ponderea populației
inactive rămâne ridicată, din cauza creșterii numărului de pensionari și a tendinței de prelungire a
duratei studiilor și a întârzierii ulterioare a intrării pe piața muncii a tinerilor. Pensionarii reprezintă
cea mai mare categorie din populația inactivă (21,2 procente din totalul populației din Alba Iulia),
urmată de cea a elevilor și studenților (14,3 procente) și de cea a populației dependente (8,1
procente).11

Dimensiunea populației zonei urbane funcționale din Alba Iulia (120.000 locuitori) împreună cu zona
Sebeș - Cugir, se apropie de o aglomerare urbană de 150.000, care reprezintă o masă critică atractivă
pentru investiții și se apropie de dimensiunea populației Sibiului. Vecinătatea sa depinde în
continuare de planificarea unitară strategică și teritorială, în special în domeniul mobilității și al
infrastructurii de afaceri. Cu toate acestea, o parte semnificativă din populația potențială a zonei este
pierdută în favoarea orașelor mai mari (Cluj-Napoca, Sibiu, Timișoara, București). Rapoartele
anterioare ale Băncii Mondiale au constatat că 37 de procente din populația actuală a zonei s-a mutat
dintr-un alt oraș în timpul vieții. Alba Iulia și împrejurimile sale atrag, în medie, peste 1.200 de noi
locuitori anual, în special din orașele mici și comunele din județ, precum și din Cluj-Napoca
(remigrație). În același timp, zona își pierde populația prin migrația externă și internă (50 de procente
la Cluj-Napoca, 11 procente la Timișoara, 9 procente la București). Fenomenul suburbanizării (200
persoane/an) apare, de asemenea, treptat, generat12 de expansionismul de proprietăți neînsoțite de
investiții publice în infrastructura tehnico-edilitară și serviciile publice.

10 Eurostat, [lfsa_ipga]
11 https://www.apulum.ro/images/uploads/fisiere/SIDU_ALBA_IULIA_2014-2023_consolidat_23_octombrie_2017.pdf
12
https://openknowledge.worldbank.org/handle/10986/27874

7
 Figura 4. Orașul Alba Iulia și zona sa urbană funcțională

Zonă urbană funcțională Autostradă – aflată în uz

Alba Iulia
Limită zonă urbană Autostradă – în construcție
funcțională
Zonă metropolitană Alba Gară CFR
Iulia
Oraș Rețeaua de drumuri europene

2.3 Context economic

La fel ca alte orașe aflate în declin din Europa de Est, declinul demografic al Alba Iuliei nu este
neapărat asociat cu declinul economic:13 performanța economică din Alba Iulia a înregistrat o
creștere constantă și a fost propulsată de investițiile în infrastructură care au contribuit la
remodelarea profilului său economic, la creșterea salariilor locale și la păstrarea atractivității sale
pentru investiții. În prezent, profilul economic al orașului Alba Iulia este dominat de activități
industriale din industria ușoară, a porțelanului și a automobilelor, urmate de servicii din instituții
publice, servicii comerciale, bancare și comerciale. În ultimii 10 ani, a existat o creștere organică a
industriei ospitalității și a serviciilor, pe fondul creșterii turismului și a activităților comerciale din oraș.
Alba Iulia ocupă locul al 16-lea la nivel național în ceea ce privește indicele de magnetism al Băncii
Mondiale privind orașele, care ia în considerare veniturile companiilor pe cap de locuitor, salariul
mediu, numărul de studenți, investițiile pe cap de locuitor și distanța față de București.
Îmbunătățirea sa în cadrul acestor indicatori a fost, de asemenea, însoțită de evoluția constantă
ascendentă a pieței sale imobiliare locale și de statutul său emergent de destinație turistică, care
plasează orașul printre primele 10 orașe din Transilvania.14 Aceste progrese au fost puternic
influențate de investițiile economice străine și interne în zona sa urbană funcțională, care au ajutat la
atragerea unei forțe de muncă stabilite treptat, cu reședință stabilă sau temporară în Alba Iulia,
precum și la îmbunătățirea semnificativă a calității vieții la oraș.15 Astfel de investiții au fost făcute atât

13
https://www.worldbank.org/en/news/feature/2017/11/30/cities-in-eastern-europe-and-central-asia
14 https://ziarulunirsea.ro/alba-iulia-in-top-ul-oraselor-de-nota-10-realizat-de-banca-mondiala-alaturi-de-alte-sapte-din-transilvania-
630919/
15https://adevarul.ro/locale/alba-iulia/sudiu-bancii-mondiale-alba-iulia-topul-oraselor-romania-calitate-ridicata-vietii-

1_59d389a15ab6550cb8c5f943/index.html

8
direct de Guvernul României, cât și prin companii subordonate primăriei Alba Iulia, Consiliului
Județean, Operatorului Regional APA CTTA SA și altora.
Alba Iulia ocupă locul al treilea la nivel național în ceea ce privește investițiile economice private în
ZUF, măsurate în funcție de cifra de afaceri pe cap de locuitor: se clasează după București și Pitești,
și înainte de Cluj și Timișoara. Investițiile private majore ale filialelor Daimler, Bosch, Kronospan,
Holzindustrie Schweighofer, Transavia, Apulum, Elitand și ale altor companii au indus creșterea
mediului de afaceri, noi locuri de muncă și valoarea medie a salariului și valoarea profitului în zona
urbană funcțională din Alba Iulia, precum și din județul Alba. În conformitate cu această tendință,
salariul mediu din Alba Iulia a crescut considerabil în ultimii ani, deși rămâne sub media națională. În
2019, salariul mediu câștigat în Alba Iulia era de 2664 RON, reprezentând o creștere de 68 de procente
față de 201516. În același timp, cifra de afaceri a companiilor care își desfășoară activitatea în principal
în zona sa funcțională urbană a crescut la peste 25 milioane RON, o creștere de peste 67 de procente
în perioada 2015-2019.
Rata de navetă a ZUF din Alba Iulia este una dintre cele mai ridicate din țară (locul 5), navetiștii
provenind în primul rând din așezările sale urbane satelit17. Cu toate acestea, navetiștii sunt în primul
rând muncitori în comerț, construcții și industrie (domeniul alimentar, domeniul auto), activități
economice care nu oferă printre cele mai atractive salarii. Peste 15.000 de persoane fac naveta zilnic,
reprezentând aproximativ 30 de procente din forța de muncă din ZUF. Acest procent este de așteptat
să crească în următorii 10 ani ca urmare a atractivității economice și logistice în continuă creștere a
coridorului de dezvoltare economică Sibiu-Cluj-Napoca. Cu ajutorul granturilor europene,
guvernamentale și locale, proiectele majore de investiții publice au fost și continuă să fie finanțate în
Alba Iulia sau să tranziteze ZUF. Printre acestea, se numără proiectul de realizare a autostrăzii A 10
Sebeș - Turda și conexiunile sale cu autostrada A 1 până la intersecția cu Sebeș, precum și
modernizarea căii ferate Simeria - Coslariu și legăturile sale cu granița de vest și cu Bucureștiul.

16 Institutul Național de Statistică.

17
Rata de navetă a Alba Iuliei se situează pe locul 5, după Pitești, Ploiești, Deva și Târgoviște.

9
 Figura 5. Distanța de la Alba Iulia la aeroporturi

Alba Iulia a fost reședința de județ de top în ceea ce privește subvențiile UE atrase pe cap de locuitor
pentru perioada de preaderare și programare 2007-2013, plus încă doi ani de finalizare a proiectelor
contractate. Orașul a absorbit peste 350 de milioane EUR direcționate pentru proiecte mari de
regenerare și transformare fizică a orașului. O mare parte din aceste subvenții UE au fost direcționate
către investiții tehnico-urbane, mobilitate și patrimoniu cultural-istoric.18
Consiliul Județean a suplimentat masiv sfera investițiilor publice cu fonduri europene și fonduri
locale care au contribuit la menținerea magnetismului orașului, pe fondul unor centre universitare
mai mari și al unor poli economici din vecinătatea sa. Aceste investiții au dat naștere la organizarea
Centrului Integrat de Management al Deșeurilor,19 la modernizarea drumurilor județene și a Spitalului
Județean de Urgență Alba Iulia. Investițiile majore în ZUF din Alba Iulia au fost efectuate și de
operatorul regional de alimentare cu apă potabilă și servicii de canalizare (APA CTTA), prin proiecte
finanțate din Programele Operaționale de Mediu și Infrastructură Mare. Aceste proiecte au valorat
peste 200 de milioane de euro, din care mai mult de o treime au vizat extinderea urbană a municipiului
Alba Iulia și a localităților asociate. 20 În aceeași perioadă cu materializarea investițiilor menționate mai
sus, proximitatea orașului Alba Iulia de trei centre universitare și poli economici bine stabiliți: Cluj-
Napoca, Sibiu și Târgu Mureș, asigură atuurile viitoare ale investițiilor menționate anterior, precum și
magnetismul său ca un centru universitar greu de menținut, dat fiind contextul regional.
Atractivitatea zonei crește pentru rezidenți, turiști, antreprenori și investitori. În raport cu populația,
densitatea turiștilor din ZUF a Alba Iuliei este comparabilă cu cea din Iași și Timișoara.21 Aproximativ

18
https://alba24.ro/banca-mondiala-alba-iulia-locul-i-privind-absorbtia-de-fonduri-europene-in-randul-capitalelor-de-judet-din-romania-
439245.html
19
https://www.cjalba.ro/sistem-de-management-integrat-al-deseurilor-din-jud-alba/
20
https://apaalba.ro/proiecte/program-operational-infrastructura-mare-2014-2020/
21
https://openknowledge.worldbank.org/handle/10986/27874

10
200 de mii de turiști vizitează Alba Iulia anual și ocupă structurile de cazare ale orașului, în timp ce
peste 500 de mii tranzitează orașul pentru câteva ore; păstrarea acestor vizitatori reprezintă o
provocare majoră a administrației HORECA și a sectorului turistic.

3. GUVERNANȚA LOCALĂ CA VECTOR PENTRU DEZVOLTARE

Primăria a avut un rol puternic de conducere în transformările și dezvoltarea municipiului Alba Iulia
în ultimii 25 de ani.22 Transformarea fizică și psiho-socio-demografică s-a bazat în general pe
managementul de proiect, dar a fost influențată substanțial de companiile care au asigurat
dezvoltarea economică în oraș, în zona sa funcțională urbană, în localitățile urbane învecinate aflate
la distanțe mai mici - Sebeș (polul industrial al județului Alba) și în zonele înconjurătoare - Blaj sau
Cugir. Conducerea orașului s-a concentrat pe proiecte de regenerare fizică în municipiu și investiții cu
capital străin și cu capital intern, incluzând proprietăți imobiliare, care au fost principalii factori care
au influențat tendința de dezvoltare a orașului, precum și capacitatea sa de a răspunde provocărilor
legate de migrație, naveta la locul de muncă și îmbătrânirea demografică.
Deciziile primăriei au fost marcate în mod constant de mai mulți factori cheie care explică în mare
măsură apariția și gestionarea evoluțiilor pozitive:
 O conducere politică și administrativă vizionară și stabilă asigurată de Mircea Hava și
echipa de funcționari publici și contractuali angajați în aparatul și serviciile executive
subordonate Consiliului Local. Mircea Hava a fost ales primar al municipiului Alba Iulia
timp de aproape 25 de ani, pe parcursul a 6 mandate consecutive. Mandatul său a
supravegheat numeroase proiecte de schimbare a comunității care au implicat rezistență,
continuitate, coerență și sprijin real pentru materializarea lor. Se speră la continuarea
acestora, sub conducerea primarului Gabriel Pleșa, ales în septembrie 2020.
 Preocuparea de a conduce orașul pe baza strategiilor de dezvoltare locală și a unei
strategii inter-comunitare, în raport cu alte 10 unități administrativ-teritoriale din zona
urbană funcțională. Alba Iulia a fost prima reședință de județ din România care a încheiat
un memorandum de înțelegere cu Banca Mondială pentru o strategie de prioritizare a
investițiilor pe termen lung în perioada 2014-2020, dar primele proiecte majore de
transformare23 au fost implementate în oraș pe baza unei strategii adoptate în 2004.
 Înființarea și sprijinul unei direcții interne de redactare și implementare a proiectelor cu
granturi naționale și internaționale. O decizie strategică adoptată în 2003 cu scopul de a
atrage finanțare către bugetul local. Lista investițiilor nu depășea 1 milion EUR la
momentul respectiv.
 Operaționalizarea funcției de manager al orașului și delegarea contractuală a activităților
de coordonare începând cu 2012. Responsabilitățile și atributele acordate includ i)
atragerea de resurse pentru dezvoltare; ii) coordonarea implementării proiectelor cu
fonduri nerambursabile; și iii) împărtășirea responsabilităților de gestionare cu
viceprimarii orașului și funcționarul autorizat . În plus, au fost incluse și acțiunile de
creștere a reputației municipiului, de reprezentare a municipiului în relația cu instituțiile
internaționale, în relația cu societatea civilă, precum și transformarea digitală a instituției
și orașului.
În perioada 2003-2020, primăria Alba Iulia a atras peste 350 milioane EUR de la donatori europeni,
guvern sau alți donatori internaționali. Aceste fonduri au fost atrase direct sau în cadrul diferitelor
forme juridice de parteneriat public și privat: asociații intercomunitare, participări la activitatea

22 Aici, primăria se referă în mod specific la primar și la deținătorii funcțiilor politice, în timp ce municipalitatea se referă la administrația
generală.
23
https://www.worldbank.org/ro/news/press-release/2015/09/24/world-bank-helps-romanias-top-performing-alba-iulia-boost-potential-
to-access-69-million-eu-funds

11
operatorului regional de servicii de apă potabilă și canalizare și asocieri cu organizații și companii non-
guvernamentale. Atragerea fondurilor nerambursabile și investirea acestora în regenerarea
comunității au făcut din primărie cel mai mare investitor în perioada crizei financiare din perioada
2008-2009 și a crizei economice care a urmat în perioada 2009-2012. Investițiile coordonate de
primărie în cartierele municipiului și în zona sa istorică au contribuit la menținerea unui echilibru
economic și social local, la o creștere moderată a consumului, la niveluri scăzute ale șomajului și la un
climat decent de investiții imobiliare. Cel mai important câștig a fost creșterea ușoară a populației din
zonele înconjurătoare și creșterea atractivității orașului pentru locuințe, investiții, turism și servicii
instituționale și comerciale.
Politicile de organizare internă ale primăriei care coordonează revenirea orașului în ceea ce privește
evoluția sa demografică și economică au fost determinate de un accent puternic pe parteneriatele
de colaborare. Aceste parteneriate au contribuit la realizarea diverselor abordări de învățare și la
consolidarea capacității municipalității de a genera competitivitate, atractivitate și durabilitate. În
acest context, un rol fundamental a fost jucat de:
 O politică de sprijin constant pentru dezvoltarea învățământului universitar public și
creșterea numărului de studenți în oraș. În ultimii 20 de ani, a alocat bani, terenuri și clădiri,
a investit în cofinanțarea unor proiecte educaționale, burse și premii acordate Universității „1
Decembrie 1918” și Universității Tehnice din Cluj-Napoca - extensia Alba Iulia. Un oraș crește
și întinerește investind în dezvoltarea învățământului superior. Atractivitatea sa pentru
locuințe și profesii este influențată în mod substanțial de prezența studenților. Interesul
pentru păstrarea tinerilor în oraș și atragerea de talente din alte comunități s-a manifestat
persistent de universități, primărie, Consiliul Județean Alba și alte instituții și companii locale.
În prezent, numărul total de studenți în cadrul celor două universități publice locale este de
aproximativ 5.500, sau aproximativ 7 procente din populația orașului.

 Preocuparea pentru transparență, credibilitate, învățare și performanță recunoscute pe

plan internațional, prin asocierea cu instituții și organizații de încredere pentru documente
strategice, studii și publicații. Orașul a apelat fără restricții la expertiza obiectivă
internațională pentru calibrarea și rafinarea deciziilor privind politicile publice și a investițiile.
În același timp, din 2013, Agenția Internațională de Evaluare Moody's a fost contractată24
pentru evaluarea politicilor locale de venituri și cheltuieli, monitorizarea serviciului pentru
datorii publice locale și a solvabilității instituționale pentru investitori, auditul activităților de
administrare locală desfășurate de aleșii locali și de aparatul executiv al primăriei. Ajustarea și
îmbunătățirea calității documentelor strategice locale, cum ar fi Strategia de dezvoltare
urbană integrată sau25 Planul de mobilitate urbană durabilă, au fost sprijinite direct26 de
Comisia Europeană sau27 de experții JASPERS: Instrument special de sprijin pentru proiectele
comune în regiunile europene.

Municipalitatea Alba Iulia a lucrat direct cu unul dintre cei mai importanți urbaniști din lume,
arhitectul danez Jan Gehl, care a vizitat, a ținut prelegeri și s-a familiarizat cu orașul și teritoriul său
de influență28. Preocuparea pentru gândirea spațiului public și a activităților care se pot desfășura
între blocurile de locuințe colective, investițiile noi în unele zone și clădiri ale orașului, în special în
zona istorică, precum și evenimentele publice de activități ale comunității, se regăsesc într-un studiu
realizat pentru oraș de Compania Gehl Architects.29 Analiza acestui studiu a condus la următoarele

24 https://www.zf.ro/business-construct/alba-iulia-a-primit-rating-de-la-moody-s-are-aceeasi-nota-cu-budapesta-si-zagreb-11706882
25 https://www.apulum.ro/images/uploads/fisiere/SIDU_ALBA_IULIA_2014-2023_consolidat_23_octombrie_2017.pdf
26
https://www.apulum.ro/index.php/primaria/document/3168
27 https://ec.europa.eu/regional_policy/sources/conferences/udn_espoo/alba_iulia_peer.pdf
28 https://www.youtube.com/watch?v=0TQ2EdVLRSk
29https://www.apulum.ro/images/uploads/fisiere/20160831_Alba%20Iulia_Towards%20a%20city%20for%20poeple%20and%20culture_G

ehl_EN.pdf

12
recomandări: i) glorificarea culturii și peisajului; ii) glorificarea rețelei de spații publice; iii) echilibrarea
nevoilor de transport; și iv) armonizarea structurii urbane și a formei construite.30

4. INVESTIȚII ÎN ACTIVELE LOCALE CHEIE

Bazându-se pe recomandările oferite, Alba Iulia a înregistrat progrese în ceea ce privește glorificarea
și expunerea patrimoniului său cultural. A făcut acest lucru transferând proprietatea asupra activelor
către municipalitate, astfel încât acestea să poată fi coordonate în vederea unei utilizări mai
productive, investind în aceste active istorice și culturale și revitalizându-le prin lucrări ample de
regenerare și stabilind o agendă culturală cu evenimente care să maximizeze utilizarea facilităților
renovate. Aceste eforturi au transformat spațiul public din interiorul cetății aflat într-o stare de
decădere într-un centru pentru evenimente creative și culturale, cu îmbunătățiri suplimentare
prevăzute și pe cale să îmbunătățească, de asemenea, mediul urban al cetății. Odată cu acestea,
capacitatea sa de cazare turistică s-a triplat în ultimii 20 de ani.

