Dan Brown CODUL LUI DA VINCI

Date

Le Prieur de Sion . societate secreta fondata n 1099 . este o organizatie reala. n 1975, n cadrul Bibliotecii Nationale din Paris au fost descoperite o serie de suluri de pergament, denumite apoi Les Dossiers Secrets, n care erau mentionate numele unor membri ai acestei organi zatii, printre care Sir Isaac Newton, Sandro Botticelli, Victor Hugo si Leonardo da Vinci.

Opus Dei este o congregatie catolica de o pietate ferventa, recunoscuta de Vatic an, care a strnit de curnd controverse ca urmare a relatarilor despre utilizarea unor tehnici de co ercitie si spalare a creierelor si cu privire la o practica periculoasa cunoscuta sub numele de "mort ificare corporala". n 2002, Opus Dei a finalizat construirea unui Sediu Central National n valoare de 4 7 milioane de dolari, pe Lexington Avenue, la numarul 243, n New Yor . Toate operele de arta, obiectivele arhitecturale, documentele si ritualurile sec rete mentionate n aceasta carte sunt reale.

Prolog

Muzeul Luvru, Paris 22.46

Renumitul custode Jacques Saunire se mpletici pe pardoseala Marii Galerii a muzeul ui. Se repezi la cel mai apropiat tablou pe care-l zari, un Caravaggio. Se prinse de ra ma aurita si apoi

batrnul de saptezeci si sase de ani trase de ea pna ce o desprinse de pe perete si se prabusi cu pnza la piept. Dupa cum anticipase, un grilaj de fier bubui n apropiere si bloca intrarea n galer ie. Parchetul se zgudui. Undeva, departe, o alarma ncepu sa tiuie.

Custodele ramase ntins pe jos o clipa, ncercnd sa-si recapete suflul si sa decida c e are de facut n continuare. "Sunt nca n viata." Se trase ntr-o parte de sub pnza si privi n jur, n c utarea unui loc n care sa se ascunda. O voce rasuna, cutremurator de aproape: . Nu misca! n patru labe, custodele ncremeni. Usor, cu miscari lente, si ntoarse capul. La nici cinci metri distanta, dincolo de poarta nchisa, atacatorul . care avea o constitutie robusta, l privea printre gratiile de fier. Era nalt si lat, cu pielea albicioasa, de parca ar fi fost a unei fantome, si parul rar, alb si el. Ochii lui aveau irisul roz si pupila rosie-vin etie. Albinosul scoase un pistol din buzunar si, printre barele de fier, l ndrepta spre custode. . N-ar fi trebuit sa fugi, spuse acesta cu un accent greu de identificat. Acum, spune-mi unde e! . Ti-am spus deja, bigui batrnul si ngenunche umil pe podea. Habar n-am despre ce v orbesti! . Minti! Omul l privea fara sa i se clinteasca un muschi macar; singura licarire de viata parea a fi sclipirea din ochii lui rosii. . Tu si confratii tai aveti ceva ce nu va apartine, adauga. Custodele simti cum un val de adrenalina i se revarsa n vene. "Cum e posibil sa stie asta?" . Iar n noaptea asta va reveni n minile posesorilor lui de drept. Spune-mi unde e a scuns, si te las n viata. Albinosul si ndrepta arma spre teasta batrnului: . E un secret pentru care merita sa mori? Saunire abia mai putea respira. Matahala si lasa putin capul pe umar, privind n lungul tevii, gata sa traga. Custodele si ridica minile n semn de aparare:

. Asteapta... sopti el. ti voi spune tot ce vrei sa stii. Apoi rosti lent, cu grija, cuvintele pe care le repetase de attea ori nainte, minc iuna pe care o pregatise de mult... si pe care se rugase sa nu fie vreodata nevoit s-o spuna. Cnd ispravi de vorbit, atacatorul sau zmbi ncntat. . Da. Este exact ceea ce mi-au spus si ceilalti. Saunire ncremeni. Ceilalti?

. I-am gasit si pe ei, rnji Albinosul. Pe toti trei. Tu mi-ai confirmat ce mi-au spus ei. "Nu se poate!" Adevarata identitate a custodelui, ca si identitatile celor trei senesali, era aproape la fel de sfnta ca si secretul pe care l pastrau. Acum Saunire si dadu seama ca, res pectnd procedura stricta, senesalii i servisera individului aceeasi minciuna nainte de asi gasi sfrsitul. Asa cerea protocolul. Albinosul si atinti din nou arma: . Dupa ce vei muri, eu voi fi singurul care stie adevarul. "Adevarul". n aceeasi fractiune de secunda, Saunire si dadu seama cu oroare de real itate. "Daca mor, adevarul va fi pierdut pentru totdeauna." Instinctiv, sari ntr-o parte , ncercnd sa se adaposteasca. Arma bubui si custodele simti o arsura atunci cnd glontul i patrunse n stomac. Cazu cu fata n jos... chircindu-se de durere. Cu miscari ncete, se rostogoli si si privi atacator ul printre gratii. Pistolul era ndreptat spre capul sau. si nchise ochii. n mintea lui, frica se mpletea cu regretul. Clicul secnd al ncarcatorului gol rasuna de-a lungul galeriei. Saunire deschise ochii. Albinosul si cerceta arma, aproape amuzat. si duse mna la buzunar, dupa un alt ncarc ator, dar paru ca se razgndeste si privi calm spre abdomenul custodelui: . Eu mi-am terminat treaba aici. Batrnul se uita n jos si vazu gaura pe care o lasase glontul n pnza alba a camasii. Era nconjurata de un inel sngeriu, la ctiva centimetri sub stern. Stomacul. Cu cruzime parca, glontul i ratase inima. Ca veteran al razboiului din Algeria, custodele stia ce moarte len ta si cumplita l astepta. Timp de cincisprezece minute, acizii din stomac i se vor scurge n cavitatea torac ica, otravindu-l ncetul cu ncetul, din interior. . Durerea e un lucru bun, monsieur, spuse Albinosul, dupa care disparu. Ramas singur acum, Jacques Saunire si ndrepta din nou privirea spre poarta de fier. Ramasese captiv aici, nauntru, iar usile nu aveau sa se deschida dect dupa cel putin douaze ci de minute. Pna atunci nsa, el va fi mort. Cu toate acestea, spaima care i strngea inima era cu mul t mai rea si mai puternica dect frica de moarte.

"Trebuie sa transmit secretul." Ridicnd u-se cu greu n capul oaselor, gndul i zbura spre cei trei confrati ai sai, a sasinati... la generatiile dinaintea lor... la misiunea care le fusese ncredintata. "Un nentrerupt lant al cunoasterii." Iar acum brusc, n ciuda tuturor precautiilor... n ciuda tuturor masurilor de preve dere... Jacques Saunire ramasese unica veriga n viata, singurul pastrator al unuia dintre cele mai mari secrete care au existat vreodata. Desi tremura, izbuti sa se ridice n picioare. "Trebuie sa gasesc o cale..." Era nchis n Marea Galerie si n lumea ntreaga exista doar o singura persoana careia i putea preda stafeta. Saunire privi n jur, la zidurile luxoasei sale nchisori. Unele dintr e cele mai cunoscute tablouri din lume pareau sa-i surda, asemenea unor vechi si dragi prieteni. Crispndu-se de durere, si aduna fortele si se stradui sa-si limpezeasca mintea. Sa rcina disperata de care trebuia sa se achite urma sa-i solicite . stia bine acest lucr u . fiecare secunda carei mai ramasese din viata.

Robert Langdon se trezi cu greu. n ntunericul din camera suna un telefon . un sunet subtire, nefamiliar. Bjbi pe nopt iera si aprinse veioza. si miji ochii si privi n jur: un luxos dormitor n stil renascentist cu mobilier Ludovic al XVI-lea, fresce si un pat urias din mahon, cu baldachin. "Unde mama naibii sunt?!" Pe halatul de baie, agatat de unul dintre stlpii patului, erau brodate trei cuvin te: "HOTEL RITZ, PARIS". ncet, ceata ncepea sa se risipeasca. Ridica receptorul: . Alo? . Monsieur Langdon? spuse o voce de barbat. Sper ca nu v-am trezit!

Buimac, cauta ceasul de pe noptiera. Era 12.32. Noaptea. Nu dormise dect o ora, d ar se simtea de parca trecuse deja n lumea dreptilor. . Va sun de la Receptie, monsieur. mi cer scuze ca va deranjez, dar aveti un oasp ete. Insista ca este vorba despre o problema urgenta. nca nu reusise sa-si revina de-a binelea. "Un oaspete?" Privirea i cazu pe un flut uras mototolit care se afla la capatul patului:

"UNIVERSITATEA AMERICANA DIN PARIS are placerea de a va oferi O SEARA CU ROBERT LANGDON, PROFESOR DE SIMBOLISTICA RELIGIOASA, HARVARD UNIVERSITY".

Langdon mormai ceva ininteligibil. Conferinta din seara asta . o prezentare nsoti ta de diapozitive despre simbolismul care se ascunde n structura Catedralei din Chartres . atinsese , probabil, cteva puncte sensibile n rndul publicului. Probabil ca vreun specialist cucernicnd l urmar ise si voia sa nceapa acum o disputa. . Regret, spuse n receptor, dar sunt foarte obosit si... . Mais, monsieur, insista receptionerul, coborndu-si vocea pna la nivelul unei soa pte presante: Oaspetele dumneavoastra este o persoana foarte importanta! Langdon nu se ndoia ctusi de putin. Cartile lui despre pictura si simbolistica rel igioasa i adusesera o nedorita celebritate n lumea artei, iar cu un an n urma, implicarea sa ntr-un incident petrecut la Vatican si puternic mediatizat l propulsase n lumina reflectoarelor. D e atunci, sirul pretinsilor istorici si al specialistilor autodeclarati care-i bateau la usa par ea a nu se mai sfrsi. . Daca sunteti amabil, spuse Langdon straduindu-se sa pastreze un ton politicos, notati dumneavoastra numele si numarul de telefon al respectivului domn si comunicati-i ca voi ncerca sa-l contactez nainte de a parasi Parisul, marti! Va multumesc! Si nchise, nainte ca receptionerul sa mai apuce sa spuna ceva. Ridicnd u-se n capul oaselor, se ncrunta la brosura informativa destinata clientilo r, pe a carei coperta scria mare: "DORMITI CA UN PRUNC N ORASUL LUMINILOR. RELAXATI-VA LA RITZ, N PARIS". si ntoarse capul si privi oglinda care acoperea aproape n ntregime peretele de vizavi. Chipul care l privea de acolo parea a fi al unui necunoscut . ridat si obosit. "Chiar ai nevoie de o vacanta, Robert!" Anul care trecuse si lasase puternic amprenta asupra lui si imaginea din oglinda o arata perfect. Ochii lui, de un albastru viu de obicei, erau acum tulburi si melancolici. Barbi a cu gropita la mijloc era acoperit de un nceput de barba. n jurul tmplelor, firele carunte se nmultisera, n cepnd sa-i

acopere parul des, aspru si negru. Desi colegele lui sustineau ca firele arginti i nu faceau dect sa-i sporeasca aerul intelectual, el, unul, se cam ndoia... "Daca m-ar vedea acum cei de la Boston Magazine...!" Luna trecuta, spre iritarea lui, publicatia l situase n rndul celor mai interesante zece personalitati ale orasului . o onoare mai degraba dubioasa, care-l transformase n tinta ironiilor si ntepaturilor din partea colegilor de la Harvard. n seara aceasta, la aproape cinci mii de ilometri de casa, articolul respectiv fusese dezgropat si readus n actualitate pentru a-i bntu i seminarul. . Doamnelor si domnilor, rostise moderatoarea n fata publicului care umpluse pna l a refuz Le Pavilion Dauphine, din cadrul Universitatii Americane din Paris. Oaspetele nostr u din aceasta seara nu mai are nevoie de nici o prezentare. Autor a numeroase carti, printre care Simbo listica sectelor secrete, Arta Illuminati si Limbajul pierdut al ideogramelor, a scris totodata una dintre cele mai importante lucrari n domeniul iconologiei religioase . si nu exagerez deloc spunnd acest lucr u; multi dintre dumneavoastra studiati la orele de curs dupa manualele sale. Studentii din publicnd ncuviintasera entuziasti. . Ma gndisem ca n aceasta seara sa-l prezint inspirndu-ma din impresionanta sa autobiografie. nsa, continuase moderatoarea aruncnd u-i o privire jucausa, o perso ana din publicnd mi-a oferit o sursa de inspiratie mult mai... interesanta, daca-i pot sp une asa. Si scosese la vedere un exemplar din Boston Magazine. Langdon se crispase. "De unde mama naibii a facut rost de chestia asta?" Moderatoarea ncepuse sa citeasca fragmente din articol, iar el nu stiuse cum sa s e afunde mai adncnd n fotoliul pe care statea. Dupa treizeci de secunde, publicul rdea, iar femei a nu dadea semne ca ar vrea sa se opreasca. . Iar refuzul domnului Langdon de a vorbi despre neobisnuitul rol pe care l-a ju cat anul trecut, n Conclavul de la Vatican, i-a adus noi puncte n clasamentul celor mai interesante personalitati. Ce ziceti, doriti sa aflati si alte amanunte? Publicul aplaudase. "S-o opreasca cineva!" se rugase el atunci cnd femeia ncepuse sa citeasca din nou. ". Desi profesorul Langdon ar putea fi considerat o frumusete mai putin izbitoar e dect unii dintre laureatii nostri mai tineri, acest universitar de patruzeci si... de ani are n mod cert o alura de

intelectual rasat. Prestanta i este subliniata de o voce baritonala, neobisnuit d e joasa, pe care studentele sale o descriu ca fiind ciocolata pentru urechi." Sala izbucnise n rsete. Langdon se silise sa afiseze un zmbet stnjenit. Stia ce urmeaza . o fraza ridicola despre "Harrison Ford n sacou Harris" . si, fiindca n aceasta seara crezuse ca poate mbrac a iarasi n siguranta sacoul respectiv si puloverul pe gt marca Burberry, se hotarse ca trebui e sa treaca la actiune: . Multumesc, Monique, i spusese el si, ridicndu-se brusc, o invitase elegant sa co boare de pe

podium. Boston Magazine are un gust prea pronuntat pentru fictiune. Apoi se ntorsese spre publicnd cu un oftat din adncul pieptului: . Iar daca aflu care dintre dumneavoastra i-a oferit articolul acela, deportarea va asteapta! Oamenii izbucnisera din nou n rs. . Ei bine, prieteni, dupa cum stiti, n aceasta seara vom vorbi despre puterea sim bolurilor... Tritul subtire al telefonului se auzi iarasi n ntuneric. Scrsnind un "de necrezut" pr intre dinti, Langdon ridica receptorul: . Da? Asa cum banuise, era tot receptionerul: . Domnule Langdon, va rog sa ma scuzati. V-am sunat pentru a va informa ca oaspe tele acela se ndreapta chiar acum spre camera dumneavoastra. Am crezut de cuviinta ca e bine va anunt. Profesorul se trezise de-a binelea: . Ati trimis pe cineva spre camera mea?! . mi cer scuze, monsieur, dar o persoana de acest rang... nu-mi pot asuma autorit atea de a-i interzice sa vina. . Dar cine este omul acesta? Receptionerul nchisese nsa. Aproape n aceeasi clipa, n usa se auzi o bataie nerabdatoare. Nu foarte n largul lui, Langdon cobor din pat; talpile i se nfundara n mocheta groas a de pe podea. si trase halatul de baie pe umeri si se apropie de usa. . Cine e? . Domnule Langdon! Trebuie sa vorbesc cu dumneavoastra! Engleza individului avea un accent puternic, ca un latrat dur si autoritar. . Sunt locotenentul Jrme Collet. Direction Centrale Police Judiciaire. "Politia Judiciara?!" Langdon ramase o clipa tacut; stia ca DCPJ era coresponden tul francez al FBI-ului din Statele Unite. Fara a ridica lantul de siguranta, ntredeschise usa doi centimetri. Chipul care l privea de dincolo de prag era ngust si palid. Barbatul parea extrem de slab si purta oficiala unifo rma albastra:

. Pot sa intru? Langdon ezita, simtindu-se nesigur sub privirile sterse ale celuilalt: . Despre ce este vorba? . Mon capitaine are nevoie de experienta dumneavoastra profesionala ntr-o problem a personala. . Acum? bigui profesorul. E trecut de miezul noptii! . Gresesc daca spun ca n aceasta seara aveati programata o ntrevedere cu directoru l Muzeului Luvru? Dintr-o data, Langdon simti o usoara neliniste. Avusese, ntr-adevar, stabilita o n tlnire cu apreciatul custode dupa seminarul din aceasta seara, dar Saunire nu si facuse apar itia. . Nu, nu gresiti. De unde stiti dumneavoastra acest lucru? . Am gasit numele dumneavoastra n agenda domniei sale! . Sper ca nu s-a ntmplat nimic grav. Agentul ofta greu si-i ntinse prin usa o fotografie. Cnd vazu imaginea, Langdon ncremeni. . Fotografia aceasta a fost facuta acum mai putin de o ora. n interiorul Muzeului Luvru. Fara a-si dezlipi ochi de la imagine, profesorul simti cum repulsia initiala i s e transforma ntr-o brusca revarsare de mnie: . Cine a facut asta?! . Speram ca dumneavoastra ne veti ajuta sa raspundem la aceasta ntrebare, tinnd se ama de cunostintele pe care le aveti n domeniul simbolisticii si de programata dumneavoa stra ntrevedere cu domnia sa. Langdon se holba la fotografie, cu oroare, dar si cu teama. Imaginea era cumplit a si extrem de bizara, desi i dadea impresia unui dj-vu. Acum mai bine de un an, primise o alta fo tografie, a unui alt cadavru, si o solicitare similara. Douazeci si patru de ore mai trziu, era ct pe ce sa-si piarda viata la Vatican. Fotografia asta nu semana deloc cu cea de atunci si totusi, ceva anu me, n acest scenariu, parea ciudat de familiar. Agentul se uita la ceas: . Mon capitaine ne asteapta, monsieur!

Profesorul abia daca l auzi; nu putea sa-si desprinda privirea de pe fotografie. . Simbolul de aici... si modul n care trupul lui este att de straniu... . Pozitionat? i sugera agentul. Langdon ncuviinta, nfiorat: . Nu-mi imaginez cine ar fi putut sa faca asa ceva! Agentul l fixa ncruntat: . Nu ati nteles, domnule Langdon. Ceea ce vedeti n aceasta fotografie... monsieur Saunire nsusi si-a facut asta.

Undeva, la un ilometru si ceva departare, individul albinos pe nume Silas trecu de poarta luxoasei cladiri de pe Rue La Bruyre schiopatnd. Brul cilice1 cu tepi pe care l purt a n jurul coapsei i intra n carne, si totusi sufletul lui era luminat de bucuria de a-L sluji pe Dum nezeu. "Durerea e un lucru bun." Ochii lui rosii cercetara holul de la intrare. Pustiu. Urca scarile n tacere, cu grija, sa nu-i trezeasca pe frati. Usa dormitorului lui era deschisa; ncuietorile erau interzise aici. Intra si nchise usa dupa el. Camera avea un aer spartan . podea de scnduri, un dulap din lemn de brad si, n col t, o saltea nvelita n pnza de cort, care-i servea drept pat. Saptamna aceasta era oaspete aici, dar n trecut, timp de multi ani, fusese binecuvntat cu un sanctuar similar n New Yor . "Domnul mi-a oferit un adapost si un scop n viata." n aceasta seara, n sfrsit, Silas era convins ca a nceput sa-si mai plateasca din dat orii. Grabindu-se spre dulap, scotoci dupa telefonul mobil ascuns n sertarul de jos si forma un numar. . Da? raspunse vocea unui barbat. . nvatatorule, m-am ntors! . Vorbeste! i ceru vocea, care parea multumita ca-l aude. . Toti patru sunt morti. Cei trei senesali si... nsusi Marele Maestru. Urma o scurta pauza, ca pentru o mica rugaciune: . Si presupun ca ai obtinut informatia aceea. . Toti patru au spus acelasi lucru. Independent unii de altii. . Si i-ai crezut? . Asemanarea e prea mare pentru a fi doar o simpla coincidenta. Un usor gfit entuziast se auzi n receptor: . Excelent! Mi-a fost teama ca reputata lor discretie s-ar putea adeveri. . Perspectiva mortii este o motivatie puternica. . Asa deci, acum spune-mi ceea ce trebuie sa aflu. Silas stia ca informatia pe care o smulsese de la victimele sale avea sa constit

uie un soc: . nvatatorule, toti patru au confirmat existenta unei clef de vote... legendara "C heie de bolta". Auzi n receptor usorul icnet provocat de surpriza si aproape ca si simti exaltare a nvatatorului: . Cheia de bolta... Exact asa cum am banuit si noi. Stravechile traditii spuneau ca fratia crease o harta n piatra . la clef de vote, "cheia de bolta" . o tablita gravata ce dezvaluia locul n care se pastra, n mare taina, cel mai de se ama secret al... o informatie att de importanta, cu o asemenea forta, nct constituia nsusi temeiul exis tentei confreriei. . Cnd vom avea cheia de bolta, spuse nvatatorul, vom mai avea doar un singur pas d e facut. . Suntem chiar mai aproape dect va nchipuiti. Cheia de bolta se afla aici, n Paris. . n Paris? Incredibil! E mult prea frumos ca sa fie adevarat! Silas i povesti evenimentele din acea seara: cum toate cele patru victime, n clipa dinaintea mortii, ncercasera cu disperare sa-si gaseasca salvarea vietii lor pacatoase, dez valuindu-i secretul. Fiecare i spusese exact acelasi lucru: cheia de bolta era ascunsa n mod ingenios, n tr-un loc exact din interiorul uneia dintre cele mai vechi biserici din Paris . L'Eglise de Sain t-Sulpice. . ntr-o Casa a Domnului! exclama nvatatorul. Cum si mai bat joc de noi! . Asa cum au facut-o vreme de secole! nvatatorul tacu pentru o clipa, de parca se astepta sa fie patruns de acest trium f. ntr-un sfrsit, vocea lui se auzi din nou n receptor: . Silas, ai facut o fapta buna n ochii Domnului. Secole de-a rndul am asteptat ace st moment. Acum trebuie sa-mi aduci tablita. Imediat. n seara asta. ntelegi care este miza! Silas stia ca miza pusa n joc e inestimabila si totusi ceea ce-i ceruse nvatatorul i parea imposibil. . Dar biserica aceea e o fortareata! Mai cu seama pe vreme de noapte. Cum voi pu tea intra? Cu tonul ncrezator al unui om extrem de influent, nvatatorul i explica tot ce trebu ia sa faca.

Cnd nchise telefonul, Silas deborda de entuziasm si de nerabdare. "O ora", si spuse, multumit ca nvatatorul i lasase timp suficient pentru penitenta necesara nainte de a patrunde ntr-un lacas al Domnului. "Trebuie sa-mi curat sufletul de pa catele zilei de azi." Pacatele acelea avusesera nsa un scop sfnt. Acte de nimicire a dusmanilor lui Dumn ezeu fusesera comise timp de secole de-a rndul; cu siguranta i vor fi iertate! Si totusi, Silas stia ca mntuirea cere sacrificii. Dupa ce-si scoase toate hainele, ngenunche n mijlocul camerei si examina brul cilic e care-i ncingea coapsa. Toti adevaratii urmasi ai Caii purtau acest adevarat instrument d e tortura . un bru

dintr-o tesatura batuta cu spini metalici ascutiti, care patrundeau n carne, ca u n memento continuu al suferintelor ndurate de Iisus. n plus, durerea provocata de cilice potolea poft ele carnii. Desi purtase deja brul mai mult dect cele doua ore impuse zilnic, Silas stia ca as tazi nu era o zi obisnuita, asa ca mai strnse catarama cu nca o gaura, schimonosindu-se atunci cnd g hearele metalice i muscara mai adncnd din carne. Rasufla adncnd si savura ritualul purificato r. "Durerea este un lucru bun", sopti, repetnd mantra sacra a parintelui Josemara Esc riv . nvatatorul tuturor nvatatorilor. Desi se stinsese n 1975, ntelepciunea lui era nca vi e n cuvintele pe care le repetau de mii de adepti credinciosi din lumea ntreaga, pe cnd ngenuncheau si practicau ritualul sacru numit "mortificare corporala". Silas si ndrepta apoi atentia asupra unei frnghii groase, cu noduri, care astepta nc olacita lnga el. "Disciplina". Nodurile ei erau mnjite cu snge nchegat. Nerabdator sa simta iar efectele purificatoare ale suferintei fizice, Albinosul rosti o rugaciune scurta. Apoi nsf aca un capat al frnghiei, nchise ochii si se izbi cu ea peste umar, simtind cum nodurile i zdrelescn d carnea de pe spinare. nca o data. Apoi iar si iar. Castigo corpus meum. ntr-un trziu, simti cum sngele ncepe sa curga.

Aerul racoros de aprilie suiera pe fereastra deschisa, n vreme ce automobilul Cit ron ZX trecu n viteza pe lnga Opera si traversa Place Vendme. Pe scaunul din dreapta, Robert Lang don ncerca sasi puna ordine n gnduri. Dusul rapid si faptul ca avusese timp sa se rada i conferi sera o nfatisare prezentabila, dar nu-l linistisera deloc. Imaginea nspaimntatoare a cadavrului i ra masese ntiparita n minte. "Jacques Saunire e mort!" Moartea custodelui nu putea dect sa-i strneasca un regret intens. n ciuda reputatie i sale de om retras, Saunire fusese unanim apreciat pentru cunostintele lui si pentru devot amentul cu care se dedicase artei. Cartile sale despre codurile secrete ascunse n picturile lui Pous sin si Teniers erau unele dintre cele pe care Langdon le cita cel mai des la orele de curs. Asteptas

e cu nerabdare ntrevederea care ar fi trebuit sa aiba loc n acea seara, iar absenta custodelui era pen tru el o dezamagire profunda. Fotografia cadavrului i reveni n minte. "Chiar a putut Jacques Saunire sa-si faca a sta?!" Langdon ntoarse capul si privi pe fereastra, ncercnd sa alunge imaginea aceea de co smar. Afara, orasul se pregatea de culcare . vnzatorii stradali si puneau la adapost car ucioarele cu amandes glasate, ngrijitorii asezau sacii cu gunoi la marginea trotuarului, un cu plu de ndragostiti mbratisati savura aerul rece al noptii nmiresmate de iasomie. Citronul strabatea n v iteza agitatia nocturna, cu sirena n functiune. . Le capitaine s-a bucurat cnd a aflat ca n-ati parasit nca Parisul, spuse agentul , vorbind pentru prima data dupa ce plecasera de la hotel. O coincidenta fericita! Langdon nu se simtea ctusi de putin fericit, iar coincidenta era o notiune n care nu credea. Dupa o viata dedicata studiului si analizei conexiunilor ascunse dintre diferite le simboluri si ideologii, Langdon considera ca lumea nu e altceva dect o nesfrsita retea de stari si evenime nte profund conectate. "Conexiunile sunt adesea invizibile", obisnuia el sa le explice stude ntilor, "dar ele exista ntodeauna, ascunse chiar sub suprafata." . Presupun, rosti el cu voce tare, ca de la Universitatea Americana din Paris at i aflat unde stau. Locotenentul clatina din cap, negnd: . De la Interpol. "Interpol! Fireste!" Uitase ca obiceiul, aparent nevinovat, al tuturor hoteluril or europene de a solicita pasaportul la cazare era mult mai mult dect o simpla formalitate, fiind un fapt impus de lege. La orice ora din zi si din noapte, pe ntregul teritoriu al Europei, Interpolul st ia exact cine si unde doarme. Localizarea lui la Hotelul Ritz fusese o chestiune de cteva secunde. Automobilul se ndrepta spre sudul orasului si, curnd, n dreapta aparu silueta lumin ata a Turnului Eiffel. Cnd l zari, Langdon si aminti de Vittoria si de promisiunea pe car e i-o facuse, mai n gluma, mai n serios, acum un an, ca la fiecare sase luni se vor ntlni ntr-un alt loc romantic de pe glob. "Turnul Eiffel, presupuse el, n-ar fi putut lipsi de pe lista." Din pacate nsa, ultimul sarut fusese pe unul dintre aglomeratele si zgomotoasele aeroporturi din Roma, cu mai bine de un an n urma. . Ati urcat pe Ea? ntreba bruscnd agentul.

Langdon l strafulgera cu privirea, convins ca ntelesese gresit: . Poftim? . E minunata, nu-i asa? continua locotenentul, aratnd cu mna prin parbriz spre Tur nul Eiffel. Ati urcat pe Ea? Profesorul si arcui sprncenele: . Nu, n-am urcat n turn. . Este simbolul Frantei. Mie mi se pare perfecta! Langdon clatina din cap, absent. Cei care studiau simbolistica remarcasera adese a ca francezii . un popor renumit pentru liderii complexati, marunti si efeminati ca Napoleon si Pepin cel Scurt . nici

n-ar fi putut sa aleaga un simbol national mai potrivit dect un falus de trei sut e de metri naltime, pe care l alintau "Ea". Cnd ajunsera la intersectia cu Rue de Rivoli, semaforul arata culoarea rosie, dar masina nu opri. Fara sa reduca deloc viteza, patrunse pe Rue Castiglione . o straduta flancata d e copaci care constituia intrarea dinspre nord a celebrelor Jardins des Tuileries . un fel de Central Par al Parisului. Majoritatea turistilor credeau, n mod gresit, ca numele provine de la miile de lalele care nfloresc pe aleile parcului, dar Langdon stia ca Tuileries aminteste, de fapt, de ceva mult mai prozaic. Pe locul actualelor gradini se afla initial o enorma si murdara cariera din care parizienii extrageau argila folosita la fabricarea celebrelor olane rosii ale orasului . les tuiles. Cnd intrara n parcul pustiu, soferul opri sirena. Langdon rasufla adncnd si savura l inistea bine venita. Fasciculul alburiu al farurilor cu halogen lumina drumul pietruit, iar sfritul monoton al pneurilor intona parca un imn hipnotic. Pentru Langdon, Jardins des Tuileries re prezentasera ntotdeauna un pamnt sacru. Acesta a fost locul n care experimentase Claude Monet no i forme si culori, dnd nastere curentului impresionist. n noaptea aceasta nsa, parcul parea sa aiba o aura stranie si rau prevestitoare. Citronul vira la stnga, pe aleea centrala a gradinii. Coti n jurul unui helesteu ci rcular si apuca pe o alee ntunecoasa. La capatul ei se zarea iesirea din Tuileries, marcata de un urias arcnd de piatra. Arc du Carrousel. n ciuda ritualurilor orgiastice petrecute odinioara aici, mpatimitii de arta pretu iau arcul dintrun cu totul alt motiv. De pe esplanada de la capatul Gradinilor, privirile putea u cuprinde patru dintre cele mai faimoase muzee de arta din lume... cte unul catre fiecare punct cardinal . n dreapta, dincolo de cursul Senei si de Quai Voltaire, se zarea fatada iluminata a unei foste gari, azi, celebrul Muse d'Orsay. Spre stnga se vedeau ultimele niveluri ale ultramodern ului Centru Georges-Pompidou, care gazduia Le Muse national d'Art Moderne. n spate, fara a pri vi, Langdon stia ca se nalta anticul obelisc al lui Ramses, marcnd Galerie Nationale du Jeu de Paum e. Iar drept n fata, prin arcul de piatra, se zarea monumentalul palat renascentist care adapostea azi cel mai celebru muzeu de arta din lume. Muzeul Luvru!

Langdon simti un fior de admiratie care i era deja familiar fiindca l avea ori de cte ori ncerca, n zadar, sa cuprinda cu privirea uriasul edificiu. Dincolo de o piata vasta, fata da impunatoare a Luvrului se profila pe cerul Parisului aidoma unei fortarete. Avnd forma unei pot coave imense, Luvrul era cea mai lunga cladire din Europa, acoperind o suprafata ct trei Turnuri Eiffe l puse cap la cap. Nici macar uriasa ntindere a esplanadei dintre cele doua aripi ale muzeului nu pu tea stirbi ceva din maretia fatadei. Langdon facuse o data turul ntregii cladiri, strabatnd incredibil a distanta de aproape cinci ilometri. n ciuda celor cinci saptamni . ct se estima ca ar fi necesar pentru a putea admira cele 65 300 de opere de arta gazduite de muzeu . majoritatea turistilor preferau un tur "pre scurtat" . o alergatura prin salile muzeului, cu trei opriri la piesele de rezistenta: Mona Lisa, Venus din Milo si Victoria din Samotrace. Art Buchwald se laudase chiar ca izbutise sa le vada pe toate trei n c inci minute si cincizeci si sase de secunde. Locotenentul duse la gura o mica statie de emisie-receptie si rosti ntr-o francez a repezita: . Monsieur Langdon est arriv! Deux minutes! O confirmare de nedeslusit se auzi din masinarie. Agentul nchise statia si se ntoarse spre Langdon: . Le captaine va asteapta la intrarea principala. Apoi, ignornd semnele care interziceau accesul auto n piata, accelera. Intrarea pr incipala n muzeu se putea vedea deja naltndu-se semeata n departare, ncadrata de sapte bazine t riunghiulare din care tsneau jeturile iluminate ale artezienelor. La Pyramide! Noua intrare n Muzeul Luvru devenise aproape tot att de celebra ca muzeul nsusi. Controversata si ultramoderna piramida de sticla proiectata de arhitectul americ an de origine chineza, I.M. Pei strnea nca si astazi furia traditionalistilor, care considerau ca adaosul distrugea demnitatea renascentista a palatului. Pentru Goethe, arhitectura era muzica ncremenita, iar criticii lui Pei descriau piramida ca pe un scrtit de creta pe tabla de scris. Progresistii nsa cons iderau structura transparenta, nalta de douazeci si doi de metri, o mbinare sinergica a vechilor st ructuri cu metodele modeme . o legatura simbolica ntre vechi si nou, care armoniza Luvrul cu realitat ile noului mileniu. . Va place piramida noastra? ntreba locotenentul.

Langdon se ncrunta. "Francezii au o placere nebuna sa-i ntrebe chestia asta pe ame ricani", si spuse. ntrebarea era cu doua taisuri, desigur. Daca recunosteai ca ti place pirami da, erai taxat drept un american lipsit de gust, iar daca ti exprimai antipatia era o insulta adusa la adresa francezilor. . Mitterand a fost un om ndraznet, i raspunse n cele din urma, cu abilitate. Se spunea ca fostul presedinte al Frantei, sub patronajul caruia fusese ridicata piramida, suferea de un "complex al faraonilor". Unicul responsabil al amplasarii unei serii ntregi de obeliscuri si alte artefacte egiptene n Paris, Mitterand avusese pentru cultura egipteana o pasiune att de devoratoare, nct francezii l numeau nca si astazi "Sfinxul".

. Cum se numeste capitanul dumneavoastra? ntreba Langdon, ca sa schimbe subiectul . . Bezu Fache, i raspunse soferul, n timp ce se apropiau de intrare. Noi i spunem Le Taureau. Langdon i arunca o privire mirata, ntrebndu-se daca toti francezii or fi avnd asemen ea misterioase porecle animaliere. . i spuneti capitanului dumneavoastra "Taurul"? Locotenentul si arcui sprncenele: . Franceza dumneavoastra este mai buna dect vreti sa recunoasteti, monsieur Langd on. "Franceza mea e de doi bani, dar la iconografia zodiacala ma pricep bine." Tauru s nsemna clar "taur"; la urma urmei, astrologia este un limbaj universal. Locotenentul opri motorul si-i arata, printre doua fntni, o usa pe una dintre fete le piramidei: . Acolo este intrarea. Succes, monsieur! . Nu ma nsotiti? . Mi s-a ordonat sa va conducnd doar pna aici; ma asteapta alte ndatoriri. Langdon ofta si cobor. "Va priveste; e treaba voastra, nu a mea." Agentul porni motorul si demara. Ramas singur, profesorul si dadu seama ca i era foarte usor sa se razgndeasca: pute a sa iasa n strada, sa ia un taxi si sa se ntoarca la hotel sa-si continue somnul. Dar ceva i spunea ca, probabil, n-ar fi fost o idee tocmai buna. n timp ce se apropia de fntnile nconjurate parca de o bura fina, avu dintr-o data ci udata impresie ca trece un prag imaginar, spre o alta lume. Atmosfera ireala, ca de vi s, a noptii l nvaluia din nou. Cu numai douazeci de minute n urma, dormea dus n camera lui de la hotel; acum sedea n fata unei piramide transparente construite de "Sfinx'' si astepta un politist ca ruia i se spunea "Taurul". "Sunt prizonier ntr-un tablou de Salvador Dal", si spuse. Ajunse n fata intrarii principale . o uriasa usa rotativa. Holul ce se zarea dinc olo de ea era pustiu si slab iluminat. "Sa bat la usa oare?" Se ntreba daca vreunul dintre stralucitii egiptologi de la Harvard ciocanise vreo data la intrarea

ntr-o piramida, asteptnd sa i se raspunda. Ridica mna pentru a bate n sticla, dar, d in semintunericul de dincolo, se ivi o silueta care urca scara elicoidala. Era un barbat brunet, foarte voinic, ce amintea de un neanderthalian, mbracat ntr-un costum negru la doua rnduri care se ch inuia parca sa i cuprinda umerii lati. Avea picioare scurte si robuste, ce-i confereau atunci cnd mergea un aer plin de forta si de autoritate. Vorbea la un telefon mobil, dar ncheie discutia cn d ajunse la usa si-i facu lui Langdon semn sa intre: . Sunt Bezu Fache, l nstiinta imediat ce trecu pragul. Capitan n DCPJ. Glasul i se potrivea perfect cu nfatisarea . un huruit gutural ca trosnetul ameni ntator al unei furtuni care se apropie. Profesorul i ntinse mna: . Robert Langdon. Palma uriasa a capitanului se nfasura n jurul degetelor sale, cu o forta care i le strivi aproape: . Am vazut fotografia. Agentul dumneavoastra mi-a spus ca Jacques Saunire nsusi si -a facut... . Domnule Langdon, l ntrerupse Bezu Fache fixndu-l cu ochii sai ca de abanos, ce at i vazut dumneavoastra n fotografie nu este dect nceputul.

Capitanul Bezu Fache mergea ca un taur furios, cu umerii sai lati trasi spre spa te si barbia bine nfipta n piept. Parul negru, pe care si daduse din belsug cu gel, i lucea lins spre crestet, evidentiindu-i nasul ca un cioc de vultur ce parea sa-i tsneasca dintre arcadele proeminente si-l preceda parca n mers aidoma provei unui vas de razboi. Ochii negri ca taciunele p areau sa arda pamntul din fata lui, radiind o limpezime taioasa ce nu-i dezmintea reputatia de inflexibila severitate n toate privintele. Langdon l urma pe celebra scara de marmura ce cobora spre atriumul de sub piramid a de sticla. n drum, trecura pe lnga doi reprezentanti ai Politiei Judiciare narmati cu mitralie re. Mesajul era clar: nimeni nu intra si nu iese de aici fara binecuvntarea capitanului Fache. Cnd coborau, Langdon simti un tremur familiar. Prezenta lui Fache putea fi catalo gata oricum,

numai primitoare, nu, si la acea ora, Luvrul nsusi avea un aer aproape mortuar. S cara, aidoma unei sali de teatru n timpul reprezentatiilor, era luminata de mici spoturi ncastrate n fiecare treapta. Profesorul si auzea ecoul pasilor reverbernd n sticla de deasupra. Privi n sus si, d incolo de acoperisul transparent, zari jeturile de apa ale fntnilor. . Va place? l ntreba Fache, facnd un semn n sus cu barbia sa patrata. Langdon ofta, prea obosit pentru astfel de jocuri: . Da, piramida dumneavoastra este magnifica. . O cicatrice pe fata Parisului! "Una la mna!" si spuse profesorul; cu siguranta, gazda lui era un tip greu de mult umit. Oare Bezu Fache avea habar ca piramida aceasta fusese construita, la cererea expresa a presedintelui

Mitterand, din exact 666 de panouri de sticla . o solicitare bizara, care a fost mereu obiectul unei controverse pentru fanii conspiratiilor, care pretindeau ca 666 este numarul Sat anei. Profesorul hotar ca ar fi mai bine sa nu mai deschida nsa acest subiect. Pe masura ce coborau tot mai mult, vasta deschidere de jos aparu treptat din ntun eric. Aflat la saptesprezece metri n subteran, holul de curnd construit al Luvrului se ntindea n fa ta lor aidoma unei grote imense. Decorat cu marmura bej, pentru a se armoniza cu fatada de cul oarea mierii, holul era, de obicei, un furnicar de turisti, nvaluit n lumina soarelui. Acum nsa, era pu stiu si ntunecat, atmosfera era nghetata, de cripta. . Dar personalul care asigura n mod obisnuit paza muzeului? ntreba Langdon. . En quarantaine, replica Fache, de parca profesorul ar fi pus la ndoiala capacit atea subordonatilor sai. Evident, n seara asta aici a patruns cineva care nu trebuia s -o faca. Toti paznicii de noapte se afla acum n Aripa Sully, pentru interogatoriu. Pentru moment agentii mei se ocupa de securitatea muzeului. Langdon ncuviinta, mergnd repede pentru a tine pasul cu capitanul. . Ct de bine l cunosteati pe Jacques Saunire? l ntreba capitanul. . De fapt, nu-l cunosteam deloc. Nu l-am ntlnit niciodata. Fache paru surprins: . n seara aceasta urma sa va vedeti pentru prima data? . Da. Trebuia sa ne ntlnim la receptia care a avut loc la Universitatea Americana, dupa conferinta pe care am tinut-o, nsa domnia sa nu a aparut. Fache mzgali ceva ntr-un carnetel. n timp ce mergea, Langdon zari si cea de-a doua piramida a Luvrului, mai putin cunoscuta dect prima: La Pyramide Inverse . un urias pinten de sticla cu vrful n jos, ce cobora din plafon ca o stalactita. Fache l ndruma pe un sir scurt de trep te care duceau spre intrarea arcuita ntr-un tunel deasupra caruia era scris: "DENON". Aripa Deno n era cea mai cunoscuta dintre cele trei sectiuni principale ale muzeului. . Cine a solicitat ntrevederea din aceasta seara? l ntreba Fache brusc. El sau dumn eavoastra? ntrebarea i paru oarecum ciudata: . Domnul Saunire, raspunse Langdon, n timp ce intrau n tunel. Secretara sa m-a cont actat cu cteva saptamni n urma prin e-mail; seful ei auzise ca urma sa sustin o conferinta l

una aceasta n Paris si voia sa profite de ocazie pentru a discuta o anumita problema cu mine. . Ce sa discute? . Nu stiu. Despre arta, banuiesc. Aveam aceleasi preocupari. Capitanul parea sceptic: . Si nu aveti nici o idee despre ce urma sa vorbiti? Chiar nu avea. La nceput fusese curios, dar nu dorise sa-l deranjeze solicitnd pre a multe detalii. n cercurile de specialitate, se stia ca apreciatul Jacques Saunire era un om discret si retras, care accepta foarte rar sa iasa n public, si Langdon nu putea dect sa fie recunosc ator pentru ocazia ce i se oferise. . Domnule Langdon, aveti macar o vaga idee despre ce anume ar fi vrut sa discute cu dumneavoastra n seara n care a fost ucis? Ne-ar fi de mare ajutor! Caracterul direct al ntrebarii l deranjase: . Chiar nu-mi pot imagina! Nu am ntrebat. M-am simtit onorat de solicitarea domni ei sale. Am admirat dintotdeauna ceea ce a facut domnul Saunire; folosesc adesea textele sale ca material pentru cursurile pe care le predau. Fache nota si acest lucru n carnetelul sau. Ajunsesera pe la jumatatea tunelului spre Aripa Denon si, la capatul sau, se zar eau deja cele doua scari rulante, ambele imobile acum. . Asadar, aveati preocupari comune... . Da. Mai mult dect att, mi-am petrecut o mare parte din anul trecut lucrnd la plan ul unei carti care se ocupa de domeniul principal de specialitate al domnului Saunire. Er am nerabdator sa-i "fur" ct mai multe cunostinte. Fche se holba la el: . Cum? Ceea ce exprima chipul lui era probabil greu de redat prin cuvinte. . Voiam sa aflu ideile domniei sale cu privire la acest subiect. . nteleg. Si care era subiectul? Langdon ezita, nestiind exact cum sa se exprime: . n esenta, manuscrisul trateaza iconografia venerarii divinitatilor feminine . c onceptul sanctitatii feminine si arta, respectiv simbolurile, asociate acesteia.

Capitanul si trecu o mna prin parul des: . Si Saunire se pricepea la asta? . Mai bine dect oricine altcineva. . nteleg... Langdon si dadu seama, de fapt, ca Fache nu ntelegea deloc. Jacques Saunire era con siderat cel mai prestigios iconograf n materie de divinitati feminine. Pe lnga faptul ca e ra pasionat de relicvele ce aminteau de fertilitate, de cultele Zeitei, de Wicca si de sacrul f eminin, n timpul celor

douazeci de ani n care fusese custodele muzeului, Saunire daruise Luvrului cea mai bogata colectie de arta referitoare la divinitatile feminine: securi din piatra provenite de la cel mai vechi templu de la Delphi, baghete de aur cu caduceu, sute de cruci egiptene care semanau cu niste n gerasi, zornaitoare folosite n Egiptul antic pentru alungarea duhurilor rele si o uimitoare diversita te de statuete nfatisndu-l pe Horus alaptat de zeita Isis. . Poate ca Saunire stia despre manuscrisul dumneavoastra, sugera Fache. Si a prop us aceasta ntrevedere pentru a-si oferi ajutorul. Langdon clatina din cap: . Nu stie nca nimeni despre cartea mea. Este nca n stadiul de schita si n-am aratat -o deocamdata nimanui, cu exceptia editorului meu. Capitanul ramase tacut, iar profesorul nu pomeni nimic despre motivul pentru car e nu aratase manuscrisul nimanui. "Schita" de trei sute de pagini . numita provizoriu Simbolu rile sacrului feminin pierdut . propunea o interpretare ct se poate de neconventionala a iconografiei r eligioase, fiind capabila sa strneasca aprige controverse. Ajuns aproape de scarile rulante acum imobile, Langdon se opri brusc, dndu-si sea ma ca Fache nu se mai afla lnga el. Se ntoarse si-l vazu stnd n dreptul unui ascensor de servici u. . Vom lua liftul, spuse acesta. Galeria se afla . nu ma ndoiesc ca stiti . prea d eparte pentru a putea merge acolo pe jos. Desi stia ca ascensorul avea sa scurteze considerabil drumul de doua etaje pna n A ripa Denon, Langdon nu se misca. . S-a ntmplat ceva? Fache tinea usa deschisa, parnd nerabdator. Profesorul ofta adnc, aruncnd o ultima privire spre scara rulanta. "Nu, nu s-a ntmpl at nimic", se minti singur, ndreptndu-se spre lift. n copilarie, cazuse ntr-un put abandonat si aproape ca se necase dupa ce batuse apa cu bratele ore ntregi, nainte de a fi, n sfrsit, salvat. De atunci, suporta cu greu spatiile nchise . ascensoare, statii de metrou, sali de squash. "Ascensor ul este o masinarie ct se poate de sigura", ncerca sa se convinga, fara a reusi ctusi de putin. "Ba e o cutie mica de fier atrnata deasupra unui put nchis!" Tinndu-si rasuflarea, pasi n cabina. Usile se nchis era si adrenalina ncepu sa-i pompeze n vene.

"Doua etaje. Zece secunde." . Dumneavoastra si domnul Saunire, spuse Fache ndata ce liftul porni, n-ati vorbit niciodata unul cu celalalt? N-ati corespondat? Nu v-ati trimis niciodata mesaje electronic e? Alta ntrebare ciudata: . Nu. Niciodata. Capitanul si nclina capul pe umar, de parca asa si-ar fi notat faptul n minte. Fara a mai spune ceva, se holba la usile de crom ale cabinei. ntre timp, Langdon ncerca sa-si concentreze atentia asupra a orice altceva dect asu pra celor patru pereti din jurul lui. Reflectat n luciul metalic al usilor, zari acul de cr avata al lui Fache . un crucifix de argint batut cu treisprezece pietre de onix negru. Surprinzator! Sim bolul era numit crux gemmata . o cruce cu treisprezece geme . o ideograma crestina reprezentndu-i pe I isus si pe cei doisprezece apostoli. Profesorul nu s-ar fi asteptat ca un capitan al Politiei Fran ceze sa-si afiseze att de deschis preferintele religioase. Dar, la urma urmei, se aflau n Franta; crestinis mul nu era aici att o religie, ct, mai degraba, un drept dobndit prin nastere. . Este o crux gemmata! izbucni Fache pe neasteptate. Tresarind, Langdon si ridica privirea si vazu ochii capitanului fixati asupra lui n oglinda usilor. Ascensorul se opri n sfrsit si profesorul cobor repede, nerabdator sa simta iarasi spatiul largdeschis pe care i-l ofereau spatioasele galerii ale Luvrului. Lumea n care pasi n u semana deloc cu ceea ce stia el si, surprins, se opri locului. Fache se ntoarse spre el: . mi nchipui ca n-ati vazut niciodata Luvrul n afara orelor de program. "Ba bine ca nu!" si spuse profesorul, ncercnd sa se orienteze. De obicei impecabil iluminate, galeriile muzeului erau acum cufundate ntr-un ntune ric straniu. n locul luminii de un alb stralucitor ce se revarsa n mod obisnuit de sus, o palid a lucire rosiatica parea sa emane din podea, petice intermitente de lumina stacojie patnd parca ici si colo pardoseala. Privind n lungul coridorului ntunecat, Langdon si dadu seama ca trebuia sa se astep te la aceste lucruri. Toate marile galerii de arta ale lumii utilizau lumina rosie pe timp de noapte . surse de iluminat slabe, amplasate strategic, ct mai jos, care sa permita personalului sa se deplaseze, protejnd concomitent obiectele de arta mpotriva riscului de supraexpunere la lumin

a. n noaptea aceasta nsa, atmosfera din muzeu era apasatoare. Umbre lungi se ntindeau pretutind eni, iar naltele plafoane boltite pareau un hau apropiat si negru. . Pe aici, l conduse capitanul, cotind la dreapta si patrunznd ntr-un labirint de g alerii. Langdon l urma. Treptat, ochii i se obisnuiau cu ntunericul. Pretutindeni, n jur, nc epeau sa se zareasca tablouri de format mare, aidoma unor fotografii ce se developau n fata l ui, de parca ar fi fost ntr-o imensa camera obscura. Din picturi, zeci de ochi pareau ca le urmaresc pasi i. n aer plutea cunoscutul miros de muzeu . o uscaciune deionizata n care se simtea vag prezenta carbonului, rezultat al dezumidificatoarelor cu filtru de carbune ce functionau continuu, pe ntru a contracara

prezenta dioxidului de carbon coroziv degajat de respiratia vizitatorilor. Montate aproape de plafon, la vedere, camerele de supraveghere transmiteau un me saj clar: "Va vedem pe toti. Nu atingeti nimic!" . Este vreuna reala? ntreba Langdon, aratnd spre camere. . Sigur ca nu. Profesorul nu era deloc surprins. Supravegherea video n muzee att de mari era inef icienta si extrem de costisitoare. Zecile de ilometri de galerii ale Luvrului ar fi necesi tat sute de tehnicieni doar pentru a monitoriza nregistrarile. Majoritatea institutiilor de acest gen folosea u n prezent asa-numita "securitate de retinere". "n loc sa tii hotii afara, i nchizi nauntru." Sistemul era activat dupa sfrsitul programului de vizita si, daca un hot desprindea de pe perete o opera de arta, i esirile compartimentalizate se blocau n jurul galeriei respective, infractorul trezindu-s e nchis chiar nainte de sosirea politiei. Ecoul unor voci rasuna undeva, n fata, pe coridor. Zgomotul parea ca vine dintr-o nisa ncapatoare, situata n dreapta; din interior, o lumina puternica se revarsa pe culo ar. . Biroul custodelui, i explica Fache. Langdon arunca o privire n luxosul birou al lui Saunire . lambriuri n tonuri calde, picturi ale vechilor maestri si o masa de lucru enorma, pe care trona o macheta de o jumatat e de metru naltime a unui cavaler n armura completa. Ctiva agenti de politie se agitau prin ncapere, v orbind la telefon sau notnd diverse lucruri. Unul dintre ei se asezase la biroul lui Saunire si scri a ceva la un laptop. Sanctuarul profesional al custodelui devenise ntre timp un veritabil cartier gene ral al DCPJ, n aceasta noapte. . Messieurs, striga Fache si toate capetele se ntoarsera. Ne nous drangez pas sous aucun prtexte. Entendu? Cei din ncapere clatinara din cap n sens afirmativ. Langdon agatase destule placute cu "NE PAS DERANGER" pe usile camerelor de hotel pentru a sti ce le ordonase capitanul: nimeni, sub nici un motiv, nu avea voie sa-i deranjeze . Parasind ncaperea ticsita de agenti, Fache l conduse mai departe, pe coridor. La v reo treizeci de metri n fata, se vedea poarta de trecere catre cea mai populara sectiune a muzeul ui . La Grande Galerie . un culoar ce parea fara sfrsit si care gazduia cele mai valoroase capod

opere ale maestrilor italieni. Langdon si daduse deja seama ca aici zacea cadavrul custodelui; celebru l parchet al Marii Galerii se distingea clar n fotografia pe care i-o aratase Fache. Cnd se apropiara, profesorul vazu ca intrarea era blocata de un enorm grilaj de o tel, ce aducea cu portile castelelor medievale, menite sa faca fata hoardelor barbare. . Securitate de retinere, spuse capitanul. Chiar si n ntuneric, grilajul era impunator; parea ca ar face fata pna si unui tanc . Profesorul si lipi fata de gratii si privi dincolo, spre Marea Galerie. . Dupa dumneavoastra, domnule Langdon. "Dupa mine, dar unde?" Fache i arata spre pardoseala de la baza grilajului. Din cauza luminii foarte sla be, nu observase; acum nsa, privind n jos, vazu ca bariera de fier era ridicata de la podea cu putin peste jumatate de metru. . Zona este nca inaccesibila personalului de paza al muzeului, i spuse capitanul. Echipa mea de la Police Technique et Scientifique tocmai si-a ncheiat lucrul aici. Va rog sa va strecurati pe dedesubt. Langdon se holba la spatiul ngust de la picioarele lui si apoi la masivul grilaj de otel. "Probabil ca glumeste!" Poarta semana cu o ghilotina gata sa-l faca bucati pe cel care ar fi n cercat sa treaca dincolo. Fache bombani ceva n franceza si se uita la ceas. Se lasa n genunchi si, trndu-se pe podea, trecu dincolo. Apoi se ridica n picioare si-l privi pe Langdon printre gratiile d e fier. Profesorul suspina. Sprijinindu-se cu palmele pe parchetul lustruit, se ntinse pe burta si si mpinse trupul pe dedesubt. Gulerul sacoului sau de tweed se agata nsa ntr-o gratie si, ncercnd sal desprinda, se lovi cu ceafa de bara de otel. "Isteata miscare, Robert!" se lauda singur si apoi izbuti sa treaca dincolo. n ti mp ce se ridica n picioare, si spuse ca, probabil, l astepta o noapte foarte lunga.

Murray Hill Place . noul sediu national al Opus Dei si totodata centru de confer inte . este amplasat la numarul 243 pe Lexington Avenue, n New Yor . Cladirea, cu o suprafata de 12 000 de metri patrati, care costase peste 47 de milioane de dolari, este placata cu cara mida rosie si calcar de Indiana. Proiectat de May & Pins a, sediul cuprinde mai bine de o suta de dormit oare, sase sali de mese, biblioteci, sali de conferinte, de studiu si birouri. La etajele doi, opt si saisprezece se afla cte o capela decorata cu marmura si marchetarie. Etajul al saptesprezecelea este n ntreg ime rezidential. Barbatilor le este rezervata intrarea principala, de pe Lexington Avenue; femeil e folosesc o usa de pe o strada laterala si, ct timp se afla n cladire, sunt "separate acustic si vizual" d e barbati.

Cu putin timp n urma, n seara aceea, n intimitatea apartamentului sau de la ultimul etaj, episcopul Manuel Aringarosa si strnsese cteva lucruri ntr-o mica valijoara si se mbra case n traditionala sutana neagra. n mod normal, si-ar fi pus brul n jurul taliei, dar ast azi avea sa calatoreasca n publicnd si prefera sa nu atraga prea mult atentia. Numai cei mai a geri ar fi remarcat inelul episcopal din aur de 14 carate, cu ametist si diamante de pe degetul sau. Aruncnd u-si sacul pe umar, rosti n gnd o rugaciune si cobor n hol, unde soferul sau personal l astepta pentru a-l conduce la aeroport. Acum, la bordul unui avion cu destinatia Roma, Aringarosa privea n jos, spre Atla ntic. Soarele apusese deja, dar episcopul stia ca steaua sa urmeaza sa rasara. "n seara aceasta , batalia va fi cstigata", si spuse, amintindu-si cu uimire ca, numai cu cteva luni n urma, se simtea neputinc ios n fata celor care amenintau sa-i distruga imperiul. n calitatea sa de presedinte general al congregatiei Opus Dei, episcopul Aringaro sa si petrecuse ultimii zece ani populariznd mesajul "Lucrarii Domnului" adica, literal, al lui O pus Dei. Fondat n 1928 de preotul spaniol Josemara Escriv, ordinul promova revenirea la valorile cat olice traditionale si le recomanda membrilor sai sa accepte sacrificii uriase n spiritul Lucrarii Do mnului. Filozofia traditionalista a congregatiei a luat nastere n Spania, naintea regimulu i franchist, dar, o data cu publicarea n 1934 a cartii lui Escriv, Calea . 999 de subiecte de medita tie pentru a mplini Lucrarea Domnului n viata personala, mesajul organizatiei se propagase, practic, n lumea ntreaga. Acum, cu peste patru milioane de exemplare ale cartii traduse n patruzeci si doua de limbi, Opus Dei constituia o forta internationala. Sedii, centre de nvatamnt si chiar universitati luasera fiinta n aproape toate metropolele. Opus Dei era cea mai dinamica si mai stabila din punc t de vedere financiar organizatie catolica. Din pacate nsa, Aringarosa constatase ca n aceasta era a cin ismului religios, a cultelor si a evanghelizarilor prin intermediul televiziunii, forta si averea co ngregatiei sale strneau nenumarate suspiciuni. . Multi sustin ca Opus Dei este un cult care spala creiere, spuneau adesea repor terii. Altii sunt de parere ca sunteti o societate secreta crestina ultraconservatoare. Dumneavoas tra cum va considerati? . Opus Dei nu este nici una, nici alta, obisnuia episcopul sa le raspunda rabdat or. Suntem o

Biserica Catolica. Suntem o congregatie de catolici care si-au ales ca prioritat e respectarea riguroasa, n viata de zi cu zi, a doctrinei catolice. . Lucrarea Domnului include, oare, n mod necesar legamintele de castitate, donati ile financiare si ispasirea pacatelor prin autoflagelare si folosirea brului cilice? . Aceste lucruri sunt valabile doar pentru o mica parte din adeptii Opus Dei. Ex ista numeroase niveluri de implicare. Mii de membri ai congregatiei noastre sunt persoane casat orite, cu familie, care mplinesc Lucrarea Domnului n comunitatile n care traiesc. Altii prefera viata ascet ica n cadrul resedintelor noastre. Aceste optiuni sunt personale, dar toti membrii Opus Dei mp artasesc acelasi tel: sa faca lumea mai buna mplinind Lucrarea Domnului. Desigur ca acesta este un tel admirabil. Ratiunea nu functiona nsa dect destul de rar. Presa era totdeauna atrasa de scanda l, iar, la fel ca majoritatea organizatiilor mari, Opus Dei avea n rndurile sale si cteva suflete ratacite, care aruncau o umbra ndoielnica asupra ntregii congregatii. Cu doua luni n urma, un grup Opus Dei de la o universitate din Midwest fusese pri ns ca i droga cu mescalina pe noii recruti, n efortul lor de a le induce o stare euforica usor de confundat cu o experienta religioasa. Un student de la o alta universitate folosise brul cilice mai des dect cele doua ore pe zi recomandate, si contractase o infectie aproape letala. n Boston, cu put in timp n urma, un tnar bancher disperat si donase congregatiei toate economiile de o viata, si apoi n cercase sa se sinucida. "Oi nepastorite si ratacite", si spuse Aringarosa, cu sufletul ndurerat. Cel mai rau dintre toate fusese, desigur, procesul intens mediatizat al spionulu i FBI, Robert Hanssen. Pe lnga faptul ca era un membru marcant al Opus Dei, acesta manifesta un comportament sexual deviant, procesul relevnd ca omul ascunsese camere video n propriul sau dor mitor, astfel nct prietenii sa-l poata urmari n timp ce facea sex cu sotia lui. "Aceasta nu este n nici un caz distractia favorita a unui catolic pios", remarcase judecatorul. Din nefericire, toate aceste incidente culminasera cu fondarea Retelei de Suprav eghere a Opus Dei (RSOD). Pe popularul website al grupului . www.odan.org . erau prezentate re latari nfricosatoare ale fostilor membri ai congregatiei, care avertizau n privinta riscurilor la care se expun nou-venitii. Presa numea acum Opus Dei "Mafia lui Dumnezeu" sau "Secta lui Hristos". "Ne temem de ceea ce nu ntelegem", si spunea Aringarosa, ntrebndu-se daca toti acest i critici stiau cte vieti luminase congregatia; grupul se bucura de ntreaga sustinere si de

binecuvntare a Vaticanului. "Opus Dei este un ordin personal al Papei nsusi." Recent nsa, congregatia se vazuse amenintata de o forta infinit mai puternica dect presa... un dusman neasteptat, de care Aringarosa nu avea cum sa se ascunda. Cu cinci luni n urma, ntreaga structura de putere a congregatie se zdruncinase si episcopul nca nu-si revenise din acest soc. "Habar n-au ce razboi au pornit", sopti Aringarosa ca pentru sine, privind ntinde rea ntunecata a oceanului. Pentru o clipa, si zari imaginea oglindita n geam . o fata bruna si alungita, domi nata de nasul

borcanat si strmb, strivit de un pumn n Spania, pe cnd era doar un tnar misionar. Ac um, abia daca mai observa defectul fizic; Aringarosa traia ntr-o lume a spiritului, nu ntruna a carnii. Pe cnd survolau Portugalia, telefonul celular din buzunar ncepu sa vibreze. n ciuda reglementarilor care interziceau utilizarea telefoanelor mobile n timpul zborului , episcopul stia ca nu putea risca sa piarda acest apel. Un singur om avea numarul lui . omul care i exp ediase telefonul prin posta. Emotionat, Aringarosa raspunse. . Da? . Silas a localizat cheia de bolta. Se afla n Paris. n Biserica Saint-Sulpice. Episcopul surse: . nseamna ca suntem aproape. . O putem obtine imediat. Dar avem nevoie de influenta dumitale. . Desigur! Spune-mi ce trebuie sa fac! Cnd Aringarosa nchise telefonul, inima i batea cu putere. Privind iarasi pierdut n n oapte, se simtea mic n fata evenimentelor pe care tocmai le pusese n miscare.

La 800 de ilometri departare, Albinosul pe nume Silas statea aplecat n fata unei chiuvete si si spala sngele de pe spate, urmarind cum firisoarele rosii se pierd n apa. "Stropi-m a-vei cu isop si ma voi curati", se ruga, folosind cuvintele Psalmilor. "Spala-ma-vei si mai vrtos de ct zapada ma voi albi." Anticipnd cele ce vor urma, fu coplesit de entuziasm, lucru pe care nu-l mai simt ise niciodata de cnd sfrsise cu viata de dinainte. Acum era, deopotriva, surprins si ncntat. De zece ani urma Calea, ispasindu-si pacatele... stergnd violenta din trecutul sau. n seara asta nsa, totul revenise n forta. Ura pe care se straduise att de mult s-o ngroape reizbucnise; nu-i venea sa creada ct de repede renviase tot trecutul sau. Si, o data cu el, iesisera la suprafata, fireste, si v echile lui talente. Putin ruginite, dar nca mai puteau fi folosite. "Mesajul lui Iisus este un mesaj al pacii... al nonviolentei... al iubirii." Ace sta era mesajul pe care Silas l nvatase chiar de la nceput si pe care-l purta n inima sa. Si totusi, acesta era mesajul pe care dusmanii lui Hristos amenintau sa-l distruga. "Cei care-L ameninta pe Dumnezeu c u forta, de forta vor pieri. Iute si de nestavilit."

De doua mii de ani, soldatii crestini si aparau credinta mpotriva celor care ncerca u s-o sugrume. Iar n aceasta seara, Silas fusese chemat la lupta. Pansndu-si ranile, mbraca roba cu gluga, lunga pna la glezne. Era simpla, din lna ne agra, accentundu-i albul pielii si al prului. Dupa ce-si nfasura brul n jurul mijlocului, si trase gluga pe cap si se studie n oglinda. "Roata s-a pus n miscare."

Dupa ce reusise sa treaca pe sub grilajul de siguranta, Robert Langdon avea n fat a culoarul lung si adncnd al Marii Galerii. Pe ambele sale laturi, zidurile se naltau pna la zece me tri, disparnd parca n ntunericul de sus. Licarirea rosiatica a luminilor de serviciu proiecta o aura nefireasca asupra zecilor de Tiziano, da Vinci sau Caravaggio. Naturi moarte, scene religio ase si peisaje completau seria de portrete ale nobililor si politicienilor de demult. Desi n Marea Galerie erau expuse cele mai celebre opere ale maestrilor italieni, multi vizitatori considerau ca principala atractie era, de fapt, podeaua de parchet. Construita d in dale de stejar dispuse n diagonala astfel nct creau un ametitor tipar geometric, podeaua crea o efeme ra iluzie optica . o retea multidimensionala care le oferea vizitatorilor impresia ca plutesc pri n galerie pe o suprafata n continua schimbare. Privind la rndul lui pardoseala, Langdon zari un obiect la numai ctiva metri spre stnga, nconjurat de o banda cu nsemnele politiei. Uluit, profesorul se rasuci spre Fache: . Acela de acolo, de pe podea... e un Caravaggio? Capitanul ncuviinta fara sa-l priveasca. Tabloul valora probabil peste doua milioane de dolari, si totusi zacea pe jos, c a un afis rupt. . Ce mama dracului cauta acolo, pe podea? Fache se ncrunta, deloc impresionat de iritarea lui . Ne aflam la locul unei crime, domnule Langdon. Nu am atins nimic. Tabloul a fo st smuls de pe perete de custode; asa a activat sistemul de securitate.

Langdon privi n urma, spre grilajul de otel, ncercnd sa-si dea seama ce se ntmplase d e fapt. . Custodele a fost atacat n biroul sau, s-a refugiat n Marea Galerie si a activat grilajul de securitate smulgnd pictura aceea de pe perete. Grilajul a cazut instantaneu, mpied icnd orice acces n interior. Aceasta este unica usa de intrare sau iesire din aceasta galerie. Profesorul nu ntelesese foarte bine. . Deci custodele si-a blocat de fapt atacatorul n interiorul Marii Galerii? Fache clatina din cap. . Grilajul l-a separat pe Saunire de cel care l-a atacat. Ucigasul a fost ncuiat a colo, pe culoar, si

l-a mpuscat pe Saunire printre gratii. Capitanul i arata o eticheta portocalie ce atrna de una dintre barele portii pe su b care trecusera: . Echipa PTS a identificat resturi de la un foc de arma. Asasinul a tras prin gr ilaj. Saunire a murit aici, nauntru, singur. Lui Langdon i reveni n minte fotografia cadavrului. "Spuneau ca el nsusi si-a facut ce si-a facut." Privind nesfrsitul culoar ce se ntindea n fata, ntreba nedumerit: . Si unde e cadavrul? Fache si ndrepta cravata prinsa n acul cruciform si o lua nainte. . Dupa cum probabil stiti, Marea Galerie este lunga. Lungimea exacta . daca si amintea el bine . era de aproximativ o jumatate de ilo metru. La fel de impresionanta era si latimea ei, n care ar fi ncaput cu usurinta doua trenuri a sezate unul lnga altul. Centrul culoarului era marcat de diverse statui sau urne de portelan, car e constituiau totodata o eleganta modalitate de a mparti n doua fluxul de vizitatori. Tacut, Fache mergea cu pasi repezi pe partea dreapta a galeriei, cu ochii atinti ti drept nainte. Profesorului i se parea aproape o lipsa de respect sa fie gonit asa printre attea capodopere, fara a avea timp sa le arunce macar o privire. "Oricum, n-as vedea mai nimic n lumina asta!" si spuse. Lumina palida i strnea amintiri neplacute despre o experienta similara din Arhivel e Secrete ale Vaticanului. Aceasta era o a doua paralela tulburatoare cu evenimentele n care er a ct pe ce sa-si piarda viata cu un an n urma. Gndul i zbura din nou la Vittoria; nu se mai gndise la ea de luni de zile. Aproape ca nu-i venea sa creada ca trecuse abia un an de atunci; parca se scursesera decenii. Totul parea sa se fi petrecut cnd va, ntr-o alta viata. Ultima data primise vesti de la Vittoria n decembrie . o vedere n care l anunta ca pleaca n Java pentru a-si continua cercetar ile despre fizica interconexiunilor... ceva cu utilizarea satelitilor pentru a urmari migratiile b ancurilor de pisici de mare. Profesorul nu-si facuse niciodata iluzii ca o femeie precum Vittoria ar fi putut trai alaturi de el ntr-un campus universitar, dar povestea din Roma nascuse n sufletul lui un sentime nt special, o pasiune pe care niciodata nu-si imaginase ca ar putea-o simti. Preferinta lui di ntotdeauna pentru viata de burlac si pentru libertatea pe care i-o oferea fusese zdruncinata din t emelii... nlocuita parca de un gol neasteptat, care crescuse de anul trecut pna acum.

Capitanul continua sa mearga n ritm sustinut, si totusi nca nu se vedea nici un ca davru. . A ajuns Jacques Saunire att de departe? . Victima a fost mpuscata n stomac. Moartea a fost una lenta; agonia a durat, poat e, mai mult de cincisprezece sau douazeci de minute. n mod evident, domnul Saunire a fost un o m cu o mare forta psihica. Langdon l privi uluit: . Cincisprezece minute a durat pna cnd a reusit echipa de paza sa ajunga aici? . Fireste ca nu. Securitatea a raspuns imediat dupa ce s-a declansat alarma, dar a gasit Marea Galerie blocata. Prin grilaj auzeau cum cineva se misca la celalalt capat al cul oarului, dar nu puteau sa vada cine e. Au strigat, dar n-au primit nici un raspuns. Presupunnd ca ar put ea fi doar un infractor, au urmat litera regulamentului si au anuntat Politia Judiciara. Noi a m fost pe pozitii n cincisprezece minute. Cnd am ajuns, am ridicat grilajul att ct sa putem trece pe su b el si am trimis nauntru doisprezece agenti narmati, care au maturat ntreaga lungime a galeriei, n nce rcarea de a-l prinde pe intrus. . Si? . Si n-au gasit pe nimeni nauntru. Doar..., adauga Fache aratnd cu degetul undeva, n fata. Doar pe el. Langdon urmari cu privirea directia indicata. La nceput, crezu ca i arata statuia de marmura din mijlocul galeriei. nsa, cnd se apropie, reusi treptat sa distinga ceea ce se a fla dupa sculptura. La vreo treizeci de metri distanta, un singur bec suspendat pe un suport portabil f orma pe podea o pata alba de lumina. n centrul acesteia, ca o insecta expusa la microscop, trupul cust odelui zacea gol pe parchetul de stejar. . Ati vazut fotografia, spuse Fache, deci imaginea n-ar trebui sa fie o surpriza pentru dumneavoastra. Langdon simti cum un fior de gheata i urca pe coloana vertebrala, n fata ochilor a vea una dintre cele mai stranii privelisti pe care i fusese dat sa le vada vreodata.

Cadavrul livid al lui Jacques Saunire zacea pe podea, exact asa cum fusese imorta lizat n

fotografie. n timp ce statea aplecat asupra lui, ncruntat n lumina aspra a becului, Langdon si aminti ca omul si petrecuse ultimele minute din viata pozitionndu-si trupul n acest mod bizar. Saunire se tinea destul de bine pentru vrsta lui... iar acum ntreaga sa musculatura era perfect vizibila. si scosese absolut toate hainele, le asezase mpaturite pe podea si apoi se asezase cu fata n sus n centrul galeriei, perfect pozitionat n lungul axei ncaperii. Bratele si picio arele i erau ntinse n laturi, ca acelea ale unui copil care ncearca sa faca un ngeras n zapada... sau poa te ca ale unui om sfrtecat n patru de cine stie ce forta invizibila.

Chiar sub stern, o pata purpurie marca locul prin care patrunsese glontul. Rana care sngerase surprinzator de putin, lasase n urma doar o balticica nchegata. Aratatorul minii stngi a custodelui era, de asemenea, mnjit de snge, de parca ar fi fost nmuiat n rana sngernda, pentru a crea cel mai bizar aspect al acestei imagini macabr e; folosindusi propriul snge n chip de cerneala si abdomenul drept pnza, Jacques Saunire si desen ase pe piele un simbol simplu . cinci linii drepte, care se intersectau formnd o stea cu cinci colturi. "Pentagrama." Steaua de snge, cu centrul n dreptul ombilicului, dadea cadavrului un aer grotesc. Fotografia fusese cutremuratoare, dar acum, vaznd scena cu propriii ochi, Langdon se simtea din ce n ce mai tulburat. "Omul si-a facut asta cu mna lui!" . Domnule Langdon! Fache l fixa din nou cu privirile sale ntunecate. . Este o pentagrama, raspunse el, vocea sunndu-i cavernoasa sub boltile nalte. Unu l dintre cele mai vechi simboluri de pe Pamnt. Folosit cu peste patru mii de ani naintea lu i Hristos. . Si ce nseamna? Profesorul ezita ntotdeauna cnd i se punea o ntrebare de genul asta. Era ca si cum ar fi ncercat sa-i explice cuiva ce anume trebuie sa-i sugereze o melodie; pentru fieca re individ, semnificatia era alta; gluga alba ca a membrilor Ku Klux Klan-ului simboliza ura si rasism n Statele Unite, dar n Spania avea o puternica semnificatie religioasa. . Simbolurile au semnificatii diferite n functie de circumstante, raspunse n cele din urma. n esenta, pentagrama este un simbol religios pagn. Fache ncuviinta: . Adorarea diavolului. . Nu, l corecta profesorul, dndu-si seama ca ar fi trebuit sa-si aleaga mai atent cuvintele. n zilele noastre, termenul "pagn" a devenit aproape sinonim cu divinizarea diavolul ui . o eroare grava. Cuvntul provine, de fapt, din latinescul paganus, care nsemna locuitor al zonelor rurale. "Paginii" erau, de fapt, taranii needucati, care practicau vechea religie ntlnita la tara: a venerarii naturii. Att de mare era teama Bisericii de cei care locuiau n villes2, nct banalul termen "sate

an" . vilain . a ajuns sa defineasca un suflet ticalos. . Pentagrama, i explica Langdon, este un simbol precrestin asociat cu venerarea n aturii. Anticii considerau ca lumea are doua componente . cea masculina si cea feminina. Zeii si zeitele lor colaborau pentru a mentine echilibrul de forte. Yin si yang. Cnd masculinul si fe mininul se aflau n echilibru, n lume domnea armonia; dezechilibrul lor ducea la haos. Pentagrama, co ntinua el aratnd spre abdomenul lui Saunire, este reprezentativa pentru componenta feminina a tutu ror lucrurilor . un concept pe care istoricii religiei l numesc "femininul sacru" sau "Zeita". n mo d cert, Saunire stia aceste lucruri. . Adica el si-a desenat pe stomac simbolul unei zeite? ntr-adevar, acest lucru era ciudat; Langdon nu putea dect sa o recunoasca. . n sensul sau de baza, pentagrama o simbolizeaza pe Venus, zeita iubirii sexuale si a frumusetii. Fache arunca o privire spre cadavru si mormai ceva. . Religiile antice se bazau pe ordinea divina a naturii, continua profesorul. Ze ita Venus si planeta cu acelasi nume constituiau o entitate unica. Zeita si avea locul ei pe cerul nop tii si era cunoscuta sub mai multe nume . Venus, Steaua Rasaritului, Istar, Astarte, toate constituin d concepte feminine pline de forta, n relatie cu natura si cu Pamntul-Mama. Capitanul parea mai tulburat acum dect la nceput, de parca ar fi preferat ideea ve nerarii diavolului. Langdon hotar sa nu-i mai povesteasca si despre cea mai uimitoare trasatura a pen tagramei, respectiv originea grafica a legaturii sale cu zeita Venus. n tinerete, pe cnd stu dia astronomia, aflase cu uimire ca planeta Venus schita la fiecare opt ani un pentagon perfect pe ecli ptica. Att de surprinsi au fost anticii de acest fenomen, nct Venus si pentagrama ei au devenit simboluril e perfectiunii, frumusetii si ale caracteristicilor ciclice ale iubirii sexuale. Ca un tribut adus acestei planete, grecii foloseau ciclul ei de opt ani pentru a desemna momentul n care ncepeau Jocurile Ol impice. n prezent, putini oameni stiu ca acest interval de patru ani ntre doua editii ale J ocurilor corespunde ciclului planetei Venus. Si mai putini stiu nsa ca steaua cu cinci colturi urma s a fie sigla oficiala a Jocurilor Olimpice, dar a fost nlocuita n ultimul moment cu cele cinci cercuri ntre patrunse, care ilustreaza mai sugestiv spiritul de armonie al jocurilor. . Domnule Langdon, interveni Fache brusc. Mi se pare evident ca pentagrama se re

fera totodata si la diavol. Filmele horror americane o arata clar. Langdon se ncrunta. "Multumiri, Hollywood!" Steaua cu cinci colturi devenise neli psita din filmele cu ucigasi satanisti n serie si aparea de obicei scrijelita pe zidurile v reunui apartament, alaturi de alte simboluri presupus demonice. Profesorul se enerva ntotdeauna cnd vedea sim bolul folosit n

contexte de genul asta, stiind ca originile sale reale erau, dimpotriva, divine. . Pot sa va asigur ca, n ciuda celor vazute n filme, interpretarea demonica a pent agramei este incorecta din punct de vedere istoric. Semnificatia feminina initiala este cea c orecta, dar simbolismul sau a fost pervertit n decursul secolelor. n acest caz, prin varsare de snge. . Nu sunt sigur ca va nteleg. Langdon se uita la crucifixul de la gtul capitanului, nestiind prea bine cum sa c ontinue. . Biserica, domnule! Simbolurile au perenitatea lor, dar semnificatia pentagrame i a fost alterata de Biserica Romano-Catolica n vremea nceputurilor sale. n cadrul campaniei duse de Vatican pentru a eradica religiile pagne si a converti masele la crestinism, Biserica a lansat o actiune de defaimare a zeitatilor pagne, acuzndu-le ca folosesc simboluri demonice. . Va ascult, continuati ! . Metoda este frecvent utilizata n perioade de tulburari sociale. Puterea nou-cre ata preia simbolurile existente si le altereaza n timp, n ncercarea de a le anula semnificati a initiala. n "lupta" dintre simbolurile pagne si cele crestine, primele au fost nvinse; tridentul lui P oseidon a devenit furca diavolului, palaria tuguiata a vraciului a fost transformata ntr-un simbol al vrajitoarelor, iar pentagrama zeitei Venus a fost etichetata ca fiind un semn al diavolului. Din pa cate, si structurile militare ale Statelor Unite au pervertit semnificatia pentagramei, aceasta repre zentnd n prezent simbolul razboiului. Steaua cu cinci colturi este desenata pe fuzelajul bombardi erelor si fixata pe epoletii generalilor. "Cine sa-si mai aminteasca de zeita dragostei si a frumusetii?!" . Interesant. Si pozitia cadavrului? Ce va sugereaza? Profesorul ridica din umeri: . Pozitia nu face dect sa evidentieze relatia cu pentagrama si sacrul feminin. . Pardon? facu Fache, ncruntndu-se. . Este o replica. Repetarea unui simbol este cea mai simpla modalitate de a-i ac centua semnificatia. Jacques Saunire si-a pozitionat propriul trup n forma unei stele cu cinci colturi. "Daca o pentagrama e buna, doua sunt excelente." Capitanul studie cele cinci colturi reprezentate de capul si membrele lui Saunire , dupa care si

trecu din nou mna prin parul des. . Interesant punct de vedere! Dar nuditatea? l ntreba dupa o clipa capitanul, mrind iritat, ca si cum vederea trupului gol al unui batrn i-ar fi strnit repulsie. De ce si-a scos hainele? "Asta e o ntrebare al naibii de buna", si spuse Langdon. Se ntrebase si el acelasi lucru, nca de cnd vazuse fotografia. Cea mai plauzibila explicatie parea sa fie aceea ca trupul gol constituia o alta referire la Venus . zeita sexualitatii. Desi n cultura moderna asocierea dintre V enus si uniunea fizica a celor doua sexe era mult estompata, un spirit critic si pasionat de etimologie nu putea sa nu remarce relatia dintre Venus si semnificatia initiala a termenului "veneric". Pr ofesorul hotar nsa ca ar fi o miscare mai nteleapta sa nu mai pomeneasca si de acest aspect. . Domnule Fache, nu va pot spune n mod clar de ce Jacques Saunire si-a desenat sim bolul acela pe abdomen sau de ce si-a pozitionat trupul astfel. Ceea ce pot sa va spun sigur este ca, pentru un om ca Saunire, pentagrama era un simbol al zeitatii feminine. Corelatia dintre acest simbol si sacrul feminin este bine cunoscuta de cei care studiaza simbolistica si istoria artei. . Bine. Si faptul ca si-a folosit propriul snge drept cerneala? . n mod clar, nu avea altceva la dispozitie. Fache ramase pentru o clipa tacut, apoi replica: . De fapt, cred ca a procedat astfel pentru ca politia sa urmeze anumite procedu ri specifice. . mi pare rau, dar nu nteleg. . Priviti-i mna stnga! Langdon studie bratul si degetele custodelui, dar nu observa nimic deosebit. Nes igur, se nvrti n jurul cadavrului, apoi se ghemui lnga el, pentru a-l vedea mai bine. Abia acum ob serva, surprins, ca Saunire strngea n palma strnga un fel de mar er cu vrful gros. . l avea n mna atunci cnd l-am gasit, spuse Fache. Capitanul se apropie de o masa plianta pe care se aflau numeroase instrumente, c abluri si dispozitive electronice. . Dupa cum v-am spus, continua capitanul, n timp ce scotocea pe masa, am lasat to tul exact asa cum era. Cunoasteti acest tip de creion? Langdon ngenunche pentru a privi mai ndeaproape eticheta mar erului: STYLO DE LUMI ERE NOIRE.

Mirat, si ridica privirea spre Fache. Pixul cu lumina neagra era un instrument specializat, creat initial pentru uzul muzeelor, al restauratorilor si al politiei, pentru a face cte un semn invizibil pe diferite o biecte. Pixul scria cu o cerneala fluorescenta, necoroziva, pe baza de alcool, care devenea vizibila numa i la o sursa de lumina neagra. n zilele noastre, personalul de ntretinere din muzee avea n dotare astfel d e pixuri, pentru a face semne invizibile pe ramele tablourilor ce trebuiau restaurate. cnd Langdon se ridica, Fache se apropie de bec si-l stinse. Galeria se cufunda ntr -un ntuneric deplin.

n primele secunde, profesorul nu vazu nimic; treptat, silueta capitanului ncepu sa se contureze, iluminata ntr-un purpuriu stralucitor. n mna tinea un fel de lanterna ce-l nvaluia nt r-o aura violeta. . Dupa cum probabil stiti, spuse Fache, politia utilizeaza o sursa de lumina nea gra pentru a cauta urme de snge si de alt tip la locul crimei. Asa ca va puteti imagina ct de s urprinsi au fost atunci cnd... Brusc, si ntrerupse fraza si ndrepta lanterna spre cadavru. Langdon facu un pas napoi, socat. Inima ncepu sa-i bata frenetic la vederea bizarei imagini de pe podea. Scrijelite cu litere de mna, ultimele cuvinte ale custodelui licareau vinetii lnga cadavru. Fara a-si putea lu a ochii de la textul tremurator, n lumina lanternei profesorul simti cum ceata care nvaluia toate eveni mentele acestei nopti devenea tot mai groasa. Citind mesajul nca o data, se ntoarse spre Fache: . Ce dracu' vrea sa nsemne asta? Ochii capitanului sclipeau alburii: . Aceasta este ntrebarea, monsieur, la care trebuie sa raspundeti dumneavoastra.

Nu departe, n biroul lui Jacques Saunire, locotenentul Collet sedea aplecat asupra unei console audio asezate pe imensul birou al custodelui. Daca nu tinea seama de ciudata mac heta a cavalerului medieval ce parea ca se holbeaza la el de pe coltul biroului, Collet se simtea c onfortabil aici. si aseza mai bine castile pe urechi si verifica setarile sistemului de nregistrare. Totul era perfect. Microfoanele functionau fara gres, iar transmisia audio era ct se poate de clara. "Le moment de vrit", glumi el, ca pentru sine. Surznd, nchise ochii si se lasa pe spatarul scaunului, pentru a se delecta cu restu l conversatiei din Marea Galerie.

Modesta locuinta din cadrul bisericii Saint-Sulpice se afla la etajul al doilea al lacasului de cult, n stnga stranei corului. Cele doua camarute cu pardoseala de piatra si cteva piese de mobilier erau casa surorii Sandrine Bieil de mai bine de zece ani. Oficial, daca ntreba cineva, locuia la mnastirea din apropiere, dar prefera totdeauna linistea bisericii, unde si amenajase un sal as confortabil, cu un pat, un telefon si o plita electrica. n calitatea ei de conservatrice d'affaires a bisericii, sora Sandrine avea datori a sa supravegheze toate aspectele nereligioase ale activitatii bisericii . administratie, personal , securitatea cladirii dupa programul de vizitare si asigurarea proviziilor necesare, precum vinul si prescu ra de mpartasanie. n seara aceasta, adormita n patul ei micut, se trezi brusc atunci cnd auzi sunetul strident al telefonului. Obosita, ridica receptorul: . Soeur Sandrine. Eglise Saint-Sulpice. . Buna seara, sora, spuse un barbat n franceza. Sora Sandrine se ridica n capul oaselor. "Ct o fi ceasul?" Desi recunoscuse glasul superiorului sau, era uimita, fiindca n cincisprezece ani, n-o sunase niciodata n timpul noptii . Abatele era un om extraordinar de pios, care se culca n fiecare zi imediat dupa slujba de seara. . mi cer scuze daca te-am trezit, sora, spuse acesta pe un ton extenuat si totoda ta iritat. Trebuie sa-ti cer un serviciu. Tocmai am primit un telefon de la un influent episcop ame rican. Poate ca ai auzit de el... Manuel Aringarosa. . Cel care conduce Opus Dei? "Fireste ca am auzit de el! Cine din Biserica n-a auzit?" Ordinul conservator al lui Aringarosa devenise foarte puternic n ultimii ani; asc ensiunea sa ncepuse brusc, n 1982, cnd Ioan Paul al II-lea ridicase, n mod neasteptat, Opus Dei la rangul de congregatie personala a papei, aprobnd n mod oficial toate practicile sale. Evenim entul se petrecuse n acelasi an n care secta transferase aproape un miliard de dolari n conturile Inst itutului pentru Activitate Religioasa din subordinea Vaticanului . altfel spus Banca Vaticanului . salvndu-l astfel de la un iminent faliment. Urmase o a doua manevra care strnise suspiciuni: papa l pl asase pe fondatorul Ordinului Opus Dei n fruntea listei de sanctificari, reducnd obisnuita perioada de asteptare de la aproape un secol la numai douazeci de ani. Sorei Sandrine i se parea cam suspecta aceasta

ascensiune brusca, dar nu era ea omul care sa discute deciziile Sfntului Scaun. . Episcopul Aringarosa mi-a telefonat pentru a-mi solicita o favoare, relua abat ele cu nervozitate n glas. Unul dintre membrii Ordinului sau se afla n Paris n seara aceasta... Cnd auzi neobisnuita cerere a prelatului, sora Sandrine facu ochii mari. . Vreti sa spuneti ca acel calugar din Ordinul Opus Dei nu poate astepta pna mine dimineata? . Ma tem ca nu. Avionul sau decoleaza foarte devreme si omul si-a dorit dintotde auna sa viziteze Saint-Sulpice.

