ARTICULA}IILE COLOANEI VERTEBRALE

Articula]iile coloanei vertebrale se pot clasifica \n:

- articula]iile corpilor vertebrali;

- articula]iile apofizelor articulare;
- articula]iile lamelor vertebrale;
- articula]iile apofizelor spinoase;
- articula]iile apofizelor transverse.

ARTICULA}IILE CORPILOR VERTEBRALI

Sunt amfiartroze (articula]ii semi-mobile). Suprafe]ele articulare sunt reprezentate

de fa]a articular` inferioar` a unui corp vertebral [i de fa]a articular` superioar` a corpului
vertebral subiacent. Suprafa]a articular` are form` u[or concav`; datorit` incongruen]ei, \ntre
suprafe]ele articulare se interpune discul intervertebral. Acesta are o structur` fibro-
cartilaginoas`, fiind alc`tuit la periferie din inelul fibros, iar \n centru din nucleul pulpos.
Capsula articular` [i ligamentele: \ntre cele dou` corpuri vertebrale se afl` capsula
articular` care solidarizeaz` corpurile \ntre ele. Capsula este \nt`rit` la exterior de ligamentul
vertebral comun anterior [i ligamentul vertebral comun posterior.

ARTICULATIILE APOFIZELOR ARTICULARE

Sunt articula]ii plane ce permit numai simpla alunecare a suprafe]elor articulare

una fa]` de cealalt`. Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de apofizele articulare.
Aparatul capsulo-ligamentar este format dintr-o capsul` foarte sub]ire; \n regiunile
toracal` [i lombar`, capsula este \nt`rit` de un ligament posterior. Sinoviala este foarte
lax`.
Articula]iile apofizelor articulare joac` rolul unui adev`rat ghid al mi[c`rilor,
limit#nd deplasarea excesiv` a vertebrelor una fa]` de alta. Pentru fiecare vertebr` exist`
dou` articula]ii apofizare superioare [i dou` inferioare.

ARTICULA}IILE LAMELOR VERTEBRALE

|ntre lamele vertebrale nu exist` articula]ii propriu-zise. Ele sunt unite prin
ligamente galbene alc`tuite din fibre conjunctive elastice. Structura lor elastic` permite
apropierea [i \ndep`rtarea lamelor vertebrale una fa]` de alta \n timpul mi[c`rilor coloanei
vertebrale.

ARTICULA}IILE APOFIZELOR TRANSVERSE

Apofizele transverse sunt unite prin ligamentele intertransversare care se \ntind de la baza
apofizelor p#n` la v#rful lor.

 COLOANA VERTEBRAL~

caracteristici anatomofunc]ionale [i
biomecanice

Coloana vertebral` reprezint` un segment de mare importan]` func]ional` \n cadrul

aparatului locomotor. Ea este subdivizat` \n cinci regiuni, iar vertebrele din fiecare regiune
prezint` anumite caracteristici morfo-func]ionale ce le adapteaz` pentru \ndeplinirea a
dou` func]ii importante ale coloanei vertebrale: de a suporta anumite greut`]i [i de a
asigura mobilitatea:

- suprafe]ele de sprijin ale corpurilor vertebrale cresc de la o vertebr` la alta

(adaptare datorat` solicit`rilor dinamice);
- \n regiunile cervical` [i lombar`, diametrul transversal al corpurilor vertebrale este
mai mare dec#t cel sagital (capacitate mai mare de a efectua flexie/extensie);
- apofizele transverse ale vertebrelor cervicale (C2- C7) au rol de stabilizare a
coloanei prin a[a-zisul mecanism de z`vor#re (\ntre ele [i apofizele articulare inferioare
se realizeaz` un unghi de 50-90 - unghi transverso-articular). |n mi[c`rile de extensie,
\nclinare lateral` [i rota]ie, v#rfurile apofizelor articulare superioare ale vertebrelor
subiacente se blocheaz` \n apofizele transverse ale vertebrelor supraiacente.
- vertebrele lombare sunt cele mai voluminoase; din profil, corpul lor este mai \nalt
anterior comparativ cu partea posterioar`. Se poate aprecia lordoza lombar`, radiologic,
utiliz#nd indicele lombar:

\n`l]imea corpului posterior

Indice lombar = ------------------------------------- - 100
\n`l]imea corpului anterior

La om, acest indice este inferior lui 100; la animale este superior.
Articula]iile intervertebrale sunt amfiartroze perfecte. |ntre suprafe]ele articulare, u[or
concave, ale corpurilor vertebrale, se afl` discurile intervertebrale.

