■tiin■a succesului - Prelegerile

originale ale lui Napoleon Hill Napoleon

Hill
Visit to download the full and correct content document:
https://ebookmass.com/product/stiinta-succesului-prelegerile-originale-ale-lui-napoleo
n-hill-napoleon-hill/
More products digital (pdf, epub, mobi) instant
download maybe you interests ...

A masterclass de Napoleon Hill Napoleon Hill

https://ebookmass.com/product/a-masterclass-de-napoleon-hill-
napoleon-hill/

The Wisdom of Napoleon Hill Napoleon Hill

https://ebookmass.com/product/the-wisdom-of-napoleon-hill-
napoleon-hill/

Napoleon Hill's Master Course Napoleon Hill

https://ebookmass.com/product/napoleon-hills-master-course-
napoleon-hill/

Bí Quy■t Làm Giàu C■a Napoleon Hill Napoleon Hill

https://ebookmass.com/product/bi-quyet-lam-giau-cua-napoleon-
hill-napoleon-hill/
La Philosophie du succès de Napoleon Hill Napoleon Hill

https://ebookmass.com/product/la-philosophie-du-succes-de-
napoleon-hill-napoleon-hill/

Pensa e arricchisci te stesso (nuova traduzione

dell'edizione integrale originale) Napoleon Hill

https://ebookmass.com/product/pensa-e-arricchisci-te-stesso-
nuova-traduzione-delledizione-integrale-originale-napoleon-hill/

La ciencia del éxito: El curso magistral de Napoleon

Hill Napoleon Hill

https://ebookmass.com/product/la-ciencia-del-exito-el-curso-
magistral-de-napoleon-hill-napoleon-hill/

Napoleon Hill: Adversity & Advantage: Achieving Success

in the Face of Challenges Napoleon Hill

https://ebookmass.com/product/napoleon-hill-adversity-advantage-
achieving-success-in-the-face-of-challenges-napoleon-hill/

Napoleon Hill Is on the Air!: The Five Foundations for

Success Napoleon Hill

https://ebookmass.com/product/napoleon-hill-is-on-the-air-the-
five-foundations-for-success-napoleon-hill/
NAPOLEON HILL (1883–1970) este unul dintre părinții literaturii motivaționale și se
numără printre cei mai renumiți autori ai genului. A trecut de la jurnalism la drept, a lucrat
pentru Andrew Carnegie și a evoluat rapid din punct de vedere profesional, ajungând consilier
al unor importanți oameni de afaceri și lideri, precum Woodrow Wilson, Franklin D.
Roosevelt, Mahatma Gandhi, Thomas Edison și Henry Ford.
Hill a fost preocupat de rolul convingerilor personale în atingerea succesului. Cercetările l-au
condus la formularea „filozofiei succesului“, a felului firesc în care parcurgem pașii spre
împlinire, atât în plan material, cât și spiritual.
 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
HILL, NAPOLEON
Știința succesului - Prelegerile originale ale lui Napoleon Hill /
Napoleon Hill ; trad. din engleză de Stela Giurgeanu și Diana Simionescu.
- București : Curtea Veche Publishing, 2023
ISBN 978-606-44-1573-8
I. Giurgeanu, Stela (trad.)
II. Simionescu, Diana (trad.)

159.9

ISBN epub: 978-606-44-1574-5

Carte publicată și în ediție digitală

Redactor: Diana Simionescu

Corector: Silvia Năstasie
Tehnoredactor: Irinel Niculae
Copertă: Dora Marian
Coordonarea ediției: Ludovic-Ștefan Skultéty
CURTEA VECHE PUBLISHING
str. Aurel Vlaicu nr. 35, București, 020091
redacţie: 0744 55 47 63
distribuţie: 021 260 22 87, 021 222 25 36, 0744 36 97 21
fax: 021 223 16 88
redactie@curteaveche.ro
comenzi@curteaveche.ro
curteaveche.ro

Napoleon Hill’s Master Course. The Original Science of Success

Original English language edition published by G&D Media
Copyright © 2020 by Napoleon Hill Foundation
All rights reserved.

© CURTEA VECHE PUBLISHING, 2023

pentru prezenta versiune în limba română
 Cuprins

1. Stabilirea scopului major

2. Cum trebuie aplicat principiul scopului major

3. Inteligența Superioară

4. Credința aplicată

5. Un efort suplimentar

6. O personalitate agreabilă

7. Conducere și inițiativă

8. O atitudine mintală pozitivă

9. Autodisciplina

10. Amplificarea entuziasmului

11. O gândire corectă

12. Puterea de concentrare

13. Ce ne învață adversitățile

14. Viziunea creativă și imaginația

15. Cum să ne păstrăm sănătatea

16. Forța cosmică a obișnuinței

17. Gestionarea timpului și a banilor

Cartea de față cuprinde transcrieri editate după înregistrările
audio ale prelegerilor lui Napoleon Hill din cadrul cursului său
extins despre știința succesului. Acestea au fost susținute la Chicago,
în mai 1954, în fața auditorilor veniți să învețe cum să predea
filozofia lui Hill.
 1
Stabilirea scopului major

Această filozofie are la bază șapte premise importante.

Prima premisă

Punctul de plecare al tuturor realizărilor îl reprezintă stabilirea cu exactitate a

unui scop major – iată cea dintâi premisă a oricărei înfăptuiri individuale.
Odată stabilit, e necesar ca scopul să fie susținut în continuare prin alcătuirea
unui plan și prin alegerea unui set de acțiuni adecvate, menite aplicării acelui
plan. Cu alte cuvinte, trebuie să aveți un scop, să concepeți un plan și să
întreprindeți acțiunile care să vă conducă la realizarea scopului. Nu contează
dacă planul se apropie sau nu de perfecțiune, deoarece poate fi îmbunătățit
oricând pe parcurs, însă este esențial să vă stabiliți cu exactitate un scop.
Trebuie să știți foarte clar ce anume vă doriți. După ce ați luat o hotărâre
asupra scopului, nu trebuie să mai apară niciun „dacă“ și niciun „poate“. Chiar
înainte de a termina această lecție, vă veți da seama de ce este extrem de
important să procedați astfel.
Pentru a înțelege această filozofie, nu e suficient să o citiți sau să mă
ascultați vorbind despre ea, ci trebuie să o asimilați, până când vă va deveni un
mod de viață, astfel încât să extrageți din ea necesarul pentru formarea
propriilor mecanisme, pe care mai apoi să le puneți în practică – fie în viața de
zi cu zi, fie la locul de muncă, fie în relațiile sociale. Abia atunci veți putea
profita pe deplin de avantajele ei.
A doua premisă

Cea de a doua premisă constă în faptul că toate realizările personale se bazează

pe una sau pe mai multe motivații. Niciodată nu trebuie să cereți cuiva să facă
un lucru fără să îi dați un motiv temeinic pentru a-l face.
În treacăt fie spus, aceasta este urzeala oricărei tehnici de vânzare:
capacitatea de a sădi în mintea potențialului cumpărător un motiv adecvat care
să-l determine să achiziționeze produsul oferit.
Există nouă motive de bază. Tot ce fac oamenii, sau tot ce se abțin să facă,
poate fi încadrat în acestea nouă. Să învățăm, așadar, cum să ne comportăm cu
semenii noștri și cum să plantăm în mintea lor motivele potrivite pentru a-i
convinge să facă ceea ce ne dorim.
O mulțime de indivizi care se cred vânzători buni nici măcar nu cunosc cele
nouă motive fundamentale. Le este imposibil să priceapă că n-au dreptul să
inițieze o vânzare până când nu oferă acea motivație cu care cumpărătorul să
rezoneze. Cele nouă motive de bază sunt:

1. Autoconservarea
2. Câștigul financiar
3. Dragostea
4. Sexualitatea
5. Dorința de putere și faimă
6. Frica
7. Răzbunarea
8. Libertatea trupului și a minții
9. Dorința de a crea

A treia premisă

Orice concept, plan sau scop dominant, sedimentat în creier prin repetarea
gândurilor și a emoțiilor, însoțit de o dorință arzătoare de a-l realiza, este
preluat de subconștient și apoi transformat în acțiune printr-o serie de mijloace
raționale și firești care devin disponibile – iată cea de-a treia premisă.
În fraza de mai sus există o lecție extraordinară de psihologie. Dacă vreți ca
mintea să capteze o idee și să își formeze un reflex de acțiune în virtutea acelei
idei, trebuie să vă repetați în gând, iar și iar, scopul spre care aspirați.
Când a rostit, acum câțiva ani, celebra sa formulă: „În fiecare zi, din toate
punctele de vedere, devin din ce în ce mai bun“, Émile Coué a reușit să
îmbărbăteze doar câteva mii de oameni, și mă întreb dacă știți de ce nu le-a dat
curaj mai multora. În acel enunț nu a sugerat nicio dorință, nu a inoculat
niciun sentiment. Oricine poate afirma orice, însă dacă vreți ca vorbele voastre
să aibă un impact real, trebuie să le susțineți cu propriile sentimente.
De altfel, dacă vă veți spune ceva extrem de frecvent, veți ajunge să credeți
acel lucru, chiar dacă este o minciună. Amuzant, nu-i așa? Totuși, se pare că
exact așa se întâmplă. Sunt oameni care au obiceiul să spună minciuni
nevinovate (sau, alteori, nu tocmai inocente), până când ajung ei înșiși să le
creadă. Iar asta se întâmplă pentru că subconștientul nu face diferența între
bine și rău. Nu cunoaște distincția dintre pozitiv și negativ. Nu știe valoarea
banilor, fie că vorbim despre mărunțiș, fie despre averi colosale. Subconștientul
nu înțelege nici succesul, nici ratarea. Va accepta orice idee pe care i-o vom
repeta la nesfârșit – în gând, prin intermediul cuvintelor sau prin orice alte
mijloace.
Depinde de voi să vă stabiliți un anumit scop, să îl exprimați în scris astfel
încât să poată fi ușor de înțeles, să îl memorați, iar apoi să îl repetați zi de zi,
până când subconștientul îl va prelua și va acționa automat în funcție de el.
Bineînțeles, acest lucru cere timp. Nu vă așteptați să vă schimbați
mentalitatea peste noapte. Gândurile negative care sunt deja captive în
subconștientul vostru nu vor dispărea cât ai bate din palme. Dar veți descoperi
că, dacă planul trimis către subconștient va fi îmbrăcat în emoții pozitive,
memorat cu entuziasm, susținut de spiritul credinței, subconștientul nu doar
că îl va asimila mult mai rapid, ci va începe să acționeze în direcția acelui plan
cu hotărâre și într-un mod pozitiv.
A patra premisă