4.1 Patrimoniul istoric și turistic ale municipiului Alba-Iulia

Alba Iulia se mândrește cu monumente de o bogată semnificație istorică. Cea mai mare cetate din
Europa Centrală și de Sud-Est se află în inima orașului Alba Iulia, construită pe o perioadă de 2000 de
ani și trei epoci istorice majore. Ansamblul de fortificație al Cetății Alba Carolina cu toate
componentele sale include zidurile, bastioanele, porțile, cortinele, ravelinele, contragărzile,
fortificațiile bastionare, șanțurile interioare și exterioare, contra-taluzurile. Ministerul Culturii l-a
desemnat monument de categoria A, marcând importanța sa națională și europeană datorată
unicității sale istorice și arhitecturale.
Figura 6. Vedere spre Bastionul din Alba Iulia

Sursă: Shutterstock, licență standard achiziționată de Nicolaie Moldovan

30
Ibid.

13
Fortificația bastionară din Alba Iulia datează de peste două milenii, pe lângă vestigiile a trei
fortificații din trei epoci diferite. Fiecare cetate construită aici a încorporat-o pe cea veche: Castrum
edificată de romani, Cetatea Medievală și Cetatea Alba Carolina. Ultima a fost edificată la Alba Iulia la
începutul secolului al XVIII-lea. Fortificația ocupă o suprafață de 110 hectare, cu o incintă apărată de
trei rânduri de ziduri. Forma cu stele cu șapte colțuri este delimitată de cele șapte bastioane ale sale,
alternate cu șase raveline, traversate de galerii boltite, toate delimitate de șanțuri adânci, care
alcătuiesc „siguranța” fortificației din zona centrală. Cetatea construită în inima Transilvaniei este un
impunător monument baroc al regiunii. O particularitate a Cetății este dată de succesiunea celor șase
porți, situate pe axa est-vest.31
Fortificația adăpostește cea mai mare aglomerare pe metru pătrat de monumente emblematice din
epoci, stiluri și culturi diferite din România, clădite, pe rând, de romani, maghiari, austrieci și români.
Acestea includ arhitectura militară romană (Muzeul Principia, porțile castrului Legiunii a XIII-a
Gemina), stilurile romanice și gotice din secolul al XIII-lea (Catedrala Romano-Catolică) și stilurile
renascentiste și baroce, care sunt edificii încorporate precum Palatul Domnesc, Palatul Episcopal, Sala
Unirii, Palatul Apor, Biblioteca Batthyaneum, eclecticul românesc de început de secol XX (Catedrala
Încoronării).32 În anii 1990 și la sfârșitul anului 2000, administrația locală a decis să investească în
cetate ca principal vector de dezvoltare pe termen mediu și lung al orașului. Cetatea a fost văzută ca
punctul focal de evoluție și diferențiere pe care orașul l-ar putea folosi pentru a contracara provocările
crescânde demografice și economice și pentru poziționarea sa mai aproape de orașele magnet mai
mari din apropierea sa, la distanțe de 70-100 km, respectiv Sibiu sau Cluj-Napoca.
Cetatea avea la acea vreme mai multe funcții, dintre care cele mai importante erau cea militară,
religioasă și educativă. Îndeplinea o funcție predominant militară prin prezența mai multor unități
militare care ocupau clădiri și terenuri pe mai mult de 50 % din suprafața Cetății. Una dintre celelalte
funcții, cea religioasă, aparținea sediului arhiepiscopilor ortodocși, respectiv romano-catolicilor. O altă
funcție importantă era dezvoltarea învățământului universitar, Universitatea „1 Decembrie 1918”
având sediul central și cea mai mare parte a infrastructurii educaționale în clădirile din interiorul
cetății. Prezența Muzeului Național al Unirii și a Sălii Unirii, împreună cu Filiala Batthyaneum a
Bibliotecii Naționale a României, atestă importanța istorică și culturală a cetății și a municipiului Alba
Iulia în identitatea colectivă și culturală românească. Orașul modern Alba Iulia s-a modelat în cercuri
în jurul cetății sale și este încă profund conectat din punct de vedere cultural, academic și turistic.
Spațiul public din interiorul cetății, accesibil publicului, era degradat, cu multiple și complexe nevoi
de intervenție pentru conservare, regenerare, restaurare și promovare pentru public. Mai mult
decât atât, o mare parte din zona cetății era un „oraș interzis” pentru localnici și publicul larg, fiind
ocupat de armată, în timp ce accesul pentru populația generală rămânea strict interzis. Demersul de
a convinge Ministerul Apărării Naționale să renunțe la drepturile de proprietate și administrative
asupra terenurilor și clădirilor semnificative (cum ar fi Palatul Principilor Transilvaniei) în favoarea
municipalității Alba Iulia s-a dovedit a fi o etapă decisivă care a necesitat eforturi semnificative în
planul administrației locale de regenerare și creștere a atractivității orașului pentru locuințe, turism și
dezvoltare. A fost un „război” de convingere, câștigat în mai multe „bătălii”, adică transferuri de
proprietăți de la armată în circuitul civil din Alba Iulia. A urmat un proces de elaborare a studiilor de
fezabilitate, însoțit de documentația de avizare privind lucrările de intervenții, analize cost-beneficiu,
planuri de marketing, obținerea avizelor, elaborarea proiectului tehnic și autorizații, dublate punctual
de dosare de finanțare și diferite programe de finanțare.

31 http://albaiuliaqr.ro/cetatea-alba-carolina/
32
https://viziteazaalbaiulia.ro/top10-atribute-care-fac-cinste-cetatiialbacarolina/

14
 Figura 7. Harta orașului Alba Iulia, înfățișând cetatea din centrul orașului

Lucrările de regenerare a acestui spațiu de mari dimensiuni au durat mai mult de 15 ani: au fost
incluse într-un mix de proiecte de diferite mărimi, cu sume cuprinse între câteva sute de mii de euro
până la proiecte de peste 15 milioane EUR. Fondurile publice investite în această perioadă,
implementate în principal de primăria din Alba Iulia, s-au ridicat la peste 60 milioane EUR. Amestecul
de finanțări a fost alcătuit în principal din fonduri europene, precum și din fonduri de la Guvernul
României, Regatul Norvegiei, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, bugetul local și alte surse.
Lucrările de regenerare a spațiului public din zona istorică au fost completate în continuare, în paralel,
de conservarea, restaurarea și punerea în valoare a patrimoniului clădirilor istorice deținute de alte
categorii de proprietari instituționali. Astfel de proprietari diferiți includ arhiepiscopii pentru
ansamblurile religioase deținute de Consiliul Județean Alba, Universitatea „1 Decembrie 1918” și
companii private care au închiriat sau s-au asociat cu primăria în vederea administrării clădirilor și
spațiilor destinate turismului, comerțului, culturii sau sporturilor.
În ansamblu, decizia orașului de a-și renova cetatea a constituit un efort paralel de a i) lucra în
vederea păstrării valorii patrimoniului său cel mai prețuit de peste 2000 de ani și ii) de a-și angaja
viitorul în dezvoltarea serviciilor din turism, cultură și educație, instituționale sau comerciale.
Cetatea este acum concepută ca o „mare grădină urbană în mișcare”: un parc urban în cel mai mare
sit istoric, dar și ca o destinație emergentă pentru turism și investiții asociate industriei HORECA,
precum și „cea mai mare scenă culturală în aer liber” dintr-o cetate istorică din România.
Sunt în curs lucrări suplimentare pentru revitalizarea și creșterea atractivității mediului urban al
Cetății: folosind finanțarea UE,33 Alba Iulia intenționează să creeze o grădină urbană de 2,3 hectare
care să ofere un nou spațiu urban pentru activități recreative, să reducă poluarea atmosferică și fonică
și să înfrumusețeze mediul înconjurător.34 Acest lucru se va obține prin crearea de noi spații verzi și de
facilități pentru activități recreative pe spațiile nou amenajate, și anume aleile pietonale, pistele
pentru bicicliști, locurile de joacă și locurile de odihnă. Aceste facilități vor fi completate de mobilier
stradal și suporturi pentru biciclete, rampe adaptate persoanelor cu dizabilități și panouri informative

33 Finanțarea totală a proiectului se ridică la 1,9 milioane EUR și urmează să fie implementată pe parcursul a 24 de luni. Contractul a fost
semnat la data de 16 decembrie 2019.
34
https://www.themayor.eu/en/alba-iulia-will-improve-its-urban-environment-with-eu-funding

15
pentru nevăzători, precum și de trăsături ale unui „oraș inteligent”, care includ toalete automate și
prevăzute cu curățare automată, hotspoturi WI-FI și panouri informative cu coduri QR.
Capacitatea de cazare turistică a orașului aproape s-a triplat în ultimii 20 de ani, reprezentând un
indicator important cu privire la impactul investițiilor făcute (în special cele realizate de primărie)
pentru valorificarea patrimoniului cultural și istoric exprimat de Cetatea Alba Carolina. 35 36 În anul
2001, capacitatea de cazare din Alba Iulia era de 176.820, crescând la 240.916 în 2007. La finalizarea
din anul 2015 a lucrărilor majore în ceea ce privește Cetatea, capacitatea acesteia de cazare a ajuns la
390.548, iar cifra totală a ajuns la 447.521 până la sfârșitul anului 2019.
Investițiile în cultură au prezentat efecte pozitive și au prins viață ca noi organizații la interstițiul
dintre sfera publică și cea privată. Notorietatea și atractivitatea orașului în rândul românilor și
turiștilor crește pe măsură ce oferta evenimentelor de la Alba Iulia devine tot mai bogată și mai vizibilă
(orașul s-a clasat pe locul 8 în ceea ce privește vitalitatea culturală, între 2010-2018).37 Prin înființarea
și funcționarea Organizației de gestionare a destinațiilor turistice din Alba Iulia, un produs
nonguvernamental constând în administrația locală și industria HORECA, alături de servicii de
asistență, se poate asigura o organizare suplimentară, promovarea turismului și viziunea în
dezvoltarea acestuia.

4.2 Perpetuarea unei vieți culturale puternice și diversificate

În 2007 și 2008, primăria Alba Iulia a desfășurat două proiecte de cercetare cantitativă și calitativă,
în parteneriat cu Centrul de Cercetări Sociologice din cadrul Universității, pentru a identifica cele
mai potrivite moduri de utilizare a cetății orașului. Proiectele de cercetare au vizat evaluarea
așteptărilor locuitorilor din Alba Iulia, companiilor din industria turistică, experților în valorizarea
patrimoniului cultural-istoric, managerilor culturali în ceea ce privește cele mai potrivite moduri de
utilizare a cetății.
Localnicii din Alba Iulia și-au dorit ca principalul loc de întâlnire al comunității să fie reprezentat de
cetate, datorită amplasării acesteia în centrul orașului, care este ușoară și convenabil conectată cu
toate zonele importante de locuințe. Amplasarea și conectivitatea acesteia o fac să fie un loc ideal
pentru angajarea în activități de agrement, precum și pentru ciclism și alte dispozitive de micro-
mobilitate, pentru alergare, practicarea tenisului, skateboard, toate într-un fundal de istorie
bimilenară. Populația locală, împreună cu experții consultați, au avut capacitatea de a prevedea, de
asemenea, potențialul cetății de a găzdui evenimente culturale și turiști.
Viziunea Municipalității a arătat clar că inima orașului trebuia reconstruită, iar moștenirea Alba
Carolina trebuia restaurată.38 Interesul pentru un obiectiv de vitalitate recreativă și turistică a servit
drept punct de referință în ceea ce privește acțiunile primăriei și ale partenerilor săi instituționali,
întrucât nevoile exprimate de cetățenii chestionați au indicat o particularitate dureroasă a cetății: este
ocupată de instituții și nu de oameni, iar zona istorică rămâne relativ lipsită de locuințe rezidențiale
private.
Pentru a spori vitalitatea zonei, administrația a dezvoltat o agendă culturală cu peste 25 de
evenimente culturale anuale diverse. Individual sau în colaborare cu diverși operatori culturali,
primăria a organizat evenimente cu artiști de renume internațional și național, precum și tinere talente
locale și regionale. Concertele de muzică clasică, pop, rock, jazz, populară, teatru, expoziții de artă și
sculptură, coregrafii clasice și moderne, artă stradală, proiecții de filme, au distrat un public format
atât din localnici, cât și din turiști. Din 2006, agenda evenimentelor culturale a fost, de asemenea,
îmbunătățită prin prezentarea unui schimb ceremonial de gardă și prin spectacole de reconstituire

35 Acest indicator este exprimat prin numărul de locuri de cazare puse la dispoziția turiștilor de către unitățile de cazare turistică, ținând cont
de numărul de zile în care aceste unități sunt deschise în perioada avută în vedere.
36
http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table
37
https://ziarulunirea.ro/alba-iulia-pe-locul-8-in-clasamentul-privind-vitalitatea-culturala-a-oraselor-din-romania-531328/
38
https://www.capitalaculturala2021.ro/Files/dosare/alba%20iulia/Alba_Iulia_CCE_RO_scan.pdf

16
istorică, cu reprezentații zilnice și săptămânale în timpul sezonului turistic (din aprilie până în
septembrie)39 40.
Figura 8. Vedere spre Alba Iulia - Zilele Medievale ale Bălgradului

Sursa: Shutterstock, licență standard achiziționată de Nicolaie Moldovan

Bugetul anual alocat de primăria Alba Iulia pentru agenda culturală locală a variat între 600.000 EUR
și 1,7 milioane EUR în perioada 2010-2019. Acesta include contribuția proiectelor cu finanțare
nerambursabilă (din fonduri UE) și din bugetul instituțiilor partenere precum Consiliul Județean Alba,
direct sau prin instituțiile culturale subordonate acestuia. Au fost identificate, cu toate acestea, unele
lacune în ceea ce privește investițiile locale, iar acestea trebuie în continuare remediate, cum ar fi
faptul că orașul nu are propriul teatru sau propria filarmonică sau operă. În același timp, operatorii
culturali, organizațiile artistice și artiștii independenți au o capacitate logistică și financiară redusă
pentru manifestații, acest lucru reprezentând o provocare continuă în ceea ce privește organizarea
unor astfel de evenimente.
În același timp, în Alba Iulia este încă loc de îmbunătățire a ofertelor sale culturale. Pentru a-și
susține statutul cultural, vor fi necesare investiții suplimentare, în special în infrastructură,
parteneriate și imagine. Pentru a gestiona pe termen lung o vitalitate culturală atractivă pentru
publicul local și turiști, Alba Iulia are nevoie, inter alia:
 de noi structuri instituționale culturale, de exemplu un proiect pentru un teatru;
 de lucrări de reabilitare, extindere și modernizare a clădirilor cu semnificație istorică și
culturală;

39 https://viziteazaalbaiulia.ro/garda-cetatii/
40
https://viziteazaalbaiulia.ro/reenactment-antic/

17
  de un parteneriat pe termen lung între primărie și Consiliul Județean Alba pentru finanțarea
și supravegherea agendei culturale gestionate de manieră coerentă în parteneriat cu
operatori culturali locali, precum și cu organizatori externi care au capacitatea de a facilita
activități culturale în Municipiu;
 de evenimente culturale care cresc organic și devin parte a identității culturale a orașului;
 de triplarea bugetului actual pentru evenimente culturale și de atragerea de manageri de
evenimente culturale cu experiență dovedită.

5. CONSTRUIREA UNUI MEDIU PRIETENOS ȘI VIABIL

Alba Iulia a luat, de asemenea, măsuri pentru a facilita cetățenilor săi un mediu de viață favorabil,
care, la rândul său, dă naștere unui oraș mai sigur, mai eficient, mai rezilient, mai accesibil. Aceste
progrese au fost facilitate în special de eforturile susținute la nivel de oraș de a îmbunătăți energia
blocurilor de locuințe colective și de mobilizarea investițiilor în vederea creării de locuințe sociale. În
prezent, un apartament cu 2 camere într-o clădire din România consumă de două ori mai multă
energie termică decât un apartament din alte țări europene; în consecință, reabilitarea termică este o
prioritate cheie a oricărui oraș pentru a obține progrese în eficiența energetică și pentru a economisi
cheltuielile cu utilitățile și resursele pentru locuitorii săi.

5.1 Reabilitarea termică a locuințelor colective

În 2013, primăria a lansat un program în parteneriat cu asociațiile de proprietari pentru
îmbunătățirea eficienței energetice în blocurile de locuințe colective construite între anii 1950 și
1990. Acest demers s-a aplicat la peste 18.000 de astfel de apartamente în Alba Iulia. Programul de
reabilitare termică a fondului colectiv de locuințe a avut ca scop schimbarea pozitivă a modului în care
cetățenii cheltuiesc bani pe utilități, și anume gaze. Acesta a dus la beneficii și economii mai mari
pentru locuitori, prin cheltuieli mai mici pentru factura lor de gaze. Concret, Programul de reabilitare
termică a produs o serie de beneficii pentru locuitorii din Alba Iulia, inclusiv cele de mai jos:
 scăderea în medie cu 40 % a facturii de gaz;
 confort sporit în apartamente;
 vara, confort termic fără costuri suplimentare pentru aer condiționat;
 reabilitare termică, rezultând în dispariția fenomenului de igrasie;
 deținerea certificatului de performanță energetică a clădirii (o obligație legală actuală) care
permite vânzarea locuinței în condiții mai avantajoase din punct de vedere financiar;
 locuințe în blocuri cu aspect plăcut, cu o estetică semnificativ îmbunătățită;
 înlocuirea corpurilor de iluminat cu corpuri de iluminat cu eficiență energetică ridicată și
durată lungă de viață;
 înlocuirea ascensoarelor și a circuitelor electrice din spațiile comune – reparații scări, subsol,
fațadă etc.);
 lucrările de reparații și facilitățile în jurul clădirilor, la intrările în scară, demolarea
construcțiilor ilegale și periculoase de pe fațadele/terasele clădirilor pentru siguranța
locatarilor, iluminatul exterior și amenajarea spațiilor verzi înconjurătoare vor asigura
amplasarea de bănci, coșuri de gunoi, suporturi pentru biciclete etc., toate acestea
contribuind la creșterea calității zonei rezidențiale;
 instalarea sistemelor de contorizare inteligentă.
Lucrările efectuate în cadrul Programului de reabilitare termică vizează modificări semnificative
interioare și exterioare ale clădirilor. Acestea includ izolarea termică a părților opace, înlocuirea
tâmplăriei exterioare, închiderea balcoanelor și/sau a logiilor cu tâmplărie izolatoare, izolarea termică
și hidroizolarea acoperișului de tip terasă și izolarea termică a pardoselilor de deasupra ultimului nivel,

18
unde există șarpantă în acoperiș, precum și izolarea termică a pardoselii peste subsol. În plus, pentru
toate apartamentele, pot fi montate supape cu termostat pentru calorifere.
Fondurile UE furnizate de Programul Operațional Regional pentru CFM 2007-2013, CFM 2014-2020
și CFM 2021-2027 reprezintă principala sursă de finanțare a acestui Program. Până în prezent, UE și
Guvernul României suportă 60 de procente din costuri, primăria sprijină cu 37,5 procente, iar
asociațiile de proprietari asigură 3,5 procente, sub forma unei taxe de reabilitare termică plătibile în 5
ani, cu posibilitatea prelungirii. A fost asigurată finanțarea pentru primele 2.500 de apartamente, adică
cele mai mari fronturi de locuințe colective din oraș. Cu toate acestea, nu toate asociațiile de
proprietari doresc să participe la Program, din cauza proceselor birocratice greoaie care duc la
termene lungi ale proiectului. Progresul Programului este lent și influențat de perioada de proiectare
a documentației tehnice, obținerea acordului asociațiilor, timpul pentru depunerea, evaluarea și
contractarea proiectelor de subvenții, organizarea ofertelor pentru executarea lucrărilor, perioadele
de contestații, în cazul în care apar etc.
În sens mai larg, acest Program abordează, de asemenea, calitatea, confortul și atractivitatea vieții
în oraș, urmărind în același timp reducerea costurilor cu locuința și îmbunătățirea performanței sale
energetice. Un oraș cu locuințe eficiente din punct de vedere energetic, care este atractiv din punctul
de vedere al construcțiilor, devine un magnet pentru mobilitate și dezvoltare imobiliară. Concret,
pentru Alba Iulia, această inițiativă înseamnă:
 un oraș mai frumos, cu blocuri reabilitate uniform, în locul actualului „mozaic”;
 identitate de culoare diversă, dar unitară a fațadelor clădirii;
 mai multe locuri de muncă în construcții și afaceri conexe;
 reducerea emisiilor de CO2 în atmosferă și protejarea mediului;
 îmbunătățirea semnificativă a esteticii și armonizarea aspectului zonei din centrul orașului, cu
principalele zone de locuințe colective - cartierele Cetate, Centru sau Ampoi;
 posibilitatea de a realiza picturi decorative (opere de artă urbană) pe fațadele blocurilor,
pentru a transforma Municipiul într-o comunitate atractivă prin artă.

