MICELE MIXTE AUTO-ASAMBLATE DIN COPOLIMERI

BLOC PENTRU TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR

Procesele de formare ale micelelor mixte pot fi:

1 -prin stereocomplexare;
2-prin legaturi de hidrogen;
3 -prin interactiuni ionice;
4 -prin reticulare chimica.
Interaciuni cu raza scurta sunt: interaciunile
hidrofobe, stereocomplexarea i interaciunile de
legare a hidrogenului, iar cele cu raz lung sunt
interaciuni ionice sau de transfer de sarcin.
 Stereocomplexare-> Cnd 2 nanoparticule printe car fiecare jumtate din
cantitatea de medicament iar apoi sunt ndeaproare una de alta, cele 2 lanuri
polimerice sufer un proces numit stereocomplexare care dau natere unei
nanoparticule fiic ce elibereaza medicamentul complet,activ.

Legaturi de hidrogen-la fel ca in cazul stereocomplexarii,sunt cu raza mica de

interactiune si se formeaza in imediata apropiere a unuia fata de celalalt.

Micelele mixte formate prin legturi de hidrogen pot fi reglate sistemic cu

schimbarea mai multor parametri ce moduleaza fixarea hidrogenului,cum ar fi:
Interactiuni ionice
Comparativ cu micelele mixte formate prin legaturi hidrofobe sau de
hidrogen, micelele formate de legaturile ionice au avantajul suplimentar de
incapsulare ionica de medicamente /compui, cum ar fi acidul folic,
coenzima A, oligonucleotidele,ADN-ul plasmidic,ARN-ul n miezul micelelor;

Reticulare chimic
este o abordare versatil i dominant in formarea micelelor mixte.
Micelele mixte care servesc ca suporturi/purtatori pentru eliberarea
medicamentului,trebuie s fie evaluate in vivo, n ceea ce privete eficacitatea i
toxicitatea;

Toxicitatea in vivo a micelelor polimerice este dependent de biodistributia i

biodegradabilitatea acestora.

Dac polimerii utilizai in formarea de micelelor mixte nu sunt biodegradabili,

trebuie sa existe siguranta c greutile moleculare ale acestora se situeaz sub
40 kDa, astfel nct sa poata fi excretati de rinichi dup disocierea micelelor.

Aspecte importante const n biodegradabilitatea copolimerilor constituenti precum

i biocompatibilitatea de degradarea a acestor produsi.
-biodisponibilitate mbuntit i timpul extins de circulaie a medicamentelor;

-evitarea toxicitii nedorite i a pierderii functiei renale premature;

-imbunteste eliberarea medicamentelor in tratamentul cancerului;

-reducerea semnificativ a volumului tumorii;

-pierdere minim n greutate dup administrare;

-dovezi promitoare care demonstreaza ca s-a reusit indeprtarea rezistenei

la multiple medicamente n terapia cancerului.