Cea de-a patra premisă este următoarea: orice dorință arzătoare, orice plan,
orice scop stabilit, susținute de starea de spirit numită de noi credință, vor fi
preluate de către subconștient, care va începe să acționeze numaidecât în
direcția îndeplinirii lor. Acea stare de spirit este singura care produce acțiuni
imediate prin intermediul subconștientului. Când spun „credință“ nu mă refer
la dorințe sau speranțe superficiale, ci la o stare de spirit care vă permite să
vedeți cu ochii minții realizarea scopului urmărit chiar înainte de a începe să
lucrați pentru a-l atinge. E într-adevăr un aspect pozitiv, nu-i așa?
Vă pot spune cu mâna pe inimă că niciodată în viața mea nu am dat greș în
a înfăptui ceea ce mi-am propus, exceptând situațiile în care m-am lăsat pe
tânjală, am bătut în retragere sau pur și simplu m-am răzgândit. Și vă asigur că
vă puteți construi mentalitatea necesară pentru a reuși să obțineți orice vreți,
cât timp nu vă leneviți pe parcurs, așa cum o fac extrem de mulți semeni de-ai
noștri.
Repet: orice dorințe, planuri sau țeluri dominante care au la bază acea stare
de spirit numită credință sunt preluate de subconștientul nostru, care începe să
acționeze imediat în vederea îndeplinirii lor.
Presupun că foarte puțini oameni înțeleg cu adevărat principiul după care
funcționează credința, iar din cauza asta nu își dau seama cum să îl aplice. Și
chiar dacă ar înțelege conceptul de credință, câtă vreme nu îl susțin prin
acțiune și nu îl transformă într-un stil de viață, e ca și cum nu l-ar pricepe
deloc, întrucât credința fără fapte e o credință moartă, cum moartă este și
credința fără convingere și fără speranță. Nu știu cum ați putea obține vreun
rezultat în baza credinței dacă aceasta nu presupune și acțiune concretă.
De altfel, dacă vă veți repeta suficient de mult că aveți credință în ceva, fie și
în voi înșivă, va sosi momentul când subconștientul va îmbrățișa ideea. V-ați
gândit vreodată cât de minunat ar fi să aveți atâta încredere în voi, încât să nu
ezitați în a porni către atingerea tuturor țelurilor pe care vi le-ați propus în
viață? V-ați gândit vreodată de câte lucruri grozave ați beneficia în acest caz?
 Mulți se subestimează pe tot parcursul vieții, considerând că nu au
îndeajuns de multă încredere în ei înșiși, ca să nu mai vorbim despre credință.
Statistic, aceștia reprezintă peste 98% dintre oameni. Niciodată în întreaga lor
existență nu și-au dezvoltat suficient această încredere, astfel încât să își urmeze
visurile până la capăt. Și acceptă doar ceea ce le oferă viața.
Eu nu am acceptat, din partea vieții sau a vreunei persoane, ceva ce nu am
dorit. Mi s-au pus pe tavă o grămadă de lucruri, însă le-am lăsat deoparte,
pentru că nu mi-au plăcut, pentru că nu mi-au mirosit bine. Pur și simplu nu
am vrut să am de-a face cu ele.
În mod categoric, din prisma capacității de a aplica această filozofie, cel
mai impresionant om pe care l-am cunoscut vreodată – și am cunoscut destul
de multe personalități remarcabile – a fost Mahatma Gandhi. Un om care a
înțeles cu adevărat principiile credinței. Și nu numai că le-a înțeles, dar cu
ajutorul acestor principii a reușit să elibereze India.
Este un lucru minunat să înveți arta de a nu depinde de nimeni, de a te
încrede în puterile tale folosindu-ți propria minte. Nu e ciudat cum acționează
natura? Îți oferă un set de instrumente, înzestrându-te cu cele trebuincioase
pentru a atinge indiferent ce scop ți-ai propus. Ne dă tuturor instrumentele
adecvate pentru orice nevoie avem și ne recompensează din plin dacă le
acceptăm. Pentru că asta e tot ce trebuie să facem: să le acceptăm și să le
folosim.
Există însă și reversul: natura ne penalizează drastic dacă nu primim și nu
utilizăm aceste daruri. Pentru că ea disprețuiește ineficacitatea și trândăvia.
Natura își dorește acțiune și, mai ales, vrea ca mintea umană să fie întotdeauna
alertă. Mintea nu diferă de alte părți ale corpului – dacă nu o folosim, dacă nu
ne ajutăm de ea, se atrofiază treptat, până când, în cele din urmă, devine o
jucărie aflată la cheremul oricui. Adesea, odată ajunși în acest punct, nu vom
mai avea nici măcar voința de a rezista ori de a protesta.
A cincea premisă

Iată cea de-a cincea premisă: puterea gândului este singurul lucru asupra căruia
orice ființă umană are mijloace de control depline și incontestabile. Iar acest
fapt este uluitor, deoarece conturează o relație strânsă între mintea omului și
Inteligența Infinită.
În univers există numai cinci elemente cunoscute, din care natura a modelat
totul, de la cei mai mici electroni și protoni ai materiei până la uriașele pietre
care plutesc prin spațiu. Ne-a modelat inclusiv pe tine și pe mine. Doar patru
dintre elemente – timpul, spațiul, energia și materia – nu ar fi însemnat nimic
singure și totul ar fi haos. Nici noi, oamenii, nu am fi existat fără cel de-al
cincilea element.
Aici vorbim despre Inteligența Infinită, care se reflectă în orice fir de iarbă,
în tot ce crește pe pământ, în fiecare electron și proton. Se reflectă în spațiu și
în timp. În toate lucrurile există o inteligență care operează permanent. Această
inteligență omniprezentă este infiltrată în întreg universul – în spațiu și timp,
în materie și energie, în absolut tot.
Un om de un imens succes este cel care găsește căi și mijloace de a-și însuși
cea mai mare parte a acestei inteligențe prin intermediul minții sale și de a o
pune în practică. Fiecare individ are privilegiul de a prelua în beneficiul
propriu oricât de mult dorește din Inteligența Infinită. Însă nimeni nu poate să
și-o însușească decât folosindu-se de ea. Nu este suficient să știi că există sau să
crezi în ea. Într-o formă sau alta, trebuie să îi dai o utilizare specializată.
Eu, unul, cred în miracole. Dar am văzut nenumărate în urmă cu 50 de ani
pe care astăzi le pot explica foarte ușor, astfel că nu le mai consider miracole.
Desigur, în ultimă instanță, nu există miracole propriu-zise, pentru că orice
efect are o cauză naturală. Doar atunci când nu putem descoperi acea cauză,
efectul uluitor la care suntem martori îl socotim ca fiind un miracol.
Pentru mine, cel mai remarcabil miracol este mintea umană. Mintea celui
mai modest dintre indivizi e capabilă să se extindă în arii atât de vaste, încât
depășește orice credință și imaginație. Gândiți-vă la oameni precum Henry
Ford și Thomas Edison, care nu au avut acces la educație, însă au construit
două imperii, Edison marcând debutul marii ere a electricității, iar Ford
deschizând era industriei auto. Și apoi, gândiți-vă la Napoleon Hill, care, în
decursul unei vieți, a creat o filozofie de pe urma căreia beneficiază milioane de
oameni și, mai mult, de pe urma căreia vor beneficia alte milioane după ce el se
va stinge. Cum ar fi putut să facă asta dacă nu și-ar fi folosit mintea?
Nu educația formală mi-a permis să construiesc ceva atât de important,
pentru că am avut parte de foarte puțină. Nici situația financiară, căci banii
mi-au lipsit mereu. Până și Carnegie a refuzat să mă subvenționeze, ceea ce s-a
dovedit a fi unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată,
chiar dacă la momentul respectiv nu l-am perceput astfel.
Vă spun sincer, lucrurile care mi s-au întâmplat sunt atât de surprinzătoare,
încât atunci când eu și asociatul meu în afaceri, W. Clement Stone, mergem să
susținem prelegeri, trebuie să ne abținem de la a relata totul și trebuie să
atenuăm caracterul extraordinar al întâmplărilor. Dacă am spune întregul
adevăr, ar părea ceva de domeniul fantasticului, astfel că oamenii care nu îmi
cunosc începuturile nu l-ar crede. Uneori, mă întreb dacă eu însumi îl cred…
Am pornit în viață cu un handicap uriaș, pe care l-am adus cu mine dintr-
un plan anterior și pe care l-am regăsit așteptându-mă când am ajuns aici.
Totuși, după ce mi-am supus mintea la o serie de manevre, am reușit să răzbat,
să avansez, să studiez și să extrag esența succesului pe care l-au obținut, într-o
viață întreagă de eforturi, 500 dintre cei mai inteligenți oameni din țară. Apoi,
am transpus această esență într-o formă atât de accesibilă, încât până și cel mai
modest individ nu numai că o poate înțelege, dar o poate îmbrățișa, o poate
aplica și o poate folosi spre binele său. Niciodată în istoria lumii nu a avut loc
o asemenea realizare în viața unui singur om. Niciodată în istoria lumii vreun
alt gânditor nu a enunțat în termeni simpli o filozofie după care să poți trăi zi
de zi, oriunde te-ai afla, oricine ai fi și orice ai face.
Toate astea se datorează puterii miraculoase a minții umane, însă această
putere nu vă va ajuta absolut deloc dacă nu o veți recunoaște, nu o veți
îmbrățișa și nu o veți folosi. Obiectivul principal al cursului meu este să vă
ofere un model, un plan, prin care să vă luați în stăpânire propria minte și să o
puneți în acțiune. Nu trebuie să faceți altceva decât să urmați planul. Nu
alegeți doar părțile care vă plac mai mult, ignorându-le pe celelalte. Luați totul
exact așa cum este.
Nu cu mult timp în urmă, am întâlnit un bărbat care strânsese o avere
uriașă. Reușise asta în doar câțiva ani și o făcuse pe căi legale. Mi-a spus:
„Napoleon Hill, vreau să îți povestesc ceva care te-ar putea surprinde. Când
mi-a picat în mână una dintre cărțile tale, am citit-o împreună cu soția mea. Ea
a strâmbat din nas, fiindcă nu i-a plăcut. Însă eu am apreciat-o, deși nu sunt
atât de deștept ca soția mea, și datorită celor aflate de acolo am devenit extrem
de bogat.“
Veți întâlni în viață oameni mult mai deștepți decât voi, oameni care au
răspunsuri pentru orice. Vor fi reticenți în a accepta această filozofie, fiind
convinși că nu va funcționa în cazul lor. Vă asigur, veți da peste asemenea
persoane. Dar nu vă faceți griji.
Într-o vreme, ajunsese să mă deranjeze faptul că nu toată lumea era gata să
îmi admită filozofia și să o îmbrățișeze. Însă acum câțiva ani, am primit o lecție
care mi-a făcut mai mult bine decât orice mi se întâmplase până atunci. Mă
plângeam de nerecunoștința unui elev de-al meu, când un bărbat mult mai în
vârstă mi-a spus: „Ascultă, Napoleon Hill, în urmă cu aproape două mii de ani,
un om minunat a venit în această lume cu o filozofie de viață. Și ce crezi? Nu a
izbutit să îi convingă pe toți să îl urmeze. De fapt, tu te descurci mai bine decât
el. A avut doar doisprezece discipoli, dintre care unul l-a și trădat. Ce contează
dacă există unii care te trădează? Cine ești tu să crezi că vei fi susținut de
absolut toți? Însă oricum ar fi, ține minte un lucru: ei sunt cei care pierd, nu
tu.“
Așadar, nu îi lăsați pe alții să vă tulbure cu necredința lor. Nu te poți
aștepta ca toată lumea să creadă. Dacă toți oamenii ar avea capacitatea de a
crede pe care o veți dobândi voi după ce asimilați această filozofie, ea s-ar
transforma într-o utopie. Nu ne-am mai teme de bomba cu hidrogen, nu ne-
am mai teme de niciun fel de bombă din lume.
A șasea premisă

