Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Preadolescenta
Preadolescenta
Dupa un articol de pe :
http://problemele-copilului-meu.ro/i
ndex.php
Prof. inv.
primar Livia
Dobrescu
Preadolescenta sau pubertatea este perioada
de trecere spre maturizare biologica generala.
Schimbarile fizice si biologice creeaza uneori
stari de teama, frustrare sau din contra stari
euforice. Copiii sunt instabili afectiv in
perioada de preadolescenta, vulnerabili, sau
irascibili si agitati.
Din punct de vedere scolar, pubertatea
situeaza copilul in clasele gimnaziale si acesta
trebuie sa se adapteze trecerii de la un
invatator la mai multi profesori.
Invatarea devine activitate fundamentala,
cresc cerintele si implicit responsabilitatile
tanarului.
Alaturi de modificarile scolare in
preadolescenta are loc si o modificare a
pozitiei tanarului in familie: se
reorganizeaza programul, creste gradul
de independenta si de libertate.
Pubertatea aduce si momente tensionate
in care tanarul se opune parintilor. Este
rebel, se simte mare, simte maturizarea
treptata si vrea sa fie tratat ca adult.
Preadolescenta este o perioada dificila
care cere atentie din partea parintilor,
dragoste, intelegere, dar si multa
fermitate.
Familiile bine organizate exercita
influente bune asupra acestei perioade
destul de agitate, se preocupa sa
pastreze comunicarea si sa castige
increderea creand echilibru si tonus
pozitiv, ajutand tanarul sa inceapa
procesul de maturizare.
De la copil la preadolescent
La varsta de 9-10 ani copilul prezinta
echilibru fizic si psihic. Este o varsta care se
desfasoara fara prea mari probleme si nu
produce in general greutati de ordin
educativ.
Cerintele impuse de mediu corespund
posibilitatilor copilului, obligatiile scolare
sunt primite cu placere, interesele sunt
orientate in afara. Si-a insusit normele de
viata in cadrul familiei, nu este tulburat
deoarece este orientat spre prezent si
nevoile imediate, este multumit si linistit cu
atotstiinta adultului.
Viata intelectuala este axata pe receptie nu
pe creatie.
Viata afectiva este orientata spre
satisfacerea sau nesatisfacerea unor
dorinte. In joc ii este indiferent daca sunt
persoane de acelasi sex sau de sex opus.
Viata interioara proprie nu-l preocupa.
Dupa trecerea acestei perioade se observa
o schimbare majora in comportamentul
general al copilului.
Aspectul exterior se caracterizeaza prin lipsa de
armonie (maini mai lungi decat trupul, nas
disproportionat, etc). Vocea oscileaza ca tonalitate.
La fete apar dureri lombare si articulare, crampe
uterine.
Sunt primele semne de instalare a pubertatii.
Din punct de vedere psihic schimbarile sunt mai acut
receptate de parinti.
Copilul nu li se mai adreseaza cu aceeasi incredere,
parerile lor sunt puse la indoiala, suporta greu
autoritatea, sunt critici, apare spiritul de contradictie
si impresionarea prin lacrimi.
Manifesta interes pentru moda si bijuterii, alt gust
pentru imbracaminte si tunsoare, sunt foarte
preocupati de cum arata. Incep sa apara
sentimentele erotice.
Fetele incep maturizarea mai devreme si ii considera
copii pe baietii de aceeasi varsta cu care pana mai
ieri se jucau.
Uneori au atitudine negativa fata de familie si
obiceiuri pana la revolta. Au sentimentul ca nu sunt
intelesi, ca sunt persecutati si ca parintii se opun
afirmarii lor.
Toate aceste framantari specifice preadolescentei se
amplifica in perioada adolescentei.
Este nevoie de foarte mult tact si rabdare din partea
parintilor pentru a-i intelege si a-i ajuta in modul in
care ei primesc acest ajutor, acceptand ca au
nevoie de recunoasterea identitatii. Responsabilitatea
de a-l tine pe drumul cel bun se imparte intre
familie si scoala, dar as indrazni sa spun ca interesul
este al familiei.
Pubertatea
Pubertatea numita si preadolescenta, cuprinde perioada de
varsta inte 10/11 si 14/15 ani. Vorbim de scolarul mijlociu si de
invatamantul gimnazial. Copilul este pregatit din punct de
vedere fizic si psihic sa faca fata cerintelor in crestere ale scolii.
Biologic inregistreaza modificari majore.