Fiecare disc intervertebral prezint` un inel fibros, dispus periferic [i un nucleu pulpos,
a[ezat central. |n constitu]ia inelului fibros se g`sesc lame de fibre conjunctive inserate
profund pe zona compact` osoas`; ele sunt dispuse oblic fa]` de vertebre [i se
\ncruci[eaz` \ntre ele. Sunt mai numeroase \n zona anterioar` a inelului fibros [i mai rare
posterior (aici orientarea lor devine aproape paralel`). |ntre lamele conjunctive se
g`se[te o substan]` numit` ciment, \n cantitate mai redus` posterior (o explica]ie a
posibilit`]ii mai frecvente de herniere a nucleului pulpos spre canalul vertebral).
O alt` particularitate este aceea c` rezisten]a inelului fibros cre[te de la centru c`tre
periferia acestuia. |n situa]iile c#nd discul este \nc`rcat, el diminu` \n \n`l]ime [i se l`]e[te
(\n realitate fibrele inelului se \ncruci[eaz` oblic realiz#nd un anume unghi, care se
mic[oreaz` c#nd discul este \nc`rcat).
Nucleul pulpos are capacitatea de a capta [i men]ine apa. |n func]ie de presiunile
exercitate asupra lui el pierde apa [i \[i diminu` fluiditatea; astfel, c#nd pierde apa, \n
interiorul lui se dezvolt` o for]` de imbibi]ie ce va cre[te propor]ional cu cantitatea de ap`
pierdut` p#n` \n momentul \n care presiunea exercitat` [i for]a de imbibi]ie se
echilibreaz`.

Daca analizam coloana vertebral` \n totalitate, nucleul pulpos se afl` la jum`tatea

distan]ei \ntre fa]a anterioar` a coloanei [i planul interliniilor articulare ale articula]iilor
apofizelor articulare, fapt ce permite o mi[care perfect` de bascul`; analiza pe regiuni la
nivelul coloanei vertebrale ne arat` c`, la nivel cervical, nucleul pulpos este a[ezat la
unirea treimii anterioare cu cea mijlocie, \n timp ce la nivel toracal [i lombar nucleul
pulpos este a[ezat la unirea treimii mijlocii cu cea posterioar`.
De men]ionat c` aceste pozi]ii ale nucleului pulpos nu sunt fixe, exist#nd
posibilitatea mobiliz`rii nucleului pulpos \n cursul mi[c`rilor. Aceste deplas`ri sunt posibile
datorit` propriet`]ilor sale legate de con]inutul de ap`: este deformabil, elastic [i
expansibil.
La adult, discul intervertebral nu este vascularizat, nutri]ia realiz#ndu-se prin
Rolul discurilor intervertebrale:

favorizeaz` elasticitatea coloanei vertebrale

contribuie la men]inerea curburilor coloanei vertebrale
direc]ioneaz` for]ele exercitate asupra coloanei \n diferite direc]ii
amortizeaz` [ocurile sau presiunile

Discurile intervertebrale sunt supuse, \n anumite pozi]ii ale corpului, anumitor

presiuni; exemplu: \n pozi]ie ortostatic`, la nivelul discului C6-C7 este o presiune de 3
Kg, la nivel T4-T5 = 17 Kg, iar la nivel L4-L5 = 47 Kg.
C#nd se execut` ridicare de greut`]i, aceste presiuni cresc vertiginos ajung#nd la
1200 Kg pe un nucleul pulpos. Discul intervertebral, \n astfel de situa]ii, nu este distrus
deoarece, \n momentul \nc`rc`rii discului, 2/3 sau chiar 3/4 din for]a exercitat` va fi
absorbit` de eforturile tangen]iale care vor dilata discul intervertebral (\n acest fel,
numai 1/3 sau 1/4 din presiune se va transmite subiacent). Mai intervin, de
asemenea, mu[chii abdominali, toracici [i diafragma, care vor desc`rca presiunile spre
bazin (aproximativ 1/3 din presiune).