Iată cea de-a șasea premisă: subconștientul pare a fi singura cale prin care
fiecare dintre noi poate avea acces la Inteligența Infinită. Aș vrea să fiți foarte
atenți la cuvintele pe care le-am folosit. Am spus „pare a fi“. Nu pot afirma cu
toată certitudinea că este singura cale. Mă îndoiesc că voi ați putea ști precis, la
fel cum mă îndoiesc în privința oricui ar fi sigur că altă cale nu există. Circulă o
mulțime de teorii legate de această chestiune, dar din majoritatea observațiilor
făcute de mine până azi, în cursul a sute de experimente, reiese că
subconștientul este singura poartă de acces la Inteligența Infinită, iar
subconștientul poate fi influențat de individ prin mijloacele despre care am
vorbit până acum și la care voi reveni în lecțiile următoare.
Calea de acces la Inteligența Infinită este credința, iar credința se bazează pe
stabilirea unui scop. Această frază oferă cheia întregului paragraf. Credința e
bazată pe definirea scopului. Știți oare de ce nu aveți încredere în voi înșivă pe
cât ar trebui? Ați reflectat vreodată la asta? V-ați gândit de ce, atunci când vi se
ivește o oportunitate, sau ceea ce credeți că este o oportunitate, începeți să vă
puneți la îndoială capacitatea de a o valorifica? Nu vi s-a întâmplat așa de foarte
multe ori?
Dacă ați avut ocazia să cunoașteți îndeaproape oameni de succes, ați
observat că ei nu au ezitări. Dacă vor să facă ceva, nu le trece niciodată prin
minte că nu ar fi în stare să realizeze acel lucru.
Sper că, pe parcursul colaborării cu Napoleon Hill Associates, veți ajunge
să îl cunoașteți pe domnul Stone, distinsul meu asociat în afaceri. Dacă am
întâlnit vreodată un om care să își cunoască puterea propriei minți atât de bine,
încât să nu se bazeze decât pe gândirea lui, Clement Stone este acela. De fapt, e
atât de încrezător în capacitatea minții sale, că mă influențează și pe mine.
Înainte vreme, aveam impresia că dispun de suficientă energie, dar vă spun
sincer că de câte ori mă întâlnesc cu Stone îmi reîncarc bateriile. Ce minunat
este ai în preajmă pe cineva dotat cu o asemenea stăpânire de sine și care ține
totul sub control! Cred că asociatul meu nu are nicio grijă pe lumea asta. Nu
îmi pot imagina că ar tolera vreo îngrijorare. De ce? Pentru că are încredere în
capacitatea sa de a-și folosi mintea și de a face ca acea minte să creeze
circumstanțele pe care el și le dorește.
Așa funcționează mintea cuiva care are succes, și așa vor funcționa și
mințile voastre odată ce veți îmbrățișa această filozofie. Veți fi capabili să vă
proiectați mintea către orice obiectiv pe care l-ați ales și nu veți mai avea nicio
îndoială, nu o să vă mai întrebați dacă puteți sau nu să atingeți acel obiectiv.
Nicio urmă de îndoială!

A șaptea premisă

Cea de-a șaptea premisă sună astfel: creierul este construit dintr-un set de
receptori și o stație de emisie pentru vibrațiile gândirii. Acest fapt explică
importanța de a avea un scop precis, în loc de a pluti în derivă, deoarece
creierul cuiva poate fi atât de saturat de natura scopului, încât să înceapă să
atragă echivalentele fizice sau materiale ale respectivului scop.
Vreau să zăboviți mai mult asupra paragrafului anterior, să îl analizați, să îl
citiți de câteva ori și să îl conștientizați pe deplin. Primul aparat de emisie–
recepție, primul radio, a fost cel care există în creier. Și nu e vorba doar despre
creierul uman, ci și despre cel al multor animale. Am doi câini din rasa
Pomeranian care știu exact la ce mă gândesc, uneori chiar înainte ca eu însumi
să îmi dau seama. Sunt atât de inteligenți, încât pot intra pe aceeași lungime de
undă cu mine. Când urmează să plec la o plimbare cu mașina, câinii știu
dinainte dacă îi voi lua sau nu și pe ei. Nu trebuie să le spun, căci, prin
telepatie, sunt deja conectați la gândurile mele.
Mintea transmite vibrații în mod constant. Dacă ești agent de vânzări și
plănuiești să abordezi un potențial cumpărător, tranzacția trebuie finalizată
înainte de întâlnire. V-ați gândit vreodată la asta? Dacă doriți să întreprindeți
un lucru pentru care aveți nevoie de ajutorul altuia, condiționați-vă mintea în
așa fel încât să știți dinainte că respectivul va coopera.
Cum veți reuși? În primul rând, veți reuși pentru că oferta voastră va fi atât
de corectă, de onestă și de benefică pentru celălalt, încât nu o va putea refuza.
Cu alte cuvinte, vă veți câștiga dreptul la cooperarea lui. Veți fi surprinși să
descoperiți ce schimbare majoră se produce în oameni atunci când le trimiteți
gânduri pozitive, și nu gânduri încărcate de frică și îndoială, prin intermediul
postului de radio care este creierul vostru.
Iată un exemplu care arată modul de funcționare a acestei stații din
propriul creier. Să spunem că aveți nevoie de o mie de dolari până poimâine,
căci altfel vă veți pierde mașina sau mobila. Pur și simplu, aveți nevoie de ei ca
de aer. Așa că vă duceți la bancă, dar în momentul în care intrați pe ușă,
bancherul vă percepe rapid disperarea, astfel că hotărăște să nu vă împrumute
acei bani.
E amuzant? Nu, e tragic. Este ca și cum v-ați da foc la casă cu snopul de
chibrituri din buzunar. Gândurile transmise creează foarte curând realități.
Când ajungeți la bancă, descoperiți că, în loc să obțineți cooperarea de care
aveți nevoie, cealaltă persoană v-a depistat îndoiala și teama – acea stare de
spirit pe care ați transmis-o înainte să deschideți gura – și vi le reflectă
întocmai.
O perioadă îndelungată, în timp ce făceam cercetări asupra acestei filozofii,
mi-am câștigat existența predând tehnici de vânzare. Am instruit peste 30 000
de agenți. Mulți dintre ei sunt acum membri ai asociației de asigurări de viață
Million Dollar Round Table. Dacă există un lucru pe lumea asta pe care chiar
trebuie să știți cum să îl vindeți, acesta este asigurarea de viață. Nimeni nu va
cumpăra în veci o asigurare de viață dacă nu vă pricepeți la vânzări. Mai întâi,
i-am învățat pe cursanți cum să își vândă lor înșiși o asigurare, înainte de a
încerca să vândă una altcuiva. Fiindcă dacă nu ar fi fost în stare să se convingă
pe sine că au nevoie de polița respectivă, cu siguranță că nu ar fi reușit
niciodată să îi convingă pe alții.
Există însă un alt aspect la care vreau să fiți foarte atenți. Câteodată, nu vă
simțiți în apele voastre și melancolia vă dă târcoale, fără să știți din ce motiv. Vi
s-a întâmplat asta, nu-i așa?
Mie nu mi se mai întâmplă. Atunci când sunteți într-o dispoziție proastă,
examinați-vă starea cu atenție, încercând să depistați cauza. Știați că atrageți în
permanență vibrații negative din partea altora, a oamenilor frustrați, a celor
morocănoși? Știați că lumea lor este un haos? Sunt indivizi care se gândesc doar
la apocalipsă, care așteaptă și se roagă să pice bomba cu hidrogen, acea bombă
menită să distrugă planeta. Ce s-ar întâmpla dacă milioane de oameni de
pretutindeni s-ar aștepta la asta, imaginându-și în fiecare clipă distrugerea
totală și rugându-se ca ea să se petreacă? Ce credeți că s-ar întâmpla?
Inevitabilul, asta s-ar întâmpla!
Lumea noastră are nevoie de o renaștere care să îi facă pe oameni să
descopere puterea și demnitatea propriei minți, astfel încât să se poată
concentra asupra lucrurilor pozitive, constructive, iar nu asupra celor
distrugătoare. Cum spuneam, fiecare creier este o stație de emisie–recepție.
Cu ani buni în urmă, când eram la început de drum, am ținut o serie de
prelegeri la Harvard Business School. Le-am spus studenților că, după ce am
cercetat meticulos lucrările lui Alexander Graham Bell și Elmer R. Gates, am
ajuns la concluzia că eterul transportă în mod constant sunete pe care urechea
nu e capabilă să le perceapă, dar că undele pot fi captate direct de către creierul
uman. Iar creierul fiecărui individ trimite întruna gânduri pe care le
recepționează creierul altor oameni, emisia și recepția fiind permanente.
N-am ajuns să îmi expun teoria până la capăt, pentru că am fost întrerupt
de studenți: începuseră să tropăie frenetic. I-am văzut rânjind, apoi am auzit
un hohot de râs ca un nechezat. Pur și simplu mi-au aplicat un șut în dos.
S-ar putea să mă întorc la Harvard și să dau peste același grup de studenți.
Să încep prin a-mi cere scuze că îmi permit să mă iau la întrecere cu toate
zgomotele din sală, cu acea adevărată orchestră – oameni care cântă, oameni
care se joacă, oameni care vorbesc intrând în competiție cu mine. De data asta
mi-ar acorda atenție? M-ar asculta? Da, ar face-o. Nu ar mai bate din picioare,
nu ar mai râde, nu s-ar mai foi, pentru că acum știu cu toții că dreptatea este
de partea mea.
Există o varietate imensă de zgomote și aici, în această încăpere, chiar în
momentul de față. Eterul le transportă. Este mediul care poartă gândurile de la
un creier la altul. Puteți fi într-o legătură mintală atât de strânsă cu o altă
persoană, încât să comunicați cu ea prin telepatie.
Nu aș fi făcut această afirmație, dacă nu aș fi știut că e adevărată. Și cum
credeți că am aflat? Empiric. Acum câțiva ani, mă plimbam prin Central Park
din New York, unde sunt sigur că mai erau cel puțin trei, patru mii de oameni.
Soția mea mi-a transmis că trebuie să mă duc la Columbia Broadcasting
Station ca să negociez o colaborare și să fiu neapărat acolo la ora 13:00, pentru
o conferință importantă. Mi-a transmis mesajul prin telepatie. Așa că, în loc să
mă întorc acasă, am pornit direct spre locul indicat. Am ajuns la Columbia
Broadcasting Station cu un minut înainte de a începe conferința. Nici dacă aș
fi primit o scrisoare conținând acea informație, comunicarea nu ar fi fost mai
precisă.
În mod similar, după o conferință susținută la Rotary Club în New Jersey,
am rămas la o discuție neprotocolară cu mai mulți dintre cei care fuseseră în
public. După o oră și jumătate, m-am ridicat brusc și le-am spus: „Vă rog să
mă iertați, domnilor, trebuie să răspund la un apel telefonic. Mă sună soția.“
M-am dus la telefon și am ridicat receptorul. Soția mi-a zis: „Ai întârziat.“
Apoi, m-am întors la interlocutori și mi-am cerut din nou scuze, explicându-le
că soția mea este îngrijorată că nu m-am întors încă de la conferință și voia să
se asigure că nu mi s-a întâmplat nimic rău.
„Dar cum ați știut că vă sună soția?“ m-au întrebat ceilalți. „Oh, e secret de
stat“, le-am răspuns, fără să mă obosesc să le dau explicații, temându-mă că nu
vor înțelege sau că vor deveni circumspecți în legătură cu prelegerea pe care
tocmai o ținusem. M-am gândit că uneori e mai bine să nu dezvălui prea mult.
Dar cu voi, studenții mei, simt că pot fi onest; vă pot face confesiuni. Vă pot
povesti despre astfel de experiențe care indică fără urmă de îndoială capacitatea
creierului de a transmite și de a recepta gânduri. Cu toții avem posibilitatea de
a regla această stație de emisie–recepție pentru a atrage doar vibrațiile pozitive
emise de alte persoane. Despre asta e vorba. Să ajungem să ne antrenăm mintea
pentru ca, din nenumăratele vibrații care plutesc permanent în jurul nostru, să
le captăm numai pe acelea care au legătură cu ceea ce ne dorim extrem de mult
în viață.
Cum veți reuși? Menținându-vă concentrați asupra celui mai important
aspect: scopul major pe care vi l-ați stabilit. O puteți face prin repetiție, prin
gândire, prin acțiune, până când, în cele din urmă, creierul nu va mai percepe
alte vibrații decât cele care se potrivesc aspirațiilor voastre. Așadar, aveți putința
să vă educați creierul până în punctul în care va bloca pur și simplu alte
vibrații, în afara celor dorite. Atunci când ajungeți să preluați controlul asupra
propriului creier în acest fel, veți intra pe drumul vostru. Și veți porni cu
adevărat în direcția cea bună.