5.2 Piața imobiliară și investiții în locuințe sociale

Alba Iulia a înregistrat o piață imobiliară puternică în ultimii 20 de ani și și-a mobilizat resursele de
investiții pentru a realiza un sector al locuințelor care este atât înfloritor, cât și receptiv la nevoile
sociale ale orașului. Alba Iulia a exemplificat investiții vizionare și incluzive care se adresează nevoilor
familiilor și tinerilor vulnerabili. Astfel de investiții sunt esențiale pentru asigurarea incluziunii sociale,
a stabilității și a posibilității de mobilitate ascendentă pentru cei vulnerabili și expuși riscului.
În parteneriat cu guvernul român, primăria Alba Iulia a mobilizat resurse de investiții în construcția
de locuințe sociale, în special pentru tineri. În ultimii 15 ani, peste 300 de apartamente noi au fost
construite prin eforturile autorității locale. Peste 100 de apartamente ale unor familii vulnerabile din
punct de vedere social au fost, de asemenea, reabilitate. Recent, au fost achiziționate documentații
de urbanism și proiectare pentru 7 noi secțiuni de locuințe sociale care vor fi construite cu fonduri
bugetare europene, guvernamentale și locale. Locuințele sociale sunt situate în cartierul „Lumea
Nouă”, zona marginalizată a orașului conform „Atlasului zonelor urbane marginalizate din România”.41
Dezvoltarea imobiliară din Alba Iulia a fost consecventă în ultimii 20 de ani și a fost influențată
negativ de investițiile private, atât pentru locuințe rezidențiale, cât și colective. Zonele rezidențiale
și cartierele moderne s-au dezvoltat în oraș cu o viteză accelerată. Cererea și oferta de locuințe cresc,
iar interesul pentru locuințe de calitate în oraș a fost determinat de influența veniturilor private și
publice, boomul imobiliar din 2006 până în 2007, investiții strategice în zona marilor companii precum
Daimler sau Bosch, Roșia Montană Gold Corporation în localități din apropierea orașului Alba Iulia și

41
http://documents1.worldbank.org/curated/en/857001468293738087/pdf/882420WP0P1430085232B00OUO0900Atlas.pdf

19
interesul tot mai mare al investitorilor locali pentru dezvoltarea imobiliară. Alți factori relevanți includ
eforturile de investiții private asociate investițiilor publice realizate de guvernul român, precum cel
pentru construirea autostrăzii Sebeș-Turda și modernizarea căii ferate care traversează Alba Iulia de
la frontiera de vest până la București, alături de investițiile realizate de primăria Alba Iulia pentru a
îmbunătăți calitatea vieții.
Prețurile locuințelor sunt influențate de zona acestora, condițiile de acces la rețelele de transport și
utilități, prezența serviciilor publice și comerciale în vecinătate și variază de la 500 EUR la peste 1300
EUR/mp. Un studiu recent realizat de SVN România a arătat că vânzările de case în primele șapte luni
ale anului 2020 au crescut cu 85 % în Alba Iulia comparativ cu aceeași perioadă din 2019, reprezentând
un record absolut care a depășit semnificativ principalele piețe imobiliare din Transilvania: în aceeași
perioadă, vânzările de proprietăți imobiliare au crescut cu 25,5 % în Cluj-Napoca, cu 24,5 % în Sibiu și
s-au dublat în Oradea față de 2019.
Statisticile citate sunt confirmate de evoluția anuală în creștere a certificatelor de urbanism și a
autorizațiilor de construcție emise de primăria Alba Iulia42. Numărul de certificate emise aproape s-
a dublat în perioada 2013-2019. O tendință de creștere este prezentă și în numărul autorizațiilor de
construcție aprobate de primăria Alba Iulia, care a crescut cu 72 % în aceeași perioadă.43 O analiză
detaliată a tipologiei construcțiilor pentru care s-au solicitat documentele legale care aprobă
construcțiile evidențiază interesul investițional imobiliar pentru construcții noi, atât colective, cât și
individuale, precum și preocuparea pentru modificările aduse clădirilor existente, extinderea și
modernizarea acestora, precum și investițiile în dezvoltarea funcțiilor economice, în special specifice
întreprinderilor mici și mijlocii active în zona micii producții, a serviciilor și a comerțului.

5.3 Vârstnicii activi ca resursă valoroasă a capitalului uman din Alba Iulia
Centrul de zi pentru vârstnici este instrumentul instituțional prin care Alba Iulia a dezvoltat cele mai
importante politici publice și activități de valorificare a capitalului uman reprezentat de vârstnicii
comunității. Alba Iulia a fost exemplară în ceea ce privește îngrijirea populației vârstnice și asigurarea
faptului că vocea acesteia este reprezentată în procesele sale locale de luare a deciziilor. Această
secțiune descrie organizarea, funcționarea și serviciile pe care Centrul le oferă comunității persoanelor
vârstnice din oraș, precum și modul în care una dintre extensiile acestuia, rețeaua de îngrijire la
domiciliu, completează în mod util și semnificativ serviciile centrului.4445
Centrul de zi a fost înființat în 2004, în urma parteneriatului dintre Consiliul Local Alba Iulia, Fundația
PAEM Alba, Organizația Caritas Alba Iulia și Asociația Filantropia Ortodoxă Alba Iulia.46 Este finanțat
prin Programul PHARE 2001 Coeziune economică și socială, schema de investiții în servicii sociale.
Beneficiarii serviciilor sociale furnizate în Centrul de zi sunt:
 persoane vârstnice cu domiciliul în Alba Iulia, ale căror nevoi pot fi acoperite de activitățile
desfășurate/serviciile oferite;

42 În 2013, au fost emise 1294 de certificate de urbanism, în 2015, 1570, în 2017, 1924 și 2091 de astfel de certificate au fost emise în 2019.
43 În 2013, au fost emise 725 de autorizații, în timp ce în 2015 au fost acordate 845 de autorizații. 1033 de autorizații au fost emise în 2017
și 1248 de autorizații de construcție au fost acordate până la sfârșitul anului 2019.
44 Conform rapoartelor de activitate ale Departamentului de Asistență Socială Alba Iulia, Centrul funcționează cu respectarea prevederilor

cadrului general de organizare și funcționare a serviciilor sociale, reglementat de Legea nr. 292/2011, cu modificările ulterioare, Legea nr.
17/2000 privind asistența socială acordată persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările și completările ulterioare și alte acte normative
secundare aplicabile în domeniu. Standardul minim de calitate aplicabil este reprezentat de Ordinul nr. 29/2019 pentru aprobarea
standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice, persoanele fără adăpost, tinerii care au
părăsit sistemul de protecție a copilului și alte categorii de adulți aflați în dificultate, precum și a serviciilor furnizate în comunitate, serviciilor
furnizate în sistemul integrat și a cantinelor sociale.
45
https://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/54-familie/politici-familiale-incluziune-si-asistenta-sociala/5427-20190225-ordin-
29-2019
46 Centrul funcționează pe baza deciziei Consiliului Local din Alba Iulia nr. 165/2005 în cadrul/subordonarea Serviciului Public de Asistență

Socială, redenumit Departamentul de Asistență Socială prin HCL 249/2013.

20
  în Centrul de zi pentru vârstnici pot fi admise și persoane care au 55 de ani și ale căror nevoi
pot fi rezolvate prin activitățile desfășurate, cu aprobarea directorului Direcției de Asistență
Socială.
Structura organizatorică, numărul de posturi și categoriile de personal care activează în cadrul
Centrului de zi pentru vârstnici sunt aprobate prin deciziile Consiliului Local Alba Iulia. Personalul
care lucrează în cadrul Centrului are pregătirea specializată necesară pentru desfășurarea activităților
specifice domeniului și este angajat în conformitate cu condițiile legislației în vigoare. Resursele
umane implicate în furnizarea de servicii sociale cuprind 1 asistent social, 1 psiholog, 1 asistent
medical, 1 medic și 1 inspector de specialitate. Centrul se folosește de voluntari și încheie contracte
voluntare cu aceștia, conform legii, prin Direcția de Asistență Socială. Directorul executiv și șeful
Serviciului de servicii și programe sociale asigură conducerea Centrului. Raportul angajat/beneficiar
este de 1 la 20.
Scopul Centrului este de a oferi servicii sociale persoanelor vârstnice din Alba Iulia, pentru a le ajuta
să depășească situațiile de dificultate, să prevină și să combată riscul excluziunii sociale, să
promoveze incluziunea socială și să aducă îmbunătățiri în ceea ce privește calitatea vieții. Obiectivul
fundamental al Centrului de zi pentru vârstnici este de a preveni marginalizarea socială și de a sprijini
incluziunea comunitară a persoanelor vârstnice din Alba Iulia, de a dezvolta atitudini sociale și de a
combate excluziunea socială, de a oferi servicii de îngrijire alternative prin abordarea unui sistem
medico-social integrat de asigurare de servicii și prevenire a instituționalizării persoanelor vârstnice.
Centrul de zi pentru persoanele vârstnice oferă următoarele servicii sociale, în funcție de nevoile
fiecărui beneficiar:
i) Servicii de asistență socială. Serviciile de asistență socială acoperă diagnosticul social,
evaluarea/reevaluarea nevoilor, elaborarea planului de intervenție/asistență și îngrijire,
îndrumare către alte servicii, informații și consiliere socială, sprijin emoțional, gestionarea
cazurilor, monitorizarea cazurilor, facilitarea accesului la servicii și beneficii sociale, evaluarea
gradului de satisfacție în ceea ce privește serviciile furnizate.
ii) Servicii de reabilitare/reintegrare socială. Serviciile de reabilitare/reintegrare socială includ
consiliere psihologică clinică și psihoterapie, stabilirea și menținerea relațiilor terapeutice,
stabilirea obiectivelor sesiunilor de consiliere, anamneză, aplicarea testelor psihologice,
monitorizarea progresului/regresiilor, igienă psihică, consiliere în situații de dependență, boli
și situații de stres, în situații de criză sau conflicte, în situații de schimbare, separare, pierdere
și/sau deces, instruire și dezvoltare personală, identificarea strategiilor de prevenire a
depresiei, terapii de relaxare (de exemplu, tâmplărie, croitorie, modelare și/sau referitoare la
decese), consiliere juridică: evaluarea nevoilor de asistență juridică pentru persoanele
vârstnice, informații și consiliere juridică, sprijin pentru întocmirea documentelor (cereri,
petiții etc.).
iii) Servicii de asistență medicală - asistență medicală primară. Serviciile medicale se referă la
furnizarea de asistență medicală primară și cuprind următoarele tipuri de activități: informații
cu privire la principiile de igienă personală, monitorizarea patologiei și caracteristicile
parametrilor fiziologici (tensiune, glicemie, greutate), tratamente cu injecții intramusculare,
măsuri de recuperare medicală: gimnastică, masaje. În ceea ce privește socializarea, recreerea
și petrecerea timpului liber, activitățile și serviciile includ: excursii în țară și în străinătate,
drumeții, jocuri de societate (table, șah, Rémy, cărți), concursuri pe diferite domenii și teme,
vizionări și audiții, utilizarea computerului și a internetului, cursuri de limbi străine, dansuri,
spectacole, concerte, aniversarea zilelor de naștere, ansambluri folclorice, Consiliul
persoanelor vârstnice, dansuri, cerc literar, bibliotecă.
iv) Servicii sociale, de recreere și agrement. Centrul dispune de o mare varietate de activități
culturale și de agrement în care să se implice persoanele vârstnice și în vederea menținerii
unui stil de viață activ. Beneficiază de un ansamblu folcloric alcătuit din persoane vârstnice
înscrise în instituție și care participă la spectacole organizate în țară, județ și oraș, și mai ales

21
 la sărbătorirea zilelor de naștere organizate în cadrul centrului. Piesele de artizanat și
produsele realizate de sau cu participarea acestora sunt prezentate la expoziții de artizanat,
sculptură, obiecte decorate manual și icoane pictate pe sticlă. Sunt, de asemenea, organizate
excursii în țară și în străinătate ca parte a serviciilor de recreere și agrement. Jocurile de
societate și activitățile de agrement includ șah, Rummikub, table, cărți etc., lecturi,
vizionări/audiții de programe TV sau radio, muzică, precum și inițierea în tehnici moderne de
comunicare (utilizarea computerului și a internetului, cursuri de limbă). Sunt organizate
evenimente lunare cu și pentru beneficiarii centrului: dansuri, concursuri, socializare (ieșiri în
diferite locații, la alegerea persoanelor vârstnice), sărbătorirea aniversărilor și a zilelor de
naștere. Beneficiarii Centrului de zi sunt încurajați să se ofere voluntari în activitățile centrelor
sociale din Municipiu: Centre de zi pentru copii și Academia Doamnelor.
Peste 1600 de vârstnici din Alba Iulia au beneficiat de serviciile Centrului de zi de la înființare.
Succesul acestui serviciu social pentru activarea vârstnicilor din comunitate a determinat conducerea
orașului să pregătească o inițiativă pentru a-l dezvolta. În prezent, primăria Alba Iulia implementează
proiectul: Extinderea, reabilitarea și modernizarea serviciului social de infrastructură „Centru de zi
pentru vârstnici” Alba Iulia, finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020, cu o valoare
totală de aproximativ 2,6 milioane RON, din care contribuția UE s-a ridicat la 2,2 milioane RON.
Proiectul propune reabilitarea infrastructurii de servicii sociale cu o suprafață de 545 de metri pătrați,
o extindere de 85,70 mp și modernizarea acesteia prin dotarea cu echipamente, instalații și mobilier
adaptat nevoilor vârstnicilor.
Pe lângă furnizarea de servicii pentru vârstnici, Centrul servește și ca punct central pentru includerea
vocilor vârstnicilor în procesele locale de luare a deciziilor. Consiliul persoanelor vârstnice, înființat
prin decizia Consiliului Local, este un forum format din persoane vârstnice desemnate în cadrul a trei
comisii: Comisia socială, Comisia economică și Comisia culturală. Vârstnicii din Consiliu se întrunesc
lunar în ședințele de la sediul Centrului, unde discută problemele cu care se confruntă categoria lor
de vârstă și problemele municipale în general. Secretarul Consiliului prezintă propunerile
viceprimarului responsabil cu afacerile sociale și, după caz, primarului Municipiului.
Serviciul de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice, implementat prin grija administrației locale
și a partenerilor săi, prezintă un alt proiect notabil în acest domeniu. Serviciul de îngrijire la domiciliu
a fost înființat în cadrul proiectului „La tine acasă, îngrijire socială la domiciliu Alba Iulia”, finanțat prin
Programul Operațional Capital Uman, Prioritatea 4, Prioritatea de investiții 9.ii, Obiectiv specific 4.4,
BUNICII COMUNITĂȚII - Servicii sociale și socio-medicale pentru vârstnici.47 Principalele activități
desfășurate în cadrul acestui serviciu sunt:
 informarea potențialilor beneficiari și a oricăror persoane interesate cu privire la
scopul/funcțiile acestuia și la modul în care este organizat și funcționează serviciul;
 identificarea persoanelor și a familiilor a căror situație socială, economică și medicală necesită
furnizarea de servicii comunitare la domiciliu;
 evaluarea inițială a situației persoanei prin efectuarea unei anchete sociale și întocmirea fișei
de evaluare socio-medicală;
 elaborarea planului de intervenție și pregătirea dosarului social al persoanei în cauză;
 furnizarea de servicii de îngrijire la domiciliu: servicii sociale în principal în vederea îngrijirii,
prevenirii excluziunii sociale și a sprijinului pentru reintegrare socială;
 consiliere juridică și administrativă, psihologică;
 sprijin pentru plata serviciilor și îndeplinirea obligațiilor curente;
 îngrijire la domiciliu și sprijin în gospodărie, ajutor pentru menaj, pregătirea alimentelor;

47 Serviciul de îngrijire la domiciliu a fost instituit prin Hotărârea Consiliului Local din Alba Iulia nr. 357/2018 și este gestionat de prestator,
respectiv Departamentul de Asistență Socială, acreditat conform certificatului de acreditare seria AF nr. 006607/17.10.2019, care deține o
licență de funcționare seria LF nr. 0009974/14.02.2020, fără personalitate juridică.

22
  servicii socio-medicale legate în principal de ajutoare pentru respectarea igienei personale;
 reajustarea capacităților fizice și mentale, kinetoterapie, instruire cu privire la activități
economice, sociale și culturale;
 monitorizarea situației beneficiarilor și a calității serviciilor furnizate;
 evaluarea opiniei beneficiarilor cu privire la serviciile furnizate.
Beneficiarii serviciilor comunitare la domiciliu sunt persoane în vârstă de 65 de ani și peste,
persoane aflate în situații de dependență și/sau cu risc de excluziune socială, care au domiciliul sau
reședința în Municipiul Alba Iulia și care doresc să beneficieze de servicii de îngrijire la domiciliu.
Vârstnicilor comunității din Alba Iulia li se oferă sprijin și în cadrul serviciilor sociale organizate exclusiv
privat, în general prin îngrijirea organizațiilor nonguvernamentale afiliate cultelor religioase
recunoscute. Există cel puțin încă cinci rețele de îngrijire de zi și îngrijire la domiciliu coordonate de
furnizori privați în interesul persoanelor vârstnice din oraș.

5.4 Educația superioară ca mijloc de întinerire a orașului, de păstrare și

atragere a tinerelor talente
Universitățile reprezintă principalul magnet al talentelor pentru orașele mari și zonele urbane
funcționale ale acestora, inclusiv pentru dezvoltarea unui caracter activ și vibrant în ofertele lor
culturale, educaționale sau comerciale. Provocările orașului Alba Iulia în acest sens sunt asociate cu
declinul demografic în rândul populației tinere a acestuia, abandonul și analfabetismul funcțional și
competiția majoră dintre centrele universitare mai mari din apropiere pentru atragerea și reținerea
studenților. Pentru a contracara aceste provocări, din 1991, Alba Iulia a investit în mod special în
dezvoltarea învățământului superior pentru a-și păstra atractivitatea și vitalitatea și pentru a-și spori
dezvoltarea pe termen mediu și lung. Acest demers a fost realizat prin lansarea propriei universități
publice și achiziționarea extensiei Universității Tehnice din Cluj-Napoca.
Populația studențească reprezintă aproximativ 8 procente din populația totală a Municipiului și este
formată în principal din tineri care locuiesc în Alba Iulia și județele din jurul județului Alba. Alba Iulia
beneficiază de o universitate publică - Universitatea „1 Decembrie 1918” și de o extensie a Universității
Tehnice din Cluj-Napoca. Masa demografică relativ mare de studenți oferă Municipiului un profil de
centru universitar. În plus, peste 200 de studenți străini sunt înscriși prin programe de mobilitate și
internaționalizare în cadrul Universității „1 Decembrie 1918”.