. Dar biserica este mult mai interesanta la lumina zilei! Razele soarelui filtra te prin oculus, umbrele lasate pe cadranul solar... astea sunt lucrurile pentru care merita sa v ezi Saint-Sulpice! . Sora, sunt de acord cu dumneata. As considera nsa ca mi-ai face o favoare perso nala daca i-ai permite sa intre n biserica n noaptea aceasta. E bine daca ajunge acolo pe la... o ra unu, sa spunem? Adica peste douazeci de minute? Sora Sandrine se ncrunta: . Desigur. Va fi placerea mea! Abatele i multumi si nchise. Nedumerita, calugarita mai zabovi cteva clipe n asternut, bucurndu-se de caldura lu i, ncercnd sa-si alunge somnul. La cei saizeci de ani ai sai trupul nu se mai trezea att de usor si de repede ca nainte, desi telefonul primit n aceasta seara i pusese sngele n miscare. To tdeauna avusese un sentiment neplacut cnd auzea de Opus Dei. Pe lnga faptul ca aplica neob isnuitul ritual al mortificarii corporale, ordinul avea idei medievale . pentru a folosi un term en blnd . cu privire la femei. Sora Sandrine aflase cu uluire ca membrele congregatiei erau silite sa fa ca pe gratis curatenie n camerele barbatilor, n vreme ce acestia asistau la slujba; n plus, ele dormeau di rect pe podeaua de lemn, pe cnd ei aveau saltele de paie; iar, ca o penitenta suplimentara pentru pa catul originar, femeile erau obligate sa suporte "doze" mai mari de mortificare corporala. Se pa rea ca nghititura pe care o luase Eva din marul cunoasterii era un pacat pe care femeile aveau datori a sa-l ispaseasca pentru vecie. Din nefericire, n vreme ce aproape toti catolicii se aflau pe calea cea buna cu privire la respectarea drepturilor femeilor, Opus Dei alesese directia total opusa. Cu toat e acestea, sora Sandrine nu putea nesocoti ordinele superiorilor. Coborndu-si cu greu picioarele din pat, se ridica ncet, patrunsa de frigul ce vene a din piatra rece pe care calca. O data cu frigul simtit, inima i fu strnsa de o ciudata tulbur are. "Intuitie feminina?" n linistea vietii de mnastire, sora Sandrine nvatase sa-si aline sufletul ascultnd v ocile acelea mititele din inima ei. n seara aceasta nsa, vocile erau la fel de tacute ca si bis erica pustie.

Langdon nu-si putea lua ochii de la textul purpuriu, scrijelit pe podeaua galeri ei. Ultimele cuvinte ale lui Jacques Saunire erau cel mai straniu mesaj de adio pe care si l-ar fi put ut imagina cineva:

"13-3-2-21-1-1-8-5 O, DRACONIAN DEVIL! OH, LAME SAINT!"

Desi n-avea nici cea mai vaga idee ce ar putea sa nsemne, Langdon ntelegea acum de ce credea Fache ca pentagrama se referea la adorarea diavolului. O, Draconian devil! . "O, diavol draconic!" Saunire le lasase n urma o referire literala la Satana. La fel de bizara era si se ria de numere. . Seamana oarecum cu un cifru numeric. . Da, i replica Fache. Criptografii nostri lucreaza deja la el. Credem ca numerel e reprezinta un indiciu referitor la cel care l-a asasinat. Poate un numar de telefon sau un ciu dat cod social de identificare. Dumneavoastra vi se pare ca au o semnificatie simbolica? Langdon se uita din nou la seria de cifre, convins ca ar avea nevoie de ore ntreg i pentru a-i deslusi ntelesul simbolic . daca exista vreunul. Lui i se pareau cifre alese la v oia ntmplarii. Era obisnuit cu progresiile simbolice care aveau un oarecare sens, dar aici totul . pentagrama, textul, numerele . totul parea disparat. . Ati afirmat mai devreme, spuse Fache, ca n acest fel Saunire a intentionat sa tr ansmita un mesaj... despre venerarea zeitei sau ceva de genul asta. Vi se pare ca textul se ncadreaza n acest context? Profesorul stia ca ntrebarea era una retorica. Bizarul mesaj nu se potrivea ctusi de putin cu scenariul pe care l descrisese el, despre venerarea divinitatii feminine. Oh, lame saint! . "Oh, sfnt schilod!" . Textul pare ca acuza pe cineva. Nu vi se pare? ntreba capitanul.

Langdon ncerca sa-si imagineze ultimele minute de viata ale custodelui, singur n M area Galerie, stiind ca urmeaza sa moara. Parea logic. . O acuzatie la adresa celui care l-a ucis, probabil. . Datoria mea, desigur, este aceea de a identifica persoana respectiva. Permitet i-mi sa va ntreb ceva, domnule Langdon: dumneavoastra, lasnd la o parte numerele, ce anume vi se p are cel mai ciudat n acest mesaj? "Cel mai ciudat?" Un muribund se baricadase singur n galerie, si desenase pe burta o pentagrama si scrisese o acuzatie misterioasa pe podea. Ce n toate astea nu era c iudat? . Cuvntul "draconic"? se hazarda el, spunndu-i primul lucru care-i trecu prin mint e.

De altfel, era sigur ca nici unui om care era n pragul mortii nu-i zbura gndul cat re Draco . crudul politician din secolul al saptelea nainte de Hristos. . "Diavol draconic" mi pare o exprimare ciudata, adauga el. . Draconic? ntreba Fache pe un ton din care razbatea o oarecare nerabdare. Nu cre d ca modul de exprimare al custodelui este problema principala aici! Profesorul nu era sigur ce voia sa spuna capitanul, nsa banuia ca Draco si cu Fac he s-ar fi nteles de minune. . Saunire era francez, continua capitanul pe un ton categoric. Locuia n Paris. Si, cu toate astea, a ales sa scrie acest mesaj... . n engleza. Acum ntelegea la ce se referise Fache. . Prcisment. Aveti idee de ce? Langdon stia ca Saunire vorbea o engleza impecabila; totusi, n-ar fi putut spune de ce preferase batrnul sa-si scrie ultimele cuvinte n aceasta limba. Ridica din umeri. Capitanul arata din nou spre pentagrama de pe abdomenul mortului. . Chestia aceea nu are nimic de-a face cu venerarea diavolului? Sunteti sigur? n acest moment, profesorul nu mai era sigur de nimic. . Simbolistica si textul nu par sa coincida. mi pare rau ca nu va pot ajuta. . Poate ca asta va mai clarifica putin lucrurile. n timp ce spunea aceste cuvinte, Fache se ndeparta de cadavru si ridica din nou la nterna cu lumina neagra, lasnd fasciculul sa acopere o suprafata mai mare. Spre uimirea lui Langdon, un alt cerc tremurat aparu n jurul cadavrului. Probabil ca Saunire se asezase pe podea si schitase mai multe arce lungi cu pixul special, care se nchid eau ntr-un cercnd complet. ntr-o fractiune de secunda, totul deveni foarte clar: . Omul Vitruvian! spuse el cu suflarea taiata. Saunire crease o replica n marime naturala al celui mai cunoscut desen al lui Leon ardo da Vinci. Considerat n Renastere cea mai corecta reprezentare a corpului omenesc, din punct de vedere anatomic, Omul Vitruvian a devenit un laitmotiv al culturii moderne, aparnd pe af

ise, postere si tricouri n lumea ntreaga. Desenul consta ntr-un cerc perfect n care era nscris un nud barbatesc... cu bratele si picioarele ntinse n lateral. Da Vinci! Langdon era uluit. Intentia lui Saunire devenise evidenta. n ultimele cl ipe ale vietii, custodele si scosese toate hainele si si dispusese trupul ntr-o copie fidela a Omul ui Vitruvian. Cercul era elementul critic. Un simbol feminin al protectiei, cercul desenat n ju rul trupului gol ntregea mesajul lui da Vinci . armonia dintre masculin si feminin. Acum aparea nsa o alta ntrebare: de ce dorise Saunire sa imite acel desen celebru? . Domnule Langdon, spuse Fache, nu ma ndoiesc ca un om ca dumneavoastra cunoaste atractia lui Leonardo da Vinci catre stiintele oculte. Profesorul era surprins de cunostintele capitanului n ceea ce-l privea pe da Vinc i; pe de alta parte, asa se explicau suspiciunile sale referitoare la venerarea diavolului. Le onardo constituise ntotdeauna un subiect de studiu dificil pentru istoricii de arta, mai cu seama pe fondul traditiei crestine. n ciuda geniului sau vizionar, artistul fusese un homosexual declarat s i un adorator al ordinii divine a naturii, ambele plasndu-l ntr-o pozitie de vesnic pacatos. n plus, excentricitatile sale i conferisera, ntr-adevar, o aura demonica: da Vinci obisnuia sa dezgroape cadavre pentru a studia anatomia umana; tinea jurnale misterioase, redactate ntr-un ilizibil scris invers ; credea ca poseda secretul alchimic de transformare a plumbului n aur si chiar ca-L poate pacali pe Dumnezeu, crend un elixir care era capabil sa amne moartea; pe de alta parte, printre inventiile sale s-au numarat arme si instrumente de tortura oribile pe care nimeni, naintea lui, nu si le-a pu tut imagina. "Nentelegerea adecvata duce la nencredere", si spuse profesorul n sinea sa. Numarul urias de opere de arta crestina n-a facut dect sa accentueze reputatia de ipocrit spiritual. Acceptnd sute de comenzi foarte profitabile din partea Vaticanului, Le onardo a pictat lucrari pe teme crestine nu ca pe o expresie a propriilor convingeri, ci pur si simplu ca pe o afacere, o modalitate de a-si asigura un trai ndestulat, luxos. Din nefericire, artistul era un farsor care se amuza adesea muscnd pe furis mna care l hranea. n multe dintre picturile sale religi oase, el a introdus simboluri ascunse, ctusi de putin crestine . un tribut adus propriilor s ale credinte si un subtil bobrnac n nasul Bisericii. Langdon sustinuse odata o conferinta la National Gallery, n Londra, cu tema: "Viata secreta a lui Leonardo: simbolismul pagn n arta crestina". . Va nteleg ngrijorarea, raspunse, dar da Vinci nu a practicat niciodata vreo stii

nta oculta. Era un spirit de exceptie, mereu n conflict cu Biserica... n timp ce rostea aceste cuvinte, o idee ciudata i veni n minte. Privi din nou la me sajul nscris pe podea: "O, diavol draconic. Oh, sfnt schilod!" . Asadar? insista Fache. Profesorul si cntari cu grija cuvintele: . Ma gndeam ca ideologia spirituala a lui Saunire era puternic nrudita cu aceea a l ui da Vinci si ca amndoi erau frustrati de faptul ca Biserica a eliminat sacrul feminin din r eligia moderna. Poate

ca, imitnd un celebru desen al lui Leonardo, custodele a vrut doar sa exprime pre ocuparea lor comuna referitoare la demonizarea divinitatii feminine n credinta moderna. Privirea lui Fache se aspri: . Credeti ca la Biserica s-a referit Saunire atunci cnd a folosit expresiile "sfnt schilod" si "diavol draconic"? Era o explicatie cam trasa de par, Langdon trebuia sa recunoasca acest lucru si totusi pentagrama parea ca sustine ntr-un anume fel aceasta idee. . Nu vreau sa spun dect ca domnul Saunire si-a petrecut ntreaga viata studiind isto ria divinitatilor feminine si ca nimeni nu a facut mai multe eforturi pentru a sterg e aceasta istorie dect Biserica Catolica. Mi se pare credibil ca, n mesajul sau de adio, custodele a ale s sa-si exprime aceasta dezamagire. . Dezamagire?! izbucni Fache pe un ton deja ostil. Mesajul asta pare mai degraba unul furios dect unul dezamagit, nu credeti? Langdon ajunsese la capatul rabdarii: . Capitane, mi-ai cerut sa-ti spun parerea mea cu privire la ce anume a ncercat S aunire sa transmita si asta e tot ce pot sa-ti raspund n acest moment. . Ca totul e o acuzatie adusa Bisericii? Fache vorbea acum printre dinti, de par ca abia si mai putea desclesta maxilarele. Domnule Langdon, am vazut multi morti n viata mea si vreau sa-ti spun ceva: cnd un om e ucis de un altul, nu cred ca ultimul lui gnd este acela de a scr ie o obscura declaratie spirituala pe care nimeni sa n-o poata ntelege. Eu zic ca, n ultimele l ui clipe, omul se gndeste la un singur lucru. Vocea joasa a lui Fache suiera prin aer ca o lama: La vengeance. Cred ca Saunire a scris aceste cuvinte pentru a ne spune cine l-a ucis. Langdon se holba la el: . Dar asta n-are nici un sens! . Nu? . Nu! replica el, obosit si iritat. Mi-ati spus ca Saunire a fost atacat n biroul sau de cineva pe care se pare ca l-a invitat chiar el acolo. . Da. . Asadar, sunt ndreptatit sa cred ca victima l cunostea pe atacator. Capitanul ncuviinta:

. Continuati, va rog. . Si daca l cunostea pe cel care l-a ucis, ce fel de acuzatie este asta? Un cod n umeric?! Sfinti schilozi?! Diavoli draconici?! O pentagrama pe stomac?! Totul e prea ncifrat! Fache se ncrunta, de parca la asta nu se gndise pna acum: . S-ar putea sa aveti dreptate. . Tinnd seama de aceste circumstante, continua profesorul, cred ca, daca ar fi vr ut sa spuna cine l-a ucis, custodele ar fi scris pur si simplu un nume. La auzul acestor cuvinte, pe chipul lui Fache se lati, pentru prima data de cnd s e ntlnisera, un zmbet plin de sine: . Prcisment, spuse el. Prcisment.

"Surprind un maestru n actiune", si spuse locotenentul Collet n timp ce asculta n ca sti vocea capitanului Fache. Agentul stia ca reusite si momente ca acesta l ridicasera pe s eful sau pna n vrful ierarhiei din justitia franceza. "Fache izbndeste acolo unde nimeni altul nu ndrazneste." Delicata arta de a-l lua pe celalalt pe departe, cu binisorul, si de a-l ademeni n plasa ta era de mult uitata n politia moderna . un mestesug care necesita o extraordinara ncredere n propriile forte n conditii de presiune sporita. Putini oameni aveau sngele rece necesar pentru ace st tip de operatiune, dar Fache parea ca s-a nascut cu asta n snge; retinerea si rabdarea de care putea sa dea dovada erau o chestiune de instinct pentru el. n aceasta seara l stapnea doar o hotarre ferma, de parca arestarea criminalului ar f i fost o chestiune de ordin personal. Instruirea agentilor sai, cu o ora n urma, fusese ne obisnuit de concisa si de ferma. "Stiu cine l-a ucis pe Jacques Saunire, le spusese Fache. Voi stiti ce aveti de facut. Fara greseli n seara asta." Si pna acum totul fusese fara greseala. Collet nu cunostea nca dovezile care l faceau pe seful sau att de sigur, dar nu ave a de gnd sa puna la ndoiala nici o secunda instinctele Taurului. Uneori, capitanul dadea dova da de o intuitie aproape supranaturala. "Dumnezeu i sopteste la ureche", spusese la un moment dat un agent, dupa o impresionanta demonstratie a exactitatii celui de-al saselea simt al sefului lor

. "Trebuie sa recunoscnd un lucru, si spuse Collet, daca exista un Dumnezeu, atunci Bezu Fache e , cu siguranta, unul dintre favoritii sai." Capitanul participa la Sfnta Liturghie si se spovedea cu o regularitate zeloasa . mult mai des dect o faceau majoritatea numelor mari din dorinta unor bu ne relatii sociale. Cnd papa vizitase Parisul, cu ctiva ani n urma, Fache facuse tot posibilul pentru a fi onorat cu o audienta. Acum, n biroul sau, trona la loc de cinste o fotografie a Taurului alat uri de papa. Locotenentul si aminti un fapt ce i se paruse usor ironic: una dintre rarele iesi ri n public ale

capitanului se concretizase n reactia virulenta pe care i-o strnise recentul scand al de pedofilie din snul Bisericii Catolice. "Preotii astia ar merita sa fie spnzurati de doua ori!" d eclarase Fache. "O data pentru crima lor mpotriva copiilor, si a doua oara fiindca au mnjit renumele Biser icii Catolice." Collet avusese strania impresie ca a doua vina fusese cea care l nfuriase mai tare pe bun ul capitan. ntorcndu-se acum la laptopul sau, locotenentul se achita de cea de-a doua parte a responsabilitatilor care-i reveneau n aceasta seara: sistemul de urmarire prin GP S3. Pe monitor aparu un plan detaliat al Aripii Denon, o schema structurala descarcata din baza de da te a Biroului de Securitate a Luvrului. Parcurgnd din ochi labirintul de galerii si culoare, Colle t gasi n cele din urma ceea ce cauta. Undeva, adnc n inima galeriei principale, clipea un punct rosu. La marque. Fache si tinea prada din scurt n seara asta. O alegere nteleapta. Robert Langdon se dovedise un musteriu pe masura.

Pentru a fi sigur ca discutia sa cu domnul Langdon nu va fi ntrerupta, Bezu Fache si nchisese telefonul mobil. Din pacate, aparatul era un model scump, echipat cu linie radio dubla si, n ciuda ordinelor sale, pe una dintre ele era acum apelat de agentii sai. . Capitaine? Telefonul pri, ca o statie de emisie-receptie. Fache scrsni din dinti, turbat. Nu pricepea ce ar putea fi att de important nct sa-i fie ntrerupta aceasta surveillance cache, mai cu seama ntr-un moment att de critic. . Un moment, va rog, i se adresa el lui Langdon. Apoi scoase telefonul din buzunar si apasa o tasta. . Oui? . Capitaine, un agent du Dpartement de Cryptographie est arriv. Furia lui Fache disparu ntr-o clipa. "Un specialist n criptografie?" Desi nu era t

ocmai momentul potrivit, vestea l bucura totusi. Dupa ce observase textul criptic scrijelit de S aunire pe podea, capitanul trimisese fotografii de la locul crimei Departamentului de Criptografie, n speranta ca un specialist de acolo va descifra ce anume voise Saunire sa le transmita. Iar daca acum sosise acest om, era clar ca izbutisera sa descifreze mesajul. . Deocamdata sunt ocupat, spuse Fache n telefon, tonul lui lasnd clar sa se nteleag a ca agentul depasise o limita bine stabilita. Spune-i criptografului sa ma astepte l a postul de comanda. Voi vorbi cu el dupa ce voi termina aici. . Cu ea, l corecta subalternul sau. Este agentul Sophie Neveu. "Telefonul asta ma amuza din ce n ce mai putin, cu fiecare secunda care trece", si spuse Fache. Sophie Neveu era una dintre cele mai mari greseli ale DCPJ. O tnara dchiffreuse di n Paris care studiase criptografia n Anglia, la Royal Holloway, Sophie Neveu i fusese aruncata lui pe cap cu doi ani n urma, n urma politicii ministerului de a integra ct mai multe femei n politie. "Toate ncercarile astea ale ministerului de a respecta echitatea politica, sustinuse Fache, nu fac eau dect sa slabeasca departamentul." Pe lnga faptul ca nu dispuneau de forta fizica necesara muncii n p olitie, simpla prezenta a femeilor n cadrul fortelor de ordine mai avea si darul de a distrage a tentia colegilor barbati. Si spre iritarea lui, Sophie Neveu avea acest nefericit dar, cu vrf si ndesat... La cei treizeci si doi de ani ai ei, afisa o tenacitate ce friza obstinatia. n pl us, preferintele vizibile pentru noile metode de decriptare nvatate n scoala britanica i exasperau pe mai vrst nicii ei colegi francezi. Iar pentru Fache, cel mai enervant era adevarul universal valabil ca, n tr-un birou plin cu barbati de vrsta medie, o femeie tnara si atragatoare era o permanenta sursa de di stragere a atentiei de la sarcinile zilnice ale fiecaruia. . Agentul Neveu a insistat asupra faptului ca trebuie sa vorbeasca imediat cu du mneavoastra, domnule capitan, mai adauga vocea de la telefon. Am ncercat s-o opresc, dar a ple cat deja spre Marea Galerie. Fache facu ochii mari: . Sub nici o forma! Am spus foarte clar ca...

Pentru o clipa, Robert Langdon avu impresia ca Bezu Fache face un atacnd de apopl exie. Tocmai vorbea, cnd maxilarul i ncremeni si ochii i se bulbucara, gata sa-i iasa din orbite

. Privirea dura i ntepenise pe ceva aflat, probabil, n spatele profesorului. nainte de a apuca el sa se ntoarca si sa vada ce este, vocea unei femei rasuna n galerie: . Excusez-moi, messieurs! Langdon se ntoarse pe calcie si vazu o tnara care se apropia cu pasi mari si miscar i agile,

emannd parca o hipnotica siguranta de sine. mbracata ntr-o jacheta lunga pna la genu nchi, bej, si pantaloni mulati negri, parea a avea n jur de treizeci de ani si era atragatoare. Parul des, roscat, i cadea pe umeri, ncadrndu-i chipul blnd. Spre deosebire de blondele fragile si sters e din pozele ce decorau peretii dormitoarelor de la Harvard, femeia asta avea un aspect sanatos si o frumusete naturala ce aratau ncredere n sine. Spre surprinderea profesorului, tnara veni direct la el si-i ntinse mna: . Monsieur Langdon, sunt agentul Neveu de la Departamentul de Criptografie al DC PJ, spuse ea cu un usor accent anglo-francez. Ma bucur sa va ntlnesc! Langdon i strnse mna ntr-a lui si, pentru o clipa, se simti cufundat n privirea ei adn ca. Avea ochi verzi-maslinii, limpezi si patrunzatori. Fache inspira zgomotos, pregatindu-se cu siguranta pentru o morala taioasa. . Capitane, se ntoarse ea brusc, fara a-i lasa timp sa deschida gura, mi cer scuze pentru aceasta ntrerupere, dar... . Ce n'est pas le moment! izbucni Fache. . Am ncercat sa va contactez, continua Sophie n engleza, din politete pentru Langd on. Dar aveati telefonul nchis! . L-am nchis dintr-un motiv bine ntemeiat, i suiera capitanul. Acum stau de vorba c u domnul Langdon ! . Am descifrat codul numeric, i-o trnti ea dintr-o data. Inima lui Langdon zvcni. "A spart deja codul?" Fache parea pentru moment derutat, nestiind ce sa i raspunda. . nainte de a va explica nsa, adauga Sophie, am un mesaj urgent pentru domnul Lang don. Chipul capitanului se ntuneca: . Pentru domnul Langdon? Ea ncuviinta si se ntoarse spre el: . Trebuie sa contactati imediat Ambasada Americana, domnule Langdon. Trebuie sa va transmita urgent un mesaj din Statele Unite. Entuziasmul care-l cuprinse cnd auzi despre codul descifrat pieri brusc, lasnd loc unei ngrijorari evident. "Un mesaj din State'? Oare cine ncearca sa ma contacteze? Doar ctiva colegi de-ai

mei stiu ca ma aflam la Paris." Arcada proeminenta a lui Fache coborse parca si mai mult: . Ambasada Americana? repeta el banuitor. Cum au stiut ca domnul Langdon se afla aici? Sophie ridica din umeri: . Se pare ca au sunat la hotel si receptionerul le-a spus ca domnul Langdon a fo st ridicat de un agent al DCPJ. . Si ambasada a luat legatura cu Departamentul de Criptografie?! . Nu, domnule! i raspunse Sophie pe un ton ferm. Cnd am sunat eu la centrala telef onica a DCPJ, ncercnd sa va contactez pe dumneavoastra, mi-au spus ca au un mesaj pentru d omnul Langdon si m-au rugat sa i-l transmit daca ajung aici. Fache se ncrunta din nou si parea chiar mai nedumerit dect la nceput, dar Sophie se ntorsese deja spre profesor: . Domnule Langdon, i spuse ea n timp ce scotea din buzunar o foaie de hrtie, acesta este numarul serviciului de mesagerie al Ambasadei Americane. Va roaga sa i contactati ct mai repede posibil. n timp ce eu i voi explica domnului capitan ce-i cu acel cod, dumneavoast ra trebuie sa i sunati, adauga ea, fixndu-l cu privirea. Langdon studie hrtia. Continea un numar de telefon din Paris, cu un interior alat uri. . Multumesc, i raspunse ngrijorat. Unde gasesc un telefon? Sophie dadu sa scoata un celular din buzunar, dar Fache se posta imediat ntre ei. Parca era Vezuviul n prag de eruptie. Fara a-si lua ochii de la ea, i ntinse profesorului tel efonul sau: . Linia asta e sigura, domnule Langdon! Folositi-o cu ncredere! Dezorientat de furia cu care capitanul o privea si jenat din cauza situatiei, pr ofesorul lua aparatul. Imediat, Fache o nsfaca de brat si o trase doi metri mai departe, ncepnd sa mormaie la ea, furios. Din ce n ce mai putin ncntat de politistul francez, Langdon se ntoarse cu sp atele si forma numarul care era scris pe foaia de hrtie. Auzi cum suna. O data... de doua ori... de trei ori... n sfrsit, cineva i raspunse. Langdon se astepta sa auda vocea operatorului de la am basada, dar se pomeni ascultnd un mesaj nregistrat. Si, ciudat, vocea i se parea cunoscuta. Er

a a agentului Sophie Neveu. . Bonjour, vous tes bien chez Sophie Neveu. Je suis absente pour le moment, mais. .. Nedumerit, profesorul se ntoarse spre tnara: . Ma scuzati, doamna Neveu! Cred ca mi-ati dat... . Nu, acela este numarul, i-o reteza ea de parca ar fi stiut dinainte. Ambasada are un sistem automat de preluare a mesajelor. Trebuie sa formati un cod de acces pentru a va asculta mesajele. . Dar... . Este codul acela de trei cifre de pe hrtiuta pe care v-am dat-o.

Langdon vru sa-i explice bizara eroare, dar Sophie l strafulgera pret de o secund a. Ochii ei verzi l avertizau clar: "Nu pune ntrebari! Fa ce ti-am spus!" Uimit, Langdon forma interiorul: 454. Vocea nregistrata a tinerei se ntrerupse si un alt glas, cu tonuri electronice, ro sti n franceza: "Aveti un mesaj nou." Dupa toate aparentele, 454 era codul de acces prin care So phie Neveu si lua propriile mesaje de pe robotul telefonic. "Ce naiba fac, ascult mesajele femeii asteia?" n receptor se auzea o banda care se derula. n cele din urma, se opri si mesajul nce pu sa curga. Din nou, vocea era tot cea a lui Sophie Neveu. "Domnule Langdon" . se auzi o soa pta tematoare . "Nu reactiona la acest mesaj. Asculta-l n liniste. Esti n pericol. Urmeaza-mi indicati ile cu strictete."

10

Silas era la volanul masinii pe care nvatatorul i-o pusese la dispozitie, un Audi negru, si admira Biserica Saint-Sulpice. Iluminate de jos de o serie de reflectoare, cele doua cl opotnite se naltau ca niste santinele n post, care vegheau masiva cladire. De o parte si de alta a aces teia, o multime de metereze ntunecate tsneau spre cer aidoma coastelor unui monstru adormit. "Pagnii s-au folosit de Casa Domnului pentru a ascunde cheia de bolta." Fratia co nfirma n continuare legendara ei reputatie: de nselaciune si disimulare. Iar acum, Silas a vea sa caute cheia de bolta si sa i-o nmneze nvatatorului, recupernd astfel ceea ce fratia furase cu mult timp n urma de la cei drept-credinciosi. "Ce putere uriasa va dobndi astfel Opus Dei!" Parcnd masina n Piata Saint-Sulpice, pustie la acea ora, Silas rasufla adnc si ncerc a sa-si limpezeasca mintea pentru ceea ce l astepta. Spinarea nca l durea de la sedinta de mortificare corporala de mai devreme, dar durerea fizica era floare la ureche pe lnga chinuri le prin care trecuse nainte ca Opus Dei sa-l salveze. Amintirile din acea vreme nca l mai bntuiau.

"Elibereaza-te de ura", si ordona singur. "Iarta-i pe cei care ti-au gresit." Privind turnurile de piatra ale bisericii, simti iarasi curentul acela .. forta aceea care l tra adesea napoi n timp, ncuindu-l iar n carcera primilor sai ani e navalira asupra lui asa cum o faceau totdeauna, ca o vijelie... duhoarea verzei putoarea mortii, a urinei si a fecalelor umane... urletele de disperare purtate de vntul rineilor si hohotele chinuite ale celor batuti de soarta. "Andorra"... Muschii i se nclestara, puternic. Paradoxal, n tarisoara aceea uitata de lume dintre Spania si Franta, pe cnd tremur a n celula sa si nu-si dorea dect sa moara ct mai repede, acolo venise salvarea sa. Pe atunci, nu-si daduse seama. "Lumina venise la mult timp dupa tunet." Pe vremea aceea nu-l chema Silas, dar nu-si amintea nici ce nume i dadusera parin tii lui. Plecase de acasa cnd avea sapte ani. Tatal betiv, un docher matahalos, scrbit de v enirea pe lume a unui fiu albinos, si batea nevasta cu regularitate, nvinuind-o pentru starea copil ului. Cnd ncerca sa-i sara n aparare, baiatul era si el batut crunt. ntr-o noapte, dupa un scandal nfiorator, mama lui nu se mai ridicase de jos. Copil ul i veghease trupul fara viata, coplesit de vinovatie, fiindca l lasase s-o omoare. "E vina mea!" De parca un demon i patrunsese n trup si-i dirija miscarile, baiatul se dusese n bu catarie si nsfacase un cutit de macelar. Cu miscarile unui om nebun parca, intrase n camera n care tatal zacea ntins n pat, beat crita. Fara un cuvnt, l njunghiase n spate. Tatal racnise de d urere si ncercase sa se ridice, dar copilul l lovise iar si iar, fara oprire, pna ce n aparta ment se asternuse linistea. Fugise apoi de acasa, dar strazile Marsiliei i se parusera la fel de neprimitoar e. nfatisarea sa neobisnuita i alunga pe ceilalti copii ai strazii si baiatul se vazuse nevoit sa traiasca singur, n beciul unei fabrici parasite, mncnd peste crud si fructele pe care izbutea sa le fure. Si ngurii sai prieteni erau revistele mototolite pe care le gasea prin gunoaie si pe care nvatase sa cit easca. Cu timpul, crescuse si se mplinise. Pe la doisprezece ani, un alt vagabond . o fata care ave a de doua ori vrsta lui . l luase n rs si ncercase sa-i fure mncarea. O batuse pna ce o lasase lata, aproa pe fara viata. familiar. de viata. Amintiril putrede, aspru al Pi

Cnd l ridicase, politia i daduse un ultimatum: ori pleca din Marsilia, ori ajungea la casa de corectie. Baiatul se mutase ceva mai jos pe coasta, la Toulon. Cu timpul, privirile compat imitoare ale celorlalti se transformasera n frica. Copilul devenise un tnar puternic. Cnd trecea u pe lnga el, i auzea murmurnd. "O stafie", susoteau ei, privindu-i pielea alba si ochii mariti d e spaima. "O stafie cu ochi rosii de drac!" Si chiar se simtea ca o stafie... transparenta... care plutea dintr-un port n alt ul. Oamenii pareau sa priveasca drept prin el.

La optsprezece ani, ntr-un alt port, pe cnd astepta momentul potrivit pentru a fur a o cutie de conserve de carne, l prinsesera doi marinari. n timp ce l bateau, le simtise duhoar ea a bere, exact ca a tatalui sau. Amintirile urii si fricii se napustisera asupra lui ca un monstru din adncuri. i frnsese atunci gtul primului marinar, cu minile goale, si numai sosirea politiei l salvase pe celalalt sa nu aiba aceeasi soarta. Dupa doua luni n lanturi ajunsese la nchisoarea din Andorra. . Esti alb ca o fantoma, i strigau ceilalti prizonieri pe cnd era dus spre celula lui, gol si nfrigurat. Mira el espectro! Poate ca stafia o sa treaca drept prin zidurile aste a! n cei doisprezece ani care au trecut, carnea si trupul sau se uscasera si Silas s tia ca devenise transparent. Sunt o stafie. Sunt imaterial. Yo soy un espectro... plido como un fantasma... caminando este in undo a sol as. ntr-o noapte, Stafia se trezise n urletele celorlalti condamnati. Nu stia ce forta invizibila zgltie podeaua pe care dormea si nici ce mna atotputernica darma zidurile celulei sale, d ar n clipa n care sarise n picioare, un bolovan urias se desprinsese din plafon si se pravalise exa ct pe locul n care dormise el. Uitndu-se n sus pentru a ntelege de unde venise bolovanul, zarise gaura din tavan si, dincolo de ea, ceva ce nu mai vazuse de zece ani... Luna. nca nu se oprise ajunsese la capatul lui si noaptea, mereu n delirnd de foame miscarea pamntului, ca Stafia se si avntase printr-un tunel ngust, se rostogolise pe o coasta de deal, spre padure. Fugise toata jos, si de extenuare.

Aproape inconstient, dimineata l gasise ntr-un luminis strabatut de sinele unui tr en. Mergnd pe urma lor, naintase ca ntr-un vis. La un moment dat, vazuse un vagon de marfa go l si se catarase n el, pentru a se adaposti. Cnd se trezise, trenul mergea. "De ct timp? ncotro?" n bu rta simtea o durere ntepatoare. "Sunt pe moarte oare?" Dar adormise din nou. De data aceasta s e trezise n strigatele si ciomagelile unora care l aruncasera jos din vagon. Plin de snge, se furisase la marginea unui satuc si cautase n zadar ceva de mncare. ntr-un trziu, nemaifiind n stare sa mai faca nici macar un pas, se ntinsese pe marginea drumului si cazuse n nesimtire. Lumina aparuse ncet si Stafia se ntrebase de ct timp murise. "O zi? Trei zile?" Nu mai conta.

Patul era moale ca un nor, iar n aer plutea un miros dulce, de lumnari parfumate. Iisus era acolo si l privea. "Sunt aici, spusese Iisus. Piatra a fost data la o parte, iar tu te-ai nascut pentru a doua oara." Adormise din nou si iar se trezise. Gndurile i erau nvaluite n pcla. Nu crezuse nicio data n rai, si totusi Iisus l veghea. Lnga pat aparu niste mncare si Stafia o nfuleca, apro ape simtind cum carnea i se si depune pe oasele goale. Si iarasi adormise. Cnd se trezise, Iisus era tot acolo, i zmbea si i vorbea. "Esti salvat, fiul meu. Binecuvntati sunt cei care-mi urmeaza calea." Din nou, somn. Un tipat de durere l trezise din amorteala. Trupul i tsni din pat si se mpletici pe un hol, spre locul de unde veneau zgomotele. Intra ntr-o bucatarie si vazu un ins nalt batndu-l pe unul mai mic. Fara a sti de ce, Stafia l nhata pe cel mare si-l izbi n peretele alaturat. Omul zb ura prin aer. La picioarele Stafiei zacea un tnar n haine preotesti. Nasul i era spart si sngera. Sta fia l ridicase de jos si-l asezase pe o canapea. . ti multumesc, prietene, i spusese preotul ntr-o franceza greoaie. Banii din cutia milelor i ademenesc pe hoti. n somn vorbeai frantuzeste; stii si spaniola? Stafia clatinase din cap. . Cum te cheama? Nu-si amintea numele pe care i-l dadusera parintii; n minte nu avea dect poreclele obraznice cu care-l strigau paznicii de la nchisoare. Preotul i zmbise: . No hay problema. Pe mine ma cheama Manuel Aringarosa. Sunt un misionar din Mad rid. Am fost trimis aici ca sa construiesc o biserica pentru Obra de Dios. . Unde sunt? ntrebase Stafia cu o voce care-i paruse cavernoasa. . La Oviedo. n nordul Spaniei. . Cum am ajuns aici? . Cineva te-a lasat la usa mea. Erai bolnav. Ti-am dat sa mannci. Esti aici de cte va zile. Stafia l studiase pe tnarul sau ocrotitor. De ani multi nu-i mai aratase cineva vr eun semn de bunatate. . Multumesc, parinte! Preotul si dusese mna la buza din care-i curgea snge.

. Eu ti sunt recunoscator, prietene! A doua zi dimineata, ceata din mintea lui se mai risipise. n timp ce statea n pat, privea crucifixul prins pe perete. Desi de multa vreme religia nu mai nsemna nimic pentr u el, crucea aceasta parca l mai linistea. Cnd se ridicase, vazuse cu uimire o pagina de ziar pe noptie ra. Articolul era n franceza si aparuse cu o saptamna n urma. Citise povestea si l cuprinsese frica. Un cutremur n munti distrusese o nchisoare si multi criminali periculosi evadasera. Inima ncepuse sa-i bata nebuneste. "Preotul stie cine sunt!" Un sentiment pe care nu-l mai simtise de mult pusese stapnire pe el: rusine, vinovatie. nsotita de spaima ca va fi prins. Sarise

bruscnd din pat, drept n mijlocul camerei. "Unde sa fug?" . Faptele Apostolilor, spusese o voce din prag. Stafia se ntorsese, speriata. Tnarul preot zmbea. Avea nasul bandajat fara pricepere si tinea n mna o Biblie veche . . Am gasit una n franceza pentru tine. Am nsemnat versetul. Cu teama, Stafia lua Biblia si citi versetul la care se referise preotul: Faptel e Apostolilor, XVI. Acolo se spunea despre un ntemnitat pe nume Silas care zacea gol si batut n celula sa, naltnd cntece de lauda catre Domnul. Cnd Stafia ajunse la versetul 26, icni surprinsa:

"... Deodata, s-a facut un mare cutremur de pamnt, asa ca s-au clatinat temeliile temnitei. ndata s-au deschis toate usile si s-au dezlegat legaturile fiecaruia."

Privirile i se ndreptara catre preot. Tnarul l ntmpina cu un surs blajin: . De acum nainte, prietene, daca nu ai un alt nume, eu am sa-ti spun Silas. Stafia nclinase capul. "Silas." Acum avea un trup si un nume. "Numele meu e Silas ." . E vremea micului dejun, i spusese preotul. Ai nevoie de puteri, daca vrei sa ma ajuti sa cladesc aceasta biserica.

La sase mii de metri deasupra Mediteranei, avionul companiei Alitalia tremura pr ada turbulentelor, iar pasagerii se foiau speriati n scaune. Episcopul Aringarosa abi a daca observa. Gndurile i zburasera la viitorul Ordinului sau. Nerabdator sa afle cum decurgeau l ucrurile n Paris, si dorea sa-l poata suna pe Silas. Dar nu putea, nvatatorul avusese grija de asta. . Procedam asa pentru siguranta ta, i explicase nvatatorul ntr-o engleza cu accent frantuzesc. Cunosc destule despre comunicatiile electronice pentru a sti ca pot fi intercept ate. Rezultatele ar fi dezastruoase pentru tine. Aringarosa stia ca are dreptate. nvatatorul parea un om teribil de precaut. Nu-si dezvaluise

adevarata identitate si, cu toate acestea, se dovedise demn de ncredere si de o s upunere neconditionata. La urma urmei, obtinuse, cine stie prin ce mijloace, niste infor matii secrete, extrem de importante. Numele celor patru membri de frunte ai fratiei! Aceasta fusese una d intre "loviturile" care l convinsesera pe Aringarosa ca nvatatorul era capabil sa-i ofere ceea ce-i promis ese. . Am stabilit toate aranjamentele, i spusese el. Pentru ca planul meu sa reuseasc a, trebuie sa-i permiti lui Silas sa mi se supuna doar mie timp de cteva zile. Nu veti putea vorb i ntre voi. Eu am sa comunicnd cu el printr-un mijloc sigur. . l vei trata cu respect? . Un om de credinta merita tot ce e mai bun. . Excelent. Atunci, nteleg. Eu si cu Silas nu vom mai vorbi pna ce nu se va ncheia totul. . Fac toate astea pentru a va proteja identitatea, a ta si a lui Silas, si inves titia mea. . Investitia dumitale? . Daca nerabdarea de a afla cum decurg planurile noastre sfrseste prin a te duce la nchisoare, nu vei mai putea sa platesti ce-mi datorezi. Episcopul sursese: . Usor de nteles. Dorintele noastre coincid. Sa-i dam drumul! "Douazeci de milioane de euro", si spuse acum Aringarosa, privind pe fereastra. n dolari, cam tot atta. Un mizilic pentru ceva att de puternic. Avea ncredere ca nvatatorul si Silas vor reusi. Banii si credinta erau niste facto ri de convingere extrem de puternici.

11

. Une plaisanterie numrique? Bezu Fache era livid si se holba, nevenindu-i sa creada, la Sophie Neveu. "O glu ma numerica?" . Asta-i opinia ta profesionala, ca mesajul lui Saunire este un fel de farsa mate matica?

"Neobrazarea eara permisiunea, avusese ceva bun de facut

femeii asteia este inimaginabila!" Dupa ce daduse buzna fara sa-i c acum ncerca sa-l convinga ca, n ultimele clipe ale vietii, Saunire nu mai dect sa scrie o farsa matematica!

. Codul acesta, explica Sofie ntr-o franceza fluenta, este de o simplitate ce fri zeaza absurdul. Jacques Saunire si-a dat probabil seama ca vom ntelege imediat. Apoi scoase din buzunar o bucata de hrtie si i-o ntinse capitanului: . Iata! Fache se uita la hrtie.

"1-1-2-3-5-8-13-21"

. Asta e? izbucni el. Tot ce ai facut a fost sa aranjezi numerele n ordine cresca toare! Sophie Neveu avu chiar nerusinarea sa mai si afiseze un zmbet satisfacut: . Exact. Vocea lui Fache scazu pna la un mrit gutural: . Agent Neveu, habar n-am unde vrei sa ajungi cu asta, dar ti sugerez sa-mi dai ct mai repede o explicatie. i arunca o privire nelinistita lui Langdon, care statea ceva mai departe, cu tele fonul lipit de ureche, probabil ascultndu-si mesajul de la Ambasada Americana. Dupa expresia ntip arita pe figura lui, si dadea seama ca omul primise vesti proaste. . Capitane, replica Sophie pe un ton insolent, sirul de numere la care va uitati este una dintre cele mai celebre progresii matematice din istorie. Fache habar nu avea ca existau progresii matematice considerate celebre si, n nic i un caz, nu aprecia tonul pe care i se vorbise: . Este Sirul lui Fibonacci, declara ea. O progresie n care fiecare termen este eg al cu suma celor doi termeni precedenti. Capitanul studie numerele. ntr-adevar, fiecare termen era suma celor doi anterior i, dar el, unul, nu pricepea ce legatura are asta cu moartea lui Saunire. . Matematicianul Leonardo Fibonacci a descoperit aceasta succesiune de numere n s ecolul al XIII-lea. Evident, nu poate fi o simpla coincidenta faptul ca toate numerele pe care Saunire le-a scris pe podea fac parte din aceasta celebra serie. Fache o privi lung pe tnara femeie cteva momente. . Bine, daca nu e o coincidenta, poate ai vrea sa-mi spui de ce a ales Saunire sa faca una ca asta. Ce-a vrut sa spuna? Ce nseamna chestia asta? Sophie ridica din umeri: . Absolut nimic. Tocmai asta e! Nu-i dect o gluma criptografica, simplista. E ace lasi lucru cu a lua cuvintele unei poezii celebre si a le amesteca ca sa vezi daca cineva recuno aste care-i legatura dintre ele. Fache facu un pas n fata si se apleca; fata lui era doar la ctiva centimetri de ch ipul ei:

. Sper din tot sufletul ca mai ai si o alta explicatie, mult mai plauzibila dect asta! Chipul blnd al lui Sophie deveni nghetat, de parca ar fi fost de piatra: . Capitane, tinnd seama de miza serii acesteia, credeam ca o sa te bucuri sa afli ca Saunire juca, poate, un joc cu dumneata. Se pare nsa ca m-am nselat. l voi informa pe direc torul Departamentului de Criptografie ca nu mai ai nevoie de serviciile noastre. Cu acestea, se rasuci pe calcie si porni pe coridorul pe care venise. ncremenit, Fache o privi cum dispare n ntuneric. "Si-a iesit oare din minti? n seara asta, Sophie Neveu a dat o noua definitie pentru le suicide professionnel." Se ntoarse apoi catre Langdon, care statea tot cu telefonul la ureche si parea ch iar mai ngrijorat dect nainte, ascultnd atent mesajul de acasa. Ambasada SUA! Bezu Fache dispretuia m ulte lucruri n viata... dar putine i strneau o furie att de oarba precum Ambasada SUA. De multe ori se certase cu ambasadorul n legatura cu diverse probleme comune . ma joritatea erau chestiuni de aplicare a legilor franceze cetatenilor americani aflati n vizi ta n Franta. Aproape zilnic, DCPJ aresta studenti americani pentru posesie de droguri, oameni de afaceri care apelau la serviciile unor prostituate minore, turisti care furasera sau aveau un comportam ent huliganic. Din punct de vedere legal, Ambasada SUA putea interveni pentru extradarea vinovatilo r n tara de origine, unde primeau nimic mai mult dect o palma dojenitoare peste mna. Si, binenteles, ntotdeauna ambasada si exercita acest drept. L'masculation de la Police Judiciaire, obisnuia capitanul sa spuna. n Paris Match aparuse recent o caricatura care-l nfatisa pe Fache n chip de cine politist, ncercnd sa muste un inf ractor american, dar incapabil sa ajunga la el, fiindca era tinut n lant de Ambasada SUA. "Ei bine, nu si asta-seara, hotarse Fache. Miza e prea mare de data asta." Robert Langdon nchisese deja telefonul si parea epuizat. . S-a ntmplat ceva? Cu miscari ncete, profesorul facu semn din cap ca da. "Vesti rele de acasa", intui capitanul cnd si lua telefonul napoi si vazu broboanel e de sudoare de pe fruntea lui. . Un accident, bigui Langdon, privindu-l cu o expresie ciudata. Un prieten... Tre buie sa iau primul avion spre casa n dimineata asta.

Fache nu se ndoia ca emotia de pe chipul profesorului era autentica, si totusi pa rca mai era ceva, o teama vaga, care ncepuse bruscnd sa licareasca n ochii americanului. . mi pare rau, i spuse, privindu-l atent. Vreti sa va asezati putin jos? Si-i facu semn spre una dintre banchetele din mijlocul galeriei. Langdon ncuviinta din cap absent si facu vreo ctiva pasi spre bancheta. Apoi se op ri, si cu fiecare clipa care trecea parea tot mai nedumerit: . De fapt, cred ca as vrea sa merg la toaleta. ntrzierea asta nu-i era pe plac si capitanul si retinu o njuratura:

. La toaleta... Desigur. Sa luam o pauza de cteva minute, spuse el cu glas tare s i facu un semn spre capatul culoarului, n directia din care venisera. Toaletele sunt aproape de biroul custodelui. Langdon ezita, apoi arata n cealalta directie, spre capatul Marii Galerii: . Cred ca exista o toaleta mult mai aproape n partea aceea. Fache si dadu seama ca are dreptate: chiar n capatul Marii Galerii se aflau doua t oalete. . Sa va nsotesc? Profesorul pornise deja si clatina din cap fara a se mai ntoarce: . Nu e nevoie. Cred ca vreau sa ramn cteva clipe singur. Capitanul nu era tocmai fericit de ideea ca americanul avea sa se plimbe de unul singur pe culoar, dar stia ca singura iesire din Marea Galerie se afla n celalalt capat . g rilajul pe sub care intrasera. Reglementarile de paza si protectie mpotriva incendiilor impuneau exis tenta mai multor iesiri de urgenta ntr-un spatiu att de vast ca acesta, nsa toate iesirile fusesera blocate automat atunci cnd Saunire declansase sistemul de securitate. Sistemul fusese reactivat ntr e timp, deblocnd iesirile, dar asta nu avea oricum nici o importanta, fiindca, la simpla deschidere a oricarei usi exterioare, s-ar fi declansat alarma de incendiu si, n plus, toate iesirile e rau pazite de agenti DCPJ. Langdon nu avea cum sa plece fara stirea capitanului. . Trebuie sa ma ntorc pentru un moment n biroul custodelui. Cnd sunteti gata, va ro g sa veniti direct acolo, domnule Langdon. Mai avem nca multe de discutat. Profesorul schita cu mna un semn de ncuviintare si apoi disparu n ntuneric. Fache porni furios n directia opusa. Ajunse la grilaj, trecu pe dedesubt, strabat u coridorul si dadu buzna n centrul de comanda din biroul lui Saunire: . Cine i-a dat lui Sophie Neveu permisiunea de a intra n aceasta cladire? . Le-a spus oamenilor de afara ca a descifrat codul, raspunse Collet. . Si acum unde e? . Pai, nu e cu dumneavoastra? . A plecat! Fache scoase capul, se uita pe culoarul ntunecat si cerceta zona. Probabil ca Sop hie nu mai avusese chef sa se opreasca si sa stea la discutii cu ceilalti agenti. Pentru o clipa, se gndi sa ia legatura cu baietii de jos si sa le ceara s-o opreasca si s-o aduca napoi, nainte

sa apuce sa iasa din cladire. Dar se razgndi; orgoliul lui ranit putea sa mai astepte. Si asa pierduse destula vreme n seara asta. "Ma rafuiesc eu cu agentul Neveu mai trziu", si spuse el, fiindca abia astepta s-o concedieze. Lundu-si gndul de la Sophie, ramase o clipa cu ochii atintiti asupra cavalerului d e pe biroul custodelui, apoi se rasuci spre Collet: . L-ai localizat? Locotenentul i facu semn ca da si ntoarse laptopul spre Fache. Punctul rosu era us or vizibil pe planul schematic al etajului, clipind ritmic ntr-o ncapere n dreptul careia statea scris: TOILETTES PUBLIQUES. . Bun! spuse Fache aprinzndu-si o tigara si iesind pe culoar. Trebuie sa dau un t elefon. Ai grija ca Langdon sa nu zburde si prin alte ncaperi dect toaleta!

12

Robert Langdon si simtea capul ca un stup de albine. Mesajul lui Sophie i zbrnia nenc etat n minte. La capatul coridorului, placutele cu simbolul arhicunoscut al toaletelor l ghidara printr-un labirint de panouri cu reproduceri dupa maestri italieni, menite sa ascunda vede rii camarutele cu destinatie intima. Gasind-o pe cea pentru barbati, intra si aprinse lumina. Nu era nimeni. Se apropie de chiuveta si si stropi fata cu putina apa, ncercnd sa-si alunge tulbur area. Luminile fluorescente se reflectau n faianta de pe pereti si te orbeau, iar aerul mirosea a amoniac. n timp ce se stergea cu un prosop de hrtie, usa se deschise n spatele lui, scrtind. Sophie Neveu intra, ochii ei verzi licarind speriati: . Slava Domnului ca ai venit! Nu avem prea mult timp. Langdon ramase lnga chiuveta si privea uluit la agentul DCPJ, Sophie Neveu. Cu do ar cteva minute n urma, i ascultase mesajul telefonic si-si spusese ca femeia trebuie sa fi e nebuna. Si totusi,

cu ct asculta, cu att i se parea ca totul capata un sens. "Nu reactiona la acest m esaj. Asculta-ma si pastreaza-ti calmul. Esti n pericol. Urmeaza-mi indicatiile cu strictete." Nestii nd ce sa creada, hotarse sa procedeze exact asa cum i sugerase Sophie. i spusese lui Fache ca mesaju l se referea la un prieten ranit de acasa, din State, si apoi ceruse sa mearga la toaleta de la capatul Marii Galerii. Iar acum Sophie statea n fata lui, gfind dupa turul de forta pe care-l facuse pentr u a ajunge aici. n lumina fluorescenta, Langdon observa cu surprindere ca aerul ei ferm radi a, de fapt, de pe un chip cu trasaturi fine, delicat conturate. Numai privirile i erau directe si ntreg ul ansamblu amintea de un portret complex de Renoir... voalat si totodata perfect conturat, cu o fer mitate ce nu-si pierduse

nsa aura misterioasa. . Am vrut sa te previn, domnule Langdon, ncepu ea rasuflnd nca sacadat, ca te afli sous surveillance cache . "sub observatie ascunsa". ntre peretii placati cu faianta, vocea ei suna a gol. . Dar... de ce? Tnara i oferise deja o explicatie la telefon, dar voia s-o mai auda o data, din gu ra ei. . Fiindca, raspunse facnd un pas spre el, principalul suspect al lui Fache n aceas ta crima esti dumneata. Langdon se pregatise sufleteste pentru aceste cuvinte si totusi, cnd le auzi, i s -au parut din nou culmea ridicolului. Dupa spusele lui Sophie, fusese solicitat de Politia Francez a nu n calitate de specialist n simbolistica, ci, mai degraba, ca suspect, nestiind ca acum este tin ta uneia dintre tehnicile favorite de anchetare a DCPJ . surveillance cache, o strategie iscusita prin care politia invita politicos suspectul la locul crimei si l intervieva n speranta ca acesta se va pie rde cu firea la un moment dat si se va incrimina singur, din greseala. . Cauta n buzunarul sacoului si vei gasi dovada ca esti supravegheat, i spuse Soph ie. Langdon se simtea din ce n ce mai tulburat. "Sa caut n buzunar?" Suna mai degraba ca un trucnd ieftin, de blci. . Uita-te! Total dezorientat, Langdon si duse mna la buzunarul stng al sacoului, cel pe care n u-l folosea niciodata. Pipai, dar nu gasi nimic. "Dar ce naiba te-ai fi asteptat sa gasesti? !" Poate ca, la urma urmei, Sophie Neveu era sarita de pe fix. Apoi degetele lui dadura peste ceva ne asteptat. Mic si dur. Prinse obiectul cu degetele, l scoase din buzunar si l privi nmarmurit. Era un disc metalic, care semana cu un nasture, de marimea unei baterii de ceas. Nu-l mai vazuse niciodata pna acum. . Ce naiba...? . Dispozitivul de localizare prin GPS, i explica Sophie. si transmite continuu poz itia catre un satelit, pe care DCPJ l monitorizeaza. Noi folosim datele pentru a identifica loc ul n care se afla o persoana. Are o precizie de pna la jumatate de metru, n orice loc de pe glob. Ti-a u pus o lesa electronica, domnule Langdon! Agentul care te-a luat de la hotel ti-a strecurat dispozitivul n buzunar

nainte de a iesi din camera. Acum si amintea... facuse un dus rapid, se mbracase, iar agentul DCPJ i tinuse, pol iticos, haina cnd plecasera. . E rece afara, domnule Langdon, i spusese omul. Primavara n Paris nu e la fel de calda ca n sansonete. Iar el i multumise si-si mbracase sacoul. Ochii verzi ai lui Sophie l priveau neclintiti: . Nu ti-am spus n mesaj despre dispozitivul de urmarire fiindca nu voiam sa duci mna la buzunar de fata cu Fache. Asa, habar nu are ca l-ai descoperit! Langdon nu stia ce ar putea sa i raspunda. . Te supravegheaza prin GPS fiindca le e teama ca ai putea fugi. De fapt, spera ca vei fugi; asa nai face dect sa le confirmi banuielile. . Dar de ce naiba as fugi?! Doar sunt nevinovat! . Fache crede altceva! Furios, Langdon se apropie de cosul de gunoi, pregatindu-se sa arunce discul met alic. . Nu! Sophie l prinse de brat si l opri: Lasa-l n buzunar! Daca-l arunci, semnalul nu va mai indica nici o miscare si si vor da seama ca l-ai descoperit. Unicul motiv pentru care Fache te-a lasat singur este acela ca poate sti n orice moment unde te afli. Daca banuieste ca ai descoperit ce are el de gnd... Fara sa-si termine fraza, lua dispozitivul din mna lui si i-l strecura din nou n b uzunar: . Lasa discul aici! Cel putin pentru moment! Profesorul era de-a dreptul bulversat: . Cum mama dracului poate Fache sa creada ca eu l-am ucis pe Jacques Saunire?! . Are niste motive foarte ntemeiate pentru a te banui. Exista o dovada pe care nu ai vazut-o nca; Fache a avut grija s-o ascunda bine. Langdon nu mai putea dect s-o priveasca, buimac. . ti amintesti de cele trei rnduri de text pe care Saunire le-a scris pe podea? nclina din cap n semn ca da; cifrele si cuvintele i ramasesera vii n minte. Vocea lui Sophie deveni o soapta intensa:

. Din pacate, capitanul nu ti-a aratat tot mesajul. Initial, a existat si un al patrulea rnd, pe care Fache l-a fotografiat si apoi l-a sters, nainte de sosirea dumitale. Langdon stia ca cerneala solubila a unui pix cu lumina neagra putea fi usor stea rsa, dar nu-si imagina pentru ce ar fi distrus Fache o astfel de dovada. . Pe ultimul rnd al mesajului se afla ceva ce dumneata nu trebuia sa vezi. Cel pu tin nu nainte de a ncheia el interogatoriul. Si, cu aceste cuvinte, Sophie scoase din buzunarul jachetei sale o copie a unei fotografii si ncepu s-o despatureasca. . Fache a transmis ceva mai devreme imagini de la locul crimei catre Departament ul de

Criptografie, n speranta ca vom putea descifra mesajul lui Saunire. Aceasta este f otografia mesajului complet, spuse ea dndu-i copia. Uluit, Langdon privi imaginea. n centrul ei, mesajul scris pe podeaua de parchet iesea clar n evidenta. Cel de-al patrulea rnd l izbi ca un baros, drept n plex:

"13-3-2-21-1-1-8-5 O, DRACONIAN DEVIL! OH, LAME SAINT! P.S. GASESTE-L PE ROBERT LANGDON"

13

Pret de cteva secunde, Langdon nu reusi sa-si ia ochii de la fotografie. "P.S. ga seste-l pe Robert Langdon." Simtea cum podeaua se clatina sub picioarele lui. "Saunire a lasat un p ost-scriptum cu numele meu?!" Orict si-ar fi stors creierii, nu putea pricepe de ce. . Acum ntelegi, l ntreba Sophie, facndu-i semn cu ochiul sa se grabeasca, de ce te-a adus Fache aici n noaptea asta si de ce esti principalul lui suspect? Singurul lucru pe care-l ntelegea profesorul n clipa asta era motivul pentru care rnjise capitanul att de ncntat atunci cnd Langdon i sugerase ca Saunire si-ar fi acuzat asasi nul direct, scriindu-i numele. "Gaseste-l pe Robert Langdon." . De ce a scris Saunire una ca asta? ntreba el, mai mult furios dect nedumerit. Pen tru ce as fi vrut eu sa-l ucid pe custodele Muzeului Luvru? . Fache nu a descoperit nca motivul, dar a nregistrat toata discutia voastra din a ceasta seara, n speranta ca va descoperi ceva. Langdon vru sa i raspunda, dar nu reusi sa scoata nici un sunet. . Are asupra lui un microfon miniatural, i explica tnara, conectat la un transmita tor din buzunar, care trimite semnalul catre postul de comanda.

. E imposibil! Am un alibi! Dupa seminar, m-am ntors direct la hotel. Puteti ntreb a la receptie. . Au ntrebat deja. Li s-a spus ca ai cerut cheia de la receptie la ora zece si ju matate. Din pacate, crima s-a petrecut aproape de unsprezece. Puteai foarte usor sa iesi din camera pe furis. . E o nebunie! Fache nu are nici o dovada! Ochii lui Sophie se marira brusc. "Nici o dovada?!" . Domnule Langdon, numele dumitale e scris pe podea, lnga cadavru, iar Saunire sia notat n agenda ca urma sa aveti o ntrevedere aproximativ n jurul orei la care a fost comis a crima. Fache are suficiente dovezi pentru a te aresta si interoga. Dintr-o data, Langdon si spuse ca are nevoie de un avocat: . N-am facut-o eu. Sophie ofta: . Aici nu suntem la un show de la televiziune american, domnule profesor. n Frant a, legea acorda protectie politiei, nu criminalilor. Din nefericire, n acest caz trebuie s a tinem seama si de presa. Jacques Saunire era o personalitate bine cunoscuta si ndragita n Paris, iar asasinarea lui va fi mine stirea zilei. Fache va fi nevoit sa dea imediat o declaratie si va face o impresie mult mai buna daca va putea spune ca a retinut deja un suspect. Indiferent daca esti sau nu vi novat, vei fi tinut n arestul DCPJ pna ce-si vor da seama cine l-a omort, de fapt. Nici un animal n cusca nu s-ar fi simtit att de ncoltit cum era el acum. . De ce-mi spui mie toate astea? . Fiindca, domnule Langdon, cred ca esti nevinovat! Sophie privi pentru o clipa n laturi, apoi l fixa din nou cu ochii ei verzi: . Si fiindca, n parte, e vina mea ca acum ai probleme. . Poftim? Din vina dumitale a ncercat Saunire sa-mi nsceneze chestia asta? . El n-a ncercat sa-ti nsceneze nimic. A fost doar o greseala. Mesajul acela de pe podea mi era adresat mie. Profesorul avu nevoie de cteva momente bune pentru a ntelege noua informatie: . Cum adica? . Mesajul nu era pentru politisti. Saunire l-a scris pentru mine. Cred ca a fost

silit sa faca totul ntr-un timp att de scurt, nct nu si-a dat seama ce va crede politia. Codul acela num eric e lipsit de sens. L-a scris doar ca sa se asigure ca anchetatorii vor apela la Departamentul de Criptografie, astfel nct eu sa pot afla ct mai repede ce i s-a ntmplat. Langdon simtea cum i se nmoaie picioarele. nca nu se hotarse daca domnisoara Sophie Neveu era sau nu sarita de pe fix, dar cel putin acum ntelegea de ce voia sa-l ajute. " P.S. gaseste-l pe Robert Langdon." Femeia era de parere ca Saunire i lasase un mesaj criptic n care i cerea s a-l gaseasca pe el.

. Dar de ce crezi ca mesajul ti era adresat? . Omul Vitruvian, replica ea. Desenul acela a fost dintotdeauna preferatul meu d intre operele lui da Vinci. n seara asta l-a folosit ca sa-mi atraga atentia. . Stai putin! Vrei sa spui, cu alte cuvinte, ca Saunire ti stia preferintele n mate rie de arta? Ea ncuviinta. . mi pare rau. Probabil ca totul ti se pare aiurea. Dar eu si Jacques Saunire... Cuvintele i pierisera pe buze. O tristete adnca parea ca a cuprins-o, ca o suferin ta din trecut care acum razbatuse la suprafata. Dupa toate aparentele, Sophie si custodele avu sesera o relatie speciala. Langdon i studie chipul pret de cteva clipe; stia ca, n Franta, barbatii vrstnici au adesea amante tinere. Chiar si asa, pe Sophie Neveu nu si-o putea imagina ca pe o "feme ie ntretinuta". . Ne-am certat acum zece ani, i explica ea n soapta, si de atunci aproape ca nu ne -am mai vorbit. n seara asta, cnd la departament a sosit vestea ca a fost asasinat si am v azut imaginile cu trupul lui si cu textul de pe podea, am nteles ca a vrut sa-mi transmita mie un m esaj. . Din cauza Omului Vitruvian? . Da. Si a literelor P.S. . Post-scriptum? Ea clatina din cap. . P.S. sunt initialele mele. . Dar numele dumitale e Sophie Neveu! Si si ntoarse privirea n alta parte. . P. S. vine de la numele de alint pe care mi-l daduse atunci cnd locuiam mpreuna. Rosind usor, adauga: nseamna Princesse Sophie. Langdon ramase mut. . Pare prostesc, stiu. Dar asta s-a ntmplat cu ani n urma. Pe atunci, eram un copil . . L-ai cunoscut pe Saunire n adolescenta?! . Chiar foarte bine, raspunse ea si ochii i se umezira. Jacques Saunire a fost bu nicul meu.

14

. Unde naiba e Langdon? ntreba Fache suflnd ultimul fum de tigara si revenind n cen trul de comanda. . Tot la toaleta, domnule! Capitanul mormai: . Vad ca nu se grabeste deloc! Locotenentul Collet i simtea privirea atintita peste umarul sau asupra punctului rosu de pe monitor si aproape ca auzea cum i se nvrt rotitele n cap. Probabil ca-si stapnea cu greu impulsul de a se duce imediat dupa Langdon. n mod ideal, suspectului i se lasa toata liber tatea si tot ragazul de care avea nevoie, pentru a-i conferi un fals sentiment de securitate. America nul trebuia sa se ntoarca aici din propria vointa. Totusi, trecusera aproape zece minute. "Prea mul t." . Se poate sa-si fi dat deja seama? ntreba Fache. Collet clatina din cap: . nregistram nca mici deplasari ale dispozitivului n ncapere; evident, discul se afl a tot n buzunarul lui. Poate ca se simte rau. Daca ar fi gasit dispozitivul, l-ar fi aru ncat pna acum si ar fi ncercat sa fuga. Fache se uita din nou la ceas: . Bine. Dar ngrijorarea persista. Toata seara capitanul fusese agitat si neobisnuit de pr eocupat. De obicei detasat si calm cnd lucra sub presiune, acum parea implicat emotional, de parca toata povestea asta ar fi fost pentru el o problema personala. "Deloc surprinzator", si spuse Collet. "Capitanul are nevoie disperata de arestar ea asta." De curnd, att guvernul, ct si presa criticasera deschis metodele agresive pe care le f olosea Bezu Fache, permanentele lui conflicte cu nenumaratele ambasade si uriasa depasire a bugetul ui pentru achizitionarea noilor tehnologii. n noaptea asta, arestarea rasunatoare a unui am erican ar fi nchis multe guri rau-voitoare si i-ar fi adus un nou mandat, pna la apropiata pensionar e. "Si numai Dumnezeu stie cta nevoie are de pensie", cugeta Collet mai departe. Pasiunea lui

pentru tehnologiile avansate l costase mult att n plan profesional, ct si personal. Se spunea ca Fache si investise economiile de-o viata n explozia tehnologica de acum ctiva ani si ca pierduse apro ape chiar si camasa de pe el. Iar Fache e un tip care poarta numai camasi din cele mai fine! Dar, deocamdata, mai era suficient timp. ntreruperea cauzata de Sophie Neveu, des i inoportuna, fusese doar o neplacere minora. Femeia plecase acum, iar Fache mai avea nca multi asi n mneca. nca nu-i spusese americanului ca victima scrisese pe podea numele lui. "P.S. gase ste-l pe Robert Langdon." Reactia omului la aflarea acestei vesti era o priveliste ce nu trebuia ratata sub nici o forma. . Capitane! l striga unul dintre agenti. Cred ca ar trebui sa preluati dumneavoas tra apelul acesta.

Si-i ntinse receptorul, privindu-l cu un aer ngrijorat: . Cine e? . Directorul Departamentului de Criptografie. . Si? . E n legatura cu Sophie Neveu, domnule. Se pare ca e ceva n neregula.

15

Venise vremea. Silas se simtea n deplinatatea fortelor cnd cobor din Audi. Briza noptii de primava ra i flutura sutana larga. "n aer sufla vnt de schimbare." Stia ca sarcina care l astepta necesi ta mai degraba finete dect forta, asa ca si lasa arma n masina . un Hec ler and Koch USP 40 cu tre isprezece gloante, pe care i-l daduse nvatatorul. "Un instrument al mortii nu are ce cauta n Casa Domnului." Piata din jurul bisericii era pustie la ora aceasta, singurele suflete de pe str ada fiind doua prostituate minore, care-si expuneau farmecele n folosul turistilor nocturni. Tru purile lor fragede i strnira un freamat familiar n vintre. Coapsa i se ncorda instinctiv, iar brul cilice i patrunse mai adncnd n picior. Pofta carnala se evapora instantaneu. Se mplineau zece ani de cnd Silas si refuzase orice mngiere sexuala, fie ea si autoadministrata. Asa cerea Calea. Sacrificase multe pe ntru Opus Dei, dar primise si mai multe n schimb. Juramntul de celibat si renuntarea la toate bun urile sale pamntesti erau o nimica toata. Tinnd seama de saracia n care crescuse si de ororile sexuale pe care le ndurase n nchisoare, starea de acum era o binecuvntare. Acum revenea n Franta pentru prima data dupa ce fusese arestat si nchis n Andorra s i avea impresia ca pamntul natal l pune la un fel de ncercare, trezindu-i amintiri ncarcate de violenta. "Te-ai nascut a doua oara", si repeta el. Datoria lui fata de Dumnezeu i impusese azi sa comita pacatul uciderii, iar acesta era un sacrificiu pe care stia ca va trebui sa-l ti na nchis n sufletul sau pentru vecie.

"Masura credintei tale este masura durerii pe care o poti ndura", i spusese nvatato rul. Durerea nu-i era deloc necunoscuta si se simtea dornic sa se dovedeasca demn n fata nvatat orului . cel care l asigurase ca datoria de care trebuia sa se achite n aceasta seara i fusese ordona ta de o putere foarte nalta. . Hago la obra de Dios, sopti Silas, apropiindu-se de intrarea n biserica. Intrnd n umbra porticului, trase adnc aer n piept. Abia acum si dadea seama ce anume l astepta nauntru si ce avea de facut acolo. "Cheia de bolta. Ea ne va duce catre telul final." si ridica pumnul alburiu si batu de trei ori n usa. Cteva clipe mai trziu, tablia masiva din lemn ncepu sa se miste.

16

Sophie se ntreba ct timp i va trebui lui Fache ca sa-si dea seama ca ea nu a parasi t muzeul. Cnd l vazu pe Langdon att de coplesit, nu mai era sigura ca procedase bine chemndu-l aici. "Dar ce altceva as fi putut sa fac?" n minte i reveni trupul bunicului ei, gol si ntins pe podea. Fusese o vreme cnd el e ra totul pentru ea; n seara asta, constata nsa cu surprindere ca nu simtea pentru batrnul mo rt dect o vaga tristete. Jacques Saunire devenise un strain pentru ea; relatia dintre ei pierise ntr-o clipa, ntr-o noapte de martie, pe cnd ea avea douazeci si doi de ani. Acum zece ani, Sophie se rentorsese de la universitatea din Anglia cu cteva zile mai devreme si, din greseala, daduse peste bunicul ei implicat n ceva ce, cu siguranta, nu fusese destinat ochilor ei. O imagine pe care mintea ei nu putea sa o conceapa nici macar azi, dupa atta timp. "Daca n-as fi vazut cu ochii mei..." Prea socata si jenata pentru a mai putea suporta ncercarile pline de durere ale b unicului ei de ai explica, se mutase imediat, si luase banii pe care izbutise sa-i economiseasca si si nchiriase un mic apartament mpreuna cu ctiva colegi. si jurase atunci ca nu va vorbi niciodata, cu n imeni, despre

ceea ce vazuse. Bunicul facuse ncercari disperate de a o contacta, i trimisese scr isori si vederi, n care o implora sa se ntlneasca pentru a-i putea explica. "Sa-i explice... Cum?!" O singura data i raspunsese . interzicndu-i s-o mai caute sau sa ncerce s-o ntlneasca n public; i era t eama ca explicatiile ar putea fi mai ngrozitoare chiar dect incidentul n sine. Desi parea de necrezut, Saunire nu a renuntat nici o secunda, asa ca acum, ntr-un sertar al dulapului, Sophie avea un teanc de scrisori nedeschise, pe care batrnul i le trim isese pe parcursul unui deceniu ntreg. Ce-i drept, nu-i nesocotise niciodata cererea si nu-i telefon ase.

"Pna n dupa-amiaza asta." . Sophie? Vocea lui sunase straniu de mbatrnita pe banda magnetica a robotului. . Ti-am respectat dorintele atta amar de vreme... si ma doare ca te sun acum, dar trebuie sa-ti vorbesc. S-a ntmplat ceva cumplit. n bucataria apartamentului ei din Paris, Sophie tremura usor pentru ca i auzea voc ea din nou, dupa attia ani. Un val de amintiri dragi din copilarie o coplesisera. . Sophie, te rog, asculta-ma. i vorbea n engleza, asa cum facuse totdeauna. "Exerseaza franceza la scoala. Acasa exersam engleza." . Nu poti fi suparata la nesfrsit. Nu ai citit scrisorile pe care ti le-am trimis n toti anii astia? nca nu ai nteles? Trebuie sa vorbim imediat. Te rog, mplineste-i bunicului tau acea sta unica rugaminte. Suna-ma la Luvru. Imediat. Cred ca pe amndoi ne paste un mare pericol. Sophie se uita uimita la robotul telefonic. "Un mare pericol?" Ce tot vorbea el acolo? . Printesa... Vocea bunicului se frnse coplesita de o emotie pe care ea n-o putea identifica: Stiu ca ti-am ascuns unele lucruri si stiu ca din cauza asta ti-am pierdut dragostea. Dar am facut-o pentru siguranta ta. Acum nsa trebuie sa stii adevarul. Te rog, trebuie sa-ti spun adeva rul despre familia ta. Brusc, inima ncepuse sa-i bata nebuneste. "Familia mea?" Parintii i murisera cnd av ea doar patru ani. Masina lor se prabusise de pe un pod n apele unui ru nvolburat. Tot atun ci pierisera bunica si fratele ei mai mic, astfel ca ntr-o clipa, ntreaga ei familie disparuse de pe fata pamntului. O cutie plina cu articole de ziar i confirma si azi acest lucru. Cuvintele batrnului i strnisera un neasteptat dor, de mult uitat. "Familia mea!" Fr agmente din visul care i bntuise numeroase nopti din copilarie i revenira acum n minte: "Familia mea traieste! Si se ntorcnd toti acasa!" Dar, la fel ca n vis, imaginile se destramara. "Familia ta a murit, Sophie, nu se va mai ntoarce niciodata." . Sophie, insista bunicul ei la telefon, am asteptat ani de zile pentru a-ti spu ne acest lucru. Am asteptat momentul potrivit, dar acum nu mai avem timp. Suna-ma la Luvru! Imediat ce primesti mesajul! Eu am sa astept aici toata noaptea. Sunt att de multe lucruri pe care tr ebuie sa le afli!

Si mesajul se ncheiase. Sophie ramasese tacuta si tremura minute ntregi. Analiznd din toate unghiurile spu sele bunicului ei, o singura posibilitate parea logica, iar adevaratul motiv devenise , pentru ea, evident. Era un truc. Bunicul ei voia cu disperare s-o vada si era dispus sa ncerce orice. Iar acest lu cru nu putea dect sa-i sporeasca ei dezgustul. Poate ca era bolnav, pe moarte, si hotarse sa se foloseasca de orice siretlic pentru a o convinge sa-l viziteze pentru ultima data. Daca asa stateau lucrurile, facuse o alegere nteleapta. "Familia mea." Acum, n toaleta barbatilor din Muzeul Luvru, mai auzea nca vocea bunicului ei n mes ajul primit cu cteva ore n urma: "Sophie, cred ca pe amndoi ne paste un mare pericol. Su na-ma!" Nu-l sunase si nici nu avusese de gnd s-o faca. Acum nu mai era nsa la fel de scep tica. Bunicul ei zacea mort, asasinat n muzeul pe care-l credea al lui. Si scrisese pe podea un cod. Un cod pentru ea. De acest lucru era ct se poate de sigura. Desi nu putea descifra mesajul, nu avea ndoieli ca natura lui criptica era nca o d ovada ca textul i se adresa ei. Pasiunea si talentul ei pentru criptografie erau rezultatul conv ietuirii cu Jacques Saunire . el nsusi un fanatic al codurilor secrete, al cuvintelor ncrucisate si al enigmelor. "Cte duminici am petrecut amndoi rezolvnd anagramele si rebusurile din reviste?!" La vrsta de doisprezece ani, Sophie putea dezlega singura careul din Le Monde, ia r bunicul o "avansase" la rebusuri n limba engleza, jocuri matematice si coduri cifrate. Feti ta nu se mai satura de ele. n cele din urma, si transformase pasiunea n profesie, devenind criptograf anga jat al Politiei Judiciare. n noaptea asta, profesionistul din ea nu putea sa nu remarce eficacitatea cu care bunicul ei folosise un cod simplu pentru a uni doi oameni total necunoscuti . Sophie Neveu si Robert Langdon. ntrebarea era nsa de ce. Din nefericire, privirea ratacita a lui Langdon demonstra clar ca el habar n-ave a pentru ce i unise bunicul ei. Asa ca ea continua sa-l preseze: . Aveai planificata o ntlnire cu bunicul meu. Despre ce urma sa discutati?

Americanul o privea cu o nedumerire evidenta: . Secretara lui a stabilit ntrevederea si nu mi-a dat nici un amanunt, iar eu nu am ntrebat. Am presupus ca a auzit despre conferinta mea care avea ca tema iconografia pagna n ca tedralele franceze, ca este interesat de subiect si ca i-ar placea sa ne ntlnim la un pahar pentru a sta de vorba. Sophie nu credea o boaba din toata povestea. Firul era prea subtire. Bunicul ei stia despre iconografia pagna mai multe dect oricine altcineva. n plus, era un om foarte retras , nicidecum predispus la taclale cu un profesor american oarecare . daca nu avea un motiv bi ne ntemeiat. Sophie trase adnc aer n piept si continua: . Bunicul m-a sunat astazi dupa-amiaza si mi-a spus ca si eu, si el suntem n mare pericol.

Chestia asta ti spune ceva? Ochii lui albastri se ntunecara: . Nu, nsa, tinnd seama de cele ntmplate... Ea nclina din cap. Tinnd seama de evenimentele din decursul acestei nopti, ar fi t rebuit sa fie ntr-o ureche pentru a nu se teme. Brusc lipsita de puteri, se apropie de ferestru ica din capatul ncaperii si privi afara prin reteaua de fire electrice de alarma ncastrate n sticla . Erau destul de sus . la cel putin doisprezece metri naltime. Ofta si si ndrepta privirea spre marea de acoperisuri a Parisului. Spre stnga, dinc olo de panglica Senei, se nalta silueta iluminata a Turnului Eiffel. Drept n fata era Arc ul de Triumf. Iar spre dreapta, chiar n vrful colinei Montmartre, cupola delicata a Bisericii Sacre-Coeur lucea n lumina lunii. Aici, la extremitatea vestica a Aripii Denon, artera care strabatea Place du Car rousel de la nord la sud trecea chiar pe sub zidurile Luvrului, fiind despartita de ele de un trotuar ngust. n strada, obisnuitele camioane de marfa asteptau somnolente la semafor, iar lui Sophie i s e parea ca licarul luminilor de pozitie clipea batjocoritor. . Nu stiu ce sa spun, rasuna vocea lui Langdon n spatele ei. E clar ca bunicul ta u a ncercat sa ne spuna ceva. mi pare rau ca nu te pot ajuta mai mult. Sophie se ntoarse spre el, miscata de regretul sincer ce razbatea din glasul lui. Chiar si n situatia dificila n care se afla, tot ar fi vrut s-o ajute. "Fire de profesor", si spuse ea, amintindu-si cele citite n dosarul alcatuit de DCPJ. "Universitar care nu are liniste atunci cnd nu n telege ceva. Cel putin avem asta n comun." Asa cum i cerea profesia, Sophie si cstiga existenta cautnd o semnificatie n date apa rent lipsite de sens. n noaptea asta intuia ca Robert Langdon . constient sau nu . det inea niste informatii de care ea nu se putea lipsi. "Printesa Sophie, gaseste-l pe Robert Langdon." Me sajul bunicului ei n-ar fi putut fi mai clar dect att. Dar avea nevoie de mai mult timp alaturi de el . ti mp pentru a se gndi, timp pentru a descifra mpreuna acest mister. Din pacate nsa, timpul era foarte scu rt. Ridicndu-si privirea spre Langdon, apela la unica abordare la care se putea gndi acum: . Bezu Fache te va aresta din clipa-n clipa. Pot sa te scot de aici, din muzeu! Dar trebuie sa actionam imediat! Langdon facu ochii mari:

. Vrei sa fug?! . E cel mai destept lucru pe care poti sa-l faci. Daca-i oferi capitanului sansa sa te aresteze acum, vei petrece saptamni bune ntr-o nchisoare franceza, n vreme ce DCPJ si Ambasad a Americana se vor "razboi" sub a cui jurisdictie sa fii judecat. Dar, daca reusim sa i esim de aici si ajungem la ambasada, Guvernul American ti va apara drepturile pna cnd vom reusi sa demonstram ca nu ai nici un amestec n crima asta. Profesorul nu parea deloc convins: . Las-o balta! Fache are oameni narmati la fiecare iesire. Chiar daca am scapa fa ra sa fim mpuscati, fuga nu m-ar face dect sa par ntr-adevar vinovat. Trebuie sa-i spui lui F ache ca mesajul de pe podea ti este adresat tie si ca numele meu scris acolo nu constituie o acuz atie. . I-o voi spune, replica Sophie vorbind foarte repede, dar numai dupa ce vei fi la adapost, n cadrul ambasadei. Cladirea se afla la nici doi ilometri de aici si masina mea e parcata chiar la intrarea n muzeu. A-l nfrunta pe Fache aici este mult prea riscant! Nu ntelegi? Omu l si-a pus n cap sa demonstreze n noaptea asta ca esti vinovat. Singurul motiv pentru care nu te-a arestat nca este ca a vrut sa te tina sub observatie, n speranta ca vei face ceva care sa-i confirme banuielile. . Exact. Adica sa fug! Telefonul mobil din buzunarul ei ncepu sa sune. "Fache, probabil", si spuse ea sil nchise. . Domnule Langdon, trebuie sa mai ntreb un singur lucru. "Si viitorul tau depinde de raspunsul pe care mi-l vei da", adauga Sophie n sinea ei, apoi continua cu glas tare: . Textul de pe podea nu dovedeste, n mod evident, ca esti vinovat; totusi, Fache a spus echipei noastre ca este sigur de vinovatia dumitale. Crezi ca mai exista si un alt motiv care sa-i confere o asemenea certitudine? Langdon ramase pe gnduri timp de cteva secunde: . Nu-mi trece prin minte nici unul. Sophie rasufla usurata. "Ceea ce nseamna ca Fache minte." De ce . habar nu avea, dar nici nu mai conta acum. Important era faptul ca Bezu Fache tinea mortis sa-l bage dupa g ratii pe Langdon n noaptea asta, cu orice pret. Sophie, pe de alta parte, avea nevoie de american p entru planurile ei, iar

din aceasta dilema nu exista dect o singura iesire. "Trebuie sa-l duc pe Langdon la Ambasada Americana." Rasucindu-se spre ferestruica, privi prin tesatura de fire ncastrate n sticla. Dac a ar sari de aici, de la doisprezece metri naltime, americanul s-ar alege cu cteva oase rupte. Cel pu tin. Totusi, decizia era luata. Robert Langdon avea sa evadeze din muzeu, fie ca voia, fie ca nu.

17

. Cum adica nu raspunde?! ntreba Fache, nevenindu-i sa creada. Ai sunat pe mobil, da? Stiu ca-l are la ea. De cteva minute locotenentul Collet tot ncerca sa dea de Sophie. . Poate ca i s-a descarcat acumulatorul. Sau poate ca si-a nchis mobilul. Fache se ntunecase la fata dupa ce vorbise la telefon cu directorul Departamentul ui de Criptografie. Dupa ce pusese receptorul n furca, venise n fata lui Collet si-i cer use sa-i faca legatura cu agentul Neveu. Cum acesta nu reusise, capitanul se plimba acum de colo, colo ca un leu n cusca. . De ce au sunat cei de la Criptografie? ndrazni sa-l ntrebe Collet. . Sa ne spuna ca n-au gasit nici o referire la diavoli draconici si la sfinti sc hilozi. . Atta tot? . Nu; au adaugat ca numerele constituie un sir Fibonacci si ca, dupa parerea lor , nu au nici o semnificatie. Locotenentul l privi derutat: . Dar o trimisesera deja pe Neveu sa ne spuna toate astea! Fache clatina din cap: . Nu, n-au trimis-o ei pe Neveu. . Poftim?! . Dupa spusele directorului, la ordinele mele le-a cerut tuturor membrilor echip ei sale sa studieze imaginile trimise de noi. Cnd a sosit la birou, agentul Neveu a luat cod ul si una dintre fotografiile lui Saunire, dupa care a plecat fara un cuvnt. Directorul a mai adaug at ca purtarea ei nu i s-a parut iesita din comun; fiindca era firesc sa se simta afectata. . Afectata?! Dar n-a mai vazut pna acum fotografii ale vreunui cadavru? Fache tacu pentru o clipa: . Eu n-am stiut acest lucru, si se pare ca nici directorul ei n-a stiut, pna ce u n coleg nu i-a spus ca, aparent, Sophie Neveu este nepoata lui Jacques Saunire. Collet ramase fara cuvinte. . Directorul mai zicea ca femeia nu i-a pomenit niciodata despre Saunire si el ba

nuieste ca a pastrat secretul pentru ca, probabil, nu voia sa fie tratata preferential datori ta bunicului ei celebru. "Asadar, nu-i de mirare ca a fost afectata cnd a vazut fotografiile. Ce coinciden ta nefericita!" si spuse Collet, "ca o tnara sa fie solicitata sa descifreze un cod scris de o ruda care tocmai a fost asasinata. Cu toate acestea, comportarea ei e lipsita de sens!" . Dar femeia a recunoscut numerele acelea ca fiind un sir Fibonacci, fiindca a v enit aici si ne-a spus-o. Nu nteleg de ce a plecat de la birou fara sa spuna cuiva ca a descifrat c odul. De fapt, Collet nu si putea imaginea dect un singur scenariu care putea sa explice acest comportament straniu: Saunire scrisese pe podea un cod numeric n speranta ca Fache va apela la criptografi pentru a-l descifra si, deci, o va implica si pe nepoata lui. Ct desp re gestul mesajului, intentionase victima sa comunice n acest fel cu agentul Neveu? Si daca da, ce anu me spunea mesajul? Si care era rolul lui Langdon aici? nainte ca locotenentul sa mai poata cugeta la scenariul sau, n linistea muzeului r asuna deodata o alarma. Sunetul parea ca vine din interiorul Marii Galerii. . Alarma! striga unul dintre agenti, studiind la repezeala imaginile primite pe monitor. Grande Galerie! Toilettes Messieurs! Fache urla spre Collet: . Unde-i Langdon? . Tot la toaleta! i raspunse locotenentul si i arata punctuletul rosu ce clipea co ntinuu pe ecranul laptopului sau. Probabil ca a spart fereastra! Collet stia ca Langdon nu putea ajunge prea departe. Desi regulile de protectie m potriva incendiilor impuneau ca toate ferestrele situate la peste cincisprezece metri nal time, n cladirile publice, sa fie usor de spart, o saritura de la etajul al doilea al Luvrului far a ajutorul unei scari nsemna sinucidere curata. n plus, lnga extremitatea vestica a Aripii Denon nu exist au copaci sau iarba care sa amortizeze socul caderii. Sub fereastra toaletei, cele doua benzi intens circulate ale strazii se aflau la doar doi metri de zidul cladirii. . Dumnezeule! exclama locotenentul, cu ochii la ecran. Langdon se apropie de fer eastra! Fache pornise deja. Smulgndu-si revolverul Manurhin MR-93 din suportul de sub bra t, navali pe culoar.

Pe ecranul computerului, punctul rosu ajunse la pervaz si apoi facu o miscare cu totul neasteptata: iesi dincolo de perimetrul cladirii. "Ce naiba se ntmpla acolo?! se ntreba Collet. A ncalecat americanul pe pervaz sau... ?" . Iisu...! Locotenentul sari drept n picioare. Punctul rosu tsni n afara zidului. Paru ca ramne n aer o frntura de secunda, apoi ncremeni brusc, la aproape zece metri n afara Luvrului. Bjbind cu minile pe butoane, Collet accesa o harta a Parisului si recalibra sistemu l GPS. Focaliza si identifica locatia exacta a semnalului. Nu se mai misca.

Zacea neclintit, n mijlocul pietei. Langdon sarise!

18

Fache strabatea n fuga Marea Galerie, n vreme ce vocea lui Collet bubuia prin stat ia radio, acoperind sunetul ndepartat al alarmei: . A sarit! Vad semnalul afara, n Place du Carrousel! A sarit pe fereastra toalete i! Si nu mai misca! Iisuse, cred ca Langdon s-a sinucis! Fache auzea cuvintele, dar nu putea sa le priceapa si sensul. Sub pasii sai, cul oarul parea ca nu se mai sfrseste. Trecnd pe lnga cadavrul lui Saunire, privi drept nainte, spre capatu l Aripii Denon, unde se vedeau panourile despartitoare. Alarma se auzea mai tare acum: . Stai! urla Collet. Se misca! Dumnezeule, e n viata! Langdon se misca! Fache alerga n continuare, njurnd la fiecare pas pe care-l facea. . Se misca mai repede acum! striga Collet. Strabate piata. Dar... a prins viteza ! Se deplaseaza prea repede! Ajuns la panourile despartitoare, capitanul trecu printre ele, zari usa toaletei si se repezi n ea. Vocea locotenentului abia se mai auzea prin statie vuietul alarmei. . Probabil ca e ntr-o masina! Cred ca e ntr-o masina! Nu pot sa... Cuvintele lui Collet se pierdura n urletul alarmei, cnd Fache se napusti n toaleta, cu arma pregatita. si miji ochii n lumina aspra si cerceta ncaperea. Cabinele erau goale. Nu era nimeni nauntru. Privirea i zbura la fereastra facuta t andari. Alerga acolo si privi n jos. Nici urma de Langdon. Cine ar fi riscat o cascadorie ca ast a?! Daca ar fi sarit de la o asemenea naltime, nu-ncape ndoiala ca ar fi fost ranit serios. Alarma se opri, n sfrsit, si vocea lui Collet se auzi din nou n statie: . ...Se deplaseaza spre sud... mai repede... trece Sena pe Pont du Carrousel! Fache se ntoarse spre stnga. Unicul vehicul de pe Pont du Carrousel era un camion urias cu remorca dubla, care se ndeparta de Luvru, spre sud. Una dintre remorcile deschise

era acoperita cu o prelata de vinilin, asemanatoare cu un hamac urias. Capitanul se simti scuturat de un fior. Cu numai cteva clipe n urma, camionul acela asteptase, probabil, la semafor, chiar sub fere astra toaletei. "A riscat ca un nebun", si spuse. Langdon nu avusese de unde sa stie ce se afla s ub prelata; daca erau piese de otel? Sau ciment? Sau chiar gunoi? Un salt de la doisprezece metri naltime? "Fusese o nebunie!" . Punctul rosu coteste! striga Collet. Vireaza la dreapta pe Pont des Saints-Pres ! Da, camionul care traversase podul s Saints-Pres. "Asta e!", si spuse Fache. Uluit, ase deja legatura cu agentii din exterior, trimitndu-i ulare sa porneasca n urmarirea camionului, ncetinise acum si cotea la dreapta, pe Pont de privi cum camionul dispare dupa colt. Collet lu n afara Luvrului si ordonndu-le masinilor de patr a carui pozitie n traficnd o urmarea pe monitor.