Avantajele unui scop bine definit

Să vorbim acum despre beneficiile pe care le aveți când vă stabiliți un scop clar.
Niciodată în viața mea nu am sugerat nimănui să facă un anumit lucru fără să
îi ofer un motiv întemeiat. Nu vă spun doar vouă să sădiți motive în mintea
cuiva; eu însumi fac asta. Și tocmai de aceea vă voi da câteva motive solide
pentru a urma sfaturile din această lecție.
În primul rând, definirea scopului dezvoltă automat încrederea în sine,
inițiativa, imaginația, entuziasmul, autodisciplina, concentrarea și capacitatea
de a depune efort, toate fiind premise esențiale pentru a avea succes în viață.
Această gamă de atribute se dezvoltă dacă sunteți conștienți de importanța
stabilirii unui scop clar; cu alte cuvinte, dacă știți cu exactitate ce anume vă
doriți, dacă vă faceți un plan pentru a obține acel lucru și dacă vă antrenați
mintea pentru a duce planul la îndeplinire.
Vorbind despre stabilirea unui plan, câtă vreme nu vă numărați printre
oamenii cu adevărat excepționali, este aproape sigur că la început veți adopta
unul care nu va funcționa prea grozav. Imediat ce vă dați seama că nu aveți un
plan potrivit, renunțați la el, concepeți altul și continuați până când descoperiți
varianta optimă. În cursul acestui proces, amintiți-vă mereu un lucru: e posibil
ca, în ceea ce vă privește, Inteligența Infinită să aibă un plan mai bun decât cel
la care v-ați gândit voi.
Păstrați-vă mintea deschisă. Dacă alegeți un plan care nu dă roade,
indiferent dacă e vorba despre scopul vostru major sau despre unul mai puțin
important, nu vă încrâncenați, ci renunțați la el și cereți îndrumare de la
Inteligența Infinită. Fiindcă s-ar putea să o primiți.
Ce trebuie să faceți pentru a obține această îndrumare? Cum puteți fi siguri
că o veți primi? Începeți prin a crede că este posibil – și nu ar fi rău să vă
spuneți asta cu voce tare. Bineînțeles, Creatorul ne cunoaște gândurile, însă am
descoperit că verbalizarea lor aduce cu sine mult entuziasm, ceea ce nu strică
deloc. În plus, am convingerea că exprimarea gândurilor prin cuvinte ajută la
trezirea subconștientului.
Când am scris De la idee la bani1, inițial numisem lucrarea Cei 13 pași către
bogăție, însă atât editorul meu, cât și eu ne-am dat seama că nu e un titlu de
impact. Căci pentru a vinde o carte îți trebuie un titlu de un milion de dolari.
Editorul m-a tot bătut la cap, cerându-mi să găsesc rapid un titlu vandabil.
Am notat cinci, șase sute, dar nu mi-a plăcut niciunul. Apoi, într-o zi, m-a
băgat în sperieți. M-a sunat și mi-a spus:
– Mâine-dimineață, ori îmi dai titlul, ori am eu unul fenomenal.
– La ce te-ai gândit? l-am întrebat.
– Îi vom spune Cu tărâța faci mălaiul.
– Dumnezeule, o să mă termini! am explodat. Asta e o carte serioasă, iar tu
vrei să-i pui un titlu hazliu. Mă omori și pe mine, omori și cartea!
– Indiferent ce pățești, dacă nu-mi dai un titlu mai bun până mâine-
dimineață, ăsta rămâne!
Acum, fiți atenți ce s-a întâmplat, pentru că vă va da de gândit. În noaptea
aceea, m-am așezat pe marginea patului și am purtat o discuție cu propriul
subconștient. I-am spus: „Amice, am parcurs un drum lung împreună. Ai făcut
multe lucruri pentru mine și câteva lucruri în locul meu, atunci când am fost
un ignorant. Dar acum am nevoie de un titlu uluitor, și am nevoie de el
neapărat în seara asta. Mă auzi?“
Apoi, am început să vorbesc cu voce tare, atât de tare, încât vecinul de
deasupra a bătut de câteva ori în podea, nu că l-aș învinovăți, fiindcă probabil a
crezut că mă cert cu soția. Însă i-am spus foarte clar subconștientului ce anume
am nevoie. Nu i-am precizat ce fel de titlu voiam. I-am spus doar că trebuie să
fie un titlu uluitor.
M-am dus la culcare după ce mi-am saturat subconștientul cu acest mesaj,
numai după ce am ajuns în momentul psihologic în care am știut că el va făuri
peste noapte exact ce doream. Dacă nu aș fi ajuns acolo, aș fi stat și acum tot pe
marginea patului și aș fi continuat să vorbesc cu subconștientul meu. Căci
există un moment psihologic – pe care îl poți simți –, momentul când puterea
credinței preia controlul asupra a ceea ce încerci să faci și îți spune: „Acum,
totul e în ordine, te poți liniști. Ce-a fost mai greu a trecut.“
Am adormit, însă pe la ora 2:00 dimineața m-am trezit cu senzația că cineva
mă zguduie cu putere. Și îndată ce m-am dezmeticit, mi-am dat seama că titlul
cel uluitor, De la idee la bani, era deja întipărit în mintea mea. Uraaa! Am
chiuit de bucurie și am sărit la mașina de scris ca să-l notez.
Apoi, am pus mâna pe telefon și mi-am sunat editorul. Era ora 2:30.
– Ce-i? Ce s-a întâmplat? a mormăit el. Arde pe undeva?
– Arde, sigur că da! i-am răspuns. Am titlul de un milion de dolari!
– Hai, zi-l!
– De la idee la bani.
– Pe cinstea mea, băiete, chiar că l-ai găsit! a venit replica lui.
Corect, doar că aș spune că noi l-am găsit. Până în momentul de față,
cartea a avut încasări de peste 23 de milioane de dolari, asta numai în Statele
Unite. Probabil că până când mă voi stinge, va genera câștiguri de cel puțin
100 de milioane, și încasările nu se vor opri acolo. Valorează peste un milion –
e un titlu de multe, multe milioane de dolari.
După cum mi-am chelfănit subconștientul, nu sunt surprins că s-a dat pe
brazdă și a făcut o treabă grozavă. De ce nu am folosit metoda asta de la bun
început? Nu e curios? Doar cunoșteam legea. De ce m-am prostit și am
tergiversat? De ce nu m-am dus direct la sursă și nu mi-am pus subconștientul
la muncă, în loc să zăbovesc la mașina de scris, înșirând cinci, șase sute de
titluri inepte?
Vă voi spune de ce. Din același motiv pentru care, de multe ori, știm ce
trebuie făcut, dar nu facem. Nu există nicio explicație pentru indolența omului
față de el însuși. Chiar după ce cunoști legea, chiar după ce ai aflat beneficiile
pe care le obții dacă o aplici, tot te codești până în ultimul moment să te
folosești de ea.
Este ca atunci când te rogi: uiți să o faci până când lucrurile se complică,
până când ajungi să te temi îngrozitor. Bineînțeles, nu rostirea rugăciunii are
efect în sine, ci condiționarea minții în așa fel încât viața să ți se construiască zi
de zi în virtutea acelei rugăciuni.
Fiecare clipă a vieții voastre este o rugăciune continuă, pentru că se bazează
pe credința în propria demnitate și pe armonizarea cu acea Inteligență Infinită
care vă poate ajuta să obțineți orice vreți pe lume. Dar dacă așteptați până când
nevoia vă copleșește, este ca și cum v-ar fi murit cineva apropiat și ați merge la
pompele funebre – credeți-mă, în clipele acelea veți fi jecmăniți și veți accepta
să dați oricât de mulți bani, asta pentru că durerea vă va arunca într-o stare de
confuzie. Nu veți opune rezistență, fiindcă decesul respectiv v-a luat prin
surprindere.
La fel stau lucrurile în ceea ce privește mintea umană. Trebuie să o
condiționați, să o antrenați în fiecare zi, pentru ca în momentul în care apare o
urgență să fie alertă și gata să rezolve problema.
Stabilirea unui scop major înseamnă să vă planificați zilnic timpul și
activitățile care duc la atingerea acestuia. Dacă ați așterne pe hârtie un bilanț
orar al muncii efective pe care o depuneți în fiecare zi de-a lungul unei
săptămâni, iar apoi un bilanț al timpului pe care îl irosiți în van, ați avea
realmente un șoc.
Nu de mult, cineva mi-a spus: „Napoleon Hill, văd că ești tip extrem de
ocupat. Acum ești într-un avion, acum în altul. Scrii cărți, vorbești la
conferințe, îl ajuți pe domnul Stone să conducă o afacere. Trebuie să fii un om
dedicat muncii trup și suflet.“
M-am înroșit. Știți de ce? Pentru că risipesc cel puțin jumătate din timpul
pe care îl am la dispoziție. Zilnic, aș putea să dedic cinci ore unui lucru util,
dacă mi-aș dori îndeajuns de mult asta. Și dacă eu sunt într-atât de indolent,
cum credeți că sunteți voi?
Sper că nu vă supărați pe mine, am vrut doar să vă zgândăr nițel. Doamnelor
și domnilor, intenția mea a fost vă atrag atenția asupra faptului că toți ne
irosim o parte substanțială din timp. Nu suntem eficienți. Dormim în jur de
