ANEXA 1

la Raportul aferent subactivității 1.2: Analiza

documentelor strategice, legislative și de
planificare pentru domeniile sectoriale cu
incidență asupra dezvoltării urbane

Documente suport

www.poca.ro
Cuprins

Document însoțitor: Creșterea și contracția orașelor din România: O analiză spațială;

Document suport: Schimbări demografice în România;

Document suport: O istorie a dezvoltării proprietății private comerciale și industriale

în România;

Notă de informare: Creșterea și contracția orașelor din România;

Notă de informare: Cazul Pipera.

LIVRABILUL 1. DOCUMENT ÎNSOȚITOR 4
Creșterea și contracția orașelor din România: o analiză spațială
ROMÂNIA
Acord pentru servicii de asistență tehnică rambursabile privind
Politica Urbană a României (P171176)

LIVRABILUL 1. ANALIZA DOCUMENTELOR STRATEGICE,

LEGISLATIVE ȘI DE PLANIFICARE EXISTENTE

DOCUMENT ÎNSOȚITOR 4
Creșterea și contracția orașelor din România: o analiză
spațială

Iulie 2020
Declinarea responsabilității

Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca

Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile directorilor executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care le reprezintă
aceștia. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.

Declarație privind drepturile de autor

Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea
anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea legislației în
vigoare.
Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Bd. Libertății nr. 16, Sector 5, București, România); sau (ii) Grupul Băncii Mondiale –
biroul din România (Str. Vasile Lascăr nr. 31, et. 6, sector 2, București, România).

Prezentul raport a fost transmis în luna iulie 2020 în cadrul Acordului pentru servicii de asistență
tehnică rambursabile privind Politica urbană a României, încheiat între Ministerul Lucrărilor Publice,
Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare la 29 noiembrie
2019. Raportul reprezintă un document justificativ al Livrabilului 1 din cadrul acordului menționat mai
sus – Analiza documentelor strategice, legislative și de planificare existente.
MULȚUMIRI

Acest raport este transmis conform prevederilor Acordului pentru servicii de asistență tehnică
rambursabile privind Politica urbană a României și a fost elaborat sub conducerea și îndrumarea
domnului David N. Sislen (Practice Manager în domeniul urban și al gestionării riscului de dezastre
pentru Europa și Asia Centrală) și a doamnei Tatiana Proskuryakova (Manager de țară, România și
Ungaria). Raportul a fost elaborat de o echipă aflată sub coordonarea lui Dean Cira (specialist principal
în domeniul urban) și a lui Paul Kriss (specialist principal în domeniul urban) și alcătuită din Alexandra
Nae (expert în dezvoltare urbană) cu contribuții de la Carli Venter (specialist senior în dezvoltare
urbană), Marcel Ionescu-Heroiu (specialist senior în dezvoltare urbană), Yondela Silimela (specialist
senior în dezvoltare urbană), Cushman & Wakefield Echinox, și George Moldoveanu (asistent
informații).
Echipa dorește să își exprime recunoștința pentru excelenta cooperare, îndrumarea și feedbackul
rapid primite de la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în
special de la domnului ministru Ion Ștefan, secretarului de stat Mihail Veștea, directorului general
Diana Țenea, directorului Liviu Băileșteanu, șefului de birou Radu Necșuliu, precum și următoarelor
persoane: Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Beniamin Stoica, Georgiana Toth, Emilia Milutinovici, Alina
Huzui și tuturor partenerilor locali, regionali și naționali care au contribuit la elaborarea prezentului
raport.
CUPRINS
REZUMAT .................................................................................................................................... 1
1. INTRODUCERE ................................................................................................................. 3
2. DATE ȘI METODOLOGIE .................................................................................................... 4
3. DEFINIȚII.......................................................................................................................... 5
4. O POVESTE DESPRE CREȘTERE ȘI CONTRACȚIE .................................................................. 7
4.1. Prezentare generală ................................................................................................................... 7
4.2. Modele de creștere .................................................................................................................. 14
4.3. Provocările extinderii urbane .................................................................................................. 19
4.4. Provocările nucleului urban ..................................................................................................... 30
5. LECȚII PENTRU DEZVOLTAREA STRATEGICĂ .................................................................... 33
5.1. Prezentare generală ................................................................................................................. 33
5.2. Conservarea resurselor: avantajul urban................................................................................. 33
5.3. Creșterea rezilientă: controlul extinderii ................................................................................. 35
ANEXA 1. CUANTIFICAREA DINAMICII URBANE ........................................................................... 37
ANEXA 2. DEFINAREA ZONEI DE STUDIU - „INEL PERI-URBAN”..................................................... 49
LISTA FIGURILOR
Figura 1. Schimbare demografică între 1990 și 2006 (%) ....................................................................... 8
Figura 2. Schimbare demografică între 2006 și 2019 (%) ....................................................................... 8
Figura 3. Venituri firme (mil. euro) în 2015, la nivel de zone urbane funcționale ale reședințelor de
județ ........................................................................................................................................................ 9
Figura 4. Creștere spațială, stagnare și declin în perioada 1990-2006 ................................................. 12
Figura 5. Creștere spațială, stagnare și declin în perioada 2006-2018 ................................................. 12
Figura 6. Modificare a intravilanului și schimbare demografică în perioada 1990-2006 (%), în funcție
de zona totală de creștere .................................................................................................................... 13
Figura 7. Modificare a intravilanului și schimbare demografică în perioada 2006-2018 (%), în funcție
de zona totală de creștere .................................................................................................................... 13
Figura 8. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 1990-
2006 ...................................................................................................................................................... 15
Figura 9. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 1990-
2006 în 40 de reședințe de județ .......................................................................................................... 16
Figura 10. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 2006-
2018 ...................................................................................................................................................... 16
Figura 11. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 2006-
2018 în 40 de reședințe de județ .......................................................................................................... 17
Figura 12. Tipuri de creștere în orașul Craiova și în jurul acestuia [exemplu din anexa 3 - Baza de date
cu imagini] ............................................................................................................................................. 18
Figura 13. Tipuri de creștere în zona urbană și periurbană a 40 de reședințe de județ (1990-2018) .. 19
Figura 14. Localizarea creșterii în zona urbană și periurbană a 40 de reședințe de județ (1990-2018)
.............................................................................................................................................................. 19
Figura 15. Modele de creștere în zona urbană și periurbană a 40 de reședințe de județ (1990-2018)
.............................................................................................................................................................. 20
Figura 16. Utilizarea terenurilor în cadrul zonelor de creștere (1990-2018) ........................................ 21
Figura 17. Utilizarea terenurilor în cadrul inelului urban și periurban (1990-2018)............................. 21
Figura 18. Utilizarea terenurilor în cadrul inelului urban și periurban (1990-2018)............................. 22
Figura 19. Regiunea Ploiești: clustere de creștere, utilizarea terenurilor și acces la facilități.............. 23
Figura 20. Regiunea Ploiești: unități industriale grupate la N-V de centrul urban ............................... 24
Figura 21. Dezvoltarea de ansambluri rezidențiale în Strejnicu, strâns legată de creșterea industrială
.............................................................................................................................................................. 24
Figura 22. Autorizații de construcție (pe suprafață construită) emise între 2009 și 2019, în funcție de
tipul clădirii ........................................................................................................................................... 25
Figura 23. Distribuția națională a locuințelor în funcție de tipul acestora (2018) ................................ 25
Figura 24. Cartierul Orizont din Târgu Mureș în 2011 și 2019 .............................................................. 26
Figura 25. Cartierul Tineretului din Sibiu în 2007 și 2019 .............................................................. 27
Figura 26. Acces la servicii în zona Sibiu [exemplu din anexa 3: Baza de date cu imagini] .................. 29
REZUMAT
Prezentul raport face parte din analiza situației existente și este conceput ca un instrument pentru
elaborarea Politicii Urbane a României. Raportul analizează dinamica spațială a orașelor din România
după 1989 și cuprinde o prezentare generală a provocărilor și oportunităților generate de actuala
formă urbană pentru orașele din România.
Analiza prezintă situația din două perspective diferite, creștere și descreștere, evaluate în raport cu
numeroasele fațete ale dezvoltării urbane cu consecințe spațiale. Forma unui oraș este rezultatul
dinamicii demografice, economice și sociale. Pe de o parte, se observă modificări spațiale, de exemplu
expansiune, generate de creșterea economică, iar pe de altă parte, orașele s-au „contractat” din cauza
dinamicii sociale, cum ar fi îmbătrânirea populației și contracția spațială.
Legislația și investițiile de capital sunt instrumente esențiale în coordonarea strategică a multiplelor
dinamici la nivel local, regional și național; prin urmare, implicațiile teritoriale ale deciziilor de
reglementare și de investiții trebuie gândite cu mare atenție.
Impactul dinamicii unui oraș se extinde cu mult dincolo de limita sa administrativă. Între influența
pe care orașul o exercită asupra zonelor din imediata sa vecinătate și forțele regionale care modelează
un oraș există o relație de atracție-respingere, necesitând o integrare mai bună între sectoare și o
cooperare interjurisdicțională mai strânsă la nivel metropolitan.
Decalajul economic și dezvoltarea inegală a orașelor din România se reflectă în modelele de
dezvoltare demografice și spațiale, creând diferențe mari între principalii poli de creștere economică
– București, urmat de cele mai mari 7 orașe, orașele secundare mai puțin performante cu importanță
regională și un număr mare de orașe de dimensiuni mici și medii cu o economie cu probleme, după
cum se detaliază în raportul Orașe-magnet al Băncii Mondiale.
Între performanța economică și calitatea vieții, a spațiului construit și a infrastructurii publice din
centrul urban există o relație de tip cauză-efect, existența acestor elemente putând atrage atât
investiții, cât și migranți. În general, orașele mari au instrumentele necesare pentru a soluționa
problemele spațiale pe măsură ce apar, însă trebuie acordată mai multă atenție orașelor secundare
mai puțin performante și orașelor mici aflate în scădere.
Performanța economică are un impact direct asupra modelelor de creștere spațială, de aici
rezultând cele trei tipuri de tendințe: creștere, stagnare și scădere. Orașele din România se confruntă
cu două provocări spațiale distincte:
 Provocări legate de expansiunea urbană – fenomenul de expansiune urbană poate fi observat
atât în orașele dinamice din punct de vedere economic, cât și în cele mai puțin prospere, cu o
populație în scădere (cum ar fi Zalău), deși este mai accentuat în orașele din prima categorie.
Orașele în expansiune au cunoscut vizibile extinderi urbane necontrolate și necoordonate, cu
consecințe precum o infrastructură publică neadaptată (drumuri, apă/gaze, trotuare),
dependența de automobil și accesul redus la facilități (precum spații publice, școli, spitale).
Având în vedere că populația a 34 dintre reședințele de județ a scăzut începând cu 2006,
consumul excesiv de terenuri și expansiunea urbană au fost cauzate de factori precum
creșterea slab coordonată între așezările vecine și incapacitatea de a controla dezvoltarea
speculativă din sectorul privat.
 Provocări legate de scăderea calității vieții în centrul urban – atât orașele în creștere, cât și
cele în declin cunosc o contracție spațială, însoțită de micșorarea infrastructurii sociale și
pietonale, precum și de o vitalitate socială redusă, eforturile de regenerare fiind insuficiente
și distribuite inegal. Toate acestea au dus la declinul demografic, la îmbătrânirea țesutului
arhitectonic și la deconectarea de viața publică.

1
Începând cu 1990, toate reședințele de județ1 și-au extins amprenta urbană, însă după 2006
creșterea în centrele urbane a încetinit, în timp ce expansiunea în teritoriile administrative
învecinate (primul inel suburban) s-a intensificat. 61,3% din creșterea înregistrată în cadrul
reședințelor de județ și al teritoriilor administrative învecinate s-a produs dincolo de limitele
administrative ale orașului, 68,7% este legată de dezvoltarea de ansambluri rezidențiale și doar 44,5%
este o creștere relativ compactă, fie sub formă de valorificare a terenurilor virane, fie ca expansiune
la marginea orașului.
Pentru ca zonele urbane să atingă potențialul maxim, dezvoltarea urbană ar trebui să fie orientată
spre principiile generale de creștere rezilientă și de calitate ridicată a vieții. Ar trebui elaborată o
strategie integrată și coordonată la nivel național pentru a ghida creșterea și a controla expansiunea
haotică. O atenție deosebită ar trebui acordată coerenței formei urbane a orașelor, valorificării
terenurilor virane, densificării și regenerării ca forme de creștere rezilientă. Pentru atingerea acestui
obiectiv, cadrul legislativ ar trebui revizuit pentru a ține cont de realitatea actuală și a consolida
cooperarea la nivel interjurisdicțional. Este important de menționat faptul că un pas în această direcție
este Planul de amenajare a teritoriului național, aflat în prezent în proces de revizuire.
Structura și calitatea serviciilor centrului urban joacă un rol esențial în inversarea fenomenului de
expansiune; prin urmare, măsurile ar trebui axate pe investiții în servicii publice cheie care țin cont de
dimensiunea spațială și demografică, pe regenerarea spațiilor publice și a cartierelor de blocuri,
precum și pe abordarea peisajelor urbane fragmentate (terenuri dezafectate, clădiri de patrimoniu).
Pe de altă parte, orașele sunt produsul unei dinamici locale unice; prin urmare, o Politică Urbană
națională nu poate oferi soluții direct aplicabile, ci mai degrabă un cadru pentru identificarea
punctelor forte, elaborarea de planuri strategice de dezvoltare, asigurarea unor investiții care să
țină cont de dimensiunea spațială și îmbunătățirea măsurilor legislative pentru a asigura cooperarea
pe verticală și orizontală și realizarea de parteneriate cu părțile interesate din sectorul privat.

1
Cu excepția municipiului București și a județului Ilfov, studii ale unor cazuri excepționale care nu se încadrează
în tendințele naționale.

2
1. INTRODUCERE
Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA) a încheiat cu Banca Mondială un
acord pentru servicii de asistență tehnică rambursabile (RAS) ce are ca obiect oferirea de asistență
și de contribuții pentru elaborarea Politicii Urbane a României (2021-2035). Prezentul raport se
axează pe dimensiunea spațială, urmărind să analizeze dinamica urbană actuală și să evidențieze
principalele provocări și puncte forte ale orașelor din România și ale zonelor de influență ale acestora.

Forma spațială este pânza pe care se țes avantajele urbane, cum ar fi economia prosperă, calitatea
ridicată a vieții și creșterea durabilă și partajată. În România, sistemul urban a avut o evoluție mai
degrabă organică după 1989, fără un cadru cuprinzător pe care să se bazeze amenajarea teritoriului.
Luarea în considerare a acestor două aspecte este adesea percepută ca un „lux” pe care puține orașe
și-l permit. Totuși, lipsa de atenție acordată acestor aspecte a dus la modele de creștere nesustenabile,
care sunt greoaie, dificil de întreținut și care mențin orașele pe o traiectorie de creștere deloc
sustenabilă. Rolul critic al relației dintre amenajarea teritoriului și avantajele urbane a fost evidențiat
în multe studii ale Băncii Mondiale, în special Orașe-magnet (2017), care a menționat calitatea vieții
ca un factor important în competitivitatea urbană, și Consolidarea capacității de planificare spațială –
Precondiție pentru dezvoltarea urbană sustenabilă (2015).

Prezentul raport își propune să analizeze dinamica urbană din perioada post-socialistă și să
evidențieze principalele provocări generate de dualitatea creștere-descreștere (din perspectivă
economică, demografică și fizică), precum și punctele forte și oportunitățile care ar trebui să aibă
un rol mai important în strategiile de dezvoltare viitoare. Principalele constatări se bazează pe o
evaluare a discursurilor existente pe aceste teme și pe o analiză urbană cuprinzătoare a tuturor
reședințelor de județ, cu excepția regiunii Ilfov și a municipiului București, unde tendințele de
dezvoltare urbană sunt atipice. Sunt analizate câteva dintre cele mai dinamice orașe, cu importanță
națională și regională, printre care cei 7 poli de creștere și cei 13 poli de dezvoltare urbană. În plus,
orașele selectate reprezintă 33,8%2 din toată suprafața intravilanului urban, concentrează 57% din
populația urbană și au o contribuție semnificativă la PIB-ul național, cele mai mari 8 orașe din România
generând aproximativ 53% din PIB-ul țării3.

Raportul începe cu o notă referitoare la date și metodologie, urmată de definiții și de prezentarea

celor trei părți ale poveștii: creșterea, stagnarea și scăderea orașelor dintr-o perspectivă spațială.
Continuă apoi cu descrierea modelelor de creștere, a provocărilor și a oportunităților asociate
expansiunii și contracției urbane, precum și a deteriorării centrului urban. Raportul se încheie cu un
set de scurte recomandări și lecții pentru îmbunătățirea politicii de amenajare a teritoriului.

2
Baza de date TEMPO. INS. Tabelul GOS102A și TEMPO Complementar ArcGIS Layer 1.1.2. Suprafața
intravilană a municipiilor și orașelor – UAT (2013). 26.06.2020]
https://ot.mdrap.ro/arcgis/rest/services/TEMPO_Complementar/TEMPO_Complementar/MapServer/1
3
Banca Mondială. Orașe-magnet. 2017. p. 8.

3
2. DATE ȘI METODOLOGIE
Analiza de față coroborează informații din literatura de specialitate referitoare la dinamica urbană
după 1989 în România, cu concluzii trase în urma analizării indicatorilor spațiali și a datelor
demografice pentru toate reședințele de județ și inelul de teritorii administrative învecinate, având în
vedere că dezvoltarea urbană depășește limita administrativă a unui oraș. Au fost definite zonele
urbane funcționale (ZUF) pentru reședințele de județ, însă în acest studiu spațial au fost incluse doar
municipiile, orașele și satele învecinate care alcătuiesc zona periurbană, având în vedere legătura
spațială directă dintre acestea.

Raportul examinează tendințele demografice și evoluția intravilanului și a utilizării terenurilor.

Dinamicile spațiale au fost evaluate utilizând datele preluate din baza de date Corine Land Cover,
imagini din sistemul de satelit Landsat, hărțile elaborate de autori prin intersectarea mai multor
straturi de informații intr-un software de cartografiere și analiză spațială (GIS) și imagini din satelit de
pe Google Earth.

Datele oficiale referitoare la populație sunt furnizate de Institutul Național de Statistică (INS) conform
recensământului din 1992, 2002 și 2011, însoțite de proiecții demografice până în ianuarie 2017
pentru toate unitățile administrativ-teritoriale (UAT-uri) și până în iulie 2019 pentru orașe. Indicatorii
statistici pentru diferite subiecte, precum locuințele, infrastructura, calitatea vieții și economia au fost
extrași din bazele de date Eurostat și TEMPO.

Analiza spațială se bazează pe date cantitative și pe evaluarea vizuală a modelelor de creștere din jurul
orașelor. Analiza combină limitele administrative furnizate de ANCPI4 cu interpretarea privind
utilizarea terenurilor folosind seturile de date din 1990, 2000, 2006, 2012 și 2018 incluse în baza de
date Corine Land Cover și cu date despre distribuția facilităților, infrastructura socială, serviciile
publice și private, precum și principalele investiții de pe piața imobiliară, colectate de la Cushman
Wakefield, Open Street Maps și din alte resurse ale Băncii Mondiale.

Baza de date Corine Land Cover a fost folosită pentru cuantificarea modificărilor suprafeței construite
a așezărilor urbane și periurbane. OCDE definește suprafața construită ca „prezența clădirilor
(structuri cu acoperiș)”5, ce corespunde următoarelor straturi din CLC: 111: Țesut urban continuu și
112: Țesut urban discontinuu, asociate cu utilizarea terenurilor în scop rezidențial și mixt, și 121:
Unități industriale sau comerciale. Zonele urbanizate deschise, cum ar fi parcurile, bazele de agrement
și sportive, au fost reprezentate separat în defalcarea utilizării terenurilor pentru 21 din 40 de
reședințe de județ, documentate în anexa 3 – Baza de date cu imagini. Pentru determinarea seturilor
de modificări – creștere și fragmentare – au fost utilizate date din baza de date Corine Land Cover/Land
Change. Acestea au fost analizate suplimentar prin intermediul imaginilor din satelit, care au confirmat
zonele de creștere, dar au prezentat un nivel mai mic de precizie pentru zonele de fragmentare.

Dinamica urbană și disponibilitatea datelor au dus la o diferențiere între perioadele 1990-2006 și 2006-
2018. Dinamica urbană și cea demografică din prima perioadă amintită au fost influențate de tranziția
post-socialistă, care a generat schimbări economice și demografice importante, cu un impact inevitabil
asupra organizării spațiale. Pe măsură ce unele dintre aceste dinamici au început să se stabilizeze,
legea-cadru privind amenajarea teritoriului (Legea nr. 351/2001) și planul de dezvoltare regională (HG
nr. 998/2008) au stimulat expansiunea spațială în și în jurul celor 7 poli de creștere și al celor 13 poli
de dezvoltare urbană, în timp ce legea finanțelor publice locale (Legea nr. 273/2006) a declanșat un
nou val de dezvoltare în zonele periurbane.

4
Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
5
Baza de date OCDE. Intravilanul și modificările sale în diferite țări și regiuni.

4
3. DEFINIȚII
Pentru o evaluare pertinentă a dinamicii urbane și înțelegerea gradului de expansiune urbană este
importantă definirea clară a termenilor și componentelor utilizate în prezentul raport și în
documentele însoțitoare, având în vedere că nu există un consens privind definiția unor termeni larg
răspândiți precum expansiune, suburbanizare sau centru urban.
 Suprafața construită: Există un acord general privind definirea suprafeței construite ca
suprafața acoperită cu structuri artificiale/caracterizată prin prezența clădirilor. Această
definiție include locuri cu caracteristici atât urbane, cât și rurale, sate și grupuri de clădiri
separate. Termenul de suprafață construită este utilizat în paralel cu cel de așezare.
 Unitate administrativ-teritorială (UAT): Este important de menționat faptul că, în România,
intravilanul unui municipiu, oraș sau comună nu coincide cu limitele sale administrative
oficiale, cunoscute și sub denumirea de UAT. Această zonă poate include mai multe așezări –
oraș, sate, precum și terenuri agricole și neexploatate. Conform Legii nr. 351/2001 privind
aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi,
„unităţile administrativ-teritoriale sunt comunele, oraşele şi judeţele. Unităţile administrativ-
teritoriale de bază sunt oraşele şi comunele care cuprind una sau mai multe localităţi”.

 Suprafața intravilanului: Suprafața totală construibilă a unui oraș sau a unei comune; este
important să distingem între intravilan și extravilan, întrucât costul terenurilor este foarte
diferit în cele două zone. Legea finanțelor publice locale (Legea nr. 273/2006) menționează
populația, suprafața din intravilanul unității administrativ-teritoriale și capacitatea financiară
a unității administrativ-teritoriale ca principale criterii pentru repartizarea sumelor de la
bugetul de stat către bugetele locale.

 Nucleu urban: Utilizat în general pentru a desemna zonele cu o densitate mare a populației și
a clădirilor, în prezentul raport acest termen face referire la suprafața contruită inițială a
orașului – amprenta din 1990. Termenul de oraș este utilizat în sens larg pentru a face referire
la toate componentele unui sistem urban.

 Expansiunea urbană este definită de Agenția Europeană de Mediu ca „modelul fizic de

extindere a zonelor urbane mari, dominată de ansambluri de clădiri cu densitate scăzută, în
condițiile pieței, în principal către zonele agricole învecinate”, lucru „sinonim cu o dezvoltare
urbană treptată neplanificată, caracterizată prin mai multe tipuri de utilizări ale terenurilor,
cu densitate scăzută, la periferia orașului” și cu „un control redus al planificării parcelării. În
consecință, dezvoltarea este neuniformă, neregulată și lipsită de consistență, cu o tendință de
discontinuitate”. (AEM, 2006)

 Suburbanizare: Deși nu este clar definit în literatura de specialitate, termenul este asociat în
mod obișnuit cu expansiunea planificată a ansamblurilor rezidențiale cu densitate mică în zona
metropolitană (nu rurală), independent de așezarea existentă6. Acest fenomen este asociat
cu modelele de creștere larg răspândite în SUA, Regatul Unit și Australia. Termenul de
„expansiune urbană” descrie mai bine modelele de creștere la nivel național și european; prin
urmare termenii suburbanizare, suburbie și zonă suburbană nu vor fi folosiți în acest studiu
decât pentru a se referi în mod specific la o comunitate planificată.

6
Forsyth, Ann. Defining Suburbs. Journal of Planning Literature 27. Nr. 3.

5
  Zonă periurbană: Zonele periurbane sunt definite în mod obișnuit ca „spații de tranziție cu
combinarea într-o anumită măsură a utilizărilor urbane și rurale”7. În Legea nr. 350/2001
privind amenajarea teritoriului și urbanismul, teritoriul periurban este definit ca „suprafața
din jurul municipiilor și orașelor, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se
creează relații de independență în domeniul economic, al infrastructurii, deplasărilor pentru
muncă, asigurărilor cu spații verzi și de agrement, asigurărilor cu produse agroalimentare etc.”
Pentru prezenta analiză spațială, zona studiată a fost definită ca teritoriul administrativ al unui
oraș împreună cu inelul format din teritoriile administrative învecinate. Sfera de cuprindere a
altor forme de organizare a zonei de influență urbană, cum ar fi Zona Urbană Funcțională sau
Zona Metropolitană, depășește împrejurimile urbane imediate și, uneori, exclude unele
comune din vecinătatea orașului (în România, acesta este cazul Craiovei). Prin urmare, având
în vedere modelele mixte de creștere la marginea orașului și a așezărilor învecinate, urbane și
rurale, pentru desemnarea zonei studiate se va folosi termenul de zonă periurbană sau inel
periurban. Având în vedere că orașele mari sunt înconjurate de așezări rurale și de orașe mai
mici, pentru a desemna amprenta inițială a oricăreia dintre aceste entități se va utiliza
termenul de așezare periurbană.

 Zonă Urbană Funcțională (ZUF): „Zonă formată din unul sau mai multe centre
urbane cu caracter polarizator din punct de vedere socio-economic și unitățile administrativ-
teritoriale învecinate aflate în zona de navetă, între care există relații de cooperare în mai
multe sectoare”. În prezent, cadrul legislativ privind zonele urbane funcționale la nivel
național este în curs de revizuire ca parte a Planului de amenajare a teritoriului național (Legea
nr. 351). Conform definiției de mai sus, aceste relații sunt bazate pe migrație și navetism
(datorată proximității); localitățile împărtășesc una sau mai multe specializări funcționale sau
caracteristici cultural-istorice; ZUF însumează o populație de cel puțin aproximativ 250.000 de
locuitori”.8

 „Orașele în declin” reprezintă un fenomen îndelung studiat în România de Ilinca Păun

Constantinescu, rezultatul unei „suprapuneri complexe de factori […] ce se manifestă
cantitativ și calitativ în cadrul unui oraș sau al unor părți ale sale” și care cuprinde următoarele
aspecte: contracție socio-culturală, fizică, economică și demografică.9 Termenul este preluat
din proiectul Schrumpfende Städte (2002-2008), care se traduce prin Orașe în declin, derulat
de Philipp Oswalt, Fundația Culturală Federală din Germania, Galeria de Artă Contemporană
din Leipzig, Fundația Bauhaus Dessau și revista ARCH+.

7
Wandl, A and Magoni, M. Sustainable Planning of Peri-Urban Areas. Planning Practice & Research. Vol. 32, Nr.
1, 2017. Routledge.
8
Centrul Român de Politici Europene. România are nevoie de Zone Urbane Funcționale: Oportunitatea includerii
acestora în Strategia de Dezvoltare Teritorială.
9
Păun Constantinescu, Ilinca. Orașe românești în declin. Berlin/București, 2019. DOM Publishers.

6
4. O POVESTE DESPRE CREȘTERE ȘI CONTRACȚIE
4.1. Prezentare generală
Configurația spațială a orașelor este într-o continuă schimbare, deoarece țesutul urban continuă să
crească, să se contracte sau să se fragmenteze, la fel ca un organism viu. Transformarea urbană în
România după 1989 nu a avut la bază o viziune cuprinzătoare asupra dezvoltării care să țină cont de
punctele forte și provocările specifice fiecărui oraș; prin urmare, creșterea a fost mai degrabă una
organică și necoordonată, în funcție de cerințele pieței și de inițiativa individuală, atât în interiorul, cât
și în exteriorul limitelor administrative ale orașului.

Într-un context de declin demografic, descentralizare și instabilitate economică, dar și o formă

urbană insuficient controlată și reglementată, dinamica urbană reflectă un proces de creștere,
stagnare și regres. Sub incidența mai multor factori, cum ar fi lipsa unei viziuni clare de dezvoltare
urbană la nivelul întregului oraș și o coordonare slabă sau inexistentă între oraș și zona sa de influență,
expansiunea urbană s-a impus ca formă implicită de creștere. De multe ori, această expansiune
haotică s-a produs în detrimentul nucleului urban, ale cărui puncte forte inerente nu au fost exploatate
la potențialul lor maxim de către administrațiile publice.

Evoluția suprafeței construite este strâns legată de schimbările demografice și economice. Ca

urmare a procesului de dezindustrializare de după prăbușirea regimului comunist și a scăderii severe
a economiei din anii ’90, în România s-a putut observa o tendință dublă de migrație spre orașele
prospere și de migrație inversă spre zonele rurale. După anul 2000, în România se observă o creștere
a migrației externe și a mobilității teritoriale a forței de muncă, Bucureștiul și cei 7 poli de creștere
atrăgând majoritatea migranților – București este orașul cel mai atractiv, urmat de Timișoara, Cluj-
Napoca și Iași, în timp ce Constanța și Craiova încearcă din răsputeri să-și păstreze atractivitatea.10

România se confruntă cu un puternic declin demografic din cauza îmbătrânirii populației, a scăderii
natalității și a migrației. Totuși, populația a crescut în perioada 1990-2006 în 45% dintre reședințele
de județ (18/40) și în 62,5% (25/40) dintre zonele periurbane, în timp ce în perioada 2006-2019
populația a crescut în doar 17,5% dintre reședințele de județ (7/40), după cum este ilustrat de graficele
de mai jos. Printre orașele care au înregistrat o creștere a populației se numără trei dintre cele mai
dinamice orașe – Alba Iulia, Cluj-Napoca și Sibiu, trei orașe din regiunea Moldovei – Iași, Suceava,
Vaslui, dar și Bistrița – una dintre reședințele de județ mai mici. Este de remarcat faptul că un factor
de creștere demografică în regiunile din Moldova este reprezentat de imigrația din Republica
Moldova. În același timp, orașele mici situate în imediata apropiere a unei reședințe de județ au
continuat de obicei să crească. Câteva exemple excepționale din cele mai dinamice zone periurbane
sunt Florești, situat în apropiere de Cluj-Napoca, a cărui populație a crescut de peste cinci ori față de
cea raportată la recensământul din 1992, și Giroc, situat în apropiere de Timișoara, a cărui populație
s-a triplat.

10
Banca Mondială, Orașe-magnet. 2017. p. 55.

7
Figura 1. Schimbare demografică între 1990 și 2006 (%)

Figura 2. Schimbare demografică între 2006 și 2019 (%)

Sursa datelor: Institutul Național de Statistică (INS)

8
Economia națională se bazează într-o foarte mare măsură pe reședințele de județ și zonele urbane
funcționale aferente, conform analizei realizate în cadrul raportului Orașe-magnet al Băncii Mondiale.
De exemplu, conform ultimului recensământ din 2011, cele 41 de zone urbane funcționale asigurau
61% din totalul locurilor de muncă existente în România, peste 70% din cele neagricole și generau 90%
din veniturile firmelor naționale. 11
Figura 3. Venituri firme (mil. euro) în 2015, la nivel de zone urbane funcționale ale reședințelor de județ

Sursa datelor: Banca Mondială, Orașe-magnet, Tabelul 17 – Listă Firme.

Dinamica spațială a orașelor din România, evaluată prin prisma evoluției suprafeței construite și a
tiparelor de modificare a spațiului urban, poate fi împărțită în următoarele categorii: creștere
(expansiune), stagnare și declin (fragmentare).

1. Orașe în creștere: orașe în care spațiul urban a continuat să crească atât prin densificare, cât
și prin expansiunea suprafeței construite – în această categorie sunt incluse orașele cu o
creștere de peste 5% a suprafeței construite urbane.
În perioada 1990-2006 a existat o tendință de creștere a populației și a suprafeței construite,
concentrată în cadrul limitelor administrative ale orașului: 72,5% dintre reședințele de județ
(29/40) și-au extins suprafața construită în cadrul limitelor administrative, în timp ce doar 15%
(6/40) dintre acestea au înregistrat o extindere a suprafeței construite dincolo de limitele lor
administrative, în inelul periurban. Brașov, Iași, Constanța, Timișoara și Slobozia sunt singurele
orașe care și-au extins suprafața construită atât în cadrul, cât și în afara limitelor lor
administrative. Suprafața construită a orașului Târgu Mureș a rămas relativ constant, însă
inelul periurban s-a extins semnificativ. Pe de altă parte, suprafața construită a orașului Deva
și din jurul acestuia a suferit o contracție puternică, o excepție în rândul reședințelor de județ.
Totuși, această perioadă este una de tranziție, dinamica spațială fiind influențată de
dezindustrializare, precum și de unele inexactități în procesul de colectare a datelor din Corine
Land Cover care, în câteva cazuri, nu a inclus proiectele de la finalul perioadei comuniste în

11
Banca Mondială, Orașe-magnet. 2017. p. 48.

9
 baza de date din 1990, acestea fiind introduse în seturile de date ulterioare (de exemplu,
Călărași, Slobozia).

În perioada 2006-2018, pe măsură ce dinamica urbană a început să se stabilizeze, ritmul de

creștere a populației și a suprafeței construite a încetinit în cadrul limitelor administrative, dar
s-a intensificat în inelul periurban: doar 32,5% dintre reședințele de județ (13/40) și-au extins
suprafața construită urbană, în timp ce cea periurbană a crescut în 60% dintre acestea (24/40).
Numărul orașelor care au cunoscut o expansiune atât a zonei urbane, cât și a zonei periurbane
s-a dublat (20%), mare parte dintre acestea fiind orașe mari, dinamice, precum Brașov, Cluj-
Napoca, Ploiești și Oradea, în timp ce Baia Mare, Alexandria și Târgoviște sunt câteva exemple
de orașe mai mici, dar în expansiune.

Expansiunea spațială nu este legată exclusiv de tendințele economice și demografice pozitive,

întrucât chiar și unele orașe mai puțin prospere sau dinamice au continuat să-și extindă masa
urbană. Dezvoltarea neplanificată determinată de prețul terenurilor, accesibilitatea
autovehiculelor pentru un număr tot mai mare de oameni, schimbarea nivelului de trai și a
stilului de viață inclusiv prin preferința pentru locuințe mai mari (unifamiliale) situate în zone
mai liniștite și mai puțin poluate și creșterea mobilității clasei superioare și de mijloc contribuie
la expansiunea zonei construite. În această categorie sunt incluse orașe mari, cu o economie
prosperă, unde dezvoltarea periurbană a avut loc în ciuda unui nucleu urban relativ stagnant,
și chiar unele orașe mai mici, de exemplu, cele aflate în vecinătatea unui pol dinamic. Cluj-
Napoca, Ploiești și Brașov sunt câteva exemple de poli de creștere cu cea mai rapidă
expansiune, Oradea, Alba-Iulia, Sibiu și Târgu Mureș sunt în topul polilor de dezvoltare urbană
din acest punct de vedere, în timp ce Zalău și Târgoviște sunt exemple interesante de creștere
a orașelor de dimensiuni medii.

2. Orașe stagnante: orașe mai puțin dinamice, a căror amprentă urbană a rămas relativ
neschimbată în ciuda declinului demografic general, în timp ce inelul periurban fie a rămas
constant, fie s-a micșorat – în această categorie sunt incluse orașele cu o modificare a
suprafeței construite între -5% și 5%.
În perioada 1990-2006, 17,5% dintre reședințele de județ (7/40) puteau fi considerate
stagnante - centru urban stagnant, cu o zonă periurbană stagnantă și în scădere: Galați dintre
polii de creștere, Arad și Bacău dintre polii de dezvoltare urbană, Alexandria, Piatra-Neamț,
Târgu Jiu și Tulcea dintre celelalte reședințe de județ. Țesutul industrial și comercial s-a redus
în 6 din 7 orașe, în timp ce țesutul rezidențial s-a redus în doar 2 din 7 orașe. Suprafața
construită a inelului periurban a stagnat în 35% (14/40) dintre reședințele de județ: 10/14 cu
un o amprentă urbană în creștere, 2/14 în stagnare și 2/14 cu o amprentă urbană în declin.
50% dintre reședințele de județ (20/40) au înregistrat o restrângere a suprafeței construite
periurbane conform datelor furnizate de Corine Land Cover, influențată de contracția
infrastructurii industriale și agricole. În perioada 2006-2018, 27,5% dintre reședințele de județ
(11/40) au cunoscut o stagnare relativă: un procent ridicat este reprezentat de reședințele de
județ mai mici și mai puțin dinamice, cu o expansiune limitată, cum ar fi Buzău, Reșița, Călărași,
Slatina sau Deva, singura reședință de județ care încă înregistrează o restrângere a
intravilanului periurban; Iași și Craiova sunt excepțiile din această listă, ca poli de creștere cu
o extindere redusă a intravilanului.

De menționat faptul că este posibil ca datele generale cu privire la suprafața construită să nu

reflecte cu exactitate creșterea urbană, aceasta putând fi anulată de o contracție urbană
semnificativă. Au fost identificate unele erori de citire în seturile de date CLC din perioada
1990-2006, care au o precizie tematică de 85% și o precizie geometrică de 100 m.

10
 Pe fondul unui puternic declin demografic, această categorie întâmpină probleme ce țin de
calitatea spațiului construit – țesut urban îmbătrânit, spații publice prost întreținute și
disoluția vieții publice – și de menținerea vitalității culturale și a unui sentiment de
comunitate. Având în vedere importanța regională a unora dintre orașele din această
categorie, ele sunt în continuare active economic și atrag populația din zona rurală și din
orașele mai mici învecinate. Sunt avantaje care le-ar putea permite să devină centre regionale
puternice și, deși sunt printre ele și câteva exemple de succes, le lipsește adesea o viziune
integrată de dezvoltare urbană.

3. Orașe în contracție: orașe cu o scădere a formei construite, reflectată fie printr-un țesut
urban îmbătrânit, fie prin terenuri urbane dezafectate sau o subutilizare a spațiului, și
uneori prin contracția spațiului construit urban – modificare negativă sub -5%.
Orașele în declin reprezintă un fenomen îndelung studiat în România de Ilinca Păun
Constantinescu, rezultatul unei „suprapuneri complexe de factori […] ce se manifestă
cantitativ și calitativ în cadrul unui oraș sau al unor părți ale sale” și care cuprinde următoarele
aspecte: contracție socio-culturală, a spațiului urban, economică și demografică.12

Pe lângă contracția și fragmentarea spațială, indicatorii cheie ai regresului includ calitatea

vieții, vitalitatea culturală, calitatea locuințelor, procentul de comunități urbane
marginalizate, fațadele și infrastructura socială în proces de deteriorare, numărul de terenuri
urbane dezafectate, reducerea spațiilor verzi și numărul spațiilor rezidențiale și comerciale
neocupate. Întrucât acești indicatori sunt uneori dificil de determinat prin date sau nu sunt
disponibili, de multe ori urgența situației este greu de întrevăzut. Prin urmare, orașele în declin
au fost deseori excluse din strategiile naționale de reamenajare, în timp ce acțiunile locale
depind de bugetele alocate, dar mai ales de acceptarea realității.

Această categorie include orașele mici și mijlocii care se confruntă cu un declin demografic
accentuat și o contracție a țesutului urban construit ca urmare a dezintegrării motorului
economic, creat de obicei artificial în perioada socialistă și puternic afectat de descentralizare,
cum este cazul orașelor monoindustriale. Ținând cont de rolul regional și numărul de locuitori
al reședințelor de județ incluse în analiza noastră, doar Deva și Oradea au înregistrat o
contracție de -9,43%, respectiv -10,31% în perioada 1990-2006. Totuși, și alte reședințe de
județ, cum ar fi Reșița și Piatra-Neamț, sunt considerate orașe în declin, după cum se
menționează în strategiile lor de dezvoltare, lista fiind completată de alte orașe de pe Valea
Jiului.

12
Păun Constantinescu, Ilinca. Orașe românești în declin. Berlin/București, 2019. DOM Publishers.

11
Figura 4. Creștere spațială, stagnare și declin în perioada 1990-2006

Figura 5. Creștere spațială, stagnare și declin în perioada 2006-2018

12
Figura 6. Modificare a suprafeței construite și schimbare demografică în perioada 1990-2006 (%), în funcție
de zona totală de creștere

Figura 7. Modificare a a suprafeței construite și schimbare demografică în perioada 2006-2018 (%), în funcție
de zona totală de creștere

Sursa datelor: INS și seturile de date Corine Land Cover din 1990, 2000, 2006, 2012, 2018

13
4.2. Modele de creștere
Creșterea este un indicator pozitiv al competitivității economice și sociale, însă modelele de creștere
în jurul orașelor din România indică un nivel ridicat de expansiune urbană. Această dinamică
perturbă echilibrul dintre nucleul urban și zona periurbană și are un impact direct asupra calității vieții
în mediul urban. Printre consecințe se numără repartizarea dezechilibrată a fondurilor publice,
fragmentarea terenurilor, trafic aglomerat și poluare, accesul inegal la servicii și diferențe tot mai mari
între locul în care oamenii locuiesc, lucrează și socializează.

Există un consens larg cu privire la faptul că actualele modele de expansiune urbană contrazic
principiile durabilității și dezvoltării reziliente. Cel mai recent raport al AEM (Agenției Europene de
Mediu) referitor la expansiunea urbană oferă o evaluare cuprinzătoare a impactului economic, de
mediu și social asociat acestei extinderi:

 Impact asupra mediului: un consum mai mare de energie și emisii mai ridicate de gaze
cu efect de seră, un nivel mai ridicat de poluare fonică și a aerului și ca urmare a creșterii
volumului de trafic, fragmentarea terenurilor – pierderea de terenuri agricole, straturi
vegetale.

 Impact economic: expansiunea urbană pune presiune pe administrația publică pentru

extinderea infrastructurii de transport și de servicii publice, generează costuri de trai mai
ridicate asociate cu un timp de navetă mai lung și un consum de energie mai mare de
persoană, precum și pierderi economice ca urmare a fragmentării terenurilor agricole și
necesității de transport al bunurilor de la distanțe mai mari.

 Impact social/asupra calității vieții: diferențierea dezvoltărilor imobiliare rezidențiale în

funcție de venituri, timp de navetă mai lung, accesibilitate limitată la proiectele imobiliare
noi, izolare socială, probleme de sănătate din cauza poluării, schimbarea nivelului de trai
și a preferințelor.13

România se confruntă cu o dublă provocare: expansiunea urbană și „contracția” nucleului urban. În

secțiunile următoare ale raportului sunt explorate în detaliu fiecare dintre aceste provocări.

Contracția din cadrul nucleului urban se caracterizează prin declin demografic, spații rezidențiale și
comerciale neocupate, țesut urban îmbătrânit, inclusiv fațade și spații publice, scăderea calității vieții
și discrepanța tot mai mare între noul nivel de trai și fondul locativ existent, trafic aglomerat, atenția
insuficientă acordată infrastructurii pietonale și transportului public, generând per ansamblu o calitate
scăzută a vieții.
Expansiunea urbană este dominată de ansambluri de clădiri cu densitate mică destinate persoanelor
cu venituri ridicate și câteva ansambluri de clădiri cu densitate mare în jurul Bucureștiului și al
principalilor poli de creștere în contextul unui declin demografic. Pe măsură ce au apărut localitățile
suburbane, procentul populației din orașe, dar și din comunitățile rurale a scăzut semnificativ după
2006: între 2006 și 2018, procentul populației suburbane s-a modificat de la 0,9% la 25,4%, în timp ce
populația urbană a scăzut cu 8,8%. Toate formele de expansiune a spațiului urban dincolo de nucleul
urban inițial, indiferent de nivelul de planificare, densitate sau apropierea lor de centru, sunt
considerate expansiune dacă potențialul de dezvoltare a nucleului nu a fost exploatat la maxim prin
valorificarea terenurilor virane, densificare și reabilitare. Începând cu 1990, suprafața construită în
limitele administrative ale reședințelor de județ a crescut cu 24,21% din amprenta inițială (199,66

13
Agenția Europeană de Mediu - AEM și Oficiul Federal pentru Mediu - FOEN. Urban Sprawl in Europe
(Expansiunea urbană în Europa). Raportul AEM nr. 11/2016.

14
km2), în timp ce suprafața construită a inelului periurban s-a extins cu 20,19% din amprenta inițială
(263,53 km2). În general, 43,1% din creșterea înregistrată în zona studiată a reședințelor de județ și
inelului învecinat s-a produs în cadrul limitelor administrative ale orașului, iar 56,9% în inelul
periurban. În ceea ce privește utilizarea terenurilor, doar 31,3% din creșterea urbană este
reprezentată de unități industriale și comerciale, restul de 68,7% fiind dominată de clădiri rezidențiale.
Procentul unităților industriale și comerciale este mai mare în zona urbană – 41,3%, în timp ce zona
periurbană este dominată în general de clădiri rezidențiale – 68,7%, în mare parte locuințe unifamiliale
individuale. Populația mobilă este formată în proporție covârșitoare din persoane cu venituri mai
ridicate – peste 60% din venitul mediu echivalat.

Expansiunea urbană este, de asemenea, determinată prin raportul dintre rata expansiunii urbane și
rata de creștere a populației pe baza formulelor LUE și LCRPGR, utilizând metodologia descrisă în
anexa 1. Dacă ne raportăm exclusiv la zona urbană, doar 12,5% dintre reședințele de județ (5/40) au
înregistrat o rată a consumului de terenuri mai mică decât creșterea populației în perioada 1990-2006,
ceea ce înseamnă expansiune necontrolată în restul de 87,5% (35/40); aceste valori sunt în
concordanță cu indicatorul LCRPGR care a arătat că 52,5% dintre orașe (21/40) au o rată a consumului
de terenuri mai mare decât rata de creștere a populației, iar în 42,5% dintre orașe (17/40) s-a
înregistrat o scădere a populației și o creștere a ratei consumului de terenuri. În perioada 2006-2018,
doar 7,5% (3/40) dintre reședințele de județ au înregistrat o rată a consumului de terenuri mai mică
decât rata de creștere a populației pe baza formulei LUE, în timp ce formula LCRPGR indică un procent
de 17,5% (7/40). În ceea ce privește zona urbană și suburbană, definită în acest studiu drept inelul
învecinat al UAT-urilor reședințelor de județ, fenomenul de expansiune urbană s-a intensificat după
2006, lucru indicat de o scădere a procentului de zone cu o rată a consumului de terenuri mai mică
decât rata de creștere a populației de la 45% la 25% conform formulei LUE și de la 47,5% la 12,5%
conform formulei LCRPGR.
Figura 8. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 1990-2006

15
Figura 9. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 1990-2006 în
40 de reședințe de județ

Figura 10. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 2006-2018

Sursa datelor: INS și Corine Land Cover, calcul realizat conform metodologiei descrise în anexa 1

16
 Figura 11. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada 2006-2018
în 40 de reședințe de județ

Modelele de creștere indică o lipsă de planificare și control în dezvoltarea urbană, având ca rezultat
grupuri de clădiri fragmentate, cu densitate mică, distribuite la periferia orașelor și în zonele
periurbane. Creșterea s-a produs inițial în cadrul limitelor administrative ale orașelor, însă anul 2006
a reprezentat un punct de cotitură înspre dezvoltarea periurbană fragmentată și încetinirea creșterii
urbane controlate. În perioada 1993-2018, suprafața totală a intravilanului celor 319 orașe s-a dublat
- creștere de 107%14 și, deși creșterea a fost mai intensă înainte de 2006, această dinamică a fost
încurajată de legea finanțelor publice locale (Legea nr. 273/2006), care menționează suprafața din
intravilanul unității administrativ-teritoriale ca un criteriu major în repartizarea fondurilor publice.
Acest lucru a dat un impuls și multor administrații rurale pentru a-și extinde suprafața intravilanului,
în special celor situate în vecinătatea unui centru urban dinamic. Având în vedere prețul mai mic al
terenurilor și normele mai relaxate privind construcțiile în zonele rurale, modelele de creștere au
trecut după 2006 de la expansiunea compactă la marginea orașului la creșterea fragmentată în zonele
periurbane. Expansiunea suprafețelor intravilane a făcut ca suburbanizarea să fie mai profitabilă,
astfel încât procentul noilor ansambluri rezidențiale urbane a scăzut de la 85% în 1990 la 50% în 2006,
rămânând relativ constant până în 2018 – 52,3%15.

14
Baza de date TEMPO. INS. Tabelul GOS102A
15
Baza de date TEMPO. INS. Tabelul CAV101O

17
Analizând modelele de creștere în reședințele de județ, pot fi definite următoarele forme de
creștere:

 Valorificarea terenurilor virane/periferia orașului: extinderea zonei contruite în

cadrul nucleului urban sau la marginea amprentei urbane inițiale.

 Marginea așezărilor periurbane/Liniară: expansiune de-a lungul principalelor axe de

transport dincolo de limitele administrative ale unui oraș sau la marginea așezărilor
urbane sau rurale învecinate. De multe ori, acest lucru este determinat de „forța
gravitațională” a centrului urban sau a infrastructurii de transport. Uneori,
dezvoltarea se produce treptat, prin mici clustere planificate, având ca rezultat un
peisaj de tranziție între urban și rural – „periurban”.

 Dezvoltare în “salturi”: extinderea suprafeței construite ca ansambluri de clădiri

independent de alte așezări existente. [exemple în anexa 3 – Baza de date cu imagini]
Figura 12. Tipuri de creștere în orașul Craiova și în jurul acestuia [exemplu din anexa 3 - Baza de date cu
imagini]

Sursa datelor: Seturile de date Corine Land Cover din 1990, 2000, 2006, 2012, 2018

18
4.3. Provocările extinderii urbane
Începând cu 1990, forma dominantă de creștere urbană a fost expansiunea urbană - creștere
treptată, necontrolată, prin dezvoltări imobiliare cu densitate mică. Ritmul rapid de ocupare a
terenurilor a fost întreținut de declinul demografic și de avantajele practice, cum ar fi costurile mai
mici pentru terenuri și curățare sau normele flexibile privind construcțiile, asociate cu dezvoltarea
terenurilor neexploatate sau agricole, în comparație cu valorificarea terenurilor virane, densificarea
sau reamenajarea urbană. Modelele de creștere în jurul reședințelor de județ și al inelului periurban
indică faptul că 44,5% din expansiunea spațială totală s-a produs prin valorificarea terenurilor virane
și la marginea amprentei existente a orașului, 10,3% a fost o dezvoltare în salturi, iar cea mai
semnificativă creștere a intravilanului, de 45,2%, s-a produs la marginea așezărilor periurbane sau ca
expansiune liniară de-a lungul drumurilor principale. Per ansamblu, 61,3% din această creștere s-a
produs în afara limitelor administrative ale orașelor.
Figura 13. Tipuri de creștere în zona urbană și periurbană a 40 de reședințe de județ (1990-2018)

Figura 14. Localizarea creșterii în zona urbană și periurbană a 40 de reședințe de județ (1990-2018)

Sursa datelor: Seturile de date Corine Land Cover

19
Cuantificând suprafața zonei ocupate de noi proiecte de dezvoltare, cei 7 poli de creștere se numără
printre orașele cu cea mai rapidă creștere, alături de Oradea și Pitești, în timp ce orașele mai mici,
care s-au luptat să-și refacă motorul economic în perioada post-socialistă, precum Reșița, Deva,
Giurgiu și Alexandria au înregistrat cea mai mică creștere16. Nu există un model perceptibil privind
natura creșterii între orașele în expansiune și cele aflate în contracție – unele orașe cu creștere rapidă
(Cluj-Napoca, Oradea etc.) și unele cu un ritm modest de creștere (Zalău, Călărași etc.) par să fi adoptat
un model de creștere compactă; pe de altă parte, modelul de creștere al unui număr semnificativ de
orașe se caracterizează prin expansiunea pe șirul neîntrerupt de creștere – cu Brașovul la un capăt și
Deva la celălalt. Orașele cu cea mai prosperă economie din fiecare regiune au și cea mai rapidă
creștere.

Figura 15. Modele de creștere în zona urbană și periurbană a 40 de reședințe de județ (1990-2018)

Sursa datelor: Seturile de date Corine Land Cover

În ceea ce privește utilizarea terenurilor, creșterea este dominată de expansiunea ansamblurilor

rezidențiale, 68,7% din creșterea totală fiind asociată cu dezvoltarea imobiliară în scop rezidențial și
mixt și doar 31,3% cu cea în scop industrial și comercial. Procentele sunt mai echilibrate în cadrul
limitelor administrative ale orașului, unde 41,3% din creștere reprezintă unități industriale și
comerciale și 58,7% clădiri rezidențiale și mixte.

16
Banca Mondială. Orașe-magnet. 2017. p. 118 Tabelul 17. Performanța la nivel regional a zonelor urbane
funcționale ale reședințelor de județ (după numărul de angajați și veniturile firmelor).

20
 Figura 16. Utilizarea terenurilor în cadrul zonelor de creștere (1990-2018)

Figura 17. Utilizarea terenurilor în cadrul inelului urban și periurban (1990-2018)

Sursa datelor: Seturile de date Corine Land Cover

Există o legătură directă între dezvoltarea economică a unui oraș, dimensiunea acestuia și
atractivitatea dezvoltării imobiliare în scop industrial și comercial. Cele mai mari zone cu proiecte
industriale și comerciale noi sunt situate în jurul a șase din cei șapte poli de creștere17, cu excepția
Iașiului, al polilor de dezvoltare urbană Oradea și Galați, și în jurul orașului Călărași, un pol agricol
național important, cu cele mai mari venituri obținute din activități agricole din regiunea Sud-
Muntenia.18

17
Banca Mondială. Orașe-magnet. 2017. p. 118 Tabelul 17. Performanța la nivel regional a zonelor urbane
funcționale ale reședințelor de județ (după numărul de angajați și veniturile firmelor). Ultimul recensământ
(2011) indică faptul că 90% din veniturile totale ale firmelor din România sunt generate în reședințele de județ,
din care 75% sunt generate în zonele aflate la distanță de o oră de condus în jurul celor 7 poli de creștere și
București.
18
Baza de date TEMPO. INS. Tabelul AGR206A. La nivel județean, Călărașiul se află pe locul 8 în rândul veniturilor
totale obținute din activități agricole și pe primul loc în regiunea Sud-Muntenia, cea mai importantă regiune în
producția agricolă.