Fache stia ca acum totul se sfrsise. Oamenii lui urmau sa nconjoare camionul n numa i cteva minute; Langdon nu avea unde sa mai dispara. Punndu-si arma la loc, iesi din toaleta si-i ceru lui Collet prin statie: . Adu-mi masina! Vreau sa fiu de fata cnd l arestam! Si, n vreme ce se napoia n fuga prin Marea Galerie, se ntreba daca profesorul suprav ietuise caderii. Oricum, nu mai conta. "Langdon a fugit. E vinovat ca nsusi Iuda."

La numai cincisprezece metri de toaleta, Langdon si Sophie stateau ascunsi n ntune ric, lipiti de unul dintre panourile ce desparteau toaleta de restul galeriei. Abia avusesera t imp sa se faca nevazuti nainte ca Fache sa se napusteasca pe lnga ei, cu arma n mna. Ultimele saizeci de secunde se scursesera ca o furtuna, greu de nteles. Langdon statea lnga chiuveta, refuznd sa fuga din cauza unei crime pe care n-o com isese, cnd Sophie ncepuse sa studieze fereastra si firele alarmei electronice ncastrate n stic la. Apoi privise jos, n strada, de parca ar fi masurat naltimea. . Cu putina precizie, vei putea iesi de aici, i spusese ea. "Precizie?" Nedumerit, se uitase si el n jos, pe fereastra. n strada, un enorm cam

ion cu doua remorci se apropia de semaforul aflat chiar sub fereastra. Remorcile erau acoper ite cu o prelata albastra de vinilin, care acoperea ncarcatura. Langdon spera din tot sufletul ca Sophie nu se gndea la ceea ce credea el ca-i trece prin minte: . Sophie, n nici un caz n-am sa sar... . Scoate dispozitivul de localizare. Nauc, dusese mna la buzunar si pipaise dupa micul disc metalic. Sophie i-l luase din mna, se apropiase cu el de chiuveta si, alegnd o bucata mare de sapun, pusese discul deas upra si l presase

bine cu un deget, nfundndu-l n interior. Apoi netezise sapunul pna ce astupase gaura , nchiznd astfel discul nauntru, si i-l ntinsese lui Langdon. Fara a-i oferi vreo explicatie, scosese de sub chiuveta un cos metalic de gunoi si, nainte ca el sa poata protesta, se repezise la fereastra, tinnd cosul n fata, ca pe un berbece. Iz bit drept n mijloc, geamul zburase prefacut n tandari. Alarma ncepuse sa urle n aceeasi clipa, asurzitoare. . Da-mi sapunul! i strigase ea, ncercnd sa acopere sunetul nnebunitor. Profesorul i-l ntinsese. Privind prin fereastra sparta, ochise camionul ce astepta la semafor. Tinta era suficient de mare . o prelata ntinsa, nemiscata . si se afla la nici trei metri de zidul muzeului. Tr agnd adnc aer n piept, Sophie azvrlise sapunul cu tot cu dispozitivul de localizare n noapte. Proiectilul aterizase pe marginea prelatei si alunecase dedesubt, printre marfur i, chiar n clipa n care lumina semaforului se schimbase. . Felicitari, i spusese ea, tragndu-l de mneca spre usa. Tocmai ai evadat din Luvru . Iesind n fuga, izbutisera sa se ascunda n ntuneric exact cnd Fache dadea buzna n toal eta cu arma n mna.

Acum, alarma se oprise si Langdon auzea deja sirenele masinilor de politie care se ndepartau de muzeu. Un exod politienesc. Fache plecase si el la fel de grabit. n urma lui, Mar ea Galerie ramasese pustie. . Exista o scara de incendiu cam la cincizeci de metri mai sus, pe culoar, i spus e Sophie. Politia a parasit zona, asa ca putem sa iesim si noi de aici. Langdon hotar sa nu mai rosteasca nici un cuvnt, toata noaptea; Sophie Neveu era, clar, mult mai desteapta dect el.

19

Se spune ca Biserica Saint-Sulpice este cladirea pariziana cu cea mai ciudata is torie. Construit pe ruinele unui vechi templu nchinat zeitei egiptene Isis, locasul are un plan arhit ectural care l copiaza pna la centimetru pe cel al catedralei Notre-Dame. Aici au fost botezati marchizu l de Sade si Baudelaire si tot aici s-a casatorit Victor Hugo. Seminarul de alaturi are un tr ecut bine documentat, ct se poate de neortodox, fiind odinioara locul clandestin de ntrunire a unei seri i ntregi de societati secrete. n noaptea aceasta nsa, interiorul cavernos al bisericii era tacut ca un mormnt, uni cul semn de viata fiind parfumul slab de tamie ce nca mai persista dupa slujba de seara. Cnd l c onduse n sanctuar, Silas sesiza o oarecare tulburare n atitudinea surorii Sandrine. Acest lucru nu i se parea nsa deloc surprinzator, se obisnuise deja cu jena pe care o simteau oamenii fata de el. . Sunteti american, spuse ea. . Francez prin nastere. Mi-am simtit chemarea n Spania si acum studiez n Statele U nite. Sora Sandrine si pleca fruntea; era o femeie micuta de statura, cu priviri blnde: . Si n-ati vazut niciodata Saint-Sulpice? . mi dau seama ca si acesta este un pacat. . Biserica e mult mai frumoasa la lumina zilei. . Sunt convins. Va sunt nsa recunoscator ca mi oferiti ocazia de a o vizita acum. . Abatele mi-a solicitat acest lucru. Se vede ca aveti prieteni sus-pusi. "Habar n-ai tu!" si spuse Silas. Urmnd-o pe sora Sandrine spre altar, nu putea sa nu fie surprins de austeritatea lacasului. Spre deosebire de Notre-Dame, cu ale ei fresce viu colorate, lemnaria si decorat iunile poleite ale altarului, Saint-Sulpice avea un aspect rece si sever, amintind prin severitatea sa de catedralele ascetice ale Spaniei. Lipsa decoratiunilor conferea parca interiorului o largime suplimentara si, privind spre arcele zvelte ale plafonului boltit, Silas si imagina ca se afla sub chila u nei uriase corabii. "O imagine potrivita", si spuse. Corabia fratiei avea sa fie rasturnata si sa se scufunde pentru totdeauna. Nerabdator sa treaca la lucru, si dorea ca sora Sandrine sa-l lase sin gur mai repede. Era o femeie scunda si subtire, de care ar fi putut scapa usor, dar jurase sa nu folos easca forta dect n caz de absoluta necesitate. "Este o slujitoare a Domnului si nu e vina ei ca fratia

a ales aceasta biserica pentru a ascunde cheia de bolta. Nu trebuie sa plateasca ea pentru pacatele alto ra." . mi pare ru, sora, fiindca ai fost deranjata din somn pentru mine. . Ba deloc. Va aflati n Paris pentru scurt timp si ar fi fost pacat sa ratati Sai nt-Sulpice. Ce anume va intereseaza mai mult, arhitectura sau istoria bisericii? . De fapt, sora, interesele mele sunt mai degraba de ordin spiritual. Calugarita izbucni ntr-un rs usor, placut: . Asta se ntelege de la sine. Dar ma ntrebam cu ce sa ncepem turul de vizitare. Silas si atinti privirile asupra altarului:

. Nu-i nevoie de un tur. Ati fost mai mult dect amabila. De aici ma descurc singu r. . Dar nu ma deranjeaza deloc, replica ea. La urma urmei, tot m-am trezit. Silas se opri. Ajunsesera la primele strane, la nici cincisprezece metri de alta r. Se rasuci postndu-si trupul masiv drept n fata femeii si simti cum se crispeaza atunci cnd va zu ochii sai rosii. . Sper sa nu fiu prea nepoliticos, sora, dar nu sunt obisnuit sa intru ntr-o Casa a Domnului si sa ma plimb, pur si simplu, prin ea. V-ar deranja daca as ramne putin timp singur , pentru a ma ruga nainte de a admira arhitectura? Sora Sandrine ezita: . Oh, desigur. Va voi astepta n spate, lnga intrare. Silas puse o mna grea pe umarul ei si o privi drept n ochi: . Sora, ma simt si asa vinovat fiindca v-am trezit din somn. A va cere sa mai ra mneti cu mine acum ar fi prea mult. Va rog sa va ntoarceti n camera dumneavoastra. Voi vizita bi serica singur si apoi voi pleca! Calugarita nu parea tocmai convinsa: . Sunteti sigur ca nu va veti simti singur? . Ctusi de putin. Rugaciunea este o bucurie ce trebuie traita n singuratate. . Cum doriti! Silas si lua palma de pe umarul ei: . Somn usor, sora! Domnul fie cu tine. . Si cu tine, raspunse ea si se ndrepta spre scari. Va rog sa nchideti bine usile cnd iesiti! . Voi avea grija. Silas o privi cum urca scarile pna ce disparu. Apoi se ntoarse si ngenunche lnga pri ma strana; brul cilice i patrunse mai adncnd n carne. "Doamne, Tie ti nchin munca aceasta pe care o mplinesc azi..." Ghemuita n umbra balconului ce strajuia altarul, sora Sandrine privea tacuta prin tre barele balustradei. Temerile bruste ce-i cuprinsera sufletul n clipa n care l vazuse pe ca lugar ngenuncheat o ngrijorau. Pentru o clipa, se ntreba daca nu cumva vizitatorul acesta misterios era dusmanul despre care fusese prevenita; poate ca n aceasta seara va trebui sa duca la ndepli

nire ordinele ce-i fusesera date cu att de mult timp n urma. Asa ca hotar sa ramna acolo, n ntuneric, si sa urmareasca fiecare miscare a calugarului.

20

Dupa ce iesira din umbra, Langdon si Sophie se ndreptara cu pasi repezi spre scar a de incendiu. Profesorul avea impresia ca ncearca sa asambleze un urias puzzle pe dibuite. Cel mai recent aspect al misterului cu care se confrunta era unul extrem de tulburator: "Un capitan al Po litiei Judiciare ncearca sa-mi puna n crca o crima." . Ce crezi, sopti el, nu cumva Fache o fi scris mesajul acela pe podea? Sophie nici macar nu se ntoarse: . Imposibil! Langdon nu era chiar att de sigur: . Pare al naibii de hotart sa ma scoata pe mine vinovat. Poate a crezut ca, scrii ndu-mi numele pe podea, ar avea mai multi sorti de reusita. . Sirul lui Fibonacci? Post-scriptumul? Tot simbolismul lui Leonardo da Vinci si al divinitatii feminine? Nu, sigur este mna bunicului meu! Langdon stia ca are dreptate. Simbolurile tuturor acestor indicii se legau perfe ct . pentagrama, Omul Vitruvian, da Vinci, zeita si chiar Sirul Fibonacci. "O serie coerenta de s imboluri", asa cum ar numi-o iconografii. Extrem de unitara. . Si faptul ca m-a sunat n dupa-amiaza asta..., adauga Sophie, spunndu-mi ca trebu ie sa-mi dezvaluie ceva. Sunt sigura ca mesajul scris pe podea a fost un ultim efort din partea lui pentru a-mi comunica mie ceva important, ceva ce el si-a nchipuit ca ma vei ajuta sa nteleg. Langdon se ncrunta. "O, diavol draconic! Oh, sfnt schilod!" Si-ar fi dorit sa ntele aga mesajul, att pentru binele lui Sophie, ct si pentru al sau. Situatia se nrautatise de cnd vaz use el prima data textul scris pe podea. Falsa lui evadare pe fereastra toaletei nu avea sa-l faca deloc mai drag n ochii lui Fache; de fapt, avea mari ndoieli ca Politia Franceza va gusta umorul urmarir ii si arestarii unei bucati de sapun.

. Nu mai avem mult pna la scara, i spuse Sophie. . Crezi ca ar fi posibil ca n sirul acela de numere sa fie ascunsa Cheia pentru a ntelege restul mesajului? Profesorul lucrase odata la o serie de manuscrise ale lui Bacon ce contineau un cifru epigrafic n care anumite rnduri constituiau indicii pentru descifrarea ntregului cod. . M-am gndit toata noaptea la numerele acelea. Sume, produse, rapoarte... nu vad nimic, nici o idee. Din punct de vedere matematic, sunt aranjate la ntmplare. O aiureala criptog rafica.

. Si totusi, fac parte din Sirul lui Fibonacci. Nu poate fi o simpla coincidenta ! . Nici nu este. Faptul ca a scris numerele astea a fost doar o alta modalitate p rin care bunicul a ncercat sa-mi comunice mie ceva . la fel ca folosirea limbii engleze pentru scrie rea mesajului, ca pozitionarea propriului trup n forma schitei mele preferate ori ca desenarea unei pentagrame pe abdomen. Toate au avut rolul de a-mi atrage atentia. . Pentagrama are o semnificatie aparte pentru tine? . Da. Nu am apucat sa-ti spun, dar era un simbol aparte pentru mine si pentru bu nicul, cnd eram copil. Obisnuiam sa ne jucam Tarot si cartea mea indicatoare era totdeauna una din seria pentagramelor. Sunt sigura ca bunicul masluia cartile, dar pentagrama a ajuns cu timp ul sa fie mica noastra gluma. Langdon simti un fior. Obisnuiau sa joace Tarot?! Acest joc medieval de origine aparent italiana avea o ncarcatura att de mare de simbolism eretic ascuns, nct Langdon i dedicase un c apitol ntreg din cartea pe care o pregatea. Cele douazeci si doua de carti principale al e jocului aveau nume ca The Female Pope, The Empress sau The Star. Initial, Tarotul fusese conceput c a un mijloc secret de diseminare a ideologiilor interzise de Biserica; n prezent, trasaturile sale mist ice fusesera preluate si exploatate de ghicitoarele moderne. "Arcana indicatoare a divinitatii feminine n Tarot este pentagrama", si spuse Lang don, dndu-si seama ca, daca Saunire obisnuia sa masluiasca jocul pentru ca nepoata lui sa se d istreze mai bine, pentagrama constituia, ntr-adevar, o gluma potrivita ntre ei. Ajunsera la scara de incendiu si Sophie trase usor de usa. Nu se declansa nici o alarma; doar usile care dadeau spre exterior erau conectate. Coborra n viteza treptele nguste, s pre parter. . Bunicul tau, spuse Langdon straduindu-se sa tina pasul cu ea, cnd ti-a povestit despre pentagrama, a pomenit ceva despre venerarea Zeitei sau despre resentimentele Bis ericii Catolice? Sophie clatina din cap: . Pe mine ma interesa mai degraba partea matematica . proportia divina, numarul phi, Sirul Fibonacci . chestii de genul asta. Langdon o privi surprins: . Ti-a povestit bunicul tau despre numarul phi?!

. Fireste! Proportia divina sau numarul de aur. De fapt, adauga ea cu o expresie poznasa, obisnuia sa glumeasca spunnd ca eu sunt pe jumatate divina... stii, datorita lite relor din numele meu. Profesorul se gndi o clipa si apoi si dadu seama. "S-o-P-H-I-e!" Cobornd treptele n continuare, cu gndul la numarul phi, Langdon si spuse ca indiciil e lasate de Saunire erau mult mai coerente dect si imaginase el pna acum. "Da Vinci... Sirul lui Fibonacci... pentagrama..." n mod aproape incredibil, toate acestea erau armonizate ntr-un concept unic, att de important n istoria artei, nct adesea profesorul i consacra mai multe ore n sala de curs. PHI... Brusc, gndul i zbura napoi la Harvard, la ziua n care, n fata studentilor nscrisi la c ursul "Simbolistica n arta", scrisese pe tabla numarul sau favorit.

1,618.

Langdon se ntorsese spre marea de ochi curiosi: . Cine-mi poate spune ce numar este acesta? Un lungan de la cursul de matematica ridicase mna. . Este numarul phi, spusese el, pronuntnd fi. . Bravo, Stettner! Sper ca toata lumea a facut cunostinta cu phi. . A nu fi confundat cu pi, adaugase Stettner, zmbind. Asa cum ne place noua, mate maticienilor, sa spunem, phi e cu un h mai tare dect pi! Langdon rsese, dar nimeni altcineva nu mai paruse sa guste gluma. Stettner daduse din mna, a lehamite, si se asezase la loc. . Acest numar, continuase Langdon, unu virgula sase unu opt, are o importanta cu totul deosebita n arta. mi poate spune cineva de ce? Lunganul ncercase sa recstige stima colegilor: . Fiindca e att de dragut? Sala izbucnise n rs.

. De fapt, Stettner are si de data aceasta dreptate. Phi este unanim considerat cel mai frumos numar din ntregul univers. Rsetele ncetasera brusc, iar lunganul rnjise cu gura pna la urechi. n vreme ce pregatea proiectorul, profesorul le explicase studentilor ca numarul p hi deriva din Sirul lui Fibonacci . o progresie celebra nu numai pentru ca suma oricaror doi t ermeni alaturati este egala cu termenul urmator, dar si fiindca raportul oricaror doi termeni alaturat i are uimitoarea proprietate de a fi aproape egal cu numarul 1,618, adica phi! . n ciuda originilor sale matematice oarecum mistice, aspectul cu adevarat strani u al numarului

phi tine mai degraba de atotprezenta sa n natura. Plantele, animalele si chiar fi inta umana sunt caracterizate de rapoarte dimensionale care se apropie cu o bizara exactitate de numarul phi. Frecventa cu care este ntlnit pretutindeni n natura, continuase Langdon stingnd lumi nile din sala, nu poate fi considerata o simpla coincidenta, astfel ca anticii au presupus ca n umarul phi a fost, probabil, dictat de Creator. Savantii din vechime chiar au numit acest numar "pr oportia divina". . Stati putin, intervenise o tnara din primul rnd. Eu studiez biologia si n-am auz it pomeninduse niciodata de aceasta proportie divina n natura. . Nu? zmbise Langdon. Ai analizat vreodata relatia dintre femelele si masculii un ei comunitati de albine? . Sigur. Femelele sunt totdeauna n numar mai mare. . Corect. Dar stiai ca, daca mparti numarul de femele la cel al masculilor din or ice stup sau roi de albine din lume, obtii totdeauna acelasi numar? . Serios? . Exact. Numarul phi. Fata facuse ochii mari: . Nu se poate! . Ba se poate! i replica Langdon, punnd un diapozitiv ce nfatisa o cochilie spirala ta. Recunosti acest organism? . E un nautilus, raspunsese studenta la biologie. O molusca din clasa cefalopode lor care si pompeaza aer n cochilia compartimentata pentru a-si echilibra nivelul de flotabil itate. . Corect. Si ai idee ce numar obtii daca mparti diametrul fiecarei spirale la cel al spiralei urmatoare? Tnara privea n continuare, nevenindu-i sa creada, arcele concentrice ale cochiliei . Langdon clatinase din cap n sens afirmativ: . Phi. Proportia divina. Numarul de aur. Unu virgula sase unu opt. Fata l privise cu un aer uluit. Profesorul trecuse apoi la urmatorul diapozitiv . o imagine luata de aproape a u nei plante de floarea-soarelui.

. Semintele de floarea-soarelui sunt dispuse sub forma de spirala strnsa. Stiti c are este raportul dintre diametrele oricaror doua spire alaturate? . Phi? ntrebase sala n cor. . Ati ghicit! Si Langdon trecuse repede n revista o serie de alte diapozitive . conuri de pin, dispunerea frunzelor pe tulpina, segmentarea corpului la insecte . toate ilustrau aceeasi s urprinzatoare respectare a proportiei divine. . E uimitor! strigase cineva din sala. . Mda, replicase altcineva, dar ce au toate astea de-a face cu arta? . Aha! exclamase Langdon. mi pare bine ca ai ntrebat! Si puse un alt diapozitiv: un pergament de un galben palid, care nfatisa celebrul nud masculin realizat de Leonardo da Vinci, Omul Vitruvian . numit astfel n amintirea lui Marc o Vitruvius, stralucitul arhitect roman care preamarise numarul de aur n lucrarea sa, De Arhit ectura. . Nimeni nu a nteles mai bine dect Leonardo structura divina a trupului omenesc. A rtistul a mers chiar pna la a deshuma cadavre pentru a masura proportiile exacte ale schele tului uman. El a fost primul care a aratat ca trupul omenesc este constituit din "segmente" ale c aror rapoarte proportionale sunt totdeauna egale cu... numarul phi. Toti ochii din sala l privisera cu ndoiala. . Nu ma credeti? Diseara, cnd faceti dus, luati un centimetru si masurati. Doi jucatori de fotbal rnjisera. . Nu doar voi doi, istetilor! ncercati toti! Si fetele, si baietii. Masurati-va na ltimea, din crestet pna n talpi. Apoi masurati distanta de la ombilic pna la podea si mpartiti-o pe prim a la cea de-a doua. Ce numar credeti ca veti obtine? . Cu siguranta nu phi! izbucnise unul dintre "isteti". . Ba da, phi! Unu virgula sase unu opt. Mai vreti nca un exemplu? Masurati-va lun gimea bratului, de la umar pna la vrful degetelor si apoi mpartiti-o la distanta dintre c ot si vrful degetelor. Tot phi. nca unul? Distanta sold-podea mpartita la distanta genunchi-po dea. Iarasi phi. ncheieturile degetelor de la mini. De la picioare. Segmentele coloanei vertebrale. Phi! Phi! Phi! Prieteni, fiecare dintre noi este un tribut viu adus proportiei divine. Chiar n ntunericul salii, Langdon si daduse seama de uimirea studentilor si simtise

aceeasi caldura placuta n inima, ca de fiecare data. Acesta era motivul pentru care iubea meseria asta. . Dupa cum vedeti, prieteni, haosul care ne nconjoara este cladit pe o ordine bin e definita. Cnd au descoperit numarul de aur, anticii au fost siguri ca au identificat piatra de temelie pe care nsusi Dumnezeu a pus-o la crearea lumii si, datorita lui, au nceput sa venereze natura. Acum putem ntelege de ce. Mna lui Dumnezeu este vizibila pretutindeni n natura si cteva religii pagne, care se nchina n fata Pamntului Mama, au supravietuit pna astazi. Multi dintre noi celebreaz a natura exact asa cum faceau pagnii de odinioara, dar fara a sti ce fac, de fapt. Sarbato rile care marcheaza venirea primaverii constituie un exemplu perfect... renasterea naturii si reluar ea ciclului ei fertil.

Magia misterioasa a numarului de aur exista chiar de la nceputurile lumii. Omul n u face altceva dect sa joace dupa regulile naturii si, fiindca arta e doar o ncercare a sa de a i mita minunile create de mna lui Dumnezeu, fiti siguri ca veti ntlni proportia divina de foarte multe ori la cursul de arta din semestrul acesta. n urmatoarea jumatate de ora, Langdon le aratase diapozitive cu lucrari de arta s emnate de Michelangelo, Albrecht Drer, Leonardo da Vinci si multi altii, demonstrnd de fieca re data respectarea voita si riguroasa a proportiei divine: numarul phi ascuns n dimensiu nile arhitecturale ale Parthenonului atenian, ale piramidelor din Egipt si chiar ale sediului ONU d in New Yor . Numarul de aur aparea, de asemenea, n structura organizatorica a sonatelor lui Mozart, n S imfonia a Cincea de Beethoven si n lucrarile lui Barto , Debussy sau Schubert. . Numarul phi, le spusese profesorul, a fost folosit chiar si de Stradivarius pe ntru a calcula locul exact al fantelor n forma de "f" ale celebrelor sale viori. n ncheiere, sa revenim la simboluri, adaugase profesorul, n timp ce se apropiase din nou de tabla si desenase cinci linii care se intersectau pentru a forma o stea cu cinci colturi. Aceasta este una dintre cele mai puternice imagin i pe care le veti vedea n cursul acestui semestru. Cunoscut sub numele de pentagrama, simbolul este consi derat, deopotriva, magic si divin n numeroase culturi. mi poate spune cineva de ce? Stettner, studentul de la Matematica, ridicase mna: . Fiindca, atunci cnd desenezi o pentagrama, liniile se intersecteaza astfel nct sa respecte automat proportia divina. Langdon aprobase ncntat: . Excelent! ntr-adevar, toate rapoartele dintre segmentele unei pentagrame sunt e gale cu numarul phi si, drept urmare, acest simbol a devenit expresia absoluta a proport iei divine. Din acest motiv, steaua cu cinci colturi a fost dintotdeauna un simbol al frumusetii si al perfectiunii, asociat cu divinitatea si cu sacrul feminin. Fetele din sala sursesera, ncntate. . nca un amanunt, prieteni! Astazi am amintit doar n treacat de Leonardo da Vinci, dar n cursul acestui semestru vom vorbi mult despre el. Mine va voi arata imagini ale f rescei sale, Cina cea de taina . unul dintre cele mai surprinzatoare tributuri aduse sacrului feminin. . Glumiti, nu-i asa? ntrebase cineva din sala. Eu stiam ca Cina cea de taina i est e nchinata lui

Iisus! Langdon se mirase: . Exista simboluri ascunse acolo unde nici nu va puteti imagina...

. Haide! i sopti Sophie. Ce s-a ntmplat? Aproape am ajuns. Grabeste-te! Langdon si ridica privirea, smuls din reverie, si si dadu seama ca se oprise n mijl ocul scarii, coplesit de o revelatie brusca. "O, diavol draconic! Oh, sfnt schilod!" Aflata pe o treapta mai jos, Sophie l privea nedumerita. "Nu poate fi att de simplu!" Si totusi, era. Acolo, n buricul Luvrului... cu imaginile numarului phi si ale lui Leonardo care i se nvalmaseau n minte, instantaneu, Robert Langdon descifra mesajul lui Saunire. . "O, diavol draconic!" spuse cu glas tare. "Oh, sfnt schilod!" Un cod mai simplu de att nici nu poate exista!

Sophie, ncremenita la rndul ei pe trepte, se uita la el, derutata. "Un cod?" Toata noaptea si storsese creierii gndindu-se la cuvintele din mesaj si nu identificase nici un co d . cu att mai mult unul simplu! . Chiar tu ai spus-o! continua Langdon entuziasmat peste masura. Numerele din Si rul lui Fibonacci capata sens doar daca sunt asezate n ordinea corecta; altfel, totul e d oar o aiureala matematica. Sophie nu avea idee despre ce tot vorbea el acolo. "Sirul lui Fibonacci?" Ea fus ese sigura ca numerele acelea erau menite doar sa atraga atentia Departamentului de Criptograf ie. "Sa mai reprezinte oare si altceva'?" Duse mna la buzunar si scoase hrtia cu mesajul bunicului ei.

"13-3-2-21-1-1-8-5 O, DRACONIAN DEVIL!

OH, LAME SAINT!"

"Ce sa fie cu numerele astea?" . Faptul ca a schimbat ordinea numerelor din Sirul lui Fibonacci este un indiciu , i spuse Langdon, lundu-i hrtia din mna. Cifrele indica felul n care trebuie descifrat restul mesajului. Bunicul tau le-a ordonat n acest mod pentru a ne ajuta sa ntelegem ca acelasi crit eriu trebuie aplicat si textului n sine. Cele doua rnduri nu nseamna nimic; sunt doar niste litere scris e ntr-o ordine

gresita. Sophie avu nevoie de un moment pentru a patrunde sensul acestor cuvinte si, cnd p ricepu ce voia el sa spuna, i se paru ridicol de simplu: . Crezi ca mesajul este... une anagramme? Ca un joc de rebus dintr-un ziar? Scepticismul de pe chipul ei era vizibil, dar Langdon l ntelegea. Putini stiau ca, lasnd la o parte rolul lor de distractie pentru oamenii moderni, anagramele au o bogata istorie n ceea ce priveste simbolismul sacru. nvataturile mistice ale Cabalei au la baza anagramele . rearanjarea literelor din cuvintele scrise n ebraica, pentru a releva noi ntelesuri. Regii francezi din perioada renascentist a erau att de convinsi ca anagramele poseda o putere magica, nct angajau anagramisti pentru a-i ajuta sa ia cele mai bune decizii, analiznd cuvintele din diverse documente de mare importanta. Ro manii numeau studiul anagramelor ars magna . "arta mareata". Langdon si cufunda privirile n ochii lui Sophie: . Adevaratul mesaj al bunicului tau ne-a stat n fata n tot acest timp, doldora de indicii mai mult dect sugestive! Fara a mai pierde timpul cu alte explicatii, profesorul scoase un pix din buzuna r si rearanja literele de pe fiecare rnd al mesajului:

"O, DRACONIAN DEVIL! OH, LAME SAINT!"

era o anagrama perfecta a cuvintelor...

"LEONARDO DA VINCI! THE MONA LISA!"

21

Mona Lisa! Pentru o clipa, n mijlocul scarilor de incendiu, Sophie uita ca trebuiau sa fuga ct mai repede din Luvru. Uimirea i era ntrecuta doar de stnjeneala de a nu fi fost ea cea care descifrase me sajul. Din cauza experientei complexe pe care o detinea n domeniul criptoanalizei, trecuse c u vederea un simplu joc de cuvinte, pe care totusi ar fi trebuit sa-l remarce. La urma urmei, nu era o neofita n privinta anagramelor . mai cu seama a celor n limba engleza. n copilarie, bunicul ei folosea adesea anagrame pentru a o ajuta sa nvete ortograf ia engleza. Odata scrisese pe o hrtie cuvntul planets . "planete" . si-i spusese ca alte nouaz eci si doua de cuvinte, de diferite lungimi, pot fi alcatuite n engleza din aceleasi litere. Sophi e petrecuse trei zile cu dictionarul n brate, identificndu-le, n cele din urma, pe toate. . Nu pot sa-mi imaginez, spuse Langdon privind uimit hrtia, cum a reusit bunicul tau sa creeze o anagrama att de complexa n cele cteva minute dinaintea mortii. Sophie stia cum, si adevarul o ndurera si mai tare. "Ar fi trebuit sa-mi dau seam a!" si amintea acum ca bunicul ei . un iubitor al artelor si al jocurilor de cuvinte . si petrec use mult timp n tinerete nascocind anagrame ale titlurilor celor mai cunoscute opere de arta. Un a dintre ele chiar i pricinuise un necaz pe cnd era ea mica. ntr-un interviu pentru o revista americana de arta, Jacques Saunire si exprimase dezgustul pentru cubismul modernist, remarcnd ca titlul lucrar ii lui Picasso Les Demoiselles d'Avignon era o anagrama perfecta a expresiei engleze vile meani ngless doodles . "aiureli prostesti". Admiratorii lui Picasso nu fusesera deloc ncntati. . Probabil ca bunicul a creat aceasta anagrama cu mult timp n urma, i explica Soph ie. "Iar n seara asta a fost nevoit s-o foloseasca la repezeala." Vocea batrnului parc a rasuna de dincolo de mormnt, cu o precizie cutremuratoare. Leonardo da Vinci! Mona Lisa! Sophie habar nu avea de ce ultimele cuvinte pe care i le adresase se refereau la celebra pictura a maestrului, nsa o posibilitate i trecea prin gnd. Una tulburatoare. "Nu acestea au fost ultimele lui cuvinte..." Oare trebuia sa mearga acum la tablou? i lasase bunicul ei un mesaj acolo? Parea destul de

plauzibil. La urma urmei, pictura era expusa n Salle des Etats . o ncapere accesib ila doar din Marea Galerie. Brusc, si dadu seama ca usile care duceau acolo se aflau la numai douaze ci de metri de locul n care fusese gasit cadavrul lui Saunire. "Ar fi putut ajunge cu usurinta pna la tablou nainte de a muri." Sophie privi n susul scarii de incendiu, nehotarta. Stia ca ar trebui sa-l scoata pe Langdon din muzeu fara ntrziere, si totusi instinctul i spunea altceva. Amintindu-si de prima e i vizita n Aripa Denon, pe cnd era doar o fetita, si dadu seama ca, daca bunicul ei ar fi vrut sa-i dezvaluie un secret,

putine locuri de pe pamnt ar fi fost mai potrivite dect Mona Lisa lui da Vinci.

. Nu mai e mult pna ajungem pna la ea, soptise bunicul, tinnd-o strns de mna micuta s i conducnd-o pe culoarele pustii ale Luvrului, seara, dupa orele de vizitare. Sophie avea sase ani pe atunci. Se simtea mica si nensemnata ntre pardoseala nauci toare si plafoanele boltite la o naltime ametitoare. Asa, fara vizitatori, muzeul o nspaimnt a, desi n-ar fi recunoscut asta cu nici un chip fata de bunicul ei. Strngnd tare din dinti, daduse drumul minii lui. . Drept nainte este Salle des Etats, i spusese el pe cnd se apropiau de celebra ncap ere. n ciuda entuziasmului evident al bunicului, fetita ar fi vrut sa plece acasa. Vaz use imagini cu Mona Lisa n diverse carti si nu-i placusera deloc. Nu ntelegea de ce toata lumea f acea atta caz de ea. . C'est ennuyeux! bombanise ea. . Boring4, o corectase bunicul. Franceza la scoala, engleza acasa. . Le Louvre, c'est pas chez moi! "Luvrul nu e casa mea!" Batrnul izbucnise ntr-un rs fals: . Ai dreptate. Atunci hai sa vorbim englezeste doar asa, ca sa ne distram. Sophie se bosumflase, dar nu se oprise din mers. Cnd intrasera n Salle des Etats, fetita cercetase rapid ncaperea si zarise imediat locul de onoare . n mijlocul zidului di n dreapta, unde un singur portret trona n spatele unui perete protector din plexiglas. Bunicul se op rise n usa si-i facuse semn spre tablou: . Du-te la ea, Sophie! Putini oameni au ocazia de a o vizita fara sa fie altii p rin preajma. Ascunzndu-si neplacerea, fetita traversase ncaperea. Dupa cte auzise despre Giocond a, avea acum impresia ca se apropia de un cap ncoronat. Ajunsa n fata ecranului protector, trasese adnc aer n piept si privise tabloul. Sophie nu stia ce ar fi trebuit sa simta atunci cnd l vede, dar n mod cert nu ceea ce simtea acum. Nici o tresarire de uimire. Nici un fior de admiratie. Figura celebra arat a exact ca n carti. Fetita ramasese n fata tabloului timp ndelungat . ei i se paruse o vesnicie . asteptnd sa se ntmple

ceva. . Ei, ce parere ai? soptise bunicul, apropiindu-se de ea. Minunata, nu-i asa? . E prea mica! Saunire sursese: . Si tu esti mica, dar esti frumoasa. "Ba nu-s frumoasa", i replicase fetita n sinea ei. Nu-si putea suferi parul roscat si pistruii de pe fata, plus ca era mai nalta dect toti baietii din clasa ei. Privise din nou spre M ona Lisa si clatinase din cap: . E chiar mai urta dect n poze. Figura ei este... brumeux. . Foggy5, o corectase bunicul. . Foggy, repetase ea, stiind ca discutia nu avea sa continue pna ce nu rostea la rndul ei nou nvatatul cuvnt n engleza. . Acesta este stilul sfumato n pictura, i explicase batrnul, si e foarte dificil de realizat. Leonardo da Vinci a fost mai priceput n realizarea lui dect oricine altcineva. Dar ei tot nu-i placea tabloul. . Pare ca stie ea ceva... ca atunci cnd copiii de la scoala au un secret al lor. Bunicul izbucnise n rs: . Acesta este unul dintre motivele pentru care Mona Lisa e att de celebra!! Oamen ilor le place sa-si nchipuie ca stiu de ce surde asa. . Tu stii de ce surde asa? . Poate ca stiu si ntr-o buna zi am sa-ti spun si tie! Sophie batuse din picior: . Ti-am zis ca nu-mi plac secretele! . Printesa, i spuse el surznd, viata e plina de secrete! Si nu le poti afla pe toat e deodata!

. Eu ma ntorc, declara Sophie, si vocea ei rasuna n hol. . La Mona Lisa? izbucni Langdon. Acum?! Pret de o clipa, se gndi la consecintele unei astfel de miscari. . Pe mine nu ma suspecteaza nimeni de crima! Am sa risc! Trebuie sa aflu ce anum

e a vrut bunicul sa-mi spuna. . Si cu ambasada cum ramne? Sophie se simtea vinovata fiindca-l transformase ntr-un fugar si acum l parasea, d ar alta solutie nu vedea. Arata spre o usa de metal n josul scarilor:

. Du-te pe acolo si urmeaza placutele luminate care te ndruma spre iesire. Bunicu l ma aducea adesea pe aici. Vei ajunge fara probleme la o usa rotativa de siguranta. E monod irectionala si nu ti permite dect sa iesi. Apoi i ntinse cheile de la masina sa si adauga: Ai sa gasesti un Smart rosu n parcarea rezervata angajatilor. Chiar n fata aripii n care ne aflam. Stii sa ajung i la ambasada? Langdon ncuviinta, privind cheile pe care le tinea n mna. . Asculta, continua Sophie cu o voce moale, cred ca bunicul mi-a lasat un mesaj la Mona Lisa . un fel de indiciu referitor la cel care l-a ucis. Sau la pericolul care ma pndest e. "Sau la ceea ce s-a ntmplat cu familia mea", si spuse n gnd. . Trebuie sa ma duc sa vad, insista ea. . Dar daca ar fi vrut sa-ti spuna de ce esti n pericol, nu putea sa-ti scrie pur si simplu pe podea, acolo unde a murit? Pentru ce sa apeleze la acest complicat joc de cuvinte? . Fiindca, indiferent de ce anume a ncercat sa-mi transmita, cred ca nu a vrut sa mai afle si altcineva. Nici macar politia. n mod evident, Jacques Saunire facuse tot ce-i statuse n puteri pentru a-i transmit e un mesaj confidential, si numai ei. l scrisese sub forma unui cod n care indusese initialel e ei, si-i spusese sa-l caute pe Robert Langdon . un lucru ntelept, tinnd seama ca americanul descifrase c odul secret. . Orict de straniu ar parea, adauga ea, cred ca a vrut ca eu sa ajung la Mona Lis a naintea oricui altcuiva. . Te nsotesc! . Nu! Nu avem de unde sti cnd va reveni politia n Marea Galerie. Trebuie sa pleci! Profesorul ezita o clipa, ca si cum curiozitatea stiintifica ar fi fost mai pute rnica dect orice rationament logic, riscnd sa-l azvrle din nou n minile lui Fache. . Du-te! Acum! l ndemna Sophie eu un surs recunoscator. Ne vedem la ambasada, domnu le Langdon! El o privi oarecum nemultumit: . Ne vedem acolo cu o singura conditie! Uimita, l privi o clipa fara replica. . Ce conditie?

. Sa nu-mi mai spui "domnule Langdon". I se paru ca zareste umbra unui zmbet vag pe chipul lui si, aproape fara sa vrea, i surise si ea: . Succes, Robert!

Cnd ajunse la capatul de jos al scarilor, l izbi inconfundabilul miros de ipsos si ulei de in. n fata, pe o placuta iluminata inscriptionata "SORTIE /EXIT", o sageata indica un culoar lung. Langdon porni n directia sagetii. Spre dreapta, se zarea un studio de restaurare din care parea ca-l priveste o ar mata de statui, n diverse stadii de reconditionare. n stnga, se nsirau cteva ncaperi care semanau cu sa lile de curs de la Harvard . siruri de sevalete, pnze, palete si rame . o veritabila linie de montaj a tablourilor. n timp ce nainta pe culoar, avea impresia ca, dintr-un moment n altul, se va trezi n patul lui din campus. Seara aceasta i parea un fel de vis straniu. "Sunt pe punctul de a ev ada din Luvru... un fugar." nca nu-si putea lua gndul de la mesajul anagramat al lui Saunire. Totodata, se ntreb a ce va gasi Sophie la Mona Lisa... daca va gasi ceva. Tnara paruse ferm convinsa ca buni cul ei dorise ca ea sa treaca nca o data prin fata celebrului tablou. Orict de plauzibila ar fi fost a ceasta interpretare, Langdon se simtea iritat de un tulburator paradox. "P.S. gaseste-l pe Robert Langdon." Saunire scrisese pe podea numele lui, cerndu-i lui Sophie sa-l gaseasca. Pentru ce ? Doar ca el s-o poata ajuta la descifrarea anagramei? Putin probabil! La urma urmei, de ce ar fi crezut Saunire ca Langdon se pricepe la anagrame? Nici macar nu-l cunostea! Mai mult de att, Sophie i declarase limpede ca ea nsasi ar fi trebuit sa dezlege anagrama. Ea remarcase Sirul lui Fibonacci si, fara ndoiala, n scurt timp ar fi decodificat si mesajul, fara ajutorul lui. "Sophie ar fi gasit si singura solutia anagramei." Profesorul era din ce n ce mai sigur de acest lucru. Totusi, aceasta concluzie sugera o evidenta lipsa de logica n actiunile lu i Saunire.

"De ce eu?" continua sa se ntrebe n timp ce strabatea culoarul cu pasi repezi. "De ce ultima dorinta a custodelui a fost aceea ca nepoata lui sa ma gaseasca pe mine? Ce-si nc hipuia Saunire ca stiu eu?" Tresari brusc, apoi ncremeni. Facu ochii mari, duse mna la buzunar si scoase foaia de hrtie, cu ochii atintiti asupra ultimului rnd. "P.S. gaseste-l pe Robert Langdon." Se concentra asupra primelor doua litere. "P.S." n acea clipa, complexul sistem de simboluri al lui Saunire deveni limpede ca lumin a zilei. Aidoma trosnetului unui tunet, tot ce acumulase n cariera sa de specialist n arta si simbolistica se

napusti asupra lui, ca o vijelie. Tot ce facuse Saunire n seara asta era perfect l ogic. Mintea i alerga frenetic, n vreme ce ncerca sa puna cap la cap implicatiile uriase ale acestei revelatii. Rasucindu-se pe calcie, privi n directia din care venise. "Mai am oare timp?" Oricum, nu mai conta. Fara sa ezite, Langdon se ntoarse n tromba spre scara de incendiu.

22

Silas ngenunche n dreptul primei strane si se prefacu a se ruga n timp ce studia in teriorul bisericii. La fel ca majoritatea locaselor de cult, Saint-Sulpice avea forma une i uriase cruci. Partea centrala . naosul . ducea direct spre altarul principal, n fata caruia se ntretaia bratul scurt al crucii, numit transept. Intersectia se afla chiar sub cupola principala si era c onsiderata inima bisericii... punctul sau sacru si mistic. "Dar nu si n seara asta", si spuse Silas. Saint-Sulpice si ascunde secretele altund eva. ntorcndu-si capul usor n dreapta, privi spre transeptul sudic, spre zona libera de la capatul rndului de strane, unde se afla obiectul pe care toate victimele sale l descrisese ra. "Acolo e." ncrustata n pardoseala de granit, o banda ngusta de alama lucea n piatra... o dra aur ie pe podeaua bisericii. Pe banda se aflau marcaje regulate, ca liniutele de pe o rigl a. Era un gnomon, un dispozitiv astronomic de origine precrestina, pagna, asemanator unui cadran solar . Turisti, oameni de stiinta si istorici din lumea ntreaga veneau la Saint-Sulpice pentru a privi a ceasta linie celebra. "Linia Rozei." Fara sa se grabeasca, Silas masura cu privirea banda de alama ce strabatea pardo seala, de la dreapta spre stnga, curbndu-se n fata lui ntr-un unghi ciudat, ctusi de putin potrivi t cu simetria bisericii. Trecnd prin altarul principal, linia i parea lui Silas ca o cicatrice h

idoasa pe un chip frumos. Banda taia n doua culoarul de comuniune si apoi parcurgea ntreaga latime a bisericii, pna n coltul de nord al transeptului, ajungnd la baza unei structuri ct se poate de neo bisnuite. Un colosal obelisc egiptean! Acolo, Linia Rozei schita o ntoarcere de nouazeci de grade n plan vertical si urca zece metri pe una dintre fetele obeliscului, pna la vrful piramidal al acestuia, unde, n sfrsit, s e oprea. "Linia Rozei. Fratia a ascuns cheia de bolta pe Linia Rozei!" Cu putin timp n urma, cnd Silas i spusese n ce biserica se afla cheia de bolta, nvata torul nu paruse foarte convins. Dar cnd el adaugase ca toate victimele sale i dezvaluisera aceeasi locatie exacta, ceva n legatura cu o banda de alama ce strabatea biserica, nvatatorul excl amase entuziasmat: . Te referi la Linia Rozei! Apoi i povestise repede despre ciudatenia arhitecturala din biserica Saint-Sulpic e . o fsie de alama ce segmenta lacasul de cult exact pe axa nord-sud. Era un fel de cadran so lar antic, un vestigiu al templului pagn care se naltase odinioara n acel loc. Trecnd prin oculusul decupat n zidul sudic, razele soarelui naintau cte putin de-a lungul benzii n fiecare zi, indicnd astfel tr ecerea timpului, de la un solstitiu la celalalt. Banda era numita Linia Rozei. De secole, simbolul rozei era asociat cu hartile s i cu ndrumarea sufletelor n directia cea buna. Roza Punctelor Cardinale . desenata pe toate hart ile . indica nordul, sudul, estul si vestul. Initial cunoscuta sub numele de Roza Vnturilor, ea arata directiile celor treizeci si doua de vnturi: opt majore, opt semi-vnturi si saisprezece patrimi. Cnd erau mar cate n interiorul unui cerc, aceste treizeci si doua de puncte semanau perfect cu tradi tionala reprezentare a trandafirului cu treizeci si doua de petale. Chiar si astazi, principalul instru ment de orientare era busola cu roza sa, pe care nordul era indicat de o sageata... o floare de crin s tilizata. Pe globul pamntesc, Linia Rozei . numita si meridian sau linie de longitudine . p utea fi orice linie imaginara care unea Polul Nord cu Polul Sud. Exista, desigur, o infinitate de Linii ale Rozelor, fiindca prin orice punct de pe glob putea fi trasat un meridian ntre cei doi poli . Primii navigatori au vrut nsa dintotdeauna sa stie care dintre aceste linii putea fi considerata adeva rata Linie a Rozei . longitudinea zero . cea de la care ar fi nceput masuratoarea tuturor celorlalte m eridiane ale globului.

n prezent, linia aceasta trecea prin Greenwich, Anglia. Dar nu fusese ntotdeauna asa. Cu mult nainte ca Greenwich sa fie considerat primul meridian, longitudinea zero a Pamntului trecea prin Paris, chiar prin biserica Saint-Sulpice. Banda de alama de aici era un memento al acestui prim meridian zero al lumii si, cu toate ca localitatea engleza i rapise Parisulu i aceasta onoare n 1888, initiala Linie a Rozei era nca vizibila si azi. . Asa ca legenda este reala, i explicase nvatatorul. Cheia de bolta a Ordinului es te ascunsa . se spune . "sub semnul Rozei". Acum, asezat n genunchi ntr-o strana, Silas privi n jur si asculta atent, pentru a se asigura ca nu se mai afla nimeni n biserica. Pentru o clipa, i se paru ca aude un fosnet n ba lconul corului.

Ridica fruntea si privi ntr-acolo timp de cteva secunde. Nimic. "Sunt singur." Se ridica, se ntoarse cu fata la altar si facu trei plecaciuni. Apoi se rasuci sp re stnga si urma linia de alama spre nord, pna la obelisc.

n acel moment, pe Aeroportul International Leonardo da Vinci din Roma, suierul tr enului de aterizare pe pista l trezi pe episcopul Aringarosa din motaiala. "Am atipit", si spuse, mirat ca izbutise sa se linisteasca ntr-att nct sa adoarma. . Benvenuto a Roma! le ura pilotul. Ridicndu-se, Aringarosa si netezi sutana neagra si si permise sa schiteze un surs. F usese o calatorie pe care o facuse cu placere. "Am fost prea mult timp n defensiva". n noa ptea asta nsa, regulile se schimbasera. Cu numai cinci luni n urma, episcopul se temea pentru vi itorul Credintei. Acum, parca prin nsasi voia Domnului, solutia aparuse de la sine. "Interventie divina!" Daca n Paris totul decurgea conform planului, Aringarosa avea sa intre curnd n pose sia unui obiect gratie caruia va deveni cel mai puternic om al crestinatatii.

23

Sophie ajunse la usile mari de lemn ale salii n care se afla Mona Lisa cu rasufla rea taiata. nainte sa intre, privirea i se opri, fara voia ei, pe capatul culoarului, unde, la vreo douazeci de metri, zacea cadavrul bunicului ei, nca sub razele de lumina ale becului suspendat. Brusc, se simti cuprinsa de remuscari, de o tristete profunda, amestecata cu un sentiment de vinovatie. Batrnul ncercase de attea ori sa ia legatura cu ea n ultimii zece ani, si totusi ea ramasese de neclintit; scrisorile si coletele primite de la el zaceau si acum ne deschise ntr-un sertar. "Dar m-a mintit! Mi-a ascuns niste secrete cumplite! Ce era sa fac?!" Asa ca l re spinsese continuu. Inflexibila. Acum bunicul ei era mort si ncerca sa-i vorbeasca de dincolo de mormnt.

Mona Lisa. mpinse usile mari de lemn, care se deschisera usor. Ramase n prag o clipa, cercetnd cu privirea ncaperea dreptunghiulara. Si aici stralucea aceeasi lumina palida, rosia tica. Salle des Etats se afla ntr-unul dintre putinele culs-de-sac ale muzeului . pe un culoar care se n funda, fiind singura sala n afara Marii Galerii. Pe peretele din fata usii . unica intrare n ncapere . t rona un Botticelli de mari dimensiuni. Sub el, pe podea, o imensa canapea octogonala servea drept punc t de respiro pentru miile de vizitatori ce se opreau aici pentru a admira cea mai de pret comoara a Luvrului. Chiar nainte de a intra, Sophie si dadu seama ca din sala lipsea ceva. O lumina ne agra. Privi din nou spre trupul inert al bunicului ei, nconjurat de cele mai variate dispozitive electronice. Daca ar fi lasat si aici un mesaj, n mod cert l-ar fi scris cu un pix cu lumina neagra. Tragnd adncnd aer n piept, o lua la fuga spre pata de lumina ce scalda cadavrul. Inc apabila sa priveasca trupul bunicului ei, si concentra atentia asupra echipamentelor PTS. Gasi un pix cu ultraviolete, l puse n buzunarul jachetei si fugi napoi, spre Salle des Etats. Ajunse la colt, pasi peste prag si se opri brusc. Din ncapere razbatu pna la ea su netul neasteptat al unor pasi nabusiti. "E cineva nauntru!" O silueta fantomatica tsni di n pcla rosiatica. Sophie sari napoi, speriata. . Aici erai ! Soapta ragusita a lui Langdon strapunse aerul si silueta se opri drept n fata ei. Usurarea pe care o resimti nu dura dect o clipa. . Robert, ti-am spus sa fugi de aici! Daca Fache... . Unde ai fost? . Am luat un pix cu lumina neagra, sopti ea, aratndu-i-l. Daca bunicul mi-a lasat un mesaj aici... . Sophie, asculta! Langdon ncerca sa-si potoleasca tremurul vocii, n vreme ce ochii lui albastri o pr iveau intens. . Literele P.S... mai nseamna si altceva pentru tine? Orice altceva? De teama ca vocile lor ar putea fi auzite de pe culoar, l trase n sala si nchise us ile n urma lor, fara zgomot.

. Ti-am spus, initialele nseamna Printesa Sophie. . Stiu, dar le-ai mai vazut si altundeva? Bunicul tau a folosit vreodata literel e P.S. si n alt fel? Ca o monograma, pe hrtia de corespondenta sau pe vreun obiect personal? ntrebarea o surprinse. "Cum ar putea sti el una ca asta?" Sophie mai vazuse, ntr-a devar, initialele acelea ntr-un fel de monograma. Era cu o zi nainte de a noua ei anivers are. Pe furis, scotocea prin casa n cautarea cadoului pe care avea sa-l primeasca a doua zi. Nic i atunci nu suferea secretele. "Ce mi-a luat bunicul anul acesta?" se ntreba, scormonind prin toate s ertarele si dulapurile. "Mi-a cumparat oare papusa pe care mi-o doresc? Si unde o fi ascuns-o?"

Cum nu gasise nimic, fetita si adunase curajul necesar ca sa cerceteze si dormito rul bunicului. Stia ca nu are voie acolo, dar bunicul era jos, adormit pe canapea. "O sa trag putin cu ochiul!" Furisndu-se pe vrfuri, atenta la podeaua de lemn care scrtia, Sophie cautase n dulap, printre lucrurile batrnului. Nimic. Sub pat... Tot nimic. Se apropiase de birou, deschisese sertarele unul cte unul, scotocind cu grija n fiecare. "Aici trebuie sa fie ceva pentru mine !" Ajunsese la sertarul de jos, dar nu gasise nici o papusa. Dezamagita, trasese de ultimul ser tar si daduse la o parte niste haine negre pe care nu le mai vazuse la el. Tocmai se pregatea sa nchida se rtarul, cnd ceva care lucea, auriu, i atrase atentia. Parea un ceas de buzunar, cu lant, dar stia ca bunicul nu purta asa ceva. Inima ncepuse sa-i bata cu putere cnd si daduse seama ce trebuia sa fie. "Un lantisor!" Sophie scosese lantul din sertar, atenta sa nu deranjeze ceva din camera. Spre s urprinderea ei, la capatul lantului se afla o cheie de aur. Grea si stralucitoare. Fascinata, o rid ica n mna. Nu semana cu nici una dintre cheile pe care le vazuse ea pna atunci; majoritatea erau plate , cu zimti ascutiti, dar aceasta avea un fel de tub triunghiular cu mici gaurele de-a lungul lui. Cap atul mare, auriu, avea forma unei cruci, dar mai deosebite . cu bratele egale, ca semnul plus de la mat ematica. n mijlocul crucii era gravat un simbol ciudat . doua litere mpletite si un fel de desen flor al. . P.S., soptise ea, ncruntndu-se. "Ce-o mai fi si asta?" . Sophie? auzise vocea bunicului care statea n prag. Speriata, se ntorsese si scapase cheia din mna, apoi ramasese cu privirea plecata, temndu-se sa se uite n ochii bunicului. . mi... mi cautam cadoul de ziua mea, spusese neputndu-l privi n ochi, constienta ca i tradase ncrederea n ea. Mult timp . ei i se paruse aproape o eternitate . bunicul o privise tacut, din u sa. n cele din urma, oftase ndelung, necajit: . Ridic-o, Sophie. Fetita se conformase. Bunicul se apropiase apoi de ea. . Sophie, trebuie sa respecti intimitatea celorlalti. Cu blndete, ngenunchease lnga ea si-i luase cheia din mna, adaugnd: Cheia aceasta este foarte importanta. Daca ai fi pierdut-o

... Vocea calma a batrnului o facea sa se simta si mai vinovata. . mi pare rau, grand-pre. Foarte rau! Credeam ca e un lantisor pentru aniversarea mea. Bunicul o privise n liniste cteva secunde: . ti mai spun nca o data, Sophie, fiindca este foarte important. Trebuie sa nveti s a respecti intimitatea celor din jurul tau. . Da, grand-pre. . Vom mai vorbi despre asta altadata. Acum, sunt n gradina niste buruieni care tr ebuie smulse. Fetita plecase n fuga. A doua zi dimineata, nu primise nici un cadou de la bunicul ei. Nici nu mai aste ptase unul, dupa ceea ce facuse. Dar nici macar nu-i urase "La multi ani" . toata ziua. Trista, s eara se retrasese n camera ei. Cnd sa se culce, pe perna o astepta un biletel. Pe biletel . o ghicito are simpla. nca dinainte de a o dezlega, pe chipul ei aparuse un zmbet. "Stiu ce este!" Bunicul p rocedase la fel cu ea n dimineata de Craciun. "O vnatoare de comori!" Nerabdatoare, se concentrase asupra ghicitorii, pna ce o dezlega. Solutia o ndruma se spre o alta aripa a casei, unde gasise un al doilea biletel cu o a doua enigma. O rezol vase si pe aceasta, fugind spre urmatorul biletel. Alerga de colo-colo prin casa, de la un indiciu l a altul, si ajunse si la ultimul, care o trimitea din nou n dormitorul ei. O luase la fuga pe scari, dadus e buzna n camera si ncremenise n prag. Chiar n mijlocul ncaperii, trona o bicicleta rosie, stralucitoare , cu o funda prinsa de ghidon. Sophie tipase n gura mare de bucurie. . Stiu ca ti-ai dorit o papusa, spusese bunicul, care i zmbea din coltul camerei. Dar m-am gndit ca de bicicleta te vei bucura mai mult. A doua zi, bunicul o nvatase sa mearga cu bicicleta, alergnd n urma ei pe aleea din fata casei. Cnd Sophie o luase pe peluza si se dezechilibrase, cazusera amndoi n iarba, rostogo lindu-se si rznd n hohote. . Grand-pre, l mbratisase fetita, mi pare cu adevarat rau pentru cheie. . Stiu, draguta mea. Te-am iertat. Stii bine ca nu pot sa ma supar pe tine. Buni cii si nepoatele si iarta totdeauna greselile.

Sophie stia ca n-ar trebui sa ntrebe, dar nu se putea stapni: . Dar ce deschide? N-am mai vazut niciodata asa o cheie! Era foarte draguta! Bunicul tacuse pentru cteva momente, iar fetita si daduse seama ca iar ezita sa-i raspunda. "Grand-pre nu minte niciodata." . Deschide o cutie, replicase el n cele din urma. O cutie n care pastrez multe sec rete! Sophie se bosumflase: . Nu pot sa sufar secretele! . Stiu, dar acestea sunt secrete importante. Si ntr-o zi vei nvata sa le apreciezi la fel de mult ca si mine.

. Am vazut doua litere pe cheie si o floare! . Da, este floarea mea preferata. I se spune fleur-de-lis. Avem si noi n gradina. Cele albe. Noi le numim crini. . Le stiu! Sunt si preferatele mele! . Atunci, hai sa facem o ntelegere. Sprncenele bunicului se ridicasera ca de fiecare data cnd avea de gnd sa o puna la n cercare: . Daca poti sa pastrezi secretul despre cheia aceea si niciodata n-o sa mai pome nesti despre ea, nici cu mine si nici cu altcineva, ntr-o zi am sa ti-o dau tie. Sophie nu-si putuse crede urechilor: . Adevarat?! . Promit! Cnd va veni vremea, cheia va fi a ta. De fapt, are nscris si numele tau pe ea. . Ba nu, se ncruntase fetita. Acolo scrie P.S. Numele meu nu e P.S.! Bunicul se uita atent prin preajma de parca ar fi vrut sa se asigure ca nu-i asc ulta nimeni, apoi i raspunse n soapta: . Bine, Sophie, daca trebuie neaparat sa stii, P.S. e un cod; astea sunt initial ele tale secrete. Ea facuse ochii mari: . Am eu initiale secrete? . Desigur! Nepotelele au ntotdeauna initiale secrete, pe care numai bunicii le cu nosc. . P.S.? . Princesse Sophie, o ademeni el. Fetita chicotise: . Dar nu sunt o printesa! . Pentru mine esti! Din ziua aceea, niciodata nu mai vorbisera despre cheia aurie. Iar ea devenise p entru el Printesa Sophie.

n Salle des Etats, Sophie ramasese tacuta, caznd prada amintirilor dureroase.

. Initialele, insista Langdon, privind-o straniu. Le-ai mai vazut undeva? Parca auzea si acum cum vocea bunicului ei i soptea pe coridoarele muzeului. "Sa nu vorbesti niciodata despre aceasta cheie, Sophie. Nici cu mine si nici cu altcineva." l tra dase o data, refuznd sa-l ierte, si acum se ntreba daca i poate nsela iarasi asteptarile. "P.S. gasestel pe Robert Langdon." Bunicul voise ca americanul s-o ajute. Hotarta, nclina capul: . Da, am mai vazut o data initialele P.S. cnd eram mica. . Unde? . Pe ceva ce era foarte important pentru el, raspunse ea dupa o scurta ezitare. Langdon continua s-o priveasca n ochi, la fel de intens. . Sophie, gndeste-te bine, fiindca e crucial. ti amintesti daca initialele erau nso tite de un simbol? O fleur-de-lis? Tnara se trase un pas napoi, surprinsa: . Dar... cum de stii asta?! Langdon si cobor si mai mult vocea: . Sunt aproape sigur ca bunicul tau facea parte dintr-o societate secreta. O foa rte veche si tainica fratie. Sophie simti un nod n stomac. Si ea avea aceeasi convingere. Timp de zece ani ncer case sa uite incidentul care i confirmase oribila banuiala; vazuse atunci ceva de neimaginat. De neiertat. . Acea fleur-de-lis, continua Langdon, combinata cu intialele P.S., constituie s igla oficiala a fratiei. Un fel de blazon al ei, daca vrei. . De unde stii tu? n sinea ei, Sophie se ruga sa nu-l auda pe american spunnd ca si el era membru. . Am scris depre ordinul acesta. Studierea simbolurilor folosite de societatile secrete este una dintre specializarile mele. Fratia se numeste Le Prieur de Sion . "Staretia din S ion". Are sediul aici, n Franta, dar atrage membri din ntreaga Europa. De fapt, este una dintre cele mai v echi societati secrete care au supravietuit pna n zilele noastre. Sophie nu auzise niciodata despre ea. Langdon continua sa vorbeasca precipitat: . Printre membrii ei s-au aflat unele dintre cele mai de seama personalitati cul turale ale istoriei,

oameni ca Botticelli, sir Isaac Newton sau Victor Hugo. Si . adauga el dupa o pa uza, pentru efect . Leonardo da Vinci. . Da Vinci a facut parte dintr-o organizatie secreta? l ntreba Sophie, uluita. . S-a aflat la conducerea ei ntre 1510 si 1519, ca Mare Maestru al fratiei . fapt care ar putea explica pasiunea bunicului tau pentru opera lui. ntre el si Leonardo a existat un fel de relatie de fraternitate istorica. Si totul se potriveste perfect cu fascinatia amndurora pen tru iconologia zeitatilor, pagnism, divinitati feminine si dispretul fata de Biserica. Fratia a fost recunos cuta dintotdeauna pentru venerarea sacrului feminin. . Vrei sa spui ca gruparea asta este, de fapt, un cult ce se nchina unei zeite pa gne?

. Mai degraba e cel mai reprezentativ cult de acest gen. n plus . si chiar mai im portant . fratia este cunoscuta ca pastratoarea unui secret stravechi . unul care i confera o pute re extraordinara. n ciuda convingerii absolute care se citea n ochii lui Langdon, Sophie nu simtea d ect nencredere. "Un cult pagn secret?! Condus odinioara de Leonardo da Vinci'?!" Totul parea o culme a absurditatii. Si totusi, n vreme ce ratiunea ei refuza sa creada, gndurile i zburar a cu zece ani n urma, la noaptea n care l surprinsese din greseala pe bunicul ei si vazuse ceea ce nici acum nu putea accepta. "Asta sa fie oare explicatia...?" . Identitatea membrilor actuali ai ordinului este pastrata sub un secret strict, dar floarea de crin si initialele P.S. pe care le-ai vazut n copilarie constituie o dovada clara. Nu pot apartine dect fratiei Le Prieur de Sion. Sophie si dadu seama ca Robert Langdon stia despre bunicul ei mult mai multe dect s i nchipuise ea. Americanul avea o sumedenie de cunostinte pe care i le putea mpartas i, dar locul n care se aflau nu era tocmai potrivit. . Nu-mi pot permite sa-i las sa puna mna pe tine, Robert! Avem nca multe de discut at. Trebuie sa fugi!

Profesorul nu auzi dect murmurul slab al glasului ei. Nu avea de gnd sa fuga nicai eri; de fapt, acum era pierdut ntr-o cu totul alta lume. O lume n care secrete stravechi razbate au la suprafata, iar istorii uitate se profilau printre umbrele trecutului. ncet, de parca s-ar fi miscat pe sub apa, ntoarse capul si privi prin ceata rosiat ica spre Mona Lisa: . Fleur-de-lis... "floarea Lisei"... Mona Lisa. Totul se mbina perfect, ca o simfonie tacuta ce amintea de cele mai tainice secre te ale Staretiei din Sion si de Leonardo da Vinci.

La ctiva ilometri departare, pe malul Senei, dincolo de Domul Invalizilor, sofer ul unui camion cu remorca dubla frna bruscnd la vederea armelor ndreptate asupra lui prin parbriz. Buimac, omul

privi cum un capitan al Politiei Judiciare, cuprins parca de o turbare neastepta ta, nhata o bucata de sapun din remorca lui si, cu un mrit gutural, o azvrle n apele nvolburate ale Senei.

24

Silas si ridica privirea spre vrful obeliscului, nghitind parca din priviri coloana masiva de marmura. De emotie, muschii i se ncordasera. Cerceta nca o data mprejurimile, ca sa se asigure ca este singur n biserica, si apoi ngenunche la baza coloanei, nu din cucernicie, ci din necesitate. "Cheia de bolta este ascunsa sub Linia Rozei. La baza obeliscului din biserica Saint-Sulpice." Toate victimele sale spusesera acelasi lucru. Asezat n genunchi, pipai pardoseala de piatra. Nu se vedea nici o fisura sau vreu n alt semn care sa indice ca ar exista o dala detasabila, asa ca ncepu sa ciocaneasca usor, cu nch eieturile degetelor, n podea. Urmnd directia benzii de alama spre obelisc, lua fiecare dala n parte. n ce le din urma, una dintre ele scoase un sunet aparte. "E un loc gol dedesubt!" Silas zmbi. Victimele lui i spusesera adevarul. Ridicndu-se, privi n jur, cautnd ceva cu care sa desprinda placile din pardoseala.

Sus, n balcon, sora Sandrine si nabusi un strigat de surprindere. Cele mai negre te meri ale sale se adeverira. Vizitatorul nocturn nu era deloc ceea ce parea. Misteriosul caluga r venise la SaintSulpice cu o misiune. O misiune secreta. "Dar nu esti singurul care are secrete", sopti ea, ca sa n-o auda. Sora Sandrine Bieil se afla aici pentru a ngriji lacasul sfnt, dar si pentru a-l o croti. Iar n aceasta noapte, stravechea roata se pusese n miscare. Sosirea acestui necunoscut la poalele obeliscului era un semnal din partea fratiei.

"Un strigat mut de suferinta."

25

Ambasada SUA din Paris este gazduita ntr-un ansamblu compact de cladiri pe Avenue Gabriel,

putin mai spre nord de Champs-Elyses. Vastul complex care se ntinde pe mai bine de doua hectare este considerat teritoriu american; cu alte cuvinte, toti cei aflati n perimetrul sau se afla sub incidenta acelorasi legi carora li se supun cetatenii americani n propria tara. Operatoarea de noapte a centralei telefonice de la ambasada citea editia interna tionala a revistei Time, cnd n birou se auzi zbrnitul familiar. . Ambasada SUA, raspunse ea. . Buna seara. Am nevoie de ajutorul dumneavoastra. Cel care sunase vorbea ntr-o engleza cu accent frantuzesc si, n ciuda adresarii po liticoase, tonul lui parea oarecum rigid, oficial. . Mi s-a spus ca aveti pentru mine un mesaj telefonicnd pe sistemul automat de pr eluare. Ma numesc Langdon. Din pacate, mi-am uitat codul de acces. V-as fi recunoscator dac a m-ati putea ajuta. Operatoarea tacu o clipa, nedumerita. . mi pare rau, domnule. Mesajul dumneavoastra este probabil foarte vechi. Sistemu l automat a fost desfiintat acum doi ani, din motive de securitate. Si, n plus, toate coduril e de acces sunt formate mai nou din cinci cifre. Cine v-a spus ca avem un mesaj pentru dumneavoastra? . Deci nu aveti un sistem automat de preluare a mesajelor? . Nu, domnule. Orice mesaj este preluat si scris pe hrtie de unul dintre operator ii nostri. Cum spuneati ca va numiti? Dar omul nchisese deja.

Bezu Fache se plimba furios pe malul Senei, total debusolat. Era sigur ca-l vazu se pe Langdon cnd formase un numar local, tastnd un cod de trei cifre si ascultnd apoi o nregistra re. "Dar daca nu a sunat la ambasada, cui mama dracului i-a telefonat?!" Chiar n acel moment, cnd privirea i cazu pe propriul sau celular, si dadu seama ca a re raspunsul n mna. "Americanul a sunat de pe telefonul meu!" Accesnd meniul aparatului, acesta afisa lista apelurilor recente si identifica im ediat numarul la care sunase Langdon. Un numar de Paris, urmat de codul 454.

. Tasta la rndul lui cifrele si astepta. ntr-un trziu i raspunse o voce de femeie: "Bonjour, vous tes bien chez Sophie Neveu. Je suis absente pour le moment, mais..." Bezu Fache simti cum sngele i clocoteste, n vreme ce tasta codul 4-5-4.

26

n ciuda reputatiei sale, Mona Lisa nu masoara dect aproximativ cincizeci de centim etri pe optzeci, fiind chiar mai mica dect reproducerile sale care se vnd n magazinele de s uveniruri din incinta muzeului. Este expusa pe peretele dinspre nord-vest n Salle des Etats, n s patele unui panou protector din plexiglas, gros de cinci centimetri. Pictata pe un suport din lemn de plop, atmosfera ncetosata, aparent ireala a tabloului a fost atribuita tehnicii sfumato folosite de Leonardo, n care formele par a se dizolva unele n altele. De cnd a fost expusa prima data la Luvru, Mona Lisa . La Joconde, cum i se spune n Franta . a fost furata de doua ori, ultima data n 1911, cnd a disparut din Le Salon Carr, su pranumit de francezi "La salle impntrable". Parizienii plngeau pe strazi, iar n ziare apareau ar ticole n care hotii erau implorati sa returneze tabloul. Doi ani mai trziu, Mona Lisa a fost descoper ita ascunsa n peretele fals al unui cufar gasit ntr-o camera de hotel din Florenta. Lamurind-o pe Sophie ca nu va fugi din muzeu sub nici o forma, Langdon privi spr e peretele de nord-vest al salii. Tabloul se afla la douazeci de metri n fata lor, cnd Sophie ap rinse lanterna cu lumina neagra si ncepu sa mature metodic podeaua cu fasciculul purpuriu, n cautare a unui indiciu scris de bunicul ei cu cerneala luminiscenta. Lnga ea, Langdon simtea deja fiorii de emotie care-i nsoteau de fiecare data ntlnire a cu marile opere de arta. Mijindu-si ochii, ncerca sa strabata cu privirea dincolo de cercul de lumina violeta. n stnga, se zarea masa octogonala a canapelei, ca o insula ntunecata pe marea calma a parchetului. Deja putea distinge caseta de sticla protectoare de pe perete. n spatele ei, ca n izolarea unei celule de nchisoare, se afla cea mai celebra pictura din lume.

Langdon stia bine ca unicitatea ei printre operele de arta nu avea nimic de-a fa ce cu sursul enigmatic al personajului si nici cu interpretarile care de care mai misterioase ale diversilor istorici de arta, mai mult sau mai putin profesionisti. Mona Lisa era celebra pur si simplu fiindca Leonardo declarase ca tabloul este cea mai desavrsita realizare a sa. Purtase pnza cu el n t oate calatoriile pe care le facuse si, ntrebat de ce, le raspundea ca nu se poate desparti de aceasta sublima expresie a frumusetii feminine. Cu toate acestea, multi specialisti banuiau ca aprecierile lui da Vinci nu aveau nici o legatura cu

maiestria sa artistica. De fapt, tabloul era doar un banal portret realizat n teh nica sfumato. Veneratia cu care l privea autorul sau deriva . sustineau multi istorici de arta . din ceva mult mai profund: un mesaj ascuns "printre rndurile" picturii. Cu alte cuvinte, Mona Lisa era una dint re cele mai ingenioase si mai bine documentate glume cu poanta ascunsa. Amestecul ei complex de duble ntelesuri si aluzii spirituale fusese dezvaluit pe larg n nenumarate lucrari de is torie a artei si, cu toate acestea, n mod surprinzator, publicul considera si astazi sursul ei ca fiind chintesenta misterului. "Nu-i nici un mister aici", si spuse Langdon n timp ce se apropia de tablou. "Nici un mister." Nu cu mult timp n urma, profesorul dezvaluise secretul Giocondei n fata unui publi c ct se poate de neobisnuit . ctiva detinuti de la Penitenciarul Essex County. Seminarul sustinut n nchisoare facuse parte dintr-o initiativa a Universitatii Harvard, menita sa intr oduca un plus de educatie n sistemul penitenciar american . "Cultura pentru condamnati", cum o num eau colegii lui. n fata proiectorului instalat n biblioteca nchisorii, profesorul discutase despre s ecretul Mona Lisei cu detinutii care dorisera sa participe la seminar, oameni duri si neciopl iti, nsa surpinzator de interesati. . Observati, va rog, i ndemnase Langdon apropiindu-se de imaginea proiectata pe pe rete, ca fundalul nu este deloc uniform. Da Vinci a pictat linia orizontului n partea stnga mult mai jos dect n dreapta. . A dat-o-n bara? ntrebase unul dintre detinuti. Profesorul rsese usor: . Nu. Nu prea obisnuia Leonardo sa greseasca. De fapt, a fost un mic trucnd al lu i. Fiindca peisajul de fundal n partea stnga este pictat putin mai jos, Mona Lisa pare mai ma re vazuta dinspre stnga dect dinspre dreapta. O mica gluma a unui maestru. n mod traditional, concept elor de masculin si feminin li se atribuie orientari diferite . stnga apartine femininulu i, iar dreapta masculinului. Deoarece da Vinci era un mare fan al principiului feminin, a procedat ast fel nct Gioconda lui sa para mai maiestuoasa privita din stnga. . Auzisem eu ca a fost poponar! exclamase un tip maruntel, cu cioc. . Ei, istoricii obisnuiesc s-o spuna putin altfel, dar ntr-adevar, Leonardo da Vi nci a fost homosexual.

. Si de-aia avea ideile alea cu chestiile feminine? . Mai bine spus, da Vinci tindea spre echilibrul dintre masculin si feminin. El credea ca sufletul uman nu poate ajunge la iluminare dect daca detine deopotriva elemente feminine s i masculine. . Ca fetitele cu cocosei, adica? Remarca strnise hohote de rs n sala. Langdon se gndise o clipa sa faca o paranteza etimologica despre termenul hermafrodit si conexiunile sale cu Hermes si Afrodit a, dar ceva i spunea ca si-ar fi racit gura de pomana. . Hei, domnule Langford, strigase un musculos. Este adevarat ca Mona Lisa e, de fapt, portretul lui da Vinci n rochie? Eu asa am auzit. . Posibil. Leonardo era un farsor de prima clasa si analizele computerizate ale tabloului si ale autoportretelor artistului au relevat unele puncte de o similaritate uimitoare. n sa, indiferent care a fost intentia pictorului, Gioconda nu este nici barbat, nici femeie. Portretul p oarta n el un subtil mesaj de androginitate; e o mbinare a ambelor principii. . Esti sigur ca toata chestia de-o spusesi nu-i doar un fel mpopotonat de-a zice ca Mona Lisa asta e o tipesa urta? Langdon izbucnise n rs: . Poate ca ai dreptate. nsa Leonardo da Vinci ne-a lasat un indiciu care sugereaz a clar ca pictura sa este, ntr-adevar, androgina. A auzit vreunul dintre voi despre un zeu egiptean pe nume Amon? . Pai, da! striga musculosul. Era zeul fertilitatii masculine! Profesorul ramasese uluit. . Asa scrie pe toate cutiile cu prezervative Amon, explica matahala, rnjind larg. Au desenat pe fata un tip cu cap de berbec si scrie ca e zeul egiptean al fertilitatii. Langdon nu cunostea respectiva marca, dar era bucuros sa afle ca fabricantii ncer cau astfel sa mai culturalizeze masele. . Excelent! Amon era reprezentat, ntr-adevar, ca un om cu cap de berbec, iar prom iscuitatea si coarnele sale curbate au dat nastere termenului argoticnd horny din limba engleza , care desemneaza un ins excitat sexual. . Pe bune? . Pe bune! Si stiti care era corespondentul feminin al lui Amon? Care era zeita

egipteana a fertilitatii'? ntrebarea lui ramasese fara raspuns. . Era Isis, continua profesorul. Prin urmare, avem zeul masculin, Amon . continu a el, scriind numele pe o hrtie n dreptul proiectorului. Si avem totodata divinitatea feminina, Isis. Pictograma acesteia din urma era numita n antichitate L'ISA. Sfrsind de scris, se trasese ntr-o parte, pentru ca toata lumea din sala sa poata vedea bine:

"AMON L'ISA"

. Va suna cunoscut? . Mona Lisa... mnca-ti-as! biguise unul dintre detinuti. . Prin urmare, domnilor, pe lnga faptul ca figura Mona Lisei este androgina, nume le ei e o anagrama a comuniunii divine dintre masculin si feminin. Acesta, prieteni, este micul secret al lui da Vinci si totodata motivul pentru care Gioconda surde att de enigmatic.

. Bunicul meu a fost aici, spuse Sophie lasndu-se bruscnd sa cada n genunchi, la ni ci trei metri distanta de tablou. Cu o mna tremurnda, ndrepta fasciculul de lumina neagra asupra unui loc anume pe po dea. La nceput, Langdon nu vazu nimic. Apoi, ngenunchind alaturi de ea, zari o picatura minuscula de lichid usor fosforescent. Cerneala? Brusc, si aminti pentru ce anume era folos ita, de fapt, lumina neagra. Snge. Sophie avea dreptate: Jacques Saunire trecuse ntr-adevar prin fata Mo na Lisei nainte de a-si da sfrsitul. . N-ar fi venit aici daca n-ar fi avut un motiv ntemeiat, sopti ea, ridicndu-se. S tiu sigur ca mi-a lasat un mesaj n sala aceasta. Apropiindu-se cu pasi repezi de tablou, lumina parchetul chiar n fata casetei, le gannd lanterna n stnga si-n dreapta. . Nu-i nimic aici! n acea clipa, Langdon zari o vaga licarire purpurie pe plexiglasul protector din fata tabloului. Prinznd mna lui Sophie, dirija fasciculul de lumina direct spre Mona Lisa. Amndoi ncremenira. Pe plasticul transparent, sase cuvinte licareau purpurii, suprapuse pe figura zmb itoare a Giocondei.

27

Asezat la biroul lui Saunire, locotenentul Collet asculta la telefonul pe care si -l presa pe ureche. "Am nteles oare bine?" . O bucata de sapun?! Dar cum a aflat Langdon despre dispozitivul de localizare? . Sophie Neveu, replica Fache. Ea i-a spus. . Poftim?! De ce? . A naibii de buna ntrebare, dar tocmai am ascultat o nregistrare care demonstreaz a ca ea i-a vndut pontul. Collet ramasese mut. "Ce era n capul femeii aleia?" Avea Fache ntr-adevar dovezi c a Sophie Neveu se amestecase ntr-una dintre operatiunile DCPJ? Pe lnga faptul ca avea sa fi e concediata, o astepta si nchisoarea. . Dar, capitane... Atunci, unde e Langdon acum? . S-a declansat ntre timp vreuna dintre alarmele de incendiu? . Nu. . Si nimeni n-a iesit pe sub grilajul Marii Galerii? . Nimeni. Am postat acolo un ofiter din echipa de securitate a Luvrului. Exact a sa cum ati cerut. . Bine, nseamna ca Langdon se afla nca n Marea Galerie. . nauntru? Dar ce naiba face acolo? . Ofiterul acela este narmat? . Da, domnule. Este un ofiter superior. . Trimite-l nauntru. Oamenii mei nu pot reveni la obiectiv mai devreme de cteva mi nute si nu vreau ca Langdon sa iasa ntre timp. Si, adauga Fache dupa o scurta pauza, spune-i ofiterului ca agentul Neveu este probabil nauntru, mpreuna cu americanul. . Credeam ca agentul Neveu a plecat. . Ai vazut-o dumneata plecnd? . Nu, domnule, nsa... . Ei bine, nimeni n-a vazut-o iesind. Toata lumea a vazut-o doar cnd a intrat. Collet era uluit de ndrazneala tinerei. "Sa fie nca aici, n muzeu?" . Ocupa-te! ordona capitanul. Vreau sa-i am pe Langdon si pe Neveu n bataia pusti i cnd ma

ntorc.

Cnd camionul demara, Bezu Fache si aduna oamenii. Robert Langdon se dovedise un os greu de ros n seara asta si, daca l ajuta Sophie Neveu, avea sa fie, probabil, mult mai greu de prins dect si nchipuise el. Si capitanul nu voia sa riste sub nici o forma. Pentru mai multa siguranta, si mparti echipa n doua si i trimise pe primii napoi la L uvru;

ceilalti oameni urmau sa supravegheze singurul loc din Paris n care americanul ar fi putut gasi adapost.

28

n Salle des Etats, Langdon privea uluit cele sase cuvinte ce licareau pe caseta d e plexiglas. Textul parea sa pluteasca n aer si arunca o umbra tremurata pe chipul enigmaticnd al Mona Lisei. . Le Prieur, sopti Langdon. Asta demonstreaza ca bunicul tau era membru al ordinu lui! Sophie l privi nedumerita: . Vrei sa spui ca ntelegi fraza asta? . E perfecta, ncuviinta el. Afirma n mod clar unul dintre principiile fundamentale ale fratiei! Deloc lamurita, Sophie studie mesajul ce licarea pe chipul Giocondei:

"SO DARK THE CON OF MAN!" "ATT DE NEGRU RENGHIUL PENTRU OM!"

. Traditia venerarii divinitatii feminine, continua Langdon, se bazeaza pe credi nta ca primii capi ai Bisericii Crestine au jucat un renghi omenirii, raspndind minciuni care defaim au latura feminina, nclinnd balanta n favoarea celei masculine. Sophie ramase tacuta, fara sa-si ia ochii de la mesajul scris. . Confreria crede ca mparatul Constantin cel Mare si succesorii sai au convertit omenirea de la organizarea matriarhala la crestinismul patriarhal, prin intermediul unei propag ande care devaloriza sacrul feminin si elimina pentru totdeauna divinitatea feminina din religia mode rna. ndoiala persista nca pe chipul lui Sophie. . Bunicul m-a ndrumat aici, spre aceste cuvinte. Sunt sigura ca a ncercat sa-mi sp una mai mult dect att!

Profesorul ntelese la ce se referea. "Crede ca si acesta e tot un cod!" Daca exis ta un nteles ascuns n mesajul lui Saunire, Langdon nu s-ar fi putut pronunta deocamdata; mintea lui nca se chinuia sa patrunda sensul evident al cuvintelor. "Att de negru renghiul pentru om! Negru, ntr-adevar." Nimeni nu nega uriasele efecte benefice ale religiei asupra lumii moderne, nsa is toria violenta si plina de falsitate a Bisericii nu putea fi trecuta cu vederea. Campania ei bruta la de "reeducare" a credintelor pagne, feministe, se ntinsese pe durata a trei secole si folosise meto de pe ct de originale, pe att de cumplite. Inchizitia Catolica publicase cea mai sngeroasa carte din istoria omenirii. Malle us Maleficarum . sau Barosul vrajitoarelor . i ndoctrinase pe oameni ideea "pericolului reprezentat de femeile libercugetatoare" si instruise clerul cu privire la cele mai eficiente metode de a le identifica, tortura si distruge. n categoria "vrajitoarelor", Biserica includea toate femeile nvatate, pr eotesele, tigancile, misticele, iubitoarele naturii, tamaduitoarele si, n general, orice femeie "suspe ct de interesata de natura". Moasele erau si ele ucise din cauza practicilor lor eretice, pentru ca s i foloseau cunostintele medicale pentru a usura durerile nasterii . o suferinta, sustineau reprezentanti i Bisericii, care nu era altceva dect binemeritata pedeapsa a lui Dumnezeu pentru ndrazneala Evei de a gust a din Marul Cunoasterii, facndu-se astfel vinovata de pacatul originar. n decursul celor trei sute de ani de vnatoare a vrajitoarelor, Biserica arsese pe rug cinci milioane de femei. Iar propaganda si varsarea de snge si aratasera roadele. Lumea de azi era o dovada vie a acestui fapt. Odinioara considerate un element esential al iluminarii spirituale, femeile fuse sera alungate din temple. Nu existau femei rabin, preotese catolice sau clerice musulmane. Practic a, pe vremuri, sacra numita Hieros Gamos . uniunea sexuala sacra dintre barbat si femeie, prin care c ei doi deveneau un tot spiritual . fusese defaimata, considerata un act profan, rusinos. Credincios ii care nainte simteau nevoia comuniunii cu corespondentul lor feminin pentru a deveni una cu Dumnezeu s i reprimau acum impulsurile sexuale firesti si le considerau lucrarea diavolului, savrsita n colaborare cu unealta favorita a acestuia... femeia. Nici macar asocierea femininului cu partea stnga a trupului nu a scapat de ponegr ire. n Franta si Italia, cuvintele pentru "stnga" . gauche si respectiv sinistra . au capatat s emnificatii profund negative, n vreme ce reciprocele lor de dreapta amintescnd de dreptate, drept si d

exteritate. Chiar si astazi, miscarile politice radicale sunt considerate de stnga, gafele si greselil e sunt numite stngacii, iar tot ce e malefic este si sinistru. Vremurile divinitatii feminine au apus de mult. Zarurile au fost aruncate. Pamntu l-Mama devenise o lume a barbatilor, iar zeii distrugerii si ai razboiului si luau ce li se cuvenea. Jumatatea masculina se dezlantuise timp de doua mii de ani, nenfrnata de perechea ei feminin a. Staretia din Sion considera ca aceasta anihilare a sacrului feminin din viata moderna este vi novata pentru ceea ce indienii Hopi din America de Nord numesc oyanisquatsi . "viata dezechilibrata", adica situatia instabila din lumea de azi, marcata de conflicte permanente, alimentate de un ex ces de testosteron, de

o pletora de grupuri misogine si o lipsa sporita de respect fata de Pamntul-Mama. . Robert! rasuna soapta intensa a lui Sophie, care-l trezi din reverie. Vine cin eva! Pe culoar se auzeau pasi care se apropiau. . Aici! Sophie stinse lanterna si fu nghitita de ntuneric. Pentru o clipa, Langdon ncremeni, cnd se pomeni singur n bezna. "Aici... unde?" Ime diat nsa ncepu sa desluseasca silueta ei care alerga spre mijlocul ncaperii si apoi se ascu nse dupa canapeaua octogonala. Se pregatea sa-i urmeze exemplul, cnd o voce bubui n prag, nghetndu-l: . Arrtez! Unul dintre agentii de paza ai Luvrului se apropia cu revolverul ndreptat spre pi eptul lui. Instinctiv, profesorul ridica minile: . Couchez-vous! "La pamnt!" ntr-o frntura de secunda, se trnti la podea cu fata n jos. Paznicul se repezi la el si-i departa picioarele, lovindu-l cu bocancul. . Mauvaise ide, monsieur Langdon, i spuse, apasndu-i teava pistolului n ceafa. Mauva ise ide! ntins pe burta, cu bratele si picioarele raschirate pe parchet, Langdon nu gasi t ocmai amuzanta ironia pozitiei sale. "Omul Vitruvian", murmura ca pentru sine. "Doar ca eu stau cu fata n jos."

29

n Biserica Saint-Sulpice, Silas lua sfesnicul greu de fier de la altar si se apro pie cu el de obelisc; l putea folosi cu succes n chip de berbece. Localiza din nou dala de marmura care sunase a gol, dar si dadu seama ca n-o va putea desprinde de la locul ei fara zgomot.

Fier pe marmura. Ecoul s-ar propaga pna n centrul cupolei!

Daca l-ar auzi calugarita? Probabil ca deja adormise, dar Silas nu voia sa riste . Cauta ceva din pnza pentru a nfasura metalul, nu gasi dect acopermntul de in al altarului, pe care n u avea de gnd sa-l rupa, oricum. "Sutana mea", gasi el solutia. Stiindu-se singur n biserica , dezlega baierele si si scoase vesmntul larg si lung. Icni usor cnd fibrele de lna se dezlipira cu greu d e ranile lui proaspete de pe spate. Ramas numai cu fsia de pnza din jurul salelor, nfasura sutana pe capatul sfesniculu i si, tintind n mijlocul dalei de marmura, lovi cu putere. Un bubuit nfundat. Piatra nu ceda. Lovi nca o data. Acelasi bubuit ndepartat se auzi, de aceasta data nsotit nsa de un trosnet us or. La a treia lovitura, dala se sparse n sfrsit si bucatile de marmura cazura n golul de dedesubt . "Un compartiment!"

ndeparta grabit resturile sfarmate si privi nauntru. Sngele i zvcnea cu frenezie n ven cnd ngenunche n fata nisei. ntinzndu-si bratul alburiu, ncepu sa pipaie prin interior. La nceput nu simti nimic. Pardoseala compartimentului era goala si neteda. Dar, nf undndu-si bratul mai mult, pna sub nivelul benzii de alama, atinse ceva. Un fel de placa gr oasa, din piatra. Prinznd-o cu degetele, o scoase cu grija afara. Apoi se aseza lnga deschidere si e xamina tablita . o mica lespede cu margini neregulate, pe care erau gravate cteva cuvinte. Pentru o clipa, avu impresia ca este un fel de Moise al timpurilor moderne. Textul l surprinse. Se asteptase sa gaseasca pe cheia de bolta o harta sau niste instructiuni complicate, poate chiar cifrate. Pe tablita aceasta nsa, se afla o inscriptie ct s e poate de laconica: "Iov XXXVIII, 11" "Un verset din... Biblie?" Simplitatea diavoleasca a indiciului era uluitoare. A scunzatoarea tainica a ceea ce cautau ei era ncifrata ntr-un verset din Biblie?! Fratia nu se daduse n l aturi de la nimic pentru a-si bate joc de cei drept-credinciosi! "Iov. Capitolul treizeci si opt. Versetul unsprezece." Desi nu-si amintea pe dinafara versetul, stia ca ntreaga Carte a lui Iov se refer ea la istoria unui om a carui credinta n Dumnezeu supravietuise unor ncercari grele si repetate. "Se potriveste", si spuse, aproape incapabil sa-si mai stapneasca nerabdarea. Privind peste umar, de-a lungul stralucitoarei Linii a Rozei, nu-si putu retine un zmbet. Chiar n mijlocul altarului, sprijinita pe un suport auriu si deschisa pe la mijloc, se a

fla o uriasa Biblie, legata n piele.

