Cuprins:

 Ce este piata?
 Principalele tipuri de piata;
 Piata bunurilor de consum;
 Piata capitalului;
 Piata monetara;
 Piata financiara;
 Ce este economia de schimb?
 Esenta si functiile pietei;
 Importanta pietei;
 Studiu de caz : Piata vinurilor.
• Ce este piaţa ?

Piaţa reprezintă sfera de manifestare şi

confruntare a cererii şi ofertei şi a
realizării lor prin intermediul vânzarii-
cumparării, este un ansamblu de mijloace de
comunicaţii prin care vânzătorii şi
cumpărătorii se informează reciproc despre
ceea ce ei au, despre ceea ce aceştia au
nevoie, despre preţurile pe care le cer şi
pe care le propun pentru ca tranziţiile
dintre ei să se încheie.
 Principalele tipuri de piaţă:
Din punct de vedere al obiectului tranziţiei de
vanzare şi cumpărare se disting următoarele tipuri
de pieţe:
-piaţa bunurilor şi serviciilor;
-piaţa factorilor de producţie- formată la
rîndul său din:-
 piaţa resurselor naturale(inclusiv
pămîntul),
 piaţa capitalului şi titlurilor de valori,
 piaţa forţei de muncă;
-piaţa monetară
-piata financiară
 1. Piata bunurilor de
consum. Bursele de mărfuri
Piata bunurilor de consum constă in ansamblul
vânzarilor/ scumpirilor ofertei și cererii de bunuri
materiale și servicii, având ca destinație satisfacerea
nevoilor personale și colective, precum si acele
operațiuni care se includ în comerțul en-gros si en-
detail. Complexitatea si eterogenitatea acestui segment
de piață sunt condiționate, în primul rând, de
diversitatea și dinamica bunurilor de consum, de uz
curent și de folosință îndelungată, bunuri alimentare și
imbrăcăminte. În funcție de starea obiectului supus
vânzarii /cumpărării în momentul tranzacției, piața se
prezintă sub doua forme: piata reală și piața fictivă.
Piata reală exprimă cererea de bunuri, servicii
și factori de producție prezenta în momentul tranzacției
pe piața dată.
Piața fictivă nu este altceva decât bursa de
mărfuri ce presupune confruntarea dintre cerere și
oferta, care are loc sub forma circulației titlurilor de
valoare.
 2. Piața capitalului
Fară să aibă o dimensiune speculativă, piată de capital este
oarecum o suprastructură. Prin intermediul pieței de capital se
creează resurse pentru economia reală, iar instituțiile din acest
sistem pot evalua cu un grad ridicat de sensibilitate eficiența
alocării resurselor din economie. Economiile naționale se
caracterizeză prin existența și funcționarea unor piețe monetare și
de capital mai mult sau mai puțin dezvoltate. Adesea este greu să se
facă o delimitare netă între cele două tipuri de piețe, întrucât în
realitate ele se intrepătrund și se intercondiționează.
Piețele de capital, spre deosebire de cele monetare, sunt
specializate în efectuarea de tranzacții cu active financiare cu
scadente pe termeni medii si lungi. Prin intermediul lor,
capitalurile disponibile sunt dirijate catre agentii economici
nationali sau pe piețele altor țări unde nevoile de capital depășesc
posibilitățile monetare. Piața capitalului se referă la achizițiile
și vânzările de titluri de valori cu o scadență mai mare de un an.
Aceste deplasări de capitaluri financiare de pe o piață națională
către altă piață au condus practic la crearea și funcționarea în
afara piețelor interne de capital a unei piețe internaționale de
capital.
Pe aceste piețe se vând valori mobiliare emise de unele
entități care au nevoie de capital financiar și se cumpară de alte
entități care dispun de economii și de capitaluri pe termen mediu și
lung.
 3. Piata monetara
Piata monetara este o piata a capitalurilor pe termen scurt
si foarte scurt.
Piata monetara nu este o piata localizata , tranzactiile
acestei piete se incheie prin telefon, fax . Piata monetara se
deruleaza in principal la bancile care creaza moneda , de la care se
pot procura disponibilitatile necesare pentru a face fata fluxurilor
de plati .
De aceea se poate spune ca piata monetara este o piata a
monedei centrale , adica a biletelor de banci , a numerarului in
general si a disponibilitatilor in cont create la banca de emisiune.
Piata monetara este o piata de lichiditati pe termen scurt
pentru toate organismele de credit bancare . Participantii la aceasta
piata sunt bancile , casele de economii , societatile financiare ,
banca de emisiune , trezoreria statului , casele de titluri .
Piata monetara este in prezent in plina schimbare ,
transformare . Pana acum circa un sfert de secol, ea a fost o piata
specializata , cunoscuta doar unor specialisti , iar notiunea
corespundea de fapt cu ceea ce reprezinta piata interbancara .
 4. Piata financiara
Piaţa financiară este unul din principalele mecanisme de
atragere a investiţiilor şi de redistribuire a capitalului, servind
drept furnizor principal al resurselor investiţionale prin
transformarea economiilor in investitii. De asemenea, piata
financiara mai poate fi definita si ca ansamblul contractelor la
termen incheiate intr-un cadru juridic determinat intre detinatorii
si utilizatorii de fonduri.
Pe piata financiara actioneaza o serie de institutii cum
sunt: bursele de valori, intermediarii de valori imobiliare,
bancile comerciale si de investitii, casele de economii si
imprumuturi, cooperativele de credit, fondurile de investitii,
companiile de asigurari si casele de pensii.
Pietele financiare pot fi interne, care sunt controlate de
stat, si internationale, care sunt libere de orice control.
 Din punct de vedere al extinderii teritoriale
există:
-piaţa locală
-piaţa regională
-piaţa naţională
-piaţa mondială

