Facultatea de Drept - Drept penal general Partea I.

Anul II

Semestrul I

NOTIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL PENAL SI STIINTA DREPTULUI PENAL. Dreptul penal = ramur a sistemului nostru unitar de drept ce cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaz conduita persoanelor precum si relatiile dintre ele n raport cu valorile fundamentale ocrotite de lege, prin interzicerea, sub amenintarea cu pedepse, a actiunilor sau inactiunilor care aduc atingere sau pun n pericol aceste valori, n scopul aprrii lor, prin prevenirea infractiunilor ori prin aplicarea pedepselor si a altor sanctiuni de drept penal, persoanelor care le svrsesc. Caracterele dreptului penal sunt: ~ caracterul autonom = ce rezult din faptul c dreptul penal reglementeaz relatiile sociale, proprii, relatii de aprare social ce nu fac obiectul altor reglementri, si de asemenea un sistem propriu de reguli de conduit precum si de sanctiuni specifice; ~ caracterul de drept public = ce rezult din faptul c dreptul penal reglementeaz relatiile de aprare social, creind raporturi juridice ntre stat si membrii societtii, ce sunt raporturi de putere sau de autoritate, statul este indrituit s trag la rspundere penal pe cei ce au svrsit infractiuni; ~ caracterul unitar = rezult din existenta unor principii si institutii unitare aplicabile ntregii legislatii penale. Obiectul dreptului penal = exist 2 opinii privitoare la acesta: - obiectul dreptului penal const n relatiile sociale care revin dreptului penal si care privesc activitatea social de lupt mpotriva infractiunilor prin tragerea la rspundere penal si pedepsirea celor ce le svrsesc; -obiectul dreptului penal cuprinde relatiile de aprare social ce se nasc nu din momentul svrsirii infractiunii ci din momentul intrrii n vigoare a legii penale. Dreptul penal reglementeaz - relatii sociale de conflict; - relatii de conformare. Scopul dreptului penal aprarea mpotriva infractiunilor, a valorilor fundamentale prevzute n CP. Acest scop se realizeaz, n principal, pe calea prevenirii svrsirii infractiunilor de ctre membrii societtii si n subsidiar pe calea constrngerii, adic prin aplicarea de sanctiuni prevzute delege pentru svrsirea infractiunilor. Dreptul penal are legturi si cu celelalte ramuri de drept: - cu dreptul constitutional = deoarece la baza dreptului penal stau normele juridice constitutionale care stabilesc regulile de baz ale tuturor ramurilor de drept; - cu dreptul procesual penal = exist o legtur organic si functional, ntre normele care reglementeaz dreptul statului de a pedepsi pe infractori si mijloacele prin care aceast competent se realizeaz; - cu dreptul executional penal =deoarece n raport de relatiile sociale ce iau nastere n cursul executrii sanctiunilor penale se asigur finalitatea normelor juridice penale. Stiinta dreptului penal reprezint un sistem de cunostinte despre raporturile juridice penale si normele penale ce reglementeaz aceste raporturi. Stiinta dreptului penal apeleaz la diferite metode pentru cercetarea fenomenului juridic penal ca: ~ metode logice (studiaz continutul normelor penale) ca: - analiz si sintez; - inductia si deductia. ~ metoda istoric aparitia normei juridice penale si aplicarea ei n diferite perioade.
1

~ metoda comparativ studierea normei penale n comparatie cu alte norme din acelasi sistem de drept si mai ales cu normele corespunztoare din legislatiile altor state. Stiinta dreptului penal are nevoie de o serie de date si informatii, fr de care ea nu poate progresa, ca mersul, volumul, continutul criminalittii, cauzele si conditiile care determin fenomenul criminalittii, persoanele care svrsesc infractiuni. Stiinta dreptului penal are nevoie si de : - statistica penal si criminologia (influenta pedepselor asupra infractorilor); - medicina legal si psihiatria judiciar, criminalistica. Principiile fundamentale ale dreptului penal = reprezint acele reguli care strbat ntreaga reglementare juridic penal, ntreaga activitate de combatere a infractiunilor prin mijloace de drept penal.principiile fundamentale sunt: principiul legalittii incriminrii si a pedepselor. Conform Codului Penal, numai LEGEA este aceea care stabileste faptele ce constituie infractiuni si determin msurile si msurile ce se aplic celor ce le svrsesc. principiul umanismului n sensul c ntreaga reglementare penal trebuie s aib n vedere drepturile si liberttile fundamentale ale omului, att a celor ce au suferit vtmri n urma comiterii infractiunilor ct si a celor care le-au svrsit. principiul incriminrii faptelor care prezint un anumit grad de pericol social. INFRACTIUNEA este fapta care prezint pericol social, svrsit cu vinovtie si prevzut de legea penal. principiul egalittii n fata legii. principiul prevenirii faptelor prevzute de lege. IZVOARELE DREPTULUI PENAL. n stiinta juridic s-a fcut distinctia ntre: - IZVOARE MATERIALE (sursa ideilor materializate de normele juridice); - IZVOARE FORMALE ale dreptului penal (forma prin care aceste idei sunt materializate). Izvoarele formale ale dreptului penal reprezint actele normative care n cuprinsul lor stabilesc: - faptele ce constituie infractiuni; - sanctiunile care se pot aplica; - conditiile rspunderii penale. Pentru dreptul penal romn LEGEA este singurul izvor de drept. Izvoarele formale ale dreptului penal sunt: - Constitutia Romniei; - legea penal; - tratate si conventii internationale. Legea penal se poate clasifica: ~ n raport de domeniul de aplicare avem: - Legea penal general (Codul Penal); Legea penal complinitoare; - Legea penal special; - Legea nepenal cu dispozitii penale. ~ n raport cu durata activittii: - legea penal nedeterminat; - legea penal determinat (temporal). ~ n raport cu caracterul legilor: - legea penal ordinar; - legea penal extraordinar (exceptional). n ceea ce priveste tratatele si conventiile internationale se face distinctie ntre: tratate si conventii internationale ca izvoare indirecte de drept penal; - tratate si conventii internationale ca izvoare directe de drept penal.

Orice lege penal este alctuit dintr-o totalitate de norme juridice ce configureaz continutul normtiv al acestei legi Normele juridice penale = reprezint o serie de norme juridice care se caracterizeaz prin continutul si structura lor specific, prescriind reguli de drept penal precum si sanctiunile aplicabile n cazul nclcrii acestora. Particularitti ale normelor juridice penale: - exist o vdit deosebire ntrenormele de drept penal si normele de drept extra-penal din punct de vedere al modului n careeste exprimat continutul perceptiv; - exist deosebiri ntre normele de drept penal si normele de drept extra-penal din punct de vedere al sanctiunilor (-> la normele de drept penal sanctiunea are caracter preventiv-represiv; -> la normele de drept extrapenal sanctiunea este reparatorie); - exist deosebiri si n ceea ce priveste intensitatea fortei obligatorii a normelor penale (imediat) fat de aceea a normelor extra-penale (eventual). Structura caracteristic a unei norme juridice cuprinde: - ipotez; - dispozitie; sanctiune. Clasificarea normelor penale: ~ dup sfera domeniului de aplicare: - generale; - speciale. ~ dup regula de conduit pe care normele o prescriu: - prohibitive: - onerative. ~ n raport de continutul normelor juridice penale sunt: complete sau unitare. divizate: - norme n alb sau cadru; - norme de trimitere; - norme de referire. ~ dup gradul de determinare a sanctiunii: - norme cu sanctiuni absolut determinate; norme cu sanctiuni relativ determinate; - norme cu sanctiuni alternative; - norme cu sanctiuni cumulative. Interpretarea legii penale = const n acea operatiune logico-functional care se efectuaz cu ocazia si n vederea aplicrii normelor de drept penal si are ca scop descifrarea (descoperirea) vointei legiuitorului exprimat n aceste norme cu privire la cazul concret. Subiectii care pot efectua interpretarea legii penale sunt: - legiuitorul; - organul judiciar; - oamenii de stiint. Formele de interpretare ale legii penale sunt: interpretarea autentic sau legal = interpretare fcut de legiuitor; interpretarea juridic sau cauzal = interpretarea fcut de organul judiciar; interpretarea doctrinar sau stiintific = interpretarea fcut de oamenii de stiint. Metodele pentru interpretarea legii penale sunt: - interpretarea literal si gramatical = presupune descifrarea vointei legiuitorului n urma analizei cuvintelor folosite de acesta pe baza studierii: - etimologice; - sintactice; stilistice n cuprinsul legii openale. - interpretarea logic sau rational = const n lmutirea unei norme juridice cu ajutorul rationamentelor logice reprezentate de: - a fortiori; - per a contrario; - ad absurdum; - a pari.

- interpretarea istoric nseamn stabilirea sensului unei dispozitii legale ntr-un context istoric dat; - interpretarea prin analogie const n cutarea ntelesului unei norme penale cu ajutorul altor norme care sunt asemntoare. Rezultatele interpretrii legii penale sunt: - interpretarea declaritiv (exist o concordant deplin ntre vointa legiuitorului si felul n care a fost exprimat aceast voint n norma penal interpretat); - interpretarea extinctiv; - interpretarea restrictiv. Limitele interpretrii se gsesc acolo unde se termin normele penale existente. Acestea nu pot fi depsite. APLICAREA LEGII PENALE. Prin aplicarea legii penale = executarea sau ndeplinirea ndatoririlor pe care legea penal le prevedesi care poate avea loc: ~ fie de bun voie prin respectarea prescriptiunilor acesteia legea penal si realizeaz functia de preventie general; ~ fie silit, n cazul svrsirii faptei incriminate legea penal si ndeplineste functia represiv si de preventie special. Elementele fat de care se analizeaz aplicarea legii penale sunt: - Timpul; - Teritoriul sau Spatiul; - Persoanele; - Faptele. Aplicarea legii penale n timp reprezint aplicarea prescriptiilor sanctionatorii ale acesteia n raport cu momentul; svrsirii infractiunii si cu cel al tragerii la rspundere penal a infractorului. Activitatea legii penale n timp este condus de principiul consacrat de nsusi legea penal, care o limiteaz n timp, anume la faptele svrsite n timpul ct aceasta este activ sau n vigoare. Durata de aplicare a legii penale n timp este durata de timp situat ntre momentul intrrii n vigoare a legii si cel al iesirii din vigoare. Iesirea din vigoare poate fi: expres; - tacit. Abrogarea poate fi: - total; - partial. Regulile de solutionare a concursului de legi: ~ cnd consumarea infractiunii se ntinde pe durata a 2 sau a mai multor legi se aplic legea penal n vigoare din momentul epuizrii infractiunii; ~ cnd o lege special si una general, ambele n vigoare, reglementeaz aceeasilege penal se aplic legea penal special pentru c a fost adoptat pentru a deroga de la legea general; ~ cnd 2 norme juridice penale n vigoare, una situat n partea special a Codului Penal si alta, situat ntr-o lege extra-penal, incrimineaz aceeasi fapt se va aplica legea extra-penal, pentru c particularizeaz conditiile de incriminare si sanctionare a faptei respective. Extraactivitatea legii penale este reprezentat de:

neretroactivitatea legii penale legea penal rspunde numai pentru viitor nu si pentru trecut si ca urmare, nimeni nu poate fi tinut s rspund de o fapt care la data svrsiriiei nu este prevzut ca infractiune; retroactivitatea legii penale legea penal nu se aplic faptelor svrsite sub legea veche dar care nu sunt prevzute de legea nou; ultraactivitatea legii penale legea penal temporar se aplic infractiunilor svrsite n timpul ct este n vigoare, chiar dac fapta nu a fost urmrit sau judecat n acest interval de timp. Aplicarea legii penale mai favorabile constituie o exceptie fat de principiul activittii legii penale, fiindc dac legea veche este mai blnd, se aplic aceasta puterea ultraactiv, dac legea nou este mai blnd se aplic aceasta puterea retroactiv. Ca ipoteze avem: ~ aplicarea legii penale mai favorabile n cazul faptelor pentru care nu a intervenit o hotrre definitiv n functie de: - conditiile de incriminare afaptei; - conditiile de urmrire si de judecat; - conditiile de sanctionare a faptei; - alte conditii reprezentate de recidiv, concursul de infractiuni, circumstantele atenuante sau agravante si termenul de prescriere. ~ aplicarea legii penale mai favorabile n cazul faptelor pentru care a intervenit o hotrre definitiv. Avem 2 variante: aplicarea obligatorie (cnd se nlocuieste pedeapsa mai grav pronuntat de instant cu opedeapt de oalt natur mai atenuant) aplicarea facultativ (cnd a intervenit o lege dup rmnerea definitiv a hotrrii de condamnare si pn la executarea complet a pedepsei cu nchisoarea, lege ce prevede o pedeaps mai usoar, iar sanctiunea aplicat este mai mic dect maximul special prevzut de legea nou). Pentru aplicarea facultativ a legii penale mai favorabile n timp trebuie ndeplinite cumulativ 3 conditii reprezentate de: ~ s existe o hotrre de condamnare definitiv la pedeapsa nchisorii; ~ s se constate c legea nou este mai favorabil ns pedeapsa aplicat este mai mic dect maximul prevzut de legea noua, ori cel mult egal cu acest maxim; ~ instanta trebuie s foloseasc numai criteriile prevzute de lege pentru a decide pentru aplicarea legii mai favorabile n functie de: - gravitatea sanctiunii svrsite; conduita acestuia dup pronuntarea hotrrii sau n timpul executrii pedepsei; - de timpul cit a executat pedeapsa. Aplicarea legii penale n spatiu. Infractiunea n raport de teritoriu are o ntindere teritorial si/sau extrateritorial. Legea penal romn are un caracter teritorial, ea se aplic tuturor infractiunilor svrsite pe teritoriul Romniei, unde statul romn si exercit suveranitatea. Normele privind aplicarea legii penale n spatiu = reprezint ansamblul normelor juridice privitoare la ntinderea si aplicarea legii penale n raport cu locul svrsirii infractiunii, cu spatiul si teritoriul de svrsirii acesteia. 1. Aplicarea legii penale faptelor svrsite pe teritoriul trii principiul teritorialittii se ntelege c legea penal a Romniei se aplic pentru toate infractiunile svrsite pe teritoriul trii fr a deosebi dup cum fptuitorul este cettean romn sau strin, persoan fr cettenie domiciliat pe teritoriul Romniei sau n afara teritoriul su. TERITORIU ntinderea de pmnt si apele cuprinse ntre frontiere, cu subsolul si spatiul aerian, precum si marea teritorial cu solul, subsolul si spatiul aerian al acesteia. Teritoriul cuprinde: - suprafata terestr; - apele interioare; - marea teritorial a Romniei; - subsolul teritoriului terestru si acvatic;- spatiul aerian. Sunt 3 situatii n care infractiunea este considerat a fi svrsit pe teritoriul trii: infractiunea svrsit n ntregime pe teritoriul trii;
5

infractiunea este svrsit n ntregime pe o nav sub pavilion romnesc sau pe o aeronav romn aflat n afara teritoriului Romniei. un act de executare a fost efectuat ori s-a produs rezultatul infractiunii pe teritoriul romnesc sau pe o nav sub pavilion romnesc ori pe o aeronav romn aflat n strintate. Exceptii de la aplicarea legii penale privind principiul teritorialittii sunt: ~ imunitatea de jurisdictie; ~ infractiunile svrsite n sediile misiunile diplomatice; ~ infractiuni svrsite de personalul armatelor strine aflate n trecere sau stationate pe teritoriul Romniei; ~ infractiuni svrsite la bordul navelor sau aeronavelor strine aflate pe teritoriul Romniei. 2. Aplicarea legii penale faptelor svrsite n afara teritoriul trii. Conform Codului Penal sunt 3 principii care completeaz principiul teritorialittii si anume: a). Principiul personalittii legii penale => legea penal se aplic infractiunilor svrsite n afara teritoriului trii, dac fptuitorul este cettean romn sau dac neavnd nici o cettenie, are domiciliul n tar. Conditiile ce trebuie ndeplinite cumulativ pentru a se putea aplica legea penal romn unei infractiuni svrsite n strintate sunt 3 si sunt reprezentate de: - infractiunea s se svrseasc n ntregime n strintate; infractiunea svrsit s fie prevzut de legea penal romn; - fptuitorul s fie cettean sau fr cettenie cu domiciliul n Romnia, n momentul svrsirii infractiunii. Odat indeplinite conditiile, legea penal romn se aplic exclusiv si neconditionat. b). Principiul realittii legii penale => n baza acestui principiu, fiecare stat are dreptul de a organiza, prin propriile legi, o aprare a intereselor sale si ale cettenilor si, mpotriva faptelor penale svrsite n afara teritoriului trii. Conditiile ce trebuie ndeplinite cumulativ sunt 4 si sunt reprezentate de: - infractiunea s se svrseasc n ntregime n afara teritoriului trii; - infractiunea s fie ndreptat contra sigurantei statului ori contra vietii unui cettean romn ori s se fi svrsit o vtmare grav a integrittii corporale sau snttii unui cettean romn; - fptuitorul s fie un cettean strin sau o persoan fr cettenie care nu domiciliaz pe teritoriul trii; - pentru punerea n miscare a actiunii penale s fi intervenit autorizarea prealabil a procurorului general al Parchetului de pe lng nalta Curte de Casatie si Justitie. Odat ndeplinite aceste conditii aplicarea legii penale este exclusiv si neconditionat. c). Principiul universalittii legii penale => aceasta si gseste temeiul: - n necesitatea de a sanctiona, potrivit penale romne, infractiunile svrsite de strini n strintate mpotriva intereselor statului romn sau a cettenilor romni; - pentru a urmri si judeca orice infractor strin care s-ar refugia pe teritoriul statului romn. Conditiile ce trebuie ndeplinite cumulativ pentru a se putea aplica acest principiu legii penale romne sunt 6 si sunt reprezentate de: - infractiunea s fie svrsit n ntregime n afara teritoriului trii; - infractiunea s nu fie dintre cele pentru care se aplic principiul realittii; - fptuitorul s fie cettean strin sau persoan fr cettenie care nu domiciliaz pe teritoriul trii; - fapta s fie prevzut ca infractiune si de legea penal a trii unde a fost svrsit; - fptuitorul s se afle n tar; - potrivit legii statului n care infractorul a svrsit infractiunea, s nu existe vreo cauz care mpiedic punerea n miscare a actiunii penale. Tragerea la rspundere penal pentru svrsirea infractiunilor n art. 5 si 6 Cod Penal n vigoare, se face potrivit contraventiilor internationale care AU PRIORITATE, numai dac nu se dispune altfel printr-o conventie. Formele de cooperare judiciar n materia penal sunt: extrdarea; predarea n baza unui mandat european de arestare;

transferul de proceduri n materie penal; recunoasterea si executarea hotrrilor; tranferarea persoanelor condamnate; asistenta judiciar international; alte forme de cooperare judiciar international n materie penal. Codul Penal reglementeaz si alte forme de combatere a criminalittii internationale si anume: ~ incriminarea n legea penal a unor fapte periculoase ca urmare a aderrii sau ratificrii de ctre Romnia a unor conventii internationale; ~ computarea privatiunii de libertate executate n afara trii; ~ stabilirea strii de recidiv a persoanei fizice n baza hotrrii de condamnare pronuntat n strintate. EXTRDAREA => este un act bilateral, politic si juridic, prin care statul pe al crui teritoriu se afl un infractor strin, pred pe acesta, la cerere, statului unde s-a svrsit infractiunea ori statului ale crui interese au fost afectate prin combaterea faptei, sau al crui cettean este, n vederea tragerii la rspundere penal ori a executrii unei pedepse sau a unei msuri de sigurant n statul respectiv. Caracteristicile extrdrii sunt: extrdarea este un act de cooperare judiciar international; extrdarea este un act bilateral care are loc ntre dou state; extrdarea are un continut politic; extrdarea are un pronuntat caracter juridic. Pozitia pe care o are statul n realizarea extrdrii poate fi: ~ pasiv cnd se acord extrdarea de ctre statul romn; ~ activ cnd se cere extrdarea de ctre Romnia. Extrdarea pasiv. Conditiile ce trebuie ndeplinite privesc: persoana supus extrdrii: ~ s fie urmrit penal sau trimis n judecat pentru svrsirea unei infractiuni ori este cutat n vederea executrii unei pedepse sau a unei msuri de sigurant n statul solicitant. ~ s nu fie exceptat de la extrdare potrivit Legii cooperrii internationale n materie penal. ~ s nu existe motive obligatorii sau optionale de refuz al extrdrii. ~ s fie localizat pe teritoriul statului solicitat. faptele svrsite: ~ s se fi svrsit o infractiune pe teritoriul statului solicitant ori mpotriva acestuia, sau de ctre un cettean al altui stat; ~ pentru fapta svrsit s nu fie aplicabil legea penal romn (principiul aplicrii legii penale n spatiu); ~ fapta pentru care este nvinuit sau a fost condamnat persoana a crei extrdare se solicit este dublu incriminat de legile penale ale celor 2 state dac nu s-a stabilit altfel printr-o conventie international la care Romnia este parte; ~ n materie de taxe si impozite de vam si schimb valutar, extrdarea va fi acordat potrivit dispozitiilor ntelegerii internationale alicabile pentru faptele crora le corespund infractiuni de aceeasi natur. pedeapsa prevzut de lege sau pedeapsa carea fost aplicat de instanta de judecat: ~ pedeapsa privat de liberate prevzut de legea penal a statului solicitant si de legea penal a statului romn n vederea urmririi penale sau a judectii s fie de cel putin de cel putin 1 an, iar n vederea executrii unei pedepse s fie de cel putin 4 luni; ~ dac fapta pentru care se cere extrdarea este pedepsit cu moartea de ctre legea statului solicitant, se va acorda extrdarea statului respectiv cu conditia ca acesta s

dea asigurri ndestultoare c pedeapsa capital nu se va executa, urmnd s fie comutat; ~ persoana condamnat la o pedeaps privativ de libertate cu suspendarea conditionat a executrii va putea fi extrdat n caz de suspendare partial; ~ pedeapsa aplicat infractorului s nu fie gratiat de statul respectiv. competenta privind urmrirea, judecarea si executatrea pedepsei: ~ infractiunea s nu fie dintre acelea pentru care actiunea penal se pune n miscare la plngerea prealabil a persoanei vtmate, iar aceast persoan se opune extrdrii; ~ s nu fie mplinit termenul de prescriptiei rspunderii penale; ~ s nu fi intervenit amnistia n Romnia, dac acesta avea competent s urmreasc aceast infractiune; ~ persoana extrdabil s nu fie judecat n statul solicitant de un tribunal care nu asigur garantiile fundamentale de procedur si de protectie a drepturilor de aprare sau de un tribunal national instituit anume pentru acest caz ori s aib de executat o pedeaps pronuntat de acest tribunal; ~ de a nu se fi nesocotit dreptul de aprare recunoscut oricrei persoane nvinuite de svrsirea unei infractiuni n cazul n care s-a pronuntat deja hotrrea n lips. Procedura extrdrii pasive => autoritatea competent a statului solicitant se va adresa direct sau pe cale diplomatic cu o cerere de extrdare formulat n scris. n sprijinul cererii se vor prezenta: - n functie de faza procesului penal originalele sau copiile autentice ale hotrrii de condamnare definitive, mandatul de executare a pedepsei, originalele sau copiile autentice ale mandatului de arestare preventiv; - o expunere a faptelor pentru care se cere extrdarea cu indicatia exact a datei si locului svrsirii lor ca si a dispozitiilor legale aplicabile; - o copie a dispozitiilor legale aplicabile sau o declaratie asupra dreptului aplicabil, semnalmentele persoanei extrdabile si orice alte informatii asupra identittii acesteia; - date privind durata pedepsei neexecutate n cazul persoanei condamnate care a executat numai o parte din pedeaps. Extrdarea n Romnia se hotreste de justitie si procedura are un caracter URGENT. Activitatea Ministerului de Justitie n exercitarea atributiilor sunt: ~ primirea cererii de extrdare; ~ examinarea cererii de extrdare si a anexelor acesteia; ~ transmiterea cererii de extrdare si a actelor anexe procurorului general competent; ~ restituirea motivat a cererii de extrdare si a actelor anexe cnd constat nendeplinirea conditiilor de neregularitate international; ~ punerea n executare, n colaborrii cu Ministerul Administratiei si Internelor a hotrrii definitive prin care s-a dispus extrdarea; ~ comunicarea ctre autoritatea central a statului solicitant a solutiei date cererii de extrdare sau a cererii de arestare provizorie n vederea extrdrii. Extrdarea activ extrdarea unei persoane mpotriva creia autorittile judiciare romne competente care au emis un mandat de arestare preventiv sau un mandat de executare a pedepsei nchisorii sau creia i s-a aplicat o msur de sigurant va fi solicitat statului strin pe care aceasta a fost localizat. Extrdarea simplificat => se aplic n relatiile cu statele membre ale UE, fr verificarea conditiilor speciale ori de cte ori sunt ndeplinite conditiile necesare extrdrii voluntare. RAPORTUL JURIDIC PENAL. Raportul juridic penal => raportul care se realizeaz n conformitate cu prevederile legii penale ntre stat si toti membrii societtii, raport n care statul are dreptul de a impune respectarea valorilor sociale ocrotite de lege si de a trage la rspundere penal pe cei