Sus, n balcon, sora Sandrine tremura. Cu doar cteva clipe n urma voise sa fuga si s a-si duca la ndeplinire ordinele pe care le primise de mult, cnd, pe neasteptate, omul din bise rica si scosese sutana. Vazndu-i pielea albicioasa ca de alabastru, abia si putuse nabusi un striga t de surprindere si oroare. Spinarea lata a omului era dungata de taieturi lungi, sngerii. Chiar s i de la distanta aceea, si dadea seama ca ranile erau proaspete. "Omul acesta a fost biciuit fara mila!"

Iar din coapsa lui, prinsa n cilice, nca mai picura snge. "Ce fel de Dumnezeu ar vr ea ca un trup sa fie pedepsit ntr-un asemenea hal?!" Sora Sandrine n-ar fi putut ntelege nicioda ta rostul ritualurilor pe care le practicau membrii Opus Dei. nsa nu aceasta era cea mai ma re grija a ei acum. "Opus Dei cauta cheia de bolta." Cum aflasera despre ea, femeia nu-si putea da s eama si, oricum, nu avea vreme sa se gndeasca la asta acum. Calugarul si mbraca din nou sutana si, strngndu-si la piept pretiosul sau trofeu, se apropie de altar. Fara cel mai mic zgomot, sora Sandrine iesi din balcon si se ndrepta n fuga spre c amera ei. ngenunche pe podea si ncepu sa pipaie pe sub patul mare din lemn si gasi plicul si gilat pe care l ascunsese acolo cu ani n urma. l rupse cu miscari nfrigurate. nauntru se aflau patru numere de telefon din Paris. Tremurnd, ncepu sa formeze.

n biserica, Silas aseza tablita de piatra pe altar si se ntinse dupa Biblie. Deget ele lui albe erau foarte transpirate, lipicioase. Frunzari Vechiul Testament si ajunse la "Cartea lui Iov". Capitolul treizeci si opt. Cauta versetul unsprezece, ncercnd sa anticipeze cuvintele pe car e avea sa le citeasca. "Ele ne vor arata calea!" Gasi rndul dorit. Erau numai sapte cuvinte. Nedumerit, le mai giti o data, si nca o data, cu strania impresie ca, totusi, ceva era gresit. Cumplit de gresit. Versetul era cl ar:

"PNA AICI VEI AJUNGE SI NICIDECUM MAI DEPARTE."

30

Ofiterul de paza Claude Grouard tremura de furie atintindu-si arma spre ceafa pr izonierului sau care era ntins pe podea n fata Mona Lisei'. "Ticalosul asta l-a ucis pe Jacques Sa

unire!" Custodele i fusese ca un tata mult-iubit lui si colegilor sai. Acum, Grouard nu voia nimic mai mult n spinarea lui Robert Langdon. n calitatea lui aznici care purtau asupra lor o arma ncarcata. Totusi, lui ar fi o soarta mult prea blnda n comparatie cu ce ancez. dect sa apese pe tragaci si sa nfiga un glont de ofiter superior, era unul dintre putinii p se mai linisti la gndul ca uciderea prizonieru i pregatea Bezu Fache si sistemul penitenciar fr

Grouard si desprinse de la bru statia de emisie-receptie si ncerca sa-si contacteze colegii pentru a cere ntariri, dar n receptor nu se auzeau dect prituri. Sistemele de securit ate electronica din aceasta ncapere afectau de fiecare data comunicarile radio. "Trebuie sa ma ap ropii mai mult de usa." Fara a-si cobor arma, ncepu sa se dea ncet napoi. La al treilea pas nsa, ncremen i. "Ce dracului mai e si asta?!" Un miraj inexplicabil se nfaptui undeva, aproape de mijlocul ncaperii. O silueta. Mai era cineva n camera? O femeie se misca n ntuneric, naintnd repede spre peretele opus. n fata ei, un fascicul de lumina purpurie se legana pe podea nainte si napoi, de parca femeia ar fi cauta t ceva folosind o lanterna colorata. . Qui est l? striga Grouard, simtind pentru a doua oara n ultimele treizeci de sec unde cum un val de adrenalina i navaleste n vene. Brusc, nu mai stia ncotro sa-si ndrepte arma sau n ce directie s-o apuce. . PTS, replica o voce feminina calma. "Police Technique et Scientifique?! Credeam ca toti agentii au plecat!" Era lac de sudoare. Acum si dadu seama ca fasciculul purpuriu venea de la o lanterna cu lumina ultraviolet a, obisnuita n dotarea echipelor PTS; totusi, nu ntelegea ce cauta DCPJ n sala aceasta. . Votre nom! ceru el, convins ca era ceva n neregula la mijloc. Rpondez! . C'est moi, Sophie Neveu! Undeva, n mintea lui Grouard se aprinse un beculet. "Sophie Neveu'?" Asa o chema pe nepoata lui Saunire, parca. Obisnuia adesea sa vina pe aici n copilarie, dar asta fusese cn dva, demult. "Nu se poate sa fie ea!" Si chiar daca ar fi fost Sophie Neveu, putea avea oare ncred ere n ea? Grouard auzise despre ruptura survenita ntre custode si nepoata lui. . Stii cine sunt, adauga femeia. Si nu Robert Langdon este cel care l-a ucis pe bunicul meu. Crede-ma!

Ofiterul nu avea nsa de gnd s-o creada pe cuvnt. "Am nevoie de ntariri." ncerca din n ou sa ia legatura, dar degeaba. Se afla nca la vreo douazeci de metri de usa si, cu arma a tintita spre american, ncepu din nou sa se ndrepte spre iesire. n fata lui, Sophie Neveu ridica lanterna s pre un tablou de mari dimensiuni aflat pe zidul din fata Mona Lisei. Pricepnd despre ce pictura era vorba, Grouard sughita surprins. "Ce Dumnezeu face femeia aia acolo?!"

n celalalt capat al salii, Sophie simtea cum broboane de sudoare i scaldau fruntea . Langdon nca era ntins pe podea. "Rezista, Robert! Sunt aproape gata!" Stiind ca paznicul n -ar trage nici n el si nici n ea, si ndrepta ntreaga atentie spre ceea ce cauta, studiind zona adiacenta unui tablou anume . un alt da Vinci. Dar n lumina ultravioleta a lanternei nu zari nimic deos ebit. Nici pe perete, nici pe podea si nici pe respectiva pnza. "Dar trebuie sa fie ceva aici!" Era sigura ca descifrase corect intentiile bunicului ei. "Ce altceva ar fi putut sa-mi sugereze?" Capodopera pe care o cerceta acum era o pnza nalta de un metru si jumatate. Da Vin ci i nfatisase aici pe Fecioara Maria, asezata ntr-o pozitie aparent incomoda, mpreuna c u pruncul Iisus, pe Ioan Botezatorul si pe ngerul Uriel care statea pe un vrf de stnca. Cnd era mica, ori de cte ori trecea prin fata Mona Lisei, bunicul profita de ocazie pentru a o atrage si spre aceasta pictura. "Grand-pre, aici sunt! Dar nu nteleg!" n spate, l auzea pe Grouard ncercnd sa comunice prin statie cu colegii sai. "Gndeste!" i reveni n minte mesajul scris pe caseta ghiul pentru om!" Tabloul pe care l privea acum nu era a poata fi scris un mesaj si Sophie stia ca bunicul ei n-ar fi iind direct pe pnza. "Cel putin, nu pe fata pnzei." Brusc, privirea on si l sustineau. protectoare a Giocondei: "Att de negru ren aparat de o caseta din sticla pe care s distrus niciodata o opera de arta scr i zbura spre cablurile ce atrnau din plaf

"Asta sa fie oare?" si puse minile pe marginea stnga a ramei si ncepu sa o traga spr e ea. Pictura era de mari dimensiuni si aparatoarea din spate se ndoi. Sophie si strecur a capul si umerii ntre tablou si perete. Ridica lanterna si cerceta dosul pnzei. n cteva secunde, si dadu seama ca sperase n van. Nu era scris nimic acolo. Nici un t ext cu litere purpurii; doar spatele maroniu al unei pnze vechi, care... "Stai putin!" Ca o parere, zari o slaba lucire metalica aproape de marginea de jos a armaturii ramei. Obiectul era mic, ndesat pe jumatate n spatiul dintre pnza si rama. Un lant de aur stralucit or atrna. Uluita, Sophie si dadu seama ca lantul era prins de o cheie aurie, pe care o cuno stea de undeva.

Capul lat si ornat al cheii avea forma unei cruci cu bratele egale si nfatisa un simbol pe care nu-l mai vazuse de la vrsta de noua ani: o floare de crin si initialele P.S. Dintr-o data, vocea bunicului i soptea parca din nou la ureche: "Cnd va veni vremea, cheia va fi a ta." Un nod dureros i se urca n gt cnd realiza ca, de dincolo de moarte, batrnul si respectase promisiunea. "Cheia aceast a deschide o cutie n care pastrez multe secrete." Acum ntelegea: ntregul joc de-a enigmele din seara a sta avusese drept unic scop gasirea acestei chei. Jacques Saunire o avusese asupra lui cnd fusese uc is si, probabil pentru a nu ajunge n minile politiei, o ascunsese dupa tablou, dupa care nascocise o veritabila "vnatoare de comori", asigurndu-se astfel ca n-o va gasi altcineva dect ea. . Au secours! rasuna deodata vocea paznicului. "Ajutor!" Sophie smulse cheia si o puse n buzunarul jachetei, alaturi de lanterna cu lumina ultravioleta. Din spatele pnzei, vazu ca paznicul ncerca nca disperat sa ia legatura cu cineva pr in statia de emisie-receptie. Si acum se ndrepta cu spatele napoi spre usa, cu pistolul spre ce afa lui Langdon. . Au secours! urla din nou n aparat. Alte prituri. "Nu poate transmite", si dadu ea seama, amintindu-si cum turistii se nfuriau adese a cnd ncercau sa-si sune rudele si sa se laude ca i suna chiar din fata Mona Lisei. Echi pamentele complexe de supraveghere electronica faceau imposibil orice apel din sala. Grouard ajunse se aproape de prag, asa ca Sophie trebuia sa actioneze imediat. Privi pnza de mari dimensiuni care aproape ca o ascundea cu totul si si dadu seama ca, pentru a doua oara n seara aceea, Leonardo da Vinci avea sa-i dea o mna de ajutor.

"nca trei sau patru metri", si spuse Grouard, facndu-si curaj, cnd vocea femeii rasu na, reverberndu-se n sala pustie: . Arrtez! Ou je la dtruis! Paznicul privi spre ea si dnd sa mai faca un pas, piciorul i ramasese suspendat n a er. . Mon Dieu, non! Femeia ridicase tabloul de pe perete si-l proptise cu partea de jos pe podea, n f ata ei. nalta de un metru si jumatate, pnza o acoperea aproape n totalitate. n primul moment, Grouard s

e ntreba cum de nu se declansase alarma, dar apoi si aminti ca nu fusese nca repusa n functiune. "Dar ce naiba face acolo?!" Cnd si dadu seama de acest lucru, i ngheta sngele n vine. Pnza ncepuse sa se umfle n mijloc, iar siluetele fragile . a Fecioarei, a Pruncului Iisus si a lui Ioan Botezatorul . se distorsionau ciudat. . Non! urla Grouard privind cu groaza cum nepretuita pnza se ntinde. Femeia mpingea cu genunchiul de partea cealalta! . NON! Paznicul se rasuci brusc, ndreptndu-si arma spre ea, dar imediat si dadu seama ca n u avea

nici un rost. Pictura era doar o pnza subtire, dar absolut impenetrabila . o armu ra de sase milioane de dolari! "Nu pot sa trag un glont printr-un da Vinci!" . Lasa jos arma si statia radio, i ceru femeia, adresndu-i-se cu calm n franceza; a ltfel distrug tabloul. Cred ca stii ce ar crede bunicul meu despre asta. Grouard vazu cum i se face negru n fata ochilor: . Te rog... nu! Aceea e Fecioara ntre stnci! Repede, dadu drumul pistolului si statiei, ridicndu-si bratele deasupra capului: . Multumesc, replica femeia. Acum sa faci exact ce-ti spun eu si totul va fi per fect!

Putin mai trziu, Langdon fugea alaturi de Sophie pe scara de incendiu, spre parte r. Nici unul nu rostise vreun cuvnt de cnd iesisera din Salle des Etats, lasndu-l nauntru pe paznicu l nspaimntat. Profesorul tinea acum n mna revolverul omului, dornic sa scape ct mai rep ede de el; arma atrna greu si-i parea un obiect strain, periculos. Cobornd cte doua trepte, Langdon se ntreba daca Sophie stia ct de valoroasa era pnza pe care amenintase ca o distruge. Pe de alta parte, alegerea ei parea ciudat de pot rivita cu aventura din aceasta noapte. La fel ca Mona Lisa, pictura pe care o smulsese de pe perete era celebra printre istoricii de arta pentru simbolismul ei pagn ascuns. . Ti-ai ales un ostatic pretios, i spuse n vreme ce coborau. . Fecioara ntre stnci. Dar n-am ales-o eu, ci bunicul. Mi-a lasat ceva n spatele pnz ei. Profesorul i arunca o privire uimita: . Poftim?! Dar de unde ai stiut n dosul carei picturi sa cauti? De ce Fecioara ntr e stnci? . "Att de negru renghiul pentru om", surse ea triumfator. n engleza ta . si a bunic ului meu . So dar the con of man. Madonna of the Roc s. Nu m-am prins la primele doua anag rame, Robert, dar nu era s-o ratez si pe a treia!

31

. Sunt morti! bigui sora Sandrine n receptor, lasnd un mesaj pe robotul telefonicnd de la celalalt capat al firului. Va rog, raspundeti! Au murit cu totii ! Primele apeluri la trei numere de telefon de pe lista ei se soldasera cu rezulta te catastrofale . o vaduva isterizata, un politist la locul unei crime si un preot care ncerca sa con soleze o familie ndurerata. Toate cele trei persoane de contact erau moarte. Iar acum, sunase la c el de-al patrulea numar . cel la care nu trebuia sa telefoneze dect daca primele trei nu puteau fi accesate . i raspunsese robotul. Textul nregistrat nu mentiona nici un nume, ci doar i cerea apelantu lui sa lase un mesaj. . Dala din pardoseala a fost sparta! spuse ea dupa ce se ncheie mesajul. Ceilalti trei sunt morti! Sora Sandrine nu cunostea identitatea celor patru barbati pe care i proteja, dar numerele de telefon pe care le ascunsese sub patul ei i fusesera ncredintate cu o singura si f erma conditie: "Daca dala aceea din pardoseala va fi vreodata sparta", i explicase mesagerul nev azut . nseamna ca n esalonul superior s-a infiltrat cineva. Unul dintre noi a fost amenin tat cu moartea, fiind nevoit sa spuna o minciuna disperata. Suna la aceste numere. Sa-i previi p e ceilalti. Nu ne trada ncrederea!" Era ca o alarma tacuta. Perfecta n simplitatea ei. Ingeniozitatea planului o ului se atunci cnd aflase despre el. Daca identitatea unuia dintre frati era compromisa, acesta put ea spune o minciuna care ar fi pus n miscare masinaria ce i-ar fi atentionat pe toti ceilalti. n noapt ea asta nsa, se parea ca nu doar o singura identitate fusese compromisa. . Va rog, raspundeti, insista ea, nspaimntata. Unde sunteti?! . nchide telefonul, rosti o voce groasa din prag. ntorcndu-se ngrozita, zari silueta masiva a calugarului. n mna tinea sfesnicul greu d in fier. Tremurnd, sora Sandrine puse receptorul n furca. . Sunt morti, exclama calugarul. Toti patru. Si si-au batut joc de mine! Spune-m i unde e cheia de bolta! . Nu stiu! replica ea. Altii pazesc acest secret.

"Altii care sunt acum morti!" Omul mai facu ctiva pasi, cu degetele lui albe nclestate pe sfesnicul de fier: . Esti o fiica a Bisericii si, cu toate astea, i slujesti pe ei?! . Mesajul lui Iisus a fost unul singur si adevarat, i raspunse calugarita sfidato r. Eu nu vad vreo urma de-a Sa la Opus Dei! Un val de turbare exploda n ochii Albinosului. Bratul i zvcni nainte si sfesnicul vji prin aer ca o bta. Sora Sandrine se prabusi; ultimul ei gnd nu era altceva dect o sumbra pre simtire. "Toti patru sunt morti. Nepretuitul adevar e pierdut pentru totdeauna."

32

Alarma declansata la capatul vesticnd al Aripii Denon zburataci porumbeii adormit i n Gradinile Tuileries, cnd Sophie si Langdon iesira afara, n noaptea pariziana. n vreme ce stra bateau piata n fuga, spre masina lui Sophie, profesorul auzea sirenele politiei urlnd undeva, n d epartare. . Cea de-acolo e, i spuse Sophie, aratndu-i o masinuta rosie cu numai doua locuri, parcata ntr-o margine a pietei. "Sper ca glumeste!" Era cel mai mic automobil pe care-l vazuse el vreodata. . Smart, l lamuri ea. La o suta de ilometri consuma un litru. Abia avu timp sa se arunce pe scaunul din dreapta, ca Sophie si demara n tromba, trecnd peste o alee cu pietris. Urca apoi pe trotuar, vira scurt si cobor din nou pe carosabil , intrnd pe sensul giratoriu, la Carrousel du Louvre. Pentru un moment, Sophie paru ca are de gnd sa taie giratoriul, trecnd peste bordu ra circulara din centru si peste spatiul verde pe care aceasta l nconjura. . Nu! striga Langdon, stiind ca bordurile aveau rolul de a ascunde periculoasa d eschidere din centru . La Pyramide Inverse . piramida rasturnata pe care o vazuse mai devreme d in interiorul muzeului; era suficient de larga pentru a nghiti masinuta lor cu totul. Din fericire, Sophie alese o alta ruta si, tragnd de volan spre dreapta, iesi din piateta, vira spre stnga si porni cu toata viteza spre Rue de Rivoli. Sirenele masinilor de politie urlau si mai tare n urma lor, lumina farurilor fiin d deja vizibila n retrovizor. Motorul masinutei protesta zgomotos cnd Sophie apasa si mai mult pe a cceleratie. La cincizeci de metri n fata, lumina semaforului deveni rosie. Sophie njura ncet, fara a ridica piciorul de pe pedala. Langdon simti cum i se urca niste fiori pe sira spinarii. . Sophie...! ncetini putin, arunca o privire fugara n stnga si-n dreapta, apoi coti la stnga, pe Rue de Rivoli. Dupa nca o jumatate de ilometru, ajunsera ntr-o alta piateta. Parcursera si aici tot pe sensul

giratoriu si intrara pe Champs-Elyses. Langdon se rasuci n scaun, privind n spate, spre Luvru. Politia nu parea a mai fi pe urmele lor; marea de lumini rosii si albastre se oprise la portile muzeului. Ceva mai linistit, n sfrsit, se ntoarse cu fata spre parbriz: . Mda, a fost interesant! Sophie nu parea sa l fi auzit. Conducea n continuare cu ochii atintiti, ignornd ele gantele vitrine ce margineau bulevardul . un Fifth Avernue parizian, cum le placea americanilor sa spuna. Ambasada se afla la nici doi ilometri departare, asa ca Langdon se cufunda linistit n scaunul sau. "Att de negru renghiul pentru om!" Viteza de reactie a lui Sophie fusese impresionanta. Fecioara ntre stnci. Sophie spusese ca bunicul ei i-a lasat ceva n spatele tabloului. "Un ultim mesaj, poate?" Ascunzatoarea fusese excelent aleasa, profesorul trebuia sa recunoasca acest luc ru. Fecioara ntre stnci era o alta veriga perfecta n complexul sir de simboluri din aceasta noapte . de parca Saunire si reafirma la fiecare pas preferinta pentru latura ntunecata si misterioasa a lui Leonardo da Vinci. Pictura i fusese comandata artistului de o grupare numita "Confreria Imaculatei C onceptiuni", care avea nevoie de o pnza pentru un triptic de altar n Biserica San Francesco din Milano. Calugarii i precizasera lui Leonardo dimensiunile exacte ale pnzei si tema dorita: Fecioara Maria, Pruncul Iisus, Ioan Botezatorul copil si ngerul Uriel n timp ce se adaposteau ntr-o pestera . Desi artistul le respectase dorinta ntru totul, membrii gruparii fusesera oripilati la vederea tab loului; pictura era presarata din plin cu detalii explozive si ctusi de putin la locul lor. nvesmntata n albastru, Fecioara Maria si tinea bratul n jurul unui copil, probabil Pr uncul Iisus. n fata ei statea Uriel, alaturi de alt copil . Ioan Botezatorul, desigur. n mod straniu nsa, n locul obisnuitului scenariu n care Iisus l binecuvnteaza pe Ioan, n pictura lui da V inci lucrurile pareau ca se petrecnd invers... Iisus se pleca n fata autoritatii Botezatorului! M ai mult de-att, Maria si tinea o mna deasupra lui Ioan, cu un gest evident amenintator . degetele ei parn d gheara unui vultur gata sa nhate un cap invizibil. Dar elementele nfricosatoare nu se opreau a ici: chiar sub degetele Mariei, Uriel facea la rndul lui, un gest cu palma, de parca ar fi retez at capul invizibil tinut de mna Fecioarei.

Studentii lui Langdon se amuzau totdeauna cnd aflau ca da Vinci potolise n cele di n urma spiritele confreriei, pictnd o a doua versiune, mai "diluata" a Fecioarei ntre stnc i, n care toate personajele aveau o atitudine ct se poate de ortodoxa. Aceasta a doua versiune es te expusa acum la Galeria Nationala din Londra, sub numele Fecioara ntre stnci, desi Langdon prefera n mod categoric straniul original de la Luvru. Masinuta continua sa goneasca pe Champs-Elyse, cnd profesorul ntreba: . Tabloul. Ce era n spatele lui? Sophie nu-si lua privirea de la sosea:

. Am sa-ti arat cnd vom fi n siguranta, n ambasada. . Ai sa-mi arati?! Ti-a lasat un obiect concret? Ea schita un gest afirmativ: . Gravat cu o floare de crin si initialele P.S. Langdon nu-si putea crede urechilor.

"Vom reusi", si spuse Sophie virnd la dreapta, trecnd n viteza pe lnga luxosul Htel de Crillon si intrnd n zona resedintelor diplomatice din Paris. Ambasada se afla la v reun ilometru distanta. n sfrsit, simtea si ea ca poate respira normal. Desi atenta la drum, nu i iesea din minte cheia pe care o avea n buzunar si ziua n care zarise pentru prima data capul n forma de cruce cu bratele egale, tija triunghiulara, cr estaturile, simbolul floral si literele P.S. Cu toate ca n decursul anilor abia daca se mai gndise din cnd n cnd la cheie, munca e i n cadrul serviciilor de spionaj o nvatase multe lucruri despre securitate si acum s tructura deosebita a obiectului nu i se mai parea att de stranie. "O matrice variabila creata cu un in strument laser. Imposibil de duplicat." Neavnd dintii clasici care sa puna n miscare un tambur rot itor, seria complexa de marcaje ale cheii era analizata n broasca de un "ochi" electronic. Da ca acesta constata ca indentatiile hexagonale erau corect dispuse, spatiate si orientate, broasca se d escuia. Habar nu avea ce anume ar putea descuia cheia din buzunarul ei, dar banuia ca Ro bert i va putea spune. La urma urmei, i descrisese simbolul gravat nainte de a apuca sa-l va da. Capul n forma de cruce sugera ca obiectul apartinea unei organizatii crestine, dar Sophi e nu cunostea nici o biserica sau mnastire care sa aiba chei cu matrite variabile, create cu instrumen te laser. Si n plus, bunicul meu nu fusese crestin... Avusese dovada cu zece ani n urma. n mod ironic, o alta cheie . mult mai banala . i revelase adevarata fire a bunicului ei. Era o dupa-amiaza calda cnd aterizase la Aeroportul Charles de Gaulle si urcase nt r-un taxi pentru a ajunge repede acasa. "Grand-pre va fi att de surprins cnd ma va vedea!", si spusese ea pe drum. ntorcndu-se de la colegiul din Anglia pentru vacanta de primavara, cu cteva z

ile mai devreme dect anuntase, abia astepta sa-l vada si sa-i povesteasca despre metodele de criptare pe care le studia. Cnd ajunsese la locuinta din Paris, bunicul nu era nsa acasa. Dezamagita, si daduse seama ca nu stia de sosirea ei, asa ca, probabil, se afla nca la Luvru. "Dar e smbata dupaamiaza!" Rareori batrnul lucra si la sfrsit de saptamna. Smbata si duminica, de obicei... Surznd, alergase la garaj. Desigur, masina nu era acolo, lui Jacques nu i placea sa conduca prin oras si automobilul l pastra pentru o singura destinatie . cabana din Norman dia, la nord de Paris. Dupa luni ntregi petrecute n aglomeratia londoneza, Sophie abia astepta sa simta iar mirosul ierbii proaspete si sa-si nceapa vacanta imediat. Nu se nserase nca atunci cnd hotar sa plece imediat si sa-i faca bunicului o surpriza. mprumutase o masina de la o prietena si p ornise spre nord la lumina lunii, printre dealurile de lnga Creully. Ajunsese putin dupa ora zece. Dr umul de acces spre casa era lung de aproape doi ilometri si-l parcursese pna pe la jumatate cnd ncepu se sa zareasca, printre copaci, vechea resedinta . un castel din piatra, nconjurat de o padurice, pe coasta unui deal. Sophie se asteptase sa-l gaseasca pe batrn dormind la ora asta, dar observase, ncnt ata, ca toate luminile erau aprinse n casa. ncntarea i se transformase n surprindere cnd, aju nsa n fata casei, vazuse ca aleea era plina de masini parcate . Mercedes, BMW, Audi si un R olls-Royce. Uimita, le privise o clipa si apoi izbucnise n rs. "Bunul meu grand-pre, omul retra s si izolat!" Dupa cum se vedea, Jacques Saunire nu era chiar att de singuratic pe ct voia sa par a. Era evident ca daduse o petrecere stiind-o pe ea la scoala si, judecnd dupa automobile, print re invitati se numarau unii dintre cei mai influenti oameni ai Parisului. Nerabdatoare sa-i faca o surpriza, alergase la usa din fata. Dar era ncuiata. Cio canise. Nimeni nu i raspunsese. Nedumerita, ocolise casa si ncercase usa din spate. Si aceea era ncui ata. Si iarasi nu-i raspunsese nimeni. Nemaistiind ce sa creada, ramasese o clipa n prag sa asculte. Nu se auzea dect vntu l rece din Normandia maturnd valea. Nici o muzica. Nici o voce. Nimic. Sophie nconjurase iarasi casa, se urcase pe o gramada de lemne si privise pe fere

astra nchisa a sufrageriei. Ce se petrecea nauntru nu avea parca nici un sens. . Nu e nimeni aici! Toate camerele de la parter erau pustii. "Unde sa fie, oare, toata lumea?" Cu inima batndu-i nebuneste, fugise pna la sopronul de lemne si cautase cheia de r ezerva pe care bunicul o pastra ascunsa sub cutia de vreascuri. Alergase apoi la usa din f ata si intrase. Panoul de control al sistemului de alarma ncepuse sa clipeasca rosu . semn ca avea la di spozitie zece secunde pentru a tasta codul de acces nainte ca alarma sa se declanseze.

"A conectat sistemul de alarma n timpul unei petreceri?!" Formase imediat cifrele corecte si dezactivase sistemul. n casa nu se afla nsa nim eni. Nici la parter, nici la etaj. Cobornd din nou n camera de zi, ramasese cteva clipe n mijlocu l ncaperii pustii, ntrebndu-se ce s-o fi ntmplat. Si atunci, n linistea din casa, auzise. Voci nfundate. Se parea ca razbat de undeva, de dedesubt. De unde anume . nu-si p utea da seama. ngenunchind, si lipise urechea de podea si ascultase. Da, vocile veneau n mo d cert de undeva, de jos. Si pareau a cnta sau... a incanta ceva. I se facuse frica. Fiindc a, mai bizar dect sunetele n sine era un alt lucru: casa nu avea subsol. "Cel putin, nu unul despre care sa stiu eu." ntorcndu-se si cercetnd ncaperea, privirea i cazuse pe singurul obiect care parea nel alocul lui . o tapiserie Aubusson, preferata bunicului ei. De obicei, aceasta sedea pe zidu l dinspre rasarit, lnga semineu, dar acum fusese trasa ntr-o parte, lasnd sa se vada peretele. Se apropias e de ea si si daduse seama ca incantatiile se auzeau mai tare si, cu o usoara ezitare, si lipis e urechea de lambriuri. Vocile erau mai clare acum. Oameni care psalmodiau... intonnd cuvinte pe care nu le putea distinge. "Dincolo de zid e un spatiu gol!" Pipaind marginile lambriurilor, gasise, n cele din urma, un spatiu usor adncit, di scret. O usa glisanta. Cu inima batndu-i freneticnd n piept, si pusese degetele n adncitura si tras ese. Peretele alunecase n lateral. Din ntunericul ce domnea dincolo, glasurile se auzeau mai lim pede. Sophie trecuse pragul si se pomenise pe o scara de piatra grosier finisata, care cobora spre subsol n forma de spirala. Venise aici de nenumarate ori, nca din copilarie, si habar n-a vusese ca exista o asemenea scara! n timp ce cobora, aerul devenea mai rece, iar vocile, mai clare. Distingea deja g lasuri de barbati si de femei. Nu putea sa vada mare lucru, din cauza scarii n forma de spirala, da r ultima treapta era deja vizibila. Dincolo de ea se zarea un peticnd de podea . piatra iluminata de l icaririle rosietice ale unui foc. Tinndu-si respiratia, coborse ultimele trepte si se ghemuise la podea, pentru a pr ivi. Abia dupa cteva secunde mintea ei izbutise sa nteleaga cele vazute. Se afla ntr-un fel de grota . o sala care parea sa fie sapata direct n roca dealul ui. Singurele

surse de lumina erau cele cteva torte de pe pereti. nconjurati de plpitul tortelor, vreo treizeci de oameni formasera un cercnd n mijlocul ncaperii. "Visez", si spusese n sinea ei. "E un vis. Ce altceva ar putea fi?" Toti cei din grota purtau masti. Femeile erau nvesmntate n robe albe de matase si p urtau pantofi aurii. Aveau masti albe, iar n mini tineau cte un glob auriu. Barbatii purt au tunici lungi, negre, iar mastile lor erau negre. Parca erau piesele dintr-un grotesc joc de sa h. Toti se leganau nainte si napoi, ngnnd cuvinte nentelese, n semn de veneratie fata de ceva ce se afla e podea, n mijlocul cercului... ceva ce Sophie nu putea distinge. Incantatia rasuna din ce n ce mai tare. Si mai repede. Tunatoare deja. Participan tii facusera un pas nainte si ngenuncheasera. n clipa aceea, Sophie reusise, n sfrsit, sa vada ce anu me se afla n mijlocul lor. mpleticindu-se cuprinsa de oroare, simtise cum imaginea i se ntipare ste n minte pentru totdeauna, ca nfierata cu fierul rosu. Simtise ca i se face rau, se ntorsese si o luase la fuga napoi pe scari, sprijinindu-se cu minile de ziduri, nchisese usa n urma ei, se repezise la m asina si pornise, stupefiata, spre Paris. n seara aceea, cu toate convingerile ei de-o viata spulberate, dezamagita si trad ata, si mpachetase toate lucrurile si plecase de acasa. Pe masa din sufragerie i lasase bu nicului un biletel:

"Am fost acolo. Nu ncerca sa iei legatura cu mine."

Lnga el pusese cheia de rezerva de la sopronul casei de vacanta. . Sophie! rasuna vocea lui Langdon. Opreste! Opreste! Smulsa din amintiri, apasa cu brutalitate frna. . Ce e? Ce s-a ntmplat? Langdon i arata cu degetul n susul strazii. Cnd vazu, simti cum sngele i ngheata n vene. La o suta de metri n fata, intersectia er a blocata de doua masini ale politiei parcate de-a latul carosabilului. "Au blocat bulevardul!" Profesorul ofta adnc: . Prin urmare, nu ne putem apropia n seara asta de ambasada. n intersectie, cei doi ofiteri de politie care asteptau lnga masini priveau acum n directia lor,

probabil intrigati de masinuta care oprise att de bruscnd la o mica distanta de ei . "Bine, Sophie, ntoarce cu grija, foarte ncet", si spuse. Intrnd n marsarier, ntoarse ca o profesionista ntr-ale sofatului din trei miscari si porni napoi. n timp ce se ndepartau, n urma lor izbucni imediat urletul sirenelor, nsotit de scrsn etul pneurilor. njurnd, Sophie calca nervoasa pe acceleratie.

33

Strabatnd n viteza cartierul rezidential al diplomatilor, masina lui Sophie se str ecura printre ambasade si consulate, coti pe o straduta secundara si apoi vira scurt la dreapt a, reintrnd pe Champs-Elyses. Langdon statea alaturi ncordat, ntors n scaun si cautnd n urma lor vreun semn ca ar f i urmariti de politie. Dintr-o data, si dori sa nu fi fugit. "Nici n-am fugit eu", s i aminti. Sophie hotarse pentru el, cnd aruncase dispozitivul de localizare pe fereastra. Acum, fugind n di rectie opusa ambasadei, prin traficul lejer de pe Champs-Elyses, si dadu seama ca sansele i se m putinasera drastic. Desi masinile politiei ramasesera undeva n urma, se cam ndoia ca norocul lor va dura prea mult. La volan, Sophie duse mna la buzunarul jachetei, scoase un mic obiect metalic si i-l ntinse: . Robert, ar trebui sa te uiti putin la asta. E ceea ce mi-a lasat bunicul ascun s dupa tabloul Fecioara ntre stnci. Incitat, profesorul lua obiectul si-l studie. Era greu, n forma de cruce, si la nc eput crezu ca e un pieu funerar . o versiune miniaturala a unei coloane memoriale ce se nfigea n pamnt , la capul unui mormnt. Dar apoi observa ca tija era n forma de prisma, avnd fete triunghiulare pe care se vedeau sute de mici hexagoane, dispuse aparent la ntmplare. . Este o cheie cu matrita laser, i explica Sophie. Hexagoanele acelea sunt citite n broasca de un "ochi" electronic. "O cheie?" El, unul, nu mai vazuse niciodata ceva asemanator. . Uita-te pe partea cealalta. cnd ntoarse cheia, degetele i ncremenira. Delicat gravate n mijlocul crucii, se vedea u o floare de crin stilizata si initialele P.S. . Sophie! exclama el. Este simbolul despre care ti povesteam! Sigla oficiala a St aretiei din Sion. Ea ncuviinta: . Asa cum ti-am spus, am vazut cheia asta cu multi ani n urma. Bunicul mi-a cerut sa nu vorbesc niciodata despre ea. Profesorul nca nu-si putea lua ochii de la cheie. Obiectul de nalta tehnologie si

simbolismul lui de milenii se mbinau ntr-o stranie armonie a vechiului cu noul. . Cheia, mi-a mai spus el, deschide o cutie n care erau pastrate multe secrete. Langdon se nfiora nchipuindu-si ce secrete putea avea un om ca Jacques Saunire. Ce anume sa faca o straveche confrerie cu o cheie ultramoderna? Unicul scop al fratiei er a acela de a proteja un secret. Un secret cu o putere incredibila. "Sa existe, oare, vreo legatura ntre c heie si acel secret'?" Ideea era mai mult dect incitanta. . Stii ce anume deschide? Sophie l privi dezamagita: . Credeam ca tu stii! Profesorul tacu nsa si studie n continuare cheia pe toate fetele. . Pare a fi crestina, insista Sophie. El nsa nu era foarte sigur. Capul cheii nu avea forma obisnuita a crucii crestine , cu un brat mai lung dect celalalt; era, mai degraba, o cruce patrata . cu bratele de lungime ega la . premergatoare crestinismului cu o mie cinci sute de ani. Aceasta forma nu avea conotatiile cru cificarii, asociate crucii latine pe care romanii o foloseau ca instrument de tortura. Langdon se mira ntotd eauna cnd si dadea seama ct de putini crestini care se nchinau n fata crucii cunosteau istoria v iolenta a simbolului, reflectata chiar n numele ei: cuvintele "cruce" si "crucifix" provin ambele din latinescul cruciare . "a tortura". . Sophie, tot ce-ti pot spune este ca, n general, crucile cu brate egale, ca acea sta, sunt considerate pasnice. Structura patrata nu permitea folosirea lor pentru crucific ari, iar echilibrul dintre elementele orizontale si cele verticale amintescnd de uniunea fireasca a masculin ului cu femininul . ceea ce le confera un simbolism n armonie cu filozofia fratiei. Ea l privi ncruntata: . N-ai idee la ce foloseste, nu-i asa? . Deloc. . Bine, trebuie sa iesim de pe bulevard, spuse ea privind n oglinda retrovizoare. Sa gasim un loc retras, n care sa ne gndim ce anume ar putea sa deschida cheia asta. Gndul lui Langdon zbura la camera lui confortabila de la Ritz. Din pacate nsa, hot elul nu mai constituia acum o optiune plauzibila. . Ce parere ai despre gazdele mele de la Universitatea Americana?

. Am fi o prada usoara. Fache ar verifica imediat. . Dar tu trebuie sa cunosti pe cineva. Doar locuiesti aici! . Politia mi va verifica apelurile telefonice si posta electronica, va vorbi cu c olegii mei... Toate cunostintele mele sunt compromise si nici la un hotel nu ne putem gndi, fiindca t oate solicita acte de identitate. "Poate ca totusi as fi procedat mai inteligent daca l-as fi lasat pe Fache sa ma aresteze." . Hai sa sunam la ambasada. Le voi explica situatia si-i voi ruga sa trimita pe cineva sa ne

ntlnim. . Sa ne ntlnim?! Sophie se ntoarse spre el si-l privi de parca nnebunise subit: Robe rt, visezi! Ambasada are jurisdictie doar asupra propriului teritoriu. Daca ar trimite pe ci neva dupa noi, s-ar considera ca ajuta un fugar sa scape de autoritatile franceze. N-o sa vina nimen i. Ca reusesti sa intri n ambasada si sa ceri azil temporar e un lucru, dar sa le ceri sa ia pozitie mpotr iva Politiei si Justitiei Franceze n actiune e cu totul altceva. Suna acum la ambasada si-ti vor spune sa n u mai complici situatia si sa te predai. Apoi ti vor promite ca vor folosi toate mijloacele dipl omatice pentru a-ti asigura un proces echitabil. Cti bani ai la tine? l ntreba ea dupa o scurta pauza. Profesorul se uita n portofel. . O suta de dolari... ctiva euro... De ce? . Carti de credit ai? . Binenteles! Nu-i raspunse, dar Langdon si dadu seama ca tnara se gndeste la un plan. Drept n fat a, la capatul bulevardului, se nalta Arcul de Triumf . tributul adus de Napoleon propri ei straluciri militare . nconjurat de cel mai mare sens giratoriu din Franta, o uriasa stea cu noua brat e. Sophie se uita din nou n oglinda retrovizoare. . Am scapat de politie deocamdata, dar nu vom rezista nici cinci minute, daca nu schimbam masina. "Pai, sa furam una", propuse Langdon n sinea sa, "daca tot ne-am facut infractori ." . Si ce ai de gnd? Masinuta intra n giratoriu. . Ai ncredere n mine! Profesorul nu i raspunse. ncrederea n ea nu se dovedise o alegere prea inteligenta pna acum. Ridicndu-si mneca sacoului, privi ceasul de la ncheietura . un exemplar de colectie cu un Mic ey Mouse pe cadran, primit de la parinti cnd mplinise zece ani. Desi imaginea copilar easca atragea adesea priviri curioase, Langdon nu-si cumparase niciodata alt ceas; desenele an imate ale lui Disney fusesera primul lui contact cu magia formelor si a culorilor, iar n prezent Mic e y i amintea sa-si pastreze mereu tineretea sufleteasca. n acea clipa, bratele soricelului erau ntins e ntr-un unghi neobisnuit, indicnd o ora neverosimila: 2.51 A.M.

. Interesant ceas, remarca Sophie, n timp ce ntoarse masina n sens invers. . E o poveste lunga, replica el, tragndu-si mneca napoi, peste ncheietura. . mi nchipui. i zmbi cu subnteles, iesi din sensul giratoriu si accelera spre nord, ndepartndu-se d e centru. Trecnd ca o sageata prin doua intersectii cu semaforul verde, ajunse la o a treia si vira la dreapta, pe Boulevard Malesherbes. Lasnd n urma zona resedintelor diplomatice, patrunsera ntr-u n cartier mai ntunecat. Dupa o curba la stnga, Langdon si dadu seama unde se aflau. Gara Saint-Lazare. n fata, terminalul de cale ferata, cu acoperisul sau din sticla, semana cu bizara corcitura ntre un hangar de avioane si o sera de legume. n Europa, garile nu dorm niciodata; chi ar si la aceasta ora, vreo sase taxiuri asteptau n fata intrarii principale. Vnzatorii ambulanti si mpinge au carucioarele cu sandvisuri si apa minerala, n vreme ce grupuri de pustani cu rucsacuri n spinar e ieseau n strada frecndu-se la ochi si privind n jur ca si cum ar fi ncercat sa-si aminteasca n ce or as coborsera. n capatul strazii, doi politisti dadeau indicatii unor turisti rataciti. Sophie si duse masinuta n spatele taxiurilor si parca ntr-o zona interzisa, desi er a loc suficient pe partea cealalta a strazii. nainte ca Langdon s-o poata ntreba ce are de gnd, ies i din masina, alerga la taxiul din fata si ncepu sa discute cu soferul. Cobornd si el, profesorul o vazu nmnndu-i acestuia un teanc gros de bancnote. Soferu l clatina din cap si, spre uimirea lui Langdon, demara fara ei. . Ce s-a ntmplat? ntreba el cnd ajunse pe trotuar. Dar ea pornise deja spre intrarea n gara. . Vino! Cumparam doua bilete la primul tren care pleaca din Paris. Langdon alerga s-o ajunga din urma. Aventura care ncepuse sub forma unui drum de nici doi ilometri pna la Ambasada Americana se transformase acum ntr-o veritabila evadare din Paris, iar lui i placea din ce n ce mai putin.

34

Soferul desemnat sa-l ia pe Aringarosa de la Aeroportul International Leonardo d a Vinci din Roma parcase lnga bordura un Fiat mic, o marca obisnuita. Episcopul si amintea de zilel e n care Vaticanul folosea automobile mari, de lux, pe care se lafaiau embleme si stegule te cu nsemnele papalitatii. "Au apus vremurile acelea." Masinile Vaticanului erau acum mult mai putin ostentative si aproape totdeauna f ara siglele specifice. Sfntul Scaun pretindea ca motivul era reducerea cheltuielilor si dirij area fondurilor spre dioceze, dar Aringarosa banuia ca era, mai degraba, o masura de precautie. Lumea nnebunise si n

multe parti ale Europei a-ti afisa iubirea fata de Hristos era acelasi lucru cu a-ti picta o tinta pe capota masinii. Strngndu-si sutana n jurul corpului, episcopul urca si se aseza pe bancheta din spa te, pregatit pentru drumul lung ce-l astepta pna la Castelul Gandolfo . acelasi drum pe care-l facuse si cu cinci luni n urma. "Calatoria de anul trecut la Roma, ofta el. Cea mai lunga noapte a vietii mele." Acum cinci luni, primise de la Vatican un telefon prin care i se solicita prezen ta imediata n Roma. Fara nici o explicatie. "Biletele va asteapta la aeroport." Sfntul Scaun se straduia din rasputeri sa pastreze peste toate actiunile un val de mister, chiar si pentru cele mai nalt e fete bisericesti. Aringarosa banuise ca era vorba doar despre dorinta papei si a altor oficiali de la Vatican de a se fotografia mpreuna si a-si trage pe turta lor putin din spuza recentului succes a l Opus Dei . finalizarea sediului central din New Yor . Revista Arhitectural Digest numise cladir ea "un far luminos al catolicismului, integrat sublim n peisajul arhitectural modern", iar n ultima vrem e Vaticanul parea a fi atras de tot ceea ce continea cuvntul "modern". Aringarosa nu avusese alta solutie dect sa accepte invitatia, desi nu cu prea mul ta tragere de inima. Nefiind un admirator al actualei administratii papale . la fel ca majorit atea clericilor conservatori . episcopul urmarise cu ngrijorare crescnda primul an de mandat al no ului papa. De un liberalism fara precedent, Sfintia Sa urcase pe scaunul pontifical n urma unui a dintre cele mai neobisnuite si mai controversate conclavuri din istorie. Iar acum, n loc sa arate umilinta si modestia cuvenite unei asemenea ascensiuni, Sfntul Parinte se amestecase n absolut tot ce-i permitea pozitia sa de mai-mare al crestinatatii. Atragnd o tulburatoare sustinere liberala n snul C olegiului Cardinalilor, papa declarase ca misiunea sa pontificala era aceea de "rentinerire a doctrinei Vaticanului si de adaptare a catolicismului la realitatile mileniului al treilea ". Altfel spus, omul era suficient de arogant nct sa-si nchipuie ca poate rescrie cu d e la sine putere legile lasate de Dumnezeu si sa recstige inimile celor care considerau ca pretentiile adevaratei credinte catolice devenisera inconfortabile n lumea de azi. Aringarosa si folosise ntreaga influenta politica . substantiala, tinnd seama de am ploarea Opus Dei si a conturilor sale bancare . pentru a-i convinge pe Suveranul Pontif si pe consilierii sai ca

mblnzirea legilor Bisericii ar fi sinonima nu doar cu lasitatea si lipsa de credin ta, ci si cu o veritabila sinucidere politica. Le reamintise ca anterioara tentativa de schimbare a legilo r divine se soldase cu efecte devastatoare: numarul enoriasilor era, n prezent, cel mai scazut din toate vremurile, donatiile aproape ca disparusera si nu mai existau nici macar suficienti preoti catolici. . Oamenii au nevoie de organizare si de ndrumare din partea Bisericii, insistase Aringarosa, nu de rasfat si indulgenta! n seara aceea, cu cinci luni n urma, cndFiatul care-l luase de la aeroport demarase , episcopul constatase cu surprindere ca nu se ndreptau spre Vatican, ci spre est, pe un drum sinuos de munte. . Unde mergem? l ntrebase pe sofer. . Spre Dealuruile Albei. La Castel Gandolfo. "La resedinta de vara a papei?" Aringarosa nu vazuse niciodata si nici nu si-ar fi dorit sa vada acest castel. Pe lnga faptul ca era casa de vacanta a Suveranului Pontif, fortare ata din secolul al saisprezecelea gazduia Specula Vaticana . "Observatorul Astronomic al Vaticanulu i", unul care avea n dotare o tehnologie de ultima ora. Episcopului nu-i placuse niciodata straveche a tendinta a Vaticanului de a se amesteca n problemele stiintifice. Care era rostul ncercarilor de a armoniza stiinta cu religia? Nici un om cu credinta n Dumnezeu nu putea avea o activitate stiintifica performanta, obiectiva. Si, pe de alta parte, religia nu avea nevoie de vreo con firmare concreta a credintelor sale. "Si totusi, iata-ma aici", si spusese el cnd n zare aparuse silueta masiva a castel ului, profilata pe cerul cenusiu de noiembrie. Din sosea, parea un urias monstru din piatra, gat a de un salt sinucigas. Cocotat la marginea unei stnci abrupte, castelul strajuia leaganul civ ilizatiei italiene . valea n care clanurile Curiazi si Orazi se luptasera cu mult nainte de fondarea Ro mei. Chiar si n lumina slaba a amurgului, fortareata era o priveliste deosebita . un e xemplu impresionant de arhitectura defensiva, stratificata, ce sublinia forta dramatica a amplasamentului sau. Din pacate, Vaticanul compromisese aspectul clasic al castelului construind pe acoperisul sau doua cupole de telescop uriase, astfel ca vechiul edificiu arata acum ca un mndru razboinic cu doua coifuri de tinichea. Cnd coborse din masina, un tnar preot iezuit i venise repede n ntmpinare: . Bine ati venit, Eminenta! Eu sunt parintele Mangano! Astronom.

"Bravo tie", si spuse Aringarosa si si urmase gazda n holul de la intrarea castelul ui . un spatiu larg-deschis decorat ntr-o inepta combinatie de arta renascentista si imagini ast ronomice. Cnd urca scara larga de marmura, episcopul vazuse indicatoare spre centre de conferinta, biblioteci, sali de lectura si informatii pentru turisti. Era uimitor cum Vaticanul esua n fiecare mo ment n ncercarea de a le oferi enoriasilor ndrumari spirituale coerente si stricte, dar gasea timp pe ntru a sustine seminarii de astrofizica n beneficiul turistilor. . Spune-mi, i se adresase Aringarosa tnarului preot, de cnd nvata oul pe gaina? Clericul i aruncase o privire surprinsa: . Ma scuzati?

Episcopul daduse din mna a lehamite, hotart sa nu se lase atras din nou n aceasta d isputa. "Vaticanul a nnebunit." Ca un parinte delasator, caruia i se parea mai comod sa a ccepte capriciile unui tnc rasfatat, dect sa se mentina ferm pe pozitie si sa-l nvete adevaratele val ori, Biserica si cobora stacheta la fiecare pas, n ncercarea de a se reinventa astfel nct sa se adapt eze la o civilizatie dezradacinata. La ultimul etaj al castelului, culoarul larg, luxos mobilat, ducea spre o uriasa usa dubla de stejar, pe care era prinsa o tablita de alama:

"BIBLIOTECA ASTRONOMICA".

Aringarosa auzise ca aici, n Biblioteca de Astronomie a Vaticanului, s-ar afla pe ste douazeci si cinci de mii de volume, printre care opere rare ale lui Copernic, Galilei, Keple r, Newton si Secchi. Se spunea, de asemenea, ca n aceasta ncapere aveau loc ntrunirile celor mai nalte ofici alitati ale Vaticanului . ntruniri care nu se doreau a fi organizate n Cetatea Sfnta. Apropiindu-se de usa, episcopul Aringarosa nu avea cum sa stie vestile cutremura toare pe care avea sa le primeasca si nici crunta serie de evenimente ce urma. Abia o ora mai trziu, cnd iesise mpleticindu-se de la ntrevedere, si daduse seama de cumplitele implicatii ale acest ui drum. "Deacum n sase luni, Dumnezeu sa ne ajute!"

Acum, asezat pe bancheta din spate a aceluiasi Fiat, Aringarosa si dadu seama ca pumnii i se nclestasera numai la gndul acelei prime ntrevederi. Desclestndu-si degetele, rasufla adnc, ncercnd sa se relaxeze. "Totul va fi bine", si spuse, n vreme ce automobilul nainta pe drumul de munte. Tot usi, si-ar fi dorit ca telefonul sa-i sune. "De ce nu m-a sunat nvatatorul? Silas ar trebui sa aiba deja cheia de bolta." Straduindu-se sa se linisteasca, medita scurt asupra ametistului purpuriu ce-i o rna inelul. Mngind cu degetele montura si fatetele diamantelor, si aminti ca inelul constituia simbolul unei puteri cu mult mai slabe dect cea pe care avea s-o obtina curnd.

35

n interior, Saint-Lazare arata la fel ca orice alta gara europeana . o hardughie deschisa la un capat, presarata cu obisnuitii indivizi suspecti . oameni fara adapost, grupuri de liceeni motaind pe rucsacuri sau butonndu-si casetofoanele portabile si grupuri de hamali n albastru, fumnd tigara de la tigara. Sophie si ridica privirea spre uriasul panou de informatii. Rndurile de litere si cifre se derulau rapid, actualizndu-si datele. cnd scrisul electronicnd se stabiliza, Langdon analiz a optiunile. Pe prima linie scria: "LILLE . RAPIDE . 3.06." . As fi vrut sa plece mai devreme, dar ne vom multumi cu el. "Mai devreme?" Profesorul se uita din nou la ceas. Era 2.59. Trenul pleca n sapte minute si ei nca nu-si cumparasera bilete. Sophie l trase spre ghiseu si-i spuse: . Ia doua bilete si plateste cu cartea de credit. . Dar cartea de credit cred ca va putea fi identificata de... . Exact! Langdon hotar sa nu-si mai bata capul ncercnd sa afle ce avea Sohie Neveu de gnd. ntinzndu-i functionarei cardul sau Visa, cumpara doua bilete spre Lille si i le nti nse lui Sophie. Iesira apoi pe peron, exact cnd la megafon se anunta mbarcarea pentru Lille. Saisp rezece linii porneau din gara si undeva, n dreapta, la linia trei, locomotiva trenului de Lill e pufaia si suiera, fiind gata de plecare. Sophie l prinse nsa de brat si-l trase n directia opusa, printr-o sala de asteptare goala, pe lnga o cafenea care functiona non-stop si, n cele din urma, afara, print r-o iesire laterala, pe o straduta ntunecata. Un singur taxi astepta lnga usa. Soferul i vazu si le facu semn cu farurile. Sophi e sari pe bancheta din spate, iar profesorul o urma fara un cuvnt. Cnd masina demara, tnara scoase biletele de tren abia cumparate si le rupse. Langdon suspina. "Saptezeci de dolari inteligent cheltuiti!" Abia cnd taxiul se asternu la drum ntins pe Rue de Clichy, profesorul avu senzatia

ca, n sfrsit, scapasera. Prin geamul portierei, spre dreapta, se vedea colina Montmartr e si delicata cupola a Bazilicii Sacr-Coeur. Brusc, prin dreptul lor trecu o masina de politie cu sirena n functiune, dar se ndeparta n directia opusa. Instinctiv, amndoi se ghemuira pe bancheta. Sophie nu-i spusese soferului dect sa mearga spre iesirea din oras si, dupa buzel e ei nclestate, profesorul si dadu seama ca se gndeste la urmatoarea etapa din plan. El ncepu sa examineze din nou cheia n forma de cruce, apropiind-o ba de fereastra, ba de ochi,

ncercnd sa gaseasca ceva, o indicatie asupra locului n care fusese confectionata. n lumina intermitenta a becurilor de pe sosea, nu zari nsa nimic altceva dect simbolul flor al si initialele. . Nu are nici un sens, spuse el ntr-un trziu. . Ce anume? . Faptul ca bunicul tau s-a ostenit atta sa-ti lase o cheie cu care nu stii ce sa faci. . Sunt de acord cu tine. . Esti sigura ca nu mai era nimic scris pe spatele tabloului? . Am cautat bine, peste tot. Asta e tot ceea ce am gasit. Cheia, vrta ntre pnza si r ama. Am vazut simbolul, am ascuns cheia n buzunar si pe urma am plecat. Langdon se ncrunta, studiind acum capatul bont al tijei triunghiulare. Nimic. Mij indu-si ochii, examina si muchia capului. Nimic nici acolo. . Cred ca aceasta cheie a fost curatata recent. . De ce? . Miroase a alcool sanitar. . Poftim? . Miroase de parca ar fi lustruita cu un lichid de curatat, i explica el, ducnd ch eia la nas. Miroase mai puternic pe partea cealalta. Da, miroase a spirt, ca si cum ar fi fo st spalata n... Dar se opri brusc. . n ce? insista Sophie. Langdon ndrepta cheia spre lumina si privi suprafata neteda a crucii. Pe alocuri parea ca luceste... ca si cnd ar fi fost uda. . Ct de bine te-ai uitat la cheie nainte de a o pune n buzunar? . Poftim? Pai, nu prea bine. Ma grabeam. . Mai ai nca lanterna cu lumina neagra? Sophie si duse mna la buzunar si-i ntinse obiectul dorit. Langdon l lua si ndrepta fa sciculul spre capatul cheii. Metalul licari instantaneu. Era ceva scris acolo. Mazgalit n graba, dar lizibil. . Ei bine, spuse el surznd, cred ca stiu de la ce vine mirosul de alcool.

Sophie privea uluita literele rosiatice de pe cheie: "24 Rue Haxo". "O adresa! Bunicul a scris o adresa!" . Unde vine asta? ntreba Langdon. Habar nu avea. Aplecndu-se spre bancheta din fata, Sophie l ntreba pe sofer: . Connaissez-vous la Rue Haxo? Omul se gndi o clipa si apoi facu semn ca da. Era pe lnga terenul de tenis, la per iferia Parisului. . Cea mai scurta ruta pna acolo, i spuse soferul n franceza, dupa ce ea i ceru sa-i duca la adresa respectiva, este prin Bois de Boulogne. Va convine? Sophie se ncrunta. Existau si trasee mai lejere, dar n noaptea asta n-avea sa faca mofturi. . Oui. "La naiba, ne permitem sa-l socam pe bietul turist american!" Privind la rndul ei cheia, Sophie se ntreba ce vor gasi oare la numarul 24 pe Rue Haxo. "O biserica? Vreun fel de c artier general al Staretiei?" Mintea i fusese coplesita de cutremuratoarele imagini ale ritualului secret pe ca re-l surprinsese cu zece ani n urma n subsolul castelului. . Robert, am o multime de lucruri sa-ti spun! Se ntrerupse nsa si-l privi drept n o chi, apoi continua: Dar mai nti vreau sa-mi spui tu tot ce stii despre aceasta Staretie din Sion.

36

Pe culoarul Marii Galerii, lnga intrarea n Salle des Etats, Bezu Fache era exasper at n vreme ce ofiterul de paza Grouard i explica de ce si cum l dezarmasera Sophie si Langdon. " De ce mama naibii n-ai tras prin tabloul ala?!"

. Capitane, striga locotenentul Collet apropiindu-se de ei dinspre centrul de co manda. Capitane,

au localizat masina agentului Neveu. . A ajuns la ambasada? . Nu. La gara. A cumparat doua bilete. Trenul tocmai a plecat. Fache i facu semn lui Grouard sa plece si-l conduse pe Collet ntr-o nisa apropiata , vorbindu-i n soapta: . Spre ce destinatie? . Lille. . Probabil e un truc, ofta capitanul, punnd la cale un plan n minte. Bine, anunta prima gara sa opreasca si sa perchezitioneze trenul, pentru orice eventualitate. Lasati masina acolo unde e si pune

oameni n civil n jurul ei, pentru cazul n care s-ar ntoarce cumva s-o ia. Trimite o echipa sa verifice strazile din jurul garii, n caz ca au fugit pe jos. Exista curse de autobuz de la gara? . La aceasta ora nu, domnule! Numai taxiuri! . Bun! Interogheaza-i pe soferi! Afla daca au vazut ceva. Apoi suna la dispecera tul firmei de taximetrie si transmite-le semnalmentele. Eu iau legatura cu Interpolul. Collet l privi surprins. . i dati n urmarire? Fache regreta deja neplacerile ce puteau decurge de aici, dar n-avea alta soluti e. "Strnge plasa repede si strnge-o bine." Prima ora era critica. Comportamentul fugarilor era previzibil n prima ora dupa e vadare. Toti aveau nevoie de acelasi lucru. "Deplasare. Adapost. Bani." "Sfnta Treime"! Interp olul avea puterea de a le anihila pe toate trei ntr-o fractiune de secunda. Expediind fotografiile lui Langdon si Sophie Neveu catre toate firmele de transport, hotelurile si bancile din Paris, Interpo lul nu le lasa nici o optiune . nici o modalitate de a parasi orasul, nici un loc n care sa se poata as cunde si nici o sansa de a retrage lichiditati fara a fi recunoscuti. De obicei, fugarii intrau n panic a si faceau ceva prostesc. Furau o masina. Jefuiau un magazin. Foloseau o carte de credit. Indiferent care ar fi fost greseala comisa, autoritatile aflau imediat si-i localizau. . Numai pe Langdon, da? ntreba Collet. N-o dati n urmarire si pe Neveu. E agentul nostru. . Ba fireste ca o dau si pe ea n urmarire! La ce bun sa fugim dupa Langdon daca e a i poate asigura totul nestingherita?! Am de gnd sa contactez toate persoanele mentionate n dosarul ei . prieteni, rude, cunostinte, toti cei la care ar putea apela. Nu stiu ce-si nchipuie ca face, dar chestia asta o s-o coste mult mai mult dect amarta ei de slujba! . Eu ce fac, ramn la telefon sau ma ducnd pe teren? . Pe teren! Du-te la gara si coordoneaza echipa de acolo. Controlezi situatia, d ar nu faci o miscare fara sa-mi spui! . Bine, domnule! Collet pleca n fuga. Fache mai ramase cteva clipe n nisa. Se simtea ntepenit, rigid. Pe fereastra se vedea piramida de sticla care lucea, reflectata n bazinele fntnilor arteziene. " Mi-au scapat printre

degete." Trebuia sa se relaxeze. Chiar si un agent de teren cu experienta ar rezista cu greu presiunii exercitate de Interpol. "Dar... o femeie criptograf si un profesoras? ... Nici zorii nu-i vor mai apuca."

37

Zona mpadurita Bois de Boulogne era numita n multe feluri, dar parizienii "cunosca tori" i spuneau adesea "Gradina desfatarilor". Desi suna ademenitor, denumirea avea mai degraba o conotatie amenintatoare. Toti cei care au vazut lugubrul tablou al lui Bosch cu acelasi nume nteleg de ce: la fel ca si padurea, pictura este ntunecata si contorsionata, un purgatoriu al smintitilor si al idolatrilor. Noaptea, aleile serpuite ale parcului colcaie de trupuri gata sa se vnda, fapturi de lut dispuse sa satisfaca fie si cele mai ascunse dorinte carnale . barbati, femei si toata gama lor de perversiuni. n vreme ce Langdon ncerca sa-si puna ordine n gnduri pentru a-i povesti lui Sophie d espre Le Prieur de Sion, taxiul intrase n parc si coti spre vest, pe aleile pietruite. Reus ea nsa cu greu sa se concentreze la vederea rezidentilor nocturni ai paduricii, care-si etalau farmec ele n lumina farurilor. Doua adolescente cu pieptul gol l sagetara cu priviri fierbinti. Dincolo de ele, un negru lucios cu un slip minuscul se rasuci, flexndu-si fesele spre el. Alaturi, o blonda voluptuoasa si ridica fustita mini, dezvaluind ca era, de fapt, un blond. "Dumnezeule Sfinte!" Langdon si atinti ochii asupra propriilor pantofi si inspira adnc de cteva ori. . Spune-mi despre Staretia din Sion, i ceru Sophie. Profesorul si nclina capul, incapabil sa-si imagineze un fundal mai putin potrivit pentru legenda pe care avea sa i-o povesteasca. Se ntreba de unde sa nceapa, fiindca istoria frat iei se ntindea pe mai bine de un mileniu... o incredibila urzeala de secrete, santaje si torturi b arbare la ndemna unui papa furios. . Le Prieur de Sion, ncepu el, a fost fondata n Ierusalim n 1099 de un duce francez,

pe nume Godefroi de Bouillon, imediat dupa cucerirea cetatii. Despre Godefroi se spunea ca este detinatorul unui secret extrem de puternic, pastrat n snul familiei sale nca de pe vremea lui I isus. Temndu-se ca acest secret ar putea fi pierdut o data cu moartea sa, Godefroi a fondat o co nfrerie secreta . Le Prieur de Sion . si i-a ncredintat misiunea de a-l pastra si apara, transmitndu-i d e la o generatie la alta. n anii de fiintare n Ierusalim, confreria a aflat despre o serie de document e ngropate sub ruinele Templului lui Irod, care fusese construit peste cele ale Templului lui S olomon. Aceste documente, considerau membrii Staretiei, confirmau secretul lui Godefroi si cont ineau informatii att de explozive, nct Biserica ar fi fost n stare de orice pentru a pune mna pe ele.

Sophie asculta atenta, nsa cu un aer de usoara nencredere. . Confreria si-a jurat ca, orict de mult ar fi durat acest lucru, va dezgropa doc umentele de sub ruinele templului si le va apara cu orice pret, astfel nct adevarul sa nu fie nici odata pierdut. Pentru a recupera documentele, au nfiintat o organizatie armata, un grup de noua cavaleri numit Ordinul Cavalerilor Saraci ai lui Hristos si ai Templului lui Solomon. Sunt mai bine cun oscuti sub numele de Cavalerii Templieri. Sophie i arunca o privire mirata. Langdon stia, din bogata sa experienta profesorala, ca aproape toata lumea auzis e de Cavalerii Templieri, cel putin n mod superficial. Pentru specialisti, istoria templierilor era un amestec eterogen n care faptele reale, fantasmele si dezinformarile se ntrepatrundeau att de strns, nct discernerea adevarului devenise aproape imposibila. n ultima vreme, Langdon ezita chiar sa ma i aminteasca templierii n conferintele sale, fiindca ntotdeauna ntrebarile publicului degenerau n teorii fantasmagorice ale conspiratiilor. . Cu alte cuvinte, interveni Sophie, ordinul Cavalerilor Templieri a fost fondat de Le Prieur de Sion pentru a recupera o serie de documente secrete? Eu credeam ca rolul lor era acela de a apara Tara Sfnta. . Multa lume crede acest lucru, n mod eronat. Protejarea pelerinilor era, de fapt , valul n dosul caruia templierii si exercitau adevarata lor misiune. Obiectivul lor n Tara Sfnta e ra dezgroparea documentelor de sub ruinele templului. . Si pna la urma le-au dezgropat? . Nimeni nu stie sigur, dar toti specialistii au cazut de acord n privinta unui a manunt: cavalerii templieri au descoperit, ntr-adevar, ceva acolo, n ruine... un secret datorita car uia au devenit mai bogati si mai puternici dect si-ar fi putut nchipui cineva. Si profesorul rezuma n cteva cuvinte istoria Ordinului, asa cum era ea cunoscuta s i acceptata n mediile academice: aflati n Ierusalim n timpul celei de-a Doua Cruciade, templier ii i-au spus regelui Baudouin al II-lea ca rolul lor acolo era acela de a-i proteja pe peleri nii crestini. Desi facusera legamnt de saracie, aveau nevoie totusi de un loc al lor, asa ca i-au cerut regel ui permisiunea sa se stabileasca n grajdurile de sub ruinele templului. Baudouin a acceptat si astfel Cavalerii si-au njghebat un modest adapost printre ramasitele de piatra. Ciudata alegere a templierilor nu fusese nsa ctusi de putin ntmplatoare. Ei credeau

ca documentele pe care Staretia le cauta erau ngropate adnc sub ruine, sub Sfnta Sfint elor, o ncapere sacra n care se presupunea ca rezida nsusi Dumnezeu . literal, inima credintei iud aice. Timp de aproape zece ani, cei noua cavaleri traisera printre ruine, sapnd piatra n secret. . Si spui ca au descoperit ceva'? ntreba Sophie. . n mod cert. Apoi profesorul i povesti cum, dupa noua ani, templierii gasisera n sfrsit comoara dorita, o scosesera din templu si plecasera n Europa, unde influenta politica a ordinului s e nzecise aproape peste noapte. Nimeni nu stia daca templierii santajasera Vaticanul sau daca Biserica ncercase p ur si simplu sa le cumpere tacerea, dar papa Inocentiu al II-lea emisese nentrziat o bula papala f ara precedent, prin care le acorda cavalerilor templieri puteri nelimitate si-i declara "o lege prin ei nsisi" . o armata autonoma, libera de orice ingerinta din partea regilor sau a prelatilor. Beneficiind de aceasta carte blanche din partea Vaticanului, ordinul s-a dezvolt at ntr-un ritm fulgerator, att numeric, ct si ca forta politica, acumulnd teritorii vaste n peste d ouasprezece state. Treptat, au nceput sa crediteze casele regale, carora le percepeau dobnda, punnd as tfel bazele sistemului bancar modern si totodata extinzndu-si continuu averea si influenta po litica. La nceputul secolului al XIV-lea, templierii detineau o asemenea putere, nct papa C lement al V-lea a hotart ca trebuie sa faca ceva pentru a le pune stavila. mpreuna cu regele Frantei Filip al IVlea, Suveranul Pontif a pus la cale un plan ingenios prin care sa distruga ordin ul si sa-i confiste averea, punnd astfel stapnire pe secretele acestuia. n urma unei manevre militare d emne de CIA-ul zilelor noastre, papa Clement a emis ordine secrete, ce urmau a fi deschise simu ltan, n ziua de vineri 13 octombrie 1307, de catre oamenii sai raspnditi pe tot teritoriul Europei. n zorii acelei zile, documentele au fost desigilate si cutremuratorul lor continu t a vazut lumina zilei. Papa a sustinut mai trziu ca Dumnezeu nsusi i aparuse ntr-o viziune si-l aver tizase ca templierii erau eretici si ca se faceau vinovati de venerarea diavolului, de homose xualitate, de pngarirea crucii si de alte asemenea blasfemii. Domnul i ceruse apoi papei sa curete Pamntul de necredinciosi, capturndu-i pe toti cavalerii templieri si torturndu-i pna ce-si vor fi marturisit crimele mpotriva Cerului. Operatiunea pusa la cale de papa a decurs cu o precizie de ceasornic. n ziua aceea de vineri, numerosi templieri au fost prinsi, torturati fara mila si, n cele din urma, arsi

pe rug ca eretici. Ecourile tragediei de atunci se resimt nca n cultura moderna; chiar si astazi, ziu a de vineri treisprezece este considerata cu ghinion. Sophie l privi nedumerita: . Cavalerii templieri au fost nimiciti? Eu credeam ca ordinul exista si n zilele noastre! . Exista, sub diverse nume. n ciuda acuzatiilor false ale papei Clement al V-lea si eforturilor sale de a-i nimici, cavalerii aveau aliati puternici si unii au izbutit sa scape de m acelul Vaticanului. Pretioasele documente ale Ordinului, cele care pareau sa constituie sursa lui de putere, au fost de fapt

obiectivul vizat de papa, nsa acestea i-au scapat printre degete. Documentele fus esera ncredintate de mult secretei organizatii-mama a Templierilor, Le Prieur de Sion, a carei ramnere n umbra o salvase de furia Bisericii. Confreria le scosese n mod clandestin din Paris, mbarcndu-le pe un vas al Templierilor. . Si unde le-au trimis? Langdon ridica din umeri: . Asta o stiu doar membrii ei. Sursa de constante cercetari si speculatii, docum entele au fost . se pare . mutate n repetate rnduri, dintr-o ascunzatoare n alta. Unele zvonuri rece nte sustin ca ele se afla undeva n Marea Britanie. Sophie continua sa-l priveasca sceptica, fara sa-i spuna nimic. . Timp de o mie de ani, continua Langdon, legenda acestui secret a supravietuit. ntreaga serie de documente, puterea pe care ele o detin si o confera, ca si taina lor ascunsa au devenit cunoscute sub un singur nume: Sangreal. Sute de carti au fost scrise pe aceasta tema si pu tine alte mistere au suscitat un interes att de mare n rndul istoricilor. . Sangreal? Termenul are vreo legatura cu cuvntul francez sang sau cel spaniol sa ngre, care nseamna "snge"? Langdon ncuviinta. Sngele era esenta Sangrealului . dar nu asa cum probabil si imag ina Sophie. . Legenda este destul de complicata, spuse el, nsa important de retinut e faptul ca fratia are dovezi n sprijinul ei si asteapta momentul potrivit pentru a revela ntregul adevar . . Ce adevar? Ce secret ar putea fi att de puternic? Profesorul trase adncnd aer n piept si arunca o privire spre centrul Parisului: . Sophie, Sangreal este un termen stravechi. n decursul veacurilor, din el a evol uat un alt cuvnt... un nume modern, mai bine cunoscut. Cnd ti-l voi spune, adauga el dupa o s curta pauza, ti vei da seama ca stii multe lucruri despre el. De fapt, nu cred ca exista om pe P amnt care sa nu fi auzit despre legenda Sangrealului. Ea l privi sceptica: . Eu, una, n-am auzit. . Ba sunt convins ca da. Doar ca o cunosti sub numele de "Sfntul Graal".

38

Sophie l fixa cu privirea. "Glumeste, nu-i asa?" . Sfntul Graal'? Langdon nclina capul nsa, cu o expresie serioasa: . Sfntul Graal este traducerea literala a termenului Sangreal. Termenul deriva di n frantuzescul Sangraal, care provine din Sangreal si a fost n cele din urma despartit n doua cuv inte: San Greal. "Sfntul Graal"... Sophie era surprinsa ca similaritatea lingvistica nu-i atrasese imediat atentia. Totusi, spusele americanului pareau lipsite de sens: . Eu credeam ca Sfntul Graal este o cupa, or tu mi-ai spus acum ca ar fi, de fap t, o serie de documente care contin un secret ntunecat. . Da, nsa documentele Sangreal nu reprezinta dect jumatate din adevarata comoara a Graalului. Ele sunt ascunse mpreuna cu acesta... si i releva adevarata semnificati e. Documentele leau conferit templierilor o putere att de mare fiindca n paginile lor este dezvalui ta adevarata natura a Graalului. "Adevarata natura a Graalului?" Sophie era din ce n ce mai nedumerita. Din cte sti a ea, Sfntul Graal era potirul din care bause Iisus la Cina cea de taina si n care Iosif din A rimatea i strnsese sngele n ziua crucificarii. . Sfntul Graal este cupa din care a baut Iisus, spuse ea. Nu cred ca exista ceva mai simplu de att. . Sophie, sopti Langdon aplecndu-se spre ea, n conformitate cu documentele fratiei , Sfntul Graal nu este nicidecum o cupa. Ei sustin ca legenda Graalului . aceea a potirul ui . este, de fapt, o alegorie ingenios conceputa. Cu alte cuvinte, potirul este o metafora ce ascunde altceva, ceva mult mai puternic. Ceva ce se potriveste extrem de bine cu tot ce a ncercat bunicul tau sa ne transmita n seara asta... inclusiv referirile simbolice la sacrul feminin. nca nesigura, Sophie si dadu seama ca profesorul i ntelegea nedumerirea; totusi, och ii lui si pastrau acelasi entuziasm.

. Dar, daca Sfntul Graal nu e o cupa, atunci ce e? Desi se asteptase la aceasta ntrebare, Langdon nca nu stia cum sa-i raspunda. Treb uia sa-i prezinte mai nti ntregul context istoric, altfel Sophie l-ar fi privit cu aceeasi u imire pe care profesorul o citise pe chipul editorului sau, cnd i nmnase ciorna manuscrisului la c are lucra acum. . Si ce anume sustine manuscrisul tau? se blbise editorul asezndu-si pe masa paharu l cu vin si studiindu-si interlocutorul pe deasupra farfuriei pe jumatate pline. Doar nu vorbesti serios! . Vorbescnd att de serios fiindca mi-am petrecut un an ntreg cercetnd aceasta idee.

Cunoscutul editor newyor ez Jonas Fau man si largise agitat nodul de la cravata. n ndelungata sa cariera, omul auzise numeroase idei nastrusnice, nsa aceasta l lasase , pur si simplu, cu gura cascata. . Robert, sa nu ma ntelegi gresit, i spusese el n cele din urma. mi placnd lucrarile tale si am colaborat bine cu tine. Dar daca accept sa public asa ceva, luni de zile biroul meu va fi asaltat de diverse grupuri protestatare. Si, n plus, reputatia ta se va duce pe apa smbetei. Esti un istoric reputat, pentru numele lui Dumnezeu, nu un mpusca francul ntr-o ureche, n goana dup a un cstig usor. Unde Dumnezeu ai gasit dovezi suficient de credibile pentru a sustine o as tfel de teorie? Cu un surs calm, Langdon scosese din buzunar o foaie de hrtie si i-o nmnase. Era o bibliografie cuprinznd peste cincizeci de titluri . carti ale unor istorici renum iti, unii contemporani, altii din secolele trecute . multe dintre ele bine cunoscute n mediile academice. Toate titlurile sugerau aceeasi premisa ca aceea expusa de Langdon. Parcurgnd ntreaga lista, pe ch ipul lui Fau man se asternuse expresia omului care tocmai a descoperit ca Pamntul, de fapt , e plat: . Dar... i stiu pe unii dintre autorii acestia... Sunt cu totii... istorici redu. ..! Profesorul zmbise: . Dupa cum vezi, Jonas, teoria asta nu am inventat-o eu. Este foarte veche, iar eu doar am asezat-o ntr-o lumina aparte. Nici o carte nu a explorat nca legenda Sfntului Graal dintr-o perspectiva simbolistica. Dovezile iconografice pe care le-am gasit si care sust in aceasta teorie sunt... ei bine... extrem de convingatoare. Fau man nca se holba la lista. . Dumnezeule, una dintre cartile astea a fost scrisa de sir Leigh Teabing . un i storic de la British Royal Society! . Teabing si-a petrecut o mare parte a vietii studiind legenda Sfntului Graal. Eu l-am ntlnit si am discutat despre acest subiect. De fapt, pornind de la acest schimb de idei mi -am construit eu cartea. Omul se numara printre cei care cred n aceasta teorie, Jonas, alaturi de toti ceilalti de pe lista. . Vrei sa-mi spui ca toti acesti istorici chiar cred cu adevarat... Fau man si nghitise nodul din gt, aparent neputnd sa rosteasc cuvintele. Langdon sursese din nou.

. Sfntul Graal pare a fi cea mai vnata comoara din ntreaga istorie a omenirii. n jur ul sau s-au tesut legende, s-au purtat razboaie si s-au ntreprins cercetari de-o viata. Ar ju stifica o biata cupa toata aceasta risipa de energie? Daca asa ar sta lucrurile, atunci celelalte rel icve ar trebui sa suscite un interes cel putin la fel de intens . coroana de spini, de pilda, sau adevarat a cruce a rastignirii . dar lucrurile nu stau deloc asa. n decursul istoriei, Sfntul Graal a avut totdeaun a un loc aparte. Iar acum stii si tu de ce. Fau man clatinase din cap, nca nencrezator. . Dar daca sunt attea carti scrise despre ea, de ce e nca att de putin cunoscuta ac easta teorie? . Lucrarile astea nu pot zdruncina secole ntregi de convingeri adncnd nradacinate, m ai cu seama cnd ele sunt sustinute de cea mai bine vnduta carte a tuturor timpurilor. Fau man facuse ochii mari: . Sa nu-mi spui ca si n Harry Potter tot despre Sfntul Graal este vorba! . Ma refeream la Biblie. Editorul oftase adnc: . Banuiam asta!

. Laissez-le! striga bruscnd Sophie. Lasa-l jos! Profesorul tresari atunci cnd Sophie se apleca peste scaunul din fata si i striga soferului. Acesta pusese mna pe microfonul statiei radio si se pregatea sa vorbeasca. Brusc, Sophie se rasuci spre Langdon si si repezi mna la buzunarul sacoului sau. nt r-o fractiune de secunda, scoase revolverul si-l nfipse n ceafa soferului. Omul dadu d rumul imediat microfonului si si ridica mna libera deasupra capului. . Sophie! bigui Langdon. Ce dracu'... . Arrtez! ordona ea. Tremurnd, soferul se conforma, tragnd pe dreapta si oprind motorul. Atunci auzi pr ofesorul vocea metalica a dispecerului n statia radio: "... qui s'apelle Sophie Neveu... e t un amricain, Robert Langdon..." "Ne-au gasit deja?!"

. Descendez! Cu minile deasupra capului, taximetristul se mpletici afara din masina si se retra se ctiva pasi. Sophie cobor geamul portierei si, tinnd arma ndreptata spre sofer, spuse cu o voce joasa: . Robert, treci la volan! Profesorul nu avea de gnd sa contrazica o femeie narmata; sari din taxi si urca n f ata, n timp ce soferul mormaia njuraturi. . Robert, relua Sophie. Cred ca ai vazut suficient din padurea noastra fermecata !

El ncuvinta nclinnd din cap. "Chiar prea mult." . Bine. Sa-i dam drumul! Langdon privi bordul masinii si ezita pentru o clipa. "La naiba!" ntinse mna spre schimbatorul de viteze, dar se opri: . Sophie! Poate ca tu... . Porneste odata! striga ea. Pe alee, cteva prostituate se apropiau, grabite, sa vada ce se ntmpla. Una dintre e le vorbea la telefon. Langdon mpinse maneta si o pozitiona n ceea ce credea el ca ar trebui sa fie viteza nti. Talpa i atinse acceleratorul. Pneurile scrsnira si taxiul zvcni, derapnd cu brutalitate si mproscnd pietris spre gr upul de privitori. Femeia cu telefonul mobil se arunca la pamnt, ct pe ce sa fie lovita. . Doucement! l ndemna Sophie. Ce faci acolo?! . Am ncercat sa te previn, striga el ncercnd sa acopere scrsnetul pneurilor. Eu am m asina cu transmisie automata!

39

Desi camaruta spartana din cladirea de pe Rue La Bruyre fusese martora multor suf erinte, Silas se ndoia ca ar mai fi existat vreo durere comparabila cu chinul atroce care-i cup rinsese trupul palid. "Am fost nselat. Totul e pierdut." Fusese pacalit. Fratii l mintisera cu totii, prefernd sa moara dect sa-si dezvaluie secretul. Iar acum el nu avea puterea necesara pentru a-l suna pe nvatator. Pe lnga faptul ca-i ucisese pe singurii oameni care stiau unde e ascunsa cheia de bolta, luase si viata unei ca lugarite, chiar ntr-o biserica. "Dar femeia lucra mpotriva Domnului! Si a batjocorit activitatea Opus D ei!" O crima nfaptuita dintr-un impuls de moment, moartea calugaritei complicase si ma i mult situatia. Episcopul Aringarosa intervenise pentru ca el sa aiba acces n biserica Saint-Sulpice. "Ce va crede cnd va afla ca femeia fusese ucisa?" Desi Silas i asezase trupul la loc n pat , rana de la cap se

vedea foarte bine. El ncercase apoi sa aseze n pardoseala bucatile de dale sparte, dar si acestea sareau imediat n ochi. Foarte curnd se va afla ca n biserica fusese cineva. Albinosul planuise sa se ascunda n cladirea Opus Dei cnd misiunea sa aici avea sa fie ncheiata. "Episcopul Aringarosa ma va proteja." Ce ar putea fi mai desavrsit dect o viata petrecuta n rugaciune si meditatie n snul centrului din New Yor ? N-ar mai fi iesit niciodata de acolo; tot ce-i trebuia n viata se afla acolo, nauntru. "Nimeni nu-mi va duce lipsa." Din pacate ns a, un om att de cunoscut precum Aringarosa nu s-ar fi putut face nevazut la fel de usor. "I-am pus viata n pericol." Silas se uita n podea cu privirea pierduta, gndindu-se la sinucidere. La urma urmei, Aringarosa i daruise lui aceasta viata... n mnastirea aceea micuta d in Spania, unde l nvatase si-i daduse un scop pentru care traise. . Prietene, i spusese episcopul, tu te-ai nascut asa, albinos. Sa nu-ti fie rusin e pentru asta. Nuti dai seama ct de deosebit esti? Nu stii ca si Noe nsusi era albinos? . Noe, cel cu arca? Silas nu auzise niciodata despre acest lucru. Aringarosa sursese: . Da, Noe, cel cu arca. Era albinos. Ca si tine, avea pielea alba, ca a unui nger . Gndeste-te la asta. Noe a salvat omenirea si viata pe Pamnt. Te asteapta un destin maret, Silas ! Domnul te-a eliberat pentru un motiv. Urmeaza-ti chemarea! Dumnezeu are nevoie de ajutorul t au. Cu timpul, Silas nvatase sa se priveasca pe el nsusi ntr-o lumina noua. "Sunt pur. Alb. Minunat. Ca un nger..." n acest moment nsa, n camaruta sa, n urechi i rasuna vocea dezamagita si frustrata a tatalui sau: "Tu es un dsastre. Un spectre." ngenunchind pe podeaua din lemn, Silas se ruga pentru iertare. Apoi, si scoase sut ana si se pregati din nou pentru Disciplina.

40

Dupa ce se chinui cu schimbatorul de viteze, Langdon reusi sa duca taxiul furat n

celalalt capat al parcului, necnd motorul doar de doua ori. Din pacate, umorul negru al situatiei era punctat de repetatele apeluri din statia radio: . Voiture cinq-six-trois. O tes-vous? Rpondez! Cnd ajunse la liziera padurii, trecu peste orice licarire de orgoliu masculin, ca lca brusc pe frna si spuse: . Mai bine condu tu! Suspinnd usurata, Sophie se repezi la volan. n cteva secunde, masina rula firesc sp re vest, pe

Alle de Longchamp, lasnd n urma "Gradina desfatarilor". . ncotro e Rue Haxo? ntreba Langdon privind acul vitezometrului, care trecea dinco lo de o suta de ilometri pe ora. Sophie nu-si desprinse privirea de la drum. . Soferul spunea ca e pe lnga Roland Garros. Cunoscnd zona! Scotnd cheia grea din buzunar, profesorul o cntari din nou n palma, intuind ca avea o importanta covrsitoare; era, poate, chiar cheia libertatii sale. Ceva mai devreme, pe cnd i povestea lui Sophie despre cavalerii templieri, si dadus e brusc seama ca, pe lnga simbolul Fratiei gravat pe fata ei, cheia mai avea o legatura, mai subtila, cu Ordinul din Sion. Crucea cu bratele egale amintea de armonie si echilibru, dar s i de templieri. Toata lumea cunostea, din tablouri si, mai recent, din filme, tunicile cu cruce rosie ale cavalerilor templieri. ntr-adevar, bratele crucii templierilor se lateau usor la capete, dar lungimea lo r egala nu putea fi trecuta cu vederea. "O cruce patrata. Exact ca aceasta de aici." Imaginatia ncepu sa-i zburde gndindu-se la ce anume ar putea gasi. "Sfntul Graal!" Aproape ca izbucni n rs cnd si dadu seama de absurditatea ideii. Se presupunea ca Graalul sar afla undeva n Anglia, ngropat ntr-o ncapere secreta, sub una dintre numeroasele biserici ale templierilor, unde fusese ascuns, probabil, prin anul 1500. "Pe vremea cnd Mare Maestru era da Vinci." Pentru a-si pastra n siguranta pretioasele documente, Le Prieur de Sion se vazuse nevoita sa le schimbe ascunzatoarea de mai multe ori. Istoricii presupuneau ca, de la aducerea sa n Europa, Graalul fusese mutat de sase ori. Ultima data, fusese "vazut" n 1447, cnd numerosi martori povesteau despre un foc care izbucnise si aproape ca distrusese documentele, nain te ca acestea sa poate fi puse la adapost, n patru cufere mari, fiecare necesitnd sase barbati pent ru a putea fi transportat. Dupa aceea, nimeni nu mai vazuse Graalul, niciodata. Nu se mai auze au dect zvonurile care sopteau ca era ascuns undeva, n Marea Britanie, pe pamnturile ce apartinusera odinioara regelui Arthur si Cavalerilor Mesei Rotunde. Indiferent unde s-ar fi aflat nsa, acum erau importante doua aspecte: Ct a trait, Leonardo da Vinci stiuse unde se afla Graalul. Ascunzatoarea de atunci nu se schimbase, probabil, pna n ziua de azi.

Din acest motiv, "fanii" Graalului studiau nca picturile si jurnalele lui da Vinc i, spernd sa descopere vreun indiciu care sa-i duca spre actualul loc de odihna al Graalului. Unii sustineau ca fundalul Fecioarei ntre stnci era similar cu topografia unor dealuri din Scotia, deal uri strabatute de zeci de pesteri. Altii insistau ca strania pozitionare a ucenicilor din Cina cea de t aina reprezenta un fel de cod. La analiza cu raze X a tabloului Mona Lisa, afirmau altii, se vedea ca init ial aceasta purta un pandantiv din lapislazuli cu chipul zeitei Isis . un detaliu pe care da Vinci a preferat sa-l stearga mai trziu. Langdon nu vazuse niciodata vreo urma a acestui pandantiv si nici nu-si im agina cum ar fi putut sa indice acesta locul n care era ascuns Graalul; totusi, pe Internet discu tiile despre el erau n voga. "Toti sunt nnebuniti dupa conspiratii." Si diferitele teorii ale conspiratiilor nu se lasau deloc asteptate. Cea mai rec enta fusese iscata de o cutremuratoare descoperire: celebra pictura nchinarea Magilor a lui da Vinci ascu ndea un secret ntunecat sub straturile de vopsea. Specialistul italian Maurizio Seracini dezvalu ise tulburatorul adevar, pe care New Yor Times Magazine l facuse publicnd ntr-un articol intitulat "Mistificarea lui Leonardo". Seracini demonstrase fara urma de ndoiala ca, desi schita gri-verzuie a tabloului i apartinea ntr-adevar lui da Vinci, pictura n sine fusese realizata de altcineva . de un pict or anonim, care "umpluse" schita maestrului, la ctiva ani dupa moartea acestuia, dupa metoda "col orati desenul n functie de numere". Mult mai tulburator era nsa ceea ce se gasea sub pictura impo storului. Fotografiile realizate cu tehnica reflectografiei n infrarosu si raze X dezvaluis era ca pictorul anonim, colornd schita lui da Vinci, se abatuse n mod ciudat de la original... de parca ar fi vrut sa ascunda intentia reala a maestrului. Ct despre semnificatia schitei initiale, aceasta nca nu fusese facuta publica. Jenate, autoritatile Galeriei Uffizi din Florenta "exilasera" imediat t abloul ntr-un depozit alaturat, iar cei care vizitau n prezent Galeriile puteau admira pe perete, n locu l celebrului tablou, un anunt politicos si confuz:

"ACEASTA LUCRARE ESTE SUPUSA UNOR TESTE DE DIAGNOSTIC N VEDEREA RESTAURARII."

n ciudata lume subterana a cautatorilor moderni ai Graalului, Leonardo da Vinci r amnea nca

marea enigma. Opera sa parea nerabdatoare sa-si dezvaiuie secretul, dar acesta r amnea n continuare ascuns, poate sub un strat de vopsea, poate ncifrat la vedere sau poate ine xistent. Poate ca sumedenia de indicii incitante ale lui da Vinci nu erau dect o gluma, o farsa men ita sa-i zgndare pe curiosi si totodata motivul enigmaticului surs al Mona Lisei. . Este, oare, posibil, interveni Sophie, ntrerupndu-i sirul gndurilor, ca aceasta c heie sa descuie ascunzatoarea secreta a Sfntului Graal?