Aceste pieţe nu reprezintă în sine pieţe unice, ci

sunt constituite la rândul lor din alte pieţe. De exemplu:
piaţa bunurilor şi serviciilor cuprinde mai multe pieţe
sectoriale ce corespund bunurilor şi serviciilor produse
şi cumparate în societate, grupate dupa diverse criterii
în categorii mai generale sau specializate (piaţa
bunurilor de consum, piaţa mijloacelor de producţie, piaţa
serviciilor, piaţa automobilelor, piaţa rulmenţilor).
Piaţa muncii nu este o singură piaţă ci cuprinde tot
atâtea piete câte domenii profesionale există, iar în
cadrul acestora, câte specializari sunt, fiecare avand un
grad diferit.
 Ce este economia de schimb ?

Economia de schimb este acel mod de organizare a

activităţii economice care se întemeiază pe
mecanisme, obiective ce pun în valoare forţele pieţei
în care raportul dintre cerere şi ofertă determină
principiile de prioritate în alocarea şi utilizarea
resurselor materiale, umane şi financiare
disponibile.
Economia de schimb presupune existenţa
mecanismului concurenţial, ce se caracterizează prin
formarea liberă a preţurilor, care reprezintă
principalul factor de echilibrare a ofertei cu cererea
şi, în acelaşi timp, una din premisele maximizării
rezultatelor activităţii economice, în condiţiile unui
volum limitat al resurselor.
 Tipul actual de economie de schimb existent în
ţările dezvoltate se caracterizează, în principal,
prin următoarele trăsături:

multipolaritate, reprezantand multitudinea şi diversitatea

centrelor de decizie economică;
descentralizare, în sensul că orice agent economic are
autonomie de opţiune, decizie şi acţiune;
economie de întreprindere, în care spaţiul microeconomic
este fundamental în activităţile din economia naţională;
calcul în expresie monetară, moneda servind drept numitor
comun al activităţilor agenţilor economici, răspunzând
cerinţelor de evaluare – cuantificare a costurilor şi a
rezultatelor;
economie în care statul exercită o intervenţie indirectă şi
globală, prin care acesta nu desfiinţează piaţa şi nici nu
îndeplineşte funcţiile ei, ci caută să o completeze, să-i
corecteze eşecurile şi să vegheze asupra funcţionării ei;
profitul reprezentand scopul central al unităţilor
economice.
 Esenţa şi funcţiile pieţei