care au svrsit infractiuni, iar membrii societtii au obligatia de a se conforma legii si de a suporta sanctiunile penale n msura n care au violat prescriptiunile normei penale. Raportul juridic penal > este o relatie de aprare social reglementat prin legea penal. Realizarea imperativelor legii penale se realizeaz prin: - respectarea de bun voie a dispozitiilor normei penale (raportul juridic penal de conformare sau cooperare); - constrngere, cnd normele penale au fost nclcate prin svrsirea de infractiuni (raportul juridic penal de conflict sau contradictie). A. Raportul juridic penal de conformare (cooperare) => acel raport ce ia nastere din conformarea fat de normele juridice penale si const n dreptul statului de a pretinde respectarea valorilor sociale ocrotite de legi si obligatia membrilor societtii, ca destinatari ai legii penale, de a respecta conduita descris n normele de incriminare. Subiectele raportului juridic penal de conformare sunt: - statul; -persoana fizic sau juridic nedeterminat n individualitatea sa. Continutul raportului juridic penal de conformare cuprinde: ~ dreptul statului de a pretinde membrilor societtii s aib conduita corespunztoare cerintelor normelor penale; ~ obligatia acestora de a se conforma acestor cerinte. Obiectul l constituie nsusi conformarea destinatarilor exigentei normei penale. Nasterea raportului juridic penal de conformare are loc odat cu intrarea n vigoare a legii penale prin care sunt stabilite drepturile si obligatiile subiectelor raportului. Modificarea raportului juridic penal de conformare se produce ca urmare a modofocrilor care survin n continutul normei de incriminare fie prin extindere; constrngerea obligatiei de conformare. Stingerea raportului juridic penal de conformare se realizeaz prin: - iesirea din vigoare a normei penale; - pierderea calittii cerute de lege; - svrsirea faptei interzise (ia nastere raportul juridic penal de conflict). B. Raportul juridic penal de connflict (contradictie) => este acel raport care se naste ntre stat si infractor din momentul svrsirii infractiunii si const n dreptul statului de a aplica sanctiunea prevzut de norma penal nclcat si obligatia infractorului de a suporta infractiunea. Subiectele raportului juridic penal de conflict sunt: ~ statul; ~ persoana fizic sau juridic care a svrsit o infractiune si potrivit conditiilor prevzute de lege, poate rspunde penal. Continutul raportului juridic penal de conflict este alctuit din drepturile si obligatiile subiectilor acestui raport juridic. Obiectul raportului juridic penal de conflict const n aplicarea si executarea pedepsei principale, pedepsei accesorii si complementare, precum si a msurilor educative. Nasterea raportului juridic penal de conflict la data svrsirii infractiunii de ctre destinatarul normei penale. Modificarea raportului juridic penal de conflict are loc, cnd intervin urmtoarele cazuri: - adoptarea unei legi penale mai favorabile dup svrsirea infractiunii; - aparitia unei legi de gratiere prin care se comut pedeapsa aplicat n una mai usoar; - aparitia unei legi de gratiere asupra pedepsei principale care nu are influent si asupra pedepselor complementare. Stingerea raportului juridic penal de conflict se realizeaz prin executarea pedepsei ori prin nlturarea executrii sanctiunilor penale printr-un mod prevzut de lege. Modalitti de stingere a raportului juridic penal de conflict sunt reprezentate de: ~ executarea pedepsei; ~ aparitia unei legi de amnistiere dup svrsirea infractiunii; ~ aparitia unei legi de gratiere total; ~ prescrierea rspunderii penale; ~ prescrierea executrii pedepsei;

~ lipsa plngerii prealabile, retragerea acesteia sau mpcarea prtilor; ~ cauzele generale de nepedepsire cum sunt: - desistarea si mpiedicarea procedurii rezultatului faptei; - cauzele speciale de nepedepsire ca denuntarea complotului si denuntarea faptei de ctre mituitor; ~ legea dezincriminatoare care apare dup svrsirea infractiunii. Dup executarea sanctiunilor sau stingerea executrii acestora, persoana se afl n raport juridic penal de conformare. De altfel, si n timpul executrii sanctiunilor se afl si n raport juridic de conformare. Faptele juridice penale => sunt stri, situatii, mprejurri, fapte prevzute de legea penal, ce dau nastere, modific ori sting raportul juridic penal. Faptele juridice penale sunt: Constitutive => atrag nasterea raportului juridic penal; Modificatoare => produc modificri ale rspunderii penale pe durata derulrii raportului juridic penal; Extinctive => atrag stingerea raportului juridic penal. NOTIUNEA SI TRSTURILE ESENTIALE ALE INFRACTIUNII. INFRACTIUNE = actiunea sau inactiunea socialmente periculoas svrsit cu vinovtie si incriminat de legea pnal. A NU SE CONFUNDA CONCEPTUL de INFRACTINE cu CONCEPTUL de CONTINUT al INFRACTIUNII. Continut al infractiunii =>fapta descris n norma de incriminare, ca fiind ansamblu de cerinte pe care aceasta le prevede ca fapta descris s se defineasc ca infractiune determinat (furt, viol, tlhrie). Trsturile esentiale ale conceptului de infractiune sunt: pericolul social; vinovtia; fapta svrstit s fie prevzut de legea penal. a). PERICOLUL SOCIAL fapta trebuie s fie periculoas pentru societate pentru a fi considerat infractiune. Pentru ca o fapt s prezinte pericol social trebuie ndeplinite cumulativ conditiile: - s existe o actiune sau o inactiune; - actiunea sau inactiunea s aduc atingere anumitor valori sociale; - pentru sanctionareaactiunii sau inactiunii s fie nacasar aplicarea unei pedepse. Pericolul social poate fi: ~ pericol social abstract sau generic -> este stabilit de legiuitor n momentul incriminrii faptei si se refer la un anumit tip de infractiune. ~ pericol social concret sau specific -> rezult n urma svrsirii unei fapte concrete. Evaluarea pericolului social concret este necesar, fiind unul din criteriile prevzute de lege pentru realizarea individualizrii pedepsei. Pentru ca o fapt s fie considerat ca lipsit de pericol social trebuie s ndeplineasc 3 conditii: fapta svrsit s aduc atingere minim valorilor aprate de legea penal; modul cum s-a realizat continutul concret al faptei s o individualizeze asa cum a fost comis; fapt s fie lipsit n mod vdit de important. Criteriile obligatorii pentru stabilirea gradului de pericol social sunt: modul si mijloacele de svrsire a faptei; scopul urmrit de fptuitor n comiterea faptei; mprejurrile n care fapta a fost comis; urmarea produs sau care s-ar fi putut produce; persoana si conduita fptuitorului.
10

b). VINOVTIA - exist cnd fapta care prezint pericol social este svrsit cu intentie sau din culp (Cod Penal art. 19 alin.1). Vinovtia este rezultatul interactiunii a 2 factori, unul intelectiv sau de constiint si altul volitiv sau de voint. La cele 2 forme ale vinovtiei: cu intentie; - din culp, se mai adaug si o form mixt praeteintentia sau intentia depsit specific unor infractiuni. Fapta este svrsit cu intentie cnd infractorul: prevede rezultatul faptei sale, urmrind producerea lui prin svrsirea acelei fapte; prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmreste, accept posibilitatea producerii lui. Fapta este svrsit din culp cnd infractorul: prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accept, socotind fr temei c el nu se va produce; nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuie si putea s-l prevad. Intentia ce poate fi: ~ direct => va exista atunci cnd infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmrind producerea lui prin svrsirea acelei fapte. Intentia direct rezult: - din modul si mprejurrile decomitere a faptei; - de mijloacele folosite; - de conduita infractorului. ~ indirect (eventual) => va exista atunci cnd infractorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-l urmreste, accept posibilitatea producerii lui. ~ alte modalitti ale intentiei avem: intentia simpl -> se prevede si se urmreste producerea rezultatului; intentia calificat -> se urmreste poducerea rezultatului n vederea realizrii unui scop prevzut n norma de incriminare; intentia initial -> se prevede rezultatul de la nceput; intentia unic -> se urmreste svrsirea unei singure fapte; intentia complex -> se hotrste comiterea mai multor fapte sau producerea mai multor rezultate. Culpa din punct de vedere al modalittilor poate fi: cu prevedere sau usurint va exista atunci cnd infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accept socotind fr temei c el nu se va produce. simpl sau neglijent - va exista atunci cnd infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea s-l prevad. Pentru stabilirea vinovtiei n modalitatea culpei simple se folosesc 2 criterii: - OBIECTIV -> urmreste verificarea tuturor mprejurrilor care s-a comis faptasi dac fptuitorul trebuia s prevad rezultatul socialmente periculos; - SUBIECTIV -> urmreste verificarea posibilittilor fptuitorului de a prevedea rezultatul n momentul svrsirii faptei n raport cu aptitudinile sale personale (pregtire si experient). Alte modalitti avem: imprudenta efectuarea fr atentia necesar a unei activitti; nepriceperea presupune mplinirea sau nemplinirea unei actiuni datorit lipsei sau insuficientei cunostintelor necesare; nedibcia se refer la lipsa de aptitudine sau experient pentru fptuitor domeniul su de activitate; culpa direct vizeaz comportarea infractorului nssi; culpa indirect are n vedere o actiune svrsit de altul. Intentia depsit sau praeterintentia form mixt de vinovtie ce cuprinde intenia si culpa. Definitie este o form mixt de vinovtie care apare caelement subiectiv n continutul unor infractiuni, atunci cnd fptuitorul prevede si urmreste sau accept producerea unui rezultat socialmente periculos, dar n realitate datorit mprejurrilor n care se execut activitatea infractional rezultatul produs este unulmai grav dect cel prevzut, urmrit sau acceptat, dar pe care fptuitorul l-a acceptat, spernd fr temei c nu se va produce, ori nu l-a prevzut desi putea si trebuia s-l prevad.

11

Persoanele juridice rspund penal pentru infractiunile svrsite n relalizarea obiectului de activitate sau n interesul sau n numele persoanei juridice dac fapta a fost svrsit forma de vinovtie prevzut de legea penal. EXCEPTIE fac: - statul; - autorittile publice; - institutiile publice ce desfsoar o activitate ce nu face obiectul domeniului privat. c). FAPTA PREVZUT de LEGEA PENAL a nu se confunda cu conceptul de infractiune. Pentru a fi infractiune, fapta prevzut de legea penal trebuie s ntruneasc si celelalte 2 trsturi s prezinte pericol social; - s se fi svrsit cu vinovtie. Principiul incriminrii acel principiu potrivit cruia legea prevede care fapte constituie infractiuni. CONTINUTUL INFRACTIUNII. Continutul infractiunii => totalitatea conditiilor obiective si subiective, cerute de norma de incriminare pentru ca un anumit tip de fapt s constituie infractiune. Conditiile cerute de norma de incriminare se clasific dup mai multe criterii: ~ dup elementele la care se refer conditiile prevzute n norma de incriminare se clasific n: - conditii privitoare la actul de conduit cu cele 2 laturi ale sale, latura obiectiv si latura subiectiv; - conditii care se refer la obiectul si subiectul infractiunii; - conditii referitoare la timpul, locul si modul de svrsire al infractiunii. ~ dup rolul si importanta incriminrii conditiile prevzute n continutul acesteia se clasific n: - conditii esentiale (fr de care incriminarea nu se poate realiza); - conditii accidentale (acelea care se adaug la alctuirea continutului incriminrii dnd varinta agravant sau atenuant). ~ n raport cu momentul n care intervin n svrsirea faptei conditiile prevzute n continutul incriminrii sunt: - conditii preexistente; - conditii concomitente; - conditii subsecvente (intervin dup). ~ dup cum privesc fapta sau persoana fptuitorului conditiile prevzute n continutul incriminrii pot fi: - conditii reale (se refer la fapt); - conditii personale (se refer la infractor sau la victim). Continuturile particulare din norma de incriminare se clasific: ~ dup structura lor n: -continut juridic = cuprinde ansamblul de conditii cerute de norma de incriminare pentru existenta unui anumit tip de incriminare; -continut constitutiv = este o parte din continutul juridic si se refer numai la conditiile privind activitatea material si psihic cerute de norma de incriminare; -continut simplu = cuprinde conditiile unei singure actiuni sau inactiuni, avnd la baz o unic form de vinovtie; - continut complex = cuprinde trsturile ce caracterizeaz 2 actiuni cu urmrile lor sau 2 forme de vinovtie care trebuie realizate cumulativ. ~ n raport cu variantele de incriminare continuturile pot fi: - continut de baz; continut agravat; - continut atenuant. ~ n raport cu criteriul formelor de svrsire ale faptelor incriminate avem: - continut integral; - continut trunchiat sau atipic. Continutul generic al faptei incriminate => reprezint modul n care se grupeaz si raporturile care se statornicesc ntre diferitele elemente care compun acest continut. Structura continutului generic al faptei incriminate cuprinde urmtoarele conditii: referitoare la obiect; subiect; locul si timpul svrsirii infractiunii; la actul de conduit cu cele 2 laturi ale sale, obiectiv si subiectiv. Primele 3 conditii sunt conditii preexistente infractiunii, pe cnd cea de-a 4-a formeaz continutul constitutiv. Conditii preexistente infractiunii.
12

1). Obiectul infractiunii l constituie relatiile sociale care sunt lezate sau puse n pericol nu n mod direct ci prin mijlocirea valorii sociale direct amenintate prin fapta ilicit. Sunt 2 mari categorii de obiecte ale infractiunii: Obiectul juridic = constituie relatiile ocrotite prin normele dreptului penal. Poate fi: -obiect juridic generic sau de grup ( constituit dintr-un grup de relatii sociale formate n jurul unei valori sociale fundamentale comune unui grup de infractiuni); -obiect juridic special ( este specific fiecrei infractiuni si poate fi: ~ simplu, format din relatiile sociale privind o unic valoare social; ~ complex, format din relatiile sociale privind 2 sau mai multe valori sociale dintre care una este n principal ocrotit iar celelalte n secundar. Obiectul juridic special este o component a obiectului juridic generic si se afl fat de acesta, ntr-un raport de subordonare. Obiectul material = reprezint bunul, lucrul sau corpul persoanei spre care este ndreptat activitatea material descris de norma penal. A NU SE CONFUNDA cu MIJLOACELE MATERIALE care au putut servi la svrsirea unei infractiuni. 2). Subiectii faptei incriminate persoanele implicate ntr-un raport juridic penal de conflict, fie ca urmare a svrsirii unei infractiuni, fie a suportrii consecintelor generate de svrsirea acesteia. Subiectii faptei incriminate sunt de 2 categorii si anume: ~ Subiectii activi sunt persoanele care svrsesc sau contribuie la comiterea unei infractiuni si potrivit legii pot fi trasi la rspundere penal. Conditiile ce trebuie ndeplinite cumulativ pentru ca o persoan s poat avea calitatea de subiect activ sunt: s fie o persoan fizic sau juridic; persoana fizic s aib minim 14 ani, iar tre 14-16 ani s aib discernmnt; persoana s fie responsabil; s se constate c persoana responsabil a decis n mod liber asupra actiunii sau inactiunii interzise, nefiind supus nici unei constrngeri exterioare; persoana juridic s fie reprezentat. n raport cu anumite criterii avem: n raport cu vrsta: - minori (nu au 18 ani mpliniti); - majori (au 18 ani mpliniti); vrstnici (brbati au 60 de ani mpliniti iar femeile 55 de ani). n raport cu numrul infractiunilor comise la date diferite: - primari; - recidivisti. n raport de cettenie: - infractor cettean strin; - infractor cettean romn. n raport de sex: - infractor femeie; - infractor brbat; n raport de calitate: - functionar; - militar. n raport de natura juridic: - persoan fizic; - persoan juridic. ~ Subiectii pasivi persoanele fizice sau juridice titulare a valorilor sociale ocrotite de legea penal, care au suferit o vtmare n urma comiterii infractiunii. Se clasific n: -subiect pasiv general al infractiunii => ntotdeauna este statul; -subiect pasiv special al infractiunii este persoana fizic sau juridic care sufer urmrile unei infractiuni. Acestia pot fi la rndul loc principali sau secundari. 3). Locul si timpul svrsirii infractiunii. n general o infractiune se poate svrsi n orice loc si n orice timp. Exceptii avem: cnd locul si timpul svrsirii faptei sunt elemente constitutive ale infractiunii (n public, n timp de rzboi, pe drumurile publice); - cnd locul si timpul constituie elemente circumstantiale n continutul calificat sau agravat al anumitor infractiuni. Continutul constitutiv al infractiunii. Are 2 laturi:- una obiectiv; - alta subiectiv. 1). Latura obiectiv const n activitatea fizic material desfsurat de subiect si susceptibil s produc o schimbare n lumea nconjurtoare prin lezarea sau punerea n pericol a unei valori sociale si a relatiilor sociale corespunztoare acesteia. Componentele fr de care nu ne aflm n fata unei infractiuni sunt:

13

ELEMENTUL MATERIAL => const n actul de conduit interzis sau impus prin norma de incriminare. Se realizeaz prin 2 modalitti: - actiune ( a face ceva ce legea interzice prin acte materiale, cuvinte, scris); - inactiune ( a nu face ceea ce legea oblig s se fac). n raport de modalitatea elementului material infractiunile sunt comisive sau omisive. URMAREA IMEDIAT => const n schimbarea n lumea obiectiv, pe care o produce svrsirea actiunii sau inactiunii interzise de legea penal, ori prin atingerea n orice mod adus uneia din valorile sociale care formeaz obiect al ocrotirii penale. Svrsirea unei infractiuni produce un rezultat ce se poate prezenta ca: - o consecint material (leziune, etc); - o consecint imaterial (starea de pericol). Deci rezultatul sau urmarea imediat apare ca o vtmare efectiv a obiectului sau stare de pericol. LEGTURA DE CAUZALITATE => este acea relatie de la cauz la efect, ntre elementul material sub forma actiunii, inactiunii voluntare, constiente a fptuitorului si urmarea imediat prevzut de norma de incriminare. Exist 2 curente n care sunt grupate teoriile cu privire la legtura de cauzalitate si anume: ~ Teza monist cuprinde acele teorii ce sustin c urmarea imediat are o singur actiune care trebuie considerat drept cauz a efectului produs, celelalte actiuni fiind apreciate ca simple conditii fr semnificatie juridic penal. Ca teorii ce sustin aceast tez avem: - teoria cauzei adecvate sau a cauzei tipice (consider drept cauz a unui rezultat acea conditie care este apt s produc acel rezultat); - teoria cauzei terminale sau proxime (consider drept cauz a rezultatului ultima energie care a precedat acel rezultat); - teoria cauzei preponderente (consider cauz a rezultatului acea activitate ce a contribuit cel mai mult la aparitia acelui rezultat). ~ Teza pluralist cuprinde acele teorii ce sustin c urmarea imediat este rezultatul unui concurs de cauze. Ca teorii n sustinerea acestei teze avem: - teoria echivalentei conditiilor (consider drept cauz a rezultatului toate actiunile umane care constituie conditii indispensabile producerii acelui rezultat); - teoria conditiei necesare (consider drept cauz orice conditie care a fost necesar pentru producerea rezultatului, tinnduse seama de contributia concret adus de fiecare conditie). 2). Latura subiectiv -> cuprinde totalitatea conditiilor cerute de lege cu privire la atitudinea constiintei si vointei infractorului fat de fapt si urmrile acesteia, pentru caracterizarea faptei ca infractiune. Elementele componente sunt: Elementul subiectiv (vinovtia) este constituit din formele si modalittile vinovtiei, adic reflect atitudinea psihic a fptuitorului fat de fapta sa exprimat n forma de vinovtie cerut de lege pentru ca acel tip de fapt s constituie infractiune. Regulile de care trebuie s se tin seama la formularea oricrei norme de incriminare sunt: stabilirea vinovtiei ca element subiectiv la faptele incriminate svrsite prin actiune (comisive); - stabilirea vinovtiei ca element subiectiv al faptelor incriminate svrsite prin inactiune (omisive); - identificarea faptelor incriminate al cror element subiectiv l constituie praeterintentia (intentia depsit). Mobilul infractiunii acel impuls intern din care se naste rezolutia infractional si n consecint punerea n executare a acesteia. Scopul infractiunii obiectivul urmrit de ctre fptuitor prin svrsirea actiunii sau inactiunii ce constituie elementul materialal infractiunii. Cunoasterea scopului faptei serveste pentru stabilirea pericolului social concret si stabilirea pedepsei. FORMELE INFRACTIUNII INTENTIONATE. Infractiunea o activitate uman ce cuprinde o nlntuire de actiuni. Aceasta activitate ncepe printr-o hotrre de a svrsi infractiunea continu printr-o actiune de pregtire

14

 dup care se trece la executarea actiunii infractionale sfrsindu-se cu producerea rezultatului socialmente periculos. Activitatea infractional parcurge 2 perioade n derularea ei si anume: a). Perioada intern => n psihicul subiectului are loc conceperea si hotrrea infractional n cadrul creia se disting 3 momente: - nasterea ideii de a comite infractiunea; - deliberarea; - luarea hotrrii de a svrsi infractiunea. Dac hotrrea de a svrsi infractiunea nu este exteriorizat nu este incriminat. Exceptii sunt: - infractiunea de complot; - infractiunea de amenintare. b). Perioada extern => este marcat de 2 momente: - cel initial cnd infractorul a procedat la efectuarea primului act material al svrsirii infractiunii; - cel final cnd activitatea material a luat sfrsit si rezultatul socialmente periculos s-a produs. Procesul de nfptuire al hotrrii infractionale n perioada extern parcurge si ea, 3 etape: ~ etapa actelor preparatorii sau de pregtire se cuprinde toate acele activitti care pregtesc executarea hotrrii infractionale; ~ etapa executrii propriu-zise cuprinde acele activitti prin care se realizeaz fapta incriminat. Aici pot apare situatii care s ntrerup activitatea infractional. ~ etapa urmrilor are un moment initial n care actiunea material a fost efectuat integral si dureaz pn s-a produs rezultatul. Fazele de desfsurare a activittii infractionale = sunt acele etape pe care le poate parcurge activitatea infractional din momentul primei manifestri exterioare si pn n momentul producerii rezultatului sau, n unele cazuri, a epuizrii activittii materiale. Activitatea infractional este precedat de o atitudine psihic si se desfsoar extern prin: - acte de pregtire; - acte de executare, si poate sfrsi prin producerea unei modificri n lumea exterioar. Legea consider ca infractiuni si le incrimineaz ca fapte ce prezint pericol social: forma tipic a infractiunii fapta consumat; unele forme atipice ale infractiunii ca: ~ forma imperfect a faptei = fapta tentat; ~ forma mai mult dect perfect a faptei = fapta epuizant. Actele pregtitoare (preparatorii). Actele pregtitoare = acele acte care pregtesc conditiile de trecere la executarea actiunii sau inactiunii. Actele pregtitoare sunt posibile numai la infractiunile intentionate. Modalittile de realizare a actelor pregtitoare sunt: procurare licit sau ilicit de instrumente ce urmeaz s fie folosite la comiterea faptei; confectionarea, modificare sau adaptarea instrumentelor,mecanismelor sau dispozitivelor ce vor fi folosite la comiterea faptelor; luarea de msuri pentru ngreunarea descoperirii faptei ce se va comite sau n vederea asigurrii folosului rezultat din infractiune. Conditiile ce trebuie ndeplinite pentru ca activittile desfsurate s fie considerate acte de pregtire ale infractiunii sunt: ~ s fie efectuate n mod nendoelnic pentru svrsirea unei infractiuni; ~ s se materializeze ntr-o activitate obiectiv de creare a conditiilor pentru svrsirea infractiunii; ~ s fie efectuate cu intentie; ~ s nu fac parte din elementele materiale ale infractiunii proiectate sau s nu constituie un nceput de executare a acesteia. Dup natura si continutul lor actele pregtitoare sunt: acte de pregtire material (constau n crearea de conditii materiale favorabile pentru svrsirea faptei; acte de pregtire moral (prevesc culegerea de date si informatii despre victim si locul svrsirii infractiunii ct si atragerea de complici n svrsirea faptei). Atunci cnd actele de pregtire sunt nfptuite de o alt persoan dect cea care va executa nemijlocit infractiunea, aceastea se nftiseaz ca acte de complicitate si se