Rsul lui Langdon rasuna fortat, chiar si pentru propriile sale urechi. . Habar n-am! n plus, se crede ca Graalul este ascuns undeva, n Anglia, nu n Franta . Si-i povesti pe scurt ntreaga istorie. . Dar Graalul pare a fi singura concluzie logica, insista ea. Avem aici o cheie foarte sofisticata si sigura, pe care e gravat sigiliul Staretiei din Sion si care ne-a fost nmnata de u n membru al ei . o organizatie care, din cte mi-ai spus tu, este pastratoarea Sfntului Graal. Langdon stia ca rationamentul ei era logicnd si totusi, la nivel intuitiv, i se p area inacceptabil. Existau zvonuri care sustineau ca Staretia jurase la un moment dat sa readuca Gr aalul napoi n Franta, dar nici o dovada istorica nu sugera ca legamntul fusese adus la ndeplinir e. Si chiar daca izbutisera sa readuca Graalul n Franta, adresa din Rue Haxo 24, n apropierea unui teren de tenis, nu parea ctusi de putin un loc demn pentru odihna vesnica a sacrei relicve. . Sophie, chiar nu vad cum aceasta cheie ar putea avea ceva de-a face cu Graalul . . Fiindca se presupune ca acesta s-ar afla n Anglia? . Nu numai pentru asta. Ascunzatoarea Sfntului Graal este unul dintre cele mai bi ne pastrate secrete din lume. Membrii Staretiei asteapta zeci de ani, rastimp n care trebuie sa se dovedeasca suficient de vrednici si de ncredere pentru a ajunge n esalonul superior al confreriei si a afla unde anume este ascuns Graalul. Secretul este protejat printr-un complex sistem de cu noastere piramidala si, cu toate ca Staretia are foarte multi membri, numai patru dintre ei stiu und e este ascuns Graalul . Marele Maestru si cei trei senesali ai sai. Probabilitatea ca bunicul tau sa fie unul dintre Cei Patru este foarte mica. "Bunicul a fost unul dintre ei", murmura Sophie calcnd si mai apasat pe accelerat or. Imaginea ntiparita n amintirea ei confirma dincolo de orice ndoiala statutul lui Jacques Sau nire n cadrul confreriei. . Si chiar daca bunicul tau s-ar fi aflat undeva, n vrful ierarhiei, n-ar fi avut voie sa dezvaluie nimic, nimanui din afara ordinului. Ar fi de neconceput sa-ti permita tie sa pat runzi n interior. "Eu am fost deja acolo", si spuse Sophie, cu gndul la ritualul pe care l surprinse n subsol. Se ntreba daca venise oare vremea sa-i povesteasca americanului ce vazuse n seara ace ea, la castelul din Normandia. Vreme de zece ani, rusinea o mpiedicase sa pomeneasca ceva. Numai amintirea acelor

clipe i ncrncena carnea pe trup. O sirena ncepu sa urle undeva, n departare si, brusc , simti cum un val de oboseala o copleseste. . Acolo! striga Langdon la vederea siluetei ntunecate a Roland Garros-ului. Dupa cteva ncercari esuate, gasira intersectia cu Rue Haxo si intrara. Pe marginil e drumului se nsirau diverse firme. "Trebuie sa ajungem la numarul douazeci si patru", si spuse Langdon, dndu-si seama ca, fara sa-si dea seama, privirea sa cerceta mprejurimile n cautarea unei biserici. "Nu fi caraghios! O straveche biserica a templierilor n cartierul asta?!" . Acolo e! izbucni Sophie, aratndu-i ceva. Profesorul si ridica imediat capul si zari structura din fata. "Ce Dumnezeu?!" Era o cladire moderna. Un fel de fortareata joasa, cu o cruce uriasa, cu bratele egale, gravata pe fatada. Dedesubt se putea citi:

"DEPOSITORY BANK OF ZURICH".

Acum i parea bine ca nu-i pomenise lui Sophie nimic din ideile lui cu privire la o eventuala biserica a Templierilor. Cei care studiau simbolistica aveau adesea tendinta sa caute ntelesuri ascunse acolo unde nu exista nici unul. n cazul de fata, profesorul uitase comple t ca simbolul crucii pasnice, cu bratele egale, era prezent si pe drapelul national al Elvetiei. Cel putin, un mister fusese elucidat. Cheia din mna lor deschidea o caseta de valori dintr-o banca elvetiana.

41

n fata Castelului Gandolfo, o adiere racoroasa matura faleza abrupta si episcopul Aringarosa si strnse mai bine sutana pe lnga corp cnd cobor din Fiat. "Trebuia sa-mi mai fi luat c eva pe mine", si spuse, ncercnd sa se opreasca din tremurat. Ultimul lucru de care avea nevoie n s eara asta era sa para slabit sau speriat.

Castelul era cufundat n ntuneric, cu exceptia ferestrelor de la ultimul etaj. "Bib lioteca", si aminti episcopul. "Sunt acolo si ma asteapta." Plecndu-si barbia n piept ca sa-si fereasca ochii de vnt, si continua drumul aruncnd o privire fugara spre cele doua cupole ale Observat orului Astronomic. Preotul care l ntmpina la usa parea somnoros; era acelasi care l asteptase si acum c inci luni, desi n seara asta era mai putin ospitalier: . Eram ngrijorati, i spuse omul, privindu-si ceasul de la mna si parnd, mai degraba, deranjat dect ngrijorat.

. mi cer scuze! Nu te mai poti baza azi pe cursele aeriene! Preotul mormai ceva de nedeslusit si apoi rosti cu voce tare: . Va asteapta cu totii sus! Va conducnd eu! Biblioteca era o ncapere de forma patrata, cu lambriuri negre din podea pna n plafo n. Peretii erau captusiti cu rafturi pline de carti. Pardoseala era din marmura de culoarea ambrei, cu o bordura din bazalt negru, o reminiscenta a zilelor n care aici era un palat. . Bine ai venit, l ntmpina o voce din celalalt capat al ncaperii. Aringarosa ncerca sa-si dea seama cine vorbise, dar lumina era mult prea slaba . mult mai palida dect la prima sa vizita aici, cnd toate becurile erau aprinse. "Noaptea ade varatei treziri!" n seara asta, toti l asteptau n penumbra, de parca le-ar fi fost rusine de ceea ce u rma sa se ntmple. Episcopul nainta solemn, cu un aer aproape regal. La o masa lunga, n partea opusa a ncaperii, zari trei siluete. Pe cea din mijloc o recunoscu imediat . obezul secretar al Va ticanului, stapn peste toate problemele juridice din Cetatea Sfnta. Ceilalti doi erau cardinali italieni de rang nalt. Aringarosa se apropie de ei: . Scuzele mele umile pentru ora trzie. Suntem n zone cu fuse orare diferite. Proba bil ca sunteti obositi la aceasta ora. . Deloc, deloc, i raspunse secretarul, ale carui mini durdulii sedeau mpreunate pe abdomenul imens. ti suntem recunoscatori ca ai venit pna aici. ti putem oferi o cafea sau cev a racoritor? . As prefera sa nu ne prefacem ca suntem ntr-o vizita de curtoazie. Trebuie sa pr ind un alt avion. Trecem direct la discutii'? . Desigur, i replica obezul. Ati actionat mult mai rapid dect ne-am fi imaginat no i. . Da? . Mai aveati la dispozitie nca o luna. . V-ati expus ngrijorarea cu cinci luni n urma. Pentru ce sa mai astept? . ntr-adevar. Suntem foarte multumiti ca ati actionat cu atta promptitudine. Privirile lui Aringarosa se ndreptara spre capatul mesei, unde era asezata o serv ieta neagra. . Acolo este ceea ce am cerut?

. Da. Desi, trebuie sa recunosc . mai adauga secretarul cu vocea oarecum nesigur a . solicitarea ne-a ngrijorat. Pare ntr-un fel... . Periculoasa, ncheie unul dintre cardinali. Esti sigur ca nu ti-i putem expedia undeva? Suma este exorbitanta. "Libertatea e scumpa." . Nu-mi fac griji pentru siguranta mea. Dumnezeu este cu mine. Cei trei prelati nu pareau tocmai convinsi: . Fondurile sunt exact asa cum le-am solicitat? Secretarul ncuviinta: . Obligatiuni la purtator, de valoare mare, emise de Banca Vaticanului. Pot fi t ransformate n lichiditati oriunde n lume. Aringarosa se apropie de capatul mesei si deschise servieta. nauntru se aflau dou a teancuri de obligatiuni, fiecare inscriptionata cu sigiliul Vaticanului si cu termenul PORTA TORE, ceea ce nsemna ca purtatorul . oricine ar fi fost el . le putea ncasa contravaloarea. Secretarul l privea foarte ncordat: . Trebuie sa adaug ca ne-am fi simtit cu totii mult mai linistiti daca fondurile ar fi fost lichide. "Nici n-as fi putut sa ducnd attia bani lichizi", si spuse Aringarosa, nchiznd servie ta. . Obligatiunile pot fi transformate n lichiditati, adauga el. Chiar voi ati spuso! Cardinalii schimbara ntre ei priviri ngrijorate, apoi unul i raspunse: . Da, dar obligatiunile pot fi identificate imediat ca provenind de la Banca Vat icanului. Aringarosa zmbi ca pentru sine. Tocmai acesta fusese si motivul pentru care nvatat orul i sugerase sa ceara banii n obligatiuni emise de Vatican; functionau si ca un fel d e asigurare. "Asa suntem cu totii implicati." . Tranzactia este perfect legala, se apara episcopul. Opus Dei este un ordin per sonal al Vaticanului si Sfintia Sa poate cheltui banii dupa cum doreste. Nu s-a ncalcat ni ci o lege! . Este adevarat, nsa... Secretarul se apleca n fata si scaunul pri sub greutatea lui: . Nu stim ce ai de gnd sa faci cu aceste fonduri si, daca este ceva ilegal n...

. Tinnd seama de ceea ce mi-ati cerut, contraataca Aringarosa, nu va priveste ce am sa fac eu cu banii. n ncapere se asternu o lunga tacere. "Toti trei stiu ca am dreptate", si spuse episcopul. . Si acum, mi nchipui ca trebuie sa semnez ceva? Prelatii tresarira si mpinsera nerabdatori hrtia spre el, de parca nu si-ar fi dor it dect ca oaspetele sa plece ct mai repede. Aringarosa privi documentul. Avea sigiliul papa l. . Este identic cu cel pe care mi l-ati trimis mie? . Exact. Episcopul fu surprins de faptul ca nu simti nici o emotie cnd semna hrtia; cei tre i nsa rasuflara usurati:

. Multumim, i zise secretarul. Serviciul pe care l-ai adus Bisericii nu va fi nic iodata uitat. Aringarosa lua servieta; greutatea ei era promitatoare. Cei patru barbati se uit ara unul la altul pret de cteva clipe, de parca ar mai fi vrut sa spuna ceva, dar nimeni nu rosti n ici un cuvnt. Episcopul se ntoarse si se ndrepta spre usa: . Aringarosa! rasuna vocea unuia dintre cardinali. . Da? . ncotro te duci de aici? Episcopul si dadu seama ca ntrebarea era mai degraba de ordin spiritual dect geogra fic, dar nu intentiona sa discute acum probleme de moralitate. . La Paris, le raspunse si iesi din ncapere.

42

The Depository Ban of Zrich este o banca Geldschran deschisa douazeci si patru de ore din douazeci si patru, care ofera ntreaga gama de servicii bancare moderne, n buna tra ditie elvetiana. Avnd sedii la Zrich, Kuala Lumpur, New Yor si Paris, banca si-a extins n ultimii a ni activitatea la servicii anonime computerizate. Majoritatea operatiunilor sale au la baza cea mai simpla si totodata cea mai vec he oferta bancara: anonimul Lager . casetele pentru valori cu utilizator neprecizat. Clientii care doreau sa pastreze n siguranta diverse bunuri, de la certificate de Bursa pna la tablouri valoroase, l e puteau depune aici anonim, gratie unor proceduri de nalta tehnologie, si le puteau retrage oricnd, bi nenteles n acelasi anonimat. Sophie opri taxiul n dreptul numarului douazeci si patru pe Rue Haxo. Privind lin iile simple si drepte ale cladirii, Langdon si dadu seama ca avea n fata o institutie serioasa. C onstructia era un cub fara ferestre, care parea cioplit n ntregime n otel rece. Aidoma unei uriase ca ramizi metalice, cladirea era usor retrasa de la strada, iar pe fatada ei stralucea o cruce de ne on nalta de patru metri, cu bratele egale.

Confidentialitatea bancilor elvetiene devenise unul dintre cele mai profitabile produse de export ale tarii. Institutiile de acest gen erau nsa controversate n lumea artistica, deo arece le ofereau hotilor posibilitatea sa si ascunda bunurile furate, chiar si ani de-a rndul, pna ce obiect elor respective li se pierdea urma. Fiindca depozitele erau ferite de inspectiile politiei, fiind aloc ate unor conturi numerice, nu unor nume reale, hotii puteau sta linistiti, stiind ca bunurile obtinute prin jaf sunt n siguranta si ca nimeni nu le poate dovedi implicarea n furt. Sophie oprise n dreptul impunatoarei porti care bloca aleea de acces n banca . o r ampa ce cobora n subsolul cladirii. O camera video era ndreptata exact asupra lor si, spre deosebire de cele de la Luvru, Langdon era convins ca aceasta era una autentica. Cobornd geamul portierei, Sophie studie panoul electronic de alaturi. Un ecran cu cristale lichide oferea indicatii n sapte limbi. Prima era engleza:

"INTRODUCETI CHEIA!"

Scotnd cheia aurie din buzunar, privi din nou panoul. Sub ecran se afla o fanta t riunghiulara. . Ceva mi spune ca se va potrivi, remarca Langdon. Sophie alinie capatul triunghiular al cheii n fanta si mpinse, pna ce tija patrunse complet n interior. Probabil ca nu era nevoie s-o si rasuceasca, fiindca n aceeasi clipa po arta ncepu sa se deschida. Ridicndu-si piciorul de pe frna, Sophie nainta pna la o a doua poarta, cu un panou e lectronic alaturi. n spate, prima poarta se nchise, prinzndu-i nauntru. "Sa speram ca si a doua poarta functioneaza", si spuse profesorul, deloc ncntat de faptul ca era blocat acolo. Aceeasi instructiune si pe acest panou:

"INTRODUCETI CHEIA!"

Sophie se conforma si poarta se deschise imediat. Putin mai trziu, taxiul cobora pe rampa, n interiorul cladirii. Garajul era mic si slab luminat, cu vreo douasprezece locuri. La celalalt capat

se zarea intrarea principala n banca. Pardoseala de ciment era acoperita cu un covor rosu, mbiind cl ientii spre o usa uriasa, ce parea turnata n metal compact. "Ce mesaje contradictorii!", remarca Langdon. Bine ati venit si nu intrati! Sophie ndrepta masina ntr-un spatiu aproape de intrare si opri motorul. . Ar trebui sa lasi arma aici. "Cu placere", si spuse Langdon, ascunznd revolverul sub bancheta. Coborra, apoi strabatura covorul rosu pna la usa de otel. Aceasta nu avea mner sau clanta,

Functionarul se holba pentru o secunda la ea si, instantaneu, lua pozitia de dre pti: Sophie ncuviinta si lua cheia napoi. . La ce etaj? Omul o fixa cu o privire stranie. . Cheia dumneavoastra i spune ascensorului unde sa opreasca. . Oh, da, zmbi ea.

Paznicul privi cum cei doi se apropie de lift, introducnd cheia n fanta, urca si u sa se nchide n urma lor. n aceeasi clipa, ntinse mna dupa telefon. Nu suna pentru a anunta pe cine va despre sosirea lor; nu era nevoie. Un receptionist de seif era atentionat n mod automat cnd clientul introducea cheia n fanta de la poarta. De data aceasta nsa, paznicul i telefona directorului bancii. n vreme ce astepta fo rmarea numarului, deschise din nou televizorul. Emisiunea de stiri pe care o urmarea cnd sosisera cei doi tocmai se ncheia. Oricum, nu mai conta. Privi din nou chipurile de pe ecran. Directorul i raspunse: . Oui? . Avem o problema aici! . Ce s-a ntmplat? . Politia Franceza se afla n urmarirea a doi fugari. . Si? . Amndoi au intrat acum un minut n banca. Directorul njura abia auzit. . Bine. Iau imediat legatura cu monsieur Vernet. Paznicul nchise si forma un alt numar. Cel al Interpolului.

Langdon remarca cu surprindere ca, n loc sa urce, liftul cobora. Nu avea idee la cte etaje sub nivelul solului ajunsesera, cnd usa se deschise, n sfrsit. Nici nu-i pasa, de fapt; era bucuros ca

iesea din ascensor. Cu o promptitudine impresionanta, un receptioner i astepta deja. Era un om n vrsta, cu o nfatisare placuta si un costum impecabil calcat, care i conferea un aspect usor ci udat . un batrn functionar de banca, ntr-o lume ultratehnologizata. . Bonsoir, i ntmpina omul. Buna seara! Daca sunteti att de amabili sa ma urmati, s'i l vous plat! Fara a mai astepta un raspuns, se rasuci pe calcie si porni cu pasi repezi n lungu l unui coridor metalic, ngust. Langdon si Sophie l urmara pe o serie de coridoare din care se intra n ncaperi mari , n care se aflau unitati centrale computerizate. . Voici, spuse batrnul, ajungnd n fata unei usi de otel, pe care o deschise. Aici! Dupa ce trecusera pragul, patrunsera ntr-o cu totul alta lume. ncaperea n care se a flau semana dar pe zidul alaturat se afla o alta fanta triunghiulara. Aici nu mai existau nsa instructiuni scrise. . Cei care se prind mai greu nu au ce cauta n banca, se amuza Langdon. Sophie rse . dar era un rs nervos. . Sa ncercam! Introduse cheia n fanta si usa se deschise cu un pufait gutural. Privindu-se surp rinsi, trecura pragul. Usa se nchise cu un bufnet secnd n spatele lor. Holul central al bancii avea cele mai impunatoare decoratiuni interioare pe care le vazuse profesorul vreodata. n vreme ce majoritatea institutiilor financiare se multumeau cu obisnuita combinatie de granit si marmura neagra, aceasta optase pentru metal si nituri lu citoare, de la un perete la altul. "Oare cine s-o fi ocupat de amenajarea interiorului? se ntreba Langdon. Vreun con cern de fabricare a otelului'?" Sophie parea la fel de intimidata. Metalul cenusiu era prezent peste tot. pe podea, pe pereti, la usi, n birouri... chiar si scaunele pareau confectionate din fier forjat. Efectul era nsa impresionant, iar mesajul . clar: "Ati intrat ntrun seif!" Un ins masiv, aflat n spatele unui birou, si ridica ochii spre ei, nchise micul tel evizor la care se

uita si i saluta surzndu-le amabil. n ciuda musculaturii si a revolverului vizibil d e sub brat, li se adresa cu amabilitatea fara cusur a receptionerilor elvetieni: . Bonsoir! Cu ce va pot fi de folos? Salutul bilingv era cel mai nou truc al europenilor, lasnd clientului posibilitat ea de a raspunde n ce limba doreste. Sophie nu i spuse nsa nimic, multumindu-se sa aseze cheia aurie pe birou, chiar su b ochii omului.

cu holul central al unui hotel elegant. Locul metalului si al niturilor fusese l uat aici de covoare persane, mobilier de stejar si fotolii de plus. Pe biroul masiv asezat n mijlocul ca merei asteptau doua pahare de cristal si o sticla deschisa de Perrier, ale carei bule nca se ridicau la suprafata. Dintr-o cafetiera de alaturi ieseau aburi. "Precizie de ceas elvetian", si spuse Langdon. Batrnul i surse blajin: . Am impresia ca este prima dumneavoastra vizita la noi. Sophie ezita, apoi facu semn ca da. . nteleg. Cheile sunt adeseori lasate mostenire si totdeauna noii clienti sunt im presionati de acest protocol. ncaperea va apartine ct timp doriti s-o folositi, adauga functiona rul, invitndu-i la birou. . Spuneti ca uneori cheile sunt mostenite? . ntr-adevar. Cheia dumneavoastra este asemenea unui cont numeric elvetian, care de multe ori trece de la o generatie la alta. La conturile noastre premium, cea mai mica dura ta de nchiriere a unei casete de valori este de cincizeci de ani. Platiti n avans. Prin urmare, fluctuat ia generatiilor este considerabila. . Cincizeci de ani ati spus? ntreba Langdon, facndu-si ochii ct cepele. . Minimum! Desigur, puteti alege perioade mai mari, dar, cu exceptia unor dispoz itii speciale, daca timp de cincizeci de ani nu se nregistreaza nici o activitate n contul respec tiv, continutul casetei de valori este automat distrus. Sa initiez procesul de accesare a casetei dumnea voastra? Sophie nclina din cap: . Va rog! Batrnul ntinse un brat, aratnd n jurul lui: . Aceasta ncapere este a dumneavoastra acum. Dupa plecarea mea, puteti ramne aici ct timp doriti, pentru a verifica si a schimba dupa dorinta continutul casetei dumneavoa stra, care va sosi... exact n acest loc. i conduse pna la peretele din spate, unde o banda rulanta patrundea prin zid ntr-o curba usoara. . Introduceti cheia n fanta aceea, adauga el aratndu-le un panou electronic alatur at, pe care se

zarea fanta triunghiulara deja cunoscuta. O data ce computerul confirma indentat iile de pe cheia dumneavoastra, tastati numarul contului si caseta de valori care va apartine est e extrasa din seif de un brat-robot si adusa aici. Cnd ati sfrsit, o asezati din nou pe banda rulanta, i ntroduceti iarasi cheia si procesul se reia, n ordine inversa. Fiindca totul este automatizat, conf identialitatea dumneavoastra este asigurata, chiar si fata de personalul acestei banci. Daca av eti nevoie de ceva, trebuie doar sa apasati butonul aflat pe masa din mijlocul ncaperii. Sophie vru sa ntrebe ceva, cnd un telefon ncepu sa sune. Functionarul i privi jenat si nedumerit: . Va rog sa ma scuzati. Se apropie de telefonul care se afla pe masa, alaturi de cafetiera si de apa min erala: . Oui? Se ncrunta tot mai mult pe masura ce asculta: . Oui... oui... d'accord. Apoi nchise si se ntoarse spre ei, cu un surs incomod. . mi pare rau, dar acum trebuie sa plec. Simtiti-va ca acasa. Si porni ca din pusca spre usa. . Scuzati-ma, l opri Sophie. As dori o scurta lamurire nainte de a pleca. Ati spus ca trebuie sa tastam un numar de cont? Omul se opri n fata usii, parnd descumpanit: . Desigur. La fel ca la majoritatea bancilor elvetiene, casetele noastre de valo ri au atasat un numar, nu un nume. Aveti o cheie si un numar de cont personal, cunoscut numai de dumneavoastra. Cheia constituie doar jumatate din formula dumneavoastra de identificare. Cealal ta jumatate este numarul de cont. Altfel, daca ati pierde cheia, oricine ar putea-o folosi. Sophie ezita o clipa. . Dar daca binefacatorul meu nu mi-a lasat nici un numar de cont? Inima functionarului ncepu sa bata tot mai repede. "nseamna ca n-aveti ce cauta ai ci". Dar le oferi un zmbet amabil: . Voi ruga pe cineva sa va ajute. Va veni imediat. Iesind din ncapere, batrnul nchise usa n urma lui si rasuci yala masiva, ncuindu-i nau ntru.

n celalalt capat al orasului, locotenentul Collet se afla pe peronul Garii de Nor d, cnd telefonul mobil ncepu sa-i sune. Era Fache. . Interpolul a primit un pont, i spuse capitanul. Lasa trenul. Langdon si Neveu a u intrat n filiala din Paris a Depository Ban of Zrich. Adu-ti oamenii aici, imediat! . Ati aflat ceva despre ce voia Saunire sa le spuna lui Sophie Neveu si lui Langd on?

Tonul lui Fache era nghetat: . Daca-i arestezi, locotenent Collet, atunci am sa-i pot ntreba asta personal. . Am nteles. Rue Haxo, numarul douazeci si patru. Imediat, capitane! nchise si si chema oamenii.

43

Andr Vernet, presedintele filialei din Paris a Depository Ban of Zrich, locuia ntr -un apartament luxos, chiar deasupra bancii. n ciuda resedintei sale elegante, totdea una si dorise o locuinta pe chei, n L'Ile Saint-Louis, n mijlocul adevaratilor cognoscenti, pe cnd aici nu se nvrtea dect ntre cei bogati si parsivi. "Cnd voi iesi la pensie, si spunea el adesea, mi voi umple pivnita cu sticle rare d e Bordeaux, mi voi atrna n salon un Fragonard sau poate un Boucher si-mi voi petrece timpul cautnd antichitati si carti rare n Cartierul Latin." n noaptea aceasta, Vernet se trezise abia de sase minute si jumatate. Totusi, n vr eme ce strabatea n graba coridoarele subterane ale bancii, arata de parca tocmai iesise din minile croitorului si ale frizerului sau. Impecabil mbracat ntr-un costum din matase, si pulve riza n gura putin spray parfumat si si ndrepta nodul cravatei fara sa se opreasca din mers. Obisnuit sa fie trezit la cele mai diverse ore pentru diversi clienti internationali, Vernet si programase somnu l la fel ca cei din tribul Masai . razboinicii africani fiind renumiti pentru capacitatea lor de a s e trezi n numai cteva secunde din cel mai adncnd somn, perfect pregatiti de lupta. "Pregatit de lupta", si aminti presedintele, temndu-se ca, n aceasta noapte, compar atia se va dovedi mai mult dect potrivita. Sosirea unui client cu o cheie aurie necesita de fiecare data un plus de atentie, dar un client cu o cheie aurie cautat de Politia Judiciara... iata o situatie extrem de delicata. Raporturile bancii cu oficialitatile franceze pe tema confidentialitat ii clientilor erau destul de ncordate si asa, fara ca vreunul dintre ei sa fie un infractor urmarit de politie . "Cinci minute, si spuse Vernet. Trebuie sa-i scot pe oamenii astia din banca naint e de sosirea

politiei." Daca se va misca repede, iminentul dezastru va putea fi evitat. Presedintele va declara apoi politiei ca fugarii intrasera, ntr-adevar, n sediu, dar fiindca nu erau clientii b ancii si nu aveau un numar de cont, fusesera poftiti afara. Ce bine ar fi fost daca afurisitul de paz nic nu ar fi chemat Interpolul! Dar discretia nu facea parte, probabil, din arsenalul de lucru al un ui agent de paza platit cu 15 euro pe ora. Oprindu-se n prag, trase adnc aer n piept si ncerca sa se relaxeze. Apoi, afisnd un s urs amabil, descuie usa si patrunse n ncapere ca o adiere calda. . Buna seara, spuse atunci cnd si zari clientii. Eu sunt Andr Vernet. Cu ce va pot aju... Restul frazei i ntepeni undeva sub marul lui Adam. Femeia din fata lui era cel mai neasteptat client pe care-l avusese presedintele vreodata.

. mi pare ru, ne cunoastem cumva? ntreba Sophie. Ea nu-l stia pe nou-venit, nsa pentru o clipa acesta o privi de parca ar fi vazut o stafie. . Nu..., bigui el. Nu... nu cred. Serviciile noastre sunt oferite sub anonimat. A poi, rasuflnd adnc si silindu-se sa le surda calm, adauga: Asistentii mei mi-au spus ca aveti o cheie aurie, dar nu si un numar de cont. Pot sa va ntreb cum a ajuns aceasta cheie n posesia dumneavoa stra? . Bunicul meu mi-a dat-o, replica Sophie, privindu-l cu atentie pe omul din fata ei, surprinsa de tulburarea care i se citea acestuia pe chip. . Asa, deci? Bunicul v-a dat cheia, dar nu si numarul contului'? . Nu cred ca a mai avut timp! A fost asasinat n seara aceasta! Cnd auzi aceste cuvinte, omul se clatina pe picioare si se mpletici ctiva pasi napoi , cu ochii ngroziti: . Jacques Saunire e mort?! Dar... cum? Acum Sophie avu impresia ca a ncasat un pumn n plex: . l cunosteati pe bunicul meu? Andr Vernet parea la fel de uluit ca si ea. Sprijinindu-se cu o mna de marginea me sei, pentru a-si regasi echilibrul, i explica:

. Jacques si cu mine eram prieteni buni. Cnd s-a ntmplat? . n seara aceasta, ceva mai devreme. n Luvru! Vernet se apropie de un fotoliu confortabil din piele si se afunda n el. . Trebuie sa va pun o ntrebare extrem de importanta! Privi pe rnd, cnd la Langdon, cnd la Sophie, si apoi continua: Are vreunul dintre dumneavoastra ceva de-a face cu asa sinarea lui? . Nu! declara Sophie. n nici un caz! Dupa o scurta pauza, Vernet relua oarecum ncruntat: . Fotografiile dumneavoastra au fost difuzate de Interpol. Asa v-am recunoscut! Sunteti cautati

pentru crima! "Fache a luat deja legatura cu Interpolul?! Capitanul se dovedea a fi mult mai m otivat dect crezusem", si spuse Sophie, apoi i explica bancherului n cteva cuvinte cine era Lang don si ce se petrecuse la Luvru, cu cteva ore mai devreme. . Si, n pragul mortii, bunicul dumneavoastra v-a lasat un mesaj n care va cerea sa -l contactati pe domnul Langdon? . Da. Si aceasta cheie. Sophie aseza cheia pe masa, n fata lui Vernet, cu simbolul Staretiei. Presedintele bancii i arunca o privire, dar nu schita nici un gest: . Nu v-a lasat dect aceasta cheie? Nimic altceva? Nici o bucatica de hrtie? Desi nu avusese timp sa caute prea mult, Sophie era sigura ca nu mai fusese nimi c altceva ascuns dupa tabloul Fecioarei ntre stnci. . Nu! Doar cheia! Vernet ofta, dezamagit: . Mi-e teama ca fiecare cheie este cuplata electronic la un numar de cont format din zece cifre, care functioneaza ca o parola. Fara acel numar, cheia dumneavoastra nu va ajuta la nimic. "Zece cifre!" Sophie calcula n minte sansele criptografice. Zece miliarde de posi bilitati. Chiar daca ar folosi cele mai puternice computere ale DCPJ, tot ar avea nevoie de saptamni nt regi pentru a sparge codul. . Domnule, tinnd seama de circumstante, fireste ca ne veti putea ajuta! . mi pare rau, nsa chiar nu pot face nimic. Clientii si tasteaza numarul de cont pr in intermediul unui terminal protejat, ceea ce nseamna ca parola este cunoscuta doar de computer si de clientul respectiv. Aceasta este una dintre modalitatile prin care asiguram anon imatul clientilor si securitatea angajatilor nostri. Sophie ntelese. Si magazinele universale procedau la fel. "ANGAJATII NU DETIN CHEI ALE CASETELOR DE BAGAJE." Evident ca banca nu voia sa r iste ca un hot sa fure o cheie si pe urma sa ia ostatic un angajat pentru a afla numa rul de cont respectiv. Sophie se aseza lnga Langdon, privi cheia de pe masa si apoi si ridica ochii spre Vernet:

. Aveti idee ce a depus bunicul meu n banca dumneavoastra? . Ctusi de putin! Aceasta este, de fapt, definitia bancilor Geldschran . . Domnule Vernet, insista ea, nu prea avem timp, asa ca va voi vorbi pe sleau, d aca mi permiteti. ntinse mna si ntoarse cheia cu sigiliul Staretiei la vedere, privind atenta ochii b ancherului: . Simbolul acesta va spune ceva? Vernet privi fara nici o reactie floarea de crin ncrustata pe cheie: . Nu, nsa multi clienti de-ai nostri si graveaza initiale sau diverse sigle pe che ile proprii. Sophie ofta, fixndu-l n continuare cu privirea: . Sigiliul acesta este simbolul unei societati secrete cunoscute sub numele de L e Prieur de Sion. Nici o reactie. . Posibil. Eu nu stiu nimic. Bunicul dumneavoastra mi era prieten, dar noi discut am doar despre afaceri. Presedintele si largi nodul de la cravata, parnd mai agitat. . Monsieur Vernet, bunicul mi-a telefonat n seara aceasta pentru a-mi spune ca ne aflam, si eu si el, ntr-un mare pericol. A mai adaugat ca trebuie sa-mi nmneze ceva. Mi-a dat, n fine, cheia aceasta, de la banca dumneavoastra. Acum el este mort. Ne-ar fi de ajutor orice ne-ati putea spune! Bancherul si sterse broboanele de sudoare de pe frunte: . Trebuie sa iesim din aceasta cladire! Mi-e teama ca politia va fi aici n scurt timp. Unul dintre paznici s-a simtit obligat sa anunte Interpolul. Sophie banuise si ea acest lucru, dar mai facu o ultima ncercare: . Bunicul mi-a mai spus ca trebuie sa-mi dezvaluie adevarul despre familia mea. Acest lucru va sugereaza ceva? . Mademoiselle, familia dumneavoastra a pierit ntr-un accident de masina pe cnd er ati doar un copil. mi pare rau! Stiu ca Jacques Saunire v-a iubit foarte mult. Mi-a spus de mu lte ori ct de mult l durea faptul ca v-ati nstrainat. Sophie nu stia ce ar trebui sa i raspunda, si atunci Langdon interveni: . Continutul casetei are vreo legatura cu Sangrealul?

Vernet i arunca o privire ciudata: . Nu stiu despre ce vorbiti! n clipa aceea, telefonul bancherului ncepu sa sune. . Oui? Asculta cteva clipe cu o expresie surprinsa si tot mai ngrijorata, apoi adauga: . La police? Si rapidement? njura, dadu rapid cteva indicatii la repezeala n franceza si le spuse ca va cobor n h ol ntr-un minut. Dupa ce nchise, se ntoarse spre Sophie: . Politia a reactionat mult mai rapid dect de obicei. Aproape ca au sosit.

Sophie nu avea de gnd sa renunte: . Spuneti-le ca am venit aici si ca am plecat ntre timp. Daca vor sa ne caute naun tru, cereti-le sa va arate un ordin de perchezitie. Asa vom mai cstiga putin timp. . Mademoiselle, Jacques mi era un bun prieten si, n plus, banca mea nu are nevoie de o astfel de publicitate. Din aceste doua motive, nu voi permite ca arestarea dumneavoastr a sa aiba loc aici. Lasati-mi un minut si o sa vad ce pot face ca sa va ajut sa parasiti banca fara a fi prinsi. Mai mult dect att, eu nu ma pot implica. Se ridica si se apropie de usa cu pasi grabiti, adaugnd din mers: . Ramneti aici! Voi face toate aranjamentele necesare si ma voi ntoarce imediat. . Dar... caseta de valori... Nu putem pleca pur si simplu! . n aceasta privinta nu am cum sa va ajut. Regret! Sophie rmase cu ochii atintiti la usa care se nchidea n urma presedintelui, ntrebnduse daca nu cumva numarul de cont era scris n vreuna dintre scrisorile pe care bunicul i l e trimisese n decursul anilor si pe care le lasase de fiecare data nedeschise. Langdon se ridica brusc, avnd o licarire ciudata n ochi. . Robert! Zmbesti? . Bunicul tau a fost un geniu! . Poftim? . Zece cifre! Sophie nu avea idee despre ce vorbea el. . Numarul de cont, replica profesorul cu acelasi surs pe chip. Sunt sigur ca totu si ni l-a lasat. . Unde? Langdon scoase din buzunar copia fotografiei de la locul crimei si o aseza pe ma sa, n fata ei. Sophie citi doar primul rnd si imediat si dadu seama ca americanul avea dreptate.

"13-3-2-21-1-1-8-5 O, DIAVOL DRACONIC! OH, SFNT SCHILOD! P.S. GASESTE-L PE ROBERT LANGDON."

44

. Zece cifre! repeta Sophie.

"13-3-2-21-1-1-8-5"

"Grand-pre a scris numarul de cont pe podeaua Luvrului!". Cnd vazuse prima data pe parchet Sirul lui Fibonacci cu numerele amestecate, si nchipuise ca bunicul nu voise dect c a politia sa apeleze la Departamentul de Criptografie si astfel sa ajunga la ea. Mai trziu, si daduse seama ca sirul constituia, totodata, o indicatie privind descifrarea celorlalte rnduri ale mesajului . "un sir cu ordinea schimbata... o anagrama numerica". Acum, spre totala ei uluire, ntelese c a numerele aveau o semnificatie mult mai ampla si mai importanta. Aproape cu certitudine ele consti tuiau cheia suplimentara pentru deschiderea casetei de valori. . A fost un maestru al ntelesurilor duble, spuse ea cu voce tare. Iubea tot ce av ea sensuri multiple, ascunse. Coduri ncifrate n alte coduri. Langdon se ridicase si se apropia deja de panoul electronic de lnga banda rulanta . Sophie nhata copia fotografiei si alerga n urma lui. Panoul avea o tastatura similara cu cea a bancomatelor, iar pe ecran trona sigla n forma de cruce a bancii. Alaturi se afla cunoscuta fanta triunghiulara, n care introduse f ara ntrziere cheia. Pe ecran aparu imediat un mesaj:

"NUMAR DE CONT"

Cursorul clipea, asteptnd. "Zece cifre." Sophie citi cu voce tare numerele de pe hrtie, si Langdon le tasta unul cte unul:

"NUMAR DE CONT 13-3-2-21-1-1-8-5"

Instantaneu, pe ecran aparu un nou mesaj, n mai multe limbi. Prima era engleza:

"ATENTIE! nainte de a apasa tasta Enter, verificati corectitudinea numarului tastat. Pentru siguranta dumneavoastra, n cazul n care computerul nu recunoaste

numarul de cont introdus, sistemul se va nchide n mod automat."

. Si cu asta, basta! exclama Sophie, ncruntndu-se. Se pare ca avem dreptul la o si ngura ncercare. Bancomatele obisnuite acceptau trei ncercari de tastare a codului PIN nainte de bl ocarea crdului. Dar asta nu era un automat bancar obisnuit. . Numarul pare corect introdus, spuse Langdon, verificnd atent cifrele tastate si comparndu-le cu cele de pe hrtie. Sa-i dam drumul, adauga el, facndu-i semn sa apese tasta ENTE R. Sophie ntinse degetul, dar se opri la jumatatea miscarii, surprinsa de un gnd stra niu. . Haide! o grabi Langdon. Vernet se va ntoarce n curnd. . Nu! Nu-i acesta numarul de cont corect. . Ba da! Zece cifre. Care altul ar putea fi? . E prea oarecare, prea... la ntmplare. "Prea la ntmplare?" El nu era ctusi de putin de aceeasi parere. Toate bancile si sfa tuiau clientii sa aleaga coduri PIN ct mai banale, astfel ca nimeni sa nu le poata ghic i. n mod cert, si clientii acestei banci au fost ndemnati sa-si aleaga numere de cont absolut la ntmp lare. Sophie sterse cifrele tastate si apoi ridica privirea spre el: . Ar fi o coincidenta prea mare ca acest numar de cont ales asa-zis la ntmplare sa poata fi rearanjat n forma Sirului Fibonacci. Langdon si dadu seama ca aici avea dreptate. Ceva mai devreme, Sophie rescrisese numerele respective astfel nct sa formeze Sirul lui Fibonacci. O simpla coincidenta? Greu d e crezut! Ea ncepuse deja sa tasteze alte cifre, parca din memorie. . n plus, data fiind pasiunea bunicului meu pentru coduri si simboluri, este foar te probabil sa fi ales un numar cu o semnificatie aparte pentru el, un numar pe care sa si-l poata reaminti cu usurinta. Apoi, introducnd si ultima cifra, afisa un surs htru: . Un numar care sa para ales la ntmplare, dar care sa nu fie deloc asa.

Langdon se uita la ecran.

"NUMAR DE CONT 1123581321"

La nceput, nu pricepuse, dar dupa o clipa si dadu seama ca Sophie are dreptate. "Sirul lui Fibonacci! 1-1-2-3-5-8-13-21" Scris sub forma unui singur numar de zece cifre, sirul devenea de nerecunoscut. "Usor de tinut minte, si totusi aparent ntmplator." Un cod inteligent ales, pe care Saunire nu ave a cum sa-l uite vreodata. n plus, asa se explica de ce numerele scrise pe podeaua Luvrului puteau fi rearanjate sub forma acestei celebre progresii. Sophie ntinse mna si apasa tasta ENTER. Pentru o clipa, nu se ntmpla nimic. Cel putin, nimic care sa poata fi observat. n acel moment, undeva, sub ei, n seiful subteran al bancii, un brat-robot prinse v iata. Culisnd pe un sistem de transport biaxial prins de plafon, bratul nainta n cautarea coordo natelor corecte. Pe pardoseala de ciment, sute de conteinere identice din plastic stateau aliniate, formnd o retea uriasa... ca o sumedenie de mici sicrie aintr-o cripta. Oprindu-se deasupra locului adecvat, bratul cobor, ochiul electronic confirmnd cod ul de bare de pe cutie. Apoi, cu o precizie de computer, gheara mecanica prinse mnerul cutie i si ncepu sa o ridice. Piuind abia auzit, bratul transporta conteinerul n celalalt capat al seif ului, pna deasupra unei bande rulante care stationa. Cu miscari usoare, gheara aseza cutia pe banda si se retrase. O secunda mai trziu , banda transportoare se puse n miscare...

n ncaperea de deasupra, Sophie si Langdon rasuflara usurati n momentul n care vazura ca banda de cauciuc ncepe sa ruleze. Parca erau doi calatori obositi, asteptnd la aer oport un bagaj misterios, al carui continut le era necunoscut. Banda intra n ncapere printr-o fanta ngusta, sub o usita retractabil. Usa metalica s e ridica si o cutie din plastic si facu aparitia: neagra, din material plastic turnat si mult

mai mare dect si nchipuise Sophie. Parea o cusca portabila pentru transportul animalelor de casa, fara nici o deschidere pentru respiratie. Cutia se opri chiar n fata lor si amndoi ncremenira pentru o clipa, studiind-o fara a o atinge. La fel ca oricare alt lucru din aceasta banca, si conteinerul din plastic avea u n aspect de produs industrial: ncuietori metalice, un cod de bare lipit pe capac si mner solid, turna t. Semana cu o trusa supradimensionata de unelte. Fara sa mai piarda timpul, Sophie desfacu ncuietorile si apoi, ezitnd, privi spre Langdon.

mpreuna, ridicara capacul greu si se aplecara pentru a vedea ce e nauntru. n primul moment, avu impresia ca ladita era goala. Dar imediat zari ceva. Pe fund ul cutiei. Un singur obiect. O caseta din lemn lustruit, mare ct o cutie de pantofi, cu balamale ornate. Lemnu l avea o culoare visiniu-nchis, calda. "Lemn de trandafir!" Preferatul bunicului ei. Capac ul era ornat cu un splendid trandafir incrustat. La fel de nedumerita ca si Langdon, Sophie se aple ca si scoase caseta. "Dumnezeule, ce grea e!" O transporta cu grija pna la masa si o aseza jos. Langdon se apropie si el, privi nd amndoi caseta pe care bunicul ei i trimisese s-o recupereze. Profesorul studie uimit incrustatia de pe capac . un trandafir cu cinci petale, pe care l mai vazuse de nenumarate ori. . Roza cu cinci petale, sopti el, este simbolul Staretiei pentru Sfntul Graal. Sophie se ntoarse si-l strafulgera cu privirea. n mod evident, amndoi se gndeau la a celasi lucru. Dimensiunile casetei, greutatea continutului si simbolul de pe capacnd par eau a duce toate la aceeasi inimaginabila concluzie. "Pocalul lui Iisus se afla n aceasta cutie din l emn." Din nou, Langdon si spuse ca era imposibil. . Marimea e potrivita, sopti Sophie, pentru a adaposti... o cupa. "Nu poate fi o cupa!" Sophie trase caseta spre ea, pregatindu-se sa o deschida. Cnd o misca nsa, ceva ne asteptat se petrecu. Din interior se auzi un glgit ciudat. "E oare un lichid nauntru?" se ntreba Langdon mirat. Sophie parea la fel de nedumerita: . Ai auzit? Profesorul ncuviinta: . Da, e un lichid. Cu miscari usoare, Sophie desfacu nchizatoarea si deschise capacul. Obiectul din interior nu semana cu nimic din ceea ce vazuse Langdon pna atunci. U n lucru deveni imediat limpede pentru amndoi. n mod categoric, nu era cupa din care a baut Iisus.

45

. Politia a blocat strada, spuse Andr Vernet cnd reveni n ncapere. Va fi foarte difi cil sa va scot de aici! Dupa ce nchise usa, bancherul zari conteinerul de plastic pe banda rulanta si se opri brusc. "Dumnezeule! Au accesat contul lui Saunire?!" Langdon si Sophie sedeau n jurul mesei, avnd ntre ei ceva ce semana cu o caseta mar e de bijuterii. Sophie nchise imediat capacul casetei si ridica ochii spre Vernet: . Aveam totusi numarul de cont, spuse ea. Presedintele ramasese fara cuvinte. Asta schimba complet situatia. Politicos, se stradui sa nu priveasca spre caseta, ncercnd sa-si dea seama ce are de facut. "Trebuie sa-i scot afara de aici!" Dar cum politia blocase deja drumurile de acces, nu-i ramasese dect o unica modalitat e de a face acest lucru. . Mademoiselle Neveu, daca va voi scoate n siguranta din sediul bancii, veti lua obiectul cu dumneavoastra sau l veti trimite napoi n seif? Sophie arunca o privire spre Langdon, apoi raspunse: . l luam cu noi. . Foarte bine. Atunci, va sugerez sa-l nfasurati ntr-o haina cnd vom iesi din aceas ta ncapere. As prefera sa nu-l vada nimeni. Langdon si scoase sacoul, n vreme ce Vernet se apropie de banda rulanta, nchise cut ia goala si tasta cteva comenzi la panoul electronic. Banda rulanta se urni, ducnd conteinerul din plastic napoi n seif. Presedintele scoase apoi cheia din fanta si i-o ntinse lui Sophie. . Pe aici, va rog. Repede! Cnd ajunsera la rampa de ncarcare din spatele cladirii, luminile masinilor de poli tie se zareau deja, licarul lor iluminnd garajul subteran. Vernet se ncrunta. Probabil ca blocas era rampa. "Chiar vreau sa fac una ca asta?" Camasa i era deja leoarca de transpiratie. Le facu semn spre una dintre furgonetele blindate ale bancii. Transport sr era un alt serviciu pe care Depository Ban of Zrich l oferea clientilor.

. Urcati n spate, n compartimentul pentru marfa. Ma ntorc imediat. Sophie si Langdon urcara n furgoneta, n vreme ce Vernet alerga la biroul supravegh etorului, l descuie, lua cheile furgonetei si nhata totodata o jacheta si o sapca de sofer. si scoase haina si cravata, dadu sa-si puna uniforma, apoi se razgndi si si puse pe umar un ham de re volver. n drum spre iesire, lua un pistol din raft, l ncarca si-l ndesa n ham, ncheindu-si jacheta p este el. Reveni la furgoneta, si trase bine sapca pe ochi si arunca o privire spre Sophie si Langdon , aflati n compartimentul din otel din spate:

. Veti avea nevoie de asta, le spuse, ntinznd mna nauntru si aprinznd becul unic atrna t n plafon. Mai bine ati sta jos. Sa nu scoateti un sunet cnd vom iesi pe poarta. Sophie si Langdon se asezara pe podeaua metalica, tinnd ntre ei caseta nfasurata n s acou. Vernet nchise usile masive si-i ncuie, apoi se urca la volan si porni motorul. Furgoneta ncepu sa urce rampa. Sub sapca, presedintele simti sudoarea napadindu-i fruntea. n fata se vedeau mult mai multe masini ale politiei dect se asteptase el. Cnd masina se apropie, prima poarta de otel se deschise, lasnd-o sa treaca. Vernet astepta ca aceasta sa se nch ida n urma lui nainte de a avansa si a activa urmatorul senzor. Cea de-a doua poarta se deschise si ea, lasnd iesirea libera. "Cu exceptia masinii de politie care blocheaza rampa." Bancherul si sterse fruntea si apasa pedala de acceleratie. Un politist cobor imediat si-i facu semn sa opreasca la ctiva metri naintea bariere i. Patru masini de patrulare asteptau afara. Vernet opri. ndesndu-si mai bine sapca pe cap, afisa o mutra dura si pe ct i statu n putere mai necizelata. Fara a se clinti de pe bancheta sa, deschise portiera si privi s pre agent: . Qu'est-ce que se passe? ntreba pe un ton ragusit. . Je suis Jrme Collet. Lieutenant Police Judiciaire. Qu'est-ce qu'il y a l-dedans? se interesa agentul, aratnd spre compartimentul pentru marfa. . Naiba sa ma ia daca stiu, replica bancherul ntr-o franceza de strada. Io-s doar un sofer! Collet nu parea impresionat: . Cautam doi criminali. Vernet ncepu sa rda: . Atunci ati venit exact unde trebuie. Unii din ticalosii astia pentru care sofe z au attia bani, ca nu se poate sa nu fie criminali! Agentul i arata o fotografie a lui Robert Langdon. . Omul asta a fost aici, la banca, n noaptea asta? Bancherul ridica din umeri. . N-am idee. Eu nu ma misc de pe rampa. N-avem noi voie n preajma clientilor. Va trebui sa intrati si sa ntrebati la receptie.

. Banca dumitale ne cere mandat nainte de a ne permite sa intram. . Administratorii! facu Vernet, cu o grimasa dezgustata. Sa-ti spun eu cteva desp re ei! . Te rog sa deschizi n spate. Presedintele se holba la agent si emise un hohot de rs gutural: . Sa deschid n spate? Da' crezi ca am cu ce? Crezi ca astia au ncredere n noi? Ar t rebui sa vezi salariile de rahat pe care ni le platesc! Politistul si nclina capul pe un umar, cu un aer evident sceptic: . Vrei sa spui ca nu ai cheile de la furgoneta pe care o conduci? Vernet clatina din cap: . Nu pe cele de la compartimentul pentru marfa. Am doar cheia de contact. Masini le sunt ncuiate de supraveghetori pe rampa de ncarcare, apoi furgonetele asteapta pe loc pn a cnd altcineva duce cheile la destinatie. O data ce primim confirmarea ca au ajuns la destinatar, avem si permisiunea de a pleca. Nici o secunda mai devreme. Niciodata n-am habar ce mama dracului transport aici. . Cnd a fost ncuiata masina asta? . Probabil cu cteva ore n urma. Eu trebuie s-o duc tocmai la St. Thurial. Cheile d e la marfa sunt deja acolo. Agentul nu i raspunse, ochii lui examinndu-i de parca ar fi vrut sa-i citeasca gndu rile. Un strop de sudoare ncepu sa i se prelinga pe nas. . Te superi? ntreba Vernet, stergndu-si fata cu mneca jachetei si facnd semn spre ma sina de politie care-i bloca drumul. Am si eu un orar de respectat. . Toti soferii de aici au ceasuri Rolex? ntreba agentul, aratnd spre ncheietura lui . Urmndu-i directia privirii, bancherul zari marginea ceasului sau absurd de scump iesind de sub manseta. "Merde!" . Rahatul asta?! L-am luat pe douazeci de euro de la un taiwanez, n St. Germain d es Prs. Dacal vrei, ti-l vnd pe patruzeci. Politistul ramase tacut vreme de cteva clipe, apoi, n cele din urma, se trase ntr-o parte. . Nu, multumesc. Drum bun!

Vernet nu-si veni n fire pna cnd furgoneta lui nu ajunse la cincizeci de metri dist anta de barajul de politie. Acum i mai ramasese doar o singura problema de rezolvat. ncarc atura. "Unde sa-i duc?"

46

Silas zacea ntins pe salteaua din camera sa, asteptnd ca ranile de pe spate sa se n chida la

contactul cu aerul. A doua repriza de Disciplina din noaptea asta l lasase slabit si ametit. Fusese nevoit sa-si scoata brul cilice si acum simtea cum sngele i se scurge pe coapsa. T otusi, nu avusese nici o justificare pentru a renunta la cilice. "Nu mi-am respectat legamntul fata de Biserica. Mai rau, l-am dezamagit pe episcop!" Noaptea asta ar fi trebuit sa nsemne salvarea episcopului Aringarosa. Cu cinci lu ni n urma, preotul se ntorsese de la o ntrevedere care avusese loc la Observatorul Astronomic din Vatican, unde aflase ceva ce-l schimbase profund. Deprimat timp de saptamni ntregi, n cele din ur ma i povestise lui Silas despre ce era vorba. . Dar e imposibil! strigase el. Nu pot sa accept asa ceva! . E adevarat, i raspunsese Aringarosa. Imposibil de imaginat, dar totusi adevarat . Peste numai sase luni. Cuvintele episcopului l ngrozisera. Se rugase pentru salvare si nici chiar n zilele acelea negre, credinta n Dumnezeu si n Calea cea Dreapta nu sovaise. O luna mai trziu, norii disp arusera si speranta unei rezolvari ncepuse sa plpie. "O interventie divina", spusese Aringarosa. Pentru prima data dupa atta amar de vreme, episcopul paruse optimist. . Silas, soptise el, Dumnezeu ne-a oferit o posibilitate de a apara Calea. Lupta noastra, la fel ca orice batalie, necesita si sacrificii. Vei fi tu un ostean al Domnului? Silas cazuse n genunchi n fata episcopului, omul care i daduse o noua viata, si i ra spunsese: . Sunt mielul lui Dumnezeu. Calauzeste-ma asa cum ti cere inima. Cnd Aringarosa i dezvaluise ocazia ivita, Silas realizase ca la mijloc nu putea fi dect mna Domnului. "Soarta miraculoasa!" Episcopul l pusese apoi n legatura cu omul care pr opusese planul si care-si spunea nvatatorul. Desi nu se ntlnisera niciodata ntre patru ochi, de fie care data cnd vorbeau la telefon, Silas era la fel de uimit att de profunda credinta a omului, ct si de amploarea puterii pe care o avea. nvatatorul parea ca stie totul, ca avea ochi si urechi pe ste tot. De unde obtinuse att de multe informatii, Albinosul nu stia, nsa Aringarosa avea o ncredere d eplina n el si-l sfatuise pe Silas sa procedeze si el la fel. . Sa faci tot ce-ti cere nvatatorul si vom iesi nvingatori.

"nvingatori!" Acum, Silas privea podeaua goala si simtea ca victoria le scapase p rintre degete. nvatatorul fusese nselat. Cheia de bolta era doar o fundatura. Si, odata coplesit de disperare, disparuse si orice raza de speranta. Ar fi vrut sa-l poata suna pe episcop pentru a-l preveni, dar nvatatorul anulase noaptea asta toate liniile de comunicare directa dintre ei. "Pentru siguranta noastra, a tutu ror." n cele din urma, stapnindu-si tremurul puternic, Silas se ridica si si lua sutana c are zacea azvrlita pe podea. Scoase din buzunar telefonul mobil si, cu rusine, forma numaru l. . nvatatorule, sopti. Totul e pierdut. Apoi i povesti ce se ntmplase. . ti pierzi credinta prea repede, i raspunse omul. Tocmai am primit vesti. Total n easteptate, dar bine venite! Secretul nca exista. Jacques Saunire a transmis altcuiva informatia c hiar nainte de a muri. Te voi suna n scurt timp! Lucrarea noastra nu s-a sfrsit chiar n noaptea asta .

47

Compartimentul pentru marfa slab luminat al furgonetei era ca o carcera pe roti si Langdon se straduia sa-si alunge anxietatea obisnuita care punea stapnire pe el n locuri nchis e. "Vernet a spus ca ne va scoate n afara orasului, la o distanta suficient de sigura. Dar unde anu me? Ct de departe?" Picioarele ncepusera sa-i amorteasca fiindca statea ghemuit; se misca usor si atu nci simti cum sngele ncepe sa-i curga din nou prin vene. n brate tinea nca ciudata comoara pe care o luasera de la banca. . Cred ca suntem pe autostrada acum, sopti Sophie. Si el credea acelasi lucru. Dupa o istovitoare oprire n capatul rampei, furgoneta pornise, n sfrsit, cotind cnd la dreapta, cnd la stnga, timp de vreo doua minute, dupa care acc elerase si acum parea ca ruleaza cu viteza maxima. Dedesubt, pneurile antiglont suierau pe asfaltul neted. si ndrepta atentia asupra casetei din poala, o aseza pe podea, o scoase din sacoul n care o nfasurase si

o trase aproape de el. Sophie i se alatura; parca erau doi copii lnga un cadou de Craciun. n contrast cu nuanta calda a casetei, trandafirul incrustat era lucrat ntr-un lemn de culoare deschisa, probabil frasin, care lucea viu n lumina palida. "Roza." Armate si reli gii fusesera fondate pornind de la acest simbol, fara a mai mentiona diversele organizatii secrete. R ozicrucienii. Cavalerii de Rosa Cruce. . Hai! l ndemna Sophie. Deschide-o! Langdon trase aer adncnd n piept si apoi, dupa ce mai arunca o privire asupra trand afirului incrustat, deschise capacul. Multe idei i trecusera prin minte atunci cnd se gndea la ce ar putea gasi nauntru, d ar nici

una nu se apropiase ctusi de putin de realitatea pe care o vedea acum. Cuibarit n caseta captusita cu un strat gros de matase purpurie, se afla un obiect al carui rost profesorul nu putea nici macar sa-l ghiceasca. Era un cilindru din marmura alba, lustruita, cam de marimea unui suport pentru m ingi de tenis. Mai complex dect o simpla coloana din piatra, obiectul parea sa fi fost asamblat din mai multe piese. Cinci discuri de marmura erau alipite si fixate unul de altul cu ajutorul unui c adru delicat din alama. Semana cu un caleidoscop tubular, multi-stratificat. Capetele cilindrului erau p rinse n cte un fel de capac tot din marmura, prin care nu se vedea nimic nauntru. Auzind lichidul care glgia n interior, Langdon presupuse ca tubul era gol. Dar, orict de bizara ar fi fost constructia cilindrului, mai interesante erau sem nele gravate pe ntreaga sa circumferinta. Pe fiecare dintre cele cinci discuri fusese inscription ata aceeasi serie de litere: ntregul alfabet. Structura i amintea profesorului de una dintre jucariile sale preferate din copilarie . un tub format din placute cu litere, care puteau fi rotite n diverse pozitii pentru a forma cele mai variate cuvinte. . Uimitor, nu-i asa? i sopti Sophie. . Stiu si eu...? Ce naiba e asta? n ochii ei se aprinse o scnteie: . Bunicului i placea sa nascoceasca asemenea dispozitive. Au fost inventate de Le onardo da Vinci. Chiar si n lumina palida, surprinderea din ochii lui Langdon era vizibila. . Da Vinci? . Da. Se numeste criptex. Bunicul spunea ca a gasit planurile dispozitivului ntrunul dintre jurnalele secrete ale lui Leonardo. . Si la ce foloseste? Tinnd seama de recentele evenimente, Sophie si dadea seama ca raspunsul ei ar pute a avea unele implicatii foarte interesante: . E un fel de seif. Pentru pastrarea informatiilor secrete. Ochii profesorului se marira si mai mult. Sophie i povesti cum crearea unor modele dupa inventiile lui da Vinci fusese una dintre pasiunile bunicului ei. Artist talentat, el si petrecea ore ntregi n atelier lucrnd lemnul si

metalul; lui Jacques Saunire i placea sa-i imite pe marii artisti . Faberg, diversi maestri ai cloisonn-u rilor si pe mult mai practicul Leonardo da Vinci. Chiar si la o simpla rasfoire a jurnalelor lui, oricine si dadea seama ca savantu l inventase sute de dispozitive, pe care nsa nu le pusese niciodata n aplicare. Una dintre preocuparil e favorite ale lui Saunire fusese crearea de replici exacte ale celor mai obscure nascociri ale lui da Vinci . ceasuri si cronometre, pompe de apa, criptex-uri si chiar un model articulat al unui cavale r medieval francez, care trona acum pe biroul sau de la Luvru. Proiectat de da Vinci n 1495, ca parte a interesului sau pentru studiile de anatomie si tehnica miscarii, mecanismul intern al cavalerulu i avea tendoane si ncheieturi ce-i permiteau sa stea n picioare, sa-si miste bratele si capul asezat pe un gt flexibil si sa deschida gura, gratie maxilarului perfect articulat. Cavalerul n armura i se paru se lui Sophie cel mai frumos obiect pe care l realizase bunicul ei... pna la criptex-ul pe care l tinea a cum n mna. . Mi-a construit si mie unul cnd eram mica. Dar n-am mai vazut pna acum unul att de mare si de ornat. Langdon nu-si mai dezlipise ochii de caseta din lemn de trandafir. . Eu, unul, nici nu auzisem de asa ceva. Sophie nu era surprinsa. Majoritatea inventiilor lui da Vinci, care ramasesera n stare de proiect, nu fusesera niciodata studiate si nici macar nu li se daduse vreun nume. Termenu l criptex fusese, poate, nascocit de bunicul ei . un nume potrivit pentru un dispozitiv care folos ea stiinta criptografiei pentru a proteja informatiile scrise pe un suport interior, pe un codex. Da Vinci fusese un veritabil pionier al criptografiei, desi rareori i era recunos cuta aceasta ntietate. Cnd prezentau tehnicile moderne de criptare pentru securizarea datelor co mputerizate, profesorii de la universitate i ridicau n slavi pe specialistii moderni, ca Zimmer man si Schneier, dar uitau adesea sa mentioneze ca da Vinci inventase una dintre primele forme rudime ntare de cifrare, cu secole n urma. Bunicul ei fusese, binenteles, cel care i povestise toate acestea. n compartimentul de otel al furgonetei, Sophie i povesti profesorului ca Leonardo nascocise criptex-ul pentru a putea trimite mesaje secrete pe distante lungi. ntr-o epoca l ipsita de telefoane si posta electronica, cel care dorea sa trimita informatii tainice cuiva aflat la m are departare nu avea alta solutie dect sa scrie mesajul pe hrtie si sa-l nmneze unui mesager de ncredere. Din p acate nsa, daca mesagerului i se parea ca scrisoarea contine informatii pretioase, risca so vnda adversarilor,

pentru a face rost de mai multi bani. Multe minti stralucite inventasera de-a lungul timpului metode criptografice de protejare a datelor si informatiilor; Iulius Caesar nascocise o schema de scriere codificata , numita "Cutia lui Caesar"; Mary, regina Scotiei, crease un cifru de transpozitie si trimitea mesaj e secrete din nchisoare; savantul arab Abu Yusuf Ismail al-Kindi si proteja secretele prin intermediul unu i cifru de substitutie polialfabetic, ingenios conceput. Da Vinci nsa renuntase la matematica si criptografie, prefernd o solutie de tip me canic. Criptex-

ul. Un recipient portabil, n care puteau fi nchise harti, scrisori, diagrame . de fapt, orice. O data ce informatia era nchisa n criptex, numai cel care cunostea parola corecta putea avea acces la ea. . Ne trebuie o parola, spuse Sophie, aratnd spre discurile cu litere. Un criptex functioneaza aproximativ ca o ncuietoare cu cifru. Daca aliniezi cadranele n mod corect, ncuieto area se deschide. Criptex-ul are cinci discuri cu litere. cnd le rotesti si le asezi n pozitia corec ta, piesele din interior se aliniaza si cilindrul se deschide. . Iar nauntru...? . Cnd cilindrul se deschide, ai acces la compartimentul interior, care poate cont ine o foaie de hrtie pe care este notata informatia secreta. Langdon o privi nevenindu-i sa creada: . Si spui ca bunicul tau ti confectiona asemenea dispozitive cnd erai mica? . Unele mai mici, da. De vreo doua ori, de ziua mea, mi-a dat un criptex si mi-a spus o ghicitoare. Solutia ghicitorii era parola pentru criptex si, o data ce-mi dadeam seama care e, puteam deschide cilindrul pentru a-mi lua felicitarea. . Cam mult efort pentru o felicitare! . Nu, fiindca n felicitare era scrisa ntotdeauna o alta ghicitoare sau un indiciu. Bunicului i placea sa nascoceasca adevarate "vnatori de comori" prin casa . o serie de indici i care ma duceau n cele din urma pna la cadoul primit. Fiecare astfel de "vnatoare" era un fel de tes t, pentru a fi sigur ca-mi meritam cadoul. Si testele nu erau niciodata foarte simple! Profesorul privi din nou criptex-ul, parnd la fel de sceptic. . Dar de ce sa nu-l desfaci pur si simplu? Sau sa-l spargi? Metalul pare a fi su btire, iar marmura e o roca relativ moale. Sophie surse: . Fiindca da Vinci era prea inteligent pentru a fi pacalit att de usor. El a conc eput criptex-ul n asa fel nct, daca ncerci, folosind orice mijloace, sa-l deschizi cu forta, informat ia din interior se autodistruge. Uite! Sophie ridica usor cilindrul din caseta si i-l arata. . Informatia care trebuie transmisa este scrisa pe o bucata de papirus. . Nu pe pergament?

Sophie clatina din cap: . Nu. Stiu ca n vremea aceea pergamentul din piele de oaie era mai frecvent folos it si mai rezistent, dar n criptex se utiliza numai papirus. Cu ct era mai subtire, cu att ma i bine! . Am nteles! . nainte de a fi introdus n criptex, papirusul era nfasurat n jurul unei mici fiole de sticla. Sophie clatina cilindrul si dinauntrul lui se auzi acelasi glgit. . O fiola cu lichid, adauga ea. . Ce fel de lichid? . Otet, i zmbi Sophie. Langdon ezita o clipa, apoi clatina din cap, pricepnd n sfrsit: . Inteligent! "Otet si papirus", si spuse Sophie. Daca cineva ncerca sa deschida cu forta cripte x-ul, fiola de sticla se spargea si otetul dizolva imediat foita de papirus. n urma nu mai ramnea dect o pasta fara forma. . Dupa cum vezi, continua Sophie, unica modalitate de a afla informatia nchisa n i nterior este sa cunosti parola formata din cinci litere. Si, avnd cinci discuri, fiecare cu cte douazeci si sase de litere, asta nseamna douazeci si sase la puterea a cincea. Aproximativ douaspreze ce milioane de combinatii posibile. . Daca zici tu, replica Langdon cu o privire de parca ar fi vrut sa spuna ca n mi ntea lui se nghesuiau vreo douasprezece milioane de ntrebari. . Ce informatie crezi ca e ascunsa nauntru? . Orice ar fi, e clar ca bunicul a dorit din toata inima s-o tina secreta. Cu aceste cuvinte, Sophie nchise capacul casetei si studie trandafirul cu cinci p etale. Era limpede ca o framnta ceva. . Spuneai mai devreme ca roza este un simbol al Graalului? ntreba ea n cele din ur ma. . Da. n simbolistica Staretiei, trandafirul si Graalul sunt sinonime. . E ciudat totusi, fiindca bunicul mi-a spus ntotdeauna ca roza nseamna discretie, tainuire. Obisnuia sa puna un trandafir pe usa biroului sau de acasa cnd avea de dat un tel efon confidential si nu voia sa-l deranjez. Ma ncuraja si pe mine sa procedez la fel.

"Draguta mea, i spunea bunicul, mai bine dect sa ncuiem usile, atunci cnd avem nevoi e de intimitate, putem pune pe usa un trandafir . la fleur des secrets. Astfel vom nva ta sa ne respectam si sa avem ncredere unul n celalalt. Agatarea unui trandafir pe usa e un vechi obicei roman." . Sub Rosa, murmura Langdon. Romanii atrnau totdeauna un trandafir n sala de ntruni re, pentru a arata ca discutiile respective erau confidentiale. Astfel, cei care par ticipau stiau ca tot ce s-a spus "sub semnul rozei" . sub Rosa . trebuia sa ramna secret. Profesorul i explica pe scurt ca discretia trandafirului nu era unicul motiv pent ru care Staretia l alesese ca simbol al Graalului. Rosa rugosa, una dintre cele mai vechi specii de trandafir, avea cinci

petale si simetrie pentagonala, exact ca Steaua lui Venus, fapt care i conferea r ozei clare semnificatii iconografice, referindu-se la feminitate. n plus, roza amintea mult de "calea cea buna" si de croirea propriului drum n viata. Roza Vnturilor, cu punctele ei cardinale era un ajutor de nadejde n navigatie, ca si Liniile Rozei . meridianele de pe globul pamntesc. Din aceste mo tive, trandafirul amintea de Graal pe mai multe planuri . secret, feminitate si ndrumare, sexul fem inin si steaua calauzitoare ce indica drumul spre aflarea adevarului tainuit. Cnd sfrsi de vorbit, pe chipul lui Langdon se asternu o ncordare ciudata. . Robert! Te simti bine? El nsa ramasese cu privirile lipite de caseta. . Sub... Rosa, bigui afisnd o expresie de teama si uluire deopotriva. Nu se poate! . Ce anume? ncet, profesorul si ridica ochii spre ea. . Sub semnul Rozei...! sopti el. Criptex-ul acesta... cred ca stiu ce e.

48

Nici lui nu-i venea sa creada ideea care tocmai i trecuse prin minte, nsa tinnd sea ma de persoana care le daduse criptex-ul, de modul n care acesta le parvenise si de tra ndafirul incrustat pe caseta, totul ducea la o singura concluzie: "Am n fata cheia de bolta a Staretiei din Sion!" Legenda era clara: Cheia de bolta este o piatra codificata, ascunsa "sub semnul Rozei" . Robert! Ce s-a ntmplat? Dupa un moment n care si aduna gndurile profesorul o ntreba: . Ti-a vorbit bunicul tau vreodata despre un obiect numit la clef de vote? . "Cheia seifului"? . Nu, asta-i traducerea literala. Clef de vote este un termen frecvent folosit n a rhitectura. Vote

nu se refera la seiful sau tezaurul unei banci, ci la plafonul boltit al unei cl adiri. . Dar plafoanele boltite nu au chei! . Pai, de fapt, au. Fiecare arcada de piatra necesita o piesa centrala, n forma d e pana, care mbina elementele laterale si suporta ntreaga greutate a boltei. Aceasta piatra est e cheia, n sens arhitectural, a boltei. I se mai spune si piatra unghiulara sau, ca n Noul Testam ent, "piatra din capul unghiului". Sophie ridica din umeri si privi criptex-ul: . Dar e clar ca asta nu este o cheie de bolta! Profesorul nu stia de unde sa nceapa sa-i explice. Cheile de bolta . ca o tehnica de constructie a arcadelor din piatra . fusesera unul dintre cele mai bine pastrate si aparate se crete n cadrul confreriei masonice, la nceputurile acesteia. "Gradul masonic al Arcului Regal. A rhitectura. Piatra de bolta" . toate erau conectate. Tehnica secreta a utilizarii unei pietre unghiula re pentru a construi arcade si cupole boltite facea parte dintre secretele gratie carora masonii au d evenit maestri att de bogati . un secret pastrat cu strasnicie. Cheia de bolta avusese dintotdeauna o conotatie de secret bine aparat. Totusi, cilindrul de marmura din caseta de lemn era ceva cu totul d iferit. Cheia de bolta a Staretiei . daca asta continea ntr-adevar caseta . nu semana ctusi de putin cu cee a ce-si imaginase profesorul. . Cheia de bolta a Staretiei din Sion nu este specialitatea mea. Pe mine ma inte reseaza n primul rnd latura simbolistica a Sfntului Graal, asa ca n general am ignorat cam tot ce se referea la descoperirea lui. Sophie se ncrunta: . La descoperirea Sfntului Graal? Langdon nclina din cap, alegndu-si cu grija cuvintele: . Sophie, n conformitate cu traditiile Staretiei, cheia de bolta este o harta cod ificata... o harta ce dezvaluie locul n care este ascuns Sfntul Graal. . Si crezi ca asta se afla n caseta noastra? Profesorul nu stia deloc ce sa mai creada. Chiar si lui i se parea imposibil si totusi aceasta parea singura concluzie logica la care putea ajunge. "O piatra criptata, ascunsa sub s emnul Rozei." Ideea ca acest criptex fusese inventat de Leonardo da Vinci . fost Mare Maestru al Le Prieur de

Sion . constituia un alt indiciu care sugera ca aveau n mna chiar piatra unghiular a a ordinului. "O inventie a unui fost Mare Maestru... adusa la viata secole mai trziu de un alt me mbru al aceleiasi organizatii." Legatura era prea evidenta pentru a o pune doar pe seama coinciden tei. n ultimul deceniu, istoricii cautasera cheia de bolta n bisericile din Franta. Cun oscatori ai traditionalelor duble-ntelesuri ale Staretiei, "vnatorii" Graalului ajunsesera la concluzia ca la clef de vote era o cheie de bolta reala, concreta . o piatra gravata cu un text criptic, n castrata ntr-o arcada dintr-o biserica. "Sub semnul Rozei." Iar arhitectura nu ducea lipsa de roze. "F erestrele cu roze. Basoreliefurile rozeta". Si, desigur, numarul mare de cinquefoils . decoratiunil e sub forma de floare cu

cinci petale prezente adesea n partea superioara a boltilor si a arcadelor, chiar deasupra cheii de bolta. Ascunzatoarea parea a fi ntr-un loc diabolic de simplu. Harta catre Sfntul Graal era ncastrata undeva, ntr-o arcada a cine stie carei biserici, rznd parca de credinciosii nestiut ori, ce ngenuncheau la rugaciune chiar sub ea. . Criptex-ul asta nu poate fi cheia de bolta, replica Sophie. Nu este chiar att d e vechi. Sunt sigura ca bunicul l-a construit si deci nu are cum sa faca parte din antica lege nda a Graalului. . De fapt, interveni Langdon cu un tremur n glas, se crede ca piatra unghiulara a fost creata de Staretie cndva, n ultimele doua decenii. Sophie i arunca o privire sceptica: . Dar daca asa ar sta lucrurile, daca acest criptex ar dezvalui unde este ascuns Sfntul Graal, de ce ar fi vrut bunicul sa mi-l dea mie? Eu habar n-am cum sa-l deschid si ce sa f ac cu el. Nici macar nu stiu ce este Sfntul Graal! Spre surprinderea lui, Langdon si dadu seama ca ea avea dreptate, nca nu avusese t imp sa-i explice ce nsemna, de fapt, Graalul. Dar povestea trebuia sa mai astepte. Deocamd ata, mai importanta era cheia de bolta. "Daca aceasta e cu adevarat n caseta..." Pe fondul sonor al pneurilor care rulau n viteza, Langdon i povesti pe scurt tot c e stia el despre cheia de bolta. Vreme de secole, cel mai de pret secret al Stretiei . locul n care era ascuns Sfntul Graal . nu a fost niciodata consemnat. Din motive de siguranta, el era transmis prin viu grai fiecarui nou senesal, n cursul unei ceremonii tainice. Totusi, la un moment dat, n cursul u ltimului secol, au aparut unele zvonuri care sustineau ca politica Ordinului s-a schimbat. Probabil din cauza noilor posibilitati electronice de ascultare, Staretia a hotart sa nu mai pomeneasca nic iodata verbal locul n care se afla Graalul. . Si atunci, cum sa transmita secretul mai departe? . Aici intra n scena cheia de bolta. La moartea unuia dintre cei patru membri din fruntea ierarhiei, cei trei rmasi aleg din cadrul esaloanelor inferioare un candidat pent ru nlocuirea celui decedat. n loc sa-i dezvaluie nsa noului senesal unde anume este ascuns Graalul, e i l supun unui test. Vaznd tulburarea din ochii lui Sophie, Langdon si aminti ce-i povestise ea mai dev reme, cum

bunicul ei organiza veritabile "vnatori ale comorilor" . preuves de mrite. Cheia d e bolta era, se pare, un concept similar. Pe de alta parte, testele constituiau o practica frecventa n cadrul societatilor secrete. Cel mai cunoscut caz era cel al masoneriei, ai carei membri urcau n stru ctura ierarhica daca dovedeau ca pot pastra un secret, ndeplinind diverse ritualuri si trecnd numeroase teste de-a lungul anilor. Gradul de dificultate a ncercarilor crestea treptat, culminnd cu nvestirea candidatului ca Mason de gradul treizeci si doi. . Prin urmare, deduse Sophie, cheia de bolta este une preuve de mrite. Daca un se nesal nou ales o poate deschide, nseamna ca este demn sa afle secretul pe care-l ascunde. Langdon ncuviinta. . Uitasem ca tu ai experienta n acest domeniu. . Da, si nu numai datorita bunicului. n criptografie, metoda este numita "limbaj autopermisiv". Altfel spus, daca esti suficient de inteligent pentru a citi un anumit limbaj, ns eamna ca-ti este permis sa afli ce transmite acesta. Profesorul ezita o clipa, apoi continua: . Sophie, ti dai seama ca, daca aceasta este cu adevarat cheia de bolta, faptul c a bunicul tau a avut acces la ea duce la o singura concluzie: ca detinea o pozitie extrem de nalt a n cadrul Staretiei din Sion. Probabil ca a fost unul dintre cei patru senesali. Sophie ofta. . A avut, ntr-adevar, o pozitie nalta n cadrul unei societati secrete. Sunt sigura de asta. Dar nu pot dect sa banuiesc ca era vorba despre Staretie. . Stiai ca bunicul tau era membru al unei organizatii secrete?! . Am vazut, acum zece ani, unele lucruri pe care n-ar fi trebuit sa le vad. De a runci n-am mai vorbit cu el. Bunicul nu a fost doar un membru de vrf al grupului respectiv... Cr ed c a detinut cea mai nalta pozitie n cadrul lui. Lui Langdon nu-i venea sa creada ca auzise bine. . Mare Maestru? Dar... nu vad cum ai fi putut sa stii tu asa ceva! . As prefera sa nu vorbesc despre asta, declara ea cu o privire pe ct de hotarta, pe att de ndurerata. "Jacques Saunire? Mare Maestru?" n ciuda implicatiilor uluitoare ale acestui lucru . daca era adevarat . profesorul avea strania impresie ca totul se potrivea perfect. La urm a urmei, toti fostii Mari

Maestri erau personalitati publice, cu nclinatii artistice . o demonstrau documen tele descoperite n cadrul Bibliotecii Nationale din Paris si numite, mai trziu, Les Dossiers Secrets . Toti istoricii Staretiei si mpatimitii Graalului citisera Les Dossiers. Catalogat e sub numarul 4 1m1 249, acestea fusesera autentificate de numerosi specialisti si confirmau far a urma de dubiu ceea ce istoricii banuiau de mult timp: printre Marii Maestri ai Le Prieur se numarase ra: Leonardo da Vinci, Sandro Botticelli, sir Isaac Newton, Victor Hugo si, mai recent, Jean Coc teau. "De ce nu si Jacques Saunire?"

ndoielile i sporira nsa cnd si aminti ca n seara aceasta avusese programata o ntlnire Saunire. "Marele Maestru al Staretiei din Sion mi-a solicitat mie o ntrevedere. Pe ntru ce? Ca sa discutam banalitati despre arta?" Ctusi de putin probabil! La urma urmei, daca in stinctul nu-l nsela, Marele Maestru tocmai i transferase nepoatei sale legendara cheie de bolta a confreriei si, totodata, i ceruse sa ia legatura cu el, cu Robert Langdon. "De neconceput!" Orict s-ar fi gndit, tot nu reusea sa-si explice comportamentul lui Saunire. Chiar daca se temuse pentru viata lui, mai existau nca trei senesali care cunosteau secretul. D e ce si-ar fi asumat batrnul un risc att de mare, nmnndu-i cheia de bolta nepoatei sale . cu att mai mult c u ct cei doi nu mai comunicau aproape deloc? Si pentru ce sa-l implice pe Langdon... un s train? "Din ntregul mozaicnd lipseste o piesa", si spuse profesorul. Raspunsurile mai aveau nsa de asteptat. Sunetul motorului care ncetinea i lua pe amn doi prin surprindere. Sub pneuri se auzea scrsnet de pietris. "De ce opreste att de repede? " Vernet le spusese ca-i va scoate din oras, ducndu-i undeva unde sa fie n siguranta. Furgoneta abia m ai nainta, sub roti simtindu-se un teren surprinzator de accidentat. Sophie i arunca profesorulu i o privire ngrijorata si, cu miscari grabite, nchise capacul casetei si o ncuie. Dupa un moment, masina se opri, cu motorul nca n functiune. Cnd usile compartimentu lui de marfa se deschisera, Langdon observa cu surprindere ca se aflau ntr-o zona mpaduri ta, departe de sosea. Vernet si facu imediat aparitia, cu o privire stranie n ochi si cu un pisto l n mna: . mi pare rau, spuse el, dar chiar nu am alta solutie.

49

Andr Vernet arata ciudat cu un revolver n mna, dar n privirea lui se citea o hotarre pe care Langdon si spuse ca n-ar fi de dorit s-o puna la ncercare. . Ma tem ca trebuie sa insist, adauga bancherul, agitndu-si arma n fata lor. Lasa caseta jos!

Sophie o strnse mai tare la piept: . Ai spus ca erai prieten cu bunicul meu! . Am datoria de a proteja bunurile lui Jacques Saunire si exact asta am de gnd sa si fac. Asa ca lasa caseta jos! . Bunicul mi-a dat-o mie! . Acum! striga Vernet, strngnd mai tare arma n mna. Sophie aseza caseta pe podeaua furgonetei. Teava revolverului se ndrepta apoi spr e profesor: . Domnule Langdon, adu caseta spre mine! Si baga de seama ca ti cer dumitale asta fiindca pe dumneata chiar nu as ezita sa te mpusc! Langdon se holba la el, nevenindu-i sa creada: . De ce faci una ca asta? . Dumneata ce crezi? se rasti Vernet n engleza sa cu accent frantuzesc. Pentru a proteja bunurile clientului meu! . Noi suntem clientii dumitale acum! replica Sophie. Figura bancherului deveni rece si imobila, de parca ar fi fost de piatra: . Mademoiselle Neveu, nu stiu cum ati obtinut cheia aceea si numarul de cont, da r e evident ca nu prin mijloace cinstite. Daca as fi stiut amploarea crimelor savrsite, nu v-as fi ajutat sa fugiti din sediul bancii! . Dar ti-am spus, nu avem nimic de-a face cu asasinarea bunicului meu! Vernet se rasuci usor spre Langdon: . Si totusi, la radio s-a spus ca dumneata esti cautat nu doar pentru uciderea l ui Jacques Saunire, ci si pentru moartea celorlalti trei. . Ce?! Langdon nmarmuri la auzul acestor vesti. "nca trei crime?" Coincidenta de numar l i zbi chiar mai puternic dect faptul ca, si n aceste cazuri, el era principalul suspect. De fa pt, era prea putin probabil sa fie doar o simpla coincidenta. "Cei trei senesali?" Fara sa vrea, pr ivirea i zbura la caseta din lemn de trandafir. "Daca senesalii au fost ucisi, Saunire nu a avut, ntr-adeva r, alta solutie; trebuia sa transmita cuiva cheia de bolta." . Politia se va ocupa de asta cnd va voi preda, i raspunse Vernet. Deja am implica t banca mult prea mult n "afacerea" asta.

Sophie fierbea de furie: . Evident ca nu ai de gnd sa ne predai politiei, altfel ne-ai fi dus napoi la banc a. n loc de asta, ne ameninti aici cu un pistol?! . Bunicul dumitale mi-a cerut serviciile pentru un singur motiv, acela de a-i pa stra bunurile n siguranta si la adapost. Indiferent de ce contine acesta caseta, nu voi permite sa devina proba etichetata si catalogata n evidentele politiei. Domnule Langdon, adu-mi caseta! Sophie clatina din cap: . Nu i-o duce!

O bubuitura izbucni si un glont se nfipse n peretele furgonetei, chiar deasupra ca pului sau. Cartusul gol cazu cu un clinchet pe podeaua de otel. "La dracu!" Profesorul ncremeni. Vocea lui Vemet era mai sigura acum: . Domnule Langdon, ia caseta! Profesorul se conforma. . Acum adu-mi-o aici, i ceru bancherul, stnd nemiscat lnga bara din spate a furgone tei, cu revolverul ndreptat spre pieptul lui. Tinnd caseta n mna, Langdon se apropie de usile deschise. "Trebuie sa fac ceva! Doar n-o sa-i dau cheia de bolta a Staretiei!" Cnd se aprop ie de cadrul usilor, si dadu seama ca se afla mai sus dect Vernet si se ntreba daca nu cumva ar putea sa profite de acest avantaj. Teava pistolului era ndreptata acum spre genunchii lui. "O lovi tura de picior bine plasata, poate?" Din pacate, cnd el se apropie, bancherul paru ca-si da seama de pericol si se trase ctiva pasi napoi. Departe de piciorul lui. . Lasa caseta lnga usa! Neavnd alta solutie, Langdon ngenunche si aseza caseta la marginea compartimentulu i, chiar n fata usilor deschise: . Acum, ridica-te! Dadu sa se ridice, nsa se opri o clipa, zarind cartusul gol cazut lnga cadrul usil or. . Ridica-te si ndeparteaza-te de caseta! Langdon mai zabovi un moment, cu privirea pe pragul de metal apoi se ridica. Din tr-o singura miscare, aproape nevazut, mpinse cartusul pna n santuletul ngust n care se atingeau u sile cnd se nchideau. Se ridica de tot n picioare si se trase doi pasi napoi. . Du-te pna la peretele din spate si ntoarce-te cu spatele! Profesorul se supuse ordinului.

Vernet simtea cum inima i batea nebuneste, mai sa-i sparga pieptul. Tinnd arma cu mna dreapta, ncerca sa ia caseta cu stnga. Din pacate, era prea grea. "Am nevoie de am bele mini."

Aruncnd o privire spre cei doi prizonieri, evalua riscurile. Amndoi se aflau la vr eo trei metri distanta, cu spatele spre el, asa ca trecu la actiune: cu miscari rapide, lasa pistolul pe bara din spate, lua caseta cu ambele mini, o aseza pe pamnt si imediat nhata arma si o ndrepta spre cei doi. Nici unul nu miscase. "Perfect!" Acum nu mai trebuia dect sa nchida si sa ncuie usile. Lasnd deocamdata ca seta pe iarba, mpinse usile grele de otel, bjbind cu o mna dupa ivarul cu care le putea bloc a. Metalul bubui trntit pe metal si Vernet apuca ivarul, mpingndu-l spre stnga. Limba de fier s e deplasa doi centimetri si scrsni atunci cnd se opri, fara a intra n locasul ei. "Ce s-a ntmplat?" Mai mpinse o data, dar ivarul nu se misca. Limba nu era perfect aliniata cu manseta n care tre buia sa intre. "Usa nu e bine nchisa!" Cuprins de panica, Vernet izbi cu pumnul n usa ct putu de tare, dar degeaba. "Ceva o blocheaza!" Se ntoarse si se pregati sa se repeada cu umarul nainte, dar, n aceeasi fractiune de secunda, usa i exploda n fata, trntindu-l la pamnt, cu nasul plin de snge. Instinc tiv, si acoperi fata cu minile si arma i zbura n laturi. Robert Langdon sari din furgoneta undeva, alaturi, si Vernet ncerca sa se ridice, dar se mpletici, privirea i se ncetosa si cazu din nou, pe spate. Sophie Neveu striga ceva. Dupa o clipa, simti un val de tarna si gaze de esapament cum l mproasca. Pneurile scrsnira si Vernet reusi sa se r idice exact la timp pentru a vedea rotile din spate ale furgonetei derapnd. Urma o busitura si b ara din fata agata un trunchi de copac. Motorul urla, copacul se nclina si, n cele din urma, bara de protectie ceda, frngndu-se la jumatate. Masina zvcni nainte, cu partea din bara ramasa atrnnd pe jos. Cnd intra din nou pe drumul asfaltat, o dra de scntei izbucni luminoasa n noapte, acolo unde fierul rupt matura soseaua. Vernet se ntoarse spre locul n care, pna acum doua secunde, statuse furgoneta. Chia r n lumina slaba a lunii, se vedea ca nu mai era nimic acolo. Caseta de lemn disparuse.