23
 Figura 9. Vedere spre Universitatea „1 Decembrie 1918" din Alba Iulia

Sursa: Shutterstock, licență standard achiziționată de Nicolaie Moldovan

Deși este o universitate relativ tânără, Universitatea din Alba Iulia menține mai multe programe și
oferă o orientare puternică pe cercetare. Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia este
organizată în prezent în cadrul a cinci facultăți: Facultatea de Istorie și Filologie, Facultatea de Științe
Economice, Facultatea de Științe Exacte și Inginerești, Facultatea de Drept și Științe Sociale și
Facultatea de Teologie Ortodoxă. În cadrul celor 5 facultăți ale instituției, există 11 departamente
stabilite în care se desfășoară predarea, cercetarea științifică și formarea continuă. Instituția
beneficiază, de asemenea, de 4 școli doctorale în domeniile Istorie, Filologie, Contabilitate și Teologie,
care oferă și programe postuniversitare de cercetare avansată și postdoctorală.48
În ultimii 11 ani, Alba Iulia a reușit, de asemenea, să găzduiască o extensie universitară a
Universității Tehnice din Cluj-Napoca care servește pentru a ajuta la remodelarea profilului
industrial și a nevoilor actuale și prospective ale județului Alba.49 Extensia universitară formează
specialiști cu calificare înaltă - ingineri în domeniile construcției de mașini, ingineriei economice
industriale și mecanice, domenii industriale caracterizate printr-un dinamism remarcabil, în
conformitate cu nevoile actuale și prospective ale județului Alba. Cele 3 programe de licență și 1
program de masterat oferă următoarele specializări:
 Facultatea de construcții de mașini - Inginerie industrială (tehnologia construcțiilor de mașini);
 Inginerie Economică Industrială (IEI);
 Facultatea de Mecanică - Sisteme și echipamente termice (SET);
 Program de masterat acreditat: 2. Tehnologii avansate de fabricație (TAF);

48 http://despre.uab.ro/index.php?pagina=pg&id=5&l=ro
49
https://albaiulia.utcluj.ro/?fbclid=IwAR30H4epc0B4KhtR9p9nMkKCY9If7IDbsbE4zqaJ-Vzsi6ksbK0H7miP1ow

24
Extensia Universitară Alba Iulia a încheiat parteneriate cu toate companiile reprezentative din zonă:
STC și STA (Daimler Group), Bosch Rexroth Blaj, Transavia, NOVA Grup Cugir, IAMU Blaj, VCST Alba
Iulia etc. Acest parteneriat cu cei mai importanți și vizibili angajatori din județul Alba asigură pregătirea
practică a studenților pentru includerea lor pe piața muncii a companiilor locale, iar majoritatea
studenților sunt angajați în timp ce studiază încă la facultate. Acest lucru le poate spori probabilitatea
de a rămâne și de a locui în Alba Iulia după finalizarea studiilor.
Universitatea „1 Decembrie” reprezintă unul dintre cei mai importanți poli de atracție pentru
migrația rezidențială și în scopuri de serviciu, mobilizând rezidenți din tot județul Alba și zonele
învecinate. Aproape 5.000 de studenți au studiat în cadrul universității începând din 2016, un număr
similar cu cel din orașele mai mari (Bacău, Ploiești și Baia Mare). Între timp, Alba Iulia are un scor de
102 în ceea ce privește indicele de dezvoltare urbană locală, care este considerat a conferi o calitate
ridicată a vieții și o face relativ mai atractivă decât orașele de dimensiuni similare care concurează
pentru a atrage studenți. Scorul său este comparabil cu cel din București și Brașov și mai mare decât
cel din Iași și Timișoara.

Mai mult, investițiile în programele Erasmus contribuie la creșterea vizibilității orașului Alba Iulia ca
destinație pentru învățământul superior. În perioada 2015-2018, un buget de 1,5 milioane EUR a fost
dedicat doar programului Erasmus, permițând studenților (și acum angajaților) să călătorească și să
petreacă un semestru la o instituție academică participantă. Cu toate acestea, mai este încă loc de
îmbunătățiri: mediul academic local trebuie să-și dezvolte interesul și atractivitatea pentru
internaționalizarea ofertei de studii și atragerea studenților din țări precum Ucraina, Moldova, Serbia,
Bulgaria, Turcia, în timp ce dezvoltă oferta tehnică, digitală, de cercetare aplicată, în special în
parteneriat cu mediul de afaceri regional. Oferte de studii bine gândite în parteneriat cu mediul de
afaceri, chiar și în consorțiu cu alte centre universitare, împreună cu preocuparea unui oraș de a crește
oferta pentru o viață vibrantă, stimularea ocupării forței de muncă locale și locuințe la prețuri
accesibile - aceștia pot fi stâlpii vectoriali în decizia tinerilor de a rămâne și de a nu migra în orașe mai
mari sau chiar în străinătate.
Următorii 10 ani sunt cruciali pentru evoluția Universității din Alba Iulia și vor necesita sprijinul
susținut al mediului academic și colaborarea sa cu administrația locală și sectorul privat. Provocările
impuse de finalizarea în 2021 a principalelor benzi de circulație (autostradă) între Sibiu și Cluj-Napoca,
respectiv Târgu Mureș și creșterea dinamicii mobilității studenților între aceste 3 mari centre
universitare din Transilvania, cerințele companiilor din zonă pentru specializarea avansată și digitală a
forței de muncă, noile provocări impuse de tendințele internaționale în domeniul inteligenței
artificiale, cercetarea avansată, transformările ecologice în companii, toate acestea necesită analize
ample și măsuri solide de adaptare, rezistență și evoluție. Sprijinul pentru mediul academic acordat
de către autoritățile locale, agențiile regionale și companii este vital pentru realizarea acestor
demersuri.

5.5 Dezvoltarea transportului public între comunitățile învecinate

Un oraș inteligent este preocupat de mobilitatea resurselor sale vitale și a capitalului uman: forța
de muncă, elevii și studenții. În acest scop, susține nevoile companiilor și instituțiilor de învățământ
din zona urbană funcțională. Un nivel crescut de servicii publice optimizat pentru nevoile populației
care participă pe deplin la viața unui oraș, atât ca rezident în interiorul frontierelor sale actuale, cât și
în aglomerările sale, asigură premisele pentru o mai mare atractivitate pentru naveta profesională,
locuințe, studii sau dezvoltări economice și comerciale.
Alba Iulia a inițiat un parteneriat în cadrul unei asociații de dezvoltare intercomunitară cu alte 7
unități administrativ-teritoriale pentru funcționarea în comun a unui serviciu de transport public
care deservește aproximativ 90.000 de locuitori (peste 25 % din populația județului Alba)50. A fost

50
https://www.stpalba.ro/transport_metropolitan.php

25
primul serviciu de transport public operat la nivel intercomunitar din România, condus de un singur
operator privat: pregătirile pentru acest serviciu au început în 2009, iar acesta a devenit efectiv
funcțional începând cu 2012. Scopul acestui proiect a fost de dezvoltare a Municipiului Alba Iulia în
ceea ce privește comunele învecinate. Acesta a fost motivat de ambiția de a facilita și a sprijini
mobilitatea și conectivitatea populației, în special a forței de muncă, a elevilor și a studenților cu
companiile locale și instituțiile de învățământ din Municipiu.
Figura 10. Vedere spre centrul orașului Alba Iulia și spre Catedrala Încoronării

Sursa: Shutterstock, licență standard achiziționată de Nicolaie Moldovan

Serviciul oferă reduceri multiple persoanelor vârstnice și persoanelor defavorizate social. Este
gestionat de un operator privat cu care Asociația de Dezvoltare Intercomunitară a Transportului Local
- Alba Iulia are un contract cu profit maxim reglementat, monitorizat prin servicii de emitere bilete
electronice și o politică de subvenții și liber profesionist aprobată de fiecare dintre cele 8 administrații
locale. Operarea este asigurată exclusiv de o companie privată, Compania de Transport Public din Alba
Iulia, care întreține activ mijloacele de transport utilizate.
Proiectul a îmbunătățit semnificativ deplasarea pe traseul urban-rural și a eliminat lacunele din
oferta de transport public, precum: lipsa integrării orarelor pentru serviciile urbane și rurale, numărul
limitat de stații în oraș, lipsa autorității operatorului de a modifica rutele rurale, ajustarea tarifelor de
transport și acordarea de subvenții.51 Proiectul adoptă, de asemenea, o nouă abordare prin delegarea
responsabilităților de la nivelul județului către autoritățile locale, permițând fiecărei autorități să
determine suma și forma sprijinului financiar (subvenții și reduceri tarifare) pentru grupurile
defavorizate.

51
https://ruralsharedmobility.eu/wp-content/uploads/2019/08/SMARTA-GP-Alba-Iulia.pdf

26
 5.6 Alba Iulia ca laborator viu pentru inițiativele „Oraș inteligent”
Alba Iulia a ajuns să servească drept loc principal pentru testarea inițiativelor „Oraș inteligent” din
România în vederea identificării celor mai eficiente inițiative și a scalării acestora la nivel regional și
național. S-au realizat progrese considerabile în acest sens prin proiectul pilot „Alba Iulia Smart City
2018”, care a urmărit transformarea Municipiului Alba Iulia în primul oraș din România unde vor fi
implementate soluții integrate de oraș inteligent, cu ocazia sărbătoririi a 100 de ani de la Unirea
României, care a avut loc la Alba Iulia în 1918.52 Proiectul pilot a fost implementat de Municipalitatea
Alba Iulia în parteneriat cu Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, Guvernul României.
Acest proiect este unic în România, deoarece este primul proiect inteligent dezvoltat în comun de
guvernul național, o autoritate publică locală și 45 de companii private și, de asemenea, datorită
faptului că toate soluțiile de oraș inteligent propuse de companii sunt deja sau vor fi implementate și
testate pe costurile companiilor private implicate. De asemenea, proiectul va asigura
interoperabilitatea cu alți furnizori de soluții pentru orașe inteligente în viitor.
Prin „Proiectul Alba Iulia Smart City 2018”, 14 soluții tehnologice inovatoare au fost dirijate într-un
an în scopul utilizării tehnologiei și datelor inteligente pentru a aborda provocările prezente și
viitoare ale orașului legate de reziliență, durabilitate, dezvoltare socială și economică, energie și
probleme de mediu. Proiectul pilot se concentrează pe implementarea de soluții inteligente,
inovatoare și compatibile la nivel local în mai multe domenii, care includ: cetățeni inteligenți, educație
inteligentă, infrastructură inteligentă, mobilitate inteligentă, administrație inteligentă, consum
inteligent de energie, clădiri inteligente, afaceri inteligente, sisteme inteligente de sănătate, sisteme
inteligente de securitate și tehnologie inteligentă, inclusiv aplicații care utilizează emițătoare mobile
digitale de ghidare pentru turism, acces WIFI gratuit în toate spațiile publice turistice, tehnologie LoRa,
laboratoare de inovare, hackatoane și multe altele.53
Un obiectiv major al proiectului pilot a fost identificarea nevoilor locale, a resurselor disponibile și
a celor mai bune soluții pentru o implementare viitoare pe scară largă a conceptului Smart City, prin
colaborarea dintre autoritățile locale, instituții, universități, companii și voluntari. Municipiul Alba
Iulia intenționa să stabilească acorduri de parteneriat independente cu reprezentanți ai sectorului
privat și să asigure managementul general și coordonarea tuturor soluțiilor inteligente dezvoltate ca
parte a proiectului pilot, astfel încât acestea să fie bine integrate și compatibile între ele.
Municipalitatea a încheiat 45 de acorduri de parteneriat oficiale cu mari companii multinaționale
(Orange, Telekom, Philips, Microsoft, Siemens), precum și cu companii mici din România,
implementând peste 100 de teste de soluții inteligente în viața reală.
Proiectul servește ca proiect pilot care poate fi extins la nivel regional și național. La conferința
oficială de lansare din decembrie 2016, Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale a
prezentat Ghidul Conceptului de Smart City în România, un compendiu de soluții și TIC inteligentă
bazată pe tehnologie, care poate fi aplicat la nivel local și regional pentru a transforma comunitățile
în orașe inteligente, facilitând accesul la produse și servicii de calitate, sisteme moderne de sănătate
și educație și o administrație publică transparentă.54
Soluțiile inteligente incluse în sfera proiectului pilot sunt menite a fi finanțate integral și susținute
de companiile implicate ca dovadă a conceptului pentru soluții inteligente. Acest lucru va permite
companiilor să-și testeze soluțiile în viața reală la o scară relativ mică și cu un risc minim, utilizând
arhitectura deschisă și colaborând cu instituțiile locale și alte companii. În aceste condiții, se pot
identifica și construi cele mai bune soluții, care pot fi apoi extinse și reproduse cu ușurință în alte orașe.

52 https://www.agerpres.ro/smartcity/2017/09/05/smart-cityro-moldovan-city-manager-alba-iulia-romania-are-nevoie-de-practicieni-
destepti-nu-de-baieti-destepti-si-de-papagali-cu-diploma-11-38-50
53
https://business-review.eu/profiles1/interviews-interviews/br-interview-alba-iulia-mayor-mircea-hava-33-private-companies-involved-
in-our-smart-city-pilot-initiative-179762
54
https://www.comunicatii.gov.ro/mcsi-a-lansat-ghidul-smart-city-pentru-romania/

27
Până în prezent, niciuna dintre soluțiile proiectului nu este finanțată prin programe UE, cum ar fi
programe operaționale sau programe de cooperare, precum Orizont 2020, deși toate părțile
implicate în parteneriat caută oportunități de finanțare pentru a sprijini alte soluții inovatoare care
ar putea contribui la Proiectul Alba Iulia Smart City 2018. De la etapa pilot la etapa la nivel de oraș,
Municipalitatea Alba Iulia a dezvoltat proiecte de aproape 70 de milioane EUR, care sunt deja
contractate și se află în diferite etape de implementare în cadrul Programului Operațional Regional
2014-2020. Majoritatea acestor proiecte abordează mobilitatea inteligentă, utilitățile inteligente, un
nou sistem de iluminat public în oraș, clădirile inteligente și eficiente și administrația digitală, printre
altele.55 56
Alba Iulia Smart City 2018 a câștigat o atenție semnificativă din partea mass-mediei locale și
internaționale. Multe alte orașe și companii și-au manifestat interesul în implementarea unor astfel
de soluții, în timp ce companiile mari și start-up-urile au început să discute despre stabilirea unor
parteneriate profitabile pentru dezvoltarea de produse noi și inovatoare. La finalizarea proiectului,
partenerii au posibilitatea de a-și prezenta soluțiile inovatoare și de a împărtăși rezultatele obținute
în timpul testării la evenimente dedicate, dintre care unele sunt descrise mai jos.
5.6.1 Soluții pilot pentru Alba Iulia Smart City 2018
Infrastructură inteligentă. Infrastructura inteligentă prezintă cel mai fundamental aspect pentru ca
un oraș inteligent să prindă viață. Orange România a propulsat infrastructura digitală din Alba Iulia,
contribuind la furnizarea rețelelor de internet Wi-fi 4G și 4G + și LoRa WAN în oraș. Ca urmare, există
Wi-Fi gratuit în fiecare autobuz și peste 228 de puncte de acces Wi-Fi municipale. Acest lucru a ajutat
la susținerea sutelor de senzori pe care orașul i-a instalat în sistemele sale de apă și iluminat și a dus
la creșteri importante de eficiență: a ajutat deja orașul să-și reducă consumul de energie electrică
necesar iluminatului stradal cu 50-70 de procente datorită iluminatului public care poate fi controlat
de la distanță.57 Îmbunătățirile suplimentare privesc sistemul său de gestionare a apei și realizarea
unui sistem de monitorizare a calității aerului. Aplicațiile locale care funcționează prin intermediul
rețelelor contribuie la îmbunătățirea serviciilor publice și a comunicării între cetățeni și autorități și le
oferă acestora informații despre impactul asupra mediului al activităților lor de zi cu zi. Beneficiile
investiției în infrastructura digitală urbană ar putea aduce orașului o economisire de 532 milioane EUR
în următoarele decenii, cu o serie de beneficii care decurg din natura integrată a soluțiilor, după cum
se prezintă în Error! Reference source not found..58
Caseta 1. Soluții pilot integrate pentru Alba Iulia Smart City 2018

Soluții pilot integrate pentru Alba Iulia Smart City 2018

Introducerea infrastructurii digitale conective oferă oportunități pentru o serie de noi servicii publice și
progrese în eficiența energetică, mobilitate, educație, sănătate și administrație pentru Alba Iulia. Doi dintre
jucătorii cheie care fac acest lucru posibil sunt Orange și Cluj IT Cluster, care promovează proiecte cu mai
multe teme și ajută să pună bazele pentru ca Alba Iulia să prospere ca oraș inteligent.
Orange:
 Hotspoturi Wi-Fi care oferă acces securizat la internet în zonele publice, cum ar fi stații de autobuz,
gări, școli și universități.
 15 linii de transport gestionate de autoritatea de transport public din Alba Iulia, dotate cu Wi-Fi
securizat pentru călători și acces în timp real la informații despre locație, viteză și direcție, disponibile
autorităților locale.

55
https://alba24.ro/foto-mega-proiect-la-alba-iulia-trei-bulevarde-importante-rase-si-refacute-de-la-zero-schimbari-majore-in-transportul-
urban-777960.html
56 http://regio-adrcentru.ro/investitiile-voru-multifuntional/
57 https://www.orange-business.com/en/magazine/smart-city-breaks-for-iot-enthusiasts
58

28
  O soluție pentru comunicarea cu rezidenții prin hotspoturi Wi-Fi și aplicația e-white iulia. Acestea fac
parte integrantă din inițiativa unei democrații electronice pentru oraș, prin care oamenii pot oferi
feedback primăriei cu privire la problemele locale.
 Utilizarea datelor generate de soluția City Analytics (Fullscreen digital, câștigător al Innovation Labs
2014) pentru a optimiza fluxul de trafic pietonal și de autovehicule.
 O infrastructură LoRa WAN pentru conectarea aplicațiilor și a obiectelor inteligente.
 O soluție pentru măsurarea calității aerului: Urad Monitor oferă informații cu privire la nivelul de
poluare din oraș și zona înconjurătoare.
 Promovarea turismului prin 250 de emițătoare mobile digitale de ghidare pentru turism (Zoniz)
instalate în 225 de locații populare (muzee, universitate, centrul orașului, restaurante, statui,
catedrale etc.) pentru a facilita o experiență interactivă de vizitare. Emițătoarele mobile digitale de
ghidare vor veni cu o interfață ușor de utilizat prin aplicația e-white iulia.
 Gestionarea iluminatului public prin intermediul a 100 de lămpi furnizate de compania Flash Net
pentru iluminat stradal, pentru a monitoriza și controla de la distanță intensitatea și frecvența
luminii. Acestea vor oferi, de asemenea, informații în timp real despre consumul public de energie
electrică și alerte referitoare la lămpile nefuncționale.
 Un sistem inteligent de gestionare a distribuției publice a apei, activat prin intermediul a 50 de
dispozitive conectate, care vor furniza alerte și informații în timp real despre consumul public de apă.
 Acces securizat la toate componentele platformei și monitorizare permanentă prin intermediul
platformei Business Internet Security.
 O soluție prin care rezidenții pot anunța probleme de infrastructură sau servicii publice (Alertă
civică). Statusul alertelor poate fi urmărit în timp real pe site-ul web al primăriei.
 O sală de clasă digitală care conține dispozitive precum tablete, conținut educațional digital și
resurse, precum și o carte de curs digitală. Accesul la internet va fi asigurat prin Wi-Fi securizat și
filtrat.
 Orange a investit un buget și un timp semnificativ și și-a valorificat pe deplin colaborarea cu start-
up-uri inovatoare (precum cele menționate anterior, respectiv Zonis, uRadMonitor etc.) în
dezvoltarea soluțiilor menționate anterior. Aproape toate soluțiile sunt active și sunt testate.

Cluj IT Cluster este un renumit parteneriat de companii dedicat dezvoltării de soluții noi și inovatoare, multe
dintre acestea cu o prezență internațională bine stabilită. Acestea au coordonat testarea următoarelor soluții
în Alba Iulia:
 AVITECH - a furnizat un ghid virtual temporar pentru un muzeu din Alba Iulia;
 Arxia a implementat o soluție pentru gestionarea completă a achizițiilor în cadrul primăriei (Process
Player Acquisitions) și Planning Wiz - un software de modelare 3D pentru spațiile publice ale orașului;
 Parking Plus - a ajutat Municipalitatea să genereze o hartă a posibilelor locuri de parcare și a testat
o platformă inovatoare pentru rezervarea și plata tichetelor de parcare folosind telefoane
inteligente;
 Hyper Media - a oferit o platformă de 6 soluții cu impact în administrație, sănătate, educație și afaceri
locale, bazată pe soluții originale precum Hyper Meeting, Hyper Webinar, Content Authoring, Hyper
Edu, Hyper Training, Hyper Book, Hyper Med, Hyper Events;
 Life is hard - propune mai multe soluții: City Health - informează cetățenii cu privire la statistici, știri
și subiecte de interes pentru comunitatea locală; City Park - identifică locurile de parcare disponibile
și asigură plata ușoară prin internet/SMS; Platforma donatorilor de sânge (donez 450); Okey -
platformă de tip ERP (Sistem de planificare a resurselor întreprinderii) pentru întreprinderile mici și
mijlocii locale (IMM-uri); Peditel - soluție de telemedicină, capabilă să ofere sfaturi părinților cu copii
mici.

