Cuprins

Capitol unul
Capitolul doi
Capitolul trei
Capitolul patru
Capitolul cinci
Capitolul șase
Capitolul șapte
Capitolul opt
Capitolul nouă
 E VERNIGHT PUBLISHING ®

www.evernightpublishing.com

Copyright© 2024 Winter Sloane

ISBN: 978-0-3695-0976-5

Artist de copertă : Jay Aheer

Editor: Lisa Petrocelli

TOATE DREPTURILE REZERVATE

AVERTISMENT: Reproducerea sau distribuirea neautorizată a acestei lucră ri protejate prin

drepturi de autor este ilegală . Nicio parte a acestei că rți nu poate fi utilizată sau reprodusă
electronic sau tipă rit fă ră permisiunea scrisă , cu excepția cazului de citate scurte
încorporate în recenzii.

Aceasta este o operă de ficțiune. Toate numele, personajele și locurile sunt fictive. Orice
asemă nare cu evenimente reale, locații, organizații sau persoane, vii sau morți, este în
întregime coincidență .
 DEDICARE
Cititorilor mei, sper că vă bucurați să citiți povestea lui Priest și a lui Sadie la fel de mult pe
câ t mi-a plă cut mie să o scriu.
 PREOT
Death Seekers MC, 3
Winter Sloane

Copyright © 2024
 Capitol unul

Pașii lui Sadie White bă tură pe podeaua din lemn de esență tare în timp ce se repezi în baie,
cu respirația superficială și neuniformă . Panica o cuprinse de piept și, cu mâ inile
tremură toare, bâ jbâ i să încuie ușa în urma ei. Apă sâ ndu-și spatele de suprafața rece, și-a
luat un moment să se strâ ngă , dar inima ei a continuat să bată .
Sadie închise pentru un moment ochii, apoi trase adâ nc aer în piept. Nu se putea ascunde în
limitele bă ii pentru totdeauna. Mai devreme sau mai tâ rziu, va trebui să se confrunte cu
Mason Prescott, bă rbatul pe care tată l ei îl alesese pentru a se că să tori.
La 23 de ani, Sadie se considera un adult capabil să ia propriile decizii. Deci, de ce fusese ea
de acord cu acest aranjament în primul râ nd? se batjocoră Sadie. Ră spunsul a fost ușor.
Tată l ei a vizat întotdeauna slă biciunile ei. Tot ce trebuia să facă a fost să -i arate ochii mari
și triști și în momentul în care a rostit cuvâ ntul „datorii”, ea a cedat, așa cum fă cea
întotdeauna.
Ea a promis că va face orice pentru el. Pentru a-și salva afacerea, el a spus că există o
singură soluție. Sadie trebuia să se că să torească cu Mason, fiul primarului . Tată l ei a
neglijat să menționeze că Mason era un monstru în piele umană .
Îndreptâ ndu-și atenția că tre oglinda de la baie, Sadie tresă ri câ nd lumina aspră îi dezvă luie
fața. Sadie nu recunoscu femeia îngrozită care se uita la ea.
Obrazul îi pulsa acolo unde o lovise Mason. Sadie nici mă car nu a avut timp să proceseze ce
sa întâ mplat. Mason nu și-a cerut scuze. El doar se uita la ea cu acei ochi verzi cruzi și Sadie
știa cum avea să fie viitorul ei și că snicia ei.
Ș i-a trecut degetele prin pă rul dezordonat, frustrată . Sadie dorea să fie în altă parte decâ t în
acea casă luxoasă , probabil un cadou de la pă rinții bogați ai lui Mason. Sadie scoase un râ s
amar. Probabil că nu a lucrat nicio zi în viața lui, în timp ce Sadie a jonglat cu două locuri de
muncă doar pentru a-i plă ti chiria și a-i întreține pe ea și pe tată l ei.
În afara ușii bă ii au ră sunat pași grei, iar inima lui Sadie s-a accelerat de groază . Zgomotul
clanței ușii a intensificat neliniștea care se înnoda în stomacul ei.
— Ș tiu că ești acolo, spuse Mason. „Deschide această blestemată de ușă chiar în acest
moment.”
„Du-te dracului”, a ră spuns ea, cuvintele ei împletite cu o sfidare neașteptată .
A surprins chiar și pe ea, această asertivitate pe care nu știa că o posedă . Crescâ nd, prietenii
au etichetat-o deseori ca fiind o fată bună , care se ferește de confruntare, mereu conformă .
Doar un bă rbat vă zuse un foc ascuns în ea, dar acum dispă ruse de mult. O figură trecă toare
din trecut, existâ nd doar în amintirile ei. Sadie se întreba dacă acel bă rbat din trecutul ei
era aici acum, ar încuraja-o să continue să lupte?
Amintirea lui a stâ rnit o sclipire de putere în ea. Sadie nu s-a putut abține să nu-și
imagineze vocea șoptind cuvinte de încurajare: „ Nu trebuie să suporti prostiile nimănui ,
Sadie. Ești puternic , dar nu știi încă.”
„Ce mi-ai spus, tâ rfă ?” a tunat Mason.
Să -l enerveze nu era mișcarea potrivită , dar dacă Sadie nu o punea să stea aici și acum,
Mason ar crede că ar putea face tot ce vrea cu ea.
„ Nu ar fi trebuit să faci asta”, a spus ea.
Mason a râ s. „ Mă voi descurca mai ră u dacă nu ieși chiar în acest moment. Ești logodnica
mea, Sadie. Că țeaua mea. Sunt proprietarul tă u acum.”
Cuvintele lui i-au transmis un fior pe coloana vertebrală . Sadie se simțea ca un animal prins
într-o capcană .
„ Nimic nu a fost încă finalizat”, i-a spus ea. Cine dracu s-a crezut Mason că este? Ce fel de
pă rinți l-au crescut să vorbească așa unei femei?
„ Ar trebui să fii recunoscă tor”, a spus Mason. „ Câ nd tată l tă u s-a dus la al meu, cerșind
resturi, mi-a amintit de un câ ine lovit cu piciorul. Ești la fel ca el.”
„ Te înșeli ”, a ră spuns ea. Sadie și-a strâ ns pumnii lâ ngă ea. Era atâ t de furioasă , încâ t
aproape că avea chef să izbucnească .
Sadie respiră adâ nc înainte de a spune urmă toarele cuvinte încet și cu grijă . — Înțelegerea
este încheiată , Mason. Nu am de gâ nd să mă că să toresc cu un porc ca tine.”
În acel moment, Sadie se simțea nesă buită și atâ t de sigură pe ea. La naiba cu asta și dă
naiba pe tată l ei. Sadie nu a avut niciodată curajul să -și pă ră sească orașul natal, dar acesta
ar putea fi impulsul potrivit de care avea nevoie.
Sadie își fă cea bagajele și îi spunea bă trâ nului ei să se încurce singur. Tată l ei a trebuit să -și
facă singur patul, mai devreme sau mai tâ rziu. Ar putea începe de undeva proaspă t.
Reinventează -te. De ce a durat atâ t de mult pâ nă câ nd Sadie a ajuns la această realizare?
După ce mama ei a murit de cancer la vâ rsta de 12 ani, a crezut că era responsabilitatea ei
să aibă grijă de tată l ei. Ar fi trebuit să fie invers. Era timpul să aibă grijă de ea însă și și să se
concentreze asupra propriului viitor.
„Ei bine, pă cat, pentru că toate aranjamentele au fost fă cute. Mama a plă tit o mulțime de
bani pentru a angaja cel mai bun organizator de nunți din țară .” Cuvintele lui Mason
picurau de aroganță .
— Nu mă interesează , a replicat Sadie.
Fiecare fetiță visa să aibă ziua ei perfectă a nunții, dar să fie legată de un bă rbat ca Mason ar
fi un coșmar viu. Toate visele ei de a scă pa de limitele sufocante ale acestui mic oraș s-ar
pră buși în praf dacă nu ar gă si o cale de ieșire din această casă .
O sclipire de speranță a stâ rnit câ nd Sadie și-a amintit de telefonul mobil bă gat în siguranță
în buzunar. Stră gâ nd-o, ea ezită , degetul mare plutind peste contacte.
O înțelegere amară i se ră suci în intestine. Toți așa-zișii ei prieteni fuseseră geloși pe
logodna ei cu Mason. Nu au eșuat niciodată să -i amintească câ t de norocoasă a fost. Nu avea
să primească ajutor de la ei. Cu o clă tinare disprețuitoare din cap, Sadie și-a derulat
contactele, că utâ nd pe cineva în care să aibă încredere. În cele din urmă , a gă sit un numă r
despre care știa că nu o va tră da. Emery, verișoara ei a doua, s-a remarcat ca singura
prietenă și confidentă autentică din viața ei.
Ș tiind că efectuarea unui apel ar putea să -l înfurie pe Mason și să escaladeze situația, ea a
optat pentru o abordare mai rapidă și discretă . Sadie a trimis un mesaj rapid că tre Emery:
Urgență. Am nevoie de ajutorul tau. Întâlnește-mă cât de curând .
Pașii grei ai lui Mason au dispă rut treptat, iar ea a devenit anxioasă . Sadie așteptă , cu inima
bă tâ ndu-i în piept. Tă cerea atâ rna grea, plină de incertitudine. A renunțat? A fost în sfâ rșit
sigur să pleci?
În liniște, o ușă îndepă rtată se trâ nti, un sunet înă bușit ră sunâ nd prin casă . Tensiunea din
aer s-a schimbat, iar Sadie a profitat de ocazie. Acum era momentul să te miști. Cu pași
precauți, ea descuie cu grijă ușa bă ii. Nici un sunet. Fă ră mișcare. Respirâ nd adâ nc, Sadie
pă ră si siguranța bă ii și începu să coboare în vâ rful picioarelor scă rile care scâ rțâ iau.
Singurul lucru care stă tea între ea și libertate era ușa de la intrare. Fiecare pas se simțea ca
o eternitate, secundele trecâ nd în suspans.
Exact câ nd ușa de la intrare se profila la îndemâ nă , speranța amenința să se umfle în ea. Dar
înainte ca ea să poată izbucni într-un sprint, o forță neașteptată s-a smucit în spatele
că mă șii ei. Un gâ fâ it prins în gâ tul lui Sadie câ nd a simțit tracțiunea bruscă , impulsul i s-a
oprit brusc.
„Nu pleci nică ieri”, îi șopti Mason la ureche, strâ nsoarea lui neclintită în timp ce o strâ ngea
aproape.
Că ldura respirației lui pe pielea ei i-a dat un fior pe șira spină rii, iar apropierea bruscă a
aprins un val de frică .

****

Ochii lui Sadie s-au deschis, capul îi pulsa și corpul protestâ nd la fiecare durere. Panica o
cuprinse momentan în timp ce se pregă tea pentru posibilitatea de a se trezi în dormitorul
lui Mason.
Spre ușurarea ei imensă , realitatea cu care se confrunta era diferită – s-a trezit pe bancheta
din spate a unei mașini, deși nu a lui Mason.
"Ş mirghel?" șopti ea, cu vocea fragilă , în timp ce cerceta spațiul slab luminat.
— Sunt aici, Sadie, ră spunse vocea liniştitoare a lui Emery de pe scaunul din faţă .
Fiecare încercare de a se ridica a fost întâ mpinată cu o serie de dureri care au reverberat
prin tot corpul ei.
"Ce s-a întâ mplat?" întrebă ea, cuvintele abia mai mult decâ t o suflare.
„Nu-ți amintești?” întrebă Emery.
Sadie și-a întors privirea spre fereastră , ză rind reflexia ei. Vederea o fă cu să se strâ mbească
la imaginea ră vă șită și ră vă șită care îi privea înapoi.
„Mi-ai spus să te aștept în fața casei lui Mason. Am așteptat și am așteptat. Câ nd în sfâ rșit ai
ieșit, ai uitat... Vocea lui Emery se stingea, pă râ nd îngrijorată .
Un val de amintiri s-a repezit înapoi la Sadie. După ce Mason a terminat cu ea, ea s-a întins
pe patul lui, prefă câ ndu-se că era inconștientă . Printr-un miracol, soarta a intervenit.
Mason a primit un apel de la tată l să u. A plecat și asta i-a oferit o mică fereastră de
oportunitate.
Adunâ nd fiecare gram de putere ră masă , ea s-a adunat și, cu o hotă râ re absolută , a pă ră sit
casa mizerabilă care avea să devină în curâ nd închisoarea ei dacă nu ar fi fă cut nimic în
privința logodnei ei.
— Te aduc la spital, a spus Emery.
— Nu, a scapat Sadie.
Influența primarului, prezența lui omniprezentă în fiecare colț al orașului, a fă cut din spital
o opțiune periculoasă . A avea încredere în personalul medical să fie discret a fost un pariu
pe care nu și-a putut permite.
„Du-te la St. Patrick”, i-a spus ea. Gâ ndindu-se la locul liniștit în care îl întâ lnise pentru
prima dată , pe buze îi apă ru un zâ mbet.
"Biserica? De ce acolo?" întrebă Emery, confuzia evidentă în voce.
Cu toate acestea, el s-a conformat, întorcâ nd mașina fă ră alte anchete.
— Există un singur bă rbat care mă poate ajuta, dar mai întâ i trebuie să aflu unde se află ,
explică Sadie, gâ ndurile ei îndreptâ ndu-se spre Silas. Ultima dată câ nd îl vă zuse a fost acum
cinci ani. Practic o viață întreagă .
În timp ce Sadie mergea în mașina lui Emery, gâ ndurile ei s-au întors în trecut. Ș i-ar aminti
mă car de ea? Silas, bă rbatul care fusese refugiul ei cu toți acești ani în urmă . Ea se întreba
adesea unde se află acum, cum arată viața lui și dacă se gâ ndea vreodată la ea. Gâ ndirile au
simțit ca niște gâ nduri prostești de fete, dar disperarea în situația ei actuală a dus-o înapoi
la singura persoană care o auzise și o ajutase într-un moment de nevoie.
Pierdută în contemplație, Sadie trebuie să fi adormit, doar ca să fie trezită de voci.
„Ar trebui să o duci la spital”, spunea un bă rbat în vâ rstă .
— Nu, acesta este ultimul loc în care vrea să fie, ră spunse scurt Emery. Slavă Domnului că
Sadie avea energie de partea ei.
Concentrâ ndu-se pe bă rbatul în vâ rstă , Sadie l-a recunoscut pe pă rintele Nick, preotul
paroh. Atenția i s-a ascuțit câ nd a auzit conversația care se desfă șura în jurul ei.
— Trebuie să știu unde s-a dus, spuse Sadie.
Pă rintele Nick fă cu ochii mari, uitâ ndu-se cu adevă rat la ea pentru prima dată .
„Ș tii cine sunt eu, pă rinte?” întrebă ea, că utâ nd confirmare.
El dă du din cap, o expresie gravă așezâ ndu-se pe chipul lui. „Da, ești Sadie White. Îl cauți pe
Silas, presupun?
"Este important. Vă rog. Trebuie să -l gă sesc sau... logodnicul meu va ajunge să mă omoare”,
a mă rturisit Sadie.
Biserica a stat ca un sanctuar, neatins de influența primarului – sau cel puțin Sadie a sperat
cu ardoare.
Pă rintele Nick nu spuse nimic. Sadie nu putea scă pa de sentimentul că era o amintire
nedorită a unui trecut care adusese tumult parohiei lui. Cu cinci ani în urmă , ea îl costase
parohia lui un alt preot — Silas.
„Ș tiu că Silas și voi erați prieteni buni”, a spus ea. Sadie putea auzi cererea în vocea ei, dar în
acel moment, nu-i pă sa mai puțin.
Capul i se întoarse, o durere surdă care îi roade simțurile. Poate că Emery avea dreptate,
poate avea nevoie de îngrijiri medicale. Cu toate acestea, chiar acum, ea dorea — nu, avea
nevoie — de ră spunsuri.
„Încă suntem”, a spus pă rintele Nick, cu un zâ mbet slab atingâ ndu-i buzele.
Pentru o clipă , a crezut că pă rintele Nick avea să -i dea vești proaste, că Silas a murit.
— Atunci, îmi vei spune unde este? întrebă Sadie disperată . Speranța pâ lpâ i în pieptul lui
Sadie.
„Sadie, acum este un bă rbat mult diferit”, a ră spuns pă rintele Nick, pe un ton neașteptat de
blâ nd. „Nu sunt sigur că îți va plă cea ceea ce vei gă si.”
Sadie clă tină din cap. Nu contează . Pentru mine, el va fi întotdeauna...” Sadie se opri,
cuvintele nerostite ză bovind pe vâ rful limbii ei. Ea ezită , nesigură dacă voia că pă rintele
Nick să știe câ t de important era Silas pentru ea atâ t atunci, câ t și acum.
"Am înțeles. Doar fii pregă tit pentru ceea ce vei gă si”, a spus pă rintele Nick. Apoi i-a dat o
adresă .
 Capitolul doi