50

Parasind Castelul Gandolfo, Fiatul negru cobor Dealurile Albei n serpentine, spre valea ce se

ntindea dedesubt. Pe bancheta din spate, episcopul Aringarosa zmbi, cntarind n poala servieta cu obligatiuni si ncercnd sa-si imagineze ct timp va mai dura pna ce va reusi sa faca s chimbul cu nvatatorul. "Douazeci de milioane de euro." Suma i va permite sa acceada la o putere incomparabil mai pretioasa dect valoarea banilor. n timp ce se rentorcea spre Roma, episcopul se ntreba din nou de ce nu-l contactase nca nvatatorul. si scoase din buzunar telefonul mobil si i verifica semnalul. Foarte sl ab.

. Acoperirea nu este foarte buna n aceasta zona, i spuse soferul. n cinci minute vo m iesi nsa dintre munti si atunci veti avea semnal. . Multumesc. Brusc, Aringarosa simti un ghimpe n inima. "Nu e semnal n munti?" Si daca nvatatoru l ncercase ntre timp sa-l contacteze? Daca se ntmplase ceva grav? Repede, cuprins de emotie, si verifica mesageria vocala. Nimic. Dar, la urma urme i, nvatatorul nu s-ar fi hazardat sa-i lase un mesaj nregistrat; omul era foarte prevazator cnd era vorba de comunicatii. Nimeni nu ntelegea mai bine dect el riscurile exprimarii libere si deschise din zi lele noastre. n definitiv, metodele moderne de ascultare jucasera un rol esential n felul n care i zbutise sa acumuleze uriasul bagaj de date si cunostinte secrete pe care le detinea. "Iata de ce si ia attea masuri de precautie." Din pacate nsa, masurile acestea inclusesera si refuzul de a-i oferi lui un numar la care sa poata fi contactat. "Numai eu voi lua legatura cu tine, i spusese nvatatorul. Asa ca tin e-ti telefonul la ndemna." Acum, dndu-si seama ca mobilul nu-i functionase bine, ncepu sa fie cuprins de temeri: oare ce-o fi crezut nvatatorul daca a ncercat sa-l sune si n-a primit nici un rasp uns? "Va banui ca s-a ntmplat ceva rau. Sau ca n-am reusit sa iau obligatiunile." Episcopul simti cum i apar broboane de sudoare pe frunte. "Sau, mai rau... va crede ca am luat banii si am fugit!"

51

Chiar si la modesta viteza de saizeci de ilometri pe ora, bara rupta a furgonet ei blindate facea un zgomot infernal lovindu-se de asfaltul soselei, mproscnd scntei aurii pna spre capot a. "Trebuie sa iesim de pe sosea", si spuse Langdon. Abia vedea pe unde mergeau. Unicul far care mai functiona era descentrat si arun

ca piezis un fascicul de lumina, care se ndrepta mai degraba spre copacii de pe marginea drumu lui. Se parea ca, la masina asta, numai compartimentul de marfa era blindat, nu si partea din fata . Sophie sedea pe bancheta alaturata, privind tacuta caseta de lemn pe care o tine a n brate. . Te simti bine? o ntreba Langdon vazndu-i chipul tulburat. . Crezi ca e adevarat ce a spus?

. Despre celelalte trei crime? Da, categoricnd da! Asa se explica multe . dorinta disperata a bunicului tau de a transfera cuiva cheia bolta, ca si ncrncenarea cu care ma vneaza Fache. . Nu, ma refeream la afirmatia lui referitoare la faptul ca ncerca doar sa-si pro tejeze banca. . Si ce altceva sa fi vrut de fapt? . Sa pastreze cheia de bolta pentru el! Profesorului nu-i trecuse prin minte o asemenea idee: . De unde sa stie Vernet ce se afla n caseta? . Pai, a fost depusa la el n banca. Si, la urma urmei, l-a cunoscut bine pe bunic ul meu. Poate ca stia unele lucruri. Poate ca a vrut sa pastreze Graalul doar pentru el. Langdon clatina din cap. Bancherul nu parea genul care sa nutreasca asemnenea a mbitii: . Din experienta mea, ti pot spune ca exista doar doua motive pentru care oameni i cauta Sfntul Graal. Ori sunt naivi si cred ca vor gasi de mult pierduta cupa a lui Iisu s... . Ori? . Ori stiu adevarul si se simt amenintati de el. n decursul istoriei au existat multe grupari hotarte sa distruga Graalul. Linistea care se asternu ntre ei nu facea dect sa scoata n evidenta hrsitul barei de protectie pe asfalt. Parcursesera deja ctiva ilometri si, cnd privi jerba de scntei, Langdon ncepu sa se ntrebe daca nu era cumva periculoasa. n orice caz, daca ar fi trecut pe lnga o alta masina, n mod cert le-ar fi atras atentia. . Cobor sa vad daca pot sa pun bara la loc.

Trase pe dreapta si opri la marginea drumului. n sfrsit, liniste. n timp ce se apropia de botul masinii, se simtea nsufletit de o energie surprinzat oare. Faptul ca se aflase de doua ori n bataia armei ntr-o singura noapte i ascutise simturile. Tra se adncnd n piept aerul racoros si ncerca sa se adune. Dincolo de faptul ca era un individ ca utat de politie, Langdon ncepea sa simta ca l apasa tot mai mult responsabilitatea data de ideea ca , mpreuna cu Sophie, se afla, poate, n posesia indiciilor cifrate capabile sa dezlege unul din tre cele mai vechi mistere ale omenirii. De parca povara care i apasa pe umeri nu ar fi fost suficienta, si dadu brusc seam a ca pierduse orice sansa de a napoia Staretiei cheia de bolta. Vestea despre celelalte trei cr ime avea implicatii

grave. "n Le Prieur de Sion s-a infiltrat cineva. Ordinul a fost compromis." Misca rile confreriei fusesera urmarite sau cineva din interior tradase. Asa se explica de ce Jacques Saunire preferase sa le transmita cheia de bolta lui si lui Sophie . persoane din afara Ordinului, ne compromise. "Deci nu putem pur si simplu sa napoiem caseta cuiva din Staretie." Chiar daca ar fi reusi t sa dea de urma unui membru al Ordinului, nu avea de unde sa stie ca acesta nu era de cealalta p arte a baricadei. Deocamdata, cheia de bolta se afla n minile lor si acolo trebuia sa ramna, indifere nt daca le placea sau nu. Botul furgonetei arata mai rau dect banuise el. Farul din stnga nu mai exista, iar cel din dreapta semana cu un ochi care tocmai a fost scos din orbita. ncerca sa-l fixeze la loc, dar cazu imediat. Singurul lucru bun era faptul ca bara din fata fusese smulsa aproape co mplet. Langdon o lovi tare cu piciorul, pentru a o desprinde n ntregime. Nu reusi din prima si, tot lovind-o, n minte i reveni discutia de mai devreme cu S ophie. "Bunicul mi-a lasat un mesaj telefonic, n care zicea ca trebuie sa-mi spuna adevarul despr e familia mea." Atunci cuvintele ei nu i parusera semnificative, dar acum, dupa ce aflase despre implicarea Staretiei din Sion, ncepea sa vada lucrurile ntr-o cu totul alta lumina. Bara se desprinse brusc, cu un trosnet. Acum, cel putin, masina nu va mai semana cu un foc de artificii. Lua bucata de metal si o azvrli printre copaci, ntrebndu-se ncotro ar tre bui sa se ndrepte de acum. Habar nu avea cum sa deschida criptex-ul si nici de ce Saunire li-l lasa se lor. Din pacate nsa, supravietuirea lor n noaptea asta depindea chiar de raspunsul la aceste ntreba ri. "Avem nevoie de ajutor", si spuse el. "De ajutorul unui profesionist." n lumea Sfntului Graal si a Staretiei din Sion, asta nsemna un singur om. Va fi gre u, desigur, s-o convinga pe Sophie.

Stnd pe bancheta furgonetei, n vreme ce-l astepta pe Langdon, Sophie privea cu fru strare caseta de lemn. "De ce mi-a lasat-o bunicul tocmai mie?" Nu avea nici cea mai va ga idee la ce anume ar trebui sa o foloseasca. "Gndeste, Sophie! Foloseste-ti mintea! Grand-pre ncearca sa-ti spuna ceva!" Deschise caseta si studie din nou discurile criptex-ului. "O dovada ca merit." A proape ca simtea

mna bunicului n alcatuirea obiectului. "Piatra de bolta este o harta ce poate fi d escifrata numai de cei care se dovedescnd demni. Tipicnd pentru Jacques Saunire." Scotnd criptex-ul din caseta, si trecu un deget peste discuri. "Cinci litere." Rot i discurile unul cte unul. Mecanismul se misca Usor si literele pe care le alese se aliniara ntre s agetile din alama marcate la capetele cilindrului. Discurile formara astfel un cuvnt din cinci lite re, despre care Sophie stia ca e mult prea evident: G-R-A-A-L. Prinznd cilindrul de cele doua capete, trase usor. Nimic nu se misca. Auzi lichid ul din interior glgind si renunta. Forma imediat un alt cuvnt: V-I-N-C-I. Nici de data aceasta nu se deschise. B-O-L-T-A. Tot nimic. ncruntata, puse cilindrul napoi n caseta si nchise capacul. Privi afara, pe geamul p ortierei si, vazndu-l pe Langdon cum se opinteste cu bara de protectie, se simti recunoscatoar e pentru ca era aici, cu ea. "P.S. GASESTE-L PE ROBERT LANGDON." Motivul acestui ndemn era clar a cum. Sophie nu avea cunostintele necesare pentru a ntelege intentiile bunicului ei, asa ca Sa unire l alesese pe Robert Langdon pentru a-i fi ndrumator. Si pentru a-i face educatia n domeniu. Din nefericire pentru american, n noaptea asta devenise cu mult mai mult dect un simplu ndrumator; era tinta vie a lui Bezu Fache... si a unor forte nevazute care intentionau sa puna stapnir e pe Sfntul Graal. "Si macar de-as sti ce e acest Graal!" Pentru o clipa, se ntreba daca merita sa-si riste viata ca sa afle.

Din nou la volan, Langdon era multumit de mersul lin al furgonetei. . Stii cum putem ajunge la Versailles? Sophie se ntoarse spre el: . Vrei sa admiri privelistea? . Nu, am un plan. Un istoric al religiilor pe care-l cunosc locuieste n apropiere de Versailles. Numi amintesc exact unde, nsa putem cauta. Am fost la el acasa de cteva ori. l cheama Leigh Teabing si a facut parte din British Royal Society.

. Iar acum locuieste n Paris? . Graalul e pasiunea lui de-o viata. Acum cincisprezece ani, cnd au aparut primel e zvonuri despre cheia de bolta, s-a mutat n Franta pentru a cauta Graalul n bisericile de a ici. A scris cteva carti despre Graal si despre cheia de bolta si ma gndesc ca ne-ar putea ajuta sa aflam cum sa deschidem criptex-ul si ce sa facem cu el mai departe. . Dar, ai ncredere n el? . ncredere pentru ce? Ca nu va fura informatia din criptex?

. Si ca nu ne va preda politiei. . N-am de gnd sa-i spun ca suntem cautati de politie. Sper ca ne va primi la el pn a ce vom dezlega tot misterul asta. . Robert, te-ai gndit ca fiecare post de televiziune din Franta se pregateste, pr obabil, sa difuzeze fotografiile noastre? Bezu Fache stie totdeauna sa folosesca presa n avantajul sa u. Ne va fi imposibil sa facem o singura miscare fara a fi recunoscuti. "Grozav!" exclama Langdon n sinea lui. "Debutul meu la televiziunea franceza va a vea loc la emisiunea Urmarire generala." Cel putin, Jonas Fau man va fi multumit; ori de cte o ri Langdon intra n atentia presei, vnzarile cartilor lui cresteau ametitor. . Si omul asta ti-e prieten suficient de bun? insista Sophie. Profesorul se ndoia ca Leigh Teabing era genul care sa stea n fata televizorului l a o ora att de trzie din noapte, dar trebuia luat n consideratie si acest aspect. Instinctul i spu nea ca poate avea ncredere deplina n el. Tinnd seama de circumstante, Teabing se va da probabil peste cap ca sa-i ajute. Pe lnga faptul ca-i ramasese ndatorat, pasiunea lui era cautarea Graalului, iar Sophie sustinea ca bunicul ei fusese Marele Maestru al Staretiei din Sion! La auzul une i asemenea vesti, Teabing ar fi n stare de orice pentru a le da o mna de ajutor. . Leigh ne-ar putea fi un aliat pretios, spuse Langdon. "Depinde ct de mult i vom spune din ceea ce stim." . Fache va pune, probabil, o recompensa pe capul nostru. Profesorul izbucni n rs: . Crede-ma, Sophie, banii sunt ultimul lucru de care tipul asta are nevoie. Leigh Teabing era aproape la fel de bogat ca unul dintre acele marunte principat e europene. Descendent al primului Duce de Lancaster, si obtinuse averea n modul clasic: o mos tenise. Domeniul sau de la marginea Parisului includea un palat din secolul al XVII-lea si doua l acuri. Langdon l ntlnise pentru prima data cu ctiva ani n urma, prin intermediul lui British Broadcasting Corporation. Teabing propusese retelei de televiziune un documentar istoric care sa prezinte istoria exploziva a Sfntului Graal pe ntelesul publicului larg. Producato rii de la BBC se aratasera interesati de premisele, studiile si referintele sale, dar considerase ra ca ntregul concept era att de socant si de greu de digerat, nct ar fi riscat sa discrediteze reputatia imp ecabila a retelei. La

sugestia lui Teabing, hotarsera sa solicite opiniile a trei reputati istorici din trei tari diferite, si acestia confirmasera, prin propriile lor cercetari, ideile britanicului cu privire la Sfn tul Graal. Langdon fusese unul dintre cei trei. BBC l invitase la resedinta din Paris a lui Teabing, pentru filmari. n salonul lux os al castelului, n fata camerelor de filmat, Langdon si dezvaluise scepticismul cu care privise ini tial secretul Graalului, relatnd apoi cum, n urma anilor ndelungati de cercetari, ajunsese la con cluzia ca povestea era, totusi, reala. n final, prezentase rezultatul propriilor sale studi i . o serie de conexiuni simbolistice care coroborau afirmatiile controversate ale lui Teabing. n ciuda probelor documentate si personalitatilor marcante reunite, emisiunea agit ase att de tare spiritele traditionalismului crestin, nct declansase un veritabil val de osti litate. n Statele Unite nu fusese difuzata, dar repercusiunile ajunsesera si pe celalalt mal al Atlantic ului. La scurt timp dupa aceea, Langdon primise o carte postala de la un vechi prieten, episcopul catolic de Philadelphia. Mesajul continea doar trei cuvinte: "Ei tu, Robert!" . Robert, insista Sophie, esti sigur ca putem avea ncredere n omul asta? . Absolut. Suntem colegi, nu are nevoie de bani si stiu ca dispretuieste autorit atile franceze. Guvernul francez i percepe impozite uriase fiindca a cumparat o proprietate de in teres istoric. Nu va fi ctusi de putin dornic sa coopereze cu Fache. Dupa un moment de tacere, timp n care scruta panglica de asfalt din fata masinii, Sophie l ntreba: . Daca mergem la el, ct de mult vrei sa-i spunem? . Crede-ma, i raspunse el cu seninatate, Leigh Teabing stie despre Le Prieur de Si on si despre Sfntul Graal mai multe dect oricine altcineva. . Mai multe dect bunicul meu? . Ma refeream la cei din afara ei. . Dar de unde stii ca Teabing nu este membru al Ordinului? . Fiindca si-a petrecut ntreaga viata ncercnd sa faca public adevarul despre Sfntul Graal; or, confreria nu vrea dect sa pastreze n continuare acest secret. . Mi se pare ca acesta este un conflict de interese. Profesorului nu-i era greu sa-i nteleaga ngrijorarea. Saunire i daduse ei criptex-ul si, cu toate ca nu stia ce contine sau cum ar trebui sa procedeze cu el, Sophie ezita sa impl

ice o persoana complet necunoscuta. Si, tinnd seama de informatiile care s-ar putea afla nauntru, probabi l ca avea dreptate. . Nu trebuie sa-i spunem lui Teabing de la bun nceput despre cheia de bolta. Pute m, eventual, sa nu-i spunem deloc. Dar vom gasi n casa lui un loc n care sa ne ascundem si sa n e gndim n liniste, iar . cine stie . poate ca vorbind cu el, ti vei da seama de ce bunicul tau ti-a dat criptex-ul tie. . Noua, i reaminti Sophie.

Mndru de aceasta includere, profesorul se ntreba din nou ce anume l determinase pe Saunire sa apeleze la el. . Stii macar aproximativ unde locuieste domnul Teabing? . Domeniul lui se numeste Chteau Villette. Sophie se rasuci spre el cu o privire uluita: . Chteau Villete?! . Exact. . Interesanti prieteni ai ! . Cunosti proprietatea? . Am trecut pe acolo. Este n regiunea castelelor, cam la douazeci de minute de ai ci. . Att de departe? . Da, nsa astfel vei avea timp sa-mi povestesti ce anume este cu adevarat Sfntul G raal. Langdon se gndi o clipa, apoi raspunse: . ti voi spune cnd vom ajunge la Teabing acasa. El este specializat n alte aspecte ale legendei dect cele pe care le cunosc eu, astfel ca doar asa ti vei putea face o imagine com pleta. n plus, adauga profesorul surznd, Graalul este pasiunea vietii lui; ascultndu-l pe Leigh Te abing vorbind despre Sfntul Graal va fi ca si cum Einstein nsusi ti-ar explica teoria relativita tii. . Bine, sa speram ca pe Leigh nu-l deranjeaza oaspetii nocturni. . De fapt, este sir Leigh. Omul e o adevarata figura! A fost nnobilat de regina c u ctiva ani n urma, dupa ce a scris o ampla istorie a Casei de Yor . Sophie l privi cu ochi mari, nencrezatori: . Glumesti, nu? Vrei sa spui ca vom vizita un cavaler? Langdon surse usor. . Suntem n cautarea Graalului, Sophie. Cine ar fi mai potrivit sa ne ajute, daca nu un cavaler?

52

Cele 35 de hectare ale domeniului Chteau Villette se afla aproape de Versailles, la douazeci si cinci de minute distanta de Paris. Proiectata de Franois Mansart n 1668 pentru con tele d'Aufflay, aceasta este una dintre cele mai importante resedinte istorice din regiunea pari ziana. mpreuna cu cele doua lacuri si cu gradinile concepute de Le Ntre, este, mai degraba, un cast el dect un conac obisnuit, cunoscut sub numele de alint La Petite Versailles. Langdon frna brusc la capatul aleii de acces, lunga de peste un ilometru si juma tate. Dincolo de poarta impunatoare, cladirea se profila n departare, nconjurata de o peluza ntin sa. Pancarta de la poarta era scrisa n limba engleza: "PROPRIETATE PARTICULARA! TRECEREA INTERZISA!" Parca pentru a-si proclama sus si tare originea britanica, pe lnga inscriptiile n engleza, Teabing instalase interfonul de la poarta pe partea dreapta a drumului . acolo unde, n or ice tara europeana cu exceptia Marii Britanii, este locul pasagerului. Sophie privi dispozitivul si se strmba nedumerita: . Si daca cineva vine singur n masina, fara nimeni pe scaunul din dreapta? . Nu ntreba! Langdon discutase deja problema cu sir Leigh si-i explica lui Sophie ca omul pre fera ca lucrurile sa fie exact ca la el acasa. . Robert, mai bine vorbeste tu, i ceru ea, n timp ce cobora geamul portierei. Profesorul se ntinse prin fata ei pentru a apasa pe butonul de apel al interfonul ui si o unda de parfum l nvalui. Dndu-si seama abia acum ct de aproape erau unul de altul, Langdon rm ase asa, aplecat ntr-o pozitie nu tocmai comoda, n vreme ce n aparat se auzi soneria unui te lefon. ntr-un trziu, interfonul pri si o voce iritata, cu accent francez, i raspunse: . Chteau Villette. Cine-i acolo? . Sunt Robert Langdon, raspunse profesorul, aplecat peste genunchii lui Sophie. Sunt un prieten al lui sir Leigh Teabing. Am nevoie de ajutorul sau! . Stapnul meu doarme. Si la fel ncercam sa fac si eu. Ce treaba aveti cu domnia sa ? . Este o problema personala. Una de mare interes pentru dumnealui. . n acest caz, sunt sigur ca va fi ncntat sa va primeasca mine dimineata.

Langdon si schimba usor pozitia incomoda: . Este vorba despre o problema importanta! . La fel este si somnul domniei sale. Daca-i sunteti prieten, stiti ca are o san atate precara! Sir Leigh Teabing fusese bolnav de poliomielita n copilarie si de atunci purta pr oteze metalice la picioare si mergea n crje, dar la ultima sa vizita omul fusese att de energic si de plin de viata, nct abia daca i se observa infirmitatea. . Am sa va rog sa fiti amabil si sa-i comunicati ca am descoperit noi informatii despre Graal. Informatii care nu suporta amnare pna dimineata. Urma o lunga pauza. Langdon si Sophie asteptara cu rabdare, fara a opri motorul furgonetei. Dupa un minut ncheiat, un alt glas se auzi la interfon:

. Bunul meu prieten, mi vine sa cred ca ai uitat sa-ti potrivesti ceasul dupa ora Europei! Vocea era proaspata si vesela. Langdon rse, recunoscnd accentul britanic: . Leigh, te rog sa ma scuzi fiindca te-am trezit la o ora att de nepotrivita. . Servitorul meu mi spune nu doar ca te afli n Paris, dar si ca i-ai pomenit ceva despre Graal. . Mi-am nchipuit ca asta te va ridica repede din pat. . Si asa s-a si ntmplat! . Ce zici, deschizi poarta pentru un vechi prieten? . Cei aflati n cautarea adevarului sunt mai mult dect prieteni. Sunt frati! Langdon facu o grimasa catre Sophie, obisnuit cu predilectia lui Teabing pentru efectele teatrale. . Fireste ca voi deschide poarta, dar mai nti trebuie sa ma asigur ca n inima ta sa lasluieste adevarul. Un test al onestitatii tale. mi vei raspunde la trei ntrebari. Langdon ofta si-i sopti lui Sophie: . Ai rabdare. Asa cum ti-am spus, tipul e o figura! . Iata prima ntrebare, declara Teabing pe un ton rasunator. Ce doresti sa ti serve sc, ceai sau cafea? Profesorul cunostea bine sentimentele britanicului pentru fenomenul american al cafelei. . Ceai. Earl Grey. . Excelent! A doua ntrebare. Lapte ori zahar? Langdon ezita. . Lapte, sopti Sophie la urechea lui. Cred ca englezii prefera ceaiul cu lapte. . Lapte, raspunse el. Tacere. . Zahar? Aceeasi tacere. "Stai!" Profesorul si aminti bautura usor amaruie ce-i fusese servita la ultima l ui vizita aici si si dadu seama ca i se pusese o ntrebare cu pista falsa. . Lamie! Earl Grey cu lamie!

. ntr-adevar, se auzi de aceasta data vocea amuzata a lui Teabing. Si, n final, tr ebuie sa-ti adresez cea mai dificila ntrebare. Dupa o scurta pauza, britanicul relua pe un ton solemn: . n ce an a nvins ultima data un canotor de la Harvard pe unul de la Oxford la Hen ley? Langdon habar nu avea, dar nu-si putea nchipui dect un singur motiv pentru care Te abing l-ar ntreba asa ceva: . Sunt sigur ca n-a existat niciodata o asemenea nazbtie. Lnga geamul furgonetei, ncuietoarea portii ncepu sa bzie. . Inima ti-e sincera, prietene! Poti intra!

53

. Domnule Vernet! Responsabilul de noapte al Bancii Zrich era bucuros sa auda vocea presedintelui n receptor. . Unde ati disparut, domnule? Politia este aici si toata lumea va asteapta! . Am o mica problema, i raspunse Vernet foarte tulburat. Am nevoie imediat de aju torul dumitale. "Ai cu mult mai mult dect o mica problema", comenta responsabilul n sinea sa. Poli tia nconjurase banca si ameninta ca nsusi capitanul DCPJ avea sa vina cu mandatul pe c are banca l solicitase. . Cu ce va pot ajuta, domnule? . Furgoneta blindata numarul trei. Trebuie s-o gasesc. Derutat, responsabilul si verifica lista de programari. . Este aici. Jos, la rampa de ncarcare. . Pai, nu este. Masina a fost furata de doi indivizi urmariti de politie. . Poftim? Si cum au iesit de aici? . Nu pot intra n detalii la telefon, dar avem de-a face cu o situatie ce se poat

e dovedi extrem de nefericita pentru banca. . Ce doriti sa fac eu, domnule? . Sa activezi transmitatorul de urgenta al furgonetei. Privirea responsabilului se ndrepta spre panoul de control LoJac montat pe peret e. La fel ca majoritatea vehiculelor blindate, toate furgonetele bancii erau echipate cu un s istem de localizare prin radio, care putea fi actionat direct de la sediu. Responsabilul de noapte folosi se sistemul o singura data, dupa o deturnare, si functionase perfect, localiznd furgoneta si transmitndu -i automat coordonatele catre autoritati. n noaptea aceasta nsa, responsabilul avea impresia ca presedintele prefera un plus de discretie si de prudenta.

. Domnule, va dati seama ca, daca activez sistemul LoJac , transmitatorul va da imediat de stire autoritatilor ca avem o problema. Vernet ramase tacut timp de cteva secunde: . Da, stiu. Da-i drumul, totusi. Furgoneta numarul trei. Astept la telefon. Am n evoie de locatia exacta a masinii n clipa n care o obtii. . Imediat, domnule. Treizeci de secunde mai trziu, la patruzeci de ilometri departare, ascuns n burta furgonetei blindate, un mic transmitator prinse viata.

54

n vreme ce furgoneta nainta pe aleea marginita de plopi, spre casa lui Teabing, So phie simtea deja cum trupul i se relaxeaza. Era usurata ca iesisera de pe drumul principal s i, daca se gndea bine, cunostea putine locuri n care sa poata fi mai n siguranta dect n acest domeniu priva t, detinut de un strain cu o fire deschisa. Aleea schita o curba larga si, imediat dupa ea, spre dreapta se ivi Chteau Villet te. nalta de trei etaje si lunga de cel putin saizeci de metri, cladirea din piatra cenusie era il uminata de spoturi exterioare. Fatada aspra contrasta puternic cu gradinile perfect ngrijite si cu i azul argintiu. n interiorul ei, luminile se aprinsera. n loc sa opreasca n fata intrarii principale, Langdon duse masina ntr-o parcare asc unsa vederii de vegetatia bogata. . Asa nu riscam sa fim vazuti de pe sosea. Sau sa-i dam lui Leigh motive sa ntreb e de ce calatorim ntr-o furgoneta blindata. Sophie ncuviinta: . Si ce facem cu criptex-ul? Nu cred ca ar trebui sa-l lasam aici, dar, daca Lei gh l vede, n mod cert va voi sa stie ce e. . Fii fara grija, i raspunse Langdon, cobornd din masina.

si scoase sacoul, nveli caseta n el si strnse pachetul la piept, ca pe un copil. Sophie i arunca o privire ciudata. . Cta subtilitate! . Teabing nu deschide niciodata el nsusi; prefera sa-si faca o intrare teatrala. Voi gasi eu un loc n care sa-l ascund nainte de aparitia lui. De fapt, adauga Langdon dupa o pauza, p oate ca ar fi bine sa te previn: sir Leigh Teabing are un simt al umorului pe care multe persoane l gasesc putintel cam... bizar. Sophie se ndoia ca mai putea sa existe ceva care sa i se para ciudat n noaptea ast a. Aleea ce ducea spre intrarea principala era din pietre care fusesera slefuite bu cata cu bucata. n capatul ei, se afla o usa din lemn sculptat de stejar combinat cu cires, cu un c iocanel de alama de marimea unui grepfrut. nainte ca Sophie sa apuce sa bata la usa, aceasta se desch ise larg. n fata lor aparu un majordom elegant si pus la punct, care aparent mai avea de fa cut un ultim retus la tinuta pe care tocmai o mbracase. Parea n jur de cincizeci de ani, cu tra saturi rafinate si o expresie austera ce arata clar ca prezenta oaspetilor la o asemenea ora nu i se parea ctusi de putin amuzanta. . Sir Leigh va cobor imediat, declara el ntr-o engleza cu puternic accent francez. Momentan se mbraca. Totdeauna prefera sa-si ntmpine oaspetii purtnd ceva mai mult dect o camasa d e noapte. Pot sa va iau haina? se interesa el, ncruntndu-se la pachetul din bratele lui Lang don. . Multumesc, ma simt bine asa. . Desigur. Pe aici, va rog! Majordomul i conduse prin holul luxos de marmura ntr-un salon elegant mobilat, ilu minat difuz de lampi victoriene. Aerul avea un parfum antic, oarecum princiar . un amestec d e tutun de pipa, frunze de ceai, sherry si izul de lut al conacelor vechi din piatra. Pe zidul di n fundul ncaperii, ntre doua seturi lucitoare de camasi de zale, se lafaia un semineu suficient de mare pentru a frige un bou ntreg n el. Apropiindu-se de el, majordomul ngenunche si aprinse un chibrit deasupr a bustenilor de stejar si deasupra vreascurilor asezate acolo dinainte. Un foc viu prinse imedia t viata. Omul se ridica, ndreptndu-si jacheta: . Stapnul doreste sa va simtiti ca la dumneavoastra acasa.

Cu aceste cuvinte, iesi din salon, lasndu-i singuri. Sophie se ntreba pe care dintre piesele de moblier vechi de lnga semineu se putea aseza . pe divanul n stil renascentist acoperit cu plus, pe balansoarul rustic ori pe unul d intre cele doua taburete de piatra ce pareau aduse din vreo biserica bizantina. Langdon despaturi sacoul, scoase caseta din lemn si o ascunse sub divanul de plu s, mpingnd-o adnc, sa nu se vada. Apoi si scutura haina, o mbraca, i netezi reverele si zmbi satis facut, asezndu-se exact deasupra comorii ascunse. "Asadar se poate sta pe divan", si spuse Sophie si se aseza lnga el. Privind flacarile din semineu, nvaluita n caldura lor placuta, i trecu prin minte c a bunicului ei

i-ar fi placut aceasta ncapere. Lambriurile din lemn ntunecat erau decorate cu tab louri ale clasicilor, printre care Sophie recunoscu un Poussin . al doilea pictor preferat al lui Jacq ues Saunire. Pe polita de deasupra caminului, un bust de alabastru al zeitei Isis domina salonul. Dedesubt, printre flacari, doua garguie de piatra serveau drept pirostrii, cu gu rile cascate amenintator. Totdeauna i fusese frica de garguie cnd era mica... pna cnd bunicul i al ungase aceasta spaima urcnd cu ea pe acoperisul catedralei Notre-Dame n timpul unei ploi torentiale. . Printesa, uita-te la creaturile astea natnge, o ndemnase el aratndu-i garguiele p rin care apa de ploaie se scurgea vijelios. Auzi zgomotul acela caraghios pe care-l fac gturil e lor? Sophie nclinase din cap si zmbise amuzata de sunetul glgit al apei prin gurile desch ise. . Fac gargara, i explicase bunicul. Gargariser! De acolo le vine si numele acesta aiurit, "garguie". De atunci, nu-i mai fusese niciodata frica de ele. Amintirile i adusera cu ele o umbra de tristete si cruda realitate a mortii bunic ului o coplesise iarasi. Grand-pre nu mai este. Gndul i zbura la criptex-ul de sub divan si se ntreba daca Leigh Teabing va sti cum sa-l deschida. Sau daca e bine sa-i pomeneasca despre el. Cu ultimele sale cuvinte, bunicul i ceruse sa-l gaseasca pe Robert Langdon, dar nu i pomenise nimic despre i mplicarea vreunei alte persoane. "Dar trebuia sa ne ascundem undeva!" si spuse ea, hotarta sa aiba nc redere n judecata americanului. . Sir Robert! rasuna o voce undeva, n spatele lor. Vad ca te nsoteste o domnita! Langdon se ridica. Sophie i urma exemplul. Glasul se auzise din capatul unei scar i n forma de spirala, ce urca spre penumbra etajului. Pe ultimele trepte, o silueta se zarea neclara. . Buna seara, saluta Langdon. Sir Leigh, da-mi voie sa ti-o prezint pe Sophie Ne veu. . Sunt onorat. Teabing cobor spre lumina, treapta cu treapta, protezele metalice si crjele de car e se ajuta devenind vizibile. . Va multumesc ca ne-ati primit, spuse Sophie. mi dau seama ca ora este foarte trz ie. . E att de trzie, draga mea, nct este prea devreme, rse el. Vous n'tes pas amricaine?

. Parisienne. . Dar vorbiti o engleza superba. . Multumesc. Am studiat la Royal Holloway. . Ah, asa se explica! Robert v-a spus, poate, ca eu am facut scoala undeva n apro piere, la Oxford. Apoi, fixndu-l pe Langdon cu un surs poznas, adauga: . Fireste, mi-am depus actele si la Harvard, pentru mai multa siguranta. Gazda lor ajunse, n sfrsit, la capatul treptelor. Sophie si spuse ca nu avea deloc o nfatisare mai aristocratica dect Sir Elton John, de pilda. Rotunjor si rumen la fata, sir L eigh Teabing avea un smoc de par rosu, srmos si ochi joviali, de culoarea alunei, care straluceau de v iata. Purta pantaloni cu pense si o camasa de matase pe sub haina scotiana. n ciuda protezelor de alumi niu n care-i erau prinse picioarele, omul avea un aer demn si o siguranta de sine ce pareau mai de graba rodul mostenirii, iar nu al unui efort constient. Ajuns n fata lui Langdon, i ntinse cu hotarre mna: . Robert, ai mai slabit! . Iar tu ai mai pus ceva! Britanicul rse din toata inima, batndu-se cu palma pe burta rotunjoara: . Touch! Singurele placeri trupesti care mi-au mai ramas par a fi cele culinare. Apoi, ntorcndu-se spre Sophie, i lua delicat mna n palma lui, si pleca usor fruntea de asupra ei si privi discret n laturi: . M'lady! Sophie l strafulgera pe Langdon cu privirea, nestiind daca nu cumva se ntorsesera cu cteva secole n urma sau daca nu intrasera ntr-o casa de smintiti. Majordomul si facu aparitia n salon, ducnd un serviciu de ceai pe care l aseza pe o masuta n fata caminului. . El este Rmy Legaludec, l prezenta Teabing, slujitorul meu. Valetul nclina teapan din cap si disparu iarasi. . Rmy este Lyonnais, sopti stapnul casei, de parca ar fi vorbit despre o boala rus inoasa. Dar stie sa gateasca niste sosuri exceptionale. Langdon surse amuzat:

. As fi crezut ca-ti vei aduce personal britanic. . Pentru numele Cerului, nu! Nu i-as dori nimanui un bucatar englez . dect, poate , agentilor fiscali francezi. Pardonnez-moi, mademoiselle Neveu. Va rog sa fiti convinsa ca dezgustul meu pentru francezi se refera doar la politica si la fotbal. Guvernul dumitale mi fura banii , iar nationala franceza de fotbal a umilit-o recent pe a noastra. Sophie i surse delicat. Teabing o studie cteva clipe si apoi se ntoarse spre Langdon: . S-a ntmplat ceva! Amndoi pareti frnti! . Ei bine, am avut o noapte interesanta, Leigh! . Nu ma ndoiesc. Veniti la usa mea neanuntati, n miez de noapte, zicnd ceva despre Graal.

Spune-mi: chiar este vorba despre Graal sau I-ai mentionat numai fiindca stiai c a e singurul subiect care ma va ridica din pat n toiul noptii? "Cte putin din ambele", si spuse Sophie, amintindu-si de criptex-ul ascuns sub div an. . Leigh, raspunse Langdon, am vrea sa vorbim cu tine despre Le Prieur de Sion. Sprncenele stufoase ale britanicului se arcuira brusc: . Pastratorii! Vasazica ntr-adevar este vorba despre Graal! Si spuneai ca ai veni t cu informatii? Ceva nou, Robert? . Poate ca da. Nu suntem foarte siguri. Probabil ca ne vom da seama ceva mai bin e dupa ce vom afla, mai nti, unele lucruri de la tine. Teabing si agita degetul aratator n fata lui. . Americanul, pisicher ca-ntotdeauna! Asa deci, un joc de-a qui pro quo. Foarte bine! Va stau la dispozitie. Ce doriti sa va spun? Langdon ofta adnc: . Sper ca vei fi att de amabil nct sa-i explici domnisoarei Neveu adevarata natura a Sfntului Graal. Teabing facu ochii mari: . Adica ea nu stie?! Profesorul clatina din cap. Zmbetul care se ntinse pe figura britanicului era aproape obscen: . Robert, mi-ai adus o virgina? Langdon se ntoarse spre Sophie si-i facu semn cu ochiul: . "Virgin" este termenul pe care entuziastii l folosesc pentru toti cei care n-au auzit niciodata adevarata poveste a Graalului. Teabing l ntrerupse, nerabdator: . Spune-mi, draga mea, ct anume stii deja? Sophie i relata pe scurt tot ce-i explicase Langdon mai devreme . Le Prieur de Sio n, Cavalerii Templieri, documentele Sangreal si Sfntul Graal, despre care multi sustineau ca n -ar fi un potir... ci altceva, mult mai puternic. . Atta tot?! sir Leigh i arunca profesorului o privire indignata: Robert, te crede am un gentleman!

Ai lipsit-o tocmai de orgasm! . Stiu, dar m-am gndit ca mpreuna am putea... Dar se opri, realiznd probabil ca metafora mersese putin cam prea departe. Britanicul o nvaluise deja pe Sophie n privirea lui scnteietoare: . Esti o virgina a Graalului, draga mea! Si, crede-ma, prima experienta nu se ui ta niciodata!

55

Asezata pe divan alaturi de Langdon, Sophie sorbea din ceai si mnca o placinta, b ucurndu-se de efectele lor bine venite. Sir Leigh Teabing deborda de atta entuziasm, pasind cu greutate n sus sin jos prin fata caminului. . Sfntul Graal, ncepu el pe un ton declamator. Cei mai multi oameni ma ntreaba doar unde e. Mi-e teama ca la aceasta ntrebare nu voi putea raspunde niciodata. Apoi, rasucindu-se brusc, l privi drept n ochi: . Oricum... mult mai interesanta mi se pare o alta ntrebare: ce anume este Sfntul Graal? Sophie aproape ca simtea valul de entuziasm academic ce-i cuprinsese pe cei doi barbati de lnga ea. . Pentru a ntelege pe deplin ce este Graalul, continua Teabing, trebuie mai nti sa n telegem Biblia. Ct de bine cunosti Noul Testament? Sophie ridica din umeri: . Nu prea l cunosc. Am fost crescuta de un om care l venera pe Leonardo da Vinci. Sir Leigh afisa o expresie mirata si ncntata deopotriva: . Un suflet iluminat! Superb! Atunci trebuie sa stii ca Leonardo a fost unul din tre pastratorii secretului care se referea la Sfntul Graal. Si ca a ascuns tot soiul de indicii n operele sale. . Robert mi-a spus deja asta, da. . Si ce credea da Vinci despre Noul Testament? . Nu stiu.

Teabing facu un semn spre biblioteca din peretele opus: . Robert, fii amabil! Pe raftul de jos. La Storia di Leonardo. Langdon se ridica, se apropie de biblioteca si scoase volumul indicat, pe care-l aduse si-l aseza pe masa, ntre ei. ntorcnd cartea cu fata spre Sophie, Teabing o deschise si-i arata o serie de citate de pe coperta a treia. . Din nsemnarile lui da Vinci despre polemici si speculatii, i spuse, indicnd un an umit citat. Cred ca ti se va parea relevant pentru discutia noastra. Sophie citi:

"Multi au facut negot cu iluzii si false minuni, amagind multimile natnge." LEONARDO DA VINCI

. Uite si un alt citat:

"Oarba ignoranta ne nseala. O! Bieti muritori, deschideti ochii bine!" LEONARDO DA VINCI

Sophie simti un fior. . Da Vinci se refera aici la Biblie? Teabing ncuviinta printr-o miscare a capului: . Opiniile lui cu privire la Biblie au o legatura directa cu Sfntul Graal. De fap t, da Vinci a si pictat Graalul; ti-l voi arata imediat, dar, mai nti, trebuie sa vorbim despre Bib lie. Si, adauga el surznd, tot ce trebuie sa stii despre Biblie poate fi rezumat n cele cteva cuvinte a le doctorului Martyn Percy: "Biblia nu a venit prin fax direct din rai". . Poftim? . Biblia este un produs al omului, draga mea! Nu a cazut ca prin minune din cer! Omul a creat-o, ca pe o consemnare istorica a unor vremuri tulburi, si a evoluat apoi n urma nenu maratelor traduceri, adaugiri si revizuiri. N-a existat si nca nu exista o versiune finala a Bibliei. . nteleg. . Iisus Hristos a fost un personaj istoric de o forta extraordinara, poate cel m ai enigmatic si mai charismatic lider pe care l-a cunoscut omenirea n toate timpurile. Mesia vestit d e profeti, Iisus a rasturnat regi, a inspirat multimi si a fondat o noua filozofie de viata. Ca urm as al regilor Solomon si David, era ndreptatit la titlul de mparat al evreilor. Fireste, evenimentele de pe parcursul vietii sale au fost consemnate de o sumedenie de adepti din toata regiunea. Teabing se ntrerupse o clipa pentru a sorbi cteva nghitituri de ceai, apoi aseza ca na pe polita semineului si relua: . Mai bine de optzeci de evanghelii au fost scrise, si totusi numai cteva dintre ele . printre care

cele ale lui Luca, Marcu, Matei si Ioan . au fost incluse n Noul Testament. . Cine a ales care anume vor fi incluse? . Aha! izbucni britanicul, entuziasmat. Ironia fundamentala a crestinismului! Bi blia, asa cum o cunoastem noi astazi, a fost alcatuita de mparatul roman pagn Constantin cel Mare. . Constantin . din cte stiam eu . a fost crestin! observa Sophie. . Ctusi de putin! Toata viata a fost un necredincios, fiind botezat doar pe patul de moarte, cnd era prea slabit ca sa mai protesteze. Pe vremea lui, religia oficiala n Roma era venerarea Soarelui . Sol Invictus, adica "Soarele Invincibil" . si Constantin era marele ei preot. Di n nefericire pentru el, capitala imperiului cazuse prada unor tulburari religioase din ce n ce mai accent uate. La trei secole de la rastignirea lui Iisus, numarul celor care credeau n el crescuse exponential . ntre crestini si pagni izbucneau conflicte care, cu timpul, au capatat proportii att de mari, nct ame nintau sa duca la scindarea Romei. Constantin a decis ca trebuia facut ceva pentru a calma spir itele. n anul 325 dupa Hristos, a hotart unificarea Romei sub o singura religie: crestinismul. Sophie parea surprinsa: . Dar de ce ar fi ales un mparat pagn crestinismul ca religie oficiala? Teabing chicoti: . Constantin era un abil om de afaceri. Si-a dat seama ca religia crestina este n plina dezvoltare si nu a facut altceva dect sa parieze pe cartea cstigatoare. nca si azi istoricii s e mai minuneaza de ingeniozitatea cu care mparatul i-a convertit pe adoratorii Soarelui la crestinis m. mbinnd simbolurile, datele si ritualurile pagne cu traditia crestina proaspat formata, a pus bazele unei religii hibride, acceptabila pentru ambele parti implicate. . Transmutarea simbolurilor, interveni Langdon. Vestigiile religiei pagne n simbol istica crestina sunt irefutabile. Discul solar al egiptenilor a devenit aureola sfintilor cresti ni. Pictogramele ce o reprezentau pe zeita Isis alaptndu-l pe Horus, fiul ei conceput n mod miraculos, au fost preluate n imagistica Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus n brate. Si efectiv toate elementele ritualurilor catolice . mitra, altarul, doxologia si mpartasania . adica "hranirea cu trupul Domnului" . provin din religiile pagne anterioare. Teabing ncepu sa rda: . Da-i voie simbolistului sa-ti vorbeasca despre iconografia crestina si nu mai scapi de el! Adevarul e ca nimic nu e original n crestinism. Zeul Mitra, precrestin . numit "F

iul lui Dumnezeu" si "Lumina Lumii" . era nascut pe 25 decembrie, a murit, a fost ngropat ntr-un mormnt de piatra si a nviat dupa trei zile. Apropo, 25 decembrie este, totodata, data de nastere a lui Osiris, Adonis si a lui Dionisos. Nou-nascutul Krishna a fost ntmpinat cu aur, smirna si tamie. Chiar si zi ua sfnta a fiecarei saptamni a fost preluata de crestini de la pagni. . Cum adica? . Initial, i explica Langdon, crestinii respectau sabatul iudaic, smbata, dar Cons tantin a preferat duminica, pentru a coincide cu ziua n care pagnii venerau Soarele. Chiar si astazi,

majoritatea credinciosilor merg duminica dimineata la biserica fara a sti ca o f ac n amintirea tributului saptamnal adus zeului Soare. Sophie ametise deja: . Si toate astea au legatura cu Graalul? . Exact, raspunse Teabing. Fii atenta mai departe! Pe fondul acestei fuzionari a religiilor, Constantin a simtit nevoia sa ntareasca noua traditie crestina si a organizat o c elebra adunare ecumenica pe care o cunoastem sub numele de Sinodul de la Niceea. Sophie auzise ca n cadrul acestui Sinod fusese conceput Crezul. . La aceasta ntrunire, continua britanicul, participantii au dezbatut si au votat numeroase aspecte si elemente ale crestinismului . data Pastelui, rolul episcopilor, admin istrarea Sfintelor Taine si, desigur, caracterul divin al lui Iisus. . Nu cred ca nteleg. Caracterul Lui divin? . Draga mea, pna atunci, Iisus fusese considerat de adeptii sai un profet, un mur itor... un om extraordinar, nsa doar un om.6 . Nu Fiul lui Dumnezeu? . Credinte ca Iisus este "Fiul al lui Dumnezeu" a fost propusa n mod oficial si v otata n cadrul Sinodului de la Niceea. . Stai putin! Cu alte cuvinte, caracterul divin al lui Iisus a fost rezultatul u nui vot?! . Un vot destul de strns, pot sa spun. Stabilirea divinitatii lui Hristos era nsa critica pentru dorita reunificare a Imperiului Roman si pentru noua structura de putere aparuta . Vaticanul. Definindu-l n mod oficial pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu, Constantin l-a transfo rmat ntr-o divinitate ce transcende omenescul, o entitate a carei putere este mai presus de orice. Pe lnga faptul ca astfel erau zadarnicite de la bun nceput orice viitoare atacuri pagne la adresa crestinis mului, acum adeptii lui Hristos nu mai puteau fi mntuiti dect prin intermediul unicului intercesor sac ru . Biserica Romano-Catolica. Sophie i arunca o privire ntrebatoare lui Langdon si el ncuviinta printr-un usor se mn al capului. . Miza nu era alta dect puterea, continua Teabing. Definirea lui Hristos ca Mesia era esentiala pentru functionarea Bisericii si a statului. Multi eruditi afirma chiar ca Biser ica acelor nceputuri l-a

confiscat pe Iisus, deturnndu-i mesajul universal, nvaluindu-l ntr-o aura impenetra bila de divinitate si folosindu-l pentru a-si spori propria putere. Eu nsumi am scris cteva carti pe aceasta tema. . Si banuiesc ca fundamentalistii crestini va trimit zilnic mesaje injurioase. . De ce ar face-o? replica Teabing. Majoritatea crestinilor educati cunoscnd isto ria propriei religii. Iisus a fost, ntr-adevar, un om de o anvergura si o forta exceptionale. Manevrele politice dubioase ale lui Constantin nu-i afecteaza ctusi de putin viata si personalitatea iesite din comun. Nimeni nu afirma ca Iisus a fost un impostor si nimeni nu neaga ca el a trait cu adevarat pe Pamnt si ca a constituit o sursa de inspiratie pentru milioane de oameni. Noi nu sustinem dect ca mparatul Constantin s-a folosit n interes propriu de influenta considerabila pe care o det inea Hristos. Si, procednd astfel, a modelat fata crestinismului n maniera n care o cunoastem noi azi . Sophie privi cu coada ochiului cartea de arta care statea deschisa pe masa, nera bdatoare sa treaca mai departe si sa vada cum reprezentase da Vinci Graalul. . Bun, uite care-i ideea, adauga Teabing, vorbind mai repede. Fiindca aceasta sc himbare de statut a avut loc la aproape patru secole dupa moartea lui Iisus, Constantin a f ost nevoit sa faca, de asemenea, ceva n privinta miilor de documente anterioare ce relatau viata Lui de om muritor. Si mparatul stia ca are nevoie de o lovitura de maestru pentru a rescrie istoria. As a a aparut cel mai interesant moment n istoria crestinismului. Teabing se ntrerupse pentru un moment, privind-o intens pe Sophie, apoi continua: . Constantin a comandat si a finantat scrierea unei noi Biblii, din care a elimi nat acele evanghelii ce aminteau de caracterul Lui uman si le-a mbogatit pe celelalte, care i accentuau caracterul divin. Astfel, primele evanghelii au fost interzise, adunate de pretutindeni si arse. . Un amanunt interesant, interveni Langdon. Toti cei care au preferat evanghelii le interzise, respingnd versiunea lui Constantin, au fost considerati eretici. Termenul "eretic " nsusi a luat nastere atunci. n latina, haereticus nseamna "alegere". Cei care au "ales" istoria reala a lui Iisus au fost primii eretici din istoria lumii. . Din fericire pentru istorici, relua Teabing, unele dintre evangheliile pe care Constantin a ncercat sa le distruga au reusit totusi sa supravietuiasca. Prin anul 1950 au fos t descoperite Manuscrisele de la Marea Moarta, ascunse ntr-o grota n apropiere de Qumran, n Deser tul Iudeii. Sa nu uitam, de asemenea, Manuscrisele Copte gasite n 1945 la Nag Hammadi. Pe lnga fa

ptul ca relateaza istoria reala a Graalului, aceste documente vorbesc despre viata lui I isus n termeni ct se poate de umani. Desigur, respectndu-si traditia de dezinformare, Vaticanul a ncerc at din rasputeri

sa mpiedice ca manuscrisele sa fie facute publice. Si putem ntelege si de ce. Ele scot la iveala crasele discrepante si adaugiri ulterioare, confirmnd fara dubiu ca Biblia moderna a fost alcatuita si "corectata" de oameni care urmareau un tel politic clar . promovarea caracterulu i divin al lui Iisus Hristos si exploatarea n interes propriu a influentei sale. . Si totusi, interveni iarasi Langdon, este important sa ne reamintim ca dorinta Bisericii ca manuscrisele recent descoperite sa nu fie date publicitatii provine dintr-o cred inta sincera n imaginea traditionala a lui Iisus. Vaticanul este reprezentat astazi de oameni profund pi osi, care cred sincer ca aceste documente nu pot fi altceva dect false marturii. Teabing rse usor si se aseza pe un fotoliu din fata lui Sophie. . Dupa cum vezi, draga mea, profesorul nostru are despre Roma opinii mult mai bln de dect mine. Cu toate acestea, nu greseste cnd si sustine credinta n sinceritatea clerului actual . si e usor de nteles de ce. Biblia lui Constantin a fost pentru ei unicul adevar timp de sut e de ani; nimeni nu e mai ndoctrinat dect cel care are misiunea de a-i ndoctrina pe ceilalti. . Adica, explica Langdon, noi credem n divinitatile parintilor si ale stramosilor nostri. . Cu alte cuvinte, replica britanicul, aproape tot ce ne-au nvatat parintii si st ramosii nostri despre Iisus este fals.7 Asa cum sunt si povestile despre Sfntul Graal. Sophie privi din nou citatul lui da Vinci:

"Oarba ignoranta ne nseala. O! Bieti muritori, deschideti ochii bine!"

Teabing lua cartea de pe masa si ncepu s-o rasfoiasca. . Dar, nainte de a-ti arata pictura lui Leonardo care nfatiseaza Sfntul Graal, as v rea sa arunci o privire peste asta! Si deschise cartea la o reprezentare pe doua pagini a unei lucrari de-a lui da V inci. . Presupun ca recunosti aceasta fresca. "Sper ca glumeste", si spuse Sophie privind una dintre cele mai cunoscute fresce din istoria omenirii . Cina cea de taina, pe care Leonardo o relizase pe zidul bazilicii San ta Maria delle Grazie din Milano. Lucrarea l nfatisa pe Iisus nconjurat de apostoli, n clipa n care i vesteste c a unul dintre ei l va trada.

. Sigur, recunoscnd fresca. . Atunci poate ca vei vrea sa-mi faci si mie o placere. nchide ochii, te rog! Nesigura, Sophie se conforma. . Unde este asezat Iisus? ntreba Teabing. . n centru. . Bun! Si ce mannca El si apostolii sai? . Pine. Evident! . Excelent! Dar ce beau? . Vin. Beau vin. . Foarte bine. O ultima ntrebare: cte pahare sunt pe masa? Sophie ezita o clipa, dndu-si seama ca era o ntrebare-capcana. "Si dupa ce au mncat , Iisus a ridicat paharul cu vin si l-a mpartit cu ucenicii Lui." . Un pahar, raspunse. "Cupa lui Iisus, si spuse. Sfntul Graal." Iisus le-a dat uce nicilor un singur potir cu vin, asa cum se ntmpla azi la mpartasanie. . Deschide ochii. Pe chipul lui Teabing se ntinsese un zmbet victorios. Sophie privi reproducerea si vazu cu uimire ca fiecare personaj avea n fata cte un pahar, inclusiv Iisus. Treisprezece cupe! Toate mici, fara picior, din sticla obisnuita. Nicaieri nu se zarea vreun potir. Sau un Sfnt Graal. Privirile lui Teabing scnteiau: . Putintel cam ciudat . nu ti se pare? . tinnd seama ca att Biblia, ct si tradition ala legenda a Graalului sustin ca acesta este momentul n care s-a "nascut" Sfntul Graal. n mod bi zar, da Vinci pare sa fi uitat sa picteze tocmai cupa lui Iisus. . Nu ma ndoiesc ca specialistii au remarcat deja acest lucru. . Ai fi uimita sa afli cte anomalii a inclus Leonardo n lucrarea aceasta, anomalii pe care majoritatea specialistilor nu le observa sau pur si simplu prefera sa le ignore. Fresca pe care o privesti este, de fapt, cheia ntregului mister al Graalului. n Cina cea de taina, da Vinci o arata clar. Sophie cerceta nerabdatoare reproducerea cu privirile: . Fresca aceasta ne spune ce anume este Graalul cu adevarat? . Nu, nu ce anume, sopti Teabing, ci mai degraba cine. Sfntul Graal nu este un ob

iect. n realitate este o... persoana.

56

Sophie facu ochii mari si l privi pe Teabing amutita, apoi se ntoarse spre Langdon : . Sfntul Graal este o persoana!? Profesorul ncuviinta: . O femeie, de fapt! Dupa expresia de completa uimire ntiparita pe chipul ei, americanul si dadu seama ca o naucisera de tot. Aceeasi reactie o avusese si el, de altfel, cnd auzise prima da ta aceasta afirmatie. Abia cnd ntelesese ntreaga simbolistica a Graalului si daduse seama ca implicatiile feminine erau evidente. Probabil ca si Teabing se gndise la acelasi lucru, fiindca interveni: . Robert, poate ca e momentul sa-i explici aceste lucruri si din perspectiva sim bolisticii. Ridicndu-se de pe fotoliu, lua o coala de hrtie si i-o ntinse lui Langdon. Profesorul scoase un stilou din buzunar: . Sophie, cunosti pictogramele moderne ce desemneaza masculinul si femininul? Si desena simbolurile obisnuite, pentru masculin , si pentru feminin . . Desigur, raspunse ea. . Ei bine, nu acestea sunt simbolurile originale. Multi oameni considera n mod gr esit ca simbolul masculin provine de la reprezentarea schematica a unui scut si a unei s abii, pe cnd cel feminin ar fi o oglinda ce reflecta frumusetea. n realitate, pictogramele au apar ut initial ca simboluri astronomice: al zeului si a planetei Marte, respectiv, al zeitei si planetei Ven us. La aparitia lor erau nsa mult mai simple. Langdon desena o alta figura pe coala de hrtie:

. Acesta era simbolul initial pentru masculin. Un falus rudimentar reprezentat. . Sugestiv, replica Sophie. . Si la obiect, adauga Teabing. Profesorul continua: . Acest simbol este numit "palosul" si denota agresivitatea, masculinitatea. Nu pot sa nu adaug ca exact acest falus schematic este folosit n prezent pe uniformele militare, pen tru a arata gradul.

. ntr-adevar, rnji Teabing. Cu ct ai mai multe penisuri, cu att esti mai mare n grad. Baietii . tot baieti! Langdon surse: . Sa continuam. Asa cum probabil ti nchipui, simbolul feminin este opusul acestuia si poarta numele de "potir". Si desena alaturi o alta figura:

Sophie ridica ochii spre el, surprinsa: . "Potirul", continua Langdon, seamana cu un recipient, cu o cupa si . mai impor tant . sugereaza forma uterului unei femei. Este un simbol al feminitatii si al fertili tatii. Sophie, rosti el apasat, privind-o n ochi, legenda ne spune ca Sfntul Graal este un potir, o cupa. Dar aceasta descriere nu e altceva dect o alegorie menita sa ascunda si sa protejeze adevarata n atura a Graalului. Cu alte cuvinte, legenda foloseste potirul ca pe o metafora pentru ceva cu mult, mu lt mai important. . O femeie, replica Sophie. . Exact. Graalul este, de fapt, stravechiul simbol al feminitatii, iar Sfntul Gra al reprezinta sacrul feminin si divinitatea feminina, simboluri pe care noi le-am pierdut fiindca Bis erica le-a eliminat. Caracterul puternic al femeii si capacitatea ei de a da viata erau odinioara sac re, dar constituiau o amenintare pentru ascensiunea Bisericii, al carei cler era n majoritate alcatuit din barbati, asa nct sacrul feminin a fost demonizat si considerat necurat. Nu Dumnezeu, ci omul . ba rbatul, de fapt . a fost cel care a creat conceptul de "pacat originar", prin care Eva a gustat din marul cunoasterii si a provocat alungarea din rai a perechii primordiale. Femeia, initial datatoare de viata, devenise acum inamicul. . As mai putea adauga, interveni Teabing, ca acest concept care situeaza femeia la originea vietii constituia nsasi baza religiilor antice. Nasterea era considerata un act mistic, plin de semnificatie. Din nefericire, filozofia si teologia crestina au decis sa confiste aceasta putere c reatoare a femeii si sa ignore adevarul biologic si l-au considerat pe barbat creator. Geneza ne spune c a Eva a fost creata din coasta lui Adam. Femeia a devenit astfel un fel de produs secundar, o derivatie a barbatului. Una pacatoasa. Geneza a reprezentat nceputul sfrsitului pentru divinitatea feminina. . Graalul, continua Langdon, este simbolul acestei zeite pierdute. O data cu apa

ritia crestinismului, vechile religii pagne nu s-au stins fara lupta. Legendele despre cavalerii porniti n cautarea Graalului nu erau altceva dect istorisiri ale nazuintei . acum ilicite . de a redescoperi sacrul feminin. Cavalerii care pretindeau ca se afla "n cautarea potirului" folos eau o astfel de exprimare "cifrata" pentru a se apara mpotriva Bisericii care subjugase femeia, i nterzisese zeita, i ardea pe rug pe cei care se ndoiau si scosese n afara legii orice act de venerare a sacrului feminin. Sophie clatina din cap: . Scuza-ma, dar cnd mi-ai spus ca Sfntul Graal este o persoana, am crezut ca te re feri chiar la

rsoana n carne si oase. . Chiar la asta m-am si referit, i raspunse Langdon. . Dar nu la o persoana oarecare, izbucni Teabing care, nemaiputndu-se stapni, se r idica cu greu n picioare. O femeie care purta n ea un secret att de p cat sa zdruncine din teme Sophie l privi coplesita: . Si femeia aceasta este o personalitate cunoscuta a istoriei? . Foarte cunoscuta! Si daca ma veti urma n birou, adauga britanicul n timp ce si lu a crj ea spr

ntr-o ncapere alaturata, majordomul Rmy Legaludec statea tacut n fata televizorului. Postul de stiri difu

5 n timp ce statea n mijlocul intersectiei din fata bancii, locotenentul Collet se nt reba de ce i ia att de mult lui Fache sa ajunga cu mandatul de perchezitie. Finantistii astia ave au, cu siguranta, ceva de ascuns; pretindeau ca Langdon si Neveu veniser ati, fiindca nu aveau datele de identificare a contului. "Atunci, de ce nu ne lasa sa intram si sa aruncam o privire?" n sfrsit, telefonul mobil din buzunarul lui suna. Era p . Am obtinut mandatul de perchezitie? ntreba Collet. . Da-o-ncolo de banca, lo cund Langdon si Neveu. Collet se aseza pe capota . Nu mai spune! . Avem o adresa din sub . Capitanul Fache stie? . nca nu. E ocupat cu un apel important.

. Vin imediat! Comunicati-i ndata ce se elibereaza! Collet nota adresa si urca repede la volan. Demarnd n tromba, si dadu seama ca uita se sa ntrebe cine vnduse pontul despre locul n care se ascundea Langdon. Oricum, acum nu mai conta. Tocmai i se oferise sansa de a-si rascumpara toate greselile din trecut; se ndrep ta spre cea m natoare arestare din ntreaga lui cariera. Contacta prin radio .

La patruzeci de ilometri distanta, un Audi negru patrunse pe un drum secundar s i parca la marginea unui cmp. Silas cobor si privi printre eniu si zari n departare conturul castelului. La parter toate luminile erau aprinse. "Ciudat pentru aceasta ora!", si spuse Sil as, zmbind. Informatia pe care i-o daduse nvatatorul era, evident, corecta. "Nu voi ia de bolta, si jura el. Nu-i voi dezamagi pe episcop si pe nvatator." si verifica revolverul Hec ler and Koc cu treisprezece gloante si l arunca n iarba , printre gratii. Apoi, prinzndu-se cu minile de barele de fier, se catara pe gard si sari tit

5 "Biroul" lui Teabing nu semana cu nici o alta ncapere cu aceeasi destinatie din ct e vazuse Sophie vreodata. De sase sau sapte ori mai ntins dect cele mai luxoase birouri, le cabinet de travail al lui sir Leigh parea un soi de hibrid ntre un laborator de cercetare, o bibliot eca de arhiva si un trg de vechituri. Iluminata de trei candelabre suspendate de plafon, pardoseala care parea nesfrsita era presarata cu insulite formate din mese de lucru ngropate sub gramezi de carti, lu crari de arta, artefacte si surprinzator de multe toare si scanere de cercetare. . Am transform iile de a dansa. Sophie avea impresia ca, o data cu ve nimic nu mai era asa cum credea ea.

. Toate astea va ajuta n munca pe care o depuneti? . Aflarea adevarului a devenit pasiunea vietii mele. Iar Sangrealul mi-e iubita preferata! "Sfntul G un sens. . l. . Da, dar nu eu pretind acest lucru. Iisus nsusi a afirmat-o raspicat. . Care este acea pictura? l ntreba Sophie privind picturile de pe pereti. . H ul. Apoi se ntoarse brusc si arata cu mna spre peretele opus al ncaperii, pe care atrna o reproducere lunga de doi metri si jumatate a frescei Cina c o vazuse . Iat-o! Sophie clipi repede fiindca era sigura ca nu ntelesese bine: . Dar e aceeasi pictura pe care mi-ati aratat-o mai devre . Stiu, dar copia marita e mult mai incitanta, nu-i asa? Tnara se ntoarse s . Nu pricep o iota! Profesorul i surse: . Dup i. . Stai putin, l ntrerupse Sophie. Miezentati nsa doar treisprezece barbati. . Oare? facu Teabing arcuindu-si sprncenele: Uita-te mai bine! Sceptica, Sophie se apropie de reproducere si privi cu atentie tos n mijloc, sase apostoli la dreapta si a . Da, sunt toti barbati, i raspunse ea. . Asa? Dar cel asezat pe locul de onoare, la dreapta lui Iisus? Sophie cerceta chipul apostolului de lnga umarul drept al lui Iisus. Treptat, un val de uimire o acapara. Uceni onturati. . E o femeie! exclama ea

Teabing izbucni n rs: . Ia te uita ce surpriza! Crede-ma, n ebirile anatomice dintre cele doua sexe. Sophie nu-si mai putea lua ochii de la femeia de lnga Iisus. "La Cina cea de tain a se presupune ca au luat parte treisprezece barbati. Atunci, cine e aceasta femeie?" Desi vazu se se reproduceri ale frescei, niciodata nu remarcase acest amanunt ciudat. . Nimeni nu-l observa, i spuse Teabing. Ideile noastre preconcepute despre aceast a scena su de puternic nradacinate, nct mintea refuza sa recunoasca detaliul si ochii l trec cu vederea. . Fenomenul se numeste mai sugestive simboluri. . Un alt motiv pentru care nu ai remarcat femeia, continua Teabing, este acela c a majoritatea reproducerilor din lucrarile de arta au fost realizate nainte de 1954, cnd detalii le erau nca ascunse sub straturile de vopsea si de murdarie depuse din cauza tentativelor de restaur are din seco nsa, fresca a fost curatata pna s-a ajuns la pictura originala a lui da Vinci. Et voil! Sophie se apropie si mai mult de imagine. Femeia asezata n dreapta lui Iisus era tnara si avea o expresie cucernica: o nfatisare nevinovata si retinut asta este femeia care ar putea distr . Cine e? ntreba ea cu glas tare. . Aceasta, draga mea, este Maria Magda . Pacatoasa, femeia usoara din Biblie? Teabing icni usor, de parca termenul l-ar fi jignit pe el n persoana. . Madgalena nu a fost nicidecum o prostituata! Aceasta greseala nefericita este mostenirea campaniei de defaimare lansate de Biserica n primele secole ale erei crestine. Er a nevoi dalena sa fie . Rolul? . Asa cum am mai spus, Biserica trebuia sa convinga omenirea ca profetul Iisus e ra o fiinta divina. Prin urmare, toate evangheliile care aminteau de trasaturile si aspectel e pamntesti ale vietii Lui au fost eliminate din Biblie. Din nefericire pentru cei care au compilat nou a versiune a Bibliei, un anumit element extrem de tulburator ap exact, casat . Poftim?!

Sophie privi, nevenindu-i sa creada ceea ce tocmai auzise, cnd spre Teabing, cnd s pre Langdon. . Este un fapt dovedit istoric, relua britanicul, si da Vinci stia prea bine ace st lucru. Cina cea de

taina ap u. Privirile ei zburara din nou la reproducerea de pe perete. . Observa, insista Teabing, ca vesmintele celor doi sunt aidoma unor imagini n og linda. Sophie era nmarmurita. ntr-adevar, hainele lui Iisus si cele ale Magdalenei aveau culor rta o roba rosie si o mantie albastra; ea avea roba albastra si mantia rosie. "Y in si yang." . Daca vrei sa observi cteva aspecte si mai bizare, trebuie sa remarci ca Iisus s i mireasa Lui par ca se ating n dreptul soldurilor, avnd e ntre ei un spatiu clar delimitat. Chiar nainte ca britanicul sa traseze conturul pe reproducere, Sophie l recunoscu forma evidenta: din centrul picturii . ace l, cu potirul si uterul feminin. . De asemenea, continua Teabing, daca i privesti pe Iisus si Maria Magdalena ca p e niste elemente compozitio a alfabetului. Sophie si dadu seama imediat. Faptul ca litera ti sarea n ochi era prea putin spus; aproape ca tot restul se pierea n fundal, cu ex ta unui urias si indubitabil M. . Putin cam prea bine conturat pentru a fi o simp . Dar ce rost are acolo? l Sir Leigh ridica din umeri: . Adeptii teoriei conspiratiei ti-ar spune ca provine de la Matrimonio sau de la Maria Magdalena. Sincer, nimeni nu stie sigur! Singura certitudine este ca litera M nu este doar o simpla greseala sau o coincidenta. Nenumarate lucrari care se refera la Graal contin aceeasi litera . fie n filigran, fie n substrat sau n chiar cadrul compozitiei. Cea mai vizibila este, desigur, cea de p e altarul c Lady of Paris din Londra, proiectat de un fos Sophie cntari n minte informatia primita: . Recunosc, prezenta literei M este interesanta, dar nu cr ezinta o dovada a casatoriei lui Iisus cu Maria Magdalena. . Nu, desigur ca nu, replica Teabing, apropiindu-se de o masuta pe care trona un teanc de carti si ncepnd sa caute prin ele. Asa cum am spus mai devreme, casatoria lor este docum e

us, ideea l . De ce? . Fiindca Iisus era evreu, replica Langdon, lasndu-i lui Teabing timp sa caute pr in stiva de carti, si fiindca traditiile din vremea Lui interziceau n mod efectiv unui evreu sa ramna celibatar. Conform obiceiurilor iudaice, burlacia era un lucru condamnabil si prima ndatorire a unui tata era aceea de a-i gasi fiului sau o sotie. Daca Iisus ar fi fost necasatorit, macar un t lucru si ar fi oferit o explicatie pentru nefirescul sau celibat. Teabing dadu, n sfrsit, de cartea pe care o cauta si o aseza pe masa. Era un volum de mari dimensiuni, ca un atlas supradimensionat, pe a carui coperta scria: Evangheliile gnostice. Cnd britanicul o deschise, Sophie observa ca avea n cuprins fotografii ale unor texte ce pareau fragmente din documente antice . papirusuri zdrentuite, scrise de mna. Nu-si dadu s e, dar pe pagina alaturata fiecarui fragment se afla traducerea n engleza. . Acestea sunt fotocopii ale manuscriselor Nag Hammadi si ale celor de la Marea Moarta, i spuse Teabing. Cele mai vech gheliile din Biblie. Apoi, rasfoind pna pe la mijlocul crtii, sir Liegh i arata un . Evanghelia lui Filip este S "Si nsotitoarea Mntuitorului este Maria Magdalena. Hristos o iubea mai mult dect pe oricare dintre ucenicii Sai si o saruta adesea pe gura. Ceilalti ucenici erau mhniti din cauza aces a

Textul era surprinzator, dar ctusi de pu . Nu pomeneste deloc despre casatorie! . Au contraire, surise Teabing, aratndu-i un cuvnt de pe primul rnd. Asa cum are au studiat aramaica, termenul "nsotitoare" nsemna, pe atunci, tocmai sotie. Langdon dalena." Teabing rasfoi cartea si i arata alte fragmente care, spre surprinderea ei, suger au fara dubiu existenta unei relatii romantice ntre Iisus si Maria Magdalena. Cnd t furios care batuse la usa casei lor, pe cnd ea era doar un copil. . Aici locuieste Jacques Sa re articolul pe care l-a scris.

Si preotul i arata un ziar mpaturit.

Sophie l chemase pe bunicul ei si cei doi se retrasesera imediat n birou si nchises era usa n urma lor. "Bunicul a scris ceva n ziar?" Imediat fugise n bucatarie si ncepuse sa r asfoiasca ziarul de dimineata. Gasise numele bunicului ei sub un articol de pe pagina a doua. Nu ntel esese ea tot ce scria acolo, dar se parea ca guvernul acceptase . sub presiunile clerului . sa i nterzica difuzarea n Franta a unui film artistic american intitulat Ultima ispitire a lui Iisus, n car e se zicea ca Iisus iubea si avusese relatii sexuale cu o femeie pe nume Maria Magdalena. n articol, rica daduse dovada de aroganta si gresise atunci cnd inte "Nu-i de mirare ca preotul e furios!" si spusese ea. . E o pornografie! Sacrilegiu! strigase oaspetele, n timp ce iesea val-vrtej din b irou si se ndrepta spre iesire. Cum poti sa sustii asa ceva? Americanul femiator si Biserica nu-i va permite sa p Apoi iesise si trntise usa n urma lui. Cnd bunicul in . Esti pe faza! . Crezi ca Iisus a avut o prietena? l ntrebase ea. . Dar Iisus chiar a avut o prietena? Bunicul ei ramasese tacut cteva clipe: . Ar fi chiar att de rau daca ar fi avut? Sophie se gndise putin si ap .

Sir Leigh Teabing vorbea mai departe: . Nu te voi plictisi cu numeroasele referiri la uniunea dintre Iisus si Maria Ma gdalena; istoricii moderni au explorat subiectul pna la epuizare. As vrea totusi sa-ti atrag atentia asupra unui alt , adauga el, aratndu-i un alt fragment. Acest text este extras di S "Si Petru spuse: Chiar a vorbit Mntuitorul cu o femeie fara stiinta noastr rcem cu totii si sa ascultam de ea? O prefera, oare, pe ea n locul nostru? Iar Levi raspunse: Petru, totdeauna ai fost aprig. Acum te vad crcotind mpotriva fe meii ca

mpotriva unui dusman. Daca pentru Mntuitor ea a fost vrednica, cine esti tu

. Femeia despre care vorbe . Fiindca Iisus o prefera? . Nu numai din cauza asta. n joc era mult mai mult dect simpla afectiune. n momentu l despre care se vorbeste n aceasta evanghelie, Iisus banuieste ca va fi n curnd prins si ra stignit. Drept urmare, o povatuieste pe Maria Magdalena cum sa duca mai departe Biserica Sa dup a ce El nu va mai fi. Ca urmare, P misogin. Sophie se straduia sa nu piarda firul. . Vorbim totusi despre Sfntul Petru! Piatra de temelie pe care Iisus si-a cladit Biserica. . Exact acela, cu o singura exceptie. n conformitate cu aceste evanghelii nemodif icate i-a dat Iisus povatuiri despre f Sophie l privi nencrezatoare: . Vrei sa spui ca Biserica Crestina urma sa fie fondata si condusa de o femeie?! . Acesta era planul initial. Iisus a fost primul feminist d ricii sale sa fie ncredintat n minile Mariei Magdalena. . Iar lui Petru nu i-a convenit, interveni Langdon, aratnd spre reproducerea dupa Cina cea de taina. Acesta de agdalena. Din nou, Sophie ramasese fara glas. n fresca, Petru era aplecat amenintator spre Maria Magdale ci!" . Uit ? Mijindu-si ochii pentru a vedea mai bine, So . n mna aceea este, cumva, un pumnal?! . Da. Si mai ciu trup. Anonima. Sophie simtea ca toata povestea asta o copleseste. . mi pare tul Graal.

. Aha! exclama Teabing din nou. Aici e buba! Se duse nca o data la teancul de carti, lu asa. Era un complicat arbore genealogic. . Putini oameni si dau seama ca, p , prin ea nsasi, o femeie puternica. S

"T

. Maria Magdalena e aici, spuse Teabing, pu . Magdalena era din neamul lui Veniamin? . Exact. Si prin vene i curgea snge regal. . Dar eu crezusem ca Mag Sir Leigh clatina din cap: . S-a spus despre ea ca era o trfa pentru a sterge orice urma a descendentei sale no Sophie privi din nou spre Langdon, ca pentru o confirmare, si profesorul ncuviint a. . Dar ce-i pasa Bis Britanicul surse: . Draga mea copila, nu att sngele regal al Mariei Magdalena era ngrijorator pentru oamenii Bisericii, ct mai degraba uniunea ei cu Iisus, care de asemenea avea o origine no bila. Dupa cum stii, n Evanghelia dupa Matei ni se spune ca Iisus provenea din neamul lui David, fiind un urmas al regelui Solomon, Regele Iudeilor. Prin casatoria Sa cu o femeie din neamul lui V eniamin, se uneau doua neamuri, crend posibilitatea aparitiei uno e asa cum fusese ea n vremea lui Solomon. Parca lucrurile ncepeau sa se lege cumva Teabing parea si mai entuziasmat acum: . Legenda Sfntului Graal este o legenda a sngelui regesc. Cnd aminteste despre poti rul n care a fost cules sngele lui Hr endenta regala a lui Iisus. Cuvintele pareau ca dau ocol ntregii ncaperi, nainte de a fi ia Magdalena a purtat descendenta regala a lui Iisus Hristos?"

. Dar cum a putut El sa aiba o descendenta regala? Dar se ntrerupse si i arunca o privire lui Langdon: . ... Daca ei doi au avut un co Sophie ramase nmarmurita. . Iata, striga Teabing, cea mai mare mistificare din istoria omenirii! Nu numai ca Iisus a fost casatorit, dar a avut si un copil! Draga mea, Maria Magdalena a fost Potirul cel Sfnt. Ea a purtat descendenta regala a lui Iisus Hristos . vita din Simtind cum i se face pielea ca de gaina, Sophie bigui: . Dar cum a putut fi tinut ascuns un astfel de secret, attia ani? . Ascuns?! exclama Teabing. Dar nu a fost deloc ascuns! Neamul de snge regesc al lui Iisus este sursa celei mai vii legende din istoria omenirii, cea a Sfntului Graal. Povestea Mariei Magdalena a fost strigata n cele patru zari secole de-a rndul, prin cele m enta n orice coltisor pe care-l vezi cnd deschizi ochii! . Dar doc e regesc? . ntr-adevar. . Deci ntreaga legenda a Sfntului Graal se refera, de fapt, la sngele regal? . Exact. Cuvntul S enul era rostit altfel. Teabing scrise ceva ificatia celor scrise. S

5 Receptionerul din holul sediului central al Opus Dei d noscu surprins vocea epis . Buna seara, domnule. . Am primit ceva mesaje? ntreba episcopul, pe un ton neobisnuit de ngrijorat. . Da, domnule. mi pare foarte bine ca ati sunat, fiindca nu v-am putut contact neavoastra. Ati primit un mesaj urgent, cu aproa

Aringarosa parea ca rasufla usurat: . Da? Cel care a telefonat si-a spus si numel

. Nu, domnule, doar Operatorul i-l dicta. . Cu prefixul treizeci si trei? Este prefixul Frantei, nu-i asa? . Da, domnule actati imediat. . Va multumesc. Asteptam telefonul acesta. Si Aringarosa nchise brusc. Receptionerul puse receptorul n furca, ntrebndu-se de ce legatura fusese att de proasta. Programul zilnic al episcopului sugera ca acesta se afla n New Yor la sfrsit de saptamna, nsa lui i se paruse ca aceasta i vorbeste de la celalalt capat al lumi i. Omul ridica din umeri, fara sa-si mai pu

"Celularul meu probabil ca nu a avut semnal", si spuse Aringarosa n vreme ce Fiatu l negru se apropia de iesirea de pe autostrada spre aeroportul de curse charter Ciampino, d e lnga Roma. "nvatatorul a ncercat sa ia legatura cu mine." Desi era ngrijorat fiindca ratase ap elul, se simtea ncur "n Paris lucrurile trebuie sa fi decurs conform planului." Formnd numarul pe care i-l daduse receptionerul, era entuziasmat la gndul ca n curnd se va afla si el n Paris. "Voi at eriza nainte de ivirea zorilor." La aeroport l astepta un turboreactor nchiriat pentru a-l duce n F ranta. Avioanele de linie nu constituiau o opt inutul servietei sale. La celalalt capat al liniei un te O voce de femeie i raspunse: . Direction Centrale Police Judiciaire. Aringarosa ezita o clipa. Nu se asteptase la asa ce . Aaa, da... Mi s-a cerut sa sun la acest numar. . Qui tes-vous? ntreba femeia. Cum va numiti? Episcopul nu stia daca e cazul sa-si sp . Numele dumneavoastra, mon . Episcop Manu . Un moment.

Se auzi un clic si, dupa o lunga asteptare, o voce de barbat i vorbi pe un ton as pru si ng .

Sangreal... Sang Real... San Greal. Totul parea sa se ntrepatrunda. "Sfntul Graal este Maria Magdalena... mama urmasilor de snge regal ai lui Iisus Hr istos." Sophie se simti prada unui nou val de confuzie si, tacuta, continua sa-l priveas ca nedumerita pe Robert Langdon. Cu ct mai multe piese evizibil devenea ntregul joc de puzzle. . Dupa cum vezi, draga mea, spuse sir Leigh schiopatnd usor spre un raft cu carti , Leonardo nu a fost singurul care a ncercat sa spuna lumii adevarul cu privire e regal ai lui Iisus au scris foarte detaliat nenumarati istorici. Si Teabing i arata cu o miscare larga a minii un sir de S

REVELATIA TEMPLIERILOR. Tainicii pastratori ai adevaratei identitati a l FEMEIA CU VASUL DE ALABASTRU. Maria Magdalena Z . Iata, proba tinzndu-i-l. P

Sophie ridica ochii spre cei doi barbati: . Un best-seller international? Eu n-am auzit niciodata despre cartea asta. . Erai prea mica n anii optzeci, atunci cnd a aparut, nsa a agitat putin spiritele

la vremea

aceea. Dupa parerea mea, autorii au tras unele concluzii cam pripite n analiza lo r, dar premisa fundamentala de la care au pornit es ristos n atentia opiniei publice. . Dar care a fost reactia Bisericii? . Una de furie, fireste . ceea ce era, de altfel, si de asteptat. La urma urmei, este vorba despre un secret pe care Vaticanul a ncercat sa-l ngroape nca din secolul al IV-lea. n parte, acesta a fost si scopul cruciadelor. Culegerea si distrugerea informatiilor. Maria Magdalena cons tituia, pentru Biserica acelor nceputuri, o adevarata amenintare cu distrugerea. Pe lnga faptul ca era fem eia careia Iisus i ncredintase sarcina de a ntemeia Biserica Sa, Magdalena constituia totodata dovada fizica a faptului ca nou-proclamata divinitate avusese urmasi muritori. Pentru a se apara, oamenii Bisericii i-au promovat imaginea de femeie usoara si au distrus dovezile mariajului ei cu Iisus , invalidnd as potentialele afirmatii cu privire la eventualii urmasi ai lui Hristos si la car acterul Lui muritor. Sophie . Dovezile istorice n sprijinul acestor afirmatii sunt considerabile. . Recunosc, relua Teabing, ca implicatiile sunt cutremuratoare, dar trebuie sa nt elegi ct de puternice au fost motivatiile clerului pentru o asemenea mistificare. Biserica n u ar fi putut supravietui daca informatiile despre urmasii lui Hristos ar fi devenit publice. Vestea ca Ii sus a avut un copil ar fi aruncat n aer ideea esentiala a divinitatii Sale si, o data cu ea, nsasi Biserica Crestina, care se a lamase unicul mijlocitor ntre om si Dumnezeu, unica poarta de intrare n mparatia Ce rului. . Roza cu cinci petale, l ntrerupse Sophie, aratnd spre cotorul "Acelasi desen cu cel incrustat pe caseta din lemn Sir Leigh arunca o privire spre Langdon . Are ochi buni, domnisoara! Apoi reveni spre Sophie si ncepu sa-i explice: . Acesta este simbolul folosit de LE PRIEUR de Sion pentru Sfntul Graal. Pentru Ma ria Magdalena. Fiindca numele ei fusese interzis de Biserica, Magdalena a devenit cu noscuta sub numeroase pseudonime secrete . printre ele, Potirul, Sfntul Graal si Roza. Acesta din urma aminteste de pentagrama zeitei Venus si de Roza Vnturilor, calauzitoarea ntul rose este identic n franceza, engleza, germana si n multe alte limbi. . "R

ale. Sophie se uita surprinsa spre Langdon, dar Teabing continua: . Roza a fost dintotdeauna un simbol esential al sexualitatii feminine, n cadrul cultelor primitive ale divinitatii feminine, cele cinci petale reprezentau etapele principale ale v ietii unei femei . nasterea, aparitia menstruatiei, maternitatea, menopauza si moartea. n epoca moderna, relat ia dintre trandafirul nflorit si feminitate au un caracter mai pregnant vizual. Poate ca sp ecia olistica ti va explica mai bine, Robert ezita... cam prea mult. . Oh, Doamne! exclama Teabing. Voi, americanii, sunteti att de pudici! Ceea ce se jeneaza el sati spuna, Sophie, este ca trandafirul nflorit seamana cu organele genitale femini ne . caliciul prin care ntreaga o efer. . Ceea ce trebuie sa retii, interveni Langdon te volume confirma aceeasi premisa istorica. . Si anume ca Iisus a fost tata! replica Sophie nca nesigura. . Exact. Si ca Maria Magdalena a fost cea care i-a purtat n reaza si astazi ca Zeita, Sfnt Graal, Roza si Mama Divina. Din nou i reveni n minte ritualul pe care l surprinsese n subsolul cabanei. . Confreria sustine ca Maria Magdalena era nsarcinata atunci cnd Iisus a fost rast ignit. Si, pentru a-si proteja copilul nca nenascut, nu a avut alta solutie dect sa fuga din Tara Sfnta. Cu ajutorul lui Iosif din Arimatea, unchiul lui Iisus, Maria Magdalena a calatorit n se cret pna pe teritoriul actual al Frantei, pe atunci Galia, unde a gasi ere unei fiice, careia i-a pus numele Sarah. . Se stie si numele copilului? ntreba Sophie, cuprinsa de ndoiala. . Ba chiar mai mult dect att! Viata Magdalenei si cea a micutei Sarah au fost scru pulos consemnate n scris de protectorii lor evrei. Nu uita ca fetita era urmasa regilor David si Solomon! Din acest motiv, evreii din Franta considerau ca Maria Magdalena era de snge regal, s acru, fiind, totodata, precursoarea unei dinastii. Numerosi nvatati ai acelor timpuri au pastr at marturii scrise ale vietii pe care a dus-o alogic al familiei. Sophie facu ochii mari: . Exista si un arbore genealogic al lui Iisus Hristos? . Binenteles! Si constituie . se pare

pleta a primilor descendenti ai lui Hristos. . Dar la ce bun o

irma autenticitatea. Teabing chicoti usor: . Dupa cu . Adica? . Adica istoria este scrisa totdeauna de cei mai puternici. Atunci cnd se ciocnes c doua culturi, cea care pierde este, n cele din urma, distrusa, iar cea care cstiga scrie cartile de istorie . carti care i glorifica propria cauza si o discrediteaza pe cea a nvinsilor. Dupa cum observa odata Napoleon: "Ce e istoria altceva de are subiectiva. La acest aspect, Sophie nu se gndise. . Documentele Sangreal nu fac altceva dect sa relateze cealalta versiune a istori ei lui Iisus. n final, pe care dintre ele o accepti devine o problema de credinta si de alegere personala, dar cel putin putem fi multumiti ca informatia a supravietuit. n documentele Sangreal se afla z eci de mii de pagini pline de date. Martorii oculari afirma ca toata aceasta comoara era transportata n patru cufere uriase. Printre ele se crede ca se afla Documentele Puriste . mii de file originale, datn d din epoca preconstantiniana, scrise de primii adepti ai lui Iisus, care-l venerau ca pe un nva tator si un profet n ntregime uman, om n carne si oase. Tot aici se zvoneste ca s-ar gasi si legendarul Document "Q" . un manuscris n a carui existenta pna si Vaticanu ui Iisus, probabil scrise chiar de . Scrieri ale lui Iisus Hristos?! . Exact, replica Teabing. De ce n-ar fi pastrat El nsusi o cronica a faptelor sal e? Multi oameni procedau astfel n acele vremuri. Un alt document exploziv despre care se crede ca s-ar afla ntr-unul din acele patru cufere este manuscrisul numit Jurnalele Magdalenei . o relatare personala a Mariei Magdalen ta. Sophie ramase tacuta pentru un moment, apoi ntreba: . Si aceste patru plul lui Solomon? . Da. Acestea au fost documentele care au conferit Templierilor puterea lor exce ptio mentele care au constituit obiectul nencetatelor cautari ale Graalului n decursul istoriei. . Dar spuneai ca Sfntul Graal este Maria Magdalen tarilor, de ce se vorbeste despre cautarea Graalului?