29
Educație inteligentă. Ca parte a componentei de educație inteligentă a proiectului Smart City,
Telekom România a contribuit la lansarea platformei de management educațional Adservio, pentru
690 de utilizatori (profesori, directori și secretari) în 18 școli din Alba Iulia, oferindu-le tablete Samsung
Galaxy TAB E, dotate cu cartele SIM pentru a avea acces la „Catalogul electronic”. Prin această
inițiativă, platforma ajunge la mii de părinți și elevi, cu module diferite pentru fiecare utilizator (elev,
părinte, profesor, secretar, director, inspector). Această soluție digitală combină avantajele mobilității
bazate pe tablete și comunicații mobile, cu ușurință de configurare și utilizare și acces la programare,
note, rapoarte și comunicare, precum și o bibliotecă digitală extinsă, capabilă să asigure accesul la
toate manualele necesare sau la lucrări suplimentare. Această testare extinsă a unei astfel de soluții
la nivelul unui oraș este de așteptat să ofere informații semnificative și fiabile din punctul de vedere
statistic asupra utilizabilității, precum și din punctul de vedere al implicațiilor așteptate de reducere a
absenteismului și de îmbunătățire a rezultatelor școlare sau a comunicării între părinți și profesori sau
între directori și inspectori școlari.
Cetățeni inteligenți. Industrial Software este o companie cu o vastă experiență în dezvoltarea de
soluții dedicate eficienței administrației și colaborării cu cetățenii. Ca parte a proiectului Smart City,
coordonează următoarele soluții administrative digitale, printre altele:
 Cererile de raportare a incidentelor cu privire la diverse probleme către dispeceratul primăriei
 Integrarea cu alte aplicații pentru transmiterea automată a incidentelor către departamente
sau companii responsabile
 Aplicație publică de barometru care va permite implicarea activă a cetățenilor în viața orașului
și în luarea deciziilor, capabilă să permită prioritizarea proiectelor și a bugetului
 Aplicație de programare a căsătoriilor, care va îmbunătăți procesul de rezervare pentru o zi
atât de importantă
 Aplicarea bugetului care va măsura parametrii fiscali principali și va efectua prognosticuri și
modele pentru încurajarea pregătirii bugetului primăriei pe baza datelor istorice
Mobilitate inteligentă. Vegacomp a testat introducerea soluțiilor inteligente de parcare și
monitorizarea în timp real a spațiului de parcare în oraș, prin plasarea senzorilor inductivi originali sub
nivelul străzii, pentru 35 de locuri de parcare monitorizate. Vegacomp a testat, de asemenea, kituri
inteligente de măsurare, capabile să măsoare energia electrică, consumul de gaz și apă și să trimită
date despre sistemul LoRa către un dispecerat local care ajută la informare în vederea planificării
orașului. Transportul public a fost, de asemenea, vizat de numeroase îmbunătățiri prin noua
infrastructură digitală disponibilă și, în același timp, rețeaua Orange sprijină dezvoltarea unui sistem
de închiriere și distribuire de biciclete electrice.
Turism inteligent. Euro Jobs a folosit soluția sa 360View pentru o scanare de înaltă definiție și un tur
virtual 3D al Cetății Alba Iulia, făcându-l accesibil chiar și celor care nu pot călători. Pe baza utilizării
dronelor, un film aerian al cetății prezintă principalele obiective și importanța lor istorică. Separat, o
scanare interioară de înaltă definiție a celor mai importante obiective oferă un tur virtual, inclusiv
posibilitatea de mișcare folosind ochelari 3D. Pentru cei aflați la sol, Questo, o aplicație gratuită de
explorare a turului orașului, îmbunătățește digital experiența turistică din Alba Iulia, permițându-le
turiștilor să descopere orașul prin plimbări, care ghidează căile utilizatorilor într-un format interactiv,
orientat pe ideea de aventură.
Sunt în curs cercetări suplimentare pentru a identifica modul în care tehnologia inteligentă poate
îmbunătăți și mai mult calitatea vieții în Alba Iulia. Alba Iulia a fost inclusă în cadrul proiectului global
de cercetare Smart Cities Research de la Siemens, care analizează modele de dezvoltare urbană pentru
a identifica o serie de domenii în care tehnologiile inteligente pot fi implementate în conformitate cu
strategia, planurile viitoare și ambițiile unui oraș.59 Studiul oferă o analiză detaliată a modelelor

59
Https://www.apulum.ro/index.php/primaria/document/the-business-case-for-smart-cities-alba-iulia-siemens-study

30
financiare și a beneficiilor obținute pe mai multe axe, folosind infrastructura inteligentă, în funcție de
prioritățile fiecărui oraș. Axele de infrastructură analizate în acest studiu au inclus gestionarea
energiei, a clădirilor, a traficului, transportul public și siguranța publică. Pe lângă Alba Iulia, Siemens a
inclus în studiu Aberdeen (Regatul Unit), Bruxelles (Belgia), Istanbul (Turcia) și Londra (Regatul Unit).
5.6.2 Investiții într-un viitor mai inteligent
Pentru a deveni un oraș inteligent, Alba Iulia are nevoie de o infrastructură care necesită investiții
de câteva sute de milioane de euro pe un orizont de 10-15 ani, precum și de legislație și programe
de sprijinire pentru a dezvolta un oraș inteligent. Viitoarea perioadă de programare a Comisiei
Europene și pregătirea acesteia de către guvern vor fi esențiale pentru a permite orașelor să acceseze
infrastructuri mai inteligente. Între timp, Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL) revizuit
trebuie să includă o componentă a finanțării inteligente orientate spre investiții în orașe și în zonele
urbane funcționale ale acestora – aglomerarea urbană și zonele metropolitane. Schimbările pozitive
din legea parteneriatului public-privat și normele acesteia de aplicare permit în cele din urmă
parteneriate cu companii pentru dezvoltarea inteligentă a comunităților. Cu toate acestea,
materializarea proiectului pilot dincolo de concept depinde în principal de companiile care investesc
în Alba Iulia în acest efort.
Beneficiile potențiale ale proiectului pilot pentru Alba Iulia includ creșteri considerabile în
dezvoltarea durabilă, dezvoltarea infrastructurii TIC și mobilitatea urbană. Proiectul are, de
asemenea, un potențial considerabil de a genera adaosuri consistente în sănătate, eficiență
energetică, calitatea locuințelor, valorificarea potențialului turistic, educație, administrare electronică
și mediul de afaceri. Pentru Municipiul Alba Iulia, beneficiile se traduc prin oportunitatea de a testa
soluții inteligente gratuite care vor transforma orașul Alba Iulia în unul mai dinamic și mai adecvat
nevoilor cetățenilor, turiștilor și investitorilor acestuia. Acest proiect pilot presupune experimentarea
introducerii de servicii municipale digitalizate, eficiente, operative și ușor de utilizat pentru oameni
sau companii.
Acest proiect pilot poate duce, de asemenea, la îmbunătățirea competențelor în materie de resurse
umane în primărie și poate oferi o bază solidă pentru înființarea unui departament de oraș
inteligent, care să completeze activitatea biroului GIS nou-înființat sau să atragă finanțări
nerambursabile. Dubla îmbunătățire a serviciilor electronice și îmbunătățirea capacității resurselor
umane ar putea transforma ușurința de utilizare, eficiența și eficacitatea serviciilor administrației
publice la nivel local. Nu în ultimul rând, prin această inițiativă, orașul poate continua să implementeze
proiecte care concurează pentru a atinge unul dintre obiectivele de dezvoltare strategică ale orașului,
stipulate în strategia de dezvoltare a municipalității.60

6. O REȚEA DE PARTENERIATE PENTRU INCLUZIUNE

Municipiul Alba Iulia a găsit, în ultimii 20 de ani, soluții legale, financiare și acționabile pentru cele
mai mari provocări sociale locale, prin parteneriatul său cu organizații nonguvernamentale, alte
instituții publice și companii private. Peste 100 de parteneriate și acorduri de colaborare au fost
încheiate în această perioadă pentru a răspunde colectiv, responsabil și coerent la principalele
vulnerabilități ale tranziției orașului Alba Iulia. Majoritatea parteneriatelor vizează gestionarea
vulnerabilităților sociale și educaționale ale comunității locale, și anume, a celor cu care se confruntă
persoanele vârstnice, copiii cu dizabilități, persoanele fără adăpost, persoanele cu risc de
marginalizare socială, în special romii, rețelele de îngrijire la domiciliu, educație și formare a adulților,
măsurile active de angajare, pachetele integrate de asistență pentru locuințe, frecventare a școlii,
asistență medicală etc.

60 https://www.mediafax.ro/economic/orasul-unde-companiile-investesc-peste-un-milion-de-euro-pentru-a-l-face-primul-smart-city-din-
romania-interviu-cu-city-managerul-nicolaie-moldovan-17031782

31
Parteneriatele publice-private pot oferi soluții optime pentru gestionarea provocărilor care decurg
din vulnerabilitățile socio-economice și demografice ale unui oraș. În diverse formule instituționale
și umane, având culturi organizaționale diferite, gândirea orientată spre comunitate, centrată mai
degrabă pe soluții decât pe probleme, poate genera răspunsuri bazate pe legitimitate care pot avea
un impact considerabil în ceea ce privește problemele de vulnerabilitate ale unei comunități. Exemple
de parteneriate locale din Alba Iulia în acest sens includ:
 Reabilitare, modernizare, dotarea clădirilor și spațiilor aparținând primăriei cu funcții
comunitare, de exemplu Centrul de zi pentru vârstnici, adăpost temporar, consiliere și
asistență sau centre de recuperare pentru copiii cu nevoi speciale. Acestea au fost finanțate
și coordonate de primărie. Sursa fondurilor a fost cel mai adesea programele de preaderare,
structurale și fonduri de finanțare a investițiilor oferite de Uniunea Europeană, Guvernul
României;
 Înființarea, acreditarea și licențierea serviciilor sociale și gestionarea acestora, de regulă, în
coordonarea unei organizații nonguvernamentale;
 Finanțarea remunerației resurselor umane și costurile utilităților, alte costuri materiale
curente necesare pentru a menține sustenabilitatea serviciilor de sprijin oferite persoanelor
vulnerabile. Finanțarea pentru acest tip de cheltuieli a fost asigurată cel mai adesea de către
autoritatea locală, uneori împreună cu Consiliul Județean Alba, în funcție de serviciul social
oferit persoanelor vulnerabile. De exemplu, pentru îngrijirea persoanelor fără adăpost care au
fost identificate pe raza orașului Alba Iulia, dar care aveau reședința într-o altă localitate din
județul Alba sau chiar în alt județ, costurile au fost suportate în comun de primărie cu Consiliul
Județean;
 Furnizarea de asistență socială, asistență medicală, servicii de consiliere multiplă, alimente,
medicamente de către organizații nonguvernamentale partenere;
 Organizarea demersurilor de activare socială, angajare, educație și petrecerea timpului util
pentru persoanele asistate, în coordonarea partenerilor privați.
Din 2002, primăria a fost implicată în mod constant în proiecte de formare profesională pentru
adulți, sprijinind nevoile de competențe ale forței de muncă și ale companiilor de toate tipurile care
funcționează economic în oraș și în zona funcțională urbană a acestuia. Investițiile în capitalul uman
al comunității locale au reprezentat o preocupare consecventă a administrației și a partenerilor
acesteia din societatea civilă sau din mediul economic privat. În acest scop, a promovat măsuri active
de ocupare a forței de muncă aflate în căutarea unui loc de muncă, oferind sprijin cu privire la
informații, consiliere, mediere, schimb de locuri de muncă, calificări profesionale sau antreprenoriat.
În ultimii 3 ani, primăria a oferit un sprijin extins antreprenorilor și start-up-urilor locale. Aceasta
include finanțarea start-up-urilor locale cu fonduri cuprinse între 25000 EUR și 40000 EUR pe afacere,
furnizarea resurselor financiare necesare din bugetele programelor europene, încercarea de a
dezvolta un ecosistem local de start-up-uri și activități în domeniul serviciilor IT, industriilor creative,
HORECA, micii producții, educației. Peste 100 de astfel de companii au fost finanțate pentru
dezvoltarea activităților economice în municipiu și localitățile învecinate.
Formulele de asociere public-privat practicate de primărie în ultimii 20 de ani au servit, de
asemenea, pentru a atrage fonduri nerambursabile în oraș și alte canale instituționale, în special
pentru a ajuta și a dezvolta o societate civilă locală și IMM-uri rezistente. Administrația locală a
colaborat efectiv cu societatea civilă, într-o relație deschisă și transparentă pentru a elabora formule
durabile pentru gestionarea problemelor sociale. Măsura și fructificarea acestor parteneriate
confirmă necesitatea colaborării a numeroși actori pentru a realiza viziunea unui oraș, precum și
pentru a răspunde în mod adecvat provocărilor acestuia și a le depăși. Furnizarea continuă de servicii
către beneficiarii vulnerabili rămâne susținută în mod durabil prin parteneriate precum:

32
  Centrul de zi pentru vârstnici, administrat de Departamentul de Asistență Socială Alba Iulia,
oferă servicii sociale prin specialiști: asistenți sociali, psihologi, avocați, asistenți medicali și
inspectori specialiști. Astfel de specialiști îndeplinesc în principal următoarele sarcini:
identificarea nevoilor de reintegrare și prevenire socială, evaluarea nevoilor sociale ale
beneficiarilor direcți ai Centrului și ale persoanelor din anturajul acestora, informarea
persoanelor vârstnice cu privire la alternativele de asistență socială corespunzătoare nevoilor
acestora, sprijinirea activităților specifice de incluziune socială, terapie ocupațională și
recreere, furnizarea de servicii specializate (consiliere juridică, socială, psihologică), oferirea
de consultații medicale persoanelor vârstnice.
 Centrul de recuperare neuromotorie „Maria Beatrice”, administrat de Asociația „Maria
Beatrice”61, asigură tratament pentru tulburările psiho-neuromotorii, osteoarticulare și
musculo-scheletice, recuperare post-fractură, post-traumatică și chirurgicală, programe de
profilaxie și prevenire pentru bebelușii prematuri.
 Adăpostul de noapte „Filantropia Ortodoxă” din Gara C.F.R. Alba Iulia, administrată de62
Asociația „Filantropia Ortodoxă” din Alba Iulia, oferă adăpost temporar, hrană, îmbrăcăminte
și igienă pentru aproximativ 150 de persoane.

7. CONCLUZIE
Alba Iulia este unul dintre municipiile reședință de județ din România care au evoluat foarte bine în
contextul anilor de tranziție post-comunism, al crizelor economice, al migrației și al îmbătrânirii
demografice. Declinul său a fost cauzat în primul rând de îmbătrânirea demografică, fiind probabil o
tendință consecventă pentru orașele de dimensiuni medii ale României, întrucât populațiile mai tinere
gravitează către orașe mai mari din România și chiar oportunități în străinătate. Răspunsurile orașului
la provocările majore din ultimii 25 de ani s-au concentrat efectiv pe patru piloni cheie care i-au permis
să navigheze cu succes în declinul său demografic:
1. Administrația locală eficientă ca vector de dezvoltare.
 Menținerea continuității și stabilității politice și administrative menite să valorifice
oportunitățile de investiții publice masive, sigure și orientate spre proiecte;
 Dezvoltare bazată pe documente de planificare strategică și de monitorizare obiectivă
efectuată în colaborare cu instituții internaționale credibile (Banca Mondială, Agenția
de Rating Moody’s)
 Consolidarea statutului de centru al serviciilor instituționale, județene și regionale
(sediul Curții de Apel, sediul instituțiilor regionale care gestionează fonduri europene).
2. Investiții specifice în activele locale cheie din Alba Iulia.
 Concentrarea orașului Alba Iulia asupra sublinierii elementului de unicitate
reprezentat de deținerea celei mai mari cetăți din Europa Centrală și de Sud-Est și-a
catalizat transformarea în timp într-o destinație turistică și culturală foarte importantă
a României;
 Dezvoltarea în parteneriat cu sectorul public și cel privat pentru investiții mari în
regenerarea patrimoniului construit, dezvoltarea infrastructurilor de bază,
infrastructurilor de mobilitate sau sprijin pentru serviciile publice;
 Încurajarea evoluției sale ca un centru universitar și stimularea magnetismului pentru
tineri și asigurarea forței de muncă educate și calificate necesare sectorului privat și
public.

61 https://mariabeatrice.ro/cine-suntem/despre-noi/
62
https://www.filantropiaortodoxa.ro/asezaminte-si-servicii-sociale/adapostul-de-noapte-filantropia-ortodoxa-din-gara-cfr-alba-iulia

33
 3. Investiții complementare în alte active locale care își susțin capitalul uman și atractivitatea.
Acestea implică promovarea investițiilor și dezvoltării private coerente cu care se confruntă
unitățile administrativ-teritoriale învecinate în zona sa funcțională urbană.
 Construire unui sistem de mobilitate și transport fluent cu localitățile învecinate, în
interesul forței de muncă, al studenților și al elevilor;
 Dezvoltare bazată pe proiecte de finanțare pentru care au fost accesate amestecuri
de finanțări publice și private, în principal din granturi europene;
 Interes pentru dezvoltarea unei capacități administrative și umane puternice și
dinamice în atragerea de fonduri și resurse pentru transformarea orașului;
 Inițierea transformării acestuia pentru a deveni primul oraș inteligent al României,
oferind un exemplu pentru alte orașe românești și europene.
4. Dezvoltarea de parteneriate durabile cu sectorul privat și nonguvernamental pentru
gestionarea problemelor de incluziune socială și educație și consolidarea rezistenței la
provocările demografice și migraționale.
 Bună colaborare cu Consiliul Județean Alba și administrațiile locale învecinate;
 Promovarea start-up-urilor și a IMM-urilor și concentrarea asupra acumulării de
capital uman prin parteneriate cu universități și sectorul privat
 Inovație administrativă în testarea proiectelor pilot ca oraș inteligent, revigorarea
imaginii orașului și promovarea incluziunii sociale.

7.1 Recomandări: Construind un viitor mai luminos

Gestionarea cu succes a declinului implică o coordonare intensă a politicilor și programarea
investițiilor într-un spectru de domenii. Orașele care au reușit să răspundă cu succes la declin sau să
inițieze o nouă creștere în timp nu se concentrează pe un singur aspect: realizează un set de activități
axate pe maximizarea în cea mai mare măsură posibilă a activelor locale. Deși aceste active sunt
adesea legate de patrimoniu sau turism, ele includ un accent specific pe rezidenți și comunitatea locală
- activele umane ale orașului. Acest aspect necesită o oarecare mobilizare, implicare și o conducere
puternică pentru a revitaliza aspecte care au potențialul de a conferi unui oraș dinamismul necesar
pentru a face față cu grație și pentru a identifica noi oportunități în propriul declin. Pentru unele orașe,
acest lucru începe cu redescoperirea și recuperarea identității orașului și construirea pe imaginea
înrădăcinată în trecutul acestuia, pentru a crea un prezent vibrant. În cazul orașului Alba Iulia, acest
lucru a presupus identificarea și investiția în calitățile notabile ale trecutului său, care au valoare și în
prezent, crearea mărcii culturale a orașului și completarea cu investiții suplimentare pentru a sprijini
o identitate rezistentă, sănătoasă, conectată, incluzivă și prezentă.
Răspunsul la provocările viitoare într-o manieră care să asigure reziliența va implica o nouă politică
de resurse umane pentru administrațiile locale din România. Aceasta implică nevoia de a păstra și
atrage angajați valoroși și de a asigura competența și responsabilitatea în administrarea serviciilor
publice. Viitorul profil profesional al unui angajat în serviciile publice va implica versatilitate, acesta
din urmă posedând atât abilități tehnice, cât și cunoștințe de soft, competențe lingvistice, instruire în
TIC și competență digitală pentru a oferi servicii și a interacționa cu cetățenii și comunitatea, indiferent
dacă este în back office sau front office.
Administrațiile locale din România ar trebui să își propună să reușească să fie primitoare, flexibile și
să alcătuiască din nou echipele de lucru ale comunităților locale prin angajați dedicați să acționeze
astfel încât cetățenii să fie mai fericiți și orașele mai atractive pentru locuințe, educație sau muncă.
În plus, o administrație competitivă are nevoie de standarde de lucru creative, energice, vesele și
dinamice, pentru a furniza servicii publice la un grad înalt de excelență. Aceste standarde ar trebui să
se sprijine pe un sistem de lucru bazat pe rezultate măsurabile în termeni de eficiență, eficacitate,
rentabilitate și satisfacție. Funcționarii și angajații administrativi trebuie să poată comunica
profesional și politicos, să știe de ce și să dorească să „semneze”, respectiv să își asume în mod
responsabil ceea ce fac și să știe cum să lucreze eficient cu aleșii locali și conducerea decizională.