21
 Figura 18. Utilizarea terenurilor în cadrul inelului urban și periurban (1990-2018)

Sursa datelor: Seturile de date Corine Land Cover

De obicei, clusterele de creștere sunt monofuncționale și, cu excepția unor spații de birouri și a unor
spații de retail mai mici, ele pot fi clasificate drept expansiune. Dinamica utilizării terenurilor
urmează modelele de mai jos:

 unitățile industriale/logistice apar ca formă de dezvoltare în salturi de-a lungul

principalelor axe de transport sau la nodurile de transport importante, în afara orașului.

 ansamblurile rezidențiale sunt, în general, rezultatul extinderii treptate a așezărilor

existente, cu un nivel ridicat de fragmentare și o planificare deficitară.

 spațiile de retail mai mici sunt distribuite în centrul urban și în cartierele rezidențiale, în
timp ce unitățile de retail mari se dezvoltă la periferie, fie ca expansiune urbană, fie ca
reamenajare a fostelor spații industriale.

 spațiile de birouri au apărut în doar câțiva dintre polii de creștere (Brașov, Cluj-Napoca,
Timișoara, Iași), cu o preferință pentru locații centrale, care favorizează mersul pe jos, cu
legături bune cu transportul public. Bucureștiul constituie o excepție de la acest model,
lucru indicat de aglomerarea infrastructurii de birouri în zona de nord a orașului (Pipera).
Ploieștiul este un exemplu elocvent de oraș puternic industrializat, care a continuat să atragă
investiții pentru proiecte industriale și comerciale, fiind a doua cea mai mare zonă industrială
nouă după Brașov. Totuși, 72,7% din noile zone industriale și comerciale sunt situate în inelul
periurban, în localități precum Ariceștii Rahtivani sau Blejoi, în timp ce dezvoltarea urbană este
dominată de un cluster logistic și comercial situat la marginea limitei administrative, departe de
nucleul urban. Infrastructura de transport, șoseaua de centură și autostrada A3 au jucat un rol

22
 important în distribuția creșterii, însă prețurile mai mici ale terenurilor și implicarea părților
interesate19 au influențat dezvoltarea localității Blejoi ca principal centru de logistică și de retail
și a localității Ariceștii Rahtivani ca un centru industrial strategic. Dezvoltarea economică a
generat densificarea și expansiunea proprietăților rezidențiale la marginea așezărilor existente,
de exemplu la Strejnicu (Târgșoru Vechi), unde intravilanul a crescut cu 66,7%.

Figura 19. Regiunea Ploiești: clustere de creștere, utilizarea terenurilor și acces la facilități

Sursa datelor: Corine Land Cover, Cushman Wakefield, Open Street Maps

19
„Alinso [investitor major] a colaborat cu Petrică Ușurelu, om de afaceri local, acesta având o contribuție
semnificativă în procesul de achiziție și consolidare a terenurilor, fiind și persoana de legătură cu autoritățile
locale;” (Livrabilul 1. Studiu de caz: Ploiești, Cushman Wakefield)

23
 Figura 20. Regiunea Ploiești: unități industriale grupate la N-V de centrul urban

Sursa datelor: Corine Land Cover, Cushman Wakefield, Open Street Maps

Figura 21. Dezvoltarea de ansambluri rezidențiale în Strejnicu, strâns legată de creșterea industrială

Sursa datelor: Corine Land Cover, Cushman Wakefield, Open Street Maps

Clădirile rezidențiale cu regim mic de înălțime au o pondere dominantă în dinamica pieței. În

perioada 2007-2018, 63,9% din totalul autorizațiilor de construcție emise la nivel național au fost
acordate pentru proiecte rezidențiale, în timp ce procentul de locuințe unifamiliale din stocul
rezidențial național a crescut de la 58,6% la 62,1%, după cum este detaliat în graficele următoare. În
mod indirect, dezvoltarea de ansambluri rezidențiale de către dezvoltatori privați este într-o oarecare
măsură sprijinită public, de exemplu prin programul Prima Casă, care încurajează achiziția de locuințe
noi la prețuri mici.

24
 Figura 22. Autorizații de construcție (pe suprafață construită) emise între 2009 și 2019, în funcție de tipul
clădirii20

Figura 23. Distribuția națională a locuințelor în funcție de tipul acestora (2018)

Sursa datelor: INS – Baza de date TEMPO, tabelele CAV1010 și LOC108A.

Lipsa unei planificări organizate și a unei coordonări dincolo de limitele administrative a dus la
construirea treptată pe parcele mici de teren și la o preferință pentru locuințele unifamiliale.
Comunitățile astfel rezultate se conturează mai degrabă organic și se pot întinde peste diferite limite
administrative, ducând la disparități în ceea ce privește regulile de construire și la un nivel scăzut de
control asupra calității mediului construit și a standardelor de servicii de infrastructură. Se întâmplă
des ca dezvoltatorii sau persoanele fizice să achiziționeze terenuri fără a avea intenția de dezvoltare
imediată sau completă, având ca efect un nivel ridicat de fragmentare a terenurilor și alăturarea unor

20
În categoria „Altele” sunt incluse următoarele tipuri de clădiri: transport/comunicații, industriale, agricole,
învățământ, culturale/artistice, sănătate, sport și agrement.

25
terenuri agricole sau abandonate cu noile proiecte de dezvoltare, fără nicio formă de control oficial
sau de jos în sus.

Proiectele de extindere sau îmbunătățire a infrastructurii joacă un rol important în expansiunea

bazată pe criteriul economic, dar nu este principalul factor de dezvoltare rezidențială. Există o
legătură clară între amplasarea proiectelor majore de infrastructură (adică autostrăzi, șosele de
centură) și zonele metropolitane dinamice care au atras numeroase investiții în sectorul
industrial/logistic. Pe de altă parte, zonele de dezvoltare rezidențială nu par a fi legate de proiectele
de infrastructură, ci sunt mai degrabă determinate de o multitudine de factori, cum ar fi costul
terenului, reguli de construire mai relaxate și procesul mai simplu de obținere a autorizației de
construire, caracteristicile peisajului, cum ar fi vedere spre lacul sau pădurea situată în apropiere, și
apropierea de infrastructura rutieră care face legătura cu nucleul orașului.

Sistemele de infrastructură, rețeaua stradală, transportul public și utilitățile publice din cadrul noilor
dezvoltări rezidențiale nu au tinut pasul cu noua realitate. Aceasta este consecința transformării
terenurilor agricole în zone construibile și a dezvoltării treptate neplanificate. Totuși, există o corelație
pozitivă între ansamblurile rezidențiale mai mari, comunitățile suburbane planificate, uneori chiar ca
dezvoltare în salturi, și o calitate mai bună a infrastructurii. Acestea reprezintă însă doar un mic
procent din dezvoltarea rezidențială la nivel național (de exemplu, Avantgarden Brașov, Orizont în
Târgu Mureș). De obicei, locuințele individuale sunt dezvoltate treptat, împreună cu rețeaua de
drumuri, având ca rezultat lipsa unei structuri și a unei ierarhii a drumurilor (de exemplu, cartierul
Tineretului din Sibiu). De multe ori, străzile rămân neasfaltate mult timp după apariția așezărilor și, pe
măsură ce comunitățile continuă să se extindă, volumul traficului depășește capacitatea acestor rețele
stradale rurale. Infrastructura de bază pentru alimentarea cu apă, gaze și sistemul de canalizare fie
trebuie să țină pasul cu această expansiune sau, în cazul în care noul ansamblu este conectat la rețelele
de utilități ale unui ansamblu învecinat, supraîncărcă sistemul. Lipsa de coordonare, bugetele limitate
și tendința de a acorda prioritate sistemului stradal în detrimentul rețelelor mai puțin vizibile
generează costuri suplimentare pe termen lung.
Figura 24. Cartierul Orizont din Târgu Mureș în 2011 și 2019

26
 Figura 25. Cartierul Tineretului din Sibiu în 2007 și 2019

Sursa datelor: Google Earth

Ca urmare a extinderii urbane, sunt distanțe tot mai mari între locul în care oamenii locuiesc,
lucrează și zonele în care se află facilitățile publice și private. După cum s-a demonstrat în raportul
Orașe-magnet, mobilitatea lucrătorilor români a crescut în ultimele decenii, lucru reflectat de ultimul
recensământ efectuat în 2011, care a indicat faptul că 21,2% dintre persoanele angajate făceau naveta
în altă localitate decât cea de reședință, o creștere de la 16,8%, procent înregistrat la recensământul
din 2002. Fenomenul este mai accentuat în zonele mai puțin dezvoltate ale României, cum ar fi
regiunile din sudul și estul țării care depind într-o măsură foarte mare de București, fenomen reflectat
de o creștere a ponderii navetiștilor către alt județ decât cel în care locuiesc de la 23,7% la 39,8%.
Schimbarea stilului de viață este indicată și de ponderea dominantă a lucrătorilor tineri (cu vârste
cuprinse între 25 și 29 de ani) în rândul populației mobile care sunt dispuși să facă naveta pe distanțe
mai mari și de o corelare între orașele cu expansiunea cea mai rapidă și economie dinamică și fluxurile
de navetiști. Procesul de suburbanizare dominat de creșterea periurbană este indicat de procentul
ridicat - 62% - al lucrătorilor care fac naveta dinspre zonele rurale, concentrate în special de-a lungul
orașelor mari21. Lipsa unor dezvoltări imobiliare cu funcțiuni mixte a modelat un stil de viață orientat
spre destinație care, în absența unui sistem extins de transport, a generat un volum mai mare de trafic
și timpi de călătorie mai lungi. Prin urmare, noile ansambluri rezidențiale cu un statut rural depind în
mare măsură de locurile de muncă situate în centrul urban și de utilizarea automobilului, generând un
stil de viață care creează insule de inegalitate și izolare socială. În plus, aceste noi tipare de mișcare
accentuează efectul de cartier-dormitor, cauzând izolare socială și pierderea sentimentului de
comunitate.

Noile ansambluri rezidențiale nu sunt gândite pentru pietoni deoarece nu dispun de o infrastructură
pietonală și socială în apropiere. Din cauza lipsei de planificare și a unei etapizări a executării
lucrărilor, dar și din cauza faptului că dezvoltatorii nu au finalizat ultimele faze din planurile de
construcție, majoritatea ansamblurilor rezidențiale noi nu dispun de trotuare, intersecții și iluminat
stradal. Fără mai multe școli, spitale, servicii și spații de agrement planificate în cadrul acestor
comunități, locatarii depind de facilitățile situate în centrul urban sau în satele din jur, facilități care se
pot supraaglomera cu ușurință. Aceasta este o concluzie extrasă din toate studiile de caz analizate, de
exemplu în Sibiu, unde facilitățile publice și private și spațiile de agrement sunt concentrate în centrul
urban, în timp ce în clusterele de creștere facilitățile sunt limitate la magazine, sau în Iași, unde noile
ansambluri rezidențiale se bazează pe școlile ce deservesc comunitățile rurale existente.

Interesul mai mare pentru imobilele noi nu reflectă neapărat o îmbunătățire generală a calității
vieții în cadrul comunității, ci calitatea generală scăzută a locuințelor. Deși are cel mai mare procent

21
Banca Mondială. Orașe-magnet. 2017. p. 36.

27
de locuințe ocupate de proprietari din UE – 96,8% și a înregistrat o îmbunătățire semnificativă a
indicatorilor, datele Eurostat indică faptul că România are:

 cel mai mare procent de persoane care locuiesc în gospodării supraaglomerate – 47% din
populație, comparativ cu media europeană de 15,7%.
 cel mai mic număr de camere de persoană – 1,1 camere, comparativ cu media europeană
de 1,6 camere; expansiunea urbană nu a determinat o creștere semnificativă a numărului
de camere de persoană la nivel național.
 cea mai mare rată a privării de locuință – 16,5%, comparativ cu media europeană de 4%.22

22
Eurostat. Condiții de viață în Europa – Calitatea locuințelor. Baza de date statistice.

28
 Figura 26. Acces la servicii în zona Sibiu [exemplu din anexa 3: Baza de date cu imagini]

Sursa datelor: Corine Land Cover, Cushman Wakefield, Open Street Maps

Dinamica de creștere reflectă o schimbare a nivelului de trai și o preferință pentru locuințe

individuale, spații de locuit mai flexibile, grădini private și spații verzi în apropiere, ceea ce duce la
dependența de autovehicul și un timp mai lung de navetă spre locul de muncă, servicii publice,
facilități, și chiar la izolare socială. Totuși, această reacție firească a populației cu venituri mari este
alimentată de o atitudine relaxată față de dezvoltarea durabilă, preferința dezvoltatorilor pentru
zonele periurbane având în vedere costurile mai scăzute ale terenurilor și procesul mai simplu de
obținere a autorizației de construire și lipsa de stimulente pentru regenerare urbană.

29
4.4. Provocările nucleului urban
Calitatea vieții în nucleul orașelor este în scădere în ciuda sustenabilității sale inerente, orașele fiind
inițial planificate în jurul unor comunități dense, active, care favorizează mersul pe jos, cu un
amestec sănătos de funcțiuni. Deși este destul de dificil de exprimat printr-un indicator clar, oamenii
sunt atrași în mod instinctiv de locurile cu o calitate ridicată a vieții: ei apreciază peisajele urbane
plăcute din punct de vedere estetic, preferă să petreacă timp în spații publice animate și să dezvolte
un sentiment de apartenență în cadrul unor comunități diverse, care favorizează mersul pe jos, cu o
infrastructură pietonală bună. Calitatea vieții este o noțiune definită de Eurostat ca ceva „mai mult
decât producția economică și nivelul de trai, incluzând o gamă completă de factori ce influențează
aspectele vieții care dau un sens existenței oamenilor, dincolo de aspectele materiale”23. Calitatea
scăzută a locuințelor și a spațiilor publice, fragmentarea țesutului urban (de exemplu, terenuri
dezafectate), traficul aglomerat și gestionarea insuficientă a parcărilor au un impact semnificativ
asupra calității generale a vieții. Chestionarul efectuat de echipa Băncii Mondiale pentru raportul
Orașe-magnet, „marea majoritate a respondenților au menționat calitatea vieții ca unul dintre cei mai
importanți factori” ai deciziei de mutare într-un anumit oraș.

1. Multe administrații locale, în special cele mici și mijlocii, mai puțin dinamice, nu au acordat
suficientă atenție și nu au realizat suficiente investiții pentru îmbunătățirea calității vieții,
copleșite de declinul demografic, rata mare spații vacante și nevoia de a furniza servicii publice
de bază. Orașele dinamice cu bugete mai generoase s-au axat în general pe restaurarea clădirilor
istorice în scopuri de agrement, stimulând turismul și economia, dar nu au acordat suficientă
atenție calității vieții din cartierele rezidențiale urbane. Deși centrele istorice bine definite și
spațiile publice de înaltă calitate au un impact major asupra calității generale a vieții,
incapacitatea de a asigura spații de socializare de bună calitate și locuințe moderne în cartierele
rezidențiale din centrul urban are un impact mai mare în decizia de mutare într-un anumit loc.

2. Lipsa amenajării teritoriului la nivel regional și local duce la un stil de viață dominat de
dependența de autovehicul, timp lung de navetă, trafic aglomerat și poluare. Deși numărul de
autoturisme pe cap de locuitor în România este unul dintre cele mai mici din Europa, numărul de
autovehicule a crescut de patru ori din 1990 și de două ori din 200624, în timp ce infrastructura
de transport public nu a reușit să țină pasul cu această explozie. În același timp, numărul
autovehiculelor de transport public a scăzut cu 26,2%, mai puternic după 2006, în timp ce
lungimea totală a liniilor de transport public (fără autobuze) a scăzut cu 26,6 km sau 15%.

3. Orașele dinamice se luptă cu gestionarea parcărilor. Având în vedere că numărul de autovehicule

aproape că s-a dublat din 2006, autoritățile publice nu au fost capabile să limiteze impactul spațial
și ecologic al acestora nici prin norme de politică, nici prin extinderea infrastructurii de parcare.
Prin urmare, în special orașele dinamice sunt sufocate de autovehicule parcate ilegal, care ocupă
orice bucată de teren nerevendicat, inclusiv trotuare, zone verzi și spații publice. Șoferii pierd
zilnic foarte mult timp încercând să găsească un loc de parcare, în timp ce pietonii sunt puși în
pericol. Zonele cele mai afectate sunt cartierele rezidențiale din interiorul orașului, prinse între
centru și suburbiile în creștere. Poluarea fonică și atmosferică sunt probleme des întâlnite în
mediul urban, România fiind una dintre țările cu cel mai mare procent al populației afectate de
zgomotul provenit de la vecini sau de pe stradă25. Viața publică este direct afectată de traficul

23
Eurostat. Calitatea vieții. URL: https://ec.europa.eu/eurostat/web/gdp-and-beyond/quality-of-life.
[08.05.2020]
24
Baza de date TEMPO. INS. Tabelul TRN103B
25
Eurostat. Condiții de viață în Europa – Calitatea locuințelor. [08.05.2020]
URL: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Living_conditions_in_Europe_-_housing_quality

30
 aglomerat și de o gestionare deficitară a parcărilor, din cauza contracției spațiilor de socializare,
inclusiv a activităților statice spontane de pe trotuare.

Numărul și calitatea spațiilor publice urbane la nivel național sunt surprinzător de scăzute, iar multe
clădiri istorice sunt în pericol sau într-o stare avansată de degradare. Aceasta rămâne o problemă
des întâlnită în multe orașe mai puțin dinamice, dar sunt și exemple pozitive ale unor orașe mari
precum Alba Iulia, Brașov, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Sibiu, Oradea, care oferă o paletă largă de
strategii de regenerare26. Regenerarea clădirilor istorice și a spațiilor publice este esențială pentru
definirea identității urbane, sprijinirea turismului, implicarea comunității și îmbunătățirea calității
vieții. Provocările spațiale sunt legate de gestionarea parcărilor, întrucât chiar și spațiile publice sunt
sufocate de autovehicule parcate, lipsa infrastructurii pietonale și a planificării la scară umană –
oamenii preferă spațiile intime, dar spațiile civice ale epocii socialiste se extind pe suprafețe mari, cu
puține piese de mobilier urban. Orașele mai mici se confruntă cu rate mari de neocupare și închiderea
facilităților culturale. Restaurarea arhitecturală sau intervențiile urbane nu activează în mod implicit
viața publică; acestea trebuie să fie completate de o funcționalitate îmbunătățită, ținând cont de
preferințele oamenilor.

Cartierele cu locuințe colective, care reprezintă 69,7% din locuințele urbane27, se confruntă cu un
țesut urban îmbătrânit, o calitate scăzută a spațiilor publice și lipsa implicării în comunitate.
Planificate ca niște comunități-dormitor bazate pe conceptul de uniformitate socială și unitatea
familiei, aceste cartiere nu mai corespund preferințelor actuale de a locui în unități mai mari, flexibile,
cu facilități și funcțiuni noi amestecate în țesutul urban (spații comerciale, facilități culturale și de
agrement, spații comunitare). În plus, lățimea străzilor din zonele rezidențiale nu a fost planificată
pentru noul volum de autovehicule și cererea de locuri de parcare, ocupând din spațiul public dedicat.
În timp ce unele orașe se confruntă cu lipsa spațiilor verzi și a copacilor, altele nu reușesc să profite de
zonele verzi existente și le consideră spații reziduale, sub formă de grădini împrejmuite, neîntreținute,
ratând oportunitatea de a crea spații de socializare vibrante. Dincolo de termoizolarea fațadelor – în
derulare în unele orașe, este nevoie de expertizarea și consolidarea structurală a clădirilor îmbătrânite.
Fațadele din beton cenușii, repetitive creează o imagine urbană anostă, în timp ce renovarea
necoordonată a apartamentelor individuale după 1989 a avut consecințe estetice suplimentare –
imagine haotică, „peticită”.

Platformele industriale urbane dezafectate sunt răspândite în multe dintre fostele orașe industriale,
cauzând fragmentare urbană și declin în zonele înconjurătoare. Declinul industrial de după căderea
comunismului a avut un impact spațial asupra multor orașe, întrucât fostele situri industriale au fost
abandonate fără o reabilitare corespunzătoare a mediului și au fost lăsate să se degradeze lent. În
lipsa unei strategii de reamenajare și a unor informații clare cu privire la nivelul de contaminare,
terenurile dezafectate sunt în general evitate de dezvoltatorii imobiliari. Prin urmare, acestea devin
principala cauză a fragmentării în centrul urban, constituind bariere fizice care cauzează declinul în
zonele înconjurătoare. Este o situație deosebit de problematică pentru orașele mici și mijlocii, în
special cele monoindustriale unde terenurile dezafectate ocupă o mare parte din intravilan (Călan,
Năvodari, Reșița, Călărași), precum și pentru unele orașe mari care au avut industrie siderurgică și
metalurgică (Galați, Hunedoara, Baia Mare) și, prin urmare, au unele dintre cele mai mari situri
industriale dezafectate28. Investițiile private în reamenajarea fostelor situri industriale au fost limitate
de costurile ridicate și de dificultatea procesului de decontaminare. Câteva exemple de succes provin
din industria de retail, unde locația este esențială. Totuși, investitorii preferă, în general, dezvoltarea

26
Nae, A. și Vințan, A. Ghid de Reabilitare a Spațiilor Publice. 2018.
27
Baza de date TEMPO. INS. Tabelul CAV1010.
28
Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences. Filip, S și Cocean, P. Urban Industrial Brownfields:
Constraints and Opportunities in Romania. Nov. 2012. Vol. 7, nr. 4, pp. 155-164.

31
pe terenuri neexploatate, în ciuda distanței față de transportul public și serviciile publice. Autoritățile
publice ar trebui să privească siturile industriale urbane dezafectate ca pe o provocare pentru calitatea
vieții, fiind necesară gestionarea corespunzătoare a reabilitării mediului și degajării terenurilor. În plus,
oportunitățile de reamenajare funcțională, de reabilitare a spațiilor verzi și de conservare arhitecturală
ar trebui explorate și propuse ca o alternativă durabilă la expansiunea necontrolată.

Restrângerea spațiilor verzi și a numărului de copaci în mediul urban are un impact negativ asupra
sănătății, microclimatului urban și calității vieții29. Calitatea și cantitatea spațiului verde din orașele
românești este cu mult sub norma de 50 m2/cap de locuitor recomandată de OMS, în timp ce doar
câteva orașe îndeplinesc standardul UE de 26 m2/cap de locuitor, în ciuda datelor oficiale care indică
o creștere semnificativă a spațiilor verzi urbane începând cu 1990. Realitatea urbană indică faptul că
această aparentă creștere se datorează modificărilor aduse metodologiei de calcul și nu se reflectă
într-o creștere efectivă a spațiilor verzi publice de calitate. Deși parcurile mari s-au bucurat de atenția
cuvenită, spațiile verzi informale situate de obicei în cartierele rezidențiale sunt tratate ca spații
reziduale – îngrădite, neîntreținute. În același timp, în multe cartiere rezidențiale nu există niciun parc
la o distanță de până la 10 minute de mers pe jos, un standard general privind calitatea vieții.

Modificările spațiale contribuie semnificativ la disoluția vieții sociale, manifestată prin izolare
socială, implicare comunitară și civică redusă și deconectarea de viața publică. În ciuda structurii
care favorizează mersul pe jos, aceasta este o problemă întâlnită atât în orașele mari, cât și în orașele
mici, deși are cauze diferite. Orașele mici nu au infrastructura socială necesară pentru a stimula
implicarea comunității – mobilier urban, scuaruri, centre comunitare, iar declinul demografic și rata
de neocupare contribuie la pierderea vitalității sociale. Pe măsură ce tot mai multe orașe reușesc să
își îmbunătățească spațiile publice importante, accentul ar trebui să se îndrepte spre regenerarea
cartierelor cu locuințe colective. Viața publică este esențială în crearea unei identități urbane și în
stimularea implicării civice și a inițiativelor cetățenești.

29
Parlamentul României – Camera Deputaților. Dezvoltarea urbană și arhitectura modernă în raport cu zonele
verzi, cu parcurile municipale. 18 martie 2018. URL: http://www.cdep.ro/presa/DP%20urbanism-
spatiu%20verde%20.pdf

32
5. LECȚII PENTRU DEZVOLTAREA STRATEGICĂ
5.1. Prezentare generală
Eforturile de dezvoltare urbană ar trebui să aibă în vedere Agenda urbană a UE și Agenda 2030 a ONU
pentru „un viitor durabil al Europei”, dar este necesară o schimbare de paradigmă către dezvoltarea
strategică bazată pe cei trei piloni: mediu – social – economic (Agenda Lisabona a UE). Prin urmare,
toate strategiile și proiectele de dezvoltare ar trebui să asigure un echilibru între competitivitatea
economică, coeziunea socială și calitatea mediului.
Există un acord general conform căruia zonele urbane contribuie la succesul economic, social și în
materie de mediu al unei țări sau regiuni (Orașe-magnet, Acquis URBAN). Agenda urbană a UE se
angajează să ofere sprijin pentru o mai bună reglementare, finanțare și cunoaștere a problemelor
urbane, în scopul valorificării întregului potențial al orașelor.
Amenajarea teritoriului joacă un rol esențial în modelarea orașelor, având un impact direct asupra
celor trei piloni de dezvoltare. Analiza spațială a orașelor din România evidențiază provocările
economice, sociale și de mediu rezultate din lipsa coordonării și planificării în procesul de urbanizare.
Trebuie menționat faptul că este în curs de elaborare un nou cod al amenajării teritoriului,
urbanismului și construcțiilor, însă este necesară instituirea unui cadru legislativ care să asigure o mai
bună colaborare și implementare.
Per ansamblu, trebuie îndeplinite următoarele obiective finale pentru orașele din România:
 Planificare strategică, care să abordeze nevoile diferite ale orașelor mari sau mici, dinamice
sau în declin, care să răspundă unor contexte urbane unice și care să urmărească în același
timp îndeplinirea obiectivelor naționale și regionale.

 Planificare integrată, care să coordoneze eforturile de dezvoltare în zonele metropolitane și

să asigure medierea între diferitele părți interesate - autorități publice, dezvoltatori privați, și
bunăstarea individuală.

 Creștere rezilientă, care să asigure echilibrarea la nivel local și macro a obiectivelor

economice, de sustenabilitate și sociale prin fiecare proiect nou de dezvoltare. Acest lucru
abordează în mod direct aspectele legate de expansiunea urbană și de mobilitate

 Calitatea vieții, ca un criteriu multidimensional de măsurare a performanței economice,

bunăstării sociale și sustenabilității, evaluând experiența de viață generală.

5.2. Conservarea resurselor: avantajul urban

Conservarea clădirilor ar trebui să fie o prioritate majoră pentru păstrarea calității vieții urbane și
reducerea amprentei energetice asociate clădirilor și construcțiilor. Sectorul clădirilor și
construcțiilor este unul dintre principalii consumatori de energie la nivel global, responsabil pentru
36% din consumul de energie și 39% din emisiile de CO2. Conservarea și reabilitarea clădirilor sunt
strategii cheie pentru sporirea eficienței energetice a acestora, amprenta energetică asociată acestui
proces fiind mult mai mică decât construirea unei noi structuri30. În plus, se știe că locuințele
unifamiliale mai mari, tipice pentru expansiunea urbană, sunt mai puțin eficiente decât imobilele de
locuințe colective. Orașele din România au un parc imobiliar deosebit de vechi – 87% din locuințele
urbane sunt construite înainte de 199031, în timp ce 73% dintre locuitorii din mediul urban stau în

30
UN Environment. Global Status Report: Towards a zero-emission, efficient, and resilient buildings and
construction sector. 2007.
31
Baza de date TEMPO. INS Tabelul LOC101A.

33
cartiere cu locuințe colective. Această situație evidențiază nevoia urgentă de conservare a clădirilor,
fiind și un motiv pentru prioritizarea investițiilor în cartierele cu locuințe colective.

Îmbunătățirile aduse anvelopei clădirilor sunt importante pentru creșterea eficienței energetice,
însă acest proces ar trebui să fie completat de o expertiză tehnică a structurii de rezistență și de
intervenții arhitecturale. Pentru sporirea siguranței, a eficienței și a atractivității blocurilor de
locuințe construite înainte de 1989, eforturile trebuie să țină cont de trei aspecte cheie:

 Reabilitarea energetică a anvelopei clădirilor: În prezent, sunt depuse eforturi pentru

reabilitarea termică a blocurilor de locuințe în baza unui program național (OUG nr.
18/2009) destinat asociațiilor de proprietari. Acest program ar trebui să fie coordonat la
nivel local și integrat într-o viziune urbană care vizează rezistența structurală și
îmbunătățirile estetice (de exemplu, coduri cromatice).
 Expertiza tehnică și consolidarea structurii de rezistență: Pe o mare parte din teritoriul
României se înregistrează activitate seismică, orașele și clădirile mai vechi, în special cele
construite înainte de cutremurul din 1977, fiind deosebit de vulnerabile - București este
capitala europeană cu cel mai mare risc seismic. Prin urmare, orașele vulnerabile trebuie
să aibă o evaluare clară a clădirilor vulnerabile și să realizeze evaluarea și consolidarea
structurii de rezistență a clădirilor, acolo unde este posibil.
 Intervenții arhitecturale: Schimbarea nivelului de trai a scăzut atractivitatea blocurilor de
locuințe cenușii și anoste din perioada socialistă; prin urmare, nevoia de reabilitare
energetică și seismică ar trebui să constituie o oportunitate pentru intervenții
arhitecturale. Aceste intervenții ar trebui să se axeze pe transformarea coordonată a
fațadelor și varietatea arhitecturală, printr-o negociere abilă între individualitate și
colectivitate, între vechi și nou. Aceasta poate fi o oportunitate de diversificare a
funcțiunilor din cartier, prin crearea de spații comerciale/de birouri mici, introducerea de
facilități comune și, dacă este posibil, extinderea spațiilor verzi și de agrement prin grădini
de acoperiș și extinderi ale balcoanelor.

Proprietățile subdezvoltate sau vacante reprezintă resurse valoroase, unde dezvoltarea ar trebui să
fie o prioritate. Autoritățile locale ar trebui să acorde mai multă atenție terenurilor dezafectate,
clădirilor de patrimoniu abandonate, proprietăților private abandonate, având în vedere valoarea lor
ridicată, amplasarea strategică și valoarea arhitecturală. Ținând cont de provocările și costurile mai
mari aferente terenurilor dezafectate și clădirilor de patrimoniu abandonate, este nevoie de
stimulente publice și de planificare strategică.

Declinul demografic nu trebuie perceput doar ca o dinamică negativă, ci și ca o oportunitate de

îmbunătățire a calității vieții. Scăderea populației a dus la rate mari de neocupare și locuințe
abandonate. Acestea nu numai că au un impact estetic și economic negativ asupra cartierului, dar sunt
și oportunități ratate de reamenajare în zone cu densitate mare, de exemplu cartiere rezidențiale
supraîncărcate/supraaglomerate, lipsite de spații de parcare, spații publice, dotări sau facilități
culturale. Legea nr. 255/2010 instituie cadrul legislativ pentru expropriere.

Administrațiile ar trebui să gestioneze spațiile deschise în mod eficient, pentru a stimula

interacțiunea socială și a îmbunătăți calitatea vieții. Spațiile deschise, verzi sau pavate, reprezintă o
resursă importantă pentru îmbunătățirea calității vieții și stimularea interacțiunii sociale. În prezent,
un procent ridicat de spații deschise nu au o definire spațială și sunt utilizate ca locuri de parcare de
suprafață sau considerate spațiu rezidual sub formă de grădini împrejmuite, neîntreținute, o resursă
verde de care orașele duc lipsă. Autoritățile publice și asociațiile de proprietari ar trebui să colaboreze
pentru a utiliza și gestiona mai bine spațiile deschise în vederea extinderii spațiului public și a zonelor
verzi - mici parcuri, locuri de joacă, spațiu de socializare. Trebuie acordată o atenție deosebită
conservării și extinderii spațiilor verzi existente, în special în zonele cu suprafețe impermeabile extinse.

34
Autoritățile locale ar trebui să acorde prioritate formelor reziliente de mobilitate urbană - mersul
pe jos, mersul cu bicicleta și transportul public, să descurajeze utilizarea automobilelor și să dezvolte
strategii de gestionare a parcărilor și a traficului. Este bine cunoscut faptul că „Dacă planifici orașele
pentru mașini și trafic, ai parte de mașini și trafic. Dacă planifici pentru oameni și locuri, ai parte de
oameni și locuri.” (Fred Kent), dar dincolo de multitudinea de strategii de mobilitate pe care le-ar
putea aplica autoritățile locale, este necesară o schimbare de paradigmă pentru administrații,
dezvoltatori și persoane fizice.

Orașele în declin sub presiunea economică (de exemplu, fostele orașe monoindustriale) ar trebui să
se bazeze pe resursele spațiale locale pentru reamenajarea teritoriului.

 localizarea geografică: apropierea de graniță, intersectarea cu drumuri de importanță

națională, apropierea de un pol de creștere, apropierea de resurse naturale.
 resursele naturale: peisaj, tratament balnear, ape – râuri, lacuri.
 patrimoniul arhitectural

5.3. Creșterea rezilientă: controlul extinderii

Există un acord general la nivel european cu privire la nevoia urgentă de a acționa înspre o creștere
rezilientă, deoarece cu cât expansiunea avansează mai mult, cu atât mai dificilă devine îndeplinirea
obiectivelor de durabilitate. În general, România are unul dintre cele mai reduse niveluri de
expansiune din Europa, însă nivelul de dispersare și de fragmentare a terenurilor a înregistrat una
dintre cele mai rapide rate de creștere din 200632, fapt ce explică urgența de a acționa acum. Este de
remarcat faptul că nivelul redus de dispersie este influențat de numărul mare de orașe mici și sate,
fapt care generează provocări suplimentare.

Gestionarea limitelor de creștere urbană – controlul extinderii urbane ar trebui să devină o

prioritate la nivel național și coordonată la nivel interjurisdicțional. Autoritățile publice dispun de
instrumentele necesare pentru a stimula valorificarea terenurilor virane din mediul urban,
densificarea, creșterea compactă și pentru a restricționa modelele de creștere nesănătoasă. Pentru
aceasta este nevoie de strategii de dezvoltare regională, cooperare interjurisdicțională și planificarea
integrată a transportului și dezvoltării.

Orașele ar trebui să își pună în valoare punctele forte inerente, înglobate în țesutul lor dens și variat,
iar regenerarea urbană ar trebui să reprezinte un instrument în inversarea tendinței actuale de
expansiune. Durabilitatea integrată a cartierelor rezidențiale din perioada socialistă și vitalitatea
socială care ar putea fi impulsionată de infrastructura culturală și de agrement, clădirile istorice și
resursele naturale sunt puncte forte care ar trebui păstrate și aduse la standardele actuale. Totuși,
îmbunătățirea infrastructurii urbane poate duce la creșterea valorii proprietăților, fenomen cunoscut
sub numele de gentrificare, și la costuri de trai mai ridicate; prin urmare, regenerarea ar trebui gândită
luând în calcul echitatea și interesele tuturor grupurilor sociale.

Este nevoie de consolidarea capacității la nivel local de coordonare a dezvoltării urbane prin
planificare spațială. Autoritățile publice trebuie să înțeleagă rolul esențial pe care îl au în dezvoltarea
spațială a orașului și să își consolideze instrumentele disponibile pentru a continua să atragă
investitori, menținând în același timp sub control fenomenul de expansiune. Unele strategii includ
stabilirea unor zone construibile clare, a unor densități minime, utilizarea terenurilor în scopuri mixte
și corelarea amenajării terenurilor cu dezvoltarea infrastructurii.

32
Agenția Europeană de Mediu - AEM și Oficiul Federal pentru Mediu - FOEN. Urban Sprawl in Europe
(Expansiunea urbană în Europa). Raportul AEM nr. 11/2016.

35
Evaluarea și abordarea nevoilor de dezvoltare periurbană existente înainte de planificarea unor
proiecte noi de dezvoltare. Întrucât dezvoltarea post-socialistă a dus la apariția unui peisaj periurban
fragmentat și a unor clustere de dezvoltare cu infrastructură mai puțin dezvoltată, este importantă
mai întâi înțelegerea provocărilor actuale și îmbunătățirea calității serviciilor și a infrastructurii
existente în aceste clustere. Cooperarea interjurisdicțională și implicarea părților interesate locale
sunt esențiale pentru o dezvoltare echilibrată și rezilientă.

Pentru toate proiectele noi ar trebui realizată o secvențiere clară a intervențiilor publice și private
referitoare la amenajarea terenului, pentru a asigura respectarea standardelor urbanistice și
arhitecturale. Dinamica puterii dintre autoritățile locale și dezvoltatorii privați ar trebui să fie clar
stabilită înainte de lansarea unui nou proiect de dezvoltare, stipulând clar cine este responsabil de
furnizarea serviciilor de bază, cum ar fi drumuri, trotuare, iluminat stradal, alimentarea cu apă, gaze și
infrastructura de eliminare a deșeurilor. Ar trebui să existe planuri de dezvoltare pe termen lung
pentru a evalua nevoile populației și cerințele de trafic și pentru a planifica mai bine capacitatea
infrastructurii rutiere și serviciile sociale (de exemplu, școli). Ar trebui stabilite de la bun început
principiile arhitecturale, cum ar fi dimensiunea blocurilor, regimul de aliniere, limitele de înălțime și
planificarea la scară umană, iar autoritățile locale ar trebui să monitorizeze în mod constant
respectarea acestor principii. Eficiența energetică ar trebui promovată prin coduri energetice pentru
construcții.

Calitatea spațiului construit și calitatea vieții sunt esențiale pentru dezvoltarea rezilientă pe termen
lung. Este o lecție importantă de care autoritățile publice, dezvoltatorii și persoanele fizice ar trebui
să țină cont, în ciuda beneficiilor pe termen scurt, cum ar fi venituri mai mari din impozite și prețuri
mai mici ale proprietăților. Exemplele internaționale și naționale au demonstrat faptul că prețul inițial
mai mare asociat cu dezvoltarea de înaltă calitate este mai rentabil pe termen lung. Uneori, această
lecție este înțeleasă prin metoda învățării din greșeli, însă autoritățile locale au capacitatea de a stabili
și consolida standardele de calitate.
În deceniile de după căderea comunismului, realitatea orașelor din România a dezvăluit o
perspectivă dublă, de creștere și declin. Dinamicile demografice și economice au creat decalaje de
dezvoltare între orașe, în timp ce provocările spațiale gravitează în jurul extinderii necontrolate și al
scăderii calității centrului urban. Per ansamblu, o politică urbană națională nu este o chestiune de a
vedea cine câștigă și cine pierde din acest demers, ci mai degrabă de a înțelege realitățile spațiale, de
a identifica punctele forte și provocările specifice fiecărei categorii și de a elabora strategii în
consecință. Un astfel de document poate ghida orașele spre o dezvoltare planificată și durabilă și
poate extinde discursul axat în prezent pe orașele dinamice pentru a include și orașele stagnante și
cele în descreștere.

36
ANEXA 1. CUANTIFICAREA DINAMICII URBANE
Raportul dintre rata expansiunii urbane și rata de creștere a populației este un indicator de
monitorizare a dezvoltării urbane creat de Organizația Națiunilor Unite ca parte a cadrului Obiectivelor
de dezvoltare durabilă în perspectiva anului 2030. Având în vedere că nu există o definiție clară a
teritoriului urban, UN-Habitat a propus măsurarea „suprafeței construite a aglomerării urbane” –
centrul orașului și suburbiile sale. Cu toate acestea, unele studii de cercetare privind dinamica urbană
din Europa3334 afirmă că formula LCRPGR propusă de ONU are o serie de limitări, cum ar fi valori
nedeterminate și interpretări duale ale valorilor negative fie ca creștere a populației/ scădere a
consumului de terenuri, fie ca scădere a populației/ creștere a consumului de terenuri, motiv pentru
care propun ca alternativă o adaptare a formulei de calcul al eficienței utilizării terenurilor (Land Use
Efficiency – LUE). Țări precum Regatul Unit, Italia și Franța raportează de asemenea rata expansiunii
urbane și rata de creștere a populației sub formă de modificări procentuale.
Formulele LCRPRG și LUE sunt asociate următoarelor expresii matematice:

35

Aceste metode au fost aplicate și în România, la nivel de municipiu și la nivelul primului inel
„suburban”, utilizând datele din baza de date Corine Land Cover pentru a estima suprafața construită
și date din INSSE pentru populație. Studiul se limitează numai la suprafața construită, corespunzător
categoriilor CLC 111 – Țesut urban continuu, 112 – Țesut urban discontinuu și 121 – Unități industriale
și comerciale, deoarece variațiile tematice și zonele limitate indică un grad mare de inexactitatea în
identificarea CLC a spațiilor urbane deschise, corespunzător categoriilor CLC 141 – Spații verzi urbane
și 142 – Facilități pentru sport și agrement.
Indicatorii arată următoarele tipare:
 LCRPRG > 1 creștere a ratei de creștere a populației și a ratei consumului de terenuri; rata
consumului de terenuri este mai accelerată decât cea a creșterii populației;
 LCRPGR < 0 creștere a ratei consumului de terenuri, declin demografic;
 0 < LCRPGR < 1 creștere a ratei de creștere a populației și a ratei consumului de terenuri; rata
de creștere a populației este mai accelerată decât cea a consumului de terenuri;

 LUE < 0 expansiune teritorială și declin demografic;

 LUE > 0 rata consumului de terenuri este mai lentă decât cea a creșterii populației.

33
Corbane, C et all. LUE User Guide: A Tool to Calculate the Land Use Efficiency and the SDG 11.3 Indicator with
the Global Human Settlement Layer. Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene: Luxemburg, 2017.
34
Nicolau, R et all. International Journal of Geo-Information. Ratio of Land Consumption Rate to Population
Growth Rate – Analysis of Different Formulations Applied to Mainland Portugal. Decembrie 2018.
35
Nicolau, R et all. International Journal of Geo-Information. Ratio of Land Consumption Rate to Population
Growth Rate – Analysis of Different Formulations Applied to Mainland Portugal. Decembrie 2018. p. 4.

37
Tabelul 1. Aplicarea formulelor LUE și LCRPGR celor 40 de orașe reședințe de județ studiate

38
Figura 1. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada
1990-2006

Figura 2. Raportul dintre rata de expansiune urbană și rata de creștere a populației în perioada
1990-2006

39
Tabelul 2. Tipuri de creștere în cadrul zonei urbane și periurbane a celor 40 de reședințe de județ
studiate

40
Tabelul 3. Modificarea suprafeței construite în zona urbană și periurbană a celor 40 de reședințe
de județ studiate

41
Tabelul 4. Evoluția suprafeței intravilanului a orașelor din cadrul județelor

42
Tabelul 5. Distribuția utilizării terenurilor în zona urbană și periurbană a celor 40 de reședințe de
județ studiate (km.2)

43
Tabelul 6. Modificări ale densității de utilizare (a terenurilor amenajate) în zona urbană și
periurbană a celor 40 de reședințe de județ studiate

44
Tabelul 7. Suprafața spațiilor verzi urbane în toate cele 41 de județ și în București

45
Tabelul 8. Evoluția sectorului transporturilor în funcție de alocarea bugetară și de infrastructură

Sursa datelor: INSSE – Baza de date TEMPO, MDRAP TEMPO Complementar ArcGIS Layers, Corine Land Cover

46
Notă explicativă
Formulele LCRPRG și LUE sunt asociate următoarelor expresii matematice:

(1)

(2)
Fig. 1 Formula propusă în prezent de UN-Habitat (LCRPGR) măsoară raportul dintre cele două rate:

Rata consumului de terenuri

𝐿𝐶𝑅𝑃𝐺𝑅 = Rata de creștere a populației
(1)
ln(𝑈𝑟𝑏𝑡+𝑛/𝑈𝑟𝑏𝑡)
𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑢𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑡𝑒𝑟𝑒𝑛𝑢𝑟𝑖 = n
(2)
ln(𝑃𝑜𝑝𝑡+𝑛/𝑃𝑜𝑝𝑡)
𝑅𝑎𝑡𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑟𝑒ș𝑡𝑒𝑟𝑒 𝑎 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎ț𝑖𝑒𝑖 = n
(3)
unde
ln = logaritm natural
Urbt+n = Suprafața ocupată de zone urbane în anul final (t+n)
Urbt = Suprafața ocupată de zone urbane în anul inițial (t)
Popt+n = Populația care locuiește în zone urbane în anul final (t+n)
Popt = Populația care locuiește în zone urbane în anul inițial (t)
n = Numărul de ani dintre cele două momente

Fig. 2 Formula LUE adaptată de Corbane et al. măsoară rata de modificare a intravilanului pe cap de
locuitor (Idxt):

Yt−Yt+n
𝐼𝑑𝑥𝑡 = Yt
(4)
unde
BUt
𝑌𝑡 = Popt (5)

47
 BUt+n
𝑌𝑡 + 𝑛 = (6)
Popt+n

BUt = Suprafața ocupată de intravilan în anul inițial (t)

Popt = Populația totală în cadrul intravilanului în anul inițial (t)
BUt+n = Suprafața ocupată de intravilan în anul final (t+n)
Popt+n = Populația totală în cadrul intravilanului în anul final (t+n)

Pentru a asigura o comparabilitate a rezultatelor în diferite momente, se recomandă normalizarea

valorilor Idxt pentru a obține o modificare medie de 10 ani. Acest lucru se realizează prin multiplicarea
indicatorului cu 10, divizat de numărul de ani dintre cele două momente (n).
Yt−Yt+n 10
𝐼𝑑𝑥𝑡10 = Yt
𝑥 𝑛
(7)

48
ANEXA 2. DEFINAREA ZONEI DE STUDIU - „INEL PERI-URBAN”
Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017

PERI-URBAN TOTAL 69279 75093 87782

Sânpetru 3111 3676 6301

Săcele 30068 32421 36185
Râșnov 15711 16606 17886
Brașov Cristian 3264 4008 5209
Ghimbav 4426 5427 6151
Hălchiu 5600 4336 4841
Hărman 3830 4640 6401
Bod 3269 3979 4808
PERI-URBAN TOTAL 33156 34031 66060
Baciu 7843 8029 11119
Florești 5574 7149 31564
Ciurila 1837 1353 1480
Cluj-Napoca
Tureni 2799 2440 2251
Feleacu 4322 3565 3850
Apahida 7427 8757 12550
Chinteni 3354 2738 3246
PERI-URBAN TOTAL 72381 89473 106425
Năvodari 31276 38244 41869
Ovidiu 12468 14610 15705
Constanța Valu lui Traian 7471 10167 15163
Cumpăna 7882 10486 14562
Agigea 3948 5954 8089
Eforie 9336 10012 11037
PERI-URBAN TOTAL 34325 31906 36499
Simnicu de Sus 4310 4075 4782
Isalnita 4002 3853 4024
Breasta 3835 4092 4213
Craiova Bucovat 4234 3985 4203
Podari 5991 6295 6707
Malu Mare 4697 3029 4739
Cârcea 1504 1530 2441
Ghercesti 1920 1687 1696

49
Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017

Pielesti 3832 3360 3694

PERI-URBAN TOTAL 55441 64975 93396
Rediu 5411 3621 6340
Valea Lupului 3428 3428 7107
Miroslava 6397 8606 17019
Ciurea 7371 10244 15054
Iași
Bîrnova 2941 3904 6520
Tomești 10766 12744 14006
Holboca 10661 12569 15065
Aroneanu 2592 2853 3937
Popricani 5874 7006 8348
PERI-URBAN TOTAL 60916 64280 69246
Blejoi 7633 8146 8849
Paulesti 4947 5087 6184
Targsoru Vechi 8072 8965 10418
Ploiești Brazi 7929 8233 8305
Berceni 5836 6083 6379
Bărcănești 8870 9254 9667
Bucov 9651 10463 11311
Ariceștii Rahtivani 7978 8049 8133
PERI-URBAN TOTAL 36136 39051 63080
Mosnița Noua 4009 4304 8240
Ghiroda 4950 4965 6894
Giroc 3964 4461 12462
Dumbrăvița 2712 2937 5228
Timișoara
Săcălaz 5506 6747 8956
Sanmihaiu Roman 4045 4432 7395
Sînandrei 4730 5922 6997
Dudeștii Noi 2313 2477 3392
Șag 3907 2806 3516
PERI-URBAN TOTAL 40413 43893 52523
Hemeiuș 3004 3979 5740
Bacău
Săucesti 3448 4241 5418
Letea Veche 3811 4794 7086

50
Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017

Nicolae Bălcescu 10756 9767 10104

Sărata 1771 1887 2241
Luizi-Călugăra 5690 5597 5327
Măgura 3396 4014 5166
Margineni 7293 8370 9925
Itesti 1244 1244 1516
PERI-URBAN TOTAL 15789 16225 18814
Cazasu 2636 2697 3543
Chișcani 4817 5339 5865
Brăila
Smîrdan 1054 1104 1148
Vadeni 3722 3718 4129
Mărașu 3560 3367 4129
PERI-URBAN TOTAL 29000 31627 36323
Vînători 3557 4153 5807
Smîrdan 3087 4282 5807
I.C.Brătianu 1229 1147 1188
Galați Grindu 1480 1529 1403
Tulucești 7701 7807 7705
Șendreni 2771 3163 4673
Jijila 5453 5828 5611
Vadeni 3722 3718 4129
PERI-URBAN TOTAL 31481 31736 41243
Sîntandrei 3472 3961 6008
Borș 3429 3504 4192
Biharia 5865 3980 4487
Oradea
Paleu 1562 1643 2933
Oșorhei 5247 5837 6959
Sînmartin 7562 8376 11071
Nojorid 4344 4435 5593
PERI-URBAN TOTAL 52149 54047 58893
VLADIMIRESCU 9611 11374 13223
Arad LIVADA 2899 3205 3581
ZIMANDU NOU 4375 4592 4916
SOFRONEA 2475 2493 2794

51
 Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017
IRATOȘU 2182 2327 2563
PECICA 12720 13453 14138
ZADARENI 2375 2464 2855
VINGA 6388 6610 6929
SAGU 3908 3967 4189
FANTINELE 5216 3562 3705
PERI-URBAN TOTAL 42196 47217 56275
Bradu 4692 5424 7971
Albota 3773 3624 3973
STEFANESTI 11453 12960 15449
Pitești MARACINENI 3878 4621 5315
BUDEASA 3878 4621 4129
Bascov 7873 9037 10623
BĂBANA 2779 2728 2904
MOȘOAIA 3870 4202 5911
PERI-URBAN TOTAL 25236 26657 26201
OCNELE MARI 3534 3462 3512
VLADESTI 2069 2442 3202
BUJORENI 3331 3867 996
Râmnicu Vâlcea
DAESTI 2649 2755 3105
GOLESTI 2777 2543 2589
BUDESTI 4975 5264 6045
MIHAESTI 5901 6324 6752
PERI-URBAN TOTAL 47204 50250 60201
Sura Mare 2885 3526 4627
Oras Ocna Sibiului 4510 4353 4318
Sura Mica 2041 2608 3110
Cristian 2986 3812 4267
Sibiu
Poplaca 1715 1680 1840
Rasinari 5874 5677 5744
Oras Cisnadie 17527 18184 20104
Selimbar 4794 5173 10344
Rosia 4872 5237 5847
Târgu Mureș PERI-URBAN TOTAL 32518 34456 42190

52
 Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017
SANCRAIU DE MURES 6116 6667 8664
SANTANA DE MURES 3624 4393 5858
SANGEORGIU DE MURES 7078 8631 10292
LIVEZENI 3626 2231 3382
CORUNCA 1806 1920 3248
CRACIUNESTI 4611 4555 4343
CRISTESTI 5657 6059 6403
PERI-URBAN TOTAL 61454 61806 62527
CIUGUD 2639 2677 3010
SANTIMBRU 2542 2812 2178
GALDA DE JOS 4620 4441 4398
CRICĂU 2112 2013 2099
Alba Iulia
IGHIU 6685 6600 6913
METES 3365 3005 2823
VINTU DE JOS 5356 5432 5480
SEBES 30996 31695 32481
DAIA ROMANA 3139 3131 3145
PERI-URBAN TOTAL 15512 14118 13573
SLOBOZIA 2525 2449 2362
Giurgiu FRATESTI 5439 5268 5298
STANESTI 3445 2773 2648
OINACU 4103 3628 3265
PERI-URBAN TOTAL 31085 31149 33187
ALEXANDRU CEL BUN 4805 5332 6063
PIATRA ȘOIMULUI 8658 8819 8596
Piatra-Neamț
DUMBRAVA ROSIE 6257 7456 8428
GIROV 7147 4938 5203
GARCINA 4218 4604 4897
PERI-URBAN TOTAL 40322 37837 36470
TARNOVA 2113 1811 1645
EZERIS 1378 1267 1306
Reșița
BOCȘA 20125 19594 19088
OCNA DE FIER 945 801 723
LUPAC 3044 2792 2659

53
Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017
CARAȘOVA 3600 3233 2961
BUCOȘNIȚA 3289 2954 2804
VALIUG 1021 857 776
BUCHIN 2070 2042 2045
PALTINIS 2737 2486 2463
PERI-URBAN TOTAL 31725 25135 24197
COSAMBESTI 3753 2066 1843
ORAS AMARA 7204 7820 7939
CIULNITA 2323 2521 2460
Slobozia
PERIETI 3431 3589 3731
GRIVITA 7564 3916 3408
GHEORGHE LAZAR 2591 2543 2325
BUCU 4859 2680 2491
PERI-URBAN TOTAL 44431 38383 35057
Poroschia 4762 4680 4510
Tigănești 6018 5507 4926
Ștorobăneasa 4166 3561 3098
Mirzănești 4714 3978 3686
Alexandria
Vitănești 3368 2902 2764
Măgura 3426 3017 2661
Orbeasca 8890 8191 7407
Mavrodin 5601 2886 2423
Nanov 3486 3661 3582
PERI-URBAN TOTAL 67874 67647 70071
Săpânța 3266 3235 3182
Certeze 6008 5860 5858
Negrești-Oaș 17292 16904 16887
Tăuții-Măgherăuș 6428 6741 8186
Baia Mare Recea 5015 5371 6291
Groși 2294 2341 2882
Baia Sprie 16472 16988 17048
Desești 2918 2564 2344
Ocna Șugatag 4343 4233 4188
Giulești 3838 3410 3205