Aparatul ligamentar al coloanei vertebrale cuprinde ligamentul vertebral comun

anterior [i ligamentul vertebral comun posterior, dou` benzi ce se \ntind pe toat`
lungimea coloanei vertebrale.
Statica coloanei vertebrale

|n ortostatism, precum [i \n repaus, coloana vertebral` are o direc]ie vertical` [i

form` u[or sinuoas`. Curburile fiziologice ofer` rezisten]` la presiunile verticale,
atenueaz` [ocurile [i favorizeaz` men]inerea echilibrului coloanei vertebrale pe bazin.
Acest fapt se datoreaz` \n m`sur` egal` [i tonusului musculaturii, elasticit`]ii
ligamentelor [i a discurilor intervertebrale. Ca atare, atitudinea coloanei vertebrale
depinde de v#rst`, sex, profesiune, etc.
|n ortostatism, la adult, linia gravit`]ii trece \naintea articula]iei atlanto-occipitale,
anterior umerilor, posterior capetelor femurale, anterior de axul transversal al
articula]iei genunchiului [i posterior celui tibiotarsian. Astfel, din cauza curburilor
coloanei, proiec]ia centrilor de greutate ai segmentelor nu se reg`se[te pe linia proiec]iei
centrului general de greutate al corpului, acest fapt duc#nd la solicit`ri rota]ionale de la
o vertebr` la alta, solicit`ri ce vor trebui s` fie neutralizate c`ci tind s` accentueze
curburile.
Neutralizarea se va realiza cu ajutorul ligamentelor: \n regiunea toracal` a
coloanei, for]a ligamentului vertebral longitudinal posterior nu permite
pr`bu[irea coloanei toracale anterior; invers \n regiunile cervical` [i lombar` :
aici intervine ligamentul vertebral longitudinal anterior.
Un rol important \n neutralizarea for]elor ce tind s` duc` la pr`bu[irea coloanei \l au
[i discurile intervertebrale; acestea nu stau \n tensiune, ca \n cazul ligamentelor, ci sub
presiune.
|ntre ligamente [i discuri ia na[tere a[a-zisul echilibru intrinsec (stare de
echilibru \ntre for]e) fapt ce explic` de ce coloana vertebral` continu` s`-[i p`streze
curburile chiar dac` elimin`m to]i mu[chii. \n plus, coloana vertebral` dispune [i de un
echilibru extrinsec realizat de c`tre tonusul unui mare num`r de grupe musculare.
Sunt descrise 5 tipuri de ]inut` (dup` F. Staffel):

spate normal
spate rotund (foarte frecvent)
spate plat
spate concav-plat (lordotic)
spate concav-rotund

}inuta coloanei vertebrale difer` de la individ la individ \n func]ie de accentuarea sau

diminuarea curburilor \n plan sagital ca rezultat la gradului de \nclinare anterioar` a
bazinului.
A.B. Appleton descrie pozi]ia bazinului \n cadrul tipurilor de ]inut` (postur`),
consider#nd c` tipul de postur` este dependent de suportul pelvin; astfel, el define[te 3
tipuri de suport pelvin:

suport pelvin neutru (cel mai frecvent)

suport pelvin proiectat \nainte
suport pelvin proiectat \napoi

El are 3 puncte de reper pe o vertical`:

punctul cel mai posterior al occipitalului

punctul cel mai posterior al perimetrului toracic
punctul cel mai posterior al c`lc#ielor