15

pedepsesc dac autorul a comis sau a ncercat s comit o infractiune folosind actele efectuate de complice. n privinta actelor pregtitoare se contureaz 2 opinii: ~ sistemul neincriminrii actelor pregtitoare acestea sunt consacrate si-n Codul Penal romn n vigoare (exceptie infractiunile contra sigurantei statului); ~ sistemul incriminrii actelor pregtitoare care cunoaste 2 teze: - teza incriminrii limitate; ~ teza incriminrii nelimitate. Tentativa const n punerea n executare a hotrrii de a svrsi infractiunea, executare care ns a fost ntrerupt sau nu si-a produs efectul. Tentativa, este deci o form atipic (imperfect) a infractiunii situat ntre actele pregtitoare si infractiunea fapt consumat si este incriminat si pedepsit de lege. Conditiile ce trebuie ndeplinite pentru ca tentativa s existe sunt: ~ existenta intentiei fptuitorului de a svrsi infractiunea, intentie care poate fi: -direct; -indirect si trebuie s precead actele de executare; ~ punerea n executare a intentiei de a svrsi infractiunea; ~ activitatea de executare s fi fost ntrerupt sau rezultatul s nu se fi produs din motive independente de vointa fptuitorului. Continutul tentativei este acelasi ca al oricrei infractiuni si anume: obiectul tentativei: - obiectul juridic al tentativei = se creaz un pericol direct fat de valoarea social, avnd ns un pericol mai mic dect n cazul infrctiunii consumate; obiectul material = entitatea material asupra creia se ndreapt activitatea infractional. subiectul tentativei persoana care a luat hotrrea si a nceput executarea faptei. Pentru svrsirea unei anumite infractiuni se cere o calitate special => si subiectul activ trebuie s aib aceast calitate. Fptuitorul poate avea calitatea de: - autor; instigator; - complice. latura obiectiv are continut obligatoriu ca si n cazul infractiunii consumate cu anumite particularitti. Actul de executare => se ndeplineste numai prin actiune la tentativ. Urmarea => const n crearea numai a strii de pericol. latura subiectiv contine unele deosebiri fat de fapta consumat si anume la tentativ elementul subiectiv este realizat numai partial datorit neproducerii rezultatului. Infractiuni la care tentativa nu este posibil: n raport de elementul material: - infractiuni omisive (nsusirea bunului gsit); infractiunile continue si de obicei (prostitutia sicersetoria); - infractiunile de executie prompt (mrturia mincinoas). n raport cu elementul subiectiv: - infractiuni svrsite din culp; - infractiunile praeteintentionate. alte infractiuni care datorit vointei legiuitorului ori specificului lor nu pot fi svrsite sub forma tentatiei: - infractiunile cu consumare anticipat; - infractiunile al crornceput de executare este asimilat formei consumate; - infractiunile de rezultat potential fiindc se consum cnd apare posibilitatea producerii rezultatului. Modalittile tentativei sunt: tentativa ntrerupt sau neterminat = const n punerea n executare a hotrrii de a svrsi infractiunea, executare care ns este ntrerupt. ntreruperea poate avea loc prin interventia: - unei persoane fizice; - unui animal; - fortelor naturii; - ce tine de fptuitor (lesin). Aceast modalitate este posibil n: -infractiunile formale (de pericol); infractiunile materiale (de rezultat). tentativa perfect sau fr efect const n punerea n executare n ntregime a hotrrii de a svrsi infractiunea, ns, aceasta nu si-a produs efectul. Aceast modalitate a tentativei este posibil numai la infractiunile de rezultat. tentativa relativ improprie exist tentativ si n cazul n care consumarea infractiunii nu a fost posibil datorit insuficientei sau defectuozittii mijloacelor folosite, ori

16

datorit mprejurrii c n timpul cnd s-au svrsit acte de executare obiectul liPsea de la locul unde fptuitorul credea c se afl. tentativa absolut improprie nu exist tentativ atunci cnd imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorit modului cum a fost conceput executarea. n ceea ce priveste incriminarea tentativei exist 2 opinii, tentativa fiind form atipic de infractiune: ~ opinia incriminrii nelimitate a actelor de executare a oricrei infractiuni ce sunt ntre nsele socialmente periculoase si deci tentativa trebuie incriminat ca toate infractiunile; ~ opinia incriminrii limitate desi, fiecare act de executare al infractiunilor prezint pericol social, acesta nu este suficient de ridicat nct s fac necesar incriminarea tentativei la toate infractiunile. Rezult deci, c la infractiunile cu un pericol social sczut nu este necesar incriminarea tentativei. Potrivit Codului Penal romn art. 21 alin. 1 tentativa se pedepseste numai cnd legea prevede expres acest lucru. Teoriile cu privire la sanctionarea tentativei sunt: ~ teoria parittii pedepsei potrivit creia tentativa ar trebui sanctionat n aceleasi limite de pedeaps ca si infractiunea consumat; ~ teoria diversificrii pedepsei potrivit creia pedeapsa n cadrul tentativei se diversific n raport cu pedeapsa prevzut de lege pentru infractiunea consumat. Aceast teorie a fost adoptat si-n legislatia penal romn => tentativa se sanctioneaz cu o pedeaps cuprins ntre minimului si maximului prevzute de lege pentru infractiunea consumat fr ca minimul s fie mai mic dect minimul general al pedepsei. Infractiunea fapt consumat este fapta care prezint continutul unei infractiuni asa cum este descris n norma de incriminare. Infractiunea fapt epuizat este o form atipic a infractiunii care, dup momentul consumrii, datorit amplificrii urmrii ori a continurii activittii infractionale, se prelungeste n timp pn la momentul opririi actiunii sau inactiunii. Amplificarea urmrilor dup consumarea momentului infractiunii este posibil la: infractiunile continue; - infractiunile continuate; - infractiunile de obicei; - infractiunile progresive. Cauzele de nepedepsire a tentativei sunt: ~ desistarea const n renuntarea de bun voie a fptuitorului de a duce pn la capt executarea nceput, desi exist posibilitatea real de a continua, iar fptuitorul este constient de aceasta. Conditiile pentru ca desistarea s constituie cauz de nepedepsire sunt: -desistarea trebuie s aib loc dup ce s-a efectuat unul sau mai multe acte de executare; -s existe o manifestare din care s rezulte vointa subiectului de a renunta la svrsirea infractiunii; -renuntarea la continuarea executrii infractiunii trebuie s fie de bun voie; -renuntarea la continuarea executrii s fie definitiv. ~ mpiedicarea producerii rezultatului. Conditiile ce trebuie ndeplinite pentru ca mpiedicarea producerii rezultatului s constituie cauz de nepedepsire sunt: -activitatea infractional s fi fost n ntregime executat, dar s nu se fi produs urmarea prevzut de lege; -fptuitorul s fi efectuat o actiune pozitiv pentru a zdrnici producerea rezultatului si ca efect al acestei actiuni rezultatul s nu fi survenit; -manifestarea activ prin care fptuitorul a mpiedicat producerea rezultatului s fi fost voluntar; -interventia fptuitorului n mpiedicarea producerii rezultatului s fi fost eficient;

17

-mpiedicarea producerii rezultatului s fi avut loc nainte de descoperirea faptei. Efectul desistrii si al mpiedicrii producerii rezultatului, conform art. 22 alin. 1 Cod Penal n vigoare este nepedepsirea. 8. PARTICIPATIA. Pluralitate de infractori => reprezint situatia n care o infractiune este svrsit de 2 sau mai multe persoane. Formele pluralittii de infractori sunt: a). Pluralitatea natural se ntlneste, frecvent, la infractiunile ce nu pot fi svrsite dect prin contributia a 2 persoane fiind denumite si infractiuni bilaterale. Specific acestei forme de pluralitate de infractori este faptul c fiecare participant are calitatea de autor si va fi tras la rspundere penal numai dac sunt ndeplinite conditiile cerute de lege n acest sens. b). Pluralitatea constituit exist atunci cnd s-au asociat ori s-au grupat maimulte persoane n vederea svrsirii de infractiuni, legiuitorul incriminnd aceast pluralitate ca o fapt de sine stttoare. Conditiile ce trebuie ndeplinite pentru ca o infractiune cu pluralitate constituit s existe sunt: - s existe o grupare de minim 2 persoane; -gruparea s aib un anumit program; - gruparea s aib o anumit organizare care s asigure stabilitatea grupului. Fiecare fptuitor are calitatea de autor si va rspunde penal pentru aceast calitate. c). Pluralitatea ocazional sau participatia penal. n cazul acestei forme de pluralitate de infractori fiecare participant va rspunde penal n functie de contributia adus la svrsirea infractiunii. Codul penal acord o deosebit atentie participatiei penale. PARTICIPANTI = acele persoane care contribuie la svrsirea unei fapte prevzute de legea penal n calitate de AUTORI, INSTIGATORI sau COM[PLICI. Participatia penal = exist ori de cte ori o fapt prevzut de legea penal a fost svrsit de un numr mai mare de persoane dect cel care ar fi fost necesar potrivit cu natura acelei fapte. Sunt conturate 2 teze cu privire la natura juridic a participatiei penale: ~ teza complicittii delict distinct = potrivit acestei teze orice participant la o activitate infractional este autor al unei infractiuni autonome, iar participatia trebuie considerat ca un concurs de infractiuni distincte, n raport de cte persoane au contribuit la producerea rezultatului; ~ teza unicittii de fapt = potrivit creia participatia penal este un mod de svrsire al acestei fapte. Pentru ca o pluralitate ocazional de fptuitori s constituie o participatie penal, trebuie ndeplinite ca conditii: ~ s se fi svrsit o fapt prevzut de legea penal; ~ s existe o pluralitate de infractori; ~ s existe o voint comun a participantilor de a svrsi fapta prevzut de legea penal; ~ calificarea faptei comise ca infractiune s fie conditionat prin contributia a cel putin 2 persoane. Felurile participatiei penale sunt: ~ potrivit atitudinii psihice a participantilor n comiterea faptei avem: participatia penal proprie; participatia penal improprie. ~ potrivit calittii n care fptuitorul contribuie la svrsirea faptei avem: participatie penal simpl; participatie penal ~ potrivit contributiei fptuitorilor la activitatea obiectiv sau subiectiv a faptei avem:

complex
18

participatie penal material; participatie penal moral. ~ potrivit modului cum se poate sau nu se poate stabili rolul fiecrui participant la svrsirea faptei avem: participatie penal determinabil; participatie penal nedeterminabil. A). Participatia penal proprie = cuprinde toate acele persoane care au realizat activitatea material ct si atitudinea psihic, prin aceeasi form de vinovtie. n functie de modurile n care participantii pot contribui la fapta penal acestia pot fi: cei care efectueaz acte de executare autorii sau coautorii; cei care efctueaz acte de determinare instigatorii; cei care dau sprijin autorilor sau coautorilor complicii. n unele legislatii exist si a 4-a form de participatie penal organizatorul. a). AUTORATUL persoana care efectueaz nemijlocit fapta prevzut de legea penal. b). COAUTORUL acea form a participatiei penale n care fapta prevzut de legea penal este svrsit n mod nemijlocit de ctre 2 sau mai multe persoane. Conditiile pentru ca participatia penal s mbrace forma coautoratului sunt: s se svrseasc o fapt prevzut de legea penal; la svrsirea nemijlocit a faptei prevzute de legea penal s participe 2 sau mai multe persoane; toti participantii s actioneze cu aceeasi form de vinovtie. c). INSTIGAREA ca form aparticipatiei penale const n faptul c o persoan INSTIGATOR determin, cu intentie, pe o alt persoan INSTIGAT s svrseasc o fapt prevzut de legea penal. Conditiile ce trebuie ndeplinite cumulativ pentru ca instigarea s existe ca form a participatiei penale sunt: s existe cel putin 2 persoane, instigator si instigat; efectuarea unei activitti de determinare a instigatorului asupra instugatului pentru a svrsi o fapt prevzut de legea penal; instigatul s nu fi luat o hotrre anterioar de a svrsi fapta prevzut de legea penal la care a fost instigat; instigatorul s desfsoare cu intentie activitatea de determinare a instigatului pentru ca acesta din urm s svrseasc fapta prevzut de legea penal. activitatea de determinare a instigatorului fat de instigat s fie urmat de executare. Exist diferite forme sau modalitti ale instigrii n raport cu anumite criterii si anume: ~ n functie de numrul de persoane fat de care se efectueaz activitatea de determinare avem: instigare individual; instigare colectiv. ~ dup modul de determinare instigarea poate fi: mediat se recurge la alt persoan; instigare imediat direct ntre instigator si instigat. ~ n functie de forma de vinovtie: instigare proprie; instigare improprie. ~ n raport cu mijloacele folosite de instigator: instigare simpl; instigare calificat. ~ dup rezultatul obtinut: instigare cu efect negativ sau neizbutit; instigare cu efect pozitiv sau reusit.
19

d). COMPLICITATEA form a participatiei penale n care o persoan, cu intentie, prin modalittile prevzute de art. 26 Cod Penal n vigoare, sprijin o alt persoan la realizarea unei fapte prevzute de legea penal. Conditiile ce trebuie ndeplinite cumulativ pentru ca s existe complicitatea ca form a participatiei sunt: -svrsirea unei fapte prevzute de legea penal de o alt persoan n calitate de autor; -svrsirea de ctre complice a unei activitti de inlesnire sau ajutor la comiterea faptei de ctre autor; -contributia complicelui s fi folosit efectiv autorului la svrsirea faptei prevzute de legea penal; -actele de complicitate n aricare din modurile n care s-au manifestat trebuie s fie efectuate cu intentie. Formele complicittii sunt: ~ n functie de felul actelor de sprijin realizate: complicitate material; complicitate moral. ~ dup momentul n care intervin actele de sprijin: complicitate anterioar; complicitate concomitent. ~ n raport de modalitatea contributiei dat de complice la svrsirea faptei de ctre autor: complicitate prin actiune; complicitate prin inactiune. ~ dup modul n care se realizeaz contributia complicelui la svrsirea faptei prevzute de legea penal: complicitate nemijlocit aici intr: - complicitate la instigare; - complicitate la complicitate; - instigarea la complicitate. complicitate mijlocit. B). Participatia penal impropr ie acea form de participatie penal n care unii partuicipanti conlucreaz la svrsirea faptei prevzute de legea penal prin forme de vinovtie diferite (intentie, culp) sau chiar fr vinovtie. Participatia penal improprie poate exista att n cazul coautoratului, n cazul instigrii sau a complicittii. Modalittile participatiei penale improprii sunt: ~ modalitatea intentie si culp - autorul comite fapta din culp fiind determinat cu intentie de instigator ori ajutat sau inlesnit n svrsirea faptei, n orice mod, cu intentie de complice. Autorul nu este infractor n cazul n care fapta svrsit nu constituie infractiune dect dac este svrsit cu intentie, el nu rspunde penal, singurii responsabili fiind instigatorul si complicele pentru infractiunea intentionat la care si-au adus contributia. Modalitatea intentie si culp are 2 forme si anume: - instigarea improprie; - complicitate improprie. - modalitatea intentie si lips de vinovtie autorul svrseste fapta fr vinovtie fiind determinat cu intentie de ctre instigator ori ajutat sau nlesnit n svrsirea faptei, n orice mod cu intentie, de complice. Autorul nu poate fi tras la rspundere penal deoarece a comis fapta fr vinovtie, pe cnd instigatorul sau complicele vor rspunde potrivit calittii lor, pentru infractiunea intentionat. Sunt cunoscute 2 sisteme de sanctionare a participantilor: sistemul parificrii pedepselor se refer la faptul c toti participantii, indiferent de calitatea de autori, instigatori sau complici trebuie sanctionati ntre aceleasi limite de pedeaps deoarece fapta svrsit este vointa tuturor. Potrivit Codului Penal n vigoare pedepsirea participantilor la infractiune se face pentru participatia proprie potrivit acestui sistem.

20

sistemul diversificrii pedepselor se refer ;a faptul c sanctionarea participantilor trebuie s fie diversificat, adic s prevad pentru instigatori si complici pedepse diferite de cele ale autorilor. Potrivit Codului Penal n vigoare asest sistem se aplic n participatia improprie. Circumstantele privitoare la persoana unui participant nu se rsfrng asupra celorlalti. Circumstantele privitoare la fapt se rsfrng asupra participantilor n msura n care acestia le-au cunoscut sau le-au prevzut. Formele circumstantelor personale sunt: ~ circumstante personale subiective: - forma de vinovtie; - mobilul; - scopul urmrit. ~ circumstante personale de individualizare: - antecedente penale; - calitatea inculpatului; - starea civil. Pentru nepedepsirea participantului, atunci cnd acesta a mpiedicat consumarea faptei, se cer ndeplinite cumulativ conditiile: autorul s fi nceput executarea faptei prevzute de legea penal; participantul s mpiedice concret svrsirea faptei prevzute de legea penal; mpiedicarea consumrii faptei prevzute de legea penal s aib loc n timpul executiei acesteia de ctre autor; mpiedicarea consumrii faptei prevzute de legea penal s se produc nainte de descoperirea acesteia. Dreptul penal special Semestrul II - Partea a II-a. UNITATEA SI PLURITATEA DE INFRACTIUNI. A). UNITATEA DE INFRACTIUNE = aceea situatie n care fptuitorul a realizat continutul unei singure norme de incriminare. Exist unitate de infractiuni ori de cte ori un fapt, n complexul mprejurrilor care l nconjoar, este incriminat de lege ca o singur infractiune. Formele (felurile) unittii de infractiune sunt: ~ unitate natural de infractiune, care la rndul ei are ca forme: infractiunea simpl; infractiunea continu care poate fi: ~ infractiuni continue permanente; ~ infractiuni continue succesive. infractiunea deviat. ~ unitate legal de infractiune, are ca forme: infractiunea continuat; infractiunea complex ce cuprinde: infractiunea complex form tip sau de baz a faptei incriminate; infractiunea complex form calificat sau agravant a faptei incriminate. infractiunea progresiv; infractiunea de obicei. a). Unitatea natural de infractiune = tine de natura infractiunii si este datorat strii de fapt. Rezult din unitatea actiunii sau inactiunii care constituie elementul materialal infractiunii. n cazul acesteicategorii de unitate, actiunea sau inactiunea constitutiv este n mod natural unic si unitar, chiar dac este alctuit dintr-o succesiune de acte, iar unittii materiale a faptei i corespunde, pe plan juridic o unitate de incriminare. UNITATEA NATURAL DE INFRACTIUNE = form de unitate infractional, determinat de unitatea actiunii sau inactiunii constituit dintr-un act sau mai multe acte, de unicitatea rezultatului care are la baz o singur form de vinovtie prevzut de lege. FORMELE unittii naturale de infractiune sunt: INFRACTIUNEA SIMPL form a unittii naturale de infractiune al crui element obiectiv se compune dintr-o activitate unic, dintr-un fapt simplu, neavnd important
21

dac activitatea se realizeaz printr-un singur actsau mai multe, ceea ce intereseaz este c n ntregul su constituie un singur fapt . INFRACTIUNEA CONTINU form a unittii naturale de infractiune, care se caracterizeaz prin aceea c se caracterizeaz prin aceea c elementul su material const dintr-o actiune sau inactiunesusceptibil de a fi prelungit n timp prin vointa autorului si dup momentul consumrii pn la ncetarea activittii infractionale,care sar putea datora, fie interventiei unei vointe contrare a fptuitorului, fie a altor persoane, ori a organelor competente. Infractiunea continu poate avea loc fr ntrerupere pe durata ei - infractiuni continue permanente si cu unele ntreruperi datorit naturii acesteia - infractiuni continue succesive. INFRACTIUNEA DEVIAT form a unittii naturale de infractiune n care fapta penal se svrseste fie prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana mpotriva creia fusese ndreptat, la un alt obiect sau la o alt persoan, din cauza greselii fptuitorului, fie prin ndreptarea actiunii asupra altei persoane, ori asupra altui obiect dect acela aflat n reprezentarea fptuitorului, datorit erorii acestuia din urm. b). Unitatea legal de infractiune tine de vointa legiuitorului, este creat de legea penal. UNITATEA LEGAL DE INFRACTIUNE form de unitate infractional, atunci cnd activitatea desfsurat de fptuitor, desi are aparenta c ntruneste trsturile unei pluralitti de continuturi de incriminare, prin vointa legiuitorului, este socotit c reprezint o infractiune unic. FORMELE unittii legale de infractiune sunt: INFRACTIUNEA CONTINUAT infractiunea este continuat cnd o persoan svrseste la diferite intervale de timp, dar n realizarea aceleiasi rezolutii actiuni sau inactiuni care, fiecare n parte, prezint continutul aceleiasi infractiuni. Conditiile ce trebuie ndeplinite cumulativ pentru ca o fapt prevzut de legea penal s poat fi apreciat la infractiune continuat sunt: unitatea de subiect activ al infractiunii; pluralitatea de acte svrsite la diferite intervale de timp; unitatea de continut a infractiunii; unitatea de rezolutie infractional. INFRACTIUNEA COMPLEX este infractiunea n a crui continut intr, ca element sau ca circumstant agravant, o actiune sau inactiune care constituie prin ea nssi o fapt prevzut de legea penal. Infractiunea complex poate avea ca forme: infractiunea complex form tip sau de baz a faptei incriminate, care la rndul ei, ia nastere prin 2 moduri: ~ prin reunirea a 2 sau mai multe fapte incriminate; ~ prin absorbtie. infractiunea complex form calificat sau agravant a faptei incriminate. INFRACTIUNEA PROGRESIV acea infractiune a crei latur obiectiv, dup ce a atins momentul consumativ corespunztor unei anumite infractiuni se amplific prin natura ei si fr nici o interventie a fptuitorului, provoac noi urmri vtmtoare, corespunztoare unei infractiuni grave sau unei variante normative agravante ale aceleasi infractiuni. Modalittile infractiunii progresive sunt: una cnd amplificarea rezultatului are loc prin natura faptei fr nici o interventie a unor forte exterioare; alta cnd amplificarea rezultatului se produce ca urmare a adugirii unei mprejurri fortuite. Conditiile ce este necesar a fi ndeplinite cumulativ pentru ca amplificarea rezultatului s dea nastere infractiunii progresive sunt: ~ amplificarea rezultatului s aib loc fr intentia fptuitorului;