54
Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017

PERI-URBAN TOTAL 33751 34262 35590

Dumitra 4062 5093 5512
Șintereag 3969 3907 3651
Șieu-Măgheruș 3319 4114 4612
Bistrița Mărișelu 2592 2654 2560
Budacu de Jos 2632 3087 3285
Cetate 5013 2654 2906
Livezile 3954 4566 5118
Feldru 8210 8187 7946
PERI-URBAN TOTAL 26769 28221 30544
Roma 3230 3340 3508
Mihai Eminesu 5795 6728 7966
Botoșani Curtești 4498 4720 5525
Bălușeni 5890 5338 5003
Stăuceni 3219 3457 3669
Răchiți 4137 4638 4873
PERI-URBAN TOTAL 46912 48417 51494
Vernești 8096 8507 9097
Merei 7246 7014 6785
Stîlpu 3151 3133 3109
Buzău Costești 4862 4816 4945
Țintești 4638 4472 4532
Gălbinași 4062 4061 4306
Vadu Pașii 8578 9008 9751
Mărăcineni 6279 7406 8969
PERI-URBAN TOTAL 21383 22458 21898
Cuza Vodă 4238 4024 3951
Călărași Ștefan Vodă 2356 2446 2361
Modelu 9037 10460 10639
Ostrov 5752 5528 4947
PERI-URBAN TOTAL 112545 105992 97941
Șoimuș 3395 3291 3488
Deva
Vețel 2302 2442 2879
Cârjiți 864 684 680

55
 Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017

Pestișu Mic 1188 1100 1148

Hunedoara 86602 80241 71899
Băcia 1547 1749 1865
Simeria 14762 14561 13851
Hărău 1885 1924 2131
PERI-URBAN TOTAL 32799 32351 31137
Orșova 15848 14592 12762
Ilovița 1613 1359 1303
Drobeta-Turnu-Severin
Breznița-Ocol 4125 4022 3981
Izvoru Bîrzii 2969 2698 2784
Șimian 8244 9680 10307
PERI-URBAN TOTAL 33135 29958 33060
Odobești 8248 8530 9684
Cîmpineanca 2810 3471 4044
Golești 2888 3801 4597
Focșani
Slobozia Ciorăști 2123 2157 2058
Milcovul 9490 3758 3620
Răstoaca 2340 2340 2458
Vînători 5236 5901 6599
PERI-URBAN TOTAL 30164 26392 27413
Ciceu 2630 2660 2823
Vlăhița 7952 7631 7634
Lueta 3888 3763 3693
Miercurea-Ciuc Merești 1634 1403 1366
Brăduț 4420 4869 5152
Sâncrăieni 6330 2600 2622
Leliceni 1670 1736 2187
Păuleni-Ciuc 1640 1730 1936
PERI-URBAN TOTAL 48593 48447 54181
Dorolț 3709 3833 4108
Vetiș 4584 4832 5506
Satu Mare
Doba 3166 2873 2992
Terebești 1835 1646 1969
Ardud 6753 6762 7452

56
 Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017

Viile Satu Mare 3470 3286 3836

Păulești 4366 4751 5902
Odoreu 4855 5331 5970
Botiz 5040 3583 3865
Agriș 1703 1777 2145
Micula 3554 4019 4180
Lazuri 5558 5754 6256
PERI-URBAN TOTAL 22505 23529 25444
Arcuș 1250 1279 1629
Belin 2686 2837 3087
Hăghig 2036 2220 2322
Vîlcele 3390 4195 5145
Sfântu Gheorghe
Ilieni 1902 1819 2010
Chichiș 1681 1605 1595
Ozun 4713 4672 4681
Reci 2317 2254 2300
Ghidfalău 2530 2648 2675
PERI-URBAN TOTAL 26757 23327 22658
Curtișoara 4406 4269 4320
Pleșoiu 3575 3054 2871
Găneasa 4060 3730 3560
Slatina Slătioara 2505 2451 2460
Milcov 3014 1468 1475
Brebeni 2850 2635 2667
Valea Mare 4160 3859 3696
Priseaca 2187 1861 1609
PERI-URBAN TOTAL 38796 40681 50092
Pătrăuți 3578 4666 5437
Șcheia 6880 7885 11317
Moara 4238 4571 5674
Suceava
Ipotești 4635 5274 7484
Salcea 8051 9502 10565
Adâncata 7873 4414 4352
Mitocu Dragomirnei 3541 4369 5263

57
Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017

PERI-URBAN TOTAL 44379 45842 48051

Șotânga 7002 7264 7185
Mănești 4270 4779 5253
Dragomirești 8205 8365 8864
Târgoviște
Ulmi 3703 3920 4455
Gura Ocniței 7555 7429 7267
Răzvad 7849 8262 8788
Aninoasa 5795 5823 6239
PERI-URBAN TOTAL 39580 39810 38936
Turcinești 2336 2279 2122
Stănești 2762 2414 2229
Lelești 1903 1701 1716
Bălești 6983 7227 7479
Târgu Jiu
Drăguțești 4600 4973 4985
Dănești 3805 3587 3677
Scoarța 4843 4726 4642
Bălănești 2471 2208 2134
Bumbești-Jiu 9877 10695 9952
PERI-URBAN TOTAL 20278 19727 20325
Ceatalchioi 413 667 732
Somova 4518 4365 4935
Frecăței 4069 3664 3633
Tulcea Mihai Kogălniceanu 3303 3392 3243
Valea Nucarilor 4428 3765 3540
Nufăru 2272 2277 2707
Maliuc 807 1040 946
Pardina 468 557 589
PERI-URBAN TOTAL 26781 23872 23802
Zăpodeni 4541 4076 3756
Bălteni 1656 1607 1611
Vaslui Pușcași 3118 3218 3663
Lipovăț 4344 4208 4203
Muntenii de Jos 3406 3925 4260
Tanacu 6106 2599 2038

58
Localitate Zonă Peri-Urbană Populație 1992 Populație 2006 Populație 2017

Muntenii de Sus 3610 4239 4271

PERI-URBAN TOTAL 21202 20926 21807
Hereclean 4021 3709 3829
Vîrșolț 2703 2483 2312
Mereșenii de Jos 3021 3058 3131
Zalău Treznea 935 974 1051
Românași 2990 3044 3126
Creaca 3134 2823 2783
Mirșid 2285 2335 2422
Crișeni 2113 2500 3153

59
Anexa 3
Dinamica Urbană 1990-2006
Dinamica Urbană 2006-2018
Dinamici Urbane

Dezvoltarea Expansiune la
Creșterea suprafeței Creșterea suprafeței Expansiune în
terenurilor virane și marginea așezărilor
construite urbane costruite peri-urbane “Salturi”
la periferia orașului peri-urbane

36.7% 61.3% 44.5% 45.2% 10.3%

Într-un context de declin demografic,

descentralizare și instabilitate economică,
însoțit de o formă urbană insuficient
controlată și reglementată, dinamica urbană
reflectă un proces de creștere, stagnare și
declin. Sub incidența mai multor factori, cum
ar fi lipsa unei viziuni clare de dezvoltare
urbană la nivelul întregului oraș și o coordonare
slabă sau inexistentă între oraș și zona sa de
influență, expansiunea urbană s-a impus
ca formă implicită de creștere. De multe ori,
această expansiune haotică s-a produs în
detrimentul nucleului urban, ale cărui puncte
forte inerente nu au fost exploatate la
potențialul lor maxim de către administrațiile
publice.
Economia națională se bazează într-o foarte
mare măsură pe reședințele de județ și
zonele urbane funcționale aferente, conform 1990 - 2006 2006 - 2018
analizei realizate în cadrul raportului Orașe- Dinamica
Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
magnet al Băncii Mondiale. De exemplu,
conform ultimului recensământ din 2011, Populației -0.72% 1.81% -2.58% 12.27%
cele 41 de zone urbane funcționale asigurau Analizând zonele cu noi proiecte de dezvoltare, cei 7 poli de creștere se numără printre orașele cu cea mai rapidă expansiune,
61% din totalul locurilor de muncă existente alături de Oradea și Pitești, în timp ce orașele mai mici, care s-au luptat să-și refacă motorul economic în perioada post-
Supr. Construite 7.47% -7.25% 6.2% 7.84%
în România, peste 70% din cele neagricole și socialistă, precum Reșița, Deva, Giurgiu și Alexandria au înregistrat cea mai mică creștere.
generau 90% din veniturile firmelor naționale.
The spatial dynamics of Romania’s cities, Densității -9.89% 7.09% -7.98% 2.62%
assessed through the evolution of the built-
up area and the patterns of physical change,
can be divided into the following categories:
growing (expanding), static and shrinking
(fragmenting/degenerating).
Dinamica spațială a orașelor din România,
evaluată prin prisma evoluției suprafeței
construite și a tiparelor de modificare fizică,
poate fi împărțită în următoarele categorii:
creștere (expansiune), stagnare și declin
(fragmentare/degenerare)
1. Orașe în creștere: orașe în care forma fizică
a continuat să crească atât prin densificare,
cât și prin expansiunea suprafeței construite
– în această categorie sunt incluse orașele
cu o modificare de peste 5% a suprafeței
construite în interiorul UAT-ului.
2. Orașe stagnante: orașe mai puțin
dinamice, a căror amprentă urbană a rămas
relativ neschimbată în ciuda declinului
demografic general, în timp ce inelul periurban
fie a rămas constant, fie s-a micșorat – în
această categorie sunt incluse orașele cu o
modificare a intravilanului între -5% și 5%.
3. Orașe în declin: orașe cu o degenerare a
formei construite, reflectată fie printr-un
țesut urban îmbătrânit, fie prin terenuri
urbane dezafectate sau o subutilizare a
spațiului, și uneori prin contracția fizică a În ceea ce privește utilizarea terenurilor, creșterea este dominată de expansiunea ansamblurilor rezidențiale, 68,7% din
suprafeței construite urbane – modificare creșterea totală fiind asociată cu dezvoltarea imobiliară în scop rezidențial. Procentele sunt mai echilibrate în cadrul limitelor
negativă sub -5%.
administrative ale orașului, unde 41,3% din creștere reprezintă unități industriale și comerciale, iar 58,7% este (dis)continuă.

6 7
Între 1990 și 2006, 45% dintre capitalele de județ (18/40) și 62,5% din zonele periurbane (25/40) au crescut ca populație. Între 1990 și 2006 s-a înregistrat, pe de o parte, o expansiune fizică semnificativă în unele dintre orașele cele mai dinamice
Printre ele se numără trei dintre orașele cele mai dinamice – Alba Iulia, Cluj-Napoca și Sibiu, trei orașe din regiunea Moldovei din punct de vedere economic (Brașov, Ploiești, Constanța), iar pe de altă parte o contractare fizică a orașelor mai mici care
– Iași, Suceava și Vaslui, și Bistrița. în trecut reprezentau motoare economice industriale/agricole (Arad, Deva, Galați, Vaslui, Alexandria).

Între 2006 și 2018, doar 17.5% dintre orașele reședință de județ și 72.5% (29/40) din zonele periurbane au crescut ca populație. Între 2006 și 2018, cea mai intensă expansiune spațială s-a înregistrat în și în jurul a patru dintre cei șapte poli de creștere:
Cea ma accentuată creștere în interiorul unei zone urbane se întâlnelte în Vaslui, urmat de Iași și Suceava, de Bistrița și de Cluj-Napoca, Ploiești, Timișoara și Brașov, în timp ce Deva și Slatina au înregistrat o evoluție negativă a suprafeței construite
orașele prospere, cu o calitate ridicată a vieții, precum Alba Iulia, Cluj-Napoca și Sibiu. – contracție/fragmentare, chiar dacă în marja de -5%.
8 9
Perioada de tranziție dintre 1990 și 2006 a fost una de tranziție economică și spațială care, cu excepția câtorva inadvertențe S-a înregistrat o expansiune semnificativă a suprafeșei construite în cadrul limitelor administrative ale majorității orașelor
tematice de citire a seturilor de date Corine Land Cover, relevă un model mixt de expansiune intensă în orașe precum Brașov capitală de județ, cu o creștere mai intensă în Cluj-Napoca, Oradea și Zalău. Orașele mai mici și mai puțin dinamice, precum
și fragmentare industrială predominantă în altele, precum Pitești, Oradea sau Arad. Vaslui, Tulcea, Călărași și Giurgiu, au rămas relativ în stagnare. Se constată o pondere echilibrată între țesutul industrial/
comercial și cel (dis)continuu

Țesutul industrial și comercial din zona periurbană a înregistrat o contracție fizică în majoritatea orașelor capitală de județ, Suprafața construită a zonei periurbane s-a extins în toate orașele reședință de județ, cu excepția orașului Deva. Extinderea
în timp de țesutul (dis)continuu a suferit o expansiune moderată. Creșterea a fost accentuată în jurul unora dintre polii de cea mai accentuată s-a produs în cadrul polilor de creștere (Ploiești, Timișoara, Brașov) și a fost redusă în comunele din jurul
creștere – Brașov, Ploiești, Timișoara, iar fragmentarea a fost mai intensă în jurul unor orașe precum Arad și Galați orașelor Vaslui, Reșița sau Drobeta-Turnu Severin. Per ansamblu, expansiunea a fost dominată de țesutul (dis)continuu.

10 11
Dacă ne raportăm exclusiv la zona urbană, doar 12,5% dintre reședințele de județ (5/40) au înregistrat o rată a consumului
de terenuri mai mică decât creșterea populației în perioada 1990-2006, ceea ce înseamnă expansiune necontrolată în restul
de 87,5% (35/40); aceste valori sunt în concordanță cu indicatorul LCRPGR care a arătat că 52,5% dintre orașe (21/40) au o
rată a consumului de terenuri mai mare decât rata de creștere a populației, iar în 42,5% dintre orașe (17/40) s-a înregistrat
o scădere a populației și o creștere a ratei consumului de terenuri.
12
În perioada 2006-2018, doar 7,5% (3/40) dintre reședințele de județ au înregistrat o rată a consumului de terenuri mai mică
decât rata de creștere a populației pe baza formulei LUE, în timp ce formula LCRPGR indică un procent de 17,5% (7/40).
În ceea ce privește zona urbană și suburbană, definită în acest studiu drept inelul învecinat al UAT-urilor, fenomenul de
expansiune urbană s-a intensificat după 2006, lucru indicat de o scădere a procentului de zone cu o rată a consumului de
terenuri mai mică decât rata de creștere a populației de la 45% la 25% conform formulei LUE și de la 47,5% la 12,5% conform
formulei LCRPGR
13
Brașov
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

14 15
Brașov Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafață Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
289,190 7.13% Terenurilor (PBA) 87,782 22.85%
CREȘTERE & CREȘTERE &
DECLIN 24.86% CREȘTERE
DISPERSIE DISPERSIE

Analiza Cantitativă
În perioada 1990-2006 a crescut semnificativ
atât suprafața construită a orașului, cât
și cea a inelului adiacent. În același interval,
populația urbană a scăzut, iar populația
periurbană a crescut moderat. După 2006,
tendința demografică a urmat aceeași
dinamică pozitivă, iar suprafața construită a
continuat să crească mai accentuat în afara
limitei administrative. În ansamblu, Brașovul
este un oraș dinamic, în curs de expansiune.
Modele de Creștere
Există un model mixt de expansiune
compactă și fragmentată, creșterea fiind
distribuită de-a lungul marginii orașului, dar și
în jurul așezărilor periurbane (satele limitrofe). 1990 - 2006 2006 - 2018
Dinamica
În ciuda nivelului de fragmentare, amprenta Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
construită a comunităților limitrofe tinde
să graviteze către nucleul urban (Săcele, Populației -6.23% 8,39% -3.31% 16.9%
Cristian).
Supr. Construite 29.35% 24.59% 7.13% 22.85%
În ciuda dezindustrializării, Brașovul a atras noi
investitori și chiar a reconvertit câteva dintre Densității -37.94% -13% -10.8% -4.84%
fabricile existente, de exemplu Sofimat Brașov
Logistics Park, construit pe amplasamentul
fostei platforme industriale Rulmentul. Au
fost dezvoltate noi parcuri industriale, mai
ales în afara limitelor administrative ale
orașului (Ghimbav, Codlea). Supermarketurile
și centrele comerciale sunt distribuite uniform
în cartierele de blocuri, în timp ce clădirile
de birouri sunt concentrate în centrul civic
(Centrul Nou). În ciuda modelelor sănătoase
de creștere, există câteva zone industriale
dezafectate vizibile în cadrul țesutului urbane
dens ce totalizează 188,3 ha, adică 6,4% din
suprafața construită, conform unui studiu
realizat de Filip și Cocean în 2012.
Creșterea rezidențială variază de la case
unifamiliale la clădiri de înălțime medie,
construite de regulă ca parte a unor
comunități „suburbane” planificate, situate
de-a lungul periferiei urbane. Satele limitrofe
(Sânpetru, Hărman) și orașele mai mici din
jur (Ghimbav) s-au densificat și s-au extins
de asemenea în mod semnificativ.
Accesul la servicii
Nivelul ridicat de urbanizare a zonei
metropolitane creează o distribuție echitabilă
a facilităților, deși cea mai mare concentrație
rămâne în interiorul nucleului urban. Cele trei
orașe învecinate, Săcele, Râșnov și Ghimbav,
au continuat să crească și să preia o parte
din presiunea pusă pe serviciile publice urbane
16 17
Brașov - Bartolomeu Nord 2009: țesut industrial și rezidențial fragmentat pe marginea nordică a centrului urban (cartierele Brașov - Bartolomeu Nord 2019: Dezvoltare rezidențială pe terenurile agricole de pe laturile de est și de vest ale amplasamentului
Tractorul și Bartolomeu Nord) industrial. Străzi și trotuare neasfaltate (conform imaginilor Street View).

Brașov - Sânpetru 2009: Așezare rurală în inelul periurban al Brașovului. Pe margini sunt vizibile dovezi ale expansiunii Brașov - Sânpetru 2019: Dezvoltare rezidențială intensă pe laturile de sud, est și vest ale așezării rurale. Toate nodurile de
rezidențiale incipiente – modele neregulate de dezvoltare, dezvoltare discontinuă în teren. creștere sunt amenajări rezidențiale cu clădiri joase, unele cu un grad mai mare de planificare – „suburbii”.
18 19
Brașov - Avantgarden/Bartolomeu N 2009: Prima comunitate planificată pe latura urbană de vest, cu un nivel ridicat de Brașov - Avantgarden/Bartolomeu N 2018: Avantgarden 3, o a doua comunitate densă, cu clădiri de înălțime medie, cu mai
planificare și standardizare – parcări, spații verzi, loc de joacă. Dovezi incipiente ale unor planuri de dezvoltare viitoare puține spații verzi și de socializare, dar cu spații de parcare și trotuare. Pe marginile noului nod de dezvoltare au apărut și un
supermarket, o reprezentanță auto și câteva locuințe individuale risipite.

Brașov - Tractorul 2009: Teren industrial abandonat pe locul platformelor Tractorul și Rulmentul Brașov. Imaginile din satelit Brașov - Coresi / Tractorul 2019: Fosta platformă industrială a fost transformată în Coresi Business Campus, o comunitate
indică un grad ridicat de degradare. cu utilizare mixtă, care aduce laolaltă birouri și un centru comercial, atrăgând dezvoltarea de locuințe de dimensiuni medii
în cadrul campusului și la marginea centrului urban. Acest nod axat pe circulația auto are și mici insule adecvate circulației
pietonale (Street View).
20 21
Cluj-Napoca
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

22 23
Cluj-Napoca Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
326,145 19.29% Terenurilor (PBA) 66,060 12.4%
CREȘTERE & CREȘTERE &
CREȘTERE
DISPERSIE
34.17% CREȘTERE
DENSIFICARE

Analiza Cantitativă
Fiind unul dintre cei mai prosperi poli de
creștere, Cluj-Napoca a beneficiat de o
creștere ușoară a populației, în timp ce
populația periurbană a explodat după 2006.
Suprafața construită urbană a crescut
constant începând din 1990, dar creșterea
s-a accelerat în intervalul 2006-2018, în timp
ce expansiunea suburbană a rămas modestă
comparativ cu creșterea populației. Per
ansamblu, Cluj-Napoca este un oraș dinamic,
cu o creștere compactă și un nivel moderat
de expansiune.
Modele de Creștere
Modelul de creștere este unul de expansiune
compactă, concentrată în jurul centrului 1990 - 2006 2006 - 2018
Dinamica
urban sau în imediata vecinătate a acestuia Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
– cu centre suburbane importate în Florești,
a cărui amprentă se întrețese cu amprenta Populației 0.37% 2.64% 3.63% 94.12%
orașului.
Supr. Construite 6.92% -2.89% 19.29% 12.4%
Centrele de creștere urbană sunt distribuite în
mod aproape egal în jurul periferiei urbane, dar Densității -6.53% 5.69% -15.12% 72.7%
investițiile majore în imobiliare pentru afaceri
și rezidențiale rămân limitate la periferia
masei urbane, noile parcuri industriale fiind
amplasate către marginea exterioară a
inelului periurban. La sud și la vest de oraș
s-au dezvoltat mari zone rezidențiale dense
(Europa, Bună Ziua, Borhanci, Florești), dar
modelul de creștere relevă o dezvoltare
necoordonată, parcelă cu parcelă, precum
și o infrastructură deficitară, atât pentru
casele unifamiliale, cât și pentru ansamblurile
rezidențiale de blocuri.
Accesul la Servicii
Aceste noi zone de dezvoltare sunt conectate
prin transportul în comun și au un acces bun
la spații comerciale și de servicii, la facilități
publice și de agrement, în timp ce accesul
la școli și spitale rămâne oarecum limitat la
centrul urban existent.
Per ansamblu, expansiunea urbană relativ
compactă a oferit un acces îmbunătățit la
facilități comparativ cu alte orașe în curs
de expansiune, dar creșterea necoordonată
creează un deficit de infrastructură și spații
publice care, în contextul unei astfel de
dezvoltări dense, pot fi dificil de adăugat
ulterior. În plus, creșterea neplanificată are
un impact negativ asupra esteticii mediului
construit, ceea ce influențează calitatea vieții.

24 25
Cluj-Napoca - Zorilor 2003: Marginea cartierului socialist Zorilor, cu dovezi incipiente ale unei dezvoltări rezidențiale cu regim Cluj-Napoca - Europa - Bună Ziua 2019: Cartiere rezidențiale nou dezvoltate pe marginea de sud-vest a orașului, cu mici
mic de înălțime pe terenurile agricole și o infrastructură fragmentată, dezvoltată incremental ansambluri planificate de mai puțin de 10 clădiri identice (Bună Ziua) și clădiri rezidențiale dezvoltate incremental (Europa),
având drept rezultat o structură suprapopulată, fără facilități comune. Între cele două cartiere rezidențiale este înghesuit un
centru de facilități comerciale și logistice.

Cluj-Napoca - Colonia Borhanci 2003: Dezvoltare rurală împrăștiată de-a lungul drumului principal. Cluj Napoca - Colonia Borhanci 2018: Nouă așezare rezidențială periurbană, dezvoltată incremental prin grupări mici de
clădiri sau locuințe unifamiliale independente, a realizat un peisaj fragmentat și o infrastructură incompletă.
26 27
Cluj-Napoca - Florești 2009: Dovezi de dezvoltare „suburbană” de-a lungul marginilor unei așezări rurale – scară mare, blocuri Cluj Napoca - Florești 2019: Densificare a extinderii „suburbane” dar, în ansamblu, peisajul este tot unul de tranziție –
cu înălțime mică și medie, dezvoltare incrementală prin grupări planificate de clădiri, infrastructură deficitară. „periurban”: nu poate fi traversat cu piciorul, infrastructura este incompletă și subcapacitată, grupurile de clădiri de înălțime
medie sunt separate de terenuri agricole (Street View).

Cluj-Napoca - Apahida 2003: Teren industrial dezafectat/ferme abandonate la marginea așezării rurale Apahida. Cluj Napoca - Apahida 2019: SNS Industrial Park, cu facilități logistice și industriale, deservit de cale ferată și de transport
în comun.
28 29
Constanța
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

30 31
Constanța Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
312,250 8.57% Terenurilor (PBA) 106,425 1.43%
CREȘTERE & STATICĂ &
DECLIN
DISPERSIE
42,43% CREȘTERE
DENSIFICARE

Analiză Cantitativă
În timp ce populația a scăzut constant,
suprafața construită urbană a continuat
să crească, mai accelerat înainte de anul
2006. Inelul periurban a înregistrat o creștere
semnificativă a populației, susținută de o
creștere inițială a zonei construite, care a
cunoscut o stagnare relativă după 2006.
Modelul general al modificărilor este unul de
creștere relativ compactă pe marginea masei
urbane.
Modele de Creștere
Creșterea urbană este concentrată de-a
lungul periferiei orașului, în spații comerciale
sau logistice extinse, precum Vivo Mall și
zona logistică și industrială Traian, dar și în 1990 - 2006 2006 - 2018
Dinamica
comunități rezidențiale pe fostele terenuri Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
virane, precum dezvoltările în regie privată
de pe Faleza Nord sau cartierul de locuințe Populației -5.01% 23.61% -4.93% 18.95%
sociale Henri Coandă. Ambele zone fac parte
din intervenții urbane coordonate – prima Supr. Construite 19.28% 18.14% 8.57% 1.43%
fiind influențată indirect de proiectul de
extindere a plajei cu finanțare UE, ultima fiind Densității -25.57% 4.63% -14.19% 17.27%
un proiect cu finanțare publică, lucru care se
reflectă și în gradul mai mare de planificare.
Cartierul rezidențial din zona din jurul fostei
platforme industriale Energia ilustrează un
model de creștere mai puțin coordonat,
evidențiat de loturile mai mici, de amestecul
de vile unifamiliale și blocuri cu înălțime medie
și de rețeaua de străzi nepavate, care au
crescut organic odată cu dezvoltarea loturilor
individuale. Prin urmare, spațiile publice,
facilitățile și chiar și trotuarele nu au fost încă
amenajate. Începând din 2018, pe măsură ce
zona a cunoscut un nivel mare de dezvoltare,
amplasamentul fostei fabrici Energia a fost
eliberat parțial și la momentul de față se află
în dezbatere publică un plan de dezvoltare
urbană pentru utilizare mixtă.
Satele și orașele din jur au cunoscut la rândul
lor o creștere semnificativă, în special Valu lui
Traian, Cumpăna și Năvodari. Aceste așezări
au avut o densificare rapidă (Năvodari), dar
unele au cunoscut și o expansiune moderată,
precum Valu lui Traian și Cumpăna. Modelele
de creștere ale acestor noi comunități prezintă
un oarecare grad de planificare urbană,
evidențiată de loturile mai mari destinate
construcției, de comunitățile planificate cu
design coordonat sau de amenajarea rețelelor
de drumuri înaintea construcției clădirilor
(Valu lui Traian).

32 33
 Constanța - Palazu Mare 2019: Peisaj periurban de tranziție, supradensificat, cu clădiri rezidențiale de înălțime medie, axat
Constanța - Palazu Mare 2008: Ansamblu suburban, planificat (Boreal), dezvoltat la marginea așezării rurale Palazu Mare,
pe circulația auto, alături de o comunitate planificată de locuințe unifamiliale, teren agricol și așezare rurală cu infrastructură
la nordul orașului. Etapele incipiente ale ansamblului rezidențial Tomis Plus relevă o planificare insuficientă a infrastructurii.
subdezvoltată.

Constanța 2006 - Zonă urbană subdezvoltată, înconjurată de cu o zonă densă de blocuri. Constanța 2019 - – cartierul de locuințe sociale Henri Coandă: Dezvoltare a terenurilor virane din centru pentru locuințe
publice sociale
34 35
Constanța 2006: Peisaj fragmentat pe latura de nord-vest a orașului; cimitir, zone dezafectate, mari centre comerciale. Constanța - 2019: : Centrul comercial Vivo, amenajat pe terenul viran de pe marginea de NV, plus alte amenajări logistice/
comerciale de-a lungul șoselei, între care este adăpostită o comunitate mică de clădiri cu înălțime medie, cu infrastructură
pietonală deficitară.

Constanța Energia 2006: Teren industrial dezafectat pe locul platformei Energia și teren neexploatat în cadrul centrului
Constanța Energia 2019: Dezvoltare finalizată prin umplerea golurilor, dar rețeaua stradală este încă deficitară, comunitatea
urban. Semne incipiente de dezvoltare rezidențială incrementală, lot cu lot, legături rutiere fragmentate și neasfaltate, fără
nu este prielnică circulației pietonale, deși face parte din centrul urban. Terenul dezafectat a fost curățat pentru reamenajare.
trotuare
36 37
Constanța Valu lui Traian 2006: Nu sunt dovezi de expansiune în jurul așezării rurale, aflate la estul orașului. Constanța Valu lui Traian 2019: Dezvoltare rezidențială de-a lungul marginii așezării rurale, prin loturi individuale.
Imaginile din satelit arată că infrastructura rutieră planificată a fost realizată înaintea clădirilor.

Constanța Faleza Nord 2006: Lot subdezvoltat de-a lungul plajei, lângă cartierul Faleza Nord. Constanța Faleza Nord 2018: Comunitate planificată de clădiri joase și câteva blocuri de înălțime medie, amenajate pe
terenurile virane aflate de-a lungul plajei, stimulată de proiectul de extindere a plajei
38 39
Craiova
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

40 41
Craiova Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
300,375 3.64% Terenurilor (PBA) 36,499 4.05%
STATICĂ &
DECLIN STATICĂ 57.9% CREȘTERE
DENSIFICARE

Analiza cantitativă
În ciuda unei dinamici demografice relativ
statice, suprafața construită din Craiova a
crescut în mod constant. Inelul suburban a
trecut mai întâi printr-un proces de declin,
dar începând din 2006 a înregistrat o
creștere atât a populației, cât și a suprafeței
construite. În ansamblu, Craiova trece printr-
un proces relativ compact de expansiune, cele
mai multe centre de creștere fiind concentrate
pe marginea masei urbane existente.
Modele de Creștere
Fiind un pol industrial semnificativ, care a
reușit să-și păstreze majoritatea activității
industriale, orașul are un număr relativ mic de
terenuri industriale dezafectate în interiorul 1990 - 2006 2006 - 2018
Dinamica
nucleului urban, totalizând 34,2 ha sau 1,1% Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
din intravilan, conform unui studiu realizat de
Filip și Cocean în 2012. Populației 1.56% -7.05% -4.22% 14.4%
Creșterea a fost stimulată de amenajările Supr. Construite 12.24% -7.7% 3.64% 4.05%
rezidențiale și în prelungirea amprentei
urbane existente au apărut cartiere noi, Densității -10.52% 0.71% -8.2% 9.95%
precum Veteranilor, Bordei sau Preajba
Nouă. Imaginile din satelit arată modele de
creștere relativ necoordonate, evidențiate
de amestecul de vile unifamiliale și blocuri de
înălțime medie, de rețeaua fragmentată de
străzi care a crescut odată cu dezvoltarea
loturilor individuale (Veteranilor, Bordei), de
lipsa trotuarelor și de orientarea clădirilor.
Chiar și în cazul cartierului Preajba Nouă, unde
a fost realizată o rețea de străzi înainte de
ridicarea clădirilor, neetapizarea construcțiilor
a dus la o expansiune necoordonată. Cartierul
rezidențial Magnolia, în curs de dezvoltare,
este înconjurat de un inel de amenajări
comerciale și logistice de mari dimensiuni.
Amenajările comerciale urmează îndeaproape
marginea exterioară a limitei administrative
a orașului, iar imaginile din satelit indică o
orientare prestabilită a clădirilor, o înălțime
reglementată și un proces de etapizare, lotul
fiind dezvoltat în trei grupări.
Accesul la servicii
În ciuda creșterii relativ compacte, noile
grupuri de dezvoltări suburbane au un
acces redus la servicii, facilități și transport
în comun. În plus, gradul de accesibilitate
pentru circulația pietonală în cartierele nou-
înființate este foarte scăzut: lipsa trotuarelor
și a punctelor de destinație este un indicator
bun al unei calități scăzute a vieții.

42 43
Craiova 2004: : Teren neexploatat și nicio dovadă de amenajări noi de-a lungul marginii centrului urban. Platforma industrială Craiova 2019: : Așezare periurbană rezidențială nouă (Preajba Nouă), dezvoltată incremental prin loturi individuale pentru
Ford este amplasată în cadrul UAT, în timp ce terenul agricol este în afară. case unifamiliale, cu infrastructură slab dezvoltată (străzi neasfaltate, fără trotuare), lângă Uzinele Ford. Nou centru comercial
de mari dimensiuni.

Craiova - Bordei 2004: Așezare rurală amplasată în interiorul UAT, deconectată de centru prin șine de cale ferată și țesut Craiova - Bordei 2019: Densificare și expansiune în terenul agricol, determinată de proximitatea față de centru. Street
urban industrial. View indică existența unor caracteristici rurale – case unifamiliale dezvoltate incremental, străzi neasfaltate, fără trotuare și
infrastructură socială.
44 45
 Craiova - Veteranilor 2019: Cartier complet format, cu grad înalt de fragmentare a țesutului urban rezidențial. În ciuda
Craiova - Veteranilor 2004: Semnele de expansiune rezidențială incipientă la marginea centrului urban, în terenul agricol, lot
geometriei rutiere care indică un anumit grad de planificare, drumurile sunt neasfaltate, fără trotuare și fără semne de
cu lot, indică lipsa de planificare și control precum și infrastructura nedezvoltată.
infrastructură de gaze/canalizare. Peisaj periurban de tranziție între centrul urban și terenul agricol.

Craiova - Airport 2004: Dezvoltare limitată de-a lungul drumului principal din apropierea aeroportului. Craiova - Airport 2019: Zona din apropierea aeroportului a avut parte de o creștere liniară de-a lungul principalei axe
de transport (comerț și logistică), în timp ce noua centură a dus la o dezvoltare rezidențială discontinuă – comunitate
„suburbană” planificată.
46 47
Iași
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

48 49
Iași Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii
Land Use and Access to Services

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
382,767 2.96% Terenurilor (PBA) 93,396 4.45%
STATICĂ &
CREȘTERE STATICĂ 46,39% CREȘTERE
DENSIFICARE

Analiza cantitativă
Față de creșterea deosebit de semnificativă
a populației în orașele reședință de județ,
amprenta urbană a orașului și a suburbiilor
acestuia au avut o creștere moderată înainte
de anul 2006, care în cele din urmă a încetinit.
În ansamblu, datele indică o amprentă urbană
stagnantă atât pentru oraș, cât și pentru
suburbiile sale.
Modele de creștere
Deși analiza cantitativă a zonei intravilane
reflectă o amprentă urbană relativ stagnantă,
o abordare mai calitativă dezvăluie un proces
atât de creștere, cât și de declin, precum și
o densificare a țesutului urban. Creșterea
este concentrată de-a lungul limitelor 1990 - 2006 2006 - 2018
administrative ale orașului, în special în S Dinamica
și SV, unde cartierele rezidențiale existente Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
aproape și-au dublat mărimea (Bucium) sau Populației 4.4% 17.2% 14.88% 43.74%
au fost înființate unele noi, pe foste terenuri
agricole sau industriale (Valea Lupului, Valea Supr. Construite 5.06% 8.92% 2.96% 4.45%
Adâncă, Baciu). Amenajările noi sunt în special
case independente, unifamiliale, dar există și Densității -0.64% 7.6% 10.38% 37.62%
câteva comunități planificate de blocuri cu
înălțime medie. Datele arată și un grad de
fragmentare a mediului construit între 1990
și 2000, ca urmare a declinului sectoarelor
industrial și agricol, care a generat terenuri
urbane industriale dezafectate – 5,1% din
suprafața construită sau 1,7% din suprafața
UAT conform unui studiu realizat de Filip și
Cocean în 2012.
În ansamblu, Iașiul trece printr-o etapă de
creștere relativ compactă și cu densificare
intensă, însă creșterea se extinde dincolo de
limitele administrative ale orașului, iar uneori
noile amenajări compacte – cartiere în sine –
sunt situate la intersecția mai multor unități
administrativ-teritoriale, ceea ce îngreunează
coordonarea modelelor de dezvoltare și
infrastructură (Horpaz, Astoria). Acest lucru
are un impact imediat asupra calității formei
construite și a serviciilor disponibile.
Accesul la servicii
Cu toate acestea, noile parcuri de birouri/
industriale – marii angajatori, serviciile publice,
destinațiile de cumpărături și distracție –
rămân concentrate în centrul urban. Acest
lucru se traduce în accesibilitate redusă și
distanțe mari de parcurs către aceste noi
amenajări rezidențiale, deci într-o dependență
ridicată de automobil (Open Street Maps
arată un transport în comun limitat) și într-o
calitate mai scăzută a vieții.

50 51
Iași - Valea Lupului 2005: : Așezare rurală fragmentată, cu densitate mică, la nord de nucleul urban. Iași - Valea Lupului 2019: Densificare și expansiune în jurul marginilor așezării rurale. În ciuda unor mici grupări de amenajări
planificate de înălțime medie, creșterea a fost incrementală, prin dezvoltarea loturilor individuale. Infrastructura are
caracteristici rurale – lățimea străzilor, fără rețea de gaze/salubritate, deficitară pe străzile secundare – fără asfalt.

Iași - Baciu 2005: Așezare rurală fragmentată, la vest de nucleul urban. Iași - Baciu 2019: Creștere rezidențială incrementală, fragmentată, cu regim de înălțime mică, de-a lungul marginilor așezării
rurale. Amprenta rezultantă a gravitat către oraș, aproape contopindu-se cu amprenta urbană a acestuia.
52 53
Iași - Horpaz/La Castele/Astoria 2005: Dezvoltare rurală împrăștiată, de-a lungul drumurilor principale, la SV de centrul urban Iași - Horpaz/La Castele/Astoria 2018: : Extindere rezidențială intensă, care combină cele trei așezări într-un peisaj periurban
de tranziție, cu case unifamiliale dense, dar cu o infrastructură deficitară, de tip rural (fără rețea de gaze/salubritate sau
străzi asfaltate).

Iași - Valea Adâncă 2005: Dezvoltare rurală fragmentată, cu densitate mică, în vecinătatea nucleului urban al Iașiului. Iași - Valea Adâncă 2019: Densificare accentuată și expansiune a așezării rurale, în general prin dezvoltarea incrementală a
loturilor individuale, cu câteva mici comunități de blocuri cu înălțime medie. Infrastructură deficitară.
54 55
Ploiești
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

56 57
Ploiești Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
226,133 9.6% Terenurilor (PBA) 69,246 30.62%
CREȘTERE & CREȘTERE &
DECLIN 62,72% CREȘTERE
DISPERSIE DISPERSIE

Analiza cantitativă
În intervalul 1990-2006, municipiul Ploiești
a înregistrat o expansiune moderată a
suprafeței construite, în ciuda declinului
ușor al populației, în timp ce inelul peri-
urban a rămas relativ stagnant. După
2006, expansiunea urbană a încetinit, iar
declinul populației urbane s-a accentuat, în
timp ce localitățile adiacente au beneficiat
de o expansiune explozivă, susținută de o
creștere demografică mică, dar constantă.
Per ansamblu, analiza cantitativă arată că
Ploieștiul este un oraș dinamic, în expansiune.
Modele de creștere
Se constată un model mixt de expansiune 1990 - 2006 2006 - 2018
compactă și fragmentată, cu câteva zone Dinamica
Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
de dezvoltare grupate în jurul limitelor
administrative ale orașului (marginea urbană), Populației -2.97% 5.52% -8.07% 7.73%
altele construite ca expansiune a așezărilor
rurale din jur (marginea periurbană) și unele Supr. Construite 0.2% 4.3% 9.6% 30.62%
detașate de ambele (în salturi), în special noi
centre industriale. Creșterea este grupată în Densității -12.1% 1.17% -13.77% -17.53%
nordul și vestul orașului, de-a lungul axelor
importante de transport DN1/Centura de
Vest.
Ploieștiul este un pol industrial important, în
special pentru rafinăriile de petrol, dar a reușit
să atragă și dezvoltări industriale importante,
devenind un centru de investiții străine. De
exemplu, Ariceștii Rahtivani, la vest de oraș,
este un centru industrial prosper, care și-a
dublat amprenta urbană. Spații comerciale și
logistice mari sunt risipite în cadrul centrului
urban, dar și la periferia vestică, de-a lungul
DN1. Zone de noi amenajări rezidențiale,
demne de remarcat, în special de case
unifamiliale, se extind în imediata vecinătate a
grupărilor industriale sau logistice, fie separat
de așezările existente (Albert), fie ca extinderi
ale așezărilor existente (Tânțăreni și Buda). O
expansiune rezidențială semnificativă a avut
loc și în satele Păulești și Târgușoru Vechi/
Strejnicu, care au crescut cu peste 50% din
2006.
Accesul la servicii și calitatea vieții
La nivelul municipiului se constată o distanță
tot mai mare între amplasamentul locurilor
de muncă și locuințele noi și vechi, ceea ce
duce la creșterea traficului și a timpilor de
deplasare.

58 59
Ploiești - Ploiești Vest / Mitică Apostol 2002: Așezare rurală compactă, la SV de centrul urban, lângă DN1. Ploiești - Ploiești Vest / Mitică Apostol 2019: Densificarea așezării rurale și expansiunea centrului urban în terenul agricol,
prin parcul municipal „Ploiești Vest”. Cu toate acestea, DN1 are rol de barieră, care nu îi permite așezării rurale să beneficieze
de noul parc, în ciuda proximității.

Ploiești 2002: Etape incipiente de amenajare industrială în terenurile agricole: infrastructură inițială, clădiri industriale/ Ploiești 2019. Grupare industrială la granița dintre UAT Ploiești și Ariceștii Rahtivani, centru pentru companii logistice și
agricole existente. industriale de top, precum Logicor – Profi, Centrul de distribuție Lidl sau Ploiești Industrial Parc, în vecinătatea DN1/șoselei
de centură.
60 61
Ploiești - Albert 2002: : Dezvoltare redusă și împrăștiată pe marginea de NV a centrului urban, de-a lungul DN1. Ploiești - Albert & Ploiești Shopping City: Extinderea așezării rezidențiale, care continuă modelul caselor unifamiliale dezvoltate
individual, alături de un nou mare centru comercial – Ploiești Shopping City, la intersecția DN1 cu centrul urban.

Ploiești - Buda 2002: Structuri agricole împrăștiate și câteva case lângă stația de tren Buda – care face legătura între Ploiești - Buda 2019: Ploiești West Park și Alinso Solar Park (cel mai mare parc solar din România), dezvoltate în apropierea
București și Ploiești. drumului principal și a liniei de cale ferată, au determinat o extindere rezidențială suplimentară, situată compact în apropierea
gării.
62 63
Ploiești - Păulești 2002: Sat la nord de Ploiești, cu caracteristici rurale. Ploiești - Păulești 2019: Extinderea rezidențială de la marginile așezării rurale a dus la apariția cartierului Păuleștii Noi.
Dezvoltarea a avut loc incremental, în grupuri de case unifamiliale, cu rețea stradală sistematizată

Ploiești - Tânțăreni/Bereasca 2002: Dezvoltare discontinuă incipientă în jurul unui important nod de transport/centură și Ploiești - Tânțăreni/Bereasca 2019: Centru logistic/comercial amenajat discontinuu, care a dus la expansiune rezidențială
așezări rurale la marginea centrului urban. în cele două așezări: caracteristici rurale, case unifamiliale, infrastructură deficitară, neadecvat pentru circulația pietonală,
străzi neasfaltate.
64 65
Timișoara
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

66 67
Timișoara Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafață Coeficientul Populație Suprafață

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
326,636 4.58% Terenurilor (PBA) 63,080 25.34%
CREȘTERE &
DECLIN STATIC 40,21% CREȘTERE
DENSIFICARE

Analiza cantitativă

În intervalul 1990-2006, atât nucleul, cât

și inelul periurban al Timișoarei au crescut
semnificativ, în ciuda unei populații urbane
relativ stagnante, dar susținută de o
populație suburbană în creștere. După 2006,
suprafața construită a rămas relativ stabilă,
dar a crescut semnificativ în afara limitelor
administrative ca urmare a unor tendințe
demografice similare. Per ansamblu, analiza
cantitativă arată că Timișoara este un oraș
dinamic în expansiune

Modele de creștere

Modelele de creștere reflectă o expansiune 1990 - 2006 2006 - 2018

compactă, majoritatea grupurilor de creștere Dinamica
fiind concentrate de-a lungul limitei urbane Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
existente, la est și sud de oraș. În plus, multe
Populației -0.32% 8.07% -2.29% 61.53%
dintre zonele nou dezvoltate se află la granița
dintre centrul urban și satele limitrofe, ceea Supr. Construite 8.77% 12.16% 4.58% 25.34%
ce le conferă o formă urbană relativ continuă
(Planetelor, Dumbrăvița, Moșnița Nouă, Densității -0.52% -3.65% -11.62% 28.87%
Timișoara Sud). Creșterea din cadrul noilor
zone rezidențiale pare să nu aibă o planificare
spațială clară și o infrastructură de bază,
precum străzi și trotuare.

Fiind un centru economic prosper, Timișoara

și-a păstrat majoritatea activității industriale
și și-a extins economia de servicii. Procentul
terenurilor industriale dezafectate este relativ
mic – 80,3 ha sau 1,8% din intravilan, conform
unui studiu realizat de Filip și Cocean în 2012,
iar unele dintre ele au fost reamenajate cu
succes în spații de afaceri, comerciale și
logistice (Optica Business Park, Timișoara
Vest). Noile amenajări industriale sunt
concentrate în partea de NV a orașului, în
Giroda. Noile clădiri de birouri sunt grupate în
centrul orașului, în timp ce spațiile comerciale
sunt distribuite în tot centrul urban.

Accesul la servicii

Noile dezvoltări sunt legate de centru prin

transportul în comun, în timp ce facilitățile
publice și private rămân concentrate în centrul
urban. În plus, accesibilitatea pietonală în
noile comunități este foarte scăzută, ducând
la un stil de viață dependent de mașini.

68 69
Timișoara - Dumbrăvița 2006: Sat la nord de centrul urban, cu semne timpurii de extindere rezidențială. Creșterea este Timișoara - Dumbrăvița 2019: Mai multă densificare și extindere în terenul agricol, având drept rezultat un peisaj periurban
împrăștiată, dezvoltare incrementală a rețelei de drumuri alături de loturile individuale, amenajare de înălțime redusă, cu fragmentat de locuințe unifamiliale, în teren deschis cu infrastructură deficitară, deși este o amenajare imobiliară pentru
venituri mari. persoane cu venituri mari.

Timișoara - Planetelor 2006: Foste clădiri agricole sau zone industriale dezafectate în cadrul terenurilor agricole, care fac Timișoara - Planetelor 2019: Dezvoltare rezidențială de-a lungul drumului principal (loturi neplanificate, individuale,
legătura între centrul urban și Giroc infrastructură deficitară), care introduc așezarea rurală în amprenta urbană a orașului.
70 71
Timișoara 2006: Grupare industrială la marginea orașului, care face legătura cu Utvin. Timișoara 2019: : Sunt vizibile construcții și reamenajări suplimentare în centrul industrial. O pare din teren pare să fi fost
eliberat pentru noi amenajări.

Timișoara 2006: Teren agricol neamenajat între latura estică a centrului urban (Ciarda Roșie) și Moșnița Nouă. Timișoara 2019: Nouă amenajare rezidențială cu mai multe grupuri de locuințe unifamiliale lângă drumul principal, extinzând
amprenta urbană până în așezarea rurală Moșnița Nouă, având drept rezultat un peisaj periurban de tranziție.
72 73
Bacău
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

74 75
Bacău Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
197,097 0.84% Terenurilor (PBA) 52,523 5.54%
CREȘTERE &
DECLIN STATICĂ 59,31% CREȘTERE
DENSIFICARE

Analiză cantitativă

Datorită nivelului mare de ocupare a

teritoriului în cadrul limitelor administrative,
masa urbană al Bacăului a rămas relativ
stagnantă, în timp ce zona periurbană, după
un declin semnificativ în intervalul 1990-2006
(provocat de dezindustrializare), a început să
crească atât ca suprafață construită, cât și
ca populație. În ansamblu, datele indică faptul
că Bacăul trece printr-o etapă de expansiune
urbană, în ciuda stagnării relative a centrului.

Nivelul de contractare a suprafeței construite,

indicată de analiza CLC pentru exteriorul
orașului între anii 1990 și 2006, nu este
confirmat întotdeauna de imaginile din satelit, 1990 - 2006 2006 - 2018
dar poate fi cauzat într-o oarecare măsură Dinamica
Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
de dispariția fermelor sau a complexurilor
agricole. Populației 1.03% 8.61% -2.38% 19.66%
Modele de creștere Supr. Construite -0.67% -20.13% 0.84% 5.54%
Creșterea urmează un model de expansiune Densității 1.68% 35.98% -3.3% 13.38%
fragmentată, cu centre de dezvoltare fie
între așezările existente, fie în prelungirea
lor (Șerbănești). Creșterea pare să fie
mai degrabă necontrolată și neplanificată,
urmând un model fragmentat, dar dens.

Marginea urbană este puternic industrializată,

nepermițând astfel amenajărilor periurbane
să graviteze către centru. Deși unele dintre
aceste terenuri se degradează treptat
(Bacăul are 21,6 ha de terenuri industriale
dezafectate), orașul nu a reușit să atragă
investiții semnificative în sectorul industrial,
dar unele dintre aceste spații sunt
reconvertite în spații logistice și comerciale.

Accesul la servicii

Serviciile, facilitățile și investițiile comerciale

recente sunt bine distribuite în cadrul
structurii urbane, dar există puține spații
publice inserate în comunități (locuri de joacă,
spații de socializare), iar rețeaua de transport
este slab dezvoltată. Cu toate acestea, Bacăul
ar trebui să privească această dinamică de
„stagnare” ca pe o oportunitate de regenerare
urbană.

76 77
Bacău 2003: Ansamblu rezidențial de locuințe unifamiliale lângă/în parcul Gherăiești, în ultimele etape de dezvoltare. Timișoara 2019: Comunitatea dezvoltată discontinuu a fost construită într-un loc foarte dezirabil, aproape de natură, dar,
deși are infrastructură pietonală în interiorul său, poate fi accesată din oraș doar cu mașina.

Bacău - Serbănești 2003: Așezare rurală la vest de centrul urban, separată de un lac artificial și accesibilă doar din E85. Bacău - Serbănești 2019:: Extindere intensă a satului, prin dezvoltarea incrementală a caselor individuale, urmărind
Deși există o infrastructură pietonală peste podul de legătură, șoseaua de mare viteză, cu 4 benzi, este un element inhibitor. caracteristicile rurale ale așezării.
78 79
Brăila
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

80 81
Brăila Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
201,414 3.29% Terenurilor (PBA) 18,814 7.25%
CREȘTERE &
DECLIN STATICĂ 54,54% CREȘTERE
DENSIFICARE

Analiza cantitativă
În ciuda declinului semnificativ al populației,
Brăila și-a extins amprenta urbană înainte
de anul 2006, dar, pe măsură ce declinul
demografic s-a agravat, creșterea s-a oprit
la rândul său. Localitățile din jur au rămas
relativ stagnante și independente de oraș.
Merită menționat faptul că cel mai mare
centru de creștere identificat de CLC acoperă
câteva cartiere de blocuri din ultimii ani de
socialism, care denaturează procentul de
creștere.
Modele de creștere
Dezvoltarea timpurie a urmat un model de
creștere compactă, pe măsură ce dezvoltarea 1990 - 2006 2006 - 2018
terenurilor virane a umplut golurile din cadrul Dinamica
Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
masei urbane. Dat fiind declinul semnificativ
al populației, dezvoltarea rezidențială Populației -2.62% 2.76% -11.97% 15.96%
recentă este limitată și concentrată către
laturile de est și de vest ale Brăiliței (Locuri Supr. Construite 15.82% 2.4% 3.29% 7.25%
Noi) și în apropiere de Cazașu (Minerva).
Majoritatea centrelor de creștere sunt Densității -18.94% 0.35% -17.34% 8.12%
situate pe marginea limitei administrative
și sunt rezultatul extinderii industriale (WDP
Park Brăila, Agroimpex), a infrastructurii
orașului – stație de tratare a apelor uzate și
amenajări comerciale/logistice, răspândite
prin structura urbană și în jurul marginilor.
Calitatea țesutului urban
Având în vedere scăderea populației, Brăila
se confruntă cu forme de declin mai puțin
cuantificabile, precum rata de neocupare a
proprietății private, a spațiilor de servicii și
a fostelor platforme industriale – 293,8 ha,
respectiv 13,2% din intravilan este acoperit
de terenuri industriale dezafectate (Filip și
Cocean).
Amprenta urbană este incredibil de densă
și de compactă, cu puțini copaci și puțin
spațiu de interacțiune în cartiere. Cu toate
acestea, Brăila beneficiază de un țesut urban
frumos și deține caracteristici arhitecturale
unice, precum parcul liniar de-a lungul
Bd. Independenței și centrul istoric. Per
ansamblu, strategiile de dezvoltare ar trebui
să se concentreze pe regenerarea urbană prin
restaurarea țesutului istoric și prin eliberarea
de loc pentru spații comunitare în cartierele
rezidențiale.

82 83
Brăila 2004: Locație nedezvoltată în sudul centrului urban. Brăila 2019: Spații comerciale și facilități logistice – WDP Industrial Park

Brăila 2004: Infrastructură industrială/agricolă fragmentată și terenuri dezafectate. Brăila 2019: Dezvoltare incipientă a cartierului Locuri Noi care se ridică în țesutul urban industrial, mai ales pe terenurile
dezafectate de pe latura nordică a centrului urban
84 85
Brăila 2006: Teren agricol deschis pe latura vestică a Brăilei, lângă cartierul Chercea. Brăila 2019: Amenajare discontinuă a Agroimpex, lângă cartierul Chercea.

Brăila 2006: Cartierul Brăilița. Brăila 2019: Comunitate planificată de blocuri ANL (din fonduri publice) și centru logistic/comercial pe latura estică, lângă
Brăilița.
86 87
Galați
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

88 89
Galați Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
305,386 2.91% Terenurilor (PBA) 36,323 7.19%

DECLIN STATICĂ 20,03% CREȘTERE CREȘTERE &

DENSIFICARE

Analiza cantitativă
Datele indică o dinamică consecventă de-a
lungul perioadei post-socialiste, Galațiul
înregistrând o variație demografică
urbană redusă și menținând o suprafață
construită stagnantă. Fiind un pol industrial
major, afectat grav după 1989, 423,9 ha
(aproximativ 18,0% din suprafața urbană
construită Galațiului) sunt acoperite de
terenuri industriale dezafectate, conform
unui studiu realizat de Filip și Cocean în 2012.
Acest lucru anulează o parte din creșterea
urbană, dar imaginile din satelit confirmă
că expansiunea urbană este limitată. În
contextul unei creșteri moderate a populației,
zona înconjurătoare se extinde ușor, ceea
ce creează pentru Galați imaginea unui 1990 - 2006 2006 - 2018
oraș în expansiune, în ciuda nucleului relativ Dinamica
stagnant. Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban

Modele de creștere Populației 0.48% 9.06% -2.69% 14.85%

Se constată un model mixt de expansiune Supr. Construite 0.67% 4.85% 2.91% 7.19%
compactă și fragmentată, atât prin umplerea
neregulată a golurilor din interiorul nucleului Densității -0.19% 4.01% -5.75% 7.14%
urban (de-a lungul Dunării), cât și prin
extinderea așezărilor periurbane de la nord și
vest de oraș: Costi, Vânători la nord, Șendreni
la vest. Așa cum se vede pe imaginile din
satelit, aceste noi ansambluri de locuințe
unifamiliale sunt destul de dense, dar nu au o
planificare coordonată.
Calitatea țesutului urban
În timp ce serviciile rămân concentrate
în nucleul urban, infrastructura este
încă deficitară în comunitățile în curs de
expansiune, în special în afara străzilor
principale, ceea ce presează suplimentar
administrația să extindă serviciile de bază.
Galațiul are o structură urbană densă, în care
se regăsesc deopotrivă cartiere de blocuri
și comunități de case unifamiliale, dar cu
o structură bună pentru un oraș sănătos
și compact. Prin urmare, o strategie de
creștere ar trebui să urmărească regenerarea
urbană și să se axeze pe calitatea spațiului
public și a mediului construit din aceste
comunități rezidențiale. Galațiul se bucură
de o acoperire generoasă cu copaci și spații
verzi, dar îi lipsesc spațiile publice pentru
socializare și întărirea comunității. Un alt
aspect important este gestionarea parcărilor.
Dunărea ar trebui să fie și ea o componentă
cheie pentru redezvoltarea urbană.