Duhoarea acre de bere veche stă ruia în aer câ nd Priest luă o ultimă înghițitură din sticla de
bere, lichidul de chihlimbar arzâ ndu-și drumul în gâ t. Glumele crude, râ setele zgomotoase
și sunetul muzicii rock care ră sună din difuzoarele clubului pă reau să dispară în fundal.
Preotul se ridică , cu scaunul de lemn uzat zgâ riind podeaua de beton.
Preotul a atins pentru scurt timp petecul Că ută tori ai morții de pe umă rul stâ ng al tă ieturii
din piele, o amintire a fră ției pentru care avea să moară și să ucidă . Oftă în timp ce-și croia
drum prin zona barului, dâ nd din cap că tre membrii și asociații peticiți. Unele dintre
perspective nu i-au putut întâ lni privirea. Preotul nu i-a învinuit. Unii dintre ei îl cunoșteau
probabil pe Larry mai bine decâ t el și, de asemenea, au înțeles că Priest a fă cut cea mai
murdară muncă a MC . Muncă care a pă tat sufletul și a testat uneori limitele loialită ții sale,
dar, în cele din urmă , Preotul a livrat întotdeauna.
A împins ușa grea care ducea în spatele clubului, luminile aspre de neon aruncâ nd o
stră lucire pâ lpâ itoare peste complex. Cizmele preotului scrâ șneau pe pietriș în timp ce se
îndrepta spre magazia din spatele complexului. Înă untru, aerul era plin de miros de ulei și
rugină . Ș i-ar fi dorit să se întoarcă în clubhouse, unde era cald și berea și conversația
nebună curgea liber, dar avea o treabă de fă cut.
Priest a gă sit mâ nerul pistolului rece de metal bă gat în toc de lâ ngă el. Pistolul se simțea
greu câ nd a pornit. În acele vremuri, Priest nu era mai bun decâ t perspectivele ude în
spatele urechilor care nu-i puteau întâ lni privirea mai devreme. Încă se simțea greu.
Uciderea nu a fost niciodată mai ușoară , indiferent de câ te ori o fă cuse de dragul clubului.
Vă zâ ndu-l, Larry Martin fă cu ochii mari. Scoase un sunet de protest, înă bușit de că lușul din
jurul gurii. Pă rea mizerabil și jalnic, legat de un scaun de metal în mijlocul șopronului. În
acel moment, Larry pă rea și el tâ nă r și nefericit. Ce risipă , se gâ ndi Preot. Apoi și-a amintit
că această perspectivă era un tră dă tor în ochii Că ută torilor de moarte. Larry lă sase un frate
să moară , un pă cat care cerea ră zbunare. În timp ce Priest se apropia de sarcina în cauză ,
nu se putea abține să nu simtă un nod încordâ ndu-se în intestine.
Larry se uită la Priest fă ră să clipească , cu ochii că prui plini de frică . S-a supă rat chiar și
singur. Priest a smuls că lușul din gura lui Larry .
„ Ț i-e sete?” a întrebat preotul.
Larry, despre care bă nuia că era pe cale să -l implore sau să -l blesteme, închise gura,
surprins. Pă rea să se gâ ndească la asta o secundă , înainte de a da din cap.
Încă ținâ nd pistolul, Priest a scos cu mâ na liberă un balon din buzunarul interior al
jachetei . Cu aceeași mâ nă , a scos flaconul și a ră sturnat-o peste gura deschisă a lui Larry .
Larry și-a lins buzele după . — Mulțumesc, șopti Larry.
Preotul a fost transportat momentan într-un alt timp și loc. Pe atunci, el era un alt om, unul
care dă dea apă muribunzilor înainte de a administra ultimele ritualuri.
S-a îndepă rtat de vechile amintiri, apoi l-a privit pe Larry în ochi. „ Ceva ultime cuvinte?” l-a
întrebat preotul.
„ La naiba cu tine și cu clubul”, șopti Larry.
— Ce neoriginal, spuse Priest, ridicâ nd pistolul.
Larry și-a închis ochii în timp ce Priest a scos siguranța și a tras. La o distanță atâ t de
apropiată , Priest nu a ratat. Odată ce sarcina a fost încheiată , și-a bă gat arma în toc și s-a
întors la clubhouse.
Preotului ar putea folosi o bă utură sau două . Odată întors înă untru, fă cu un semn că tre cea
mai apropiată perspectivă .
Miller , cură ță mizeria din magazie. Asigurați-vă că locul este impecabil câ nd este gata ”, a
spus el. Miller înghiţi, apoi dă du din cap.
Preotul se întoarse la locul lui obișnuit la bar. Cross, sergentul de arme al clubului, i s-a
ală turat curâ nd.
" Este gata ? a întrebat Cross în timp ce barmanul îi punea unul rece în fața lui Priest.
„ Sigur ”, a ră spuns Preotul.
Se îndoia că va dormi în urmă toarele zile. Larry și-ar bâ ntui coșmarurile pentru o vreme,
dar dă -i o să ptă mâ nă , poate două , iar Larry ar fi doar o altă fantomă .
„ Ș tii de ce ai nevoie, preot?” întrebă Cross.
" Ce - i asta?" întrebă Preotul, fă ră a fi prea atent. A bă ut toată sticla fă ră pauză , dar tot nu a
putut să -și spele gustul îngrozitor din gură .
— O bă trâ nă a ta, îi spuse Cross.
„ Deși sunt fericit pentru tine și Dana, sunt mulțumit de ceea ce este disponibil”, a spus
Priest.
Priest dă du din cap că tre cele două tâ rfe de club care vorbeau la o masă din apropiere. De
fapt, chiar nu avea de gâ nd să ducă o femeie în camera lui în seara asta, nici mă car una
voluntară .
Ultima dată câ nd Preotul a executat pe cineva, acesta a că zut în pat, beat, cu companie
suplimentară . Câ nd s-a trezit a doua zi dimineață , Priest și-a gă sit degetele înfă șurate în
jurul gâ tului unei curve . Din fericire, ea nu murise. Acel incident nu a fă cut decâ t să -i
agraveze reputația deja neagră în club. Preotul nu avea de gâ nd să -și asume riscuri.
„ Ei bine, vă d că nu ești într -o dispoziție de vorbă reț în seara asta, așa că te voi pă ră si și mă
duc acasă la soția mea”, a spus Cross. A dat o palmă pe umă rul lui Priest .
Câ teva sticle mai tâ rziu, Priest era încă la bar. Probabil că ar trebui să numească o zi, dar nu
aștepta cu neră bdare o altă noapte nedorită . Poate că Cross avea dreptate. Preotul ar trebui
să gă sească o femeie pe care să o numească a lui, pe cineva permanent, dar cum dracu ar
putea să gă sească Priest o femeie care să nu se teamă de el sau de ce a fă cut?
Putea distinge râ sete și batjocuri în mijlocul bubuitului îndepă rtat al motocicletelor. A fost
un fel de agitație în afara clubului. La început, Preotul a respins-o. S-ar putea să fie doar unii
dintre frații lui care se încurcă . Dacă a izbucnit o ceartă serioasă , mai erau câ țiva asociați
seniori care să rezolve mizeria.
Zgomotele au persistat. Întorcâ ndu-se de la bar, Priest aruncă o privire scrutatoare că tre
intrare. Ușa grea se deschise, dezvă luind două siluete care se poticneau înă untru. Primul a
fost un tâ nă r de două zeci de ani, purtâ nd o că mașă cu nasturi și pantaloni chino. S-a uitat la
un pește în afara apei în barul cu motocicliști. A doua figură , totuși, i-a atras imediat atenția
lui Priest. O femeie, tot la două zeci de ani, s-a agă țat de tip și pă rea dur. Machiajul ei era
mâ njit, iar rochia pe care o purta sub un sacou supradimensionat, era ruptă . Preotul a
remarcat, de asemenea, că avea un singur pantof.
În timp ce cerceta camera, ochii ei îi întâ lniră pe cei ai lui Priest și, pentru o clipă , timpul
pă ru să se oprească .
Stâ nd din scaun, amintirile din trecutul și prezentul lui s-au ciocnit în mintea lui Priest.
Recunoașterea i-a pâ lpâ it în ochi în timp ce se uita la femeia cu pă rul auriu care stă tea puțin
mai dreaptă câ nd privirile li se încrucișară . Ultima dată câ nd o vă zuse, Sadie White intrase
în cutia lui confesională într-o rochie albă pâ nă la genunchi. El a considerat-o un demon în
chip de înger , trimis pe pă mâ nt să -l ispitească de la jură mintele sale. Femeia asta a fost
necaz. El a crezut că prima dată câ nd a intrat în cutia lui mică și a continuat să o facă ,
să ptă mâ nă de să ptă mâ nă .
Preotul s-a îndepă rtat de bar. Dâ ndu-și seama că încă ținea prostește sticla de bere, o puse
înapoi pe bar. Un val de conversații liniștite s-a ră spâ ndit prin cameră în timp ce se apropia
de Sadie și de tâ nă rul nesigur care o însoțise.
Preotul a redus distanța dintre el și Sadie. Pentru o clipă trecă toare, se întrebă dacă alcoolul
îi jucase un truc simțurilor. Poate că după ce l-a învins pe Larry, el și-a imaginat-o pe Sadie
apă râ nd în clubhouse. Era o nebunie, totuși, pentru că nu se gâ ndise la ea de ani de zile. Nu,
era o minciună flagrantă , pentru că , chiar și atunci câ nd sub el era o tâ rfă la întâ mplare,
Priest își imagina uneori chipul lui Sadie.
Tâ nă rul cu Sadie îl privi pe Priest cu incertitudine.
„Acesta este el?” a întrebat-o pe Sadie.
Preotul s-a întrebat pentru scurt timp cine era acest tip pentru Sadie. Un iubit? Nu, a decis
el, o rudă atunci? Dar toate rudele lui Sadie, din câ te știa el, erau niște tică loși. Un prieten,
deci, care a avut destul curaj să o ducă pe Sadie într-un loc ca acesta. Preotul a uitat curâ nd
totul despre tip, pentru că atenția lui era pe Sadie.
Sadie fă cu pași șovă itori spre el, dar se împiedică în ultimul moment. Într-o mișcare reflexă ,
Priest întinse instinctiv mâ na, apucâ ndu-i ferm de brațe. Nu îi lipsi tresă rirea care îi strică
tră să turile delicate. Oricine i-a fă cut asta, a ră nit-o bine.
Un val de furie, primordială și înverșunată , a ră să rit din adâ ncurile ființei lui Priest. Un
mâ râ it involuntar i-a scă pat din gâ t. Tipul cu Sadie a fă cut chiar un pas înapoi de la el.
Instinctul de protecție care stă tea adormit în el a luat viață , un incendiu care amenința să
mistuie rațiunea. Forțâ ndu-se să se calmeze, Priest a evaluat femeia din fața lui. Nu-și putea
aminti ultima dată câ nd a fost atâ t de furios.
Tot ce-și dorea în acel moment era să -l vâ neze pe nenorocitul responsabil de reducerea lui
Sadie la această stare vulnerabilă . Furia s-a evaporat în momentul în care Sadie și-a trecut
degetele peste fața lui împietrit. Ea îi prinse maxilarul și atingerea ei era incredibil de
moale și caldă . Ochii ei albaștri ca oceanul s-au fixat pe ai lui și, pentru un moment, Priest se
întrebă la ce se gâ ndește. Ce a vă zut câ nd s-a uitat la el? Nemulțumire? Dezamă gire? Relief?
— Pă rinte Silas, șopti ea. "In sfarsit te-am gasit."
Preotul nici nu-și putea aminti ultima dată câ nd cineva l-a numit așa. Ș i-a pă ră sit fosta
identitate în urmă cu cinci ani, ca un șarpe care își vă rsă pielea veche. Priest nu s-a așteptat
niciodată să se ciocnească din cele două lumi ale sale - viața lui trecută de om al pâ nzei și
existența sa prezentă ca membru al Death Seekers MC.
„Cine dracu este pă rintele Silas?” Preotul îl auzea pe unul dintre frații să i MC în spatele lui.
— Sadie, acum e doar Preot, îi spuse el.
„Preot”, murmură ea, sunetul vocii ei un ecou blâ nd în aer.
A tras ceva în interiorul lui, o emoție adormită despre care crezuse că s-a stins cu mult timp
în urmă . Foame profundă . Preotul nu și-a dorit niciodată pe nimeni atâ t de mult pe câ t și-a
dorit-o pe ea. Câ nd și-a pă ră sit parohia și micul oraș Verdant Hills cu ani în urmă , știa că nu
se va mai întoarce niciodată . Preotul nu și-a imaginat niciodată că Sadie va veni la el. Soarta
avea uneori un simț al umorului ră u.
Concentrează-te asupra ei , își aminti Priest. Chiar acum, Sadie avea nevoie de ajutorul lui și
avea să -l primească . Nu-i pă sa de circumstanțele care au adus-o aici sau cine o urmă rea.
Preotul ar face orice ar putea să o ajute.
„Sadie, cine ți-a fă cut asta? Ce s-a întâ mplat?" întrebă el neră bdă tor.
Ea nu a ră spuns cu cuvinte. În schimb, Sadie și-a lipit capul de pieptul lui, iar gestul l-a
desfă șurat complet. Preotul era un complet stră in pentru ea și totuși și-a pus încrederea în
el fă ră nicio întrebare. I-au trebuit câ teva secunde să înregistreze schimbarea subtilă .
Corpul lui Sadie s-a slă bit împotriva lui, greutatea ei din ce în ce mai grea. Panica trecu în
ochii lui câ nd îşi dă du seama că ea îşi pierduse cunoştinţa.
Priest s-a uitat peste umă rul ei și l-a gă sit pe Rage, vicepreședintele clubului. „ Furie, ”
strigă Preotul.
„ De ce ai nevoie, preot?” întrebă Rage automat.
— Are nevoie de un medic, spuse Priest.
„ Îți iau unul. Du-o în camera ta, pare că are nevoie de odihnă ”, i-a spus Rage.
— O să fie, spuse Priest. O ridică cu ușurință pe Sadie în brațe. Era ușoară ca o pană . Apoi a
mers pe scarile care l-ar duce la etajul doi al clubului, unde membrii '' au fost amplasate
sferturi individuale.
„ Așteaptă o secundă , unde o duci pe Sadie?” întrebă o voce. Tipul cu care a intrat Sadie s-a
chinuit să -și egaleze pașii, chiar dacă Priest o purta pe Sadie în brațe.
Preotul se opri, iritat de întrerupere. Tipul a înghițit câ nd Priest se uită la el de la câ teva
etaje de scă ri.
„ Cum te cheamă , bă iete?” a întrebat preotul.
Emery , iar eu nu sunt bă iat. Am 25 de ani”, a spus Emery. „ Sunt vă rul ei al doilea.”
Preotul a dat din cap, luâ nd în considerare acea informație. „ Îmi poți încredința pe Sadie,
dar nu îți aparține aici, Emery. Lasă -ți numă rul de telefon mobil unuia dintre frații mei MC.
Te voi contacta după ce voi avea grijă de Sadie”, a spus el.
Emery ezită o clipă , înainte de a da în cele din urmă din cap. Deodată pă rea îngrozitor de
tâ nă r și epuizat. Emery îi aminti lui Priest puțin de Larry.
„ Chiar mă vei suna?” întrebă Emery.
" Eu voi. Nu fac promisiuni pe care nu le pot respecta ”, a spus el.
„ Asta mi - a spus Sadie. Ai grija de ea. Trebuie să mă întorc acasă ”, a spus Emery.
Preotul și-a continuat coborâ rea, pâ nă câ nd s-a întors în sfâ rșit în propriile sale camere. O
întinse ușor pe Sadie pe patul lui.
„ Ce dracu s-a întâ mplat cu tine, Angel?” murmură preotul.
 Capitolul trei