22

~ amplificarea rezultatului s rezulte din natura faptei incriminate; ~ amplificarea rezultatului s atribuie faptei care l-a produs o ncadrare juridic mai grea dect cea initial; ~ amplificarea rezultatului s urmeze dup o perioad relativ scurt sau mai lung. INFRACTIUNEA DE OBICEI infractiunea care se svrseste prin repetarea actelor materiale incriminate de un numr suficient de mare pentru ca, prin aceast repetare, s rezulte c fptuitorul desfsoar o activitate infractional respectiv de obicei, din obisnuit sau cu ndeletnicire. Conditiile ce trebuie ndeplinite de elementul material al acestei infractiuni sunt: ~ actele materiale care alctuiesc infractiunea s fie de acelasi fel si s nu aib un caracter penal pripriu; ~ actele materiale s fie svrsite n mod repetat de asa natur nct s reprezinte un obicei sau s constituie o ndeletnicire; ~ actele svrsite n mod repetat se bazeaz pe o singur rezolutie infractional. B). PLURALITATEA DE INFRACTIUNI. PLURALITATE DE INFRACTIUNI => situatia de fapt cnd o persoan a svrsit mai multe infractiuni nainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, sau a svrsit din nou o infractiune dup ce a intervenit o hotrre de condamnare definitiv. Pluralitatea de infractiuni -> se refer la faptulc opersoan svrseste, deodat sau succesiv mai multe infractiuni - n doctrin, aceast situatie este numit pluralitate real de infractiuni. Pluralitatea real de infractiuni trebuie deosebit de pluralitatea aparent de infractiuni. Pluralitatea aparent de infractiuni va exista atunci cnd sub aspectul laturii obiective, o fapt care prezint pericol social, prevzut de legea penal, s-ar prea c ntruneste continutul material al mai multor infractiuni, pe cnd n realitate aceast fapt constituie o singur infractiune (este cazul infractiunilor complexe sau a celor continuate). Formele pluralittii reale de infractiuni sunt: Concursul de infractiuni => cnd o persoan a svrsit 2 sau mai multe infractiuni, nainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele; Recidiva => cnd dup condamnarea definitiv pentru una sau mai multe infractiuni concurente, fptuitorul svrseste, din nou, una sau mai multe infractiuni. Situatii speciale -> forma de pluralitate numit INTERMEDIAR persoana care a fost condamnat definitiv svrseste din nou o infractiune, nainte de nceperea executrii pedepsei, n timpul executrii acesteia sau n stare de evadare juridic, sub aspectul stabilirii pedepsei va fi tratat cu situatia de la concursul de infractiuni si nu cu situatia de la recidiv. CONCURSUL DE INFRACTIUNI. Concursul de infractiuni -> form a pluralittii de infractiuni ce const n aceea c o persoan svrseste 2 sau mai multe infractiuni, prin actiune sau inactiune, nainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele si dac acestea pot fi supuse judectii. CONDITIILE ce trebuie ndeplinite cumulativ pentru existenta concursului de infractiuni sunt: ~ s fie svrsite 2 sau mai multe infractiuni; ~ infractiunile s fie svrsite de acelasi fptuitor; ~ infractiunile s fie svrsite nainte de a interveni o condamnare definitiv pentru vreuna dintre ele; ~ infractiunile svrsite sau cel putin 2 dintre ele s poat fi supuse judectii. FORME ale concursului de infractiuni n raport cu MODUL cum se svrsesc sunt:
23

CONCURSUL REAL sau MATERIAL DE INFRACTIUNI => cnd 2 sau mai multe infractiuni au fost svrsite de aceeasi persoan, nainte de a fi condamnat definitiv pentru una dintre ele. MODALITTI avem: Concurs simplu -> cnd ntre infractiuni concurente exist o legtur personal. Concurs de conexitate: conexiune etiologic -> cnd o infractiune a fost comis pentru svrsirea alteia; conexiune consecventional -> cnd infractiunea a fost comis pentru ascunderea unei infractiuni. CONCURSUL FORMAL sau IDEAL DE INFRACTIUNI => cnd o actiune sau inactiune, svrsit de aceeasi persoan, datorit mprejurrilor n care a avut loc si urmrilor pe care le-a produs ntruneste elementele mai multor infractiuni PEDEAPSA N CAZUL CONCURSULUI DE INFRACTIUNI. Deoarece infractorul nu a fost condamnat definitiv, n vederea stabilirii pedepsei pentru ntrega pluralitate de infractiuni, avem ca sisteme: ~ SISTEMUL CUMULULUI ARITMETIC => presupune c trebuie s se aplice attea pedepse cte fapte concurente sunt si apoi s fie totalizate; ~ SISTEMUL ABSORBTIEI => trebuie s se aplice numai pedeapsa faptului mai grav, celelalte pedepse ale infractiunilor concurente se vor absorbi de cea mai grav pedeaps; ~ SISTEMUL CUMULULUI JURIDIC => trebuie s se aplice pedeapsa faptului mai grav creia i se va acorda un spor pentru celelalte infractiuni concurente. CODUL PENAL (cu unele exceptii) a consacrat => SISTEMUL CUMULULUI JURIDIC pentru aplicarea pedepselor n caz de concurs de infractiuni svrsite de persoana fizic; svrsite de persoana juridic. PEDEPSELE n cazul concursului de infractiuni svrsite de persoana fizic => conform CP pedeapsa principal n acest caz, se stabileste pentru fiecare infractiune n parte mai exact: cnd s-a stabilit o pedeaps cu detentiunea pe viat si una sau mai multe pedepse cu nchisoare sau amend se aplic pedeapsa detentiunii pe viat - se aplic sistemul absorbtiei; cnd s-au stabilit numai pedepse cu nchisoare se aplic pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporit pn la maximul special, iar cnd acest maxim nu este ndestultor, se poate aduga un spor de pn la 5 ani; cnd s-au stabilit numai amenzi, se aplic pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporit, pn la maximul ei special, iar dac acest maxim nu este ndestultor, se poate aduga un spor de pn la din acest maxim; cnd s-a stabilit a pedeaps cu nchisoare si o pedeaps cu amend, se aplic pedeapsa nchisorii la care se adaug amenda n total (sistemul cumulului aritmetic) sau n parte; cnd s-a stabilit mai multe pedepse cu nchisoarea si mai multe pedepse cu amend, se aplic pedeapsa nchisorii la care se poate aduga amenda. NU se poate depsi totalul pedepselor stabilite de instant pentru infractiunile concurente. Potrivit CP => dc pentru una din infractiunile concurente s-a stabilit si o pedeaps complementar -> aceasta se aplic alturi de pedeapsa nchisorii. PEDEAPSA n cazul concursului de infractiuni savrsite de persoana juridic => se stabileste pedeapsa amenzii pentru fiecare infractiune n parte si se aplic amenda cea mai mare, care poate fi sporit pn la maximul special, iar dac acest maxim nu este ndestultor, se poate aduga un spor de pn la o 1/3 din acel maxim. RECIDIVA. Recidiva => svrsirea de ctre aceeasi persoan a uneia sau mai multe infractiuni dup ce aceasta a fost deja condamnat pentru o alt infractiune.

24

Avem 2 forme: Recidiva n cazul persoanei fizice = acea form a pluralittii de infractiuni care exist dup o condamnate definitiv la pedeapsa detentiunii pe viat sau la pedeapsa nchisorii de pn la 6 luni dup cel putin 3 condamnri la pedeapsa nchisorii de pn la 6 luni, neexecutate, sau n cazul n care condamnarea se refer la pedeapsa nchisorii, chiar dup executarea acesteia, condamnatul svrseste din nou o infractiune cu intentie (ntr-un anumit timp determinat) pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viat ori pedeapsa nchisorii > de 1 an. n cazul pedepsei fizice, starea de recidiv presupune: ~ o condamnare definitiv executat sau nu; ~ o infractiune svrsit dup o prim condamnare devenit definitiv sau dup ce aceast condamnare a fost executat; ~ aceeasi persoan fizic infractor s fi fost condamnat definitiv si s fi comis apoi o nou infractiune. S-a dat denumirea de TERMENI AI RECIDIVEI -> elementelor constitutive ale strii de recidiv: I ul termen = condamnarea definitiv anterioar; Al II lea termen = infractiunea svrsit din nou. Legtura dintre cei 2 termeni -> acelasi infractor. MODALITTI ale recidivei n cazul persoanei fizice sunt: recidiva dup condamnare; recidiva dup executare; recidiva general; recidiva special; recidiva mare; recidiva mic; recidiva temporal; recidiva perpetu; recidiva absolut; recidiva relativ; recidiva teritorial; recidiva international. RECIDIVA MARE POST-CONDAMNATORIE -> exist cnd dup rmnerea definitiv a hotrrii de condamnare (I-ul termen al recidivei) la pedeapsa detentiunii pe viat / pedeapsa nchisorii > 6 luni, cel condamnat svrseste din nou o infractiune cu intentie, nainte de nceperea (al II-lea termen al recidivei) executrii pedepsei / n timpul executrii acesteia (n stare de evadare) iar pedeapsa prevzut de lege pentru a 2-a infractiune este detentiunea pe viat / nchisoare > 1 an. CONDITIILE ce trebuie ndelinite cumulativ pentru existenta termenilor acestei modalitti de recidiv sunt: ~ pentru I-ul termen: s existe o hotrre definitiv de condamnare la pedeapsa detentiunii pe viat sau nchisoare > 6 luni; condamnarea s fie pronuntat pentru o infractiune svrsit cu intentie; hotrrile de condamnare s nu exclud recidiva. ~ pentru al II-lea termen: infractorul s svrseasc din nou o infractiune cu intentie; pentru infractiune svrsit din nou s se prevad de lege pedeapsa detentiunii pe viat ? nchisoare > 1 an; infractiunea nou s fie svrsit ntr-unul din momentele prevzute de lege. RECIDIVA MARE POST-EXECUTORIE -> exist dup (I-ul termen al recidivei) executarea unei pedepse cu nchisoare > 6 luni / gratierea total sau a restului de pedeaps /

25

ndeplinirea termenului de prescriptie a executrii unei asemenea pedepse, cel condamnat svrseste (al II-lea termen al recidivei) din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii detentiunii pe viat / nchisoare > 1 an. CONDITIILE ce trebuie ndelinite cumulativ pentru existenta termenilor acestei modalitti de recidiv sunt: ~ pentru I-ul termen: condamnarea la pedeapsa nchisorii > 6 luni a fost executat sau considerat executat ca urmare a gratierii totale sau a prescriptiei executrii aceste pedepse, precum si atunci cnd n cazul pedepsei detentiunii pe viat, condamnatul a fost eliberat conditionat si acesta se consider executat ori executarea s-a prescris potrivit legii; pedeapsa executat sau considerat ca executat s fi fost pronuntat pentru o infractiune intentionat sau praeterintentionat; hotrrile de condamnare s nu fie dintre cele prevzute de CP (n timpul minorittii) ori s nu fi intervenit reabilitarea sau s se fi ndeplinit termenul de reabilitate. ~ pentru al II-lea termen: infractiunea svrsit din nou s fie intentionat si pentru care legea s prevad nchisoare > 1 an / detentiunea pe viat; svrsirea infractiunii s aib loc dup: - data terminrii executrii pedepsei; - data aparitiei actului de gratiere; - ndepliniea termenului de prescriptie a executrii pedepsei. RECIDIVA MIC -> cnd dup - condamnarea la cel putin 3 pedepse cu nchisoarea pn n 6 luni sau dup executare; - gratierea total sau a restului de pedeaps; - prescrierea executrii a cel putin 3 asemenea pedepse = cel condamnat svrseste din nou o infractioune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai de 1 an. Ca modalitti ale recidivei mici avem: -> recidiva mic post-condamnatorie; -> recidiva mic post-executorie = fiecare la rndul lor prezentnd cele 2 termene. Recidiva mic post-condamnatorie are ca conditii: ~ ale I-ului termen: s existe cel putin 3 condamnri definitive la pedepse cu nchisoare pn la 6 luni; infractiunile pentru care au fost pronuntate cele 3 pedepse s fi fost svrsite cu intentie; hotrrile de condamnare a celor 3 pedepse s nu fac parte din cele prevzute n art. 38 CP (svrsite n timpul minorittii, svrsite din culp, amnistiate, s nu fie prevzute de legea penal). ~ ale celui de al II-lea termen: infractiunea svrsit din nou, s fie intentionat; pedeapsa prevzut de lege pentru aceast infractiune s fie pedeapsa detentiunii pe viat sau pedeapsa nchisorii mai > de 1 an. n cazul recidivei mici post-condamnatorie -> noua infractiune este svrsit n perioada de la rmnerea definitiv a ultimei hotrri de condamnare (din cele 3 obligatorii) si pn la executarea sau considerarea ca executare a celor 3 condamnri. Recidiva mic post-executorie are ca conditii: ~ ale I-ului termen: pedepsele celor 3 condamnri cu nchisoare de pn la 6 luni au fost executate ori gratiate sau prescrise; infractiunile pentru care au fost executate, gratiate sau prescrise cele 3 pedepse s fi fost svrsite cu intentie; hotrrile de condamnare a celor 3 pedepse care au fost executate, gratiate sau prescrise s nu fac pate din cele prevzute de art. 38 CP. ~ ale celui de al II-lea termen: infractiunea svrsit din nou s fie intentionat;

26

pedeapsa prevzut de lege pentru infractiue s fie pedeapsa detentiunii pe viat sau pedeapsa nchisorii mai > de 1 an. Exist recidiv mic post-executorie -> cnd noua infractiune este comis dup executarea n ntregime a cel putin 3 condamnri la pedeapsa nchisorii de pn la 6 luni ori dupratierea sau prescriptia acestor pedepse. Pedeapsa n caz de recidiv pentru persoana fizic s-a admis c recidiva trebuie s fie o cauz de agravare, iar nu o circumstant agravant, ea privind trecutul infractorului. Legiuitorul romn a considerat c nu totdeauna este necesar un tratament mai sever pentru infractorul recidivist. CP n vigoare, a lsat instantei de judecat posibilitatea deindividualizare a pedepsei n caz de recidiv n functie de gradul real de pericol social pe care l prezint infractorul recidivist. RECIDIVA = constituie o stare de agravare general si facultativ si personal a rspunderii penale. CP n vigoare reglementeaz regulile de stabilire a pedepsei n caz de recidiv fat de cum aceasta este post condamnatorie si post executorie. n caz de recidiv post condamnatorie -> pedeapsa stabilit pentru infractiunea svrsit ulterior si pedeapsa aplicat pentru infractiunea anterioar se contopesc cu mentiunea c dac sporul prevzut pentru pedeapsa cea mai grea nu este ndestultor, se poate mrii pn la 7 ani. Dac pedeapsa anterioar a fost executat n parte => contopirea se face ntre pedeapsa ce a rmas de executat si pedeapsa aplicat pentru infractiunea svrsit ulterior. Dac svrsirea unei infractiuni are loc dup evadare, prin pedeapsa anterioar se ntelege pedeapsa care se execut, cumulat cu pedeapsa aplicat pentru evadare. n caz de recidiv post executorie -> se poate aplica o pedeaps pn la maximul special. Dac acesta este nendestultor, n cazul nchisorii se poate aduga un spor de pn la 10 ani, iar n cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult 2/3 din maximul special. n cazul recidivei mici deoarece ea poate fi post condamnatorie sau post executorie se aplic dispozitiile privitoare la fiecare form a recidivei mari. Dac se descoper ulterior condamnrii starea de recidiv, exist posibilitatea recalculrii pedepsei aplicate. Recidiva n cazul persoanei juridice = exist n urmtoarele cazuri: ~ cnd dup rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare, persoana juridic svrseste din nou o infractiune cu intentie iar amenda pentru infractiunea anterioar nu a fost executat ; ~ cnd dup rmnerea definitiv a uneu hotrri de condamnare, persoana juridic svrseste din nou o infractiune cu intentie iar amenda pentru infractiunea anterioar a fost executat sau considerat ca executat. Recidiva n cazul persoanei juridice -> form a pluralittii de infractiuni care exist cind dup: o condamnare definitiv; rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare la pedeapsa amenzii,neexecutat; executarea acesteia ori considerat ca executat, persoana juridic svrseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa amenzii. I-ul termen => condamnarea definitiv la pedeapsa amenzii. Al II-lea termen => svrsirea unei noi infractiuni. Modalittile recidivei n cazul persoanei juridice sunt: - recidiva post-condamnatorie => exist atunci cnd dup rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare, persoana juridic svrseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda cu infractiunea anterioar nu a fost executat. I-ul termen al acestei modalitti => condamnarea definitiv la pedeapsa amenzii. Conditiile pentru existenta acestuia sunt:

27

s existe o hotrre definitiv de condamnare la pedeapsa amenzii; condamnarea s fi fost pronuntat pentru o infractiune svrsit cu intentie; hotrrea de condamnare s nu fie dintre acelea care nu atrag starea de recidiv. Al II-lea termen al acestei modalitti il reprezint svirsirea cu intentie, de ctre persoana juridic, a unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa amenzii care nu a fost executat. Conditiile pentru existenta lui sunt: persoana juridic s svirseasc din nou o infractiune cu intentie ; infractiunea nou s fie svirsit inainte ca amenda aplicat pentru infractiunea anterioar s fie executat. recidiva post-executorie => exist atunci cind dup rminerea definitive a unei hotriri de condamnare, persoana juridic svirseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea anterioar a fost executat sau considerat ca executat. I-ul termen al acestei modalitti -> o infractiune a crei pedeaps persoana juridica a executat-o ori a fost considerata ca executat. Conditiile pentru existenta acestui termen sunt: condamnarea la pedeapsa la pedeapsa amenzii a fost executat sau considerat ca executat; pedeapsa executat sau considerat ca executat s fi fost pronuntat pentru o infractiune intentionat; hotrirea de condamnare s nu fie dintre acelea care nu atrag starea de recidiv. Al II-lea termen al acestei modalitti => svirsirea unei noi infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa amenzii si care a fost svirsit cu intentie de persoana juridic. Conditiile pentru existenta acestui termen sunt: infractiunea svirsit din nou s fie intentionat; svirsirea infractiunii s aib loc dup executarea amenzii aplicate pentru infractiunea anterioar sau dup ce a fost considerat ca executat. Pedeapsa in caz de recidiv pentru persoana juridic. In cazul recidivei post-condamnatorii - amenda stabilit pentru infractiunea svirsit ulterior si amenda aplicat pentru infractiunea anterioar se contopesc, in sensul c se stabileste pedeapsa amenzii pentru fiecare infractiune in parte si se aplic amenda cea mai mare care poate fi sporit pin la maximul special, iar dac acest maxim nu este indestultor se poate aduga un spor de pin la 1/3 din acest maxim sau chiar pin la . Dac amenda anterioar a fost executat in parte contopirea se face intre amenda ce a mai rmas de executat si amenda aplicat pentru infractiunea svirsit ulterior. Dac s-a stabiili si o pedeaps complementar aceasta se aplic alturi de pedeapsa amenzii. In cazul recidivei post-executorie se aplic pedeapsa amenzii pin la maximul special, iar dac acest maxim nu este indestultor se poate aduga un spor de pin la 2/3 din acest maxim. PLURALITATEA INTERMEDIARA. Pluralitatea intermediar -> cind dup condamnarea definitiv, cel condamnat svirseste din nou o infractiune, inainte de inceperea executrii pedepsei, in timpul executrii acesteia sau in stare de evadare, si nu sunt intrunite conditiile prevzute de lege pentru starea de recidiv, pedeapsa se aplic potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni -> ne aflm in fata unei pluralitti de infractiuni care nu indeplinesc conditiile unui concurs de infractiuni si nici conditiile unei stri de recidiv post-condamnatorie -> avem o pluralitate intermediar de infractiuni. Sanctiunea pluralittii intermediare se face potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni.
28

In cazul persoanei juridice, dac nu sunt intrunite conditiile prevzute de recidiva postcondamnatorie, se aplic pedeapsa potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni. CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI. Sectiunea 1. Consideratii generale. CARACTERUL PENAL AL FAPTEI. Caracterul penal al faptei -> constituie insusirea sintetic a acelei fapte, rezultind din intrunirea in continutul ei a trsturilor esentiale ale unei infractiuni. Constatarea existentei caracterului penal al faptei implic : o prim verificare -> intrunirea trsturilor esentiale necesare oricrei infractiuni. o a 2-a verificare -> cercetarea faptului dac nu exist o cauz legal care ar conduce la excluderea vreuneia dintre aceste trsturi, si deci la inlturarea caracterului penal al faptei. B. NOTIUNEA SI CLASIFICAREA CAUZELOR CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI. Cauzele care inltur caracterul penal al faptei sunt acele stri, situatii, cazuri sau imprejurri, anume prevzute de legea penal, a cror existent, in timpul svirsirii faptei, fac ca realizarea eficient a vreuneia din trsturile esentiale s devin imposibil. Cauzele care inltur caracterul penal al faptei => au ca efect INEXISTENTA infractiunii. Cauzele care inltur caracterul penal al faptei pot fi clasificate in functie de mai multe criterii: a). In raport cu trstura esential a infractiunii asupra creia isi produce efectele sunt: - cauze care privesc trstura esential a pericolului social si anume : ~~situatia in care legea permite sau ingduie afectuarea anumitor acte sau actiuni care in mod obisnuit, constituie elementul material al unor fapte prevzute de legea penal, apreciindu-se ins c acestea nu prezint gradul de pericol social necesar pentru existenta unei infractiuni (ex: vtmarea integrittii corporale produs in cazul unei competitii sportive desfsurate reglementar) ; ~~faptele, care potrivit CP, nu prezint gradul de pericol social al unei infractiuni ; ~~anumite actiuni considerate explicit de lega ca fiind socialmente utile si ingduite (perchezitia domiciliar, retinerea, aplicarea unei msuri asiguratorii). - cauze care vizeaz trstura esential a vinovtiei => sunt acele stri, situatii sau imprejurri prevzute de lege, a cror prezent, in timpul svirsirii faptei conduce la inlturarea sau paralizarea constiintei sau vointei de actiune a persoanei care svirseste fapta prevzut de legea penal, inlturind vinovtia si implicit, caracterul penal al faptei. Situatii principale: legitima aprare; starea de necesitate; constringerea fizic si constringerea moral; cazul fortuit; iresponsabilitatea; minoritatea fptuitorului; eroarea de fapt. Situatii particulare: darea de mit prin constringere; lovirea inferiorului determinat de o necesitate militar. - cauze care vizeaz trstura esential a prevederei faptei de ctre legea penal => fac parte situatiile in care prevederea legal lipseste sau a incetat s mai existe: ~ lipsa dublei incriminri in cazul faptelor svirsite in strintate; ~ abrogarea incriminrii.
29

b). In raport cu sfera de aplicare sunt: -> cauze generale cele reglementate prin normele prtii generale a CP si sunt intotdeauna aplicare general: abrogarea incriminrii; lipsa dublei incriminri; lipsa pericolului social concret al faptei; unele cauze care inltur vinovtia. -> cauze speciale prevzute de regul prin norme din partea special a CP, avind o sfer de aplicare restrins numai la anumite infractiuni : constringerea mituitorului la darea de mit ; existenta durerii sau a unor suferinte rezultate exclusiv a unor sanctiuni legale fiind inerente acestor sanctiuni sau ocazionate de ele ; lovirea inferiorului in timp de rzboi. c). In raport cu natura lor sunt: ~~ cauze reale -> sunt de natura obiectiv si cuprind strile, situatiile sau imprejurrile in care, in principal, exclud pericolul social al faptei, ori fac ca aceastea s nu fie prevzut de legea penal. ~~ cauze personale -> sunt cele de natur subiectiv si ale cror efecte se rsfring in principal asupra subiectului. Ele opereaz numai fat de fptuitori. C. CONSTATAREA EXISTENTEI CAUZELOR CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI. Pentru ca aceste cauze care inltur caracterul penal al faptei s produc efecte trebuie s fie CONSTATATE si RETINUTE de organul judiciar competent. Organul judiciar trebuie s desfsoare ca activitti: s verifice dac fapta svirsit este prevzut de legea penal; s cerceteze, cind constat c fapta este prevzut de legea penal, dac aceast fapt intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni; s verifice dac nu exist vreo cauz. In raport de rezultatul acestor constatri -> organul judiciar va lua msurile legale care se impun. Sectiunea a II-a. Legitima aprare. LEGITIMA APARARE => actiunea de aprare a unei persoane determinata de nevoia de a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul sau obstesc, sau pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau pun alte mijloace, intr-o locuinta, incapere sau loc imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare, aparare care se realizeaza prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala, proportionala cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produc atacul. CONDITIILE LEGITIMEI APARARI. Pentru ca legitima aparare sa fie considerata ca atare se cer indeplinite anumite conditii legale cumulative si necesare referitoare la existenta agresiunii si la actiunea de aparare. Legitima aparare apare ca o: ~ modalitate generala => cind atacul este indreptat impotriva persoanei umane sau interesului obstesc. ~ modalitatea speciala => cind atacul consta in patrunderea fara drept, prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, in domiciliul unei persoane sau loc imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare. a). Conditiile privind atacul in cazul legitimei aparari, modalitatea generala. Acestea sunt: Sa existe un atac. Consta in : - comportari activ agresive; - comportari pasiv agresive.
30