În mecanismul de funcţionare al unei economii

moderne, piaţa ocupă un loc esenţial, determinând într-o
proporţie însemnată deciziile şi comportamentele agenţilor
economici. Categorie a economiei de schimb, în accepţiunea
cea mai frecventă, piaţa desemneaza un ansamblu coerent,
un sistem sau o reţea de relaţii de vânzare - cumpărare între
părţi contractante care sunt, pe de o parte, unite prin
legături de interdependenţă şi, pe de altă parte, se află în
raporturi de opoziţie. Participanţii la aceste relaţii sunt
producătorii de bunuri şi servicii, ofertanţii de factori
de producţie şi consumatorii.
 Piaţa -afirmă economistul francez
M.Dider, apare ca un ansamblu de mijloace de
comunicaţii prin care vânzatorii şi
cumpărătorii se informează reciproc despre
ceea ce ei au, despre ceea ce acestea au
nevoie, despre preţurile pe care le cer şi pe
care le propun pentru ca tranziţiile dintre ei
sa se incheie. Deci, piaţa este inainte de
toate “un contract social”, mai mult sau mai
putin spontan, care defineşte locul economic
în ansamblul vieţii sociale.
 Importanţa pieţei
Importanţa pieţei, într-un asemenea mecanism economic derivă
din funcţiile pe care ea le îndeplineşte în economie, cu abateri mai
mari sau mai mici ca urmare a condiţiilor concrete ce există în timp
sau spaţiu. În primul rând, piaţa este cea care realizează contactul
permanent dintre producţie, respectiv dintre producătorii de bunuri şi
servicii pe de o parte, şi consum, respectiv consumatorii, nevoile şi
gusturile acestora, pe de altă parte. Prin acest fapt, piaţa asigură
alocarea şi utilizarea eficientă a resurselor economico-materiale,
umane şi financiare, determinând deciziile agenţilor economici cu
privire la producţie, repartiţie, schimb şi consum. În al doilea rând,
prin piaţa economică se autoreglează, se stabilesc independent
proporţiile şi echilibrele necesare propriei reproduceri. În acest
scop, în decursul veacurilor de constituire şi maturizare, ea şi-a
format numeroase pârghii ce acţionează într-o complexa angrenare(pret,
cerere, profit, concurenţă). In al treilea rând, piata asigură
echilibrul economic pe termen lung, echilibrul dintre ofertă
(producţie) si cerere (consum), respectiv transformarea intereselor
proprii ale indivizlor în cea mai buna opţiune pentru societate cu
privire la utilizarea resurselor disponibile la un moment dat.
Studiu de caz: Piata vinurilor
Majoritatea cunoscătorilor, atunci când se
referă la vinul românesc, spun patru nume mari:
 Jidvei
 Vincon Vrancea
 Cotnari
 Murfatlar
Pe piaţă, majoritatea vinurilor îmbuteliate sunt
de la cei patru producători, dar în ultimii ani, îşi
fac serios simţită prezenţa pe piaţă şi producătorii
de vin roşu, îndeosebi din podgoriile Dealu Mare şi
Recaş.
 Jidveiul este centrul cel mai important al podgoriei
Târnave, fiind şi cel mai modern complex de vinificare din
Transilvania. Suprafeţele cultivate cu vie aflate în administrarea
SC Jidvei SRL depăşesc 1000 ha. Consumatorii de vin percep Jidveiul
mai mult ca pe un producător de vinuri seci, însă aici se găsesc şi
vinuri demidulci excelente.
Intomai pentru a-si asigura locul pe piata, Jidvei a demarat
la începutul lunii iulie o campanie promoţională în principalele
staţiuni turistice româneşti de pe litoral. Pe litoral au fost
difuzate spoturi radio şi au avut loc diverse concursuri. Datorită