Dac`, fa]` de aceast` vertical`, punctul superior al plicii fesiere se afl` cu peste 25 mm
\nainte, avem un suport pelvin proiectat \nainte (corespunde spatelui rotund), dac` punctul
superior al plicii fesiere se afl` cu peste 18 mm \napoi, avem un suport pelvin proiectat
\napoi (corespunde spatelui concav-plat [i concav-rotund), iar dac` punctul superior al plicii
fesiere se afl` cu maxim 25mm \nainte sau maxin 18 mm \napoi = avem un suport pelvin
neutru (corespunde spatelui normal).
 Biomecanica coloanei vertebrale

La nivelul coloanei vertebrale se realizeaz` mi[c`ri complexe printr-un cumul de

u[oare deplas`ri ale corpurilor vertebrale, ce se desf`[oar` la nivelul discurilor
intervertebrale dar [i la nivelul celorlalte articula]ii. Astfel, deplas`rile de la nivel
intervertebral sunt permise datorit` nucleului pulpos, nucleu ce joac` rol de
rulment. Prin elasticitatea sa, nucleul pulpos va permite efectuarea de mi[c`ri la
nivelul coloanei vertebrale [i va elimina efectele presiunilor excesive, deplas#ndu-
se spre posterior, \n cazul flexiei coloanei [i invers \n cazul extensiei.

Mi[c`rile posibile la nivelul coloanei vertebrale sunt:

flexie/extensie
\nclinare lateral`
rota]ie
circumduc]ie
Flexia

|n mi[carea de flexie a coloanei vertebrale, partea anterioar` a discurilor intervertebrale

este comprimat`, iar ligamentul vertebral longitudinal posterior [i mu[chii spatelui sunt \n
tensiune.
Mi[carea este ini]iat` de mu[chii drept abdominal, oblic extern, oblic intern, psoas iliac,
sternocleidomastoidieni [i gradat` de antagoni[ti: extensorii coloanei.
|n timpul flexiei sacrul este fixat, segmentele coloanei av#nd un grad diferit de participare
la mi[care; astfel, amplitudinea cea mai mare a flexiei este \n regiunile cervical` [i lombar`.
Extensia

|n mi[carea de extensie a coloanei vertebrale, partea posterioar` a discurilor intervertebrale

este comprimat`, iar ligamentul vertebral longitudinal anterior [i mu[chii abdomenului sunt \n
tensiune.
Extensia este mai ampl` \n regiunea cervical` (60), mai pu]in ampl` \n cea toracal` (55) [i
de amplitudine redus` \n regiunea lombar` (30).
Elementul blocant al extensiei este reprezentat de ultima faz` de intrare \n contact a
apofizelor articulare [i a celor spinoase.

|nclinarea lateral`

Acest tip de mi[care are o amplitudine de aproximativ 17, cu un maxim \n segmentul

toracal al coloanei vertebrale. Exist` posibilitatea cre[terii gradului amplitudinii mi[c`rii dac`
se execut` [i o oarecare rota]ie. Mu[chii ce execut` mi[carea sunt: m.p`trat lombar, m. psoas
iliac, . intertransversali, m.drept lateral al capului, mu[chii din sistemul transversospinos.

Rota]ia

Mi[carea este diferit` de la segment la segment; astfel, \n regiunea cervical` ea este de

amplitudine maxim`, comparativ cu restul regiunilor coloanei vertebrale (aproximativ 75). |
n regiunea toracal`, rota]ia se execut` \n combina]ie cu \nclinarea lateral` [i are amplitudine
mic`. La nivel lombar, rota]ia se execut` c#nd coloana este \n extensie; ea nu este posibil`
(lombar) c#nd coloana vertebral` se afl` \n flexie.
Mu[chii ce execut` rota]ia sunt: m.oblici abdominali, m.intercostali, mu[chii din
sistemul spinotransversar.
 ARTICULA}IA TEMPORO-MANDIBULAR~