Conduita lui, de multe ori caracterizata de revolta, incearca cu
stangacie sa-si afirme personalitatea. Emotiile sunt foarte
puternice si frustrarile multiple creeaza adesea crize de
personalitate.
Faptul ca nu este nici copil nici adult il pune intr-o situatie
ambigua. Neavand un statut precis este nesigur in ceea ce
priveste rolul sau. Daca incearca sa se afirme personalitatea se
loveste de adultii care ii amintesc ca este inca copil, daca refuza
responsabilitati tot parintii ii reamintesc ca nu mai este copil.
In preadolescenta se produc numeroase restructurari de
personalitate.
Se dezvolta nevoia de cunoastere, dorinta de a se informa.
Capacitatea intelectuala cunoaste valente noi. Opereaza
cu notiuni abstracte.
Limbajul cunoaste o puternica dezvoltare si ca achizitie si
ca debit.
Viata emotionala se restructureaza. Se intensifica
trebuinta de afectiune care depaseste cadrul familiei.
Nevoia de independenta se afirma prin incercarile de a se
elibera de sub tutela parintilor. Incepe sa aiba initiative
personale, isi stabileste scopuri si isi mobilizeaza fortele.
Sistemul de relatii este si el restructurat. Prieteniile si
grupurile exercita asupra preadolescentului o influenta
puternica. Reprezinta posibilitatea de a satisface nevoia de
socializare, de comunicare. Ii place sa fie apreciat si
evidentiat pentru calitatile lui.
Criza pubertatii
Procesul de crestere si multitudinea
schimbarilor in plan fizic, psihic, social si
afectiv produc o tensiune maxima la varsta
scolara medie.
La nivelul subconstientului se produce un
conflict intre intensificarea maturizarii sexuale
si interdictiile morale. Maturizarea sexuala in
preadolescenta trebuie vazuta doar din punctul
de vedere al transformarilor inregistrate de
sistemul endocrin si cel nervos. Puine
perioade din evoluia omului prezint
schimbri atat de vizibile si dramatice.
Pubertatea este perioada de ucenicie a omului in
care dobandeste capacitatea de a iubi si aciona n
raport cu lumea. Maturizarea fizic si maturizarea
sufleteasc au ritmuri diferite. Copiii sunt chinuiti
de intrebari, mirati si bucurosi, plini de ei si speriati.
Nu mai sunt copii, ei simt si vad asta, dar nici
adulti. Si pentru ei insisi ei sunt o persoana straina.
Dezvoltarea spiritual este independent de cea
corporal. Decalajul dintre fizic si sufletesc duce la
tensiuni interioare si exterioare. Ca sa mascheze
nelinistile lor fac tot felul de lucruri care
scandalizeaza parintii: vorbesc urat, se imbraca si
se tund ciudat, unii scad randamentul la invatatura,
sunt tafnosi, parca pusi numai pe scandal. Sa stiti
ca nici lor nu le este usor in pielea lor.
Criza pubertatii este caracterizata prin
dezechilibru.
Acesta este mentinut si accelerat de
discontinuitatile de crestere, de modificarile
rapide din sfera personalitatii si de decalaje
intre viteza de dezvoltare a acestora. Aceasta
criza marcheaza de fapt trecerea de la
copilarie la adolescenta.
Ca parinte vezi lucrurile din unghiul tau. Nu
intelegi ce s-a intamplat cu copilul, cand a
devenit asa, nu-l mai recunosti. Nici n-ai cum,
pentru ca este o alta persoana.
Schimbari
A treia copilarie se incheie in jurul varstei de
10 ani. De acum copilul se pregateste sa
devina adult. Transformarile sunt mari,
vizibile si rapide.
In plan fizic atat fetele cat si baietii parcurg
o evolutie biologica intensa. Interesul pentru
sexualitate si romantism se afirma sub
presiunile biologice. Maturizarea produce
uneori perturbari fiziologice care pot
influenta procesele psihice si poate crea
probleme in adaptarea sociala.
Pentru tanar este o perioada destul de
grea, agitata. Poate deveni hipersensibil,
instabil emotional, pot aparea probleme de
concentrare si sustinere a efortului. Starile
pot trece brusc de la reactii impulsive,
frustrare, nemultumire, la liniste, acceptare
si fericire.
Dorinta de libertate, de afirmare, de a se
simti mare si de a fi tratat ca adult duce
uneori la situatii tensionate intre
adolescenti si parinti. Cu toate acestea
adolescentul devine tot mai responsabil
desi nu accepta critica si este usor de ranit.