90 91
Galați 2006: Dezvoltare incipientă pe latura sudică a platformei industriale Galați. Galați 2019: Noi facilități industriale/logistice la marginea masei urbane.

Galați 2019: Densificarea țesutului urban cu utilizare mixtă (cartierul Micro 17), care include atât dezvoltări comerciale/
Galați 2006: Dezvoltare împrăștiată de-a lungul lacului Cătăușa, pe marginea centrului urban.
logistice/industriale, cât și noi clădiri rezidențiale de mică înălțime.
92 93
 Galați 2019: Extindere rezidențială semnificativă prin umplerea golurilor din țesutul fragmentat – dezvoltare incrementală,
Galați 2006: Cartierul Vânători de pe latura nordică a centrului urban, cu structură urbană fragmentată.
neplanificată de reședințe unifamiliale, având drept rezultat o infrastructură deficitară.

Galați 2019: Creștere rezidențială intensă, care creează o comunitate periurbană compactă – generată de proximitatea față
Galați 2006: Dezvoltare rezidențială împrăștiată lângă satul Smârdan.
de centrul urban, dar cu caracteristici spațiale rurale și cu un nivel redus de planificare/control.
94 95
Oradea
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

96 97
Oradea Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
221,301 25.41% Terenurilor (PBA) 41,243 14.97%
CREȘTERE & CREȘTERE &
DECLIN 40,33% CREȘTERE
DISPERSIE DENSIFICARE

Analiza cantitativă

În intervalul 1990-2006, Oradea și comunele

sale limitrofe nu au cunoscut modificări
de natură demografică, dar și-au extins în
mod semnificativ suprafața construită. În
consecință, orașul era în curs de expansiune
necontrolată, dar această tendință s-a
inversat după 2006, pe măsură ce extinderea
suprafeței construite a încetinit atât în
interiorul granițelor administrative ale orașului,
cât și în satele învecinate, iar populația a
crescut semnificativ în afara orașului, ceea ce
a dus la densificare. Eforturile semnificative
de regenerare urbană, concentrate în nucleul
urban, precum și suprafața construită relativ
stagnantă a orașului și a inelului suburban 1990 - 2006 2006 - 2018
Dinamica
indică o formă de creștere compactă. Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
Modele de creștere Populației -0.88% 0.81% -2.44% 29.96%
Creșterea urmărește un model de expansiune Supr. Construite -10.31% 3.05% 25.41% 14.97%
compactă, majoritatea zonelor de dezvoltare
rezidențială, industrială și comercială fiind Densității 9.51% -2.18% -28.55% 13.03%
distribuite de-a lungul marginilor masei
urbane existente. Au fost construite câteva
grupări suplimentare de dezvoltare, ca
extindere rezidențială a satelor existente
(Sântandrei, Sânmartin, Nojorid, Oșorhei,
Paleu), dar acestea gravitează către și uneori
chiar se unesc cu centrul urban.

Oradea este un pol economic dinamic, care

a reușit să-și păstreze sau să reorienteze o
parte din locațiile industriale – concentrate la
NV și SV centrului urban.

Imaginile din satelit ale amenajărilor

rezidențiale și industriale/comerciale
arată multe zone de creștere planificată,
evidențiate de rețelele de străzi realizate
înainte de ridicarea clădirilor (Oșorhei, Borș
Industrial Park), precum și de nivelurile
ridicate de densitate și sistematizare atât
pentru satele în creștere (Sântandrei), cât și
pentru amenajările mai îndepărtate (Paleu).

Accesul la servicii și calitatea vieții

Transportul în comun este limitat la centrul

urban, ceea ce limitează accesul la amenajările
noi și pune o presiune suplimentară pe trafic.
Ca urmare a regenerării urbane, centrul urban
a continuat să atragă majoritatea afacerilor
noi.

98 99
Oradea 2011: Teren agricol care desparte centrul urban de aeroport, la SV față de centru. Centura rutieră a Oradei are rol de Oradea 2019: Amenajare industrială și rezidențială la periferia urbană, care extinde centrul urban; cartierul rezidențial
barieră pentru centrul urban. planificat Nicolae Grigorescu, de case unifamiliale, rețea stradală sistematizată; Oradea Industrial Park și centru logistic.
Șoseaua de centură face ca zona să nu fie potrivită pentru circulația pietonală, în ciuda proximității față de centrul urban.

Oradea 2011: Teren agricol și lipsa amenajării de-a lungul DN767F, care leagă Oradea de Paleu. Oradea 2019: Amenajare discontinuă în terenul agricol, sub forma unei singure comunități planificate, sistematizate, orientate
către circulația auto, de locuințe unifamiliale cu câteva facilități disponibile (supermarket) și o comunitate mai mică, în curs
de dezvoltare la momentul de față.
100 101
Oradea - Fughiu 2011: Extindere în fază incipientă, ilustrată prin existența unei infrastructuri rutiere înainte de amenajarea
Oradea - Fughiu 2019: Amenajare rezidențială împrăștiată de-a lungul infrastructurii existente. Lipsa planificării/controlului a
rezidențială, chiar dacă neasfaltată. O parte din infrastructura agricolă anterioară este surprinsă în procesul de eliberare a
dus la un peisaj fragmentat, care ar putea face ca asfaltarea sau conectarea infrastructurii să fie foarte ineficientă.
terenurilor.

Oradea 2019: Centru comercial și logistic în apropiere de șoseaua de centură și aeroport, care a dus la apariția unor noi
Oradea - 2011: Teren agricol și câteva urme de terenuri industriale dezafectate, la SV de centrul urban, lângă pista de aeroport.
comunități rezidențiale (Europa și Calea Sântandrei), creând un peisaj fragmentat, care se unește cu amprenta urbană.
102 103
Arad
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

104 105
Arad Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Inel Peri-Urban Construită Peri-Urbană
176,455 3.21% Terenurilor (PBA) 58,893 5.2%
CREȘTERE & CREȘTERE &
DECLIN 19.53% CREȘTERE
DISPERSIE DENSIFICARE

Analiza cantitativă

Datele CLC par să ascundă dinamica de

creștere, reflectată de analiza satelitară,
deoarece identifică multe zone de
fragmentare a zonei construite. Aceste zone,
vizibile în perioada 1990-2006, reprezintă
atât perimetre industriale care ar fi putut fi
afectate de procesul de dezindustrializare, cât
și o fragmentare rezidențială semnificativă a
satelor din jur – neconfirmată de imaginile din
satelit. În general, Aradul poate fi caracterizat
momentan drept un oraș relativ stagnant, cu
o ușoară tendință de expansiune.
Modele de creștere
1990 - 2006 2006 - 2018
Aradul a crescut în perioada 1990-2006, dar Dinamica
ulterior creșterea a încetinit semnificativ. Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
Fiind un oraș prosper, a reușit să atragă
Populației -3.68% 3.64% -4.89% 8.97%
investiții semnificative în spații industriale
și logistice, platforma industrială HUF, parcul Supr. Construite -0.96% -16.4% 3.21% 5.2%
industrial UTA 2 și CT Park Arad fiind câteva
dintre centrele de creștere. Densității -2.82% 23.97% -8.51% 3.58%

Amprenta urbană s-a extins de asemenea

moderat, prin amenajări rezidențiale, unele
ca extensii ale cartierelor existente (Bujac)
sau sub formă de comunități independente,
precum Westfield. În timp ce grupării din
apropiere de Bujac îi lipsește în continuare
infrastructura de bază, precum străzi
și trotuare, comunitatea planificată din
Westfield compensează distanța de centru
printr-un nivel înalt de sistematizare. În cadrul
inelului suburban există un singur centru
de creștere înregistrat între 2006 și 2012,
Vladimirescu, care s-a extins semnificativ
către nucleul urban printr-un amestec de
loturi dezvoltate individual și comunități
modulare mai mici.

Accesul la servicii

În cadrul acestor noi amenajări, infrastructura

este clar deficitară, nu s-au planificat trotuare
sau facilități în cadrul comunității. Spațiile
comerciale sunt concentrate de-a lungul
Căii Aurel Vlaicu, care constituie coloana
vertebrală a orașului – singura zonă deservită
de transportul în comun. În general, locurile
de muncă disponibile, locuințele și serviciile se
distanțează tot mai mult.

106 107
Arad 2006: Teren agricol între centrul urban al Aradului – cartierul rezidențial Micălaca și satul Vladimirescu. Arad 2019: Amenajare liniară comercială/logistică la marginea centrului, de-a lungul E68, cu o grupare de supermarketuri și
extindere rezidențială cu caracteristici suburbane pe marginea așezării rurale. Per ansamblu, peisajul urban-rural fragmentat
devine o structură continuă fragmentată, creând o zonă periurbană.

Arad 2006: : Marginea centrului urban – așezarea Aradul nou înainte de construcția autostrăzii A1 Arad 2019: : CT Park/Zona Industrială Sud de-a lungul autostrăzii A1, la marginea centrului urban.
108 109
Arad 2006: Teren agricol și câteva urme de foste locații agricole/industriale lângă așezările rurale Gai/Bujac pe marginea de
Arad 2019: Fabrica HUF/Zona Industrială Arad Vest și facilități comerciale/logistice.
NV a Aradului.

Arad 2006: Mic centru logistic în câmp deschis, de-a lungul DN709C, la nord de Arad. Arad 2019:: Amenajare discontinuă a unei noi comunități suburbane – locuințe planificate, unifamiliale (Westfield).
110 111
Pitești
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

112 113
Pitești Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Inel Peri-Urban Construită Peri-Urbană
173,537 0.65% Terenurilor (PBA) 56,275 6.68%
CREȘTERE &
DECLIN STATICĂ 50,93% CREȘTERE
DENSIFICARE

Analiza cantitativă

În perioada 1990-2006, Piteștiul și-a extins

amprenta urbană în mod semnificativ, în
timp ce dinamica periurbană a rămas relativ
stagnantă în ciuda creșterii semnificative a
populației. Cu toate acestea, povestea din
spatele datelor este una atât de creștere, cât
și de fragmentare, așa cum este prezentată
în analiza CLC. După 2006, creșterea urbană
a încetinit, pe măsură ce populația a început
să scadă, în timp ce populația și ampreta
construită a localităților limitrofe a crescut
în mod semnificativ. În general, analiza
cantitativă arată că Piteștiul este un oraș
dinamic, în expansiune.
1990 - 2006 2006 - 2018
Modele de creștere Dinamica
Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
Se constată un model mixt de expansiune
Populației 0.98% 11.9% -5.31% 19.18%
compactă și fragmentată, pe măsură ce
satele din jur continuă să se extindă și se Supr. Construite 24.17% 2.22% 0.65% 6.68%
dezvoltă noi amplasamente industriale.
Densității -22.97% 9.47% -6.3% 11.72%
Extinderea rezidențială din jurul centrului
urban a fost mai intensă în perioada 1990-
2006, când în prelungirea cartierelor de blocuri
(ex. Găvana) s-au construit case unifamiliale,
unele făcând chiar legătura între masa urbană
și satele limitrofe (Trivale – Hințești). Lipsa
de planificare și de coordonare se reflectă în
tranziția bruscă între cartiere sistematizate,
forme organice de dezvoltare cu clădiri joase
și insule de facilități industriale sau logistice.

Noua activitate industrială este concentrată

în afara limitelor administrative ale orașului,
cu grupări notabile pe marginea amprentei
urbane (Mărăcineni, Bradu), precum și în afara
inelului suburban, în Mioveni (Automobile
Dacia) și în Oarja – Căteasca.

Accesul la servicii și calitatea vieții

Deoarece locurile de muncă noi sunt create

predominant în interiorul inelului suburban,
atrăgând o expansiune rezidențială, există o
distanță tot mai mare între locurile de muncă,
locuințe și servicii, care rămân concentrate în
centrul urban. Nu există o rețea extinsă de
transport în comun care să facă legătura
între aceste destinații.

114 115
Pitești 2019 - Războieni / Geamăna: țesut urban mixt cu amenajări industriale și rezidențiale; peisaj fragmentat. Pitești 2019 – Zăvoi / Valea Mare: țesut urban mixt cu amenajări industriale/comerciale mari și centre de structuri rezidențiale
planificate și dezvoltate incremental..

Pitești - Trivale 2011: Extindere rezidențială de mică înălțime, fragmentată, de-a lungul marginii urbane; fără tranziție între Pitești - Trivale 2019: : Diversificare timidă a cartierului Trivale, deși se află la marginea centrului urban; infrastructură
cartierele extinse de blocuri, foarte sistematizate, și peisajul periurban fragmentat. fragmentată și incompletă.
116 117
Râmnicu Vâlcea
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

118 119
Râmnicu Vâlcea Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
117,578 0.62% Terenurilor (PBA) 26,201 7.22%
CREȘTERE &
DECLIN STATICĂ 27,03% DECLIN
DISPERSIE

Analiza cantitativă
Între 1990 și 2006, atât Râmnicu Vâlcea,
cât și inelul său periurban au înregistrat
o creștere constantă a populației și a
suprafeței construite, în ciuda procentului
ridicat de contracție indicat de analiza CLC
– fragmentarea extinsă identificată în satele
limitrofe nu este confirmată de imaginile din
satelit.
După 2006, creșterea urbană s-a redus ușor,
în timp ce inelul periurban a continuat să
se extindă semnificativ, fiind susținut de
creșterea populației. După cum arată datele,
inelul înconjurător al orașului Râmnicu Vâlcea
trece printr-o creștere semnificativă, în ciuda
stagnării centrului. 1990 - 2006 2006 - 2018
Dinamica
Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
Modele de creștere
Populației 5.92% 5.63% -2.1% -1.71%
Per ansamblu, structura urbană a orașului
Râmnicu Vâlcea a suferit puține modificări, Supr. Construite 10.86% -24.48% 0.62% 7.22%
în timp ce satele limitrofe au crescut relativ
independent de centru. Modelul de creștere Densității -4.67% 39.86% -2.77% -8.33%
este unul de expansiune fragmentată.
O parte semnificativă din amprenta urbană
este acoperită de platforme industriale
(Oltchim) și, deoarece dezindustrializarea a
avut un impact semnificativ asupra industriei
locale, 17,3 ha (2,8% din intravilanul) sunt
ocupate de terenuri industriale dezafectate.
În câteva cazuri excepționale, aceste locuri
au fost convertite în mari spații comerciale,
precum Shopping City Râmnicu Vâlcea.
În încercarea de a-și păstra o parte din
activitatea industrială existentă, orașul a
atras câteva amenajări industriale noi – WDP
Park.
În centrul urban este concentrată o piață
comercială destul de prosperă, distribuită
egal în cadrul cartierelor de blocuri. Nu a
existat nicio dezvoltare rezidențială urbană
semnificativă, dar datele CLC indică o
densificare semnificativă și o creștere în
satele limitrofe, de-a lungul principalelor axe
de transport.
Accesul la servicii
Serviciile și facilitățile rămân concentrate
în centrul urban. Platformele industriale din
sud sunt bine conectate prin intermediul
transportului în comun, dar nu au fost
extinse conexiuni suplimentare către zona
periurbană
120 121
Râmnicu Vâlcea 2011: Facilități pe scară mare de-a lungul râului Olt, teren neexploatat la marginea satului Budești. Râmnicu Vâlcea 2019: Amenajarea WDP Industrial Park și extindere ulterioară a țesutului rezidențial fragmentată, în
ternul agricol.

Râmnicu Vâlcea - Ostroveni 2011: : Structură mixtă fragmentată, subdezvoltată în centrul urban, cu caracteristici rurale. Râmnicu Vâlcea - Ostroveni 2019: Densificarea structurii periurbane prin umplerea golurilor din intravilan, cu creșterea
varietății funcțiilor într-o zonă care combină sere agricole, grupuri împrăștiate de locuințe unifamiliale, centre balneare,
grădina zoologică municipală cu magazine și restaurante de-a lungul unui bulevard lat.
122 123
Sibiu
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

124 125
Sibiu Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
168,477 4.55% Terenurilor (PBA) 60,201 16.35%
CREȘTERE &
CREȘTERE STATICĂ 25,51% CREȘTERE DISPERSIE

Analiza cantitativă
Între 1990 și 2006, dinamica de creștere a
nucleului urban a rămas stagnantă, în timp
ce inelul periburban a înregistrat o ușoară
creștere a populației, dar o dinamică negativă
a suprafeței construite. După 2006, populația
urbană a rămas stabilă, pe când populația
inelului periurban a continuat să crească,
dar ambele și-au extins în mod considerabil
amprenta construită. În ansamblu, datele
indică un model de creștere constantă și de
expansiune suburbană.
Modele de creștere
Modelul de creștere este unul de expansiune
compactă, cu centre de creștere concentrate
de-a lungul granițelor administrative ale 1990 - 2006 2006 - 2018
Dinamica
orașului și cu amenajări industriale și Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
rezidențiale extinse care se întrepătrund cu
țesutul urban existent. Populației -1.46% 6.45% 0.07% 19.8%
Dezvoltarea rezidențială este concentrată Supr. Construite 7.28% -5.29% 4.55% 16.35%
la SE de Sibiu, unde amprenta urbană se
extinde în Cisnădie și Șelimbăr, Cisnădie Densității -8.86% 12.4% -4.48% 2.97%
având o creștere a populației de 25,56%
față de 2006 și trecând printr-o densificare
semnificativă. Noul cartier Arhitecților
gravitează mai degrabă către Sibiu decât
către zona construită existentă a UAT-ului.
În plus, satul Șelimbăr aproape și-a dublat
suprafața construită și populația față de
anul 2009, printr-o dezvoltare compactă
care se contopește cu amprenta urbană a
Sibiului (cartierul Doamna Stanca).
Amenajările industriale sunt amplasate în
cadrul limitei administrative, la vest și la est
de oraș – WDP Park Sibiu, CTC Park Sibiu,
respectiv Zacaria Industrial Park. Clădirile
de birouri și cele comerciale sunt situate
predominant în țesutul urban existent, cu
excepția unui centru comercial semnificativ
amplasat în Șelimbăr.
Accesul la servicii
În vreme ce dezvoltarea rezidențială a fost
mai degrabă compactă în jurul așezărilor
existente, cu timpi de deplasare relativ
mici către locurile de muncă și facilitățile
publice, există totuși câteva zone de creștere
nesănătoasă, comunități organice și
planificate deconectate de centru (Cartierul
Ana în Șura Mare), sau chiar de orice așezare
preexistentă (Magnolia Residence în Șura
Mică

126 127
Sibiu 2007: Amenajare în fază incipientă a West Industrial Park, la nord de pista aeroportului orașului. Sibiu 2019: Amenajare completă a centrului industrial și câteva grupuri de amenajări rezidențiale discontinue (înălțime medie).

Sibiu - Tineretului 2007: Etape incipiente de amenajare a cartierului Tineretului, la NV de centrul urban: case unifamiliale Sibiu 2019: Amenajarea completă a cartierului reflectă un grad de planificare și sistematizare, dar comunitatea rămâne
împrăștiate, fără infrastructură rutieră implementată orientată către transportul auto și nu este accesibilă pietonal, în ciuda proximității față de centrul urban.
128 129
Sibiu 2019: Teren agricol la marginea centrului urban al Sibiului, parte din teritoriul administrativ al Cisnădiei. Sibiu Arhitecților 2019: Nou cartier rezidențial din cadrul UAT Cisnădie, la marginea centrului urban Sibiu, dezvoltat printr-o
combinație de grupuri planificate mici de locuințe și loturi dezvoltate individual, caracterizat prin densitate ridicată și
infrastructură incompletă.

Sibiu Șelimbăr 2007: Așezare rurală la marginea centrului urban Sibiu. Dovezi incipiente de noi amenajări rezidențiale. Sibiu Șelimbăr 2019: Extindere rezidențială intensă la marginea satului, către centrul urban, care pătrunde în amprenta
urbană, caracterizată printr-un nivel redus de planificare, rezultând o structură fragmentată și o infrastructură deficitară.
130 131
Târgu Mureș
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

132 133
Târgu Mureș Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
147,305 3,59% Terenurilor (PBA) 42,190 8.83%
CREȘTERE &
DECLIN STATIC 43,3% CREȘTERE
DENSIFICARE

Analiza cantitativă

Dinamica urbană și periurbană a suprafeței

construite și modificările demografice au
urmat un model constant: o amprentă
urbană relativ stagnantă, populație urbană
în scădere și un inel periurban cu extindere
rapidă, susținute de o creștere semnificativă
a populației. Datele CLC referitoare la
modificarea amprentei urbane nu reflectă
întrutotul dimensiunea creșterii anterioare
anului 2006, indicând cu un procent
semnificativ de contracție urbană în zona
industrializată din SV orașului, dar și cu o zonă
semnificativă în care reducerea nu se verifică
prin imaginile din satelit (ex. Aleea Carpați).
1990 - 2006 2006 - 2018
Modele de creștere Dinamica
Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
Modelul de creștere dominant este unul de
Populației -3.17% 5.96% -6.42% 22.45%
expansiune fragmentată, cu multe amenajări
care apar în prelungirea așezărilor periurbane, Supr. Construite -4.09% 20.08% 3.59% 8.83%
unde s-au conturat mari cartiere rezidențiale.
Noile zone de dezvoltare gravitează către Densității 0.95% -11.76% -10.7% 12.51%
limita teritorială a orașului, indicând o
potențială fuziune dacă se va continua
acest model. În plus, există câteva grupări
rezidențiale care se extind din centrul urban,
concentrate pe latura estică a orașului
(Belvedere). Casa unifamilială este forma de
creștere dominantă, dar imaginile din satelit
reflectă un nivel bun de planificare, indicat
de rețeaua stradală sistematizată, care
organizează comunități dense cu design
repetitiv.

Fiind un oraș intens industrializat în perioada

socialistă, marginea urbană este înconjurată
de o structură industrială și, deși unele dintre
aceste zone au avut parte de un proces lent de
degradare, altele au reușit să rămână active
sau să fie reamenajate în spații comerciale și
logistice.

Accesul la servicii

Deși există un anumit grad de sistematizare,

noile comunități sunt centrate pe un stil de
viață dependent de automobil, în mod tipic
neexistând trotuare, fără parcuri sau spații
de servicii planificate în cadrul comunității.
Spațiile pentru activități comerciale, de
petrecere a timpului liber și de divertisment
sunt concentrate în centrul urban, împreună
cu majoritatea locurilor de muncă.
134 135
 Târgu Mureș - Corunca 2019: Activitatea comercială se intensifică de-a lungul drumului principal și a dus la dezvoltarea de
Târgu Mureș - Corunca 2011: Facilități comerciale/logistice împrăștiate de-a lungul DN13, la marginea de SE a centrului urban.
clădiri de mică înălțime, în grupuri care se ramifică din drumul principal.

Târgu Mureș - Orizont 2011: Așezare rezidențială liniară împrăștiată, la est de centrul urban. Târgu Mureș - Orizont 2019: Nouă amenajare rezidențială: clădiri de mică înălțime, grad mai mare de planificare (geometria
sistemului stradal), dimensiunea loturilor/locuințelor, alături de facilități comerciale/logistice de-a lungul drumului principal.

136 137
Târgu Mureș 2011: Teren neamenajat de-a lungul DN13, aproape de latura vestică a centrului urban. Târgu Mureș 2019: Amenajare liniară, fragmentată, de spații comerciale pentru un stil de viață orientat către folosirea
automobilului.

Târgu Mureș - Belvedere 2019: Comunitate suburbană planificată discontinuă, în apropiere de limita de sud a marginii urbane,
Târgu Mureș - Belvedere 2011: Teren agricol la sud de centrul urban, în apropiere de cartierul Tudor Vladimirescu.
cu un grad ridicat de sistematizare a rețelei stradale, proiectare orientată către circulația auto și tipologie standardizată a
locuințelor.
138 139
Alba Iulia
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

140 141
Alba Iulia Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populația Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construita Urbană de Ocupare a Urbană Construită Peri-Urbană
74,722 8.3% Terenurilor (PBA) 62,527 14.53%
CREȘTERE & CREȘTERE &
CREȘTERE 20,91% CREȘTERE
DISPERSIE DISPERSIE

Analiză cantitativă
Suprafața construită a municipiului din
Alba Iulia a înregistrat o creștere constantă
în perioada post-socialistă, mai accelerată
după 2006, în contextul unei populații în
creștere. Expansiunea din zona periurbană
a început după 2006, dar datele reflectă
un proces de expansiune în condițiile unei
creșteri demografice, chiar dacă scăzute. În
ansamblu, Alba Iulia este un oraș dinamic în
curs de expansiune.
Modele de creștere
Orașul cunoaște o creștere compactă
accelerată, pe măsură ce grupările de
creștere au umplut golurile dintr-un țesut
urbană destul de fragmentat. În același timp, 1990 - 2006 2006 - 2018
Dinamica
creșterea periurbană este concentrată în Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
jurul orașului Sebeș.
Populației -1.22% 0.57% 4.12% 1.17%
Dezvoltările rezidențiale sunt principala
formă de creștere, pe măsură ce în jurul Supr. Construie 18.94% -6.62% 8.3% 14.53%
centrului urban au apărut noi cartiere,
făcând legătura cu așezările rurale aflate Densității -20.41% 7.7% -4.02% -11.67%
în interiorul limitei administrativă. Imaginile
din satelit evidențiază o formă de extindere
planificată care se ramifică din drumurile
principale, evidențiată de organizarea
rețelelor stradale în anticiparea creșterii, de
parcelare și de retrageri. Toate amenajările
par să aibă în comun această structură
prestabilită, coordonată la nivel administrativ,
iar majoritatea indică o formă organică de
dezvoltare – loturi individuale, cu excepția
comunității planificate din Recea.
Având o activitate industrială redusă, Alba
Iulia a consolidat sectoarele de servicii și
turism prin eforturi de regenerare urbană,
concentrate în centrul istoric (Cetatea Alba
Carolina). Datele indică și o expansiune
semnificativă în afara limitelor administrative,
dar aceasta este concentrată mai degrabă
în jurul Sebeșului sau a altor sate decât sub
influența centrului urban.
Accesul la servicii
Dezvoltarea comercială este răspândită
de-a lungul limitei urbane preexistente, în
vecinătatea noilor amenajări rezidențiale, dar
serviciile rămân concentrate în jurul centrului
istoric. Un aspect pozitiv este sistemul în
curs de dezvoltare al transportului public
metropolitan, dar nivelul accesului pietonal în
noile comunități rămâne foarte scăzut – fără
destinații, fără trotuare.

142 143
Alba Iulia 2004: Teren agricol cu amenajare liniară împrăștiată de-a lungul drumului principal, conectând centrul urban Alba Iulia 2019: Amenajare rezidențială fragmentată dar extinsă, care anulează liniile de delimitare dintre amprenta
de așezarea rurală Micești. urbană și așezările rurale, creând un peisaj de tranziție, determinată de proximitatea față de centru dar cu caracteristici
rurale.

Alba Iulia 2004: Grupare industrială la sud de centrul urban și amenajare rezidențială liniară împrăștiată de-a lungul Alba Iulia 2019: Cartier rezidențial nou dezvoltat (Recea) în prelungirea limitei urbane. Forma de creștere este una de
drumului de legătură. expansiune – dezvoltare rezidențială incrementală, fragmentată, cu clădiri joase și infrastructură deficitară.
144 145
 Alba Iulia 2019: Dezvoltare rezidențială fragmentată care pătrunde în terenul agricol pe limita de nord, indicând un nivel
Alba Iulia 2004: Limita de nord a centrului urban – grup de blocuri din epoca socialistă, supermarketuri și facilități logistice.
scăzut de planificare/control și o infrastructură deficitară.

Alba Iulia 2019: : Cartierul Orizont, dezvoltat la marginea așezării rurale Micești, care creează un peisaj de tranziție, periurban
Alba Iulia 2004: Latura estică a satului Micești, amplasat la nord de centrul urban.
– densitate scăzută, structură rezidențială împrăștiată, cu un grad mare de consum al terenurilor.
146 147
Giurgiu
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

148 149
Giurgiu Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafață Coeficientul Populație Suprafață

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
66,692 -2.48% Terenurilor(PBA) 13,573 6.53%
CREȘTERE &
DECLIN STATICĂ 31,42% DECLIN
DISPERSIE

Analiza cantitativă

Fără un motor economic sustenabil, Giurgiu a

rămas un oraș relativ stagnant, cu tendințe
ușor negative. Datele CLC indică o ușoară
extindere a amprentei urbane între 1990
și 2006, urmată de o oarecare contracție
pe măsură ce fosta platformă industrială,
Combinatul Chimic, s-a degradat. Localitățile
limitrofe se dezvoltă independent față de
centrul urban, dar au rămas statice, cu
puține zone de densificare rezidențială. Atât
populația urbană, cât și cea periurbană
au urmat un model negativ, cu un declin
accentuat al satelor limitrofe între 1990 și
2006, precum și al populației urbane după
2006. 1990 - 2006 2006 - 2018
Dinamica
Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
Modele de creștere
Populației -3.79% -8.99% -10.05% -3.86%
Modelul de creștere este unul de creștere
limitată și rarefiată – densificare rezidențială Supr. Construită 9.35% -0.27% -2.48% 6.53%
și contracție a fostelor platforme industriale
urbane, care s-au degradat în timp și s-au Densității -13.65% -8.74% -8.42% -9.75%
transformat în terenuri dezafectate, dar și a
marilor ferme și cooperative din jurul satelor
limitrofe. Principala formă de investiții s-a
făcut în domeniul comercial – supermarketuri
distribuite în întreaga structură urbană.

Calitatea țesutului urban

Deși datele poziționează orașul Giurgiu între

orașele „stagnante”, această categorie se
confruntă cu forme mai puțin cuantificabile
de declin, legate de gradul de neocupare și de
calitatea mediului construit.

Lipsa de expansiune permite concentrarea

fondurilor publice pe îmbunătățirea structurii
construite existente și pe atragerea de
investitori pentru a reporni motorul economic.

Țesutul urban constă într-un amestec de

cartiere foarte dense de blocuri cu înălțime
medie și comunități rezidențiale, cu o
acoperire cu copaci foarte redusă dincolo
de bulevardele principale și cu puține spații
comunitare – locuri de joacă, parcuri. În
acest caz, strategia de regenerare urbană ar
trebui să se concentreze și pe „renunțare”, pe
găsirea de oportunități de eliberare a unor
spatii pentru introducerea acestor facilități.

150 151
Giurgiu 2002: Teren industrial dezafectat pe locul fostului combinat chimic, la marginea de SV a orașului. Giurgiu 2019: Degradare și mai mare a terenului industrial dezafectat și demolarea câtorva clădiri. Imaginile din satelit indică
doar punerea la pământ a structurii, fără decontaminarea adecvată a solului.

Giurgiu 2002: Structură rezidențială fragmentată pe latura de nord a centrului urban. Giurgiu 2019: Ușoară extindere rezidențială, care urmează un model de expansiune.
152 153
Piatra-Neamț
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

154 155
Piatra-Neamț Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
112,451 3.59% Terenurilor (PBA) 33,187 13.21%
CREȘTERE &
CONTRACȚIE STATICĂ 23,86% CRERȘTERE
DISPERSIE

Analiza cantitativă
În timp ce populația orașului Piatra Neamț a
scăzut, mai semnificativ după 2006, satele
din jur au înregistrat o creștere moderată.
Colapsul activității industriale și agricole din
zonă a dus la o fragmentare a suprafeței
construite atât în nucleul urban, dar în special
în zona periurbană, unde erau amplasate
multe dintre fostele generatoare de creștere
economică.
Zonele în declin capturate de CLC corespund
fostelor amplasamente industriale și agricole,
precum zona Săvinești – Roznov din Piatra
Șoimului – amplasamentul unei foste fabrici
de îngrășăminte chimice, sau satul Izvoare
din Dumbrava Roșie – unde perimetrul 1990 - 2006 2006 - 2018
Dinamica
abandonat al unui mare complex de sere este Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
vizibil în imaginile din satelit.
Populației -1.48% 0.21% -7.94% 6.54%
Cu toate acestea, ca urmare a eforturilor
publice și private, tendința a fost inversată Supr. Construită -4.13% -27.9% 3.59% 13.21%
și atât orașul, cât și zona sa adiacentă au
avut o creștere moderată între 2006 și 2018, Densității 2.69% 38.99% -12.52% -5.89%
ajungând la un nivel de amenajare a teritoriului
similar cu cel de dinainte de 1989.
Modele de creștere
Există un model mixt de expansiune compactă
și fragmentată, care corespunde unei creșteri
în jurul centrului urban și extinderii satelor
limitrofe de-a lungul drumurilor principale.
Văleni și Dărmănești sunt două exemple
de cartiere rezidențiale în creștere, unde
găsim un amestec de case unifamiliale și
comunități planificate, cu clădiri joase și
medii. Partea sudică a orașului, în general
o fostă zonă industrială, a continuat să
se dezvolte printr-un amestec de spații
comerciale pe scară mare și amenajări de
servicii. Principalele investiții din ultimele
decenii s-au limitat la amenajări comerciale în
limitele administrative ale orașului.
Accesul la servicii
Serviciile publice, facilitățile și destinațiile
pentru petrecerea timpului liber sunt
concentrate în cadrul centrului urban, în
cartierele de blocuri. Nu există niciun sistem
de transport în comun care să conecteze
noile amenajări cu centrul urban și facilitățile
acestuia, prin urmare populația trebuie să
facă naveta și depinde de automobilele
personale.
156 157
Piatra Neamț 2011: Grupare de supermarketuri și spații logistice și o aglomerare liniară de clădiri rezidențiale la marginea Piatra Neamț 2019: Ușoară extindere rezidențială de-a lungul drumului principal.
centrului urban.

Piatra Neamț 2011: Peisaj fragmentat, cu amenajări lineare împrăștiate de-a lungul drumurilor principale care leagă centrul Piatra Neamț 2019: Expansiune rezidențială împrăștiată în zona Pietricica, umplând golul dintre cartierul Dărmănești și
urban de cartierele Dărmănești, Gara Veche și satul Ciritei. localitatea rurală Ciritei
158 159
Reșița
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

160 161
Reșița Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
84,898 1.49% Terenurilor (PBA) 36,470 -0.85%

DECLIN STATICĂ 6,87% DECLIN STATICĂ

Analiza cantitativă

Reșița este un oraș în declin ca urmare

a colapsului industrial – principalul motor
economic, ceea ce a dus la o tendință
accelerată de declin demografic. Datele CLC
referitoare la suprafața construită reflectă o
amprentă urbană relativ stagnantă, dar cifrele
ascund amploarea fragmentării urbane. Unele
zone indicate ca fiind în creștere după 1990
sunt de fapt proiecte finalizate în ultimii ani
ai regimului socialist, ceea ce induce în eroare
cu privire la suprafața construită coroborată.

Modele de creștere

Reșița administrează o suprafață mare de 1990 - 2006 2006 - 2018

teren și are un grad scăzut de amenajare Dinamica
a teritoriului (7,5%), în principal datorită Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
limitărilor naturale. Țesutul urban originar
Populației -3.78% -6.16% -12.03% -3.61%
dezvăluie un grad mare de fragmentare
– orașul fiind împărțit în trei secțiuni, Supr. Construite 9.36% -12.53% 1.49% -0.85%
conectate prin țesutul industrial. După o
dezindustrializare masivă, 260 ha sau 34,6% Densității -13.66% 7.28% -15.37% -2.79%
din suprafața teritoriului intravilan sunt acum
acoperite de terenuri industriale dezafectate.

Dezvoltarea comercială a fost singurul stimul

de dezvoltare, fiind distribuită de-a lungul
principalului bulevard – Bd. Revoluția din
Decembrie/Bd. Republicii, care acționează
ca o coloană vertebrală și aduce laolaltă
componentele fragmentate ale țesutului
urban.

Calitatea țesutului urban

Pentru inversarea tendințelor negative, orașul

are nevoie să recreeze activitatea economică,
să ofere locuri de muncă și să îmbunătățească
nivelul de calitate a vieții, afectat în mod
inevitabil de declinul demografic și economic.
Administrația publică este în căutare activă
de fonduri UE pentru regenerare urbană,
concentrându-se pe oferirea de servicii
(refacerea liniei de tramvai, școli), spații
publice și regenerarea locuințelor colective din
zonele marginalizate.

162 163
Reșița 2006: Platformă industrială în centrul urban al Reșiței. Reșița 2019: Teren industrial dezafectat cu dovezi de curățare superficială a facilităților industriale, fără curățarea adecvată
a terenului.

Reșița 2006: Platformă industrială la marginea centrului urban.. Reșița 2019: Amenajare comercială de amploare pe locul fostei platforme industriale.
164 165
Slobozia
Amprenta Urbană Construită Tipuri de Expansiune Urbană

166 167
Slobozia Utilizarea Zonelor de Expansiune și Accesul la Servicii

Populație Suprafața Coeficientul Populație Suprafața

Urbană Construită Urbană de Ocupare a Peri-Urbană Construită Peri-Urbană
51,634 5.68% Terenurilor (PBA) 24,197 2.63%

CONTRACȚIE DISPERSIE 9,93% CONTRACȚIE STATICĂ

Analiza cantitativă

Ultimii ani ai regimului comunist au fost

prosperi pentru dezvoltarea urbană a orașului
(1982-1989), prin urmare expansiunea
amprentei urbane înregistrată de CLC în
perioada 1990-2006 este ușor denaturată
de aceste zone de urbanizare socialistă târzie
(ex. SV de-a lungul Bd. Mircea de Bătrân) și
de cele câteva amplasamente industriale sau
agricole periurbane ulterioare.

Modele de creștere

După 1989, orașul s-a extins către nord,

unde au apărut două grupări de locuințe
unifamiliale, dar și către sud și sud-vest 1990 - 2006 2006 - 2018
lângă Catedrala Episcopală, cu o comunitate Dinamica
rezidențială suplimentară. Acestea sunt zone Urban Peri-Urban Urban Peri-Urban
de dezvoltare densă și planificată, cu venituri
Populației -0.29% -20.77% -6.14% -3.73%
mari, cu o infrastructură bună, cu trotuare
și un nivel pietonal bun, datorită proximității Supr. Construite 33.8% 25.4% 5.68% 2.63%
față de centrul urban. Cu toate acestea,
dezvoltarea s-a oprit după 2006, pe măsură Densității -34.19% -36.82% -12.6% -6.2%
ce declinul populației s-a accentuat în oraș.
Dinamica pieței imobiliare a fost în general
limitată la noi clădiri comerciale pentru servicii
de bază – supermarketuri, logistică.

Modelele de creștere indică faptul că zona

adiacentă de mici așezări rurale se dezvoltă
independent față de centru, cu o creștere
ușoară între 1990 și 2006 și o dinamică
statică de atunci încoace (datele inițiale pot
fi ușor denaturate). Populația periurbană a
cunoscut un declin semnificativ în primul
interval și s-a stabilizat în cel de-al doilea.

Calitatea țesutului urban

La momentul de față, în lipsa unui motor

economic puternic, Slobozia rămâne un oraș
stagnant, cu o influență redusă asupra zonei
sale periurbane.

Forma compactă ar trebui folosită drept

avantaj, alături de alte puncte tari precum
rețeaua bună de servicii și acoperirea
generoasă cu copaci în cartierele de blocuri.
Aceste calități ar trebui să stea la baza
eforturilor de regenerare urbană și a unei
strategii de rebranding.

168 169
Slobozia 2010: Latura nordică a centrului urban, cu structură mixtă, în care se combină un sit industrial, o grupare rezidențială Slobozia 2019: Ușoară densificare a dezvoltării rezidențiale.
planificată și o dezvoltare rezidențială incrementală.

Slobozia 2019: Zonă rezidențială cu regim de înălțime mică. Slobozia 2019: Amara – zonă unde s-a identificat dezvoltare periurbană (Amara Nouă).
170 171
LIVRABILUL 1. DOCUMENT ÎNSOȚITOR 4
Document Justificativ. Schimbări demografice în România:
Factori, tendințe și previziuni despre viitor
ROMÂNIA
Acord pentru Servicii de Asistență Tehnică Rambursabile
pentru Politica Urbană a României (P171176)

LIVRABILUL 1. ANALIZA DOCUMENTELOR STRATEGICE,

LEGISLATIVE ȘI DE PLANIFICARE EXISTENTE

DOCUMENT ÎNSOȚITOR 4
Document Justificativ. Schimbări demografice în România:
Factori, tendințe și previziuni despre viitor

Iulie 2020
Clauză de limitare a responsabilității
Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca
Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.

Declarație privind drepturile de autor

Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau
transmiterea anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea
legislației în vigoare.

Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Bd. Libertății 16, Sector 5, București, România); sau (ii) Grupul Banca Mondială în
România (Strada Vasile Lascăr, nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România)

Prezentul raport a fost transmis în luna iulie 2020, în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență
Tehnică Rambursabile pentru Politica Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie 2019 între
Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare. Acesta reprezintă un document de sprijin pentru Livrabilul 1 în cadrul
acordului menționat mai sus - Analiza documentelor strategice, legislative și de planificare existente.
MULȚUMIRI

Prezentul raport este transmis în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică
Rambursabile pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea
lui David N. Sislen (Director de practică, Managementul Riscurilor Sociale, Urbane, Rurale și al
Rezilienței, Europa și Asia Centrală) și a Tatianei Proskuryakova (Director de Țară, România și
Ungaria). Raportul a fost elaborat de o echipă coordonată de Dean Cira (Specialist Principal în
domeniul Urban) și Paul Kriss (Specialist Principal în domeniul Urban) și alcătuită din Barbu Mateescu
(Expert în domeniul Dezvoltării Urbane), cu contribuții din partea Marcel Ionescu-Heroiu (Specialist
Principal în domeniul Dezvoltării Urbane), Carli Venter (Specialist Principal în domeniul Dezvoltării
Urbane), Yondela Silimela (Specialist Principal în domeniul Dezvoltării Urbane), Debashree Poddar
(Expert), și George Moldoveanu (Asistent Informații).

Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedback primit
de la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special Ministrului
Ion Ștefan, Secretarului de Stat Mihail Veștea, Directorului General Diana Țenea, Directorului Liviu
Băileșteanu, Șefului Serviciu Radu Necșuliu, precum și Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Beniamin
Stoica, Georgiana Toth, Emilia Milutinovici, Alina Huzui și celorlalți parteneri locali, regionali și
naționali care au contribuit la elaborarea acestui raport.
ABREVIERI

POCA Programul Operațional Capacitate Administrativă

POC Programul Operațional Competitivitate
CE Comisia Europeană
FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională
FSE Fondul Social European
FESI Fondurile Europene Structurale și de Investiții
UE Uniunea Europeană
ZUF Zonă Urbană Funcțională
GES Gaze cu efect de seră
OI Organism intermediar
PID Planuri Integrate de Dezvoltare
TIC Tehnologia Informației și a Comunicațiilor
SIDU Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană
SIDUD Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană Durabilă
M&E Monitorizare și Evaluare
AM Autoritatea de Management
MLPDA Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
INS Institutul Național de Statistică
PDR Plan de Dezvoltare Regională
PPR Ponderea potențialului rural
IMM Întreprinderi mici și mijlocii
OS Obiectiv strategic
PMUD Plan de Mobilitate Urbană Durabilă
UAT Unitate Administrativ-Teritorială
SDT Strategia de Dezvoltare Teritorială
OT Obiectiv tematic
CUPRINS

REZUMAT EXECUTIV..................................................................................................................... 1
Recomandări pentru conducerea orașelor ............................................................................................. 2
A. Zone metropolitane magnet (mari) ...................................................................................... 2
B. Municipii sau orașe cu perspective demografice strălucite .................................................. 3
C. Municipii sau orașe cu potențial de creștere demografică limitat ....................................... 3
1. METODOLOGIE ................................................................................................................ 5
2. TERMINOLOGIE................................................................................................................ 6
3. „IMAGINEA DE ANSAMBLU” A MUNICIPIILOR ȘI ORAȘELOR DIN ROMÂNIA ....................... 7
4. POTENȚIALUL DEMOGRAFIC AL LOCALITĂȚILOR URBANE ................................................ 10
5. ANALIZA FLUXURILOR DE MIGRAȚIE INTERJUDEȚEANĂ ................................................... 17
5.1. Fluxuri de migrație interjudețeană – date oficiale .................................................................. 17
5.2. Fluxuri de migrație interjudețeană – imigranți neînregistrați (alegători de pe listele
suplimentare de vot)............................................................................................................................. 19
5.3. Fluxuri de migrație interjudețeană – date la nivel de județ și extindere urbană/rurală ......... 21
5.3.1. Modelul clasic de dezvoltare: migrație urbană netă pozitivă și migrație rurală netă
negativă 21
5.3.2. Creștere multidimensională: migrație urbană netă pozitivă și migrație rurală netă
pozitivă 21
5.3.3. Depopulare: migrație urbană netă negativă, migrație rurală netă negativă ............ 22
5.3.4. Suburbanizare: migrație urbană netă negativă, migrație rurală netă pozitivă și
migrație totală pozitivă (migrație rurală netă pozitivă > migrație urbană netă negativă) ...... 22
5.3.5. Ruralizare .................................................................................................................. 23
6. POTENȚIALUL DE EMIGRARE RURALĂ ............................................................................. 24
7. PREVIZIUNI PENTRU 2030............................................................................................... 25
7.1. Patru sau mai multe „unde verzi” ............................................................................................ 25
7.2. Trei „unde verzi” ...................................................................................................................... 26
7.3. Două „unde verzi” .................................................................................................................... 26
7.4. O singură „undă verde” ........................................................................................................... 26
7.5. Nicio „undă verde”................................................................................................................... 27
CONCLUZII ................................................................................................................................. 29
LISTA FIGURILOR

Figura 1. Zona adiacentă a județelor cu localități predominant afectate de scăderea populației

„y”..12
Figura 2. Localități care au înregistrat o creștere a populației „y” ....................................................... 16

LISTA TABELELOR

Tabelul 1. Numărul mediu anual al nașterilor în ultimii 10 ani la nivel de județ .................................... 7
Tabelul 2. Numărul mediu anual al nașterilor în ultimii 10 ani în localitățile urbane ............................ 7
Tabelul 3. Sporul natural al populației .................................................................................................... 7
Tabelul 4. Cetățeni români sub 20 ani care locuiesc în localități urbane ............................................. 10
Tabelul 5. Tendințele demografice în aglomerările urbane ................................................................. 11
Tabelul 6. Localități urbane (din zona adiacentă din sud-vestul țării) cu o scădere semnificativă a
populației „y” ........................................................................................................................................ 12
Tabelul 7. Localități urbane (din afara zonei adiacente din sud-vestul țării) cu o scădere semnificativă
a populației „y” ..................................................................................................................................... 14
Tabelul 8. Tendințele localităților urbane din Romînia în ceea ce privește populația sub 20 ani ........ 15
Tabelul 9. Schimbări ale județului de domiciliu între localitățile urbane și rurale ............................... 17
Tabelul 10. Schimbări nete de migrație pentru județele care au beneficiat de pe urma migrației
interne (medie multianuală) ................................................................................................................. 18
Tabelul 11. Schimbări nete de migrație pentru județele care au beneficiat de pe urma migrației
interne................................................................................................................................................... 18
Tabelul 12. Numărul de alegători de listele suplimentare ................................................................... 19
Tabelul 13. Distribuția localităților urbane în funcție de numărul de „unde verzi” ............................. 25

LISTA CASETELOR

Caseta 1. Corelația dintre domiciliul cetățenilor și salariul mediu brut la nivel de județ ..................... 19
Caseta 2. Corelația dintre salariul mediu brut și numărul de alegători de pe listele suplimentare ..... 20
REZUMAT EXECUTIV
160 din cele 319 localități urbane ale României au un potențial demografic foarte limitat și este
aproape sigur că urmează să se micșoreze în următorul deceniu. Aceste localități se află în curs de
ruralizare și suferă ca urmare a emigrării, confruntându-se cu o scădere constantă a numărului de
locuitori cu vârste sub 20 ani. Alte 108 municipii și orașe se confruntă și ele cu problema menținerii
populației actuale. Doar 51 de localități beneficiază de doi sau mai mulți factori care favorizează
creșterea demografică.

În perioada 2010-2020, doar 44 dintre municipii și orașe au înregistrat o creștere a populației

tinere (sub 20 ani). Municipiile din România și suburbiile acestora se numără printre cele 44. Acest
lucru aruncă o umbră asupra viitorului acestor municipii și orașe, deoarece riscă să intre într-un cerc
demografic vicios.

România se confruntă cu numeroase schimbări în fluxul de migrație, multe dintre acestea

implicând un număr mare de persoane, în timp ce altele nu sunt măsurate corespunzător în
statisticile naționale – o situație care complică procesul de elaborare a unor prognoze sau predicții.
Migrația internă din România poate fi caracterizată prin trei tendințe principale: 1) ruralizarea
județelor mai puțin dezvoltate; 2) migrarea oficială și neoficială a cetățenilor spre polii regionali de
dezvoltare/orașe magnet și 3) suburbanizarea acestor poli de dezvoltare. Principalii beneficiari sunt
municipiile și zonele metropolitane ale acestora.

Scenariul de bază implicit pe termen mediu și lung pentru orașele din România este reprezentat de
reducerea numărului populației. Pentru majoritatea orașelor din România, perspectiva demografică
este foarte gravă. Aceste orașe trebuie să elaboreze strategii și metode de atragere a populației
tinere din orașele și satele învecinate. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că aceste orașe
concurează pentru acești potențiali imigranți cu centrele naționale de dezvoltare, precum și cu
tentația de a emigra în Europa de Vest sau Centrală. În ceea ce privește unele județe, grupul de
potențiali imigranți este foarte mic sau inexistent. Urbanizarea intrajudețeană (prin migrarea
tineretului din mediul rural către orașele din județ) reprezintă o opțiune mai ales pentru județele din
centrul și nordul Moldovei, precum și pentru câteva județe din centrul și nord-vestul țării. Celelalte
regiuni prezintă un potențial de imigrare sub nivelul mediu.

În mare parte, harta migrației interne și a creșterii demografice din România este reprezentativă
pentru economia României. Venitul mediu influențează în mod puternic și decisiv atractivitatea unui
județ în ceea ce privește migrația oficială și neoficială. Cele două variabile formează un cerc virtuos
pentru un număr mic de județe și un cerc vicios pentru celelalte: prosperitatea atrage forța de
muncă, care la rândul ei crește atractivitatea orașului/județului pentru investitori și magazine;
sărăcia (relativă) conduce la emigrare, fapt care determină reducerea forței de muncă disponibile și,
pe cale de consecință, creează probleme în încercarea de a îmbunătăți perspectiva economică a
orașului/județului.

1
Recomandări pentru conducerea orașelor
A. Zone metropolitane magnet (mari) 1
Aceste orașe se confruntă cu o schimbare demografică rapidă, care se datorează mai ales migrației
și necesită o planificare proactivă de creștere. Având în vedere previziunile pentru următorii 5-10
ani, este necesară o planificare strategică. Acest lucru este foarte important mai ales în contextul
duratei de pregătire pentru proiectele de infrastructură mai mari și pentru a asigura satisfacerea
cererii de unități medicale și educaționale.
Creșterea demografică va pune presiune pe infrastructura existentă. Este de așteptat ca
infrastructura de apă, electricitate, drumuri și transport public să se confrunte cu o creștere
permanentă a necesităților, care vor fi incompatibile cu configurațiile și sarcinile estimate în
perioada comunistă, când a fost creată infrastructura actuală. Cele mai importante elemente de
infrastructură ale polilor de creștere din România trebuie evaluate și îmbunătățite.
De asemenea, este necesară și schimbarea mentalității la nivelul autorităților locale și naționale
care trebuie să privească aceste orașe ca pe zone metropolitane în care orașul și suburbiile sale
acționează în mod unitar și se implică în proiecte comune. De exemplu, limita administrativă (care
devine tot mai artificială) dintre București și Județul Ilfov creează probleme semnificative în modul
de funcționare al zonei metropolitane. Numeroase proiecte, mai ales cele privitoare la crearea unei
infrastructuri puternice de transport public, nu pot fi implementate deoarece autoritățile locale ale
capitalei și cele ale localităților din Județul Ilfov nu dețin un cadru comun de referință și acțiune. La
nivel național trebuie simplificat procesul prin care o metropolă poate fuziona din punct de vedere
administrativ cu suburbiile sale.

Suburbanizarea care are loc în prezent în toate zonele metropolitane se confruntă cu problema
congestionării traficului dintre suburbii și oraș. Creșterea timpului de deplasare poate avea
numeroase efecte negative, precum scăderea productivității, creșterea atractivității anumitor zone
pentru emigrare (crearea unor noi puncte de presiune în jurul orașului) și creșterea nivelului de
poluare a aerului. Drept urmare, fiecare zonă metropolitană trebuie să identifice zonele exacte în
care există sau pot apărea aceste probleme și să găsească soluții, iar construirea de drumuri
suplimentare nu reprezintă o soluție. În acest caz, este nevoie de un plan de mobilitate coerent și de
investiții semnificative în opțiunile de transport public.

Nevoia de facilități și resurse umane în domeniul educației cu care se vor confrunta aceste zone
metropolitane va fi complet diferită față de restul țării, unde această nevoie se află și va continua
să se afle în scădere. La nivel național, existența unei agende atât de fragmentate poate crea
confuzie și neînțelegeri, motiv pentru care va fi nevoie de conducători locali care să știe să se impună
și care să înțeleagă dinamica locală atunci când vine vorba despre planificarea și alocarea resurselor.

1
În această categorie se regăsesc orașele București, Iași, Cluj, Timișoara, Oradea și Brașov, precum și
localitățile urbane din imediata apropiere. Lista detaliată este furnizată în secțiunea 8.1 a acestui document.
Dat fiind faptul că Timișoara și Oradea prezintă și ele multe dintre caracteristicile orașelor din lista detaliată,
acestea au fost incluse în prezenta secțiune.