Articula]ia temporo-mandibular` este singura articula]ie mobil` a capului.
Suprafa]a articular` a mandibulei: condilul mandibular (c#te unul de fiecare parte);
convex, prezent#nd 2 fe]e: anterioar` [i posterioar`.
Suprafa]a articular` a temporalului: prezint`, dinspre anterior spre posterior, condilul
temporalului (form` convex`) [i cavitatea glenoid` a temporalului (form` elipsoidal`)
Suprafe]ele articulare sunt incongruente [i de aceea apare un menisc (are form`
eliptic`)
Suprafe]ele articulare sunt unite printr-o capsul` articular`, \nt`rit` la exterior de
ligamentele laterale: extern (ligamentul sfenomandibular, ligamentul stilomandibular,
ligamentul pterigomandibular) [i intern.
Meniscul \mparte cavitatea articular` \n etaj suprameniscal [i etaj inframeniscal.

Particularit`]i biomecanice ale articula]iei temporo-mandibulare
Articula]ia temporo-mandibular` este cea mai evoluat` articula]ie a omului precum [i cea mai frecvent
solicitat`. Pe scara evolu]iei, odat` cu sta]iunea biped` a ap`rut [i un element specific : tuberculul articular,
element datorit` c`ruia devine posibil` alunecarea anterioar` a condililor occipitali [i implicit deschiderea
complet` a gurii f`r` a se comprima organele g#tului.

Suprafe]e articulare:

a. din partea osului temporal fosa mandibular`, o depresiune cu axul oblic orientat dinainte - \napoi [i
dinafar`-\n`untru (axele celor dou` fose mandibulare converg spre marginea anterioar` a g`urii occipitale).
Numai partea anterioar` a fosei este articular`. Anterior fosei mandibulare se afl` tuberculul articular, o alt`
suprafa]` articular` a osului temporal.

b. din partea mandibulei condilul mandibulei ce prezint` doar anterior o suprafa]` articular`.

c. discul articular - alc`tuit din ]esut fibro-elastic, \mparte cavitatea articular` \n dou` etaje. Are rol
deosebit \n ceea ce prive[te realizarea congruen]ei articulare, izolarea condilului de fosa mandibular`
(determin#nd dou` cavit`]i articulare fiecare cu tipul s`u de mi[care), amortizarea presiunilor \ntre
Mijloace de unire:

capsula articular` - este aderent` la disc ceea ce face s` definim

dou` etaje articulare: supra [i inframeniscal. Capsula este mai
sub]ire [i mai lax` anterior; posterior este mai groas`, aici, \n
structura sa intr#nd o serie de fibre elastice ce formeaz` fr#ul
posterior ce are rolul de a limita deplasarea \nainte a discului [i a
capului mandibulei (\n mi[carea de cobor#re), precum [i rolul de a
le readuce \n pozi]ia ini]ial` (c#nd mandibula revine \n pozi]ie
normal`).
ligamente: ligamentul lateral principalul mijloc de \nt`rire a
capsulei; ligamentul medial. Ambele ligamente se opun deplas`rii
laterale a condilului.
Mecanica articula]iei temporo-mandibulare

Defini]ia func]ional` a articula]iei temporo-mandibulare este aceea de
articula]ie bicapsular`, monokinetic`, complex`. Ea este singura articula]ie din
corpul uman \n care vin \n contact dou` fe]e articulare convexe (cea a capului
mandibulei [i cea a tuberculului articular.
Prezen]a discului articular divide articula]ia \ntr-un etaj suprameniscal
(caracterizat prin mi[c`ri de alunecare sau transla]ie) [i altul inframeniscal
(caracterizat prin mi[c`ri de rota]ie). Prin aderen]a discului la capsula articular`,
articula]ia temporo-mandibular`, bilateral`, simetric`, este transformat` \n patru
articula]ii cu sinoviale distincte. Func]ional, acest fapt duce la cre[terea gradelor
de mobilitate ale articula]iei.
Articula]ia temporo-mandibular` prezint` mi[c`ri de ridicare [i cobor#re,
mi[c`ri de alunecare \nainte [i \napoi [i mi[c`ri de lateralitate.
Mi[carea de cobor#re a mandibulei

Are dou` componente:

o component` de alunecare \nainte, realizat` \n etajul suprameniscal. (capul

mandibulei [i discul articular alunec` dinapoi \nainte pe fosa mandibular`);
o component` de rota]ie a capului mandibulei, realizat` \n etajul inframeniscal (capul
mandibulei realizeaz` rota]ia pe fa]a inferioar` a discului articular, deplas#ndu-se
\nainte)
Ambele componente se petrec \n jurul unui ax transversal ce trece prin cele dou` ramuri
ale mandibulei.