. Fiindca n locul n care este ascuns Sfntul Gr Afara, o pala de vnt rascoli frunzele copacilor. Vocea lui Teabing era mai joasa, mai potolita acum: . Cautarea Sfntului Graal nu reprezinta altceva dect nazuinta de a ngenunchea n fata ramasitelor pam nin pierdut. . Adica ascunzatoarea Sfntului Graal e Ochii caprui ai lui Teabing se umezira: . ntr-adevar. Un mormnt n care odihneste trupul Mariei Magdalena, alaturi de docume ntele ce relateaza adevarata poveste a vietii ei. n esenta sa, cautarea Graalului a fost d intotdeauna o cautare a Magdalenei . asilor ei. Sophie astepta un m re nu le ntelegea: . n toti acesti ani, ntreba ea n cele din urma, membr a documentele Sangreal si mormntul Mariei Magdalena? . Da, nsa confreria mai are si o alta ndatorire . aceea de a proteja nsasi spita lu i Iisus. Urmasii lui Hristos s-au aflat ntotdeauna n pericol. Biserica primelor secole crestine s-a temut ca, daca spita se perpetueaza, secretul lui Iisus si al Magdalenei va iesi la un moment dat la iveala, punnd sub semnul ntrebarii doctrina fundamentala a catolicismului . aceea a unui Mesia divi n, care pastra distanta fata de femei si de iubirea sexuala. Cu toate acestea, urmasii lui Hris tos au supravietuit la adapost n Franta, pna n secolul al V-lea cnd, printr a franceza si au dat nastere dinastiei merovingiene. Cuvintele o luara pr re aceasta dinastie. . Parisul a fost fondat de merovingieni! . Da. Acesta este unul dintre motivele pentru care legenda Graalului este att de vie aici, n Franta. Multe asa-zise expeditii de cautare a Graalului initiate de Vatican erau , de fapt, erire ce urmareau anihilarea membrilor acestei dinastii. Sophie si amintea vag numele dintr-o lectie de istorie: . Dagobert a fost un rege merovingian, nu-i asa? njunghiat n ochi n timp ce dormea. . Exact! Asasinat de Vatican n ntelegere cu Pepin d'Heristal. La sfrsitul secolului al VII-lea. O data cu uciderea lui Dagobert, dinastia merovingiana aproape ca s-a stins. Din f

ericire, fiul lui Dagobert, Sigisbert, a izbutit sa scape nestiut de nimeni si astfel familia a

asii sai a fost Godefroi de Bouillon, cel care a fondat Le Prieur de Sion. . Acelasi om, interveni Langdon, care le-a cerut templierilor sa dezgroape docum entele Sangreal de sub T tos. Teabing ncuviinta, suspinnd adnc: . Astazi, Le Prieur de Sion are o misiune extrem de importanta . de fapt, trei mi siuni ntr-una singura: trebuie sa protejeze documentele Sangreal, sa apere mormntul Mariei Magd alena, si, desigur, trebuie sa ocroteasca spita regala a au supravietuit pna n zilele noastre. Cuvintele britanicului plutira parca o clipa n aerul spatioasei ncaperi si Sophie resimti o stranie vibratie, de parca n strafundul fiintei sale rezona un adevar ascuns. "Urmasii lu i Iisus care au supravietuit pna azi." Din nou vo adevarul despre familia ta." Un fior de ghea "Snge regal!" Nu, nu era posibil! "Printesa Sop . Sir Leigh? Vocea majordomului rasuna n interfonu . Puteti veni pna n bucatarie o clipa? Teabing se ncrunta si, apropiindu-se de interfon, apasa butonul: . Rmy, dupa cum bine stii, sunt mpreuna cu oaspetii mei. Daca vom av tarie n noaptea aceasta, ne vom servi singuri. Multumesc si noapte bu . Numai un cuvnt nainte de a ma retrage, sir! Sir Leigh bombani si apa . Spune repede, Rmy! . Este o problema a casei, sir, nu trebuie sa-i deranjam pe oaspe . Si nu poate astepta pna dimineata? izbu . Nu, sir! Nu va voi rapi dect un minutel. Britanicul si dadu ochii peste cap si se ntoarse spre Langdon . Cteodata ma ntreb, de fapt, cine s Apoi, apasnd pe buton nca o data:

. Vin imediat, Rmy! Sa-ti aduc ceva c . Doar eliberarea de sub oprimare, sir. . Rmy, ti dai zi pentru mine. .

"Printesa Sophie!" Parca sunetul protezelor metalice ale lui Teabing care se ndeparta spre bucatarie trecea direct prin ea. Amortita, se ntoarse a i-ar fi citit gndurile: . Nu, Sophie! i sopti el. Acelasi gnd mi-a trecut si mie prin minte cnd mi-am dat s eama ca bunicul tau a fost membru al Staretiei si cnd mi-ai spus ca voia sa-ti dezvaluie un se lia ta. Dar e imposibil. Langdon facu o pauza: Saunire nu este un nume merovingia n. Sophie nu stia daca ar trebui sa se simta dezamagita sau usurata. Ceva mai devre me, Langdon o ntrebase n tr barii lui. . Dar Chauvel? insista ea. Din nou Langdon facu semn ca nu. . mi pare rau! Stiu ca astfel multe dintre ntrebarile tale si-ar fi gasit raspunsu l. Dar numai doua ramuri ale dinastiei merovingiene mai exista astazi. Numele de fam . Ambele familii traiesc n mare secret, probabil protejate de Staretie. Sophie repeta n gnd cele doua nume si, la rndul ei, clatina din cap. Nu exista nime ni n familia ei care sa se numeasca Plantard ori Saint-Clair. O resemnare obosita ncepea sa pu na stapnire pe ea. Nu facuse nici un progres n a ntelege ce anume intentionase bunicul ei sa-i dezval uie. Aproape ca-si dorea ca Jacques Saunire sa nu fi pomenit despre familia ei; deschisese astfel ni ste rani vechi, care erau nsa la fel de dureroase azi, ca si n trecut. "Sunt morti, Sophie. Nu se mai nt orc." si aminti cum mama ei obisnuia sa-i cnte seara, cum o ridica tatal ei pe umeri, iar bunica si f rat

si o priveau cu ochii lor verzi stralucitori. T "Iar acum nici el nu mai e. Sunt singura." Tacuta, se ntoarse si se apropie din nou de Cina cea de taina, uitndu-se cu atenti e la parul

lung, roscat, al Magdalenei si la ochii ei senini. Era ceva n erea cuiva drag. Sophie ap . Robert? sopti ea nce Profesorul se apropie: . Leigh a sp am auzit-o. Langdon paru ca ar fi vrut sa-i cuprinda umerii si s-o linisteasca, dar se abtin u: . Ai mat a adevarat. . Nu nteleg. . Istoria Graalului este pretutindeni, numai ca e ascunsa. Cnd Biserica a interzi s orice referire la Maria Magdalena, povestea ei metafore si prin simboluri. . Desigur. Prin arta, adica! Langdon arata spre Cina cea de taina: . Un exemplu perfect. Unele dintre cele mai cu cret povestea Mariei Magdalena si a lui Iisus. Si profesorul i povesti pe scurt despre operele lui da Vinci, Botticelli, Poussin , Bernini, Mozart si Victor Hugo . lucrari care aminteau despre nazuinta de a renvia sacrul feminin. L egende stravechi, precum cea a lui sir Gawain si a Cavalerului Verde, legenda regelui Arthur, ba c hiar povestea Frumoasa-din-Padurea-Adormita erau, de fapt, alegorii ale Graalului. Romanul Coc osatul de la NotreDame al lui Hugo si ope itoare la Graal. . O data ce ti s-au deschis ochii spre adevarata semnificatie a Sfntului Graal, a dauga Langdon, ncepi s-o tice. Apoi, aratndu-i ceasul sau cu Mic ey Mouse, i spuse ca Walt Disney si facuse n viata un crez din a duce mai departe istoria Graalului. Multi l considerasera "un da Vinci al e pocii moderne". La fel ca ilustrul sau predecesor, Disney fusese un vizionar, un om cu mult naintea timp ului sau, un artist extrem de talentat, membru ale unor societati secrete si, mai cu seama, iubise e nigmele, farsele si dublele ntelesuri. Ca si Leonardo, Disney inserase n arta sa simboluri si mesaje a scunse. Pen antrenat, primele filme realizate de Disney constituiau o avalansa de aluzii si de metafore.

Majoritatea mesajelor ascunse de Walt Disney n desenele sale se refereau la relig ie, la miturile pagne si la femininul subjugat. Nu fusese o pura ntmplare ca acest cineast alesese sa transpuna pe ecran povesti ca Alba-ca-Zapada, Cenusareasa si Frumoasa-din-Padurea-Adormita . toate amintind de ncarcerarea sacrului feminin. Nimeni nu avea nevoie de cunostinte profunde de sim bolistica pentru a ntelege ca Alba-ca-Zapada . o printesa care aproape ca se stinge dupa ce gusta di ntr-un mar otravit . nu e altceva dect o aluzie clara la caderea Evei n Gradina Raiului. Si cine se p utea ndoi ca printesa Aurora din povestea Frumoasei-din-Padurea-Adormita . "alintata" Rose si ascunsa adnc n hatisul unei padu esul copiilor. n ciuda imaginii sale serioase, compania Disney pastra nca un filon jucaus si anga jatii ei actuali se amuzau adesea ascunznd simboluri secrete n diverse productii. Langdon n-avea sa uite niciodata cnd unul dintre studentii sai adusese un DVD cu filmul de animatie The Lion King si oprise la un moment dat derularea pentru a le arata un cadru n care cuvntul SEX era clar vizibi l, format din particule de praf deasupra leusorului Simba. Desi banuia ca isprava era mai degr aba o farsa a unui desenator dect vreo aluzie constienta la sexualitatea umana, Langdon nvatase cu ac ea ocazie sa nu subestimeze niciodata tendinta companiei Disney spre simbolismul ascuns. Mica-Si rena, de pilda, era o mbinare de simboluri care aminteau de divi uteau fi rezultatul unei pure coincidente. Cnd vazuse pentru prima data Mica-Sirena, lui Langdon i se taiase respiratia atun ci cnd observase ca tabloul ce decora caminul subacvatic al sirenei Ariel era nici mai mult nici mai putin dect Magdalena penitenta, un celebru omagiu adus Mariei Magdalena de pictorul fra ncez Georges de la Tour n secolul al XVII-lea . decor ct se poate de potrivit, daca tinem seama ca filmul se dovedise a fi un colaj de nouazeci de minute plin de referinte simbolice la sanctitatea pie rduta a zeitei Isis, la Eva si, n mod repetat, la Maria Magdalena. Numele sirenei, Ariel, amintea de asemenea de sacrul feminin si, n Cartea lui Isaia, era sinonim cu "S ei nu era doar o simpla coincidenta. Dincolo de usa biroului se auzi din nou zgomotul crjelor lui Teabing; de aceasta data acesta se pia cu pasi repezi. Cnd britanicul intra n ncapere, pe chipul lui era asternuta o e xpresie rigida: . Ai face bine sa-mi dai o

6 . Sunt victima unei nscenari, Leigh! sti! N-as fi n stare sa ucid pe cineva. Vocea lui Teabing era la fel de rece cnd i se adresa din nou: . Robe . Da. . n acest caz, ai abuzat de ncrederea mea. Nu-mi vine sa cred ca mi-ai periclitat si cerndu-mi sa perorez des . N-am omort pe nimeni! . Jacques Sau . Sir? Majordomul intras . Sa-i dau afara? . Lasa-ma pe mine! Teabing schiopata pna n celalalt capat al b za si facu semn spre spatiul verde de afara: . Va rog sa va urcati n ma Sophie nu se clinti: . Avem informatii despre la clef de vote. Cheia de bolta a Staretie Teabing se holba la ea pret de cteva secunde si apoi se strm . O ncercare disperata! Robert stie ct de mult am cautat-o. . Nu e o m de bolta. Majordomul facu un pas spre ei: . Plecati imediat sau chem politia. . Leigh, insista profesorul, stim un Teabing paru ca se nmoaie putin. Rmy se apropie nsa cu pasi hotar . Plecati imediat! Sau va voi da... . Rmy! izbucni sir Leigh. Scuza-ne pe Majordomul ramase cu gura cascata:

. Sir? Trebuie sa ma opun! Oamenii acestia sunt... . Ma ocup eu, replica Teabing si-i facu semn sa iasa din ncapere. Dup n. Rezemat de pervaz esie rigida pe chip: .

n tufarisul des de sub fereastra lui Teabing, Silas strnse bine pistolul n mna si ar unca o privire prin usile de sticla. Cu cteva clipe n urma, nconjurase cladirea si-l vazus e pe Langdon vorbind cu femeia n birou. nainte de a reusi sa intre nsa, aparuse un individ cu crj e, care tipase la Langdon, deschisese usile de sticla si le ceruse celor doi sa plece. "Apoi femei a spusese ceva despre cheia de bolta si totul se schim a fusesera imediat nchise. Acum, asc r de asta. Fara a iesi din umbra tufisurilor, se apropie mai mult de usa si ncerca sa auda c e se discuta nauntru. Le va da cinci minute. Da e ei

n birou, Teabing facuse ochii mari si s . Mare Maestru? Jacques Saunire?! Sophie ncuviinta, constienta de socul prin . Dar n-ai de unde sa stii tu una ca as . Jacques Saunire era bunicul meu. Teabing ophie. . Miss Neveu, am ramas fara grai. Daca este adevarat, atunci mi exprim regretul p entru pierderea dumneavoastra! Trebuie sa recunoscnd ca, n cadrul cercetarilor mele, am alcatuit o lista cu oameni din Paris pe care i banuiam de implicare n activitatea Staretiei din S la si el pe aceasta lista. Dar... Mare Maestru? Mi-e greu sa-mi si imaginez!

Teabing ramase tacut o clipa, gnditor, si apoi clatina din cap cu hotarre: . Dar tot nu se leaga. Chiar daca Saunire ar fi fost cu adevarat Marele Maestru a l Staretiei si ar fi creat el nsusi cheia de bolta, sub nici un motiv nu ti-ar fi spus dumitale und e o poti gasi. Cheia de bolta dezvaluie calea catre cea mai ai primi o asemenea informatie. . D ni. . Dar nu avea nevoie de alte optiuni! replica Teabing. Exista trei senesali care cunosc acelasi secret. Att de ingenios este sistemul lor. ntr-o astfel de situatie unul dint aleg un alt senesal caruia sa-i mpartaseasca secretul cheii de bolta. . Banuiesc ca n-ai vazut ntreaga emisiune de stiri, spuse Sophie. Pe lnga bunicul meu, alte trei personalitati par interogate. . Si crezi ca erau... bigui Tea . Senesalii, ncheie Langdon. . Dar... cum? Nu este posibil ca un asasin sa afle numele tuturor celor patru me mbri de vrf din Le Prieur de Sion! Uita-te la mine! Eu studiez ordinul asta de zeci de ani si n-a m putut afla nici macar numele unui singur membru al sau! Mi se pare de stru sa poata fi descoperiti si ucisi ntr-o singura zi. . Ma ndoiesc ca informatiile au fost obtinute ntr-o singura zi, i replica Sophie. M ai degraba pare o actiune tip dcapiter bine pusa la punct. Este o tehnica pe care noi o folo sim n lupta mpotriva organizatiilor mafiote. Daca DCPJ vrea sa intervina asupra unui astfel de grup, l tine n secret sub supraveghere si ascultare luni de zile, i identifica pionii principali si apoi in tra n actiune si-i prinde pe toti n acelasi moment. Decapitare. Lipsit de conducere, grupul nu se mai poate controla si divulga alte informatii. Este posibil ca cineva sa fi urmarit rabdator confreria si apoi s nd ca unul dintre cei patru va d Teabing nca nu parea convins. . Dar fratii nu ar fi vorbit niciodata! Au jurat sa pastreze tacerea! Chiar si n fata mortii. . Exact, t ucisi... Britanicul icni: . Atunci locatia cheii de bolta ar fi pierduta pentr

. Si o data cu ea, nsasi locatia Sfntului Graal. Teabing paru ca se clatina sub greutatea cuvintelor rostite de Langdon. Apoi, de parca ar fi fost prea istovit pentru a ute pe fereastra. Sophie se apropie de el si-i vorbi cu o voce joasa, blnda: . Tinnd seama de situatia dificila a bunicului meu, este posibil ca, n disperare d e cauza, sa fi ncercat sa transmita secretul cuiva din af dere deplina. Unui membru al familiei. . Dar cineva c re confrerie... Se ntrerupse si pe chipul lui palid aparu expresia unei noi spaime: . La mijloc nu poate fi dect o singura f urile celui mai vechi dus Langdon l p . Biserica. . Cine altcineva? Vaticanul cauta de secol Sophie se uita la amndoi cu scepticism. . Credeti ca Biserica l-a ucis pe bunicul meu?! . N-ar fi pentru prima data n istorie cnd Biserica ar ucide pentru a se a tesc Graalul sunt explozive si de secole ntregi clerul cauta sa le distruga. Lui Langdon nu-i venea totusi sa creada ipoteza lui Teabing, ca Biserica ar fi n stare sa omoare oameni de dragul obtinerii acestor documente. l cunostea pe noul papa si pe multi dintre cardinali si stia ca toti erau era miza." Sophie parea ca gndeste la fel. . Dar n-ar fi oare posibil ca membrii Staretiei sa fi fost ucisi de cineva din a fara Bisericii? Cineva care nu stie ce este Graalul cu adevarat? Cupa din care a baut Iisus ar putea co nstitui, la ur ei, o comoara de invidiat. Fara ndoiala, au fost comise crime si pentru mult mai putin de att! . Din experienta mea pot spune ca oamenii sunt dispusi sa faca mult mai mult pen tru a evita ceea ce le strne etiei. . Leigh, interveni Langdon, argumentul tau e paradoxal. De ce ar ucide prelatii catolici patru membri ai Staret minciuni?

Teabing chicoti ncet. . Turnurile de fildes de la Harvard te-au cam nmuiat, Robert! Da, clericii de la Roma nutresc o credinta puternica, datorita careia pot face fata oricarei furtuni . inclusiv un or documente care contrazic tot ce au ei mai scump n suflet. Dar ce te faci cu restul lumii? Cum ramne cu cei care nu au credinta lor? Cei care, vaznd haosul si violenta care domnesc azi n lume, se ntreab a unde-i Dumnezeu? Cei care aud despre scandalurile din Biserica si se ntreaba cine sunt o amenii astia care pretind ca spun adevarul despre Hristos si totusi mint pentru a ascunde faradele gile comise de propriii lor preoti? Cum ramne cu oamenii aceia, Robert, daca apar dovezi stiinti fice care demonstreaza ca povestea spusa de Biserica despre Iisus este incorecta si ca nu e, de fapt t o poveste bine ticluita, cea mai ma Profesorul nu i raspunse. . ti spun eu ce s-ar ntmpla daca documentele ar iesi la iveala, relua T a confruntat cu o criza fara precedent Dupa o lunga tacere, Sophie ntreba: . Dar daca Biserica este cea care a pus la cale aceste atacuri, de ce actioneaza tocmai acum? Dupa attia ani? Staretia p iata pentru Biserica! Teabing ofta adncnd si se ntoarse spre Langdon: . Robert, presupun ca tu cunosti care este misiunea finala a Staretiei. . O cunosc, raspunse el simtind un nod n gt atunci cnd realiza implicatiile acestei a. . Miss Neveu, relua britanicul, Biserica si confreria au ncheiat cu mult timp n ur ma o ntelegere tacita: Biserica nu ataca Staretia, Staretia pastreaza ascunse documentele Sangr eal. Dar confreria a nutrit dintotdeauna ideea de a dezvalui la un anume moment dat secretul. O data cu apropierea de o anumita data n istorie, Staretia planuieste sa rupa tacerea si sa-si savureze tri um mentele Sangreal si strignd n cele patru zari adevarul despre Iisus Hristos. Sophie l privi n tacere cteva clipe, apoi se vazu si ea nev . Si crezi ca data aceasta se apropie? Si ca Biserica stie? . E doar o speculatie, nsa, daca ar fi asa, Biserica ar avea o motivatie pu estra un atac menit sa duca la gasirea documentelor nainte de a fi prea tr Langdon avea neplacuta impresie ca rationamentul lui Teabing era corect. . Crezi ca Biserica a reusit sa obtina dovezi concrete ale respectivei date viza

te de confrerie? . De ce nu? Daca a reusit sa descopere identitatile membrilor, atunci cu siguran ta a izbutit s si planurile. Si ch . Superstitiile? . Din punctul de vedere al profetiilor, ne aflam n prezent ntr-o epoca de uriase t ransformari. Am intrat de curnd ntr-un nou mileniu si, o data cu acest prag, s-a ncheiat bimilenara Era a Pestilor, pestele fiind, totodata, simbolul lui Iisus. Asa cum stiu toti cei care studiaza simbolistica, esenta zodiei Pestilor sustine ca omului trebuie sa i se spuna . de catre o putere mai nalta . ce anume sa faca, fiindca el nu este capabil sa gndeasca de unul singur. Prin urmare, Era Pestilor a fost o epoca a ferventelor sentimente religioase. Acum intram nsa n Era Varsatorului, al carei id eal afirma ca omul va afla adevarul si va deveni capabi petrece chiar n zilele noastre. Langdon simti un fior. Profetiile astrologice nu-l interesasera niciodata prea m ult si nu le acordase o cr n ele. . Biserica numeste aceasta pe Sophie l privi cu scepticism: . Adica sfrsitul lumii? Apocalipsa? . Nu, i raspunse Langdon. Asta e o greseala frecvent ntlnita. Multe religii amintes c de Ziua de Apoi, dar sintagma nu se refera la sfrsitul lumii, ci la finele erei actuale, Era Pestilor, care a nceput o data cu nasterea lui Iisus, a durat doua mii de ani si s-a ncheiat o data cu tr , ca am trecut n Era Varsatorului, putem spune ca Ziua de Apoi a venit. . Multi istorici ai Graalului, adauga Teabing, cred ca . daca Staretia are de gnd sa dezvaluie adevarul . acest moment al istoriei ar fi unul ct se poate de potrivit. Majoritat ea specialistilor . si eu ma numar printre ei . au presupus ca dezvaluirea va coincide cu trecerea n noul m ileniu. Evident, ne-am nselat. Dar calendarul actual nu coincide perfect cu semnele astrologice, a sa nct predictiile se refera la o perioada incerta. Daca Biserica are informatii despre o eventuala data precisa, apropiata, sau daca doar si face griji n temeiul profetiilor astrologice . nu stiu. Si nici n u mai conteaza. Ambele scenarii ar putea explica un eventual atac al Bisericii mpotriva Staretiei din Si on. Si, credeti-ma . adauga Teabing ncruntndu-se . daca Vaticanul gaseste Graalul, l va distruge imediat . Att documentele, ct si relicvele Mariei Magdalena. Si atunci, dragii mei, toate dovez ile vor fi pierdute; Biserica si va fi cstigat lupta de rescrie

tului va fi stearsa pentru totdeauna. Cu miscari ncete, Sophie scoase cheia Teabing o lua si o studie cteva clipe. . Dumnezeule! Sigiliul Staretiei! De unde ai cheia asta

. Mi-a dat-o bunicul n s . E cheia unei biserici? Sophie trase adncnd aer n piept: . Cheia aceasta permite accesul la cheia de bolta. Capul lui Teabing zvcni n sus si pe chip i se asternu o expresie de totala nen . Imposibil! Ce biserica mi-a scapat? Am cautat . Nu e ntr-o biserica, ci ntr-o banca elvetiana Entuziasmul din ochii lui Teabing se ev . Cheia de bolta se afla ntr-o banc . ntr-un seif, interveni . n seiful unei banci?! Britanicul clatina din cap energic: . E imposibil! Cheia de bolta este ascunsa sub semnul Rozei. . Exact. petale. Ochii britanicului pareau gata sa-i . Adica ai vazut ch Sophie ncuviinta: . Am fost la banca. Teabing se apropie de ei, privindu-i ca trasnit: . Prieteni, trebuie sa facem ceva! Cheia de bolta e n pericol! Avem datoria de a o proteja. Daca mai exista si alte ch ati avut voi... . Cnd vor a . . Ce? ! Ati scos-o din ascunzatoarea ei? ! . Nu-ti face griji, l linisti . Extrem de sigur, sper! .

Vntul se ntetise si, ghemuit lnga zidul castelului, Silas si strnse sutana pe lnga cor p. Desi

nu putuse auzi dect fragmente disparate din atusera de mul "E nauntru!" Cuvinte imeni." Acum, Langdon si ceilalti se retrasesera bruscnd ntr-o alta camera, dupa ce stinse sera toate luminile din birou. Ca o pantera care-si pndeste prada, Silas se apropie de usile de sticla. Nu erau ncuiate, asa ca le deschise, se strecura nauntru si le nchise n urma sa. Dintr-o alt a ncapere, se auzeau

6 Locotenentul Collet se oprise n capatul aleii de acces catre resedinta lui Teabin g si privea cladirea masiva. "Izolata. ntunecata. Buna ascunzatoare." Cei sase agenti ai sai se asezara n dispozitiv, pe toata lungimea gardului. Aveau sa nconjoare casa n numai cteva minut e r fi putut alege un loc mai nimerit unui atac prin surprindere. Se pregatea sa-l sune pe Fache, cnd se auzi soneria eparte att de multumit pe ct crezuse Collet ca va fi. . De ce mie nu mi-a zis n . Vorbeati la telefon si... . Unde esti acum, locotenent Colle i dadu adresa si continua: . Proprietatea apartine unui cetatean britanic, pe nume Teabing. Langdon a parcu rs o distanta considerabila pna aici si vehiculul cu care a venit se undere fortata; pesemne ca l cunoaste pe proprietar. . Sosesc imediat, i spuse Fache Collet ramase cu gura cascata: . Dar, capitane, veti face douazeci de minute pna aici! Trebuie sa actionam imedi at! l aveghere. Suntem . Asteptati-ma!

. Capitane, dar daca Langdon are un ostatic nauntru? Daca ne uie sa actionam acum! Oamenii mei sunt pe pozitii, gata de atac! . Locotenent Collet, ai sa astepti sosirea mea nainte de a face vreo miscare. E u n ordin! Si nchise. nmarmurit, Collet si puse telefonul n buzunar. "De ce mama dracului mi cer e Fache sa astept?" Dar n sinea lui stia deja raspunsul. Desi celebru pentru instinctul l ui care nu dadea gres, capitanul era recunoscut si pentru orgoliul lui nemasurat. "Fache vrea sa faca e l nsusi arestarea." Dupa ce mpnzise ecranele televizoarelor cu figura lui Langdon, voia acum ca si el sa aiba parte de aceeasi public oul zilei. Dar n minte i veni imediat si o a doua explicatie posibila: "Controlul pierderilor ." n politie, ezitarile n arestarea unui suspect si aveau locul doar atunci cnd aparusera unele s uspiciuni cu privire la vinovatia acestuia. "Sa aiba oare Fache dubii privind implicarea lui Langdon?" Gndul era nspaimntator. Capitanul depasise toate limitele n ncercarea de a-l prinde pe america n . surveillance cache, Interpol, televiziune... Nici macar marele Bezu Fache nu va s capa prea usor si nesifonat, daca se va dovedi ca afisase pe ecrane figura unui respectat profesor american, acuzndu-l de crima, cnd adevarul era cu totul altul. Daca si daduse seama ca gresise, era fi resc sa-i ceara acum lui Collet sa nu treaca la actiune. Ultimul lucru care-i mai trebuia capita nului acum era ca locotene i. n plus, daca americanul era nevinovat, se explica astfel unul dintre cele mai biz are paradoxuri ale acestui caz: de ce l ajuta Sophie Neveu, nepoata victimei, pe presupusul asas in sa scape? Comportamentul ei ar fi de nteles nsa daca femeia ar sti ca acuzatiile mpotriva pro fesorului erau false. Fache facuse cele mai extravagante presupuneri n ncercarea de a explica str ania purtare a lui Sophie Neveu, mergnd chiar pna la a banui ca femeia . unica mostenitoare a lui Sau nire . si convinsese iubitul, pe Langdon, sa-l ucida pe batrn pentru a pune mna mai repede p e mostenire. Banuind acest lucru, Saunire ar fi putut lasa politiei mesajul: "P.S. gaseste-l p e Robert Langdon." Collet era nsa sigur ca alta trebuie sa fie explicatia. ru a se implica n niste actiuni att de josnice. . Lo ina! Collet l urma n fuga vreo cincizeci de metri, pna la o curba larga n alee. Acolo, as cuns printre tufisuri aproape n ntregime, se afla un Audi negru. Numere de nmatricu

ina nchiriata. Colet i pipai capota. Era calda nca. Ba chiar fierbinte. . Probabil ca asa a ajuns Langdon tului. Afla daca m . Da, domnule. Un alt agent i facu semn sa priveasca spre gard: . Lo clu. Collet ajusta binoclul si privi n directia indicata. Dincolo de cotul aleii, trep tat, siluetele verzui ale copacilor i intrara n cmpul vizual. Iar ceea ce vazu acolo l lasa cu gura cascat a. Ascunsa bine n vegetatia deasa, era o furgoneta blindata. Identica ntru totul cu cea pe care el n susi o lasase sa plece de la sediul bancii elvetiene, ceva mai devreme. cidenta, desi stia ca adevarul era cu totul altul. . Mi se pare clar c a, remarca agentul. Locotenentul ramasese fara grai. si aminti de soferul furgonetei. De bdator era sa plece. "Iar eu n-am verificat compartimentul pentru marfa!" Aproape nevenindu-i sa creada, si dadu seama ca o persoana din cadrul bancii mint ise politia cu privire la Sophie si Langdon, ajutndu-i, de fapt, sa fuga. "Dar cine? Si de ce?" Poate ca totusi acesta era motivul pentru care Fache i interzisese sa actioneze. Poate capitanul si dadus e seama ca n toata afacerea asta erau implicate mai multe perso

La sute de ilometri departare spre sud, un avion charter Beechcraft Baron 58 su rvola Marea Tireniana. n ciuda zborului lin, episcopul Aringarosa strnse n mna punga pe care o a vea pregatita pentru cazul n care i era rau de avion. Conve rsese deloc asa cum sperase el. Singur n cabina, Aringarosa si rasucea inelul de aur pe deget, ncercnd sa-si domolea sca senzatia de frica si de disperare. "Situatia n Paris a luat o ntorsatura extrem de urta." nchiznd ochii, epis d

6 Teabing sedea pe divan, tinea n brate caseta din lemn de tran ate. "Traiesc cea mai stranie si mai . Deschide capacul, sopti Sophie. Britanicul surse. "Nu ma grabi!" Dupa mai bine de zece ani n care cautase cheia de bolta, voia sa savureze fi ra florii: . Roza, sopti el. "Roza este Maria Magdalena si Sfntul Graal. Roza e busola ce arata calea." Sir Le igh se simtea ca un fraier. Ani de-a rndul batuse bisericile si catedralele, platind pentru acces special, si analizase sute de arcade situat ul rozei." Cu miscari ncete, deschise nchizatoarea capacului si l ridica. Cnd, n sfrsit, zari obiectul din interior, si dadu seama brusc ca nu putea fi altcev a dect cheia de bolta. Privea pie at de familiar. . Proiectat si construit dupa o schita a sa construiasca asemenea obiecte. "Desigur!" Vazuse si el schitele si planurile lui Leonardo. "Cheia catre Sfntul G raal se afla n acest cilindru." Teabing ridica cu grija criptex-ul din caseta. Desi habar n-ave a cum sa-l deschida, avea impresia ca nsusi destinul sau se afla ascuns nauntru. n momentele de deznadej de, se ntrebase adesea daca va vedea vreodata ncununarea cautarilor sale. Acum, aceste du bii disp ru totdeauna. Putea auzi aievea cuvintele stravechi... esenta legendei Gra "Vous ne trouvez pas le Saint-Graal, c'est le Sa Nu tu gasesti Graalul, el te gaseste pe tine." S

n timp ce Sophie si Teabing studiau criptex-ul discutnd despre discuri, otel si gnd indu-se care ar putea fi parola, profesorul lua caseta si se apropie cu ea de o masa bine ilu minata, pentru a o examina ndeaproape. ciudat n minte.

"Cheia catre Graal este ascunsa sub semnul Rozei." Langdon ndrepta caseta spre lumina si studie trandafirul incrustat. Desi nu avea cunostinte vaste n domeniul lucrarii lemnului sau al mobilierului intarsiat, si aminti celebr ul plafon casetat al unei mnastiri de lnga Madrid din care, la trei secole dupa constructia sa, placile din usera brusc sa cada, revelnd textele Privi din no "Sub roza. Sub Rosa Secret." O bufnitura undeva pe hol i atrase atentia. Se ntoarse, dar nu zari nimic n ntuneric . Probabil ca majordomul lui Teabing trecuse pe acolo. si ndrepta din nou privirea spre caset a din lemn. si trecu degetul peste marginea neteda a intarsiei, ntrebndu-se daca nu cumva ar pute a desprinde trandafirul, dar mbinarea era p citura n care era montata. Deschise cutia si examina interiorul capacului. Neted. nclinnd-o pe o parte si pe alta, la un moment dat o raza de lumina se reflecta n ceea ce parea a fi un minuscul orifi cului. nchise caseta si examina din "Nu trece dintr-o parte n alta." Puse cutia pe masa si, privind n jur, vazu un teanc de coli prinse cu o agrafa de birou. Lua agrafa, se ntoarse la cutie, o deschise si studie din nou orificiul. Apoi dezdoi agrafa si, cu miscari atente, introduse un capat n cavitate si mpinse usor. Imediat auzi cum ceva cade p e masa si nchise capacul pentru a vedea ce este. Era o mica bucatica de emn iesise din locasul lui si se afla acum pe masa. Mut de uimire, Langdon privi adncitura n care fusese floarea. Acolo, a, se aflau patru rnduri de text ntr-o limba pe care n-o ma "Literele mi par semitice, si totusi nu recunoscnd limba!" O miscare brusca n spatele lui l lua prin surpr lele capului l facu sa aterizeze direct n genunchi. n cadere, i se paru ca zareste o bizara fanto a. Apoi n fa

6 Desi lucra n politie, Sophie Neveu nu fusese niciodata amenintata cu arma . pna n n oaptea asta. Revolverul n teava caruia privea acum era tinut de mna palida a unui urias a lbinos cu par lung si alb. Ochii lui rosiatici aveau o cautatura nfricosatoare, nepamnteasca. nvesmntat ntr-o sutana de lna, legata n jurul mijlocului cu o funie, parea un calugar medieval. Sophie nu -si putea da seama cine ar putea fi individul, dar dintr-o data acorda ceva ing, ca n spatele ntregului complot se afla Biserica. . Stiti pentru ce am venit, spuse calugarul cu o voce ragusita. Sophie si Teabing sedeau pe divan, cu minile ridicate, asa cum le ceruse intrusul . Langdon zacea pe podea, gemnd. Privirea ca ta i se adresa pe un ton sfidator: . N-ai sa fii n stare sa-l deschizi! . nvatatorul meu e foarte ntelept, re spre un prizonier, cnd spre celalalt. "Unde nd?" . Cine e nvatatorul tau? Poate . Graalul e nepretuit! . Sngerezi, remarca Teabing calm, facnd semn a cum se scurge un firicel de snge. Si schiopatezi. . Ca si tine, replica Albinosul . Stii despre cheia de bolta? . Nu te priveste pe tine ce stiu . Eu chiar ma ridic mai greu! . Tocmai. Prefer ca nimeni sa nu faca miscari bruste. Teabing se prinse cu mna dreapta de una dintre crje, iar cu stnga lua criptex-ul. R idicndu-se cu greu de pe canapea, ramase alalta se sprijinea n crje. Calugarul se apropie, cu revolverul ndreptat spre capul britanicului. Sophie asca deznadajduita cum Albinosul ntinde bratul pentru a nsfaca criptex-ul. .

"Doar Dumnezeu hotaraste cine e merituos si cine nu", si spuse Silas. . Vezi ca este greu, l preveni infirmul. Daca nu ga omul, al carui brat ncepu sa tremure violent. Silas facu repede un pas nainte pentru a apuca piatra si, n aceeasi clipa, batrnul s i pierdu echilibrul. Crja i aluneca sub el si trupul i se nclina spre dreapta. "Nu!" Calugar ul se repezi sa prinda cilindrul si, n miscare, arma si pierdu tinta. Dar cheia de bolta ncepuse sa se departeze de el. Infirmul se nclina spre dreapta, iar bratul lui stng zvcni spre spate si cilindrul i cazu din mna, pe canapea. n aceeasi clipa, c spre piciorul lui Silas. Mii de ace i se nfipsera n carne atunci cnd crja izbi cureaua cilice si tepii ei met alici i sfsiara rana deja deschisa. Silas cazu n genunchi, iar fierul ascutit musca si mai rau di n piciorul lui. Arma bubui asurzitor si se descarca, iar glontul se nfipse stingher, n pardoseala. na a ridica pistolul pe

La capatul aleii, Collet auzi focul de arma. Bubuitura i trimise un val de adrena lina n vene. n timp ce-l astepta pe Fache, renuntase deja la visul de a-l aresta el n persoana p e Langdon, dar . naiba sa-l ia! . n nici un caz nu avea de gnd sa permita ca tanului, sa se trezeasca el acuzat de neglijenta profesionala. "Un foc de ar tul aleii?!" Collet stia ca ratase ocazia unui atac prin surprindere. Dar mai stia si ca, dac a mai as nda, ntreaga sa ca .

Undeva, ntr-un colt al creierului sau naucit, Robert Langdon nregistrase bubuitura armei. Totodata, auzise si strigatul de durere. Al lu . Undeva, n apropiere, cineva vor . Unde mama dracului ai fost?! Asta fusese vocea furioasa a lui T Majordomul navali n ncapere.

. Ce s-a ntmplat? Oh, Dumnezeule! Cine mai e si asta? Chem politia! . ! . Si putina gheata, striga Sophie n urma lui. Langdon lesina din nou. Alte voci. Miscare. Acum era ntins pe divan. Sophie i tine a la cap o punga cu gheata. Capul l durea ngrozitor. Treptat, privirea i se limpezi si zari f orma care zacea pe podea. "Am oare vedenii?" Trupul masiv al unui calugar albinos era legat cu band a adeziva, iar gura i era astupata cu acelasi material. n barbie avea o taietura ur mbibata de snge. Si el parea ca tocmai Langdon se ntoarse cu greu spre Soph . Cine e asta? Si ce s-a... ntmpl Teabing se apropie schiopatnd: . Ai fost salvat de un cavaler narmat cu o spada "made by" Acme Orthopedic! Americanul facu ochii mari, dar renunta sa se chinuie sa mai priceapa ceva si da du sa se Sophie puse pe umarul lui m . Ai putina rabdare, Robert! . Ma tem, continua Teabing sa peroreze, ca tocmai i-am de ricitul avantaj al conditiei mele: toata lumea ma subestimeaza! n timp ce nca mai s a ce se ntmplase. . Omul pu . Un ce? Teabing i arata brul de pnza cu spini metalici mnjiti de snge, afla . O curea sau bru al Disciplinei. l purta pe coapsa. Am tintit bine! Langdon si frictiona capul. Auz . Dar cum... d Teabing rnji: . Crestinismul e domeniul meu de studiu, Robert, si sunt unele secte care si afis eaza deschis l. Dupa cum se vede, adauga el, aratnd cu crja spre sngele ce siroia prin sutana ca lugarului. . Opus Dei, sopti profesorul, amintindu-si de recentul scandal din presa, care i mplicase o serie de cunoscuti oameni de afaceri din Boston, membri ai Opus Dei. Unii colegi i acuz asera n mod public

ca, pe sub costumele scumpe la trei rnduri, purtau cilice. Acuzatiile se dovedise ra a fi false. La fel ca multi alti membri ai sectei, aveau o implicare destul de redusa n activitatile Op us Dei si nu practicau mortificarea corporala; erau catolici ferventi, soti si parinti devotati, cetate ni onesti si seriosi. Deloc surprinzator, presa si a acum pe podea. Teabing studia ndeaproape bucata de pnza nsngerata. . Dar de ce ar ncerca Opus Dei sa gaseasca Sfntul Graal? Langdon nca nu-si revenise n totalitate pentru a Sophie se apropie de masa . Robert, ce e asta? Si-i arata micul trandafir desprins de pe capac. . Intarsia de bolta. nainte ca Sophie sau Teabing sa apuce sa-i raspunda, o mare de ie se revarsa la poalele Sir Leigh se ncrunta: .

6 Collet si agentii sai se napustira n casa lui sir Leigh Teabing cu armele n mini. D upa ce s-au raspndit, au nceput sa cerceteze toate camerele de la parter. Gasira urma unui glo nt n podeaua salonului, semne ale unei lupte, putin snge, un fel de curea ciudata a adeziva pe jumatate consumata. Toate ncaperile pareau pustii. Pe cnd voia sa-si mpar i, auzi niste vo . Sunt sus! Urcnd treptele doua cte doua, agentii verificara fiecare ncapere, dormitoarele si c oridoarele ntunecate pe masura ce se apropiau de sunetul vocilor. Acestea pareau a veni din dormitorul aflat la tul unui culoar interminabil. Agentii naintau cu precautie si viteza, blocnd toate posibilele iesiri.

n timp ce se apropia de ultimul dormitor, Collet vazu ca usa a ara brusc, n locul lor rasunnd un huruit ciudat, ca de motor. Cu revolverul n mna, locotenentul dadu semnalul. Pipai peretele de lnga usa, gasi

ntrerupatorul si aprinse lumina. R t si atinti arma spre... nimic. Un dormitor gol. Parea a fi foarte vechi. Huruitul automobilului nca se mai auzea dintr-un panou electronic montat pe peret ele de lnga pat. Locotenentul mai vazuse asemenea panouri si n celelalte ncaperi din casa. Era un fel de interfon. Se repezi la el si OU... BUCATARIE... SPALATORIE... BECI". "De unde dracu' aud masina?" "DORMITORUL PRINCIPAL... SOLAR... SOPRON... BIBLIOTECA" "Sopron!" n cteva secunde, Collet era deja jos, tragndu-l dupa el pe unul dintre ag enti. Umar la umar, traversara n fuga peluza din spatele casei si ajunsera cu rasuflarea taiata n fata unui sopron ponosit. nainte de a intra, locotenentul zi nauntru si aprinse luminile. n partea dreapta a sopronului fusese amenajat un fel de atelier rudimentar . masi ni de tuns iarba, unelte de gradinarit, resturi de plante si ngrasaminte. Pe peretele alatur at se afla scutul panou de interfon. Unul dintre butoane era deschis: "DORMITORUL DE OASPET I II". Collet se rasuci, fierbnd de mnie. "Ne-au ademenit la etaj cu ajutorul interfonulu i!" Privind n partea stnga a sopronului, vazu un sir lung de boxe pentru cai. Fara cai. Proprie tarul prefera, probabil, caii-putere; boxele fusesera transformate n garaje. Iar "colectia" de m asini era uimitoare . un Ferrari n lectie. Ultima boxa era goala. Collet se apropie n fuga si vazu cteva pete de ulei pe jos. "Nu au cum sa iasa din perimetrul ncercuit!" Ale tualitate. . Domnule! Agentul i facu semn spre capatul sirului de boxe. Oblonul din spate al sopronului era ridicat si, dincolo de el, cmpul noroios si nt unecat se ntindea pna departe, n noapte. Collet iesi repede afara, ncercnd sa scruteze bezna cu privirea. Nu se zarea nsa nimic altceva dect umbra vaga a unei paduri care se afla la orizont. Faruri de automobil . nu. Valea era, probabil, strabatuta de numeroase drumuri forestiere

enentul era sigur ca prada sa nu va reusi sa ajunga pna la padure. . Ia ctiva oameni si raspnditi-va pe c elegante nu fac f . Hm, domnule! Agentul i arata un au nume familiare: "DAIMLER... ROLLS-ROYCE... ASTON MARTIN... PORSCHE" Ultimul

6 Range Rover-ul era negru sidefiu, cu tractiune 4x4, transmisie standa ta si volanul pe dreapta. Langdon era multumit ca nu era el la volan. La ordinul stapnului sau, majordomul Rmy manevra vehiculul cu o agilitate impresio nanta pe cmpul destelenit, scaldat n lumina lunii. Fara a aprinde farurile, trecuse peste u n gorgan si acum cobor Tinnd n brate cheia de b pate, alaturi de Teabing. . Ce-ti mai face capul, Robert? ntreba ea. . Mai bine, multumesc, spuse americanul, ncercnd sa surda, desi l durea cumplit. Teabing se ntoarse si arunca o privire spre calugarul legat fedeles, nghesuit n spa tele banchetei, n compartimentul pentru bagaje. Sir Leigh tinea n poala revolverul Albinosului si parc lbenit de vreme al unui senior englez ntr-un safari, poznd deasupra prazii ucise. . Habar n-ai ct ma bucur ca ai trecut pe la mine n seara asta, R arca se distra de minune, asa cum nu o mai facuse de m . mi pare rau ca te-am implicat n chestia asta, Leigh! . Oh, te rog, toata viata mea am asteptat sa fiu implicat! Zarind prin parbriz umbra unui gard viu lung, si batu majordomul pe umar: . Tine minte, fara lumini de pozitie. Daca e nevoie, foloseste frna de

n padure. N-are rost sa ne complicam sa riscam sa fim vazuti din casa. Rmy ncetini si patrunse printr-o deschidere n gardul viu. Rover-ul nai erita de vegetatie si instantaneu ramurile copacilor ascunsera lumina lunii. "Nu vad nimic", si spuse Langdon, straduindu-se sa distinga ceva n fata. Nimic, doar ntuneric ct cuprinzi cu ochii. Cteva ramuri maturara portierele din stng a si majordomul roti usor volanul n d e astfel cam treizeci de metri. . Te descurci perfect, Rmy. Cred ca stru de sub supapa? Uite-l acolo, Langdon gasi butonul si apasa: Doua conuri de lumina galbena se deschisera n fata, revelnd vegetatia deasa ce ncad ra poteca. "Faruri de ceata", realiza profesorul. Ofereau su era nici un pericol sa fie vazuti de pe cmp. . Ei bine, Rmy, chicoti Teabing, acum . Dar unde mergem? ntreba Sophie. . Poteca nainteaza cam trei ilometri n padure, ntretaie domeniul Villette si apoi coteste spre nord. Cu conditia strada cinci. "Nevatamati!" Capul lui Langdon nu era deloc de aceeasi parere. Privi din nou sp re cheia de bolta, cuibarita n siguranta n caseta ei din lemn. Trandafirul de pe capac fusese repus l a loc si, cu toate ca era nca buimac, profesorul ardea de nerabdare sa-l scoata si sa examineze din nou textul gravat dedesubt. D rul lui: . Ai rabdare, Robert! Terenul e accidentat si nu avem nici lumina suficienta. Fe reasca Dumnezeu sa stricam ceva! Daca n-ai recunoscut limba pe lumina, n-ai sa reusesti nici n be zna sa asteptam pna ce vom fi n siguranta. Vom avea timp si pentru asta n c Profesorul stia ca Teabing are dreptate. nclina din cap si nchise capacul. n spate, calugarul gemea si se zbatea. Brusc, n Britanicul se ntoarse si-i puse pistolul n fata. . Nu pot sa-mi dau seama ce nu-ti convine, domnule! Ai patruns prin efractie n ca sa mea si ai tras o lovitura urta n teasta unui bun ezesti aici, n padure! Calugarul se potoli.

. Esti sigur ca am facut bine atunci cnd ne-am hotart sa-l luam cu noi? ntreba Lang don. . Al naibii de sigur! Esti cautat pentru crima, Robert! Ticalosul asta e bil are ca politia te vrea din tot sufletul daca te-a urmarit pna la mine acasa. . Greseala a fost a mea, interveni Sophie! Furgoneta blindata avea, probabil, un transmitator. . Asta n-are importanta. Pe mine nu faptul ca v-a gasit politia ma surprinde, ci faptul ca insul asta a dat de voi. Din cte mi-ati spus, nu-mi imaginez cum v-a putut daca a avut informatii din interiorul Politiei Judiciare sau al bancii. Langdon zabovi putin asupra acestei idei. Era clar ca Bezu Fache tinea neaparat sa gaseasca un tap ispasitor pentru asasinatele din seara asta. Iar Vernet si schimbase atitudin ea cam era, oarecum, de nteles, tinnd seama ca americanul era cautat pentru patru crime. . Calugarul asta n-a actionat de unul singur, i spuse Teabing, si pna cnd nu vom af la cine se afla n spatele ntregii afaceri, nici unul dintre voi nu e n siguranta. Vestea buna, prieteni, e aceea ca acum va aflati voi pe o pozitie de forta! Monstrul asta din spatele meu are info rmatiil evoie si cel ce trage sforile care-l mnuiesc probabil ca fierbe acum de ngrijorare ! Masina prinse ou. . Robert, vrei sa fii amabil si sa-mi dai telefonul de pe bord? i ceru sir Leigh. Langdon i-l dadu si Teabing forma un numar. Dupa o lunga asteptare, cineva raspu nse. . Richard? Te-am trezit? Fireste ca da! Ce ntrebare prosteasca! mi pare rau. Am nsa o mica problema. Nu ma simt foarte bine si trebuie sa plecnd n Insule pentru tratamentul meu, mpreuna cu Rmy. Pai, chiar acum. Regret ca te-am luat pe neasteptate. Pot zeci de min Si nchise. . Elizabeth? se mira Langdon. . Avionul meu. Ma costa ct valoarea reginei n aur! Profesorul se rasuci n scaun si-l privi lung: . Ce e? izbucni Teabing. Nu puteti ramne tre! n Londra veti fi mult mai n siguranta. Sophie i arunca si ea o privire ntrebatoa . Crezi ca ar trebui sa plecam din tara? . Prieteni, sunt un tip mult mai influent n lumea civilizata dect aici, n Franta! n

plus, se crede ca Graalul e ascuns pe undeva, prin Marea Britanie. Daca vom reusi sa desc r ca vom gasi o harta care va demonstra ca am pornit n directia cea buna.

. . Teabing facu un gest de dezgust: . Am terminat-o cu Franta. M-am mutat aici numai pentru a gasi cheia de bolta. A cum nu ici o treaba aici. Nici nu-mi pasa daca n-am sa mai vad vreodata Ch . Dar cum vom trec Teabing rse usor: . Zburam de la Le Bourget . un aerodrom situat nu departe de aici. Medicii franc ezi ma scot din sarite, asa ca la fiecare doua saptamni plecnd n Anglia pentru a-mi face tratamentu l. Platesc, desigur, pentru anumite privilegii si aici, si acolo. O data c vrei sa fim asteptati de cineva de la Ambasada SUA. Dar Langdon si spuse ca nu voia sa aiba de-a face cu nimeni de la ambasada. Deoca mdata nu se putea gndi dect la cheia de bolta, la inscriptie si la posibilitatea de a descoper i Graalul. Oare Teabing avea dreptate n ceea ce priveste Marea Britanie? ntr-adevar, majoritatea l egendelor plasau Graalul undeva n Regatul Unit. Chiar si mitica Insula Avalon a regelui Arthur se credea ca ar fi, de fapt, Glastonbury, n Anglia. Oriunde s-ar fi aflat Graalul nsa, niciodata nu-si nch ipuise ca avea sa porneasca n cautarea lui. "Documentele Sangreal. Adevarata istorie a lui Iisus Hr istos. Mormntul Mariei Magdalena." Brus nu-l putea atinge. . Sir? rasuna vocea majordomului. Va gnditi cu adevarat sa va ntoarceti definitiv n Anglia? . Rmy, n-ai de ce sa-ti faci griji! Daca ma ntorc pe pamnturile reginei, nu nseamna ca am sa ma multumesc toata viata de acum nainte cu budinca si cartofi. Sper sa vii si tu cu mine acolo! Am de gnd sa cumpar o vila splendida n Devonshire si toate lucru ziere. E o aventura, Rmy. ti spun eu, o adevarata aventura! Langdon nu-si putu stapni un surs. Entuziasmul britanicului ncntat de ideea unei rev eniri triumfale n propria tara era molipsitor. Privirile i rataceau absente pe fereastra , peste umbrele fantomatice ale copacilor. Oglinda laterala a masinii era orientata spre interior s i chipul lui Sophie se reflecta n ea. O privi tacut un timp ndelungat si un val de placuta caldura puse s tapnire p a necazurilor din seara asta, era multumit ca se afla ntr-o companie att de ncntatoa re. Dupa cteva minute, de parca i-ar fi simtit brusc privirile a n si puse o mna

. Esti bine, da? . Mda, raspunse el. Oarecum. Sophie se rezema din nou de spatarul banc

nghesuit dupa bancheta, Silas de-abia mai putea respira. Bratele i erau rasucite l a spate si strns legate de glezne cu frnghie de rufe si cu banda adeziva. La fiecare hrtop din sosea, un nou val de durere i strabatea umerii. Bine ca, macar, i scosesera cureaua cilice! Cu gura acoperita de rnduri de banda adeziva, nu putea respira dect pe nas si narile ncepusera de lui care acoperea compartimentul de bagaje. ncepu sa t . Cred ca se sufoca, spuse soferul pe un ton ngrijorat. B . Din fericire pentru tine, noi, britanicii, judecam buna crestere a u arta cu prietenii, ci dupa compasiunea pe care o arata dusmanilor. Cu aceste cuvinte a si trase de ea. Silas simti ca buzele si bunul Dumnezeu. . Pentru cine lucrezi? ntreba britanicul. . Eu eii. . Esti membru al Opus Dei. Fusese o afirmatie, nu o n . Nu stii tu cine sunt eu! . De ce vrea Opus Dei cheia de bolta? Silas nu avea de gnd sa-i raspunda. C ul pas spre apararea dreptei credinte. "Eu mplinesc lucrarea Domnului. Calea este n pericol." nsa, asa cum era ngramadit n spatele masinii, legat ca o boccea, se temea ca i dezam agise crunt pe nvatator si pe episcop. Nu avea cum sa ia legatura cu ei si sa-i nstiinte ze despre teribila turnura pe care o luasera evenimentele. "Rapitorii mei detin cheia de bolta! Vor ajunge la Graal naintea noastra!" ulent nimerit.

"Un miracol, Doamne! A

. Robert! Ce-i cu expresia aceea ciudata de pe chipul tau? Langdon se ntoarse spre ea, dndu-si seama ca avea dintii nclestati si ca inima i bat ea und. Tocmai i trecuse prin minte o ide . Am nevo . Acum? . Cred ca mi-a . Ce anume? . ti spun ntr-o clipa. Mai nti am nevoie de tele Pe chipul ei se asternu o expresie de ngrijorare: . Ma nd n minut. Si-i ntinse aparatul. . Cum sun n Statele Unite? . Trebuie sa vorbesti cu taxa inversa. Abonamentul meu nu include convorbiri tra nsatlantice. Langdon forma zero, constient ca n urm

6 n New Yor , editorul Jonas Fau man era pe punctul de a se baga n pat, gata de un tocmai i suna telefonul. "Cam trziu pentru discutii", bombani el si ridica rec . Primiti un apel cu taxa inversa Buimac, Jonas apr . Pai... da, sigur. Dupa un clic, pe fir se auzi glasul lui Langdon. . Robert? Ma trezesti la miezul noptii si ma pui tot pe mine sa platesc pentru a sta? . Jona

. ai...? . Robert, mi pare rau, stiu ca mi-ai c aglomerat. Lunea urmatoare. Promit. . . Fau man ezita. Ultimul manuscris al lui Langdon . o istorie a venerarii divinulu i feminin . includea cteva fragmente despre Maria Magdalena ce ar fi iscat anumite controvers e. Desi materialul era bine documentat si fusese abordat deopotriva de alti specialisti, el, unul, nu avea de gnd sa dea publicitat tati. Jonas alesese deja zece nume mari carora le trimisese fragmente din manuscris, mp reuna cu o scrisoare prin care le solicita n mod politicos cteva cuvinte pentru prezen ajoritatea erau ncntati de perspectiva de a-si vedea nume . Jonas! insista Langdon. Ai trimis manuscrisul, nu-i asa? Fau man ezita o clipa, sesiznd nemultumirea din glasul profesorului. . Textul era curat, Robert, si am vrut sa-ti f . Ai trimis unul si custodelui de la Luvru? . Dar tu ce crezi? Manuscrisul tau face referire de mai multe ori la expon bliografie ai mentionat cartile lui Saunire... Era fire Linistea de la celalalt c . Cnd i-ai trimis-o? . Cu aproxim ru o discutie. Fau man se ntrerupse, frecndu-se la ochi, apoi relua brusc: . Stai putin, nu treb . Pai, sunt la Paris. Editorul se ridica foarte repede n capul oa . Si ma suni cu taxa inversa din Franta? . Retrage suma ut manuscrisul? . Nu stiu, nca nu mi-a raspuns. . Ei bine, n . Robert...

Dar nu mai era nimeni la celalalt capat al firului. Fau man aseza receptorul n furca s r si cei care par normali sunt ticniti!" Pe bancheta Rover-ului, Teabing izbucni n rs: . Robert, zici ca ai scris o carte r pe adresa resp Langdon oft . Evident! . O coincidenta cruda, prietene! "Coincidenta nu are nici un amestecnd aici." A-i cere lui Jacques Saunire sa-si sp una parerea despre un manuscris despre divinitatea feminina era la fel de firesc ca a-i soli cita lui Carl Lewis cteva cuvinte despre atletism. n plus tioneze si Le Prieur de Sion. . Uite care-i ntrebarea de un milion de d etie . n carte . este favorabila ei sau nu? Langdon ntelegea unde batea, de fapt. Multi istorici dorisera n decursul timpului sa stie de ce confreria nu facuse aluita de mult. . Nu mi-am exprimat nici o pozitie . Adica fata de lipsa actiunilor ei. Langdon icitatii. . Am expus doar istoria confreriei si am descris-o ca pe o organ ul feminin, pastratoare a Graalului si a unor stravechi . Ai amintit si despre cheia de bolta? ntreba Soph Profesorul ofta din nou. Amintise. n mod repetat. . Am mentionat-o ca pe un exempl ru a proteja documentele Sangreal. . Pai, remarc rt Langdon." El credea ca mai exista totusi si altceva n manuscrisul lui, un alt amanunt care i atrasese atentia custodelui, d amne singuri. . Deci, ada . Poftim?

. I-ai spus ca n-ai corespondat cu bunicul meu. . Pai n-am facut-o! Editorul meu i-a trimis manuscrisul. . Da, dar gndeste-te putin! Daca n-a gasit plicul cu adresa expeditorului, n-ar

Cnd ajunsera la aerodromul Le Bourget, Rmy parcase n fata unui mic hangar, la capat ul pistei. La aparitia lor, un ins ntr-o salopeta mototolita le iesi n lica a hangarului. nauntru astepta Langdon ramase cu . Asta-i Elizabeth? . Ne trece peste afurisitul ala de Canal! Omul n salo na farurilor. . Sunt aproape gata, sir, rosti e -ati luat prin surprindere si... Se opri brusc, n momentul n ca don, apoi din nou spre Teabing. . Am, mpreuna cu asociatii me egatesti de plecare imediat! n timp ce vorbea, Teabing lua revolverul de pe bordul masinii si i-l n rea armei, pilotul casca ochii si gura, apoi se apropie de Teabing si-i sopti: . Va cer iertare, domnule, dar autorizatia mea de zbor me majordomului. Nu-i pot lua si pe oaspetii dumneavoastra! . Richard, replica brit ca i poti lua si pe ei. Apoi, facnd semn spre masin .

6 Motoarele Garrett TFE-731 ale avionului Haw er 731 propulsa aerodromul Le Bourget devenea parca mai mic cu fiece secunda. "Fug din tara", si spuse Sophie asezndu-se mai bine n scaunul de piele. Pna n acest m oment, jocul ei cu Fache, de-a soarecele si pisica, paruse oarecum justificabil n fata M inisterului Apararii. "ncercam sa apar un om nevinovat. ncercam sa ndeplinesc ultimele dorinte ale bunicu lui meu." Acum nsa, depasise limitele acceptabile. Parasea tara pe furis, fara acte n regula , n compania unui individ cautat de politie si a unui ostatic imobiliz ai o depasise. "Aproape cu viteza sunetului." Sophie sedea lnga Langdon si Teabing n partea din fata a cabinei . Fan Jet Executi ve Design, dupa cum scria pe medalionul auriu de pe usa. Fotoliile luxoase erau prinse pe s ine n podea, putnd fi repozitionate si fixate n jurul unei mese dreptunghiulare. O minisala de confe rinte. Decoratiunile elegante nu puteau disimula nsa situatia ctusi de putin eleganta din celalalt comp artiment al avionului, aproape de toaleta, unde Rmy, posac si cu pistolul n mna, ndeplinea de a-l pazi pe calugarul albinos aruncat la picioarele lui ca un balot murdar. . nainte d a cuvinte. Av ti: . Prieteni, mi dau seama ca eu sunt doar un oaspete n aceasta calatorie si ma simt onorat pentru acest statut. Totusi, ca unul care si-a petrecut ntreaga viata n cautarea G raalului, simt ca este datoria mea sa va previn ca ati pornit pe un drum pe care nu mai exista cal e de ntoarcere . indiferent de pericolele ce va vor sta n cale. Miss Neve anta ca . Da. . Si, fireste, te simti obligata sa urmezi acest drum, indiferent unde te va duc e el. Sophie ncuviinta, cu toate ca mai avea o motivatie, la fel de puternica: "Adevaru l despre familia mea". Desi Langdon o asigurase ca nu exista nici o legatura ntre cheia de bolta s i trecutul ei, simtea totusi ca acest mister avea o componenta profund personala, ca si cum criptex-ul faurit de minile bunicului ei ncer ti acesti ani. . Bunicul tau si cei trei senesali au murit n seara aceasta pentru a pastra cheia de bolta departe

de Biserica. Opus Dei s-a apropiat de ea primejdios de mult. ntelegi, sper, ca ac est fapt ti aseaza pe umeri o responsabilitate imensa. Ti s-a ncredintata o torta! O flacara vie, ce ar de de doua mii de ani si pe care n-o poti lasa sa se stinga. Torta aceasta nu poate cadea n minile cui nu t rebuie. mi dau seama . continua Teabing privind spre caseta din lemn de trandafir . ca nu ai av ut de ales n aceasta privinta, dar, tinnd seama d -o ncredintezi altcuiva. . Bunicul mi-a dat mie criptex-ul. Sunt sigura c Teabing parea mai ncurajat, dar nu pe deplin: . Bun! Vointa si hotarrea ferma sunt necesare. Si totusi, as vr hiderea cripte . Cum asa? . Draga mea, imagineaza-ti ca ai deodata n fata o harta care ti arata unde este as cuns Sfntul Graal. n acel moment, vei fi n posesia unui adevar capabil sa schimbe istoria pent ru totdeauna. Vei deveni pastratoarea unui secret pe care omul l-a cautat timp de secole. Si te ve i confrunta cu responsabilitatea de a-l face cunoscut ntregii lumi. Cel care va face acest lucru va fi venerat de unii si dispretuit de altii. Problema care plinire o asemenea sarcina. Dupa un moment de gndire, Sophie replica: . Nu sunt sigura ca aceasta decizie Sprncenele lui Teabing zvcnira: . Nu? Daca nu tie, cea care detine cheia de bolta, atunci cui apartine? . Confreriei, care a reusit sa pastreaze secretul timp de aproape doua mii de an i. . Staretia? Cum? n noaptea asta a fost nimicita. Decapitata, asa cum ai spus tu. Daca este vinovat un spion din propriile rnduri sau cineva din afara, noi nu vom sti probab il niciodata, dar faptul ramne: cineva a descoperit identitatile celor patru membri de vrf ai organi zatiei. n ta, eu n-as avea ncredere n nici o persoana . Si atunci, ce sugerezi? ntreba Langdon. . Robert, stii la fel de bine ca mine ca Staretia nu a aparat acest adevar attia ani doar pentru a-l tine ascuns o vesnicie. Membrii ei asteptau m a este pregatita sa faca fata adevarului. . Si crezi ca acest moment a sosit? . Absolut. Nici n-ar putea fi mai evident acest lucru. Toate semnele istorice su

nt vizibile si, pe urma, daca Staretia n

a tocmai acum? . Calugarul nca nu ne-a spus ce urmarea, riposta Sophie. . Scopul pe care-l urmarea el este acelasi cu al Bisericii . de a distruge docum entele care ar dezvalui marea mistificare. Vaticanul s-a apropiat acum de acest obiectiv mai mu lt dect oricnd n trecut, iar Staretia ti-a acordat dumitale toata ncrederea ei, miss Neveu. Misiun ea de salvare a Graalului arul. Langdon interveni: . Leigh, a-i cere lui Sophie sa ia o astfel de decizie nseamna sa-i arunci pe ume ri o povara mare pentru cineva care a aflat abia cu o ora n urma de existenta documentelor S angreal. . mi cer scuze daca te presez, miss Neveu. Eu, unul, am fost totdeauna de parere ca aceste documente trebuie date publicitatii, dar, la urma urmei, decizia ti apartine. Cre d ns gndesti la ceea ce se va ntmpla daca vom reusi sa deschidem cheia de bolta. . Domnilor, replica Sophie pe un ton ferm, pentru a folosi cuvintele voastre: "N u tu gasesti Graalul, ci el te gaseste pe tine". ni timpul, voi sti ce sa fac! Amndoi o privira surprinsi. .

7 La Chteau Villette, n salon, locotenentul Collet privea focul din semineu, dezamag it la culme. Fache sosise cu cteva momente n urma si acum se afla n ncaperea a cnd sa coordoneze tentativa esuata de a loca "Ar putea fi oriunde acum", si spuse Collet. Nesocotise ordinele directe ale capitanului si-l ratase pe Langdon a doua oara, asa ca era multumit cel putin ca PTS identificase urma de glont n podea, corobornd astfel afi rmatiile sale ca n casa fusese tras un foc de arma. Dispozitia lui Fache era nsa crunta si locoten ce apele se vor mai linisti, repercusiunile grave nu vor ntrzia sa apara. Din pacate, nimic din ce gasisera n salon nu parea sa indice nici ceea ce se ntmpla

se, nici cine fusese implicat. Audi-ul negru de afara fusese nchiriat pe un nume fals, cu o car te de c rentele din masina nu se potriveau c Un agent dadu buzna n sal . Unde-i capitanul Fache? . Vorbeste la telefon, raspunse Collet fara a-si lua privirea de la focu . Am terminat de vorbit! latra Fache, intrnd n salon. Ce-ai aflat? . Domnule, Centrala a primit un apel de la Andr Vernet, D iscute c . Ce? Acum Collet si ridica, n sfrsit, ochii. . Vernet recunoaste ca Langdon si Neveu au intra . Ne-am dat si noi seama. De ce a mintit Vernet? . Zice ca nu vorbeste . n schimbul a ce? . Vrea ca numele bancii sa nu ajunga n presa si sa-l a angdon si Neveu au furat ceva . Ce?! izbucni Collet. C Fache nici nu tr . Ce au furat? . Ver ectiv. Collet ncerca sa-si imagineze cum de s-a putut ntmpla asa ceva. Poate ca Langdon si Neveu lau amenintat pe bancher cu arma. Poate ca l-au silit sa deschida contul lui Saun ire si sa-i scoata din banca n furgoneta blindata. Orict de logic ar fi parut acest scenar sa creada ca Sophie Neveu s-ar imp Din bucatarie, un alt agent striga: . Capitane! V esti proaste! Dupa treizeci de secunde, Fache se pregatea sa paraseasca Chteau Villette. Aflase ca Teabing avea un a. Functionarul de la aerodrom sustinuse ca nu stie cine era n avion si nici ncotro s e ndreapta. Decolarea nu fusese programata si nu existase nici un plan de zbor. Ct se poate d

e ilegal, chiar pentru un aerodrom

unsurile dorite. . Locotenent Collet! latra el n drum spre usa. Nu am de ales s at

7 Cnd avionul ajunse la altitudinea de croaziera, zburnd spre Londra, Langdon si desf acu bratele din jurul caset ea, nerabdatori. Profesorul nu acorda atentie de aceasta data criptex-ului si discurilor sale mar cate cu litere, ci se concentra asupra fetei interioare a capacului. Cu vrful unui pix, desfacu atent t randafirul ncastrat, scotnd la iveala textul gravat dedesubt. "Sub Rosa", murmura el, spernd ca o noua privire asupra

Dupa cteva secunde, frustrarea pe care o simtise si prima oara la nceput ncepu sa p una din . Din locul n care statea, pe partea opusa a mesei, Sophie nu vedea textul, dar nep utinta lui Langdon de a identifica imediat limba o lua prin surprindere. "Bunicul folosea o limba att de obscura, nct nici un sp trebuit s-o mire; la urma urmei, n-ar fi fost acesta primul secret pe care i-l a scunsese bunicul ei.

n fata ei, sir Leigh Teabing p caun, se apleca ntr-o parte si ncerca sa vada ceva pe lnga Langdon, care era nca apl ecat deasupra casetei. . Nu stiu, sopti profesorul. As zice ca-i o limba semitica, dar nu ilor semitice timpurii includ ne - udot. Aceasta . Probabil e mai veche, presupuse Teab . Ne udot? ntreba Sophie.

. Majoritatea alfabetelor semitic losesc ne udot . puncte si liniute scrise sub sau deasupra consoanelor . pentru a indica sunetele vocalice. n termeni istorici, ne udot a aparut recent n limba. Langdon continua sa priveasca textul, pierdut. . O transliteratie sefardica, poate...? Dar Teabing deja nu mai rezista: . Daca as putea si eu sa... si ntins ile vechi standard . greaca, lati a mai specializata, poate o scriere Ra Tragnd adncnd aer n piept, T lungi ramase tacut. Cu fiecare secunda, ncrederea n sine i se topea: . Sunt uluit, spuse, n ce ! Langdon ofta, descurajat: . Pot sa vad si eu? ntr Teabing se prefacu a n-o fi auzit: . Robert, spuneai mai devreme ca ai impresia ca ai mai vazut ceva asemanator nain te? Profesorul parea siderat: . Asa am crezut, dar nu sunt s . Leigh! insista Sophie, deloc ncntata sa fie lasata pe dinafara. Pot sa ma uit si eu la caseta pe care mi-a la . Fireste, draga, replica el si mpinse caseta spre ea. Nu voise s-o umileasca, dar era cert ca Soph ic al Royal Society si un profesor de simbolistic ectiva, cum sa reuseasca ea... . Aaah! exclama Sophie la cteva secunde dupa ce-si aruncase privirea pe text. Tre buia sa-mi fi

nchipuit! Langdon si Teabing se ntoarsera n acelasi timp, privind-o uimiti. . Sa-ti fi nchipuit ce? se interesa sir Leigh. . Ca asta e limba pe care ar fi folosit-o bunicul . Vrei sa spui ca poti citi textul? . Foarte usor, ciripi Sophie, ncntata de sine. Bunicul sase ani. O vorbesc fluent. Apoi se apleca peste masa si-l fulgera pe Teabing cu o privire dojenitoare: . Si sincer, sir, tinnd cont de loialitatea dumneavoastra fata de Coroana, sunt p utintel surprinsa ca n-ati recunoscut-o de la b Instantaneu, Langdon si dadu seama. "Nu-i de mirare ca scrisul mi parea al n Cu ctiva ani n urma, profesorul luase parte la un eveniment desfasurat n cadrul Muz eului Fogg de la Harvard. Fost absolvent al universitatii, Bill Gates acceptase sa mprumute muzeului una dintre nepretuitele sale achizitii . optsprezece coli de hrtie pe care le cumparase rece tii de la Armand Hammer Estate. Suma oferita . nu mai putin de 30,8 milioane de dolari. Autorul paginilor . Leonardo da Vinci. Cele optsprezece file . numite Codex Leicester, n cinstea celebrului lor detinato r, contele de Leicester . erau tot ce mai ramasese dintr-un fascinant jurnal al lui da Vinci: eseuri si schite ce rezumau teoriile sale originale despre astronomie, g Profesorul si mai amintea si acum reactia pe care o avusese atunci cnd, dupa ce st atuse rabdator la rnd, zarise n sfrsit pretioasele documente. O cru excelent conservate si scrise ntr-o caligrafie impecabila . cerne dexul parea o aiureala. La nc ese textul n italiana veche. Dar dupa ce le studiase cu atentie, si daduse seama c a nu recunoaste nici un cuvnt, ba chiar nici o litera. . ncercati asa, domnule, i se adresase unul dintre responsabilii muzeului, aratndu -i o oglinjoara de mna prinsa cu un lantisor de marginea vitrinei. L T n nerabdarea sa de a citi notitele marelui savant, u udini deosebite era aceea de a scrie "n oglinda". Istoricii

eda asa doar pentru a se am ci nu-i poate fura ideile

Sophie surse n sinea ei, vaznd c Langdon ntelesese. . Pot sa citesc primele cuvinte, spuse ea. Sunt n engleza. Teabing nca nu pricepuse: . Explicati-mi si mie! . Scriere inversa, raspunse Langdon. Avem nevoie de o oglinda. . Ba nu, replica Sophie. Sunt sigur Lua caseta si, plasnd-o n fata unei lampi de pe perete, ncepu sa examineze partea i nterioara a capacului. Bunicul ei nu putea scrie invers, asa ca ntotdeauna "trisa": scria ia pe partea cealalt ta de lemn si apoi rindeluise dosul lemnului pna ce ramasese doar o foita subtire ul pirogravat se vedea clar. Nu-i mai ramasese dupa aceea dect sa ntoarca foita de lemn invers si s-o fixeze n capacul casetei. Aseznd capacul n dreptul lampii, si dadu seama ca presupunerile ei erau corecte. Fa sciculul viu de lumina strabatea stratul subtire de lemn, iar textul aparea scris normal. P . n rg picioarele sale. Omul zacea nemiscat, resemnat parca sau rugndu-se n tacere pentr u izbavire.

use re Sophie lua o bucata de hrtie si transpse aplecara asupra textului, citindu-i pe rnd. Era ca un fel deduia sa indice cum poate fi deschis criptex-ul: An ancient word of wisdom frees this scroll... nd helps us eep her scaner'd fam AA headstone praised by Templars is the ey... And atbash will reveal the truth to thee. "Un stravechi cuvnt de-ntelepciune libereaza acest papirus... Pentru ca al ei neam unit sa l pastram... Piatra de capati draga templierilor e cheia... Ce atbash adevarul ti-l va revela." nainte sa se apuce sa se ntrebe care poate fi parola ascunsa n aceste versuri, Lang don sesiza un a lt aspect, mult mai profund: metrica poemului. "Pentametru iambic!" l ntlnise de nenumarate ori de-a lungul anilor n care studiase societatile secrete d in Europa . ba chiar si anul trecut, n Arhivele Secrete ale Vaticanului. Vreme de secole, pen tametrul iambic fusese preferatul nvatatil or de pretutindeni, de la grecul Arhilocus pna la Sha espeare, Milton, Chaucer si Voltaire . oameni cu vederi largi, care si scrisesera comentariile pe teme sociale ntr-un metr u pe care multi l considerau ca avnd proprietati mistice. Radacinile pentametrului iambic erau extrem de vechi, datnd din vremurile pagne. "Iambi. Doua silabe cu accent opus. Accentuata si neaccentuata. Yin si yang. O p ereche echilibrata. Siruri de cte cinci astfel de perechi. Pentametru. Cinci . pentru pe ntagrama zeitei Venus si pentru sacrul feminin." . E un pentametru! exclama Teabing, ntorcndu-se spre Langdon . Si poemul e n engleza! La lingua pura! Profesorul ncuviinta. La fel ca majoritatea societatilor secrete aflate pe poziti i opuse fata de cea a Bisericii, Le Prieur de Sion considerase timp de secole ca engleza era unica limb a europeana "pura". Spre

deosebire de franceza, spaniola si italiana, toate nrudite cra accesibila masini i de propaganda a Romei, devenind a stfel n timp o limba secreta, folosita preponderent de acele organizatii suficient de educate pentru a o nvata. . Poemul acesta, exclama Teabing, se refera nu numai la Graal, ci si la templier i si la urmasii Mariei Magdalena! Ce am putea cere mai mult? . Parola, replica Sophie, citind nca o data poemul. Se pare ca avem nevoie de un stravechi cuvnt de ntelepciune. . Abracadabra? propuse britanicul, cu privirea scnte"Un cuvnt din cinci litere", si spuse Langdon, gndin utea fi considerati cuvinte de ntelepciune . fragmente din texte mistice, profeti i astrologice, legaminte ale societatilor secrete, incantatii Wicca, formule magice egiptene, m antre pagne... Lista era nesfrsita. . Parola, continua Sophie, pare a avea legatura cu templie rii. "Si piatra de capati a templierilor e cheia." . Leigh, tu esti specialistul n templieri. Ai vreo idee? Dupa cteva secunde de meditatie, Teabing ofta. . Pai, piatra de capati nu poate fi altceva decfere la mormntul pe care templierii l conside ra ca fiind al Mariei Magdalena, nsa asta nu ne ajuta prea mult, fiindca nu stim unde se afla acest loc de veci. . n ultimul vers, interveni Sophie, se spune ca atbash va revela adevarul. Am mai auzit undeva cuvntul acesta... atbash. . Nu ma mira deloc, replica Langdon. L-ai auzit probabil la cursul de criptograf ie. Cifrul Atbash este unul dintre cele mai vechi coduri. "Desigur! Celebrul sistem ebraic de codificare." ntr-adevar, nvatase la cursul de criptografie despre cifrul Atbash, care data din jurul anului 500 nainte de Hristos si era folosit n prezent ca un exemplu clasic de schema de subst itutie rotationala. O forma banala de criptograma ebraica, cifrul Atbash era un simplu cod de substitutie bazat pe alfabetul ebraic, de douazeci si doua de litere. n Atbash, prima litera era nlocui ta cu ultima a alfab etului, cea de-a doua . Cifrul Atbash e ste cum nu se poate mai potrivit, remarca Teabing. Texte criptate cu ajutorul lu i

pot fi ntlnite n Cabala, ialistii si misticii evrei mai descopera nca si astazi ntelesuri ascunse folosind acest cod. Nu ma ndoiesc ca Staret . Singura problema, interveni Langdo . Teabing ofta. . Trebuie sa fie un cod pe piatra aceea de pretuita de templieri. Dupa expresia ntunecata de pe acest lucru. "Atbash e cheia. Dar ne lipseste usa!" Trei minute mai trziu, britanicul suspina din greu si clatina din cap: . Prieteni, sunt depasit! Lasati-ma sa ma gndesc putin n linis etele nostru si sa aduc ceva de rontait. Si pleca spre compartimentul din spate al avionului. Sophie se simtea si ea istovita. Afara, ntunericul dinaintea aparitiei zorilor era ca de smoala. O senzatie strani e si facu loc n sufletul ei: parca zbura aiurea prin spatiu, fara nici cea mai vaga idee u ag "T Si m barbati ca n cilindrul de piatra se afla "adresa" comorii, ea dezlegase suficient e mistere ale bunicului sau pentru a sti ca acesta nu-si dezvaluia

73 Controlorul de trafic aerian din tura de noapte motaia n fata unui radar n astepta re, cnd capitanul Politiei Judiciare dadu cu usa de perete. . Avionul lui Teabing! tipa la el Bezu Fache dnd buzna n turnul de control. ncotro a pl Initial, omul bigui ceva ntr-o jalnica ncercare de a proteja interesele britaniculu i . unul dintre cei mai respectabili clienti ai aerodromului. . Bin

un plan de zbor. Capitanul i facu semn unui agent, care se aprop urnd. si aminti articolele din presa care dezbateau o problema controversata: era capitanul Fache un erou sau un pericol public? El, unul, tocmai aflase rasp . Stati! se ruga el la vederea ndra pentru un tratament medical. Are un hangar la Aeroportul Biggin Hill din Ke nt. La marginea Londrei. Fache facu semn ofiterulu . Spre Biggin Hill se ndreapta si n seara asta? . Nu stiu. Avionul a decolat pe culoarul sau ob reaza Londra ca destinatie. Biggin H . Mai avea si alti pasageri? . Do barca asa cum doresc. Persoanele care se afla la bord intra n aeroportul de destinatie. Fache se uita din nou la ceas si apoi privi aeronavele nsiruite ce asteptau afara . . Daca se ducnd la Biggin Hill, n ct timp ajung? C . Fach . . Vreau discretie. Politia locala. Spune-le sa permita aeronavei lui Teabing sa aterizeze s nconjoare pe pista. Sa nu debarce nimeni pn 74 . Esti tacuta, observa Langdon

. Doar obosita. Si poemul acesta... Nu stiu. Profesorul avea si el aceeasi stare de spirit. Huruitul mot a l hipnotizau, iar capul nca l durea acolo unde l lovise calugarul. Teabing era tot undeva n compartimentul din spate si Langdon hotar sa profite de momentul de singuratate p entru a vorbi cu Sophie ceva ce-l framnta . Cred ca am nteles, n ca voia ca eu sa-ti explic ceva! . Istoria Sfntului Graal si a Marie Langdon ezita o clipa, nestiind cum ar trebui s . Este vorba despre ra ce ani. Jacques Saunire spera, cred, ca lucrurile se vor ndrepta daca vei ntelege c e anume v-a ndepartat unul de altul. Sophie se foi n scaun: . Dar nu ti-am spus ce anume El o privi a . Ai surprins un ritual sexual, nu-i asa? . De unde stii a . Sophie, mi-ai spus ca ai vazut un lucr tate secreta. Iar acel lucru te-a deranjat att de tare, nct de atunci ai refuzat sa mai stai de vorba cu e chipui ce anume ai vazut Ea tacea. . S-a ntmplat prin primavara, nu-i asa? continua cul lui martie. Sophie privea n continuare pe fereastra: . Veneam n vacanta de primav eme. . Vrei sa-mi povestesti? . Nu cred. Apoi, brusc, se ntoarse spre el; . Nu stiu prea bine ce am vazut. . Erau prezenti att barbati, ct si femei?

Dupa o clipa, Sophie ncuviinta. . mbracati n alb si negru? si sterse lacrimile si apoi nclina din nou din cap, parnd mai relaxata. . Femeile purtau rochii albe de matase... si pantofi aurii. Tineau n mini globuri aurii. Barbatii aveau tunici negre si pantofi negri. Profesorul se stradui sa-si ascunda emotiile, aproape ca nu-i venea sa creada ce ea ce auzea. Sophie Neveu fusese martora unei ceremon . Purtau masti? nt . Da. Toti. Identice. Femeile albe, barbatii negre! Langdon citise numeroase descrieri ale acestei ceremonii si-i n . Se numeste Hieros Gamos, tesele egiptene o nde au seam Ea nu i raspunse. . Expresia Hieros Gamos provine n limba greaca si nseamna mariaj sacru. . Ritualul pe care l-am vazut eu nu era deloc o casatorie. . Mariaj, adica uniune, Sophie. . Mai bine zis, sex. . Nu. . Nu? Ochii ei maslinii l priveau ntrebatori acum si, pentru moment, Langdon ceda putin. . Adica... da, dintr-un punct de v Si-i explica mai departe ca, desi ceea ce vazuse ea paruse probabil un fel de ri tual sexual, Hieros Gamos nu avea nimic de-a face cu erotismul. Era un act spiritual. n trecu a prin care omul putea ajunge la ex init din punct de vedere spirit dintre barbat si femeie constituia unica modalitate prin care omul se mplinea sp iritual si ajungea la gnosis . cunoasterea divinului. Pe vremea zeitei Isis, ritualurile se xuale erau considerate unica punte dintre Pamnt si Ceruri. . Prin comuniunea cu femeia, continua Langdon, barbatul putea atinge un moment d e orgasm n care mintea i se golea de orice gnd si atun Sophie i arunca o privire sceptica: . Orgasmul ca... rugaciune?

Profesorul ridica din umeri, desi ea avea dintr-un anumit punct de vedere drepta te. Din punct de vedere fiziologic, orgasmul masculin era nsotit de o frntura de secunda complet li psita de gnduri. Un scurt vacuum mental. Un moment de limpezime, n care Dumnezeu putea fi ntrezarit . Cei care practica meditatia ating aceeasi stare de vid mental fara sa aiba nevoie de sex si descriu adesea Nirvana ca pe un infinit orgasm spiritual. . Sophie, nu trebuie sa uiti ca opiniile despre sex ale anticilor erau complet d iferite de ale noastre, cei de astazi. Actul sexual dadea nastere unei noi vieti . miracolul su prem . ori miracolele nu pot fi mplinite dect de zei. Capacitatea femeii de a da viata din pntecele ei i c onferea un caracter sacru. De zeita. Ia a si cea feminina . prin care barbatul putea afla mplinirea spirituala si cunoast erea lui Dumnezeu. Ce ai vazut tu nu avea nimic de-a face cu sexul, ci cu spiritualitatea . Ritualul Hieros Gamos nu e o perversiune. E o ceremonie profund sacrosancta. Cuvintele lui pareau ca au atins o coarda sensibila a sufletului ei. Sophie fuse se extrem de retinuta si de stapna pe sine toata seara, dar acum, pentru prima data, Langdon v azu cum aerul ei ferm si controlat ncepe sa se destrame. Ochii i se umplura din nou de lacrimi, pe care si le sterse cu mneca jachetei. Mai bine sa-i lase o clipa sa-si revina. Desigur, conceptul actului sexual ca o cale de comuniune cu Dumnezeu era, la prima vedere, de neimaginat. Stu ata cnd le spunea ca traditia iudaica timpurie implica acte sexuale rituale. "Si nu altundeva, ci doar n Templu!" Evreii din vechime credeau ca n Sfnta Sfintelor din Templul lui Sol omon rezida nu numai Dumnezeu, ci si corespondentul sau feminin, She inah. Oamenii care cautau m plinirea spirituala veneau la Templu pentru a consulta preotesele . hierodule . cu care f aceau dragoste si aveau asfel experienta divinului prin intermediul uniunii fizice. Tetragrama iu u al lui Dumnezeu . provine, de fapt, din numele Yehova, la rndul lui o mbinare an drogina a masculinului Yah cu numele pre-ebraic al Evei, Havah. . Pentru lui sexual ca un mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o amenintare serioasa pentru puterea si autoasumata ei pozitie de unic intermediar ntre om si divinitat e. Din motive lesne de nteles, Biserica a facut tot ce a putut pentru a demoniza dragostea fizica si a o ostraciza ca pe un act dezgustator si pacatos. Iar celelalte religii majore ale vremii au procedat la f el. Sophie ramase tacuta, dar profesorul avea impresia ca ncet-ncet ncepe sa-l nteleaga

mai bine pe bunicul ei. Ca o ironie a sortii, Langdon abordase aceeasi tema n sala de curs , cu numai cteva luni n urma. . E, oare, surprinzator faptul ca avem fata de sex sentimente contradictorii? i nt rebase atunci pe studentii sai. Mostenirea noastra antica si nsasi fiziologia corpului uman ne sugereaza ca sexul e un lucru perfect natural . o cale spre mplinirea spirituala . si totusi religia m od iderndu-l rusinos, si ne nvata sa ne nabusim dorintele sexuale ca fiind porniri dia volesti. Langdon preferase totusi sa nu-si socheze studentii pove te din lumea ntreaga . multe foarte influente . practicau nca si astazi ritualuri sexuale, pastrnd astfel vii vechile traditii. Personaj t lucru cnd se strecurase n mijlocul unei ntruniri secrete a elitei din Manhattan s i surprinsese o ceremonie Hieros Gamos. Din pacate, realizatorii filmului denaturasera semnifica tia ritualului, dar esenta lui totusi ramasese . o societate secreta care celebra magia uniunii sexu ale. . Dom ergem la biserica, ar trebui sa facem mai mult sex? Langdon sursese, fara a musca din momeala. Din ce auzise el despre petrecerile de la Harvard, tinerii astia nu duceau deloc lipsa de sex. . Domnilor, replicase el, constient ca se afla pe un teren minat, as putea sa va ofe stie. Fara a fi att de temerar, nct sa propovaduiesc sexul premarital si, deopotriv a, fara a fi att de naiv nct sa cred ca sunteti cu totii niste ngerasi puri, va voi oferi un singur sfat referitor la viat T . Data viitoare cnd va veti afla n compania unei femei, ncercati sa priviti n propri ul suflet si sa vedeti daca nu cumva puteti aborda sexul ca pe un act mistic, spiritual. Stradui ti-va sa gasiti acea scnteie de divinitate pe care barbatul o poate atinge numai prin uniunea cu sacru l feminin. Fetele din banci aprobasera n tacere, surznd cu subnteles. Ba te grosolane si glume fara perdea. Langdon oftase. Barbatii de la colegiu erau nc a niste baietei. Sophie si lipi fruntea rece de fereastra si, privind n gol, n noapte, ncerca sa ntele aga tot ce-i spusese Langdon. Pareri de rau ncepeau iarasi s-o copleseasca. "Zece ani." Gndul i zbura la teancurile de scrisori nedeschise pe care le primise de la bunicu toarce privirea de la geam, ncepu sa i povesteasca. ncet. Cu retin

Relatndu-i cele ntmplate n noaptea aceea, simti cum aluneca napoi, n trecut... strabat e paduricea din jurul proprietatii bunicului ei din Norman e care razbescnd de undeva, de dedesubt... si apoi descopera usa secreta. Coboara ncet scara de

piatra, treapta are se ascunsese, la capatul scarii, privea grupul de oameni necunoscuti care se leganau si intonau incantatiile la lumina tremuratoare a lumnarilor. "Visez", si spusese n Femeile si barbatii erau intercalati, alb, negru, alb, n ile ridicau n mini globurile aurii si rosteau n cor: . Am fost cu tine de la ea zilei. Apoi globurile erau lasate mai jos si toti participantii ncepeau sa se legene nain te si napoi, de parca ar fi fost n transa. Celebrau, probabil, ceva ce se afla chiar n mijlocul ce rcului. "La ce Ritmul incantatiei se accelera. Mai repede! Mai tare! . Femeia din fata ta e dragoste! strigau femeile, ridicnd din nou globurile. Iar barbatii raspundeau: . Ea-si are sa Incantatia era din ce n ce mai sacadata. Mai rapida. Mai sonora. Participantii fa cusera un pas nainte si ngenuncheasera cu totii, n acea clipa, Sophie reusise, n sfrsit, sa vada ce ea ce priveau toti. Pe un altar jos, decorat, din mijlocul cercului, se afla un barbat. Gol, ntins pe spate, cu chipul acoperit de o masca neagra. Sophie recunoscuse imediat trupul si semnul din nast ere de pe umar. Abia izbutise sa-si nabuse strigatul de surprindere. Grand-pre! Imaginea era ntr-ad evar socanta, dar asta nu era totul. Deasupra bunicului ei se afla o femeie, goala si ea, cu o masca alba si cu parul bogat, argintiu, care-i cadea l i, S ape un c sese si se mpleticise pe scari, iesise afara din casa, si pornise imediat spre Pa ris, tremurnd din tot corpul.