2
B. Municipii sau orașe cu perspective demografice strălucite2

Aceste municipii și orașe se află într-o situație neobișnuită, deoarece sfidează tendințele observate
la nivel național dar, în același timp, nu beneficiază întotdeauna de resursele necesare pentru a
asigura îndeplinirea potențialului demografic. Un pas important este reprezentat de identificarea
elementelor care le diferențiază de restul localităților urbane din regiune sau județ și utilizarea
acestor elemente în elaborarea unei strategii de creștere durabilă. Limitările ar trebui luate în
considerare (limitări geografice) sau eliminate prin efort și investiții (în infrastructură).

Soluțiile axate pe economie sunt esențiale în reducerea potențialului de migrație a populației

tinere din aceste localități. De asemenea, aceste soluții sunt importante și pentru atragerea
populației tinere din mediul rural, fapt care ar accelera și mai mult creșterea demografică a
localității. Tinerii nu vor accepta absența oportunităților economice; drept urmare, dacă nu există
locuri de muncă disponibile, aceștia vor migra, ceea ce va arunca o umbră asupra viitorului
demografic al localității. Astfel, identificarea de investitori este extrem de importantă.

În plus, se pot utiliza fonduri UE pentru a îmbunătăți calitatea vieții din aceste localități.
Dobândirea know-how-ului necesar va genera beneficii semnificative, facilitând procesul de obținere
a acestor finanțări. A face trecerea de la nicio finanțare UE la primul proiect aprobat reprezintă un
proces dificil, dar odată ce se aprobă peste zece proiecte, totul devine mult mai ușor datorită
experienței acumulate. Mai mult decât atât, acțiunile din această sferă cresc vizibilitatea și
îmbunătățesc imaginea publică a localității, încurajând migrația internă.

C. Municipii sau orașe cu potențial de creștere demografică limitat 3

A fi clasificat drept oraș cu potențial de creștere demografică limitat sau foarte slab nu ar trebui
considerată o „sentință la moarte” din punct de vedere demografic. Administrarea inteligentă,
utilizarea inspirată a resurselor sau oportunităților locale și soluțiile neconvenționale la probleme
care par imposibil de rezolvat pot determina schimbări semnificative în viitorul unui municipiu sau
oraș. Chiar și localitățile situate în județe cu un număr scăzut de populație tânără în mediul rural pot
atrage această populație în municipii sau orașe pentru a se stabili acolo pe termen lung. În multe
situații, dimensiunea acestei populații tinere poate compensa eroziunea demografică din respectiva
localitate. Elementele cheie sunt reprezentate de locuințele ieftine și, mai ales, de prezența
investitorilor.

Unele municipii și orașe se pot revitaliza devenind suburbii ale unui oraș aflat în creștere din acea
regiune. Disponibilitatea acestora poate scădea prețul locuințelor din respectiva metropolă și

2
În această secțiune se încadrează reședințele de județ, precum Alba Iulia, Bacău, Bistrița, Constanța și
Suceava, dar și localitățile mai mici, precum Ștefănești (ambele localități care poartă acest nume, și cea din
Județul Argeș și cea din Județul Botoșani), Ineu (Județul Arad), Buhuși (Județul Bacău), Sângeorz-Băi (Județul
Bistrița), Năvodari (Județul Constanța), Mihăilești (Județul Giurgiu), Cristuru Secuiesc și Băile Tușnad (Județul
Harghita), Țăndărei (Județul Ialomița), Tăuții-Măgherăuș (Județul Maramureș), Ungheni (Județul Mureș), Ardud
(Județul Satu Mare), Șimleu Silvaniei (Județul Sălaj), Vicovu de Sus, Salcea, Gura Humorului, Solca, Rădăuți și
Cajvana (Județul Suceava), Recaș (Județul Timiș) și Murgeni (Județul Vaslui). Lista detaliată este furnizată în
secțiunile 8.2 și 8.3 ale acestui document. Este posibil ca o parte dintre aceste localități să se schimbe pe
parcursul următorului deceniu și să intre într-una din celelalte două categorii prezentate în această secțiune
sau este posibil ca localitățile urbane cu potențial de creștere limitat să se dezvolte și să se încadreze în această
categorie.
3
Lista detaliată este furnizată în secțiunile 7.4 și 7.5 din acest document. Statusul orașelor Huși și Vaslui este
incert din cauza factorilor care perturbă colectarea de date demografice exacte. Informațiile prevăzute în
această secțiune și în secțiunea anterioară se aplică în mod egal acestor două orașe.

3
suburbiile sale, făcând astfel întreaga zonă metropolitană mult mai atractivă. Trebuie avută în
vedere colaborarea cu astfel de orașe magnet în vederea implementării unor proiecte de
infrastructură. Locația contează mai puțin decât timpul de deplasare: un oraș mic situat la 40 km de
un oraș magnet poate însemna 2 ore de condus pe drumuri proaste pentru un potențial locuitor
(suburbie neviabilă) sau o jumătate de oră de mers cu trenul de mare viteză (suburbie viabilă).

În unele cazuri, mai multe municipii cu scădere demografică își pot exploata resursele în comun.
Fondurile ar trebui alocate pentru legăturile de infrastructură, mai ales în ceea ce privește
transportul, în vederea creării unei asocieri viabile. Puterea acestor municipii unite oferă vizibilitate
în fața investitorilor și a autorităților supranaționale. De exemplu, Galați și Brăila sunt două localități
mari cu o perspectivă demografică foarte sumbră, care suferă de pe urma lipsei de acțiuni, planuri și
inițiative și care ar putea beneficia de pe urma forței lor de muncă considerabile (cumulate). Pierderi
similare au fost identificate și în cazul orașelor Timișoara și Arad.

Transformarea într-un sat mare de facto nu implică doar obstacole, ci și oportunități. Orașele mici
aflate în această situație pot încerca să atragă noi locuitori prin evidențierea componentei rurale a
localității (de exemplu: traficul redus și absența poluării). De asemenea, aceste localități pot reduce
cheltuielile birocratice prin adaptarea infrastructurii la o populație mult mai restrânsă și
îmbunătățirea accesului la îngrijire medicală pentru cetățenii vârstnici care devin, pe zi ce trece, o
parte tot mai importantă a populației acestor orașe.

4
1. METODOLOGIE
Prezentul raport utilizează date furnizate de Institutul Național de Statistică (INS) pentru a analiza
tendințele de migrație interjudețeană, precum și pe cele din mediul urban și rural. S-a făcut o
medie a datelor oficiale privind schimbarea domiciliului de la un an la altul în perioada 2015-20184
pentru fiecare județ din România și pentru Municipiul București. S-a pus accentul pe identificarea
județelor cu o creștere demografică netă în rândul locuitorilor, dar și pe ultimele tendințe din
respectivele județe. Datele au fost suplimentate de o analiză a alegătorilor înscriși pe listele
suplimentare de vot pentru alegerile prezidențiale din 2014 și 2019. Astfel, s-a stabilit o legătură
între capacitatea unui județ de a atrage imigranți oficiali (cei care își stabilesc domiciliul în acel județ)
sau neoficiali (cei care trăiesc în acel județ fără a-și stabili domiciliul acolo) și venitul brut pe cap de
locuitor din județ.

S-a analizat dinamica migrării către/din localitățile urbane și cele rurale. Astfel, județele din
România au fost împărțite în cinci categorii care arată dacă aceste județe se află în curs de
urbanizare, ruralizare, suburbanizare, depopulare sau creștere multidimensională. În ceea ce
privește cele opt județe cu creștere multidimensională și suburbanizare, s-au analizat datele oficiale
privitoare la persoanele care și-au stabilit domiciliul în localități rurale, pentru a identifica
principalele fluxuri de deplasare (navetă).

S-a analizat potențialul demografic al tuturor municipiilor și orașelor din România prin utilizarea a
doi indicatori: numărul de locuitori sub 20 ani și ponderea potențialului rural (PPR). Astfel, s-a
determinat capacitatea municipiilor și orașelor dintr-un județ de a se bucura de reîntinerire
demografică prin atragerea de imigranți din localitățile rurale ale județului. De asemenea, s-a făcut o
comparație între situația celor doi indicatori în 2010, 2015 și 2020 pentru a clarifica și a determina
tendințele active. În plus, s-a făcut o previziune pentru anul 2030 prin juxtapunerea tuturor datelor
menționate mai sus, ceea ce a avut drept rezultat o clasificare a localităților din România în funcție
de numărul de opțiuni de care dispun („unde verzi”).

4
La data de 3 aprilie 2020, datele privind migrația aferente anului 2019 nu erau încă disponibile.

5
2. TERMINOLOGIE
Sistemul administrativ din România face diferența între două tipuri de aglomerări urbane:
municipii și orașe.

În România există 103 municipii, numărul acestora variind între unu și șase în fiecare dintre cele 41
ale României. București, deși este un municipiu, nu aparține unui județ. Municipiile tind să
beneficieze de o infrastructură superioară față de orașe sau zonele rurale, precum instituții
educaționale la nivel de liceu sau unități medicale dotate cu personalul necesar. Unele dintre
municipiile din România reprezintă motoare de creștere economică națională fie prin concentrarea
de resurse umane de înaltă calitate și sedii de corporații, fie prin concentrarea de unități de
producție și dezvoltare industrială.

În România există 216 orașe. Majoritatea dintre acestea se confruntă cu un deficit de infrastructură
sau de acces la infrastructura de transport și cu o situație economică precară. Aceste orașe prezintă
caracteristici rurale în ceea ce privește anumite aspecte, precum rata natalității sau numărul mic de
unități educaționale sau medicale.

În acest document, termenul de „localități urbane” este utilizat pentru a face referire la orașe și
municipii per ansamblu, adică la zonele urbane ale României.

În ceea ce privește așezările rurale lucrurile sunt ceva mai simple, deoarece legislația din România
folosește un singur termen pentru a le defini („comună”), motiv pentru care se va utiliza un singur
termen și în prezentul document („localități rurale”). Logic, rezultă că localitățile urbane ale unui
județ (orașele sale mici și mari) și localitățile rurale ale acestuia cuprind, împreună, toate localitățile.
În plus, în acest document:

 Termenii „sosire” și „plecare” se referă exclusiv la schimbările de domiciliu înregistrate de

instituțiile locale și guvernamentale, nu la schimbările de reședință, turism sau migrații
neoficiale.
 Termenii „Transilvania” și „transilvănean” nu se referă la regiunea istorică, ci la regiunea
geografică care include, pe lângă Transilvania, și regiunile Banat, Crișana și Maramureș.

6
3. „IMAGINEA DE ANSAMBLU” A MUNICIPIILOR ȘI ORAȘELOR
DIN ROMÂNIA
De la căderea comunismului, România s-a confruntat cu o scădere a ratei natalității5:
Tabelul 1. Numărul mediu anual al nașterilor în ultimii 10 ani la nivel de județ

Perioada Media nașterilor/an pentru fiecare perioadă

1991-2000 244 370
2001-2010 217 134
2011-2018 205 378
Localitățile urbane din România nu au fost afectate aproape deloc de această scădere, după cum se
poate vedea în următorul tabel6:
Tabelul 2. Numărul mediu anual al nașterilor în ultimii 10 ani în localitățile urbane

Perioada Media nașterilor/an pentru fiecare perioadă în localitățile urbane din România
1991-2000 114 609
2001-2010 112 774
2011-2018 112 417

Date fiind informațiile de mai sus, trebuie să se țină cont de două aspecte:
 Potențialul de imigrare rurală către localitățile urbane din România aproape că a dispărut.
Numărul mediu de nașteri/an din satele din România a scăzut de la 129 761 în primul
deceniu după căderea comunismului la 104 360 în perioada 2001-2010 și ulterior, la 92 961
din 2011 până în prezent. În zilele noastre, în fiecare cohortă cu vârste cuprinse între 16 și 23
ani7, locuitorii din mediul rural depășesc locuitorii din mediul urban. Drept urmare, există un
număr mare de potențiali locuitori urbani, dar această situație este temporară.
 În ciuda faptului că rata natalității în localitățile urbane din România a rămas relativ
constantă, sporul natural a fost negativ în ultimii șapte ani.
Tabelul 3. Sporul natural al populației

An Spor natural (nașteri minus decese)

2012 -20 168
2013 -12 126
2014 -8 947
2015 -10 673
2016 -8 080
2017 -11 442
2018 -12 372

5
Institutul Național de Statistică, tabelul POP201D.
6
Institutul Național de Statistică, tabelul POP201A
7
Conform datelor Institutului Național de Statistică disponibile în ianuarie 2020, tabelul POP107A

7
Pe lângă sporul natural negativ, mai există și alți factori care au condus la scăderea demografică
din multe localități urbane din România:

 Emigrarea forței de muncă cu calificare medie sau necalificată în Europa de Vest. Punctele
de plecare pentru acest val de migrare au fost reprezentate de zonele din România cu
creștere economică scăzută;
 Emigrarea elitei profesionale în Europa de Vest și America de Nord. În general, aceste
persoane părăsesc orașele mari, cu creștere economică din cauza nivelului scăzut al calității
vieții și a nemulțumirilor legate de acțiunile conducerii locale în ceea ce privește domeniile
cheie, precum educația, sistemul medical, etc.;
 Suburbanizarea clasei mijlocii urbane din cele mai mari aglomerări metropolitane din
România;
 Mobilitatea socială în creștere a tinerilor născuți în municipii mici, sate sau orașe, înscriși la
universități de prestigiu din România care, de cele mai multe ori, după absolvire, decid să
rămână în orașul în care au urmat cursurile universitare;
 Relocarea forței de muncă industriale în localități care beneficiază de investiții străine
masive în respectivul domeniu.

În prezentul document se consideră că viabilitatea demografică a fiecărei localități urbane depinde

de următorii factori:

 Potențialul demografic viitor: câți cetățeni tineri (sub 20 ani) locuiesc în localitate și cum se
schimbă acest număr în timp? Acest aspect este dezbătut în capitolul 5.
 Capacitatea de a atrage imigranți din alte localități urbane – acest aspect este dezbătut în
capitolul 6.
 Capacitatea de a atrage imigranți din localitățile rurale din județul în care este situată – acest
aspect este dezbătut în capitolul 7.
Potențialul impact al tuturor acestor factori este detaliat în capitolul 8.

Se presupune că factorii care influențează aspectele de mai sus afectează și migrația externă. Cu
alte cuvinte, este puțin probabil ca orașele ale căror locuitori nu aleg să migreze în alte municipii sau
orașe și care sunt atractive pentru locuitorii din alte orașe din România să se confrunte cu un număr
mare de emigrări spre Vest.

Atunci când se utilizează date oficiale, trebuie să se țină cont de câteva aspecte importante:

i) O denaturare este creată de cetățenii Republicii Moldova care dobândesc cetățenia

română, deoarece acest proces implică dobândirea unui domiciliu în România. Acest
domiciliu poate reprezenta o ficțiune administrativă (care nu implică o relocare
efectivă), care determină o creștere artificială a populației din municipiile, orașele și
satele din regiunea Moldovei, așa cum se întâmplă în Vaslui și Huși8.
ii) Valurile de migrație (menționate anterior) coexistă. Cu toate acestea, este greu de
determinat dimensiunea separată sau cumulată a acestora din cauza metodelor utilizate
de autoritățile de stat pentru a identifica domiciliul sau reședința unui cetățean.

8
Singurul mijloc eficient de măsură, deși nu este foarte exact, este de a analiza prezența la vot în rândul
populației adulte dintr-un municipiu sau oraș. În orașul Vaslui, numărul cetățenilor înregistrați oficial cu
reședința în acest oraș a crescut de la 63.000 în 2009 la 75.000 în 2014 și ulterior la 119.000 în 2019, dar
numărul de alegători a rămas constant în limita de 26.000-30.000. Un fenomen similar s-a observat și în cazul
orașului Huși.

8
Fiecare cetățean român are obligația să se înregistreze pentru un document personal de
identificare la vârsta de 14 ani, moment în care i se eliberează o carte de identitate care trebuie
reînnoită o dată la 10 ani de către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de
Date, care este subordonată Ministerului Administrației și Internelor. Adresa prevăzută pe cartea de
identitate – „domiciliul” în termeni birocratici – poate fi:

i) O casă sau un apartament deținut de respectivul cetățean; sau

ii) Adresa unui alt cetățean care acceptă ca respectivul cetățean să locuiască la acea
adresă, situație întâlnită în general în rândul membrilor aceleiași familii – de exemplu în
cazul soților sau părinților.
Cetățenii nu sunt obligați să informeze autoritățile cu privire la relocare. Astfel, chiriașii pe termen
lung rămân înregistrați în documentele oficiale și pe documentele de identificare în localitatea din
care au plecat – un oraș sau sat pe care este posibil să-l viziteze o dată pe an sau chiar mai rar. Este
foarte posibil ca un elev care s-a născut și a absolvit liceul în orașul sau satul L să meargă la facultate
în orașul N și, după absolvire, să lucreze, să trăiască și să locuiască în chirie timp de un deceniu sau
două în orașul N fără ca prezența sa în orașul N să fie cunoscută oficial de către autorități sau să fie
vizibilă în statisticile naționale sau locale (conform datelor oficiale, această persoană locuiește în
continuarea în orașul sau satul L). Aceștia sunt cetățenii semi-vizibili din România: persoane care nu
există oficial în orașele în care trăiesc, dar care influențează neoficial economia, cultura și viața
socială din respectivul oraș.
Legislația din România oferă posibilitatea atașării unei vize de flotant la cartea de identitate. În
ceea ce privește exemplul de mai sus, se semnalează faptul că respectivul imigrant își petrece marea
majoritate a timpului în orașul N, nu în L. Cu toate acestea, vizele de flotant sunt greu de obținut,
sunt valabile doar un an și sunt relativ inutile, deoarece nu sunt necesare pentru nicio altă activitate
în afară de vot în cadrul alegerilor locale sau parlamentare, care au loc o dată la patru ani. Cu toate
acestea, în perioada 2015-2018, în fiecare an au existat între 189.000 și 231.000 de români care au
obținut viză de flotant9. Acest număr nici nu se compară cu numărul de cetățeni care au votat în cel
de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din 2019 în altă localitate decât localitatea de
domiciliu prevăzută în cartea de identitate (1,16 milioane) sau care au făcut acest lucru la alegerile
prezidențiale din 2014 (1,19 milioane).
În plus, dat fiind faptul că România este membră a Uniunii Europene, nici plecările din țară, nici
întoarcerile în țară nu sunt urmărite. Similar exemplului de mai sus, dar la scară internațională, un
individ poate locui în Spania sau Italia timp de mai multe decenii, deși, în termeni oficiali, acesta este
în continuare „prezent” în orașul său natal. Mai mult decât atât, având în vedere faptul că
majoritatea emigranților lucrează în domeniul agriculturii în țara de destinație, mare parte din
această migrație este sezonieră.
În aceste circumstanțe, datele oficiale trebuie utilizate cu precauție. În acest document, se pune
accentul (unde este posibil) pe acțiunile indivizilor (ex. vot sau înregistrarea unui nou domiciliu la
autoritățile locale), nu pe statusul acestora. Acțiunile sunt sigure, în timp ce statusul este bazat pe
prezumpții, care, în multe situații, se pot dovedi a fi false.

9
Institutul Național de Statistică, tabelul POP 304B.

9
4. POTENȚIALUL DEMOGRAFIC AL LOCALITĂȚILOR URBANE
În acest capitol, „y” se referă la întreaga populație cu vârste cuprinse sub 20 ani și cu domiciliu în
localități urbane (municipii sau orașe)10. Acest indicator este relevant din două motive:

i) Măsoară atractivitatea viitoare a localității urbane la nivel economic (va deveni un

centru pentru angajări sau consum peste un deceniu sau două?)
ii) Indică dacă localitatea urbană este capabilă să suporte un ciclu demografic pozitiv (de
exemplu, dacă locuitorii cu vârsta de 10 ani din anul X devin părinți în anul X+10 sau
X+20, ducând astfel la apariția unei noi generații tinere numeroase în respectivul
municipiu sau oraș).

O creștere a populației „y” indică faptul că respectivul municipiu sau oraș beneficiază de un
potențial demografic puternic și de posibilitatea de a prospera. Cu toate acestea, cuvântul
„potențial” trebuie subliniat, deoarece un municipiu sau oraș poate avea o tendință pozitivă în ceea
ce privește valoarea „y” și poate poate pierde această populație ca urmare a migrării ei după
împlinirea vârstei de 20 ani. În fapt, este foarte posibil ca multe dintre municipiile sau orașele care
prezintă o creștere a populației „y” să piardă mare parte din această populație ca urmare a
presiunilor de migrație externă sau națională.

O scădere a populației „y” indică faptul că, cel mai probabil, respectivul municipiu sau oraș se va
micșora demografic în următoarele decenii, deoarece va intra într-un cerc demografic vicios.
Această scădere poate fi compensată prin migrația internă, dar această opțiune este fezabilă doar în
cazul anumitor orașe, mai exact cele care beneficiază de elemente educaționale sau economice care
atrag noi locuitori.

Precizia indicatorului „y” este foarte mare, deoarece cetățenii vizați de acest indicator nu sunt
implicați în migrații interne sau externe masive.

La nivel național, populația „y” a suferit o scădere semnificativă în perioada 2010-2015, urmată de
o scădere mult mai mică în următorii cinci ani:

Tabelul 4. Cetățeni români sub 20 ani care locuiesc în localități urbane

An Total
2010 2,425 milioane
2015 2,287 milioane
2020 2,284 milioane

Există o creștere a populației „y” la nivel local, dar aceasta este întâlnită într-un procent foarte
mic. Doar 12,6% din municipiile din România și 14,1% din orașele din România au înregistrat o
creștere a populației „y” în perioada 2010-2020:

10
Institutul Național de Statistică, tabelul POP107D. Toate datele valide la data de 1 ianuarie 2020.

10
 Tabelul 5. Tendințele demografice în aglomerările urbane

Număr de… / situație … o creștere a „y” … o scădere a „y”

Localități urbane care în perioada 2010-2020 au 44 276
înregistrat…
Municipii care în perioada 2010-2020 au înregistrat… 13 90
Orașe care în perioada 2010-2020 au înregistrat… 31 186

Următoarele municipii și orașe au înregistrat o creștere a populației „y” în perioada 2010-2020:

 București și suburbiile sale. Creșterea înregistrată la nivelul capitalei (4%) este mică în
comparație cu cea înregistrată în orașele învecinate, precum Bragadiru (217%), Popești-
Leordeni (160%), Otopeni (69%), Voluntari (60%), Pantelimon (55%), Măgurele (54%), Chitila
(33%), Buftea (12%). Per ansamblu, regiunea urbană București-Ilfov a înregistrat o creștere
de 8,6%.
 Majoritatea municipiilor mari din România: Iași (26%), Cluj-Napoca (9%), Brașov (6%), Sibiu
(4%) și Constanța (0,8%). Aceste cifre se referă la municipiile în sine, nu la suburbiile
acestora, drept urmare, potențialul de creștere al acestor zone metropolitane este de fapt
mai mare.
 O serie de localități din regiunea centrală a României: în Județul Brașov: Ghimbav (38%),
Săcele (20%) și Râșnov (6%); în Județul Sibiu: Cisnădie (21%) și Tălmaciu (1,8%); în Județul
Alba: Alba Iulia (2,7%).
 Numeroase localități urbane din nord-vestul României, mai exact în Județul Bistrița-Năsăud
(Bistrița 1,4%, Sângeorz Băi 0,4%), Județul Suceava (Gura Humorului 6,4%, Cajvana 3,6%,
Salcea 3,6%, Solca 3,3%, Rădăuți 2,6%, Suceava 1,8%, Vicovu de Sus 1,1%), Județul Iași
(Hârlău 1,8%), Județul Vaslui (Vaslui 56%, Huși 4%, Murgeni 1,4%).
 11 alte localități care nu se încadrează în niciunul din grupurile sau modelele menționate
mai sus: Tăuții Măgherăuș (Județul Maramureș, 15%), Țăndărei (Județul Ialomița, 11,4%),
Ștefănești (Județul Argeș, 10,6%), Ardud (Județul Satu Mare, 7,4%), Năvodari (Județul
Constanța, 5,6%), Techirgiol (Județul Constanța, 1,8%), Recaș (Județul Timiș, 5,5%), Bolintin-
Vale (Județul Giurgiu, 2,9%), Ungheni (Județul Mureș, 2,9%) și Ineu (Județul Arad, 2,7%).

Pe de altă parte, 83 din cele 319 de localități urbane din România au înregistrat o scădere de 20%
sau chiar mai mult în rândul populației „y” în perioada 2010-2020. Cu alte cuvinte, peste un sfert
din localitățile urbane din România se confruntă cu un viitor demografic care se înrăutățește rapid.

48 din cele 83 de localități urbane sunt situate într-o zonă adiacentă, compusă din 12 județe,
situată din punct de vedere geografic între polul de creștere București-Ilfov și Județul Timiș, care
include Municipiul Timișoara – unul dintre cele mai prospere municipii din România din punct de
vedere economic.

11
 Figura 1. Zona adiacentă a județelor cu localități predominant afectate de scăderea populației „y”

Localitățile sunt enumerate de la cele care au înregistrat cea mai mare scădere a factorului „y” la
cele care au înregistrat cea mai mică scădere:

Tabelul 6. Localități urbane (din zona adiacentă din sud-vestul țării) cu o scădere semnificativă a populației
„y”

Localitate Județ Scădere a „y"

Berbești Vâlcea 41 %
Uricani Hunedoara 38 %
Băile Govora Vâlcea 36 %
Aninoasa Hunedoara 36 %
Băile Herculane Caraș-Severin 35 %
Motru Gorj 34 %
Țicleni Gorj 33 %
Lupeni Hunedoara 31 %
Petrila Hunedoara 30 %
Vulcan Hunedoara 30 %
Slănic Prahova 30 %
Bumbești-Jiu Gorj 30 %
Rovinari Gorj 28 %
Petroșani Hunedoara 28 %

12
 Localitate Județ Scădere a „y"
Turceni Gorj 27 %
Drăgășani Vâlcea 26 %
Tismana Gorj 26 %
Turnu Măgurele Teleorman 26 %
Băile Olănești Vâlcea 26 %
Anina Caraș Severin 25 %
Fieni Dâmbovița 25 %
Corabia Olt 25 %
Moreni Dâmbovița 25 %
Moldova Nouă Caraș-Severin 25 %
Baia de Aramă Mehedinți 25 %
Sinaia Prahova 25 %
Dăbuleni Dolj 25 %
Mioveni Argeș 24 %
Oțelu Roșu Caraș-Severin 24 %
Scornicești Olt 23 %
Comarnic Prahova 23 %
Câmpulung Argeș 23 %
Oravița Caraș-Severin 23 %
Orșova Mehedinți 23 %
Filiași Dolj 23 %
Drăgănești-Olt Olt 22 %
Ocnele Mari Vâlcea 22 %
Calafat Dolj 22 %
Strehaia Mehedinți 22 %
Azuga Prahova 22 %
Curtea de Argeș Argeș 22 %
Reșița Caraș-Severin 22 %
Piatra-Olt Olt 21 %
Zimnicea Teleorman 21 %
Potcoava Olt 21 %
Balș Olt 21 %
Bălcești Vâlcea 20 %
Horezu Vâlcea 20 %

13
Celelalte 35 de localități sunt situate în alte 20 județe, din întreaga țară. Acestea sunt:

Tabelul 7. Localități urbane (din afara zonei adiacente din sud-vestul țării) cu o scădere semnificativă a
populației „y”

Localitate Județ Scădere a „y"

Baia de Arieș Alba 48 %
Abrud Alba 40 %
Bălan Harghita 38 %
Sulina Tulcea 35 %
Berești Galați 34 %
Vascău Bihor 33 %
Bicaz Neamț 31 %
Făurei Brăila 31 %
Victoria Brașov 30 %
Săveni Botoșani 29 %
Ștei Bihor 27 %
Câmpeni Alba 26 %
Siret Suceava 26 %
Nucet Bihor 24 %
Broșteni Suceava 24 %
Măcin Tulcea 23 %
Însurăței Brăila 23 %
Cehu Silvaniei Sălaj 23 %
Nehoiu Buzău 23 %
Dorohoi Botoșani 22 %
Marghita Bihor 22 %
Cernavodă Constanța 22 %
Pătârlagele Buzău 21 %
Ianca Brăila 21 %
Vișeu de Sus Maramureș 21 %
Mediaș Sibiu 21 %
Câmpia Turzii Cluj 21 %
Negrești Vaslui 21 %
Comănești Bacău 21 %
Sighișoara Mureș 21 %
Flămânzi Botoșani 21 %

14
 Localitate Județ Scădere a „y"
Sărmașu Mureș 20 %
Ocna Mureș Alba 20 %
Cavnic Maramureș 20 %
Giurgiu Giurgiu 20 %

Dintre cele 96 localități urbane din zona adiacentă, doar 2 au înregistrat o creștere a populației „y”
în perioada 2010-2020 (Ștefănești din Județul Argeș și Bolintin-Vale din Județul Giurgiu). În schimb,
din cele 224 localități aflate în afara zonei adiacente, 42 au înregistrat o creștere a populației „y”.
Astfel, în zona adiacentă, 2% din localități au înregistrat o creștere a potențialului demografic, spre
deosebire de 18,8% din localitățile din afara acestei zone.

Deși schimbarea tendințelor în ceea ce privește evoluția „y” nu este un fenomen comun, acest
lucru s-a întâmplat în 40 din localitățile urbane din România:

Tabelul 8. Tendințele localităților urbane din România în ceea ce privește populația sub 20 ani

Situație Creștere a „y” în perioada 2015- Scădere a „y” în perioada 2015-2020

2020
Creștere a „y” în perioada 24 4
2010-2015

Scădere a „y” în perioada 36 256

2010-2015

Cele 36 localități care, după scăderea populației „y” în perioada 2010-2015, au înregistrat o
creștere în următorii cinci ani sunt situate în mod disproporționat în Transilvania, o regiune din
România care include o treime din populația țării, dar peste jumătate (19) din cele 36 de localități din
această categorie: Cisnădie (Județul Sibiu, o creștere de 51,6% în perioada 2015-2020), Cluj-Napoca
(Județul Cluj, 9,6%), Râșnov (Județul Brașov, 8,8%), Brașov (Județul Brașov, 6,9%), Bistrița (Județul
Bistrița-Năsăud, 4,5%), Băile Tușnad (Județul Harghita, 4,4%), Tălmaciu (Județul Sibiu, 4,2%), Ineu
(Județul Arad, 3,7%), Făget (Județul Timiș, 2,6%), Hațeg (Județul Hunedoara, 2,3%), Șomcuța Mare
(Județul Maramureș, 2,0%), Oradea (Județul Bihor, 1,8%), Timișoara (Județul Timiș, 1,6%), Curtici
(Județul Arad, 1,2%), Sângeorz-Băi (Județul Bistrița Năsăud, 1,0%), Arad (Județul Arad, 1,0%),
Cristuru Secuiesc (Județul Harghita, 0,1%), Șimleul Silvaniei (Județul Sălaj, 0,1%) și Pecica (Județul
Arad, 0,1%). Această listă include atât câțiva dintre polii de creștere economică din România, cât și
reședințe de județ mai mici și orașe de mici dimensiuni.

Următoarele localități urbane au înregistrat și ele recent o traiectorie pozitivă:

15
 Figura 2. Localități care au înregistrat o creștere a populației „y”

 În Județul Suceava: Suceava (o creștere de 7,3% a populației „y" în perioada 2015-2020),

Solca (7,3%), Rădăuți (4,6%), Cajvana (4,4%);
 În Județul Constanța: Constanța (1,5%), Eforie (0,1%), Ovidiu (0,1%);
 În Județul Prahova: Boldești-Scăeni (0,3%), Urlați (0,4%), Vălenii de Munte (1,5%);
 În Județul Bacău: Bacău (2,3%), Buhuși (4,8%);
 În Județul Botoșani: Ștefănești (3,4%);
 În Județul Mehedinți: Vânju Mare (5,6%);
 În Județul Iași: Hârlău (6,0%);
 În Județul Vaslui: Huși (15%) și
 București (6,7%).

16
5. ANALIZA FLUXURILOR DE MIGRAȚIE INTERJUDEȚEANĂ
5.1. Fluxuri de migrație interjudețeană – date oficiale
Acest capitol descrie migrările dintr-un județ în altul, ținând cont de schimbarea reședinței
principale sau a domiciliului. Schimbarea reședinței secundare este mai puțin importantă, deoarece
are un caracter temporar:

 Persoanele care obțin o viză de flotant pot deveni cetățeni oficiali ai respectivului oraș. O
persoană își poate schimba reședința în 2015, ca apoi să-și schimbe domiciliul în 2017 (în
momentul în care chiriașii devin proprietari și pot face trecerea de la viza de flotant la
schimbarea domiciliului pe cartea de identitate), dar informațiile nu pot fi încrucișate și tranziția
nu poate fi identificată la nivel de individ.

 Persoanele care obțin o viză de flotant pot părăsi orașul de reședință pentru a se muta înapoi în
orașul natal sau în alt oraș. Obținerea unei vize de flotant într-un oraș, într-un anumit an nu
înseamnă implicit că respectiva persoană va rămâne în acel oraș și în anul următor sau că își va
reînnoi viza de flotant.

În perioada 2015-2018, aproximativ 379.233 români și-au schimbat județul de domiciliu în fiecare
an11, după cum urmează:

Tabelul 9. Schimbări ale județului de domiciliu între localitățile urbane și rurale

Nr. mediu de români care au făcut

Punct de plecare Punct de sosire
astfel de schimbări/an
Localitate urbană Localitate urbană 109 939
Localitate urbană Localitate rurală 111 539
Localitate rurală Localitate urbană 84 394
Localitate rurală Localitate rurală 73 362

Relocarea din localități urbane în localități rurale începe să scadă (a scăzut de la 120.950 cazuri în
2016 la 109.155 cazuri în 2018), în timp ce relocarea dintr-o localitate urbană în alta se află în
creștere (de la 105.292 cazuri în 2015 la 113.998 cazuri trei ani mai târziu).

În medie, localitățile urbane din România au pierdut 27.000 locuitori per an în perioada 2015-
2018. Acest număr reprezintă câștigul net al localităților rurale (mai ales cele suburbane).

Destinațiile migrațiilor interne sunt semnificativ mai puține decât punctele de plecare. Astfel, 9
județe, împreună cu Municipiul București, câștigă în medie 29.403 locuitori per an, ceea ce înseamnă
că celelalte 32 județe pierd acești locuitori. Această rată este în continuă creștere, ceea ce indică o
concentrație a destinațiilor de migrație: în 2015, județele cu o schimbare netă pozitivă au înregistrat
în mod cumulat o creștere de 25.334 locuitori, în timp ce în 2018, această cifră era de 36.082 (o
creștere de 42%).

11
„Județul de domiciliu” include în acest caz Bucureștiul; drept urmare numărul include persoanele care s-au
restabilit în sau din București. Datele furnizate în acest capitol sunt bazate pe datele obținute de la Institutul
Național de Statistică pentru perioada 2015-2018, mai exact datele din tabele 301B, 302B, 303B și 311A.

17
Unitățile administrativ teritoriale care au beneficiat de pe urma migrației interne și au înregistrat o
creștere a populației sunt:

Tabelul 10. Schimbări nete de migrație pentru județele care au beneficiat de pe urma migrației interne
(medie multianuală)

Județ (Sosiri minus plecări) / an

Ilfov +13 960
Timiș +4 149
Cluj +3 913
Iași +2 520
Sibiu +1 334
Brașov +1 327
Arad +801
București +682
Bihor +430
Giurgiu +287

Conform listei de mai sus, schimbările nete înregistrate de la an la an indică o tendință pozitivă, cu
excepția județelor Ilfov și Giurgiu, așa cum se poate observa în Tabelul 11.

Tabelul 11. Schimbări nete de migrație pentru județele care au beneficiat de pe urma migrației interne12

2015 2016 2017 2018

Tendință
pozitivă:
București -1763 -3560 +2466 +5583
Arad +755 +640 +823 +986
Braşov +758 +1142 +1414 +2006
Sibiu +891 +1182 +1475 +1788
Cluj +3166 +3730 +4300 +4456
Timiș +3549 +3828 +4443 +4456
Tendință negativă:
Ilfov +13 395 +15 275 +14 353 +12 817
Giurgiu + 528 +594 +94 -71

Creșterea înregistrată de județele din Transilvania care includ municipii mari prezintă o tendință
ascendentă rapidă, în timp ce în București tendința negativă a fost oprită, posibil ca urmare a
creșterii accesibilității la credite, prin care cetățenii semi-invizibili (termen definit în pagina 8) se
transformă din chiriași în proprietari, dobândind astfel un domiciliu în București. Trebuie
menționat faptul că Municipiul București prezintă o rată de rotație incredibilă: anual, aproximativ
49.553 de cetățeni bucureșteni își stabilesc domiciliul în altă zonă din România, în timp ce 50.324 de
locuitori din alte județe se mută în București. Nu doar că numărul de plecări din București este mai
mare decât în orice alt județ, dar este mai mare și decât numărul cumulat de plecări din județele

12
Schimbarea netă a migrației este calculată drept [sosiri minus plecări]/an.

18
 aflate pe locurile 2, 3 și 4 ca număr de plecări. Per ansamblu, regiunea București-Ilfov a înregistrat o
tendință pozitivă cu schimbări nete de 11 632, +11 715, +16 819 și +18 400 în cei patru ani de studiu.
Caseta 1. Corelația dintre domiciliul cetățenilor și salariul mediu brut la nivel de județ

Numărul de cetățeni care își stabilesc domiciliul într-un județ și schimbarea netă la nivel de județ
(sosiri minus plecări) se corelează pozitiv și cu certitudine cu salariul mediu brut la nivel de județ13.
Mai mult decât atât, variațiile dintre salariile medii brute la nivel de județ explică 78% din variațiile
dintre județe în ceea ce privește numărul de persoane care își stabilesc domiciliul acolo.
Din punct de vedere statistic, se pot observa corelații semnificative, dar cu impact mai mic asupra
variabilei dependente și între salariul mediu brut la nivel de județ și câștigul sau pierderea netă de
imigranți, precum și între salariul mediu brut la nivel de județ și câștigul sau pierderea netă de
persoane care dobândesc reședință în respectivul județ14.

Informațiile de mai sus sunt susținute și completate de o sursă neoficială de informații privind
populația reală a orașului, sursă descrisă în următorul subcapitol.

5.2. Fluxuri de migrație interjudețeană – imigranți neînregistrați (alegători

de pe listele suplimentare de vot)
Conform legii electorale din România, persoanele care locuiesc într-o altă localitate decât cea
prevăzută pe cartea de identitate pot vota la alegerile prezidențiale și europarlamentare, dar
numele lor trebuie înregistrate pe o listă specială sau „suplimentară”. Aceste liste reprezintă o
opțiune și pentru turiști, călători sau persoanele care, dintr-un anumit motiv, nu pot vota la secția de
votare de care aparțin, conform adresei de pe cartea de identitate.

Tabelul 12. Numărul de alegători de listele suplimentare

Categorie / alegeri 2014 2019

Alegători de pe listele 965 022 1 072 253
suplimentare din primul tur de
scrutin
Total alegători din România la 9 561 970 8 683 688
primul tur de scrutin
Ce procent din numărul total de 10,09% 12,34 %
alegători este reprezentat de
alegătorii de pe listele
suplimentare?
Alegători de pe listele 1 190 552 1 167 827
suplimentare din al doilea tur de
scrutin
Total alegători din România la al 11 341 693 9 086 696

13
Toate variabilele se referă la media din perioada 2015-2018.
14
Toate informațiile prevăzute în această casetă se bazează pe regresiunile liniare în care relațiile sunt valide la
nivelul de <0,05.

19
 doilea tur de scrutin
Ce procent din numărul total de 10,49% 12,85 %
alegători este reprezentat de
alegătorii de pe listele
suplimentare?

Alegerile din 2019 au generat un interes mult mai mic față de alegerile anterioare. Prezența la vot
a scăzut în mod semnificativ (cu 900.000 alegători în primul tur de scrutin și cu 2,3 milioane în cel de-
al doilea tur de scrutin), dar nu și în cazul alegătorilor de pe listele suplimentare. Astfel, din numărul
total de alegători din România, procentul alegătorilor de pe listele suplimentare a crescut cu 2,23%
(în primul tur de scrutin) și cu 2,36% (în al doilea tur de scrutin). Este puțin probabil ca alegerile din
2019 să fi fost mai atractive pentru acest tip de alegători decât pentru restul populației ci, mai
degrabă, cifrele din tabelul de mai sus indică o creștere rapidă a populației „semi-invizibile” din
România.

Chiar dacă un sfert din alegătorii de pe listele suplimentare sunt călători pe termen scurt sau
persoane cărora li s-a părut mai convenabil să voteze la o altă secție de votare din orașul lor natal,
se estimează că populația „semi-invizibilă” a crescut de la aproximativ 8,3% din populația cu drept
de vot la 9,3%. Trebuie menționat faptul că persoanele care au fost înregistrate pe listele
suplimentare în 2019 nu se numără printre persoanele incluse în subcapitolul anterior, mai exact,
persoanele care și-au schimbat domiciliul în perioada 2015-2018, ci formează un grup de sine
stătător.

Alegătorii de pe listele suplimentare nu sunt distribuiți în mod egal în județele din România. Un
bun punct de pornire pentru analiză îl reprezintă cel de-al doilea tur de scrutin din cadrul alegerilor
prezidențiale, unde prezența la vot a fost mai mare în rândul alegătorilor de pe listele suplimentare
decât în primul tur de scrutin (indiferent despre care dintre alegerile prezidențiale ar fi vorba). Cele 9
județe care au avut câștiguri nete de locuitori care și-au schimbat domiciliul (așa cum se
menționează în subcapitolul anterior) au înregistrat un procent de 43,1% din alegătorii de pe listele
suplimentare din 2014 și 47,7% din alegătorii de pe listele suplimentare din 2019.

În timp ce unele județe au înregistrat creșteri semnificative în rândul alegătorilor de pe listele

suplimentare (Sibiu +23,6%, Cluj +23,2%, Ilfov +22,5%, Brașov +20,2%), altele au înregistrat o mică
scădere între 2014 și 2019 (Timiș +5,7%, Iași +4,8%, București +0,5%) și trei județe au înregistrat o
scădere semnificativă (Bihor -0,9%, Giurgiu -1%, Arad -11,9%).

Mai mult decât atât, chiar dacă, la nivel național, prezența la vot a scăzut în rândul alegătorilor de
pe listele suplimentare (de la 1,19 milioane la 1,16 milioane), numărul de alegători de pe listele
suplimentare a crescut între 2014 și 2019 în șapte județe și în București. Șase din cele șapte județe
au fost menționate în paragraful anterior, iar cel de-al șaptelea este Argeș. Aceste șapte județe (o
șesime din totalul județelor din România) și București au reprezentat 39,1% din alegătorii de pe
listele suplimentare de vot în 2014 și 44,0% cinci ani mai târziu.

Caseta 2. Corelația dintre salariul mediu brut și numărul de alegători de pe listele suplimentare

Salariul mediu brut la nivel de județ în 2018 se corelează pozitiv și cu certitudine cu numărul de
alegători de pe listele suplimentare din 2019. 87,4% din variația identificată între județe în ceea ce
privește alegătorii de pe listele suplimentare este explicată de variația dintre județe în ceea ce
privește salariul mediu brut.

20
5.3. Fluxuri de migrație interjudețeană – date la nivel de județ și extindere
urbană/rurală
Migrația netă poate fi pozitivă (mai multe sosiri decât plecări) sau negativă (mai multe plecări
decât sosiri). În prezentul subcapitol, tendințele de migrare au fost împărțite în tendințe de migrație
care afectează localitățile urbane sau cele rurale ale unui județ. De exemplu, „migrația urbană netă
pozitivă” înseamnă că orașele din respectivul județ au beneficiat de o creștere ca urmare a
numărului mai mare de sosiri față de numărul de plecări. Există patru situații în care se poate afla un
județ ca urmare a faptului că oricare dintre indicii de migrație netă (rurală sau urbană) pot fi pozitivi
sau negativi. Cu toate acestea, pe baza interacțiunii fluxurilor de migrație din perioada 2009-2018,
județele din România se clasifică în cinci categorii, una dintre aceste categorii fiind subordonată unei
alte categorii.

5.3.1. Modelul clasic de dezvoltare: migrație urbană netă pozitivă și migrație rurală netă
negativă
Ce se întâmplă mai exact cu un județ aflat în această situație: nivelul de migrare din orașele
județului către regiuni mai bine dezvoltate din altă parte a țării este mai mic decât nivelul de migrare
din zonele rurale ale județului spre orașele din județ. Acesta este un model clasic de dezvoltare,
deoarece corespunde modelului de creștere a societății întâlnit în toată Europa pe parcursul erei
industriale. Cu toate acestea, având în vedere faptul că România a trecut printr-un proces de
industrializare și urbanizare, acest model se aplică în foarte puține cazuri.

Cazuri: 1 (Bistrița Năsăud).

Tendințe:
 Acest județ începe să se îndepărteze de acest model. Bistrița Năsăud a înregistrat o migrație
urbană netă negativă în doar 4 din ultimii 10 ani, dar în toți cei 3 ani din ultimii 3.

5.3.2. Creștere multidimensională: migrație urbană netă pozitivă și migrație rurală netă
pozitivă
Ce se întâmplă mai exact cu un județ aflat în această situație: județul atrage imigranți în orașele
sale (imigranți cu nivel înalt de calificare din alte părți ale țării și, într-o anumită măsură, forță de
muncă din localitățile rurale ale județului) și, în același timp, trece prin proces rapid de
suburbanizare care depășește fluxul rural menționat anterior. Această creștere rapidă a populației
rurale și urbane pune o presiune semnificativă pe infrastructura județului.

Cazuri: 3 (Sibiu, Iași și Ilfov).

Tendințe:

 Atractivitatea orașelor din Județul Sibiu se află pe o traiectorie ascendentă (din 2015 până în
2018, județul a înregistrat o creștere netă de 85, 111, 546, respectiv 637 cetățeni datorită
migrației urbane)
 Atractivitatea Județului Ilfov se află pe o traiectorie descendentă care afectează atât
localitățile urbane, cât și cele rurale. Nivelul migrației urbane nete din ultimii trei ani a fost
de: 7605; 7414; 6424. Iar nivelul migrației rurale nete pentru aceeași perioadă a fost de:
7670; 6939; 6393.

21
5.3.3. Depopulare: migrație urbană netă negativă, migrație rurală netă negativă
Ce se întâmplă mai exact cu un județ aflat în această situație: localitățile urbane exportă populație
către alte județe mai prospere. Această migrație este atât de mare, încât anulează complet orice
migrare rurală din zonele rurale ale județului către municipiile și orașele acestuia. În multe cazuri,
migrarea din zonele rurale ignoră complet zonele urbane din județ, preferând relocarea într-un alt
județ.

Cazuri: 7 (Botoșani, Teleorman, Gorj, Tulcea, Vaslui, Ialomița și Vâlcea).

Tendințe:

 Nivelul de migrație urbană din Tulcea se află în continuă creștere de șase ani (migrația
urbană netă din ultimii șase ani: -698; -726; -830; -989; -879; -1043).
 Nivelul de migrație urbană din Vaslui se află în continuă creștere de patru ani (migrația
urbană netă din ultimii patru ani: -794; -1120; -869; -1963).
 Nivelul de migrație rurală din Vaslui se află în creștere (migrația rurală netă din ultimii patru
ani: -633; -827; -1286; -1444).
 Nivelul de migrație rurală din Botoșani se află în creștere (migrația rurală netă din ultimii trei
ani: -90; 385; -547).
 Nivelul de migrație rurală din Teleorman se află în creștere (migrația rurală netă din ultimii
trei ani: -33; -774; -987).
 Nivelul de migrație rurală din Vâlcea se află în creștere (migrația rurală netă din ultimii trei
ani: +42; -454; -576).
5.3.4. Suburbanizare: migrație urbană netă negativă, migrație rurală netă pozitivă și
migrație totală pozitivă (migrație rurală netă pozitivă > migrație urbană netă
negativă)
Ce se întâmplă mai exact cu un județ aflat în această situație: locuitorii „semi-invizibili” pe termen
lung achiziționează primul domiciliu oficial în zona urbană – în suburbii. Per ansamblu, numărul de
locuitori din localitatea urbană care se mută în zona rurală este mai mare decât cel al persoanelor
care părăsesc orașele județului pentru a se muta în altă țară.

Cazuri: 5 (Constanța, Brașov, Cluj, Timiș și Bihor).

Tendințe:

 Migrația urbană negativă din Constanța începe să încetinească (migrația urbană netă din
ultimii trei ani: -1334; -1172; -1079).
 Migrația urbană negativă din Brașov începe să încetinească și posibil chiar începe să aibă o
traiectorie pozitivă (migrația urbană netă din ultimii trei ani: -509; -17; +511).
 Migrația urbană negativă din Cluj începe să încetinească și posibil chiar începe să aibă o
traiectorie pozitivă (migrația urbană netă din ultimii trei ani: -676; +45; +740).
 După o perioadă de creștere masivă, migrația rurală pozitivă din Cluj începe să încetinească
și e posibil chiar să aibă o traiectorie negativă (migrația rurală netă din ultimii cinci ani:
+2974; +3615; +3733; +4406; +4255; +3716).
 Migrația urbană negativă din Timiș începe să se stabilizeze după o perioadă de accelerare
(migrația urbană netă din ultimii cinci ani: +81; -574; -1106; -1257; -1206).
 Migrația rurală pozitivă din Timiș se află în creștere (migrația urbană netă din ultimii șase
ani: +3314; +3916; +4123; +4934; +5700; +5981).

22
5.3.5. Ruralizare
Ce se întâmplă mai exact cu un județ aflat în această situație: migrația urbană netă negativă,
migrația rurală netă pozitivă și migrația totală negativă (migrația rurală netă pozitivă < migrația
urbană netă negativă). Orașele își pierd atractivitatea și cetățenii se stabilesc în zone rurale sau în
alte județe. Numărul de cetățeni care se mută din localitățile urbane ale județului în cele rurale este
mai mare decât numărul de cetățeni care se mută din localitățile rurale ale județului în cele urbane.

Ca și în cazul depopulării, se înregistrează o scădere a populației urbane a județului. Cu toate

acestea, spre deosebire de depopulare, acest proces conduce la o creștere a populației rurale a
județului.

În mod similar suburbanizării, se înregistrează o creștere a populației rurale a județului. Cu toate

acestea, spre deosebire de suburbanizare, acest proces nu este însoțit de o creștere a populației
urbane ca urmare a imigrării din alte județe.

Cazuri: cele 25 județe rămase: Alba, Arad, Argeș, Bacău, Buzău, Brăila, Caraș-Severin, Călărași,
Covasna, Dâmbovița, Dolj, Galați, Giurgiu, Harghita, Hunedoara, Maramureș, Mehedinți, Mureș,
Neamț, Olt, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Suceava, Vrancea.

În 12 dintre aceste județe, mai exact în Argeș, Bacău, Buzău, Caraș Severin, Dâmbovița, Giurgiu,
Maramureș, Mureș, Neamț, Olt, Sălaj și Vrancea, ritmul ruralizării se află în scădere, ceea ce
înseamnă că numărul de persoane care se mută în zonele rurale a înregistrat o scădere constantă din
2016 (sau mai devreme) până în 2018. În celelalte 13 județe, ritmul ruralizării oscilează, dar nicăieri
nu înregistrează o creștere.

În concluzie, majoritatea județelor din România înregistrează o scădere a populației urbane totale,
care, în general, este însoțită de o scădere a populației rurale și ca urmare, de o scădere a populației
totale. Constanța, Brașov, Cluj, Timiș și Bihor se află în curs de suburbanizare și imigrare (către
zonele urbane) în mod simultan, iar nivelul suburbanizării este mult mai ridicat decât cel al imigrării.
Sibiu, Iași și Ilfov reprezintă excepții de la regulă, acestea aflându-se în curs de creștere urbană netă
rapidă.

23
6. POTENȚIALUL DE EMIGRARE RURALĂ
O localitate urbană poate atrage imigranți din alte zone urbane sau din regiuni rurale. Este mult
mai fezabil ca un municipiu sau oraș să atragă locuitori din zona rurală a județului din care face
parte. Drept urmare, s-a creat un nou indicator care să măsoare potențialul demografic prin care
localitățile urbane din fiecare județ reușesc să își mențină sau să își mărească populația atrăgând
imigranți din zonele rurale ale județului. Pentru fiecare județ s-a calculat Ponderea Potențialului
Rural (PPR) – numărul de persoane cu vârste cuprinse între 0 și 19 ani care locuiesc în zonele rurale
împărțit la totalul populației urbane (domiciliate)15. Rezultatul este reprezentat de o distribuție
Gauss centrată în jurul valorii medii de 0,22 (adică pentru fiecare 100 de locuitori urbani dintr-un
județ mediu din România există 22 de persoane cu vârste cuprinse între 0 și 19 ani care locuiesc în
zonele rurale ale respectivului județ).

S-au identificat și valori semnificativ mai mari, mai exact cu 50% mai mari decât media națională,
cu PPR-uri care ating sau depășesc 0,33 în județele: Dâmbovița (0,44), Giurgiu (0,42), Vrancea (0,36)
și Bistrița-Năsăud (0,35).

De asemenea, s-au identificat și valori semnificativ mai mici, mai exact cu 50% mai mici decât
media națională, cu PPR-uri care ating sau depășesc 0,11 în județele: Constanța (0,11), Brăila (0,11),
Cluj (0,11), Brașov (0,09) și Hunedoara (0,05).

La nivel regional, s-au făcut următoarele constatări:

 Toate județele din Oltenia (Vestul Munteniei) au PPR-uri sub media națională.
 Toate județele din Moldova, cu excepția Județului Galați, au PPR-uri peste media națională.
Impactul acestui rezultat este susținut de faptul că numitorul (adică populația urbană
domiciliată în județele din Moldova) este mărit în mod artificial din cauza faptului că, din
punct de vedere administrativ, imigranții din Europa de Vest locuiesc în orașele din Moldova,
fără a locui efectiv acolo. Un alt factor care ar trebui să scadă numitorul este reprezentat de
cetățenii din Republica Moldova care și-au achiziționat un domiciliu de drept în orașele din
Moldova, fără a locui efectiv acolo.
 Din cele 16 județe din Transilvania, cinci au PPR-uri care depășesc media națională. Probabil
că nu este o coincidență faptul că aceste cinci județe sunt cele cu cea mai mică populație
urbană netă, mai exact Sălaj, Harghita, Covasna, Bistrița-Năsăud și Satu Mare. Impactul
acestui rezultat este susținut de faptul că numitorul este scăzut în mod artificial din cauza
numărului mare de locuitori urbani din orașele din Transilvania care nu sunt luați în
considerare în statisticile oficiale (cetățeni semi-invizibili, așa cum se specifică în capitolele 4
și 5.2 din acest document). Cu alte cuvinte, situația județelor din Transilvania cu PPR-uri sub
media națională este în realitate mult mai rea decât o arată cifrele, din acest punct de
vedere.