Atacul sa fie material; Atacul sa fie direct; Atacul sa fie imediat; Atacul sa fie injust; Atacul sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc. b). Conditiile privind apararea in cazul legitimei aparari, modalitatea generala. APARAREA => motivata de pericolul grav creat prin declansarea agresiunii, constituie o reactie care tinde a contracara actiunea sau inactiunea agresorului, de a o face inofensiva. Apararea poate fi: aparare pasiva = actiuni care sa impiedice efectele nocive ale atacului; aparare activa = riposta cu consecinte pagubitoare pentru agresor. Subiectul apararii poate fi : persoana fizica care se apara impotriva unui atac indreptat impotriva sa sau a drepturilor sale; persoana fizica care intervine impotriva unui atac contra altei persoane fizice; persoana fizica care intervine impotriva unui atac contra intereselor obstesti. Conditiile ce trebuie indeplinite cumulativ pentru a nu atrage raspunderea penala a autorului ripostei prin care se inlatura agresiunea sunt : ~ riposta impotriva unui atac sa fie materializata intr-o fapta prevazuta de legea penala; ~ riposta sa fie necesara pentru respingerea atacului; ~ riposta trebuie sa fie indreptata impotriva agresorului; ~ riposta sa se desfasoare in limitele proportionalitatii atacului. Aici, avem: - excesul de aparare justificat; - excesul scuzabil. c). Conditiile referitoare la atac in cazul legitimei aparari, modalitatea speciala. Sunt reprezentate de: atacul consta intr-o actiune de patrundere in locurile stabilite de lege, prin violenta, efractie sau prin alte mijloace; actiunea de patrundere intr-unul din locurile enumerate de lege trebuie sa apartina unei persoane fizice responsabile si sa fie un act de vointa al acesteia; actiunea de patrundere intr-unul din locurile stabilite de lege sa se realizeze fara nici un temei legal; obiectul atacului manifestat in conditiile manifestate mai sus, poate fi orice interes sau bunuri juridice personale protejate panal fara a exista vreo limita. d). Conditiile privitoare la aparare in cazul legitimei aparari, modalitatea speciala. Acestea sunt: ~ riposta prin care se respinge patrunderea in locurile enumerate de lege sa constituie o fapta prevazuta de legea penala; ~ riposta poate fi exercitata de orice persoana particulara sau de un reprezentant al autoritatii; ~ riposta sa se exercite in scopul apararii; ~ mijloacele necesare ripostei pot fi pregatite din timp sau pot fi improvizate; ~ bunurile sau valorile aparate prin riposta sa apartina agresorului; ~ riposta sa respinga patrunderea fara drept in locurile enumerate si prin mijloacele prevazute de lege. EFECTELE LEGITIMEI APARARI. In masura in care se constata existenta legitimei aparari indiferent daca este vorba de legitima aparare, modalitate generala sau speciala, aceasta are ca efect inlaturarea caracterului penal al faptei savirsite pentru inlaturarea atacului sau pentru a respinge patrunderea fara drept prin mijloacele si in locurile prevazute de lege, intrucit cel care a comis o asemenea fapta a actionat sub presiunea constringerii exercitata de agresor

31

desi fapta comisa este prevazuta de legea penala, ea nu constituie infractiune intrucit lipseste vinovatia faptuitorului. La modalitatea generala a legitimei aparari -> faptuitorul trebuie sa faca dovada ca a savirsit fapta in stere de legitima aparare. La modalitatea speciala a legitimei aparari -> faptuitorul nu trebuie sa faca dovada, deoarece aceasta stare se prezuma. In principiu constatarea legitimei aparari inlatura nu numai caracterul penal al faptei, ci si caracterul acesteia de fapta ilicita civila, ca temei al raspunderii civile. In practica judiciara s-a decis ca in caz de exces justificat de aparare, fapta savirsita de inculpat, in masura in care implica vreo culpa a acestuia, poate fi generatoare de raspundere civila. Sectiunea a III-a. Starea de necesitate. STAREA DE NECESITATE savirsirea unei fapte prevazute de legea penala pentru salvarea unor valori sociale ocrotite de lege, de un pericol iminent si care nu poate fi inlaturat altfel. Aceasta inseamna ca nu poate fi tras la raspundere penala cel care savirseste o astfel de fapta deoarece, nu exista vinovatia faptuitorului, astfel ca este inlaturat caracterul penal al faptei. Spre deosebire de legitima aparare unde pericolul izvoraste dintr-un atac al al agresorului impotriva celui care se apara, in STAREA DE NECESITATE pericolul este creat de diferite intimplari sau simple accidente impotriva carora cel amenintat reactioneaza, prejudiciind de cele mai multe ori o persoana care nu are nici o vina pentru producerea pericolului. Din analiza dispozitiilor CP rezulta ca in momentul aparitiei unor imprejurari care lezeaza anumite valori sociale ocrotite de legea penala se creaza un pericol datorita caruia se impune o actiune de salvare. Conditiile prevazute de existenta starii de necesitate se refera: - la pericol; - la actiunea de salvare. Conditiile privitoare la PERICOL in cazul starii de necesitate sunt: sa existe un pericol; sa fie imediat (iminent si actual); sa ameninte viata, integritatea corporala sau sanatatea unei persoane, un bun important al acesteia, ori un interes obstesc care, potrivit CP, pot fi salvate in conditiile starii de necesitate; sa fie inevitabil. Conditiile privitoare la ACTIUNEA DE SALVARE in cazul starii de necesitate sunt: ~ actiunea de salvare trebuie sa se concretizeze intr-o fapta prevazuta de legea penala; ~ actiunea de salvare a valorilor amenintate de pericol trebuie sa fie necesara; ~ actiunea de salvare sa nu produca urmari vadit mai grave decit cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu este inlaturat; ~ actiunea de salvare sa nu fie infaptuita de catre persoana sau pentru o persoana care avea obligatia de a infrunta pericolul. Efectele starii de necesitate sunt reprezentate de: a). Asupra laturii penale a cauzei. Potrivit legislatiei penale, starea de necesitate inlatura caracterul penal al faptei, ca urmare a lipsei de vinovatie rezultate din existenta constringerii. Cind la actiunea de salvare au participat mai multe persoane, existenta constringerii va fi examinata separat pentru fiecare participant. Actiunea de salvare deci este comisa sub imperiul constringerii, al amenintarii pericolului iminent si, drept urmare, faptuitorul nu a actionat cu vointa libera, fiind nevinovat. Fapta savirsita in asemenea conditii nu este infractiune si pe cale de consecinta nu atrage raspunderea penala.

32

b). Asupra laturii civile a cauzei. Inlaturarea caracterului penal al faptei prevazute de legea penala, savirsita in stare de necesitate nu conduce si la excluderea raspunderii civile a faptuitorului. In cazul intervenientului, persoana vatamata va putea cere ca actiunea in daune sa fie indreptata impotriva persoanei salvate de la pericol. Daca in sarcina persoanei prejudiciate poate fi retinuta o culpa exclusiva in producerea starii de pericol, faptuitorul actiunii de salvare nu va putea fi tras la raspundere civila. Daca au fost depasite limitele starii de necesitate, faptuitorul care se face vinovat de producerea urmarilor vadit mai grave, va raspunde civil. Sectiunea a IV-a. Constringerea fizica si constringerea morala. CONSTRINGEREA FIZICA denumita si forta majora, exista atunci cind faptuitorul este supus unei presiuni fizice careia nu-i poate rezista, savirsind sub influenta acesteia o fapta prevazuta de legea penala. CONSTRINGEREA MORALA denumita si amenintare, exista atunci cind faptuitorul este supus unei presiuni psihice, irezistibile, determinindu-l sa comita o fapta prevazuta de legea penala. Teoriile doctrinei moderne justifica in mod diferit constringerea fizica si constringerea morala. => in cazul constringerii fizice subiectul nu actioneaza propriu-zis ci corpul sau este folosit ca un instrument de distrugere de catre fortele constringatoare, in acest caz, faptuitorul nu actioneaza ci este actionat. => in cazul constringerii morale exista o presiune care se exercita asupra vointei subiectului, ea presupune o amenintare cu un rau important care impiedica pe faptuitor sa ia o hotarire in mod liber, obligindu-l pe acesta sa se hotarasca intr-un singur sens, acela voit de persoana care exercita constringerea. Spre deosebire de legitima aparare si de starea de necesitate in care constringerea psihica decurge dintr-o anumita stare sau situatie, constringerea fizica si cea morala sunt rezultatul direct si nemijlocit al unei actiuni care vizeaza fizicul si psihicul persoanei constrinse a savirsi o fapta prevazuta de legea penala. CONDITIILE CE TREBUIE INDEPLINITE CUMULATIV pentru ca constringerea fizica (forta majora) sa inlature caracterul penal al faptei sunt: existenta unei constringeri asupra fizicului unei persoane. Sursa acestei constringeri poate fi: umana (energia unei persoane); proces fiziologic (epilepsie, stare de lesin); forta a naturii (uragan, inundatii); animal periculos (cal naravas, ciine rau); o masina. persoana constrisa fizic sa nu poata opune rezistenta eficace actiunii de constringere. fapta savirsita sub presiunea constringerii fizice sa fie prevazuta de legea penala. CONDITIILE CE TREBUIE INDEPLINITE CUMULATIV pentru ca constringerea psihica (amenintarea) sa inlature caracterul penal al faptei sunt: existenta constringerii prin amenintare asupra psihicului unei persoane; existenta starii de pericol grav pentru persoana amenintata sau pentru o alta persoana; imposibilitatea inlaturarii pericolului decit printr-o fapta prevazuta de legea penala. EFECTELE constringerii fizice si ale constringerii morale: a). Asupra laturii penale a cauzei. Legea penala romana prevede ca atit constringerea fizica, cit si constringerea morala constituie cauze de inlaturare a caracterului penal al faptei ca urmare a lipsei trasaturii esentiale care se refera la savirsirea faptei cu vinovatie si drept urmare, exclud raspunderea penala.
33

Daca actiunea de constringere a fost efectuata fata de 2 sau mai multe persoane, in astfel de situatie fiecare persoana va beneficia in parte de cauza de excludere a vinovatiei. b). Asupra laturii civile a cauzei. In principiu, persoana care a savirsit fapta in stare de constringere fizica sau morala NU raspunde de urmarile civile ale faptei sale deoarece n-au fost produse de libera sa vointa. Daca se va dovedi ca persoana constrinsa a avut o culpa, se va aplica principiul general al raspunderii pentru culpa. Sectiunea a V-a. Cazul fortuit. CAZUL FORTUIT = exista ori de cite ori actiunea sau inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nu l-a urmarit, producerea fiind datorata unei imprejurari neasteptate, adica actiunii unei forte (energii) a carei interventie nu a putut fi prevazuta. CAUZELE imprejurarilor fortuite: ~ unele fenomene naturale (cutremure, inundatii, furtuni); ~ imprudenta victimei; ~ anumite stari maladive ale infractorului (lesin, infarct); ~ comportarea unor iresponsabili (minori, nebuni, somnambuli); comportarea imprevizibila a unor animale sau defectiuni tehnice imprevizibile pot produce efecte in ceea ce priveste momentul in care intervin. CONDITIILE ce trebuie intrunite cumulativ pentru existenta cazului fortuit si pentru ca acesta sa inlature caracterul penal al faptei sunt reprezentate de: actiunea sau inactiunea unei persoane sa fi produs un rezultat vatamator datorita intrarii in concurs cu o energie straina de cunostinta si vointa acelei persoane; interventia imprejurarii care a determinat producerea rezultatului sa fi fost imprevizibila; actiunea sau inactiunea peste care s-a suprapus imprejurarea fortuita sa constituie o fapta prevazuta de legea penala. EFECTELE cazului fortuit. a). Asupra laturii penale a cauzei. Constatarea de catre organele judiciare a cazului fortuit are ca efect inlaturarea caracterului penal al faptei si prin urmare excluderea raspunderii penale a faptuitorului deoarece nu exista vinovatie. b). Asupra laturii civile a cauzei. Cazul fortuit in forma sa simpla, inlatura si raspunderea civila prin prejudiciile materiale cauzate. In cazurile complexe: daca, si in masura in care se constata existenta unei culpe imputabile faptuitorului, de natura sa angajeze raspunderea civila a acestuia, va putea fi pusa in discutie problema pretentiilor civile. poate fi trasa la raspundere civila pentru prejudiciile cauzate persoanei (alta decit faptuitorul) din culpa careia s-a creat imprejurarea care a condus la producerea rezultatului pagubitor. Sectiunea a VI-a. Iresponsabilitatea. Iresponsabilitatea => acea stare de incapacitate psihica a unei persoane daca in momentul savirsirii faptei fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu poate sa dea seama de actiunile sau inactiunile sale cit si de urmarile acestora ori nu poate sa-si dirijeze vointa in chip constient in raport cu aceste cauze. In legatura cu justificarea teoretica a inlaturarii caracterului penal al faptei comise de un iresponsabil, exista mai multe conceptii. Starea de iresponsabilitate in conceptia legii penale romane cuprinde:

34

alienatia mintala; alte cauze care influenteaza capacitatea. a). ALIENATIA MINTALA => in stiinta dreptului penal este definita ca fiind orice stare de alterare a facultatilor mintale provenite dintr-o cauza patologica, o anormalitate fiziologica, o leziune organica sau orice alta cauza morbida. Starea de alienatie mintala atrage iresponsabilitatea subiectului ca urmare a influentelor hotaritoare pe care tulburarile psihice le exercita asupra proceselor cognitive, volitive si afective cit si a proceselor psihice integratoare a constiintei. b). ALTE CAUZE => in anumite conditii afecteaza capacitatea de intelegere si de vointa a faptuitorului. Asemenea cauze nu altereaza facultatile psihice, ci pot provoca numai o stare de deviere psihica trecatoare. Din cadru acestora fac parte starile afective (pasiuni, emotii), somnul, somnambulismul, hipnoza, sugestia. CONDITIILE ce trebuie indeplinite cumulativ pentru ca iresponsabilitatea sa inlature caracterul penal al faptei sunt: ~ sa existe o stare de incacitate psihica; ~ starea de incapacitate psihica sa existe in momentul savirsirii faptei; ~ starea de incapacitate psihica sa fie determinata de alienatie mintala sau alte cauze; ~ fapta savirsita in stare de iresponsabilitate sa fie prevazuta de legea penala. EFECTELE iresponsabilitatii: a). Asupra laturii penale a cauzei. Potrivit legii penale romane, iresponsabilitatea constituie o cauza personala, subiectiva, care inlatura caracterul penal al faptei prin aceea ca exclude vinovatia subiectului, implicit existenta infractiunii. Prin interventia unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei nu dispare insa fapta concreta in obiectivitatea ei, ci numai caracterul penal al faptei => ca urmare, faptuitorului nu i se va putea aplica o pedeapsa insa se vor putea lua impotriva sa masuri de siguranta conform CP, deoarece, obiectiv, fapta intruneste trasaturile caracterului modelului legal de incriminare. b). Asupra laturii civile cauzei. In cazurile de iresponsabilitate se poate ivi si problema raspunderii civile, fie fata de persoana lipsita de capacitate psihica in momentul savirsirii faptei, fie in raport cu persoanele care aveau obligatia de a asigura paza si supravegherea iresponsabilului, daca in sarcina acestora se poate retine vreo culpa. Sectiunea a VII-a. Betia. BETIA -> reprezinta o stare psihofizica anormala in care se gaseste o persoana datorita efectelor produse asupra organismului sau si asupra facultatilor sale psihice de anumite substante excitante sau narcotice consumate de acea persona ori introduse in corpul sau. In raport cu PROVENIENTA sa, betia poate avea ca forme de baza: betia determinata de alcool (intoxicatia etilica); betia rece (consumul de stupefiante). In functie de MODUL IN CARE S-A AJUNS LA ACEASTA betie, betia poate fi: ~ accidentala sau involuntara; ~ voluntara; ~ ocazionala; ~ cronica. Dupa GRADUL DE INTOXICARE, betia poate fi: completa; incompleta. Starea de betie VOLUNTARA COMPLETA produsa de alcool sau de alte substante NU inlatura caracterul penal al faptei. Ea constituie o circumstanta atenuanta sau agravanta.

35

Starea de betie COMPLETA si ACCIDENTALA, ca urmare a lipsei de vinovatie singura forma a betiei care INLATURA caracterul penal al faptei. CONDITIILE ce trebuie indeplinite CUMULATIV de betie pentru a inlatura caracterul penal al faptei sunt: _ faptuitorul sa se fi gasit in momentul savirsirii faptei in stare de betie datorita alcoolului sau altei substante; _ starea de betie sa fie accidentala; _ starea de betie sa fie completa; _ fapta savirsita in stare de betie sa fie prevazuta de legea penala. EFECTELE starii de betie. a). Efectele in caz de betie accidentala. Starea de betie accidentala completa constatata de organul judiciar competent inlatura caracterul penal al faptei, ca urmare a lipsei de vinovatie. Starea de betie accidentala completa va inlatura si raspunderea civila numai daca nu se va retine o culpa faptuitorului, cind va putea fi obligat la repararea prejudiciului. Acela care a provocat starea de betie faptuitorului va raspunde potrivit CP, situatie in care va fi obligat si la reparatii civile. Daca starea de betie accidentala este incompleta, capacitatea psihica a faptuitorului este numai diminuata, imprejurare in care nu va avea ca efect inlaturarea caracterului penal al faptei, ci va constitui numai o circumstanta atenuanta. b). Efectele in caz de betie voluntara. Indiferent de forma de betie completa sau incompleta a betiei voluntare => aceasta constituie o circumstanta agravanta. Betia voluntara (completa sau incompleta) poate fi si ocazionala => in acest caz betia va constitui o circumstanta atenuanta. Betia voluntara, potrivit CP, nu este o cauza care sa inlature caracterul penal al faptei deoarece faptuitorul a ajuns voit in aceasta stare. Sectiunea a VIII-a. Minoritatea faptuitorului. MINORITATEA FAPTUITORULUI acea stare de incapacitate psihica, in care se afla minorul datorita insuficientei sale dezvoltari psihico-fizice si care il pune in imposibilitatea de a intelege semnificatia sociala a faptelor sale si de a-si manifesta in mod constient vointa. Fata de minorii care nu raspund penal dar care au savirsit o fapta prevazuta de legea prevazuta de legea penala pot fi luate numai masuri de ocrotire. CONDITIILE in care minoritatea faptuitorului inlatura caracterul penal al faptei, intrunite cumulativ, sunt: sa se fi savirsit o fapta prevazuta de legea penala; fapta sa fie comisa de un minor care nu indeplineste conditiile legale pentru a raspunde penal (sa nu fi implinit 14 ani, sau de un minor care a depasit 14 ani dar nu a implinit 16 ani, fara discernamint); minorul sa nu fi indeplinit conditiile legale pentru a raspunde penal in momentul savirsirii faptei => daca minorul avea in momentul comiterii faptei > de 16 ani, conditia legala nu este indeplinita, iar fapta comisa este infractiune. EFECTELE starii de minoritate. a). Asupra laturii penale a cauzei. Pentru minorii care nu au implinit 14 ani, inlaturarea caracterului pena al faptei are loc neconditionat, fata de acestia pot fi luate numai masuri de ocrotire. Daca minorul a fost inlesnit sau ajutat in orice mod, cu intentie, la savirsirea faptei prevazute de legea penala, de catre un major => acesta va fi tras la raspundere penala pentru participatie improprie.
36

In cazul minorilor care au implinit 14 ani, dar nu au implinit 16 inlaturarea caracterului penal al faptei va putea avea loc numai daca se constata ca au savirsit fapta fara discernamint, in caz contrar, fapta va fi infractiune. b). Asupra laturii civile a cauzei. Pretentiile civile rezultate din fapta prevazuta de legea penala savirsita de un minor care nu a implinit 14 ani nu poate face obiectul unei actiuni civile > nu este insa exclusa raspunderea civila a persoanelor care, la data savirsirii faptei, aveau in ingrijire si paza minorul. In cazul minorilor intre 14 16 ani, in functie de stabilirea existentei sau inexistentei discernamintului, trebuie declansat procesul penal si poate exista si posibilitatea formarii pretentiilor civile. Sectiunea a IX-a. Eroarea in dreptul penal. EROAREA =>recunoasterea sau cunoasterea gresita de catre cel care savirseste o fapta prevazuta de legea penala, in momentul comiterii acesteia, fie a unei stari, situatii sau imprejurari, esentiala pentru corecta caracterizare a acelei fapte, fie a unei dispozitii legale. Sunt mai multe feluri de eroare in functie de diferite criterii. Dupa OBIECTUL asupra caruia poarta eroarea: EROARE DE FAPT -> exista cind faptuitorul in momentul comiterii faptei nu a cunoscut sau a cunoscut gresit o stare, imprejurare sau situatie de care tine caracterul penal al faptei sau caracterul calificat al acesteia. EROARE DE DREPT -> necunoasterea sau cunoasterea gresita a unei norme juridice. In functie de INTINDEREA EFECTELOR JURIDICE: = EROARE PRINCIPALA => priveste un element costitutiv al infractiunii. = EROARE SECUNDARA => priveste numai gravitatea faptei, fara a afecta gravitatea acesteia. In raport cu FACTORII ce au determinat eroarea: _ EROARE PRIN NECUNOASTERE -> limitarea numai la un anumit sector de cunostinte. _ EROARE PRIN AMAGIRE -> provocata prontr-o actiune de inselare a bunei credinte, exercitata de o persoana asupra altei persoane. Potrivit POSIBILITATILOR DE EVITARE: EROAREA INVINCIBILA necunoasterea a fost atit de completa ca este exclusa orice preocupare de verificare sau de informare in plus. EROAREA VINCIBILA atunci cind cel aflat in eroare si-ar fi putut da seama ca greseste daca ar fi simtit nevoia de a verifica, de a elimina orice indoiala, adica daca era mai atent si-ar fi dat seama ca greseste. EROAREA DE FAPT PRINCIPALA. Eroarea de fapt principala => necunoasterea sau cunoasterea gresita, de catre cel care savirseste o fapta prevazuta de legea penala in momentul comiterii acesteia, a unei stari, situatii sau imprejurari esentiale pentru caracterizarea juridica a acestei fapte. Eroarea de fapt principala -> contine o lipsa de concordanta intre ceea si-a inchipuit faptuitorul si realitate. Pentru ca eroarea de fapt principala sa opereze, CONDITIILE ce trebuie indeplinite cumulativ sunt: fapta savirsita sa fie prevazuta de legea penala; faptuitorul sa nu fi cunoscut in momentul savirsirii faptei existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al acesteia; eroarea trebuie sa existe in tot timpul efectuarii actelor de executare a faptei. EFECTELE erorii de fapt se produc atit in cazul faptelor pe care legea le incrimineaza cind sunt savirsite CU INTENTIE, cit si in cazul acelora pe care legea le incrimineaza si atunci cind sunt savirsite DIN CULPA, daca sunt intrunite conditiile specifice fiecaruia dintre ipoteze.