Sadie deschise ochii într-o priveliște necunoscută – un pat necunoscut într-o cameră care
nu era a ei. Panica o cuprinse momentan în timp ce dezorientarea se instala.
Pentru o clipă trecă toare, frica i-a strâ ns inima, posibilitatea bâ ntuitoare că s-ar fi putut
trezi în patul lui Mason. Respirâ nd liniştitor, Sadie cercetă camera, trepidarea ei iniţială
fă câ nd loc unui sentiment treptat de linişte. Spațiul, deși mic, era cald și confortabil.
Privirea ei a ză bovit pe o tă ietură de piele atâ rnată de un câ rlig de lâ ngă uşă , iar un val de
recunoaştere a cuprins-o.
Amintiri au apă rut – că lă toria cu Emery, vizita la biserică și destinația finală aici, în Hanging
Grove, Kansas.
Emery fusese îngrijorată că bă rbatul pe care îl că uta s-ar putea să nu fie gă sit, dar,
împotriva șanselor, l-a gă sit pe Silas. Un sentiment de ușurare o cuprinse pe Sadie câ nd
privi în jos și își dă du seama că purta una dintre că mă șile supradimensionate ale lui Silas.
Ț esă tura uzată , parfumul care se agă ța de ea, o învă luiau într-un sentiment de siguranță .
Trase de că mașă , materialul moale sub atingere, și o duse la nas, inspirâ nd adâ nc. Un
zâ mbet trecă tor îi atinse buzele în timp ce închise pentru moment ochii.
Nu putea să explice de ce, dar în acel moment, l-a asociat pe Silas cu siguranța. Sadie a
fă cut-o întotdeauna, chiar și în trecut.
Sadie și-a amintit viu de expresia îngrijorată de pe chipul lui Silas câ nd a că rat-o pe scă ri.
Pă rea și el furios, deși acea mâ nie nu era îndreptată asupra ei, ci asupra bă rbatului care a
ră nit-o. Vă zâ nd acea expresie de pe chipul lui a încâ ntat-o în secret, deși Sadie nu avea să
spună niciodată asta nimă nui, mai ales lui.
Nu fi naiv , îi șopti o voce întunecată din cap. La urma urmei, Silas ar fi putut fi de acord să o
ia din milă sau din simțul ră spunză tor al responsabilită ții.
Cu toate acestea, adevă rul oribil a ră mas că el a pă ră sit preoția din cauza ei – pentru că o
ajutase cu toți acești ani în urmă , salvâ nd-o de un iubit care trecuse granițele, care nu a
reușit să înțeleagă sensul cuvâ ntului „nu”.
Un râ s amar i-a scă pat de pe buze. De ce s-a trezit Sadie în mod constant încurcat în aceste
tipuri de mizerie? A avut ea un magnet care a atras tipul greșit de bă rbați? Ce avea să facă
Sadie acum? Nu se putea întoarce acasă . La naiba, Sadie nu avea unde să meargă , mai ales
dacă Silas a decis în cele din urmă că Sadie avea mai multe probleme decâ t merita.
Emery a jurat că va pă stra secretă mica lor evadare, dar ea nu-și fă cea iluzii – bă trâ nul ei
probabil că o că uta chiar acum. Tată lui ei nu putea să -i pese mai puțin de bună starea ei. Tot
ceea ce avea să -l îngrijoreze era faptul că fă ră Sadie în imagine, întreaga că să torie aranjată
cu Mason ar fi în fum. Tată lui ei îi pă sa doar să -și achite datoriile.
Ea s-a ghemuit lâ ngă ea. Sadie a ajuns la un nou nivel de a se simți complet singură . Ea a
pierdut noţiunea timpului, doar tă vă lindu-se în autocompă timire pâ nă câ nd o bă taie în uşă
a tresă rit-o înapoi la realitate. Ar putea fi Silas, se gâ ndi ea, și acea sclipire de speranță era
suficientă pentru a o face să se ridice, deși fiecare mișcare o fă cea să tresară . Ș i-a trecut
frenetic degetele prin pă r, dorind să pară oarecum prezentabil.
Doamne, era atâ t de patetică . Stresarea în privința aspectului ei într-un moment ca acesta
era ridicol, dar câ ndva, ea nu avea doar o fată proastă îndră gostită de Silas. Fusese spusă
obsedată de el și era aproape sigură că nu era unilateral.
Inima i-a bă tut ciocă nirea câ nd Silas a intrat în cameră , echilibrâ nd o tavă cu ceea ce
mirosea a supă delicioasă . Numai aroma a declanșat un zgomot scă zut din stomacul ei, o
amintire că nici mă car nu și-a putut aminti ultima dată câ nd a luat o masă potrivită .
Silas — acum doar Preot , se corectă ea.
În timp ce își luă o clipă să -l cerceteze mai îndeaproape, diferențele față de Silas pe care și-o
amintea au pă rut-o ca o revelație. Ultima dată câ nd s-au încrucișat, ea a fost surprinsă să -l
vadă din veșmintele și gulerul preoțesc. Pe atunci, pă rul lui fusese tuns frumos și nu era
atâ t de... îngroșat. Acum cerneală neagră îi ascundea ambele brațe, iar de sub gulerul
că mă șii i se ză reau mai multe tatuaje. Fața lui devenise mai dură , mai ră ută cioasă . Acum
avea o margine mai întunecată inconfundabilă pentru el.
Pă rintele Sila pe care-l cunoscuse, cel care nu va ră ni niciun suflet, pă rea o amintire
îndepă rtată . Motociclistul care stă tea în fața ei avea acum ochii unui criminal.
Conștientizarea a lovit-o tare – acesta nu era același bă rbat pe care l-a cunoscut câ ndva. În
ciuda schimbă rilor, ea s-a trezit în continuare atrasă de el mai mult ca niciodată .
„Bine, ești treaz. Sper că ți-e foame, spuse Priest cu ră bdare.
Ochii lui Sadie i-au întâ lnit pe ai lui și, pentru o clipă trecă toare, ea a jurat că l-a ză rit pe
Silas grijuliu pe care îl cunoscuse în trecut.
Ezită puţin, ţinâ nd în mâ nă o tavă încă rcată cu mâ ncare aburindă . Cu grijă deliberată , a
așezat tava pe o suprafață din apropiere. Sadie nu s-a putut abține să nu-și urmă rească
mișcă rile cu anxietate.
În loc să se așeze pe marginea patului, așa cum sperase în secret, Priest a optat pentru
scaunul din apropiere. Un pumn de dezamă gire de moment o lovi pe Sadie, apoi dispă ru
câ nd el îi întâ lni privirea cu acei ochi cenușii de fier la care visa adesea.
„Mi-e foame”, a recunoscut ea, cu stomacul mormă ind de acord.
Întinzâ ndu-și vasul cu supă , Sadie tresă ri câ nd degetele îi tremurau ușor în timp ce-l ducea
la buze. Privirea pe care i-a aruncat-o Preotul nu a scă pat de atenție, ochii lui întunecâ ndu-
se de furie. Hotă râ tă să nu pară complet neajutorat, ea s-a forțat să -și calmeze degetele
înainte de a lua o înghițitură . Acolo, mai bine. Nu era pe cale să -l lase să creadă că nu se
poate descurca singură .
— Termină cu totul, îi spuse el, cu vocea lui purtâ nd o notă de autoritate care i-a transmis
un fior neașteptat de anticipare pe șira spină rii. „Doc va fi aici în câ teva minute”, o informă
Priest, distragâ ndu-i atenția.
„Doc?” întrebă Sadie, confuză .
„Un frate MC și noul nostru doctor intern. Ș i-a pierdut permisul în urmă cu doi ani, dar se
pricepe la meseria lui”, a explicat Priest.
Sadie dă du din cap, absorbind informația. Un nod de anxietate se ră suci în stomacul ei. Ș tia
că vor veni întrebă rile inevitabile – de ce era aici, ce se întâ mplase cu ea? Ea îi datora cel
puțin ră spunsuri. Nimeni altcineva nu ar întinde o mâ nă de ajutor unui stră in pe care abia îl
cunoșteau din trecut.
Sadie a tras câ teva respirații adâ nci, adunâ ndu-și gâ ndurile.
„Probabil te întrebi cum am ajuns aici”, a început ea, privind în jos la mâ inile ei.
„Niciodată într-un milion de ani nu mi-am imaginat să te vă d într-un loc ca acesta, Sadie”, a
ră spuns el.
Ea înghiți în sec, momentan captivată de felul în care îi spunea numele. Era ca și cum savura
fiecare silabă , rostogolindu-o de pe limbă de parcă s-ar fi bucurat de un whisky fin.
„Cum m-ai gă sit?” întrebă el, sprijinindu-se de scaun.
Sadie îi întâ lni în cele din urmă privirea. Preotul o ajutase fă ră ezitare, iar a reține adevă rul
nu era o opțiune. Așa că , ea i-a spus totul – că să toria ei aranjată cu Mason Prescott,
presiunea tot mai mare din partea tată lui ei și disperarea care a determinat-o să -l dea de
urmă pe pă rintele Nick.
„ Pă rintele Nick mi-a dat adresa ta. Pă rea reticent să facă asta, dar ceva ce am spus trebuie
să -l fi convins”, a spus ea. Pe mă sură ce cuvintele se revă rsau, un val de uşurare o umplu.
Acolo. Totul era acum la vedere. Sadie a fost golită de toate secretele ei și s-a simțit bine.
Urmă o tă cere scurtă , contemplativă , în timpul că reia Sadie nu se putea abține să nu se
întrebe despre gâ ndurile care traversau mintea lui Priest. Din fericire, nu a ținut-o mult
timp în suspans.
„Nick a avut întotdeauna o inimă blâ ndă pentru ră tă ciți”, a spus în cele din urmă Priest. „Ș i
tu...” începu el, lă sâ nd propoziția în aer.
„Întotdeauna am fost un împingă tor, știu asta”, a scapat ea, temperamentul ei depă șind-o. A
împins bolul cu supă deoparte și și-a tras încet genunchii la piept. Ea îşi înă buşi o tresă rire.
„Nu este greșit să vrei să -ți ajuți tată l”, a remarcat Priest. „Dar mai devreme sau mai tâ rziu,
trebuie să realizezi că unii oameni nu pot fi ajutați.”
Sadie înghiți în sec. Ceea ce a spus Priest conținea o mă sură de adevă r, unul pe care îl
cunoștea de ceva vreme, dar nu și-a gă sit niciodată curajul să rupă legă turile cu tată l ei...
pâ nă acum.
„Sadie, această logodnică a ta te-a bă tut negru și albastru. O va face din nou”, a spus Priest.
"Ș tiu. De aceea am fugit. Nu știam unde să merg, așa că m-am gâ ndit la tine. Ș tiu că este
egoist, avâ nd în vedere tot ce ai fă cut pentru mine”, a mă rturisit ea.
„Așa este”, a recunoscut Priest.
Ră ceala din cuvintele lui, cuplată cu liniștea din corpul lui, o fă cură momentan să uite
cuvintele pe care intenționase să le spună în continuare.
„Dar acum ești aici”, a continuat el, cu privirea gâ nditoare în timp ce își mâ ngâ ia bă rbia
bă rbosă .
Atenția lui Sadie ră tă ci, atrasă de o cicatrice veche care îi marca o linie zdrențuită peste gâ t.
În acel moment distras, ea se trezi urmă rind vâ rful cicatricii.
I s-a tă iat respirația câ nd Priest i-a interceptat degetele cu ale lui, atingerea lui aspră și
caloasă . Conexiunea neașteptată a trimis o scâ nteie direct în miezul ei.
— Nu, a avertizat Priest, cu o notă joasă , de avertizare în voce.
„Nu ce?” Sadie s-a trezit întrebâ nd, curiozitatea nuanțată de o nuanță de provocare.
El scoase un hohot de râ s sexy, care i-a zguduit tot corpul. Sadie se întrebă dacă putea să -i
vadă sfâ rcurile strâ nse prin materialul subțire al că mă șii.
— Întotdeauna ai fost un nebun, spuse el.
Sadie nu era sigură dacă ar trebui să fie jignită sau mulțumită de acele cuvinte.
„Câ nd vine vorba de tine, controlul meu este inexistent”, a recunoscut el, lă sâ ndu-i degetele
în jos și strâ ngâ ndu-le de avertizare.
Deranjată de intensitatea privirii lui, ea nu s-a putut abține să nu întrebe: „Ce se va
întâ mpla acum?”
„Mă bucur că ai întrebat pentru că am o propunere pentru tine”, a spus el.
Emoția sa fredonat în venele lui Sadie câ nd se înfrunta cu Priest. Era foarte conștientă de
pericolul care îl înconjura și că era nebună pentru că a fă cut o înțelegere cu un bă rbat ca el.
Cu toate acestea, în acel moment, a simțit un val inexplicabil de nesă buință și îndră zneală , o
îndepă rtare de la sine obișnuit.
Lucrarea crudă a lui Mason, într-un mod întortocheat, declanșase o a doua trezire în ea.
Poate că și-a îngropat adevă ratul sine sub personajul unei fete bune, ca să -și poată ține
promisiunea fă cută mamei ei: să -și vegheze tată l. Acum, cu acea povara ridicată , se simțea
neîncă tuită , liberă .
— Continuă , spuse ea.
Sadie spera că nu pă rea prea dornică sau disperată . Pe cine glumea? Preotul deținea toată
puterea aici și amâ ndoi știau asta.
„Te voi ține în siguranță , dar ajutorul meu nu vine gratuit”, a spus el cu voce gravă .
„Nu am nici un ban”, au fost primele cuvinte pe care le-a rostit ea.
Preotul a râ s, un sunet care ținea un strop de cruzime în subtone. Cu toate acestea, chiar și
în acel moment, ea a recunoscut un contrast puternic cu ră utatea pe care o experimentase
cu Mason.
Sadie îl ră nise pe Priest înainte, știa asta. Își pierduse credința, pă ră sise preoția și plecase
dintr-o viață pe care o cunoștea câ ndva, totul datorită ei. În orice circumstanță normală , el
ar fi putut să nutrească resentimente, să o urască și să caute ră zbunare. Cu toate acestea,
câ nd Emery și ea au intrat în clubul lui că utâ nd refugiu, el nu a refuzat-o. În adâ ncul
sufletului, în ciuda istoriei lor urâ te, ea știa că încă mai era ceva bun în Priest.
„Banii sunt ultimul lucru pe care mi-l doresc”, a ră spuns Priest.
A privit-o în sus și în jos câ nd a spus acele cuvinte. Sadie nu s-a putut abține să nu se
înroșească . Chiar și într-o astfel de stare, a gă sit-o atră gă toare?
„ Da”, a spus el și ea și-a dat seama cu rușine că rostise acel gâ nd cu voce tare.
— Sadie, mereu te-am dorit, spuse el încet. „ Ș i acum că ești aici , plă nuiesc să te fac al meu.”
 Capitolul patru

"A mea." Cuvâ ntul a scă pat de pe buzele lui Priest fă ră avertisment. O declarație posesivă pe
care nu avea de gâ nd să o ia înapoi.
Sadie fă cu ochii mari, de un albastru ca floarea de colț. În ciuda iadului prin care trecuse
Sadie, și-a curbat buza ruptă într-un mic zâ mbet. În acel moment, întreaga lume pă rea să se
aprindă . Sadie pă rea întotdeauna să gă sească în mod magic ceva bun într-o situație proastă .
Acesta era unul dintre lucrurile pe care lui Priest i-a plă cut întotdeauna la ea.
— Mi-ar plă cea asta, murmură ea.
Chiar dacă Sadie nu era în întregime ea însă și în acest moment, pentru Priest nu conta.
Întinse mâ na, degetele bă gâ nd ușor o șuviță de pă r ră tă cită după o ureche. La exterior,
Sadie îi amintea mereu de o floare delicată , dar în adâ ncul să u, Sadie era fă cută din oțel.
Același nerv și curaj au adus-o aici, înapoi la el.
— Accept prețul tă u, preot, spuse Sadie, cu vocea ei minunat de blâ ndă , dar fermă .
O bă taie în timp util în uşă a semnalat intrarea lui Doc, cu geanta medicală în mâ nă . Preotul
a fă cut prezentă rile, conștient de curiozitatea care a înconjurat sosirea lui Sadie.
"Sunt conștient. Ai fă cut destulă agitație câ nd ai sosit, Sadie, remarcă Doc, așezâ ndu-și
geanta pe o masă din apropiere.
„Nu am vrut. Am vrut doar să ajung la Silas—Preot. Acesta a fost singurul lucru pe care îl
aveam în minte”, a explicat Sadie, pă râ nd scuzâ ndu-se.
Priest își întinse mâ na, oferindu-i o strâ ngere liniştitoare. Nu îi spusese lui Sadie niciun
detaliu despre aranjamentul lor. Că plă nuia să caute pedeapsă împotriva bă rbatului care o
ră nise.
În timp ce Doc își conducea examinarea, gâ ndurile lui Priest s-au îndreptat că tre această
sarcină specială . Se lupta uneori cu conștiința sa interioară atunci câ nd avea de-a face cu
anumite ținte. Cu toate acestea, pentru acest individ, i-ar face plă cere să ucidă . L-ar face
chiar și pe Mason Prescott să țipă mai întâ i înainte de a-și tă ia gâ tul.
„Ai o privire înfricoșă toare pe față ”, vocea lui Sadie l-a readus la realitate.
"Oh, aia?" Doc chicoti în timp ce se opri din examinare. „Preotul arată întotdeauna așa câ nd
așteaptă cu neră bdare o vâ nă toare.”
Sadie cercetă ochii lui Priest și o lică rire de ezitare apă ru pe fața ei. Bun.
Ultimul lucru pe care și-l dorea Priest era să o sperie, dar trebuia să știe și, în cele din urmă ,
să accepte, genul de bă rbat care devenise. În urmă cu cinci ani, a pă ră sit preoția nu doar
pentru a corecta o nedreptate, ci pentru că se să turase să treacă prin cercuri birocratice și
să adere la reguli rigide. În Death Seekers, ei și-au fă cut propria lege – și acel stil de viață l-a
atras.
„ Care este verdictul?” Preotul îl întrebă pe Doc.
— Nicio afectare a organelor ei interne, confirmă Doc. „Tot ce are nevoie este o odihnă la
pat, iar eu îi voi prescrie analgezice pentru orice eventualitate.”
Preotul a expirat o respirație pe care nu și-a dat seama că o ținuse. Se aștepta la ce e mai
ră u. El a crezut că Sadie se comportă ca și cum ar fi bine pentru că nu voia să -l împovă reze.
— Mulțumesc, doctore, spuse Priest.
Doc și-a împachetat eficient echipamentul medical, scuzâ ndu-se și lă sâ ndu-l pe Priest din
nou singur cu Sadie.
— Baia este prin ușa aceea dacă vrei să te speli, spuse Priest, fă câ nd un semn din cap spre a
doua ușă din camera lui. Fă cu o pauză , gâ ndindu-se. „Anunță -mă dacă ai nevoie de ajutor”, a
adă ugat el.
Dacă nu i-ar fi plă cut să o ajute, poate că ar fi putut să o ajute pe una dintre femeile de jos.
„Cred că mă descurc singur un duș”, îl asigură Sadie.
„Atunci o să te las în pace. Ai nevoie de odihnă . Urlă dacă ai nevoie de ceva. Voi posta un
prospect în fața ușii tale. Mă va că uta imediat în cazul în care este o urgență ”, a spus Priest.
„Mulțumesc pentru tot”, și-a exprimat Sadie recunoștința. „ Apropo, pot să împrumut
încă rcă torul tă u? I-am promis că îi voi trimite un mesaj lui Emery cu o actualizare.”
„ Sigur ”, a spus el.
După ce a ajutat-o să -și încarce telefonul mobil la o priză din apropiere, Priest a pă ră sit
camera. Dacă mai ză bovea, știa că tentația de a ră mâ ne lâ ngă ea avea să devină mai
puternică . Nu avea pe deplin încredere în el însuși în preajma lui Sadie și o parte din el încă
mai avea ideea că ea ar putea fi o nă scocire a imaginației lui.
Preotul știa că nu trebuie să stea în camera lui. Existau și alte camere libere în clubhouse
pentru oaspeții neaștepți, dar Priest dorea ca Sadie să se simtă în siguranță .
Ceea ce putea folosi acum era o bă utură sau două . După ce a semnalat o perspectivă pentru
a-și veghea ușa, Priest s-a întors la locul să u familiar de la bar. Ignorâ nd șoaptele tă cute
care se ră suciră prin cameră , pufni în berea lui. Preotul învă țase de mult să nu ia la inimă
vorbă ria inactivă a fraților să i MC. În timpul pauzei, fă ră nimic care să le ocupe atenția,
aveau tendința să bâ rfească ca gă inile într-un hambar.
„Noapte proastă ?” Rage, vicepreședintele clubului, a luat scaunul de lâ ngă al lui.
„Nu sunt prea sigur cum aș evalua în seara asta”, a recunoscut Priest.
Sosirea haotică a lui Sadie perturbase cursul normal al vieții lui. Nu era sigur dacă ea era un
semn bun sau ră u. Faptul că ea încă mai avea un asemenea efect asupra lui ar trebui să -l
deranjeze, dar nu a fă cut-o.
Pă rintele Nick a prezis odată că liniile trecutului și prezentului să u se vor ciocni. A râ s chiar
la fața lui Nick pe atunci.
„ Preot, cine este această femeie?” întrebă Rage, cu vocea și ochii serioși.
Priest lucrase cu Rage suficient de mult pentru a ști că nu vorbea cu prietenul să u, ci cu
vicepreședintele clubului.
"Ai vazut?" întrebă Preotul, pe deplin conștient că își întâ rzia pentru moment ră spunsul.
„Am vă zut cu toții”, a afirmat Rage. „Îmi dau seama că e importantă pentru tine doar dintr-o
privire.”
Preotul a ales să nu corecteze evaluarea lui Rage.
— Am fost suficient de aproape să aud ce nume ți-a pus, a spus Rage cu o privire plină de
cunoștință . — Ai cunoscut-o din trecut?
Preotul întâ lni privirea lui Rage. „Da, Sadie este motivul pentru care am renunțat la
biserică ”, a recunoscut el, luâ nd o înghițitură deliberată din bere.
O clipă de furie pâ lpâ i în el. Nu era deosebit de dispus să împă rtă șească în seara asta.
Numai Breaker își cunoștea motivele pentru care se ală tură MC. Preotul nu și-a împă rtă șit
niciodată secretele cu nimeni altcineva.
În seara asta, în lipsa lui Breaker, Rage pă rea că a intrat în pielea președintelui, încercâ nd
să discearnă dacă Sadie a adus probleme. În timp ce Priest se lupta cu reticența de a
dezvă lui mai multe, și-a amintit că ar putea avea încredere în Rage.
— Ș i ai renunțat la preoție pentru că ... ai avut o aventură cu ea? întrebă Rage cu grijă .
Preotul nu s-a putut abține să nu râ dă , tensiunea care stă ruise din mâ nia lui de mai
devreme dispă râ nd.
— Deloc, a ră spuns Priest, clă tinâ nd din cap. „Sadie a intrat în cutia mea confesională într-o
vineri după -amiază . Cineva îi fă cuse un numă r și era iubitul ei.”
Fă cu o pauză , amintirile revenind înapoi în timp ce mintea lui că lă torea în trecut. Preotul a
continuat: „A mai venit la mine de trei ori și nu am mai suportat. L-am încolțit pe nenorocit
imediat după Liturghia de duminică . A venit dintr-o familie bogată , vezi. Se credea de
neatins.”
"Lasa-ma sa ghicesc. O parte să lbatică din tine, pe care nu ai crezut că există , a venit să
joace”, a remarcat Rage.
— Nu trebuie să -ți spun restul, spuse Priest.
Un indiciu de durere neașteptată a apă rut pe mă sură ce amintirile persistau. Rage dă du din
cap în semn de recunoaștere.
„Familia iubitului a intervenit și te-a dat afară din post”, a comentat Rage.
„Preoția este o chemare, Rage, nu o slujbă . Am plecat de la sine, a clarificat Priest, cu
privirea ațintită pe eticheta sticlei de bere. „Am fost supă rat multă vreme – pe situație, pe
nemernicul ă la, chiar pe Sadie.”
— Dar i-ai oferit totuși ajutorul tă u, chiar dacă s-a trezit într-o situație similară ? Furia
apă sa.
Priest se uită cu privirea la Rage, care ridică ambele mâ ini într-un gest de liniştire.
„Încerc doar să înțeleg”, a spus Rage, „ce înseamnă ea pentru tine”.
Preotul și-a luat un moment să se gâ ndească la ră spunsul lui. — Ea este cea, Rage. Cel care a
scă pat. Sadie este menită să fie a mea. Ș tiam asta, chiar și atunci”, a recunoscut Priest. „Dar
după ce aproape i-am ucis iubitul, mi-am dat seama că în mine era o fiară adormită . Am
decis că ea merită mai bine.”
Furia îi procesă cuvintele. Ș i-a bă tut propria bere, înainte de a-i ră spunde lui Priest. „Asta
era pe atunci. Si acum?" furia pusă la îndoială .
„Acum e diferit”, a ră spuns Priest.
— Ț i-ai dat seama în ce fel de probleme se află ? întrebă Rage în cele din urmă .
„Am fă cut-o și mă voi ocupa singur de această problemă . Clubul nu trebuie să se implice”, a
spus Priest.
Furia nu pă rea că avea vreo intenție să plece. Preotul oftă . L-a informat pe Rage despre
situația dificilă a lui Sadie. Preotul a avut grijă să nu divulge detalii inutile, dar a oferit doar
suficiente informații pentru a-și asigura vicepreședintele că are situația sub control.
„Te aștepți că acest logodnic al ei ar fi o problemă ?” întrebă furie. „ La urma urmei , tată l să u
este primarul.”
„După cum am spus, problema ei este problema mea”, a ră spuns Priest ferm.
— Atunci nu mai trebuie să știu nimic, spuse Rage, terminâ ndu-și bă utura și ridicâ ndu-se
de pe scaun. „Eu, mă întorc la soția mea, dar Preot? Câ nd aveți nevoie de noi, nu ezitați să
întrebați. Clubul este mereu aici pentru tine.”
— Voi ține cont de asta, spuse Priest.
Cu toate acestea, el nu a avut nicio intenție să implice clubul în continuare în această
problemă specială . Această mizerie îi aparținea numai lui și era hotă râ t să o ducă la capă t
pâ nă la capă t.
Preotul și-a terminat ultima bă utură . Hotă râ nd să numească o noapte, s-a întors spre
locuința lui. Gil pă rea pe jumă tate treaz câ nd sosi.
" Totul este în regulă . Nu avea nevoie de nimic”, a raportat Gil.
„ Bine, poți să pleci”, a spus el.
În timp ce Priest stă tea singur în fața ușii, a ezitat. Cu un moment de politețe, ciocă ni ușor.
Apoi, a chicotit la absurdul tuturor. De ce să fii politicos și gentil câ nd Sadie se pră bușește
în camera lui? În mod normal, Priest nu sa bă nuit niciodată câ nd era vorba de femei. Pe de
altă parte, nici una dintre femeile cu care fusese Sadie nu era.
Ridicâ nd din umeri orice formalitate persistentă , Priest a intrat în cameră fă ră să aștepte un
ră spuns. Observă că Sadie lă sase lampa aprinsă . Poate că îi era frică să doarmă în întuneric.
Preotul a inhalat parfumul familiar de piele și parfumul subtil al șamponului lui Sadie,
șamponul său . Acel gâ nd i-a adus un zâ mbet pe față .
Hotă râ nd că are nevoie de un duș pentru a scă pa de parfumul persistent al berii, Priest îi
aruncă o privire pe Sadie, adormită pe pat. S-a dus la baia mică , scoțâ ndu-și tă ietura din
piele și lă sâ nd-o să atâ rne în spatele ușii. Preotul dormea de obicei nud, dar în seara asta a
optat pentru o pereche de boxeri. În timp ce apa caldă îi cobora pe corp, nu se putea abține
să nu se gâ ndească la întorsă tura neașteptată pe care o luase noaptea.
Ieșind din baie, Priest s-a trezit în fața unei dileme. Unde ar dormi? Fotoliul pă rea
inconfortabil și știa că se va trezi cu o durere de spate dacă ar alege această opțiune.
Podeaua, deși nu era ideală , pă rea alegerea mai practică . În timp ce dă du jos consola din
dulap, o observă pe Sadie care se mișcă pe pat, cu pleoapele fâ lfâ ind deschise.
„Hei, ce faci pâ nă acolo?” murmură Sadie. Ochii ei, încă plini de somn, se fixară pe Priest în
timp ce el punea consola pe podea.
Preotul se apropie de pat, cu un zâ mbet blâ nd pe față . Se aplecă , punâ nd un să rut blâ nd pe
obrazul lui Sadie. „Nu în seara asta”, i-a spus el.
— Atunci într-o altă noapte? întrebă ea, cu vocea plină de speranță .
Vulnerabilitatea din ochii ei a tras ceva adâ nc în Priest – un val de posesivitate și dorință .
Nu putea nega legă tura care existase întotdeauna între ei, iar acum avea în sfâ rșit șansa de
a acționa pe baza acelor sentimente.
„ În altă noapte”, a fost de acord el.
„ Dă -mi încă un să rut, de data asta pe gură ”, a spus ea.
„ Tră gă laș”, a spus el. Cuprinzâ ndu-i ușor obrazul, el și-a înclinat gura peste a ei. Doamne,
ea avea un gust la fel de dulce pe câ t și-a imaginat el. S -a retras după aceea, de dragul
amâ ndoi.
„ Nemernic ”, a mormă it ea, dorind clar mai mult.
Preotul a chicotit doar, înainte de a se întinde pe consola lui. Destul de curâ nd, sforă iurile
blâ nde ale lui Sadie umplură camera. Preotul se îndoia că va dormi în seara asta.
 Capitolul cinci