opt ore, alte opt ore le petrecem la muncă, pentru a ne câștiga traiul, însă mai
avem opt ore libere, în care am putea să facem orice vrem. Acele opt ore sunt
timpul șansei noastre. Timpul în care ne putem antrena mintea pentru a obține
ceea ce ne dorim, de fapt, în viață.
De asemenea, stabilirea scopului ne face mai atenți la oportunitățile legate
de țelul nostru major. Ne dă curajul să îmbrățișăm acele conjuncturi prielnice
și să acționăm în funcție de ele. Aproape zilnic, trec pe lângă noi diverse
oportunități care, dacă le-am observa și le-am valorifica, ne-ar aduce beneficii
importante. Însă aici intervine obiceiul nostru de a tergiversa lucrurile. Pur și
simplu, nu avem suficientă voință, nu suntem suficient de prompți și de
hotărâți pentru a le fructifica atunci când se ivesc. Dar dacă vă veți antrena
mintea cu această filozofie, nu numai că veți valorifica oportunitățile, dar veți
obține mai mult. Ce anume? Să vă creați voi înșivă oportunități.
Într-o zi, unul dintre generalii lui Napoleon (celălalt Napoleon) l-a abordat
pe marele conducător de oști. Plănuiau să atace dușmanul în dimineața
următoare. Generalul i-a spus: „Domnule, circumstanțele nu ne sunt prielnice
pentru atacul de mâine“, lucru la care Napoleon a răspuns: „Circumstanțele ne
sunt potrivnice? La naiba, eu fac circumstanțele. Atacați!“
Nu am văzut niciodată un om de succes, indiferent în ce domeniu, căruia
să-i spui că un anumit lucru nu se poate face și care să nu dea replica: „Atacați,
atacați!“
Începeți din punctul în care sunteți în momentul de față. Când ajungeți la
o curbă, veți descoperi întotdeauna că drumul continuă. Atacați! Nu amânați,
nu rămâneți în loc. Atacați!
Stabilirea unui scop vă conferă încredere în sine, în propria integritate și în
propriul caracter, ceea ce atrage atenția altor oameni într-un sens favorabil
vouă. V-ați gândit la asta? Cred că toți îi admirăm pe cei care merg ținând
capul sus. Nici nu e nevoie să fie prea înalți, pentru că oricum atitudinea lor
spune întregii lumi că sunt extrem de siguri pe ei, că știu ce fac și că se află pe
drumul pe care singuri și l-au ales. Dacă aveți o asemenea atitudine, ceilalți se
vor da în lături, fără ca măcar să le-o cereți. Pur și simplu le transmiteți prin
puterea gândului că aveți un drum de parcurs și că ar face bine să nu vă stea în
cale.
 Așa este construită lumea. Nenumărați oameni sunt atât de indolenți în ceea
ce îi privește, încât se lasă îmbrânciți de pe drumul lor. Credeți-mă, cel care știe
cu adevărat ce vrea îi va împinge pe alții în lături, mai ales pe aceia care îl
încurcă. De asemenea, cel care știe încotro se îndreaptă va găsi întotdeauna
semeni dispuși să îl ajute, să coopereze cu el.
În asta constă cel mai mare beneficiu al stabilirii precise a unui scop:
deschide calea pentru un antrenament complet al minții, pentru exercitarea a
ceea ce numim credință, prin impunerea unei atitudini pozitive și prin
eliberarea de limitările fricii, ale îndoielii și descurajării, ale nehotărârii și
amânării. Chiar în clipa în care luați o decizie, fiind convinși că este exact ceea
ce vă trebuie, veți ști sigur că o veți duce la îndeplinire. Toate gândurile
negative care v-au ademenit înainte își vor face bagajele și o vor lua din loc. Pur
și simplu vor dispărea. Gândurile negative nu pot supraviețui într-o
minte pozitivă.
Vă puteți imagina o stare de spirit optimistă și una pesimistă coabitând în
același creier? Bineînțeles că nu, pentru că așa ceva nu e posibil. Și, mai
departe, știați că orice urmă de atitudine mintală negativă este suficientă
pentru a spulbera puterea rugăciunii? Știați că o picătură de îndoială vă poate
distruge planul? Prin urmare, pentru a vă duce la îndeplinire scopul major,
trebuie să aveți curaj, credință și hotărâre.
În plus, stabilirea scopului vă face conștienți de succes. Înțelegeți la ce mă
refer? Dacă aș spune că un individ este conștient de starea lui de sănătate, ați
pricepe? Asta înseamnă că mai toate gândurile respectivului se învârt în jurul
propriei sănătăți. Dacă ne referim la conștientizarea succesului, gândurile se
coagulează în jurul realizării, a izbânzii, nu în jurul problemelor ce par
nerezolvabile. Știați că 98% dintre oamenii care nu reușesc nimic în viață au
mentalitatea „nu se poate“? De fiecare dată când le apare la orizont o
oportunitate, când li se dă o șansă, aceștia se refugiază în negație, fiind
absorbiți de perspectiva imposibilității.
N-o să uit cât trăiesc ce mi s-a întâmplat atunci când domnul Carnegie mi-
a oferit șansa de a sistematiza această filozofie. Îmi venea să îi înșirui toate
motivele pe care le puteam găsi în defavoarea mea, să îi spun că nu pot, că nu
sunt în stare – și, pe măsură ce mă concentram asupra imposibilității, alte
gânduri negative se așezau la rând. Apăreau de nicăieri. Nu eram îndeajuns de
școlit, nu dispuneam de bani, nu aveam notorietate. Și nici măcar nu știam ce
înseamnă „filozofie“. Îmi adunam curajul să îi mulțumesc lui Carnegie pentru
favoarea de a mă fi ales pe mine și totuși să îi dau de înțeles că nu sunt
persoana potrivită. Dar în timp ce toate astea îmi defilau prin cap, cineva
discret dintr-un colț al minții mele, care privea cum mă înec în gânduri negre,
mi-a șoptit: „Hai, spune-i că poți să o faci. Vorbește odată!“
Drept care am rostit ferm: „Domnule Carnegie, da, accept provocarea, și
puteți fi sigur că voi duce treaba la bun sfârșit.“ Magnatul s-a apropiat de mine,
mi-a întins mâna și a zis: „Îmi place și ce ai spus, îmi place și cum ai spus-o.
Este exact ceea ce așteptam.“
A sesizat că mă înflăcărasem, cuprins deodată de credința că sunt în stare să
fac ceea ce îmi ceruse, în pofida faptului că nu aveam niciun alt atu în afara
hotărârii de a crea această filozofie.
În schimb, dacă aș fi ezitat câtuși de puțin, dacă aș fi mormăit: „Bine,
domnule, să văd ce pot înjgheba“, sunt convins că ar fi renunțat într-o clipă la
mine. Mi-ar fi spus că nu par a fi îndeajuns de motivat.
Însă eu îi zisesem cu aplomb: „Desigur, puteți să contați pe mine“, iar
rezultatul îl aveți în fața ochilor. Aveți dovada că domnul Carnegie a ales omul
potrivit.
Carnegie știa ce face. Depistase ceva în mintea umană, în mintea mea, un
lucru pe care îl căutase timp îndelungat. Și pe care îl găsise. La vremea
respectivă, nu mi-am dat seama ce anume prețuise, dar am aflat mai târziu.
Vreau ca voi să îi recunoașteți valoarea, pentru că și voi aveți același lucru în
minte – aceeași capacitate de a ști ce vă doriți și aceeași conștiință a faptului că
puteți reuși orice vă propuneți, chiar dacă nu sunteți siguri de unde să începeți.
Gândiți-vă la Marie Curie, la circumstanțele în care a descoperit radiul. Tot
ce cunoștea despre radiu era pură teorie; știa doar că trebuie să existe pe undeva
prin univers. Era ca și cum te-ai apuca să cauți un ac în carul cu fân. Însă
Marie Curie a avut atât de multă credință, încât ea a dezvoltat acea teorie, a
rafinat-o și a obținut prima mostră de radiu produsă vreodată în lume. Puterea
de creație a minții umane este absolut uluitoare!
Pe lângă o asemenea realizare, adversitățile și problemele noastre sunt
meschine – nu înseamnă absolut nimic. Comparați acele non-probleme pe care
ni le creăm singuri și în jurul cărora ne învârtim cât e ziua de lungă cu realele
încercări pe care le-a înfruntat și depășit Marie Curie. Sau Thomas A. Edison,
în timp ce lucra la becul cu incandescență, una dintre marile lui invenții. Sau
Henry Ford, pe când construia primul său automobil. Cât de multă credință
au avut! A fost nevoie de o credință enormă și de un scop bine stabilit pentru
ca acești oameni măreți să aibă realizările care le-au adus celebritatea.
Ce ne face măreți? Măreția provine din capacitatea de a descoperi puterea
propriei minți, de a o accepta și de a o folosi. Asta este ceea ce clădește măreția.
În viziunea mea, orice femeie și orice bărbat pot deveni cu adevărat măreți prin
simplul proces de recunoaștere, de acceptare și de întrebuințare a capacității
lor mintale.
 2
Cum trebuie aplicat principiul
scopului major