Mu[chii motori: ini]ial ac]ioneaz` mm.pterigoidieni laterali, apoi ac]iunea este continuat`
de m. milohioidieni [i m.digastrici. Un alt element este for]a de gravita]ie (care intervine
secundar \n aceste mi[c`ri). Limitarea mi[c`rilor este realizat` de ligamentele laterale.

Mi[carea de ridicare a mandibulei

Este o mi[care ce se realizeaz` \n sens invers celei precedente, sub ac]iunea

mu[chilor maseteri, pterigoidieni mediali [i temporali. |n urma acestei mi[c`ri, capul
mandibulei ajunge \n partea anterioar` a fosei mandibulare, posterior de tuberculul
articular, timp \n care arcadele dentare, inferioar` [i superioar`, vin \n contact direct.
Astfel, \n aceast` pozi]ie, fa]a convex` a tubercului articular (posterior) [i arcadele dentare
realizeaz` un arc de cerc al c`rui centru este \n orbit` pozi]ie ce explic` modul \n care
intervin cele dou` elemente de mai sus \n conducerea osoas` a mi[c`rilor de anteduc]ie
[i retroduc]ie ale mandibulei.

|n mi[carea de ridicare intervin:

for]a mu[chilor ridic`tori (rezultanta ac]iunii for]ei mu[chilor ridic`tori este paralel` cu
marginea anterioar` a procesului coronoid; ea se descompune \n: o for]` activ` asupra
 - p#rghie de gradul III (este reprezentat` de o linie oblic` care une[te punctul de sprijin
din articula]ia temporomandibular` - cu rezisten]a dat` de alimentele dintre arcadele
dentare);
- rezisten]a dat` de alimente.

Mi[c`rile de lateralitate ale mandibulei (diduc]ie)

Sunt mi[c`ri alternative de rota]ie ale mandibulei \n jurul unui ax vertical ce str`bate colul
mandibulei (c#nd gura este deschis`).
Secven]ele mi[c`rilor sunt:

- un condil r`m#ne fix, execut#nd mi[c`ri de rota]ie \n jurul axului vertical, \n etajul
inframeniscal; el are rol de pivot [i se nume[te condil de mastica]ie;
- cel`lalt condil se deplaseaz` anterior pe tuberculul articular, printr-o mi[care de alunecare
realizat` \n etajul suprameniscal; el se nume[te condil de balans. Alunecarea lui se face pe
un arc al c`rui centru este condilul de mastica]ie. |n acest fel, mandibula, \n ansamblu, se
deplaseaz` spre lateral, spre condilul de mastica]ie.
- \n al treilea timp, rolurile se inverseaz`: condilul de balans devine condil de mastica]ie [i
invers, iar mandibula sufer` o deplasare \n partea opus`.
mi[c`rile au loc sub ac]iunea mu[chilor pterigoidieni laterali (contrac]ie alternativ`)

Mi[c`rile de proiec]ie \nainte [i \napoi (anteduc]ie sau propulsie/ retroduc]ie sau

retropulsie)

Sunt mi[c`ri efectuate \n etajul suprameniscal. Astfel, la proiec]ia \nainte, capetele

mandibulei [i discurile articulare alunec` sub tuberculii articulari, iar la proiec]ia \napoi
capetele mandibulei sunt readuse \n fosele mandibulare.
Mi[carea de anteduc]ie este efectuat` de mu[chii pterigoidieni laterali, iar cea de
retroduc]ie de mu[chii temporali (fibrele posterioare).
ARTICULA}IILE CRANIULUI CU COLOANA VERTEBRAL~

Craniul se articuleaz` cu coloana vertebral` prin intermediul a dou` articula]ii:

una superioar`, numit` articula]ia atlanto-occipital` [i alta inferioar`, numit` atlanto-
axoidian`.