succesului înregistrat anul trecut, compania a dat o mai mare
amploare acţiunilor promoţionale de anul acesta şi a păstrat
componenta informativă cu privire la soiuri, arta degustării,
treptele de calitate ale vinului.
 Vincon Vrancea este cel mai mare areal viticol
din România. În anul 2000, vânzările Vincon Vrancea s-au
ridicat la peste 200 milioane lei, iar în 2001 au
crescut cu 50%.
Societatea vrânceană produce şi vinuri albe şi
roşii şi vinuri seci, şi demiseci, şi demidulci şi
dulci. Gamele de vinuri cele mai cunoscute sunt: Vinuri
de aur tradiţionale, care cuprind Galbena de Odobeşti,
Busuioaca de Bohotin, Grasa, Muscat Ottonel, Tămâioasa
Românească, Beciul Domnesc care cuprinde vinuri roşii
(Cabernet, Merlot, Pinot Noir, Fetească Neagră) de 5-6
ani vechime cu o personalitate distinctă.
 În 2001 cifra de afaceri de la Cotnari a fost de
7.5 milioane dolari, anul urmator crescand la 8.2
milioane dolari.
Podgoria de la Coteşti este singura din România
care produce numai vinuri româneşti. Există o percepţie
în rândul consumatorilor de vin conform căreia în
această podgorie se produc numai vinuri dulci,
percepţie dată de recunoaşterea adusă de Grasa de
Cotnari, soiul definitoriu al podgoriei. În realitate,
aici se produc şi vinuri seci excelente, Frîncuşa fiind
poate cel mai bun exemplu.
 Murfatlar este una din cele mai cunoscute podgorii româneşti. Un lucru
este însă ciudat: în România este cunoscută pentru vinurile dulci, iar în lume
pentru vinurile sale seci.
În anul 2000 cifra de afaceri a societăţii a fost de 200 miliarde lei,
în 2001 aceasta crescând la 300 miliarde lei. Producţia de vin a fost de peste
10 milioane de litri, iar cea din 2001 de 11 milioane litri.
Pe 15 Ianuarie 2003, consumatorii oricărui vin de la Murfatlar au avut
şansa de a câştiga 500 de dolari lunar pentru următorii 30 de ani. Aceasta a
fost prima promoţie pentru Vinul Murfatlar şi prima promoţie care s-a facut pe
piaţa vinului. Murfatlar a fost primul care a promovat o colecţie de vinuri „Sec
de Murfatlar”, iar apoi primul din industria românească a vinului care a facut o
promoţie destinată consumatorului de vin.
Din punctul de vedere al podgoriilor, cota cea mai mare de piaţă
aparţine Murfatlarului (52.3%) urmată de Dealu Mare, regiune renumită pentru
vinurile roşii produse aici. „Creşterea spectaculoasă a cotei deţinute de
podgoria Murfatlar se datorează îmbunătăţirii calităţii vinului şi schimbării
metodelor de distribuţie, ceea ce a condus la triplarea volumului vânzărilor”.
COTELE DE PIAŢĂ ALE PRINCIPALILOR
PRODUCĂTORI
PINOT NOIR Cantitate(%) Valoric(%)
PRODUCĂTOR
Vie Vin Murfatlar 74.2 78.9
Vinexport Focşani 2.8 1.8
Tohani 6.8 5.1
Vincon 6.4 5.5
Alţi producători 9.8 8.7
MERLOT
Vie Vin Murfatlar 48.1 52.6
Pietroasele 15.3 15.5
Tohani 5.1 4.1
Vincon 7.0 0.4
Alţi producători 24.5 21.4
CABERNET
SAUVIGNON
Vie Vin Murfatlar 73.3 78.4
Tohani 4.4 3.7
Recatim 4.4 2.6
Vincon 3.1 2.7
Vinexport Focşani 3.5 2.6
Alţi producători 11.3 10.0
Bibliografie:

 Năstase, Carmen “Microeconomie -Concepte

fundamentale”, București Editura Didactică și
Pedagogică, 2009
 Dobrescu, Emilian M, “Mic dicţionar de
microeconomie “, Bucureşti ,Editura Wolters Kluwer
2010
 Gabriela Anghelache – “Piața de capital „- Editura
Economica, 2004
 www.subscrib.com
 www.free-referate.ro