În continuare, vă ofer instrucțiunile necesare pentru a putea să aplicați

principiul scopului major bine definit, instrucțiuni care trebuie urmate cu
sfințenie. Nu omiteți niciuna dintre ele.

Scrieți o declarație

În primul rând, scrieți o declarație explicită reiterând scopul vostru major,

semnați-o, păstrați-o în memorie și repetați-o cel puțin o dată pe zi sub forma
unei rugăciuni sau, dacă preferați, a unei mantre. Avantajele unui asemenea
demers sunt evidente, dat fiind că întărește puterea credinței proprii și o atrage
pe cea a Creatorului care vă veghează.
Am constatat din experiență că, adeseori, acest sfat este trecut cu vederea de
către studenții mei. Au impresia că este suficient să îți stabilești un scop și nu
văd rostul de a-l mai nota pe o foaie. Însă e obligatoriu să faceți asta. Trebuie să
treceți prin actul fizic de a transpune gândul pe hârtie, trebuie să îl memorați și
să începeți să vorbiți cu propriul subconștient despre ceea ce vă doriți mai
mult. Vizualizarea scopului transmite impulsuri către subconștient, căruia îi
comunicați că deja v-ați pus pe treabă ca să vă atingeți țelul. Și nu ar strica să
vă aduceți aminte povestea pe care v-am spus-o despre ce am făcut pentru a
obține titlul de un milion de dolari al cărții mele.
Dați-i de înțeles subconștientului că, de acum, țineți totul sub control. Că
voi sunteți la conducere. Însă pentru asta trebuie claritate și hotărâre; altfel,
nici subconștientul și nici altceva nu vor putea să vă ajute. Dintr-o sută de
oameni, 98 nu știu ce anume își doresc în viață și, drept urmare, nu obțin
niciodată ceea ce vor cu adevărat. Pur și simplu acceptă indiferent ce li se oferă.
Bineînțeles, pe lângă scopul major, puteți avea și ținte secundare, oricât de
multe, cu condiția ca toate să aibă legătură cu ceea ce vă doriți în cel mai înalt
grad și să vă conducă în direcția respectivă. Pentru că întreaga voastră viață
trebuie să fie dedicată îndeplinirii scopului major pe care vi l-ați ales.
În treacăt fie spus, este în regulă să aveți o atitudine modestă atunci când
cereți un lucru, însă nu trebuie să fiți umili. Dacă sunteți convinși că aveți
dreptul la ceva, întindeți mâna și cereți cu fermitate, dar fără a ignora
instrucțiunile pe care vi le voi da în continuare.
În al doilea rând, faceți o schiță clară a planului – sau a planurilor – prin care
intenționați să vă atingeți obiectivul, indicând și o perioadă maximă de timp în
care v-ați propus să îl realizați. De asemenea, scrieți detaliat ce anume sunteți
dispuși să dați în schimbul îndeplinirii scopului vostru. Aveți grijă să construiți
un plan suficient de flexibil, astfel încât să puteți opera schimbări pe parcurs, în
funcție de inspirație și de derularea evenimentelor. Nu uitați că Inteligența
Infinită vă poate înfățișa un plan mai bun decât cel pe care îl aveți voi – adesea
o va face, dacă sunteți categorici cu privire la ceea ce vă doriți.
Ați simțit vreodată un imbold pe care să nu îl puteți explica? Știți ce
reprezintă acel imbold? Este încercarea subconștientului de a vă transmite o
idee. De multe ori, devenim insensibili la vocea subconștientului. Am auzit
oameni spunând: „Azi mi s-a năzărit o idee bizară“, ignorând posibilitatea ca,
dacă ar asculta-o și ar întreprinde ceva în privința ei, tocmai acea idee bizară să
fie ideea de un milion de dolari. Personal, acord multă atenție unor astfel de
imbolduri, pentru că în ele există fără îndoială o poartă de comunicare cu ceva
din exterior. Consider că toate sunt legate de lucruri care există în mintea mea,
deja conectată la ceea ce mă va ajuta să îmi ating scopul.
Așadar, scrieți planul cât mai clar, menționând timpul pe care intenționați
să îl alocați îndeplinirii lui. Termenul-limită este foarte important. Însă nu
prezentați scopul major în vreo frază de genul: „Vreau să devin cel mai bun
vânzător din lume“, sau „Îmi propun să fiu cel mai performant angajat al
firmei“, sau „Am de gând să câștig o mulțime de bani“. Asta nu înseamnă
claritate. Claritate în privința scopului înseamnă: „Vreau să obțin X în decurs
de Y ani.“ Apoi, începeți să descrieți ce înțelegeți prin X și să precizați cât timp
înseamnă Y.
În următorul paragraf pe care îl scrieți, arătați ce anume sunteți dispuși să
oferiți în schimbul îndeplinirii dorinței voastre – și, desigur, detaliați ce
presupune această ofertă.
Aveți cea mai vagă idee despre ce trebuie să dați în schimbul a ceea ce vă
doriți de la viață? Aveți cea mai vagă idee despre ce a trebuit să dau eu la
schimb pentru succesul meu? Personal, am tot ce mi-am dorit, și am din
belșug. Însă uneori se întâmplă să primești un lucru pe care nu îl vrei, cum mi
s-a întâmplat chiar zilele trecute, când m-am ales cu o răceală. Firește, nu
păstrez mult timp astfel de daruri. Acum, propriul ghid al sănătății de fier s-a
pus pe treabă și a rezolvat situația. (Vă voi spune mai multe despre acest ghid
ceva mai târziu.)
Când veți deveni profesori competenți ai acestei filozofii, veți lumina mințile
celor care vor intra sub influența voastră. Asta este ceea ce trebuie să oferiți. Ce
alt lucru mai valoros ați putea da în schimbul atingerii scopului? Eu nu aș avea
niciun fel de reținere să cer orice îmi doresc, deoarece cred că serviciul pe care
îl prestez mă îndreptățește să o fac. Vreau ca și voi să simțiți la fel.
Însă nu vă imaginați că, dacă năzuiți să câștigați un milion de dolari într-
un an, nu trebuie să munciți din greu. Nu gândiți precum majoritatea. Fiți
dispuși să oferiți în aceeași măsură în care cereți.
De altfel, chiar înainte de a finaliza acest curs, ar fi minunat dacă ați chema
doi, trei prieteni și ați începe să le predați una dintre lecțiile noastre. De pildă,
pe cea din seara asta. Îndrăznesc să afirm că oricare dintre voi ar putea deja să le
explice altora destul de bine ce a învățat până acum, mai ales dacă are la
îndemână notițele luate la curs.
Încercați! Veți fi surprinși de cât de bine vă va prinde, atât vouă, cât și
celorlalți. Puteți face puțin prozelitism, puteți face puțină practică – și veți
descoperi că prin asta veți evolua, vă veți dezvolta aptitudinile.
Natura are un sistem perfect de aranjare în timp a tuturor lucrurilor. Dacă
ești fermier și vrei să semeni grâu, ieși pe câmp, pregătești ogorul și semeni
grâul în anotimpul potrivit. Credeți că fermierul se așteptă ca începând din
ziua imediat următoare să și recolteze ce a semănat?
Bineînțeles că nu. Așteaptă ca natura să își joace rolul. Fie că o numiți
Inteligență Infinită, fie Dumnezeu, fie oricum altfel, există o inteligență care își
face treaba, însă doar după ce începeți să acționați, după ce întreprindeți tot ce
ține de persoana voastră. Această inteligență nu vă va îndruma, nici nu va
atrage spre voi obiectul scopului major, dacă voi înșivă nu știți care este acela și
nu evaluați corect momentul îndeplinirii lui. Ar fi ridicol ca un om să creadă că
va putea strânge un milion de dolari până la sfârșitul lunii, dacă însușirile sale
sunt mediocre. Cu alte cuvinte, calibrați-vă așteptările în funcție de ceea ce știți
că sunteți în stare să realizați.

Nu discutați cu alții despre propriul scop

Țelul cel mai important, scopul major pe care îl aveți în viață, nu e bine să fie
trâmbițat. Păstrați discreția, exceptând cazurile pe care vi le voi prezenta
ulterior, în prelegerea despre Inteligența Superioară. De ce vă îndemn să
păstrați secretul asupra scopului vostru? Știți ce fac rudele când le anunți că ai
reușit să urci o treaptă mai sus față de ele? Îți râd în nas și te îndepărtează. Cel
puțin, așa au făcut ale mele. De-a lungul vremii, dintre toți oamenii pe care îi
cunosc, doar doi m-au susținut și, mai ales, m-au încurajat: mama mea vitregă
și Andrew Carnegie. Nu aș fi putut să supraviețuiesc fără credința pe care
aceștia mi-au insuflat-o. Trebuie să aveți în viața voastră măcar un om care să
creadă în voi, căci altfel nu veți ieși la liman. Însă trebuie să meritați un
asemenea om.
În orice caz, nu le dezvăluiți altora scopul vostru major, pentru că există
îndeajuns de multe persoane cărora le place să stea pe marginea trotuarului și
să aștepte să vă pună piedică atunci când treceți pe lângă ele, mai ales dacă
mergeți ținându-vă capul sus și având încrederea că veți realiza în viață mai
multe decât au reușit ele. Chiar dacă nu au nimic de câștigat, tot vă vor pune
piedică, doar ca să vă vadă căzând. Vă vor băga pilitură de fier în motorul
mașinii sau vă vor fisura baia de ulei, doar ca să vă încetinească. De ce? Pentru
că în lume există multă invidie.
Singurul mod de a vorbi despre scopul vostru în viață este prin acțiune
efectivă – și nu înainte, ci după ce l-ați atins. Lăsați faptele să vorbească. Nu vă
lăudați și nu vă arătați mândria de sine prin cuvinte, ci prin realizări. Doar ceea
ce spun acestea este cu adevărat relevant.
Pe vremuri, se mai găsea câte unul care să mă critice. Presupun că și acum
mai sunt cârcotași, dar nici măcar nu îi mai aud, darămite să le răspund în
vreun fel. De ce? Pentru că realizările mele grăiesc atât de puternic, încât vocile
celor care mă blamează rămân în surdină. Lăsați munca voastră, lăsați
realizările voastre să vorbească în locul vostru.
Totodată, faceți-vă planuri flexibile; nu vă cramponați de ideea că un plan
este perfect doar pentru că ați lucrat mult timp la elaborarea lui. Ar fi o
greșeală. Lăsați suficient spațiu pentru a-l adapta pe parcurs. Încercați din
răsputeri să îl puneți în aplicare, dar dacă nu funcționează cum trebuie,
schimbați-l.

Condiționați-vă mintea pentru succes

Pasul următor constă în a vă aduce scopul major la nivel conștient cât mai des
posibil. Mâncați gândindu-vă la el, adormiți meditând la el, permiteți-i să vă
acompanieze în orice clipă a vieții. Astfel creați o legătură cu subconștientul,
care, după cum am mai spus, poate fi influențat în sensul de a vă ghida
acțiunile și de a lucra alături de voi.
Știați că am jucat un rol în elaborarea unei mașinării care îți condiționează
mintea pentru succes în timp ce dormi? Am ținut prelegeri despre asta vreo 15
ani. În prezent, există peste șase tipuri de aparate care, odată pornite, transmit
mesaje către subconștient din sfert în sfert de oră. În felul acesta, puteți să vă
tratați atât afecțiunile fizice, cât mai ales pe cele mintale și, cu siguranță, puteți
să scăpați de lipsa încrederii, de lipsa credinței. Dacă doriți să îi transmiteți
ceva propriului subconștient, cel mai bine este să o faceți în timpul somnului.
Dacă nu ar fi fost adevărat, nu aș fi putut influența natura să construiască un
set de aparate auditive pentru fiul meu Blair, care s-a născut fără urechi. Am
lucrat numai și numai cu subconștientul său.
Totuși, mă simt dator să vă previn: mintea conștientă este foarte geloasă.
Stă de pază și nu permite accesul a mai nimic, exceptând lucrurile de care vă
este frică, în primul rând, și lucrurile care vă stârnesc entuziasmul. Dacă vreți
să plantați o idee în subconștient, trebuie să o faceți cu o doză enormă de
credință și entuziasm. Trebuie să sechestrați mintea conștientă, astfel încât să
rămână deoparte și vă lase să treceți direct în subconștient, asta datorită
entuziasmului și credinței voastre.
Repetiția este o altă metodă eficientă. Mintea conștientă se plictisește în
cele din urmă de aceleași lucruri pe care i le dai să le rumege și îți spune: „În
regulă, dacă tot repeți chestiile astea, nu pot sta aici să te ascult la nesfârșit. Mă
obosești. Du-te la subconștient și vezi ce reușești să obții de la el.“ Acesta
este mecanismul.
Mintea conștientă e capricioasă și percepe mai ales pericolele, lucrurile care
s-ar putea să nu meargă. Și are o listă destul de lungă de temeri și superstiții, pe
care le adună așa cum un avar adună inclusiv bucăți de sfoară, cuie, potcoave și
câte altele. Ea păstrează tot acel gunoi de care trebuie să vă debarasați – deșeuri
de care nu aveți nevoie. Iar dacă nu o țineți sub control, va transmite toate
aceste lucruri subconștientului.
Așa că, în fiecare seară, chiar înainte de a merge la culcare, e necesar să faceți
ordine trimițând spre subconștient doar gândurile pozitive legate de ceea ce
vreți să întreprindeți, gânduri care vă vor însănătoși atât mintea, cât și trupul.
Nu uitați că trupul are nevoie de o recondiționare în fiecare zi. Atunci când
corpul vostru stă întins în pat și e pregătit de repaus, lăsați-l în voia Inteligenței
Infinite, cerându-i subconștientului să înceapă repararea tuturor celulelor din
organism, astfel încât a doua zi dimineață să vă redea un corp sănătos, în care
mintea să poată funcționa optim.
Nu vă culcați înainte să îi dați subconștientului această comandă. Spuneți-i
ce vreți. Formați-vă un obicei din asta. Repetiția va începe să dea roade, iar
subconștientul vă va asculta. Însă fiți foarte atenți ce anume vă doriți, pentru că
dacă veți continua să cereți insistent un lucru, exact pe acela îl veți primi.
 Mă întreb cât de surprinși ați fi în cazul în care v-ați aduce aminte ce ați
cerut de-a lungul anilor. V-ați gândit vreodată la asta? Acum mă refer la
lucrurile negative care vi s-au întâmplat, cele pe care poate că le-ați cerut din
neglijență. Poate că v-ați gândit intens la ele, însă nu i-ați spus subconștientului
că, de fapt, nu era ceea ce vă doreați cu adevărat. Așa că subconștientul v-a
livrat necazuri.