34
Administrațiile viitorului vor putea asigura resurse umane mai bune, tehnologie adoptată cu acordul
prompt al cetățenilor și cu prevederi pentru siguranța acestora, mobilitate ecologică, spații publice
în număr mai mare și de calitate mai bună, transparență, comunități active de industrii creative și
multe altele. Pentru a cataliza realizarea idealurilor vizionare și a încorpora gândirea inovatoare în
planificare urbană, administrațiile locale din România ar trebui să ia în considerare, de asemenea,
introducerea unor noi ocupații în organigramele lor, cum ar fi: arhitect digital, bio-arhitect, expert în
reziliență socială, expert în reziliență energetică, expert în demografie și incluziune socială, printre
altele.
Orașele reziliente ale viitorului vor fi digitale și bazate pe date. Orașele câștigătoare ale viitorului vor
fi caracterizate prin capacitatea de a anticipa, evalua și răspunde eficient la nevoile locuitorilor. În
cazul orașului Alba Iulia, progresul și impulsul înregistrate prin proiectul său Smart City îi vor permite
să-și ajusteze dinamic și să-și eficientizeze furnizarea de servicii pentru a satisface nevoile populației
sale. În acest sens, orașele IoT, orașele WI-FI, orașele cloud, orașele GIS, orașele cu servicii publice
digitalizate, orașele care furnizează date transparente și consistente afacerilor și societății civile,
orașele care știu să vândă oportunități investitorilor imobiliari pentru a atrage forța de muncă, care
știu cum să atragă și să diversifice instrumentele de finanțare pentru dezvoltare durabilă, care știu
cum să construiască condiții pentru locuințe la prețuri rezonabile și orașele care pot crea experiențe
unice pentru rezidenți și vizitatori, reprezintă campioni ai bunăstării locuitorilor lor și câștigători ai
viitorului.

35
 Liviu Digitally signed
Tudor by Liviu Tudor
Bailesteanu
Bailestean Date: 2021.06.29
13:53:27 +03'00'
u

LIVRABIL 3. POLITICA URBANĂ 2020-2035

ȘI PLANUL DE ACȚIUNE

NOTĂ INFORMATIVĂ:
Covid-19 și impactul asupra orașelor: Lecții pentru
România

www.poca.ro
CLAUZĂ DE LIMITARE A RESPONSABILITĂȚII
Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Băncii
Mondiale. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.

DECLARAȚIE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR

Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea
anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea legislației în
vigoare.
Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Str. Apolodor nr. 17, București, România); sau (ii) Grupul Banca Mondială în România
(Strada Vasile Lascăr, nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România).

Prezentul raport a fost transmis în luna decembrie 2020, în cadrul Acordului privind Serviciile de
Asistență Tehnică Rambursabile pentru Politica Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie
2019 între Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare. Acesta reprezintă un document justificativ pentru Livrabilul 3 în cadrul
acordului menționat mai sus - Contribuții la politica urbană 2020-2035.
MULȚUMIRI
Prezentul raport este transmis în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile
pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea lui Christoph
Pusch (Director de Practică, Managementul Riscurilor Urbane și de Dezastru, Europa și Asia Centrală)
și a Tatianei Proskuryakova (Director de Țară, România și Ungaria). aportul a fost elaborat de o echipă
coordonată de Dean Cira (Specialist Principal în domeniul Urban) și Paul Kriss (Specialist Principal în
domeniul Urban) și alcătuită din Leila Kabalan (Expert Senior în Dezvoltare), la care s-au adăugat
contribuții din partea următorilor: Carli Venter (Expert Senior Dezvoltare Urbană), Marcel Ionescu-
Heroiu (Expert Senior Dezvoltare Urbană), Yondela Silimela (Expert Senior Dezvoltare Urbană),
Norbert Petrovici (Expert Senior Dezvoltare Socială) și Bogdan Țopan (Expert în Politici) .
Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedback primit
de la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special Ministrului
Ion Ștefan, Secretarului de Stat Gheorghe Păsat, Directorului General Alexandru Soare, Directorului
Liviu Băileșteanu, Șefului Serviciu Radu Necșuliu, precum și Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Bogdan
Micu, Beniamin Stoica, Alina Huzui, Georgiana Toth, Anca Ureche, Antonia Dudău, Andrei Giurăscu,
Andreea Chitrosan, și celorlalți parteneri locali, regionali și naționali care au contribuit la elaborarea
acestui raport.
CUPRINS

1. IMPACTUL GLOBAL AL COVID-19 ...................................................................................... 1

2. COVID-19 ÎNTR-UN CONTEXT URBAN ................................................................................ 1
3. COVID ÎN ORAȘELE ROMÂNIEI .......................................................................................... 4
4. CELE TREI ETAPE ALE RĂSPUNSULUI LA SITUAȚII DE CRIZĂ: AJUTORARE, RESTRUCTURARE ȘI
REDRESARE REZILIENTĂ................................................................................................................ 5
4.1. Strategii de Ajutorare Urbană în Situații de Urgență................................................................. 6
5. RESTRUCTURARE URBANĂ ............................................................................................... 8
6. REDRESARE URBANĂ REZILIENTĂ ..................................................................................... 9
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................ 14

LISTA FIGURILOR
Figura 1. Diferența la nivel național privind decesele cauzate de Covid-19 ........................................... 2

LISTA TABELELOR
Tabelul 1. Răspunsul GBM la criza generată de COVID-19 ..................................................................... 6

LISTA CASETELOR
Caseta 1. Orașul cu servicii la 15 minute distanță .................................................................................. 3
Caseta 2. Mobilitate Urbană: intensificarea ciclismului citadin ........................................................... 11
Caseta 3. Norme de zonare și planificarea destinației terenurilor în vremuri marcate de COVID-19 . 13

ABREVIERI
COVID-19 Afecțiunea provocată de Coronavirus
PEED Piețe emergente și economii în curs de dezvoltare
PIB Produsul Intern Brut
OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
IMM Întreprinderi mici și mijlocii
1. IMPACTUL GLOBAL AL COVID-19
Cu un număr total de decese care se apropie de 2 milioane, amploarea pandemiei de COVID-19 o
depășește pe a oricărei alte pandemii din ultimul deceniu. Pandemia a declanșat al treilea și cel mai
însemnat șoc economic, financiar și social din secolul 21, după 9/11 (N.t.: Atentatele din 11 septembrie
2001) și criza financiară globală din 20081. Pandemia a afectat toate țările de pe întregul glob, erodând
progrese în materie de dezvoltare și creștere din ultima decadă.
Pe lângă pierderile de vieți omenești, COVID-19 a cauzat pierderi economice semnificative la nivel
global. OCDE estimează că PIB-ul țărilor din OCDE se va reduce cu 9,5% în 2020 dacă intervine un al
doilea val de infectări cu COVID-19. Piețele emergente și economiile în curs de dezvoltare (PEED) vor
simți, de asemenea, șocuri sigure în ce privește fluxurile comerciale, turismul, viramentele și prețurile
mărfurilor și materiilor prime, precum și o inversare bruscă a sensului fluxurilor de capital. Se
estimează o scădere a viramentelor cu 20 de procente în 20202, prețurile celor mai multe mărfuri și
materii prime scăzând deja vertiginos.
Țările PEED sunt ținta unui șoc paralel, pandemia propagându-se în rândul populațiilor, iar carantina
fiind o măsură tot mai frecventă. Potrivit unei evaluări realizate de CFI (Corporația Financiară
Internațională), cele mai afectate sectoare sunt: (i) consumul discreționar și sectoarele de servicii
precum călătoriile, logistica și turismul, și (ii) companii cu lanțuri globale de aprovizionare, care se
confruntă cu întreruperi ale operațiunilor, incluzând industriile auto, electronică, afacerile în domeniul
agricol și industria textilă. Sondaje locale indică faptul că 50-60% dintre IMM-uri și companii sunt
afectate în majoritatea țărilor, precum și impacturi indirecte asupra lichidității pe termen scurt și a
solvabilității pe termen lung a instituțiilor financiare, ceea ce le va afecta capacitatea de a sprijini
redresarea3.

2. COVID-19 ÎNTR-UN CONTEXT URBAN

COVID-19 a evidențiat importanța politicilor spațiale în eforturile de reacție și redresare. Impactul
COVID-19 este variat din perspectivă spațială, având puternice dimensiuni teritoriale. Ratele de
infectare și numărul de decese a variat semnificativ la nivel subnațional, între regiuni și orașe ale
țărilor. De exemplu, focarul a afectat cel mai violent regiunea Lombardiei din Italia, provocând 38%
din totalul infectărilor. Error! Reference source not found. evidențiază faptul că ratele mortalității i
nclud și o dimensiune spațială pregnantă. Criza a adus în prim plan decalajele dintre state, în special
cu privire la populațiile vulnerabile, expunerea unei regiuni la sectoare de bunuri comercializabile,
expunerea sa la anumite lanțuri globale de aprovizionare și specializarea sa economică, cum ar fi
turismul. De asemenea, administrațiile locale au fost obligate să devină manageri de criză din prima
linie, fiind responsabile cu aspectele critice ale măsurilor de izolare, asigurarea serviciilor de sănătate
și sociale, dezvoltarea economică și investiții publice.

1
OCDE (2020). Cities Policy Responses.
2
Grupul Banca Mondială (2020). Saving Lives, Scaling-up Impact, and Getting Back on Track: World Bank Group
COVID-19 Crisis Response Approach Paper
3
Grupul Banca Mondială (2020). Saving Lives, Scaling-up Impact, and Getting Back on Track: World Bank Group
COVID-19 Crisis Response Approach Paper

1
 Figura 1. Diferența la nivel național privind decesele cauzate de Covid-19
media pe țară cea mai ridicată valoare

Elveția
Mexic
Polonia
Columbia
Brazilia
Țările de Jos
Austria Viena
Statele Unite
Germania
Republica Cehă Praga
Spania Comunitatea Madrid
Japonia
Franța
Suedia
Italia
Australia
Belgia Flandra
Noua Zeelandă
Danemarca
Canada
Coreea
Chile
Regatul Unit Anglia

Sursă: OCDE (2020). Impactul teritorial al COVID-19: Gestionarea crizei la diferite niveluri ale administrației publice

Înregistrând estimativ 90% dintre toate cazurile de COVID-19 raportate, zonele urbane au devenit
epicentrul pandemiei4. Găzduind jumătate din populația globului, orașele sunt poluri de
interconectivitate, activități economice și densitate a populației. Cu toate că orașele sunt, prin
concepție, vulnerabile la răspândirea virusului, nu există dovezi care ar indica o corelare a densității
efective cu o mai mare transmitere a virusului. De fapt, orașele ar putea fi mai bine pregătite decât
restul țării să răspundă la criza generată de COVID-19 datorită propriilor structuri sanitare bine
dezvoltate5. Orașele pot gestiona această criză, funcționând drept poluri de energie, reziliență și
inovație conturate ca locuri dinamice și atractive în care mulți doresc să locuiască. Vor fi, totuși,
necesare în acest sens politici atent formulate care abordează decalaje și capacități locale, avansând
în paralel o redresare verde și incluzivă. Pe termen scurt, pentru multe orașe, criza de sănătate
atribuită COVID-19 s-a extins la nivelul unei crize de acces urban, echitate urbană, finanțare urbană,
al unei crize ce vizează siguranța, șomajul, serviciile publice, infrastructura și transportul, toate acestea
afectând în mod disproporționat cele mai vulnerabile segmente ale societății.
COVID-19 demonstrează în ce măsură administrațiile locale sunt cele ce asigură ajutor de urgență
în prima linie, oferind un răspuns la criză și suport pentru redresare și reconstrucție6. Administrațiile
locale sunt motoarele care facilitează prestarea serviciilor, dezvoltarea economică și investițiile în
infrastructură. Totuși, închiderea companiilor, pierderea locurilor de muncă și alte efecte economice
au atras un declin al veniturilor fiscale pe durata crizei, punând presiuni financiare majore pe
numeroase administrații locale. Conform estimărilor, administrațiile locale ar putea înregistra, în
medie, pierderi de venituri de 15-25% în 2021, cele mai afectate fiind orașele cu baze economice mai
puțin diversificate. Orașele care își bazează veniturile în principal pe turism, de exemplu, ar putea
înregistra o contracție economică acută, fiind estimat un declin al veniturilor din turismul internațional

4
Organizația Națiunilor Unite (2020). Policy Brief: COVID-19 in an Urban World (Sinteză Politică: COVID-19 într-
o Lume Urbană)
5
OCDE (2020). Cities Policy Responses.
6
Organizația Națiunilor Unite (2020). Policy Brief: COVID-19 in an Urban World

2
cu până la 80% în 2020, însoțit de pierderea a 120 de milioane de locuri de muncă. Dacă nu sunt
soluționate, crizele financiare pe care le-ar suporta orașele ar putea periclita investiții vitale în
infrastructura urbană, atrage reduceri ale serviciilor publice și submina eforturi generale de dezvoltare
urbană durabilă.7
Caseta 1. Orașul cu servicii la 15 minute distanță

Promovat de primarul Parisului, Anne Hidalgo, orașul cu servicii la 15 minute distanță a câștigat sprijin
important în urma pandemiei. Carlos Moreno, trimisul special al Annei Hidalgo pentru orașe inteligente, îl
definește drept „concept de melanj al funcțiilor sociale urbane ce creează o vecinătate dinamică - reprodusă,
precum fractalii, pe o întreagă extindere urbană”. Conceptul a fost susținut la nivel mondial de către primari
din C40 Cities Climate Leadership Group drept esențial în planurile lor de redresare. În fața provocărilor
colective - schimbările climatice, Covid-19 și tulburările politice - la adresa idealurilor globalizării, se speră
remodelarea orașelor ca locuri unde oamenii în principal pot locui, merge pe jos sau cu bicicleta, în locul celor
către care aceștia fac naveta.
Orașul cu servicii la 15 minute distanță reprezintă o paradigmă de urbanism ce promovează un mod de viață
mai local, cu timpi de navetism mult reduși în prim plan. „Astfel de crize ne arată posibilitatea de a redescoperi
proximitatea”, afirmă Moreno. „Având acum posibilitatea de a fi mai aproape de casă, oamenii au
redescoperit utilitatea timpului - un alt ritm de viață”. Și Milano a adoptat ideea, în speranța de a
permanentiza benzi pentru bicicliști și trotuare create sub efectul Covid-19 pe măsură ce își stabilizează
economia.
Cu toate acestea, orașele cu servicii la 15 minute distanță din toată lumea vor întâmpina dificultăți în ce
privește echitatea socială și locuințele accesibile. De exemplu, cartierele scumpe se bazează pe servicii
prestate de lucrători cu venituri mai mici care fac frecvent naveta pe distanțe mari din cartiere mai accesibile.
Paris abordează această problemă intenționând să includă 30% din fondul său locativ în domeniul public până
în 2030. Totuși, chiar și pentru un oraș precum Parisul, ideea a fost combătută cu precădere în cartierele mai
bogate.
Pe jos Școală cu niveluri de școlarizare
Cu transportul public de la grădiniță până la Liceu _________ 1 km
Unitate de învățământ preșcolar sau creșă
Băcănie ______________ 1 milă

Piața Bastiliei

Districtul Artelor din Alberta

Sursa: Bloomberg (2020). Orașul cu servicii la 15 minute distanță – fără necesitatea utilizării mașinii - este noua utopie a planificării urbane
Sursă: Bloomberg (2020). The 15-minute city- no cars required- is urban planning’s new utopia
Criza generată de COVID-19 este pentru locuitorii orașelor și urbaniști o oportunitate de a-și regândi
tiparele de consum și producție. Potrivit OCDE, orașele trebuie să se reconstruiască pe baza „unei noi
abordări a spațiilor urbane care ține cu mai multă atenție cont de diversele necesități și face trecerea
de la o logică a mobilității la una a accesibilității la facilități și servicii de bază”8. Concepte cheie precum
cele de „economie circulară”, „identificare a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă”, „urbanism tactic”
și „oraș cu servicii la 15 minute distanță” (a se vedea Error! Reference source not found.) pot contribui î

7
Organizația Națiunilor Unite (2020). Policy Brief: COVID-19 in an Urban World
8
OCDE (2020). Cities Policy Responses.

3
n mod colectiv la optimizarea calității vieții, conservând în paralel productivitatea, incluziunea sociale
și mediul înconjurător.
Pandemia de COVID-19 va avea efecte pe termen scurt, mediu și lung asupra dezvoltării teritoriale,
funcționării și finanțelor administrațiilor locale. Un risc asociat răspunsurilor formulate de guverne
este concentrarea strict pe termen scurt. Priorități pe termen mai lung trebuie să fie incluse în măsurile
de reacție imediată pentru a consolida reziliența sistemelor sociale și economice regionale.

3. COVID ÎN ORAȘELE ROMÂNIEI

Pandemia de COVID-19 a avut un efect resimțit profund de întreaga societate română, niciodată
confruntată anterior cu o criză de sănătate de asemenea magnitudine. Orașele României au fost
nevoite să își adapteze bugetele, modul de operare și să își reinstruiască personalul pentru a face față
noilor cerințe de menținere a unui nivel adecvat de distanțare fizică și reducere a contactului între
oameni. Răspunsul inițial s-a manifestat în contextul unei Stări de Urgență, active din 16 martie până
pe 14 mai 20209, urmate de Starea de Alertă, instalată din mai 2020 în baza unei Ordonanțe de Urgență
a Guvernului (OUG 21/2004). În această perioadă, Comitetul Național pentru Situații de Urgență a
adoptat decizii privind carantina parțială sau totală a orașelor din zone rurale și urbane afectate de
cazuri multiple de COVID-19. Acest tip de izolare a fost în mod obișnuit supravegheat de către poliție
sau jandarmerie.
Rețeaua spitalelor din România este coordonată printr-un sistem dualist - local (municipal) și
regional (județean). Ca urmare a pandemiei, spitalele au avut nevoie de bugete suplimentare pentru
a crește numărul paturilor din secțiile ATI, pentru a asigura un nivel corespunzător al unităților de
testare și al echipamentelor individuale de protecție pentru personalul medical din prima linie.
Ministerul Sănătății a elaborat un plan de gestionare a pandemiei axat pe sporirea capacității de
testare și achiziția de echipamente medicale. La nivel județean, Direcțiile de Sănătate Publică au jucat
un rol decisiv. Cu toate acestea, criza a adus în prim plan problema deficitului de personal, sistemele
devenind copleșite de raportările rezultatelor testelor COVID-19 la nivel județean, urmările fiind
asistența medicală întârziată acordată pacienților pozitivi la COVID-19. Necesitatea îngrijirii pacienților
cu COVID-19 a evidențiat și problemele structurale în asistența acordată pacienților cronici și
imunocompromiși. Sistemul de sănătate copleșit nu a putut asigura serviciile necesare pacienților
cronici din cauza limitărilor sau a temerii de infectare cu posibile efecte de agravare pe termen lung a
afecțiunilor de care sufereau10.
Serviciile administrative au fost afectate în mod negativ, în fazele inițiale de răspuns național, din
cauza lipsei de conectivitate între instituțiile publice, însă diverse inițiative se anunțau
promițătoare. Instituțiile locale fiind închise publicului11, s-a remarcat o adoptare rapidă a platformei
naționale de efectuare a plăților către administrațiile fiscale locale (ghiseul.ro), create de Guvernul
României și Autoritatea pentru Digitalizarea României. De asemenea, guvernul a încercat să
implementeze sisteme electronice mai noi, menite să atenueze povara administrativă, precum
sistemul de acordare de ajutoare de stat Întreprinderilor Mici și Mijlocii (IMM) din fonduri europene,
și a negociat cu băncile comerciale un moratoriu de plată destinat cetățenilor afectați de pandemie,
în baza unei declarații pe proprie răspundere. Aceste sisteme au funcționat la nivel național și s-au
dovedit utile, în ciuda lipsei normelor din domeniile respective.