Adolescentii si
parintii
Orice parinte de adolescent va spune un of!
Este dificil. Uneori poti face mult rau desi intentiile
sunt bune. Chiar si asa e de preferat sa faci un lucru
gresit cu un aer de incredere, decat unul presupus
corect cu ezitare.
Multi copiii au pus stapanire pe parinti desi ei nu sunt
inamici si in majoritatea timpului sunt rezonabili.
Schimbarile majore inregistrate in plan fizic, psihic,
afectiv si la care este supusa varsta adolescentei,
programele incarcate de studiu, tangajul intre viata
de copil si viata noua pe care o descopera, fac din
copilul tau o persoana aproape necunoscuta tie. Este
cand prea timid, cand prea expansiv si nu reusesti
intotdeauna sa ai o comunicare buna cu el.
E bine sa stii ca adolescentul are nevoie si doreste
sfaturile parintilor si chiar regulile lor, desi acestea
sunt de obicei subiecte de cearta. Mandria nu-i lasa sa
admita aceasta nevoie.
Din dragoste, parintii doresc sa-i ajute sa inteleaga
diferite lucruri, sa evite situatiile stanjenitoare care pot
aparea, sa-i fereasca de impresiile gresite si de
necazurile de care pot da datorita lipsei lor de
experienta.
Aceste lucruri nu le poti oferi daca esti prea ingaduitor.
Sa-ti exprimi parerea cu incredere este o obligatie a ta,
dar sa tratezi copilul de le egal la egal este o
necesitate a lui. Atitudinea parintilor trebuie sa
transmita increderea ca respectul si constiinta ii va
ajuta sa ia deciziile bune, deoarece in cea mai mare
parte a timpului nu sunt impreuna.
Chiar daca tanarul sfideaza, retine sfaturile si de
cele mai multe ori tine cont de ele. Daca nu
asculta si ajunge in incurcaturi acest lucru va
creste respectul fata de parinti.
Este natural ca tinerii sa aiba o atitudine usor
ostila in interior fata de adulti.
Desi multe lucruri pot fi acceptate, pot fi lasate
libere, regulile de baza nu au voie sa fie
incalcate. Trebuie sa te astepti sa fie civilizati si
politicosi cu oamenii in general, atenti cu familia,
prietenii, profesorii si oamenii care ii servesc, sa
aiba obligatii serioase in familie, sa respecte
igiena, sa simta ca nu sunt de capul lor si ca
trebuie sa se subordoneze unor reguli
fundamentale ale familiei si societatii.
Pentru parinti este foarte greu sa admita un
lucru evident: copilul lor nu mai este copil.
Toate metodele folosite pana acum, modul
de dirijare si impunere, acceptarile tacite,
trebuie ajustate dupa noul om, dupa
personalitatea agitata a adolescentului
pentru a avea rezultatele cele mai bune in
educatie.
Daca faci cu hotarare ceea ce simti ca este
bine, vei depasi cu succes aceasta perioada
dificila in care de obicei te indoiesti de tine
sau de el. Vestea buna este ca oricat de
grea ar fi furtuna, rasare soarele.
Ai fost si tu adolescent
Haideti sa ne amintim cu sinceritate anii
propriei adolescente.
Unii am dat batai de cap parintilor, altii nu,
unii ne amintim acea perioada cu placere,
altii nu. Este posibil sa fie diferit ce simteai
tu atunci de ce simte copilul tau acum sau
sa constati ca treceti aceleasi probleme in
timpuri diferite.
Este un exercitiu bun si deloc inutil sa
ordonezi amintirile dupa doua criterii in
relatiile cu parintii tai.
Alege raspunsul potrivit
a) Ce iti facea placere ? Ce te motiva ?
- libertatea de a face anumite lucruri
- permisiunea de a purta tocuri / de a te
machia
- comunicarea cu parintii sau cu unul dintre
ei
- faptul ca erai consultat pentru anumite
decizii
- posibilitatea de a alege
- siguranta pe care o simteai in familie
- lipsa grijilor pentru ziua de maine
- nu te certau in fata prietenilor
- tatal te incuraja sa lupti pentru
convingerile tale
- mama era intotdeauna dispusa sa te
asculte
- gaseau modalitatea sa te implice in
diferite activitati
- apreciau realizarile tale
- te incurajau sa iei decizii si sa le pui in
aplicare
b) Ce nu-ti facea placere ? Ce te afecta
negativ ?