Sadie a șters cu furie o masă murdară din colțul clubului MC. Atmosfera era plină de miros
de piele, de benzină și de o mică urmă de fum de țigară . Sadie încă nu se obișnuise cu
mirosul, dar și-a spus că în cele din urmă o va face.
„Hei, Sadie, ai ratat un loc!” una dintre curvele clubului, Katie, care a fost mereu prin
preajmă , a subliniat.
Râ sete izbucni printre femei câ nd Sadie fă cu o pauză . Sadie strâ nse din dinți. Frustrarea a
ieșit la suprafață , dar ea a ignorat tachinarea. Sadie s-a gâ ndit că l-ar putea ră splă ti pe
Priest ajutâ nd în jurul clubului. Asta a fost tot. În plus, avea în minte mai multe chestiuni
stringente decâ t să acorde atenție bă tă ușilor.
Trecuse o să ptă mâ nă de câ nd Priest i-a oferit protecția lui. Nu fusese decâ t ră bdă tor. Priest
se abținuse să facă niciun avans față de ea, spre dezamă girea secretă a lui Sadie. Ea bă nuia
că el îi dă timpul și spațiul necesar pentru a se vindeca, ceea ce aprecia, dar și-ar fi dorit să
vadă că nu mai este fragilă .
Printr-un miracol, Mason nu reușise să o localizeze. Emery ținea fortul și deviase deja
întrebă rile de la câ țiva oameni care lucrau pentru puternicul tată al lui Mason. Sadie știa că
nu l-ar putea scutura pe Emery. Emery era loială pâ nă la oase, singurul membru al familiei
pe care se putea baza.
— Hei, Sadie, am auzit că toaleta femeilor este din nou înfundată , strigă Katie.
Sadie se învâ rti pe că lcâ ie, gata să -i dea lui Katie o parte din mintea ei câ nd a intervenit
altcineva.
„Câ tele voi nu aveți lucruri mai bune de fă cut?” Vocea lui Cassie tă ie aerul ca un cuțit.
Katie îi aruncă o privire, dar atâ t de departe a îndră znit să meargă . Cassie nu era doar
bă trâ na lui Rage, ci și fiica lui Breaker. Ea a avut o influență considerabilă în club. Fiind
singura prietenă pe care Sadie și-a fă cut-o în club, Cassie și-a asumat și ea responsabilitatea
de a veghea asupra noii adă ugă ri în râ ndurile lor.
Cassie se apropie de Sadie și îi puse o mâ nă liniștitoare pe umă r. Era îngrijoră toare asupra
tră să turilor lui Cassie în timp ce se uita la Sadie.
„Nu lă sa că tele alea să ajungă la tine”, i-a spus Cassie.
„De obicei, pur și simplu le ignor”, a ră spuns Sadie cu un zâ mbet forțat.
„Sunt doar amă râ ți pentru că ești special pentru Priest”, a subliniat Cassie, cu tonul ei
practic.
Cassie pă rea sigură de acest fapt, dar Sadie avea îndoieli.
„Nu se simte așa”, a recunoscut Sadie. „Nu vreau să par nerecunoscă tor”, a adă ugat ea
gră bită , realizâ nd câ t de ră sfă țată suna.
Deodată , un val de amețeală o cuprinse. Camera se învâ rti, iar Sadie se întinse instinctiv
spre masă pentru a se stabili. Îngrijorarea se adâ nci în ochii lui Cassie.
— Hei, stai jos, o îndemnă Cassie, scoțâ nd rapid un scaun și ală turâ ndu-se lui Sadie la masă .
Sadie s-a așezat pe scaun și au că zut în tă cere pâ nă câ nd amețeala s-a domolit.
„Nu ar trebui să lucrezi. Ar trebui să fii în pat, să te odihnești. Tocmai ți-ai revenit după
ră nile tale, pâ nă la urmă , a mustrat Cassie cu blâ ndețe.
„M-am să turat să fiu închis în pat și sunt complet recuperat. Vreau doar să -i fiu puțin util lui
Priest. Nu pot fi un freeloader pentru totdeauna”, a mă rturisit Sadie.
Cassie se întinse și atinse ușor mâ na lui Sadie. „Preotul nu vede lucrurile așa. În plus, de
câ nd ai ajuns tu, el a fost diferit”, a subliniat Cassie.
„Alt cum?” întrebă Sadie, cu adevă rat curioasă .
"Mai fericit. De obicei este atâ t de posomorâ t, mai ales după o muncă dificilă ”, a explicat
Cassie.
Sadie și-a mușcat buza de jos, procesâ nd cuvintele lui Cassie.
„În ceea ce am spus mai devreme, mă simt îndatorat față de Priest, dar sunt momente câ nd
pur și simplu simte că ...” Sadie încetă , adunâ ndu-și gâ ndurile. — Că se mișcă prea încet.
Încep să mă întreb dacă și-a pierdut interesul.”
Râ sul lui Cassie a luat-o pe nepregă tite. Sadie se încruntă , întrebâ ndu-se dacă Cassie știa
ceva ce nu știa.
„Îmi pare ră u, nu am vrut să râ d, doar că ai înțeles totul greșit”, a spus Cassie.
— Atunci explică -mi, insistă Sadie.
„Cred că Priest face mișcă ri lente și precaute pentru că nu vrea să te preseze. Au trecut cinci
ani de câ nd te-a vă zut, nu? întrebă Cassie.
Sadie dă du din cap. — Îi face griji să greșească ... cred, spuse Cassie.
— Înțeleg acum, spuse Sadie. Poate ea era cea care trebuia să facă prima mișcare?
„ Hei, Sadie, dacă lucrurile nu merg cu Priest, sunt disponibilă ”, a spus Shadow, care bea la o
masă din apropiere.
Sadie nu a ratat privirea murdară pe care Katie și gașca ei i-au aruncat-o. Era pe cale să -i
spună lui Shadow că era interesată doar de un bă rbat, dar un mâ râ it aproape animal a
fă cut-o să uite urmă toarele cuvinte.
Priest se apropie de Shadow. Judecâ nd după pă rul lui bă tut de vâ nt și după mirosul de
benzină care încă se lipește de el, pă rea că tocmai s-a întors de la o slujbă .
Sadie și-a amintit simțirea buzelor lui pe obrazul ei mai devreme în acea dimineață . Fă ră
avertisment, Priest a lovit Shadow în față .
— Al meu, dă -te înapoi, spuse Priest, dezvă luind dinții că tre fratele să u MC.
Inima lui Sadie bă tu în piept. Fusese aici suficient de mult pentru a ști că au izbucnit lupte
din cele mai nebunești motive. Ultimul lucru pe care și-l dorea acum era să aibă loc o ceartă
din cauza unei neînțelegeri.
Shadow gemu, frecâ ndu-se de obraz. Barul a tă cut în timp ce izbucnirea bruscă a violenței i-
a luat pe toți neprevă zuți.
— Pleacă de aici înainte să fac ceva mai ră u, îi spuse Priest cu ră ceală lui Shadow.
Zgomotul paharelor și murmurele îndepă rtate au reluat abia după avertismentul lui Priest .
Shadow, ală ptâ ndu-și maxilarul, îi aruncă lui Sadie o privire nemulțumită înainte de a se
retrage în grabă . În timp ce se împiedică , Priest și-a îndreptat atenția înapoi spre Sadie, cu
ochii în flă că ri cu o intensitate posesivă care i-a fă cut inima să bată repede.
— Îmi pare ră u pentru asta, mormă i Priest, aparent netulburat de zarva pe care a provocat-
o. „Unii dintre acești tipi nu pot accepta nici un indiciu.”
Sadie, prinsă între șoc și amuzament, reuși să zâ mbească . "E în regulă . Apreciez... protecția.”
Preotul mormă i, ochii lui înmuiindu-se în timp ce întinse mâ na pentru a-i atinge ușor
obrazul. „Ț i-am spus, ești al meu. Oricine se uită greșit la tine cere o bă taie.”
Inima lui Sadie s-a topit auzind aceste cuvinte. Apoi Priest a trebuit să strice momentul
uitâ ndu-se la uniforma ei de chelneriță – maiou strâ mt, pantaloni scurți și șorț. Apoi ză ri
vasul de pe masă și miji ochii.
„Ce naiba crezi că faci?” a cerut preotul.
„Preot, ea doar...” începu Cassie, dar Priest ridică un deget de avertizare.
„Această conversație nu te implică . Scram, spuse Priest.
Cassie i-a dat degetul, înainte de a-și lă sa locul.
— Nu trebuia să fii nepoliticos cu ea, spuse Sadie.
— Ar trebui să te odihnești, se ră sti Priest. „Nu mă joc de îmbră cat și...”
„ Îmbracată ?” întrebă Sadie, brusc supă rată . „Crezi că asta fac?”
„Nu”, a spus instant Priest, frecâ ndu-și maxilarul. Pă rea nedumerit.
Sadie și-a încrucișat brațele, mâ nia încă fierbinte sub suprafață .
— Se numește muncă , preot. Încerc să contribui, îți amintești? Nu pot sta pentru totdeauna
ca o domnisoara in suferinta”, a subliniat ea.
Preotul pă rea nemulțumit de cuvintele ei, dar nu a contrazis-o. Arata spre el.
— Înțeleg, Sadie, dar tocmai te-ai recuperat după ră ni. Trebuie să o luați ușor”, a spus el.
— Nu sunt fă cută din sticlă , știi, a replicat Sadie. „Ș i nu am de gâ nd să las pe nimeni, inclusiv
pe tine, să dicteze ce pot sau nu pot face.”
Preotul oftă , pă râ nd frustrat. „Ai grijă , bine? Nu vreau să fii ră nit din nou”, a subliniat Priest.
Auzind câ t de mult îi pasă , Sadie s-a înmuiat. „Voi fi atent. Acum, ai de gâ nd să stai acolo și
să -mi faci lecții, sau pot să -mi termin tura?” ea a intrebat.
El a mormă it. „Bine, termină -ți tura. Dar apoi, te duc înapoi în pat”, a spus el.
" În pat? a întrebat Sadie.
El zâ mbi, iar nevoia crudă din ochii lui îi fă cu inima să bată repede. „ Din moment ce
pretinzi că ești bine , am mintea să mă ră splă tesc cu o recompensă .”
Sadie înghiți în sec, incapabil să -și rupă privirea de la a lui. „ Bine”, șopti ea. " Mi - ar placea
asta."
„ Aștept cu neră bdare să ajungă în seara asta”, a spus el.
Sadie se ridică în picioare. Preotul a fă cut la fel, dar înainte de a o lă sa să plece, a strâ ns-o
aproape de el fă ră avertisment. Sadie scoase un gâ fâ it moale.
Apoi i-a luat bă rbia în cupă și și-a trecut gura de a ei. Nu era blâ nd sau dră guț și exact asta
și-a dorit Sadie. Nici mă car nu-i pă sa că Katie și celelalte curve din club se uitau. În acel
moment, nimic altceva nu conta decâ t buzele flă mâ nde ale lui Priest pe ale ei, mâ inile lui pe
trupul ei. El chiar i-a strâ ns sfarcul prin materialul că mă șii ei. Sadie scoase un geamă t
jenant.
„ La ce oră se termină tura?” întrebă Preotul, cu respirația caldă lâ ngă urechea ei.
„ Miezul nopții”, a ră spuns ea.
„ Atunci, exact la 12:05, mă aștept să te gă sesc în patul meu, așteptâ nd și goală ”, a șoptit el.
Auzind ordinul lui i-a transmis un fior pe coloana vertebrală . „ Pot să fac asta”, a spus ea.
— Fată bună , spuse el înainte de a se îndepă rta.
Sadie a manevrat între mese, luâ nd comenzi și livrâ nd farfurii cu ușurință exersată .
Chelnerița era ca și cum ai merge pe bicicletă pâ nă la ea. Era și una dintre meseria ei, dar a
devenit o provocare cu privirea intensă a lui Priest ațintită asupra ei.
Ocupă o masă în spate și îi urmă rea fiecare mișcare, prezența lui distragâ nd și în mod
ciudat de liniștitor. Probabil că s-a ră spâ ndit între frații MC după altercația lui Priest cu
Shadow. Motocicliștii, de obicei îndră zneți și zgomotoși, au pă strat acum o distanță
respectuoasă . Fă ră remarci viclene, fă ră priviri sugestive îndreptate spre Sadie.
Ea îi arunca ocazional priviri că tre Priest. A fost atâ t frustrant, câ t și dră gă stos. Oricâ t de
mult voia să se concentreze pe slujba ei, Priest s-a dovedit imposibil de ignorat. Sadie avea
să discute cu el după această tură , hotă rî ea. Ea a verificat ceasul din spatele barului și s-a
bucurat că schimbul ei se terminase în sfâ rșit. Se uită peste umă r, dar Priest nu era la locul
lui obișnuit.
„Nu-ți face griji”, a spus barmanul, Mick. „L-am vă zut îndreptâ ndu-se spre biroul lui
Breaker. Mi-a spus să -ți spun să mergi sus.”
Sadie dă du din cap, scoțâ ndu-și șorțul. Inima îi bă tea de emoție și trepidare, se scuză și se
întoarse în camera lui.
Odată înă untru, Sadie a dezbă tut să facă un duș rapid. Priest încă vorbea cu Breaker. Ea a
avut timp. Sadie a țopă it în baie și, după ce a terminat să se usuce cu prosoape, nu s-a mai
deranjat cu hainele. Ea plă nuia să urmeze instrucțiunile lui la scrisoare. Privind patul lui, se
întrebă cum ar trebui să se pozeze. Spre rusinea ei, a incercat chiar cateva pozitii care i se
parea sexy.
În cele din urmă , Priest a intrat în timp ce ea stă tea pur și simplu pe marginea patului.
Preotul închise ușa în urma lui, privirea lui stră lucind câ nd a vă zut-o acolo.
„ Nu m -am putut decide asupra unei poziții”, a recunoscut ea.
„ Ești sexy ca naiba”, a spus el, scoțâ ndu-și jacheta. „ Întinde-te pe pat.”
Ușurată că nu-l dezamă gise încă , Sadie se îndreptă în sus pâ nă câ nd capul ei se izbi de
pernă .
Preotul stă tea în fața ei, dezlipindu-și în grabă că mașa. Ea și-a lins buzele, admirâ nd
cerneala neagră care împodobește pieptul și abdomenul lui musculos. Sadie a strâ mbat un
deget spre el și asta l-a scos de râ s. Pă rea atâ t de nepă să tor și pă rea mai relaxat decâ t îl
vă zuse ea vreodată .
„ Ai ră bdare, Angel”, i-a spus el.
Acolo era din nou. Porecla lui specială pentru ea. Sadie nu era sigură de asta la început,
pentru că cuvâ ntul „ înger ” nu o descrie cu adevă rat. Totuși, a decis că îi plă cea să audă asta
de pe buzele lui Priest .
Apoi și-a desfă cut centura, a ținut-o și a mers spre locul în care se afla ea. „ Ridică -ți mâ inile
deasupra capului”, a spus el.
Preotul trebuie să fi vă zut ezitarea de pe fața ei, pentru că și-a trecut degetele pe obrazul ei,
gestul atâ t de tandru și dulce încâ t și-a dat seama că nu avea de ce să se teamă de el.
— Ai încredere în mine, Angel? a întrebat preotul.
— Da, absolut, ră spunse automat Sadie.
" Bun. Să știi că nu te voi ră ni niciodată . Că în momentul în care îmi spui să mă opresc, că nu
te simți confortabil cu ceva, mă voi opri”, a spus el.
Sadie dă du din cap, neavâ nd încredere în ea însă și să vorbească . Preotul a folosit centura
pentru a-și lega încheieturile de stâ lpii patului. A fost surprinsă să descopere pielea
surprinză tor de moale și suplă , ca pielea de că prioară .
Apoi Priest s-a urcat peste ea, ținâ ndu-și greutatea de pe ea.
„ Vreau să -mi iau timpul să mă bucur și să mă închin în fiecare centimetru frumos din tine,
Angel”, a spus Priest, coborâ ndu-și gura spre a ei.
În momentul în care a rostit acele cuvinte, Sadie a dispă rut.
 Capitolul șase