15
Conform datelor privind domiciliul ale Institutului Național de Statistică disponibile în iulie 2019, tabelul
POP108B.

24
7. PREVIZIUNI PENTRU 2030
Datele disponibile permit evaluarea posibilității ca o zonă urbană să beneficieze sau nu de o evoluție
demografică pozitivă în următorul deceniu. În acest capitolul, conceptul de „undă verde” este
folosit pentru a exprima numărul de opțiuni disponibile pentru creșterea orașului până în 2030.
Fiecare dintre următoarele aspecte reprezintă o „undă verde”:

 Tendință pozitivă în ceea ce privește demografia pe termen lung („y” în 2020 > „y" în 2010);
 Tendință pozitivă în ceea ce privește demografia pe termen scurt („y” în 2010 > „y" în 2015);
 Orașul este un magnet pentru migrația internă înregistrată oficial;
 Numărul de cetățeni semi-invizibili se află în creștere, drept urmare, orașul este un magnet
pentru migrația internă înregistrată neoficial; și
 Municipiul sau orașul este situat într-un județ cu un potențial de imigrare rurală peste medie
(PPR depășește media națională).

Totuși, un număr mare de „unde verzi” nu garantează viitorul prosper al localității. Un oraș care
beneficiază de o singură „undă verde” (de exemplu, un PPR peste medie) se poate folosi de aceasta
mult mai eficient decât un municipiu care, teoretic, beneficiază de trei „unde verzi”. Cu toate
acestea:

 Existența mai multor „unde verzi” implică un potențial mai mare de creștere. Dacă nu se
produc dezvoltări locale spectaculoase (pozitive sau negative), o localitate care beneficiază
de mai multe „unde verzi” decât alta ar trebui să înregistreze o creștere mai mare;
 Localitățile care nu beneficiază de nicio „undă verde” vor înregistra, cel mai probabil, o
scădere a populației.

Din perspectivă națională, „undele verzi” sunt distribuite după cum urmează:

Tabelul 13. Distribuția localităților urbane în funcție de numărul de „unde verzi”

Situație Localități urbane aflate în această

situație
4 sau mai multe „unde verzi” 17
3 „unde verzi” 17
2 „unde verzi” 17
1 „unde verzi” 108
Nicio „undă verde" 160

7.1. Patru sau mai multe „unde verzi”

Există perspective demografice excelente pentru municipiile mari din România (București, Cluj-
Napoca, Iași), pentru orașele din Județul Ilfov (Buftea, Chitila, Pantelimon, Voluntari, Otopeni,
Popești-Leordeni, Măgurele și Bragadiru), precum și pentru Sibiu și Cisnădie (Județul Sibiu) și
numeroase localități urbane din Județul Brașov (Brașovul însuși, Săcele, Râșnov și Ghimbav). Toate
aceste localități înregistrează o creștere demografică și o migrație netă pozitivă. Deși suburbanizarea
și, în cazul județelor Brașov, Sibiu și Cluj, populația tânără din mediul rural care se află sub medie, ar
putea diminua creșterea acestor municipii și orașe în următorul deceniu, acestea ar putea prospera
datorită capacității de a atrage imigranți neoficiali (cetățeni semi-invizibili).

25
7.2. Trei „unde verzi”
13 localități au înregistrat tendințe pozitive pe termen scurt și lung în ceea ce privește
dimensiunea populației tinere și faptul că sunt situate în județe cu potențial mare de imigrare
rurală. Aceste localități sunt: Bistrița și Sângeorz-Băi (în Județul Bistrița), Țăndărei (în Județul
Ialomița), Ardud (în Județul Satu Mare), Suceava, Vicovu de Sus, Salcea, Gura Humorului, Solca,
Rădăuți și Cajvana (în Județul Suceava), Huși și Vaslui (în Județul Vaslui). Este foarte posibil ca în cazul
ultimelor două localități enumerate, datele demografice să fi fost mărite în mod artificial de cetățenii
din Republica Moldova care obțin un domiciliu oficial în Huși și Vaslui fără a locui efectiv în aceste
orașe (consultați nota de subsol 5 de la pagina 7).

De asemenea și următoarele orașe prezintă o tendință demografică viitoare pozitivă:

 Oradea (tendință demografică pozitivă pe termen scurt; situat într-un județ cu PPR peste
medie; orașul beneficiază de migrație inter-județeană)
 Timișoara (tendință demografică pozitivă pe termen scurt; beneficiază de migrație inter-
județeană și de o creștere a numărului de cetățeni semi-invizibili)
 Tălmaciu (situat în Județul Sibiu, acest oraș înregistrează tendințe demografice pozitive atât
pe termen scurt, cât și pe termen lung și atrage imigranți din regiunile rurale ale județului și
din alte județe)
 Hârlău (situat în Județul Iași, acest oraș înregistrează tendințe demografice pozitive atât pe
termen scurt, cât și pe termen lung; în plus este situat într-un județ cu PPR peste medie).

7.3. Două „unde verzi”

Opt localități au înregistrat tendințe demografice pozitive pe termen scurt și lung. Aceste localități
sunt: Alba Iulia (Județul Alba), Ștefănești (Județul Argeș), Ineu (Județul Arad), Constanța și Năvodari
(Județul Constanța), Tăuții-Măgherăuș (Județul Maramureș), Ungheni (Județul Mureș) și Recaș
(Județul Timiș).

Câteva observații suplimentare:

 Șase localități au înregistrat o creștere demografică pe termen scurt și sunt situate într-un
județ cu PPR peste medie, mai exact: Bacău și Buhuși (Județul Bacău), Ștefănești (Județul
Botoșani), Cristuru Secuiesc și Băile Tușnad (Județul Harghita) și Șimleu Silvaniei (Județul
Sălaj).
 O localitate a înregistrat o creștere demografică pe termen lung și este situată într-un județ
cu PPR peste medie, mai exact: Murgeni (Județul Vaslui).
 O localitate a înregistrat o creștere demografică pe termen scurt și beneficiază de migrație
inter-județeană, mai exact: Arad (Județul Arad).
 O localitate a înregistrat migrație netă pozitivă și este situată într-un județ cu PPR peste
medie, mai exact: Mihăileși (Județul Giurgiu).

7.4. O singură „undă verde”

Următoarele localități au înregistrat o tendință pozitivă pe termen scurt (2015-2020 comparativ cu
2010-2015) în ceea ce privește populația „y”: Pecica și Curtici (Județul Arad), Hațeg (Hunedoara),
Vânju Mare (Mehedinți), Șomcuța Mare (Maramureș), Boldești-Scăeni, Urlați și Vălenii de Munte
(Prahova) și Făget (Timiș).

Săliște (Județul Sibiu) atrage imigranți din mediul rural la un nivel care compensează pentru migrația
către alte localități urbane din Județul Sibiu sau alte județe. Bolintin-Vale (Județul Giurgiu) și

26
Techirgiol (Județul Constanța) înregistrează o tendință pozitivă pe termen lung în ceea ce privește
populația „y”.

Următoarele 96 localități sunt situate în județe care suferă de pe urma migrației și a ruralizării
(sau, în cazul municipiilor Giurgiu și Pașcani și a orașelor Podu Iloaiei și Târgu Frumos, suferă de pe
urma migrației, în ciuda faptului că județul, per ansamblu, înregistrează o migrație netă pozitivă).
Tendințele potențialului demografic pe termen scurt și lung sunt negative. Cu toate acestea, aceste
localități aparțin unor județe cu un indicator PPR peste medie, ceea ce înseamnă că și-ar putea
îmbunătăți perspectivele demografice, atrăgând imigranți din zonele rurale ale județului:

 Județul Bacău: Onești, Comănești, Moinești, Slănic-Moldova, Târgu Ocna și Dărmănești.

 Județul Bihor: Vascău, Nucet, Marghita, Ștei, Salonta, Valea lui Mihai, Beiuș, Săcueni și Aleșd.
 Județul Bistrița-Năsăud: Năsăud și Beclean.
 Județul Botoșani: Săveni, Flămânzi, Dărăbani, Dorohoi, Bucecea și Botoșani.
 Județul Buzău: Nehoiu, Pogoanele, Pătârlagele, Râmnicu Sărat și Buzău.
 Județul Călărași: Lehliu-Gară, Oltenița, Fundulea, Călărași și Budești.
 Județul Covasna: Covasna, Baraolt, Târgu Secuiesc, Întorsătura Buzăului și Sfântu Gheorghe.
 Județul Dâmbovița: Fieni, Moreni, Pucioasa, Răcari, Titu, Găești și Târgoviște.
 Județul Giurgiu: Giurgiu.
 Județul Harghita: Bălan, Borsec, Toplița, Vlahița, Gheorgheni, Miercurea Ciuc și Odorheiu
Secuiesc.
 Județul Ialomița: Fierbinți-Târg, Urziceni, Fetești, Căzănești, Amara și Slobozia.
 Județul Iași: Târgu Frumos, Pașcani și Podu Iloaiei.
 Județul Neamț: Bicaz, Roznov, Piatra Neamț, Roman și Târgu Neamț.
 Județul Sălaj: Cehu Silvaniei, Jibou și Zalău.
 Județul Satu Mare: Tășnad, Negrești-Oaș, Satu Mare, Livada și Carei.
 Județul Suceava: Liteni, Siret, Broșteni, Frăsin, Dolhasca, Vatra Dornei, Câmpulung
Moldovenesc, Fălticeni și Milisăuți.
 Județul Teleorman: Turnu Măgurele, Roșiori de Vede, Zimnicea, Videle și Alexandria.
 Județul Vrancea: Panciu, Adjud, Mărășești, Odobești și Focșani.
 Județul Vaslui: Negrești și Bârlad.

7.5. Nicio „undă verde”

Următoarele 160 localități, adică jumătate din cele 319 localități din România, se află într-o
situație foarte dificilă din punct de vedere demografic. Acestea sunt situate în județe care suferă de
pe urma migrației și a ruralizării (sau, în cazul localităților din județele Brașov și Sibiu menționate mai
jos, se află în curs de ruralizare, contrar tendinței din județ și nu atrag imigranți). Tendințele
demografice pe termen scurt și lung sunt negative. În plus, aceste localități aparțin unor județe cu
potențial scăzut de migrație rurală, cu indicator PPR sub media națională:

 Județul Alba: Baia De Arieș, Abrud, Ocna Mureș, Câmpeni, Cugir, Teiuș, Blaj, Zlatna, Aiud și
Sebeș.
 Județul Argeș: Câmpulung, Curtea De Argeș, Costești, Mioveni, Pitești și Topoloveni.
 Județul Arad: Chișineu-Criș, Sebiș, Santana, Pâncota, Lipova și Nădlac.
 Județul Brașov: Victoria, Rupea, Predeal, Zărnești, Codlea și Făgăraș.
 Județul Brăila: Făurei, Însuraței, Ianca și Brăila.
 Județul Cluj: Câmpia Turzii, Turda, Dej, Huedin și Gherla.

27
  Județul Caraș-Severin: Băile Herculane, Oțelu Roșu, Oravița, Moldova Nouă, Anina, Reșița,
Caransebeș și Bocșa.
 Județul Constanța: Murfatlar, Cernavodă, Negru Vodă, Mangalia, Hârșova, Medgidia, Eforie
și Ovidiu.
 Județul Dolj: Dăbuleni, Bechet, Filiași, Calafat, Băilești, Segarcea și Craiova.
 Județul Gorj: Țicleni, Motru, Rovinari, Turceni, Bumbești-Jiu, Tismana, Novaci, Târgu Jiu și
Târgu Cărbunești.
 Județul Galați: Berești, Târgu Bujor, Tecuci și Galați.
 Județul Hunedoara: Uricani, Aninoasa, Vulcan, Petrila, Petroșani, Lupeni, Simeria, Călan,
Hunedoara, Orăștie, Geoagiu, Brad și Deva.
 Județul Mehedinți: Baia De Aramă, Orșova, Strehaia și Drobeta-Turnu Severin.
 Județul Maramureș: Vișeu De Sus, Baia Sprie, Cavnic, Săliștea De Sus, Sighetu Marmației,
Seini, Borșa, Târgu Lăpuș, Dragomirești, Ulmeni și Baia Mare.
 Județul Mureș: Sărmașu, Sovata, Sângeorgiu de Pădure, Sighișoara, Târnăveni, Iernut, Luduș,
Târgu Mureș, Reghin și Miercurea Nirajului.
 Județul Olt: Corabia, Piatra-Olt, Balș, Drăgănești-Olt, Scornicești, Potcoava, Caracal și Slatina.
 Județul Prahova: Slănic, Sinaia, Comarnic, Azuga, Breaza, Bușteni, Câmpina, Băicoi, Plopeni,
Ploiești și Mizil.
 Județul Sibiu: Copșa Mică, Mediaș, Agnita, Miercurea Sibiului, Dumbrăveni, Ocna Sibiului și
Avrig.
 Județul Tulcea: Sulina, Macin, Tulcea, Isaccea și Babadag.
 Județul Timiș: Jimbolia, Deta, Lugoj, Buziaș, Gătaia, Sânnicolau Mare și Ciacova.
 Județul Vâlcea: Berbești, Băile Govora, Ocnele Mari, Băbeni, Băile Olănești, Bălcești,
Drăgășani, Călimănești, Brezoi, Horezu și Râmnicu Vâlcea.

Faptul că 268 din cele 319 localități urbane (84% din total) prezintă un potențial de creștere limitat
este foarte îngrijorător. În majoritatea cazurilor în care acest potențial este mai mare, creșterea este
deja vizibilă. Cu alte cuvinte, pentru majoritatea localităților din România, următorul deceniu va
confirma tendințele existente, crescând decalajul de populație dintre municipiile mai și mici și orașe.

28
CONCLUZII
Doar 9 județe (Ilfov, Cluj, Timiș, Iași, Bihor, Brașov, Giurgiu, Sibiu, Arad) și Municipiul București
înregistrează o creștere a migrației nete. De asemenea, acestea constituie aproape jumătate din
totalul de imigranți interni neoficiali. În general, aceste județe găzduiesc cele mai dezvoltate centre
economice din România. Mulți factori legați de migrație, precum numărul de cetățeni care își
stabilesc domiciliul într-un județ, schimbarea netă de migrație a unui județ (sosiri minus plecări) sau
populația neoficială a județului se corelează pozitiv și în mod cert cu salariul mediu brut la nivel de
județ.

Doar 12,6% din municipiile din România și 14,1% din orașele din România au înregistrat o creștere
a populației tinere (sub 20 ani) în perioada 2010-2020. Acestea sunt reprezentate de municipiile
mari din România și de suburbiile acestora, precum și de numeroase localități din centrul și nord-
vestul țării. Pe termen scurt, mai exact în perioada 2015-2020, mai multe localități din Transilvania
au trecut de la o tendință negativă la una pozitivă. O situație similară s-a observat și în unele
localități urbane din județele Constanța și Prahova și din nord-estul țării.

Potențialul demografic a 12 județe care formează o zonă adiacent[ în sud-vestul țării a înregistrat o
scădere majoră (de cel puțin 20%) în perioada 2010-2020. Aceeași regiune are un indicator PPR sub
media națională. Aceste informații implică faptul că aceste localități urbane au un potențial limitat
de a-și menține populația actuală sau de a opri procesul de contracție prin atragerea de locuitori
tineri din comunitățile rurale. În schimb, toate județele din Moldova, cu excepția Județului Galați, au
un indicator PPR care depășește media națională, ceea ce implică faptul că aceste localități urbane își
pot îmbunătăți perspectivele demografice atrăgând măcar o parte din tinerii și viitorii tineri (actualii
copii sau adolescenți) care locuiesc în zona rurală a Moldovei.

Majoritatea județelor din România se confruntă cu o scădere a populației urbane totale, care, în
general, este însoțită de o scădere a populației rurale și ca urmare, de o scădere a populației
totale. Constanța, Brașov, Cluj, Timiș și Bihor se află în curs de suburbanizare și imigrare (către
zonele urbane) în mod simultan, iar nivelul suburbanizării este mult mai ridicat decât cel al imigrării.
Sibiu, Iași și Ilfov reprezintă excepții de la regulă, acestea aflându-se în curs de creștere urbană netă
rapidă.

29
 DOCUMENTE DE POLITICĂ URBANĂ
CREȘTEREA ȘI DECLINUL ORAȘELOR DIN ROMÂNIA
Zonele urbane sunt cele care determină
succesul economic, social și de mediu al
unei țări sau regiuni. În strădania de a
valorifica întregul potențial al orașelor,
ar trebui să se acorde o atenție sporită
amenajării teritoriale. Adesea trecută
cu vederea, amenajarea teritoriului
joacă un rol esențial în modelarea
orașelor și are un impact direct asupra
celor trei piloni de dezvoltare.
După 1989, pe măsură ce orașele
românești au făcut tranziția de la
un sistem de planificare centralizat,
zonele urbane s-au dezvoltat mai
degrabă organic, fără un cadru de
orientare cuprinzător în ceea ce privește
amenajarea teritorială, orașele rămânând
captive în modele de creștere sau de
contracție necontrolate. Aceste tendințe
SERIA DE URBANISM Nr. 4
sunt influențate de îmbătrânirea
populației, de migrație și de decalajele
economice dintre orașele României,
creând disparități între orașele dinamice
și cele în declin, precum și între nucleul
urban și periferia urbană.
În consecință, orașele României se
confruntă cu două provocări distincte
din punct de vedere spațial: extinderea
urbană și „contracția” nucleului urban,
care se manifestă prin scăderea calității
vieții și prin deteriorare spațială atât în
orașele aflate în declin, cât și în cele
dinamice.
Extinderea urbană este greoaie,
greu de deservit și de întreținut și
dificil de cârmit către obiectivele de
competitivitate economică, incluziune
socială și mediu de calitate, de unde și
nevoia urgentă de a acționa înspre o
creștere rezilientă: cu cât expansiunea
avansează mai mult, cu atât mai
dificilă devine îndeplinirea obiectivelor
de durabilitate. În plus, spre deosebire
de noile proiecte de dezvoltare,
atractivitatea nucleului urban este
afectată semnificativ de blocurile
învechite, de traficul aglomerat, de
supraaglomerarea parcărilor și de
insuficiența spațiilor de socializare și a
infrastructurii pietonale.
Per total, există o relație de tip cauză-
efect între performanța economică
și calitatea spațiului construit și a
infrastructurii publice, acestea având
un impact direct asupra investițiilor, a
creșterii demografice și a prosperității.
 DOCUMENTE DE POLITICĂ URBANĂ
DEZVOLTARE NEUNIFORMĂ
Creșterea Creșterea
suprafeței suprafeței
construite urbane construite peri-
(km2) urbane (km2)
36.7% 61.3%
Decalaj economic
Dezvoltarea inegală a orașelor
României se reflectă în dinamica
demografică și spațială, creând
un decalaj între polii de creștere
economică fruntași, orașele secundare
de importanță regională mai puțin
performante și o mare parte a orașelor
de dimensiuni medii și mici.
Reședințele de județ și zonele lor
urbane funcționale cumulează 61% din
totalul locurilor de muncă și 90% din
veniturile firmelor din țară.
Performanța economică are un impact
direct asupra modelelor de creștere
spațială, de aici rezultând cele trei părți
ale poveștii: creștere, stagnare și declin.
DINAMICĂ SPAȚIALĂ
NUCLEU VS. PERIFERIE
2006-2018
Dinamica populației
Nucleu în creștere & Inel în creștere
Nucleu în creștere & Inel în contracție
Nucleu în contracție & Inel în creștere
Nucleu în contracție & Inel în contracție
Harta ilustrează dinamica dezvoltării urbane, manifestată ca creștere, stagnare și contracție spațială a
reședințelor de județ în raport cu schimbările demografice. Cu excepția polilor de creștere, în perioada 2006-
2018 nucleele urbane au rămas relativ statice, iar expansiunea s-a mutat în zona periurbană. Studiul reflectă
datele culese pentru toate reședințele de județ, mai puțin pentru București/Ilfov, în perioada 1990-
2018, din bazele de date Corine Land Cover, INSSE, Cushman Wakefield și Open Street Map.
SERIA DE URBANISM Nr. 4
Creșterea Dezvoltarea
suprafeței terenurilor virane
intravilanului (ha. urbane și de la
în intravilan) periferie (km2)
107% 44.5%
Schimbări la nivelul preferințelor și
al nivelului de trai
Expansiunea este legată de schimbările
de la nivelul societății în ceea ce
privește nivelul de trai și preferința
pentru spații de locuit mai mari și mai
flexibile sau pentru case individuale cu
grădini private, mai aproape de natură.
Deși nucleul urban beneficiază adesea
de o combinație sănătoasă de dotări și
legături asigurate de transportul public,
blocurile învechite din perioada socialistă
au devenit mai puțin dezirabile. Acestea
necesită reabilitare seismică, energetică
și arhitecturală, precum și o regenerare
productivă a spațiului deschis din
jur pentru a se ridica la nivelul noilor
standarde de trai.
DOCUMENTE DE POLITICĂ URBANĂ SERIA DE URBANISM Nr. 4
ORAȘE CAPTIVE ÎN MODELE DE CREȘTERE NESUSTENABILE
– EXTINDERE Începând din 1990, forma dominantă de expansiune urbană a fost
una necontrolată, cu creștere incrementală, de densitate mică.
Există dovezi de expansiune necontrolată planificare spațială, slaba coordonare între modelele nesănătoase de dezvoltare (ex.
atât în orașele dinamice, cât și în cele oraș și aria lui de influență și inabilitatea costuri mai mici de achiziție și curățare
Expansiune Dezvoltarea la mai puțin prospere, cu o populație de a limita dezvoltarea privată speculativă. a terenului, mai puține restricții de
„în salturi”
(km2)
marginea așezărilor
peri-urbane (km2)
în declin, deși fenomenul este mai Avantajele practice ale dezvoltării unui construire). Expansiunea necontrolată vine
pronunțat în prima categorie. Rata teren neexploatat sau agricol, față de deseori în detrimentul nucleului urban, în
10.3% 45.2% rapidă de consum a terenurilor a fost dezvoltarea unui teren viran urban, timp ce administrațiile publice nu profită
influențată de ineficiența sistemului de densificare sau regenerare, au alimentat din plin de atuurile acestuia.
Dezvoltare necontrolată
Deși extinderea spațială este un
indicator pozitiv al competitivității Dezvoltare „în salturi” Dezvoltare la marginea periurbană Dezvoltare la marginea urbană
economice și sociale, orașele românești
se dezvoltă de obicei necontrolat, printr-o
expansiune incrementală cu densitate
mică care înghite spațiile deschise din jur
fără a valorifica mai întâi proprietățile
subdezvoltate sau vacante din interiorul
zonelor deja urbanizate.
Această formă de expansiune poartă
numele de extindere urbană necontrolată
– ‘sprawl’. Există un consens larg cu privire
la faptul că expansiunea necontrolată
creează un dezechilibru între nucleu și zona
periurbană, punând presiune pe cheltuielile
publice și generând inegalități sociale și
probleme de mobilitate. Dezvoltare la marginea periurbană
Modelele de
.
dezvoltare din zona
Ploieștiului, în linie cu
tendințele nationale
Populației
ale dinamicilor
10 000
urbane, ilustrează
20 000 o expansiune
necontrolată,
50 000
fragmentată și
75 000 monofuncțională.
100 000
Suprafața construită
Expansiune
Dezvoltare „în salturi”
Static
Dezvoltare la marginea urbană
Contracție
Dinamica nucleului
Dinamica inelului peri-urban
Kilometri
• Dezvoltarea terenurilor urbane virane sau a marginii
urbane: expansiune în interiorul masei urbane
existente sau la periferia acesteia.
• Marginea periurbană se referă la periferia unei
așezări urbane sau rurale din zona contiguă orașului.
• Dezvoltare „în salturi”: expansine independentă de
Dezvoltare „în salturi” alte zone construite existente.
 Programul Operațional Capacitate Administrativă
UNIUNEA EUROPEANĂ Competența face diferența!

O POVESTE CU DOUĂ FAȚETE, CHIAR ȘI ÎN CELE MAI DINAMICE ORAȘE

PROVOCĂRILE NUCLEULUI URBAN PROVOCĂRILE EXTINDERII URBANE

Scăderea populației Motor economic Îmbătrânirea țesutului Consum nesustenabil Dezvoltare Dezvoltare
subperformant cartierelor de blocuri al terenurilor monofuncțională incrementală a
terenurilor virgine

Calitate insuficientă a Spațiu deschis și verde Investiții puține Furnizare de servicii Infrastructură Stil de viață
spațiilor publice „în contracție” sau în infrastructura insuficiente și deficitară dependent de
subutilizat culturală costisitoare automobil, navete lungi

Parcări supraaglomerate Utilizare neproductivă Disoluția Lipsa unei Infrastructură Concentrarea locurilor
și puține alternative a terenurilor (situri vieții sociale infrastructuri sociale pietonală redusă, lipsa de muncă, a dotărilor
nemotorizate dezafectate, proprietăți în comunitățile noi unei destinații și a locuințelor în
vacante) nucleu

Provocările duble ale contracției nucleului urban și ale extinderii urbane duc la o deconectare între locurile de
muncă, dotări și locuințe, ceea ce duce la izolare socială și la un acces inegal la resurse.

PAȘI CĂTRE O SCHIMBARE DE PARADIGMĂ

• Creștere rezilientă, care să asigure
echilibrarea la nivel local și macro
a obiectivelor economice, sociale și
de mediu cu fiecare proiect nou de
dezvoltare. Acest lucru contracarează
direct problemele extinderii urbane și
ale mobilității.
• Planificare strategică, pentru abordarea
nevoilor diferite ale orașelor mari sau mici,
dinamice sau în declin, care să răspundă
unor contexte urbane unice și care să
urmărească în același timp îndeplinirea
obiectivelor naționale și regionale.
• Consolidarea capacității nivelului
local de a coordona dezvoltarea
urbană la nivel metropolitan,
prin colaborare interjurisdicțională,
planificare integrată și mediere
între diferitele părți interesate
locale și diversele lor interese.
• Gestionarea granițelor creșterii
urbane: oprirea extinderii urbane și
orientarea dezvoltării către umplerea
golurilor din țesutul urban, densificare
și regenerare.
• Orașele trebuie să-și pună în valoare
punctele forte inerente eînglobate în
țesutul lor dens și variat. Regenerarea
urbană ar trebui să fie un instrument
de schimbare a tendinței actuale de
extindere. Durabilitatea integrată a
cartierelor rezidențiale din perioada
socialistă și a nucleelor urbane
dense ar trebui păstrată și adusă la
standarde moderne prin intervenții
integrate în spațiile publice-cheie, prin
reabilitarea clădirilor și reutilizarea
productivă a peisajelor urbane
fragmentate, cum ar fi terenurile
dezafectate sau proprietățile vacante.

Acest document a fost elaborat de Banca Mondială în baza unui Acord privind Serviciile de Asistență
Tehnică (RAS) încheiat cu Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației pentru Politica Urbană
a României. Obiectivul acestui RAS este de a implementa o politică urbană clară pentru următoarea
POLITICA URBANĂ perioadă de finanțare UE și de a crea pentru părțile interesate o platformă de dialog privind problemele
A ROMÂNIEI de dezvoltare urbană. Pentru informații suplimentare, vă rugăm să vizitați pagina de internet mlpda.ro.

Ministerul Lucrărilor Publice,

Dezvoltării Și Administrației
LIVRABILUL 1. DOCUMENT ÎNSOȚITOR 4
Document Justificativ. Istoricul sectorului comercial privat
și al dezvoltării proprietății industriale din România
ROMÂNIA
Acord pentru Servicii de Asistență Tehnică Rambursabile
pentru Politica Urbană a României (P171176)

LIVRABILUL 1. ANALIZA DOCUMENTELOR STRATEGICE,

LEGISLATIVE ȘI DE PLANIFICARE EXISTENTE

DOCUMENT ÎNSOȚITOR 4
Document Justificativ. Istoricul sectorului comercial privat și
al dezvoltării proprietății industriale din România

Iulie 2020
Clauză de limitare a responsabilității
Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca
Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.

Declarație privind drepturile de autor

Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau transmiterea
anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea legislației în
vigoare.

Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Bd. Libertății 16, Sector 5, București, România); sau (ii) Grupul Banca Mondială în
România (Strada Vasile Lascăr, nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România)

Prezentul raport a fost transmis în luna iulie 2020, în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență
Tehnică Rambursabile pentru Politica Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie 2019 între
Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru Reconstrucție
și Dezvoltare. Acesta reprezintă un document de sprijin pentru Livrabilul 1 în cadrul acordului
menționat mai sus - Analiza documentelor strategice, legislative și de planificare existente
MULȚUMIRI

Prezentul raport a fost elaborat de către Cushman & Wakefield Echinox pentru Banca Mondială, în
mai 2020, în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile pentru Politica
Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie 2019 între Ministerul Lucrărilor Publice,
Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Principalii
autori ai acestui raport sunt Cristi Moga și Vlad Saftoiu. Acest document face parte din Livrabilul 1.
Analiza documentelor strategice, legislative și de planificare existente din cadrul acordului sus-
menționat.

Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedbackul primit
de la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special Ministrului
Ion Ștefan, Secretarului de Stat Mihail Veștea, Directorului General Diana Țenea, Directorului Liviu
Băileșteanu, Șefului Serviciu Radu Necșuliu, precum și următoarelor persoane: Daniel Vâlceanu,
Amalia Virdol, Beniamin Stoica, Georgiana Toth, Emilia Milutinovici, Alina Huzui, dar și celorlalți
parteneri locali, regionali și naționali care au contribuit la elaborarea acestui raport.
CUPRINS

REZUMAT EXECUTIV..................................................................................................................... 2
1. CONTEXTUL ȘI LOCUL DEZVOLTĂRII SECTORULUI IMOBILIAR COMERCIAL DIN ROMÂNIA ... 3
1.1. Primele investiții s-au realizat la sfârșitul anilor 1990 ............................................................... 3
1.2. O piață imobiliară comercială în curs de maturizare ................................................................. 4
2. SITUAȚIA ACTUALĂ A PIEȚEI IMOBILIARE COMERCIALE DIN ROMÂNIA .............................. 5
2.1. Piața de birouri .......................................................................................................................... 5
2.2. Piața industrială și logistică ...................................................................................................... 11
2.3. Piața comerțului cu amănuntul ............................................................................................... 14
3. CONCLUZIE .................................................................................................................... 17
LISTA FIGURILOR

Figura 1. Ziua inaugurării București Mall, septembrie 1999 ................................................................... 2

Figura 2. Opera Center, una dintre primele clădiri moderne de birouri din România, finalizată în 2001
................................................................................................................................................................ 4
Figura 3. Perspectivă comparată a zonei Floreasca/Pipera 2002 (stânga) și 2009 (dreapta) ................. 3
Figura 4. Clădirea de birouri Câmpineanu .............................................................................................. 4
Figura 5. Magheru One ........................................................................................................................... 4
Figura 6. Brătianu Business Center ......................................................................................................... 4
Figura 7. Redare a Silk District, Iași ........................................................................................................ 6
Figura 8. Principalele centre industriale și logistice din România........................................................... 9
Figura 9. Regiunea Ploiești: dezvoltările industriale concentrate în nord-vestul miezului urban ........ 12
Figura 10. Romania – harta orașelor cu fond de clădiri comerciale moderne ..................................... 13

LISTA TABELELOR

Tabelul 1. Fondul de birouri moderne (la sfârșitul primului trimestru din 2020)) ................................. 7
Tabelul 2. Principalii proprietari de birouri din România (la sfârșitul primului trimestru din 2020) ...... 7
Tabelul 3. Principalii ocupanți de birouri din România ........................................................................... 8
Tabelul 4. Cota de piață deținută de principalii proprietari ................................................................. 10
Tabelul 5. Topul celor mai mari parcuri industriale și logistice din România ....................................... 10
Tabelul 6. Principalii proprietari din sectorul comerțului cu amănuntul din România (la sfârșitul
primului trimestru din 2020)................................................................................................................. 14
Tabelul 7. Cele mai mari centre comerciale din România .................................................................... 14

LISTA CASETELOR

Caseta 1. Silk District Iași – exemplu de regenerare cu utilizare mixtă a fostelor terenuri industriale .. 6
Caseta 2. Migrarea industrială și a comerțului cu amănuntul spre suburbii – studiu de caz Ploiești .. 11
REZUMAT EXECUTIV
Prezentul raport a fost elaborat de către Cushman & Wakefield Echinox pentru Banca Mondială, în
cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică Rambursabile (RAS) pentru Politica Urbană a
României, semnat între Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (MLPDA) și Banca
Mondială (BM).
Prezentul raport prezintă tendințele de dezvoltate a Sectorului Imobiliar Comercial (SIC) și efectele
acestora în mediul urban din România. Rezultatele generale ale acestei cercetări indică faptul că piața
imobiliară din România s-a dezvoltat constant într-un context sociopolitic benefic, reușind să
amortizeze șocul crizei financiare din 2008-2009 și profitând de pe urma îmbunătățirilor urbane
realizate în unele localități urbane.
Construirea spațiilor de birouri prezintă o preferință pentru locațiile centrale, cu conexiuni bune la
transportul public, în ciuda faptului că se limitează la Municipiul București și câțiva poli principali de
creștere, și anume Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Brașov. Sectorul de birouri reprezintă un contribuitor
direct major la bugetele locale, care atrage societăți internaționale de top, mai ales din sectorul IT și
care remodelează mediul urban atât prin facilități noi, cât și prin proiecte de regenerare urbană.
Dezvoltarea industrială și logistică este influențată în mod direct de conexiunea directă la rețeaua
națională de transport (adică la autostrăzi), motiv pentru care facilitățile noi gravitează spre zonele
peri-urbane ale unui număr restrâns de orașe, care sunt situate strategic în județ.
Dezvoltarea comerțului cu amănuntul iese în evidență ca urmare a răspândirii sale uniforme în tot
județul, fiind prezente atât în cadrul polilor de creștere, cât și în cadrul orașelor secundare și terțiare.
În ciuda faptului că se estimează că piața comerțului cu amănuntul se va extinde, fiind inclusă și în
proiecte de regenerare cu utilizări multiple care urmează a fi dezvoltate în fostele locații industriale,
serviciile stradale de vânzare cu amănuntul nu au reușit să se dezvolte complet din cauza confortului
oferit de centrele comerciale, care combină cumpărăturile cu activitățile de agrement.
De asemenea, acest studiu indică și o tendință de dezvoltare suplimentară a spațiilor de birouri și a
parcurilor industriale, identificând o tendință constantă de creștere a dimensiunii acestor tipuri de
proprietăți și face previziuni cu privire la principalele tendințe viitoare din acest sector.

2
1. CONTEXTUL ȘI LOCUL DEZVOLTĂRII SECTORULUI IMOBILIAR
COMERCIAL DIN ROMÂNIA
1.1. Primele investiții s-au realizat la sfârșitul anilor 1990
Sectorul Imobiliar Comercial (SIC) a reprezentat unul dintre principalii piloni de dezvoltare economică
și socială din România din ultimele două decenii, furnizând atât spații de birouri, industriale și logistice
moderne în cadrul cărora societățile să-și poată dezvolta afacerile, cât și zone de agrement și
divertisment în incinta centrelor comerciale sau prin proiecte cu utilizări multiple.
În România, investițiile în SIC au început la sfârșitul anilor '90, când s-au construit primele clădiri
moderne de birouri și centre comerciale în București. Proiectele precum clădirea Opera Centre și
București Mall au stabilit noi repere în ceea ce privește mediul spațial de lucru sau activitatea de
cumpărături. București Mall a fost primul centru comercial din România, deschis în 1999 pe Calea
Vitan, care a generat cozi de sute de metri de vizitatori care doreau să-i treacă pragul și să se bucure
de această nouă experiență. „M-am angajat la Colliers pentru că voiam să lucrez în clădirea Opera
Center. M-am uitat la denumirile de firme de pe fațadă și am candidat pentru un loc de muncă,
deoarece îmi doream foarte mult să lucrez în acea clădire,” declarație dată de un fost angajat Colliers.
Figura 1. Ziua inaugurării București Mall, septembrie 1999

Sursă: Pagina de Media https://www.paginademedia.ro/wp-content/uploads/2013/09/bucuresti-mall.jpg

3
 Figura 2. Opera Center, una dintre primele clădiri moderne de birouri din România, finalizată în 2001

Sursă: CA IMMO https://www.caimmo.com/de/portfolio/projekt/opera-center-i/

1.2. O piață imobiliară comercială în curs de maturizare

Beneficiind de un context geopolitic propice, ca urmare a aderării la NATO (în 2004) și la UE (în 2007),
piața SIC s-a bucurat de o dezvoltare rapidă care a condus la supraofertă și supraprețuri, situație care
s-a remediat în timpul crizei financiare din 2008-2009. Odată ce băncile și dezvoltatorii și-au acceptat
pierderile, piața a început să se redreseze și și-a învățat lecția. În ciuda faptului că o parte din bănci și
dezvoltatori s-au retras de pe piață sau au dat faliment, celelalte părți interesate au aplicat o abordare
conservatoare, evitând investițiile speculative. Pe cale de consecință, perioada 2015-2019 a fost cea
mai prosperă perioadă pentru investițiile SIC din România, cu o rată rezonabilă de neocupare, prețuri
competitive, un număr tot mai mare de dezvoltatori și investitori specializați și fără insolvențe majore.

4
2. SITUAȚIA ACTUALĂ A PIEȚEI IMOBILIARE COMERCIALE DIN
ROMÂNIA
2.1. Piața de birouri
Dezvoltatorii de birouri s-au concentrat în mare parte asupra Bucureștiului și, într-o etapă secundară
de dezvoltare, asupra principalelor orașe regionale, mai exact Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Brașov,
care se numără printre cele mai mari și mai atractive centre universitare din România.
În prezent, aceste orașe dețin un fond cumulat de spații de birouri moderne de 4 milioane metri
pătrați, găzduind aproximativ 400.000 angajați care lucrează pentru societăți din domeniul tehnologiei
și telecomunicațiilor, serviciilor profesionale, din sectorul financiar etc., reprezentând aproximativ
10% din numărul total de angajați din sectorul privat.
Municipiul București beneficiază de cea mai mare piață de birouri, cu un fond total de 3,1 milioane
metri pătrați, fiind urmat de Cluj-Napoca (337.000 m2) și Timișoara (245.000 m2).
Aceste clădiri (aproximativ 350 proprietăți) au creat un mediu propice în care societăți precum Oracle,
Microsoft, Amazon sau HP și-au stabilit și extins activitățile în România, beneficiind de spații de birouri
comparabile cu standardele lor obișnuite.
Cele cinci orașe sus-menționate au peste 350.000 studenți, care reprezintă aproximativ 70% din
numărul total de studenți din România, ceea ce se traduce într-un bazin semnificativ de forță de muncă
calificată și salarii competitive comparativ cu țările din Europa Centrală și de Vest.
În prezent, România are peste 100.000 specialiști în domeniul IT, fiind considerată o destinație de top
la nivel global pentru dezvoltarea de software și asistență IT.
Clădirile de birouri reprezintă un contribuitor direct major la bugetele locale, ca urmare a autorizațiilor
de construire și a impozitelor pe proprietăți și joacă un rol important în remodelarea orașelor, având
în vedere faptul că unele clădiri de birouri se numără printre cele mai proeminente construcții noi din
orașele din România. De exemplu, Sky Tower (137 m înălțime) și Globalworth Tower (118 m înălțime)
au devenit cele mai înalte clădiri din București în ultimul deceniu, iar imaginea de ansamblu a zonei
Floreasca – Barbu Văcărescu s-a schimbat drastic în ultimii ani ca urmare a construcțiilor majore de
clădiri de birouri din zonă.
Figura 3. Perspectivă comparată a zonei Floreasca/Pipera 2002 (stânga) și 2009 (dreapta)

Sursă: Imagine Google Earth

Mai mult decât atât, unii dezvoltatori de birouri au renovat o parte din clădirile istorice din centrul
orașului, combinând caracteristici tehnice moderne cu fațade clasice. Exemplele cele mai
reprezentative sunt Magheru One, Brătianu Business Center și Câmpineanu Office Building, care sunt
situate pe principala axă de trafic din București, între Piața Romană și Piața Unirii.

5
 Figura 4. Clădirea de birouri Câmpineanu

Sursă: Bienala Națională de Arhitectură 2018 – pagina de internet - https://www.uar-

bna.ro/2016/proiecte/203/
Figura 5. Magheru One

Sursă: Pagina de internet Magheru One - http://www.magheruone.com/gallery/

Figura 6. Brătianu Business Center

Sursă: Pagina de internet Global Vision - https://globalvision.ro/project/bratianu-business-center_12/

6
Locația este considerată caracteristica principală a unui proiect imobiliar reușit, iar în cazul
Bucureștiului, proximitatea pieței de birouri față de stațiile de metrou este obligatorie pentru succesul
proiectului. Bucureștiul este unul dintre cele mai dense și mai congestionate orașe din Europa; cu
toate acestea, sistemul de transport public este slab dezvoltat, motiv pentru care metroul reprezintă
cel mai eficient mijloc de transport la orele de vârf. Drept urmare, clădirile de birouri aflate la o
distanță de mai puțin de 7-8 minute de mers pe jos față de stațiile de metrou beneficiază de o rată de
ocupare mai mare și de chirii mai mari comparativ cu clădirile care nu prezintă această caracteristică.
Cu toate acestea, s-a demonstrat că proiectele majore de infrastructură pot stimula piața și pot
deschide noi zone de dezvoltare de birouri. Cel mai bun exemplu în acest sens este reprezentat de
Pasajul Basarab, cel mai important proiect de infrastructură din București, din ultimii 30 ani, care a
condus la creșterea nivelului de dezvoltare a zonei Grozăvești – Politehnica. Pasajul Basarab a
îmbunătățit în mod semnificativ legătura dintre zonele din vestul și nordul Bucureștiului, în timp ce
proximitatea sa față de Universitatea Politehnică din București a reprezentat un motiv suplimentar
pentru relocarea și consolidarea activității în această zonă pentru societăți precum BCR, Bitdefender,
IBM și Microsoft .
În orașele regionale există o preferință evidentă pentru locațiile centrale. De asemenea, proximitatea
față de un aeroport internațional care să asigure o bună conexiune cu alte orașe importante din
domeniul financiar și de afaceri din Europa reprezintă un atu, care, în unele cazuri, compensează
deficitul infrastructurii terestre – situație întâlnită în Iași.
Principalele tendințe:
- Mai mulți investitori au început să integreze clădirile de birouri în proiecte mari de dezvoltare
cu utilizări multiple, deoarece proximitatea față de spațiile comerciale și de agrement și de
unitățile rezidențiale moderne a devenit avantaj important la vânzare. Această situație se
întâlnește în București (One Cotroceni Park, One Floreasca City, Piața Timpuri Noi, AFI Park,
etc.), dar și în orașele regionale (Palas Iași, Silk District Iași, Iulius Town Timișoara, ISHO
Timișoara, Record Park Cluj, United Business Center Cluj, Coresi Brașov, AFI Park Brașov);
- Având în vedere că unele dintre centrele tradiționale de afaceri din București, precum Pipera
și București centru-nord, tind să devină supraaglomerate, dezvoltatorii au început să se
orienteze spre locații centrale care beneficiază de accesibilitate din toate zonele orașului. În
ultimii 2-3 ani s-au observat tot mai multe achizițiile de teren în zone centrale, precum Calea
Victoriei, Calea Dorobanților, Doamnei, Millo, Luterană sau Tudor Arghezi, destinate
proiectelor de dezvoltare de birouri;
- Deoarece presiunea salariilor din unele orașe regionale, precum Cluj-Napoca și Timișoara, a
crescut semnificativ ca urmare a unei rate a șomajului de aproape 0%, atenția a început să se
îndrepte spre orașele secundare, precum Craiova, Sibiu și Oradea, care beneficiază și ele de
un număr semnificativ de studenți și care sunt vizate de un număr mare de ocupanți de birouri.

7
Caseta 1: Silk District Iași – exemplu de regenerare cu utilizare mixtă a fostelor terenuri industriale

Terenurile industriale dezafectate din mediul urban rezultate din fostele zone industriale
neprofitabile reprezintă o componentă strategică a creșterii compacte, dată fiind locația acestora
și buna conexiune la infrastructura și utilitățile existente.

Regenerarea urbană a terenurilor industriale dezafectate/neocupate ar trebui să devină o prioritate

în scopul dezvoltării urbane compacte și durabile, mai ales în orașele în care aceste terenuri ocupă
o suprafață mare din spațiul urban. Având în vedere că activitățile industriale tind să se relocalizeze
în afara zonei urbane, datorită prețurilor mai mici ale terenurilor și din motive tehnice și de mediu,
aceste locații ar putea fi transformate în proiecte de dezvoltare cu utilizări multiple, care ar avea un
impact semnificativ asupra dezvoltării sociale și economice a orașului.

În Iași, fostele zone industriale ocupă peste 3% din suprafața totală a orașului; cu toate acestea,
proiectul de redezvoltare Silk District reprezintă un exemplu de bună practică în reconfigurarea
fostelor zone industriale

Prime Kapital, în parteneriat cu MAS Real Estate, intenționează să transforme cele 10 hectare de
teren care aparțin fostei platforme Tomiris/Teba din Iași într-un circuit economic ca răspuns la
deficitul de spații moderne de lucru și de locuit din zona urbană. Proiectul va include 100.000 m2 de
spații de birouri, 2.500 apartamente, 8.000 m2 de teren destinat comerțului cu amănuntul și alte
facilități, precum o clinică medicală și un centru de fitness. Scopul este de a transforma Silk District
într-unul dintre cele mai mari parcuri de afaceri din România și va include și un hotel, 3.100 locuri
de parcare (90% dintre acestea vor fi subterane) și 4,9 hectare de teren pentru zone verzi și
recreative.

Per ansamblu, acest proiect dorește să satisfacă necesitatea de birouri, spații comerciale și
rezidențiale, concentrându-se pe calitatea spațiului și a serviciilor furnizate. De asemenea, se vor
genera 10.870 locuri de muncă, contribuții fiscale semnificative și o nouă comunitate urbană.

Figura 7. Redare a Silk District, Iași

Sursă: Dezvoltatorul Imobiliar Prime Kapital https://primekapital.com/residential/silk-district

8
În funcție de climatul economic global, se estimează că fondul de birouri moderne din România s-ar
putea dubla, la 7-8 milioane metri pătrați, în următorii 7-8 ani, iar Bucureștiul ar putea atinge pragul
de 5 milioane metri pătrați, în timp ce Cluj-Napoca și Timișoara ar putea depăși fiecare pragul de
500.000 metri pătrați1.

Tabelul 1. Fondul de birouri moderne (la sfârșitul primului trimestru din 2020)

Fond de birouri
Oraș
moderne (m2)
București 3.140.000
Cluj-Napoca 337.000
Timișoara 245.000
Iași 205.000
˙Brașov 138.000

Sursă: Datele deținute de Cushman & Wakefield Echinox

Tabelul 2. Principalii proprietari de birouri din România (la sfârșitul primului trimestru din 2020)

Societate (țara de origine a principalului acționar) Fond de birouri moderne (m2)

Globalworth (Republica Cehă/ Germania/ Africa de Sud) 425.000
Immofinanz (Austria) 207.000
CA Immo (Austria) 165.000
Genesis Property (România) 150.000
Iulius Group (România) & Atterbury Europe (Africa de Sud) 148.000
NEPI Rockcastle (Africa de Sud) 118.000
Dedeman (România) 115.000
Vastint (Suedia) 96.000
AFI Europe (Israel) 92.000
Sursă: Datele deținute de Cushman & Wakefield Echinox

1 Acest raport a fost elaborat în timpul pandemiei de Covid-19 și, deși impactul economic al acestei pandemii nu este încă
clar, se prevede o recesiune la nivel global care ar putea perturba semnificativ dezvoltările actuale și tendințele de investiții

9
 Tabelul 3. Principalii ocupanți de birouri din România

Ocupant SIB 2(m2)

Oracle 60.000

OMV Petrom 54.000

Renault Group 42.000

BRD SocGen Group 40.000

HP 37.000

Ubisoft 30.000

Erste BCR 34.000

Orange 25.000

ING Bank 25.000

Unicredit Bank 24.000

Microsoft 23.500

Vodafone 23.000

Raiffeisen Bank 23.000

IBM 22.000

Honeywell 22.000

Genpact 22.000

Luxoft 20.000

Amazon 20.000

Sursă: Datele deținute de Cushman & Wakefield Echinox

2 N. trad. SIB = suprafață închiriabilă brută

10
2.2. Piața industrială și logistică
Din perspectiva sectorului imobiliar comercial, piața industrială și logistică din România a început să
se dezvolte la sfârșitul anilor '90, odată cu construirea primelor depozite la periferiile Bucureștiului, în
apropiere de autostrada A1, care, în prezent, reprezintă cel mai important centru logistic din România.
Încă de la început, dezvoltatorii s-au concentrat asupra locațiilor care beneficiază de o infrastructură
de calitate. La acel moment, autostrada A1 era singura autostradă din România care făcea legătura
între două orașe: București și Pitești. Drept urmare, A1 a devenit principala poartă de intrare în
București pentru transporturile grele, ceea ce a transformat această zonă într-o locație strategică
pentru activitățile logistice.
În prezent există aproximativ 1,4 milioane metri pătrați de spații logistice comerciale în apropierea
intersecțiilor situate la kilometri 13 și 23 ai autostrăzii A1, care constituie 70% din fondul Bucureștiului
și aproximativ 35% din fondul total din România, care a atins de curând pragul de 4 milioane metri
pătrați.
Dat fiind faptul că Bucureștiul are cea mai mare piață de consum din România, cu aproximativ 2,5
milioane de locuitori, majoritatea acestor spații sunt închiriate pentru activități logistice, în timp ce în
Timișoara, Brașov și Sibiu există o preferință pentru activitățile industriale.
Comparativ cu proiectele de dezvoltare de spații de birouri și comerciale, spațiile logistice și
comerciale sunt mai curând orientate spre client, motiv pentru care, majoritatea acestor proiecte sunt
construite pentru a răspunde nevoilor clienților, iar perioadele de închiriere sunt în general mai lungi
– pentru facilitățile industriale, perioada standard de închiriere este de 10 ani.
Există o predilecție evidentă pentru un anumit profil de oraș, dat fiind faptul că peste 90% din fondul
industrial și logistic din România este localizat în 8 orașe: București, Timișoara, Ploiești, Cluj-Napoca,
Brașov, Sibiu, Pitești și Oradea. Mai mult decât atât, singurele orașe din estul țării care au atras atenția
dezvoltatorilor privați de parcuri industriale și logistice sunt Iași, Roman și Brăila. Cu toate acestea,
cele trei orașe constituie mai puțin de 3% din fondul total, fiind evitate de marea majoritate a
dezvoltatorilor și a potențialilor investitori, datorită problemelor de infrastructură. Poziția geografică
și problemele de infrastructură par a fi mult mai importante decât disponibilitatea forței de muncă,
având în vedere că orașele mai mici, precum Râmnicu Vâlcea, Deva și Turda au reușit să atragă proiecte
de dezvoltare industrială și logistică mai ales datorită situării lor strategice în țară.
Figura 8. Principalele centre industriale și logistice din România

Sursă: Datele deținute de Cushman & Wakefield Echinox

11
Uneori, aceste investiții private concurează cu parcurile industriale construite de autoritățile locale,
adică proiecte care atrag investitorii prin aplicarea de reduceri fiscale și costuri atractive de
concesionare a terenurilor.
Principalele tendințe:
 Datorită dezvoltării rapide a comerțului electronic, logistica în interiorul orașului devine tot
mai populară în rândul dezvoltatorilor și ocupanților, deoarece reduce duratele de livrare a
pachetelor de mici dimensiuni;
 Constanța este considerată și are potențialul de a deveni o poartă de intrare extrem de
importantă între Europa și Asia, odată ce România va intra în Spațiul Schengen și autostrada
Constanța-Nădlac (granița cu Ungaria) va deveni complet funcțională. Există câțiva
dezvoltatori, precum Global Vision și WDP, care au început deja să achiziționeze terenuri și să
inițieze primele stadii de dezvoltare ale proiectelor logistice în această zonă;
 În ultimii ani, s-a observat o tendință clară de polarizare, iar CTP și WDP s-au numărat printre
cei mai activi investitori și dezvoltatori. În prezent, aceste societăți dețin împreună peste 2
milioane metri pătrați de fond industrial în România, adică aproape 50% din piață.
Tabelul 4. Cota de piață deținută de principalii proprietari

Dimensiunea totală a
Denumirea proprietarului
Poziției fondului industrial Cota de piață
(țara de origine a principalului acționar)
(m2)
1 CTP (Olanda) 1.146.000 27%
2 WDP (Belgia) 903.000 21%
3 P3 (Singapore) 380.000 9%
4 Alinso (Belgia) 202.000 4.8%
Globalworth (Republica Cehă/ Germania/
5 189.000 4.4%
Africa de Sud)
6 Logicor (China) 176.000 4.1%
Sursă: Datele deținute de Cushman & Wakefield Echinox

Tabelul 5. Topul celor mai mari parcuri industriale și logistice din România

Proiect Oraș Dimensiune (m2)

CTPark Bucharest West București 459.000
P3 Park Bucharest București 380.000
CTPark Bucharest București 374.000
WDP Park Stefanesti I & II București 214.000
Ploiesti West Park Ploiești 202.000
Sursă: Datele deținute de Cushman & Wakefield Echinocțiu

12
 Caseta 2. Migrarea industrială și a comerțului cu amănuntul spre suburbii – studiu de caz Ploiești

În zona Ploiești, noile proiecte de dezvoltare urbană, mai ales cele din sectorul industrial și
comercial, au gravitat spre suburbii, mai exact spre limitele administrative ale orașului și peste
acestea, în Blejoi și Ariceștii Rahtivani

Ploiești este unul dintre orașele secundare care a reușit să atragă investiții semnificative după 1990,
datorită proximității sale față de și a legăturilor directe cu Bucureștiul (prin intermediul DN1),
precum și noi proiecte de infrastructură menite să decongestioneze traficul dintre cele două orașe,
mai exact Centura Ploiești Vest (finalizată în 2010) și autostrada A3 (finalizată în 2012).

Dată fiind densitatea orașului, noile proiecte de dezvoltare au gravitat spre periferii. Cu toate
acestea, dezvoltările nu au respectat limitele orașului și s-au extins mai departe, concentrându-se
în Ariceștii Rahtivani și Blejoi. Investitorii din sectorul comerțului cu amănuntul au preferat Blejoi, în
timp ce Ariceștii Rahtivani a devenit un centru industrial strategic pentru unele dintre cele mai mari
societăți din lume.

Dezvoltarea industrială din Ariceștii Rahtivani a fost influențată de situarea acestei comune în cadrul
rețelei naționale de transport (autostrada A3, liniile de cale ferată), de prețurile mai mici ale
terenurilor față de Ploiești sau DN1 și de implicarea părților interesate care au facilitat achiziția de
terenuri și relația cu autoritățile locale.