9
Articolul 93 din Constituția României (1991, revizuită în 2003) -
http://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_2&par1=3#t3c2s0sba93
10
https://www.hotnews.ro/stiri-sanatate-23988462-interviu-intampla-pacientii-non-covid-vremea-pandemiei-
murit-oameni-din-cauza-pana-intervenit-accident-vascular-testat-pentru-coronavirus-durat-7-ore.htm
11
https://www.economica.net/numarul-record-de-tranzactii-inregistrate-pe-ghiseul-ro-ca-urmare-a-
suspendarii-platilor-cu-numerar_190677.html

4
S-a raportat faptul că în transportul urban din orașele României nu se respectă regulile stricte de
distanțare socială. Regiile locale de transport, de regulă administrate de Primării sau de operatori
privați contractați de autoritățile municipale, nu au respectat normele și, de multe ori, clienții au
neglijat obligativitatea purtării măștii în vehicul. Normele au funcționat într-o mai mare măsură în
transportul feroviar, însă mass-media a relatat și cazuri de nerespectare a acestora.
Traficul aerian național a fost puternic afectat de actuala pandemie, numărul pasagerilor scăzând
de 35 de ori față de anul precedent12. Rutele interne operate de compania aeriană națională (TAROM)
și de o serie de operatori cu costuri scăzute au fost parțial menținute pe durata Stării de Urgență și
suspendate aproximativ două săptămâni, fiind reluate cu întreruperi frecvente, în funcție de evoluția
epidemiei. Cu toate acestea, aeroporturile au suferit de pe urma restricțiilor de transport aerian și,
întrucât sunt operate la nivel regional (de obicei la nivel de Consiliu Județean), acestea au fost afectate
de mai multe tăieri și reduceri în urma scăderii profiturilor înregistrate.
Bugetele orașelor au scăzut pe durata pandemiei în urma ratei diminuate de colectare a impozitelor
locale și a cheltuielilor majorate impuse de pandemia de COVID-19. Totuși, administrația centrală a
transferat sume, din Fondul de Rezervă, mai multor administrații publice locale și, în mod deosebit,
spitalelor coordonate de Ministerul Sănătății sau consiliilor locale și județene pentru spitalele din
jurisdicțiile lor.
Operațiunile serviciilor de urgență la nivel municipal s-au desfășurat corespunzător, fără a suferi
întreruperi majore. Sistemul Național Integrat pentru Servicii de Urgență a asigurat servicii de
asistență medicală de urgență, de intervenții ale poliției și de stingere a incendiilor prin numărul
gratuit de telefon 112, disponibil pentru gestionarea urgențelor la nivelul Uniunii Europene. Serviciile
de ambulanță au fost extrem de ocupate cu transportul pacienților COVID-19. Colaborarea solidă la
nivel local și regional au permis transferuri rapide de personal medical (doctori și asistenți) sau de
poliție, pentru activități de supraveghere, în Starea de Urgență și Starea de Alertă care a fost instalată
ulterior.
Societatea civilă a jucat un rol important în gestionarea efectelor pandemiei de COVID-19. Pe
teritoriul României, s-au organizat grupuri civice în diverse orașe ale țării sub sloganul „Vă ajutăm”,
asigurând o gamă largă de servicii, de la ajutorul acordat vârstnicilor la cumpărături până la strângerea
de fonduri pentru spitale și organizarea voluntarilor implicați ulterior într-o paletă variată de activități.
De asemenea, servicii specializate, precum DepreHub, au asigurat sprijin psihologic pentru persoane
suferind de anxietate și singurătate prin linii telefonice de monitorizare a sănătății mintale.

4. CELE TREI ETAPE ALE RĂSPUNSULUI LA SITUAȚII DE CRIZĂ:

MĂSURI DE AJUTORARE, RESTRUCTURARE ȘI REDRESARE
REZILIENTĂ
Banca Mondială a lansat viziunea proprie a modului în care se acordă țărilor sprijin în soluționarea
crizei generate de COVID-19. Sprijinul GBM vizează asistența acordată țărilor în abordarea crizei și în
tranziția către redresare printr-o combinație între: salvarea vieților amenințate de pandemie,
protejarea celor săraci și vulnerabili, asigurarea bazelor economiei și consolidarea rezilienței politicilor
și a instituțiilor pe baza investițiilor și a unei îndatorări transparente și sustenabile. Operând la nivelul
celor trei etape – ajutorare, restructurare și redresare rezilientă – patru piloni tematici stabilesc un
răspuns selectiv al GBM la situații de criză (Error! Reference source not found.). Etapa ajutorării i
mplică răspunsul de urgență la amenințarea pentru sănătate reprezentată de COVID-19 și impactul
său imediat la nivel social, economic și financiar. Pe măsură ce țările aduc pandemia sub control și

12
https://www.digi24.ro/stiri/economie/transporturi/numarul-calatorilor-pe-aeroporturile-din-romania-de-
35-de-ori-mai-mic-decat-inainte-de-criza-1309223

5
încep redeschiderea economiilor, următoarea etapă a restructurării vizează consolidarea gradului de
pregătire pentru pandemie al sistemelor sanitare, refacerea capitalului uman, precum și
restructurarea, achitarea datoriilor și recapitalizarea firmelor și instituțiilor financiare. Etapa redresării
reziliente presupune a profita de noi oportunități pentru a clădi un viitor mai durabil, mai incluziv și
mai rezilient într-o lume transformată de pandemie. Chiar dacă sunt aplicabile la scară națională, cele
trei etape pot fi implementate în context urban și vor fi analizate în detaliu mai jos.
Tabelul 1. Răspunsul GBM la criza generată de COVID-19

Răspunsul Grupului Banca Mondială la Criza Etapa măsurilor de

Etapa restructurării Etapa redresării reziliente
generată de Covid-19 ajutorare
Sisteme de sănătate
Pilonul 1 Urgență de sănătate Restructurarea
pregătite să facă față
Salvarea vieților publică sistemelor de sănătate
pandemiei
Pilonul 2 Urgență de natură Refacerea capitalului Crearea unui climat de
Protejarea celor săraci și vulnerabili socială uman echitate și incluziune
Dezvoltarea afacerilor cu
Pilonul 3
Urgență de natură Restructurare fermă și impact minim asupra
Asigurarea creșterii sustenabile a activității
economică achitarea datoriilor mediului și crearea
economice și crearea locurilor de muncă
locurilor de muncă
Menținerea unui
Pilonul 4 Investiții pentru o
contact continuu cu Reforme la nivel de
Consolidarea politicilor, instituțiilor și a investițiilor reconstrucție mai
obiectivele pe termen politici și instituționale
pentru o reconstrucție mai eficientă eficientă
lung

Sursă: Grupul Banca Mondială (2020). Saving Lives, Scaling-up Impact, and Getting Back on Track: World Bank Group
COVID-19 Crisis Response Approach Paper

În cadrul etapei ajutorului de urgență, Banca Mondială se axează pe sprijin orientat pe venituri (dar
și pe furnizarea alimentelor) acordate gospodăriilor vulnerabile, având la bază mecanisme existente
de asigurare a asistenței sociale. Suportul în această etapă include schimbări de conduită, asigurarea
serviciilor publice esențiale și eforturi de adaptare a sistemelor de furnizare, în special printr-o
tranziție continuată către mecanisme digitale, urmărindu-se evitarea transmiterii virale. Toate aceste
eforturi se vor prelungi pe termen mediu, sprijinul orientat pe venituri fiind redus doar în măsura
redresării veniturilor salariale. Răspunsul Băncii valorifică performanța portofoliilor existente
guvernamentale și de măsuri de siguranță, comunitare și local, axate pe dezvoltare durabilă. În etapa
de restructurare, sprijinul Băncii se va concentra din ce în ce mai mult pe asigurarea unor lanțuri de
aprovizionare cu alimente adecvate și pe protejarea locurilor de muncă și a ocupării forței de muncă
pentru a compensa veniturile persoanelor fără posibilități. Inițiativele vor susține angajarea și
productivitatea în rândul gospodăriilor vulnerabile, în sectorul economic informal (inclusiv munca de
la domiciliu) și pentru microîntreprinderi. Având ca obiectiv redresarea rezilientă, Banca va sprijini
administrațiile publice în optimizarea sistemelor de furnizare, menite să crească acoperirea și să
asigure o reziliență sporită a gospodăriilor și comunităților la șocuri viitoare. Acest lucru va presupune
și reechilibrarea aportului paralel de sprijin orientat pe venituri, mijloace de trai și servicii de asistență
socială pentru a satisface necesitățile economiilor în redresare confruntate cu provocări precum
sărăcia, inegalitatea și sectorul economic informal.

4.1. Strategii de Ajutorare Urbană în Situații de Urgență

GBM depune eforturi rapide de elaborare și implementare a unei game de instrumente de răspuns
în situații de criză, în sprijinul firmelor și serviciilor publice esențiale pe durata etapei de ajutorare,
instrumente ce pot fi ajustate și extinse. Aceste instrumente se axează pe patru obiective din etapa
de ajutorare: (1) Asigurarea lichidității și sprijinului adaptat pentru firmele viabile prin promovarea
fluxului de credit către economia reală prin bănci și instituții financiare, precum și a unor soluții de
finanțare comercială care să asigure fluxul de resurse, bunuri și materii prime. Intervențiile GBM vor

6
viza crearea adiționalității și atragerea capitalului și soluțiilor în sectorul privat. (2) Reducerea
costurilor de exploatare și permiterea unui grad de flexibilitate a reglementărilor prin aprobarea
suspendării temporare sau a amânării plăților de impozite și contribuții sociale, inclusiv a depunerii
declarațiilor aferente, renunțarea la comisioane pentru tranzacții guvernamentale precum licențe,
înregistrări sau avize; partajarea costurilor de chirie și utilități ale firmelor, și/sau prelungirea
automată a licențelor și avizelor și o flexibilitate în ce privește licențierea și reglementarea
personalului din sectoare cheie, precum și aprobări mai rapide emise producătorilor de bunuri
esențiale și furnizorilor de servicii esențiale. (3) Extinderea utilizării tehnologiei financiare pentru a
optimiza accesul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici și mijlocii la finanțare chiar în condiții
de carantină; facilitarea transferurilor de numerar și acceptarea plăților digitale; și promovarea
abordărilor inovatoare în ce privește deciziile de creditare și facilitățile de partajare a riscurilor,
precum și a platformelor ce oferă soluții pentru piața de capital pentru a facilita finanțarea lanțurilor
de aprovizionare și a reduce scadențele de plăți. (4) Asigurarea faptului că sectorul financiar poate
asigura sprijin sub formă de lichidități fără a periclita reziliența, inclusiv prin raportare
corespunzătoare și monitorizarea termenelor de grație, planificarea redresării și achitării datoriilor,
precum și consolidarea garantării depozitelor și gestionarea creditelor neperformante.
Administrațiile publice locale depun din prima linie eforturi de izolare a COVID-19 și de atenuare a
impacturilor socioeconomice. Au fost implementate măsuri cu sferă vastă de acoperire pentru a izola
virusul, precum asigurarea unor facilități de servicii publice de urgență în zone slab deservite,
implementarea carantinei și a restricțiilor de deplasare sau extinderea unităților de asistență medicală
și de izolare. De exemplu, administrațiile provinciale pakistaneze au anunțat măsuri fiscale axate în
general pe subvenții în numerar acordate gospodăriilor cu venituri mici, scutiri de taxe și cheltuieli
suplimentare pentru sănătate ce includ remunerații mărite pentru personalul medical. Administrația
locală din Punjab a anunțat un set de scutiri de impozite și un program de subvenții în numerar
totalizând 28 de miliarde de rupii pakistaneze (168 de milioane $). Cape Town a înființat cabine de
testare COVID-19 și a cheltuit 70 de milioane de ranzi sud-africani (4,1 milioane $) pentru a
implementa un plan de pregătire împotriva COVID-19, care a inclus retehnologizarea clinicilor și
înființarea unor unități de gestionare a surplusului de pacienți. Administrația locală din Mexico City și
13 dintre cele 16 administrații publice locale din componență au colaborat pentru a implementa un
nou program de tichete de masă în sprijinul gospodăriilor cu venituri reduse și al
microîntreprinderilor.13
Orașele asigură asistența medicală și infrastructura esențiale, în timp ce mijloacele de trai facilitează
serviciile în etapa ajutorării de urgență. Astfel, orașele au nevoie de o abordare localizată concentrată
pe populații vulnerabile precum persoanele sărace din mediul urban, dar și „noii săraci”, a căror
existență a fost afectată. Orașul Buenos Aires, din Argentina, de exemplu, se confruntă cu marea
provocare a localităților improvizate. În Barrio (Cartierul) 31, autoritățile au intensificat eforturile de
comunicare, inclusiv prin WhatsApp și Facebook, precum și prin campanii de conștientizare. Asistența
este prioritizată pentru persoane în categorii de risc, inclusiv cele din locuințe supraaglomerate și cele
în vârstă, cărora li se oferă cazare în hoteluri sau alte unități pentru a crea distanțare fizică drept
măsură de prevenție. Se acordă o atenție deosebită femeilor și copiilor aflați la risc ridicat de violență
domestică prin accentul pus pe detecție timpurie, servicii sociale extinse și sensibilizarea vecinilor.
Sprijinul suplimentar include mese pentru copiii școlarizați, distribuție de alimente către gospodării
sărace și cantine comunitare14.
Carantinele urbane au atras pierderi masive de locuri de muncă ce afectează în mod disproporționat
mijloacele de trai ale persoanele sărace din mediul urban. Administrația regională din Uttar Pradesh
(India) asigură sprijin orientat pe venituri lucrătorilor neoficiali, incluzând vânzătorilor de alimente,

13
Corporația Financiară Internațională (2020). Covid-19’s Impact on Sub-national Government.
14
World Bank (2020). Cities are on the front lines of Covid-19 (Orașele combat Covid-19 din prima linie).

7
șoferilor de rișcă și lucrătorilor în construcții. Orașul Quito (Ecuador) si-a amplificat distribuția
alimentelor cu ajutorul unităților municipale mobile și al piețelor de alimente. Grupurile vulnerabile
necesită o atenție specială pentru a se preveni deteriorarea condițiilor de viață ale acestora. Orașe de
pe întregul mapamond, de la New York până la San Salvador, au introdus suspendări temporare ale
ordinelor de evacuare pentru cei fără posibilitatea de a-și achita ipoteca, dar și politici care previn
întreruperea serviciilor de utilități, precum apa curentă și electricitatea, ale celor ce nu își pot achita
facturile15.
Pierderi semnificative de locuri de muncă au fost înregistrate în industrii preponderent urbane,
precum sectorul culturii, al creației și al turismului. Politicile de izolare au atras închiderea muzeelor,
a teatrelor de operă și a restaurantelor și a forțat anulări de evenimente publice, festivaluri și
spectacole. Pentru a proteja acest sector, esențial pentru identitatea sa, orașul Melbourne din
Australia, a lansat un program de granturi menit să sprijine artiștii a căror existență este afectată.
Orașele se confruntă cu limitări ale capacității lor de furnizare a serviciilor ca urmare a scăderii fără
precedent a veniturilor. Întrucât fluxurile curente de numerar sunt redirecționate pentru a acoperi
cheltuieli aferente situațiilor de urgență, administrațiile locale reduc sau amână cheltuieli de investiții
și de exploatare neesențiale. Cheltuielile de exploatare cuprind în mare parte salarii și sunt mult mai
puțin flexibile, însă pandemia a determinat reduceri ale cheltuielilor de exploatare în domenii precum
dezvoltarea comunitară și economică, inspecții de verificare a conformității cu codurile și eliberarea
permiselor, avizelor și aprobărilor. De asemenea, orașele introduc șomajul tehnic pentru anumiți
lucrători și recurg la înghețarea angajărilor. Majoritatea cheltuielilor neangajate de investiții sunt
relativ mai flexibile, fiind astfel expuse unui risc mai mare de amânare. Guvernul din Filipine a redus
bugetul pe 2020 destinat lucrărilor publice și autostrăzilor cu 21% pentru a finanța programe de
reacție la COVID. În Africa, cheltuielile de investiții ale administrațiilor locale, sprijinite de transferuri
din partea administrației centrale, s-ar putea reduce în medie cu 26-63%, în funcție de dimensiunea
orașului și severitatea crizei. De exemplu, Kenya a implementat o reducere bugetară de 71% la nivelul
proiectelor sale Big Four (Plan de Acțiune cu Patru Piloni) în perioada bugetară 2020–21.16

5. RESTRUCTURARE URBANĂ
Etapa ulterioară de restructurare vizează consolidarea sistemelor de sănătate pentru a fi pregătite
să combată pandemia, refacerea capitalului uman, restructurarea companiilor și a sectoarelor de
activitate, achitarea datoriilor de către firme, precum și recapitalizarea companiilor și a instituțiilor
financiare. În etapa de restructurare, sprijinul Băncii Mondiale se va concentra tot mai mult pe
asigurarea lanțurilor adecvate de aprovizionare cu alimente și pe protejarea locurilor de muncă și a
ocupării forței de muncă pentru a compensa veniturile persoanelor fără posibilități. Inițiativele vor
susține angajarea și productivitatea în rândul gospodăriilor vulnerabile, în sectorul economic informal
(inclusiv munca de la domiciliu) și pentru microîntreprinderi.
Etapa restructurării se axează pe protocoale de redeschidere a școlilor cu facilități de protecție,
monitorizare a sănătății și distanțare socială. Banca va oferi sprijin pentru a asigura accesul la
învățământ și a preveni abandonul școlar, în special în cazul fetelor, prin intermediul unor subvenții,
burse de școlarizare și campanii de comunicare ce vizează atât educația, cât și DTC (dezvoltarea
timpurie a copilului). Strategii de învățare compensatorie intensivă, cu accent pe echitate, urmează să
fie implementate (învățarea adaptivă și implementarea resurselor la domiciliu), cu precădere pentru
copiii și tinerii dezavantajați.
Redeschiderea școlilor constituie unul dintre aspectele critice pe care orașele trebuie să le
gestioneze în etapa lor de restructurare. În New York City, cel mai vast district școlar din Statele Unite,

15
Banca Mondială (2020). Cities are on the front lines of Covid-19.
16
Corporația Financiară Internațională (2020). Covid-19’s Impact on Sub-national Government.