Articula]ia atlanto-occipital`

suprafe]e articulare: condilii occipitali + masele laterale ale atlasului (cavit`]i glenoide);
mijloace de unire: capsula articular` + dou` membrane (atlanto-occipitale, anterioar` [i
posterioar`)

Articula]ia atlanto-axoidian`

Articula]ia \ntre atlas [i axis include trei articula]ii: dou` articula]ii laterale [i una median`
(fiind un tot func]ional).

A.articula]iile atlanto-axoidiene laterale

suprafe]e articulare: fe]ele inferioare ale maselor laterale ale atlasului + procesele
articulare superioare ale axisului
mijloace de unire: capsula articular` + dou` membrane atlanto-axoidiene (anterioar` [i
posterioar`).

B. articula]ia atlanto-axoidiana median` (numit` [i atlanto-odontoidian`)

suprafe]e articulare: inelul osteofibros al atlasului + dinte axis; inelul osteofibros al
atlasului este format din: arc anterior atlas + ligament transvers atlas + dou` fascicule
(transverso-occipital [i transverso-axoidian) (ansamblul format de ligamentul transvers
cu aceste dou` fascicule se nume[te ligament cruciform al atlasului).
mijloace de unire: ligamentul apical al dintelui + ligamentele alare + membrana
tectoria.
Zona occiput C2 mi[c`ri:

Flexie / extensie

Flexia/extensia se realizeaz` la nivelul a 20-30 amplitudine, \n articula]ia atlanto-

occipital`, \n jurul unui ax transversal prin centru condililor occipitali [i \ntr-un plan sagital.
Mu[chi flexori: m. lungul capului, m.drept anterior al capului, m.sternocleido-mastoidian.
Elemente frenatoare: ligamentele posterioare. Mu[chi extensori: m. mare drept posterior
al capului, m.oblic superior al capului. Elemente frenatoare: ligamentele anterioare.

Rota]ia

Acest tip de mi[care se realizeaz` la nivelul articula]iei atlanto-axoidiene, \n jurul unui ax

vertical ce trece prin dintele axisului, \ntr-un plan transversal. Amplitudinea mi[c`rii este
de aproximativ 30. Mu[chii ce particip` la mi[care sunt: m.oblic inferior al capului,
m.mare drept posterior al capului, m.splenius, m.sternocleidomastoidian, m.trapez.
Limitarea mi[c`rii o fac ligamentele alare.

|nclinarea lateral`

Este o mi[care limitat` la aproximativ 15, executat` \n jurul unui ax sagital (ce str`bate
fiecare condil occipital), \ntr-un plan frontal. Mu[chii ce realizeaz` mi[carea sunt: m.drept
lateral al capului, m.sternocleidomastoidian, m.oblic superior al capului, m.splenius.

TORACELE

caracteristici func]ionale [i biomecanica

Toracele este alc`tuit din cele 12 vertebre toracale, coaste [i stern. |n ansamblu, toracele
are forma unui trunchi de con:

exotoracele prezint` patru fe]e:

fa]a anterioar`, delimitat` de dou` linii oblice (care trec prin unghiurile anterioare
ale coastelor);
fa]a posterioar`, delimitat` de dou` linii oblice (care trec prin unghiurile costale);
dou` fe]e laterale, convexe (alc`tuite din corpurile coastelor [i spa]iile intercostale).

endotoracele prezint` patru fe]e: anterioar`, posterioar`, dou` laterale.

v#rful este situat \ntr-un plan oblic, dinapoi \nainte [i de sus \n jos.
baza are diametre mari.