- lipsa de incredere a parintilor
- supravegherea excesiva
- interdictii pe care le considerai exagerate
- faptul ca nu gaseai intelegere
- te simteai singur si neinteles
- sfaturile sablon ale parintilor tai
- sublinierea lucrurilor negative
- discutiile care se reduceau la pe vremea
mea
- nimic din ce faceai nu era suficient de bun
- iti induceau un sentiment de vinovatie
- nevoile parintilor erau intotdeauna mai importante decat ale
tale
- iti transferau problemele lor
- ai fost prea protejat si dirijat si te-ai acomodat greu la
cerintele vietii
- parintii te sprijineau foarte putin desi aveai nevoie de
indrumare
- au fost prea ingaduitori, fara reguli si ai perceput asta ca
nepasare
- erau stie tot fara ca de fapt sa stie prin ce treceai
Sunt cateva exemple aproape comune. Daca ai acorda atentie
acestui exercitiu si ai face un efort de memorie ti-ai realiza
propria lista. De ce ai face-o? Pentru ca vei recunoaste foarte
multe din lucrurile pe care le faci tu acum si astfel vei intelege
mai bine ce gandeste si ce simte adolescentul tau.
Continua rascolirea amintirilor si fa un efort de memorie
pentru o noua lista.
Ce sentimente si ce temeri aveai?
- grija permanenta de a fi acceptat
- nemultumirea pentru aspect
- nepotrivirea hainelor
- efortul de a lega prietenii si suferinta destramarii lor
- presiunea unor prieteni de a face lucruri "interzise"
- confuzia de identitate (Cine sunt? Sunt autentic? Ce
vreau? Incotro ma indrept?)
Unii ne amintim adolescenta ca pe o perioada grea. Ne
doream sa se incheie. Altii am perceput-o extrem de
frumoasa si am suferit cand ne-am dat seama ca am
devenit adulti.
La tot ce faceai tu parintii tai aveau anumite reactii. Unele
ti le amintesti cu placere, altele te-au deranjat profund.
Acum ca ti-ai amintit acei ani gasesti asemanari si
deosebiri intre adolescenta ta si cea a copilului tau?
Ca parinte iti doresti sa repeti experienta lucrurilor bune si
sa nu faci aceleasi greseli pe care le-au facut parintii tai cu
tine. Totusi ... te recunosti adesea in locul lor. Esti ingrijorat
de anumite atitudini ale adolescentului tau. Poate consideri
ca tentatiile de astazi sunt mai mari decat cele din trecut.
Ai doar intentii bune si nu vrei sa gresesti fata de el, dar
nici nu stii cum sa reactionezi pentru ca iti faci griji pentru
el.
Ce poti sa faci?
Haideti sa facem si aici liste. De ce? E mai usor cand iti dai
seama ca problema ta cu adolescentul tau nu e ceva
particular ci face parte dintr-o problematica a adolescentei,
mult studiata. Daca exista cai eficiente de ce sa nu le
cunoastem si sa nu le aplicam?
Adolescentul simte nevoia afirmarii de sine, dar nu stapaneste
inca toate metodele corecte. Uneori imita ce fac adultii, dar nu
sunt deloc preocupati de responsabilitatile adultilor, nu au
experienta, nu intrevad consecintele anumitor fapte.
Cererile lor par adesea nerezonabile pentru parinti si acestia
reactioneaza cum cred ei ca este mai bine pentru a-i proteja.
Adolescentul percepe insa aceste reactii ca afront si isi
dezvolta abilitatea de a le infrunta.
Cum sa ii ajutam sa se maturizeze, sa devina responsabili, sa
aleaga singuri dintre valori si nonvalori?
Ce poti sa faci
- poti sa creezi un climat
prietenesc in familie in care sa se
simta liber sa-si exprime
sentimentele, sa-si doreasca sa
comunice
- poti sa cresti sansa ca
adolescentul sa tina cont de
perspectiva ta de adult
- poti sa-l ajuti sa inteleaga
necesitatea regulilor
- poti sa-l faci sa-si doreasca sa se
Ce nu poti sa faci
- nu poti sa-l salvezi de agitatia emotionala a
anilor de adolescenta
- nu poti sa-l protejezi de pericolele vietii
actuale
- nu poti sa-l feresti de mesajele nesanatoase
ale mass mediei sau ale unui tip de muzica
- isi doreste asa de mult sa fie acceptat incat
te temi sa nu faca orice pentru a deveni
popular
- nu poti sa rezolvi problemele lui
- nu poti sa traiesti in locul lui
Care sunt nelinistile tale ?