Drept urmare, investițiile au o influență pozitivă asupra calității vieții din comună; toate străzile au
fost asfaltate și majoritatea locuințelor au fost branșate la sistemele de gaz și apă, bugetul local a
crescut de la 1 milion RON în 2005, la 30 milioane RON în 2019, iar numărul de locuri de muncă
(9.919 în 2019) a depășit numărul populației active (8.133 locuitori în 2017).

Proiectele de dezvoltare a comerțului cu amănuntul din Blejoi, care în mare parte au fost stimulate
de Ploiești Shopping City, un centru comercial de 46.000 m2, vizează bazinul Ploiești, în timp ce
facilitățile moderne de comerț cu amănuntul din comună, care acoperă aproximativ 100.000 m 2
depășesc suprafața reședințelor medii de județ, precum Târgoviște, Râmnicu Vâlcea sau Târgu Jiu.
În ciuda faptului că noile proiecte de dezvoltare a comerțului cu amănuntul continuă să graviteze
spre Blejoi, comuna beneficiază de un buget local generos, care depășește bugetul altor comune de
aceeași dimensiune (estimat la 26,7 milioane RON în 2020), și de investiții în infrastructură, precum
primul sens giratoriu suspendat din România, construit în 2016 la intersecția DN1B cu DJ102.

În ciuda avantajelor financiare ale dezvoltării industriale și a comerțului cu amănuntul din comunele
din jurul Ploieștiului, există și consecințe negative, precum poluarea și ambuteiajele, iar noile locuri
de muncă create nu sunt întotdeauna adecvate pentru locuitorii din mediile rurale, care nu
beneficiază de specializare și formare. Cu toate acestea, investițiile permit autorităților locale și
societăților cu atitudini responsabile să ia măsuri în vederea minimalizării acestor obstacole.

13
 Figura 9. Regiunea Ploiești: dezvoltările industriale concentrate în nord-vestul miezului urban

Sursă: Banca Mondială, folosind datele Cushman & Wakefield Echinocțiu

2.3. Piața comerțului cu amănuntul

Fondul modern de comerț cu amănuntul din România este format dintr-o suprafață închiriabilă brută
(SIB) de 3,9 milioane metri pătrați, împărțită după cum urmează: 56% centre comerciale, 37% parcuri
de vânzare cu amănuntul și 7% galerii comerciale, cu o densitate de 194 m2/1.000 locuitori,
numărându-se printre cele mai mici din Europa, dar prezentând un potențial evident de dezvoltare pe
termen scurt și lung.
Spre deosebire de proiectele de dezvoltare din celelalte segmente de piață imobiliară, comerțul cu
amănuntul iese în evidență ca urmare a răspândirii sale uniforme. Aproape toate orașele regionale
(250.000-350.000 locuitori), secundare (150.000-250.000) și terțiare (50.000-150.000) beneficiază de
cel puțin un proiect de comerț cu amănuntul și marea majoritate a acestora au mare succes, ceea ce
permite dezvoltarea de scheme mai mici de comerț cu amănuntul chiar și în orașe cu mai puțin de
50.000 locuitori. Aceasta tendință actuală va continua cu siguranță și pe viitor, ținând cont de salariile
și puterea de cumpărare aflate în creștere, care creează un mediu propice pentru astfel de proiecte în
orașele sus-menționate.
În ceea ce privește istoricul proiectelor de dezvoltare a comerțului cu amănuntul din România, acestea
se împart în două perioade (perioada anterioară crizei financiare și perioada ulterioară crizei
financiare): la sfârșitul anului 2009, fondul total al comerțului cu amănuntul din țară era de 2,2
milioane metri pătrați SIB, din care 1,8 milioane metri pătrați au fost construiți în perioada 2006-2009,
în așa numita „perioadă de plină expansiune” și doar 1,7 milioane metri pătrați au fost construiți în
următorul deceniu, dar într-un ritm mult mai constant și conservator. Acest lucru s-a datorat
redirecționării atenției dezvoltatorilor spre orașe și regiuni cu un nivel mai mic de competitivitate, care
le furnizau o opțiune mai sigură și mai puțin riscantă. Această alegere s-a dovedit a fi foarte profitabilă,
având în vedere că vânzările cu amănuntul au înregistrat creșteri și de 2 cifre în perioada 2015-2019
(rată de creștere anuală cumulată de 8,9%).
Impactul acestor noi proiecte de dezvoltare a fost extrem de pozitiv, în sensul că mediul comerțului
cu amănuntul din România s-a schimbat complet, dintr-o combinație arhaică de magazine și piețe din

14
perioada comunistă, care nu plăteau impozite semnificative, la centre comerciale moderne, care au
atras mărci internaționale în țară, crescând astfel concurența dintre vânzători. Mai mult decât atât,
aceste proiecte contribuie în mod semnificativ la bugetele locale, prin autorizațiile de construire și
impozitele pe proprietăți și creează peste 100.000 locuri de muncă în industria comerțului cu
amănuntul.
În ultimii ani, se observă o preferință pentru proiecte cu utilizări multiple, care au fost dezvoltate sau
se află în curs se construire sau în stadiile finale de autorizare. Multe dintre aceste proiecte au fost sau
urmează a fi construite în fostele locații industriale, ceea ce evidențiază potențialul imens al
proiectelor de regenerare urbană. De exemplu, în ultimii 5 ani s-au lansat peste 10 proiecte imobiliare
care implică redezvoltarea fostelor platforme industriale. Aceste proiecte acoperă o suprafață totală
de peste 130 hectare și includ peste 460,000 m2 de spații de birouri, 110.000 m2 de spații comerciale,
peste 6.000 apartamente și nu în ultimul rând, peste 10.000 de noi locuri de parcare. De asemenea,
mai există încă câteva proiecte importante de acest tip care urmează să se finalizeze în următorii ani,
atât în București, cât și pe alte piețe importante din România. Aceste proiecte arată că sectorul
comerțului cu amănuntul reprezintă o componentă cheie a conceptelor „muncește-trăiește-cumpără”
care doresc să integreze aspectele importante ale vieții de zi cu zi într-un singur proiect mare.
Pe de altă parte, serviciile stradale de vânzare cu amănuntul nu au reușit să se dezvolte complet și să
devină un actor important, ca urmare a dezvoltării continue a schemelor moderne de comerț cu
amănuntul. Centrele comerciale sunt considerate mult mai atractive datorită faptului că acestea
combină cumpărăturile cu activitățile de agrement (prin cinematografe, restaurante, locuri de joacă,
etc.) și majoritatea vânzătorilor cu amănuntul preferă să facă parte din schemele dominante de
comerț cu amănuntul, decât să furnizeze servicii stradale de vânzare cu amănuntul. Mai mult decât
atât, România nu este considerată o destinație turistică importantă, drept urmare nu beneficiază de o
masă semnificativă de turiști care să asigure succesul serviciilor stradale de vânzare cu amănuntul din
țară. Astfel, preferința pentru centrele comerciale va continua și în viitorul apropiat.
Figura 10. România – harta orașelor cu un fond de clădiri comerciale moderne

Sursă: Cushman & Wakefield Echinox

15
Tabelul 6. Principalii proprietari din sectorul comerțului cu amănuntul din România (la sfârșitul primului
trimestru din 2020)

Societate (țara de origine a principalului acționar) Fond de birouri moderne (m2)

NEPI Rockcastle (Africa de Sud) 726.000
Iulius Group (România) & Atterbury Europe (Africa de Sud) 259.000
MAS REI – Prime Kapital (Africa de Sud) 188.000
Immofinanz (Austria) 153.000
AFI Europe (Israel) 123.000

Sursă: Datele deținute de Cushman & Wakefield Echinox

Tabelul 7. Cele mai mari centre comerciale din România

Proiect Oraș Dimensiune (m2)

Iulius Mall Timișoara 93.000
AFI Palace Cotroceni București 90.000
Shopping City Sibiu Sibiu 83.000
Sun Plaza București 82.000
Mega Mall București 76.000
ParkLake Plaza București 69.000
Băneasa Shopping City București 75.000
Electroputere Parc Craiova 71.000
Palas Mall Iași 63.000
Iulius Mall Cluj-Napoca 62.000

Sursă: Datele deținute de Cushman & Wakefield Echinocțiu

16
3. CONCLUZIE
De la sfârșitul anilor '90, România a devenit o piață tot mai atractivă pentru investitori, chiar dacă
investițiile străine și locale nu sunt distribuite în mod egal la nivel național. În general, dezvoltarea
birourilor vizează Bucureștiul și principalele orașe regionale și centre universitare, dezvoltarea
industrială este influențată de situarea și infrastructura unui număr limitat de orașe, iar dezvoltarea
comerțului cu amănuntul iese în evidență ca urmare a răspândirii sale uniforme în toată țara.
Dezvoltarea sectorului imobiliar comercial reprezintă un contribuitor major la bugetul local al
localității și un factor activ în remodelarea spațiului urban. Tendințele din sectorul imobiliar comercial
influențează modelele de consum al terenurilor. Astfel, proiectele de dezvoltare industrială gravitează
spre zona peri-urbană și chiar o depășesc, sectorul de birouri prezintă o preferință evidentă pentru
locațiile centrale – cu excepția Bucureștiului – în timp ce unitățile de comerț cu amănuntul tind să se
concentreze în centrele comerciale, care sunt distribuite în mod egal atât în zona urbană, cât și în
suburbii. Deși se preferă dezvoltările pe terenuri neexploatate, proiectele mai noi includ și clădiri
istorice renovate din centrul orașului și redezvoltarea terenurilor industriale dezafectate prin proiecte
cu utilizări multiple.
Per ansamblu, deși dezvoltările imobiliare s-au intensificat în mod semnificativ în ultimul deceniu, încă
există un potențial evident de dezvoltare în toate sectoarele. Drept urmare, interacțiunea constantă
dintre sectorul public și cel privat este esențială pentru dezvoltarea spațială și economică armonioasă
a zonelor urbane.

17
LIVRABILUL 1. DOCUMENT ÎNSOȚITOR 4
Document Justificativ. Schimbări demografice în România:
Factori, tendințe și previziuni despre viitor
ROMÂNIA
Acord pentru Servicii de Asistență Tehnică Rambursabile
pentru Politica Urbană a României (P171176)

LIVRABILUL 1. ANALIZA DOCUMENTELOR STRATEGICE,

LEGISLATIVE ȘI DE PLANIFICARE EXISTENTE

DOCUMENT ÎNSOȚITOR 4
Document Justificativ. Schimbări demografice în România:
Factori, tendințe și previziuni despre viitor

Iulie 2020
Clauză de limitare a responsabilității
Prezentul raport este un produs al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare/Banca
Mondială. Constatările, interpretările și concluziile exprimate în acest document nu reflectă în mod
obligatoriu părerile Directorilor Executivi ai Băncii Mondiale sau ale guvernelor pe care aceștia le
reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în prezentul document.

Declarație privind drepturile de autor

Materialele din această publicație sunt protejate prin drepturi de autor. Copierea și/sau
transmiterea anumitor secțiuni din acest document fără permisiune poate reprezenta încălcarea
legislației în vigoare.

Pentru permisiunea de a fotocopia sau retipări orice secțiune a prezentului document, vă rugăm să
trimiteți o solicitare conținând informațiile complete la: (i) Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și
Administrației (Bd. Libertății 16, Sector 5, București, România); sau (ii) Grupul Banca Mondială în
România (Strada Vasile Lascăr, nr. 31, et. 6, Sector 2, București, România)

Prezentul raport a fost transmis în luna iulie 2020, în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență
Tehnică Rambursabile pentru Politica Urbană a României, semnat la data de 29 noiembrie 2019 între
Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare. Acesta reprezintă un document de sprijin pentru Livrabilul 1 în cadrul
acordului menționat mai sus - Analiza documentelor strategice, legislative și de planificare existente.
MULȚUMIRI

Prezentul raport este transmis în cadrul Acordului privind Serviciile de Asistență Tehnică
Rambursabile pentru Politica Urbană a României și a fost elaborat sub îndrumarea și supravegherea
lui David N. Sislen (Director de practică, Managementul Riscurilor Sociale, Urbane, Rurale și al
Rezilienței, Europa și Asia Centrală) și a Tatianei Proskuryakova (Director de Țară, România și
Ungaria). Raportul a fost elaborat de o echipă coordonată de Dean Cira (Specialist Principal în
domeniul Urban) și Paul Kriss (Specialist Principal în domeniul Urban) și alcătuită din Barbu Mateescu
(Expert în domeniul Dezvoltării Urbane), cu contribuții din partea Marcel Ionescu-Heroiu (Specialist
Principal în domeniul Dezvoltării Urbane), Carli Venter (Specialist Principal în domeniul Dezvoltării
Urbane), Yondela Silimela (Specialist Principal în domeniul Dezvoltării Urbane), Debashree Poddar
(Expert), și George Moldoveanu (Asistent Informații).

Echipa dorește să își exprime mulțumirea pentru excelenta cooperare, îndrumare și feedback primit
de la reprezentanții Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în special Ministrului
Ion Ștefan, Secretarului de Stat Mihail Veștea, Directorului General Diana Țenea, Directorului Liviu
Băileșteanu, Șefului Serviciu Radu Necșuliu, precum și Daniel Vâlceanu, Amalia Virdol, Beniamin
Stoica, Georgiana Toth, Emilia Milutinovici, Alina Huzui și celorlalți parteneri locali, regionali și
naționali care au contribuit la elaborarea acestui raport.
ABREVIERI

POCA Programul Operațional Capacitate Administrativă

POC Programul Operațional Competitivitate
CE Comisia Europeană
FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională
FSE Fondul Social European
FESI Fondurile Europene Structurale și de Investiții
UE Uniunea Europeană
ZUF Zonă Urbană Funcțională
GES Gaze cu efect de seră
OI Organism intermediar
PID Planuri Integrate de Dezvoltare
TIC Tehnologia Informației și a Comunicațiilor
SIDU Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană
SIDUD Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană Durabilă
M&E Monitorizare și Evaluare
AM Autoritatea de Management
MLPDA Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
INS Institutul Național de Statistică
PDR Plan de Dezvoltare Regională
PPR Ponderea potențialului rural
IMM Întreprinderi mici și mijlocii
OS Obiectiv strategic
PMUD Plan de Mobilitate Urbană Durabilă
UAT Unitate Administrativ-Teritorială
SDT Strategia de Dezvoltare Teritorială
OT Obiectiv tematic
CUPRINS

REZUMAT EXECUTIV..................................................................................................................... 1
Recomandări pentru conducerea orașelor ............................................................................................. 2
A. Zone metropolitane magnet (mari) ...................................................................................... 2
B. Municipii sau orașe cu perspective demografice strălucite .................................................. 3
C. Municipii sau orașe cu potențial de creștere demografică limitat ....................................... 3
1. METODOLOGIE ................................................................................................................ 5
2. TERMINOLOGIE................................................................................................................ 6
3. „IMAGINEA DE ANSAMBLU” A MUNICIPIILOR ȘI ORAȘELOR DIN ROMÂNIA ....................... 7
4. POTENȚIALUL DEMOGRAFIC AL LOCALITĂȚILOR URBANE ................................................ 10
5. ANALIZA FLUXURILOR DE MIGRAȚIE INTERJUDEȚEANĂ ................................................... 17
5.1. Fluxuri de migrație interjudețeană – date oficiale .................................................................. 17
5.2. Fluxuri de migrație interjudețeană – imigranți neînregistrați (alegători de pe listele
suplimentare de vot)............................................................................................................................. 19
5.3. Fluxuri de migrație interjudețeană – date la nivel de județ și extindere urbană/rurală ......... 21
5.3.1. Modelul clasic de dezvoltare: migrație urbană netă pozitivă și migrație rurală netă
negativă 21
5.3.2. Creștere multidimensională: migrație urbană netă pozitivă și migrație rurală netă
pozitivă 21
5.3.3. Depopulare: migrație urbană netă negativă, migrație rurală netă negativă ............ 22
5.3.4. Suburbanizare: migrație urbană netă negativă, migrație rurală netă pozitivă și
migrație totală pozitivă (migrație rurală netă pozitivă > migrație urbană netă negativă) ...... 22
5.3.5. Ruralizare .................................................................................................................. 23
6. POTENȚIALUL DE EMIGRARE RURALĂ ............................................................................. 24
7. PREVIZIUNI PENTRU 2030............................................................................................... 25
7.1. Patru sau mai multe „unde verzi” ............................................................................................ 25
7.2. Trei „unde verzi” ...................................................................................................................... 26
7.3. Două „unde verzi” .................................................................................................................... 26
7.4. O singură „undă verde” ........................................................................................................... 26
7.5. Nicio „undă verde”................................................................................................................... 27
CONCLUZII ................................................................................................................................. 29
LISTA FIGURILOR

Figura 1. Zona adiacentă a județelor cu localități predominant afectate de scăderea populației

„y”..12
Figura 2. Localități care au înregistrat o creștere a populației „y” ....................................................... 16

LISTA TABELELOR

Tabelul 1. Numărul mediu anual al nașterilor în ultimii 10 ani la nivel de județ .................................... 7
Tabelul 2. Numărul mediu anual al nașterilor în ultimii 10 ani în localitățile urbane ............................ 7
Tabelul 3. Sporul natural al populației .................................................................................................... 7
Tabelul 4. Cetățeni români sub 20 ani care locuiesc în localități urbane ............................................. 10
Tabelul 5. Tendințele demografice în aglomerările urbane ................................................................. 11
Tabelul 6. Localități urbane (din zona adiacentă din sud-vestul țării) cu o scădere semnificativă a
populației „y” ........................................................................................................................................ 12
Tabelul 7. Localități urbane (din afara zonei adiacente din sud-vestul țării) cu o scădere semnificativă
a populației „y” ..................................................................................................................................... 14
Tabelul 8. Tendințele localităților urbane din Romînia în ceea ce privește populația sub 20 ani ........ 15
Tabelul 9. Schimbări ale județului de domiciliu între localitățile urbane și rurale ............................... 17
Tabelul 10. Schimbări nete de migrație pentru județele care au beneficiat de pe urma migrației
interne (medie multianuală) ................................................................................................................. 18
Tabelul 11. Schimbări nete de migrație pentru județele care au beneficiat de pe urma migrației
interne................................................................................................................................................... 18
Tabelul 12. Numărul de alegători de listele suplimentare ................................................................... 19
Tabelul 13. Distribuția localităților urbane în funcție de numărul de „unde verzi” ............................. 25

LISTA CASETELOR

Caseta 1. Corelația dintre domiciliul cetățenilor și salariul mediu brut la nivel de județ ..................... 19
Caseta 2. Corelația dintre salariul mediu brut și numărul de alegători de pe listele suplimentare ..... 20
REZUMAT EXECUTIV
160 din cele 319 localități urbane ale României au un potențial demografic foarte limitat și este
aproape sigur că urmează să se micșoreze în următorul deceniu. Aceste localități se află în curs de
ruralizare și suferă ca urmare a emigrării, confruntându-se cu o scădere constantă a numărului de
locuitori cu vârste sub 20 ani. Alte 108 municipii și orașe se confruntă și ele cu problema menținerii
populației actuale. Doar 51 de localități beneficiază de doi sau mai mulți factori care favorizează
creșterea demografică.

În perioada 2010-2020, doar 44 dintre municipii și orașe au înregistrat o creștere a populației

tinere (sub 20 ani). Municipiile din România și suburbiile acestora se numără printre cele 44. Acest
lucru aruncă o umbră asupra viitorului acestor municipii și orașe, deoarece riscă să intre într-un cerc
demografic vicios.

România se confruntă cu numeroase schimbări în fluxul de migrație, multe dintre acestea

implicând un număr mare de persoane, în timp ce altele nu sunt măsurate corespunzător în
statisticile naționale – o situație care complică procesul de elaborare a unor prognoze sau predicții.
Migrația internă din România poate fi caracterizată prin trei tendințe principale: 1) ruralizarea
județelor mai puțin dezvoltate; 2) migrarea oficială și neoficială a cetățenilor spre polii regionali de
dezvoltare/orașe magnet și 3) suburbanizarea acestor poli de dezvoltare. Principalii beneficiari sunt
municipiile și zonele metropolitane ale acestora.

Scenariul de bază implicit pe termen mediu și lung pentru orașele din România este reprezentat de
reducerea numărului populației. Pentru majoritatea orașelor din România, perspectiva demografică
este foarte gravă. Aceste orașe trebuie să elaboreze strategii și metode de atragere a populației
tinere din orașele și satele învecinate. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că aceste orașe
concurează pentru acești potențiali imigranți cu centrele naționale de dezvoltare, precum și cu
tentația de a emigra în Europa de Vest sau Centrală. În ceea ce privește unele județe, grupul de
potențiali imigranți este foarte mic sau inexistent. Urbanizarea intrajudețeană (prin migrarea
tineretului din mediul rural către orașele din județ) reprezintă o opțiune mai ales pentru județele din
centrul și nordul Moldovei, precum și pentru câteva județe din centrul și nord-vestul țării. Celelalte
regiuni prezintă un potențial de imigrare sub nivelul mediu.

În mare parte, harta migrației interne și a creșterii demografice din România este reprezentativă
pentru economia României. Venitul mediu influențează în mod puternic și decisiv atractivitatea unui
județ în ceea ce privește migrația oficială și neoficială. Cele două variabile formează un cerc virtuos
pentru un număr mic de județe și un cerc vicios pentru celelalte: prosperitatea atrage forța de
muncă, care la rândul ei crește atractivitatea orașului/județului pentru investitori și magazine;
sărăcia (relativă) conduce la emigrare, fapt care determină reducerea forței de muncă disponibile și,
pe cale de consecință, creează probleme în încercarea de a îmbunătăți perspectiva economică a
orașului/județului.

1
Recomandări pentru conducerea orașelor
A. Zone metropolitane magnet (mari) 1
Aceste orașe se confruntă cu o schimbare demografică rapidă, care se datorează mai ales migrației
și necesită o planificare proactivă de creștere. Având în vedere previziunile pentru următorii 5-10
ani, este necesară o planificare strategică. Acest lucru este foarte important mai ales în contextul
duratei de pregătire pentru proiectele de infrastructură mai mari și pentru a asigura satisfacerea
cererii de unități medicale și educaționale.
Creșterea demografică va pune presiune pe infrastructura existentă. Este de așteptat ca
infrastructura de apă, electricitate, drumuri și transport public să se confrunte cu o creștere
permanentă a necesităților, care vor fi incompatibile cu configurațiile și sarcinile estimate în
perioada comunistă, când a fost creată infrastructura actuală. Cele mai importante elemente de
infrastructură ale polilor de creștere din România trebuie evaluate și îmbunătățite.
De asemenea, este necesară și schimbarea mentalității la nivelul autorităților locale și naționale
care trebuie să privească aceste orașe ca pe zone metropolitane în care orașul și suburbiile sale
acționează în mod unitar și se implică în proiecte comune. De exemplu, limita administrativă (care
devine tot mai artificială) dintre București și Județul Ilfov creează probleme semnificative în modul
de funcționare al zonei metropolitane. Numeroase proiecte, mai ales cele privitoare la crearea unei
infrastructuri puternice de transport public, nu pot fi implementate deoarece autoritățile locale ale
capitalei și cele ale localităților din Județul Ilfov nu dețin un cadru comun de referință și acțiune. La
nivel național trebuie simplificat procesul prin care o metropolă poate fuziona din punct de vedere
administrativ cu suburbiile sale.

Suburbanizarea care are loc în prezent în toate zonele metropolitane se confruntă cu problema
congestionării traficului dintre suburbii și oraș. Creșterea timpului de deplasare poate avea
numeroase efecte negative, precum scăderea productivității, creșterea atractivității anumitor zone
pentru emigrare (crearea unor noi puncte de presiune în jurul orașului) și creșterea nivelului de
poluare a aerului. Drept urmare, fiecare zonă metropolitană trebuie să identifice zonele exacte în
care există sau pot apărea aceste probleme și să găsească soluții, iar construirea de drumuri
suplimentare nu reprezintă o soluție. În acest caz, este nevoie de un plan de mobilitate coerent și de
investiții semnificative în opțiunile de transport public.

Nevoia de facilități și resurse umane în domeniul educației cu care se vor confrunta aceste zone
metropolitane va fi complet diferită față de restul țării, unde această nevoie se află și va continua
să se afle în scădere. La nivel național, existența unei agende atât de fragmentate poate crea
confuzie și neînțelegeri, motiv pentru care va fi nevoie de conducători locali care să știe să se impună
și care să înțeleagă dinamica locală atunci când vine vorba despre planificarea și alocarea resurselor.

1
În această categorie se regăsesc orașele București, Iași, Cluj, Timișoara, Oradea și Brașov, precum și
localitățile urbane din imediata apropiere. Lista detaliată este furnizată în secțiunea 8.1 a acestui document.
Dat fiind faptul că Timișoara și Oradea prezintă și ele multe dintre caracteristicile orașelor din lista detaliată,
acestea au fost incluse în prezenta secțiune.

2
B. Municipii sau orașe cu perspective demografice strălucite2

Aceste municipii și orașe se află într-o situație neobișnuită, deoarece sfidează tendințele observate
la nivel național dar, în același timp, nu beneficiază întotdeauna de resursele necesare pentru a
asigura îndeplinirea potențialului demografic. Un pas important este reprezentat de identificarea
elementelor care le diferențiază de restul localităților urbane din regiune sau județ și utilizarea
acestor elemente în elaborarea unei strategii de creștere durabilă. Limitările ar trebui luate în
considerare (limitări geografice) sau eliminate prin efort și investiții (în infrastructură).

Soluțiile axate pe economie sunt esențiale în reducerea potențialului de migrație a populației

tinere din aceste localități. De asemenea, aceste soluții sunt importante și pentru atragerea
populației tinere din mediul rural, fapt care ar accelera și mai mult creșterea demografică a
localității. Tinerii nu vor accepta absența oportunităților economice; drept urmare, dacă nu există
locuri de muncă disponibile, aceștia vor migra, ceea ce va arunca o umbră asupra viitorului
demografic al localității. Astfel, identificarea de investitori este extrem de importantă.

În plus, se pot utiliza fonduri UE pentru a îmbunătăți calitatea vieții din aceste localități.
Dobândirea know-how-ului necesar va genera beneficii semnificative, facilitând procesul de obținere
a acestor finanțări. A face trecerea de la nicio finanțare UE la primul proiect aprobat reprezintă un
proces dificil, dar odată ce se aprobă peste zece proiecte, totul devine mult mai ușor datorită
experienței acumulate. Mai mult decât atât, acțiunile din această sferă cresc vizibilitatea și
îmbunătățesc imaginea publică a localității, încurajând migrația internă.

C. Municipii sau orașe cu potențial de creștere demografică limitat 3

A fi clasificat drept oraș cu potențial de creștere demografică limitat sau foarte slab nu ar trebui
considerată o „sentință la moarte” din punct de vedere demografic. Administrarea inteligentă,
utilizarea inspirată a resurselor sau oportunităților locale și soluțiile neconvenționale la probleme
care par imposibil de rezolvat pot determina schimbări semnificative în viitorul unui municipiu sau
oraș. Chiar și localitățile situate în județe cu un număr scăzut de populație tânără în mediul rural pot
atrage această populație în municipii sau orașe pentru a se stabili acolo pe termen lung. În multe
situații, dimensiunea acestei populații tinere poate compensa eroziunea demografică din respectiva
localitate. Elementele cheie sunt reprezentate de locuințele ieftine și, mai ales, de prezența
investitorilor.

Unele municipii și orașe se pot revitaliza devenind suburbii ale unui oraș aflat în creștere din acea
regiune. Disponibilitatea acestora poate scădea prețul locuințelor din respectiva metropolă și

2
În această secțiune se încadrează reședințele de județ, precum Alba Iulia, Bacău, Bistrița, Constanța și
Suceava, dar și localitățile mai mici, precum Ștefănești (ambele localități care poartă acest nume, și cea din
Județul Argeș și cea din Județul Botoșani), Ineu (Județul Arad), Buhuși (Județul Bacău), Sângeorz-Băi (Județul
Bistrița), Năvodari (Județul Constanța), Mihăilești (Județul Giurgiu), Cristuru Secuiesc și Băile Tușnad (Județul
Harghita), Țăndărei (Județul Ialomița), Tăuții-Măgherăuș (Județul Maramureș), Ungheni (Județul Mureș), Ardud
(Județul Satu Mare), Șimleu Silvaniei (Județul Sălaj), Vicovu de Sus, Salcea, Gura Humorului, Solca, Rădăuți și
Cajvana (Județul Suceava), Recaș (Județul Timiș) și Murgeni (Județul Vaslui). Lista detaliată este furnizată în
secțiunile 8.2 și 8.3 ale acestui document. Este posibil ca o parte dintre aceste localități să se schimbe pe
parcursul următorului deceniu și să intre într-una din celelalte două categorii prezentate în această secțiune
sau este posibil ca localitățile urbane cu potențial de creștere limitat să se dezvolte și să se încadreze în această
categorie.
3
Lista detaliată este furnizată în secțiunile 7.4 și 7.5 din acest document. Statusul orașelor Huși și Vaslui este
incert din cauza factorilor care perturbă colectarea de date demografice exacte. Informațiile prevăzute în
această secțiune și în secțiunea anterioară se aplică în mod egal acestor două orașe.

3
suburbiile sale, făcând astfel întreaga zonă metropolitană mult mai atractivă. Trebuie avută în
vedere colaborarea cu astfel de orașe magnet în vederea implementării unor proiecte de
infrastructură. Locația contează mai puțin decât timpul de deplasare: un oraș mic situat la 40 km de
un oraș magnet poate însemna 2 ore de condus pe drumuri proaste pentru un potențial locuitor
(suburbie neviabilă) sau o jumătate de oră de mers cu trenul de mare viteză (suburbie viabilă).

În unele cazuri, mai multe municipii cu scădere demografică își pot exploata resursele în comun.
Fondurile ar trebui alocate pentru legăturile de infrastructură, mai ales în ceea ce privește
transportul, în vederea creării unei asocieri viabile. Puterea acestor municipii unite oferă vizibilitate
în fața investitorilor și a autorităților supranaționale. De exemplu, Galați și Brăila sunt două localități
mari cu o perspectivă demografică foarte sumbră, care suferă de pe urma lipsei de acțiuni, planuri și
inițiative și care ar putea beneficia de pe urma forței lor de muncă considerabile (cumulate). Pierderi
similare au fost identificate și în cazul orașelor Timișoara și Arad.

Transformarea într-un sat mare de facto nu implică doar obstacole, ci și oportunități. Orașele mici
aflate în această situație pot încerca să atragă noi locuitori prin evidențierea componentei rurale a
localității (de exemplu: traficul redus și absența poluării). De asemenea, aceste localități pot reduce
cheltuielile birocratice prin adaptarea infrastructurii la o populație mult mai restrânsă și
îmbunătățirea accesului la îngrijire medicală pentru cetățenii vârstnici care devin, pe zi ce trece, o
parte tot mai importantă a populației acestor orașe.

4
1. METODOLOGIE
Prezentul raport utilizează date furnizate de Institutul Național de Statistică (INS) pentru a analiza
tendințele de migrație interjudețeană, precum și pe cele din mediul urban și rural. S-a făcut o
medie a datelor oficiale privind schimbarea domiciliului de la un an la altul în perioada 2015-20184
pentru fiecare județ din România și pentru Municipiul București. S-a pus accentul pe identificarea
județelor cu o creștere demografică netă în rândul locuitorilor, dar și pe ultimele tendințe din
respectivele județe. Datele au fost suplimentate de o analiză a alegătorilor înscriși pe listele
suplimentare de vot pentru alegerile prezidențiale din 2014 și 2019. Astfel, s-a stabilit o legătură
între capacitatea unui județ de a atrage imigranți oficiali (cei care își stabilesc domiciliul în acel județ)
sau neoficiali (cei care trăiesc în acel județ fără a-și stabili domiciliul acolo) și venitul brut pe cap de
locuitor din județ.

S-a analizat dinamica migrării către/din localitățile urbane și cele rurale. Astfel, județele din
România au fost împărțite în cinci categorii care arată dacă aceste județe se află în curs de
urbanizare, ruralizare, suburbanizare, depopulare sau creștere multidimensională. În ceea ce
privește cele opt județe cu creștere multidimensională și suburbanizare, s-au analizat datele oficiale
privitoare la persoanele care și-au stabilit domiciliul în localități rurale, pentru a identifica
principalele fluxuri de deplasare (navetă).

S-a analizat potențialul demografic al tuturor municipiilor și orașelor din România prin utilizarea a
doi indicatori: numărul de locuitori sub 20 ani și ponderea potențialului rural (PPR). Astfel, s-a
determinat capacitatea municipiilor și orașelor dintr-un județ de a se bucura de reîntinerire
demografică prin atragerea de imigranți din localitățile rurale ale județului. De asemenea, s-a făcut o
comparație între situația celor doi indicatori în 2010, 2015 și 2020 pentru a clarifica și a determina
tendințele active. În plus, s-a făcut o previziune pentru anul 2030 prin juxtapunerea tuturor datelor
menționate mai sus, ceea ce a avut drept rezultat o clasificare a localităților din România în funcție
de numărul de opțiuni de care dispun („unde verzi”).

4
La data de 3 aprilie 2020, datele privind migrația aferente anului 2019 nu erau încă disponibile.

5
2. TERMINOLOGIE
Sistemul administrativ din România face diferența între două tipuri de aglomerări urbane:
municipii și orașe.

În România există 103 municipii, numărul acestora variind între unu și șase în fiecare dintre cele 41
ale României. București, deși este un municipiu, nu aparține unui județ. Municipiile tind să
beneficieze de o infrastructură superioară față de orașe sau zonele rurale, precum instituții
educaționale la nivel de liceu sau unități medicale dotate cu personalul necesar. Unele dintre
municipiile din România reprezintă motoare de creștere economică națională fie prin concentrarea
de resurse umane de înaltă calitate și sedii de corporații, fie prin concentrarea de unități de
producție și dezvoltare industrială.

În România există 216 orașe. Majoritatea dintre acestea se confruntă cu un deficit de infrastructură
sau de acces la infrastructura de transport și cu o situație economică precară. Aceste orașe prezintă
caracteristici rurale în ceea ce privește anumite aspecte, precum rata natalității sau numărul mic de
unități educaționale sau medicale.

În acest document, termenul de „localități urbane” este utilizat pentru a face referire la orașe și
municipii per ansamblu, adică la zonele urbane ale României.

În ceea ce privește așezările rurale lucrurile sunt ceva mai simple, deoarece legislația din România
folosește un singur termen pentru a le defini („comună”), motiv pentru care se va utiliza un singur
termen și în prezentul document („localități rurale”). Logic, rezultă că localitățile urbane ale unui
județ (orașele sale mici și mari) și localitățile rurale ale acestuia cuprind, împreună, toate localitățile.
În plus, în acest document:

 Termenii „sosire” și „plecare” se referă exclusiv la schimbările de domiciliu înregistrate de

instituțiile locale și guvernamentale, nu la schimbările de reședință, turism sau migrații
neoficiale.
 Termenii „Transilvania” și „transilvănean” nu se referă la regiunea istorică, ci la regiunea
geografică care include, pe lângă Transilvania, și regiunile Banat, Crișana și Maramureș.

6
3. „IMAGINEA DE ANSAMBLU” A MUNICIPIILOR ȘI ORAȘELOR
DIN ROMÂNIA
De la căderea comunismului, România s-a confruntat cu o scădere a ratei natalității5:
Tabelul 1. Numărul mediu anual al nașterilor în ultimii 10 ani la nivel de județ

Perioada Media nașterilor/an pentru fiecare perioadă

1991-2000 244 370
2001-2010 217 134
2011-2018 205 378
Localitățile urbane din România nu au fost afectate aproape deloc de această scădere, după cum se
poate vedea în următorul tabel6:
Tabelul 2. Numărul mediu anual al nașterilor în ultimii 10 ani în localitățile urbane

Perioada Media nașterilor/an pentru fiecare perioadă în localitățile urbane din România
1991-2000 114 609
2001-2010 112 774
2011-2018 112 417

Date fiind informațiile de mai sus, trebuie să se țină cont de două aspecte:
 Potențialul de imigrare rurală către localitățile urbane din România aproape că a dispărut.
Numărul mediu de nașteri/an din satele din România a scăzut de la 129 761 în primul
deceniu după căderea comunismului la 104 360 în perioada 2001-2010 și ulterior, la 92 961
din 2011 până în prezent. În zilele noastre, în fiecare cohortă cu vârste cuprinse între 16 și 23
ani7, locuitorii din mediul rural depășesc locuitorii din mediul urban. Drept urmare, există un
număr mare de potențiali locuitori urbani, dar această situație este temporară.
 În ciuda faptului că rata natalității în localitățile urbane din România a rămas relativ
constantă, sporul natural a fost negativ în ultimii șapte ani.
Tabelul 3. Sporul natural al populației

An Spor natural (nașteri minus decese)

2012 -20 168
2013 -12 126
2014 -8 947
2015 -10 673
2016 -8 080
2017 -11 442
2018 -12 372

5
Institutul Național de Statistică, tabelul POP201D.
6
Institutul Național de Statistică, tabelul POP201A
7
Conform datelor Institutului Național de Statistică disponibile în ianuarie 2020, tabelul POP107A

7
Pe lângă sporul natural negativ, mai există și alți factori care au condus la scăderea demografică
din multe localități urbane din România:

 Emigrarea forței de muncă cu calificare medie sau necalificată în Europa de Vest. Punctele
de plecare pentru acest val de migrare au fost reprezentate de zonele din România cu
creștere economică scăzută;
 Emigrarea elitei profesionale în Europa de Vest și America de Nord. În general, aceste
persoane părăsesc orașele mari, cu creștere economică din cauza nivelului scăzut al calității
vieții și a nemulțumirilor legate de acțiunile conducerii locale în ceea ce privește domeniile
cheie, precum educația, sistemul medical, etc.;
 Suburbanizarea clasei mijlocii urbane din cele mai mari aglomerări metropolitane din
România;
 Mobilitatea socială în creștere a tinerilor născuți în municipii mici, sate sau orașe, înscriși la
universități de prestigiu din România care, de cele mai multe ori, după absolvire, decid să
rămână în orașul în care au urmat cursurile universitare;
 Relocarea forței de muncă industriale în localități care beneficiază de investiții străine
masive în respectivul domeniu.

În prezentul document se consideră că viabilitatea demografică a fiecărei localități urbane depinde

de următorii factori:

 Potențialul demografic viitor: câți cetățeni tineri (sub 20 ani) locuiesc în localitate și cum se
schimbă acest număr în timp? Acest aspect este dezbătut în capitolul 5.
 Capacitatea de a atrage imigranți din alte localități urbane – acest aspect este dezbătut în
capitolul 6.
 Capacitatea de a atrage imigranți din localitățile rurale din județul în care este situată – acest
aspect este dezbătut în capitolul 7.
Potențialul impact al tuturor acestor factori este detaliat în capitolul 8.

Se presupune că factorii care influențează aspectele de mai sus afectează și migrația externă. Cu
alte cuvinte, este puțin probabil ca orașele ale căror locuitori nu aleg să migreze în alte municipii sau
orașe și care sunt atractive pentru locuitorii din alte orașe din România să se confrunte cu un număr
mare de emigrări spre Vest.

Atunci când se utilizează date oficiale, trebuie să se țină cont de câteva aspecte importante:

i) O denaturare este creată de cetățenii Republicii Moldova care dobândesc cetățenia

română, deoarece acest proces implică dobândirea unui domiciliu în România. Acest
domiciliu poate reprezenta o ficțiune administrativă (care nu implică o relocare
efectivă), care determină o creștere artificială a populației din municipiile, orașele și
satele din regiunea Moldovei, așa cum se întâmplă în Vaslui și Huși8.
ii) Valurile de migrație (menționate anterior) coexistă. Cu toate acestea, este greu de
determinat dimensiunea separată sau cumulată a acestora din cauza metodelor utilizate
de autoritățile de stat pentru a identifica domiciliul sau reședința unui cetățean.

8
Singurul mijloc eficient de măsură, deși nu este foarte exact, este de a analiza prezența la vot în rândul
populației adulte dintr-un municipiu sau oraș. În orașul Vaslui, numărul cetățenilor înregistrați oficial cu
reședința în acest oraș a crescut de la 63.000 în 2009 la 75.000 în 2014 și ulterior la 119.000 în 2019, dar
numărul de alegători a rămas constant în limita de 26.000-30.000. Un fenomen similar s-a observat și în cazul
orașului Huși.

8
Fiecare cetățean român are obligația să se înregistreze pentru un document personal de
identificare la vârsta de 14 ani, moment în care i se eliberează o carte de identitate care trebuie
reînnoită o dată la 10 ani de către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de
Date, care este subordonată Ministerului Administrației și Internelor. Adresa prevăzută pe cartea de
identitate – „domiciliul” în termeni birocratici – poate fi:

i) O casă sau un apartament deținut de respectivul cetățean; sau

ii) Adresa unui alt cetățean care acceptă ca respectivul cetățean să locuiască la acea
adresă, situație întâlnită în general în rândul membrilor aceleiași familii – de exemplu în
cazul soților sau părinților.
Cetățenii nu sunt obligați să informeze autoritățile cu privire la relocare. Astfel, chiriașii pe termen
lung rămân înregistrați în documentele oficiale și pe documentele de identificare în localitatea din
care au plecat – un oraș sau sat pe care este posibil să-l viziteze o dată pe an sau chiar mai rar. Este
foarte posibil ca un elev care s-a născut și a absolvit liceul în orașul sau satul L să meargă la facultate
în orașul N și, după absolvire, să lucreze, să trăiască și să locuiască în chirie timp de un deceniu sau
două în orașul N fără ca prezența sa în orașul N să fie cunoscută oficial de către autorități sau să fie
vizibilă în statisticile naționale sau locale (conform datelor oficiale, această persoană locuiește în
continuarea în orașul sau satul L). Aceștia sunt cetățenii semi-vizibili din România: persoane care nu
există oficial în orașele în care trăiesc, dar care influențează neoficial economia, cultura și viața
socială din respectivul oraș.
Legislația din România oferă posibilitatea atașării unei vize de flotant la cartea de identitate. În
ceea ce privește exemplul de mai sus, se semnalează faptul că respectivul imigrant își petrece marea
majoritate a timpului în orașul N, nu în L. Cu toate acestea, vizele de flotant sunt greu de obținut,
sunt valabile doar un an și sunt relativ inutile, deoarece nu sunt necesare pentru nicio altă activitate
în afară de vot în cadrul alegerilor locale sau parlamentare, care au loc o dată la patru ani. Cu toate
acestea, în perioada 2015-2018, în fiecare an au existat între 189.000 și 231.000 de români care au
obținut viză de flotant9. Acest număr nici nu se compară cu numărul de cetățeni care au votat în cel
de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din 2019 în altă localitate decât localitatea de
domiciliu prevăzută în cartea de identitate (1,16 milioane) sau care au făcut acest lucru la alegerile
prezidențiale din 2014 (1,19 milioane).
În plus, dat fiind faptul că România este membră a Uniunii Europene, nici plecările din țară, nici
întoarcerile în țară nu sunt urmărite. Similar exemplului de mai sus, dar la scară internațională, un
individ poate locui în Spania sau Italia timp de mai multe decenii, deși, în termeni oficiali, acesta este
în continuare „prezent” în orașul său natal. Mai mult decât atât, având în vedere faptul că
majoritatea emigranților lucrează în domeniul agriculturii în țara de destinație, mare parte din
această migrație este sezonieră.
În aceste circumstanțe, datele oficiale trebuie utilizate cu precauție. În acest document, se pune
accentul (unde este posibil) pe acțiunile indivizilor (ex. vot sau înregistrarea unui nou domiciliu la
autoritățile locale), nu pe statusul acestora. Acțiunile sunt sigure, în timp ce statusul este bazat pe
prezumpții, care, în multe situații, se pot dovedi a fi false.

9
Institutul Național de Statistică, tabelul POP 304B.

9
4. POTENȚIALUL DEMOGRAFIC AL LOCALITĂȚILOR URBANE
În acest capitol, „y” se referă la întreaga populație cu vârste cuprinse sub 20 ani și cu domiciliu în
localități urbane (municipii sau orașe)10. Acest indicator este relevant din două motive:

i) Măsoară atractivitatea viitoare a localității urbane la nivel economic (va deveni un

centru pentru angajări sau consum peste un deceniu sau două?)
ii) Indică dacă localitatea urbană este capabilă să suporte un ciclu demografic pozitiv (de
exemplu, dacă locuitorii cu vârsta de 10 ani din anul X devin părinți în anul X+10 sau
X+20, ducând astfel la apariția unei noi generații tinere numeroase în respectivul
municipiu sau oraș).

O creștere a populației „y” indică faptul că respectivul municipiu sau oraș beneficiază de un
potențial demografic puternic și de posibilitatea de a prospera. Cu toate acestea, cuvântul
„potențial” trebuie subliniat, deoarece un municipiu sau oraș poate avea o tendință pozitivă în ceea
ce privește valoarea „y” și poate poate pierde această populație ca urmare a migrării ei după
împlinirea vârstei de 20 ani. În fapt, este foarte posibil ca multe dintre municipiile sau orașele care
prezintă o creștere a populației „y” să piardă mare parte din această populație ca urmare a
presiunilor de migrație externă sau națională.

O scădere a populației „y” indică faptul că, cel mai probabil, respectivul municipiu sau oraș se va
micșora demografic în următoarele decenii, deoarece va intra într-un cerc demografic vicios.
Această scădere poate fi compensată prin migrația internă, dar această opțiune este fezabilă doar în
cazul anumitor orașe, mai exact cele care beneficiază de elemente educaționale sau economice care
atrag noi locuitori.

Precizia indicatorului „y” este foarte mare, deoarece cetățenii vizați de acest indicator nu sunt
implicați în migrații interne sau externe masive.

La nivel național, populația „y” a suferit o scădere semnificativă în perioada 2010-2015, urmată de
o scădere mult mai mică în următorii cinci ani:

Tabelul 4. Cetățeni români sub 20 ani care locuiesc în localități urbane

An Total
2010 2,425 milioane
2015 2,287 milioane
2020 2,284 milioane

Există o creștere a populației „y” la nivel local, dar aceasta este întâlnită într-un procent foarte
mic. Doar 12,6% din municipiile din România și 14,1% din orașele din România au înregistrat o
creștere a populației „y” în perioada 2010-2020:

10
Institutul Național de Statistică, tabelul POP107D. Toate datele valide la data de 1 ianuarie 2020.

10
 Tabelul 5. Tendințele demografice în aglomerările urbane

Număr de… / situație … o creștere a „y” … o scădere a „y”

Localități urbane care în perioada 2010-2020 au 44 276
înregistrat…
Municipii care în perioada 2010-2020 au înregistrat… 13 90
Orașe care în perioada 2010-2020 au înregistrat… 31 186

Următoarele municipii și orașe au înregistrat o creștere a populației „y” în perioada 2010-2020:

 București și suburbiile sale. Creșterea înregistrată la nivelul capitalei (4%) este mică în
comparație cu cea înregistrată în orașele învecinate, precum Bragadiru (217%), Popești-
Leordeni (160%), Otopeni (69%), Voluntari (60%), Pantelimon (55%), Măgurele (54%), Chitila
(33%), Buftea (12%). Per ansamblu, regiunea urbană București-Ilfov a înregistrat o creștere
de 8,6%.
 Majoritatea municipiilor mari din România: Iași (26%), Cluj-Napoca (9%), Brașov (6%), Sibiu
(4%) și Constanța (0,8%). Aceste cifre se referă la municipiile în sine, nu la suburbiile
acestora, drept urmare, potențialul de creștere al acestor zone metropolitane este de fapt
mai mare.
 O serie de localități din regiunea centrală a României: în Județul Brașov: Ghimbav (38%),
Săcele (20%) și Râșnov (6%); în Județul Sibiu: Cisnădie (21%) și Tălmaciu (1,8%); în Județul
Alba: Alba Iulia (2,7%).
 Numeroase localități urbane din nord-vestul României, mai exact în Județul Bistrița-Năsăud
(Bistrița 1,4%, Sângeorz Băi 0,4%), Județul Suceava (Gura Humorului 6,4%, Cajvana 3,6%,
Salcea 3,6%, Solca 3,3%, Rădăuți 2,6%, Suceava 1,8%, Vicovu de Sus 1,1%), Județul Iași
(Hârlău 1,8%), Județul Vaslui (Vaslui 56%, Huși 4%, Murgeni 1,4%).
 11 alte localități care nu se încadrează în niciunul din grupurile sau modelele menționate
mai sus: Tăuții Măgherăuș (Județul Maramureș, 15%), Țăndărei (Județul Ialomița, 11,4%),
Ștefănești (Județul Argeș, 10,6%), Ardud (Județul Satu Mare, 7,4%), Năvodari (Județul
Constanța, 5,6%), Techirgiol (Județul Constanța, 1,8%), Recaș (Județul Timiș, 5,5%), Bolintin-
Vale (Județul Giurgiu, 2,9%), Ungheni (Județul Mureș, 2,9%) și Ineu (Județul Arad, 2,7%).

Pe de altă parte, 83 din cele 319 de localități urbane din România au înregistrat o scădere de 20%
sau chiar mai mult în rândul populației „y” în perioada 2010-2020. Cu alte cuvinte, peste un sfert
din localitățile urbane din România se confruntă cu un viitor demografic care se înrăutățește rapid.

48 din cele 83 de localități urbane sunt situate într-o zonă adiacentă, compusă din 12 județe,
situată din punct de vedere geografic între polul de creștere București-Ilfov și Județul Timiș, care
include Municipiul Timișoara – unul dintre cele mai prospere municipii din România din punct de
vedere economic.

11
 Figura 1. Zona adiacentă a județelor cu localități predominant afectate de scăderea populației „y”

Localitățile sunt enumerate de la cele care au înregistrat cea mai mare scădere a factorului „y” la
cele care au înregistrat cea mai mică scădere:

Tabelul 6. Localități urbane (din zona adiacentă din sud-vestul țării) cu o scădere semnificativă a populației
„y”

Localitate Județ Scădere a „y"

Berbești Vâlcea 41 %
Uricani Hunedoara 38 %
Băile Govora Vâlcea 36 %
Aninoasa Hunedoara 36 %
Băile Herculane Caraș-Severin 35 %
Motru Gorj 34 %
Țicleni Gorj 33 %
Lupeni Hunedoara 31 %
Petrila Hunedoara 30 %
Vulcan Hunedoara 30 %
Slănic Prahova 30 %
Bumbești-Jiu Gorj 30 %
Rovinari Gorj 28 %
Petroșani Hunedoara 28 %

12
 Localitate Județ Scădere a „y"
Turceni Gorj 27 %
Drăgășani Vâlcea 26 %
Tismana Gorj 26 %
Turnu Măgurele Teleorman 26 %
Băile Olănești Vâlcea 26 %
Anina Caraș Severin 25 %
Fieni Dâmbovița 25 %
Corabia Olt 25 %
Moreni Dâmbovița 25 %
Moldova Nouă Caraș-Severin 25 %
Baia de Aramă Mehedinți 25 %
Sinaia Prahova 25 %
Dăbuleni Dolj 25 %
Mioveni Argeș 24 %
Oțelu Roșu Caraș-Severin 24 %
Scornicești Olt 23 %
Comarnic Prahova 23 %
Câmpulung Argeș 23 %
Oravița Caraș-Severin 23 %
Orșova Mehedinți 23 %
Filiași Dolj 23 %
Drăgănești-Olt Olt 22 %
Ocnele Mari Vâlcea 22 %
Calafat Dolj 22 %
Strehaia Mehedinți 22 %
Azuga Prahova 22 %
Curtea de Argeș Argeș 22 %
Reșița Caraș-Severin 22 %
Piatra-Olt Olt 21 %
Zimnicea Teleorman 21 %
Potcoava Olt 21 %
Balș Olt 21 %
Bălcești Vâlcea 20 %
Horezu Vâlcea 20 %

13
Celelalte 35 de localități sunt situate în alte 20 județe, din întreaga țară. Acestea sunt:

Tabelul 7. Localități urbane (din afara zonei adiacente din sud-vestul țării) cu o scădere semnificativă a
populației „y”

Localitate Județ Scădere a „y"

Baia de Arieș Alba 48 %
Abrud Alba 40 %
Bălan Harghita 38 %
Sulina Tulcea 35 %
Berești Galați 34 %
Vascău Bihor 33 %
Bicaz Neamț 31 %
Făurei Brăila 31 %
Victoria Brașov 30 %
Săveni Botoșani 29 %
Ștei Bihor 27 %
Câmpeni Alba 26 %
Siret Suceava 26 %
Nucet Bihor 24 %
Broșteni Suceava 24 %
Măcin Tulcea 23 %
Însurăței Brăila 23 %
Cehu Silvaniei Sălaj 23 %
Nehoiu Buzău 23 %
Dorohoi Botoșani 22 %
Marghita Bihor 22 %
Cernavodă Constanța 22 %
Pătârlagele Buzău 21 %
Ianca Brăila 21 %
Vișeu de Sus Maramureș 21 %
Mediaș Sibiu 21 %
Câmpia Turzii Cluj 21 %
Negrești Vaslui 21 %
Comănești Bacău 21 %
Sighișoara Mureș 21 %
Flămânzi Botoșani 21 %

14
 Localitate Județ Scădere a „y"
Sărmașu Mureș 20 %
Ocna Mureș Alba 20 %
Cavnic Maramureș 20 %
Giurgiu Giurgiu 20 %

Dintre cele 96 localități urbane din zona adiacentă, doar 2 au înregistrat o creștere a populației „y”
în perioada 2010-2020 (Ștefănești din Județul Argeș și Bolintin-Vale din Județul Giurgiu). În schimb,
din cele 224 localități aflate în afara zonei adiacente, 42 au înregistrat o creștere a populației „y”.
Astfel, în zona adiacentă, 2% din localități au înregistrat o creștere a potențialului demografic, spre
deosebire de 18,8% din localitățile din afara acestei zone.