Coastele se articuleaz` oblic pe coloana vertebral` toracal`. Apoi iau o direc]ie \n jos [i \n
afar` realiz#nd unghiul costovertebral. Coastele intr` \n contact cu apofizele transverse
apoi realizeaz` arcul costal, ce prive[te \n`untru (curbura prin \nconvoiere). |n acela[i
timp, coastele se [i r`sucesc, \n jurul axului lung al lor, realiz#nd curbura de torsiune.
 ARTICULA}IILE TORACELUI

Se clasific` \n:
- articula]ii costo-vertebrale;
- articula]ii costo-transversare;
- articula]ii costo-condrale;
- articula]ii condro-sternale.

ARTICULA}IILE COSTO-VERTEBRALE

Sunt articula]ii plane. Suprafe]ele articulare sunt reprezentate de fe]ele articulare ale
capetelor costale [i fe]ele articulare ale corpilor vertebrali toracali. Cele dou` suprafe]e
articulare sunt ]inute \n contact de o capsul` articular` \nt`rit` de dou` ligamente: ligamentul
costo-vertebral anterior [i ligamentul costo-vertebral posterior (sunt ligamente extra-
articulare). |n interiorul articula]iei exist` [i un ligament interosos.

ARTICULA}IILE COSTO-TRANSVERSALE

Sunt articula]ii plane. Se realizeaz` \ntre fa]etele articulare ale tuberozit`]ilor costale [i
fa]etele articulare ale apofizelor transverse. Suprafe]ele articulare sunt ]inute \n contact de o
capsul` articular` foarte sub]ire, \nt`rit` de 4 ligamente: costo-transversale anterior,
posterior, superior [i inferior.
ARTICULA}IILE COSTO-CONDRALE

Sunt articula]ii fixe (sincondroze). La nivelul lor periostul coastelor se continu` cu pericondrul
cartilajului costal.

ARTICULA}IILE CONDRO-STERNALE

Sunt articula]ii plane. Se realizeaz` \ntre cartilajele costale [i fa]etele articulare ale sternului,
de la nivelul marginilor laterale ale acestuia, numite incizuri costale.
Diafragma: este un mu[chi ce separ` cavitatea toracic` de cea abdominal`, fiind convex
spre superior (bolta diafragmatic`). |n centru prezint` o aponevroz` rezistent` numit`
centru frenic. De la acest nivel pornesc radiar fascicule musculare ce se vor insera pe
segmentele inferioare ale cutiei toracice precum [i pe primele trei vertebre lombare
(inser]ia pe vertebre se face prin fascicule musculare organizate \n cordoane numite
st#lpii diafragmei).
C#nd diafragma se contract`, se m`re[te diametrul vertical al cutiei toracice; fasciculele
costale ale diafragmei vor ridica, prin contrac]ia lor, coastele [i astfel se va m`ri
diametrul transversal al cutiei toracice.

Mi[c`rile realizate la nivelul cutiei toracice se materializeaz` prin inspir [i expir. Pentru
efectuarea ritmic` a timpilor respiratori este nevoie de un grad mare de mobilitate a
cutiei toracice. |ntruc#t coloana toracal` [i sternul sunt rigide, mobilitatea cutiei toracice
va fi strict legat` de gradul de mobilitate al coastelor. Acestea pot efectua mi[c`ri de
ridicare [i mi[c`ri de cobor#re, \n urma c`rora unghiul costovertebral se va m`ri sau
mic[ora.
De men]ionat c`, datorit` dispozi]iei anatomice a articula]iilor toracelui, concomitent cu
mi[carea de ridicare a coastelor se realizeaz` [i o proiec]ie \nainte, \ndep`rtare lateral` [i
rota]ie.
Pe parcursul mi[c`rilor, coastele se comport` ca p#rghii de gradul III, \n care punctul de
sprijin este reprezentat de articula]ia costovertebral`, punctul de aplicare al for]ei este
zona de inser]ie muscular` pe corpul coastei, iar rezisten]a este reprezentat` de partea
anterioar` a coastei.

Mu[chii inspiratori: diafragma, scalenii, pectoralii, din]atul postero-superior, din]atul

anterior, intercostali externi.
Mu[chii expiratori: drept abdominal, oblici abdominali, transvers al abdomenului, din]at
postero-inferior, din]at anterior, intercostali interni.