Evangelista Torricelli

(1608-1647)

Evangelista Torricelli S-a născut în Faenza și a rămas orfan de

tată de la o vârstă fragedă. A fost crescut de unchiul său, care era
călugăr, și care în anul 1627 l-a trimis la Roma pentru a studia
cu benedictinul Benedetto Castelli, profesor de matematică la Collegio
della Sapienza din Pisa și apoi la Roma.
În anul 1641, fântânarii Marelui Duce din Florenţa căutau să
construiască o pompă aspiratoare care să ridice apa la o înălţime mai
mare decât 32 de picioare. Pe atunci nu se ştia care-i forţa ce urcă apa
în corpul unei pompe şi o menţine acolo. Ei au construit pompa, dar
apa nu s-a urcat mai sus, şi atunci au venit la Galileo Galilei (marele
savant) să-l întrebe unde-i greşeala. Faptul că nu se urca mai sus de 32
de picioare era în contrazicere cu principiul admis pe atunci că
„natura are oroare de vid”. Galileo demonstrase că aerul este greu, dar
nu s-a gândit să folosească acest fapt ca să explice insuccesul
grădinarilor. Se spune că, nedumerit, le-ar fi răspuns foarte vag că
„natura nu are oroare de vid decât numai până la înălţimea de 32 de
picioare”.
Preocupat de această problemă, Galileo a încredinţat-o lui
Torricelli (1608-1647), renumit fizician italian. Acesta a găsit
răspunsul abia în 1643, la un an după moartea Galileo, bazându-se
tocmai pe descoperirea lui Galileo, că nivelul atins de apă în pompa
aspiratoare este echilibrat de către greutatea masei de aer care apasă pe
suprafaţa exterioară. Discutând problema aceasta cu Viviani (1622-
1702, matematician şi om de ştiinţă italian), s-au hotărât amândoi să
repete experienţa, cu condiţia ca să folosească mercur în loc de apă.
Aceasta deoarece mercurul, fiind de 14 ori mai greu ca apa se va
ridica la o înălţime de 14 ori mai mică.
Viviani a construit un tub lung de trei picioare, închis la un
capăt, şi a procurat mercurul. Când totul a fost gata, ei au umplut tubul
cu mercur şi apoi, ţinându-l bine astupat cu degetul, l-au cufundat într-
o cuvă cu mercur. Şi, într-adevăr, mercurul din tub a coborât până la
distanţa prevăzută de ei. Tot Viviani a purtat apoi tubul cu mercur la
diferite înălţimi şi prin aceasta au stabilit un mijloc de măsurare a
presiunii atmosferice, adică au construit barometrul.
O unitate de măsură a presiunii, torr, a fost denumită în onoarea
sa: 1 torr este presiunea exercitată de o coloană de mercur de 1 mm
înălțime. Unitatea de măsură a presiunii reținută însă de Sistemul
Internațional de Unități este însă pascalul, denumită astfel în onoarea
lui Blaise Pascal care a folosit barometrul lui Torricelli ca altimetru,
demonstrând variații ale presiunii exercitate de aer prin variația înălțimii
camerei barometrice în timpul ascensiunii muntelui Puy de Dôme de
lângă orașul Clermont-Ferrand. Numele său a fost dat unui asteroid,
anterior clasificat sub numărul
Moartea lui Torricelli, în 1647, a fost cauzată de febră tifoidă.