Obiectivul primordial

Vă voi vorbi în continuare despre cei mai importanți factori legați de scopul
major pe care îl urmăriți. În primul rând, acesta ar trebui să reprezinte cel mai
înalt obiectiv al vostru: țelul unic, mai presus de toate celelalte, menirea ale
cărei roade sunteți dispuși să le lăsați în urma voastră ca pe un monument al
propriei ființe.
Asta este ceea ce ar trebui să însemne, până la urmă, scopul major. Nu mă
refer la cele minore, vorbesc despre obiectivul care dă sens întregii voastre vieți.
Credeți-mă, prieteni, dacă nu vă descoperiți țelul suprem, vă irosiți mare parte
din viață. Uzura la care vă supune existența nu merită prețul plătit, dacă nu
țintiți cu adevărat spre un anumit scop, dacă nu aveți o misiune clară, dacă nu
valorificați șansa care vi se oferă de a ajunge la destinația aleasă.
Cred că toți suntem aici pentru a realiza ceva. Cred că am fost trimiși pe
pământ pentru a trudi și pentru a ne împlini destinul. Dacă nu ne folosim
mintea ca să ne descoperim scopul major, suntem inutili din perspectiva celui
care ne-a trimis aici. Așadar, luați-vă mintea în stăpânire. Țintiți cât mai sus.
Nu vă lăsați doborâți de ideea că nu veți reuși în viitor doar pentru că nu ați
reușit în trecut. Nu vă încadrați viitorul în tiparele trecutului. Mereu începe o
nouă zi. Și, odată cu ea, renaștem.
Trasați noi tipare, existați într-o lume nouă, ca oameni noi. Dacă nu veți
înțelege această idee și nu o veți folosi, atunci nu veți rămâne cu absolut nimic
din lecțiile pe care vi le predau. Năzuința mea e ca voi, fiecare dintre cursanți,
să renașteți mintal, fizic și, poate, spiritual, având o țintă nouă, un scop nou, o
revelație a ceea ce însemnați ca indivizi și a ceea ce înseamnă demnitatea ca
liant al omenirii.
Dacă m-ați întreba care cred că este cel mai mare păcat al umanității, am
convingerea că răspunsul meu vă va surprinde. Voi ce părere aveți? Care credeți
că e cel mai mare păcat al lumii noastre?
Păcatul major îl reprezintă nesocotirea celui mai valoros dar primit de
oameni. Darul care, atât timp cât îl folosiți cum trebuie, vă va da tot ce doriți,
și vă va da din belșug. N-am spus că dorințele voastre trebuie să fie întotdeauna
raționale, am spus că ele se vor împlini. Că veți avea tot ce doriți și că veți avea
din belșug. Nu am calificat în niciun fel vreun scop anume. Doar voi îl puteți
califica pe al vostru. Doar voi vă puteți stabili niște limitări, iar dacă nu
îngăduiți asta, nimeni nu vi le poate impune.

Păstrați scopul în fața voastră

Scopul principal, sau o parte dintre aspectele acestuia, trebuie să se afle în

permanență cu câțiva pași înaintea voastră, astfel încât să priviți către el cu
speranță și anticipare.
Dacă vă apropiați de un scop și chiar îl atingeți, ce faceți mai departe? Vă
stabiliți un altul. Atingându-l pe primul, deja vă sporiți încrederea că puteți
ajunge cu succes la scopul vostru major. Când vă alegeți următoarea țintă, aveți
grijă să fie una mai importantă. În cazul în care obiectivul este de natură
financiară, nu vizați de la început un câștig enorm. Elaborați un plan rezonabil
pe 12 luni și observați dacă e suficient de ușor să îl îndepliniți. În anul
următor, dublați suma la care v-ați gândit inițial. După încă un an, dublați din
nou suma. Și tot așa.
Earl Nightingale mi-a relatat că, în urmă cu câțiva ani, stătea întins în pat
citind una dintre cărțile mele, când dintr-odată i-a venit o idee care i-a
dezvăluit esența celor spuse de mine, și anume că există un punct focal în care,
dacă ajungi, poți face orice dorești. Chiar din acel moment a început să aibă
succes. A scos un chiot ascuțit. Soția lui a venit în goană, crezând că vreun
intrus e gata să-l omoare.
 – Am găsit, am găsit! striga întruna Earl.
– Despre ce vorbești?
– Despre ceea ce am căutat toată viața. Uite, e chiar aici!
Și a început să îi citească soției sale din carte, după care a conchis:
– Acum, o voi demonstra. Voi afla dacă Napoleon Hill este un șarlatan sau
un tip excepțional. Gata, în săptămâna următoare o să-mi dublez venitul!
Și a reușit. Atunci și-a zis: „Ei bine, poate că o fi fost un noroc întâmplător.
Voi încerca din nou.“ Și-a dublat din nou venitul, apoi s-a oprit spunându-și:
„De acum încolo, mă voi descurca singur.“
Credeți-mă, Earl Nightingale o duce foarte bine, atât din punct de vedere
financiar, cât și în alte privințe. A făcut o treabă minunată. A fost mobilizat de
această filozofie, de o anumită idee din ea. Care a fost ideea stimulatoare? Earl
a descoperit în interiorul ființei lui toate răspunsurile la problemele personale.
Nu avea nevoie să afle lucrul ăsta din cărțile mele, însă, citindu-le, ideea i s-a
revelat.
Nu știu unde veți descoperi voi imboldul despre care vorbesc, însă cu
siguranță că îl veți găsi undeva. Iar atunci când o veți face, îl veți ajuta pe
oricare om aflat sub influența voastră să își activeze propria voință.
Scopul vostru principal trebuie întotdeauna să fie plasat undeva în față,
undeva în viitor. De ce spun asta? De ce să nu vă stabiliți, de pildă, un scop
ușor realizabil, pe care să îl puteți îndeplini în ziua imediat următoare? Pentru
că, în mod evident, acel scop nu va fi unul semnificativ, nu va reprezenta
menirea voastră, iar apoi pentru că nu ați mai avea satisfacția parcurgerii
drumului spre atingerea țintei.
Această satisfacție nu este de neglijat. Dacă veți atinge prea repede un scop,
nu vă veți bucura de reușită, ci veți căuta alte scopuri mărunte – și astfel o veți
lua mereu de la capăt. Viața e mai puțin interesantă când nu ai un obiectiv
important de atins, altul decât acela de a trăi pur și simplu.
Speranța unei realizări viitoare

Speranța care ia naștere când privești spre o viitoare realizare legată de scopul
major este una dintre cele mai mari plăceri pe care le poate avea un om. Nu
sunt în stare să o descriu. Nu am cuvintele potrivite pentru a zugrăvi bucuria
pe care o simt când privesc spre viitor și văd milioanele de oameni care vor
profita de pe urma cărților mele, precum și pe studenții înțelepțiți de mine. Mă
emoționează până în măduva oaselor ideea că aș putea face foarte mult bine în
viitor. Că, într-un fel sau altul, viața mea le va fi de folos și altora. Nimic nu se
poate compara cu această speranță. O speranță a ceva ce încă nu a fost atins,
dar care îți dă un sentiment încântător.
Cei care și-au atins scopurile și nu își mai doresc nimic sunt realmente niște
oameni foarte triști. Am întâlnit o mulțime. La un moment dat, m-am retras
în Florida, gândind că am suficienți bani cât să duc o viață tihnită acolo. Însă
după vreo șase luni de viață tihnită, am început să mă plictisesc îngrozitor. M-
am apucat să critic Biserica, ceea ce m-a transformat într-un tip foarte popular.
Dar mulțumirea mi s-a stins repede. Cum din partea clerului nu am primit o
reacție îndeajuns de puternică, am început să mă iau de universități și colegii.
Asta chiar că a atras asupra mea un val de simpatie.
Apoi m-am trezit la realitate și am descoperit despre mine un lucru de care
sper că voi nu veți avea parte. Mi-am dat seama că lipsa de activitate este cu
adevărat instrumentul diavolului, în atelierul căruia mă instalasem. Am avut
nevoie de multe ghionturi pentru a ieși din letargie și a mă pune din nou pe
treabă. Niciodată nu mă veți vedea ieșind la pensie. Nu, trebuie să te menții
activ, să faci întotdeauna ceva, să continui să muncești, să ai mereu o țintă în
față.
Scopul major al cuiva poate consta – și în general așa se întâmplă – în ceea ce
poate fi atins doar printr-o serie de pași mici, făcuți de la o zi la alta, de la o
lună la alta, de la un an la altul, pentru că este conceput astfel încât să consume
o viață întreagă de eforturi. Scopul major al cuiva poate consta într-o
combinație de diferite scopuri mai mărunte, cum ar fi natura profesiei, care ar
trebui să fie o alegere personală. De fapt, e necesar ca scopul major să se
armonizeze cu meseria ori cu afacerea noastră, deoarece fiecare zi petrecută la
locul de muncă trebuie să ne aducă mai aproape cu un pas de ceea ce ne dorim
în viață.
Mi-e milă de indivizii care merg la lucru zi de zi numai ca să aibă ce pune pe
masă, niște haine de îmbrăcat și un acoperiș deasupra capului. Îmi pare rău
pentru cei care nu au alt scop decât pura supraviețuire. Nu îmi pot imagina că
vreunul dintre studenții mei ar putea năzui doar la atât. Cred că voi vreți să
trăiți cu adevărat, și vreți să trăiți în belșug. Cred că voi doriți tot ce vă e
necesar pentru a face lucrurile pe care visați să le obțineți în viață, inclusiv bani.
De asemenea, trebuie să vă asigurați că scopul major pe care vi-l alegeți este
în deplină armonie cu aspirațiile partenerului vostru de viață. Poate fi ceva mai
important decât asta? Există vreo relație umană mai importantă decât cea
dintre soți? Nu, bineînțeles. Nimeni nu cunoaște o relație mai importantă.
Ați văzut cum arată o relație dintre un bărbat și soția sa în care lipsește
armonia? Sunt convins că știți. Nu e ceva plăcut, nu-i așa? Nu e plăcut nici
măcar să te afli în compania unui astfel de cuplu. Însă poate exista armonie și,
pentru a o dobândi, ideal este să se înceapă prin a pune în aplicare
instrucțiunile Inteligenței Superioare în ceea ce privește relațiile de cuplu.
Prima alianță a Inteligenței Superioare trebuie să fie în cadrul cuplului. Dacă
nu vă bucurați de așa ceva, probabil că va trebui să vă faceți partenerul să se
reîndrăgostească, iar dacă izbutiți, e grozav! Cred că, în toată viața mea, nu am
avut nicio altă perioadă la fel de frumoasă precum aceea în care îmi curtam
viitoarea soție. Așadar, începeți să vă curtați din nou partenerul.
Soția mea este din alt univers. Mă bucur nespus că a ajuns în universul meu,
însă chiar mi se pare că a venit din altă lume. Pentru că nu există nimeni în
afara ei care să mă cunoască atât de bine, care să îmi citească perfect gândurile,
care să știe cum și când să mă facă fericit. Întotdeauna intuiește ce îmi trece
prin minte, și nici nu trebuie să fiu lângă ea ca să își dea seama ce mi se
întâmplă la orice oră. Știe când am nevoie de inspirație și știe cum să devină ea
însăși sursa de inspirație pe care o caut. Este un miracol absolut că am o
asemenea soție!
 Dacă partenerul poate să vă completeze în orice privință, dacă e gata să vă
susțină oricând aveți un moment de slăbiciune, atunci dispuneți de o comoară
inestimabilă, de o avere care nu se compară cu nicio alta din lume. O astfel de
relație, de tipul unei alianțe a Inteligenței Superioare, vă ajută să depășiți toate
dificultățile. Iar asta fiindcă partenerii își unesc atitudinile mintale și, totodată,
își multiplică entuziasmul, dozându-l astfel încât să îi poată oferi din el celuilalt
atunci când are nevoie.