75

Turbojetul survola marea de lumini de pe Coasta de o a doua convorbire cu Fache. n , dar si dadu seama ca era prea socat pentru a mai sim "De s-ar termina odata!" Ultimele vesti primite de la Fache erau greu parea sa aiba sens. "Ce se ntmpla?" Totul ie am amestecat pe Silas? n ce m-am amestecat eu nsumi?!" Tremurnd, episcopul se apropie de cabina pilotulu . Trebuie sa schimbam destinatia. Pilotul i arunca o privire pe . Glumesti, nu-i asa? . Nu. Trebuie sa ajung imediat la Londra! . Parinte, asta e un zbor charter, nu un taxi! . ti voi plati suplimenta ape ca nu e nevoie sa schim . Nu e o chestiune legata de bani, parinte! Sunt alte elemente de care trebuie s a tin seam . Zece mii de euro. Pe loc. Pilotul se ntoarse, cu ochii ct cep . Ct? Ce fel de preot poarta cu el attia bani lichizi?! Aringarosa se apropie de servieta lui neagra, o deschise si scoase u ator, pe care i-o ntinse. . Ce-i asta? ntreba omul. . O obligatiune la purtator em Pilotul i arunca o privire nedumerita: . E acelasi lucru cu banii lichizi! . Numai ca banii sunt bani, i raspunse omul si-i napoie obligatiunea. Aringarosa simti ca i se nmoaie picioarele si se rezema de usa cabinei. . E o problema de viata si de Pilotul privi lung inelul de aur de pe degetul episcopului. . Sunt diamante adevarate?

. Oh, nu ma pot desparti de acest inel! Omul ridica din umeri si-i ntoarse spatele, revenind la comenzile avionului. Cu o tristete coplesitoare, Aringarosa si mngie inelul de pe deget. Din t a t A i cum T Totul ncepuse sub forma unei cauze sfinte. Un plan ingenios pus la punct. Acum, a idoma unui domino, piesele se prabuseau una cte una... iar finalul nu se ntrezarea nca. 76

Se vedea clar ca Sophie nu-si revenise nca de pe urma amintirilor a pe el, Langdon era uluit de cee desfasurare, Sophie se vazuse nevoita sa faca fata unei realitati de doua ori m ai socante: personajul central fusese nsusi bunicul ei... Marele Maestru al confreriei Le Pri eur de Sion. E drept, o companie selecta: da Vinci, Botticelli, Isaac Newton, Victor Hugo, Jean Coctea u... Jacques Saunire. . Nu stiu ce altceva ti-as mai pu Ochii ei, scaldati n lacrimi, aveau acum o nuanta adnca, maslinie: . M-a crescut ca pe propria fiica. Profesorul recunoscu emotia care, treptat, i ncetosa privirea: remuscare. Profunda si rec ie Neveu l alungase pe batrn din viata ei si n sfrsit acum l ve Afara, zorii se iveau deja pe cer, o dunga rosiatica marca rasaritul. Sub ei, pa mntul era nca nvaluit n ntuneric. . Ceva d Teabing intra n cabina, ducnd n mna ndu-se pentru putinele rezerve de care dispunea. . Prietenul nostru, calugarul, nca nu e pregatit sa vorbeasca! Sa-i mai lasam nsa putin timp! Apoi, muscnd dintr-un biscuit, si ndrepta atentia spre poem. . Deci, dragii mei, nregistram vreu itndu-se la Sophie. Unde mama dracului e piatra aceea de capati? Piatra att de drag

a templierilor! Sophie clatina din cap, fara sa-i raspunda. Lasndu-l pe britanic sa studieze din nou versurile, Langdon deschise o cutie de C ola si se ntoarse spre fereastra, cu gndurile pierdute printre imagini ale te. "Piatra de capati draga templierilor e ch a de capati venerata de templieri!" ntunericul noptii se destrama rapid si, sub ecii." Nu mai era mult pna la destinatie. Poate ca lumina zilei le va aduce o riu, cu att gndurile lui pareau mai negre. Ritmurile p lui Hieros Gamos pareau a se confun "O piatra de capati ve Dedesubt, oceanul lasase din nou loc pamntului s a de bautura aproape ca-i scapa din mna: . N-o sa va vina sa credeti, exclama n timp ce se ntorcea spre ceilalti. Piatra de capati a templierilor... Mi-am dat seama ce este! Teabing facu oc . Stii unde este piatra de mormnt? Langdon surse: . Nu, nu unde este, ci mai degraba ce anume este. Sophie si britanicul se trasera mai aproape, numai ochi si urechi. . Cred ca ap din piatra, le explica Langdon, care cazuse prada din nou entuziasmului sau d idactic. Nu e o piatra de mormnt. . Un cap din pia Nici Sophie nu parea ctusi de putin convinsa. . Leigh, . ntr-adevar. O sumedenie de acuzatii false. Sodomie, urinare pe cruce, venerarea diavolului . o lista ntreaga. . Si pe lista aceea se afla deopotriva adorarea unor falsi idoli, am dreptate? M ai exact, Biserica i-a acuzat pe Templieri ca practica ritualuri secrete n cadrul carora venereaza un c

eu pagn care... . Baphomet! izbucni Teabing. Pe legea mea, Robert, ai dreptate! O piatra de capa ti att de draga Templierilor! Profesoru tilitatii, asociata cu forta creatoare a actului reproducerii. Baphomet era repr ezentat sub forma unui cap de berbec sau de tap . un simbol obisnuit al fecunditatii si procrearii . Cavalerii templieri l venerau formnd un cerc uman n jurul capului sculptat si naltnd rugaciuni. . Baphomet! exclama din nou Teabing. Ceremonia preamarea magia creatoare a uniri i sexuale, dar papa Clement a insistat si a convins n cele din urma lumea ca piatra sculptat a a templierilor, l reprezenta de fapt pe diavol. Vaticanul a folosit capul lui Baphomet ca pe o pro ba incendiara mpotriva templierilor. Langdon ncuviinta. Credinta moderna ntr-un diavol ncornorat, numit Satan, deriva di n stradania Bisericii de a face din capul de berbec sau de tap al zeului nt, stradaniile sale dadusera roade, desi nu n ntregime. Masa de Ziua Recunostinte i din traditia americana amintea si astazi de simbolurile p tituia un tribut adus lui Baphomet si se regasea n mitologia greaca, n care micul Zeus fusese alaptat de o capra al carei corn se rupsese, oferindu-i o provizie nesfrsita de f ructe. Baphomet rea" nestiut si n fotografiile de g i prieten, ca doua coarne; putini dintre acesti glumeti stiau nsa ca ges . a . B Britanicul afisa un zmbet larg: . Draga mea, acesta e momentul n care intra n scena cifrul Atbash.

7 Langdon era impresionat. t, folosise echivalentele latine, nu caracterele ebraice, si acum cta:

A B G D H V Z Ch T Y K L M

. Alef, Beit, Gimel, Hei, Vav, Zayin, Chet, Tet, Yud, Kaf, Lamed, Mem, Nun, Same ch, Ayin, Pei, Tzadi , Kuf, Reish, Shin, Tav S . n ortografia tr c . Cinci litere, sfrsi Sophie. Teabing ncuviinta si ncepu din nou sa scrie: . Bun, iata cum se scrie cuvntul Baphomet cu c ru mai multa claritate: B a P V o M e . Sa nu uitam, desigur, a m aplica cifrul Atbash direct. n continuare, nu mai trebuie dect sa ne cream propr ia schema de substitu . ate ile d refl , in v la sh. mic c p e lvat l HolScris y. ima jum atat i de si

ded ea de

. Criptanalistii nume ta: A B G D H V Z Ch T Y K Th Sh R Q Tz P O S N M L Teabing chicoti vesel: . Ai dreptate. Ma bucur sa vad ca amicii de la Holloway si fac bine treaba.

Privind matricea de substitutie, Langdon simti acelasi fior pe care banu ntii din vechime, cnd utilizasera pen rul Misterul Sheshach. Timp de secole, cei ce studiau tex irile biblice la o cetate numita Sh mente, cu toate ca era mentionat deseori n Cartea lui Ieremia . regele din Shesha ch, cetatea Sheshach, poporul din Sheshach. n cele din urma, un nvatat transpusese numele folo sind cifrul Atbash, iar rezultatul se dovedise exploziv. Cifrul arata ca termenul Sheshach e ra, de fapt, un cod ce desemna o alta cetate, mult mai cunoscuta. Procesul de decriptare Sheshach era scris n ebraica Sh-Sh-K. Transpus n matrita de substitutie, Sh-Sh Iar B-B-L n ebraica se cit Misterioasa cetate se dovedise a nu fi alta dect Babel, ceea ce declansase un val frenetic de reexaminari ale Bibliei. n numai cteva saptamni, ma operite n Vechiul Testament, dezvaluind o varietate uluitoare de semnificatii asc unse, despre existenta carora savantii nu avusesera macar habar pna atunci. . Ne apropiem, sopti Langdon . Pas cu pas, Robert. Sophie, esti gata? Ea nclina capul, tacuta. . Bun! n ebraica si titutie, pentru a obtine parola format Profesorul simtea ca inima lui mai are putin si i sare din piept. Lumina vie a so arelu de afara. Privind t . B devine Sh... P devine V... Teabing rdea cu gura pna la urechi, ca un baietel care tocmai a descop . Si cifrul Atbash ne dezvaiuie... D Langdon tresari si el: . Ce s-a ntmplat? ntreba Sophie. . N-o sa-ti vina sa crezi! Mai cu seama tie, adauga Teabing, ridicndu-si ochii sp re ea. . Ce vrei sa spui? . Este... ingenio

Si ntoarse spre ei hrtia pe care scrises . Ce-i asta? se ncrunta Sophie. Se parea ca nici Langdon nu ntelesese. Vocea lui Teabing tremura nsa de admiratie si de emotie: . Acesta, prieteni, este, ntr-adevar, un vechi cuvnt d . "Un stravechi cuvnt de ntelepciune elibereaza papirusul." Dupa o clipa, si dadu s eama. Aproape cu un soc. . Un strave Sophie privi cuvntul si apoi discurile criptex-ului. Ime don nu observasera un neajuns major. . Stati putin! exclama ea. Nu poate fi asta parola! Sh; aici sunt trec . Citeste cuvntul n ntregime, o ndemna Langdon. Si nu uita doua lu ru sunetul Sh poate fi pronun untata F. "SVFYA?" i veni ei n minte, dar totusi era nelamurita. . Genial! exclama Teabing. Litera "Vav" Sophie studie din nou literele, citind noul cuvnt: . S... o...f...y... a. Desi si auzi sunetul propriei sale voci, aproape ca nu-i veni . Sophia? Am citit Sophia?! Langdon dadea din cap frenetic, afirmativ. . Da! Sophia nseamna "ntelepciune" n limba greaca! Radacina numelui tau, S iv, un "cuv Brusc, un dor cumplit de bunicul ei o cuprinsese. "A criptat c el . Zm . . Da, si? . n greaca veche, cuvntul "ntelepciune" se scria S-O-F-I-A.

78

Desi tremura, Sophie lua criptex-ul si ncepu sa roteasca disc echi cuvnt de-ntelepciune libereaza acest papirus." Langdon si T ira, cu ochii lipiti de minile ei. S...O... F... . Cu grija, o ndemna britanicul. Cu infinita grija! ...I... A. Sophie alinie ultimul disc. . Bun, sopti ea, ridicndu-si priviriea spre ei. Acum l voi deschide. . N Ea nsa stia ca, daca acest u va fi nevoie dect sa apuce cilindrul de cele doua capete si sa traga usor, dar ferm, n directii opuse. Daca discurile erau corect aliniate, asadar parola corect formata, unul d intre capete avea sa se desprinda de cilindru, precum capacul unui flacon, lasnd sa se vada papirusul rul at n jurul fiolei cu otet. Pe de alta parte, daca parola formata era incorecta, presiunea exercitata de ea la capetele criptexului avea sa fie transferata une a. "Trage usor", si spuse ea. Teabing si Langdon se aplecara n fata cnd ea prinse n mini capetele cilindrului. n em otia strnita de descifrarea codului, Sophie aproape ca uitase ce era de asteptat sa ga seasca nauntru. "Am ta cheia de bolt ul catre Sfntul Graal, mormntul Mariei Magdalena si documentele Sangreal... nepret uita comoara a adevarului ascuns. Mai verifica o data alinierea celor cinci litere fata de semnul indicator si apo i, ncet, trase de cele doua capete. Nimic. Trase putin mai tare. Brusc, cilindrul de piatra se desfacu, aidoma unui ax telescopic. C a frenetic cnd puse piesa detasata pe masa si apoi nclin "Un papirus!" n mijloc , materialul nfasurat n jurul recipientului cu otet nu er ament. "Straniu, si spus cul ruloului si si dadu seama ca o va. . Ce s-a ntmplat? ntreba Teabing. Scoate papirusul!

ncruntndu-se ilindru. . Dar nu e un papirus! exclama Teabing. E prea greu! . Stiu. E . Pentru ce? Pentru fiola cu otet? . Nu. Sophie derula materialul si scoase la vedere obiectul din interior. . Pentru asta. Cnd Langdon vazu ce se afla n interiorul ruloului de pergament, simti cum i se frng e inima. . Dumnezeu sa ne ajute! bigui Teabing, prabusindu-se napoi n ect crud. Profesorul conti utin sarcina." Pe masa, n fata lor, statea un al doilea criptex. Mai mic. Confectionat din onix negru. Fusese nchis n interiorul celui dinti. Pasiunea lui Saunire pentru dualism era din nou evid enta. Doua criptex-uri. Totul n dublu exemplar. "Duble nte mbolism se ntindea parca la nesfrsit. Albul da nastere negrului. Fiece om se naste din femeie. Alb . feminin. Negru . masculin." ntinse mna si lua al doilea criptex. Parea identic cu primul, num sera mai devreme era cea din criptex-ul mic. . ca ne ndreptam n directia cea buna! Langdon examina foaia groasa de pergament. Pe ea, scris de m n pentametru iambic. Versurile erau cripti ru a realiza ca Teabing avusese dreptate s

"

Restul poemului sugera clar ca parola pentru deschiderea celui de-al doilea crip tex putea fi gasita

daca vizita mormntul respectivului cavaler, aflat undeva, n o P . .

n acelasi moment, la douazeci de ilometri n fata lor, sase masini ale politiei di n Kent strabateau strazile ude de ploaie, spre Aeroportul Biggin Hill.

79 Locotene . n loc sa-l nsoteasca pe Fache la Londra, unde actiunea er sa dadaceasca echipa PTS care se raspndise n toate ncaperile resedintei. Pna acum, nu descoperisera nimic util: un unic glont ngropat n dusumea, o foaie d a simboluri desenate pe ea mpr bati cu snge, despre care unul dintre oamenii PTS i spusese ca aminteste de g s Dei, ce strnise n Paris. Collet ofta. "Poftim! Sa ntelegi ceva din amestecul asta ciudat!" Parcurse un culoar eleg preleva amprentele. Omul era un individ corpolent, cu bretele pe . Ati gasit ceva? ntreba Collet. . Nimcnd nou. Seturi multiple, dar aceleasi cu cele identificate n re . Dar pe cilice? . Interpolul nca mai lucreaza la ele. Le-am trimis tot ce-am gasit. . Si asta? se interesa Collet aratnd Omul ridica din umeri. . Le-am luat din obisnuinta Locotenentul se apropie de birou. "C . Englezul asta-i un individ ciudat, adauga ofiterul. Ia uitati-va aici! Cauta printre pungutele sigilate si alese una, pe care i-o ntinse lui Collet. Era o fotografie a intrarii principale ntr-o c

at, pna la usa de mici dimensiuni. Locotenentul studie fotografia si si ridica . Chestia asta e ciudata? . ntoarceti-o si pe partea cealalta. Pe dosul pozei se aflau cteva cuvinte n engleza, care descriau naosul lung si ngust a catedralei ca pe un tribut pagn si secret adus pntecelui unei femei. ntr cuvintele referitoare la intrarea n catedrala. . Stai putin! exclama Ofiterul clatina capul n sens afirmativ. . Cu tot cu marginile labial sti s Collet lua de pe masa o a doua punga cu probe. Prin p rafie, aparent a unui document v "Les Dossiers Secrets . Number 4 Im1 . Ce-i asta? ntreba. . N-am idee. Are o gramada de c Collet cerceta documentul:

PRIEUR DE SION . LES NAUTON JEAN DE GISORS 1188-1220 MARIE DE SAINT-CLAIR 122 GUILLAUME DE GISORS 1266EDOUARD DE BAR 1307-1336 JEANNE DE BAR 1336-1351 JEAN DE SAINT-CLAIR 1351-1366 BLANCHE D'EVREUX 1366-1398 NICOLAS FLAMEL 1398-1418 RENE D'ANJOU 1418-1480 IOLANDE DE BAR 1480-1483 SANDRO BOTTICELLI 1483-1 LEONARDO DA VINCI 1510-1

CONNETABLE DE BOURBON 1519FERDINAND DE GONZAGUE 1527-15 LOUIS DE NEVERS 1575-1595 ROBERT FLUDD 1595-1637 J. VALENTIN ANDREA 1637 ROBERT BOYLE 1654-1691 ISAAC NEWTON 1691-1727 C CHARLES DE LORRAINE 1746-17 MAXIMILIAN DE LORRAINE 1780-1801 CHARLES NODIER 1801 -1844 VICTOR HUGO 1844-1885 CLAUDE DEBUSSY JEAN COCTEAU 1918-1963" "Prieur de S . Locotenente! striga un alt agent din pragul us e, dar operatorul nu-l poate contacta. l preluati dumneavoastra? Collet reveni n bucatarie si ridica receptorul. Era Andr Vernet Accentul rafinat al bancherului nu reusea sa mascheze nervozitatea din vocea lui . . Capitanul Fa pna acum. . Capitanul este foarte ocupat. Va pot ajuta eu? . A Pentru un teasca de unde. . Monsieur Vernet, eu ma ocup n prezent de investigatiile care au loc aici, enentul Collet! La celalalt capat a . Domnule locotenent, am un apel pe o alta linie. Va rog sa ma scuzati. Va voi c ontacta mai trziu.

Si-nchise. Collet ramase cu receptorul n mna pret de cteva secunde. Apoi, brusc, si dadu seama. "Stiam eu ca recu "Soferul masinii blindate! Cu Rolexul fals." A L i sa Contacta imediat Interpolul si solicita sa i se trimita toate informatiile detin ute despre Depository Ban of Zrich si despre presedintele sau, Andr Vernet. 80 . Legati-va centurile, va rog! i anunta pilotul lui Teab pista, prin burnita monotona a diminetii. Vom ateriza n cinci minute! Sir Leigh se simti nsufletit de un sentiment placut de nostalgie vaznd dealurile m olcome din Kent cum se pierd n zare. Anglia se afla la e ntreaga. n aceasta dimineata, peisajul umed si nverzit al tarmului natal parea neo bisnuit de mbietor. "Exilul meu n Franta s-a sfrsit. Ma n gur, nu stia nca unde a idee, dar gloria-i apar n vreme ce Langdon si Sophie se pregateau de aterizare, Teabing se ridica si, ret ragndu-se ntrun colt al cabinei, glisa un panel al peretelui, care-i oferi acces la un seif d iscret ascuns. Forma cifrul, deschise seiful si scoase doua pasapoarte. . Acte pentru mine si Rmy, spuse el, apoi lua dinauntru un teanc gros de bancnote de cte cincizeci de lire sterline. Si "acte" pentru voi doi. Sophie facu ochii mari: . Mita?! . Diplomatie n spirit creator. Autoritatile aeroportuare fac din cnd n cnd anumite c oncesii. La hangarul meu ne va ntmpina un ofiter vamal britanic, care va dori sa urce la bord. n loc sa-i

permitem sa faca acest lucru, alatoreasca incognito . din ratiuni de presa, stiti dumneavoastr pensatie financiara generoa Lui Langdon nu-i venea sa c . Si ofiterul o va accepta? . N-ar accepta de la oricine, ru numele lui Dumnezeu! Am fost nnobilat de regina! Aristocratia are si ea privil egiile ei, fireste! adauga britan Rmy se apropie de ei, tin . Sir, eu ce am de facut? Teabing i arunca o privire: . Va trebui sa rami la bord mpreuna cu oaspetele nostru, pna ce ne vom dupa noi prin toata Londra! . Leigh, interveni Sophie, eu am vorbit serios cnd am spus ca politia va fi aici n ainte de a ne ntoarce noi. Britanicul izbucni n rs: . Da, si imagineaza-ti surprinderea lor cnd vor urca la bord si-l vor gas Sophie parea uimita de usurinta cu care vorbea despre asemenea lucruri. . Leigh, ai transportat peste granita un ostatic imobilizat. E un lucru serios! . La fel de seriosi sunt si avocatii mei! exclama el, privind ncruntat catre calu garul aflat n partea din spate a avionului. Animalul asta a intrat n casa mea si aproape ca m-a ucis. Acesta e adevarul si Rmy l va confirma. . Dar l-ai legat si l-ai luat fortat Teabing ridica mna dreapta, mimnd prestatia sa din sala de trib . Onorata Instanta, iertati-i unui batrn cavaler excentric preferinta sa copilare asca pentru sistemul judiciar britanic. mi dau seama ca ar fi trebuit sa chem autoritatile fr anceze, dar sunt un snob si nu o decizie pripita, obligndu-mi majordomul sa ma ajute sa-l aduc pe ticalos n Angli a, dar am actiona Langdon l privi cu nencredere: . Venind de la tine, Leigh, cred ca ar putea chiar sa functioneze! . Sir? se auzi vocea pilotului. Am primit un apel de la turnul de control. Au nu stiu ce problema

administrativa n apropierea hangarului dumneavoastra si mi-au cerut sa aduc avion ul direct la terminal. Teabing venea regulat la Biggin Hill de peste zece ani si pna acum nu i se mai ntmp lase asa ceva: . Au specificat despre ce p . Controlorul de zbor a fost destul entare. Mi-a cerut sa opresc n fata terminalu e. Din motive de siguranta. Nu avem voie sa coborm nainte de a primi permisiunea a utori portuare. Teabing era sceptic. "Trebuie sa fie o scurgere a naibii de mare!" Statia de ali mentare se afla la bine de un ilometru distanta de hangarul lui. Si Rmy parea ngrijorat. . Sir, mie mi se pare ca Teabing se ntoarse spre Sophie si Langdon: . Prieteni, am neplacuta banuial . Fache este, probabil, la fel de convins ca eu sunt omul lui, ofta profesorul. . Ori asta, interveni Sophie, ori s-a implicat prea mult pentru a recunoaste acu m ca s-a nselat. Teabing nu-i mai asculta. Indiferent de ceea ce era n min iat. "Sa nu pierdem din vedere scopul final. Graalul. Am ajun zare se auzi cobornd. . Leigh, spuse Langdon pe un ton plin de remuscari, ar trebui sa ma predau si so luam pe calea legala. Sa nu va mai implic si pe voi! . La naiba, Robert! Chiar ai v-am trecut granita fraudulos. Miss Neveu te-a ajutat sa fugi de la Luvru, ia r n avion avem un prizonier legat fedeles. Sa fim seriosi! Suntem cu totii implicati! . Daca ne-am ndrepta spre un alt aeroport? sugera Sophie. Teabing clatina d . Daca decolam acum din nou, pna cnd vom primi permisiunea de aterizare oriunde n a lta parte, sunt sigur ca acel comitet de primire S S

. La .

r la parter, pentru a urmari aterizarea de la nivelul pistei. Politia rii, iar lucratorul de la ntretinere astepta pr l de aterizare atinse betonul, strnind un norisor de fum. Viteza scazu treptat, i ar fuzelajul argintiu continua sa se deplaseze de la dreapta spre stnga, stralucitor n burnita diminetii. nsa n loc sa frneze si sa vireze spre terminal, trecu linistit dincolo de pista de acces si si continua drumul spre hangarul lui Teabing. Politistii zvcnira, holbndu-se la Edwards: . Ai spus ca pilotul a acceptat sa opreasca n fata terminalului! . Pai, a acceptat! replica omul, uluit. Dupa cteva secunde, Edwards se trezi el nsusi nghesuit ntr-o masina ce rula n viteza spre hangar. Convoiul masinilor de politie se afla nca la mai bine de cinci sute de me tri distanta, cnd avionul rula linistit n hangarul lui Teabing si disparu nauntru. Cnd, n sfrsit, frnara n fata usii enorme deschise, cei opt politisti navalira n Edwards cobor dupa ei. Zgomotul era asurzitor. Motoarele nca huruiau, avionul ncheindu-si rotatia obisnuita n hangar, pozition l spre usa, pentru a fi gata de plecare. n vreme ce aeronava facea ultimele manev re, Edwards zari figura pilotului, care afisa o expre it, avionul se opri si huruitul motoarelor nceta. Politistii luara pozitie n jurul compartimentului de pasageri se deschise. ards se apropie de inspectorul-sef, care nainta precaut spre cabina. Dupa cteva se cunde, usa Leigh Teabing aparu n cadrul usii, n vreme ce scara comandata electronic cobor. Pri vind marea de arme atintite asupra lui, se propti bine n crje si se scarpina n cap, cu un aer pe . Simon, am cstigat cumva la tombola politiei ct timp am fost plecat? ntreb aba uimit dect ngrijorat. Simon Edwards facu un pas nainte, ncercnd sa nghita nodul care . Buna dimineata, domnule! Va rog sa ne scuzati pentru aceast bustibil si pilotul du . Da, da, nsa eu i-am cerut s-o ru acest hangar si aiureala asta cu evitarea scurgerii mi s-a parut o exagerare. . Mi-e teama ca sosirea dumneavoastra ne-a luat putin prin su . Stiu. Nu mi-am respectat programul de zbor, ntr-adevar. ntre noi doi fie vorba,

noua medicatie . La o ntlnire de afaceri, replica el, ntrebndu ueze o manevra cu totul neobisnuita. 81 Aparatul Haw er opera manevrele de aterizare. Simon Edwards . sef de departament la Aeroportul Biggin Hill . se plimba nervos prin turnul de control, cu ochii la pista de aterizare. Niciodata nu-i placuse sa fie trezit smb ata cu noaptea-n cap, dar acum i era cu att mai dezagreabil sa stie ca motivul era o solicitare din part ea francezilor de a asista la arestarea unuia dintre cei mai "grasi" clienti ai sai. Sir Leigh Teabi ng platea nu doar pentru a dispune de un hangar personal, ci achita si o "taxa per aterizare", pentru frecv entele sale sosiri si plecari. De obicei, aeroportul era nstiintat din vreme cu privire la programul sa u de zbor si putea urma un protocol strict la aterizare; asa i placea lui Teabing. Limuzina Jaguar p e care o tinea n hangarul sau trebuia sa-l astepte spalata, lustruita, cu plinul facut si cu un s pe bancheta din spate. Un ofiter vamal urma sa ntmpine avionul la hangar pentru completarea documentelor necesare si verificarea bagajului. Uneori, ofiterii acc eptau o "contributie financiara" substantiala din partea lui Teabing, pentru a nchide ochii la cte un t ransport de marfuri inofensive, de obicei delicatese alimentare . escargots, un tip special de brnza Roquefort, anumite fructe. Multe prevederi legale vamale erau absurde, n orice caz, si daca Biggin H ill nu se dovedea flexibil cu clientii sai, risca sa afle pe propria piele ca vreu erea aici tot ce dorea, iar angajatii culegeau beneficiile acestei flexibilitati . Acum, n timp ce privea aeronava cum se apropia, Edwards si simti nervii ntinsi la m aximum. Oare firea generoasa a lui Teabing i crease neplaceri? Autoritatile franceze pare au foarte hotarte sa l retina. Lui nu-i fusese comunicat nca motivul, dar acuzatiile ce i se aduceau par eau grave. La solicitarea francezilor, politia ul si sa-l ndrepte nu spre hangarul lui Teabing, ci direct spre terminal. Pilotul acceptase, nghitind, probabil, povestea cu scurgerea de combustibil. Desi politistii britanici nu erau, de obicei, narmati, gravitatea situatiei impus ese totusi acest lucru. Acum, opt oameni dotati cu revolvere asteptau n aerogara clipa n care avion ul si va opri motoarele. n acel moment, un lucrator de la ntretinere avea sa blocheze rotile aeron avei, pentru ca aceasta sa nu se mai poata deplasa. Apoi politia si va face aparitia si va tine p asagerii pe loc, pna la sosirea autoritatilor fra Bimotorul Haw er ajunsese aproape de sol

mi da furnicaturi. M-am gndit sa Politistii schimbara ntre ei priviri nedumerite. Edwards surse: Inspectorul-sef facu un pas n fata: . Foarte bine, sir. . Sir, trebuie sa va rog sa ramneti la bord nca aproxim Teabing ncepu sa coboare treptele si nu parea deloc ncntat: . Mi-e teama ca mi este impos , adauga el, pasind pe pista. Inspectorul se aseza n fata lui, pentru a-l mp . Ma aflu aici la solicitarea Politiei Judiciare Franceze, care sustine ca n aces t avion se afla persoane ce au ncalcat legea pe teritoriul acestei tari. Teabin . Suntem cumva la vreuna dintre emisiunile acelea cu camera ascunsa? Grozava far sa! Inspectorul nici macar nu clipi: . V Majordomul Rm . Ma simt ca un ostatic lucrnd pentru sir Teabing, dar domnia sa ma asigura ca su nt liber sa plec. Sir, adauga el uitndu-se la ceas si ndreptndu-si priv ziere! . Aduc masina! . Ma tem ca nu va pot lasa sa coborti, in ndoi. n scurt timp vor sosi reprezentantii Politiei Franceze. Teabing se rasuci spre Simon Edwards: . Si oanele obisnuite . Rm vezi ca avionul e gol. Edwards stia ca era prins n cursa. . Da, sir! Cred ca pot sa fac acest lucru. . La dracu' daca ritatile aeroportuar tul. . O sa urc eu nsumi! Teabing clatina din cap: . Ba nu vei urca, domnule inspector! Aceasta este o proprietate particulara si,

daca nu ai mandat de perchezitie, nu te atingi de avionu e v . Expresia lui Teabing deveni una de gheata: . Domnule inspector, mi-e teama ca nu am timp sa particip la jocurile dumitale. Am ntrziat, asa ca Cu aceste cuvinte, sir Leigh, urmat de Rmy, l ocoli pe inspector si se ndrepta spre capatul hangarului, und

Inspectorul-sef al politiei din Kent nu simtea dect dezgust pentru Teabing si pen tru atitudinea lui sfidatoare. Oamenii "Ei bine, nu sunt!" Inspectorul se rasuci pe calcie si si ndrepta arma spre spinare a aristocratului. . Stai! Altfel trag! . Da-i drumul, replica Teab culele la micul dejun. Iar daca ndraznesti sa urci la bordul a r ajunge si ficatii! Inspe re tehnic, omul avea dreptate . politia a fiindca punctul de decolare a zborului fusese n Franta si fiindca marele Bezu Fac he fusese cel care daduse ordinu raduia Teabing sa ascunda. . Opriti-l, le ceru oamenilor sai. Eu perchezitionez avionul. Politistii facura un zid viu n fata lui Teabing, cu armele la vedere, blocndu-i nai ntarea spre limuzina. De aceasta data, britanicul se ntoarse: . Inspectore, te avertizez pentru ultima data! Nici sa nu te gndesti sa urci la b ordul avionului!

Altfel ai sa regreti! Ignornd amenintarea, politistul puse piciorul pe prima treapta si ncepu sa urce sc ara. A a, privi nauntru. Dupa o clipa, trecu pragul n interior. "C Cu exceptia pilotului nspaimntat din cabina, aeronava era goala. Nime ica toaleta, scaunele, compartimentul pentru bagaje, fara a gasi absolut nimic, nici un suflet. "Ce dracu' o fi f Inspectorul-sef al politiei din Kent ramase ncremenit n mijlocul avionului, nghitin du-si cu greu nodul din gt. "Rahat!" Cu fata rosie de furie, iesi din nou n capatul scarii si pr ivi spre Teabing si spre servitorul acestuia; l . A . Vezi c-o sa te sune avocatii mei! Iar pentru cultura ta generala, tine minte c a P de ncredere! Majordomul deschise portiera li nconjura masina, se urca si el la volan si porni motorul. Politistii se trasera n laturi, lasnd Jaguarul sa treaca. . Bine jucat, amice! hohoti Teabing cnd limuzina accelera, parasind aeroportul. Apoi se apleca spre marginea ntunecoasa a interiorului spatios: . Toata lumea sta confortab Langdon nclina din cap tacut. Alaturi de Sophie, sedea ghemuit pe podea, lnga Albi nosul legat si cu calus n gura. Cu cteva minute mai devreme, cnd bimotorul patrunsese n hanga je n cele cteva secunde n care avionul se oprise la jumatatea rotatiei. Politia se apropia n viteza, asa zina. Apoi motoarele pornisera din nou s ia daduse buzna n hangar. Acum, aflati deja n drum spre Kent, iesira din ascunzatoare las . rala L

Teabing nchise barul si surse iar, bine . Asa deci, sa revenim atunci la mormntul cavalerului aceluia...

82 . Fleet Street? ntreba Langdon mirat. "Exista o cripta pe Fleet Street?" Pna acum, sir Leigh paruse evaziv, glumind n le gatura cu locul n care credea ca se afla "mormntu la pentru al doilea criptex. Teabing se ntoarse spre Sophie, afisnd aceeasi expresie jucausa: . Miss Neveu, arata-i b S rsera de comun acord sa lase caseta d strictul necesar . criptex-ul cel mic, mu Langdon citise versurile de cteva ori naint atie exacta. Acum le parcurse nca o data, nce slu

His Jabor's fruit a Holy wrath incurred.

Y It spea s of Rosy flesh and seeded womb. "n Londra zace un cavaler de papa ngropat. A lui stradanie o sfnta urgie si atrase. Sa cauti globul ce pe al lui mormnt se afla odat'. Vorbind de carne Roza si pntece nsamntat."

In London lies a

night a Pope interred.

Exprima ra. Un cavaler care facuse ceva ce atrasese mnia Bisericii. Un cavaler de pe al c arui mormnt lipsea un glob ce ar fi trebuit sa se afle acolo. Iar ultimul vers, cel care ami ntea de "c tece nsamntat" era o al n ciuda aparentei lipse de duble ntelesuri a poemului, Langdon nu avea idee la ce cavaler se referea si nici unde ar putea fi el ngropat. M ntul, se parea ca ave odat"?" . Nu-ti spune nimic? ntreba Teabing cu o aparenta dez nicul savura faptul ca se afla cu un pas Sophie clatina din cap: . Ce v-ati face voi doi fara mine?! Eh, e cheia! Vrei sa-l citesti cu glas tare, te rog? Langdon se conforma: . "n Londra zace un cavaler de papa ngropat." . Exact! Un cavaler ngropat de un papa. Ce-ti spune asta? Profesorul ridica din umeri, nedumerit: . Un cavaler nmormntat de un papa? Un cavaler la ale carui funeralii a pa Teabing rse cu gura pna la urechi: . Oh, asta-i buna! Tot timpul optimist, Robert! Ia priveste al doilea vers. Cava lerul ta ce i-a atras sfnta urgie a Bisericii. Mai gndeste-te putin! Aminteste-ti care iserica si templieri. Un cavaler ngropat de un papa... . Sa fie vorba despre un cavaler ucis de un papa? sugera Sophie. Teabing surse si o batu amical pe genunchi . Foarte bine, draga mea! Un cavaler nmormntat de un papa. Adica ucis. G de vineri, treisprezece . cnd papa Clement ucisese si ngropase sute de templieri. . Dar trebuie sa fie nen . Ei, nici chiar asa! Multi dintre ei au fost arsi pe rug si cenusa lo lui. Dar poemul nostru se refera n mod explicit la un mormnt. Unul aflat n L st cavalerii ngropati n capitala Albionului. Facu o pauza, privindu-l pe Langdon, de parca s-ar fi asteptat sa-i cada fisa. n cele din urma, pufni:

. Robert, pentru numele lui Dumnezeu! Biserica pe care a construit-o n Londra, ar ipa militara a Staretiei . templierii nsisi! . Temple Church? realiza . Cu zece dintre cele mai nspaimntatoare morminte din Langdon nu vizitase niciodata Temple Church, desi gasise numeroase referiri la e a n cercetarile sale despre Le Prieur de Sion. Odinioara un veritabil emplieri n Rega nde deriva nsusi numele templierilo real. Mult timp circulasera zvonuri cu privire la r isnuitul altar al bisericii. . Temple Church este pe Fleet Street? ntreba Langdon. . Pu arul, adauga Teabing c . Multumes . Nici unul dintre voi nu a fost acolo? Profesorul si Sophie clatinara din cap n acelasi timp. . Nici nu ma surprinde, de fapt. Biserica este ascunsa acum vederii, n spatele un or cladiri mai mari. Putini oameni mai stiu ca se afla acolo. E un loc straniu. Iar arhitectura este ct se poate de pagna. Sophie l privi mirata: . Pagna? . La fel ca Panteonul de la Roma! Este o constructie rotunda. Templierii au igno rat planul traditional crestin, n forma de cruce, si au constru ezea" nu foarte subtila la adresa amicilor de la Roma, mai adauga britanicul, ri dicndu-si ironicnd o sprnceana. La fel de bine . si cu acelasi efect . ar fi putut muta mono litii de la Stonehenge . Dar restul poemului? l ntrerupse Sophie. Aerul vesel al istoricului disparu ntr-o clipa: . Nu sunt sigur. E... derutant. Trebuie sa cercetam cu atentie toate cele zece m orminte. Cu putin noroc, vom remarca la unul dintre ele globul lipsa. Pe neasteptate, Langdon si dadu seama ct de aproape se aflau. Daca globul lipsa le -ar dezvalui parola, vor putea deschide cel de-al doilea criptex. Nici nu reusea sa-si imagin eze ce vor putea gasi ntru.

Se uita din nou la textul poemului. Era sa aminteasca de Graal?" n avion n AL, GREAL, VENUS, MARIA, IISUS, SARAH ., dar cilindrul nu se clintise. "Mult abil ca existau alti termeni formati din cinci li tere ce se refereau la pntecele nsamntat al Rozei. aptul ca un specialist de talia lui Leigh Teabing nu-i identificase deja sugera ca trebuie sa fie totusi un cuvnt mai putin obisnuit . . Sir Leigh! l striga Rmy peste umar, privindu-i n retrovizor. Spunea va n apropiere de Blac friars Bridge? . Da. Ia-o pe Victoria Emban ment! . mi pare rau, dar nu stiu pe unde vine asta. De obicei mergem numai la spital. Teabing si dadu ochii peste cap si bombani: . Pe cuvntul meu, uneori parca a stare si o bautura racoritoare! Si se apleca peste paravanul despartitor, deschis, pentru a vorbi cu Rmy. Sophie se ntoarse spre Langdon si-i sopti: . Robert, nimeni nu stie ca noi doi suntem aici, n Anglia. Avea dreptate. Politia din Kent i va spune lui Fache ca avionul era gol si capita nul va presupune ca att el, ct si Sophie se aflau nca n Franta. "Am devenit invizibili!" Cascadoria l ui Teabing i ajutase sa cstige timp pretios. . Fache nu va renunta usor, adauga ea. Deja s-a implicat pna peste cap n aceasta a facere. Langdon ncercase sa nu se gndeasca la Fache. Sophie promisese sa faca tot ce-i va sta n puteri pentru a-l disculpa, o data ce vor sfrsi cautarile, dar acum ncepuse sa se teama c a acest lucru de ja nu mai conta. "Este foarte posibil ca Fache sa fie si el implicat n complot." Des i nu-si putea imagina Politia Judiciara amestecata n "vnarea" Sfntu lui Graal, aparusera prea multe coincidente n noaptea asta pentru a trece cu vederea ideea unei posibile complicitati a capitanulu i. "Fache este un individ religios si pare hotart sa-mi arunce mie a fi totusi vorba doar despre un exces de zel. La urma tantiale. Pe lnga faptul ca numele don parea ca a mintit cu privire la manuscrisul sau si apoi a fugit. "La sugesti a lui Sophie." . Robert, mi pare rau ca esti implicat at

t de mult, spuse ea, punndu-si o mna calda pe genunchiul lui. Ma bucur tare mult ca esti aici. Afirmatia parea mai degraba pragmatica dect romantica, si totusi profesorul simti o neasteptata unda de atractie ntre ei. i surise obosit: . Sunt un tip mult mai placut dupa o noapte n care dorm. Sophie rmase tacuta cteva clipe. . Bunicul mi-a spus sa am ncredere n tine. mi pare bine ca, macar de data asta, l-a m ascultat. . Bunicul tau nici macar nu ma cunostea. . Cu toate astea, nu pot sa nu ma gndesc ca ai facut tot ce-ar fi vrut el sa faci . M-ai ajutat sa gasesc cheia de bolta, mi-ai povestit ce-i cu Sangrealul si mi-ai explicat ritua lul pe care l-am surprins n subsol. ntr-un fel, ultimii zece ani. Si stiu ca el ar fi fericit sa stie asta! Prin burnita ce n inat de Big Ben si de Tower Bridge, orizontul se pleca astazi n fata Rotii Mileni ului . un caruse l al, ultramodern, care, cu naltimea sa de o suta cincizeci de metri, oferea o pers pectiva extraordinara asupra orasului. Langdon ncercase sa urce si el o data, dar "capsulele" i aminteau de niste sarcofage nchise ermetic si preferase sa ramna cu picioarele pe pamnt si sa a dmire privelistea de pe malul Tamisei. Mna lui Sophi e asezata pe genunchiul lui l aduse napoi dina ca-i vorbeste. . Ce crezi tu ca ar trebui sa facem cu documentele Sangreal, daca le vom gasi n c ele din urma? . Ce cred eu nu mai are importanta! Jacques Saunire ti-a lasat criptex-ul tie si ar treb procedezi asa cum ti spune inima ca ar fi dorit el. . Dar vreau sa stiu si eu parerea ta. Este evident ca un anumit lucru din manusc risul tau l-a determinat sa ti acorde ncredere. Ba chiar si-a programat o n trevedere cu tine . ceea ce i se ntmpla foarte rar. . Poate voia doar . De ce mi-ar fi cerut sa te gasesc, daca nu ar fi fost de acord cu ideile tale? n manuscrisul acela, ce anume sustineai: de . Nici u na, nici alta! Nu am spus nimic n acest sens. Manuscrisul meu se refera doar la ologia femininului sacru si la iconografia aferenta acesteia n decursul secolelor

. n nici un caz nu am sugerat c a as sti ceva despre locul n care este ascuns Graalul. . Totusi, scrii o carte n care tratezi acest subiect, deci, n mod cert, con i facuta publica. . Este o deosebire ca de la cer la pamnt ntre a discuta la nivel ipotetic asupra u nei istorii alternative a lui Iisus si... . Si ce?

. Si a prezenta lumii ntregi mii de documente antice ca o dovada stiintifica a fa lsitatii Noului Testament. . Dar mie mi-ai spus ca Noul Testament are Langdon surse: . Sophie, orice religie din lume are la baza "adevaruri" fabricate. Aceasta e nsa si definitia credintei . acceptarea unor lucruri pe care nu le putem dovedi, dar despre care ne imaginam ca sunt adevarate rbolelor, de la anticii egipteni pna la dascalii scolilor teologice de astazi. M alitate de a ajuta mintea umana sa nteleaga nentelesul. Problemele apar atunci cnd n cepem sa credem efectiv n propriile noastre metafore. . Deci esti de parere ca documentele Sangreal ar trebui sa ramna ngropate pentru v esnicie? . Eu sunt istoric. Nu pot fi de acord cu distrugerea unor documente si mi-ar pla cea ca mintile luminate din Biserica sa dispuna de mai multe informatii cu privire la extraordi nara viata a lui Iisus Hristos. . mi pare ca ai argumente pe . Asa sa fie? Biblia constituie "Cartea de Capati" pentru milioane de oameni din lumea ntreaga, asa cum este pentru altii Coranul, Tora sau Canonul Pali. Da contrazic preceptele sfinte ale credintei islamice, budiste, iudaice ori pagne, ar trebui oare sa le facem publice? Ar trebui sa batem toba si sa le spunem budistilor ca avem dovezi care atesta ca Buddha nu culoasa? Cei care-si nteleg cu adevarat Sophie l privi cu sce . Prietenii mei, crestini evlaviosi, cred ca Iisus a mers literal pe apa, ca a t ransformat literal apa n vin si ca a venit pe lum . Exact ce-ti spunea easta realitate, milioane de o buni. . Dar se pare ca realitatea lor Langdon rse usor: . Deloc mai falsa dect aceea a unui criprogra S

. Dup . . Nu-mi mai amintesc. . Hm, mi reuseste de fiecare data, surse el.

83 Ceasul cu Mic ey Mouse al lui Langdon arata aproape sapte si treizeci de minute cnd cobor din limuzina pe aleea Inner Temple, alaturi de Sophie si Teabing. mpreuna, se strecur ara printr-un labirint de cladiri, pna la piateta din jurul Bisericii Temple. Zidu ie, iar n nisele de sub cupola uguiau turturele. Biserica era construita n ntregime din piatra de Caen. Cladirea circulara, cu o fa tada care te intimida de-a dreptul, cu un foisor central si un naos excentric amplasat, seman a mai degraba cu o fortareata militara dect cu un lacas de rugaciune. Sfintita alimului, Heraclius, Temple Church a supravietuit secolelor de tulburari politic e, marelui incendiu d oi, a fost restaurata, redndu-i-se maretia si gloria de odinioara. "Simplitatea structurii circulare", si spuse Langdon, privind cladirea pentru pri ma data. Arhitectura era robusta si simpla, amintind mai degr atul Panteon roman. Anexa patratoasa din dreap ifice nsa forma initiala, pagna, a structurii centrale. . E smbata dimineata, spuse Teabing schiopatnd spre intrare, si mi nchipui ca nu va fi slujba nauntru. Intrarea n biserica se facea printr-o nisa de piatra ce ncadra o usa masiva din le mn. n st Citind-o, sprncenele lui Teabing se ncruntara: . Biserica e nchisa pentru vizitatori timp de nca doua ore. Puse mna pe clanta si mpinse. Usa nu se clinti. Lipindu-si urechea de tablia groas a din lemn, asculta. Dupa o clipa, chipul i capata o expresie jucausa, si Teabing arata cu de getul spre placuta. . Robert, citeste programul slujbelor, daca vrei. Cine este de serviciu saptamna aceasta?

n biserica, baiatul de altar tocmai ispravea de aspirat pernutele de rugaciune cnd auzi un ciocanit n usa. Nu-i dadu nici o atentie. Parintele ia sa apara abia peste doua ore. P tul nu opri aspiratorul, nsa nici ciocanitul nu nceta. "Dar nu stii sa citesti? clar ca smbata biserica se deschidea abia la noua si jumatate, asa ca tnarul si co ntinua netulburat curatenia. Brusc, ciocanitul se transforma ntr-un bubuit violent, de parca omul de afara izb ea usa cu o ranga de metal. Baiatul opri aspiratorul si se apropie mnios de usa, o descuie si o deschise. Trei oameni se aflau n fata in . Deschidem la noua si jumatate. Tipul mai solid facu un pas nainte, sprijinindu-se n crjele sale metalice. . Eu sunt sir Leigh Teabing, declara solemn, cu un accent saxon afectat. Asa cum iesc ca stii, i nsotesc pe doamna si domn Si se trase n laturi, facnd u turi placute si par bogat, roscat, ce-i cadea pe umeri. Barbatul era nalt, brunet si avea o figura care i pare Baiatul de altar ramase o clipa tacut, nestiind ce sa a donator al Bisericii Temple. Datorita lui diu. Numai ca omul trecuse n lumea dreptilor la nceputul secolului al optsprezecel ea. . Aaa... sunt... onora Insul cu crjele se ncrunta: . Bine ca nu lucrezi n vnzari, tinere, fiindca nu les? . Azi e smbata. Programul sau ncepe Sprncenele infirmului coborra si mai mult: . Poftim recunostinta! Ne-a dat asigurari ca va fi aici, dar se pare ca va trebu i sa ne descurcam fara el. Nu va dura mult. Baiatul nu se clinti din pragul usii. . mi cer scuze, dar ce anume nu va dura mult? Ochii celui cu crjele se n easca pe ceilalti de aceasta neplacere

. Tinere, se pare ca esti nou aici! n fiecare an, urmasii lui sir Cristopher Wren aduc un dram din cenusa raposatu ni nu e toc Baiatul lucra aici de vreo doi ani, dar pna acum nu auzise de un asemenea obicei. . Ar fi mai bine daca ati astepta pn n-am terminat curatenia. Infirmul se ncrunta iarasi, furios: . Tinere, unicul motiv pentru care mai ai astazi unde face curatenie este domnul din buzunarul acelei doamne! . Poftiti?! . Doamna Wren, relua omul cu crjele, sunteti att de amabila nct sa-i aratati acestui tnar impertinent relicvariul cu cenusa? Femeia ezita o clipa, apoi, de parca si-ar fi revenit dintr-o transa profunda, d use mna la buzunarul jachetei si scoase un mic cilindru nfasurat ntr-un material protector: . Iata, vezi? latra infirmul. Acum, ori respecti ultima dorinta a defunctului si ne lasi sa presaram cenusa, ori am sa-i spun parintelui Knowels ct de bine am fost tratati. Baiatul mai ezita o clipa, aminti eti. Daca asa stateau lucrurile, atunci risca mult mai mult refuzndu-i, tre. "La urma urmei, au zis ca nu dureaza dec Cnd facu un pas ntr-o parte pentru a-i l na si domnul Wren erau la fel de nauci ca si el. Destul de tulburat, se ntoarse l a treburile lui, privindu-i pe furis cu coada ochiului.

Langdon nu-si putu stapni un zmbe . Leigh, sopti el, esti un mincinos desavrsit! Ochii lui Teabing straluceau de ncntare: . Clubul de Teatru de la Oxford. Si acum pretare n rolul lui Iulius Caesar. Sunt sigur ca nimeni n-a jucat Scena nti din Act ul al treilea cu mai multa daruire dect mine. . Parca personajul tau era deja mort n scena aceea?!

Teabing si sufla nasu . Da, dar toga mi s-a aietasul" pe afara. Si totusi, nici un muschi nu mi s-a clintit. Am fost magistr al, ti spun eu! Langdon fac Strabatnd anexa rectangulara spre arcada de la intrare n corpul centra cu uimire interiorul auster. Desi s uite, mobilierul era rece si simplu, fara ornamentatiile traditionale. . Sumbru, sopti el. Teabing chicoti ncet: . Biserica Angliei. Anglic rocirea lor. Sophie patrunse prin arcada ce dadea n vasta sala circulara a lacasului. . Parca ar fi o fortareata, sopti ea. Langdon ncuviinta tacut. Chiar de aici, de la intrare, zidurile pareau neobisnuit de robuste. . Cavalerii templieri erau un ordin razboinic, le reaminti Teabing. O organizati e militara si religioasa n acelasi timp. Bisericile pe ca . Banci? se mira Sophie. . Ei, da. Templierii au fost cei ulos pentru nobilimea europeana a acelor vremuri sa calatoreasca avnd cu sine aur , asa ca templierii le permiteau celor avuti sa-si depuna averile n cea mai apropiat sa le retraga din orice alta cumentatie bine pusa la punct. ascut primele automate bancare. Teabing arata cu crja spre un vitraliu n care primele raze ale soarelui aureolau u n cavaler nvesmntat n alb, . Alanus Marcel, adauga el, a fost Maestru al Templului la nceputul secolului al XIII-lea. El si succesorii sai au detinut titlul parlamentar de Primus Baro Angiae. Langdon parea surprins: . Primul Baron al Tarm . Maestrul Templului . sustin unii . avea o putere mai mare dect nsusi regele. Oprindu-se pentru o clipa, Teabing arunca o privire furisa spre baiatul de altar , care continua sa curete pardoseala. . te, cnd Templierii

mentele Sangreal odihnindu-se aici, alaturi de sarcofagul M ina cnd ma gndesc. Langdon ncerca aceeasi senza rile de piatra si garguiele, demon centrul ncaperii. Sub ele, un singur rnd de strane din piatra nconjurau ntreaga sal a, ca un bru. . O arena, sopti el. Teabing ridica o crja si arata spre stnga si spre dreapta. Langdon i vazuse deja. Zece cavaleri de piatra. Cinci la stnga, cinci la dreapta. ntinse pe pard m e arel " Cu fiecare pas, Langdon se simtea mai emotionat. Aici era locul!

84 Pe o alee dosnica, foarte aproape de Temple Church, Rmy Legaludec opri limuzina J aguar n spatele unui sir de tomberoane industriale. Verifica repede zona. Pustie. Cobor d in masina, deschise portiera din spate si urca. Simtind prezenta majo i rosii, mai degraba curiosi d ra calmul atta vreme. Se zbatuse putin la nceput. n Range Rover, calugarul paruse c a-si accepta soarta si ca-si ncredinteaza viitorul n minile unei puteri suprapamntene. Largindu-si putin papionul, Rmy si deschise gulerul nalt, apretat, al uniformei, si desche

chingul si simti ca respira cu adevarat pentru pr i turna un pahar de votca Smirnoff, pe care-l dadu peste cap dintr-o singura nghi titura, umplndu"Curnd voi fi un om avut." Scotocind prin minibar, gasi un tirbuson si-i deschise lama ascutita. Cutitul er a folosit n mod obisnuit pentru retezarea foliei de plumb de pe dopurile sticlelor de vin, nsa n d imineata asta avea sa serveasca unui scop mult mai dramatic. Rmy se ntoarse spre Silas, tinnd n mna lama ar gintie. n ochii rosii ai calugarului licari acum spaima. Majordomul zmbi si se apropie. Albinosul se trase napoi, luptndu-se cu banda adeziv a care-l imobiliza. . Stai lini Silas nu putea crede ca Dumnezeu l uitase. Reusise chiar sa transforme durerea fi zica pricinuita de legaturile care-i sfsiau carnea ntr-un exercitiu spiritual, crceii care-i cuprin sesera muschii lipsiti de snge amintindu-i de suferintele ndurate de Iisus. "M-a , vaznd cum lama se apropie, si nchise ochii. Un junghi ascutit i strapunse umerii. Tipa, neputnd sa creada ca avea sa moara aco lo, pe podeaua acestei limuzine, incapabil sa se apere. "Am nfaptuit lucrarea Domnului! n vatatorul a zis ca ma va apara. Simti o caldura furnicatoare c curgeau din trup. Un alt junghi i ntepa coapsele si n creier si facu aparitia valul familiar de ceata . me Fierbinteala i cuprinse toti muschii si Silas strnse ochii mai tare, hotart ca ulti ma imagine din viata sa sa nu fie aceea a propriului asasin. n locul ei, si-l nchipui pe tnarul ep iscop micii bisericute din Spania... biserica pe care ei doi o cladisera doar cu minile goale. "nceputul i mele." Parca tot trupul i luase foc. . Ia o nghititura, sopti majordomul, vorbind cu latie. Silas deschise ochii, uluit. Un chip ncetosat sedea aplecat asupra lu aua masinii, alaturi d . Bea asta, repeta omul. Durerea pe care o simti e sngele care ncepe sa-ti circule

prin muschi. Zvcnetul fierbinte se transforma treptat ntr-un val de furnicaturi. Votca avea un gust oribil, dar o bau, recu diase totul, cu o singura nto "Domnul nu m-a uitat!" Stia cum ar numi ep "Interventie divina." . Am vrut sa te eliberez m a navalit la Chteau Vill asa? Albinosul tresari, stupefiat. . De unde mi cunosti numele? Servitorul i surse. Sila nostinta si nedumerire: . Tu esti... nvatatorul? Rmy clatina din cap, izbucnind n rs: . A tatorul are o parere buna despre tine. Ma numesc Rmy. . Dar... nu nteleg. Daca lucrezi pentru nvatator, de ce a adus Langdon cheia de bo lta la tine acasa? . Nu era c . Dar tu locuiai acolo. Sansele ca... Rmy zmbi din nou, aparent c . . Totul a fost extrem de previzibil. Robert Langdon intrase n posesia ch jutor. Unde ar fi fost mai logic sa-l caute, re Acum si dadu Silas seama, uluit. nvatatorul recrutase un servitor care avea acces la cercetarile lui Leigh Teabing. . Am multe sa-ti povestesc, continua Rmy si-i ntinse revolverul Hec ler and Koch n Apoi se ntinse spre bordul masinii . Dar mai nti avem o treaba de facut.

Capitanul Fache c ectorului-sef. . Am perchezitionat eu nsumi avionul, insista el, si n-am gasit pe nimeni nauntru. Apoi adauga pe un . Si trebuie sa adaug ca, daca sir Leigh Teabing ma da n judecata, voi... . L-ati interogat pe pilot? . Fireste ca nu! Este cetatean francez si procedurile noastre impun... . Du-ma la avion! Ajuns la hangar, Fache nu avu nevoie nici de un minut ntreg pentru a identifica o ciudata pata de snge pe jos, aproape de locul n care fusese parcata limuzina. Cnd se apropie de avion, ncepu sa bata ener . Sunt capitanul F Speriat, pilotul deschise usa si cobo Fache urca. Trei minu siv o descriere fidela a calugarului albinos. n plus, afla ca Langdo l avionului, un fel de cut e ca asupra ei se concentrase ntreaga atentie a lui Langdon, pe tot parcursul ra. . Deschide seiful! Omul i arunca o privire ngrozita: . Nu stiu combinatia! . Foarte rau! Tocmai aveam de gnd sa nu-ti retrag licenta de zbor! Pilotul si frnse minile: . Cunosc niste oameni de la . Ai o ju Omul se repezi la statia radio. Fache intra n compartime eme, dar nu dormise toata no ndu-se ntr-un fotoliu confortabil, nchise ochii, n iei din Kent ma poate cost Telefonul ncepu sa-i sune. . Alo? . Sunt n drum spre Londra! Ajung ntr-o ora.

Era episcopul Aringarosa: . Credeam ca te duc . Sunt foarte ngrijorat. Mi-am schimbat planurile. . N-ar fi trebuit s-o faci. . L-ai recu . Nu. Rapitorii lui au pacalit politia locala nainte de a ajunge eu aici. Aproape ca simtea n receptor furia din glasul episcopului: . M-ai asigurat ca vei opri Fache cobor vocea: . Tinnd seama de situatia n care te afli, ti recomand asi pe Silas si p . O clipa. Aringarosa acoperi receptorul cu mna . . . . Asa cum ti-am spus de la bun nceput, ai face tul de a pierde totul n afacerea asta.

85 "Sa cauti globul ce pe al lui mormnt se afla odat'." Toti cavalerii din Temple Church stateau ntinsi pe spate, cu capul sprijinit pe ct e o perna din piatr sa bunicului. "Hieros Gamos. Globurile." Oare acelasi ritual fusese practicat si n aceasta biserica? ncaperea circulara par ea construita special pentru lui. "O arena", asa cum o numise Robert. si imagina incinta noaptea, plina de per soane mascate

murmurnd incantatii la lumina tortelor si urmarind o "sacra comuniune" ce se desf asura n mijlocul lor. Alungndu-si imaginea din minte, se apropie, mpreuna cu Langdon si Teabing, de prim ul grup de cavaleri. n ciuda insistentelor britanicului, care sustinea ca trebuie sa dea dovada de meticulozitate, Sophie era nerabdatoare si o lua naintea lor, trecnd n revista rapid cei cinci cavaleri din partea stnga. Cercet ntinsi pe spate, dar trei dintre ei aveau picioarele asezate drept, iar ceilalti doi le aveau ncrucisate. Diferenta nu parea a avea vreo relevanta. Examinndu-le vesmintele, obs erva ca doi purtau cte o tunica peste armura, iar trei aveau robe lungi pna la glezne. La fel de irelevant! Sophie si ndrepta apoi atentia spre singura deosebire pe care o mai remarca: pozitia minil or. Doi ca u a ce-i mai studie atenta cteva secunde, ridica lipsa. Simtind greutatea criptex-ului n buzunar, privi au ncet si ajunsesera abia la al treilea cavaler .

partea dreapta, recita n gnd poemul pe care l citise de attea ori, nct l stia pe dina ara: "n Londra zace un cavaler de papa n A lui stradanie o sfnta urgie si atrase. Sa cauti globul ce pe al lui mormnt se afla odat'. Vorbind de carne Roza si pntece nsamntat."

Cnd ajunse n dreptul mormintel lerii zaceau ntinsi pe spate, purtau armuri si aveau spade. Toti, cu exceptia celu Grabindu-se ntr-acolo, ramase cu privirile lipite de mormnt. "Fara perna. Fara armura. Fara tunica. Fara spada." . Robert! Leigh! striga si vocea ei rasuna ntre zidurile de piatra. De aici lipse ste ceva. Cei doi barbati pornira im . Un glob? ntreba Teabing, agitat.

Crjele si protezele lui clincaneau n ritm rapid pe pardoseala. . Lipseste un glob? . Nu chiar, le raspunsese. Pare ca lipseste cavalerul cu totul. Ajungnd lnga ea, cei doi ncremenira, nauciti. n locul cavalerului ntins cu fata n sus, se afl arcofag de piatra, nchis. Sicriul cap, cu capacul bombat. . De ce nu e si acest cavaler la vedere? ntreba Langdon. . Fascinant, murmura Teabing, frecndu-si barbia. Uitasem complet de aceasta ciuda tenie. Sun e zile de cnd n-am mai fost aici. . Sicriul acesta, interveni Sophie, pare a fi fost lucrat n aceeasi perioada si d e acelasi sculptor ca si celelalte noua. Atunci, de ce cavalerul de aici este n sarcofag, si nu deasupr a lui, la fel ca ceilalti? Britanicul clatin . Iata unul dintre misterele a . Hei! striga baiatu i-ati spus ca vreti sa mprastiati cenusa defunctulu Teabing se ncrunta si se ntoarse spre Langdon: . Domnule Wren, se pare ca generozitatea de care a dat do ite sa va petreceti cteva momente rminam odata! Apoi se rasuci catre Sophie: . Doamna Wren? Ea prelua mingea si scoase criptex-ul din buzunar: . Si acum, se rasti sir Leigh la baiat, esti amabil sa ne oferi putina intimitat e? Tnarul nu se clinti, studiindu-l pe Langdon cu o privire fixa: . mi pareti cunoscut de undeva. . Poat "Sau poate", si spuse Sophie cu teama, "fiindca l-a vazut la televizor anul trecu t, la Vatican." . Nu l-am nt . Gresesti, interveni profesoru ta. Parintel ut. mi dau seama ca am venit ntr-un moment nepotrivit, dar daca a minute... Am parcurs o distanta considerabila pentru a mprastia cenusa printre

aceste morminte. Desi Langdon si rostise minciunile cu

nencrezator: . Acestea nu sunt morminte! . Poftim? . B . Mormintele contin cadavre. Acestea sunt efigii. rup ngropat sub aceste statui. . Dar asta e o cripta! striga Teabing. . Asa scrie numai n cartile vechi de istorie. Se crede urarilor din anul 1950 s-a constatat ca nu e. Si mi nchipui, adauga baiatul n don, ca domnul Wren ar fi stiut acest lucru. Tinnd seama ca familia lui a descope rit acest adevar. Peste cei patru se asternu o liniste stnjenitoare Brusc, n anexa de la intrare rasuna zgomotul unei u . Trebuie sa fi sosit parintele Knowles, spuse Teabing. Vrei sa te duci sa verif ici? Baiatul nu parea hotart, dar porni napoi, spre intrare. . Leigh, sopti Langdon. Nu sunt trupuri nauntru? Ce tot spune tnarul acela? . Nu stiu. Eu to une! N-are nici un sens! . Pot sa vad poemul din nou? ceru profesorul. Sophie scoase criptex-ul din buzunar si i-l nmna. Langdon deru . Da, poemul se refera c . Sa fie versul gresit? Sa fi facut Jacques Saunire aceea upus P . Leigh, tu nsusi ai spus-o: biserica aceasta a fost construita de templieri . reriei din Sion. Ceva reun cavaler. Teabing l privi perplex: . Dar locul asta e perfect! Sunt sigur ca ne-a scapat ceva! Intrnd n anexa, baiatul de altar vazu cu surprindere ca nu e nimeni n . Parinte Knowles! "Sunt sigur ca am auzit usa", si spuse el si se apropie de intrare.

Un individ uscativ mbracat n tul pufni enervat, dndu-si seama ca uitase sa ncuie usa dupa ce-i lasase pe ce , tipul asta amart a venit aici, ratacit, ncercnd, dupa toate aparentele, sa g trebuia sa participe. . mi pare rau, spuse el ocolind o coloana masiv n clipa urmatoare auzi f ni spre spate, tras de o mna ca de fie ca laptele si mirosea a alcool. Individul n smoching s Baiatul simti o caldura ciudata n pantaloni si si dadu seama ca facuse pe el. . Asculta-ma cu atentie, s B . Indi . n secunda urmatoare, baiatul alerga ct l tineau picioarele, hotart sa nu se opreasca dect atunci cnd nu va mai putea.

86 Ca o fantoma, Silas se strecura neauzit n s u. nainte de a se putea ntoarce, Albinosul i nfipse deja pistolul ntre omoplati si, nf asurndu-si bratul n jurul ei, o lipi cu spinarea de trupul lui. Speriata, scoase un tipat. T eabing si Langdon se ntoarsera, atintind . Ce...? bigui br . Singurul lucru care va priveste n momentul asta e sa-mi da Misiunea de recuperare . i spusese Rmy . avea sa fie simpla si de bolta si iesi; fara victime, fara violenta."

Tinnd-o strns si cu putere pe Sophie, Silas si cobor bratul spre achetei si scotoci prin el. Parfumul riei rasuflari. . Unde e? sopti. "Cheia de . Aici e! se auzi vocea joasa a lui Langdon din cealalta parte a Silas se ntoarse si-l n alta, asa cum si agita un matador capa n fata unui taur bleg. . Lasa-l jos! i ceru Silas. . Lasa-i pe Sophie si Leigh sa iasa din biserica! Putem rezolva afacerea asta ntr e noi doi! Albinosul o mpinse pe Sophie ntr-o parte si, cu arma ndreptata spre Langdon, ncepu s a se apropie de el. . Rami acolo unde esti! Asteapta ca ei sa iasa din biserica! . Nu tu faci regulile! . Asa a D tase. Tinndu-si arma ndreptata spre pieptul americanului, ncerca sa-si pastreze voc ea la fel de ferma ca si bratul: . N-ai ndrazni sa distrugi cheia de bolta! Vrei si tu sa gasesti Graalul la fel d e mult ca mine. . Aici gresesti! Tu-l vrei mai mult dec ru el.

La zece metri departare, privind pe furis din anexa, ascu in ce n ce mai ngrijorat. Operatiunea nu decurgea conform planului si, chiar de la distanta, se vedea ca Silas nu stie cum sa se descurce n situatia ivita. La ordinele nvatatorul ui, Rmy i interzisese Albinosului sa faca uz de arma. . Lasa-i sa plece, spuse Langdon din nou, tinnd criptex-ul deasupra capului si pr ivind drept n teava revolverului. Ochii rosii ai calugarului tea mpusca pe Langdon. Criptex-ul nu trebuia sa cada! Cilindrul acela negru era biletul lui spre libertate si bogatie. Cu aproximativ un an n urma, era doar un amart de servitor de cincizeci si cinci de ani, care trebuia sa satisfaca toate caprici

mului nesuferit pe nume sir Leigh Teabing. Apoi i se facuse o propunere extraord inara. Apropierea sa de sir Leigh . cel mai cunoscut cercetator al Graalului . avea sa-i ofere ser vitoru viata. De atunci, fiecare clipa petrecuta la Chteau Villette avusese darul de al aduce mai aproape de momentul acesta. "Am ajuns att de aproape!" si spuse el, privind cheia de bolta din mna americanului . "Dac don i va da drumul, totul va fi pierdut! Sunt gata sa-mi arat chipul?" nvatatorul i interzisese cu desavrsire sa faca asa ceva; Rmy era singurul care cunostea adevarata identitate a nvatatorului. . Esti sigur ca vrei ca Silas sa se ocupe de acest lucru? l ntrebase cu numai o ju matate de ora n urma, cnd pr Dar nvatatorul fusese ferm: "Silas s-a descurcat foarte b va reusi sa obtina si cheia de bolta. Tu trebuie sa-ti pastrezi anonimatul. Dac a ceilalti ti vor vedea chipul, va fi nevoie sa-i eliminam, si au fost deja p "Chipul meu se va schimba, si s tatorul. Curnd va fi liber . va avea un chip nou, de nerecunoscut si va gusta din plin viata pe plajele nsorite. . Am nteles, i raspunse. l voi asista pe Silas din um . Pentru cultura ta, Rmy, adaugase nvatatorul, mormntul n chestiune nu se afla n Temp le Church. Asa ca nu-ti face griji. Nu cauta unde trebuie! Majordomul l privise stupefiat: . Stii unde e mormntul? . Desigur. Mai trziu ti voi spune! Deocamdata, nsa, trebuie sa actiona a unde este ascunzatoarea adevarata a las sa ia criptex-ul, riscam sa pierdem Graalul Lui Rmy nu-i pasa ctusi de putin de refuzase sa-i dea vreun ban nainte de gasirea Graalului si parasesc biserica nainte ca Si pentru totdeauna. Graal, dar i pasa grozav de faptul ca nvatatorul lui. Iar acum se-nfiora de fieca

a fi n curnd a lui. "O treime din douazeci de milioane de euro! Suficient ca sa di spar auna." Vedea deja n fata ochilor orase a A promis. Neputnd suporta gndul ca ajunsese att de aproape doar pentru a risca sa pia rda totul, hotar sa treaca la actiune. Arma pe care o tinea n mna era un revolver Medusa de mi ci dimensiuni

si de calibru Iesi din umbra stranei, nainta spre sala ci . Batrne, de cnd astept sa fac asta!

Inima lui sir Leigh !" Recunoscu micul revolver Medusa, cel pe care-l tinea ncuiat n torpedoul limuzin ei, pentru siguranta . Rmy? blbi el socat. Ce se ntmpla? Langdon si Sophie pareau deopotriva socati. Majordomul se apropie prin spatele lui Teabing si-i nfipse pistolul sub omoplati, n stnga, chiar n dreptul inimii. Britanicul simti cum carnea i se strnge de spaima. . Rmy, eu nu... . O sa fiu explicit, suiera servitorul, cu ochii atintiti spre sc! Pentru o clipa, profesorul rmase ca paralizat: . Cheia de bolta nu ti-e de nici un folos, bigui el. N-o vei putea deschide. . Prosti aroganti! Nu v-a ul acela? Tot ce am auzit, am mpartasit si altora. Altora care stiu mai m ar nu cautati acolo unde trebuie! Mormntul care va trebuie se afla n cu totul alt loc! Teabing simti un nou val de panica. "Ce tot spune el acolo?" . De ce vrei Graalul? l ntreba Langdon. Pentru a-l distruge? nainte de Ziua de Apoi ? . Silas, ia cheia de bolta de la Calugarul se apropie, dar profesorul se trase napoi, tinnd criptex-ul sus, deasupr a capului, gata sa-l azvrle pe podea. . Mai degraba l distru Teabing avea impresia ca un nou val de oroare l sugruma. Munca lui de-o viata ris ca sa piara acum, . Robert, nu! striga alarmat. Nu-l distruge! Ai n mna nsusi Graalul! Rmy nu m-ar mpus ca niciodata! Ne cunoastem de zece... Maj ica, n incinta circulara auzindu-se un zgomot ca un tunet.

Toata lumea ngheta: . Eu nu ma joc, replica Rmy. Urmatorul glont va intra n spinarea lui. Da-i cheia d e bolta lui Silas. Reticent, Langdon ntinse criptex-ul. Silas se apropie si l lua, ochii lu unarii. Puse cilindrul ie. Teabing s . Da-i drumul! ceru Langdon. . l lu inuare. Daca chemati politia, l omor! Daca ncercati ceva, l omor. . Ia-ma pe mine, insista Langdon, cuprins de emotie. Da Rmy ncepu sa rda: . de S . ntrebarea aduse o grimasa ironica pe chipul lui Rmy: . Ai fi tare surprinsa sa afli, mademo

87 La Chteau Villette, semineul din salon era deja rece, dar Collet se plimba nca agi tat prin fata lui, citind faxurile primite de la Interpol. Informatiile nu se potriveau deloc cu ceea ce crezuse el. n conformitate cu datel e oficiale, Andr Vernet era un cetatean model. Nu avea cazier . n ma magna cum laudae n Finante Internationale. Interpolul sustinea ca numele banch erului aparea uneori n ziare, dar totdeauna ntr-o lumina favorabila. Se parea ca omul con tribuise la proiectarea sistemului de s moderna a securitat ri scumpe si muzica clasic

re o cumparase cu ctiva ani n urma. "Zero!" ofta Collet. Unicul indiciu primit de la Interpol era un set de amprente digitale care, apare nt, apartineau majordomului lui Teabing. Seful echipei PTS citea acum alt capat al ncaperii. . Ceva interesant? Ofiterul ridica din umeri: . Amprentele i apartin lui Rmy Legaludec. Cautat pentru infractiuni minore. Nimic serios. Se pare ca a fost dat afara de la universitate f i pe gratis. Iar mai t tura de spitalizare pentru o traheotomie de urg Collet dadu din cap, amintindu-si o ancheta a politiei la un restaurant care o tioneze n meniu ca reteta de chili includea si ule a, n urma socului anafilactic, dupa numai o nghititu . Probabil ca L tea lui norocoasa! glumi anchetator Collet ofta din nou: . Bine, trimite-i datele capitanului Fache. Ofiterul parasi . Domnule locotenent! Am gasit ceva n Dupa figura crispata a omului, Collet banui ce era. . Un cadavru? . Nu. Ceva mai... Mai neasteptat! Frecndu-se la ochi, locotenentul si u tul i facu semn spre mijloc, unde o scara din lemn era proptita vertical de margi nea fnarului aflat deasupra lor. . Scara asta nu era aici mai devreme! . Nu, domnule. Eu am pus-o asa. Cautam amprente lnga locul de parcare a Rolls-ulu i, cnd am vazut s de noroi. Scara asta e folosita frecvent. naltimea fnarului se potrivea cu lungim ea ei, asa ca am ridicat-o si am urcat sa aruncnd o privire. Collet privi spre fnar. "Cineva urca acolo cu regularitate?" De jos, locul parea doar o platforma goala aflata la mare naltime, nsa cea ma Un alt agent PTS si facu aparitia n capatul scarii, privind n jos. . Do

a. Suspinnd obosit, Collet se prinse cu minile de scara si ncepu sa urce. Treptele se n gustau spre vrf si, la un moment dat, aproape ca-si pierdu echilibrul. Sopronul parea ca se nvrteste cu el cu tot. Punnd piciorul cu atentie, aju otenentul o apuca, pasind n fnar. . Acolo e, spuse ofiteru nd. Collet se stradui sa strapu e al sopronului, se afla o com cu ecran plat si boxe, o serie de discuri si o consola audio cu multiple canale , care parea a avea propria sursa de alimentare electrica. "De ce ar urca cineva n fiecare zi pna aici pentru a lucra?" . Ai examinat sistemul? . E un post de ascultare Collet se ntoarse, uimit . Supraveghere electronica? . Un sistem de u madeau componente electronice, manuale, fire, ciocane de lipit si alte dispoziti ve. Cineva stia bine ce are de facut. Multe dintre im noi. Microfoane miniaturale, acumulatoare fotoelectrice, cipuri RAM de mare c apacitate... Are chiar si cteva nano-discuri. Collet era impresionat. . Acesta-i un sistem complet, adauga agentul, ntinzndu-i un dispozitiv nu mai mare dect un calculator de buzunar. Din aparat pornea un fir de vreo treizeci de centimetri lungime, care avea la ca pat o folie foarte subtire, de marimea unui timbru. . Baza e un sistem de nregistrare arcabil. Folia aceea de la capatul firului e o combinatie de microfon cu celula fotoelectric. Locotenentul c ordinara. Acum, un nregistrator putea fi atas copiind conturul bazei si fiind vopsit ntr-o nuanta similara. Cta vreme microfonu l era pozitionat

astfel nct sa poata primi lumina soarelui timp de cteva ore pe zi, celulele fotoele ctrice mentineau sistemul continuu n functiune. Asemenea dispozitive puteau nregistra la infinit. . Metoda de receptie? ntr Agentul i arata un fir izolat care iesea din computer, urca paralel cu peretele s i disparea printr-o gaura n acoperis. . Unde radio. Cu o mica antena pe acoperis. Collet stia ca aceste sisteme erau, de obicei, plasate n birouri, fiind activate sonor pentru a economisi spatiul ocupat pe hard dis , si e L etat . . Ei bine, domnule locotenent . raspunse acesta apropiindu-se de computer si lan snd un program ., asta e cel mai straniu aspect...

88 Langdon era istovit cnd, alaturi de Sophie, sari barele de acces n prin labirintul de tunele si persoane. Remuscarile erau coplesitoare. "L-am implicat pe Leigh si acum e ntr-un pericol cumplit." Rolul jucat de Rmy venise ca un a din interior. "L-au abordat pe Teabing din acelasi motiv pentru care am facuto si eu." n decursul istoriei, toti cei care detinusera cunostinte d otriva. Faptul ca sir Leigh fusese vizat tot timpul ar fi trebuit sa-i mai atenu eze sentimentul de vinovatie, nsa nu reusea. "Trebuie sa-l gasim si sa-l ajutam. Nentrziat!" Langdon o urma pe Sophie spre linia District and Circle, unde ea alerga spre o c abina telefonica pentru a anunta politia, n ciuda avertismentelor lui Rmy. ntre timp, profesorul se aseza pe o banca alaturata, prada acelorasi remuscari. . Cea mai buna modalitate de a-l ajuta pe Leigh, insista ea n timp ce forma numar ul, este sa implicam imediat autoritatile londoneze. Crede-ma! La nceput, el nu fusese de acord, dar, n timp ce-i exp e n ce mai mult sens. Pentru moment, Teabin tiau unde se afla mormntul cavalerului, probabil ca tot aveau nevoie de ajutorul

lui pentru a descifra versul care se referea la glob. Pe Langdon l ngrijora mai mult ceea ce se va ntmpla dupa ce vor gasi harta catre Graal. "Leigh va deveni un accesoriu inutil." Daca voia sa-l ajute pe britanic si sa puna din nou mna pe cheia de bolta, era ab solut necesar sa ajunga la mormntul acela naintea celorlalti. "Din pacate, Rmy are un avans consi derabil." Sarcina lui Sophie era aceea de a-i ncetini naintarea. Iar sarcina lui era sa gaseasca mormntul. A ie t al lui Sophie: sa ia metroul pna la statia King's Co mita pentru baza sa de date teologice computerizate. "Cel mai per unea. "Raspunsuri pe loc la o aceea de date desp Se ridica si ncepu sa se plimbe de colo, colo, astep

n sfrsit, Sophie obtinuse legatura cu politia londoneza. . Divizia Snow Hill, spuse dispecera. Cu cine sa va fac legatura? . Vreau sa raportez o rapire. . Numele, va rog! . Agent Sophie Neveu, Politia Judiciara Franceza. Functia avu imediat efectul scontat: . Doua secunde, doamna. Va fac legatu Oare politia i va da crezare cnd i va descrie pe rapitorii lui T nu se putea o m nerul sau sarea imediat n ochi: un calugar albinos. "Imposibil de ratat." ar existau n Londra? Legatura cu detectivul parea sa se prelungeasca la infinit. "Haide o data!" Auze a pe fir tot soiul de clicaituri si pacanit Trecusera deja cincisprezece secunde. n cele din urma, vocea unui barbat se auzi la capatul firului:

. Agen nmarmurita, Sophie recunoscu instantaneu tonul aspru si repezit: . Agent Neveu, rep Cteva clipe ramase fara grai. Capitanul ceruse, probabil, dispeceratului sa-l anu nte n cazul n care suna Sophie. . Asculta, continua el vorbindu-i n franceza. Am facut o greseala teribila. Robe ovat. Au fost retrase toate acuzatiile mpotriva lui. Totusi, amndoi sunteti n peric ol! Trebuie sa veniti aici! Parca o izbi un pumn n fata. nca nu s ru o nimica toata. . Nu mi-ai spus ca Jacques Saunire era bunicul tau. Am de gnd sa trec cu vederea insubordonarea de care ai dat dovada, punnd-o pe seama stresului emotional. n aces t moment nsa si tu, si Langdon trebuie sa veniti la cea mai apropiata sectie de politie londo neza. "Stie ca sunt n Londra?! Oare ce altceva mai stie?" n fundal se a e fir rasuna din nou un clic ciudat. . ncerci sa localizezi apelul, capitane? . Trebuie sa colaborezi cu mine, agent Neveu. Amndoi avem multe de pierdut si tre buie sa ne reducem ct mai mult pierderile! Am facut niste g la moartea unui profesor american si a unui criptograf de la DCPJ, cariera mea s-a dus pe apa smbetei. De cteva ore tot ncerc sa va readuc undeva n siguranta. Un curent de aer cald se facu simtit n statie, semn ca trenul se apr . ai s . nesecurizata. Vino imediat aici mpreuna cu Langdon! Pentru binele vostru! E un o rdin direct! Sophie i nchise telefonul n nas si sari n tren, n urma profesorului.

89 Cabina imaculata a bimotorului Haw er era plina acum de span si mirosea a propan si a aer statut. Bezu Fache i expediase pe toti si, ramas singur, se aseza ntr-un fotoliu c u un pahar de bautura si cutia din lemn masiv gasita n

Trecndu-si un deget peste trandafirul incrustat, deschise capacul. nauntru se afla un cilindru de piatra cu cinci discuri marcate cu litere. Discurile erau astfel aranjate, nct formau cuvntul "SOFIA". Fache l studie indelung si apoi l scoase din cutie, examinndu-l pe indelet e, n cele din urma, trase us l nchise si-l aseza napoi n caseta. Cu privirea ratacindu-i pe fereastra, rememora s curta conversatie cu Sophie Neveu si informatia pe care o primise de la echipa PTS de la Chteau Villette. Sunetul telefonului l smulse din visare. Era centralista de la DCPJ care, pe un ton de scuza, i spuse ca presedintele Depo sitory Ban of Zrich sunase n repetate rnduri si insistase sa vorbe ta era ocupat cu probleme de serviciu n Londra. Bombanind, capitanul i spuse centr alistei sa-i faca legatura. . Monsieur Vernet, spuse el nainte ca omul sa apuce sa deschida gura, mi pare rau ca nu v-am sunat mai devreme, dar am fost ocupat. Asa cum am promis, numele bancii dumneavo astra nu a aparut n presa Bancherul i povesti nelinistit cum Langdon si Sophie scosesera din banca o caseta din lemn si apoi l convinsesera pe el sa-i ajute sa scape de politie. . Dupa aceea am auzit la radio ca su i m-au atacat si mi-au furat furgoneta. . Asadar su icnd din nou capacul pentru a zari cilindrul din interior. mi puteti spune ce anum e se afla n caseta aceea? . Continutul nu are nici o importanta. Pe mine ma preocupa doar reputatia bancii mele. Niciodata nu s-a nregistrat vreun furt la noi. Niciodata. Daca nu pot recupera ac est bun n numele clientului meu, banca risca sa fie ruinata. . Spuneati ca Sophie Neveu si Robert Langdon aveau o cheie si o parola. Ce va fa ce sa credeti ca au furat caseta? . .

ent, andant al Politiei Judiciare ca reputatia bancii dumneavoastra, mpreuna cu ace ini ct se poate de sigure.

90

n fnarul de la Chteau Villette, Collet privea stupefiat monitoru . Sistemul spiona toate persoanele astea? . Da, i confirma agentul. Se pare ca datele sunt stocate de peste un L

"COLBERT SOSTAQUE . Presedintele Consiliului Constitutiona JEAN CHAFFE . Custode, Muzeul Jeu de Paume; EDOUARD DESROCHERS . Arhivist-sef, Biblioteca Mitterand; JACQUES SAUNIRE . Custode, Muzeul Lu MICHEL BRETON . Director General, DAS (Securitat Agentul arata spre ec . Numarul patru este, evident, princip Collet ncuviinta; observase s alte nume. "Cum a reusit cineva sa se infiltreze n intimitatea acestor personalit ati?" . Ai ascultat vreunul dintre fisierele audio? . Da, cteva. Iata unul dintre cele mai recente. Ofiterul tasta cteva comenz tographie est arriv." Collet crezu ca nu aude bine. . Eu sunt! Asta-i vocea mea! si aminti c a Galerie, pentru a-i anu . O mare parte din ancheta noastra de noaptea trecuta a putut fi ascultata, daca

cineva si-a dat putin interesul, adauga agentul. . Ai trimis pe cineva sa caute microfonul? . Nu-i nevoie. Stiu exact unde e plasa Ofiterul se apropie de un teanc de notite si planuri ngramadite pe masa. Alese o fila si i-o ntinse locotenentului. . C in ectiv "C Pe marginile filei cineva scrisese cteva cuvinte cu o carioca rosie. Notitele era u n franceza si pareau a fi sugestii de introducere n macheta a unui dispozitiv de ascultare.

91 Silas statea pe bancheta din dreapta imtea palmele umede, strnse n jurul criptex-ului, n vreme ce astepta ca Rmy sa-l leg e pe Teabing cu frnghia pe care o gasise n portbagaj. n cele din urma, majordomul co . Legat bine? se interesa Silas. Rmy rse usor, si scutura haina de ploaie si privi peste il n penumbra din spate. . Is erita cu fragmente din banda adeziva ce-l imobilizase pe el. . Ferme ta gueule! striga Rmy. Manevr zinei. Instantaneu, Teabing deveni invizibil si de neauzit. . I-am

Dupa cteva minute, cnd tatorul." i raspunse repede, bucuros: . Alo? . Silas, se auzi accent ranta. Si el era ncntat sa auda glasul celuilalt. Trecusera ore bune de cnd nu mai v rile luasera o ntorsatura neasteptata. Acum nsa, pareau sa fi reintrat p . Am cheia de bolta. . Iata o veste excelenta! Rmy Silas ramase surprins auzind ca nvat . Da. El m-a eliberat. . Asa cum i-am cerut eu. mi pare rau ca a trebuit sa su . Disconfortul fizic nu are nici o nsemnatate. Important e ca avem cheia de bolta . . Da. Trebuie sa-mi parvina imediat. Timpul este esential acum. Silas era nerabdator sa-l ntlneasca, n sfrsit, pe nvatator: . Da, domnule, as fi onorat. . As prefera ca Rmy sa mi-o aduca. "Rmy?" Silas era siderat. Dupa tot ce facuse el pentru nvatator, oara i revenea altuia?! "nvatatorul l prefera pe Rmy?" . mi dau seama ca esti dezamagit, si acest lucru mi spune ca nu m-ai nteles. Fii co nvins, adauga n m al Domnului, nu un criminal . nsa trebuie sa discut putin cu Rmy. Mi-a nesocotit ordinele si a comis o greseala grava, care a periclitat ntreaga misiune. Silas simti un fior pe s din planul initial si ridica o problema n plus: ce vor face cu el. . Tu si cu mine suntem oameni ai Domnului, i sopti n continuare nvatatoru e de la scopu egi? Silas sesiza mnia din gl i arate fata; a facut ceea ce trebuia sa faca. A salvat cheia de bolta." . nteleg, raspunse el. . Bun! Pentru sig ele limuzinei si nu vreau sa fii prins. Opus De

. Desigur. . Si te poti retrage acolo? . Ca orice alt membru. . Atunci du-te imediat si sa rami ascuns! Te voi suna n clipa n care voi avea cheia de bolta simi voi fi rezolvat problemele curente. . . . Da, domnule. nvatatorul ofta, parca pentru a-i arata ce ra . Acum trebuie sa vorbesc din nou cu Rmy. Silas i ntinse majordomului celularul, constient ca, probabil, aceasta era ultima convorbire telefonica din viata lui Rmy Legaludec. Rmy lua telefonul si spuse n sinea sa ca acest biet calugar n-avea idee ce soarta l astepta, acum, ca se achitase de misiunea ce-i revenise. "nvatatorul te-a folosit, Silas, iar nca se mai . A e Guards Parade. Vorbim acolo. Si nchise. 92 Departamentul de Teologie si Studii Religioase de la King's Collge . nfiintat de r egele George al IV-lea n 1829, se afla n apropiere de Parlament. Departamentul se mndreste nu doar cu cei 150 de ani de experienta n domeniul nvatamntului si cercetarii, c

etari n Teologie Sistematica, detinator al uneia dintre cele mai avansate si comp lexe biblioteci de studii religioase din lume. Langdon se simtea istovit cnd, mpreuna xact asa cum o descrisese Teabing . o uriasa ncape ma, n jurul careia regele Arthur si cavalerii sai s-ar fi putut lafai . daca ar f i stiut sa utilizeze cele douasprezece statii de lucru computerizate. La unul dintre capetele salii, o bib liotecara si turna o ceasca de ceai, pregatindu-se sa-si nceapa ziua de munca. . Minunata dimineata, spuse ea cu ac piindu-se de ei. Va pot ajuta cu ceva? . Da, va multumim. Numele meu este... . Robert Langdon, su Pentru o clipa, profesorul se temu ca Fache i difuzase portr etul bibliotecarei sugera altceva. Langdon nca nu se obisnuise c teptata celebritate. Si totus otecara de la un centru de studii religioase. . Pamela Gettum, se prezenta ea, ntinzndu-i mna. Avea o figura joviala, inteligenta, si o voce placuta. La gt i atrna o pereche de o chelari cu rama de baga si lentile groase. . mi pare bine. Dumneae Cele doua femei se salutara si Gettum se ntoarse imediat spre Langdon: . Nu stiam ca ne veti vizita. . Nici noi. Daca deranjul nu este prea mare, v-am so