37

La FAPTA PENALA SAVIRSITA CU INTENTIE eroarea de fapt principala are ca efect inlaturarea caracterului penal al acesteia intrucit lipseste vinovatia. In cazul faptei incriminate savirsita din culpa -> eroarea de fapt principala inlatura caracterul penal al faptei numai daca necunoasterea starii, situatiei sau imprejurarii de care depinde caracterul penal al faptei, nu este ea insa si rezultatul culpei. Eroarea de fapt principala constituie o cauza personala, care nu radiaza asupra celorlalti faptuitori. Eroarea de fapt principala nu inlatura raspunderea civila. Cind eroarea provine de la subiectul pasiv al infractiunii, faptuitorul nu va raspunde civil. EROAREA DE FAPT SECUNDARA. Eroarea de fapt secundara => consta in aceea ca faptuitorul in momentul savirsirii infractiunii, nu a cunoscut o imprejurare care sa constituie o circumstanta agravanta a acestei infractiuni. Pentru ca eroarea de fat secundara sa inlature caracterul penal al faptei trebuie intrunite cumulativ ca CONDITII: faptuitorul sa fi savirsit o infractiune; faptuitorul sa se fi aflat in eroare in timpul si pe durata comiterii infractiunii; eroarea sa se refere asupra unui element circumstantial de agravare a infractiuni. Efectele erorii de fapt secundare se materializeaza prin inlaturarea aplicarii agravantei, faptuitorul raspunzind penal pentru infractiunea in varianta tip a acesteia. EROAREA DE DREPT. Eroarea de drept extrapenal forma a erorii de drept al carui obiect este format dintr-o norma apartinind altei ramuri de drept (civil, comercial, familiei, etc) si se infatiseaza ca o forma a erorii de drept. Eroarea de drept penal forma a erorii de drept in care faptuitorul nu cunoaste sau cunoaste gresit o norma cu caracterul penal in momentul comiterii faptei RASPUNDEREA PENALA. Prevenirea si combaterea infractiunilor se realizeaza doar in conditiile in care sunt intreprinse cumulative: initiative legislative; masuri de natura economica, sociala, religioasa si educativa. Un rol aparte in prevenirea si combaterea infractiunilor il au normele juridice penale care reglementeaza conduita oamenilor: ~ dupa ce acestia au savirsit infractiuni (relatii sociale de conflict); ~ inainte ca acestia sa savirseasca infractiuni, din momentul intrarii in vigoare a legii penale (relatii de conformare). Deoarece normele penale reglementeaza conduita persoanelor precum si relatiile dintre ele, in raport cu valorile sociale fundamenta ;le ocrotite de legea penala => acestea au ca scop prevenirea savirsirii infractiunilor care lezeaza valorile sociale fundamentale prevazute de CP in vigoare. Acest scop realizat: ~~ principal = pe calea respectarii prevederilor legilor penale. ~~ in subsidiar = pe calea constringerii, adica a aplicarii de sanctiuni prevazute de lege pentru savirsirea infractiunilor. In activitatea de aparare impotriva infractiunilor prin aplicarea de sanctiuni apare un raport social special intre acei care duc lupta (organelle specializate ale statului) si cei impotriva carora se duce lupta (infractorii). Acest raport special este reglementa de normele dreptului penal -> fiind un raport de aparare a valorilor sociale fundamentale, are ca trasatura esentiala faptul ca nu apare ca rezultat al unui acord de vointa intre parti, ci este impus prin forta imperativa a legii.
38

RASPUNDEREA PENALA este o forma a raspunderii juridice si sta alaturi de: _ raspunderea civila; _ raspunderea administrativa; _ raspunderea disciplinara. Prin RASPUNDERE JURIDICA = obligatia unei persoane de a suporta o anumita consecinta juridica sau o anumita sanctiune, deoarece a incalcat un drept al altuia. Prin RASPUNDEREA PENALA se intelege: __ in sens restrins -> obligatia unei persoane de a suporta o sanctiune penala, o pedeapsa, deoarece a savirsit o infractiune; __ in sens larg -> nu numai obligatia de a suporta o sanctiune ci si dreptul de a aplica o pedeapsa, care revine statului, prin instanta de judecata. Raspunderea penala -> pe linga trasaturile caracteristice ale raspunderii juridice in general are si unele insusiri proprii care o particularizeaza in raport cu celelalte forme ale raspunderii juridice. PARTICULARITATILE raspunderii penale ca forma a raspunderii penale sunt: ~ fapta care atrage raspunderea penala trebuie sa fie o infractiune; ~ subiectele raspunderii penale sunt statul ca subiect activ (exercita constringere juridica) si infractorul ca subiect pasiv (trebuie sa suporte aplicarea si executarea sanctiunii); ~ continutul raportului juridic de raspundere penala este format din drepturi si obligatii corelative ale subiectilor. STATUL (subiectul activ al raspunderii penale): dreptul de a-l trage la raspundere penala pe infractor; obligatia de a-l sanctiona numai daca este vinovat. INFRACTORUL (subiectul pasiv al raspunderii penale): dreptul de a raspunde si a fi sanctionat numai in limitele legii; obligatia de a executa pedeapsa sau masura educativa sau masura de siguranta. ~ obiectul raportului de raspundere penala il constituie sanctiunea aplicata celui ce a savirsit fapta ilicita -> subiectul pasiv va suferi sanctiunile de drept penal (pedepsele, masurile educative, masurile de siguranta). RASPUNDEREA PENALA -> o institutie fundamentala a dreptului penal cuprinzind un ansamblu de dispozitii privitoare la realizarea prin constringere a ordinii juridice penale dispozitii ce se refera la conditiile in care ia in nastere raportul juridic penal de conflict, la continutul si la modul de solutionare a acestui raport, la cauzele care fac ca raspunderea penala sa fie inlaturata sau la cauzele in care ea poate fi inlocuita cu o alta forma de raspundere penala. Cadrul juridic al raspunderii penale -> cuprinde dispozitiile CP in vigoare referitoare la raspunderea penala. PRINCIPIILE RASPUNDERII PENALE Principiile raspunderii penale => acele idei si reguli dirignitoare care fixeaza cadrul juridic al raspunderii penale cuprinse in normele ce reglementeaza aceasta institutie. Sunt principii ale raspunderii penale: infractiunea este singurul temei al raspunderii penale; personalitatea raspunderii penale; unicitatea raspunderii penale; celeritatea raspunderii penale; inevibilitatea raspunderii civile cu conditia sa nu existe o situatie care sa inlature raspunderea penala; individualitatea raspunderii civile se realizeaza prin 3 modalitati: modalitatea legala efectuata de legiuitor care fixeaza diferite pedepse ; modalitatea juridical atribuita instantei de judecata cu ocazia solutionarii cauzei;
39

modalitatea administrativa se realizeaza la locul de efectuare a pedepsei de catre adm. penitenciarului cu privire la regimul de executare. prescriptibilitatea raspunderii civile. EXCEPTIILE de la caracterul inevitabil al raspunderii penale se impart in: cauze de inlocuire a raspunderii penale cu alte forme de raspundere juridica; cauze de inlaturare a raspunderii penale: - amnistia; - lipsa plingerii prealabile; impacarea partilor; - prescriptia. SECTIUNEA I INLOCUIREA RASPUNDERII PENALE. Institutia inlocuirii raspunderii penale se face printr-o masura cu character administrative, modalitate reglementata de dispozitiile art. 90, 91 si 98 CP in vigoare. INLOCUIREA RASPUNDERII PENALE masura prin care instantele de judecata dispun in conditiile legii, in locul sanctiunii penale, aplicarea unor sanctiuni cu caracter administrativ. CARACTERISTICILE institutiei inlocuirii raspunderii penale constau in: recunoasterea caracterului infractional al faptei; constatarea faptului ca, in raport cu gradul redus de pericol social concret al faptei si de imprejurarile cauzei, restabilirea ordinii de drept este mai eficienta prin stabilirea unei alte forme de constringere juridica. CONDITIILE inlocuirii raspunderii penale cu raspunderea care atrage o sanctiune cu caracter administrativ sunt: cele privind infractiunea. ~ in cazul infractiunilor prevazute de art. 208 (furtul), 213 (abuzul de incredere), 215 alin. 1 (inselaciunea), 215* alin. 1 (delapidarea de catre functionar), 217 alin. 1 (distrugerea), 219 alin. 1 (distrugerea din culpa) CP, daca valoarea pagubei nu depaseste 10 lei sau infractiunea prevede art. 249 CP (neglijenta la serviciu), daca valoarea pagubei nu depaseste 50 lei pedeapsa este inchisoarea de cel mult 1 an sau amenda; ~ fapta in continutul ei concret si in imprejurarile in care a fost savirsita, prezinta un grad de pericol social redus sin u a produs urmari grave; ~paguba pricinuita prin infractiune a fost integral reparata pina la pronuntarea hotaririi. cele privind persoana infractorului. ~ din atitudinea infractorului dupa savirsirea infractiunii rezulta ca acesta regreta fapta; ~ sunt suficiente date ca faptuitorul poate fi indreptat fara a i se aplica o pedeapsa; ~ faptuitorul sa nu mai fi fost anterior condamnat sau sa nu se fi aplicat de 2 ori sanctiuni cu caracter administrativ. inlocuirea in caz de pluralitate de infractori sau de infractiuni. In caz de pluralitate de infractori => poate avea loc numai pentru acei infractori fata de care sunt indeplinite conditiile raspunderii penale. In caz de concurs de infractiuni => pentru fiecare infractiune in parte daca sunt de asemenea indeplinite conditiile raspunderii penale. Instanta de judecata daca constata ca sunt indeplinite conditiile necesare pentru inlocuirea raspunderii penale aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ: -mustrarea; -- mustrarea cu avertisment; -- amenda de la 10 1 000 lei. SECTIUNEA A II-A CAUZELE CARE INLATURA RASPUNDEREA PENALA. CAUZELE care inlatura raspunderea penala => constau in anumite situatii, stari sau imprejurari, posterioare savirsirii infractiunii care, in interesul societatii si in baza conditiilor prevazute de lege, determina inutilitatea sau inoportunitatea tragerii la raspundere penala a faptuitorului. Dintre MOTIVELE inlaturarii raspunderii penale se pot enunta: scurgerea unui anumit timp de la savirsirea infractiunii si pina la tragerea la raspundere penala a infractotului;
40

producerea unor schimbari social-politice care il determina pe legiuitor sa nu mai considere necesara tragerea la raspundere penala pentru anumite infractiuni; existenta unumitor relatii intre infractor si victima care determina pe cel vatamat sa nu mai depuna plingere prealabila sau daca a depus-o sa o retraga. CATEGORIILE CAUZELOR care inlatura raspunderea penala sunt: amnistitia; prescriptia; lipsa plingerii prealabile si retragerea acesteia; impacarea partilor. Cauzele care inlatura raspunderea penala NU influenteaza nici caracterul penal al faptei, nici raspunderea penala ci numai PEDEAPSA. De asemenea, NU opereaza nici asupra consecintelor civile produse prin savirsirea infractiunii, deoarece inlatura doar consecintele penale ale infractiunii. A). AMNISTIA. AMNISTITIA => este un act de clementa, acordat prin lege organica, in temeiul unor considerente social-politice si de politica penala, prin care se inlatura raspunderea penala, executarea pedepsei si alte consecinte ale condamnarii, pentru infractiuni savirsite pina la aparitia legii de amnistie. Constitutia Romaniei prevede ca amnistia este acordata de Parlamentul Romaniei. Amnistia ca institutie juridica, are dubla natura juridica: - de drept constitutional; - de drept penal. CARACTERELE amnistiei sunt: = caracterul real amnistia produce efecte in rem si se rasfringe asupra tuturor participantilor la executarea faptei amnistiate; = caracterul mixt operand atit in rem cit si in personam, amnistia leaga beneficial acesteia de anumite conditii privind pe infractor; = caracterul obligatoriu atit pentru organele judiciare cit si pentru persoana care a savirsit infractiunea. CRITERIILE dupa care amnistia se clasifica, sunt: in raport cu intinderea efectelor: - amnistia generala; - amnistia speciala. in functie de conditiile de acordare: - amnistia neconditionata; - amnistia conditionata. in raport cu momentul adoptarii actului de amnistie: - amnistie inainte de condamnare; - amnistie dupa condamnare. AMNISTIA -> priveste infractiunile savirsite pina la o anumita data, dar INAINTE de data intrarii in vigoare a actului de clementa. Infractiunile savirsite in ziua aparitiei legii ori cele savirsite ulterior nu cad sub influenta acesteia. Cele 2 MODALITATI pe care le imbraca amnistia sunt: efectele intervenite inainte de condamnare inlatura raspunderea penala, deci, indiferent in ce faza se afla procesul penal, acesta va inceta; efectele intervenite dupa condamnare cind aceasta este definitiva, se inlatura nu numai raspunderea penala dar si executarea pedepsei pronuntate precum si celelalte consecinte ale condamnarii (decaderi, interdictii, incapacitati rezultate din condamnare). Amenda incasata anterior amnistiei nu se restituie. Amnistia nu are efect asupra: - masurilor de siguranta; - masurilor aducative; drepturilor persoanei vatamate. B). PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE. CP in vigoare reglementeaza prescriptia sub 2 forme si anume: ~ prescriptia raspunderii penale; ~ prescriptia executarii pedepsei. Ambele forme alcatuiesc o institutie de drept penal => denumita PRESCRIPTIE PENALA. PRESCRIPTIA RASPUNDERII PENALE consta in trecerea unui interval de timp, insotita de anumite conditii, de la savirsirea infractiunii.

41

Prin prescriptia raspunderii penale se stinge dreptul statului de a trage la raspundere pe cel care a savirsit infractiunea cit si obligatia celui vinovat de a suporta consecintele faptei comise. TERMENUL DE PRESCRIPTIE => intervalul de timp scurs de la data savirsirii infractiunii si pina in momentul stingerii raportului juridic penal de conflict prin prescriptie. Pentru ca prescriptia raspunderii penale sa-si produca efectul este necesar sa se scurga UN ANUMIT termen de la data savirsirii infractiunii, fara a fi necesar indeplinirea unei alte conditii. In raport de natura si durata prevazuta de lege pentru fiecare infractiune CP a prevazut termenele generale de prescriptie a raspunderii penale pentru persoana fizica si anume: ~ 15 ani cind pentru savirsirea infractiunii avem prevazut: - pedeapsa detentiei pe viata; - pedeapsa inchisorii > 15 ani. ~ 10 ani cind pentru savirsirea infractiunii avem pedeapsa inchisorii 10 15 ani; ~ 8 ani cind pentru savirsirea infractiunii avem pedeapsa inchisorii 5 10 ani; ~ 5 ani cind pentru savirsirea infractiunii avem pedeapsa inchisorii 1 5 ani; ~ 3 ani cind pentru savirsirea infractiunii avem:- pedeapsa inchisorii pina la 1 an; amenda. In cazul infractiunilor savirsite de minori, conform CP, termenele de prescriptie a raspunderii penale se reduc la jumatate. Conform CP, termenele de prescriptie a raspunderii penale pentru persoana juridica sunt: ~ 10 ani cind pentru infractiunea savirsita de persoana fizica avem pedeapsa: detentiei pe viata; - inchisorii > 10 ani. ~ 5 ani cind pentru infractiunea savirsita de persoana fizica, avem: - pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani; - amenda. Pentru infractiunile savirsite in concurs real, termenul de prescriptie curge separat, distinct pentru fiecare infractiune in parte. Cind termenul prescriptiei raspunderii penale s-a implinit este inlaturata raspunderea penala fiind exclusa aplicarea sanctiunii. Intr-o asemenea situatie, potrivit Codului de procedura penala actiunea penala nu mai poate fi pusa in miscare, iar daca a fost pusa in miscare, nu mai poate fi exercitata => deci: in faza de urmarire penala se dispune incetarea urmaririi; in faza de judecata inceteaza procesul penal. Prescriptia raspunderii penale nu opereaza in cazul infractiunilor contra pacii si omenirii. Potrivit CP in vigoare -> cursul termenului de prescriptie a raspunderii penale se intrerupe pentru indeplinirea oricarui act, care potrivit legii, trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal. Dupa fiecare intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie. Intreruperea cursului prescriptiei produce efecte fata de toti participantii la infractiune, chiar daca actul de intrerupere priveste numai pe unul dintre ei. CP reglementeaza institutia PRESCRIPTIEI SPECIALE potrivit careia se inlatura raspunderea penala oricite intreruperi ar intervenii, daca termenul prescriptiei prevazut de lege este depasit cu inca jumatate. Potrivit CP in vigoare => cursul termenului prescriptiei raspunderii penale este SUSPENDAT pe timpul cit o dispozitie legala sau o imprejurare de neprevazut ori de neinlaturat impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal. Cauzele de ordin penal acele dispozitii legale care impiedica desfasurarea activitatii procesual penale pina la indeplinirea unor conditii (se constata printr-o expertiza
42

medico-legala ca invinuitul sau inculpatul sufera de o maladie grava care-l impiedica sa ia parte la procesul penal). Imprejurarile de neprevazut (cazul fortuit) si imprejurarile de neinlaturat (forta majora) pot fi: cutremure, inundatii, epidemii. Daca prescriptia raspunderii penale a fost suspendata, aceasta isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare. Daca intervin mai multe suspendari, durata fiecarei suspendari nu va intra in calculul termenului de prescriptie, pe cind intervalele dintre suspendari vor fi socotite in durata acesteia. C). LIPSA PLINGERII PREALABILE SAU RETRAGEREA ACESTEIA. PLINGEREA PREALABILA => incunostiintarea organului de urmarile penala despre savirsirea unei infractiuni prin care persoana vatamata cere urmarirea si judecarea acelei infractiuni si in urma careia, cind este cazul, organul judiciar competent, declanseaza procesul penal si pune in miscare actiunea penala. PLINGERE => incunostiintarea organelor judiciare in cazul infractiunilor pentru care urmarirea si judecarea lor se lasa la aprecierea persoanei vatamate deoarece aceasta reclama savirsirea unei asemenea infractiuni. PLEALABILA deoarece trebuie sa preceada initierea oricarei activitati procedurale. Pentru ca tragerea la rapundere penala sa depinda de necesitatea existentei plingerii prealabile, trebuie indeplinite conditiile : sa existe o infractiune pentru care legea penala sa prevada in mod expres ca actiunea penala se pune in miscare la plingerea prealabila; plingerea prealabila sa fie facuta de persoana vatamata, cu exceptia cazurilor prevazute de lege; plingerea prealabila sa aiba continutul prevazut de lege. Conform Codului de Procedura Penala plingerea prealabila trebuie sa cuprinda: descrierea faptei; indicarea autorului; aratarea mijloacelor de proba; indicarea adresei partilor si martorilor; precizarea daca persoana vatamata se constituie in parte civila; cind este cazul -> indicarea persoanei responsabile civilmente. plingerea prealabila sa fie adresata organului competent; plingerea prealabila sa fie introdusa la organul competent in termenul prevazut de lege. Conform Codului de Procedura Penala in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. In cazul cind persoana vatamata este un minor sau un incapabil in termen de 2 luni de la data cind persoana indreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul. Aceasta conditie nu se aplica in cazul cind se procedeaza din oficiu, in cazul persoanelor: ~ lipsite de capacitate de exercitiu; ~ cu capacitate de exercitiu restrinsa, cu mentiunea ca nu se poate depasi termenul de prescriptie a raspunderii penale. Se considera ca plingerea prealabila LIPSESTE cind: ~ persoana vatamata nu a introdus plingerea prealabila la organul competent; ~ nu a fost introdusa fata de nici un participant in cazul participatiei penale; ~ plingerea prealabila a fost introdusa dar nu s-au respectat conditiile legale. In cazul infractiunilor penale pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plingeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acesteia inlatura raspunderea penala. Dupa introducerea plingerii penale: ~~ organul de urmarire penala se investeste cu solutionarea cauzei aratate in aceasta; ~~ partea vatamata isi pastreaza dreptul de a dispune de plingerea sa pina la solutionarea cauzei penale.

43

Dispunerea se face prin 2 modalitati: retragerea plingerii prealabile; impacarea partilor. RETRAGEREA PLINGERII PREALABILE => actul de vointa unilaterala a persoanei vatamate prin infractiune, care dupa ce a depus plingerea prealabila, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale, revine asupra acesteia, mai inainte de solutionarea cauzei printr-o hotarire definitiva. Pentru ca retragerea plingerii prealabile sa inlature raspunderea penala trebuie sa fie: expresa -> rezulta explicit din vointa persoanei vatamate, nu este obtinuta prin dol sau violenta; totala -> plingerea trebuie sa priveasca atit latura penala cit si cea civila si fata de toti participantii la infractiune; neconditionata. IMPACAREA PARTILOR => acea intelegere intervenita intre partea vatamata si infractor de a pune capat conflictului nascut intre ei in urma savirsirii infractiunii, intelegere care in anumite cazuri prevazute de lege, inlatura raspunderea penala a infractorului si consecintele civile ale faptei. Impacarea partilor: opereaza numai daca a fost introdusa plingerea prealabila => astfel avem o lipsa a plingerii prealabile. se realizeaza numai cu acordul de vointa atit a partii vatamate cit si a infractorului. Daca inculpatul nu consimte la impacare ne aflam in eventualitatea unui act de retragere a plingerii. CONDITIILE ce trebuie indeplinite cumulativ pentru ca impacarea partilor sa inlature raspunderea penala sunt: este necesar ca legea sa prevada in mod expres ca impacarea partilor inlatura caracterul penal; intre partea vatamata si infractor sa intervina impacarea clar exprimata; impacarea trebuie sa aiba loc numai intre cei care potrivit legii, isi manifesta vointa de a pune capat conflictului de drept penal; impacarea trebuie sa fie totala, neconditionata si definitiva; impacarea trebuie sa intervina pina la raminerea definitiva a hotaririi judecatoresti. PEDEPSELE PRINCIPALELE SANCTIUNI PENALE SI INDIVIDUALIZAREA ACESTOR PEDEPSE. Sectiunea I CONSIDERATII GENERALE PRIVIND SANCTIUNILE DE DREPT PENAL. Normele de drept se compun : dintr-un precept; o sanctiune. SANCTIUNEA JURIDICA => orice masura pe care o norma de drept o statorniceste drept consecinta, pentru cazul in care preceptul sau va fi nesocotit. In raport de ramura de drept careia apartine sanctiunile juridice pot fi de drept civil, de drept penal, de drept fiscal. Sanctiunile de drept penal sunt masuri de constringere represive si preventive, cit si de reeducare, specifice dreptului penal, care se dispun de catre instanta de judecata, impotriva persoanelor care au savirsit fapte prevazute de legea penala, in vederea restabilirii ordinii de drept incalcate si a prevenirii savirsirii unor astfel de fapte. Cele 3 institutii fundamentale ale dreptului penal sunt: infractiunea; raspunderea penala; sanctiunea reglementarea juridica penala. TRASATURILE proprii (caracterele) sanctiunilor de drept penal sunt:
44