Sadie gemu în timp ce Priest lă sa o dâ ră de să rută ri arză toare pe o parte a feței ei, pe gâ t. Ea
a presupus că va trece direct la afaceri, dar Sadie a ghicit greșit.
I-a sut golul gâ tului și câ nd a fost vorba de sâ nii ei, a fă cut o pauză , privindu-i și lingâ ndu-și
buzele. Nevoia tremura prin fiecare nerv din corpul ei. Sadie și-a strâ ns strâ ngerea de
centură în timp ce Priest își închise gura pe mamelonul ei drept. A lins și a sut.
Ea s-a încordat momentan câ nd el și-a pus dinții pe mugurul sensibil și și-a lă sat amprenta
acolo. Sadie gâ fâ i câ nd și-a marcat și pițul stâ ng. Apoi Priest a continuat cu explorarea sa,
despă rțindu-și în cele din urmă picioarele.
Priest și-a trasat buzele pă să ricii, acordâ nd o atenție deosebită clitorisului. Sadie icni în
timp ce se concentra asupra mugurului umflat, mișcâ ndu-se în cercuri pâ nă câ nd presiunea
crescâ nd în interiorul ei a izbucnit. A venit, gâ fâ ind, cu mintea complet uluită , iar Priest nici
mă car nu ajunsese la partea cea mai bună .
Se îndreptă în sus, dâ ndu-i un să rut uluitor pe gură . Îi putea simți penisul, plin și tare pe
burta ei, vâ rful lingâ nd înainte de esperma. A înjurat încet dintr-o dată .
" Ce s- a întâ mplat?" întrebă ea, temâ ndu-se că l - ar fi dezamă git cumva.
„ Protecție ”, a spus el.
„ Am încredere în tine, Silas, cu tot ce sunt”, a șoptit ea. „ Ș i eu sunt curat.”
„ Ș i eu sunt curat, am fost testat cu doar o lună în urmă ”, a spus el.
„ Atunci ce mai aștepți?” întrebă Sadie.
Preotul zâ mbi. „ Chiar ești ceva, Sadie White.”
Ș i-a poziționat pula la intrarea ei, apoi a intrat în ea încet și constant. Un scâ ncet de nevoie
i-a scă pat de pe buze. Se simțea atâ t de mare, atâ t de plin în ea. În cele din urmă , el a fost în
sfâ rșit adâ nc în ea.
„ Respiră ”, i-a spus el.
Sadie a fă cut ce i-a cerut și s-a simțit mai bine. — Că lă rește-mă , preot, șopti ea.
„ Dorința ta este porunca mea, Angel”, i-a spus el.
Nu s-a gră bit. Priest a început cu un ritm treptat, în cele din urmă și-a luat ritmul câ nd a
început să -l implore să meargă mai repede. I-a redus pe amâ ndoi la animale gâ fâ itoare,
nevoiașe. Sadie s-a mirat în tă cere de câ t de perfect se potrivesc împreună .
Acesta nu a fost doar sex. A fost o contopire de inimi. De fiecare dată câ nd îi întâ mpina
impulsul, avea impresia că atingea o parte vulnerabilă și intimă a sufletului lui Priest.
Preotul s-a retras și data viitoare câ nd a intrat cu mașina în ea, i-a gă sit locul potrivit. Sadie
gâ fâ i, în timp ce continua să lovească aceeași zonă iar și iar. Data viitoare câ nd a intrat în ea,
mintea i s-a spulberat. Camera a că zut din raza ei de vedere. Numai ei doi contau. Sadie a
venit, strigâ ndu-și numele.
Preotul a mai intrat în ea de câ teva ori, înainte să se retragă și să se pră bușească lâ ngă ea.
El i-a eliberat încheieturile și a strâ ns-o aproape.
Sadie se cuibă rea lâ ngă Priest, învă luită într-un sentiment de mulțumire totală . Învă luită în
îmbră țișarea lui, ea se simțea nu numai să turată , ci și în siguranță și protejată . Pretuit.
Era prima dată câ nd se simțea așa. În timp ce se uita în ochii lui, se întrebă dacă el simțea la
fel, sau Sadie era doar o distragere a atenției? A avut-o în sfâ rșit. Se va plictisi curand de ea?
„Crezi atâ t de puțin despre mine?” a întrebat preotul.
El a ascuns ușor o șuviță de pă r care că zuse pe fața ei. O înroșire s-a strecurat pe obrajii lui
Sadie în timp ce conștientizarea a lovit-o – din nou, își spusese gâ ndurile cu voce tare.
— Nu, se bâ lbâ i ea, încercâ nd să -și adune gâ ndurile. „Doar că nu te voi învinovă ți dacă ...”
Sadie nu și-a încheiat gâ ndul. Priest, simțind ezitarea ei, întinse mâ na și puse un deget
blâ nd pe buzele ei, reducâ ndu-i cuvintele. Apoi, într-un gest tandru și neașteptat, se aplecă
și o să rută .
Câ nd buzele li s-au întâ lnit, îndoielile lui Sadie s-au dispă rut, uitate momentan în că ldura
îmbră țișă rii.
— Ești a mea, Sadie. Nu te las niciodată să pleci”, a spus Priest.
Ea a zâ mbit la asta. Preotul a să rutat-o din nou. " Acum dormi. A fost o zi lungă ”, i-a spus el.
„ Trebuie să fii epuizat, ștergâ nd mesele și servind bă uturi toată noaptea.”
Sadie nu s-a putut abține să nu zâ mbească la cuvintele blâ nde ale lui Priest. O să rută încă o
dată , o liniștire tandră care stă rui în aer.
„În ceea ce privește asta, am un os de ales cu tine”, a declarat ea.
Preot ridică o sprâ nceană intrigat. "Oh?" el a intrebat. Sadie a luat asta ca pe o invitație de
a-și împă rtă și gâ ndurile.
„Da, toată noaptea nu m-am putut concentra pe slujba mea pentru că ești o distragere a
atenției”, a subliniat ea.
„Sunt un ce?” Preotul a prefă cut nevinovă ție, o expresie uluită pe chipul lui care nu fă cea
decâ t să o enerveze ușor.
Ca ră spuns, ea i-a dat ușor un cot în coaste, dar el a ră spuns cu un chicotit.
— Tu planezi, insistă ea. „Mi-ar plă cea mai puțin să plutesc.”
„Dar cine te va pă zi pe spate câ nd eu nu sunt prin preajmă ?” a întrebat preotul.
„Pot avea grijă de mine”, a afirmat Sadie, deși cuvintele s-au clă tinat câ nd și-a dat seama de
adevă r.
În urmă cu cinci ani, ea și-a că utat refugiu la el, scă pâ nd de necazurile ei, așa cum fă cuse
recent cu Mason. Ca și cum simțind lupta interioară , Priest a cuprins ușor fața lui Sadie.
Pă rea să ia în considerare ea și cuvintele ei pentru câ teva clipe.
— Nu pot să te pun să lucrezi la club, a recunoscut în cele din urmă Priest.
Era greșit că a gă sit posesivitatea din vocea lui cam fierbinte?
Priest a continuat: „ M-ar înnebuni să mă gâ ndesc la vreunul dintre frații mei MC să te
lovească .”
Sadie a luat un moment pentru a-și procesa cuvintele, amintindu-și viu cum se comportase
Priest cu Shadow mai devreme. A înțeles dinamica complexă din cadrul clubului
motociclist, iar ultimul lucru pe care și-a dorit a fost să -l pună pe Priest într-o poziție
dificilă .
Deși credea că majoritatea motocicliștilor aveau intenții bune, clubhouse era, fă ră îndoială ,
un mediu periculos în care să lucrezi.
„Atunci trebuie să facem compromisuri, altfel nu va funcționa deloc”, a afirmat Sadie. A fost
surprinsă de propriul ei curaj în a aborda problema direct.
Priest o privi cu o privire constantă , invitâ nd-o să detalieze.
„Vreau să fiu de folos, preot. Să contribuie”, a continuat ea, hotă râ tă să se exprime. „Iubita ta
nu este un freeloader. Pot să stau pe picioarele mele.”
Un zâ mbet tachinator atinse buzele lui Priest. „ La ce te-ai referit la tine?” întrebă preotul.
Sadie gemu. „Fii serios, te rog”, a spus ea.
"Eu sunt. Te aud, Sadie. Bine, atunci care este planul tă u?”
Deschiderea lui Priest față de opiniile ei a rezonat cu ea, un contrast puternic cu unii dintre
bă rbații pe care i-a întâ lnit în trecut, care i-au respins automat ideile.
„Pot să mă angajez în oraș, ceva mai sigur?” a sugerat Sadie. „De-a lungul anilor am luat
slujbe ciudate, dar cea care mi-a plă cut cel mai mult a fost să fiu barista.”
Priest a luat în considerare propunerea ei, dâ nd din cap în semn de acord.
„Cred că există câ teva magazine în oraș care se angajează ”, a spus el, pă râ nd gâ nditor. — Un
barista, nu?
Pe mă sură ce se acomodau pentru noapte, conversația s-a mutat pe subiecte mai ușoare. Au
vorbit despre locurile de muncă din trecut ale lui Sadie, despre momentele pe care le-a
prețuit și despre provocă rile cu care s-a confruntat. În cele din urmă , au abordat și subiecte
mai profunde, inclusiv relația ei complicată cu tată l ei și experiențele care au modelat-o de-
a lungul anilor.
În timp ce continuau să vorbească , împă rtă șind fragmente din viața lor, Sadie a simțit un
sentiment de mulțumire și fericire instalâ ndu-se în ea. În cele din urmă , oboseala a
revendicat-o, iar Sadie a adormit.

****

— Sadie, o întrerupse vocea lui Emery, tră gâ ndu-i atenția de la conversația animată pe care
o purtase.
Emery și ea pă straseră legă turi strâ nse de câ nd a adus-o la Hanging Grove, la Priest. Ea se
afla în pauza de prâ nz câ nd a primit mesajul lui, indicâ nd că trebuie să vorbească .
Sadie și-a dat seama că ar fi putut domina conversația, împă rtă șind detalii despre noul ei
job la o cafenea din oraș și despre relația ei cu Priest.
„Îmi pare ră u, am scă pat de subiect”, a spus ea. Sadie simți că în mintea lui Emery era mai
mult.
"Este bine. E ciudat, știi,” a comentat Emery.
"Ce este?" ea a intrebat.
„Nu te-am auzit niciodată să fii atâ t de… optimist și fericit. Mă bucur că lucrurile merg bine
cu bă rbatul tă u și cu noul tă u job”, a spus Emery. Chiar dacă nu-i putea vedea fața, Sadie
simțea că a vrut să spună fiecare cuvâ nt.
„Sadie, un grup mare de clienți tocmai a intrat și mi-ar fi nevoie de ajutorul tă u!” Tad,
managerul ei, strigă , întrerupâ ndu-le conversația.
Reconcentrâ ndu-se rapid pe Emery, Sadie a întrebat: „Despre ce ai vrut să vorbești?”
Emery a ezitat o clipă înainte de a spune brusc: „Ș tii ce? Uită -l. Sunt bine, Sadie.”
— Emery, a avertizat ea.
— Doar că , în afară de oamenii primarului care au trecut din nou pe la mine, a trecut și tată l
tă u, dar m-am rezolvat, a explicat rapid Emery. „Oricum, trebuie să plec. Pauza mea de
prâ nz aproape sa terminat.”
Înainte ca Sadie să apese mai departe, Emery a încheiat brusc apelul. Ea s-a uitat la
telefonul ei mobil pentru câ teva clipe, un sentiment neliniștit i s-a instalat în adâ ncul
stomacului. Menționarea bă rbaților primarului și a vizitelor tată lui ei a lă sat întrebă ri
persistente. Ce nu-i spunea? Era situația acasă mai gravă decâ t crezuse ea inițial?
Gâ ndul sâ câ itor a ză bovit, aruncâ nd o umbră peste tura ei de la cafenea. Sadie presupuse că
odată ce va pleca, Mason va continua să gă sească o altă mireasă nebă nuitoare, deși nu și-ar
fi putut dori niciodată o soartă atâ t de îngrozitoare nimă nui. Cu toate acestea, se pă rea că
presupunerile ei erau greșite. Oamenii primarului o urmă reau încă necruță tori pe Emery
pentru indicii despre locul ei.
Pe tot parcursul schimbului ei, aceleași întrebă ri tulbură toare i-au înconjurat mintea. Ar
trebui să -i aducă asta lui Priest? Greutatea preocupă rilor ei apă sa asupra ei și, cu fiecare
clipă care trecea, decizia se profila din ce în ce mai mare.
Pe mă sură ce ora închiderii se apropia, zgomotul familiar al unui motor de motocicletă în
afara cafenelei îi tulbură gâ ndurile lui Sadie. Privind în sus, necazurile ei uitate momentan,
și-a vă zut bă rbatul coborâ nd din Harley-ul lui.
Vederea lui nu a reușit să o captiveze și un scurt ră gaz din grijile ei a venit cu simpla
bucurie de a-l vedea. Priest îi întâ mpină privirea și un zâ mbet posesiv și sexy i se juca pe
buzele lui, de parcă i-ar fi putut simți gâ ndurile despre el. Îi amintea de planurile lor pentru
noapte – o întâ lnire la cină la un restaurant adevă rat.
Nu, hotă rî Sadie. Emery o asigurase că avea totul sub control, iar ea avea încredere în el fă ră
nicio întrebare. Ea a hotă râ t să -și împă rtă șească preocupă rile cu Priest doar dacă situația
se înră ută țea. Poate că doar distrase în mintea ei cel mai ră u scenariu.
Câ nd Priest a intrat în cafenea, Sadie i-a spus: „Dă -mi cinci minute să mă schimb”.
„Sigur”, a ră spuns el, dar înainte ca ea să se poată retrage, el a tras-o aproape pentru un
să rut care a lă sat-o momentan fă ră suflare. „Mi-a fost dor de tine”, a mă rturisit el.
„La fel și aici”, șopti Sadie înainte de a se scuza în vestiarul angajaților.
Ș i-a schimbat rapid uniforma de chelneriță și a îmbră cat rochia elegantă , neagră , fă ră
bretele, pe care o achiziționase după ce Priest a cerut-o să iasă . După ce Priest a cerut-o să
iasă , ea a rugat-o imediat pe Cassie să o însoțească într-o excursie de cumpă ră turi. Aceasta
rochie a fost rezultatul. La ieșire, Sadie a observat privirea flă mâ ndă pe care o aruncă Priest
în cale.
„Ară ți frumos”, murmură el, întinzâ ndu-și brațul ca un adevă rat domn. Vă zâ nd reacția lui
Priest a justificat cu siguranță prețul acestei rochii, se gâ ndi ea.
„Tu nu ară ți atâ t de ră u”, a glumit ea cu un zâ mbet jucă uș.
"Gata?" el a intrebat.
„Sunt”, a ră spuns Sadie.
După ce a stat în picioare toată ziua, Sadie era gata să se dea drumul și să se distreze ală turi
de bă rbatul ei în seara asta. Au ieșit din cafenea. Priest și-a luat casca de rezervă din
compartimentul de sub motocicleta lui și i-a întins-o.
„Pune asta”, a spus el.
Cu recunoștință , Sadie a luat casca, fixâ nd-o pe loc înainte de a se urca pe spatele
motocicletei din spatele lui Priest. Motorul a luat viață și s-au oprit.
În ciuda fiorului că lă toriei, Sadie nu a putut scă pa de îngrijorarea sâ câ itoare legată de
Emery. Ea și-a fă cut o notă mentală să -l mai sune mâ ine. Sadie voia doar să se asigure că
totul era cu adevă rat sub control, așa cum pretindea el.
 Capitolul șapte

Priest a fost trezit brusc din somn de zgomotul lui Sadie tușind și vă rsâ nd. Încruntat, se
ridică repede din pat. Câ nd a încercat ușa bă ii, a gă sit-o încuiată .
„Sadie? Ce s-a întâ mplat?" întrebă el îngrijorat. După o scurtă pauză , în cele din urmă
descuie ușa și îi aruncă un zâ mbet obosit.
„Probabil că stomacul meu nu a fost de acord cu ceva aseară ”, a recunoscut ea.
Avea senzația că ea încerca să minimizeze situația. Iritația lui Priest a izbucnit câ nd și-a
amintit de homarul pe care îl aveau la restaurant. Cu plata uriașă pe care o plă tise, s-a
simțit înclinat să viziteze unitatea și să verifice dacă produsele lor erau cu adevă rat
proaspete.
— Homarul s-a simțit puțin neplă cut, mormă i el.
Sadie îi atinse brațul. — E bine, preot. Sunt sigură că va dispă rea în câ teva ore”, l-a asigurat
ea.
Preotul avea o slujbă importantă de transport pregă tită pentru ziua respectivă . Clubul de
motociclete se ocupa cu arme, iar el și Rage au fost însă rcinați să supravegheze un
transport mare că tre un MC aliat din sud.
„Promite-mi că vei ră mâ ne astă zi?” întrebă Priest, cercetâ nd ochii lui Sadie.
— Nu pot să -mi iau o zi liberă , preot. Sunt nou și ei contează pe mine”, a ră spuns Sadie.
Preotul și-a pă strat privirea neclintită . „Dacă chiar nu te simți bine, ar trebui să stai acasă ”,
a insistat el.
Confruntarea tă cută a continuat câ teva clipe pâ nă câ nd Sadie a oftat înfrâ ntă .
„Bine, dacă încă mă simt așa în câ teva ore, îmi voi suna șeful”, a spus Sadie.
Simțind-o cedâ nd, Priest o apropie și o să rută cu tandrețe pe frunte. „Voi fi acasă tâ rziu în
seara asta”, îi aminti el.
— Corect, spuse Sadie.
Preotul a fost întotdeauna transparent cu privire la activită țile sale. Deși nu a ținut-o în
întuneric cu privire la responsabilită țile sale în MC, el a pă strat pă rțile mai detaliate și mai
sâ ngeroase de la ea.
— Fii atent acolo, i-a spus ea, urmă rind miriștea de pe maxilarul lui.
— Întotdeauna sunt, a liniştit-o el, lă sâ nd adevă rul nespus. Acum că ea era în viața lui, el și-
a luat mă suri de precauție suplimentare.
După ce a bă gat-o pe Sadie înapoi în pat, Priest a coborâ t spre bar și în zona de luat masa.
Ș i-a pregă tit un mic dejun cu pâ ine pră jită , ouă și cafea neagră , ră sfoind tot timpul prin
listele de închiriere de pe telefonul să u mobil. Ideea de a-și gă si un loc în oraș îi fusese în
minte în ultima vreme. Sadie s-ar mulțumi cu un apartament sau ar prefera o casă mică ?
Deși nu discutaseră încă , lui Priest îi plă cea să fie pregă tit. Dacă lucrurile au continuat pe
drum, să crească un copil într-un club MC nu i s-a pă rut bine.
„Că utați apartamente în oraș?” întrebă Rage, ală turâ ndu-se la masa lui. „Nu o cunoșteam pe
Sadie și tu erai deja în acel stadiu.”
„Ajungem acolo”, a ră spuns Priest. El a ezitat, apoi a adă ugat: „Nu suntem încă pe aceeași
pagină ”.
Ș i-a amintit comportamentul distras al lui Sadie din noaptea dinainte, dar a considerat-o ca
fiind nervos legat de întâ lnirea lor. Acum, în timp ce cerceta opțiunile de închiriere, a
început să se întrebe dacă ar fi putut să -i ascundă ceva sau dacă pur și simplu se gâ ndea
prea mult la chestiune.
— Nu pari sigur, remarcă Rage.
Priest închise browserul de pe telefonul să u mobil și aruncă o privire în direcția lui Rage.
Furia ridică ambele mâ ini în simulare de înfrâ ngere.
„Spun doar că amâ ndoi trebuie să fiți siguri ca să nu regretați nimic”, a comentat Rage, în
timp ce terminau restul micului dejun în tă cere.
„Ești gata pentru azi, preot? Trebuie să știu dacă capul tă u e în joc, a întrebat Rage.
„Ș tii că sunt mereu”, a ră spuns sec Priest. „Pot separa afacerile de cele personale. Tu mă
cunoști."
„Da, dar câ nd vine vorba de Sadie...” Rage încetă , lă sâ nd fraza neterminată .
— Nu termina cu gâ ndul ă sta, a avertizat Priest brusc.
Din fericire, furia nu a împins problema mai mult. Înainte de a pă ră si clubul cu Rage și
echipajul lor, Priest și-a luat un moment pentru a trimite un mesaj text lui Cassie, rugâ ndu-i
să o verifice pe Sadie dacă are timp.
Cassie a ră spuns imediat cu un simplu: Will do . Mulțumit de faptul că Sadie ar avea pe
cineva care să o ajute, Priest s-a reorientat asupra slujbei care aveau înainte.