Stabiliți relații armonioase cu apropiații

Dacă nu aveți o relație bună cu asociații în afaceri sau cu oamenii alături de

care lucrați zi de zi, determinați cauzele și încercați o nouă abordare.
Veți fi surprinși când veți constata ce schimbări puteți face cu o mică
mărturisire. Numeroși indivizi susțin că sunt prea mândri ca să își recunoască
slăbiciunile. Dar, vă asigur, este un lucru extraordinar să vă eliberați de o
vulnerabilitate prin simpla ei mărturisire. Recunoașteți că nu sunteți perfecți,
că mai aveți și puncte slabe. Probabil că acea confesiune venită din partea
voastră le va da curaj și celor din preajmă să spună: „Dacă mă gândesc bine,
nici eu nu sunt perfect“, iar de aici încolo, relațiile au potențialul de a reporni
pe un alt făgaș.
Dedicați-vă creării unor relații mai bune cu oamenii cu care intrați zilnic în
contact, indiferent cine sunt aceștia. Puteți să o faceți. Știu că puteți. Cum de
știu asta? Pentru că, într-o vreme, eu însumi îmi făceam atâția inamici, încât la
un moment dat ajunsesem să am mai mulți dușmani decât prieteni. Mi-a luat
destul timp până când mi-am dat seama de ce se întâmplă asta. De fapt, la
începutul carierei, nu îmi prea păsa. Dacă nu eram de acord cu cineva, mă
dădeam peste cap să îi demonstrez că greșește, chiar dacă respectivul nu mă
întrebase ce părere am. Pur și simplu i-o spuneam eu. Bineînțeles, când ești
permanent pus pe harță, poți câștiga o oarecare popularitate – să stârnești
mereu animozități, să te dai mai deștept decât alții, să semnalezi orice greșeală a
cuiva sunt lucruri care atrag atenția.
 Apreciez când cineva vine la mine și îmi spune: „Napoleon Hill, ți-am citit
cartea și nu sunt de acord cu ideile tale.“ Mi se întâmplă să întâlnesc și
asemenea oameni. Apreciez asta, dar nu sunt la fel de încântat ca atunci când
cineva îmi zice: „Napoleon Hill, ți-am citit cartea, m-am regăsit și am ajuns un
om de succes.“
Adesea, relațiile încetează să mai fie armonioase din cauza neglijării lor –
pur și simplu, nu vă mai implicați suficient în cultivarea lor. Dar, dacă doriți
relații armonioase, le puteți avea. Schița scopului vostru major ar trebui să
includă un plan bine definit pentru dezvoltarea armoniei în toate relațiile
personale, în special în cele din cămin, acolo unde câteodată lucrați, dar unde,
mai ales, vă amuzați ori vă destindeți. Sunt relațiile de bază în ceea ce privește
atingerea scopului principal, pentru că împlinirea cuiva depinde foarte mult de
cooperarea apropiaților. Ați sesizat asta? Lucrurile cu adevărat importante pe
care vreți să le faceți în viață pot fi realizate doar prin interacțiunea armonioasă
cu alții. Și cum puteți obține o cooperare armonioasă dacă nu socializați, dacă
nu aveți înțelegere pentru cei din jur, dacă nu sunteți îngăduitori cu
slăbiciunile lor?
Ați avut vreodată un prieten care să vă fie recunoscător pentru că v-ați
străduit să îl îndreptați ori să îl convingeți să-și schimbe o opinie? Vouă vă
place când un amic încearcă să vă schimbe părerile? Nu cred. Nimeni nu
suportă să i se spună că e ceva în neregulă cu el. Totuși, există anumite căi prin
care vă puteți ajuta un prieten. În primul rând, nu îi spuneți în față că greșește
– dacă începeți să îi punctați metehnele, e foarte posibil ca data viitoare când
vă va întâlni, să vă ocolească, ba chiar să nici nu vă mai salute.
Nu puteți construi relații bune cu cei din jur dacă îi criticați întruna, dacă
insistați asupra defectelor lor. În definitiv, toți avem defecte. Dar dacă le veți
vorbi mai întâi despre calitățile și talentele pe care le-ați sesizat la ei, lucrurile
vor sta cu totul altfel. Nu am întâlnit încă pe nimeni lipsit de calități. Odată ce
vă veți concentra asupra punctelor forte ale apropiaților, respectivii vor înțelege
că îi lăudați și își vor da toată silința să nu vă dezamăgească.
Doriți-vă mai mult decât puteți avea

Nu ezitați să vă fixați o țintă înaltă, chiar dacă situația din prezent indică faptul
că vă doriți mai mult decât este posibil. Bineînțeles, în clipa când mi-am ales
scopul major al vieții, de a pune la punct prima filozofie practică a
autorealizării și de a vorbi lumii despre ea, acest lucru mi se părea a fi cu mult
peste capacitățile mele. Dar ce credeți că m-a motivat în toți cei 20 de ani de
eforturi și cercetări? Cum credeți că am rezistat, când nu auzeam decât critici și
dezaprobare din partea cunoscuților? E vorba despre ceva de care și voi aveți
nevoie.
Ați putea spune că acel ceva a fost credința, însă cum îți clădești credința?
Nu trebuie să ai o motivație? Nu trebuie să ai un obiectiv care să îți hrănească
mai apoi credința? Și nu trebuie să acționezi ca să pui planul în mișcare? În
ceea ce mă privește, aveam credință din belșug și mi-am menținut vie acea
credință, comportându-mă mereu de parcă aș fi știut dinainte că voi duce la
bun sfârșit sarcina pe care mi-o încredințase domnul Carnegie.
Totuși, în răstimpuri, aveam senzația că prietenii și rudele au dreptate. Din
punctul lor de vedere și după standardele lor, îmi iroseam extrem de mulți ani
din viață. Dar din punctul de vedere al milioanelor de oameni care au
beneficiat și vor beneficia în continuare de munca mea, nu au însemnat defel
20 de ani irosiți. Probabil că, dintre gânditorii generației mele, am fost cel care
și-a folosit timpul în modul cel mai profitabil pentru semenii săi.
Când veți începe să predați, nu veți avea de la început săli pline. Va trebui să
strângeți din dinți și să vă dați peste cap ca să vă afirmați. Să aveți încredere în
ceea ce faceți, să vă perfecționați, să căpătați experiență. Asta va dura
săptămâni, luni, poate un an. Însă dacă începeți să vă lamentați că e prea greu
și că durează prea mult, amintiți-vă doar atât: mie mi-au trebuit 20 de ani. Eu
nu am renunțat, așa că voi de ce ați face-o?
De asemenea, gândiți-vă la tehnicile pe care le-am învățat și pe care vi le
transmit. Nu va mai trebui să le verificați sau să dați bani pe ele. Am plătit eu
prețul pe care ar fi trebuit să îl plătiți voi, dacă nu ați fi urmat acest curs. Mi-
am petrecut ultimii zece ani testând aceste metode, fie în emisiuni de radio sau
de televiziune, fie ținând prelegeri, fie organizând cursuri de training, ba chiar
lucrând în domeniul publicității. Nu există nici cel mai mic aspect în legătură
cu munca pe care o veți face ca profesori despre care să nu vă pot da sfaturi
bazate pe experiența mea. Astfel, vă voi scurta considerabil perioada de
ucenicie. Nu va trebui să trudiți 20 de ani, ca mine, și nu voi fi deloc surprins
dacă mulți dintre voi, cei de față, se vor bucura de succes în decurs de numai
trei, patru luni de când vor începe să predea această flozofie.
Nu puteți da greș decât dacă aveți convingerea că veți da greș. Când crezi că
ți se va întâmpla ceva rău, chiar așa va fi. Însă dacă veți sta în jurul meu ceva
mai mult timp și mă veți asculta, vă voi face să alungați gândul că veți eșua.
Veți ști că nu veți eșua.

Scopul în natură

Cea mai evidentă demonstrație a principiului stabilirii unui scop principal o

găsiți observând natura. Nimic din ceea ce face natura nu se petrece la
întâmplare. Dacă există ceva în univers care este pe deplin ordonat, acestea
sunt legile naturii. Nu deviază, nu temporizează, nu dau înapoi. Nu puteți
ocoli sau evita legile naturii, însă aveți posibilitatea să vă adaptați la ele și să
beneficiați de ele. Bunăoară, legea gravitației nu poate fi abrogată nici pentru o
fracțiune de secundă. E cu neputință să se întâmple asemenea lucruri, de vreme
ce întreaga configurație a funcționării naturii e atât de bine pusă la punct, încât
totul se derulează cu precizia unui ceasornic.
Dacă doriți un exemplu despre ce înseamnă să funcționezi în baza unor
principii clare, trebuie doar să aveți o fărâmă de înțelegere a științelor pentru a
sesiza modul naturii de a face lucrurile – ordinea universului, interdependența
tuturor legilor naturii, relația imuabilă dintre toate corpurile cerești. Nu este
absolut uluitor că astronomii pot calcula cu sute de ani înainte cum vor fi
poziționate la un moment dat planetele și stelele unele față de altele? Iar asta
nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi existat un scop definit, un plan în virtutea
căruia acționează astfel.
Another random document with
no related content on Scribd:
back
back
back
back
back
back
back
back
back
back
back
back
back
back
back
back
back