~ sanctiunile de drept penal sunt prevazute de legea penala = apar ca masuri legale ori se dispun numai de organele juridice competente, in cadrul unui proces penal; ~ sanctiunile de drept penal sunt aflictive = adica reprezinta o anumita privatiune sau suferinta; ~ sanctiunile de drept penal se aplica numai ca urmare a savirsirii unei fapte prevazute de legea penala; ~ sanctiunile de drept penal are ca scop prevenirea savirsirii de noi fapte prevazute de legea penala, atit de cei carora li s-au aplicat sanctiunea cit si determinarea sa se abtina de la savirsirea unor fapte ilicite a celor care ar fi tentati sa savirseasca astfel de fapte; ~ sanctiunile de drept penal sunt inevitabile si indisponibile. CADRUL DE REGLEMENTARE a sistemului sanctiunilor de drept penal cuprinde ansamblul prevederilor legale care stabilesc categoriile de sanctiuni, precum si conditiile de aplicare si executare a acestora. Sistemul sanctiunilor de drept penal cuprinde: pedepsele au functie represiva si sunt sanctiuni proprii dreptului penal; masuri educative sanctiuni de drept penal, aplicate in exclusivitate infractorilor minori, au o functie preponderent educativa, in subsidiar represiva; masuri de siguranta sanctiuni de drept penal cu caracter preventiv. CP prevede pe linga sistemul sanctiunilor de drept penal si unele sanctiuni cu caracter administrativ denumite sanctiuni extrapenale in drept penal care se aplica atunci cind: fapta ce nu prezinta gradul de pericol social al infractiunii; situatiile in care avem posibilitatea inlocuirii raspunderii penale. PRINCIPIILE sanctiunilor de drept penal: legalitatea sanctiunilor de drept penal; umanismul sanctiunilor de drept penal; revocabilitatea sanctiunilor de drept penal; individualizarea sanctiunilor de drept penal; personalitatea sanctiunilor de drept penal. Sectiunea a II-a. PEDEPSELE. PEDEPSELE => sanctiune de drept penal constind dintr-o masura de constringere si reeducare, prevazuta de lege si care se aplica infractorului, de catre instanta de judecata, in scopul prevenirii savirsirii de noi infractiuni. CARACTERELE pedepselor sunt: pedeapsa are caracter penal; pedeapsa are un caracter determinant; pedeapsa are un caracter public; pedeapsa are un caracter aflictiv; pedeapsa are un caracter educativ; pedeapsa are un caracter personal. SCOPUL pedepsei prevenirea savirsirii de noi infractiuni. FUNCTIILE pedepsei: preventia speciala: functia de constringere aceasta decurge din insasi natura pedepsei ca masura de constringere deoarece persoana fata de care se aplica suporta fara voia ei anumite suferinte de ordin fizic sau moral; functia de reeducare consta in faptul ca prin executarea pedepsei swe urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinei de drept si fata de regulile de convietuire sociala. preventia generala:
45

functia de exemplaritate consta in influenta pe care pedeapsa aplicata condamnatului o produce asupra altor persoane si drept urmare, se abtin de la savirsirea de infractiuni; functia de eliminare are loc in cazul in care pedeapsa aplicata este privativa de libertate si se caracterizeaza prin izolarea infractorului, scoaterea lui din mediul care a contribuit la formarea pornirilor sale rele, supunerea acestuia, in timpul privarii de libertate, la un regim apt de a-l adapta unei vieti oneste. In stiinta dreptului penal au existat 2 sisteme privitoare la diferentierea pedepselor. Astfel: legea sa admita numai 2 pedepse (inchisoarea, amenda) insa, fiecare dintre aceste pedepse sa poata fi dozata cantitativ si chiar calitativ, in aplicarea practica. sistemul polidiferentierii un cadru cit mai bogat de pedepse, variate prin natura, durata, regimul si executarea lor. CLASIFICAREA pedepselor se face dupa mai multe criterii: Dupa rolul si importanta pedepselor: pedepse principale; pedepse complementare aplicabile numai pe linga pedeapsa principala privativa de libertate si se executa separat de aceasta; pedepse accesorii decurg din pedeapsa principala privativa de libertate. Dupa obiectul asupra caruia poarta sanctiunea: pedepse privative de viata pedeapsa cu moartea; pedepse corporale: - bataia; - mutilarea. pedepse privative sau restrictive de libertate: privarea de libertate inchisoarea; restringerea libertatii interzicerea de a parasi localitatea. pedepse privative sau restrictive de drepturi suprimarea unor drepturi pe o anumita perioada; pedepse morale dezaprobarea publica a celui condamnat si a faptelor sale ca: ~ mustrarea; ~ afisarea; ~ publicarea hotaririi de condamnare. pedepsele pecuniare privesc patrimoniul condamnatului: - amenda; - confiscarea averii. Dupa gradul de determinare a pedepselor avem: pedepse determinate => sunt prevazute de lege atit ca natura, cit si asupra duratei sau a cuantumului lor; pedepse nedeterminate => prevad atit natura pedepsei fara a fi determinata durata sau cuantumul acestora. SISTEMUL PEDEPSELOR => cadrul general al pedepselor, adica enumerarea categoriilor de pedepse, a felurilor si a limitelor generale ale acestora. FACTORII de care legiuitorul trebuie sa tina seama la stabilirea sistemului pedepselor sunt: necesitatea si cerintele perioadei pe care o parcurge societatea; nivelul fenomenului criminalitatii si tendintele acestuia; principiile care guverneaza un sistem de drept. CP in vigoare reglementeaza categoriile si limitele genarale ale pedepselor in 2 forme si anume: felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice; felurile pedepselor aplicabile persoanei juridice. FELURILE pedepselor aplicabile persoanei fizice sunt: Pedepse principale: = detentiunea pe viata; = inchisoarea de la 15 zile la 30 ani; = amenda de la 100 50 000 lei. Pedepse complementare:

46

= interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani; = degradarea militara. Pedepse accesorii constau in interzicerea unor drepturi - (art. 64 CP) - de a alege si a fi ales, de a ocupa o functie in stat, de a ocupa o functie sau a exercita o profesie, interzicerea drepturilor parintesti, interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator -> in conditiile reglementate de art. 71 CP in vigoare. FELURILE pedepselor aplicabile persoanei juridice sunt: Pedeapsa principala -> amenda de la 2 500 la 2 mil. lei; Pedepsele complementare sunt: dizolvarea persoanei juridice; suspendarea activitatii persoanei juridice pe o perioada de la 3 luni la 1 an sau suspendarea uneia dintre activitatile persoanei juridice in legatura cu care s-a savirsit infractiunea pe o perioada de la 3 luni la 3 ani; inchiderea unor puncte de lucru a persoanei juridice de la 3 luni la 3 ani; interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice de la 1 la 3 ani; afisarea sau difuzarea hotaririi de condamnare. Sectiunea a III-a. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR => operatiunea de adoptare sau dozare a pedepsei in raport cu gravitatea abstracta sau concreta a infractiunii si cu persoana infractorului, in asa fel incit pedeapsa sa-si poata indeplini cu maxima eficienta functiile si sa-si realizeze scopul. Individualizarea pedepsei parcurge 3 etape carora le corespunde cite o forma de individualizare a pedepsei: etapa incriminarii faptelor stabileste pedeapsa aplicata pentru fiecare fapta descrisa de lege. Ii corespunde forma INDIVIDUALIZARII LEGALE A PEDEPSELOR se realizeaza de legiuitorprin elaborarea normelor de drept penal ce se concretizeaza: ~ stabilirea cadrului general al pedepselor aplicabile in sistemul nostru de drept penal; ~ consemnarea expresa a principiului individualizarii pedepselor; ~ stabilirea naturii si limitelor speciale ale pedepsei pentru fiecare infractiune in parte; ~ stabilirea cadrului legal si a mijloacelor legale prin care se realizeaza individualizarea juridica a pedepsei si cea administrativa; ~ prevedea in lege a anumitor circumstante agravante sau atenuante. etapa stabilirii raspunderii penale consta in stabilirea concreta a pedepsei in vederea aplicarii ei pentru infractiunea savirsita. Ii corespunde forma INDIVIDUALIZARII JUDICIARE A PEDEPSELOR. etapa executarii pedepsei aplicate de catre instanta de judecata, apartine organelor administrative de executare a pedepselor. Ii corespunde forma INDIVIDUALIZARII ADMINISTRATIVE A PEDEPSELOR. Individualizarea juridica a pedepselor. Institutia individualizarii pedepsei consacrata de Codul Penal in Titlul III, cap. V din partea generala. Astfel: sectiunea I dispozitii generale se refera nemijlocit la criteriile de individualizare a pedepsei. sectiunea a II-a circumstantele agravante si atenuante cuprinde toate dispozitiile referitoare la starile de atenuare si agravare a pedepselor. sectiunea a III-a suspendarea conditionata a executarii pedepsei cuprinde: ~ suspendarea pedepsei sub supraveghere; ~ executarea pedepsei la locul de munca. sectiunea a IV-a calculul pedepselor cuprinde dispozitii referitoare la modul de calcul a pedepsei inchisorii. Individualizarea judiciara a pedepselor este numai de competenta instantei de judecata.
47

CRITERIILE GENERALE DE INDIVIDUALIZARE JUDICIARE A PEDEPSEI acele reguli pe care instanta de judecata trebuie sa le respecte cu ocazia stabilirii si aplicarii pedepsei. CARACTERELE CRITERIILOR sunt: == obligatorii pentru instanta; == nu pot fi utilizate decit impreuna; == de aplicare generala pentru toate sanctiunile judiciare penale. Criteriile generale de individualizare judiciare a pedepsei sunt: dispozitiile partii generale a Codului Penal obliga instanta sa tina seama la stabilirea si aplicarea pedepsei; limitele de pedeapsa fixata in partea speciala a Codului Penal se refera la faptul ca sunt fixate limite minime si maxime speciale ale pedepsei pentru fiecare infractiune; gradul de pericol social al faptei; persoana infractorului; imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Circumstantele atenuate si agravante. Circumstantele atenuate sau agravante sunt acele stari, situatii, imprejurari sau calitati situate in afara continutului esential al infractiunii, dar care intimplator insotesc fapta sau privesc situatia personala a faptuitorului si determina reducerea sau sporirea gradului de pericol social al faptei ori periculozitatea faptuitorului. Circumstantele care insotesc savirsirea faptei sau care privesc persoana faptuitorului sunt grupate in diferite categorii dupa anumite criterii de diferentiere. Astfel avem: dupa efectul pe care-l produc circumstantele sunt: atenuante -> atrag o usurare a pedepsei; agravante -> atrag o inasprire a pedepsei. in raport cu modul de stabilire si masura in care se impun instantelor: circumstante legale (stabilite de lege si obligatorii pentru instante) care la rindul lor pot fi: circumstante legale generale (reglementate in partea generala a CP in vigoare); circumstante legale speciale (prevazute in partea speciala a CP in vigoare numai pentru infractiunile la care se refera) ; circumstante judiciare (nu sunt determinate prin lege, pot fi apreciate de catre instyanta de judecata). potrivit obiectului la care se refera circumstantele pot fi: reale privesc fapta prevazuta de legea penala; personale privesc pe faptuitor. CIRCUMSTANTE ATENUANTE LEGALE GENERALE. Acestea sunt reglementate in patea generala a CP. Se disting 3 categorii de astfel de circumstante si anume: ~ depasirea limitelor legitimei aparari => pentru existenta acestei circumstante atenuante legale este necesar sa se constate ca faptuitorul fiind in legitima aparare a depasit limitele acesteia fara a se fi aflat sub imperiul tulburarii sau temerii provocata de atac. ~ depasirea limitelor starii de necesitate => pentru existenta acestei circumstanta atenuante legale este necesar sa se constate ca fapta savirsita in stare de necessitate sa fi cauzat urmari vadit mai grave decit acelea care s-ar fi putut produce prin neinlaturarea starii de pericol, urmari, de a caror disproportie in momentul savirsirii faptei, faptuitorul sa-si fi dat seama. ~ provocarea => pentru a se putea retine ca circumstanta atenuanta legala trebuie indeplinite urmatoarele conditii: == actul de provocare sa fie produs de catre victima prin violenta, atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava; == actul de provocare sa nu fie justificat de imprejurarile in care a avut loc sau imputabil infractorului;
48

== actul de provocare sa fie indreptat impotriva infractorului ori a altor persoane; == infractiunea sa fie savirsita sub stapinirea unei puternice tulburari sau emotii; == emotia sau tulburarea sa fi fost determinate prin provocare din partea victimei; infractiunea sa fie comisa impotriva provocatorului. CIRCUMSTANTE ATENUANTE JUDICIARE. Circumstantele atenuante judiciare, spre deosebire de cele legale, sunt lasate la aprecierea instantei de judecata, legiuitorul numai exemplificindu-se. Pot constitui circumstante atenuante: conduita buna a infractorului inainte de savirsirea infractiunii; staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita; atitudinea infractorului dupa savirsirea infractiunii: - rezultind din prezentarea sa in fata autoritatii; - comportarea sincera in cursul procesului; - inlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor. orice imprejurari asemanatoare pe care instanta le poate considera asemenea circumstante. Circumstantele atenuante judiciare produc aceleasi efecte ca circumstantele atenuante legale. EFECTELE CIRCUMSTANTELOR ATENUANTE Circumstantele atenuante (legale sau judiciare) au ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei fie: ~ prin reducerea pedepsei sub minimul special; ~ prin schimbarea acesteia in una mai usoara. In situatia in care se constata circumstante atenuante, pedeapsa principala pentru persoana fizica se reduce sub minimul special, dar nu mai jos de o anumita limita expres prevazuta de lege sau se schimba intr-una mai usoara. In cazul infractiunilor contra sigurantei statului, al infractiunilor contra pacii si omenirii, al infractiunii de omor, al infractiunilor savirsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane, sau al infractiunilor prin care s-au produs consecinte deosebit de grave -> pedeapsa cu inchisoarea poate fi redusa cel mult pina la 1/3 din minimul special. In cazul cind pentru infractiunea savirsita legea prevede detentiunea pe viata -> se aplica pedeapsa inchisorii de la 10 25 ani. In cazul pedepsei complementare privativa de drepturi -> poate fi inlaturata. In cazul persoanei juridice cind exista o circumstante atenuante amenda se reduce: cind minimul special al amenzii este de 10 000 lei sau mai mare, amenda se coboara sub acest minim, dar nu mai mult de ; cind minimul special al amenzii este de 5 000 lei sau mai mare, amenda se coboara sub acest minim, dar nu mai mult de 1/3. CIRCUMSTANTE AGRAVANTE LEGALE. Sunt circumstante agravante legale => numai acele imprejurari care influenteaza totdeauna si in acelasi sens gradul de pericol social al faptei si al faptuitorului, sporind gravitatea unui pericol. Imprejurarile care constituie circumstante agravante legale sunt: savirsirea faptei de 3 sau de mai multe persoane impreuna; savirsirea infractiunii prin acte de cruzime, prin violente asupra membrilor familiei ori prin metode sau mijloace care prezinta pericol public; savirsirea infractiunii de catre un infractor major daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor; savirsirea infractiunii pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingere, avere, origine sociala, virsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA;

49

savirsirea infractiunii pe motive josnice; savirsirea infractiunii in stare de betie anume provocata in vederea comiterii faptei; savirsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate. CIRCUMSTANTE AGRAVANTE JUDICIARE. Legea nu defineste circumstantele agravante judiciare si nici nu le indica pentru ca semnificatia uneia si aceleasi imprejurari difera de la un tip particular de infractiune la altul, cit si in cadrul aceluiasi tip particular. S-a lasat la latitudinea instantei sa aprecieze, in fiecare caz concret, daca o anume imprejurare, legata structural de fapta sau de persoana infractorului, imprima acesteia un caracter grav si releva necesitatea unei pedepse mai grele. EFECTELE CIRCUMSTANTELOR AGRAVANTE ~ persoanei fizice -> i se aplica o pedeapsa pina la maximul special. Daca acesta nu este indestulator: in cazul inchisorii se poate adauga un spor de pina la 5 ani, care nu poate depasi o 1/3 din acest maxim; in caz de amenda -> se poate aplica un spor de cel mult 1/3 din maximul special. ~ persoanei juridice -> i se aplica amenda care poate fi sporita pina la maximul special, iar daca acesta nu este indestulator se poate adauga un spor de pina la din acest maxim. Ca si in cazul circumstantelor atenuante si circumstantele agravante, indiferent daca sunt legale sau judiciare, au efect facultativ si nu obligatoriu. Prin retinerea unei circumstante agravante NU POATE OPERA substituirea de pedeapsa -> nu se poate inlocui amenda cu inchisoarea sau inchisoarea cu detentiunea pe viata. CONCURSUL DINTRE CAUZELE DE ATENUARE SI CAUZELE DE AGRAVARE Avem instituit in CP in vigoare regulile speciale de aplicare a cauzelor de agravare sau atenuare a pedepsei. Acestea sunt: in caz de concurs intre circumstantele agravante si circumstantele atenuante coborirea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie; in cazul aplicarii concomitente a dispozitiilor cu privire la circumstantele agravante, recidiva si concurs de infractiune, pedeapsa inchisorii nu poate depasi: = 25 ani -> daca maximul special pentru fiecare infractiune este de 10 ani sau mai mic; = 30 ani -> daca maximul special pentru cel putin una din infractiuni este mai mare de 10 ani; in cazul aplicarii concomitente a dispozitiilor cu privire la circumstantele agravante, recidiva si concurs de infractiuni -> pedeapsa amenzii pentru persoana juridica poate fi sporita pina la maximul general. Orice imprejurare retinuta ca circumstanta atenuanta sau ca circumstanta agravanta trebuie aratata in hotarire. 13. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSELOR. Aplicarea pedepsei este numai o etapa in lupta impotriva infractiunilor.aplicarea pedepsei se face in vederea realizarii scopului stabilit de legea penala => prevenirea savirsirii de noi infractiuni. Scopurile sunt de: -prevenire speciala -> realizata prin actiunea de reeducare la care este supus condamnatul in timpul executarii pedepsei, reprezinta preintimpinarea de noi infractiuni din partea celui caruia i s-a aplicat pedeapsa. -prevenire generala - > realizata prin rezonanta pe care o are condamnarea la o pedeapsa, reprezinta actiunea de reeducare la care este supus condamnatul in timpul executarii pedepsei cit si prevenirea savirsirii de infractiuni din partea oricarei personae. Scopurile aplicarii pedepselor se pot realiza prin EXECUTAREA PEDEPSELOR.

50

Pedeapsa aplicata de instanta de judecata urmeaza sa fie executata potrivit naturii sale: ~ pedeapsa detentiunii pe viata si a inchisorii in penitenciare. ~ pedeapsa amenzii prin plata unei sume de bani. Pedepsele privative de libertate se executa in unul din regimurile: de maxima siguranta; inchis; semideschis; deschis. CP in vigoare reglementeaza 2 mari modalitati de aplicare si executare a pedepselor si anume: = aplicarea si executarea pedepselor principale, a pedepselor complementare si a celor accesorii persoanelor fizice; = aplicarea si executarea pedepselor principale si a pedepselor complementare persoanelor juridice. PEDEPSELE PRINCIPALE APLICABILE PERSOANEI FIZICE Sunt reprezentate de: - detentia pe viata; - inchisoarea; - altele; - amenda. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI DETENTIUNII PE VIATA. Pedeapsa detentiunii pe viata este cea mai severa pedeapsa din legiunea romana care a fost introdusa dupa 1990 inlocuind pedeapsa cu moartea, aplicindu-se savirsirii infractiunilor deosebit de grave (infractiuni contra sigurantei infractiunilor, omorul deosebit de grav si altele) Pedeapsa detentiunii pe viata NU SE APLICA: aceluia, care la data pronuntarii hotaririi de condamnare, a implinit virsta de 60 ani. In acest caz se aplica pedeapsa inchisorii pe timp de 25 ani si pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima. minorului. In acest caz se aplica inchisoarea de la 5 20 ani. Detentiunea pe viata se executa in penitenciare anume destinate pentru aceasta sau in sectii speciale ale celorlalte penitenciare. Regimul este de maxima siguranta. Daca cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata a implinit virsta de 60 ani in timpul executarii pedepsei, detentiunea pe viata se inlocuieste cu inchisoarea pe timp de 25 ani. Cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata poate fi eliberat conditionat: dupa executarea efectiva a 20 ani de detentie; daca este staruitor de muncitor si disciplinat; da dovezi temeinice de indreptare; se tine seama si de antecedentele sale penale. Condamnatul trecut de 60 ani barbati si 55 ani femei poate fi liberat conditionat dupa executarea efectiva a 15 ani de detentiune daca sunt indeplinite si conditiile de mai sus. Liberarea conditionata este facultativa si este lasata la aprecierea instantei de judecata. Liberarea conditionata in cazul detentiunii pe viata are ca efect faptul ca pedeapsa se considera executata, daca in termen de 10 ani de la liberare cel condamnat nu a comis din nou o infractiune. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI CU INCHISOAREA. INCHISOAREA => pedeapsa principala, privativa de libertate, care consta in izolarea de societate a celui condamnat, in separarea lui de familie, in scoaterea lui din mediul si conditiile materiale in care a trait, in supunerea lui unui regim de viata sever dar uman. Instanta de judecata este competenta sa stabileasca sis a aplice pedeapsa inchisorii. Pedeapsa inchisorii ca sa fie executata trebuie, mai intii sa fie pusa in executare.
51

Modul si mijloacele de executare a pedepsei inchisorii sunt grupate in anumite obligatii si drepturile care formeaza regimurile de executare, si anume: regimul de maxima siguranta; regimul inchis; regimul semideschis; regimul deschis. Regimul de maxima siguranta. Acesta SE APLICA: initial persoanelor condamnate la pedeapsa detentiunii pe viata; persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mari de 15 ani. Persoanele condamnate care executa pedeapsa de maxima siguranta sunt supuse unor masuri stricte de paza, supraveghere si escortare, sunt cazate, de regula individual, preasteaza munca si desfasoara activitatile educative, cultural-terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala in grupuri mici, in spatii anumit stabilite in interiorul penitenciarului, sub stricta si continua supraveghere. Regimul de maxima securitate prin lege NU SE APLICA: barbatilor care au implinit virsta de 60 ani si femeilor care au implinit 55 ani; femeilor insarcinate sau care au ingrijire un copil in virsta de pina la 1 an; minorii; persoanele incadrate in gr. I de invaliditate precum si cele cu afectiuni locomotorii grave. Regimul inchis. Regimul inchis se aplica initial persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii > 5 ani dar care nu depasesc 15 ani. Persoanele condamnate, potrivit acestui regim, sunt cazate de regula, in comun, presteaza munca si desfasoara activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala in grupuri, in interiorul penitenciarului sub paza si supraveghere. Cu aprobarea directorului penitenciarului, persoanele condamnate care executa pedeapsa in regim inchis pot presta munca si in afara penitenciarului sub paza si supraveghere continua. Regimul semideschis. Acest regim se aplica initial persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii > 1 an, dar care nu depaseste 5 ani. Persoanele condamnate care executa pedeapsa in acest regim sunt cazate in comun, se pot deplasa neinsotite in interiorul penitenciarului, presteaza munca si desfasoara activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala sub supraveghere, in grupuri, in spatii din interiorul penitenciarului care ramin deschise in timpul zilei. Persoanele condamnate care executa pedeapsa in regim semideschis pot presta munca si in afara penitenciarului, sub supraveghere. Regimul deschis. Acest regim se aplica initial persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii de cel mult 1 an. Persoanele condamnate care exercita pedeapsa in regim deschis sunt cazate in comun, se pot deplasa neinsotite in interiorul penitenciarului, pot presta munca si pot desfasura activitatile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala in afara penitenciarului, fara supraveghere. Regimurile de executare a pedepsei privative de libertate se stabilesc de catre COMISIA pentru individualizarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate, la primirea persoanei condamnate in primul penitenciar in care acesta urmeaza sa execute pedeapsa in functie de:

52

conduita; personalitatea; virsta; starea de sanatate; posibilitatea de reintegrare sociala a acestuia. Se considera TINERI: persoanele condamnate care nu au implinit 20 ani; acestia sunt inclusi pe durata executiei pedepsei in programme speciale de consiliere si asistenta in functie de virsta si personalitatea fiecaruia; acestia executa pedeapsa separat de condamnatii majori sau in locuri de detentie speciale. Femeile condamnate la pedepse privative de libertate executa pedeapsa separat de condamnatii barbati. Persoanele condamnate la edepse privative de libertate care sunt apte de a munci, cu acordul lor, pot presta o munca in raport cu calificarea si aptitudinile lor, precum si activitati necalificate cu avizul medicului penitenciarului si cu respectarea dispozitiilor legale referitoare la protectia muncii. Durata muncii prestate este de 8 ore/zi nu mai mult de 40 ore/saptamina, nu mai mult de 7 ore/noapte 35 ore/saptamina. Veniturile nu pot fi mai mici decit salariul minim pe economie si se repartizeaza: ~~ 30% - revin persoanei condamnate din care pot folosi 90%; 10% se consemneaza pe numele sau si urmeaza a fi incasat in momentul punerii in libertate. ~~ 70% - revin Administratiei Nationale a Penitenciarelor constituind venituri proprii. In cazul in care persoana condamnata nu a achitat pina la data primirii in penitenciar despagubirile civile la care a fost obligata prin hotarirea instantei, 50% din procentul ce-i revine, se utilizeaza la repararea prejudiciului cauzat partii civile. Femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt insarcinate, cele care au nascut in perioada de detentie si au copii pina la 1 an in ingrijire NU POT presta munca pe timpul noptii, in locuri vatamatoare, periculoase. Durata zilei de munca nu pot depasi 6 ore/zi 30 ore/saptamina. Persoanele condamnate care au implinit virsta de 60 ani barbatii si 55 ani femeile, pot presta o munca numai la cererea acestora. Deoarece, in timpul executarii pedepsei cu inchisoarea in regim de detentie, o mare parte dintre cei condamnati, dau dovezi temeinice ca s-au reeducat dupa executarea unei anumite parti din pedeapsa, legiuitorul a reglementat institutia liberarii conditionate. LIBERAREA CONDITIONATA = consta in punerea in libertate a condamnatului din locul de detinere inainte de executarea in intregime a pedepsei cu inchisoarea, la care a fost condamnat, cu conditia ca el sa nu mai savirseasca din nou o infractiune pina la indeplinirea duratei pedepsei. Liberarea conditionata poate avea un caracter: general poate fi acordata oricarui condamnat indiferent de natura si gravitatea infractiunii; individual conditiile cerute de lege trebuie indeplinite de fiecare condamnat in parte; facultativ aceasta liberare nu este un drept ci numai o vocatie a condamnatului; revocator in cazul in care condamnatul comite din nou o infractiune in perioada cit dureaza liberarea provizorie, tinind cont de gravitatea faptei, instanta poate dispune mentinerea liberarii conditionate sau revocarea ei. Conditiile care trebuiesc indeplinite pentru a se putea acorda liberarea conditionata privesc: ~~ fractiunea de pedeapsa ce trebuie executata de condamnat. Se refera la indeplinirea executarii unei: = durate din pedeapsa corespunzatoare infractiunilor intentionate; = durate din pedeapsa corespunzatoare pentru infractiunile savirsite din

53

culpa; = durate din pedeapsa prevazute pentru anumite cazuri speciale (condamnatii care nu au fost sau nu mai sunt folositi la munca, cei minori si cei virstnici); ~~ comportarea condamnatului pe timpul executarii pedepsei. Acordarea liberarii conditionate produce anumite efecte. ALTE MODURI DE EXECUTARE A PEDEPSEI CU INCHISOAREA. Instanta poate dispune, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege ca: pedeapsa inchisorii sa se execute intr-o inchisoare militara; poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei; poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supreveghere; poate dispune executarea pedepsei la locul de munca. Executarea pedepsei intr-o inchisoare militara. Conditiile pentru a se putea dispune o astfel de modalitate a executarii pedepsei sunt: = condamnatul sa aiba calitate de militar in termen, la data savirsirii infractiunii sau judecatii ori sa devina militar in termen dupa raminerea definitiva a hotaririi de condamnare; = pedeapsa aplicata sa nu depaseasca 2 ani; = executarea pedepsei inr-o inchisoare militara sa fie prevazuta de lege sau dispusa de instanta de judecata. EFECTELE produse de executarea pedepsei intr-o inchisoare militara sunt: daca militarul condamnat a executat din durata pedepsei si a dat: - dovezi temeinice de indreptare -> durata perioadei ramase se reduce cu 1/3; - s-a evidentiat in mod deosebit -> reducerea poare depasi , putind cuprinde tot restul duratei pedepsei. daca in timpul executarii pedepsei, militarul condamnat a devenit inapt serviciului -> este liberat conditionat; daca in timpul executarii pedepsei militarul condamnat savirseste din nou o infractiune, instanta care pronunta condamnarea pentru aceasta infractiune, face aplicarea art. 39 sau a art. 40 CP in vigoare. Pedeapsa astfel stabilita va fi executata intr-un loc de detinere. dupa executarea pedepsei sau dupa gratierea totala sau gratierea trestului de pedeapsa, cel condamnat este reabilitat de drept. Executarea pedepsei intr-o inchisoare militara se realizeaza in unitati militare disciplinare. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Este un mod individual de individualizare a executarii pedepsei. CONDITIILE prevazute de CP in vigoare in care instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumite perioada sunt: pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; infractorul NU a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mult de 6 luni; se apliciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia; suspendarea conditionata a executarii pedepsei trebuie motivata. Exista 2 CAZURI in care instanta poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei chiar daca nu sunt indeplinite conditiile acesteia, iar acestea sunt: cind condamnatul nu poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitatii de munca, instanta revoca executarea pedepsei la locul de munca si dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei in raport cu restul pedepsei ramase neexecutate; in cazul infractiunii de abandon de familie, daca partile nu s-au impacat, dar in cursul judecatii inculpatul isi indeplineste obligatiile, instanta, in cazul cind stabileste vinovatia, pronunta impotriva inculpatului, o condamnare cu suspendare conditionata a executarii pedepsei. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei se acorda pe o anumita perioada => TERMEN DE INCERCARE pentru condamnat. In cazul pedepsei cu inchisoarea, acesta se
54

compune din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate la care se adauga un interval de timp de 2 ani. In cazul cind pedeapsa aplicata este amenda, aceasta este de 1 an. Dispunerea suspendarii conditionate a executarii pedepsei produce anumite efecte si anume: _ in cazul pedepsei, se suspenda executarea ei pe durata termenului de incercare; _ in cazul amendei, achitarea ei se suspenda. Daca pina la implinirea termenului de incercare condamnatul nu a savirsit din nou o suspendare si nu s-a pronuntat revocarea suspendarii, el va fi reabilitat de drept. Suspendarea executarii pedepsei poate fi: REVOCATA in cazurile in care cel condamnat nu a respectat obligatiile ce-i revin; ANULATA in cazul in care sunt indeplinite conditiile din art. 85 CP. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. Aceasta institutie este considerata un mod de individualizare a executarii pedepsei mai sever decit suspendarea initiala, deoarece in acest caz condamnatul trebuie sa suporte unele masuri de supraveghere si sa indeplineasca anumite obligatii in plus. CONDITIILE ce trebuie indeplinite pentru aplicarea suspendarii executarii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere sunt: pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 4 ani; infractorul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mari de 1 an; sa se poata aprecia ca cel condamnat nu va mai savirsi infractiuni chiar fara executarea pedepsei; infractiunea savirsita sa nu fie din cele exceptate de lege de la suspendarea executarii pedepsei sub upraveghere. Suspendarea executarii pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere poate fi acordata si in cazul concursului de infractiuni daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani si sunt intrunite a 2-a si a 3-a conditie. Conform CP, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere se acorda pe o anumita durata TERMEN DE INCERCARE pentru condamnat si se compune din = cuantumul pedepsei aplicate + un interval stabilit de instanta intre 2 si 5 ani. MASURILE DE SUPRAVEGHERE la care trebuie sa se supuna condamnatul pe durata termenului de incercare sunt: == sa se prezinte, la datele fixate, la judecatorul desemnat cu supravegherea lui sau la serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor; == sa anunte in prealabil, orice schimbare de domiciliu, in sedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoercerea; == sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; == sa comunice informatii e natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta. Instanta poate impune condamnatului respectarea uneia sau a mai multor dintre obligatiile: sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamint sau calificare; sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta ori sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita; sa nu frecventeze anumite locuri stabilite; sa nu intre in legatura cu anumite persoane; sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule; sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii. Dispunerea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere produce ca efecte, aceleasi efecte asemanatoare cu cele ale supravegherii conditionate a executarii pedepsei cind se poate dispune: -revocarea cind condamnatul nu indeplineste cu rea-credinta masurile de supraveghere ori obligatiile stabilite de lege.

55

-anularea daca se descopera ca cel condamnat mai savirsise o infractiune inainte de pronuntarea hotaririi prin care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere; - pina la raminerea definitiva a acesteia. Anularea nu are loc daca infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperita dupa termenul de incercare. Daca cel condamnat nu a savirsit din nou o infractiune inauntrul termenului de incercare sau nu s-a pronuntat revocarea suspendarii executarii pedepsei, el este reabilitat de drept. Condamnarea la pedeapsa cu amenda NU POATE face obiectul suspendarii sub supraveghere. Executarea pedepsei inchisorii la locul de munca. Aceasta este o modalitate de executare a pedepsei inchisorii prin prestarea unei munci in stare de libertate, ea urmind a fi inregistrata in cazierul judiciar si sa constituie antecedent penal. Instanta poate dispune executarea pedepsei celui condamnat in unitatea in care acesta isi desfasoara activitatea sau in alta unitate, CU ACORDUL SCRIS AL UNITATII si daca sunt intrunite ca conditii: pedeapsa aplicata este inchisoare de cel mult 5 ani; cel in cauza nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mari de 1 an; condamnatul sa aiba capacitatea de a muncii; sa existe acordul scris al unitatii in care condamnatul urmeaza sa presteze munca; sa eziste suficiente temeiuri in baza carora instanta sa poata aprecia ca scopul pedepsei poate fi atins fara privare de libertate. Pedeapsa se executa fara a se incheia contract de munca. Condamnatul, pe durata executarii pedepsei este obligat sa indeplineasca indatoririle la locul de munca cu urmatoarele limitari ale drepturilor ce-i revin: din totalul veniturilor cuvenite se retine o cota de 15 40% (in raport cu cuantumul veniturilor si indatoririlor acestuia pentru intretinerea altor persoane) care se varsa la bugetul statului; drepturile de asigurari sociale se stabilesc dupa retinerea cotei prevazute de lege; durata executarii pedepsei nu se considera vechime in munca; nu se poate schimba locul de munca la cererea condamnatului, decit prin hotarirea instantei de judecata; condamnatul nu poate fi promovat; condamnatul nu poate ocupa functii de conducere; pe durata executarii pedepsei condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales. In cazul in care cel condamnat la executarea pedepsei la locul de munca a devenit militar in termen in cursul judecatii sau dupa raminerea definitiva a hotaririi de condamnare pedeapsa se executa la locul de munca, dupa trecerea in rezerva a acestuia. SE REVOCA executarea la locul de munca in imprejurarile: daca dupa raminerea definitiva a hotaririi cel condamnat savirseste din nou o infractiune; daca condamnatul se sustrage de la prestarea activitatii in cadrul unitatii sau nu-si indeplineste in mod corespunzator indatoririle ce-i revin ori nu se respecta masurile de supraveghere si obligatiile stabilite in hotarirea de condamnare; cind condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitatii de munca. Daca executarea pedepsei la locul de munca se revoca din a. sau b. -> continuarea pedepsei se face intr-un loc de detentie. Instanta poate dispune INCETAREA EXECUTARII PEDEPSEI LA LOCUL DE MUNCA daca:

56

cel condamnat a executat cel putin 2/3 din durata executarii pedepsei; cel condamnat a dat dovezi temeinice de indreptare; cel condamnat a avut o buna conduita, a fost disciplinat si staruitor. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI CU AMENDA PERSOANEI FIZICE. AMENDA pedeapsa penal ace consta intr-o suma de bani stabilita de instanta de judecata, pe care infractorul este obligat sa o plateasca statului. Pedeapsa condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare in termen de 3 luni de la raminerea definitiva a hotaririi de condamnare => cind cel condamnat se afla in imposibilitatea de a achita integral amenda in termen de 3 luni, la cererea acestuia, instanta de executare, poate dispune esalonarea platii pe cel mult 2 ani in rate lunare. In caz de neindeplinire a obligatiei in termen de 3 luni sau de neplata in rate -> instanta de executare comunica un extras organelor competente in vederea executarii silite a creantelor fiscale. Executorii fiscali au obligatia sa comunice instantei de executare: data achitarii integrale a amenzii; executarea acesteia; sa instiinteze instanta cu privire la orice imprejurare care impiedica executarea. Cind pedeapsa amenzii nu este executata, pe cale obisnuita datorita relei credinte a condamnatului, instanta poate INLOCUI aceasta pedeapsa cu pedeapsa inchisorii tinind seama de limitele prevazute pentru infractiunea savirsita si de partea din amenda ca a fost achitata acest lucru se poate intimpla numai in cazurile infractiunilor la care legea prevede ca pedeapsa amenda alternative cu inchisoarea. Aplicarea si executarea pedepselor complementare si accesorii persoanei fizice. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSELOR COMPLEMENTARE. Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi consta in interzicerea uneia sau unora din drepturile: dreptul de a alege si a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice; dreptul de a ocupa o functie implicind exercitiul autoritatii de stat; dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, ori a desfasura o activitate de natura aceleia de care condamnatul s-a folosit pentru a savirsii infractiunea; drepturile parintesti; dreptul de a fi tutore sau curator. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este: obligatorie = cind legea o prevede expres; facultative = cind instanta aplica pedeapsa inchisorii de cel putin 2 ani si considera necesar si aplicarea pedepsei complementare. EXECUTAREA interzicerii unor drepturi incepe dupa: - executarea pedepsei inchisorii; gratierea totala sau a restului de pedeapsa; - prescrierea executarii pedepsei. Pedeapsa complementara a degradarii militare => pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma. Degradarea complementara se aplica obligatoriu condamnatilor militari si rezervistilor, daca pedeapsa principala aplicata este inchisoarea mai mare de 10 ani sau detentiunea pe viata. Ea poate fi aplicata si condamnatilor militari si rezervistilor pentru infractiunile savirsite cu intentie daca pedeapsa principala stabilita este de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani. Pedeapsa degradarii militare se pune in executare prin trimiterea de catre instanta de executare a unei copii de pe hotarire comandantului centrului militar in raza caruia domiciliaza condamnatul, pentru a fi scos din evidenta. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI ACCESORII. Pedeapsa accesorie consta in interzicerea tuturor drepturilor prevazute de art. 64 CP in vigoare.

57

Pentru punerea in executare a pedepsei accesorii nu este nevoie de un act special => efectele acestei pedepse se produc din momentul cind hotarirea de condamnare a ramas definitive. Pot exista deosebiri intre pedeapsa accesorie si pedeapsa principala in ceea ce priveste punctual de plecare al executarii (atunci cind pedeapsa principala este pusa in aplicare mai tirziu decit data raminerii definitive a hotaririi de condamnare)cit si in ceea ce priveste durata executarii (nu intotdeauna pedeapsa accesorie este insotita de executarea efectiva a pedepsei principale). Pedepsele aplicabile persoanei juridice. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI CU AMENDA. Pedeapsa amenzii => suma de bani pe care persoana juridica este condamnata sa o plateasca. Amenda se stabileste in functie de: limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a CP in vigoare pentru persoana fizica; gravitatea faptei savirsite; imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Amenda care se aplica pentru infractiunea savirsita de persoana juridica cind legea prevede pentru infractiunea savirsita de persoana fizica: --pedeapsa inchisorii de cel putin 10 ani sau amenda => minimul special al amenzii pentru persoana juridica 5 000 lei; --pedeapsa inchisorii mai mari de 10 ani ori detentia pe viata => minimul special al amenzii pentru persoana juridica este de 10 000 lei maximul special al amenzii 900 000 lei. Pedeapsa juridica condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare, in termen de 3 luni de la raminerea definitiva a hotaririi de condamnare. Cind persoana juridica se gaseste in imposibilitatea de a achita integral amenda in termenul prevazut => face cerere la instanta de executare care poate dispune esalonarea platii amenzii pe cel mult 2 ani, in rate lunare. In caz de neexecutare, instanta de executare comunica un extras al hotaririi de condamnare la plata amenzii a persoanei juridice organelor competente, in vederea executarii silite a creantelor fiscale. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSELOR COMPLEMENTARE. Aplicarea uneia sau a mai multor pedepse complementare se dispune atunci cind instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, precum si fata de imprejurarile in care a fost savirsita, acestea sunt necesare. Aplicarea uneia sau a mai multor pedepse complementare este OBLIGATORIE atunci cind legea prevede aceasta pedeapsa. Sunt pedepse complementare si se pot aplica cumulative: suspendarea activitatii persoanei juridice; inchiderea unor puncte de lucru; interzicerea de a participa la procedurile de achizitii publice; afisarea sau difuzarea hotaririi de condamnare. Executarea pedepselor complementare INCEPE dupa raminerea definitiva a hotaririi de condamnare. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI COMPLEMENTARE A DIZOLVARII PERSOANEI JURIDICE. Se aplica: atunci cind persoana juridica a fost constituita in scopul savirsirii de infractiuni; atunci cind obiectul de activitate al persoanei juridice a fost deturnat in scopul savirsirii de infractiuni;
58

in caz de neexecutare, cu rea-credinta a uneia din celelalte pedepse complementare, instanta poate dispune dizolvarea acesteia. Pedeapsa complementara a dizolvarii persoanei juridice -> are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, iar o copie a hotaririi definitive de condamnare se va comunica de indata instantei civile competente care va desemna lichidatorul. Renumerarea lichidatorului se face din averea persoanei juridice sau din fondul de lichidare constituit potrivit legii. Aceasta pedeapsa NU se aplica: partidelor politice; sindicatelor; patronatelor; organizatiilor religioase ori apartinind minoritatilor; persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul public. O copie a hotaririi de condamnare se comunica la data raminerii definitive: - organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice; - organului care a inregistrat persoana juridica pentru a lua masurile necesare. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI COMPLEMENTARE A SUSPENDARII ACTIVITATII SAU A UNEIA DINTRE ACTIVITATILE PERSOANEI JURIDICE. Aceasta pedeapsa complementara consta in interzicerea desfasurarii activitatii sau a uneia din activitatile persoanei juridice in realizarea careia a fost savirsita infractiunea. Aceasta pedeapsa complementara este dispusa de catre instanta pentru neexecutarea sau reaua-credinta in afisarea sau difuzarea hotaririi de condamnare si se aplica pe o perioada de cel mult 3 luni, dupa care, daca pedeapsa complementara tot nu a fost pusa in aplicare, instanta poate dispune dizolvarea persoanei juridice. Pedeapsa NU se aplica: = partidelor politice; = sindicatelor; = patronatelor; = organizatiilor religioase ori apartinind minoritatilor; = persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei. O copie a hotaririi de condamnare prin care s-a aplicat pedeapsa suspendarii activitatii sau a uneia din activitatile persoanei fizice se comunica la data raminerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI COMPLEMENTARE A INCHIDERII UNOR PUNCTE DE LUCRU ALE PERSOANEI JURIDICE. Aceasta pedeapsa consta in inchiderea uneia sau a mai multora dintre punctele de lucru apartinind persoanelor juridice cu scop lucrativ, in care s-a desfasurat activitatea in realizarea careia a fost savirsita infractiunea. Punerea in executare a acestei pedepse se realizeaza prin comunicarea unei copii a hotaririi de condamnare, la data raminerii definitive, organului care a autorizat infiintarea persoanei fizice si organului care a inregistrat personei juridice pentru a lua masurile necesare. APLICAREA SI EXECUTAREA PEDEPSEI COMPLEMENTARE A INTERZICERII DE A PARTICIPA LA PROCEDURILE DE ACHIZITII PUBLICE. Pentru punerea in executare a acestei pedepse complementare se prevede ca o copie a hotaririi de condamnare prin care s-a aplicat persoanei juridice aceasta pedeapsa sa se comunice la data raminerii definitive urmatoarelor autoritati: Oficiului Registrului Comertului (formalitatile de publicitate din registrul comertului); Ministerului Justitiei (formalitatile de publicitate in registrul national a l persoanelor juridice fara scop patrimonial);
59

__ s-a incetat care tin evidenta fapta care juridice = in vederea efectului altor autoritati procesul penal pentrupersoanelor a determinat retinerea sau arestarea preventiva. formalitatilor de publicitate. Scaderea a hotaririi de condamnare se care in aplicat persoanei amenda O copie retinerii si a arestarii preventiveprin face si s-acaz de condamnare la juridice pedeapsa => prin inlaturarea participa in procedurile de achizitii interzicerii de a in total sau la parte a executarii amenzii. publice se comunica la data Computarea privatiunii de libertate a autorizat afara tarii. raminerii definitive organului careexecutate ininfiintarea persoanei juridice si organului Retinerea si arestarea preventive executate in afara teritoriului tarii se scad din durata care a inregistrat persoana juridica. pedepsei aplicate EXECUTAREA PEDEPSEI COMPLEMENTARE A AFISARII SAU DIFUZARII APLICAREA SIpentru aceeasi unfractiune de instantele romane. HOTARIRII DE CONDAMNARE. Potrivit CP, afisarea hotaririi definitive de condamnare sau difuzarea acesteia se realizeaza -> pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. Identitatea nu poate fi dezvaluita -> afara de cazul in care exista acordul acestuia ori a reprezentantului sau legal. AFISAREA hotaririi de condamnare -> in extras, in forma si locul stabilite de instanta pe o perioada intre 1 3 luni. DIFUZAREA hotaririi de condamnare in extras, in forma stabilita de instanta, prin: intermediul presei scrise sau audiovizuale => instanta stabileste numarul de aparitii care nu poate fi mai mare de 10; alte mijloace de comunicare sau audiovizuale => durat acesteia nu poate depasi 3 luni. In termen de 30 zile de la comunicarea hotaririi, dar nu mai tirziu de 10 zile de la inceperea executarii pedeapsa condamnata inainteaza instantei de executare afisarea sau dovada executarii publice a hotaririi de condamnare. O copie a hotaririi de condamnare, in intregime sau un extras, se comunica la data raminerii definitive a acesteia, organului care a autorizat infiintarea persoanei juridice si organului care a inregistrat persoana juridica. D. Calculul pedepsei inchisorii in vederea executarii acesteia. Pedeapsa odata stabilita si aplicata trebuie sa fie executata in principal integral, adica in durata si cuantumul stabilit prin hotarire judecatoreasca. Aceasta inseamna ca pedeapsa aplicata prin hotarire: este privative de libertate => trebuie sa fie executata prin privarea de libertate cit rezulta din hotarire ; este amenda => trebuie executata sumei prin plata exacta care constituie cuantumul pedepsei. Pentru ca pedeapsa cu inchisoarea sa se execute corespunzator cu hotarirea judecatoreasca prin CP in vigoare au fost reglementate problemele referitoare la: ~ durata executarii pedepsei cu inchisoare; ~ computarea retinerii si arestarii preventive din durata pedepsei pronuntate; ~ computarea privatiunii de libertate executata in afara tarii. Durata exercitarii pedepsei inchisorii. Durata in cazul in care cexecutarii pedepsei inchisorii se socoteste din ziua in care condamnatul incepe sa execute hotarirea definitiva de condamnare. In cazul in care condamnatul se afla bolnav in spital (afara de cazul in care si-a provocat singur boala) intra in durata executarii. In cazul executarii pedepsei inchisorii la locul de munca NU INTRA in durata executarii pedepsei timpul in care condamnatul lipseste de la locul de munca, indiferent de motiv. Computarea retinerii si arestarii preventive. Timpul retinerii si a arestarii preventive se scade din durata pedepsei inchisorii pronuntate.scaderea se face si atunci cind condamnatul a fost urmarit sau judecat, in acelasi timp ori separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar daca: __ a fost scos de sub urmarire penala; __ s-a incetat urmarirea penala; __ a fost achitat;
61 60