****

Sadie își verifică din nou telefonul mobil și gemu. Emery încă nu se informase cu ea.
Bubuitul îndepă rtat al motoarelor de motociclete din afara clubului i-a atras atenția.
Ridicâ ndu-se din pat, s-a dus la fereastră și a vă zut silueta lui Priest împreună cu frații să i
MC. Au plecat în linie dreaptă din complex.
În ciuda faptului că intenționa să discute despre grijile ei despre Emery cu Priest în acea
dimineață , ea s-a trezit brusc că vomită . Preotul avea și astă zi o sarcină importantă , iar
ultimul lucru pe care și-l dorea era să -l deranjeze cu preocupă rile ei.
„Poate că Emery s-a trezit tâ rziu sau a uitat să -și încarce telefonul mobil”, își spuse ea,
încercâ nd să alunge îngrijorarea în creștere.
La urma urmei, ea tocmai vorbise cu el ieri. Din câ te știa ea, totul era bine acasă , iar ea era
doar foarte paranoică .
Se auzi o bă taie în uşă . — Intră , strigă ea.
Cassie apă ru, purtâ nd o tavă cu boluri cu fructe și fulgi de ovă z, împreună cu două că ni de
cafea aburinde.
„ M-am gâ ndit că poți avea ceva de mâ ncare”, a spus ea cu un zâ mbet cald.
— Ești o salvatoare, Cassie, spuse Sadie.
„De ce ești treaz? N-ar trebui să fii în pat?” întrebă Cassie.
Sadie își dă du ochii peste cap. „Preotul exagerează . Sunt bine, doar am vomitat mai
devreme. Să ne așeză m, să luă m micul dejun împreună ”, a sugerat ea.
Inițial, Sadie a crezut că tot ceea ce putea suporta era cafeaua neagră , dar spre surprinderea
ei, foamea a lovit brusc. Ș i-a mâ ncat toate fructele și și-a terminat fulgii de ovă z.
— E ciudat, îi remarcă ea lui Cassie.
"Ce este?" se întrebă Cassie.
„Mai devreme, credeam că nu voi avea poftă ”, a recunoscut Sadie.
Apoi i-a împă rtă șit lui Cassie detaliile despre homar din noaptea precedentă și suspiciunea
ei de toxiinfecție alimentară . Cassie îi aruncă o privire gâ nditoare.
„Huh”, a gâ ndit Cassie, fă câ nd-o pe Sadie să întrebe: „Ce? Nu mă lă sa în suspans.”
— Totuși, Priest era bine? a întrebat Cassie.
„Da, era sinele lui obișnuit în această dimineață ”, a ră spuns Sadie.
Cassie și-a luat apoi mâ inile cu blâ ndețe, iar Sadie a simțit un val brusc de îngrijorare. "Ce
atunci?" ea a intrebat.
În câ teva secunde, Sadie a pus doi și doi împreună , cu inima bă tâ ndu-i pe piept. — Nu, șopti
ea. Gravitatea situației a lovit-o.
„Nu vrei să fii însă rcinată ?” întrebă Cassie, pă râ nd înțelegă toare.
„Nu… asta e…” se clă tina Sadie, gâ ndurile ei învolburâ ndu-se de emoții conflictuale.
Dacă trebuia să fie sinceră cu ea însă și, uneori fanteza despre asta. Preotul era totul pentru
ea, iar Sadie nu-și putea imagina să fie cu altcineva. Ea a vrut să -și construiască o casă cu el,
să -și facă o familie împreună , să lucreze.
Totuși, să ai un copil chiar acum, câ nd lucrurile nu erau aranjate acasă și Mason și tată l lui
încă o caută , asta nu era bine.
„Vreau copilul lui Priest”, șopti ea, cu vocea abia auzită . "Dar nu acum."
— Hei, spuse Cassie, învă luindu-o într-o îmbră țișare reconfortantă . "Înțeleg. Ț i-e frică , mai
ales că nenorocitul ă la încă acolo, dar Sadie, ești în cel mai sigur loc din lume acum. Preot,
tot acest MC, și nu voi lă sa nimic să se întâ mple ție sau copilului tă u.”
Ușurare o cuprinse pe Sadie la acele cuvinte. Apoi, pentru a ușura atmosfera grea, Sadie a
scos un râ s nervos.
„Nici nu sunt sigură încă ”, i-a mă rturisit ea lui Cassie, care a eliberat-o din îmbră țișare și i-a
dat o palmă reconfortantă pe umă r.
"Nu vă faceți griji. Așteaptă chiar aici. O să o întreb pe una dintre fete dacă au un test de
sarcină de rezervă în jur”, a asigurat-o Cassie.
Sadie dă du din cap fă ră tragere de inimă , privind cum Cassie pă ră sea camera. Singură ,
Sadie și-a dat seama că trebuie să se calmeze. Mintea ei nă vă li cu gâ nduri și posibilită ți.
Inițial, ea a dezbă tut să trimită mesaje text lui Priest, dar a decis să nu facă asta. N-avea rost
să -i dau vestea dacă ea nici mă car nu era încă sigură . Respirâ nd adâ nc, încercă să -și
calmeze nervii.
A pă rut o eternitate, dar Cassie s-a întors la mai puțin de cincisprezece minute mai tâ rziu.
— Am înțeles, spuse Cassie, întinzâ ndu-i lui Sadie cutia de test de sarcină . "O sa astept aici."
Neavâ nd încredere în ea să vorbească , Sadie dă du din cap și se retrase în baie. Momentele
care așteptau testul s-au simțit chinuitoare. Odată ce a terminat, a deschis ușa.
"Bine?" întrebă Cassie neră bdă toare.
— Încă aştept, a ră spuns Sadie, simţindu-se neliniştită . „Aceste lucruri necesită timp sau...”
Ea nu și-a terminat propoziția câ nd rezultatele au apă rut. Inima i-a să rit în gâ t. Cassie se
aplecă peste umă r și scoase un țipă it de încâ ntare.
— Sadie, sunt atâ t de fericită pentru tine și pentru Preot, spuse Cassie, îmbră țișâ nd-o încă o
dată .
Sadie și-ar fi dorit să poată împă rtă și entuziasmul lui Cassie, dar mintea ei s-a întors în
vremuri mai întunecate – chipul furios al lui Mason, evadarea ei cu Emery după atacul
brutal al lui Mason. Erau încă acolo, că utâ nd-o și, odată ce au gă sit-o, nu se știa ce aveau să -i
facă ei și bebelușului ei nenă scut. Sigur, i-a avut pe Priest și MC, dar le-a fost bine ca Sadie
să -i tâ rască în mizeria ei personală ?
— O să -i spui lui Priest acum sau mai tâ rziu? se întrebă Cassie.
— Mai tâ rziu, hotă rî Sadie. „Nu vreau ca Priest să fie distras. Au o livrare importantă astă zi,
nu-i așa?
Cassie dă du din cap. "Ei fac." Sadie i-a mulțumit pentru micul dejun.
Simțind că Sadie avea nevoie de ceva timp singură , Cassie dă du din cap și strâ nse tava,
farfuriile și ceștile.
„Voi fi în clubhouse toată ziua. Scrie-mi dacă ai nevoie de ceva”, a spus Cassie.
„Mulțumesc, Cassie. Apreciez”, a spus Sadie.
Simțindu-se ușor amețită , Sadie a ales să se întindă câ teva clipe, încercâ nd să -și adune
gâ ndurile.
Nu a trecut mult pâ nă câ nd telefonul ei mobil a început să sune, zguduindu-o din ră gazul ei
de moment. Priest spusese că o va contacta dacă se întâ mpla ceva grav. Îngrijorată , ea și-a
smuls telefonul și a ră spuns automat. "Preot?" Ș i-a amintit să -i spună vestea câ nd se va
întoarce, nu acum.
Nu a fost niciun ră spuns la celă lalt capă t. Sadie se uită la numă rul de pe ecran și fu uşurată
să vadă că apelul era de la Emery.
"Ş mirghel? Slavă Domnului că ai sunat, eram îngrijorată ”, a spus ea.
„Sadie. Deci, Emery a mințit. El a fost în contact cu tine în tot acest timp.”
Groa i-a umplut interiorul câ nd a auzit vocea tată lui ei. Realizarea că Mason și tată l ei s-ar
putea apropia de ea i-a transmis un fior pe șira spină rii, complicâ nd o situație deja
provocatoare.
Sadie trase aer în piept, cu vocea încordată de tensiune. "Tata? Unde este Emery și ce faci cu
telefonul lui mobil? întrebă ea, un val de anxietate curgâ nd prin ea.
„Ne-ai pus pe amâ ndoi într-un murat, Dovleac. Oamenii lui Gene au venit pe la el și de data
aceasta nu s-au mulțumit cu minciuni”, a spus tată l ei, cuvintele lui trimițâ ndu-i un fior pe
șira spină rii.
Gene? Gene Prescott? De câ nd a fost tată l ei pe bază de prenume cu primarul? Sadie clă tină
din cap, încercâ nd să proceseze informația.
Nici mă car nu s-a simțit tră dată pentru că a știut întotdeauna în adâ ncul sufletului că tată lui
ei nu prea îi pasă de ea. Dar Emery — Doamne. Era în pericol din cauza ei.
„Ce vrea Mason?” întrebă Sadie, momentan surprinsă de oțelul din vocea ei.
A fi cu Priest și a tră i în MC o întă râ sese puțin, dar era suficient pentru a o salva pe Emery?
— Ș tii ră spunsul la asta, Sadie, ră spunse tată l ei sumbru. „Întoarce-te la noi, iubito.
Lucrurile se vor rezolva.”
El a adă ugat: „ Ș i știu că te duci cu preotul ă la eliberat. Nu-l aduceți decâ t dacă doriți ca
trupul lui să ajungă în canalizare. Îți voi trimite un mesaj cu detalii.”
 Capitolul opt

„Nu mă crezi?” întrebă tată l ei, vocea lui ținâ nd o margine amenință toare.
O tă cere tensionată a ră mas la celă lalt capă t pentru câ teva clipe. Apoi, Sadie și-a auzit tată l
vorbind cu cineva.
Urmă torul lucru pe care l-a știut, un țipă t stră pungă tor a venit prin telefon. Ş mirghel! Inima
îi bă tea cu frică și neputință . Cum a putut tată l ei să permită ca așa ceva să se întâ mple
familiei?
— Asta te-a convins în sfâ rșit să vii acasă ? întrebă tată l ei o clipă mai tâ rziu, cu tonul încă
rece și solicitant.
— Ș tii că a fă cut-o, șopti ea.
„Atunci ne vedem în curâ nd, Sadie”, a spus el, în timp ce râ ndul a încetat.
Simțindu-se amorțită , Sadie fă cu un duș rapid, apa fă câ nd puțin să spele teama care se
agă ța de ea.
Îmbră cată și lipsită de orice emoție, s-a simțit ca o fantomă câ nd a pă ră sit casa clubului. Din
fericire, nimeni nu a fost acolo să o oprească .
Acum, în parcare, Sadie a alunecat la volanul mașinii proaspă t achiziționate la mâ na a doua.
Ș i-a amintit că era atâ t de fericită , cumpă râ nd acest mic Chevy și Priest să rbă torind cu ea.
Apropo de Preot, trebuia să știe. A încercat să -l sune, dar nu a primit niciun ră spuns.
Probabil că era concentrat pe meseria lui. Mâ inile lui Sadie tremurau în timp ce îi trimitea
un mesaj lui Priest, degetele ei scriind adevă rul dureros. Ea i-a spus ce plă nuia să facă .
Sadie nu a pă strat minciuni de la bă rbatul ei.
Tată l ei îi spusese clar că , cu câ t aștepta mai mult, cu atâ t era mai ră u pentru Emery. Nu era
prea îngrijorată să pă streze secrete de la Priest.
Se pă rea că tată l ei nu știa că Priest face parte dintr-un MC. Probabil că el și Mason au
presupus că Sadie a fugit la Priest și locuiau împreună .
Sadie spera doar... ce? Acel preot avea să -i citească mesajul și să sosească la timp pentru a o
ajuta să o salveze pe Emery?
Ea a dezbă tut să -i spună lui Cassie despre planurile ei, apoi a decis în cele din urmă că nu
vrea să -și tragă noul prieten în pericol. Aceasta a fost o problemă personală , pâ nă la urmă .
Cassie fă cuse deja atâ t de multe pentru ea, iar implicarea ei în dinamica periculoasă a
trecutului ei se simțea ca o povară nedreaptă .
După ce a tras câ teva respirații liniștitoare, Sadie a pornit motorul și s-a îndreptat spre
orașul natal. Drumul se întindea înainte, iar ea era prea speriată și nervoasă pentru a se
deranja să pornească radioul. Nu se gâ ndea decâ t la Emery și la ce avea să -i facă Mason
odată ce va sosi.
Greutatea pericolului iminent atâ rna grea în aer și ea nu crezu nici o secundă că Mason se
va ține de cuvâ nt că îl va lă sa pe Emery să plece în schimbul ei. Frica o rodea, dar în mijlocul
anxietă ţii, o scâ nteie de hotă râ re pâ lpâ i în ea.
Ultimul lucru pe care Mason și cei de la primar se așteptau era Priest.
Timpul a trecut neclar, în timp ce Sadie stră bate orașul. Vederea semnului de bun venit i-a
strâ ns stomacul în noduri. Câ nd Emery și ea au pă ră sit acest iad cu să ptă mâ ni în urmă , a
crezut că nu se va mai întoarce niciodată .
— Cred că m-am înșelat, șopti ea.
Intrâ nd pe o stradă rezidențială familiară de care scă pase abia de curâ nd, Sadie și-a parcat
mașina pe strada vizavi de casa lui Mason. Aerul din interiorul mașinii ei s-a simțit brusc
înă bușit, în ciuda aerului condiționat.
„Dacă Preotul ar fi aici, mi-ar spune că am înțeles asta”, șopti ea, închizâ nd ochii pentru
câ teva clipe pentru a se calma.
Odată ce a fost mult mai calmă , Sadie a întins mâ na în torpedo și a scos pistolul minuscul –
un cadou recent de la Priest. Bagâ ndu-l în poșetă , trase adâ nc aer în piept și ieși din mașină .
Câ nd se apropia de casa lui Mason, doi bă rbați în costum stă teau lâ ngă ușa de la intrare,
fă ră îndoială oamenii primarului. Securitatea excesivă pentru cineva ca ea i s-a pă rut
absurdă și un râ s amar amenința să scape. Cu toate acestea, ea nu a putut gă si în ea însă și
să râ dă . În schimb, o senzație greață a luat stă pâ nire.
„Adună -o pentru Emery”, și-a amintit ea.
Telefonul ei a început să sune și, vă zâ nd numele lui Priest pe ecran, a ezitat. Trebuie să fie
atâ t de supă rat pe ea acum. Pă rea atâ t de demult că ea și Cassie au luat micul dejun, iar
Cassie a convins-o să facă un test de sarcină .
Doamne, Preotul nici mă car nu știa despre copil. Ar fi de două ori supă rat dacă ar ști. Ea a
ră spuns la apel, pentru că nu putea pur și simplu să -l ignore. Dacă lucrurile s-ar îndrepta
spre sud, atunci aceasta ar putea fi ultima ei conversație cu el.
"Unde ești?" a fost primul lucru pe care l-a întrebat Preotul. Era bucuroasă că era
întotdeauna atâ t de practic.
„Locul lui Mason. Ț i-am trimis un mesaj cu adresa lui. Preot, îmi pare atâ t de ră u, dar
trebuie să las asta jos. Securitatea mă urmă rește cu atenție”, a șoptit ea.
„Voi fi acolo în curâ nd”, a fost ră spunsul brusc al lui Priest.
A încheiat apelul. Dacă Priest ar fi fost altcineva, ea s-ar fi îndoit dacă și-ar fi ținut
promisiunea, dar Sadie nu l-a bă nuit niciodată .
Sunetul degetelor de pe geamul mașinii a fă cut-o să sară pe scaun. Tată l ei stă tea afară și nu
pă rea fericit.
Sadie a coborâ t din mașină . „Pe cine sunai?” a cerut tată l ei. Nici mă car nu s-a obosit să
întrebe cum era sau cum se descurcă .
Tată l ei a continuat: „Sper că nu este acel preot. Silas, nu-i așa? Va fi mort în momentul în
care va pă și aici. Oamenii primarului se vor asigura de asta.”
„Tocmai îmi spuneam la revedere. Se întreba de ce am pă ră sit apartamentul nostru brusc, a
mințit Sadie, reușind să strecoare o lacrimă falsă .
Tată l ei o apucă brusc de braț. „Nimic din toate astea nu s-ar fi întâ mplat dacă nu ai alergat
de la început”, șuieră el la urechea ei.
Sadie l-a alungat furios. A terminat să ia orice prostie de la el. Sadie a fă cut-o toată viața. El
nu a fost niciodată un pă rinte pentru ea. A vă zut-o doar ca un bancomat. Ea a înțeles asta
acum. Momentan surprins de acțiunile ei, el a eliberat-o.
„La naiba cu tine”, i-a spus ea. „Nu ați învă țat niciodată să vă cură țați propriile mizerii. Dacă
Mason ajunge să ne omoare pe Emery și pe mine, asta înseamnă două vieți pe conștiința ta.
Te duci în iad, tată .”
Ea trecu vâ nt pe lâ ngă chipul lui șocat. Sadie nu i-a mai vorbit niciodată în acest fel înainte
și a fost eliberator.
„Dar Mason spune că te iubește”, a pufnit tată l ei.
„Continuă să -ți spui asta”, îi spuse ea, mergâ nd spre ușa din față a casei lui Mason.
Unul dintre bă rbați a percheziționat-o, dar nu i-a mai aruncat o privire în poșeta minusculă .
Poate că nu credea că o armă poate încă pea acolo. Ușurare a cuprins-o câ nd a intrat
înă untru, dar acea ușurare a fost momentană , câ nd un alt bă rbați ai primarului a oprit-o în
loc.
— Domnișoară White, pe aici, spuse el.
Neavâ nd încredere în ea să vorbească , Sadie dă du din cap. A condus-o în sufragerie, unde
Mason și tată l lui discutau chestiuni de afaceri. Primarul i-a aruncat o privire neinteresată ,
apoi a oftat.
Ea a crezut că va fi mai intimidată de Mason, dar nu a fost. Tot ce a vă zut a fost un bă tă uș
copilă resc, care își ieșea întotdeauna drumul datorită tată lui să u. A fost în preajma
bă rbaților adevă rați, bă rbați duri. Mason nu ar supraviețui nicio secundă în MC al lui
Priest .
„Voi fi în curte să ră spund la apeluri telefonice în timp ce tu discuti despre planurile tale de
nuntă cu mireasa ta fugară ”, i-a spus primarul fiului să u.
Tipul de securitate care a escortat-o pe Sadie a ză bovit în cameră . Poate că primarul i-a dat
ordin să -l urmă rească îndeaproape pe Mason și pe ea. Nu era o veste bună . Spera ca Mason
și ea să poată vorbi în privat.
— Am nevoie de intimitate, îi spuse Mason gardului de corp. Ușurare a umplut-o, deși Sadie
nu a ară tat-o.
„ E doar o că țea fă ră apă rare. Crezi că sunt incapabil să mă descurc singur cu ea? l-a
întrebat Mason pe gardian câ nd tipul nu s-a clintit.
Paznicul a ezitat, apoi a ieșit din sufragerie, lă sâ nd-o pe Sadie complet singură cu un
monstru. Cuvintele lui o enervară .
Mason nu prea credea că ar putea fi o amenințare, dar asta era un lucru bun, își spuse ea,
ținâ nd în mâ nă poșeta. Nu fi prea evident , și - a amintit ea și a încercat să se relaxeze. Avea
să -și pă streze singurul atu aproape, pâ nă în ultima secundă .
„Ce nuntă ?” ea a intrebat. „Încă trecem cu această farsă ? Ești de necrezut."
— Desigur, toate aranjamentele au fost fă cute, chiar înainte de a pleca, îți amintești? Ș i-a
pocnit degetelor.
Sadie și-a pă strat expresia neutră . Ară tarea orică rei slă biciuni nu ar face decâ t să -l
entuziasmeze pe Mason. S-a încruntat la ea, apoi a râ njit.
„De aceea tată l meu m-a fă cut să promit că te voi pă stra intactă ... pâ nă la nuntă cel puțin,
dar după aceea...” Mason a lă sat cuvintele de ră u augur atâ rnâ nd în aer.
Sadie nu a spus nimic, pentru că nu avea să fie nuntă sau lună de miere. Era un singur
bă rbat cu care urma să fie și nu era Mason Prescott.
Mai întâ i, a trebuit să se iasă din această mizerie mai întâ i. Unde îl țineau pe Emery? Sus, în
pod? Subsolul?
„ Ș i Emery?” ea a intrebat.
Mason se încruntă , reducâ nd distanța dintre ei. Fiecare instinct din corpul lui Sadie o
îndemna să se îndepă rteze, dar asta era ceea ce avea să facă bă trâ na Sadie. Noua Sadie s-a
menținut și a refuzat să -l lase pe acest tică los să o intimideze. Mason pocni degetele în fața
ei. Ea tresă ri.
„ Ar trebui să -ți faci mai întâ i griji pentru tine”, a spus Mason.
„ Ar trebui?” Mintea ei s-a gră bit.
Care a fost urmă toarea lui mișcare? Mason a menționat că nu putea să -i facă ceea ce voia
pâ nă la nuntă , dar ea știa mai bine. Mason încă mai putea să o lovească în locuri în care o
rochie de mireasă ar ascunde. Conștientizarea aceea îngrozitoare i-a fă cut stomacul să
zvâ cnească și Sadie s-a asigurat că nu va ajunge la asta.
"Ce e în neregulă cu tine? Te uiți afară . Sper că nu ești sufocat de nimic, Sadie, a avertizat el,
cuprinzâ nd-o pe obraz.
Sadie și-a plesnit mâ na și a râ s. Deci îi plă cea ea plină de spirit, nu-i așa? Sadie putea să
vorbească în continuare și, speră m, să -l distragă pe Mason suficient de mult pâ nă câ nd va
sosi Priest.
„Există luptă în tine”, observă el, pă râ nd gâ nditor. „Nu a existat înainte. Ce s-a schimbat?”
Sadie se apropie pâ nă câ nd fețele lor aproape că se atingeau. Ea nu știa ce face. Nu chiar,
dar îndemnul lui Mason pă rea să funcționeze. În apropiere, se auzea zumzetul motoarelor
motocicletelor. Nu doar unul, ci multe. Încredeți-vă în Preot pentru a aduce cavaleria. Ea a
zâ mbit, iar Mason pă rea prea uluit de transformarea ei pentru a reacționa.
„M-am schimbat”, a spus ea, apoi a executat manevra pe care i-a învă țat-o Preotul.
L-a îngenuncheat în vintre, fă câ ndu-l să se întoarcă și să geme de durere.
— O să regreti asta, spuse el, strâ ngâ nd din dinți, strâ ngâ ndu-și ambele mâ ini în pumni.
— Nu, nu o voi face, spuse ea. Ea și-a scos pistolul din poșetă și a îndreptat-o cu fermitate
că tre el. A avut îndră zneala să râ dă de ea.
"Idiot. Oamenii tată lui meu ar veni în fugă aici în momentul în care ai tras cu arma aia,
spuse Mason cu o batjocură .
vuietul motocicletelor a devenit mai puternic. Sadie auzea zarvă în casă . Ea a tras, iar
Mason a început să o blesteme în timp ce se împiedica înapoi.
„Mi-ai împușcat piciorul”, a țipat el, uitâ ndu-se la ușă , dar a apă rut Security.
— Nu vine niciun ajutor, Mason. Acum suntem doar tu și cu mine”, a spus ea.
Lansâ nd un urlet animal, Mason se aruncă asupra ei.