Deși schimbarea tendințelor în ceea ce privește evoluția „y” nu este un fenomen comun, acest
lucru s-a întâmplat în 40 din localitățile urbane din România:

Tabelul 8. Tendințele localităților urbane din România în ceea ce privește populația sub 20 ani

Situație Creștere a „y” în perioada 2015- Scădere a „y” în perioada 2015-2020

2020
Creștere a „y” în perioada 24 4
2010-2015

Scădere a „y” în perioada 36 256

2010-2015

Cele 36 localități care, după scăderea populației „y” în perioada 2010-2015, au înregistrat o
creștere în următorii cinci ani sunt situate în mod disproporționat în Transilvania, o regiune din
România care include o treime din populația țării, dar peste jumătate (19) din cele 36 de localități din
această categorie: Cisnădie (Județul Sibiu, o creștere de 51,6% în perioada 2015-2020), Cluj-Napoca
(Județul Cluj, 9,6%), Râșnov (Județul Brașov, 8,8%), Brașov (Județul Brașov, 6,9%), Bistrița (Județul
Bistrița-Năsăud, 4,5%), Băile Tușnad (Județul Harghita, 4,4%), Tălmaciu (Județul Sibiu, 4,2%), Ineu
(Județul Arad, 3,7%), Făget (Județul Timiș, 2,6%), Hațeg (Județul Hunedoara, 2,3%), Șomcuța Mare
(Județul Maramureș, 2,0%), Oradea (Județul Bihor, 1,8%), Timișoara (Județul Timiș, 1,6%), Curtici
(Județul Arad, 1,2%), Sângeorz-Băi (Județul Bistrița Năsăud, 1,0%), Arad (Județul Arad, 1,0%),
Cristuru Secuiesc (Județul Harghita, 0,1%), Șimleul Silvaniei (Județul Sălaj, 0,1%) și Pecica (Județul
Arad, 0,1%). Această listă include atât câțiva dintre polii de creștere economică din România, cât și
reședințe de județ mai mici și orașe de mici dimensiuni.

Următoarele localități urbane au înregistrat și ele recent o traiectorie pozitivă:

15
 Figura 2. Localități care au înregistrat o creștere a populației „y”

 În Județul Suceava: Suceava (o creștere de 7,3% a populației „y" în perioada 2015-2020),

Solca (7,3%), Rădăuți (4,6%), Cajvana (4,4%);
 În Județul Constanța: Constanța (1,5%), Eforie (0,1%), Ovidiu (0,1%);
 În Județul Prahova: Boldești-Scăeni (0,3%), Urlați (0,4%), Vălenii de Munte (1,5%);
 În Județul Bacău: Bacău (2,3%), Buhuși (4,8%);
 În Județul Botoșani: Ștefănești (3,4%);
 În Județul Mehedinți: Vânju Mare (5,6%);
 În Județul Iași: Hârlău (6,0%);
 În Județul Vaslui: Huși (15%) și
 București (6,7%).

16
5. ANALIZA FLUXURILOR DE MIGRAȚIE INTERJUDEȚEANĂ
5.1. Fluxuri de migrație interjudețeană – date oficiale
Acest capitol descrie migrările dintr-un județ în altul, ținând cont de schimbarea reședinței
principale sau a domiciliului. Schimbarea reședinței secundare este mai puțin importantă, deoarece
are un caracter temporar:

 Persoanele care obțin o viză de flotant pot deveni cetățeni oficiali ai respectivului oraș. O
persoană își poate schimba reședința în 2015, ca apoi să-și schimbe domiciliul în 2017 (în
momentul în care chiriașii devin proprietari și pot face trecerea de la viza de flotant la
schimbarea domiciliului pe cartea de identitate), dar informațiile nu pot fi încrucișate și tranziția
nu poate fi identificată la nivel de individ.

 Persoanele care obțin o viză de flotant pot părăsi orașul de reședință pentru a se muta înapoi în
orașul natal sau în alt oraș. Obținerea unei vize de flotant într-un oraș, într-un anumit an nu
înseamnă implicit că respectiva persoană va rămâne în acel oraș și în anul următor sau că își va
reînnoi viza de flotant.

În perioada 2015-2018, aproximativ 379.233 români și-au schimbat județul de domiciliu în fiecare
an11, după cum urmează:

Tabelul 9. Schimbări ale județului de domiciliu între localitățile urbane și rurale

Nr. mediu de români care au făcut

Punct de plecare Punct de sosire
astfel de schimbări/an
Localitate urbană Localitate urbană 109 939
Localitate urbană Localitate rurală 111 539
Localitate rurală Localitate urbană 84 394
Localitate rurală Localitate rurală 73 362

Relocarea din localități urbane în localități rurale începe să scadă (a scăzut de la 120.950 cazuri în
2016 la 109.155 cazuri în 2018), în timp ce relocarea dintr-o localitate urbană în alta se află în
creștere (de la 105.292 cazuri în 2015 la 113.998 cazuri trei ani mai târziu).

În medie, localitățile urbane din România au pierdut 27.000 locuitori per an în perioada 2015-
2018. Acest număr reprezintă câștigul net al localităților rurale (mai ales cele suburbane).

Destinațiile migrațiilor interne sunt semnificativ mai puține decât punctele de plecare. Astfel, 9
județe, împreună cu Municipiul București, câștigă în medie 29.403 locuitori per an, ceea ce înseamnă
că celelalte 32 județe pierd acești locuitori. Această rată este în continuă creștere, ceea ce indică o
concentrație a destinațiilor de migrație: în 2015, județele cu o schimbare netă pozitivă au înregistrat
în mod cumulat o creștere de 25.334 locuitori, în timp ce în 2018, această cifră era de 36.082 (o
creștere de 42%).

11
„Județul de domiciliu” include în acest caz Bucureștiul; drept urmare numărul include persoanele care s-au
restabilit în sau din București. Datele furnizate în acest capitol sunt bazate pe datele obținute de la Institutul
Național de Statistică pentru perioada 2015-2018, mai exact datele din tabele 301B, 302B, 303B și 311A.

17
Unitățile administrativ teritoriale care au beneficiat de pe urma migrației interne și au înregistrat o
creștere a populației sunt:

Tabelul 10. Schimbări nete de migrație pentru județele care au beneficiat de pe urma migrației interne
(medie multianuală)

Județ (Sosiri minus plecări) / an

Ilfov +13 960
Timiș +4 149
Cluj +3 913
Iași +2 520
Sibiu +1 334
Brașov +1 327
Arad +801
București +682
Bihor +430
Giurgiu +287

Conform listei de mai sus, schimbările nete înregistrate de la an la an indică o tendință pozitivă, cu
excepția județelor Ilfov și Giurgiu, așa cum se poate observa în Tabelul 11.

Tabelul 11. Schimbări nete de migrație pentru județele care au beneficiat de pe urma migrației interne12

2015 2016 2017 2018

Tendință
pozitivă:
București -1763 -3560 +2466 +5583
Arad +755 +640 +823 +986
Braşov +758 +1142 +1414 +2006
Sibiu +891 +1182 +1475 +1788
Cluj +3166 +3730 +4300 +4456
Timiș +3549 +3828 +4443 +4456
Tendință negativă:
Ilfov +13 395 +15 275 +14 353 +12 817
Giurgiu + 528 +594 +94 -71

Creșterea înregistrată de județele din Transilvania care includ municipii mari prezintă o tendință
ascendentă rapidă, în timp ce în București tendința negativă a fost oprită, posibil ca urmare a
creșterii accesibilității la credite, prin care cetățenii semi-invizibili (termen definit în pagina 8) se
transformă din chiriași în proprietari, dobândind astfel un domiciliu în București. Trebuie
menționat faptul că Municipiul București prezintă o rată de rotație incredibilă: anual, aproximativ
49.553 de cetățeni bucureșteni își stabilesc domiciliul în altă zonă din România, în timp ce 50.324 de
locuitori din alte județe se mută în București. Nu doar că numărul de plecări din București este mai
mare decât în orice alt județ, dar este mai mare și decât numărul cumulat de plecări din județele

12
Schimbarea netă a migrației este calculată drept [sosiri minus plecări]/an.

18
 aflate pe locurile 2, 3 și 4 ca număr de plecări. Per ansamblu, regiunea București-Ilfov a înregistrat o
tendință pozitivă cu schimbări nete de 11 632, +11 715, +16 819 și +18 400 în cei patru ani de studiu.
Caseta 1. Corelația dintre domiciliul cetățenilor și salariul mediu brut la nivel de județ

Numărul de cetățeni care își stabilesc domiciliul într-un județ și schimbarea netă la nivel de județ
(sosiri minus plecări) se corelează pozitiv și cu certitudine cu salariul mediu brut la nivel de județ13.
Mai mult decât atât, variațiile dintre salariile medii brute la nivel de județ explică 78% din variațiile
dintre județe în ceea ce privește numărul de persoane care își stabilesc domiciliul acolo.
Din punct de vedere statistic, se pot observa corelații semnificative, dar cu impact mai mic asupra
variabilei dependente și între salariul mediu brut la nivel de județ și câștigul sau pierderea netă de
imigranți, precum și între salariul mediu brut la nivel de județ și câștigul sau pierderea netă de
persoane care dobândesc reședință în respectivul județ14.

Informațiile de mai sus sunt susținute și completate de o sursă neoficială de informații privind
populația reală a orașului, sursă descrisă în următorul subcapitol.

5.2. Fluxuri de migrație interjudețeană – imigranți neînregistrați (alegători

de pe listele suplimentare de vot)
Conform legii electorale din România, persoanele care locuiesc într-o altă localitate decât cea
prevăzută pe cartea de identitate pot vota la alegerile prezidențiale și europarlamentare, dar
numele lor trebuie înregistrate pe o listă specială sau „suplimentară”. Aceste liste reprezintă o
opțiune și pentru turiști, călători sau persoanele care, dintr-un anumit motiv, nu pot vota la secția de
votare de care aparțin, conform adresei de pe cartea de identitate.

Tabelul 12. Numărul de alegători de listele suplimentare

Categorie / alegeri 2014 2019

Alegători de pe listele 965 022 1 072 253
suplimentare din primul tur de
scrutin
Total alegători din România la 9 561 970 8 683 688
primul tur de scrutin
Ce procent din numărul total de 10,09% 12,34 %
alegători este reprezentat de
alegătorii de pe listele
suplimentare?
Alegători de pe listele 1 190 552 1 167 827
suplimentare din al doilea tur de
scrutin
Total alegători din România la al 11 341 693 9 086 696

13
Toate variabilele se referă la media din perioada 2015-2018.
14
Toate informațiile prevăzute în această casetă se bazează pe regresiunile liniare în care relațiile sunt valide la
nivelul de <0,05.

19
 doilea tur de scrutin
Ce procent din numărul total de 10,49% 12,85 %
alegători este reprezentat de
alegătorii de pe listele
suplimentare?

Alegerile din 2019 au generat un interes mult mai mic față de alegerile anterioare. Prezența la vot
a scăzut în mod semnificativ (cu 900.000 alegători în primul tur de scrutin și cu 2,3 milioane în cel de-
al doilea tur de scrutin), dar nu și în cazul alegătorilor de pe listele suplimentare. Astfel, din numărul
total de alegători din România, procentul alegătorilor de pe listele suplimentare a crescut cu 2,23%
(în primul tur de scrutin) și cu 2,36% (în al doilea tur de scrutin). Este puțin probabil ca alegerile din
2019 să fi fost mai atractive pentru acest tip de alegători decât pentru restul populației ci, mai
degrabă, cifrele din tabelul de mai sus indică o creștere rapidă a populației „semi-invizibile” din
România.

Chiar dacă un sfert din alegătorii de pe listele suplimentare sunt călători pe termen scurt sau
persoane cărora li s-a părut mai convenabil să voteze la o altă secție de votare din orașul lor natal,
se estimează că populația „semi-invizibilă” a crescut de la aproximativ 8,3% din populația cu drept
de vot la 9,3%. Trebuie menționat faptul că persoanele care au fost înregistrate pe listele
suplimentare în 2019 nu se numără printre persoanele incluse în subcapitolul anterior, mai exact,
persoanele care și-au schimbat domiciliul în perioada 2015-2018, ci formează un grup de sine
stătător.

Alegătorii de pe listele suplimentare nu sunt distribuiți în mod egal în județele din România. Un
bun punct de pornire pentru analiză îl reprezintă cel de-al doilea tur de scrutin din cadrul alegerilor
prezidențiale, unde prezența la vot a fost mai mare în rândul alegătorilor de pe listele suplimentare
decât în primul tur de scrutin (indiferent despre care dintre alegerile prezidențiale ar fi vorba). Cele 9
județe care au avut câștiguri nete de locuitori care și-au schimbat domiciliul (așa cum se
menționează în subcapitolul anterior) au înregistrat un procent de 43,1% din alegătorii de pe listele
suplimentare din 2014 și 47,7% din alegătorii de pe listele suplimentare din 2019.

În timp ce unele județe au înregistrat creșteri semnificative în rândul alegătorilor de pe listele

suplimentare (Sibiu +23,6%, Cluj +23,2%, Ilfov +22,5%, Brașov +20,2%), altele au înregistrat o mică
scădere între 2014 și 2019 (Timiș +5,7%, Iași +4,8%, București +0,5%) și trei județe au înregistrat o
scădere semnificativă (Bihor -0,9%, Giurgiu -1%, Arad -11,9%).

Mai mult decât atât, chiar dacă, la nivel național, prezența la vot a scăzut în rândul alegătorilor de
pe listele suplimentare (de la 1,19 milioane la 1,16 milioane), numărul de alegători de pe listele
suplimentare a crescut între 2014 și 2019 în șapte județe și în București. Șase din cele șapte județe
au fost menționate în paragraful anterior, iar cel de-al șaptelea este Argeș. Aceste șapte județe (o
șesime din totalul județelor din România) și București au reprezentat 39,1% din alegătorii de pe
listele suplimentare de vot în 2014 și 44,0% cinci ani mai târziu.

Caseta 2. Corelația dintre salariul mediu brut și numărul de alegători de pe listele suplimentare

Salariul mediu brut la nivel de județ în 2018 se corelează pozitiv și cu certitudine cu numărul de
alegători de pe listele suplimentare din 2019. 87,4% din variația identificată între județe în ceea ce
privește alegătorii de pe listele suplimentare este explicată de variația dintre județe în ceea ce
privește salariul mediu brut.

20
5.3. Fluxuri de migrație interjudețeană – date la nivel de județ și extindere
urbană/rurală
Migrația netă poate fi pozitivă (mai multe sosiri decât plecări) sau negativă (mai multe plecări
decât sosiri). În prezentul subcapitol, tendințele de migrare au fost împărțite în tendințe de migrație
care afectează localitățile urbane sau cele rurale ale unui județ. De exemplu, „migrația urbană netă
pozitivă” înseamnă că orașele din respectivul județ au beneficiat de o creștere ca urmare a
numărului mai mare de sosiri față de numărul de plecări. Există patru situații în care se poate afla un
județ ca urmare a faptului că oricare dintre indicii de migrație netă (rurală sau urbană) pot fi pozitivi
sau negativi. Cu toate acestea, pe baza interacțiunii fluxurilor de migrație din perioada 2009-2018,
județele din România se clasifică în cinci categorii, una dintre aceste categorii fiind subordonată unei
alte categorii.

5.3.1. Modelul clasic de dezvoltare: migrație urbană netă pozitivă și migrație rurală netă
negativă
Ce se întâmplă mai exact cu un județ aflat în această situație: nivelul de migrare din orașele
județului către regiuni mai bine dezvoltate din altă parte a țării este mai mic decât nivelul de migrare
din zonele rurale ale județului spre orașele din județ. Acesta este un model clasic de dezvoltare,
deoarece corespunde modelului de creștere a societății întâlnit în toată Europa pe parcursul erei
industriale. Cu toate acestea, având în vedere faptul că România a trecut printr-un proces de
industrializare și urbanizare, acest model se aplică în foarte puține cazuri.

Cazuri: 1 (Bistrița Năsăud).

Tendințe:
 Acest județ începe să se îndepărteze de acest model. Bistrița Năsăud a înregistrat o migrație
urbană netă negativă în doar 4 din ultimii 10 ani, dar în toți cei 3 ani din ultimii 3.

5.3.2. Creștere multidimensională: migrație urbană netă pozitivă și migrație rurală netă
pozitivă
Ce se întâmplă mai exact cu un județ aflat în această situație: județul atrage imigranți în orașele
sale (imigranți cu nivel înalt de calificare din alte părți ale țării și, într-o anumită măsură, forță de
muncă din localitățile rurale ale județului) și, în același timp, trece prin proces rapid de
suburbanizare care depășește fluxul rural menționat anterior. Această creștere rapidă a populației
rurale și urbane pune o presiune semnificativă pe infrastructura județului.

Cazuri: 3 (Sibiu, Iași și Ilfov).

Tendințe:

 Atractivitatea orașelor din Județul Sibiu se află pe o traiectorie ascendentă (din 2015 până în
2018, județul a înregistrat o creștere netă de 85, 111, 546, respectiv 637 cetățeni datorită
migrației urbane)
 Atractivitatea Județului Ilfov se află pe o traiectorie descendentă care afectează atât
localitățile urbane, cât și cele rurale. Nivelul migrației urbane nete din ultimii trei ani a fost
de: 7605; 7414; 6424. Iar nivelul migrației rurale nete pentru aceeași perioadă a fost de:
7670; 6939; 6393.

21
5.3.3. Depopulare: migrație urbană netă negativă, migrație rurală netă negativă
Ce se întâmplă mai exact cu un județ aflat în această situație: localitățile urbane exportă populație
către alte județe mai prospere. Această migrație este atât de mare, încât anulează complet orice
migrare rurală din zonele rurale ale județului către municipiile și orașele acestuia. În multe cazuri,
migrarea din zonele rurale ignoră complet zonele urbane din județ, preferând relocarea într-un alt
județ.

Cazuri: 7 (Botoșani, Teleorman, Gorj, Tulcea, Vaslui, Ialomița și Vâlcea).

Tendințe:

 Nivelul de migrație urbană din Tulcea se află în continuă creștere de șase ani (migrația
urbană netă din ultimii șase ani: -698; -726; -830; -989; -879; -1043).
 Nivelul de migrație urbană din Vaslui se află în continuă creștere de patru ani (migrația
urbană netă din ultimii patru ani: -794; -1120; -869; -1963).
 Nivelul de migrație rurală din Vaslui se află în creștere (migrația rurală netă din ultimii patru
ani: -633; -827; -1286; -1444).
 Nivelul de migrație rurală din Botoșani se află în creștere (migrația rurală netă din ultimii trei
ani: -90; 385; -547).
 Nivelul de migrație rurală din Teleorman se află în creștere (migrația rurală netă din ultimii
trei ani: -33; -774; -987).
 Nivelul de migrație rurală din Vâlcea se află în creștere (migrația rurală netă din ultimii trei
ani: +42; -454; -576).
5.3.4. Suburbanizare: migrație urbană netă negativă, migrație rurală netă pozitivă și
migrație totală pozitivă (migrație rurală netă pozitivă > migrație urbană netă
negativă)
Ce se întâmplă mai exact cu un județ aflat în această situație: locuitorii „semi-invizibili” pe termen
lung achiziționează primul domiciliu oficial în zona urbană – în suburbii. Per ansamblu, numărul de
locuitori din localitatea urbană care se mută în zona rurală este mai mare decât cel al persoanelor
care părăsesc orașele județului pentru a se muta în altă țară.

Cazuri: 5 (Constanța, Brașov, Cluj, Timiș și Bihor).

Tendințe:

 Migrația urbană negativă din Constanța începe să încetinească (migrația urbană netă din
ultimii trei ani: -1334; -1172; -1079).
 Migrația urbană negativă din Brașov începe să încetinească și posibil chiar începe să aibă o
traiectorie pozitivă (migrația urbană netă din ultimii trei ani: -509; -17; +511).
 Migrația urbană negativă din Cluj începe să încetinească și posibil chiar începe să aibă o
traiectorie pozitivă (migrația urbană netă din ultimii trei ani: -676; +45; +740).
 După o perioadă de creștere masivă, migrația rurală pozitivă din Cluj începe să încetinească
și e posibil chiar să aibă o traiectorie negativă (migrația rurală netă din ultimii cinci ani:
+2974; +3615; +3733; +4406; +4255; +3716).
 Migrația urbană negativă din Timiș începe să se stabilizeze după o perioadă de accelerare
(migrația urbană netă din ultimii cinci ani: +81; -574; -1106; -1257; -1206).
 Migrația rurală pozitivă din Timiș se află în creștere (migrația urbană netă din ultimii șase
ani: +3314; +3916; +4123; +4934; +5700; +5981).

22
5.3.5. Ruralizare
Ce se întâmplă mai exact cu un județ aflat în această situație: migrația urbană netă negativă,
migrația rurală netă pozitivă și migrația totală negativă (migrația rurală netă pozitivă < migrația
urbană netă negativă). Orașele își pierd atractivitatea și cetățenii se stabilesc în zone rurale sau în
alte județe. Numărul de cetățeni care se mută din localitățile urbane ale județului în cele rurale este
mai mare decât numărul de cetățeni care se mută din localitățile rurale ale județului în cele urbane.

Ca și în cazul depopulării, se înregistrează o scădere a populației urbane a județului. Cu toate

acestea, spre deosebire de depopulare, acest proces conduce la o creștere a populației rurale a
județului.

În mod similar suburbanizării, se înregistrează o creștere a populației rurale a județului. Cu toate

acestea, spre deosebire de suburbanizare, acest proces nu este însoțit de o creștere a populației
urbane ca urmare a imigrării din alte județe.

Cazuri: cele 25 județe rămase: Alba, Arad, Argeș, Bacău, Buzău, Brăila, Caraș-Severin, Călărași,
Covasna, Dâmbovița, Dolj, Galați, Giurgiu, Harghita, Hunedoara, Maramureș, Mehedinți, Mureș,
Neamț, Olt, Prahova, Satu Mare, Sălaj, Suceava, Vrancea.

În 12 dintre aceste județe, mai exact în Argeș, Bacău, Buzău, Caraș Severin, Dâmbovița, Giurgiu,
Maramureș, Mureș, Neamț, Olt, Sălaj și Vrancea, ritmul ruralizării se află în scădere, ceea ce
înseamnă că numărul de persoane care se mută în zonele rurale a înregistrat o scădere constantă din
2016 (sau mai devreme) până în 2018. În celelalte 13 județe, ritmul ruralizării oscilează, dar nicăieri
nu înregistrează o creștere.

În concluzie, majoritatea județelor din România înregistrează o scădere a populației urbane totale,
care, în general, este însoțită de o scădere a populației rurale și ca urmare, de o scădere a populației
totale. Constanța, Brașov, Cluj, Timiș și Bihor se află în curs de suburbanizare și imigrare (către
zonele urbane) în mod simultan, iar nivelul suburbanizării este mult mai ridicat decât cel al imigrării.
Sibiu, Iași și Ilfov reprezintă excepții de la regulă, acestea aflându-se în curs de creștere urbană netă
rapidă.

23
6. POTENȚIALUL DE EMIGRARE RURALĂ
O localitate urbană poate atrage imigranți din alte zone urbane sau din regiuni rurale. Este mult
mai fezabil ca un municipiu sau oraș să atragă locuitori din zona rurală a județului din care face
parte. Drept urmare, s-a creat un nou indicator care să măsoare potențialul demografic prin care
localitățile urbane din fiecare județ reușesc să își mențină sau să își mărească populația atrăgând
imigranți din zonele rurale ale județului. Pentru fiecare județ s-a calculat Ponderea Potențialului
Rural (PPR) – numărul de persoane cu vârste cuprinse între 0 și 19 ani care locuiesc în zonele rurale
împărțit la totalul populației urbane (domiciliate)15. Rezultatul este reprezentat de o distribuție
Gauss centrată în jurul valorii medii de 0,22 (adică pentru fiecare 100 de locuitori urbani dintr-un
județ mediu din România există 22 de persoane cu vârste cuprinse între 0 și 19 ani care locuiesc în
zonele rurale ale respectivului județ).

S-au identificat și valori semnificativ mai mari, mai exact cu 50% mai mari decât media națională,
cu PPR-uri care ating sau depășesc 0,33 în județele: Dâmbovița (0,44), Giurgiu (0,42), Vrancea (0,36)
și Bistrița-Năsăud (0,35).

De asemenea, s-au identificat și valori semnificativ mai mici, mai exact cu 50% mai mici decât
media națională, cu PPR-uri care ating sau depășesc 0,11 în județele: Constanța (0,11), Brăila (0,11),
Cluj (0,11), Brașov (0,09) și Hunedoara (0,05).

La nivel regional, s-au făcut următoarele constatări:

 Toate județele din Oltenia (Vestul Munteniei) au PPR-uri sub media națională.
 Toate județele din Moldova, cu excepția Județului Galați, au PPR-uri peste media națională.
Impactul acestui rezultat este susținut de faptul că numitorul (adică populația urbană
domiciliată în județele din Moldova) este mărit în mod artificial din cauza faptului că, din
punct de vedere administrativ, imigranții din Europa de Vest locuiesc în orașele din Moldova,
fără a locui efectiv acolo. Un alt factor care ar trebui să scadă numitorul este reprezentat de
cetățenii din Republica Moldova care și-au achiziționat un domiciliu de drept în orașele din
Moldova, fără a locui efectiv acolo.
 Din cele 16 județe din Transilvania, cinci au PPR-uri care depășesc media națională. Probabil
că nu este o coincidență faptul că aceste cinci județe sunt cele cu cea mai mică populație
urbană netă, mai exact Sălaj, Harghita, Covasna, Bistrița-Năsăud și Satu Mare. Impactul
acestui rezultat este susținut de faptul că numitorul este scăzut în mod artificial din cauza
numărului mare de locuitori urbani din orașele din Transilvania care nu sunt luați în
considerare în statisticile oficiale (cetățeni semi-invizibili, așa cum se specifică în capitolele 4
și 5.2 din acest document). Cu alte cuvinte, situația județelor din Transilvania cu PPR-uri sub
media națională este în realitate mult mai rea decât o arată cifrele, din acest punct de
vedere.

15
Conform datelor privind domiciliul ale Institutului Național de Statistică disponibile în iulie 2019, tabelul
POP108B.

24
7. PREVIZIUNI PENTRU 2030
Datele disponibile permit evaluarea posibilității ca o zonă urbană să beneficieze sau nu de o evoluție
demografică pozitivă în următorul deceniu. În acest capitolul, conceptul de „undă verde” este
folosit pentru a exprima numărul de opțiuni disponibile pentru creșterea orașului până în 2030.
Fiecare dintre următoarele aspecte reprezintă o „undă verde”:

 Tendință pozitivă în ceea ce privește demografia pe termen lung („y” în 2020 > „y" în 2010);
 Tendință pozitivă în ceea ce privește demografia pe termen scurt („y” în 2010 > „y" în 2015);
 Orașul este un magnet pentru migrația internă înregistrată oficial;
 Numărul de cetățeni semi-invizibili se află în creștere, drept urmare, orașul este un magnet
pentru migrația internă înregistrată neoficial; și
 Municipiul sau orașul este situat într-un județ cu un potențial de imigrare rurală peste medie
(PPR depășește media națională).

Totuși, un număr mare de „unde verzi” nu garantează viitorul prosper al localității. Un oraș care
beneficiază de o singură „undă verde” (de exemplu, un PPR peste medie) se poate folosi de aceasta
mult mai eficient decât un municipiu care, teoretic, beneficiază de trei „unde verzi”. Cu toate
acestea:

 Existența mai multor „unde verzi” implică un potențial mai mare de creștere. Dacă nu se
produc dezvoltări locale spectaculoase (pozitive sau negative), o localitate care beneficiază
de mai multe „unde verzi” decât alta ar trebui să înregistreze o creștere mai mare;
 Localitățile care nu beneficiază de nicio „undă verde” vor înregistra, cel mai probabil, o
scădere a populației.

Din perspectivă națională, „undele verzi” sunt distribuite după cum urmează:

Tabelul 13. Distribuția localităților urbane în funcție de numărul de „unde verzi”

Situație Localități urbane aflate în această

situație
4 sau mai multe „unde verzi” 17
3 „unde verzi” 17
2 „unde verzi” 17
1 „unde verzi” 108
Nicio „undă verde" 160

7.1. Patru sau mai multe „unde verzi”

Există perspective demografice excelente pentru municipiile mari din România (București, Cluj-
Napoca, Iași), pentru orașele din Județul Ilfov (Buftea, Chitila, Pantelimon, Voluntari, Otopeni,
Popești-Leordeni, Măgurele și Bragadiru), precum și pentru Sibiu și Cisnădie (Județul Sibiu) și
numeroase localități urbane din Județul Brașov (Brașovul însuși, Săcele, Râșnov și Ghimbav). Toate
aceste localități înregistrează o creștere demografică și o migrație netă pozitivă. Deși suburbanizarea
și, în cazul județelor Brașov, Sibiu și Cluj, populația tânără din mediul rural care se află sub medie, ar
putea diminua creșterea acestor municipii și orașe în următorul deceniu, acestea ar putea prospera
datorită capacității de a atrage imigranți neoficiali (cetățeni semi-invizibili).

25
7.2. Trei „unde verzi”
13 localități au înregistrat tendințe pozitive pe termen scurt și lung în ceea ce privește
dimensiunea populației tinere și faptul că sunt situate în județe cu potențial mare de imigrare
rurală. Aceste localități sunt: Bistrița și Sângeorz-Băi (în Județul Bistrița), Țăndărei (în Județul
Ialomița), Ardud (în Județul Satu Mare), Suceava, Vicovu de Sus, Salcea, Gura Humorului, Solca,
Rădăuți și Cajvana (în Județul Suceava), Huși și Vaslui (în Județul Vaslui). Este foarte posibil ca în cazul
ultimelor două localități enumerate, datele demografice să fi fost mărite în mod artificial de cetățenii
din Republica Moldova care obțin un domiciliu oficial în Huși și Vaslui fără a locui efectiv în aceste
orașe (consultați nota de subsol 5 de la pagina 7).

De asemenea și următoarele orașe prezintă o tendință demografică viitoare pozitivă:

 Oradea (tendință demografică pozitivă pe termen scurt; situat într-un județ cu PPR peste
medie; orașul beneficiază de migrație inter-județeană)
 Timișoara (tendință demografică pozitivă pe termen scurt; beneficiază de migrație inter-
județeană și de o creștere a numărului de cetățeni semi-invizibili)
 Tălmaciu (situat în Județul Sibiu, acest oraș înregistrează tendințe demografice pozitive atât
pe termen scurt, cât și pe termen lung și atrage imigranți din regiunile rurale ale județului și
din alte județe)
 Hârlău (situat în Județul Iași, acest oraș înregistrează tendințe demografice pozitive atât pe
termen scurt, cât și pe termen lung; în plus este situat într-un județ cu PPR peste medie).

7.3. Două „unde verzi”

Opt localități au înregistrat tendințe demografice pozitive pe termen scurt și lung. Aceste localități
sunt: Alba Iulia (Județul Alba), Ștefănești (Județul Argeș), Ineu (Județul Arad), Constanța și Năvodari
(Județul Constanța), Tăuții-Măgherăuș (Județul Maramureș), Ungheni (Județul Mureș) și Recaș
(Județul Timiș).

Câteva observații suplimentare:

 Șase localități au înregistrat o creștere demografică pe termen scurt și sunt situate într-un
județ cu PPR peste medie, mai exact: Bacău și Buhuși (Județul Bacău), Ștefănești (Județul
Botoșani), Cristuru Secuiesc și Băile Tușnad (Județul Harghita) și Șimleu Silvaniei (Județul
Sălaj).
 O localitate a înregistrat o creștere demografică pe termen lung și este situată într-un județ
cu PPR peste medie, mai exact: Murgeni (Județul Vaslui).
 O localitate a înregistrat o creștere demografică pe termen scurt și beneficiază de migrație
inter-județeană, mai exact: Arad (Județul Arad).
 O localitate a înregistrat migrație netă pozitivă și este situată într-un județ cu PPR peste
medie, mai exact: Mihăileși (Județul Giurgiu).

7.4. O singură „undă verde”

Următoarele localități au înregistrat o tendință pozitivă pe termen scurt (2015-2020 comparativ cu
2010-2015) în ceea ce privește populația „y”: Pecica și Curtici (Județul Arad), Hațeg (Hunedoara),
Vânju Mare (Mehedinți), Șomcuța Mare (Maramureș), Boldești-Scăeni, Urlați și Vălenii de Munte
(Prahova) și Făget (Timiș).

Săliște (Județul Sibiu) atrage imigranți din mediul rural la un nivel care compensează pentru migrația
către alte localități urbane din Județul Sibiu sau alte județe. Bolintin-Vale (Județul Giurgiu) și

26
Techirgiol (Județul Constanța) înregistrează o tendință pozitivă pe termen lung în ceea ce privește
populația „y”.

Următoarele 96 localități sunt situate în județe care suferă de pe urma migrației și a ruralizării
(sau, în cazul municipiilor Giurgiu și Pașcani și a orașelor Podu Iloaiei și Târgu Frumos, suferă de pe
urma migrației, în ciuda faptului că județul, per ansamblu, înregistrează o migrație netă pozitivă).
Tendințele potențialului demografic pe termen scurt și lung sunt negative. Cu toate acestea, aceste
localități aparțin unor județe cu un indicator PPR peste medie, ceea ce înseamnă că și-ar putea
îmbunătăți perspectivele demografice, atrăgând imigranți din zonele rurale ale județului:

 Județul Bacău: Onești, Comănești, Moinești, Slănic-Moldova, Târgu Ocna și Dărmănești.

 Județul Bihor: Vascău, Nucet, Marghita, Ștei, Salonta, Valea lui Mihai, Beiuș, Săcueni și Aleșd.
 Județul Bistrița-Năsăud: Năsăud și Beclean.
 Județul Botoșani: Săveni, Flămânzi, Dărăbani, Dorohoi, Bucecea și Botoșani.
 Județul Buzău: Nehoiu, Pogoanele, Pătârlagele, Râmnicu Sărat și Buzău.
 Județul Călărași: Lehliu-Gară, Oltenița, Fundulea, Călărași și Budești.
 Județul Covasna: Covasna, Baraolt, Târgu Secuiesc, Întorsătura Buzăului și Sfântu Gheorghe.
 Județul Dâmbovița: Fieni, Moreni, Pucioasa, Răcari, Titu, Găești și Târgoviște.
 Județul Giurgiu: Giurgiu.
 Județul Harghita: Bălan, Borsec, Toplița, Vlahița, Gheorgheni, Miercurea Ciuc și Odorheiu
Secuiesc.
 Județul Ialomița: Fierbinți-Târg, Urziceni, Fetești, Căzănești, Amara și Slobozia.
 Județul Iași: Târgu Frumos, Pașcani și Podu Iloaiei.
 Județul Neamț: Bicaz, Roznov, Piatra Neamț, Roman și Târgu Neamț.
 Județul Sălaj: Cehu Silvaniei, Jibou și Zalău.
 Județul Satu Mare: Tășnad, Negrești-Oaș, Satu Mare, Livada și Carei.
 Județul Suceava: Liteni, Siret, Broșteni, Frăsin, Dolhasca, Vatra Dornei, Câmpulung
Moldovenesc, Fălticeni și Milisăuți.
 Județul Teleorman: Turnu Măgurele, Roșiori de Vede, Zimnicea, Videle și Alexandria.
 Județul Vrancea: Panciu, Adjud, Mărășești, Odobești și Focșani.
 Județul Vaslui: Negrești și Bârlad.

7.5. Nicio „undă verde”

Următoarele 160 localități, adică jumătate din cele 319 localități din România, se află într-o
situație foarte dificilă din punct de vedere demografic. Acestea sunt situate în județe care suferă de
pe urma migrației și a ruralizării (sau, în cazul localităților din județele Brașov și Sibiu menționate mai
jos, se află în curs de ruralizare, contrar tendinței din județ și nu atrag imigranți). Tendințele
demografice pe termen scurt și lung sunt negative. În plus, aceste localități aparțin unor județe cu
potențial scăzut de migrație rurală, cu indicator PPR sub media națională:

 Județul Alba: Baia De Arieș, Abrud, Ocna Mureș, Câmpeni, Cugir, Teiuș, Blaj, Zlatna, Aiud și
Sebeș.
 Județul Argeș: Câmpulung, Curtea De Argeș, Costești, Mioveni, Pitești și Topoloveni.
 Județul Arad: Chișineu-Criș, Sebiș, Santana, Pâncota, Lipova și Nădlac.
 Județul Brașov: Victoria, Rupea, Predeal, Zărnești, Codlea și Făgăraș.
 Județul Brăila: Făurei, Însuraței, Ianca și Brăila.
 Județul Cluj: Câmpia Turzii, Turda, Dej, Huedin și Gherla.

27
  Județul Caraș-Severin: Băile Herculane, Oțelu Roșu, Oravița, Moldova Nouă, Anina, Reșița,
Caransebeș și Bocșa.
 Județul Constanța: Murfatlar, Cernavodă, Negru Vodă, Mangalia, Hârșova, Medgidia, Eforie
și Ovidiu.
 Județul Dolj: Dăbuleni, Bechet, Filiași, Calafat, Băilești, Segarcea și Craiova.
 Județul Gorj: Țicleni, Motru, Rovinari, Turceni, Bumbești-Jiu, Tismana, Novaci, Târgu Jiu și
Târgu Cărbunești.
 Județul Galați: Berești, Târgu Bujor, Tecuci și Galați.
 Județul Hunedoara: Uricani, Aninoasa, Vulcan, Petrila, Petroșani, Lupeni, Simeria, Călan,
Hunedoara, Orăștie, Geoagiu, Brad și Deva.
 Județul Mehedinți: Baia De Aramă, Orșova, Strehaia și Drobeta-Turnu Severin.
 Județul Maramureș: Vișeu De Sus, Baia Sprie, Cavnic, Săliștea De Sus, Sighetu Marmației,
Seini, Borșa, Târgu Lăpuș, Dragomirești, Ulmeni și Baia Mare.
 Județul Mureș: Sărmașu, Sovata, Sângeorgiu de Pădure, Sighișoara, Târnăveni, Iernut, Luduș,
Târgu Mureș, Reghin și Miercurea Nirajului.
 Județul Olt: Corabia, Piatra-Olt, Balș, Drăgănești-Olt, Scornicești, Potcoava, Caracal și Slatina.
 Județul Prahova: Slănic, Sinaia, Comarnic, Azuga, Breaza, Bușteni, Câmpina, Băicoi, Plopeni,
Ploiești și Mizil.
 Județul Sibiu: Copșa Mică, Mediaș, Agnita, Miercurea Sibiului, Dumbrăveni, Ocna Sibiului și
Avrig.
 Județul Tulcea: Sulina, Macin, Tulcea, Isaccea și Babadag.
 Județul Timiș: Jimbolia, Deta, Lugoj, Buziaș, Gătaia, Sânnicolau Mare și Ciacova.
 Județul Vâlcea: Berbești, Băile Govora, Ocnele Mari, Băbeni, Băile Olănești, Bălcești,
Drăgășani, Călimănești, Brezoi, Horezu și Râmnicu Vâlcea.

Faptul că 268 din cele 319 localități urbane (84% din total) prezintă un potențial de creștere limitat
este foarte îngrijorător. În majoritatea cazurilor în care acest potențial este mai mare, creșterea este
deja vizibilă. Cu alte cuvinte, pentru majoritatea localităților din România, următorul deceniu va
confirma tendințele existente, crescând decalajul de populație dintre municipiile mai și mici și orașe.

28
CONCLUZII
Doar 9 județe (Ilfov, Cluj, Timiș, Iași, Bihor, Brașov, Giurgiu, Sibiu, Arad) și Municipiul București
înregistrează o creștere a migrației nete. De asemenea, acestea constituie aproape jumătate din
totalul de imigranți interni neoficiali. În general, aceste județe găzduiesc cele mai dezvoltate centre
economice din România. Mulți factori legați de migrație, precum numărul de cetățeni care își
stabilesc domiciliul într-un județ, schimbarea netă de migrație a unui județ (sosiri minus plecări) sau
populația neoficială a județului se corelează pozitiv și în mod cert cu salariul mediu brut la nivel de
județ.

Doar 12,6% din municipiile din România și 14,1% din orașele din România au înregistrat o creștere
a populației tinere (sub 20 ani) în perioada 2010-2020. Acestea sunt reprezentate de municipiile
mari din România și de suburbiile acestora, precum și de numeroase localități din centrul și nord-
vestul țării. Pe termen scurt, mai exact în perioada 2015-2020, mai multe localități din Transilvania
au trecut de la o tendință negativă la una pozitivă. O situație similară s-a observat și în unele
localități urbane din județele Constanța și Prahova și din nord-estul țării.

Potențialul demografic a 12 județe care formează o zonă adiacent[ în sud-vestul țării a înregistrat o
scădere majoră (de cel puțin 20%) în perioada 2010-2020. Aceeași regiune are un indicator PPR sub
media națională. Aceste informații implică faptul că aceste localități urbane au un potențial limitat
de a-și menține populația actuală sau de a opri procesul de contracție prin atragerea de locuitori
tineri din comunitățile rurale. În schimb, toate județele din Moldova, cu excepția Județului Galați, au
un indicator PPR care depășește media națională, ceea ce implică faptul că aceste localități urbane își
pot îmbunătăți perspectivele demografice atrăgând măcar o parte din tinerii și viitorii tineri (actualii
copii sau adolescenți) care locuiesc în zona rurală a Moldovei.

Majoritatea județelor din România se confruntă cu o scădere a populației urbane totale, care, în
general, este însoțită de o scădere a populației rurale și ca urmare, de o scădere a populației
totale. Constanța, Brașov, Cluj, Timiș și Bihor se află în curs de suburbanizare și imigrare (către
zonele urbane) în mod simultan, iar nivelul suburbanizării este mult mai ridicat decât cel al imigrării.
Sibiu, Iași și Ilfov reprezintă excepții de la regulă, acestea aflându-se în curs de creștere urbană netă
rapidă.

29
 DOCUMENTE DE POLITICĂ URBANĂ SERIA DE URBANISM Nr. 1

De la platforme Pipera 2020 (Credit foto: Ionuț Moldovianu)

industriale la cartiere
de afaceri DEZVOLTAREA UNUI NOU SUB-POL URBAN:
Începând cu anii ‘50, majoritatea orașelor
din România au avut o componentă
industrială puternică, care a continuat
OBSTACOLE ÎNTÂMPINATE ÎN
până în anii ‘90. În contextul căderii
comunismului și tranziției spre sistemul DEZVOLTAREA URBANĂ
capitalist, la sfârșitul anilor ‘90, aceste
industrii au intrat în faliment și fostele
Cazul Pipera
cartiere industriale s-au transformat
în spații goale imense – platforme Cazul Pipera furnizează un exemplu de avantaje și dezavantaje
abandonate, fără oameni, lipsite de ale redezvoltărilor la scară largă (este vorba despre Pipera Nord
utilitate și fără nicio șansă de revitalizare.
și Pipera Sud care se află la doar câțiva kilometri distanță) și
Trecerea la noul tip de piață și la poate servi drept studiu de caz din care funcționarii publici și
sistemul economiei de servicii a creat o conducătorii orașelor să învețe lecții importante privind planificarea
cerere semnificativă de spații de birouri și implementarea unor astfel de proiecte.
corespunzătoare și o oportunitate
de revitalizare a zonelor de terenuri
industriale. Bucureștiul, mai ales zona
Pipera, a început conversia platformelor
industriale în clădiri noi care să satisfacă
cererea a sute de corporații care și-au
deschis sucursale în România. După
aproape 20 ani, orașele Iași, Cluj, Brașov
și încă câteva zeci de orașe se află în
continuare în stadiul de transformare
a fostelor platforme industriale sau de
ocupare a terenurilor goale din zonele
Pipera în anii ‘20 (Credit foto: Muzeul Național al Aviației Române)
peri-urbane.

Deși redezvoltarea aduce multe beneficii,

Colaborarea dintre autoritățile locale, investitorii
aceasta implică și anumite riscuri, precum
potențialele efecte negative asupra și locuitorii zonelor vizate este esențială pentru
economiei, sănătății și urbanismului. transformarea acestor zone în poli urbani durabili.
 DOCUMENTE DE POLITICĂ URBANĂ SERIA DE URBANISM Nr. 1 DOCUMENTE DE POLITICĂ URBANĂ SERIA DE URBANISM Nr. 1

PIPERA - noul cartier de afaceri cu o suprafață de 850.000 m 2

PIPERA NORD
~10.000 angajați
~5.000 stații de lucru neocupate
LEGENDĂ

1 I DEZVOLTARE IMOBILIARĂ PRIVATĂ

Clădire nouă în
Până în anii 2000, zona Pipera, situată în partea de nord a Bucureștiului, a fost cunoscută sub denumirea de Platforma PIPERA NORD
Industrială Pipera, localizată în apropierea stației de metrou cu aceeași denumire. Din analiza pe scurt a istoricului evoluției
imobiliare din această zonă se poate observa atât o creștere spectaculoasă, cât și principalele obstacole întâmpinate.
2005 2008 2011 2020 Clădire care a
1990-2000 - fabricile sunt 2005-2009 - sunt puse la 1% la 20%. Pipera Nord nivel înalt de mobilitate solicitat intrarea
privatizate. O parte dintre în uz spații de birouri în are 50% spații neocupate și deschide o suprafață în insolvență
acestea sunt transformate, clădiri noi din Pipera Sud și multe dintre proiectele suplimentară de 205.000
dar majoritatea sunt demolate. (303.000 m2) și Pipera imobiliare intră în faliment, m2 de spații de birouri.
CLĂDIRE
Nord (186.000 m2) înregistrând pierderi de zeci NOUĂ ÎN
2000-2005 - investitorii de milioane de euro. 2019 - rata de închiriere în
PIPERA SUD
străini și interni 2008 - criza economică Pipera Sud este de 90% (12-
achiziționează în masă reduce drastic cererea 2010-2020 - Pipera Sud 13 euro/m2, iar în Pipera Nord ~50.000 angajați
parcele de teren în Pipera de spații de birouri: rata (situată în apropierea este de 63% (8-9 euro/m2), PIPERA SUD ~4.000 stații de lucru neocupate
Sud și Nord. de neocupare crește de metroului) prezintă un din cauza accesului mai dificil.
*Date furnizate de Cushman & Wakefield Echinox
EVOLUȚIA FONDULUI DE SPAȚII DE BIROURI MODERNE ÎN PIPERA NORD ȘI PIPERA SUD

OBSTACOLE ȘI CONSECINȚE SOCIO-ECONOMICE

600.000

500.000

PIPERA NORD Sănătate publică: poluare intensă Ionuț Ciurea, Director

400.000
300.000
200.000
100.000
0 proiecte imobiliare care au declarat falimentul, generând pierderi de zeci de milioane de
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
2 I ADMINISTRAȚIA LOCALĂ
Din punct de vedere administrativ,
întreaga zonă Pipera include trei
zone administrative: Primăria
Sectorului 2, Primăria Municipiului
București și Primăria Orașului
Voluntari.
Aceste administrații
Executiv al Asociației Pro
Fond existent Zilnic, 65.000 de persoane fac naveta din diverse zone ale Bucureștiului în zona Pipera.
Traficul extrem de aglomerat generează emisii foarte periculoase, cu implicații pe termen Infrastructură a subliniat
Spații de
lung, care pun în pericol sănătatea populației care lucrează și trăiește în această zonă.
birouri noi faptul că există un risc
Potențialul neexploatat al sectorului privat și al celui de stat mare ca întreaga zonă
PIPERA SUD
În Pipera Nord, unde accesul este îngreunat de lipsa unei infrastructuri corespunzătoare să fie afectată de un
Fond existent
pentru dimensiunea proiectului imobiliar, pierderile economice sunt semnificative. nivel și mai ridicat de
Spații de Rata medie de ocupare a spațiilor de birouri este de 63%, fapt care se datorează
birouri noi ambuteiaje și blocaje în
și clădirilor finalizate care nu au fost niciodată puse în uz. De asemenea, există și
următorii ani
euro pentru băncile creditoare. Rata scăzută a ocupării și lipsa activităților economice - „Trebuie să
afectează și administrația locală, care pierde o sursă importantă de venit pe care ar fi
trebuit să o încaseze din taxe și impozite. planificăm (…) pentru
Scăderea nivelului de încredere al cetățenilor și al sectorului privat a nu risca sufocarea
• Investiții întârziate în infrastructură în capacitatea administrației locale completă a traficului
Ritmul accelerat de construire al clădirilor noi din sectorul privat nu a fost susținut Timpul pierdut în trafic zi de zi (1 oră/dus; 1 oră/întors), lipsa elementelor de infrastructură
de investiții în infrastructura economică de aceeași magnitudine și în același ritm. (trotuare, benzi pentru bicicliști, zone verzi), aglomerația zilnică din mijloacele de
rutier în următorii
De-a lungul anilor, au existat multe critici bine documentate public privind aceste transport public, care cauzează stres și frustrare pentru cei peste 65.000 angajați, 7-10 ani.”
investiții întârziate, precum și ale faptului că administrațiile locale care nu au inclus scad semnificativ nivelul de încredere al cetățenilor în capacitatea administrației locale.
opiniile cetățenilor într-o viziune coerentă de dezvoltare. De asemenea, multe dintre Încrederea este absolut necesară într-un stat democratic, precum și pentru legitimitatea Sursă: www.libertatea.ro
investițiile planificate la scară largă pentru infrastructură (ex. o nouă stație de și susținerea proiectelor viitoare.
metrou) nu au depășit stadiul de planificare și nu au fost implementate.
• Lipsa unei viziuni comune și a unui plan de dezvoltare
pe termen mediu și lung
Dezvoltarea economică și crearea de zeci de mii de locuri de muncă, fără a dispune
de o viziune comună și de un parteneriat puternic între administrație și dezvoltatorii
imobiliari au condus la o dezvoltare aparent nedurabilă. „Dacă evoluția din Pipera ar
fi fost normală și s-ar fi respectat planificarea infrastructurii, probabil că această
zonă nu s-ar fi confruntat cu momentele dificile prin care trece în momentul de
față,” a declarat Gheorghe Pătrașcu, Arhitect Șef al Capitalei (2008-2016). Ionuț
Ciurea, Director Executiv al Asociației Pro Infrastructură, a subliniat faptul că
există un risc mare ca întreaga zonă să fie afectată de un nivel și mai ridicat de
Average speed
ambuteiaje și blocaje în următorii ani: „Trebuie să planificăm (…) pentru a nu risca
sufocarea completă a traficului rutier în următorii 7-10 ani.” 13 km/h

locale au viziuni și
priorități diferite, precum
și resurse și angajamente
foarte diferite.
• Parteneriate ineficiente – între administrațiile publice Credit foto: Octav Drăgan pentru Banca Mondială Credit foto: Mihai Petre
(3 administrații) și între sectorul public și cel private
Pe parcursul dezvoltării acestei zone, colaborarea dintre autorități nu a fost De asemenea, și la nivelul sectorului privat încrederea în administrația locală
integrată în mod sistematic și a implicat discuții ad-hoc și eforturi de a găsi soluții
reprezintă un element necesar pentru dezvoltarea proiectelor viitoare și pentru
cu aplicare singulară. În prezent, lipsa elaborării și dezvoltării unei abordări coerente
în ceea ce privește infrastructura pentru întreaga zonă Pipera este evidentă. evitarea investițiilor de capital în alte zone.
 Programul Operațional Capacitate Administrativă
UNIUNEA EUROPEANĂ Competența face diferența!

Lipsa de spații publice determină o lipsă de

dezvoltare comunitară.
Platforma cu spații de birouri din Pipera nu a creat un
„orășel” durabil pentru oameni, ci mai degrabă un spațiu
social steril care deservește strict funcția economică.
În absența unei strategii de dezvoltare urbană care să
incorporeze elementele mici de infrastructură (trotuare,
alei pentru pietoni, grădini, zone verzi), zona oferă un nivel
scăzut de calitate a vieții sociale.

“În Pipera Sud este haos și nici nu se pune

problema să discutăm despre spații publice.
Mobilierul urban de calitate și spațiile verzi
sunt extrem de importante. Oamenilor
trebuie să li se permită să „consume”
spațiul, nu doar să treacă prin el.”
- Diana Culescu, Președintele Asociației Peisagiștilor
Sursă: www.libertatea.ro
În cadrul dezbaterilor publice privind urbanismul, diverse
ONG-uri și grupuri de cetățeni au menționat în repetate
rânduri faptul că, în perioada 2002-2020, administrația
locală nu și-a exprimat interesul pentru stabilirea condițiilor
necesare unei dezvoltări echilibrate: limitarea densității,
diversificarea funcțiilor, impunerea de condiții pentru
crearea de spații verzi publice, dotarea zonei cu facilități
publice – școli, grădinițe, spații culturale.
Astfel, s-a ratat șansa gestionării dezvoltării diversificate și a
spațiilor nou construite adecvate pentru dezvoltarea comunității Credit foto: Ed Yourdon, licențiat în baza CC BY 2.0
și atingerea unui nivel înalt de calitate a vieții sociale.

POVESTE MORALIZATOARE
Pipera este unul dintre cele mai mari și mai productive
cartiere de afaceri din România, producând 3,5 milioane de
euro anual și având peste 65.000 angajați. Transformarea
din ruinele fostei fabrici în blocurile moderne din sticlă și
oțel face din Pipera un model economic de succes. Cu toate
acestea, lipsa de parteneriate între autorități și dezvoltatorii
imobiliari, lipsa unei viziuni comune și a unui plan integrat
de dezvoltare a infrastructurii și a nevoilor umane și sociale,
au transformat zona Pipera într-o „poveste moralizatoare”.
Orașele Cluj, Iasi, Brasov, Timisoara și alte orașe din România
se află încă în stadiul de transformare a fostelor platforme
industriale în cartiere de afaceri. Desigur, contextul local
poate varia de la un oraș la altul, drept urmare, și soluțiile pot
fi diferite. Cu toate acestea, principiile de bază prezentate
mai sus sunt esențiale pentru dezvoltarea durabilă a acestor
orașe și pentru evitarea unei prăbușiri „sub propria greutate”.
RECOMANDĂRI:
• Administrația locală joacă un rol important
în inițierea și medierea dezbaterilor privind
redezvoltarea complexelor industriale;
• Este extrem de important să se includă opiniile
cetățenilor și ale partenerilor din sectorul privat,
pentru a asigura obținerea unui mediu urban cu
utilizări multiple și cu facilități publice;
• Planificarea infrastructurii pe termen lung
ar putea stimula dezvoltarea proprietăților
private. Dacă aceste planuri nu se
materializează, nivelul de încredere scade și
pot apărea consecințe urbane negative.

Acest document a fost elaborat de Banca Mondială în baza unui Acord privind Serviciile de Asistență
Tehnică (RAS) încheiat cu Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației pentru Politica Urbană
a României. Obiectivul acestui RAS este de a implementa o politică urbană clară pentru următoarea
POLITICA URBANĂ perioadă de finanțare UE și de a crea pentru părțile interesate o platformă de dialog privind problemele
A ROMÂNIEI de dezvoltare urbană. Pentru informații suplimentare, vă rugăm să vizitați pagina de internet mlpda.ro.

Ministerul Lucrărilor Publice,

Dezvoltării Și Administrației
 Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin
Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020!

Titlul proiectului: Elaborarea politicii urbane ca instrument de consolidare a capacității

administrative și de planificare strategică a zonelor urbane din România
Codul proiectului: SIPOCA 711/ MySMIS 129720
Denumirea beneficiarului: Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației
Data publicării: Noiembrie 2020

Conținutul acestui raport nu reprezintă în mod obligatoriu

poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Material distribuit gratuit