8
redeschiderea a fost programată pentru finalul lunii septembrie 2020. Înregistrând 1,1 milioane de
elevi în școlile sale publice, New York City a fost singurul district metropolitan cu intenția de a începe
anul școlar cu elevii în bănci. Totuși, date fiind lipsa echipamentelor individuale de protecție și riscurile
asociate sistemelor de ventilație din școli, primăria a anunțat că doar copiii de grădiniță și nivel
preșcolar vor reveni fizic pe băncile școlii. Alte obstacole majore în calea redeschiderii au legătură cu
bugetele și efectivele de personal. Oficiul pentru buget al administrației NYC a estimat că aducerea
școlilor în deplină conformitate cu planurile formulate ar costa 32 de milioane $ pe săptămână. Și că
peste 11.000 de profesori noi ar fi necesari pentru a acoperi atât orele fizice, cât și cele online17.
O paradigmă de restructurare urbană trebuie să abordeze decalajele digitale și infrastructura de
conectivitate esențială. Pandemia de COVID-19 a evidențiat faptul că internetul a devenit un drept al
omului. Începând cu rezultatele testelor COVID-19 până la școala online, accesul la internet a devenit
sinonim cu accesul la serviciile urbane fundamentale. În locuințe citadine accesibile și subvenționate
din New York City, administrațiile locale amenajează „capsule digitale” și „parcări digitale” unde
rezidenții pot accesa rețele Wi-Fi gratuite18. Astfel de servicii sunt esențiale pentru ca acele comunități
cu adevărat vulnerabile și slab deservite să nu rămână în urmă în ceea ce privește învățarea și educația,
întrucât școlarizarea deficitară la nivelul învățământului elementar poate marca în mod negativ
întreaga existență a locuitorilor de la orașe în ce privește mobilitatea socială.
Administrațiile locale nu își asumă singure povara pandemiei – numeroase administrații centrale au
reacționat deja la criza generată de COVID-19 prin măsuri fără precedent. Măsurile adoptate includ
cheltuieli guvernamentale suplimentare pentru resurse medicale, sprijinirea ocupării forței de muncă,
distribuția alimentelor, subvenții destinate micilor întreprinderi, asistență socială și investiții publice.
În Brazilia, printre primele țări din lume în ce privește numărul de cazuri, guvernul național a
implementat o serie de măsuri fiscale care totalizează până la 12% din PIB. Acestea includ sprijin
orientat pe venituri pentru gospodării vulnerabile, sprijin pentru ocuparea forței de muncă, impozite
mai mici și taxe de import pe materiale medicale esențiale, sprijin sub formă de lichidități pentru
afaceri și gospodării din partea băncilor publice. Ucraina implementează o serie de măsuri în sprijinul
întreprinderilor, inclusiv anularea penalităților pentru anumite încălcări de legi fiscale până în ultima
zi de carantină și un moratoriu temporar pentru audituri și inspecții fiscale. În plus, guvernul a extins
schema programelor de credite subvenționate și a garanțiilor pentru credite, prelungind aproximativ
3.000 de împrumuturi a căror valoare atingea, în septembrie 2020, 6,8 miliarde de grivne ucrainene
(240 milioane $).

6. REDRESARE URBANĂ REZILIENTĂ

Pentru a fi eficiente, soluțiile urbane trebuie să se axeze pe o abordare ce consideră sistemele care
susțin viața urbană interconectate și inseparabile19. Rețeaua Orașelor Reziliente a evidențiat faptul
că cele patru dimensiuni ale rezilienței urbane (sănătate și bunăstare, economie și societate,
infrastructură și mediu și capacitate de conducere și guvernanță) nu pot fi optimizate separat. Pentru
„a reconstrui mai bine”, orașele trebuie să urmărească răspunsuri care integrează cele patru
dimensiuni ale rezilienței. Ele trebuie să înțeleagă în profunzime riscurile cu care ne confruntăm,
deficiențele structurale ale sistemelor noastre și interdependențele acestora, și să abordeze
inechitatea în mod direct.

17
NPR (2020). New York City Delays School Reopening; Campus Lockdowns Grow (New York City amână
redeschiderea școlilor; crește numărul campusurilor aflate în carantină).
18
Brookings Institution (2020). How courageous schools partnering with local communities can overcome digital
inequalities during Covid-19.
19
Thomson Reuters (2020). A resilient recovery- the road to better cities after COVID-19 (Redresare rezilientă -
drumul către orașe mai bune după COVID-19).

9
Redresarea oferă ocazia de a consolida responsabilizarea și transparența în planificare,
implementare și monitorizare. Resursele dedicate monitorizării pandemiei pot fi mobilizate pentru a
colecta și actualiza date esențiale. Orașele se bucură în prezent, mai mult decât oricând, de o
înțelegere detaliată a propriilor comunități vulnerabile, care se poate folosi pentru a aloca eficient
resurse și pentru a optimiza performanțe. Administrația din Milano utilizează volume mari de date
pentru a efectua analiza predictivă a circulației cetățenilor, pregătindu-se pentru etapa următoare, în
care lucrătorii revin la locurile de muncă.20
Pachetele de stimulente ar trebui să se axeze pe oportunități de creare a locurilor de muncă
combinate cu investiții în infrastructură ecologică. Investițiile viitoare trebuie să țină cont de
evoluțiile climatice pentru a asigura o redresare urbană rezilientă care își protejează locuitorii
împotriva fenomenelor meteorologice extreme și a nivelului mării în creștere. De exemplu, Rotterdam
investește 233 milioane EUR în proiecte de infrastructură pentru a contracara efectele negative ale
COVID-1921. Pandemia oferă oportunitatea unui nou început, în care orașele își pot contura o realitate
urbană substanțial diferită luându-și angajamentul de a sprijini persoanele vulnerabile, de a proteja
sisteme naturale, de a clădi o economie durabilă și de a aborda potențiale amenințări împreună.
Pachetele de stimulente fiscale planificate ar putea fie să dirijeze dezvoltarea economică pe un traseu
mai rezilient, cu o amprentă de carbon redusă, fie să facă loc definitiv unor riscuri climatice și
vulnerabilități devastatoare pentru viitoarele generații. Pe termen mediu, administrațiile centrale,
regionale și locale pot aborda schimbările climatice asigurând faptul că pachetele de stimulente
vizează sectoare cu potențial de tranziție ecologică și creare de locuri de muncă pentru bărbați și
femei. Dovezile indică potențialul investițiilor în dezvoltare urbană cu amprentă de carbon redusă de
a facilita în mod direct 87 de milioane de noi locuri de muncă în 2030 în comparație cu rutina
dezvoltării tradiționale. O redresare verde va impune aplicarea unor modele bazate pe dezvoltare
economică globală, producție de proximitate și tipare de consum, legând orașele de comunități rurale
și scurtând lanțurile de aprovizionare. Măsurile de stimulare ar putea viza și infrastructura durabilă și
elemente de energie regenerabilă, imobile și construcții ecologice integrate în urbanism și proiectarea
urbană, precum și soluții cu originea în natură. De exemplu, Regatul Unit pune bazele unui program
de retehnologizare în valoare de 3 miliarde £, menit să crească eficiența energetică în locuințe, dar și
în incinte publice precum școli, o parte dintre acestea fiind în zone urbane. Este necesar un efort
decisiv pentru a găzdui, adapta și extinde sisteme integrate multimodale de transport în orașe și zone
metropolitane, cu scopul de a regândi și transforma transportul în comun, asigurând tranziția de la
utilizarea mașinii personale la forme mai durabile, mai incluzive, mai sănătoase și mai sigure de
mobilitate pentru femei și bărbați22 (Error! Reference source not found.)
Orașele din categoria destinațiilor turistice trebuie să își reconsidere paradigmele de redeschidere,
criza producând un impact nemaiîntâlnit asupra călătoriilor. În sectorul călătoriilor și turismului,
unde găsim importante companii angajatoare și surse de creștere pentru țările în curs de dezvoltare,
se pierd locuri de muncă în fiecare zi și până la 120 de milioane sunt în pericol. Înainte de pandemie,
popularitatea orașelor ca destinații turistice creștea într-un ritm susținut, vizitatorii bucurându-se de
experiențe culturale bogate și relevante. Cu toate acestea, creșterea numărului de vizitatori a afectat
vizibil în mod negativ localnicii și infrastructura culturală. Pe măsură ce orașele se redeschid, peisajul
a suferit modificări dramatice prin noile standarde de sănătate, siguranță și interacțiuni sociale. Din
aceste motive, se impun eforturi imense de redescoperire și investiții în noi abordări care aduc un
echilibru între solicitările vizitatorilor și cele ale rezidenților.23

20
Ibid
21
Ibid
22
Organizația Națiunilor Unite (2020). Policy Brief: COVID-19 in an Urban World
23
UNESCO (2020). Urban Solutions: Learning from Cities’ Responses to COVID-19 (Soluții Urbane: lecții învățate
din reacțiile orașelor la COVID-19).

10
 Caseta 2. Mobilitate Urbană: intensificarea ciclismului citadin

Pe durata pandemiei de covid-19, operațiunile de transport urban în comun au înregistrat un declin

al numărului de călători sau întreruperi definitive. Chiar dacă sunt esențiale, acest măsuri introduc
provocări la nivel de mobilitate pentru locuitorii de la orașe, în special lucrătorii indispensabili. O
intensificare a ciclismului oferă orașelor ocazia de a îmbunătăți și încuraja această formă rezilientă
de mobilitate. Dovezile sugerează că rețelele urbane pentru biciclete au înregistrat creșteri ale
traficului, inclusiv în China, Germania, Irlanda, Regatul Unit și SUA. Un studiu al Institutului Mondial
de Resurse citează o creștere de 150% a ciclismului în Philadelphia în timpul pandemiei de COVID-
19. Administrațiile locale reacționează la aceste vârfuri ale cererii deschizând benzi de urgență
pentru biciclete și asigurând lucrătorilor indispensabili accesul la biciclete proprii din flote
partajate. Într-o perioadă în care orașele reevaluează paradigme de planificare, această tendință
introduce ocazia de a adopta mersul cu bicicleta ca parte integrantă a sistemelor urbane reziliente
de transport. Citi Bike, sistemul de biciclete publice din New York City, a înregistrat o creștere a
cererii cu 67% la începutul lunii martie, în timp ce unul dintre principalele trasee de biciclete din
Philadelphia a înregistrat o creștere a traficului cu 470%. Unele orașe își extind temporar sau
permanent infrastructura pentru biciclete. Bogotá a testat operarea rețelei sale Ciclovía de 22 de
mile, un sistem de străzi închise în mod obișnuit traficului auto duminica, și în alte zile ale
săptămânii. În cadrul unui proiect-pilot desfășurat alături de NUMO, Alianța New Urban Mobility,
primăria și un operator particular de biciclete împrumută, în mod similar, biciclete lucrătorilor din
domeniul sănătății. Mexico City a propus planuri pentru 80 de mile de infrastructură pentru
biciclete temporară pentru a atenua riscurile utilizării transportului public, în timp ce Berlin a
implementat recent o bandă temporară pentru biciclete lungă de 1 milă de-a lungul unei artere
importante și intenționează să extindă infrastructura apărută brusc.

Sursă: Institutul Mondial de Resurse (2020). Biking Provides a Critical Lifeline During the Coronavirus Crisis
(Ciclismul aruncă un colac de salvare în criza generată de Coronavirus)
Boston Consulting Group (2020). How COVID-19 will shape urban mobility (Cum va modela COVID-19
mobilitatea urbană)

Sunt necesare programe de asistență financiară pentru a sprijini și atenua impactul covid-19 asupra
firmelor și întreprinderilor locale. Acest lucru ar putea presupune suport financiar direct și programe
de asistență socială (de exemplu transferuri de numerar, amânări de impozite, subvenții salariale,
concedii medicale subvenționate, contribuții de asigurări sociale subvenționate și asigurări pentru
șomaj) pentru IMM-uri și sectorul economic informal sau asistență indirectă în efortul acestora de a-
și muta activitățile economice în alte sectoare la mare căutare, precum cel al echipamentelor medicale
și de protecție. Administrațiile locale dispun de o gamă variată de instrumente financiare. În Moscova
(Rusia), autoritățile sprijină întreprinderile și companiile prin amânarea plăților de impozite pe vânzări

11
și alte taxe și au extins acoperirea sprijinului prin împrumuturi, ajutând astfel aproximativ 35.000 de
companii. Alte administrații locale din lume sprijină afacerile locale și redresarea economică prin
stimulente fiscale precum scutiri de impozite în Madrid (Spania), scutiri fiscale în Braga (Portugalia),
sprijin financiar de urgență în Montreal (Canada), transferuri directe, în special către sectorul
economic informal și grupuri vulnerabile în Chihuahua (Mexic), reduceri ale impozitului de masă
salarială în întreprinderi mijlocii, microcredite și credite emergente pentru persoane fizice și IMM-uri
în New York (Statele Unite ale Americii), Tokyo (Japonia), Buenos Aires (Argentina), Mexico City
(Mexic), Cape Town (Africa de Sud) și concediu medical prelungit plătit în San Francisco (Statele Unite
ale Americii), precum și programe de proiecte productive și fonduri de ajutor reciproc în Milano
(Italia).24
În timp ce distanțarea fizică este importantă, orașele nu trebuie să regreseze în ceea ce privește
politicile de amenajare a teritoriului care omit eficiența sporită a densificării urbane. Este important
să prevenim extinderea urbană și să promovăm în schimb densitatea strategică pentru a asigura faptul
că infrastructura și serviciile urbane funcționează eficient, reducând în paralel utilizarea resurselor și
emisiile de gaze cu efect de seră. Nivelurile adecvate și bine concepute de compactare urbană
facilitează productivitatea economică ridicată și eficiența ecologică, esențiale în prevenirea
vulnerabilităților fundamentale la COVID-19. De asemenea, acestea creează medii de facilitare pentru
prevenția bolii și promovarea sănătății. Planificarea urbană și regională trebuie să promoveze în mod
sincron orașe compacte, integrate și multifuncționale care scurtează distanța între locul de muncă și
domiciliu, asigurând în paralel un aport adecvat de spații verzi publice și deschise, în special și cartiere
supraaglomerate, precum și facilități de transport în comun și nemotorizat.

24
Organizația Națiunilor Unite (2020). Policy Brief: COVID-19 in an Urban World

12
 Caseta 3. Norme de zonare și planificarea destinației terenurilor în vremuri marcate de COVID-19

Înregistrând un declin în utilizarea automobilelor și mici întreprinderi aflate în dificultate, orașele

din întreaga lume a recurs la ajustări temporare de zonare pentru a integra activități suplimentare
în aer liber, cum ar fi benzi pentru biciclete apărute brusc și restaurante în aer liber. Soluțiile inițial
temporare având drept scop redresarea economică și îmbunătățirea mobilității și agrementului
ar putea deveni permanente, după cum preconizează urbaniștii. Setul de Instrumente în
Pandemie: Acțiuni de restaurare a sănătății și oportunităților, dezvoltat de Place Makers, oferă
administrațiilor locale instrumente de reglementare și de politică în materie de planificare și
design comunitar. Astfel de seturi de instrumente subliniază faptul că urbanismul trebuie să se
adapteze la noile realități ale unei perioade marcate de covid-19.
De exemplu, numeroase comunități interzic utilizarea amprizelor și a parcurilor publice. Altele
permit acest lucru prin eliberarea de avize și aprobări și în schimbul unor taxe. Iar alte comunități
aplică procese care permit chiar utilizarea benzilor de parcare, a benzilor de circulație și a
parcurilor publice pentru restaurante în aer liber. Firmele au solicitat instituțiilor locale de stat să
accelereze suplimentar procesul de eliberare a avizelor și aprobărilor pentru a facilita servirea
mesei în aer liber pentru restaurante care se supun unor norme de amenajare. Acest lucru este
cu precădere important în municipiile, orașele și suburbiile cu anotimpul de iarnă predominant,
unde patronii de restaurant au nevoie de asistență în ce privește controalele de mediu.
Grupul de Acțiune pentru Redresare Economică din San Francisco a demarat Shared Spaces (Spații
Partajate), un program ce permite firmelor să utilizeze porțiuni de spații publice deschise - de la
trotuare până la piețe - în baza unor avize emise gratuit și în ritm accelerat. La rândul lor,
comercianții au obligația de a întreține căile de circulație și a le menține accesibile. Programul va
putea include și zone extinse de terasă de restaurant în aer liber după obținerea aprobărilor din
partea instituțiilor sanitare publice. Consiliul Municipal din New York a votat declararea servirii
meselor în aer liber permanentă și norme relaxate privind folosirea încălzitoarelor cu propan.
Vilnius, capitala Lituaniei, a devenit model de urmat pentru modul în care orașele pot adopta viața
și socializarea în aer liber pe măsură ce ies din carantina impusă de COVID-19. Acesta a fost
transformat într-o uriașă cafenea în aer liber, piețele, scuarurile și 18 străzi închise fiind presărate
cu restaurante și baruri pentru a permite socializarea responsabilă cu respectarea distanțării.

Sursă: Forumul Economic Mondial (2020). Will COVID-19 usher in a new culture of outdoor living and
dining? (COVID-19 anunță o nouă cultură de petrecut timp și servit masa în aer liber?)
Place Makers LLC (2020). Pandemic Toolkit: Actions for rebuilding health and opportunity

13
BIBLIOGRAFIE
Bert, J., Schellong, D., Hagenmaier, M., Hornstein, D., Wegscheider, A., & Palme, T. (16 iunie 2020).
Boston Consulting Group. Extras din Boston Consulting Group: https://www.bcg.com/en-
us/publications/2020/how-covid-19-will-shape-urban-mobility#close-modal

Brookings Institute. (2020). How courageous schools partnering with local communities can overcome
digital inequalities during Covid-19 (Cum pot școlile temerare în parteneriat cu comunitățile locale
depăși decalajele digitale în pandemia de Covid-19). Washington, DC: Brookings Institute .

Corporația Financiară Internațională. (2020). Covid-19's Impact on Sub-national Government (Impactul

Covid-19 asupra Administrației Locale). Washington, DC: IFC.

Liakou, L., & Pelizzaro, P. (8 octombrie 2020). Thomson Reuters. Extras din Thomson Reuters:
https://news.trust.org/item/20201008174820-f9ubm

NPR. (12 septembrie 2020). New York City Delays School Reopening (New York City amână
redeschiderea școlilor). Extras din NPR: https://www.npr.org/2020/09/19/914428746/new-york-city-
delays-school-reopening-campus-lockdowns-grow

OCDE. (2020). Cities Policy Responses (Răspunsuri ale orașelor prin intermediul politicilor). Paris: OCDE.

O'Sullivan, F., & Bliss, L. (12 noiembrie 2020). The fifteen minute city is urban planning's new utopia
(Orașul cu servicii la distanță de cincisprezece minute este noua utopie urbanistică). Extras din
Bloomberg: https://www.bloomberg.com/news/features/2020-11-12/paris-s-15-minute-city-could-
be-coming-to-an-urban-area-near-you

Place Makers LLC. (2020). Place Makers LLC. Extras din Pandemic Toolkit:
http://www.placemakers.com/pandemic-toolkit/

Schwedhelm, A., Li, W., Harms, L., & Adriazola-Steil, C. (17 aprilie 2020). World Resource Institute.
Extras din World Resource Institute: https://www.wri.org/blog/2020/04/coronavirus-biking-critical-
in-cities

Organizația Națiunilor Unite. (2020). Covid-19 in an Urban World. New York: United Nations.

Whiting, K. (3 iulie 2020). World Economic Forum. Extras din World Economic Forum:
https://www.weforum.org/agenda/2020/07/covid19-ushers-outdoor-active-restaurant-culture/

Banca Mondială. (2020). Saving Lives, Scaling-up Impact, and Getting Back on Track: World Bank Group
Covid-19 Crisis Response Approach Paper (Salvarea de vieți, extinderea impactului și revenirea pe
drumul cel bun: Documentul Grupului Băncii Mondiale privind abordarea răspunsului față de criza
COVID-19). Washington, DC: World Bank.

Banca Mondială. (12 mai 2020). World Bank Blogs: Cities are on the front line of Covid-19 (Bloguri ale
Băncii Mondiale: Orașele sunt în prima de linie de apărare împotriva Covid-19). Extras din World Bank:
https://blogs.worldbank.org/sustainablecities/cities-are-front-lines-covid-19

14
 Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România
Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720
Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
Data publicării: Noiembrie 2020

Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod obligatoriu

poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Material distribuit gratuit