****

De câ nd a pă ră sit-o pe Sadie în acea dimineață , Priest a avut un sentiment ră u în intestine.

Afacerile lor fuseseră încheiate și erau pe cale să ajungă la motociclete câ nd Priest a vă zut
mesajul lui Sadie.
La început, a fost supă rat pe ea pentru că era atâ t de nesă buită , apoi și-a dat seama că nu a
ales-o ca femeie pentru că ea se mulțumi să fie acasă în timp ce alții fă ceau treaba murdară .
Desigur, ar fi firesc ca Sadie să lase în urmă toată precauția pentru a-și salva vă rul. Nu i-a
plă cut deloc, așa că a fost uşurat că i-a ră spuns apelului. Odată ce apelul lor s-a încheiat, el a
dezbă tut ce să facă în continuare. Rage și-a oprit motocicleta lâ ngă Priest.
"Care-i treaba?" l-a întrebat furia.
Priest a inspirat adâ nc și s-a uitat în ochii vicepreședintelui să u.
„Odată mi-ați spus că , dacă am nevoie de ajutor, voi mă veți fi pe spate”, a început el.
— Întotdeauna, frate, spuse Rage. Asta despre femeia ta?”
Priest dă du din cap și îi dă du repede lui Rage o detaliere a ceea ce sa întâ mplat. Rage dă du
scurt din cap.
„Atunci trebuie doar să mai facem o oprire înainte de a merge acasă ”, a spus Rage.
— Mulțumesc, Rage, spuse Priest.
— O vom aduce înapoi, preot, spuse Rage.
Preotul a apreciat rezerva pentru că , din câ te i-a spus Sadie, probabil că primarul și fiul să u
aveau în permanență o echipă de pază ală turi de ei. Deși nu și-ar dori nimic mai bun decâ t
să omoare pe oricine care i-a ră nit femeia, putea să recunoască câ nd avea nevoie de ajutor.
„Hai să că lă rim”, le-a spus el lui Rage și celorlalți membri ai echipajului lor, că rora Rage le-a
informat despre misiunea lor.
Priest nu știa la ce să se aștepte câ nd el și echipajul să u coborau din motocicletă în fața
casei elegante a lui Mason Prescott. Ș i-au împă rțit echipajul în jumă tate.
Rage a ordonat celei de-a doua echipe să meargă prin casă , în curtea din spate, pentru a
întrerupe orice posibilă evadare, în timp ce Priest și oamenii să i treceau cu picioarele pe
porțile din față .
Cei doi tipi de pază de la ușa din față au încercat să -i oprească , dar Priest și echipajul să u i-
au doborâ t. Au fost de acord să țintească locurile mai puțin letale, pur și simplu să -i
incapaciteze pentru că acești bă rbați doar își fă ceau treaba. Desigur, dacă refuzau să
ră mâ nă jos, asta era cu totul altă chestiune.
Împușcă turile au ră sunat de undeva în spatele casei.
"Preot!" se auzi o voce de undeva în casă .
Sadie! Preotul a alergat la sursa sunetului și i-a gă sit pe Mason și pe Sadie pe podea. Furia îl
cuprinse câ nd vă zu că Mason avea degetele în jurul gâ tului lui Sadie.
Sâ ngele curgea din piciorul stâ ng al pantalonului lui Mason. Cineva îl împuşcase în picior,
probabil Sadie. Mâ ndria și mâ nia l-au umplut în timp ce îl smulgea pe Mason de pe femeia
lui. L-a împins pe Mason de peretele cel mai apropiat.
Mason l-a privit furios, apoi frica i-a umplut ochii câ nd Priest și-a scos arma în timp ce-l
ținea lipit de perete. Nu era nicio recunoaștere în ochii lui Mason, deși el și familia lui
obișnuiau să frecventeze serviciul de duminică în zilele în care era repartizat la St. Patrick's.
„ Preot, ai grijă !” strigă Sadie.
Un agent de securitate a apă rut cu o armă îndreptată spre Priest. Preotul a trebuit să -l dea
drumul lui Mason și s-a lă sat exact la timp. Zgomotul focuri de armă ră suna prin cameră în
timp ce gloanțele treceau șuierâ nd.
„ Sadie, coboară !” strigă el, sperâ nd că ea îl auzi prin zgomot și haos. A auzit un cadavru
că zâ nd la pă mâ nt și a sperat să fie Sadie.
Preotul s-a adă postit rapid în spatele unei piese de mobilier din apropiere, ră spunzâ nd
focului asupra agentului de securitate. Un bubuit puternic ră sună prin cameră . Privind cu
atenție, Priest îl vă zu pe paznic întins pe podea, incapabil. Cu toate acestea, Sadie și Mason
nu erau la vedere.
Blesind pe sub ră suflarea lui, Priest a cercetat cu disperare spațiul pentru semne ale
plecă rii lor. Vă zâ nd pică turi de sâ nge pe podea, și-a amintit de rana împușcată a lui Mason
în picior și a urmat urmele.
În timp ce trecea prin holuri, trecu pe lâ ngă corpurile neînsuflețite ale gardienilor. În haos,
a dat peste Shadow și a întrebat urgent dacă i-a vă zut pe Mason și Sadie. Shadow, copleșit
de situație, și-a cerut scuze și a spus că nu i-a vă zut.
Hotă râ t, Priest a continuat să urmeze urma de sâ nge, conducâ ndu-l în curtea din spate.
Priest l-a gă sit pe Mason ținâ nd-o pe Sadie sub amenințarea armei și a încremenit în loc.
Frica pe care nu o știa niciodată l-a umplut pâ nă la miez. Nu se putea termina așa. Sadie și el
tocmai își gă siseră drumul înapoi unul la celă lalt după toți acești ani. Aveau un viitor
planificat. Preotul intenționa să o facă pe Sadie bă trâ nă , să -și facă împreună o casă și poate
chiar să aibă copii mici.
— Dă pistolul jos, dur, a amenințat Mason, cu ochii îngustați.
Sadie clă tină din cap că tre Priest, îndemnâ ndu-l în tă cere să nu se supună . Privirile lor s-au
blocat, înțelegerea nespusă trecâ nd între ei. Fă ră tragere de inimă , Priest îşi coborî arma. În
acel moment tensionat, Mason întoarse rapid pistolul că tre Priest. Cu toate acestea, înainte
de a putea face o mișcare, Sadie a profitat de ocazie. Cu o lovitură rapidă și bine îndreptată
spre piciorul ră nit al lui Mason, el a icnit, slă bind momentan strâ nsoarea pe ea.
Profitâ nd de distragerea atenției, Sadie a că zut la pă mâ nt exact în momentul în care Priest,
iute în picioare, și-a luat arma înapoi și a tras. Nu a ratat. Glonțul a trecut prin craniul lui
Mason și acesta sa ră sturnat.
Ușurată , Sadie se ridică de la pă mâ nt și se repezi la Preot. Ea plâ ngea la pieptul lui în timp
ce Priest îi mâ ngâ ia pă rul, oferindu-i confort și liniște.
„ Totul este în regulă acum”, îi șopti el, punâ ndu-i să rută ri tandre pe frunte.
În timp ce se lipeau unul de celă lalt, privirea lui Priest s-a mutat că tre corpul neînsuflețit
aflat la câ țiva metri distanță , un bă rbat în vâ rstă într-un costum scump, cu tră să turi
asemă nă toare lui Mason. Se pă rea că și primarul fusese prins în focul încrucișat mai
devreme. Bun. Nu ar trebui să -și facă griji că Mason sau tată l lui le vor mai cauza probleme.
"Ş mirghel!" exclamă Sadie brusc, despă rțindu-se de Priest.
„ Îl vom gă si. Frații mei MC caută casa”, a asigurat-o pe Sadie.
S-au întors înapoi înă untru. După o că utare amă nunțită , în cele din urmă i-au gă sit pe
Shadow și Emery dintr-o bucată , deși învinețiți, unul lâ ngă celă lalt.
Sadie s-a repezit la verișoara ei, iar cei doi s-au îmbră țișat strâ ns. Priest a surprins privirea
lui Rage prin cameră și au fă cut un schimb de semne din cap.
Pă rea că totul era într-o zi bună de muncă pentru MC, deși plă nuia să o așeze pe Sadie și să -
i țină o prelegere despre a fi mai atent și mai puțin imprudent. Cu toate acestea, asta ar
putea fi rezervat pentru mai tâ rziu, a decis Priest, în timp ce Sadie s-a despă rțit de vă rul ei
și i-a aruncat un zâ mbet cald.
 Capitolul nouă

Câ nd s-au întors la clubul MC, Sadie ațipit în spatele lui. Preotul a scuturat-o ușor trezind-o.
„Suntem deja aici?” întrebă Sadie, descă lecâ nd de pe motocicletă . Îi întinse casca înapoi și
se frecă la ochi.
— Suntem acasă , confirmă Priest, să rutâ nd-o pe gură .
„ Emery?” l-a întrebat ea.
Shadow l-a dus la Hanging Grove Medical. Ne vedem cu el la prima oră dimineață ”, i-a spus
el.
— Bine, spuse ea, pă râ nd uşurată .
O conduse de mâ nă înapoi în spaţiile lor, pentru că Sadie pă rea gata să adoarmă în picioare.
— Trebuie să discută m ceva, a spus Sadie odată ce sa strecurat în patul lor.
"Ce-i asta?" el a intrebat.
„Câ nd am vomitat azi dimineață ...” începu Sadie.
„Bine, nu te simțeai bine”, a spus Priest. „Ce mai faci acum?”
— Asta voiam să -ți spun, spuse ea. Sadie pă rea nervoasă în timp ce se juca cu marginea
pă turii.
„Continuă , te ascult”, a spus Priest, întrebâ ndu-se dacă acesta era ceva important.
Sadie respiră adâ nc. „ Sunt însă rcinată ”, a mă rturisit ea. Aerul din cameră pă rea să se
schimbe pe mă sură ce Priest procesa cuvintele ei.
Se aşeză lâ ngă ea.
"Gravidă ?" repetă el, cu un zâ mbet tră gâ ndu-i colțurile gurii. "Esti sigur?"
Sadie dă du din cap, anxietatea ei fă câ nd loc unui mic zâ mbet. „Cassie m-a ajutat să fac un
test de sarcină și, ei bine, a ieșit pozitiv.”
Un val de emoții l-a inundat pe Priest - fericire, entuziasm și un strop de nervozitate. O
strâ nse pe Sadie într-o îmbră țișare strâ nsă .
— Este o veste incredibilă , Sadie. Vom fi pă rinți”, a spus Priest.
„ Da”, a ră spuns Sadie, un amestec de emoții traversâ ndu-i chipul. „ Acum că Mason a
dispă rut și tată l meu a dispă rut, totul va fi bine, nu - i așa?”
Priest a periat o șuviță de pă r de pe fața lui Sadie, cu expresia lui serioasă .
„ Sadie, voi face tot ce îmi stă în putere pentru a ne menține familia în siguranță . Nimic și
nimeni nu vă va face ră u ție sau copilului nostru. Promit, a liniştit-o Priest.
Ș i dacă tică losul ei de tată apă rea din nou în viața lor, atunci Priest avea să -l îngroape la
șase picioare adâ ncime într-un loc pe care nimeni nu l-ar fi gă sit vreodată . Preotul a decis
să nu-i spună asta lui Sadie. Trecuse deja prin atâ t de multe astă zi.
La mult timp după ce Sadie a adormit, Priest a ră mas treaz. Urmau să aibă un copil
împreună . Preotului încă nu-i venea să creadă că va avea un copil cu femeia pe care o iubea.
Lucrurile trebuiau să se schimbe, își dă du seama Priest. Mâ ine, la prima oră , îi va spune că
ar trebui să înceapă să caute un loc nou unde să locuiască . Voia să -i dea o casă , tot ce și-ar
putea dori vreodată . Odată cu această decizie luată , Priest a să rutat-o pe obraz și s-a culcat.

****
A doua zi, Preotul și Sadie au decis să -l viziteze pe Emery în spital. Câ nd au intrat în cameră ,
au fost uşuraţi să -l vadă ară tâ nd mult mai bine decâ t înainte.
Emery reuși să zâ mbească slab. Pă rea recunoscă tor că are vizitatori.
„Cum te simți, Emery?” întrebă Sadie, tră gâ nd un scaun mai aproape de pat.
„În fiecare zi mai bine. Mulțumesc că m-ați verificat”, a ră spuns Emery.
Sadie îi strâ nse mâ na. „Desigur, Em. Suntem o familie. Cum merge recuperarea ta?”
„Medicii spun că mă voi întoarce pe picioare în cel mai scurt timp”, a spus Emery. „Ș i odată
ce am ajuns, m-am gâ ndit la ce urmează .”
"Ce plă nuiești?" întrebă Sadie, curioasă .
Emery i-a privit pe amâ ndoi cu o sclipire de entuziasm în ochi. „Vreau să că lă toresc, să vă d
lumea. Am petrecut destul timp blocat într-un singur loc. Ș i după ce am trecut, e timpul să
tră iesc puțin, știi?”
Preotul și Sadie au schimbat zâ mbete.
— Pare un plan grozav, Emery, spuse Priest.
„Da, și dacă ai nevoie de recomandă ri sau ajutor pentru planificare, sunt aici pentru tine”, a
adă ugat Sadie.
— Apreciez asta, Sadie, spuse Emery.
Priest s-a scuzat să aducă niște cafea, iar Sadie și Emery s-au trezit singuri în camera de
spital.
„ Deci, destule despre mine. Cum reziști?" o întrebă Emery pe Sadie.
Sadie a reușit să zâ mbească , recunoscă toare pentru șansa de a împă rtă și un moment cu
vă rul ei. „Sunt bine, Emery. Preotul a fost stâ nca mea prin toate acestea. Ș i mai este ceva ce
voiam să -ți spun”, a spus Sadie.
Emery, pă râ nd intrigat, se aplecă puțin. — Ce este, Sadie? el a intrebat.
Respirâ nd adâ nc, Sadie dezvă luie vestea care îi fusese în minte. „Sunt însă rcinată , Emery.
Preotul și cu mine vom avea un copil”, a spus ea.
Un zâ mbet cald și autentic s-a ră spâ ndit pe chipul lui Emery. „Este o veste incredibilă ,
Sadie! Felicită ri!"
„Mulțumesc, Em. Înseamnă mult să ai sprijinul tă u. Ș tiu că am trecut prin atâ t de multe în
ultima vreme, dar există ceva în aducerea unei noi vieți pe lume care face ca totul să pară
plin de speranță ”, a spus Sadie.
Emery întinse mâ na și îi strâ nse ușor mâ na. „Tu și Priest veți fi pă rinți extraordinari. Sunt
cu adevă rat fericit pentru amâ ndoi”, a spus Emery.
După ce au pă ră sit spitalul, Sadie și Priest au decis să ia micul dejun la un restaurant din
apropiere. În timp ce stă teau într-o cabină confortabilă , Sadie a observat o privire
contemplativă pe chipul lui Priest.
„Ai ceva în minte?” întrebă ea, cu ochii plini de îngrijorare.
Priest luă o înghițitură de cafea, apoi se uită direct în ochii ei.
„Sadie, cred că este timpul să începem să că ută m un loc al nostru. Clubhouse nu este cel mai
bun mediu pentru a crește un copil”, a spus Priest.
Sadie simți un val de emoții la cuvintele lui. Era fericită că Priest se gâ ndea la viitorul lor. A
fost și o soluție practică . MC a fost o parte integrantă a vieții lui Priest și ea nu i - ar fi cerut
niciodată să plece de la ea. Ar fi frumos dacă Priest și-ar putea separa viața de acasă de
viața de MC.
„ Este o idee grozavă ”, a recunoscut ea. „ Oricâ t de mult am ajuns să iubesc MC, vreau tot ce
este mai bun pentru copilul nostru. O casă stabilă , un loc în care el sau ea poate crește fă ră
să -și facă griji pentru afacerile clubului.”
Priest se întinse peste masă , luâ ndu-i mâ na între a lui. „ Atunci e setat ”, a spus el.
****

Un an mai târziu

Telefonul Sadiei a vibrat sub perna ei, iar în timp ce ea gemea și o verifica, o priveliște
încâ ntă toare i-a întâ mpinat ochii. Preotul stă tea întins lâ ngă ea, bă iețelul lor, Tyler, cuibă rit
lâ ngă el. Oricâ t de mult și-ar fi dorit Sadie să ză bovească în acea scenă confortabilă , a
trebuit să se ridice.
Echilibrâ nd maternitatea și cariera ei, Sadie fă cuse cursuri la o școală culinară și acum lucra
ca ucenic la un patiser.
Fiind ziua ei de lucru și ziua liberă a lui Priest, el își asumase cu bucurie rolul de a petrece
întreaga zi cu Tyler.
Sadie a fă cut un duș, și-a să rutat cei doi bă ieți preferați. Înainte de a pleca la serviciu, Sadie
a verificat cutia poștală și a vă zut două articole adresate ei. Una era o carte poștală de la
tată l ei, despre care a observat că a fost trimisă din Puerto Rico. L-a sfă râ mat pe aia și a
deschis scrisoarea de la Emery.
Ea a zâ mbit, citindu-i aventurile din Asia de Sud-Est. După aceea, Sadie s-a îndreptat spre
muncă , o panificație care se deschisese recent în Hanging Grove. Proprietarul era un patiser
renumit și după un interviu a angajat-o.
În timp ce se ocupa să pregă tească deserturi pentru ziua respectivă , un sentiment de lipsă
de amâ ndoi îi smulgea deja inima. Gâ ndul că Priest și Tyler își vor avea propria zi tată -fiu i-
a adus totuși un zâ mbet pe buze.
Munca și conducerea magazinului cu șeful ei au preocupat restul minții lui Sadie. Odată ce
era ora închiderii, abia aștepta să se întoarcă în apartament.
În momentul în care a intrat pe uşă , o aromă încâ ntă toare i-a întâ mpinat simţurile. Preotul
era în bucă tă rie și pregă tea cina, deși ea îi spusese că se poate descurca.
Zâ mbind, a intrat în bucă tă rie, gă sindu-l pe Tyler în patuțul lui, chicotind la vederea ei.
Sadie îl ridică , să rutâ ndu-i chipul dolofan.
„Ceva miroase bine”, îi remarcă ea lui Priest.
Aroma sosului de paste Priest a umplut aerul în timp ce Sadie îl îmbră țișa din spate. Dâ nd
sosului un ultim vâ rtej, Priest se întoarse și îi întâ lni buzele cu un să rut tandru.
„Am observat că apartamentul este mai curat acum decâ t câ nd am plecat azi dimineață ”, a
remarcat Sadie, cu un zâ mbet pe buze.
„Am avut ceva timp în plus după ce l-am culcat pe Tyler pentru somnul de după -amiază ”, a
explicat Priest.
— Cineva are noroc în seara asta, îl tachina ea.
Preotul chicoti, sunetul trimițâ ndu-i un fior plă cut pe șira spină rii.
„Întotdeauna obțin ceea ce îmi doresc în fiecare seară ”, a ră spuns el cu o clipă jucă ușă . "Tu."
„Te iubesc atâ t de mult, preot”, a mă rturisit Sadie.
— Înapoi la tine, Angel, a ră spuns el fă ră ezitare.
 Sfârșitul

www.wintersloane.com

Alte cărți de Winter Sloane:

www.evernightpublishing.com/winter-sloane
Dacă ți-a plăcut această carte, s-ar putea să-ți placă și:

Monster Bully de Sam Crescent

Omul de pe stâ ncă de Nancy E. Polin

Bestia de Jade Marshall

E VERNIGHT PUBLISHING ®

www.evernightpublishing.com
 CAPITOLUL EȘANȚĂ BONUS

FIER DE CALCAT
Sfinții căzuți MC, 5
Winter Sloane

Copyright © 2021

Exemplu de capitol

Nu pot să adorm , și-a amintit Amber Chase. Ea se uită peste scaunele autobuzului, cu inima
bă tâ nd în viteză . Amber se aștepta pe jumă tate ca David să urce treptele spre autobuz,
purtâ nd unul dintre costumele lui de afaceri scumpe și un râ njet Cheshire pe față . Mâ inile ei
au început să -i tremure. David ar trebui să fie încă la lucru la biroul lui elegant din
Manhattan. Îi plă cea să bea cu prietenii să i avocați vineri seara, își aminti ea.
Un bă rbat a intrat în autobuz. Aceeași înă lțime și construcție musculară ca și fostul ei iubit.
O femeie, probabil iubita lui, i-a spus ceva la ureche care l-a fă cut să râ dă . Nu David. Amber
își verifică ceasul de la încheietura mâ inii. Ceasul cu afișaj circular mare și curea din piele
uzată îi aparținea tată lui ei. Ea lă sase în urmă aurul oferit de Rolex David pentru prima lor
aniversare. Nu avea regrete. Rolex-ul acela se simțea greu ca niște că tușe. David a umplut-o
cu cadouri doar câ nd s-a simțit vinovat că a ră nit-o.
Autobuzul trebuia să plece acum cinci minute. Va fi o întâ rziere?
Cele mai valoroase bunuri ale ei erau îndesate în rucsacul de la picioarele ei. O femeie de
culoare în vâ rstă de cincizeci de ani și-a îndreptat drumul spre scaunul de lâ ngă ea. Ea îi
zâ mbi lui Amber un cald, apoi se aşeză . Amber era prea plină de nervi pentru a-i întoarce
zâ mbetul.
Ș i-a scos telefonul mobil din buzunarul blugilor, apoi s-a uitat în gol la ecranul negru pentru
câ teva secunde. Dreapta. Amber uitase că a dezactivat chestia aia pentru a evita să mai
primească apeluri și mesaje de la David. Odată ce ajungea la destinație, îi bloca numă rul.
Redemption, Illinois. Populație? Mai puțin de două mii. Amber alesese Redemption la
întâ mplare.
Amber a fost o fată de oraș nă scută și crescută . Orașele mici au speriat-o, sau poate a citit
prea multe thrillere care erau adesea plasate în orașe mici. Oricum, David nu s-ar gâ ndi
niciodată să o caute în Ră scumpă rare. Ar fi doar o oprire. Un loc unde să stea jos câ teva
să ptă mâ ni înainte de a trece la pă șuni mai verzi. Să speră m că , pâ nă atunci, David ar fi uitat
totul de ea. Într-o lună sau două , David avea să aibă o fată nouă pe braț. Nu o invidia pe acea
femeie. Amber îi era milă de ea pentru că ar fi trebuit să tră iască același coșmar pe care l-a
fă cut Amber.
Panica ei s-a domolit puțin câ nd autobuzul a început să se miște. În cele din urmă , pă ră seau
gară . S-a rezemat de scaunul ei. Femeia de lâ ngă ea și-a rupt ace de tricotat și fire. Amber o
invidia. Ș i-ar fi dorit să știe să tricoteze. A auzit că este un hobby liniştitor.
— Am încă o pereche de ace de tricotat dacă ești interesat, dragă , spuse femeia,
observâ ndu-i privirea.
„Nu, mulțumesc, sunt bine. Nici mă car nu știu să tricot”, a recunoscut ea.
„Este o că lă torie de patru ore. Pot să te învă ț”, a oferit ea. „Eu sunt Mary, apropo. Sunt
proprietarul Cherrywood Inn din Redemption.”
— Amber, spuse ea, nedorind să ofere mai multe informații despre ea. Lui David nu-i plă cea
să vorbească cu stră ini întâ mplă tori, dar nu mai era sub controlul lui. „Ș i mi-aș dori asta.
Mulțumesc."
Ace și fire i-au ținut mintea ocupată pe toată durata că lă toriei. Mary s-a dovedit a fi o
profesoară ră bdă toare și grozavă . Pâ nă la sfâ rșitul că lă toriei, ea a fă cut o pă tură simplă
pentru copii. Ea întinse bucata de pâ nză roșie aprinsă . Emoțiile i se înfundau în gâ t.
Amintirile pe care le-a închis într-o cutie cu să ptă mâ ni în urmă amenințau să se reverse.
La ce se gâ ndea, fă câ nd așa ceva? Poate că subconștientul ei dorea să -și amintească ceea ce
pierduse. Amber și-a atins scurt abdomenul plat, apoi a decis să ascundă pă tura urâ tă .
„Îți vizitezi rudele?” A fost prima întrebare adevă rată pe care i-a pus-o Mary. Autobuzul
intra în gară .
„Îmi iau o vacanță de fapt”, a ră spuns Amber. De obicei, minciunile nu îi veneau fă ră
probleme. Am învățat de la cei mai buni , gâ ndi ea sardonic. În calitate de avocat al apă ră rii
penale, David avea talent de a convinge juriile clienții să i foarte vinovați nu erau vinovați.
Nimic nevinovat despre ei sau David.
„Vacantele sunt bune. O tâ nă ră dră guță și stră lucitoare ca tine trebuie să fie îngreunată de o
slujbă ocupată în oraș. Aici, în Redemption, luă m lucrurile foarte încet.”
„De fapt, am luat această decizie dintr-un capriciu. Nu am avut ocazia sa fac o rezervare. Ai
spus că ai un han?” întrebă Amber, amintindu-și introducerea lui Mary.
Zâ mbetul mare pe care i l-a aruncat Mary pă rea autentic. Tată l ei, câ nd era el în viață ,
spunea mereu că are instincte bune în privința oamenilor. Amber se înșelase teribil în
privința lui David, dar avea un sentiment bun despre Mary.
„Pe aici, dragă . Tocmai am fost renovați recent. Sunt pe drum chiar acolo”, a spus Mary câ nd
coborau din autobuz.
Amber își puse rucsacul greu pe umă r, mormă ind încet la greutate. „E în regulă , pot să -mi
croiesc drum pâ nă acolo. Care era numele din nou? Pot folosi Google Maps pentru indicații
de orientare.”
"Prostii. Este o scurtă plimbare pâ nă acolo. Vă pot ară ta câ teva dintre atracțiile orașului,
spuse Mary.
Cum a putut Amber să spună nu? Ea pregă tise un plan în timpul că lă toriei cu autobuzul.
Odată ce ajungea la Redemption, mergea la o cafenea și că uta un loc unde să stea. Starea la
hanul lui Mary i-ar economisi o gră madă de timp de cercetare. Spera doar că hanul era la fel
de dră guț pe câ t a descris Mary.
Au pă ră sit stația de autobuz și au ieșit pe strada principală a lui Redemption. Magazine
fermecă toare cu două etaje se aliniau de fiecare parte a ei. Mary pă rea să cunoască un
numă r bun de localnici pentru că au fost opriți de câ teva ori. Amber nu-și putea imagina
tră ind într-un loc ca acesta. Înainte să se mute cu David și să locuiască în propriul
apartament, abia își cunoștea vecinii. A observat că unii dintre localnici îi aruncau priviri
curioase. Mary a prezentat-o ca pe o prietenă și s-au încă lzit puțin cu ea.
— Îmi pare ră u pentru întâ rziere, spuse Mary.
— Orașul ă sta pare fermecă tor, murmură ea.
„Da, nu-i așa? Trebuie doar să ai grijă de motocicliști.” Mary s-a oprit în fața unei că suțe
fermecă toare, cu două etaje, în stil că suță , care fusese transformată într-un han.
Gura lui Amber s-a uscat. A fă cut Mary doar o glumă ? „Biciclişti?” apă să ea.
„Sfinții că zuți MC. Ei dețin acest oraș.”
Amber se uită la ea. Mary pă rea atâ t de real, ca și cum un oraș controlat de o gră madă de
motocicliști aspru era un lucru perfect acceptabil. Mary a condus-o spre zona de recepție.
„Dar autorită țile locale?” ea a intrebat.
Mary fă cu o pauză , de parcă ar regreta că a spus ceva. „Unii oameni de aici ar spune că MC
care preia controlul orașului este cel mai bun lucru care i s-a întâ mplat vreodată lui
Redemption. Înainte să apară , Redemption era plină de bande și traficanți de droguri.”
— Dar tu crezi altfel? ea a intrebat.
„Cei care ră mâ n la putere, abuzează de această putere. Te rog, uită ce ți-am spus. Bucurați-
vă de oraș câ t de mult puteți. Candy aici vă va spune totul despre activită țile la care vă
puteți înscrie câ t timp sunteți aici”, a spus Mary.
"O camera?" a întrebat-o bruneta de două zeci şi ceva de ani care ocupa biroul de la
recepţie.
După ce și-a primit cheia, Amber s-a dus la etajul doi, unde se afla camera ei. Candy îi
oferise o cameră cu o priveliște fantastică . Lă sâ ndu-și rucsacul lâ ngă pat, Amber se
îndreptă spre fereastra deschisă care dă dea spre restul orașului. A început să se întrebe
dacă , pâ nă la urmă , să vină aici a fost o idee proastă . Îi luase să ptă mâ ni să -și adune curajul
să -l pă ră sească pe David. Apoi a luat decizia îngrozitoare de a veni într-un loc guvernat de
oameni controloși și nemiloși, la fel ca David.
În ciuda camerei de dimensiuni generoase și a tuturor ferestrelor deschise — Amber a
numă rat trei în total —, a început să se simtă puțin claustrofobă . Zidurile pă reau să se
închidă asupra ei și avea nevoie să ia puțin aer. Ea plă nuia să ia lucrurile mai ușor astă zi.
Înmuiați-vă în baie, ră mâ neți, comandați room service și mâ ncați cina pe pat în halatul ei de
baie. Planurile acelea au ieșit pe fereastră chiar în acest moment. Amber avea nevoie de o
bă utură sau două . Dumnezeu. Practic putea să guste berea rece în gură .
De luni de zile nu a mai putut să bea.
Amber s-a mulțumit cu un duș rapid. S-a simțit înviorată după aceea. Nevoia de a ieși și de
a-și lă sa pă rul în jos era încă acolo. După ce s-a mutat cu David, el rareori o lă sa să iasă din
apartament. Nu a ajutat că , ca designer grafic independent, Amber a lucrat de acasă . În
ultimul an, s-a simțit ca o prizonieră . Acum era liberă să facă tot ce voia.
Ea a pă ră sit camera ei și a întrebat-o pe Candy unde era cel mai apropiat bar.
— La O'Riley, ră spunse Candy. „Sunt la doar două stră zi mai jos de aici. Am auzit-o pe
doamna Thompson avertizâ ndu-vă despre motocicliști. Nu sunt atâ t de ră i pe câ t le crede
ea.”
"Într-adevă r?" Amber se îndoia. Voia să evite o înfruntare cu oricare dintre acești
motocicliști în seara asta. Bea o bă utură , câ teva dansuri și cină . Asta era tot ce voia ea. Apoi
se întorcea în camera ei și încerca să nu se gâ ndească la ce avea de gâ nd să facă în
continuare. Amber plă nuise să stea aici o să ptă mâ nă , dar poate că nu era o idee înțeleaptă .
„Da, e încă puțin amară pentru că unul dintre nepoții ei a avut un accident de mașină cu
unul dintre membrii MC Fallen Saints”, i-a spus Candy.
Amber ar fi puțin supă rată dacă ar fi și ea în poziția lui Mary. I-a mulțumit lui Candy și s-a
îndreptat spre O'Riley's. Înainte de David, a avut câ teva prietene cu care ieșea la bă uturi. S-
a terminat câ nd nenorocitul care controlează a decis că o vrea doar pentru el. Nu i-a permis
să se întâ lnească cu nimeni. Abia mai tâ rziu, Amber și-a dat seama că David a izolat-o încet,
dar sigur de toți cei pe care îi cunoștea câ ndva.
„Pot să fac asta”, își șopti ea pentru sine. Amber respiră adâ nc. A pă truns prin mulțime și a
reușit cumva să gă sească un loc gol la bar. Ea a comandat o bere locală . Lichidul rece de
chihlimbar avea un gust ceresc pe limba ei.
— Nu te-am vă zut niciodată în aceste pă rți pâ nă acum, dragă , spuse o voce.
Un bă rbat corpulent, purtâ nd o pă lă rie de cowboy murdară , ocupa scaunul de lâ ngă ea.
Pielea i s-a tâ râ t câ nd el o privi în sus și în jos. Ș i-a scos pă lă ria, dezvă luind un petic de pă r
chel. El îi aruncă o gură plină de dinți pă tați de țigară .
— Daryl McGibson, spuse el, oferindu-i o mâ nă pe care ea nu o strâ nse. Amber luă o
înghițitură din berea ei. „Ești turist?”
— Chihlimbar, spuse ea. „Da, doar trec.”
„Încă o bă utură pentru frumoasa doamnă !” strigă Daryl că tre barman.
— Nu trebuie să faci asta, spuse Amber repede. „Îmi pare ră u, dar vreau doar să fiu singur
în seara asta. Tocmai am venit dintr-o despă rțire proastă .”
Altă minciună . David nu a lă sat-o să plece. Se întreba ce face acum. Era doar 8:00 în New
York. A lucrat pâ nă tâ rziu la birou? Sau ră nea deja beat cu colegii să i la barul lui de sport
preferat?
Poate ar avea noroc, iar David ar alege să se întâ lnească cu vreo femeie întâ mplă toare la
bar. Cu siguranță nu ar fi prima dată câ nd aducea o altă femeie în apartamentul lor.
Întotdeauna i s-a pă rut ciudat că David pă rea să creadă că era complet bine că o înșela tot
timpul și totuși a refuzat să -i lase puțină libertate.
— Atunci o să -ți țin companie, spuse Daryl. "Spune-mi despre tine."
Asta nu a fost bine. Uitase cum să spună nu, să se ridice singur. A tră i cu un monstru ca
David luni de zile îi înfrâ nase toată lupta. Ea a observat că mâ na ei pe sticla ei de sticlă
începea să tremure. La ce se gâ ndea? După ce a pă ră sit coșmarul care a fost viața ei, a
crezut că ar putea să uite trecutul și să înceapă din nou?

Sfâ rșitul capitolului eșantion

www.evernightpublishing.com/bending-iron-by-winter-sloane